Jan Amos Comenius Didactica Magna Public PDF

Traducerea s-a f ăcut după textul latin al lucr ării DIDACTICA MAGNA

 publicată în J. A. Comenii OPERA DIDACTICA OMNIA

Ab Afino 1827 aci 1657 continuata, AMSTERDAM!»

Impensis D. Laurentii de' Geer   Excudenmi Christophftrus Cwnradus, & Gabriel ă Kov. Anno M. DC. LVII

Kcc'lactor; M ăria Caiiriesm Erbăresm Tehnoredactor .*  Lizi Erbă Coperta: Eugen Stoian

 DIDACTICA MAGNA  prezint ă ARTA UNIVERSALĂ DE A ÎNVĂŢA PE TOŢI TOTUL oClis

un mod sigur şi excelent de a înfiin ţa asemenea şcoii în toate comunele, oraşele şi satele oricărei ţări creştine, în care tot tineretul, de ambele sexe, f ăr ă nici o deosebire, să fie instruit în ştiinţe, călăuzit spre moravuri bune şi plin de evlavie, iar în acest chip s ă fie îndrumat în anii tinereţii spre toate cele necesare vie ţii  prezente şi celei viitoare, şi aceasta

 şi temeinic. concis, pl ăcut  cut  ş Pentru care noi sf ătuim în primul rînd ca fundamentul să rezulte din însăşi natura lucrului, adevărul să fie demonstrat  prin exemple comparative din artele mecanice, stabilinăşurarea pe ani, luni, zile şi ore, şi în du-se desf ăş sfîr şit calea ce se dovedeşte uşoar ă şi precisă şi care duce la un rezultat fericit.

 DIDACTICA NOASTR Ă  are drept prora şi pupă1: să';cerceteze şi să găsească un mod prin care învăţătorii, cu mai puţină osteneală, sa înveţe mai mult pe elevi, în şcoli să existe mai puţină dezordine, dezgust şi muncă irosită, dar mai mult ă libertate,* plăcere şi progres temeinic, în comunitatea creştină să fie mai  puţină beznă, confuzie şi dezbinare — ■ dar  mai multă lumină, ordine, pace şi linişte.

 /„Dumnezeule, îndur ă-te de noi şi ne hineeuvîntează! Luminează fa ţ a ta spre noi ca să cunoa ştem pe pămînt calea ta, în toate neamurile mîntuirea ta." \

Salut cititorilor!

idactica înseamnă ştiinţa 2 de a învăţa 3 pe alţii. în ultima vreme, bărba ţ i eminen ţ i, -plini de compătimire pentru munca de Sisif i: din  şcoli, au pornit să o cerceteze, cu un curaj inegal  şi cu rezultai inegal. 2. Unii s-au preocupat de vreo limbă  , spre a înlesni învăţ area, ci cu ajutorul manualelor, al  ţ ii au încercat căi mai scurte spre a transmite mai repede vreo ştiin ţă , sau art ă5 , al  ţ ii altceva. Aproape to ţ i au pornit de la unele observa ţ ii externe, adunate din experien ţ a curent ă  , adică — cum se spune  — a posteriori. 3.   Noi ne încumetăm să promitem o Didactic ă mare: adică o artă universală de ■ a învăţa pe toţi totul,  şi anume de a-i învăţ a în mod sigur, ceea ce nu poate să nu fie 'urmat de'succes ; lesne, adică f ăr ă nici o greutate şi dezgust pentru învăţător  şi şcolar, ci mai degrabă cu cea mai mare pl ăcere de ambele păr  ţ i; să-i înve ţ e temeinic, nu superficial  şi de dragul vorbelor, ci pentru a ajunge la adevărata ştiin ţă, la moravuri curate şi la evlavia intern ă-j/V*  sfîr  şit, să demonstr ăm, toate acestea, apriori) adică din natura proprie  şi neschimbătoare a lucrurilor, a şa cum din izvorul viu purced pîraiele nesecate, pe care, adunîndu-le iar ăşi într-un  fluviu, să cl ădim arta universal ă pentru întemeierea de şcoli universale. 4.  Promitem aici lucruri cu adevărat mari  şi dorite cu ardoare. îmi este u şor să întrevăd că unora li se vor părea mai degrabă visuri decît prezentarea unei ac ţ iuni certe. Indiferent cine e şti, nu  face aprecieri pînă ce nu cuno şti ce st ă la temelia lucrurilor  şi abia atunci vei putea nu numai s ă- ţ i  formulezi părerea, ci şi să o manife şli. C ăci cu nu doresc şi nici nu urmăresc ca prin puterea mea de convingere să amă gesc pe cineva să- şi dea cansim ţă-mîntul asupra unui lucru mai pu ţ in verificat.  Dimpotrivă  , avertizez, îndemn şi, conjur st ăruitor j)e oricine se interesează de aceste lucruri ca  simplu spectator, să- şi pună la contribu ţ ie sim ţ urile proprii şi ascu ţ ite (  şi să mi se lase orbit de iluzia altor păreri). 5.  De bună seamă , este vorba aici de un lucru deosebit de serios  şi a şa cum este dorit de to ţ i, lot a şa se cuvine să fie îndrumat prin sfatul tuturor  şi sprijinit de efortul unit al tuturor: este vorba de  fericirea comună a neamului omenesc. „Ce dar mai mare şi mai bun putem, aduce societăţii, decît să învăţăm şi s ă cultivăm tineretul? Mai ales cînd, faţă de moravurile timpului nostru, el a dec ăzut întratîta încît trebuie frînat şi con-.strîns prin ac ţiunile tuturor",  zice Cicero6 . larPilip Melanchton scrie că „a forma corect tineretul valoreaz ă mai mult decît a cuceri Troia"7.; La aceasta se refer ă şi spusele lui Grigore de Nazianz: tsxvf} T8%vcov, avGpffirtov aysiv, TO TcoA,i)Tpo7rd)xaTov Kcd xo TÎOIKiA/otaiov TWV <;(bcov, adică( „arta artelor este să-1 formezi pe om, cea mai instabil ă şi cea mai complicată fiinţă dintre vieţuitoare"8. 6.  A prezent ă , a şadar, aceast ă art ă. a artelor este un lucru plin de osteneal ă , care are nevoie de judecata pătrunzătoare nu numai a unui singur om, ci a mai multora, pentru c ă unul singur nu  poale avea ochiul alît de ager încît s ă nu-i scape din vedere foarte multe lucruri. 7.  De aceea, pe bună dreptate, cer de la cititorii mei  şi îi conjur, pentru fericirea neamului omenesc, ca to ţ i cei ce vor vedea aceast ă lucrare în primul rînd  să nu considere drept cutezan ţă că cineva nu numai că încearcă- lucruri de o asemenea amploare  şi importan ţă ,

