*Adevăl ca dezvălure constantă ş peste aşteptă sunte în adevăr dar nul pv Atunc adevărul e certtudne Dar el devne adevăr în sne dacă îl dau elulalt.* Tre tp de vtor vn în Fnţaînsne prn Pentsne ° Prezentl Fnţeînsne apare ca dezvăre vtoare Fnţa a descope ceea ce este. Ideea este proectl de a des cope această fnţă, ea este dec ntenţe către această fnţă. În eleentl de adevăr prezentul Fnţe este vtorfaţă de sne însuş. Astfel e luea statcă ce ne înconjoară (cartea închsă, farfua pusă pe asă călara închsă etc. ° Proectul constă în a descope o pretate constantă a Fnţe, dar o propretate care nu apare dect în anute î prejră partculare (sodul arde întotdeana cu o acără gal benă, cobnaţa de clor ş hdrogen este întotdeauna expozvă la lnă) Propretatea este nteredară între un prezent ş n vtor Ea este dezvălre a une stctu prezente a Fnţe, dar care se nestă cu ocaza n contact detenat cu lu ea. Este n pr prezent ce va să vnă la Fnţă, dar gros înteeat de prezentul său. Creare a posuu Fnţe Aceste două proecte Fnţă plecnd de la Fnţă sunt cele doă foe posble ale Adevăruu ° Proectul constă în a da Fnţe un od de Fnţare pe care ea nu are încă Realtatea obectvă a proectul este în totdeauna sportată de Fnţă, de exepu fnţa nelte pro ectate este fnta felu sau a lenul adevărat (nventa s agnaţa nu snt absolut deloc aseănătoare Iag aţa nu nvenează nmc căc ea se întoarce către eant Invenţa transcende Fnţa către Fnţă, ea nu părăseşte reatatea) 68
JEANA
SAE
m el poae cunoscu de ăre celalţ, penru celal el ese „de noscu"). Î nsă, automa, more me ca evnmen cognoscbl ognoscbl suspendă oe cvăle mele vercaoare ş să vercărle în curs nedecse, cple conme ş nen me Moarea nrenează nedeermnare cunoaşer mele cundă otlaea cunoaşter mele în gnrană Ea decde ş norana mea prvnd lucrările şnce în crs Exstena or mele ransrmă cunoaşerea în necuoaştere Dn punc vedere l mor gnorana e legmă Aevărul însuş ese [3 2] ns dacă pot rezsta până la moare fără s ver delaea oe mele sun salva, căc suprmare esenuludezvălor l cese ndelă ce c acestă probleă săş pardă orce ens umn Eu vo mr soa me va mur ş ea acul de nde e îş va păsr fără îndoală nţa, îsă ceasă nă emaexsând penru nc un penrusne n ese recuperblă, cde în aar dmensun umane ne. Dr dacă, dmpotrvă, u rebue săm connu exsena l nesfârş exsă o probab e nnă ca să nu po gnor până l capă ndelaea soţe ele. Î n aces caz apre nomenul nvers gnoran e cones ă ca loc de proece de căre morle. Asl, a gnor însemnă gnor până l more Sau a nora (pe o perodă lmaă) până la uar. (Se cere nalzaă o înregă srucură Cu amnrea în chp e ecrn cu uarea rn cenzură. Î n ecre caz, a u înseamnă îngra Î nrudre îre uare ş înmormânare. Îngropă o aere, adă o băgăm pămân, în lumea ubernă ş noctă a nţe dmnu. Urea = moare smbolcă). Î n sfârş a e srucură: a g ora însemnă a mza pe fntudne nu po ş totul în celaş mp Caut aşdr să cunosc pentru a gnra, ndcă ne de onda me să gnor (zca, de exemplu) penru cunoaşe sora, de exemplu). A gnora înseamnă pn urmare a dopa n ne punctul de vedere l ntdn, l utăr, al or ş l pasvă W va mza pe ftudnea sa absor bnduse în vecarea alenulu e dramac, ndcă astl nu Adevă s existentă
69
Ate n ee tre a Fnţ ete ea e spă nte· 33 ] ţa de a f re ee tu pretulu vefto a re t Se vede a nde dnre deăr ş eaţe Se ee edt ă deăl pă eaţ adă paţa or neprevăzt ber prn are Fnţa ajunge ă odă ne ş că de aeenea reaa pă adeă adă F ca aar ssţne în Fnţă vt neprevăzt e ae să ent a o nf suptu este unoaşte a aue tăbă ă ete unoaştee a pel U să dzotă e îno anţele dtb punt de edere Ceuat tel ae orş1 � pnt de edere a vto y fu pe ae e deeaă aleas o bele nolube stua ltă et. e ă dne gţ ttă neeaă d n de t c ene tă c ee r n n fe n le e? eee atea ttă ee e ă ţe neafnd de pbă obeă e are -o na to n a d drâ d gu în egătă c n artico a i R Coi rind ,,it me ora: e oe oibi ăţi reize· ar, e i, a a e r o ă erezente? De n e oe iazb
jAN Sn
st p pntru şi rica tbrcuza a iiă dis
rar isrică aa d a a şi cnstnt znă pntu ăsa rstu n ubră La iită irara st nai inr nzaiil d aură d npătur dar c n ai a icir W a iza p utare lând antăr ii a să s pască Nan nttaizd n uitata ui dzltări rani Suta cu sâ st dată ută La tă uita st că acată iphdră cşi ua s şi ue pu W a za vtate rzând ric niiar ică nndi rtata n rapr c t d ira Ea nu ţne cont d t acasta nu pntu a rztă n atipaă ca tu acata [33 u in cătr a di adâ iitu ntru a uia asă să scutur a sri d a nealcat n d a sin că paiitata aiitază itara n ii dcât a a rat asiitaa dtrara ua s ă nr ă tuă raiă Distraa a ăsa absrbit d A) n pdică p B să ajă a niină ai că n acastă priină cnşti ina pasiă riidă c te ăc dar car abr bită pur i sipu cal sa u ia acastă priină nu dpăt nit pnt t a ata şi ai t iitr chiar dacă tuu i şi s işcă pt ita brsc acastă asiitat ră) W a ia p rta a dar arta ind icibu i upă a ttdată d ada irubă a bii a a pia ri sbiitat d prb şi a f ă ent nen Îsă c inră i prit ată pn d d a idinii tru sus tra itdinii: ăci ai nitudina puni dzăuită d adă adptă put d dr a i d taa ri căi dacă adărat c arta sriă adă u n adăr apt că i i tr ată satra di jc a rcăui adăr t aduă sân adăui dpă punctu d d a pasiităii indcă s t d iitata ri ău ttră cară a actiităi u a icrbi i ast az prc a ză Aăr � exten
7
Vom regăs astel în gnoranţă lumea sâşată a relecre dnţe ntru cuvânt gnoranţa este reuzul de a nteresat de nţă Aceasta înseană că ea neagă relaţa de negare nteă care o uneşte cu nţa ş ce ca ea să nu este decât compro msă de nţă Ea stableşte între ea ş n-sne o pură relaţe de eterortate nderentă Astel adevărul ş cunoaşterea sunt faclave nsă pentru a arma această relaţe de eteror tate ea e oblgată săş nege structura esstenţală (ea neagă ptul că vercarea ar condţa sa) n consecnţă pentru a [34] putea evta acest raport compromţător cu n-snele se trans rmă ea însăş în însne reşte această modcare nu e cu adevat realzablă dar ea se tratează pe sne ca ş cum îsne ş se înstrănează de acest în-sne pe care îl gurează Nu este vorba ac de cursa zadarncă după n-snelepentru-sne n-snele despre care e vorba ac este însne pur ca permea bltate de nderentă tă de restul ntelor S nsnele de vne medat în raport cu Pentrusnele ca ş cum ar el însuş pentrusne aşa cum am ăat în altă parte Dacă alerg spre şanţul mascat de creng pentru a evta hătaşu care e pe ur mele mee eu sunt îtr-adevr în raport cu acel şanţ într-o stare de eterortate nderentă şanţul nu estă deel pentru mne ar proectele mele u ţn deloc seama de el (e vorba ac de gnoranţalmtă care nc măcar nu bănueşte că gnoră deal al gnoraţeproect) dar deodată şanţul mă aşteaptă mă pândeşte Deoarece ecare pas mă aprope de el ar în-ce-mă-prveşte aceşt paş nu ar putea nc să mă aprope nc să mă depărteze de şanţ de vreme ce eu îl gnor tocma el gu rază în eterortatea sa legătura de nterortate a aprope r El este cel care mă aşteaptă care se aprope care îm mşcă pcoaee Această relaţe de nterortate în eterortate ş ără recprocă sau dacă preraţ această magne răsturnată
,
,
Cf . 349 q, Chiers ou u Morle (194748) o cit Aurul ezvlă aici lungă reecţie asupra ignranţei a se cnsula inicele emaic (n e) 72
jEANPAU SAE
încremenită a Proiectului ete ceea ce numim Detin Igno anţa ete ape la Detin Aşa cum o dovedec de altminteri, co entariile ce înoţec de obicei reuzul de a e îngriji: „Să lăăm atura ă lucreze au „Dacă va ă mor din ata voi muri acă va ă cap, voi căpa Ce ce ignoră îşi trăieşte moartea reuzânduşi libertatea, o proiectează aupra lumii care i-o etituie ub rmă de detin (Fatalitate Lumea ignoranţei te cea a Fatalităţii Dar pe de altă parte nu e adevărat că W îşi poate împlini dealul: ignoranţalimită uprimând orice raport cu Fiinţa îşi uprimă propria conştiinţă de a ignora şi imboizează atel ru erea oricărui raport upărător cu Îninele (în pecial ame inţările Îninelui pentru corp De pt W ştie că ignoră Ea tie chiar şi ce anume ignoră Dacă nu vrea ă meargă la medic ce indcă îi e teamă ca el ă nui dezvăle tuberculoza de care ueră Prin urmare tocmai aceată tuberculoză vrea ă o gnore În termeni şi mai clari, ea n e că are tuberculoză: în [35 ] cet caz ar cuveni (în proiectul ei de ditragere ă e pur i impu Ea ştie (au crede că şie că tuberculoza ete ps lă Ceeac e vrea ea ă ignore ete dacă aceată tuberculoză e eală Întrun cuvânt, ea vrea ă e poibilitatea acetei tu erculoze şi ă ignore adevăl acetei uberculoze în cazul în are acet adevăr ar realiza ea nu vrea ă cnfere adevăr cetei tuberculoze reale Acet lucru e poate exprima altel şi m vedea că aceată modicare îşi are importanţa a: ea nu rea ca inţa reală a tubercuozei ă vină ăi umple intenţiile ide Întradevăr W nu poate ce în aşa el încâ ă nu e în ru totul preocupată de tuberculoza ei Aceata e „deea xă, obeia a Dar preocuparea ei ete ă o ignore ă o uite At e ema organizatoare a evenimentelor ale intime ete Tuber uloza inţă în ine şi trancendentă Ca unitate tematică a nştiinţelor ale Tuberculoza trebuie ă aibă nţă Numai aceată inţă ete o inţă de împrumut Acum ştim ce ete ceată inţă de împrumut E împrumutată de la tue, de la Adevăr i exitenţă
73
puta cu sâe tc ar spre deosebre de deea reală de tubr uloă această fnţă u rve asupra acestor enomee petru e lumna s a ce să tâsnească o oră vblă car le cu rnde pe toate Rămâne o fnţă posblă ca realae obec vă) adcă un joc de fnţă de eţă ca fnţă d prmut ea ste ssţută n nţă d subectvtatea care o prumută (este posblă fndcă o proecte eu E un însn ecuperabl d către pentrusne l pot orcâd transma în ubectvtt adcă pot opera aspra l ot săl ăd deodată c p pur corelatv oematc al cotnţe mle e ude u alt oc evaescet între înse pentrusn Aa ar îl pot cnsdera cnd ca nd apo ca nend: posbl; cnd ca îsne (tuberculoă posblă), cnd ca NEFIIND ÎN SINE (rod al nelt mel Astel prn acest joc eu menţ ră îndo ală tuberculoa ca eă petr proprle mele Erlebnse În [3 6] cela tmp să această temă are venc o nţă m dmnu tă decât Fnţa, ea este nomă a nelt mele, semfcaţe a nu semn corelat al unu actmane acela tm a e enţnută întrun vtor nedetermat, d reme ce nu est co eatv nc at oprt real Ca pren am probabl t ercloă ea este fnţă dnaă ca vor (vo vedea dacă m tubercloă ea este nedtermată dar u vtor nedeter nat est un vtor are nu vtorul e Î raport cu mn el cade în extrortate sau recproc mă p î raport torl mu în stara de xtrortate ndrentă cea ce î eam pur smplu îm n transcndnţa La drept vor d, altăţma î ste cu neputnţă să s leped de transcedţ, d lbtata sa Îsă e poae proecta o ranscnenţă pova ranscendenţe sale Ansamlul ope aţlor psb (a mr la md a îr tc a anulat de alt opţ cnu poetat Dar fă bolaul se cuvne să de sama că n vrea să meară la mec (căc acest ,
Suda ( dcii) ( d
Avă �i n
3 7']
76
*Adevăl este nă ca exgenţă a ea faţă de Celălalt Il dau Cellalt Cer, dn partea sa, recunoaşterea lbertăţ ele de dnatr, adcă a faptl că acesta e adevărul*
J E A N p A A E
ucru ar preupune o hotărâre clară privitoare l boala a şi o umare a reponabilităţilor acete operaţi ntererenţale rebuie ă îi apară ca independente de voinţa a: l ete împiedi at ă meargă De exemplu el creează pentu neoile cauzei un item de valor potrivit cărua ete mult mai important ă e ucă la un prieten decât la medic or ete prea de urgenţele ieţii: nu pae merge la medic n are p Corpu îl ajută (mi ează înlănţurea ptelor ş până a urmă tema unfcaoare te impoibilitatea La limită, trancendenţa e machează ea năş sb nepnţă Atel penru a coneri o finţă dimnuată ucruu care mă ameninţă, îmi conr mie o libertte dimnuată. până a urmă urmă învău înăşi înăşi deea de d e adevăr, cre cre devine dez ăuirea unei finţe-dminuate de către o ubecttatedminu ă ă Subiectivitate Subiectivitate diminua diminuată tă findcă a pţn lberă, nefind reodtă în tare ă opereze dezvăluirea veritabiă; finţădimi uată findcă nicicând dată intuiţei şi nedepăşind ncodată pr abll La limită, adevărurie adevărurie unt înocuite cu na Opinia nu mai mai ete e te anticiparea liberă ş verifcabilă a Finţei Finţ ei [3 7] a şi-a pierdut caracterul de vr Apare aşadar ca pur pre ent au contingenţă contingenţă pură pură Ave o opnie, nu şi de ce Dacă m dor ă explcă, vom căuta explicaţia opuă celei prn vi or : explcaţa prin cauzaltate (trecut. Opinia ine din eredi ae ae din mediu, mediu, din educaţe educaţe În Î n acelaşi acelaşi tmp tmp Platon are are reptate reptate corelatvut corelatvut opiniei ete zona zo na j ocului de a f înt între re inţă şi Nefinţă dn moment ce vznea ete dezvăluire Fnţe ar aci viziunea ete reată în numele neputinţei de a pe Opinia ete dec credinţă contingentă privtoare la o an omă de finţă Nu unt respnsabl de opnil mele Întradevăr, o opinie find negaţie negaţie a viiorulu ş a orcărei trancendenţe, trancendenţe, ete ete egaţe a libertăţi Atel find opnia nu mt nici o obligaţie ă o verfc De vree ce nu unt reponabil de ea de ce aşa ea datoria ă cercetez dacă e adevărată? La limtă, opna C. Sof eiţia BellesLeres (n e) Sofistul, § 2 eiţia
