Maria Cernovodeanu

Maria Cernovodeanu

MICĂ METODĂ DE PIAN

©2012. Toate drepturile rezervate. Copierea de orice fel se va efectua exclusiv cu acordul scris al S.C. Casa de Editură GRAFOART GRAFOART.. Ediţia I Ediţia a II-a Ediţia a III-a Ediţia a IVIV-aa Ediţia a VV-aa Ediţia a VI-a Ediţia a VII-a

1996 1998 2000 2003 2006 2008 2012

Ilustraţia copertei: Pierre-Auguste RENOIR (1841-1918), Jeunes filles au piano (Tinere la pian), 1892, Ulei pe pânză, pân ză, 116 x 90 cm, detaliu, deta liu, Musée d'Orsay, Paris.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CERNOVODEANU, MARIA CERNOVODEANU, Mică metodă de pian / Maria Cernovodeanu ;

ed.: Matei Bănică. - Ed. a 7-a, rev.. - Bucureşti : Grafoart, 2012 ISBN 978-973-9054-97-3 I. Bănică, Matei (ed.)

78.087.52-786.2

EDITURA M MUZICALĂ GRAFOART Bucureşti, str. Braşov nr. 20

LIBRĂRIA M MUZICALĂ G. Enescu Bucureşti, piaţa Sfinţii S finţii Voievozi nr. 1

TEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART ); 021 315 07 12 E-MAIL: [email protected] COMENZI ON-LINE: WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO

Maria Cernov Cer novodeanu odeanu

MICĂ METODĂ DE PIAN VII- A EDIŢIA A A VIIC O L O R

GRAFOART

Prefaţă la ediţia I Apariţia acestei mici metode de pian constituie un fapt semnificativ şi pozitiv, pozitiv, dove dovedind dind cerinţele mereu crescânde ale învăţământului artistic–muzical în ţara noastră. Pretutindeni, în numeroasele şcoli de muzică înfiinţate în ultimii ani, în cercurile artistice ale diferitelor instituţii, s-a impus necesitatea unui material în continuă perfecţionare. Răspunzând acestei cerinţe, ediţia de faţă include şi un mic număr de piese la patru mâini, pentru a da astfel, chiar din primele luni ale învăţământului instrumental, posibilitatea unei mai bune pregătiri de ansamblu, într-o temeinică stăpânire a tempo-ului şi a măsurii. Tabloul Tab loul claviaturii claviaturii este destinat destinat a veni în ajutorul începătorilor care, neavând neavând instrument acasă, se vor vor putea familiariza totuşi cu aspectul succesiunii clapelor şi se vor obişnui cu aşezarea corectă a degetelor din primele piese ce se execută prin mişcare verticală (nu legato). Interesul manifestat faţă de Mica metodă de pian confirmă valabilitatea principiilor care îi stau la bază. Nădăjduiesc că, în forma ei actuală, revăzută şi cu un material îmbogăţit, ea îşi va atinge scopul, acela de a apropia, din ce în ce mai mult, noile generaţii de muzică. Maria Cernovodeanu (11 nov. 1900 – 11 mart. 1968) Bucureşti, 1967

LUCRARE PROTEJATĂ FOTOCOPIEREA (CHIAR ŞI PARŢIALĂ) ESTE INTERZISĂ

Indicaţii metodice

În Mica metodă de pian am am căutat să găsesc calea cea mai accesibilă începătorilor pentru a-şi însuşi atât mânuirea instrumentului, cât şi primele noţiuni de citire muzicală. Simţul muzical este înnăscut aproape în orice om. De aceea omului îi place să cânte şi, cu aceeaşi dragoste, s-ar apropia şi de muzica instrumentală dacă nu s-ar izbi de d e la primele lecţii de dificultăţi tehnice, care adesea îl plictisesc, şi de noţiuni teoretice pe care adesea nu le înţelege. Am căutat să înlătur aceste greutăţi prin: 1) alegerea unui material cât mai atrăgător şi mai accesibil persoanelor interesate. 2) sistematizarea şi reprezentarea acestui material într-un mod cât se poate de gradat, abordând probleme esenţiale de tehnică şi teorie, simplificate la maximum. Piesele nr. 1, 14, 22, 33, 36, 38, 45, 52 şi 60 se vor folosi ca exerciţii pe tot parcursul acestei metode. La nevoie, pedagogul va putea să le dezvolte şi să le adapteze fiecărui elev, după posibilităţile acestuia. Astfel, la exerciţiul nr. 1, după ce se va realiza poziţia corectă a mâinii cu ajutorul unei mingi, mâna va fi plasată uşor pe pian pian sprijinită sprijinită de degetul 3, păstrând aceeaşi formă, fără crispare şi fără efort. Identificând sunetul DO central pe claviatură, elevul va executa acest exerciţiu mai întâi