dar le  şi promite, f ăcînd aceasta numai in scop util. în ai doilea rînd,  să nu se descurajeze dacă prima încercare nu izbute şte imediat  şi daca un lucru conceput după dorin ţ a noastr ă nu este dus de nai pină ia deplina perfec ţ iune. C ăci mai întîi semin ţ ele trebuie- să încol  ţ ească şi apoi să crească treptat, A şadar,, oricîi de imperfecte ar fi cele de fat ă  şi chiar  dacă nu ar atinge imediat scopul propus, însu şi acest faptjie va dovedi că totu şi treapta atinsă e mai înalt ă  şi că nc-am apropiat mai mult de  ţ el. în sfîr şit, îi rog pe cititori să-i acorde otita aten ţ ie, sîrguin ţă şi judecat ă , nu numai independent ă , dar  şi perspicace, cît ă se cuvine lucrurilor importante. Mai întîi, voi indica, pe scurt, motivul proiectului meu,-în continuare voi enumera cil mai simplu capitolele metodei celei noi, apoi voi oferi cu deplin ă încredere opera mea gîndirii oneste şi verificării sigure a tuturor celor care sîni capabili de apreciere. 8.   Arta aceasta de a învăţa pe altul şi de a invăţa.singur  (arsdocendi el discendi), şi anume la gradul de perfec ţ iune hi care se pare că vrea să se ridice, a fost în mare mă sur ă necunoscut ă veacurilor trecute. De aceea, studiile ştiin ţ ifice (res literaria)  şi  şcolile era. în a şa mă sur ă împovărate de osteneli şi chinuri, de îndoieli şi himere, de erori şi defecte, încît  numai cei care erau înzestra ţ i ca o minte supraomenească puteau' să ajung ă la o erudi ţ ie temeinică. 9. Se pare însă că de curînd Dumnezeu a f ăcui să se ivească zarea unei epoci noi şi a  stimulat în Germania pe cî  ţ iva bărba ţ i distin şi, care, scîrbi ţ i de confuziile metodei folosite 10 în 9  şcoli, au emis păreri despre o cale mai u şoar ă  şi mai concisă de a preda limbile şi artele  , unii mai devreme, al  ţ ii mai iîrziu, şi deci, după caz, cu succes mai mare satt mai mic, precum  se vede din căr  ţ ile şi lucr ările didactice pe care le-au publicai. 10.   Am aici în vedere oameni ea Ratke1', Lubin12, Helwig13, Riţter", Bodin16, ( J 16 laum , Vogel17, Wolf stirn18 şi al  ţ ii, care poate nouă nici nu ne mai sînt cunoscu ţ i, precum şi pe cel ce se cuvenea să fie numit cel din ţ ii, Johann Valentin Andreae19, care în minunatele sale  scrieri a dezvăluit nu numai racilele bisericii  şi ale statului, dar  şi ale învăţă-mintului  şi a indicat pe ici pe colo  şi remediile lor. De asemenea, în Fran ţ a, lucrurile s-au urnit din loc cînd  Janus Caecilius Frey20 a publicat la Paris, în anul 1629, în ţ eleapt ă sa didactică  , sub titlul Ad  ăivixs scientias axtesque et linguas sermonesque extemporaneos, nova et expeditissima via (Cale nonă şi foarte lesnicioasă spre ştiinţe şi arte divine, spre filologie şi retorică). 11.  Pl ăcerea pe care am resim ţ it-o alunei cînd am început să folosesc orice prilej  spre a studia pe ace şti autori nu se poate exprima  şi ea a alinat în bună parte durerea mea  fa ţă de decăderea patriei şi de starea jalnica a întregii Germanii. Am început într-adevăr să nutresc speran ţ a că providenţa Atotputernicului a voit ca dispariţia vechilor  şcoli şi conturarea celor noi, după idei noi, să se producă simultan.[De bună seamă  , cine inten ţ ionează să construiască o cl ădire nouă  , obi şnuie şte mai întîi să netezească  , terenul chiar   prin demolarea cl ădirii anterioare, mai pu ţ in corespunzătoare sau şubrede. 12.  Acest gînd a de şteptat în mine o mare speran ţă , dar bucuria a fost temperat ă pe mă sur ă ce mi-am dat seama că nu pot încă realiza, din temelie, un lucru atît de măre ţ . 13.  Dorină să mă informez mai amplu despre unele (probleme, n.n.J, iar despre cîkva chiar să-mi exprim părerea, am scris la unul sau la altul dintre cei men ţ iona ţ i, dara fost   zadarnic, în parte fiindcă' oricine î  şii pă strează cu mare stricte ţ e propriile sale descoperiri, iar   pe de alt ă parte, scrisorile n-au g ă sit pe destinatar  şi mi s-au înapoiat f ăr ă r ă spuns. 21 14. Unul dintre ei (prea str ălucitul J. V. Andreae) mi-a r ă spuns amabil că vrea să-aui  predea f ăclia22  şi chiar m-a îndemnai s-o preiau. îmbărbătat in acest fel, problema a începui  să mă preocupe mai intens, iar dorin ţ a mea fierbinte de a face ceva util societ ăţ ii (publicus  profectus) m-a determinat să întreprind din temelie aceast ă lucrare. S 