Adevăr Adevăr şi extenţă
j 77
te o pă ăsăă de caace Întrun cvân a do o le d pi îneamnă a do un adevă diminuat, diminuat, adică în acelaşi timp o iinţă iinţă diinată diinată o libertate diinută diinută şi un raport lax înre înre bertatea dezvăltoare şi Înine Dacă p: E pina mea, ata eamnă: Nu pot ă nu gândec tel, tel, înă adit adit ca duneata ă u poţi ă nu gândeşti contaul otuşi conider că e cu nep inţă c cineva ă poată deţine adevăl în aceată problemă lt el na mea ar ar o eroare Deci ocot p şi şi implu că adevă adevăul ul u e poibil Atel, bolnavul ce nu ea ă ştie dcă e tuer oză va pune depre medici : E! pcă ei pot ă ştie oţi au dei xe etc Prin mare, voinţa de a ignora adevărul e ră oaă oaă în mod nece n ecear ar în negare negare pului pului că ar exita exit a n adevăr Acete deieri ne permt ă ă ţlegem ţlegem de ce em ă ignoăm ignoăm upă c vzt, gnoanţa preupune trei temeri combinate: ea de de Îninele dezvuit dezvuit teama teama de Pentinele Pentinele deăluio deăluiorr eaa de relaţi Pentinelui dezvuitor cu Îninele dezvălui I A nu şti îneamnă a vrea ă n ai dea ce cu Finţa pur, i doar c Fiinţa de împrumut Ce are aşadar Fiinţa în ine ca ă 3 8] ată produce paimă? Să notăm întradevăr că adevăl og a, adevărul adevărul cel cel mai mai eident, eide nt, evidenţă eviden ţă la el el de apodictică ca şi itenţ Pentruinelui pentru el înui, ete exitenţa entrinelui în jlocu Fiinţe au, dcă vreţi, e aptul că iinţa ete ca şi reductibilă la orice reprezentre ubieivă au conţint al acetei reprezentă Dezvăuiea acete Fiinţe ete prin rmare lucrul de importanţă imediată pentr entruine entruine care de cum c um e iveşt ive şte e ete e te conştien conşti en de ine i ne în aţ aţaa iinţe Or aceată cunoatere imediată ete dimpotrivă, cea nvălă odul de a al Fiinţei apare adeea ca ind mai ident ca Fiinţa înăşi Roşul acetei ori pe ineparabil de rma a dacă n e judecă prin abtracţie Se adite înă că e parabi de inţa a (enzaţie ubiectivă de roşu, în timp timp ce a a intăoie intă et e tocmai toc mai nta nta modului ău de a De ce vrem aa oie ete modului ă ignorăm Fn? Ca ă ştim acet lucru trebuie ă cunoaş cunoaş m ceea ce vrem ă ignorăm în Fiinţă rebuie ă revenim la Avă şi eten
79
39
*A în le înr le care reuză exitenţa mea Ese pra temă a veţ în seae ese sensl îns al n Daă n aţnez aspra l, r Hazardrle ă p de. Anagnsl aenlr raraea bnrlr Ab valenţa veţ sale. Celălal ese el are îpare ne are îfră hrana*.
E ără ială prima rmulare la aur a uei eme cae va juca n r impran Crtca raţn dalecce ce a aagnismului pracicir pe e rae ( e) 80
EANU SARTRE
ecrierea Fiinţei aşa cum apare ea unui pentruine verica or Ea apare mai întâ ca nedeductibilă aburdă, opacă de rio contingentă Decoperind Fiinţa, reaitatea-umană veri catoare decoperă abandonarea a î ânul inumanului Căci umea ete deopotrvă umană şi inumană Ea ete numană în enul în care ceea ce ete e iveşte într-o ume care e naşte rin ivirea omuui Dar acet lucu nu a vrut niciodată ă în emne că ea ete adapaă omului Libertatea ete proiectul perpetuu de adaptare la lume Lumea ete umană, dar nu antropomorcă Alte pu Pentruinele eizează mai întâi n Fiinţă rezul tăcut a propriei ale exienţe Cum ea ete nţa care nu are nimic dacă nu face (condamnare la libertate, umea îi apare mai întâi ca ind cea în care nimic nu îi ete dat omului cea în care omul nu are nici un loc dacă nu şi croieşte acă Fiinţa e de prio în rapor cu omul omul e de prio în raport cu Fiinţa Fiinţa ete Pentruinele repin de toată den itatea Finţei Nu exită loc pentru Pentruine în Finţă Fiinţa ete o hiperabundenţă încremenită care nu umpe nmic Pe de altă parte înă exită în Îninele înuşi un tip de inţă care exercită un ametec ambivaent de atracţie şi repulie ţă [3 9] Aces pasa pae pus în paralel cu pziia lu Heidegge di Despre sena devălui (op.cit) Trebuie să reenim a acea iune pe care Sarre espingea adieauri în măsura în care ea ar defn Dein- (sa reali ateaumană) î relaia-i riginară cu adeăru la niunea de mister adică bnubilarea" pri Daein a Fiiări aiae dec a prblemei Finei şi dsimuarea acesei bnubilări Penru Sare a cărui perspeciă aici ese căuarea uei rdnări mrale a acelr nasre a recunaşe miserul nu rezlă nimic mul riscă să reacă de la agiaia zadnică descrisă de Heidegger a cnemplare gală la paraizie a aciuni De aici înrebarea sa: de ce aceasă disimuare? Să bserăm că penru ilz german Daein- a rebui penu a accede a adeărul Finei să renune a a se rezuma la ealaea curenă şi suscepibilă de a dmiaă" în imp ce penru Sarre eisetul ese aic rganismul iu şi pracic mul neii şi cmai ca aare jnge acesa să înălue sau să ignre Fia Dar de reme ce Fiina nu ese adapaă muui erifcarea prgresiă şi eînreupă a finărilr pariculae ese necesară realiăii-umane peru a cinua să eise ( ed)
Adevăr i exitenţă
81
de Pentru-inee revelator Deigur, Pentruinele (atracţie ar vrea ă ÎninePentruine adică ăşi aimileze inţa Fiin ţei ără aşi pierde exitenţa Dar în Fiinţa pură care nu ete pentruine exită un eement de repulie Fiinţa ete înpăi mântătoare ai întâi, indcă nu ete pentsne, ea e reveă în inţa a ca pură şi totală obcuritate Ata îneamnă că ea trimite Pentru-inelui imagnea vertiginoaă a unei conştiinţe care ar întuneca tota, adică a unei conştiinţe care ar pen truine conştiinţă de a inconştientă, care ar conştiinţă de a iremediabil sne Întrun cuvânt, Fiinţaînine ete perct şi tota manită, ea nu are un dedeubtalinţei aretre nu exită îndărătul ei o ubtanţă au o altă inţă care ă o ex pice Dar în aceată evidenţă înăşi ete dată obcuritatea i nelui au impenetrabilitatea abolută, adică miteru în plină umină Fiinţa i e dăruie tota Pentruineui ca ine, ceea ce îneamnă că luminarea, în oc ăi împrăştie obcuritatea, o lu minează ca obcuritate Noaptea Fiinţei, igu glacial al Fiinţei ne ete imediat acceibi Fiinţa îi apare conştiinţei, pecată pentru o recuperare a Îninelui în Pentruine, ca o impoibili tate de a recuperată, un reuz, o imită Fiinţa ete ndgestă Dintro dată, conştiinţa devine conştientă prin ata că nu poate nici ă producă, nici ă uprime Fiinţa Creaţia, ca şi erica rea, preupun Fiinţa şi nu unt decât un mod pe care îl are Fiinţa de a veni a inţă prin intermediu unui pentruine Conştiinţa descoperă Finţa ca ind deja şi ea poate modica, în şi prin Fiinţă, modul ău de a Înă Fiinţa apare în inţa a ca cea mai intimă şi mai neceară condiţie a exitenţei Pentrui nelui, înă ca o condiţie nemodicabiă În ţâşnirea a, Pentruinee, dacă nu ge de Fiinţă, decoperă că, ără Fiinţă, e, Pentru-inee, nu ar putea , din moment ce el nu ete decât în chip de conştiinţă (de a conştiinţă a Fiinţei Dar nu exită reci procitate de vreme ce Fiinţa apare ca fnddeja Pentruinele îi coneră, ără îndoială, o dimeniune de a Fiinţei, anume inţadezvăuită dar aceată dimeniune e aă pe temeiul de 82
E A N - A U A E
a-ftdeja al Fiinţei De altminteri, vom reeni, aceta n e n [4 0 cr liniştitor, din moment ce Pentrinee e onştient că atetă liber în finţa a o Fiinţă care ete deopotriv condiţie opacă şi negare, în inima a, a finţei Pentrinei Pentinele îşi ajtă dşmanl ă fe În pl, Fiinţa ete irearabilă N că ea n ar ptea chimba de la ine (işcare a nar ptea f mo difcată în modl ei de a f (alterare, contcţie, detrcţie Dar ă prepnem că, întrn moment anme, conştiinţa ar f dezvălit fnţa AB şi ăl prepnem pe AB chimbat a ani hilat de el înşi Dezvălirea a rit modifarea de paeizare passication Si tim că treerea la trect te tranrmae întrn sine ce ueaă să fiu Atl, nimi n mai poate ce ca ceea ce a t ă n f t şi, mai ml, deoarece tocmai trectl ueaă să fiu, am reponabilittea, pe care n o pot reza, de a contina ă c ă ie pentr totdeana ceea ce am dezvălit Pe de altă parte, m Adeărl ârşeşte în dar pentr celălalt, aceată dezvălire va contina dincoo de propria mea exitenţă, angajândmi reponabilitatea din colo de moartea mea Atl, în orice adevă exită n apect ireparabil Fiecare adevăr ete totodată dtat, itoric, şi e ipotechează infnitatea viitorli şi eu nt cel ce conră aceată exitenţă infnită a li a t la tot ceea ce văd (Îninele prin el înşi ete ceea ce ete, ee a n ete, dar e n ar ptea ă f ot În ll aceta, în ţa nopţii orbi toare a Fiinţei, conştiinţa, care ete comedie, are cată tr cri, care e cârpeală, acomodare c ine, findcă trebie ă e că ceea ce ete, decoperă n tip de finţă necrţătoare, ără compromiri a acomodări, adică abolta şi iremediabila neceitate de a f pentr totdeana şi dincolo de orice chimbare ceea ce ntem Uitarea ete o apărare împo triva ireparabili: ete aneantizarea imboliă a li a ot a Fiinţei Întrn cvânt, conştiinţa, care n ete Fiinţa, dar care e pătrnă de la n capăt la celăalt de către Fiinţă, e zbate împotriva acetei inadmiibile neceităţi de aşi ama
Adeăr exsenţă
83
[4 1]
84
Libertatea aţi asuma ceea ce nu ai creat Visul inversat şi inautentic de libertate a crea ră responsabilitate scitol care nu vrea să fie responsabil visătol schiofren)
jEANAU
ATE
eponabiitatea pentru a ce ă fe ceea nu a creat ea Am arătat că libertatea îneamnă întotdeauna ă-ţi aumi ulterior 4 1] reponabilităţile pentru ceea ce nici nu ai ceat, nici nu ai vrut (mă cacă o maşină ce era ă mai c, am pierdut un braţ atel începe libertatea mea ămi aum aceată infrmitate pe care nu am creato eu, dar ea nu e poate utrage condiţiei ale Aici trebuie ă decriem mai bine condiţia pe care Fiinţa io pune Pentruinelui Am pu că Fiinţa ete condiţia exitenţei Pentruinelui şi acet lucru e adevărat Exită înă două moduri de a f condiţie Unul ete cauzal: A ete condiţia lui B findcă îl creează au findcă, dacă î afrm pe A, B îi urmează în mod necear Înă ce lăalt e cu totul dirit Când pun că În-inee îi ete indipen abil Pentru-ineui, nu înţeeg prin ata că Îninele arproduce conştiinţa (ce puţin îninele ce e aă în ţa ei, ci doar că ea, conştiinţa, nu e ce conştiinţă decât pn dezvăluirea Îni nelui Or, conştiinţa, find iberă, ete finţa prin care „Pentru vine în lume (fnaitate Conştiinţa este pent Dar fecare din proictele ale nu e ce decât pe temeul dezvăluirii veri fcatoare a Fiinţei, deoarece ea exită tocmai prin aceată dez văuire At ea dezvăluie pent a exita i, în al doilea rând, deoarece orice acţiune acunde o dezvăluire, ea dezvăluie pen t a-şi afrma copurie Dezvăuirea ete prin urmare mijlo cul de a exita a conştiinţei precum şi, în pan ecundar, ijlocul tuturor mijloacelor Conştiinţa nu poate alege un cop ără a alege în acelaşi timp adevărul, ea nu e poate ce ă fe ără a e ce ă fe în ţa Fiinţei, adică ără a dezvălui Dar un ijloc ete el înui un cop Ete un cop în perpectiva co ului utim Atl dezvăluirea Fiinţei ete copul undamental Nu copul ultim (aceată problemă va f reluată mai târziu, ci copul originar Conştiinţa dezvăuie pent a exita Fără în doiaă că, pentru a exita, realitateaumană trebuie de aeme nea ă bea, ă mănânce, ă repire Înă în a bea etc, dezvăluirea Fiinţei ete implicată ca o inatructură Atl Avăr existen
85
[42]
i tu tuiţie şi un tip indicaţii opetoi corecte 1) ip de itiie: Fiinţa ca dată în persoană în comportam eie ş vieii