aşa cum este prezentat, apoi îl va lucra numai cu câte o mână, separat, trecând, prin salt, cu mâna dreaptă la DO2 şi cu mâna stângă la DO din octava mică. Întregul braţ conduce mâna, care descrie un arc deasupra claviaturii, transportând-o astfel de la o octavă la cealaltă, printr-o mişcare de translaţie. Mişcarea trebuie să fie supravegheată de la început, pentru ca braţul, în deplasare, să nu retragă mâna de deasupra claviaturii, ci să realizeze un arc convex. Acest prim exerciţiu se va lucra cu fiecare deget succesiv, succesiv, pe toate t oate notele, pe măsură ce elevul le va învăţa. Pentru consolidarea degetelor şi asigurarea libertaţii în mişcarea braţelor, el va putea fi reluat ori de câte ori profesorul va găsi că este necesar. În acelaşi fel trebuie privite şi studiate piesele nr. 22, 33, 38 şi 45. După deplina stăpânire a exerciţiului nr. 14, se va putea trece la studiul exerciţiului nr. 31, pe cinci note alăturate, în transpoziţie. Ulterior, ordinea notelor poate fi modificată: 1-3-2-4-3-5 sau 1-5-2-5-3-5-4-5, şi viceversa. În aceeaşi problemă, un bun exerciţiu îl constituie şi nr. 32. După exerciţiul nr. 52 se poate trece la studiul gamei cromatice, cu mâinile separate. Începând cu exerciţiul nr. 60, piesele care urmează pun în practică în mod plăcut tehnica fixării mâinii pe pian şi primele elemente de cântec polifonic realizat cu o singură mână. De aici înainte, profesorul va putea indica exerciţii şi cu alte degete fixate, respectând însă, cu cea mai mare stricteţe, imperativul de a evita orice crispare a braţului sau a mâinii.

Dragi elevi, Această metodă a fost concepută pentru a vă ajuta să pătrundeţi în minunata lume a muzicii. Fiecare dintre voi cunoaşte multe cântece de la grădiniţă, de acasă sau de la şcoală. Această metodă vă va ajuta să cântaţi aceste cântece nu numai din gură, ci şi la pian. Dar să facem cunoştinţă cu pianul. Pianele sunt de mai multe feluri: pian de concert, cu coadă (foto), sau pianină (corzile sunt dispuse vertical); pot fi şi de mărimi diferite. După ce am ridicat capacul, am descoperit o serie de clape albe şi negre. Ele formează claviatura pianului. Vom Vom constata că, apăsând pe fiecare clapă, ea scoate un sunet. Aceasta se întâmplă deoarece clapa activează un mecanism prin care un ciocănel ajunge să lovească corzi.

După cum am văzut, pianul are mai multe clape, fiecare emiţând câte un sunet. Astfel, cele cinci linii nu sunt de-ajuns pentru a nota toate aceste sunete. De aceea şi deoarece trebuie să ştim cu ce mână cântăm fiecare notă, se folosesc două portative: por tative: - cel de sus pentru sunetele mai subţiri - le cântăm cu mâna dreaptă; - cel de jos pentru sunetele mai groase - le cântăm cu mâna stângă. Pentru a fi deosebite între ele, fiecare portativ începe cu un semn numit cheie.

Cu cât notele muzicale sunt aşezate mai sus pe portativ portativ,, ele corespund unor sunete mai înalte; cu cât notele sunt aşezate mai jos, ele corespund unor sunete mai groase.

Semnele de mai jos se numesc pauze. Ele au, la fel ca notele, durate fixe. fixe. Astfel, pe durata pauzei nu vom cânta nimic.

Există pauze de doime sau de pătrime.

Prima notă pe care o vom cânta va fi nota DO DO.. Aceasta este aşezată în centrul claviaturii. claviaturii. Ea se numeşte numeşte DO central şi se scrie pe o linie ajutătoare sub portativul por tativul de sus sau deasupra portativului de jos.

RE

jos

Sus SI

Si DoRe

2

3

3

Do

Re

Do

Si

3

3

Do

Si

3

3

3

3

Do

Re

3

3

Eu

în

văţ.

-

3 3

A

3

-

cum

3

ştiu.


Frunză verde 3

11

3

Frun-ză ver-de

co - pii lân- gă iz- vor Hai co Hai

de bu-jor,

3

3

4

2

3

3

Mâ- na toţi noi să ne dăm

4

3

După G. Breazul

4

Ho-ră mân-dră să ju-căm.

2

3 4 5

Cântec de primăvară

12

5

3

Po - mi mii

toţi

5 au

2

2

co -

pii,

3

flo -

r it ,

4

2

5

5

2 Hai,

în -

să

ne ne

3

Pri -

3 plim -

băm

2

mă -

va -

2

pre

u-

3

a

so -

s it .

2

4

2

5

5

2 Şi - m -

ra

nă

să

cân -

tăm.

2


Toconelele 2

3

3

2

2

3

Cântec din folclorul copiilor 2

16a 2

3

2

2

3

2

3

Semnul , aşezat înaintea unei note, urcă sunetul, adică îl face mai înalt. El se numeşte diez şi ne arată că vom cânta pe clapa neagră din dreapta notei.