15.  A şadar, am l ă sat la o parte inova ţ iile, ideile, observa ţ iile şi regulile altora  şi am ■ pornit    pe de-a-niregul să meditez asupra problemei însăşi  şi sa cercetez cauzele, metodele, căile  şi  scopurile artei de a înv ăţa (Discentia —  după cum o denume şte Tertulian23 ). 16.  Din aceste considerente s-a zămislit acest tratat, care (precum sper) prezint ă faptul mai amplu decît pînă acum. Didactica a fost mai întîi conceput ă pentru uzul compatrio ţ ilor mei , în limba mea maternâ u , apoi însă , după sfatul unor bărba ţ i distin şi, am Ir adus-o în latine şte, ca să fie de folos public, dacă se va putea. 17? Căci graţia divină cere {spune Lubin în Didactica sa 25 ) să nu ascundem omenirii cele ce Dumnezeu ne-a învăţat pentru tămăduirea neamului omenesc, ci să le r ăspîndim în toat ă lumea, întrucît esenţa oricărui lucru bun (continuă el) trebuie să fie împărtăşită tuturor , deoarece, cu cît sînt împărtăşite mai mult'şi la mai mulţi, cu atît sînt de folos mai mare si mai multora. 18.  Este  şi o lege a umanit ăţ ii potrivit căreia atunci cînd cineva poale oferi ajutor  aproapelui aflat în împrejur ări grele, să nu neglijeze să-l dea şi cu atît mai mult în cazul de fa ţă , în care este vorba de interesul nu numai al unui singur om, ci al mai multora, nu al cîtorva oameni, ci al ora şelor, provinciilor  şi" imperiilor, ba chiar al întregului neam omenesc. 19.  Dacă s-ar g ă  si totu şi vreunul atît de pedant încît s ă cread ă că un teolog, datorit ă  profesiei sale, n-ar trebui să se ocupe de problemele  şcolare, atunci să ştie că aceast ă îndoial ă in-a   preocupat pînă în adîncul fiin ţ ei mele  şi de ea nu m-am putut elibera decît ascul-lîndu-l pe  Dumnezeu şi cugetînd la ceea ce inspira ţ ia divină m-a sf ătuit. 20. Voi, inimi cre ştine, îng ădui ţ i-mi, vă rog, să vă vorbesc mai deschis: aceia care mă cunosc mai de aproape  ştiu că sînt un om cu mintea delicat ă  şi aproape f ăr ă nici un fel de  ştiin ţă , dar că sînt un om care ăeplîng relele timpului nou  şi că sînt dornic să umplu — dacă va fi vreun motiv — golurile noastre, fie cu cele aflate de mine, fie de al  ţ ii (care nu pot proveni de nicăieri decît  de la milostivul Dumnezeii). 21.  A şadar, de se va g ă si ceva demn de luat în considerare aici, nu-mi apar  ţ ine» ci este al celui care prin glasul pruncilor obi şnuieşte să-şi asigure lauda 20  şi care, ca să se arate prin însăşi  fapta lui credincios, sincer  şi blînd, dă celor ce cer, deschide celor ce bat, arată celor ce caută (Luca 11,10),  pentru ca şi noi să d ăm de bună voie altora din darurile adunate în noi. {  Hristos al meu ştie că mintea mea este atît de simpl ă încît nu fac nici o deosebire dac ă învăţ pe altul sau primesc învăţătur ă, dacă sînt prevenit sau previn, dac ă sînt învăţătorul învăţătorilor (de îmi va fi îng ăduit) sau (acolo unde sper un progres) şcolarul şcolarilor. ; 22.  A şadar, ceea ce Dumnezeu mi-a dat în p ă strare, aceasta ofer tuturor spre a deveni un bun comun. 23.  Dacă cineva va g ă si ceva mai bun, să facă la fel  şi să nu- şi pună talantul în batist ă şi să-l  ascund ă , pentru ca Dumnezeu să-l învinuiască de păcat  — el, care voieşte ca servii săi să facă astfel ca talantul ce s-a dat fiec ăruia, după puterea sa, să cîştige alţi talanţi (Luca 19, 13 ş. u.).