EAN- AU ATE
copu ndamental al conştiinţei îi ete impus Dar ea e poate întoarce la ea înăşi au poate cerceta în jur ără a decoperi vreodată cine i impune Trebuie ă şi- mpună ea înăş Ea e aă în ituaţia de a aege liber un cop p care nu poate ă nul [42 aleagă i totuşi acet a nu putea să nu alegi nu aparţne nece ităţii matematice, cauzale au dialectice, ci contingenţei inţei ae Ea este alegere de a dezvăui ub rma ui a urma ă e De aceea voinţa de a ignora ete revotă (zadarnică împotriva unei condiţii care nu ete nici impuă, nici tematic voită, dar care ete totuşi alegere şi creează reponabilităţi Aici conşti inţa e revoltă împotriva ei îneş recum nţii împotriva u Dumnezeu: de ce trebuie oare ă decopăr ceea ce îmi produce oroare etc Dar în aceată revoltă înăşi e trecoară Adevărul ca proiect ndamenta II Totuşi dezvăurea Fiinţei e ce în eementu libertăţii, din moment ce ea e ce în şi prin proiect Atl, orce cuoaş tere a Fiintei implică o contiintă de ine înui ca liber Înă aceată conştiinţă de a liber nu ete o cunoaştere, ete doar o exitenţă De aceea nu exită un adevăr al conştiinţei (de ine, ci o morală, în enul că, pentru a exta, ea ete alegere şi exi tenţă care îşi dă reguli în şi pn exitenţa a Pe de altă parte în , dezvăluirea Fiinţei îi prezintă cunoaştei ibertatea ub o cu totul altă rmă, de vreme ce Finţa apare întotdeauna în lu mina unei acţiuni şi e dezvăluie întotdeauna ca mijloc în lumina unui cop Adevărul, mijloc al tuturor mijloaceor, contituie Fiinţa adevărată ca mijloc au, ceea ce ete acelaşi lucru, ca re uz hotărât de a mijloc În curl acetei plimbări, care ete vericare a unei ipoteze (am văut pe hartă, rem ă deciăm ţinutul cu ajutorul unei cheme geograce, aceată potecă e dezvăluie ca drum practicabi au nu în acelaşi moment şi prin acelaşi demer care, prin vericarea chemei geograce, o con tituie ca ducând pre et au pre ud. Întrun cuvânt, a duce pre et au a practicabil ete acelaşi lucru Orice adevăr e
Adevăr s exsenă
87
Tip de intuitie ca modu de a ale Fiintei esentele ' ' Se
siate în Fiina indiiduală Fiinaro�ie a roşului. Senurile: intenii anticipatoare vide scheme operatoi operaii de efectuat indicaii de intuiii posibile) E viitol ce revine spre preent Nu unt intuiţii fiindcă eu le trăiesc şi le proiecte Dimpotvă sunt a priori marca unor intuiii ab sente simbolu etc sau a unei sei nesfrşite de intuiii im posibil de efectuat Însă aceleaşi enuri, începnd din momentul în care de finesc comportamenul celuilalt şi sunt încstate în Fiină de către celălalt devin obiecte suportate de Însine şi susceptibile de o intuitie ca indicatii specială intuitia ' în ine ale unor operaii de cut sau dacă vrei intuiie a viito lui ca viitor dat în preent. Dacă iau un silex sau o bucată de fier ascuit şi m servesc de ea ca de un cuit, sensul de cu ţit al bucăii de fier sau al silexului nu îmi este dat ca o fiină ci doar ca o utiliare posibilă pe care eu o proiecte dincolo de Fiină Dimpotvă, dacă cuitul este manufacturat de Celă lalt fiinacuit ca exigenă aupra mea este dată în fiina sa. În realitate este proiectu Celuilalt obiectivat de mine în fora obiectului şi devenind sens dat de către Celălalt în in 43 teol proiectului meu Iar acest sens obiectivat şi susinut în fiină nu de către mine, c de către Fiină este obiectul unei intuiii. Există intuiie a sensului operatou al uneltei , al maşinii, intuiie a semnificaiei unui obiect întro societate întrun oraş, întro civiliaie intuiie a sensului simbolic al unui dpel.
88
EANAU ATE
deci o pretenţie aupra libertăţii mele, o ipotecă aupra viitoru lui meu Şi, cum totalitatea mijloacelor unite ş ierarizate prin unitatea unui en ete identică cu copul proiectat, cum copul ete de aemenea determinarea concretă ş autonomă a liber [4 3 tăţii prin ea înăşi în lume, adevărul dezvăluit îmi dezvăluie li bertatea mea nu ca pe ceva care este ci ca pe ceva care ete perpetuu neceitat Chiar înainte de a trăi în univerul lui Mitsein (interdicţii şi porunci, noi trăim întro lume de exi genţe obiective Lumea ete iluminată de copurile mele, dar, inver, lumea ete cea care îmi uţine copurie în finţă şi care mi le retituie întoare ub rmă de finţăbiectivă Exită obiectivitate când ubiectul, depăşind Fiinţa întro prefgurare a Fiinţei viitoare, îşi apare lui înuşi ca obiect Libertatea Pentruinelui îi ete cognocibilă ca totalizare a exigenţelor în-inelui dezvăluit Din acel moment cunoaşterea a ceea ce te, ete cunoaştere a ceea ce vreau eu Dar cum eu trebuie să vreau mijlocul dacă vreau copul, cunoc ceea ce vreau ub rma implicării ierarhice a ceea ce trebuie ă vreau Şi cum ceea ce vreau (copul ete riguro identic cu totalitatea a ceea ce trebue ă vreau (anamblul mijloacelor, exită aici o veş nică ambiguitate între exigenţă şi alegerea liberă Dacă aleg ă fu la locul de muncă la ora opt, alegerea mea poate ămi apară atât ca acea finţăcevaăvină îmbucurătoare pentru mine care ete prezenţa mea la locul de muncă, cât şi ca anamblul mijloacelor: mer la culcare devreme, cea deşteptător, îmbră cat, pălat, aprin cul etc, anume ca anamblu al unor ipoteci ale viitorului aupra libertăţii mele prezente Adevărul îmi pre zintă libertatea ub rma exigenţei pe care lumea o ridică au ra mea. Sau, dacă preraţi, cunoc Fiinţaînine ca pe o erpetuă exigenţă Cu cât realizarea va f mai uşoară (repeta rea unui act cotidian, de exemplu cu atât gruparea mijloacelor e va ce mai continuu şi pontan; în acet caz, îmi ţin privirea fxată pe cop ca pol al mijloacelor, iar adevăl mijloacelor ră mâne implicit: ele nu e afrmă prin ele înele (vreau ă aprind Adevăr exsenţă
89
o ţigară: trebuie ă caut pachetul, ă capăr un chibrit etc, dar obiectee unt la locul lor, mişcăie perect ştiute şi ordonate, aşadar apare copul, iar ibertatea mea îmi apare ub rma unui proiect liber şi nu a unei exigenţe, adică obiectul fnal, ţi gareta aprină, gutul umuui, urmează să se realiee, dar nu ub rma unui imperativ ipotetic. Dimpotrivă, ub rma recu perării Îninelui prin Pentruine: mă caut în ume ub rma 44 unui obiect din lume Coincidenţa cu mine înumi îmi vine ub rma gutului de tutun care va f gutat. Dar cu cât mijlocul e dezvăuie mai depărtat de cop, greu de inventat, cu atât mai mult adevărul dezvăluie coefcientul de adveritate al ucru rilor, reuzu lor de a f mijloace, cu atât mai mult scopul apare ub rma unităţii dialectice a mijloacelor şi cu atât mai mult, în conecinţă, el ete exigenţă, adică imperativ ipotetic Înă im perativul ipotetic nu e ditinge decât în enunţul ău de impe rativu categoric Întradevăr, el e enunţă în tematizarea a univeraizantă i ca pură poibilitate încă nealeaă: Dacă vrei x trebuie ă vrei y" În reaitatea trăită, x ete mereu deja ale şi ete trăit ca marea mă prezentă şi viitoare, mediul în care pecep mijloacele Ate, mijlocul apare în ace moment ca imperativ categoric i cum eu vreau dea x obiectul e dă ub rma categoică: trebuie, în perpectiva generaă a alegerii tale, ă mă vrei. În acet l, în cazurie vorabile, unitatea mij loacelor ete nd nedirenţit în devenire pe care e reali zează scopul caforă în cazurile difcile, chiar copu ete nd şi pur mediu luminător pe cae mijlocul e detaşează ca rmă particulară, ca, adică, exigenţă pecială a Fiinţei De aceea trebuie ete veşnic utiizat în limbajul cuent acolo unde am atepta ă fe vreau Tip de converaţie curentă: bolnavul e agită, e enervează: trebuie ă mă ridic din pat mâine pentru al pimi pe P Răpunul unui prieten: Ba nu, P va înţelege arte bine ituaţia, nu e nevoie ca tu etc Pe curt, e o tentativă de dezar mare a imperativului categoric, arătândul ca pe un mijloc inutil Doinţa mea mă aruncă în lume, iar umea mio retituie 90
EANAUL AT
ub rma unor exigenţe, atl c nu o mai ecunoc. În acet en, proiectul de a ignora Fiinţa, de a o mca, de a-i coneri mai puţin finţ, ete proiectu de a conri drinţei mele un ca a la o ubiectivi racter permanent de dorinţ, adic nu de tate de imanenţ care nu a exitat nciodat, de a o menţine ca pur contact imediat cu dezirabilul viit Doinţa mea e recu noate în dezirabi i, în cele din um, proieceaz untatea dez vltoae a Pentruinel dezirant i a Îninelui dezirabil în deplina aticţie Setea e aboarbe în buta care capt en [45 prin ete Setea nu alege e aniileze, ci fe pur dezvlre încorporant a calitţilor apei, vinului etc D de îndat ce dez vlm lumea, iat c organizarea mijloacelor a erie de impera tive e ubtituie adecvrii dezvluitoare pure a dorinţei a ucrul dorit axima orignar a proiectului: a tranrma În-inee în Pentruine în şi prin ditrugerea a şi prin amilare itematic în umina dorinţei a da Pentruineui coeziunea În-inelui cândul pe doritor bea doritul e modifc îndat ce e a în cu de realizare şi ne arunc în umea mijlacelor-imperative La dret vorbind, e vorba de o tructur ablut a libertţii, de vreme ce copu ete viitor, deci în mod necear dincolo de lume şi realizabil prin ea În eu tocmai aceat eigenţ o neg în po ziţia abolut a lumii dorinţei Lumea dorinţei au lumea reec trii: vreau m vd în ucri, m contoec cu lucrile, topec lucrile în mine De pt, aceat ume n-ar putea f reali zat decât în imediat cci, de îndat ce copul e realizat prin mij loace, el ete altul Exit deci o perpetu tifcare a dorinţei (alt mitifcare dorinţa împlint e tranrm, pe mu ce e împlineşte, în dorinţ uprimat şi, în momentu preci în care copul e total realizat, eu unt deja dincoo de dorinţa mea Totul e petrece ca şi cum uncţia omul ar f acumuleze mijoacele, iar copul ar f mjlocul de a acumula acete mijoace În ţa acetei mitifcri, tânrul proteteaz Antigona Vreu toul de îndată Acet lucu îneamn: exclud Fiinţa ca alterare radical a dorinţelor mee A reza Fiinţa (a ignora
Adevăr s exsenă l 91
îneamnă a vrea ă i libertatea care se bucură în detrimentul libertăţii care face Idee prondă: mijloacee dezonorează co pul (A dacă e nevoie de toate acestea pentru a-mi împini do rinţa preer ă renunţ Aceată ignorare nu e va putea realiza complet decât întro ume opreivă Întradevăr numa în aceată lume opreorul e poate aa în comunicare nemijlo cită cu copu ău: imperiul mijloaceor îi rămâne oprimatului La tau lucrurile în lumea copilului şi a etiţei (opreorului Dar deoarece ibertatea ete impoibilitatea ca ceva ăi e dat vreodată omuui deoarece ibertatea ete neceitatea de a munci rezu lumii mijloacelor îneană rezu ibertăţi Voina de a ignora ete aşadar reuzul de a iber
[4 6
Ete pe de altă parte cum am ubiniat adineaur § I re zul de a pu în ţa reponabiităţilor Din moment ce întradevăr Fiina apare din principiu ca lucrul a cărui repon abilitate trebuie ă ne-o aumăm ără o dorit Pentru-inele poate pănu învăluirea Fiinţei pentru a nu obligat ă o aume În caltate de burghez vreau ă ignor condiţia proetariatulu pentru a ignora că unt răpunzător de ea n calitate de mun citor pot dori ă ignor aceată condiie indcă unt olidar cu ea iar dezvăluirea ei mă obigă ă u părtinitor Sunt repona bi de totul în aţa mea şi n aa tuturor iar ignoranţa vizează retrângerea reponabilităţii mee în ume Ate geograa ignoranţeor mele reprezintă întocmai în negativ nitudinea alegerii mee de a Ignorană rezul reponabilităilor i reciproc: cu cât ai mai puţine reponabilităţi cu atât mai puin ai nevoie ă ştii adică dacă ocietatea vă pune întro ituaţie în care vă unt luate reponabilităţie (emeia întreinută nu aveţi nici o preocupare pentru Adevăr; deţineţi adevărurile ce orlaţi cum tot de la ceilai deţineţi şi banii Ignoranţa emei nu ete o pură şi accidentaă lipă de intrucţie ea îi vine din ară şi o aterează lăuntric privândo de orice putere aupra lumi În cmb i e dă (în cazurile vorabile ce puţin iluzia 92
I J EA N
p Au L s A R T R E