3

2

2

3

2

3

2

16b 2

3

2

2

3

2

3


La manifestaţie 1

29

3

3

2

1

3

2

1

3

3

5

2

5

2

5

2

3 2

5

5


Jocul J ocul de-a capra M.dr.

1

Rar

2

1

2

2

2

2

2

2

1

2

2

2

2

2

2

2

2

2

2

2

2

2

2

2

52a M.st.

3

4

1 2

Rar

52b

2

2

1 2 1 2 1 2 1 2

2 2

2

2

1

1 2 3 1 2 1 3 2

1 2 3 1 2 1 3 2

1

5

3

5

1

1 2 3 1 2 1 3 2

1 2 3 1 2 1 3 2

1

4

1

4

1

Atenţie la diezi

1 2 1 2 1 2 1 2

Trece trenul


5

56

3

2

3

2

3

2

După I. D. Chirescu

4

3

legato

5

1

1

1

4

1

3

4

legato

5

2

3

5

1

5

4

4

4

2

2

5

1

2

5

legato

5

1

2

2

1

4

5

2

3

4

5

4

5

2

1

2

Studiu


5 4 3 5 3 2 1 3

4 2

4 3 2 2 1 1

4 2

70

m.d.

1 2

3 5

3

1 2

3 2 1 3 5 4 3 5

3 5

2 1 1 5 4 5 5

Cântecul ariciului 4 2

71

2 1

Pur - ce - luş

2

5 2 1

4 2 Treci

prin

a

-

pă,

cu

4 2

3 1 cu - ie

mul - te

2 1

Vii

pe

jos

După E. Comişel 2 1

3 1

toc - mai

din

mun -

1 3 1 treci

prin

5 1

4 2

foc.

Poc !

2

3 1 Poc !

5

5 1 Poc !

2

1

te


EXERCIŢII DE CITIRE A NOTELOR

Pentru educarea ochiului, factor care are o mare importanţă în studiul pianului, prezentăm trei pagini cu exerciţii de citire a notelor notelor.. Însuşirea notelor, fără un anumit sens muzical, are ca scop dezvoltarea rapidităţii de percepţie a ochiului şi crearea de automatisme vizuale. În primul rând, elevul trebuie să înveţe să deosebească notele de pe linii, de cele de pe spaţii. Pe măsură ce va învăţa notele, el le va citi în aceste exerciţii şi, dacă se poate, le va copia şi va scrie sub fiecare dintre ele denumirea lor. Cititul notelor să se facă la început rar, dar cursiv cursiv,, de preferat sub controlul metronomului, spre a se păstra un ritm egal. Pe măsură ce elevul devine mai stăpân pe note, tempo-ul metronomului se va accelera treptat de la = 50 la = 100.

În exerciţiul nr. 5 se pune problema citirii simultane, vertical, a câte două note, dintre care una este în cheia SOL şi cealalată în cheia FA. FA. În exerciţiul nr. 6 se învaţă denumirea intervalelor. Este bine să se atragă atenţia elevilor că notele intervalelor cuprinzând un număr de trepte impare, cum sunt terţele, cvintele, septimele, sunt scrise fie numai pe linii, fie numai pe spaţii. Pe de altă parte, cele cuprinzând intervale pare (secunde, cvarte, sexte, octave) sunt scrise o notă pe linie şi ş i cealaltă pe spaţiu. După ce elevul a învăţat să distingă şi să denumească intervalele, să fie pus să citească notele vertical, ca în exerciţul nr. 5. Rămâne la latitudinea profesorului să împartă materialul după posibilităţile de asimilare ale fiecărui elev.

SECUNDO

Vals V als popular german ger man


PRIMO

Dans tirolez

A CEASTĂ LUCRARE ESTE PROTEJATĂ DE LEGEA DREPTULUI DE AUT OR ! ! V Ă MULŢUMIM DACĂ NU NU VEŢI VEŢI FOTOCOPIA FOTOCOPIA ACEASTĂ ACEASTĂ LUCRARE INTEGRAL SAU PARŢIAL ! R ESPECTAŢI E SPECTAŢI EFORTUL EFORTUL AUT AUT OR ORUL ULUI UI ŞI AL ECHIPEI REDACŢIONALE ŞI SUSŢINEŢI PUBLICAREA PUBLICAREA ALT ALT OR LUCRĂRI SIMILARE !

UTEŢI ACHIZ ACHIZIŢIO IŢIO NA LUCRĂRILE NOASTRE DIN PUTEŢI

LIBRĂRIA M MUZICALĂ G. Enescu Bucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1 (lângă Liceul de muzică G. Enescu) SAU PUTEŢI COMANDA ONLINE ONLINE VIZ VIZITÂN ITÂND D

WWW .LIBRARIAMUZICALA.RO E-MAIL: GRAFOART1991 @GMAIL.COM TEL .: 0747 236 278 (07-GRAFOART)

Maria Cernovodeanu

Recommend Documents