îngăduit este, a fost şi va fi pururi s ă urmărim fapte mari, iar munca începută întru Domnul nu va fi zadarnic ă!

9

Tuturor diriguitorilor lucrurilor omeneşti: conducătorilor de stat, păstorilor bisericilor, directorilor de şcoli, părinţilor şi tutorilor copiilor, graţie şi pace de toJDuj^ezeu, tat ăl Domnului lîostru Isus Hrisţos, îţi_sftoţidsEiritk (7 S4-ZJ jjtv)   Dintre crea  ţ ii, două sînt cele mai str ălucite; raiul  şi omul 

a început, cîncl Dumnezeu 1-a creai pe ora clin pulberea p ămîntului, 1-a aşezat în raiul desf ătării, pe care îl sădise în R ăsărit, nu numai ca s ă-1 lucreze şi să-1 păzească (Facerea 2,15), dar şi ca el însuşi să-i fie Domnului sau gr ădină

Cumpărarea omului cu raiul  1. 2. 3. 4.

 Pierderea celor două

Triifinirca  Domnului

;

; 2. Precum raiul cr ăcea mai plăcută parte a.lumii, tot astfel omul era cea mai delicată fiinţă dintre creaturi,;  Raiul  a fost sădit la R ăsărit; omul  a fost creat după chipul aceluia ale cărui obirsi? sînt de la început, din zilele ve şniciei. în rai au crescut feluriţi pomi, frumoşi la vedete şi dulci la mîncare, din toţi cei ce se ridicau în alte p ăr ţi pe întreg pămîntttl, în om sînt îmbinate toate substanţele lumii şi toate formele si treptele acestor forme, spre a exprima întreaga art ă a înţelepciunii divine. Raiul avea  pomul cunoştinţei binelui şi al r ăului; omul ave raţiune pentru a discerne, şi voinţă  pentru a alege ce e bun şi ce , e r ău. în rai stătea pomul vieţii, în om,  pomul însuşi al nemuririi, şi anume înţelepciunea lui Dumnezeu, care şi-a aşezat r ădăcinile veşnice în om (Eccl. 1, 14). Un rin ieşea din Eden să ude mini, iar acolo se împăr ţea în patru bra ţe (Facerea 2,10); în inima, omului se. revarsă felurite daruri ale Simţului Spirit spre a-1 adap ă şi iar ăşi din pîntecele lui vor curge rîuri de apă vie (loan. 7, 38), adic ă în om şi prin om se revarsă în felurite chipuri înţelepciunea lui Dumnezeu, ca şi rîuri le care s-au împr ăştiat în toate direc ţiile.1 Aceasta o mărturiseşte şi Apostolul cîncl zice c ă înţelepciunea lui Dumnezeu cea ele multe feluri s ă se facă cunoscută acum, prin Biserică, domnilor şi stă pînilor, în. cere ştile lăcaşuri. (Efeseni 3,10). 3. Cai adevărat, aşadar, fiecare om este pentru Dumnezeul s ău un rai al delect ării, clacă se menţine acolo unde a fost a şezat. La fel şi biserica, ce este comunitatea celor  dedicaţi lui Dumnezeu, este asemuit ă adesea în Sfînta Scriptur ă cu raiul, cu gr ădina sau cu via lui Dumnezeu. 4. Dar vai ele noi nenorociţii! Pierdut-um raiul pl ăcerilor trupeşti în care ne aflam şi o dată cu aceasta am pierdut raiul plăcerilor spirituale, care eram noi înşine. Alun"gaţi am fost în pustiurile p ămîntului si ne~a.ni f ăcut noi în şine pustietate, un de şert gol şi îngrozitor. Pentru că în rai n-am fost recunosc ători pentru grija lui Dumnezeu, şti şi sufleteşti f ăcute nouă. Pe drept fost-am despuiaţi de amîn  pentru darurile trupe două, iar trupul şi sufletul nostru s-au expus suferin ţelor. 5. J5a ascultăm despre aceasta, pe Profet, care vorbe şte astfel împotriva mîndriei   personale a regelui. Tyrului, condamnatTa pedepse: „Fost-ai în desf ăt ările raiului lui   Dumnezeu ; hainele tale erau împodobite cu io i felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze  şi diamante, cu cri solit, onix  şi iaspis, cu safir, smaragd, carhuncul  şianr; preg ătite erau   pentru tine tobe  şi surle, înjiua în care ai fost creat. Tu erai heruvimul pe care l^am_un_s ca proiector; un Dumnezeu frnfni celeTâUc"creaturi, te a şezasmn~pe~mllhl^le~c^l sfîntfd   Domnului şi umUai prin mijlocul pietrelor de foc. Fost-ai f ăr ă prihană în căile tale din 10