unui contact neijlocit între dorinţa a i dezirabi Care ete deci la acet nivel umea ideală proiectată de voinţa de a ignora Ceea ce nu tim nu exită 2) Ceea ce tim nu exită decât în măra în care o tim Alegem dpă plac ă tim au ă nu tim Deci ignoranţa ete dorinţa unei umi în care dezvăluire creaţie Ea rătoarnă rmua Adevărului: creează ceea ce ete Ea potulează că nimic nu este în ară de ceea ce creăm Ea potulează aadar: că donţa ete motorul univera de creaţie i că ete creaţie a dezirabilului 2) că dezirabilul ete în eementul Înineui Atel pu el cade în ara Pentruineui în Fiinţă E beneciază de mo mentul autonomiei Înă el ete recuperat prin deplina aticere a dorinţei i devine eveniment al piritului El e întoarce în Pentruine Iată ce crie Vary în primul număr din Arts et mtiers graphiques [4 7 „LIZIBILITATEA ESTE CALITATEA UNUI TEXT care prevede i ciitează conumu acetuia ditrugerea a de că tre pit tranubtanţierea a în eveniment al piritului f ufcient pentru a avea maxima ignoranţei ă înocuim liibili tate prin digestibilitate i text prin lume Dintro dată momentu reponabiităţii ete limitat a tadiul de independenţă a Fiinţei i imediat uprimat prin ptul că Fiinţa ete aiiată piritului Altel pu ignoranţa ete notalga abolutului-ubiect he gelian ca pură contiinţă unică producând lumea prin devagnare i reîncorporândo prin reinvaginare Ignoranţa ete reuzul de a avea reponabiităţ cu excepţia celor aţă de ine i acet reuz ete înoţit în mod necear de chiţa unei lumi pozitive a abolutului-ubiect: lumea visului Nu e adevărat că cizoenu preeră viul pentru că ar apărea în el ca milionar împărat etc El preeră lumea viului findcă Fiinţa nu este aici decât în mă ura exactă în care e dezvăluită: el preeră aceată sărăcie Fiinţei i pentru că Fiinţa ete o fiinţă diminuată care e
Aevăr � exstenţă
93
[4 8'
tuiţia feminină ca tip de ignoranţă care ştie fiindcă e ignoranţă. Dar în realitate ignoranţa nu e viiune a Binelui: ea este nonviiune a Răului Cum voi putea vedea oare Binele ca efort al omului pătns de rău (lupte împotrva iitelor etc înţelegnd aici Binele la nivelul mitului inocentei) dacă n văd Răul nsă inocenţa este operaţia mniheistă c re restituie Binele nu direct ci străduinduse să ignore Răul Atunci Răul nu mi este dect ceea ce împiedică Binele să e pe dlin Răul este negati vul şi ignoranţa este negarea negaţiei rn restituirea unei stăr prmitive aceea în care Răul nu era, în care Fiinţa era Binele aradis înainte de păcat)
9
E A - P A L S A R R E
reoarbe îndată în ubiectivitate i pentru că între inţa dorită i inţa doritoare nu exită nici un intermediar. Fără îndoială că aici intervine lipa deplinei atiaceri a dorinţei înă acet ucru e produce deiberat indcă depina aticţie ete upri mare a dorinţei i miticare. Lumea viului ete lume a dorinţei ce vrea ă rămână dorinţă i ăi anunţe venirea printro inţă care ete exact opuu a ceea ce ete dorinţa. ocenţa ete o ormă de ignoranţă deoebit de dragă ocie tăţilor umane. Vedem de ce: Inocenţă abenţa reponabilităţilor. Un inocent ete el care nu e rponabil de cutare crimă de cutare păcat Anu mite inţe unt menţinute artiicial în tarea de nonrepona iitate în raport cu lumea (emeie tă copil). Acete inţe unt tel imagnea vie a ceea ce omu iar dori ă e. Ele arată po ibiitatea de a nu avea nici o egătură cu lumea. 2) În mod rec inocenţă ignoranţă. Ignorare a realită ţior lumii care unt urâte. Omu ete obligat ă tie dar el in talează ciar în centrul umii imbolul acetei ignoranţe pe care trăiete cu notage i prin aceti ignoranţi el e imte igno rat El tie prea bine că are un ex etc. dar ace în aa el încât ntru un atu exită ca ignorat în realitatea a E î creează pe gnorantul inocent pentru a xita undeva ca ignorat în uâţeni [4 8 e ae (pe care nu e poate ignora). E înărcinează pe cineva ă gnore în ocu ău ceea ce tie el. De unde i candalul atunci când ete pătată ignoranţa inocenţa inocenţior: e un mod de a ace ă exite a doua oară în lume exu i viciie mele. i umea inocenţei va în mod rec cea a viului (ba mele pentru copil La ce viează etele) Terminăm contrucţia dând dreptate inocenţei împotriva unoaterii. Exită în ignoranţa inocentuui o adevărtă cu oatere Printro răturnare diaectică cel mai bun mod de a ti ete acea de a ignora Aici jocul privete conceptele morale i ontologce: de vreme ce armăm o morală a ignoranţei ar măm că lumea ar treui ă e cea a inocenţei (abolutubiect =
=
Aevă s , exstentă ' 95
contiinţă unică recuperabilitate a Fiinţei ireponabiitate) i cm inocenţa ete percepere intuitivă a acetei lumi ar măm că aceată lume este cu adevărat. Cea mai mică valoare a lumii reale devenind inţă diminuată Activitatea practică lup tele temerile intereele ne împiedică ă vedem lumea aa cum ete Ireponabilul o vede: aceta e Idiotul lui Dotoievki Îndeoebi e ete adaptat printro armonie tainică la inocenţa pierdtă i doar macată a ecăruia dintre noi (adică la do rinţa noatră tainică de a ignora) De exemplu ignorând Răul el n vede în cel rău decât Binee i acet lucru e curată înte epciune căci Rău nu e atceva decât o aparenţă o nenoro cire un accident iar ondul celui mai teribi criminal ete tot o poibilitate de bunătate În acelai timp inocenţa e ignoră pe ea înăi etiţa ignoră că are un e de eemplu i din repect pentru ignoranţ a unt gata ă ignor i eu acet lu cru Dar în elul aceta î uprimăm amândoi pentru a ajunge a advăratul raport dintr oameni care ete aexua Înţele gem ate că adevăratul raport dintre oameni ete ca un ra port între îngeri Ate răturnarea diaectică contă în a ace din ignoranţă un mijoc de a cunoate A ti îneamnă a ignora (decoperirea urâţeniior vieţii întunecă viziunea pură a ru [49 mueţii) i a ignora îneamnă a ti Omu aege aadar anmite inţe orocite vetae ără voie cărora l impune ncţia de a imboiza în pină ocietate tiinţică i tenică ignoranţa ab olută în uperioritatea ei aupra tuturor ormeor cunoaterii ceea ce îi va permite ă raporteze ecare decizie inguară pe care o va ua de a ignora cutare au cutare ucru la o inocenţă originară vaoare incarnată i totodată intuiţie a Fiinţei Dacă un burgez otărăte ă ignore condiţia muncitorior au pro venienţa bitecurior el e ientică în elul aceta cu o tânără ecioară Din punct de vedere itoric de altminteri cunoate rea ete prezentată în eneză ca ind cădere: arborele cu noaterii era o capcană
96
EAPAL SAE
III De aici un nou mod de a jutica igoranţa: da lumea trebuie ă e ştiută tructura ndametală a lumii ete Adevăru ără Adevăr umea nu poate exita Dar din ptul că Adevărul trebuie ă e nu rezultă că _e trebuie ă e pen tru mine Adam şi Eva nu au nevoie ă cuoacă de vreme ce Dumnezeu cunoaşte pentru ei Ca urmare Coştiinţa divină ind creatoare şi veriicatoare inţă şi adevăr unt unu şi acelaşi lucru Deci adevărul e preuman În loc ca adevăru ă vină la inţă prn om vedem că inţa-adevărată a Fiinţei ete deja în întregime contituită înainte de noi Ate că noi nu mai putem decât pavi aţă de Adevăr: conemplare Raportul dintre adevăr şi libertate e ânt Aşadar trebuie ă primim Adevăru Înă prin ata Adevăru e epară de vericare E adevărat ceea ce ne ete comunicat de ctre exitentul cali cat pentru a ace ă exite Adevăru Pentru noi e vorba doar de a recunoaşte acet exitent i ma·ca acetui exitent ete Valoarea E vorba de Puterea Forţa Bunătatea a etc garanţii ae puterii ale de Adevăr Acea va Dumnezeu Dar poate de aemenea Hitler au Stali Prin urmare noi nu ai avem reponabilitatea Adevărui Ni e dă Adevă rul în uncţie de nevoie noatre Deci navem decât ă igno răm ceea ce nu ne ete dat În acet caz propria noatră natură ete ignoranţa (de vreme ce a ace adevărul îneamnă a-l crea iar noi nul acem şi ecare adevăr ete un ar divin ce nu ne era datorat Fiindcă întradevăr realitateaumană ete perect conştientă de ptu că a ce ă exite adevăru îneamnă a da Fiinţei o [5 0 nouă dimeniune de a Cel care decoperă un adevăr nepăcut e conideră reponabil şi ete coniderat reponabi de acel neplăcut a adevărului Va de acela prin care candaul intră în lume Exită un mit curent tradu de vreo ută de romanceri potrivit căruia o anumită pătrundere cu mintea a Fiinţei e pe depită: ajung nebun au crimnal (mitul avantuui crimina al omuu ovt de trănet atin d nebunie pentru a văzut temeiul Aevă şi existenă
97
lucrurilor mit a ştinţei care aduce triteţe O reecţie con temporană aupra tiinţ atomice Savanţii de atăzi au decoperit c Ştiinţ pate păcat Ca şi cum decoperirea enegiei atomice l ace pe avant reponabil de poibila moarte a omenirii Întradevăr orice contact ete promicui tat: inţa revelată ăteaă iinţa revelatoare Dacă am văut Fiinţa unt impregat magic de aecţiunie Fiinţei Creând ceea ce ete eu un ceea ce creez Exită aici ceva întru to tu adevrat: eu decopăr Fiinţa prin proiectu meu iar ade văul nainte de a deveni acel adevăr univeral prin dar şi vericare în cadru întregii aventuri umane et adevăru meu El îmi apare î ncţie de ceea ce am ae ă iu şi de punctul meu de veere El nu putea apărea altcuiva Ete adevăr abolut penru aet ubiect abolut În acet en ecare cu adevărul ău ete o rmulă corectă căci ecare e deeşte prin aevăru viu pe care î dezvăuie (adică şi prin acţiune al de vreme ce e implică reciproc Cel care cum e pune nu vede dât lucruie urâte din lume nu din întâmplae le vede oar pe aceea Iar da nu e vede deât pe aceta act uru nu poat nu aibă eect aupra lui Dar numai în aet en căci dac xită veriare nui mai puin devărat ă cea e doar eu putam vedea pot ă arăt tuturor Impotant te ptul că eu unt ce prin care Ade văru ine în ume şi pentru toţi Eu pot protul nenoro cirii pot Caanda Şi mă imt eu înumi Caandra din moment e daă nu aş exita dacă nu aş deemnao aeată nţă nu ar exita pntru eaţi Eu unt mijlocu pe cae la ale cutare inţă petru a ivi î lumea uman Ca urmare et ip de ignoranţă viează două copui: ă- deeveze pe cel care pune d reponabilitatea a eea ce pune (dezvăurea 2) ă eite vederea Fiinţei ce ete din pnct de vedere magic ma ea mai compromiţătoare: vreau ă t, dar [5 nu vreau ă văd Căci cunoaşterea e de ipul intenţiei vde ea vi zează o finţă viitoar au trecută orium o fnţă de îprumut
98 I JEA N-PUL SA RT i
n timp ce vederea ete umplee a cunoaterii de căte Fiinţă Veau deigur ă tiu că Pierre a murt dar nu vreau ăl văd mot dică ă ac să exite motea a ca finţădezvăluită de exitenţa mea Vreau ă primec un adevă dea gta i ă mă lujec de el ca mijloc pent cţiuea mea dar ăă ăl decd ăă ăl eali Prout i ntermitenţele i mii cunoaterea a prind moatea bunicii ete un adevăr în ci un adevăr pentu alţ necmpromiţtor ntro zi el ealieaă acet adevăr nume că aenţ defntivă buncii ale ptul că aceata numaiete pe lume ete abenţă dezvă uită aupra ucrulor Câte adevări util pentru acţiunea noatră i pepetuu loite de noi nu unt tel adevăru în ce plicui igiate Ee tocmai ceea ce numim protete nu avea imaginaţie" Judecătorul care condamnă un acuzat a zece ani de încoare nui poate imagina e pne cei zece a de uerinţă Ata nu îneamnă că nu ii imagineaă ci că reuză ăi verifce (zite a încioa etc At se creează un tip de adevăr „idealist adică adevărri care unt enunţuri aupra Fiinţei ăă contact cu Fiinţa Ate e creează un tip de gândire ce ce din adevă produu unr aţionamente i dicui i care îi reuză intuiţiei vaoea dezvăluite undamentală Atel apare un tip de om ce alege să e abstact adică să cu noască adevărul în tricta a mă de intrumentaitate i ără dezvăue A ti ăă a vedea iată abtracţia Ea nu e poibilă decât prin Mitsein Omu abtract proftă d dezvăuiie celor aţi înăcinează pe ceilalţi ă verifce anicipările ae Omul abtract gândete pe baza gândirii atora adică pe baza uno dez văluiri pe care nu le ce el înui El ete adoma matematic nuui care e ituează la nivelul mulelo compexe conţinând operaţii de eectuat i nu e eectuează niciodată Omul abtract aţioneaă nu findcă nu vede ci pent a nu vedea Ete e în ui abtract (prin corelaţie de exempu e mănncă abstact întro tare de ditracţie în rapo cu valoea dezvăuitoe a ac tului de a mânca ănâncă citind vorbind precum emeia igidă Aevă � exstenă
99
Pl
[5 2']
Trecerea la al doilea tip de adevăr: adevărle despre Ceilalţi. Trecerea la a doua stctură a adevălui adevăl ca dar.
00 E A N P A U L
SARRE
care ce dragote gândindue la altceva Omul abtract e omul [52 care e gândeşte totdeauna la altceva pentru a g de valoarea dezvăluitoare a conduitei ale prezente oricae r ea. Omul ab tract ete abent. Pentru omul abtact deărul nu ete nici Fiinţa nici dezvăuea Finţei ete o cunoaştee Fiinţă în abenta Fiintei Adevărul total devne deci namblul cuno tinţelor iar Fiinţa cade în ara adevăruui ea te doar temeiul obcu a care e raportează cunoştinţele. În cee din mă pen tru omul abtract cunoaşterea înlocuieşte Fiinţ E ete idealit de rica Îninelui Înlocuieşte bucia Finţei rin impla ei v zare. Atel el poate cunoate totul ignorând toul Atel ignoranţa ete teamă de Fiinţă au tamă de ibertate au teamă de contactul dezvăluitor cu Fiinţa au teamă de cee trei împreună.
Despre gnoranţa necesară Totuş acet proiect de a menţine ignoraţa e poate dez vota doar cu două condiţi. ai întâ ca gnoranţa ă e punc tu de plecare al Adevărului (am văzut deja acet lucru apoi ca orice adevăr ă e mereu mărgnit de ignoraţă Tocma acet lucru îl vom aborda acum Ceea ce îneamnă că ignoranţa tre buie ă locuiască în orice adevăr nu doar ca umuul din care Adevăru îş extrage orignea şi care e regăşte în el depăşit ca temporalizare a a (adevăru devenit adică orice adevăr ete gnoranţă devenită adevăr temporaizare neceară a adevăru ui au vericare: ata îneamnă că libertatea ca temei al ade vărulu cere ă e extragă ea înăşi din ignoranţă ci i ca nitudine a a ca ţa a de umbră Se ştie că dacă orice deter minare e negare omul ete inţa care îşi interiorizează ni tudinea. Adevărul ca demer uman ete interiorizare a ignoranţei pentru că ignoranţa ete nitune a adevărului. A şti aceasta îneamnă a nu ti dect aceata neamnă a alege ă Aevă şi existenţă
!
101
ez aceasta excuzând orce altcea (pentru moment, îneamnă a ce ă apară aceasta pe retul um zat ca fond, adcă plenum de nţă nederenţată (gnoranţă Ba chi îneamnă a aa că toate acestea extă în lumea Fnţe ca apărând pe nd nederenţat. Dar ma extă mute alte ţe ale gnorţe ca tudne a adeărul ş pe care urmează ă le decrem acum I Temeul cunoaşteri ete ibertatea Limta cunoaşter ete tot lbertatea Lbertatea nu creează tudnea, dmpotră, prn nitudne extă lbertate: nu unt ca lbertate decât ca punct de edere contingent, care nu ete temeul inţei ae şi care e aă în perco în ume. nu extă adeăr decât în raport cu acet punct de edere care ce ca o ume ă exte şi ă e dezăe în ucceune nsănitudinea ete interorzată prn alegere. Altel pu a alege îneamnă a ce ca nitudnea mea ă exte concret pent mine Libertatea ete nterorzare a nitudn Omul îş ete iei propra determne, adcă propra limtare, adcă pro pra negare Alegerea ete alegere a ceea ce unt excuzând tot retul În acet en alegerea orgnară ete deja aumpţe a ceea ce era deja înante ea ce ă existe contingenţa mea ca neceitate a contingenţei ea e întoarce către ceea ce nu era încă decât nţă (şi nu ub rma l „extă il y a), pentru ai coner un en şi o luzorie şcare temporalzatoare Atel alegerea de a dezău un adeăr ete ntotdeauna n terorzare a noncunoa�tei xtă în oce adeăr un raport intern cu propia mea libertate. Întradeăr, în măura n care lbertatea mea interorzează fntudnea, dar în acelaşi tmp armă un tor de lbetate în raport cu prezentul nt (ş char chează innitul în nitudine prn chţa ektatică a tempo ralzăr, lbertatea armă un itor ndefnt n care ea va fi lbertate conştentă ş determnantă în raport cu prezentu co ceput ca lberă dezăluire a Înnelu Atel, n prezentul n uş, în nma a extă o dubă tructură: el ete n acelaş tmp un about în măura în care e temporalzează plecând de a un
53
J A N A L S A
vtor care este posbtatea mea cea ma nemjoctă ş cea ma concretă, ş estă totodată în nma sa un destin cae este ne cestatea de a deven luc pentru o libertate are este berta tea mea ca lbertate mprevzblă, adcă lbtatea mea vtoare întorcânduse asupra prezentului pe cae îl tăiesc şi care va devent treu Fecare proect ca snteză ek-statcă ş ve a ce or tre ekstaze concrete ae temporaltăţ este nterorzare a ntudnii acela�i timp conştnţă că nţa-beră a lber [54 tăţ vtoare reexterorzează această ntudne În proectul dezvăluor absout ş unc, veţurea A este deja un vor a veui A, care este perceput ca un a nu veţut decât A Ş orce bertate nd dezvălure, tocma dn nct de vedere al une alte vercăr că nedetermnate adevăru meu prezent va nitudne reexteoată Ceea ce înseamnă obiectiv, că orce adevă dezvăut este n aela tmp un absolut ş un nede termnat Care este crteru adevărului? Nu e nc o îndoală în această prvnţă e Fiinţa a prezenţă Am explcat deja că no suntem la el de sgur de prezenţa Finţe ca ş de propra noas tră exstenţă Astel atunci când dezvălurea are loc, no perce pem Fna şi nu ne ma putem îndoi de ea tot aşa cum nu neam ma putea îndo de Eu gndesc (structurle sunt conexe). Aşadar eu deţin adevăru, el este absout, rezultat ndubtabl al proceu de vercare Evdena drept crteru unic al ade vărulu nu este ncdecum percepera une anumte amprente a adevăruu asupra une ide Evdenţa este Fiinţa însăş aşa cum apare ea Pentru-snelu Dar n acelaş tmp în care această evdenţă îm dă Finţa ş, prn aceasta, mă protejez în mod ab solut de orce tor, orcare ar el vem index sui sau ma degabă nu adevărul se ndcă drept adevăr, nc deea nu se ndcă drept adevărată prn vreo marcă a conrmtăţ sale cu Fnţa, c Fnţa este cea care îş ndcă în evdenţă prezenţa- în adevăr orcum pentru orce vitor, pentru Celălalt orcare ar el, ceea ce îm e dezvălut me în acel moment în acel proces de vercare, era deja ca un corelatv la ceea ce vo vrea sau
Avă i exitentă '
03 I
gând despre mne mai târzu, e absolut adevărat că vreau ş că vo f vrut cutare lucru în proectul meu prezent), dec în acelaş tmp în care mă protejez de orce vtor prn interorzarea hotă râtă a fntudn mele ş revendcarea dreptulu meu a a nu ve dea dect asta în aceaş tmp pura mea libertate, ca posiblitate nedetermnată a unu vtor dincolo de acesta, consttuie un exteror aţă de proectul meu (care va deven în-sne fnt dn exteror n amntrea mea şi prn aceasta, un exteror de nede termnare ţă de adevăl meu Întradevr, această libertate vitoare este acel altul care urmează să devn pentru mine în[55 sum. Un altu cu totu specia ceea ce vo num „atul ără reci proctatea altertăţ" ent mine, e este cu totul altu, dar pentru el eu sunt acelai, ără îndoală nu în sensul în care el ar pătrunde absolutul actuale mele Erlebnis, c în sensu în care aceasta îi va întru totu mlară, în sensu în care el va trebui să o aibă în spatele său, în sensul în care orce ar ce, va tre bu să o asume adcă ă enterorzeze o ntudne pe care eu -o prescru de pe acum. u nu sunt responsabl de ceea ce va face acest alter ego anu vtor (dacă nu cumva prevăd acest lucru î pregtesc ş î accept), dar e este responsabl de mne, eu sunt în raport cu e precum coplu mnor în raport cu tată său: eu îl eg prntrn angajament, dar el nu mă legă prin angajament, el răspunde pentru mine, dar eu nu răspund pentr el Acest ucru va rdca probleme etice prvnd angajamentul, jurămntul etc Pentru moment acest lucru nu prveşte decât adevăru1; celălalt car vo f pentru mne însum este constrâns Pate nteresant să cmparăm dn nu punctu de dere a lui Sartre
asupra autnticităţ cu c al u Hdggr d rm c n dnt acastă autntcitat (a Dsn- sau ratăţuman) ar da c c rapta a adăr Nţuna d lt go par să răspndă nţunr d rptţ şi d fdltt dn Sn nd Zt ăcând ucruri ma cmpl ş ma puţn tal (ctăm acşt trm aşa cum sunt traduşi d Crbin n Qu'stc qu la Mtphysqu? căci Sartr tzază m tt timpul trmnlga d acastă tradcr). Rptţ psbltăţ stnţ carastprznţă n chp d garanţ a autntctăţ unu prct că acată itnţă a t a ma au 104
jAAL
să- asume adevărul pe care îl descopăr în prezent, în măsura în care este adevăr verifcat mereu verfcal (acă el nu ar ma f verifcabil, viitorul meu ego poate char să se îndoască de el Întro i am văzut pe cutare persoană trcând pe stradă Să admtem că este adevărat în sensul de vem index sui Am avut această evdenţă. Dar e mposbl să rec experenţa Dacă amntrea este destul de dstnctă dacă ea se poate încre dnţa reecţiei noulu ego î plentudine s, atunc va f ea în să index sui adcă ntuţa amntri une evdenţe este ea însă o evdenţă. Dar dacă amntrea e ma mult sau ma puţn obectul unor vizăr în gol di cauza unor rezstenţe a uei i tăr sstematce etc. vizarea în gol nu ma reuete să con vngă dacă vercarea nu e posblă. Altel spus: dezvălurea trătă trecând în amntre devne dezvălure în sine Ca atare, ea poate f la rândul e dezvălută; ea este prezeţă în aţa con tinţei memorzatoare a însinelui care am st Ş ca în-sne este index sui. Dar dacă este doar vzată are acelai statut de probabltate ca În-snele transcendent care eu nu sunt). cu atât ma mult mştenită de la strămşi chiar dacă Hedegger are griă să preceze că e rba de replică la aceas psbtate şi n de simplă reuare a trectulu nl satisce pe Stre. Cncepia sa păstrează printr percepie mişcare (smugere-cntinuitate) caracterul unic a ricări act deci n anumit rprt rei-mne cu bsutul şi aş cm spne c schă a nnt" ntr- mraă a ntudni. Acest lucr e alabil eident penr actul dezălutr şi aceas caie a adeălu pentr innit a cată pagne urmăare Să amntm ndcă nu e strănă de pzia ditre ce di z prid autentctate respingerea de către Srtre fnţ-înmor hedegge riene ca strctură a reaităii-mane ş n măsura n care rice act autentic ar sta sub semnul mr realtateaumană nd prinsă atunc ba chiar sucată ntre psblităile trecute de reactat şi antcparea mr ca nca sa psibi tate propr Sartre ce critca acestu cncet n Fn ş nntul (c partea a patra cap. I ma ales pagnle de la 602 la 606). Pentr e dimptră martea „n măsura n care este neatzare mereu psbilă a psbilelr mele este ara psibtăr mee ş eu nu aş putea [ ] să mă arnc spre ea ca spre una din psibtăie mee Aşadar ea nu ar putea aparie strcturii nt lgce a pentrsnelui" ( ed)
Advr ş xstnţ
0
Numa că, dacă presupunem un adevăr vercab ş impunânduse ca atare conşnţe spre a fi asumat, noi nu ştim în ce perspectivă trebue asumat. Lbertatea vtoare într-ade văr, l va percepe în nterorul noulu său proect ş îl va nte 5 gra în acest proect Asta înseamnă că î va coner un sens nou. Am arătat, întradevăr, c prezentul nu hotărăşte nţa trecu tulu, c sensu său 1: e adevărat o dată pentru totdeauna că acel adolescent care am st eu a avut o crză religioasă la vârsta de pasprezece an Însă mportanţa aceste crze în ansambul con cret al ntudn mee trebue hotărâă treptat De asemenea, acest adevăr este neîndoenc, dar sensul său ste deschis În particuar rămâne nehotărt dacă e va , cu adevărure des coperite uteror, într-un raport de exteriortate sau întrun raport de nterortate, adcă dcă el se va juxtapune celorlalte cunoştnţe vtoare ale mele sau dacă va ntra, ca structură se cundară manentă, întro totaitate sintetică de cunoa�tere De exempu, geometria eucldană naltica cartezană, zca newtonană sunt adevărate În relaţile or cu adevărurle ul teroare sunt drite e exempu, relaţa geometre eucld ene cu geometriile neeucldiene este o reaţe de exterortate. Sunt dverse posbltăţ de construcţe pornnd de a dverse postuate care se exclud Ş se poate vorb ără îndoaă de o to taltate care ar ansamblul geometrilor obţinute prn epuza rea sistematcă a tutor postulatelor posble Însă această toaltate este o pseudo-totalate: ea înseamnă doar că nu există alte postulate, dec alte geometr; ea nu înseamnă c exstă o untate nternă a geometrlor Dmpotrv, zca netonană este ntegrată în zca modernă care, ără a o nega î coeră o lmtare internă: ea devne zcă a aparenţelor, zcă a lui ca �i cum, zcă a cazul partcular Ş ea păstrează o inţă tocm pentru că exstă o nţă a aparenţelor. Însă izolarea sa de ade văr ce se lmtează el însuş ste întreruptă, în aceaşi el în care C Lre et e nant oc ct