. nm ţpwi

 ziua facerii tale  şi pinii  ş-a încuibai în line nelegiuirea. In mul  ţ imea negu ţăloriilor talc,  şi l ăuntrul  t ău s-a umplut ele nedreptate  şi ai păcătuit, de aceea te-am izgonit pe tine de pe muntele lui  Dumnezeu şi te-am pierdut  etc,  Din pricina frumuse ţ ii tale, inima ta s-a îngîmfat,  şi pentru trufia la  ţ i-ai pierdut în ţ elepciunea. De aceea, te-am aruncat la pămînt  şi te voi da înaintea regilor spre batjocur ă" (Iezechiel 28, 13 ş. u.). Ne-a aruncat, vai! la pămînt şi ne-a sf ărîmat în dreapta, sa miniere deşi eram bogaţi ca gr ădina Eden, am devenit ca deşertul cel pustiu.' -Rednbîndirea 6. Glorie, dar şi laudă, şi cinste, şi binecuvîntare în vecii vecilor lui Dumnezeu milostivul, care, deşi ne-a păr ăsit un timp, tot nu. ne-a gonit în pustietatea ve şnică, penraiului, prin  grafia hti tru că el ne-a trimis înţelepciunea sa prin care au fost create cerul şi pămîntul şi toate  Dumneseu lucrurile şi prin îndurarea sa a înt ărit iar ăşi, de jur împrejur, neamul, omenesc cu raiul cel păr ăsit. Pentru că tăind şi descojind cu securea, fer ăstr ăul şi raş pelul legii sale copa cii pieriţi şi uscaţi ai inimilor noasti-e, împlînt ă noi mlădiţe ale raiului ceresc, iar ca s ă tr ăiască şi să creascarada^clnire _ 7TG-a- udat cu sîngele s ău şi n-a încetat de a-i stropi cu felurite daruri ale Sfîntului s ău Spirit, ca izvoarele de ape vii; şi a mai trimis pe lucr ătorii săi, pe gr ădinarii sufleteşti, care să îngrijească cu credinţă noua plantaţie a Domnului. Căci astfeT~voîb"eşte~2)c>m««l către Isaia şi prin persoana lui c ătre alţii: „Pune-voi cuvintele mele în  gura ta şi la umbra mîinii mele te voi ad ă posti, ca să întind cerurile, să întemeiez pămîntul  şi să zic Sionului: Tu e şti poporul meu!"  (Isaia 51, 16). 7. Aşadar, din nou înverzeşte gr ădina bisericii spre bucuria jpiniiLiiivine; c ăci Biserica aşa se spune la Isaia (51, 3): „Iar, Domnul va mîngîia Sionul, şi d ărîmăturilorlui le va rena şte prin da nădejde. El va preface pustiul lui în rai şi pămîntul lui neroditor în gr ădina Domnului; nu bucurie şi veselie va fi acolo, mul  ţ umire şi glas de cîntec!"  Iar la Solomon: „E  şti gr ădina încuiat ă , sora mea, mireasa mea, fîntîn ă acoperit ă şi izvor pecetluit. Vl ă starii t ăi cl ădesc un paradis de rodii cu fructe dulci  şi minunate, avînd pe margini arbu şti care revarsă ■miresme: nard, şofran şi scor  ţ i şoar ă ş. a." (Cântarea Cîntărilor 4, 12, 13). La care biserica mireas ă r ăspunde:  In gr ădină-i o fîntînă , un izvor ie apa vie  şi pîraie din Liban. Scoal ă , vînl de miazănoapte, vino, vînt  de miază zi, sufla ţ i prin gr ădina mea şi miresmcle-i slîr-ni ţ i, iar iubitul meu să vină , în gr ădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeag ă , sămănînce" (Acelaşi 15, 19, 17)27. S. Creşte oare într-adevăr această plantaţie nouă a raiului Domnului dup ă dorin- Totu şi, din ţă? R ăsar oare favorabil toţi germenii? Oare toţi arborii tinerei planta ţii poartă nard, nou se veste şofran, scor ţişoar ă şi smirnă, mirodenii şi fructe rare?/ Să ascultăm cuvîntul Domnului  M ie gr ăind astfel bisericii sale: „Eu te-am sădit cape o vi ţă de soi, cape cea mai curat ăşamîniă , cum de mi te-ai pref ăcut în ramur ă sălbatică de vit ă stf ăină?"\ (Ieremia 2,21). dată) tînguircaDomnului, că şi această nouă plantare a raiului degenereaz ă!...................... 9. Sfînta Scriptur ă este plină de asemenea tînguiri. Plini de confuzii de tot felul Tîngwirca sînt ochii tuturor acelor care au încercat s ă cerceteze istoria omenirii sau chiar a bisericii.  Domnului şi Solomon , cel mai înţelept dintre oameni, dup ă ce eeVcTeTaTcu grijă tot ce se întîmpl ă sub *^./"^"'/4 nr  soare, ca şi propriile gînduri, cuvinte şi fapte, începu cu sîrg s ă se tînguiască: „Toiul priviri la este de şert ăciune şi vînare de vînl. Ceea ce este slrîmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lip- acest lucru  se şte nu se poate număra " (Eccles. 1,15). „C ă unde este mult ă în ţ elcpcmnc este şi mult ă V   , amăr ăciune, si cel ce î  şi înmul  ţ e şte ştiin ţ a î  şi spore şte suferin ţ a" (Ibideni 1, 18). 10. Precum cel ce nu-si cunoaşte boala nu se vindecă; cine nu simte durere nu  De ce vu se suspină şi cine nu vede pericolul nu se sperie nici pe marginea pr ă pastiei, chiar de ar  interesează de easla sta pe stînca cea abruptă; tot aşa, cei ce păstoresc neamul omenesc si biserica si nu  pf  văd confuziile, nu este de mirare c ă nu-i afectează. Dar dacă vreunul vede la el şi la alţii ' ' apărînd nenumărate pete şi observă că puroiază r ăni şi abcese, iar mirosul ce se degajă îi înfundă din ce în ce nările, cine se vede pe sine şi pe alţii stînd pe marginea pr ă păs-tiilor  şi a halirilor, primejduit peste tot de a c ădea în curse întinse, ba chiar cum este 11