106
EUL S
şi q (n ed)
negatvtatea hegelană rupe baeree este aufgehoben1. e dea supra, adevăr apare în nma unor presupzţ tcpatoare nevercate ş poate nevercable, căora e comuncă nţa sa (prn împrumut) ş care î coeră nşte mrgn de semncaţe mereu ma amplă Un adevăr apăut într-un stem de crednţe ş mtur poate conrma aceste rednţe ş mtu (adcă no [57 hotărm să opm vercarea). De exempu escoperea calcu uu nntezmal î apare u Lebnz ca dovada adevărulu ve delor sale metazce. Invers, aceasta înseamnă că o zonă de semncae ' metazcă este coertă de lebnzen acestu calcul. nsă, tocma ndcă aceste sensur sunt nevercate alter egoul2 va puta întotdeauna să renunţe a ele ş să ntegreze adevăul în alte ssteme lozocomstce Astel, pncpul lu Ahmede ncţonează în ate perspectve n tmpul descoper sale ş în vremea noastră. Nu e aceaş ucru pentu sensul unu adevăr să e descopert în tmpul în care se crede că bună oară, corpe au locu natuale ş să e păstrat în tmpul me canc galleo-cartezene. e exempu, forţa de împingere pe care o suportă corpul cuundat în chd este înţeleasă ş perce pută ate ea ma are încă ceva vi pe vemea lu Ahmede, dar este manestare a nerţe în vremea lu Descartes. Însă ntuţa îş păstrează întreaga prounzme char, ptem merge ma de parte, ea conţne deja pent Arhimede, în stare mplctă, un reuz negatv al semncaţlor pe care le pemte conrmate ş care î dau oontul său de sens Astel, oce adevăr este smultan înhs ş deschs E apae ca prezenţă în persoană a În-sneu, cu un orzont de semn caţ ccuar care închde prvrea Ş n acelaş tmp este des chs în măsura în care aceste semncaţ st nu vecate c doar prezumate, ş în măsua în care aşadar, utlzarea ule oară a aces adevăr de căe ter ego ş, târzu, de ceilalţi, Depăşită ( ed) 2 Adică şi de data aceasta celălalt care voi f ( ed)
A si extetă 07
rămâne nedeterminată n mod obectv, aceasta înseamnă că exstă o antome necesară dialectcă a adevăruu nu exstă adevăr decât total teză) trebue să poată exista adevărur parae antteză). Acest lucru se rezolvă astel întro ume care este semdialectcă, cu structură fbroasă, care se dez văluie une totaltăţi detotalzate unor subectvtăţ în curs, orice parţie este într-un sens totală, căc ea lvrează întreaga Fiinţă une fitudin ce e interorzează întro Erlebnis abso ută Şi întrun at sens, ea se dezvăue pe un fond de lume adcă pe ndu untă întregi Fne unte în lume. Ş aceasta [5 8 e deschiderea sa căc nu s-au hotărât ordinea locul Ş ar f ls să se spună că această ordine acest oc c parte dn deter mne sale nteroare în sensu în care sar spune că un ade văr care nu este la locu său este o eroe) după cum ar f să se spună că ee nul prvec eloc Depnde. Vitorul otărăte De exemplu, pentru geometra eucldană e doar o aventură exteroară ptul de a nu f întreaga geomete E o aventură n teroară a zc newtonene ptul de a nu întreaga ică Ast adevărul se dezvăuie mereu întrun orzont de gnoranţă care constitue posibităle sae de dezvotare de vaă ără a lpi însă de centrul său e dezvăuire evdentă Recunoate rea aceste gnorane de către realitateaumană verifcatoare este generoztate elberare Elberare indcă ea scutete de posbilităle unor erori secundare privd semnifca margi nae) generozitate findcă aste adevăru î este dat alter egoului care voi f prcum celoraţi n perspectva de ai lăsa să facă cu el ce vor voi. Acest lucru se poate exprma altl, adcă nu prn reerre la alter egoul vitor c a ceelalte, prezente. Un adevăr apare într-adevăr sub trei aspecte posble el este adevăru meu el este adevăr devenit pentru celăat; el este adevăr unversa. El este adevărul meu înseamnă dezvăluirea se ce prn mne, în clmatul meu, în raport cu un anumt orzont de valor, de sco puri de semnifcaţ; atunc când îl dau celulalt, eu pot avea 08
AAL AE
ntţia că el îl vede căc, celăalt ndu- la el de sgur ca eu în sumi ş ca Finţa-în-sine (mă descopăr ca pentru-sinele ce exstă în ţa În-sneu şi prntre aţ petru-sne), î percep imediat ca prvre privtoare u î desemnez obectul ar el î prveşte El î prveşte în vârul degetu meu Dr, dn ace moment, obiectu dezvotă o dmensiune de inţă cre îm scapă a po Am arătat cu degetul cutare oare ro§ie (specie rară, de exemplu ore din această categore ind în mod obşnut gabene) pr urmare am dezvălut ceualt că există or dn această cate gore care sunt roş Prn aceasta însă roşul îm scapă în parte căci u ştiu ce ce ceăat cu e Sunt exiat din ntegarea vie a roşuu într-un alt sistem de adevăr Nu ştu sub ce clmat se [59 dezvălue e roşu, pentru ce semncaţi devine e polul, nu ştu ce face celălat cu el Dn acel moment, poprul meu adevăr îm de vine noncomuncabl el trăeşte în ara mea, sub ate cerur, cu alte dimensun Fiinţa îmi scapă intr-odată adevărul meu ca intuiţe ve şi itudne interiorizată capătă o limitare externă el nu mai e doar adevărul meu (celălalt mă depăşeşte Ca în po ţe crtice: A văzut că dar nu a văzut că Şi, ă îndoală, comuncarea cu celăalt ce ca e să-m poată restitui ceea ce m-a urat, arătându-m la rândul său ceea ce a văzut în plus ţă de mne Dar el poate ş să nu o că: astel adevărul meu este lmtat de libertatea celualt Ş ma aes nu poate ce acest lu cru complet, indcă anumte mplicaţ antcipatoare, ş char anumite vzun dezvălutoare nu sunt, pentru e tematzate Astel orce adevăr este înzestrat în prezent cu un exterior pe care nu- voi şt niciodată e data aceasta adevărul meu e costtut de o goranţă de nedepăşt rn urmare, î mo mentu în care pot arma, cu mândrie, că eu sunt cel prn care cutare adevăr apare în lume, trebue să recunosc, ber ş cu toată modesta că ace adevăr are o inntate de eţe care îm scapă xstă oamen care păstrează pentru sine adevărurile lor tocma pentru a evita să că să exste aceste ţe multple, aces te dimensun de escvare Însă e perd prn aceasta benecul Advăr şi xistnţ
19
6 0]
11
*Curoztatea în paralel cu ignoranţa) 1) Ca raport a Fnţ Cuos acest luc nu o rveşte Nu e problema sa Deci aspect nonpractc al adevălui Sau mai degrabă pent a avea în posesie Fiinţa Răstuare ent a da celorlalţi Darul devenind scop entru comunca*
AA SA
darulu, care este trecere la absolutul ntersbectvtăţi ş, pe de altă parte, e sucent ca aceste eţe să e virtual mpcate de exstenţa Ceulat pentru ca orce adevăr să abă prn e în suşi un exteror Astel, attudnea g�neroztăţ constă în a arunca adevărul celorlalţ, ca el să devnă nnit în măsura în care me îm scapă. Această nntate, de altmnter rămâne adesea vrtuală ndcă celalţ char dacă au înţeles adevărul pe care l dau eu, nu fac nimic cu el, nu c decât săl repete Dar acest stadu e provzoru. ste acea al orgoluu pur creatorului el dă un adevăr ce cade în spirte ca un bolovan într-un lac El î depăşeşte, dar ei nu-l depăşesc. Dar ţne de în săş esenţa adevărulu că el trebue să e deăşt. De aceea orce sstem lozoc (Descartes an, Hegel) care înţelege să închdă umea rămâne la stadl de pur orgoliu orb Trebue adăugat, de altel, că acest orgolu se transrmă în dsperare (Hegel). Căc dacă adevărul nu trebue să trăacă, atunc sste mul este adevăr mort ş lumea nu e dect asta Bogăţia devne [60] sărăcie Bucuria vine de a adevărul deschis am înţees umea în totaitatea sa ş ea rămâne în întregme de înţeles Căc dacă adevărul este blocat, atunc el este dat şi lbertatea ce loc pa sivtăţii. n aceaşi timp eu care mă predau celorlalţ ără apă rare cu adevăru meu, sunt transrmat de prvrea celualt în obect împreună cu descoperrea mea Ceea ce am văzut dn Fnţă va măsura subectiviăţ mele ş eu vo obect pen tr celalţ, prin însăş existenţa mea. Astel se va putea ex plca porţunea de adevăr pe care am perceput-o în ume prn Einstellung, prn compxele rn anturajele mee storce. Ş exstă aşadar un exterior al dezvălurii car ş ca lberă operaţe a sprtulu meu care îm capă exact în momentu în care operez lber această dezvălure Sunt pătruns cu totul de o obec tvtate pe care o gnor. De ac entaţa pesmstă ce trebue respnsă nume ca ceea ce văd să-m apară ca o pură relaţie Poii mea (n ed)
Advăr şi estenă
111
prv soria rea eucaţia mea ec reaiae rebue să e meţiem cu ermiae a eveţă î chp e coac absou pe care imen u mi- poae lua recuoscâ în aceaşi imp că aceasă evieţă ese părunsă în inima sa e privirea ceoraţi care o eermiă ără a puea să o suprime Ase eu rebue să accep ă agoasa ca iberae ezvăui u aspec al umii poae explicaă e ceiaţi pecâ e a suaţia obiecivă a micii burghezii Ar îsă o eroare să creem că ea ese relaivă la aceasă siuaţie că u ar hpurie ecâ u epome oezvăuior şi pur subieciv Deşi ea se egajă înr-aevăr pe emelia mc burghezi î eci şi a proieceor sae ea ese ezvăuire absouă şi absou rasmisibiă a iţei Câ espre aevăru universal, acesa e un pur enunţ ab srac aică u pur inice a une posibiăţi permanene ş va abie peru oţi e a reaiza iber o anumă ezvăure De ameri pecâ e aici ezvăuirea u se mai reazează iar aevăru evine aevărmor sau Ase orice aevăr viu [6 ] pe care î ezvăui ascune în e îsuşi propria-i moare în mă sura în are cere să se universaizeze aică în măsura î care i beraea mea se vrea ibertae î mijocu iberăţior ceoraţi E ese penru a mu (mu mai mu ecâ omu heieggerian) La rep vorbi u e vorba e o exgeţă a iţei ezvăue ca aare nici e ezvăuirea imaă a ea îsăşi E o exgenţă a liberăţii ezvăuioare are ca iberae u exisă ecâ şi prin eru său penru ca Ceăa să e ber Să amintim că pe vremea când scra aceste rânduri Sartre era atacat cu
erocitate de ieologii couniti looi sa trebuia respinsă n bloc ca ind un produs demoraiator al gândrii mcburghee muribnde ce se opunea prelui stri. Astă epliarea operelor sale prin pihaaliă au chiar de-a dreptul prin psihopatologie tide să se impună E orba n orie ca orare ar puncul de edere de a adopta ţ textului attudne tinţică adică de a-l considera a u material reelatr ră oia a n ciuda a ceea e transmite el n md epres are prn aeast r deen bsolet. Este edent că Sartre are n edere aici proprul său ca replcând prin nsăi ooa sa posibilelor ncercări de reicare a acesteia (n ed). 112
J EA N Au s A E
!
II Ignoranţa cum am văzu e mpusă e acţune Penru că aevăru nu ese dat, c rebue să apară a sâr şu une operaţ � penru că Fnţa ese umnaă scopu carenuese ase aevăru ese ma înâ non-aevăr ce vne a nţă pentru că Penru-snee nu e Fnţa ş penru că nţa-n epenenă a În-sneu mpcă pu că nu onşnţa e se ca păă espre e î ce să e (spre eosebre e Penru-sne care nu exsă ecâ în ma conşnţe sae e a exsa) ş că Fnţa î apare aşaar mereu Penru-sneu ezvăuor ca ceea ce a s ea ec ca nru începu ş prn esenţă gnorată Dar acă aces ucru ese vaab penru aevăru în curs e vercare prezenă care apare pe un n e gnoranţă a sa nu �tiu ce se aă în scrsoarea pe care o esc) e ese vaab e asemenea pentru ansambu aevăruror e care mă vo ocupa e care şu că mă vo ocupa e care şu că nu po încea să mă ocup e vreme ce vo ră ncoo e aceasă vercare ş vo connua să verc pentr a exsa As aeăru meu apare pe un n e gnorare a nenumăraor ae aevărur ar neror zarea nun mee sau aegerea mpcă pu a eu să decid e gnora penru a ş e a gnora restul penru a şt aceasta Drep urmare aevăru meu se aă înr-un rapor nte cu g norarea a ceea ce î ese exeror (car acă exeroru nu are cu e ecâ un rapor exte) De exempu penru a rezova aceasă probemă maemacă rez să mă ma normez asupra suaţe poce Raporu înre probemă ş suaţe ese exe Dar e cza e a gnora suaţa pentr a verca probema e ca gno ranţa subiectivă să e o conţe lber aeasă a vercăr Înr-un ş ma genera omu nu ese oar nţa prn are non-cunoaşerea ca ş cunoaşerea nră în ume e ese ş nţa care trebuie să ignore penru a acţona Înr-aevăr acţu 62] nea ese umnare a Fnţe ca moc pecân e a scop acă eermnare a nţe ca moc posb pecân e a o sare v oare a aceeaş Fnţe Însă ocma n cauza acese srucur Adevr s exstent
113
iinţa ese mai înâi neunoscuă şi se poae ezvălui ca nepuân în nici un chip supora rolul operaoriu pe care vrem să o cem să-l joace Asl scopul e oar posibil şi ignoranţa mea privin realizarea ui ese pe măsa ignoranţei mele pri vin iinţa Acesa nu e oar un rezula al raporului meu cu iinţa ci o coniţie a liberăţii înseşi. Dacă înr-aevăr am e ermina scopul pornin e la cunoaşerea lară a mocului aces luru ar însemna că prezenul prouce viiorul: voi alege să mănânc penru că vă pe masă un cuţi o uliţă şi carne Dar în aces caz eu sun ca ezvăluior un pur inermeiar în re aese obiece şi consecinţa lor n mine ele îşi relizează cţia şi îşi prouc cu ceriuine ecele Acesa ese exac etermiismu Mlocul înâlni ar ce să răsară scopul ca pur rezultat a ncţiei sae operaorii scopul nu ar puea propus e a impus Şi ără înoială se înâmplă a prezenţa unui mijlo să sugereze scopu nu-mi era see veerea acesei ceşi e ceai îmi sugerează să beau Şi înrun sens ocmai uurinţa e a neplini acţiunea îmi sugerează să o c Dar Aces mijloc nu e sugesiv ecâ înr-o lume în care car ăă orinţ posibiliaea e a bea ese propria mea posibilae înaintea escoperirii mijloului iincă înraevăr organis mu meu are nevoie e ici şi genul e gân care îmi poae veni ese e pilă acesa acă beau acum nu va mai nevoie s beau ceva mai ârziu cân voi ocupa. Asl prezenţa mij loaceor reee un sop aa în aormire în perspeciva alor scopuri concree (economia e imp poae aevăraul scop şi ptu e a bea un pur mijoc Beau acum penru a economisi timp mai ârziu penru a împieica venirea seei. Scop concre o anumiă operaţie e ăcu ce eermină inspre viior oae perspecivele) Dacă imporivă am presupune că veerea mlocuui provoacă ără înârziere urmărirea unui nou scop aunci am eerminaţi. Dar ciar şi aces lucru e absur Căci mijlocul nu-şi poae prouce scopul acă nu ese eja armaă 63 caegoria e scop. O anumiă concepţie eseică care vrea să e
4 U L T I
oug" ni-ieisă presupune că meriu sono verb ec. creeză oper (scpu) Neesiăţie versuui creeză gâ ire (Vry) necesăţie rupei (isribuirea unui cor) î pun pe Sakespere în siuţi e o cra pe ei uare no în mrmură ec Fără înoiă r ces ucru nu e evăr e câ în perspeciva unei gâniri genere Tnăr arcă în cip e proiec proiecu e scrie o ăzbunre ui Hmet ină piesee preceen eu succes) Şi în czu e ţă ces se rezumă o bnie oecienu e dversie ezvăui î miocu posibil consrânge pe ris să caue un a mijoc mai înepăr mi uşor care va mi muă compexie mi muă riire operei Pe scu e vorb e bâbâi unor gâniori cre or să e eişi şi să re impornţ maerie a surprizei a rezistenţeor înrun cuvân situaţiei Dcă simp ecizie e reaiz acest scop r nrena su punere uomă mijloacelor, upă cum viseză â ume r rezu ă mijocee nu r exis ecâ pn scop şi pent scop Ee nu r pue ve e raporuri cu ume în r ce or prescrise e scop (e incinţ unei scimbări umii r ris să înerupă reizre în curs) Înr-un cuvân scopu în oc să umineze inţre aânuse în căure unor mijoce şi-r prouce propriie moce ex nihilo Scopu r creor Neinţ şi-r cre propiie insrumene e reaizre Dr în ces cz sau Spiriu se reizează se prin omu iniviu şi nu mi vem nici cţiune nici ibere ci omu însuşi ese moc e reizre scopuui înp în vecoru mocescop şi în cee in mă cre e scop şi suprim în e sau omu in iviu ese ce cre în gruie s proieeză un scop Dr că e sucien să- proiecezi penru c e să se reizeze s însemnă că ne găsim sub omni donţei de împlinit su cir imaginţiei Nu muncii Şi în cesă ume nici o deci ie nu mi e posibiă căci orice concepţie nrenân reizre s orinţ nu se mi poe eosebi e egere gâniă Amnarea e cu nepuinţă c şi ecizi e renunţ C şi e semene
Adevăr exstenţă
11
[64'
116
Dincolo de iubirea voluptuoasă a modurlor de afi, iubirea austeră şi fundamentală a Fiinţei
UL T
invenarea unui mijloc mai bun Înr-un cuvân posibiliaea în general evine imposibilă Sun conamna să vă real izânu-se ceea ce gânesc pe scur rc e la lumea iberă la lumea înlănţuiă a visului: acă e sucien ca un posibil să e [64' concepu ca posibil penru ca el să evină real nu mai exisă isincţie înre posibil şi real sunem înr-un univers în care în mod fatal un posibil este real şi recirproc în care realia ea rămâne mereu în planul posibilului. Asl acţiunea cere luminarea unei realiăţi eja exisene e căre un scop şi aceasă realiae se poae maniesa ca ob sacol întârziere iculae e epăşi Prin urmare exigenţa liberăţii ese ca liberaea să se poată întotdeauna manifesta ca in conrară planurilor mele Se înţelege e la sine că acă aceasă realiate sar maniesa în mo absou şi mereu a versă nici nu ar mai exisa un scop concepibil: ci oar visul vag al unui posibi rumega incolo e inţă şi spărgânu-se ca o băşică Dacă realiaea e mereu propice acă ea e mereu a versă nu mai exisă ecâ visu Însă posibiliatea neşiuă ca realul să e avers ese ignoranţa (sau n ermeni e acţiune: riscul) Liberaea în inţa sa ese revenicare a scului, nu exisă ris ecâ penru şi prinr-o liberae Şi ceea ce se riscă în concluzie ese liberaea însăşi Căci acă certitudinea unei realiăţi mereu averse ucie liberaea posibilitatea e a ucisă e o realiae mereu aversă ese impotrivă armaă e căre liberae Liberaea armă ivinu-se posibiliaea ca lumea să că liberaea imposibilă Şi aceasă posbiiae nu e o pură limiă absracă ar e adeărat că lumea poae chiar să că anumie liberăţi imposibile (conjuncuri morale sclavie) şi să ajungă asel (moarea Pămnului) încât orce liberae să e pe viior imposibilă Liberaea nepuân riica nici o pre tenţie asupra iinţei ese un fapt ără namen e principiu că liberaea mea ese asăzi posibiă în mijlocul lumii În aes sens orice acţiune concreă care îşi escoperă şişi invenează mloacele în eplină responsabiliae ese oeauna comple Adevăr exstenţă
7
6 5 '
*Aici Mallar: o fiinţă de haard care neagă haardul
J u L s T
sesizabilă pe fond de haard, cu coniia ca oae lucrurile fin e all egale orinea lumii să că posibilă o lberae (sau aceasă liberae) Dar aceasă orne a lumii ar f obiecul unei cunoaşer oale şi amănunie care îi ese rezaă şi pe care e almneri eu o rez prin nerorzarea propre mele fn uini (alegerea unu scop paricular) Asel liberaea cere ig norarea namenală a esinulu general pe care lumea îl rezervă aciuni umane Aceasă gnorană o ezvăluie ca pură lberae în propriii săi oc acă ea se revenică în oce situaţie ş oricare ar f rezulaul Asa înseamnă mporvă că nu m- [65 locul cează scopul (realism) şi că nu rumuseea scopului exerciă un rep asupra exisenei mlocului (iealism) ci că scopul se afrmă şi se urmăreşe în ara ocaiei, oricare ar rebu să fe rezultatul şi cu coniia ca suaia să nu apară ca în mod cert adversă La lmiă e all lberaea poae alege să fe srusă e alegerea propriulu său scop (rezis enă eznăăuiă) fincă eşecul său o văeşe ca o oine ieră e ornea lumi Ignorân posibilitatea exacă a acuni realitaea-umană rebue să gnore e asemenea nu toate, ar ea mai mare pare a consecinelor sale Problema se pune înr-aevăr as el alegerea mea ca ineriorzare a fniuini mele ese alege rea unui scop finit Dar pe e ală pare obecul realiza în lume are raporuri infnie cu colecţia infniă a fnelor şi în plus realiza în lumea umană obiecul va f percepu sub as pece infnie şi va serv e rambulină unor acţuni infnie. În realiae aceasa e oar o posbliae: anumie ae nu epă şesc un anum prag ş se anihilează alele epăşesc aces prag se exin în lume ş se cuună în nean alele sun sopae me a prn nererena alor serii Însă rămâne posibilitatea ca acul meu să aibă consecine infn nfnie În măsura în care e vorba e acul meu, acese consecine sun ale mele şi rebue să le revenic Ca fni însă le gnor Siuaia une lberăi ese eci aceea e a asuma ceea ce nu a ăcu (asumarea siuaiei) Adevăr s exsenă
J 19
penru a revenica ceea ce ignoră (onsecinţe ae aceor sae) Srucura acesei reveniări (recerea e a ac a obiectiv) nu rebuie examinaă aici E sucien să noăm aceasă ignoranţă sau revenicare a inniuui prin niuinea însăşi. Aegerea ese ineriorizare a niuinii asumarea onsecinţeor aegerii (asumare ăuă în ignoranţă şi în viior) ese ineriorizare a in niuui Aceasa nu înseamnă niciecum că acţiunea nu rebuie să e ecizie e niuine eu mă ineresez oar e un număr ni e onsecine (acionez în perspeciva acesei generaţii şi a ceei urmăoare) ar aceasă ecizie însăşi impică un n e inniuine eci ase în epină iberae a raporurior mee cu consecinee innie eci în epină responsabiiae e a asuma în inierenţă responsabiiăţie acesor consecinţe [66 incoo e o anumiă imiă Înr-un cuvân accep să răs pun e aceasă inierenţă în ţa unui ribuna viior (Asa însemnă că sabiesc un raport cu acese consecinţe: e consi er în orce siuaţie e un ineres scăzu Le asum aşaar ca rebuin să e accepate oricare ar ee şi în orice siuaţie Iar aă uerior va rebui să u pus în prezenţa uneia in ee rebuie să po spune ce puţin acesa ese proiecu meu care eseori e o ezamăgire nu regre nimic sau aş ce ace aşi ucru acă ar să o iau e a capă) Dar i aici exisă un risc eoarece oricare ar ecizia mea e a ignora anumie consecinţe sau e a e asuma pe toate exisă posibiiaea ca acee consecinţe neprevăzue să isrugă consecinţee prevă zue orin să asigur ericirea acesui grup socia a acesei persoane am xa un scop pe care am ains ar consecinţee ulerioare ae acestui scop isrug acea ericire însăi e sur riscu priveşe nu oar reaizarea acestui scop (aversi aea moaceor) nu oar consecinţee înepărae ae aces ui scop ci şi consecinţee sae imeiae Liberaea rebuie săşi asume o moşenire ea asă orice ar e o moşenire ea nu ie nici ce anume va e p aeasă moşenire nici ce vor ce cu ea moşenorii nici ce vor 120
J EA N A u L s A T E
aceşi moşenori Ea nu şie nici acă îşi va ainge scopul nc acă scopul său ains nu se va isruge e a sine nsă ocmai în perspecva acesui risc şi a acesei gnoranţe ea se isorial izează şi ezvăluie iinţa în Adevăr Iar siuaţia liberăţi e e asa naură încâ ea îsi asumă orcum riscul ciar si von să e�ie a risca (Întâlnire la Samara Daă se îndârjeşe să evie riscul ea rupe asel legăurile cu el şi nu ma poae re venica accenul acă survine acesa apărânu-i eoaă sub rmă efatalitate Dacă evi să iau avonul renul să ies să in ru înrun pari penru a-mi salvagara viaţa moarea ao raă iiei sau olerei ca oal exerioaă proiecului meu ese aunc aliae Dacă imporivă prin oae angajamenele aminie accep riscul morţii ca permanen (în ignoranţă) moarea aoraă boli ese rma coningenă pe care o capăă un risc prevăzu ş asuma ea ese umană Ignoranţa ca ţă umbroasă a Aevărului ese necesiaea penru lberae e a-şi risca exisenţa însăşi înro lume care o poae conrazice raical Asel Aevărul apare pe nul nei lumi are poae ce aevărul imposibil Împoriva acese posibiliăţi a imposi biliăţi sale el lupă şi se armă prin însăşi exisenţa sa Văzân 6 7 ceea ce vă eu c să se ivească posibiliaea ca nici o viziune să nu mai fe vreoaă posiblă în nic un punc al lumii ar în acelaşi imp creez imposibiliaea ca să nu s acel momen em poral (cu cele rei imensune eksaice ale sale) în care Aevărul lumna lumea Asel apare un absolut Aevărul ese un absolu pe n e risc suprem II Însă oae acese ignoranţ pe care ocmai leam exami na eşi eermină în mo esenţial Aevărul în naura sa sun ignoranţe ce se emporalizează şi care vor rece e la ignoranţă la cunoaşere Voi cunoaşe anumie consecnţe ale acelor mele pe care momenan le ignor alţ vor cunoaşe alele ele nu vor Rman al scriitruui amerian Jhn O'Hara tradu a Seui n 1948 (n ed)
Adevăr exsenţă
j
12