dus spre veşnice pr ă buşiri» şi îl vecie pe unul sau pe altui cum se pr ă buşeşte, acela*cu greu va putea să nu se îngrozească, să nu se împietrească, să nu se sfîr şească de durere.  Demonstra ţ ie 77. Căci ce se mai afl ă în noi  şi în lucrurile noastre la locul  şi în starea sa firească? inductivă că  Nicăieri nimic. Toate fie că zac, fie că se pr ă buşesc şi se găsesc de-a-ndoaselea şi în întreaga dezordine. în locul în ţ elegerii,   prin care trebuie să ne asemănăm cu îngerii, este atît noastr ă existen ţă este de mare neştiinţa, încît oamenii ignor ă, ia fel ca animalele, lucrurile cele mai nece corupt ă  şi sare de ştiut. în locul  pruden ţ ei,   prin care, fiind destinaţi eternităţii,, trebuie să ne pre depravat ă gătim pentru eternitate, domneşte o asemenea delăsare, nu numai în cele ale eternităţii, ci şi în ale vieţii noastre muritoare, incit majoritatea oamenilor se dedau lucrurilor   pămînteşti şi trecătoare şi în final mor ţii sigure. în locul în ţ elepciunii cereşti, prin care ne-a fost îngăduit să recunoaştem supremul bine, să-1 cinstim .?i să ne bucur ăm cu drag de el, este o îndepărtare prea ruşinoasă de la acel Dumnezeu. 2S în care tr ăim, ne mişcăm şi sîntem şi o prea. stupidă uitare a prea sfintei Fiin ţei sale. - în locul iubirii   si nevinovăţ iei   — ura reciprocă, duşmăniile, l\îzboaTHe7~crimeTe.^ în locul drept ăţ ii domneşte nedreptatea, injuria, opresiunea, hoţia, pr ăclăcinnea. în locul castit ăţ ii, imoralitatea şi obscenitatea în gîndîre, vorbe, fapte. în locnl .simplit ăţ ii  şi adevărului, minciuna, înşelăciunea, reaua viclenie. în locul uniiliivtei   — îngîmfarea şi mînia unora împotriva altora. " " ....... 12. Vai ţie, neam nefericit, cit de mult ai degenerat! „Domnul din cer a privit peste Sîntcm cu to ţ ii pierdu ţ i  fiii oamenilor, să vad ă de este cel. ce în ţ elege sai ţ ^'lccm ţ Uă   J^  To ţ i s-au ahătut, împreună , neirebn ici s-au jacul; nu. 'exîsh ' e[ e£jâcebunMMepmre~^iă pîna la unul"  (Psalm 13, 2, 3). Chiar si aceia oare se consider ă conducătorii altora, r ău conduc, se dau în lături, iar cei ce ar trebui s ă fie purtători de lumină r ăspîndesc mai toţi întunericul. Chiar  acolo unde mai e într-adevăr revâ~bun^TluTevărat, e schilodit, paralizat, risipit; cu adev ărat o umbr ă şi o părere, dacă o vei compara cu ceea ce ar trebui să fie în realitate. Cine nu baga de seamă acest lucru, acela să ştie că bîjbîie în întuneric, înţelepţii v ăd ceea ce văd. nu prin ochelarii părerilor obişnuite, ci prin lumina clar ă a adevărului, contemplînd lucrurile lor  şi ale altora. 13. Ne r ămîne totuşi o dublă mîngîierc, Mai întîi că Dumnezeu pregăteşte pentru aleşii O îndoit ă bucurie săi un paradis veşnic, nude se va reda perfecţiunea, şi anume mai deplină şi mai sigur ă ca cea clintii pe care am pierdut-o. 1 n acest paradis a intrat Hristos cînd s-a despăr ţit de trup (Luca 23, 43), acolo a fost r ă pit Pavel (2 Corint. 12, 4) şi splendoarea sa a putut-o privi Ioan (Apost. 2,7 şi 21, IO),29 14. Cea de-a doua mîngîicre constă în aceea că Dumnezeu din cînd în cînd obişnuieşte  Restabilirea raiului să reînnoiască raiul bisericii şi să transforme iar ăşi deserturile ci într-o gr ădină a des bisericii aici f ătării, după cum ne arată promisiunile divine menţionate mai sus. Am v ăzut că aceasta  pe pămkit  s-a întîmplat de mai multe ori în chip s ărbătoresc: după căderea în păcat, după deluviu, după intrarea poporului în ţara Canaan sul) David şi Solomon, după întoarcerea clin Babilon şi reconstruirea. Ierusalimului, după înălţarea lui Hristos la cer  şi predicarea Evangheliei între pagini sub Constantin30 şi în alte împrejur ări. Şi chiar acum, după atrocităţile atît de groaznice ale r ăzboiului, după devastările atîtor  ţări, Părin tele îndur ărilor ne priveşte încă cu ochii miloşi, de aceea trebuie să-i întîmpinăm recu noscători calea şi să fim mai exigenţi faţa de acţiunile noastre, în chipurile şi cu mij loacele pe care prea înţeleptul Dumnezeu ni ie va indica •— cel ce hotăr ăşte toate —   pe căile sale. 15. Aceasta însă este ceea ce ne învaţă în primul rînd Sf. Scriptur ă: că nu Cel mui, eficace mijloc există o cale mai eficace pentru înlăturarea coruperii umane decît   fusta învăţ are a al acestei tineretului (iuventu ş jecia instiiulio). De pildă, Solomon care r ătăcise prin toate restabiliri, este labirintcle erorilor umane şi se tînguia că. cete corupte nu mai pot fi îndreptate şi  justa instruire a nici nu se pot enumera lipsurile, totuşi se adresează tineretului şi-1 conjur ă „ca în tineretului 12

wm*  ţ  H i mmivh ^j«^*w""»--*«.

 zilele tinere ţ ii să- şi aducă aminte de Creatorul său şi să se teamă de el  şi sa-i urmeze poruncile; căci aceasta este întreaga datorie a omului" (Eccl. 12, 13). Iar în altă parte spune: „înva ţă-l pe tînăr calea  sa şi chiar cînd va îmbătrîni nu se va abate de la ea"  (Prov. 22,6). De aceea spune David: „Veni ţ i,   fiilor, asculta ţ i~mă pe mine, frica'Dom-niăui va voi învăţ a pe tw'"(Tsalmi 34, 11). Dar însu şi cerescul David şi dreptul' Solo-mon, eternul fiu al lui Dumnezeu, care a fost trimis din cer spre a ne reforma, ne-a ar ătat parcă, cu degetul întins, aceeaşi cale, zicîncî: „Lă sa ţ i copiii să vină la mine  şi nu-i opri ţ i, căci a unora ca ace ştia este împăr ăţ ia lui Dumnezeu"  (Marcu 10,14). Iar către noi ceilalţi gr ăia: „Adevăr zic vouă: de nu vă ve ţ i întoarce  şt nu ve ţ i fi ca pruncii, nu ve ţ i intra în împăr ăţ ia cerurilor" (Matei, 18,3). vi nu V 16. Ce se urmăreşte prin aceste cuvinte? Asculta ţi şi luaţi"'aminte voi to ţi C ?P*'-ceea ce vesteşte  stn mmi Domnul şi învăţătorul nostru al tuturora: numai pe copii îi consi- *.™  der ă el demni de împăr ăţia lui Dumnezeu, ba chiar moştenitorii acestei împ ăr ăţii, adevăratei Numai aceia vor fi p ărtaşi la această moştenire care se vor asimila cu cei mici. Oh! reînnoiri, ci de-ar da Domnul, iubi ţii mei copila şi, să înţelegeţi acest privilegiu al vostru ceresc! ?{  exemplul Iată, a voastr ă este ceea ce a mai r ămas din splendoarea neamului nostru sau ce acesina este just în patria cereasc ă! Al vostru e Hristos, a voastr ă este sfinţenia Spiritului, a voastr ă graţia lui Dumnezeu, a voastr ă moştenirea secolelor viitoare; toate acestea sînt numai ale voastre, ale voastre cu prec ădere şi f ăr ă greş, numai pentru voi sau pentru cei ce v ă sînt egali. Iată, noi cei în vîrst ă, care ne consider ăm doar pe noi oameni, iar   pe voi maimu ţe, numai pe noi deştepţi, iar pe voi lipsiţi de minte, numai pe noi capabili s ă vorbim, iar pe voi nişte neputincioşi în a vorbi, noi vom fi îndrepta ţi spre şcoala voastr ă. Voi ne-aţi fost daţi ca învăţători, iar faptele voastre ne vor fi de model şi exemplu. 17. De ar vrea cineva să afle pentru ce Dumnezeu ajută şi lauda atît de mult  De ce  pe copii, nu va g ăsi altă cauză mai bună decît faptul că aceştia sînt în toate mai  Dmt  f nezeu simpli şi mai capabili să  primească leacul pe care îndurarea dumnezeiasc ă o ofer ă copii a şa de condiţiei umane tragice. Căci, deşi corupţia  provenită de la căderea lui Adam a nă- mult? pădit întreg neamul omenesc, totu şi al doilea Aclam, Hristos, a împiîntat din nou. arborele vie ţii şi nimeni nu este exclus, afar ă de acela care se exclude prin propria-i necredinţă (Marcu,16,16), ceea ce nu se poate întîmpla la copii. De aceea, copiii, care nu sînt mcă pătaţi cu păcate şi necredinţă, devin moştenitorii universali în m ăsura în care ştiu să-şi păstreze graţia dumnezeiască primită şi s-o menţină neîntinată de lume. De aceea pot fi mai uşor învăţaţi copiii decît ceilal ţi, pentru că ei nu sînt încă stă pîniţi de deprinderi rele. 18. De aceea, Hristos ne porunceşte celor maturi, să ne întoarcem şi să devenim De ce ne ca şi copiii, adic ă să ne dezvăţăm de relele, provenite dintr-o instruc ţie greşită si revii!e nouâ însuşită din exemplele rele ale acestei lumi şi să ne întoarcem la starea anterioar ă grija pentru  yn a simplicităţii, a blîndeţii, a modestiei, a purităţii, a ascultării etc. Dar pentru că C0 P i nimic nu este mai greu decît s ă dezveţi pe cineva de obiceiuri (căci obiceiul este a doua natur ă^ şi dacă goneşti natura cu furca, ea se va întoarce totu şi diirrTbiî)"31;" rezultă din aceasta că nimic nu este mai greu decît să îndrep ţ i pe un om r ău educat. Copacul o dată crescut înalt sau umil, cu ramuri drepte sau strîmbe, a şa r ămîne si la maturitate, nu-1 mai poţi transforma. Obada de la roată o dată curbată, mai lesne se rupe decît să se mai. poate face dreaptă, precum ne învaţă experienţa. La fel spune Dumnezeu despre oamenii care sînt obi şnuiţi să acţioneze r ău: „Poate oare să- şi  schimbe etiopianul pielea sa  şi leopardul petele sale? A şa şi voi: pute ţ i oare să face ţ i bine, cînd sînte ţ i deprin şi a face r ău?" (Ieremia 13,23). 13