avea mportanţă ecât dezvălindse dec devennd adevă rur Numa ntudnea mea ş necestatea pentru adevăr de a se temporaza ndcă nmc nu e dat ertăţ umane const tue acest orzont de gnoranţă în juru meu Dar exstă în pus gnoranţe de structură adcă gnoranţe ce u se vor tem poraza ncodată în adeăr Ele provn dn ptu că om, du când adevărul peste tot creează zone de adevăr posibil în zone unde vercatatea î este nterzsă Adcă e antc pează prn însăş exstenţa sa prn întreăr ără răspuns po s Asta nu înseamnă că aceste întreăr sunt ntez sau luz ş nc că ar doar pure întreăr suectve rezultând dntro structură a priori a cunoaşter Ncdecum: aceste întreăr sunt raportare la Fnţă ş ee consttue Fnţa ca susceptă de a vercată Există un adevăr al acestor în treăr Dar în aceaş tmp acest adevăr va rămâne adevăr pentru nimeni Vo cta doar unu care ne va cunda char în nma aceste gnoranţe necesare Omul îl percepe pe Ceăat ca oect semncant ar prn în săş moartea Celuat ţâşneşte adevărul veţ Ceuat ca des tn Pentrusnee şte prn însăş evdenţa Ceualt că propra sa vaţă va avea întro z adevărul său ca Destn Ş aceasta nu e încă o gnoranţă radcaă în înţeesu că deş sensul oectv a veţ mele îm scapă el va putea exsta pentru aţ, ar eu pot pregura n conduta mea ş în rsc sensul pe care aş vrea să aă Seszăm deja un adevăr ce nu are sens decât în exteror [68 tatea Mitsein Epoca în care trăesc are ea însăş un sens oectv pe care îl creează trănd ş care î scapă ndcă ea î creează pent aţii Totuş prolema semncaţe sae este vie pentru ea ndcă ea şte că va avea acest sens ş încearcă să sezeze dnante Dar însuş modu în care caută să seszeze va contru la a da sens în och generaţor vtoare De exempu ertu de a nterpreta nomenee socae prn prsma econocuu e va apărea poate descendenţlor epoc noastre drept caracterstca spituaă a epoc noastre: întrun cuvânt 122
I UL SRTR
adevăru matera dezvăut de epoca ată în căutare de sne va deven adevăr sprtua pentru generaa următoare Aste epoca este adevăr pentru ea însş însă adevăr gno rat Totuş va exsta un adevăr dezvăut a aceste epoc Aşa dar, prn ptu că sprtu este totatate detotalzată, exstă întotdeauna adevăru unu grup pentru un at grup sau n nd vd Îns de ac rezută medat că nd totaltate detotazată sprtu pune proema sensuu său total Atât tmp cât va exsta totazare a omuu (ca sârşt catstroa a Istore de exempu) exempu ) atât tmp cât această moarte a manuu manuu este est e medat ş mereu posblă ca postate a mpos mpos tă tă ertăţ ert ăţ tota t ota tatea uman umanăă este es te perpetuu perpetuu prezentă pentru ecare ecare om o m Dacă ar totaltate totalzablă conştnţă umană una ş unversaă adcă ea ar totatate în catate de conştnţă de sne ş ar atnge ast regunea în care Fnţa ş Adevăru sunt unu ş aceaş ucru Dar ca totatate detotalzată, destnu genuu uman apare mereu altua. Totazarea ese întotdeauna cea pe care o ce n om ar acesta totazează totazeaz ă tecutu până astăz cu toţ oamen prezenţ Însă această totazare rămâne suec tă ş ea teue să ntre a rându său în Istore su rma une totazăr storce prntro oprre artrară a cacuuu Totuş moartea moartea genuu genuu uman ar totazare reală prn oprrea asoută a cacuuu Iar conştnţa perpetuă deş nontematcă nontematcă a aceste oprr ce dec să apară pentru toţ antcparea unu adevăr a genuu genuu uman În măsura în cae o totazare totazare a genuu uman e exstă un adevăr al a l genlu uman uman Genu uman 69 mereu posă exstă are un destn Istora are un sens (e ş acea a unu şr de a surdtăţ catasroae că atunc um omu este nţa prn are sensu vne în ume sensu Istore ar mpostatea unu sens pentru nţa care coneră Fnţe sensu) Dar acest sens a Istore nu ar putea apărea decât une nţe stuate în afara Istore Ist ore de vreme ce orce înţeegere a Istore Is tore este est e ea însăş s torcă ş se tempoa tempo azează zează în persectva unu unu vtor dec a unor scopur no De atmnter nu e vora neapărat neapărat de Dumnezeu ş
devăr s , exstetă ! 3
nc nc de un demurg ar putea vorba de d e un om rămas rămas în ara umanuu. În orce caz e nevoe de cneva entru a închde och umantă Ş acest cneva nd dn prncpu mposbl omu este este artzanu artzanu unu adevăr pe care nmen nu va cunoaşte cunoaş te vreodată Adcă Pentrusnele nt trece în Fnă ş se prăbu şeşte aste în noapte Însă Pentrusnee nd prn exstenţa sa umnare a Fnţe plănueşte să se lumnze dncoo de suscetb l de a lumnat lumnat moartea sa ş prn aceasta devne suscetbl Trebue să reţnem întradevăr că totalzarea umanulu nu ar cere ără îndoaă dn prncpiu mjoace de nrmare ş o nte lgenţă derită de a noastră dacă d acă am rnza rnza une echpe de sa vanţ actua o nrmaţe totalzantă asupra veţ une spec umane zoate ş dspărute desgur că e ar putea degaja trep tat sensu acestea Ceea e e Adevăru mposb este toc ma pt ptu u că omu ce ce Istora Ist ora ş că o ce cunoscâ cun oscândo ndo totodată. totodat ă. Aste Aste omul prn însuş ptu că că e ber este est e obsedat obs edat de un ade văr absolut a omlu care exstă ca vrtualtate perect acces blă are este char deau patoncan servnd drept motor ştnţe ştnţe storce stor ce ş care care totuş totuş î scapă dn prncp prncpu u Omu este est e gnoranţ gnoranţăă de sne pentru că că ce ceea ce ea gnorană de sne E este e este ş pentru că e nevoe de un altl ca să lumneze ceea ce a st st e E ste gnoranţă gnoranţă de sne ndcă ndcă e nu este natură c des des tn tn ndcă aventua aventua uman umanăă nu este e ste încheată încheată atât atât tmp t mp cât câ t ră ră mâne un om pentru a conri sens ş ndcă după aceea ea se prăbuşeşete în neant în absenţa unu martor. Aste nţa prn care umna vne să lumneze Fnţa este deopotrvă pură uc dtate (dncoo de adevăr) în chp de conştnţă subectvă ş pură obscurtate (dncoace) ca Destin Să examnăm examnăm de pdă această acea stă întreb întrebare are clasc cla scă ă Pentru Pent ru ce [70] trăeşte omu? Această întrebare însăş provne dn aptul că 1 Sate a ela pe ag pobea sens stoiei n ina Raţini diaete diaet e C. Ctqu Gaimad t p 0 ş Ctqu d la Rao dalctqu dalctq u 160, Gaimad
sq ediţie sq ed iţie noă (despe (de spe pobiitatea pobiitatea nei totaiă totaiă ăă ăă tota totaiat iato) o) ş ai aes to (postm) (postm) (n. ed) ed) 124
! EA N
p Au L s A R T R E
oml este nţa prn care Pent vne în me Dar aceasta n înseamnă că e poartă o categoe în sprt să categor de naltate care n ar avea nc n drept a po aspra m Pent ce vne în me prn acţne ş lertate Ast Acest Pent nţa prn care Pent ce srvne în me se întoarce aspra sa pentr a arma acest Pent ce. Dar răspns sectv al oml zolat este car exstă, întradevăr n Pent ce al n ţe sae dar acest Pentru ce n ar ptea să e dat de vreme ce propra sa lertate stă ca teme pentr orce Pent ce. Pent exstenţe mele este proectl ltm ş posltatea esenţaă spre care mă proectez Pent ce exstenţe mee srvne char în exstenţa mea Însă Îns ă ca rma rmare re a exstenţe Ce oraţ oraţ ş îndeose înde ose a generaţ generaţlor lor posteroare pos teroare Pent ce exs tenţe mele este dat ca raţune obectvă a nţe-meleînsne E apar apar la ţanc pent ar semncaţa semncaţa nţe mee este es te perce ptă în aspect să nast plecând de a epocă în întreg să Acest Pentru ce pe care exstenţa mea îl proetează în aţa sa este înloct de ncţa mea în epocă care n este neapărat aceea dmpotrvă Ac e devn obectv. rmesc Pentru me de a epoca epo ca pe care care o exprm În ace ace moment momen t e pr pr cel ce l me cel me ca pe n destn (Lcrarea D X mesc Pentru cel execraă de atmnter este preţoasă prn aceea că man stă etc") La mtă regăsm raţnea de a a om care ce -l percept ca destn al om de către n ar Pentru ce-l transcendent asstând la sârtl Istore. Ast în mne o ceşte n Pentr ce pe are îl gnor (este deopotrvă sens nenştor Kaa ş a veşgror raţn" la Hege). Vcena ra ran n n are ncdecm ncd ecm oc în sectvtatea ca alegere eră ea este exact tecerea la oectv Astel aegândm destn vo acţona ca ancez ca rghez ca om a veacl XX etc etc Oectvtatea mea îm ânte ânte sec tvtatea ca realtate gnorată Adeznea Adeznea a a mplsrle cor p ce caracterzează mea rrală a tml veac este pentr aceasta aceasta n mod asot de a tră El devne pentr pentr no Advăr xtţă
125
obect E ac o răsturnare de pozţ Pentru ce care urma să vnă este acum sens transcendent al sere manstăror C mele oectve. Astel exstă un Pentr ce a omuu ct de 7 către om prntro aegere suectvă a Pent uu său n damenta ş gnorat tocma de ce care aege căc nu e decât trecerea la oectv a aleger care a exstat suectv. Aegerea mea eră de a mă exa oectvată în statstca emgrăror se răstoarnă ş eu devn jucăra une mar rţe de emgrare care mă împnge a acest lucru. În secou a XVIIIea cu rentu de emgrare se ntenscă în raport cu etc" Sau cutare acţune pe care o c oectvată ş legată de atele devne mşcare de repere a urghee Totu se petrece atunc ca ş cum conştnţa ar mstcatoare ar socalu ş economcu ar nconştentu agentuu storc. Vo dstnge între storatate ş storzare. Vo num stor atate poectu pe care Pentrusnee î ce dn sne în Istore hotărând să dea ovtura de stat dn Brumar, Bonaparte se storazează. Ş vo num storzare trecerea a oectv a sto razăr Ea are ca rezutat storctatea sau apartenenţa oec tv a o epocă E lmpede ă storalzarea e depăşre oectvă a epoc ş că storctatea e dmpotrvă pură exprese a epoc Istorzarea este consecnţă a depăşr dn punctul de vedere a epoc uteroe sau trecere de la storazare a stortate Exstă aşadar o mstce perpetuă. Iar stora încheată ar pentru o conştnţă transcendentă ş neangajată storctatea în treguu gen uman adcă lera storalzare a oamenor transr mată în Destn încrement Se ce o store ş se sce o alta Whem a IIea hotăra upta împotrva mperasmul engez ş această storalzare cădea în storctate: prn helm al Ilea începea un răzo cv monda care opunea casee proetare ş clasele posedante Numa că ceea ce treue să vedem este ap tul că asoutu concret ş dezvălurea adevărulu către asolu tulsuect sunt în storazare. Geşeala constă în a vedea ac un epenomen a storctăţ pe când storctatea este sensu 12
E A N p Au L s A R T R E
conrt proectuu meu în măsura în care e nu ma este ncde cum trăt ş nc concret c pur însne astract Ast, treue să ne cem storc hstorque împotrva sto re mstcatoare adcă să ne storazăm mpotrva storctăţ [72 Acest ucru nu se poate reaza decât agăţândune e ntudnea trătuu ca nterorzare Nu încercând să transcendem epoca înspre veşnc sau înspre un vtor asupra cărua nu avem nc o putere vom scăpa de storctate Dmpotrvă vom scăpa accep tând să nu ne depăşm decât în ş prn această epoă ş căutând în epoca însăş sopure concrete pe care n e vom propune În măsura în care mă ştu ş mă vreau dn epoca mea în care o de păşesc către ea însăş ş nu către o epocă neventă încă nu scap desgur de storzare dar e o storzare mnmă: numa cea a epoc mee Neavând pretenţa de a tră cu nepoţ me e n terzc să mă judece după aremee or Dându-e acţuea mea ca propunere ca e să că ce vor cu ea eu scap de rscu ca e să că dn ea atceva decât voam eu
AENA N l NTRDUCERE: Moraă ş Isore Ce este morala? 2) Necestatea morată Kant Moratate ş storctate
Antom1a
Hegel Marx Tro
tehncă s necestate poltcă morae
Ce este storctatea: subectvobectv Moratate (storazare) ş storzare
Istoralzare = moraltate concretă Vtor concrettor abstrac Adevăr i eteţă
l
12
Caut aşadar moraa zlelor în care trm adcă aptu de istoriaizare tota Încerc să carc posbia opţiune a unu om aţă cu sne şi cu umea în anu de graţie . Această aegere presupune
{
un orzont ontoogc
2) un context istorc
un vitor concret
PARTEA ÎNTÂI Orizontu ontoogc reecţa pur. PARTEA A DOUA Faptu storc a alen. PARTEA A TREIA Aegerea unu vtor concret. Descoperrea ceor estaze temporae se ce în mşcarea de trecere de a abstract a concret. Etetatea ca reaitate abstractă a esenţeor ş a naturi ca substanţă Temporatatea aparenţă (măsurarea tmpuu a uda) 2) Trectul absrct Trecutu trăt a secouu a XVIIea (udaitate monar he absoută etc) Trecut proectat trecutu eclor ş lanlor ABTRACT. Prezentul abstract (secou a XVIIIea) trectul concret e câtgat Prezent şi analz sinteza se temporaizează Anaza este în ea însăşi armare a prezentuu Prezent ş eterntate (bunu săatic). Moraa clpe Prezent concret Untergang Vechuu Regm cu Re vouţia a orzont. =
C u nota 1 (n ed). Declinu (n ed).
130 I EA N
-
p A L s A R R E
ecou a XIXea concret câtgat prezentul e trăt în per
spectva u trecut adevărat; Revouţa dvine treut concret pentru oameni secoluu a XIXea Sens Revouţe constă în ptu că ea coneră un trecut concret concidenţa dintre trecu tul trăit i trecutu reprezentat Vtor abstract progres la nesârt sârtu Istoriei so cetate comtiană sau a Kant progres a nesârit dncoo de u mea nomenaă Secou al XXea desoperre a viitoulu concret drept consoare pentru vitoru astract (eecure descoperă viitorul concret ca pe o posiiă arare Marx tc) Vtoru concret sau vitor a epoc dnit de vitoru ce mai îndepărtat trasat prntrun proiect cncet (energe ato mică etc.) Mediocritatea la clasee medi ca nomen de resentment
NEX ARHMD 29, 35, 38, 55, 107 BRGSON, H 48, 65 BLANCHOT, M 60 BONAPART 126 BROGL, L de 29 CAILLOS R. 70 COMT, A 31 DSCARTS, R 107, 1 11 DOSTOSK, F 96 NSTN, A. 29 UCLD 106, 108 GALL 21, 33, 107 HARY, W 33 HGL, G.W.F 6, 17, 27, 45, 93, 107, 111, 125, 129 HDGGR, M. 6, 11-13, 18, 20, 59, 81 104, 105, 112 HSNB RG, W. 29 devă şi exisenţă
133
HTLER, A.: 9 HUSSRL, 20, 39 JAMS, W 8, 9 KAFA, F 125 KANT, . 39, 46 111, 129, 131 A FONTAN, J de 61 LBNIZ G.W 107 MALLARM, S 118 MARX, K 12 29, 31, 33, 129, 131 MNDL J. 29 MRLAU-PONTY, M. 48 NWTON 33, 106, 108 O'HARA, 121 PLATON 45 77, 124 PROUST, M 99 SAKSPAR, W 11 5 SNGR O. 12, 31, 33 SPNOZA B. 45 STAN, I 97 STPAN, R 12 OŢ , L 1 VLRY, .: 3, 115 WLM al le 12
C Contexte
.
.
.
.
.
.
.
5
Avertisment . . . . . . 9
ADEVĂR ŞI EXISTENŢĂ
1
Addenda . . . . . . . 129 Index