,

 Reforma bisericii e fyt ( re

 /{). }~)e aici rezultă eu necesitate* concluzia: Dacă exist ă vreun ■mijloc de l ămâ-

a genului uman corupi, acesta const ă., înainte de  ţ oale, într-o educa ţ ie (educatio) !„JH»h.T a L$h, atent ă si grijulie a tineretului A Toi asa precum pentru înnoirea unei gr ădini trebuie copii să se sădească arbuşti noi, tar ea sa crească .şi sa înflorească trebuie sa ne bine îngrijiţi, mai ales că nu există posibilităţi prea mari de a transplanta .arbori bătrîni şi de a-i face să rodească. Aşadar, spiritele simple (mentes sihrplices), care nu sînt înc ă pline şi infectate de reprezentări şi „obiceimi deşarte ale acesteiJumi, sînt cele mai potrivite pentru ţelurile lui Dumnezeu.  Despre 20. Despre aceasta ne dă să înţelegem însuşi Dumnezeu prin profeţi, cînd se -. acea* /a plînge de corupţia universală, spunînd că jiu este nici unul -pe care să-l înve ţ e, căruia "'nJUl^-i', să-i facă în ţ eleasă învăţătura, afar ă de cei Înt ărea ţ i sau de cei abia depărta ţ i de la sinul  mamei lor" (Isaia 28,9).   Fapt ilustrai 21. Aceasta se pare că a voit să arate Domnul printr-o parabolă, atunci cînd, de Hristas în drum spre Ierusalim, a dat poruncă să i se aducă o măgăriţă cu mînzul ei şi n-a călărit pe măgăriţa, ci pe mînzul ei. Evanghelistul adaugă la aceasta: „Mînluitonil a poruncii să i se aducă im mînz pe cave nimeni dintre oameni n-a  şezut vreodat ă"  (Taica 19,30). Să credem oare că aceasta s-a f ăcut f ăr ă vreo intenţie şi să ne fie to tuşi transmis? Nici vorb ă!  In toate faptele şi cuvintele Mîntuitorului, atît în cele mari cît şi în cele mici, precum: şi în orice slovă a Sf. Scripturi sălăşluiesc adevăruri ascunse pentru povăţuirea noastr ă. De aceea este sigur că şi atunci cînd Hristos cheamă la sine pe bătrîni şi pe tineri şi-i conduce binevoitor pe unii şi pe alţii către cerescul Ierusalim el îi consider ă totuşi pe copii, care nu sînt înc ă subjugaţi de lume, mai destoinici să se obişnuiască cu jugul lui Hristos, decît aceia pe care lumea cu   poverile ei i-a înfrînt şi i-a viciat. „De aceea, drept este sa aducem tineretul nostru la Hristos, pentru, tinerel jugul său este pl ăcut si Hristos însu şi se bucur ă să i-l pună"  (Matei 11,30). Ce înseamnă 22. A educa tineretul cu prevedere înseamnă a îngriji dinainte ca sufletele a educa lor să fie ferite de stric ăciunile lumii şi ca seminţele onestităţii împlîntate în ei s ă tineretul cu a junga sa încolţească fericit, prin neîncetate îndemnuri şi exemple, apoi ca minţile •" c<"  să fie pătrunse de cunoaşterea adevărată a lui Dumnezeu şi a feluritelor sale zămisliri şi astfel să se obişnuiască să radă lumea prin lumina lui Dumnezeu, să iubească şi să cinstească pe Părintele luminilor, mai presus de orice.y2 Ce folos 23. Dacă aceasta s-ar întîrnpîa, atunci din însu şi acest fapt ar reie şi că e aderezuit ăde vărat ce cînta psalmistul :T „Din gura pruncilor  şi a celor ce sug ai săvîr  şit laud ă ,^pen-aicl  tru vr ă jma şii t ăi, ca să amu ţ e şti pe vr ă jma şi şi pe r ă zbunători"  (Psalmii 8,3),'"adică să-l tulbure  pe satana, care pentru condamnarea sa vrea să se r ăzbune asupra acestor lăstari ai lui Dumnezeu, asupra tineretului, istovindu-1 prin r ănile felurite ale uneltirilor sale viclene sau să-l infecteze la r ădăcina cu veninul său infernal (prin exemple rele privind necredinţa şi alte păcate condamnabile), fie pentru ca să se usuce adînc şi să se pr ă pădească, fie ca cel puţin să degenereze, să piardă vlaga şi să devină nefolositor. Cum îngrije şte 24. De "aceea; Dumnezeu le dă copiilor nu numai îngeri păzitori (Matei 18,10),   Dumnezeu de cţar  aşaza pe părinţii lor ca educatori şi le porunceşte să-şi crească copiii,in iric,a_ şi_  teaipariuLDumnezeu (Efes 6,4). După aceasta, porunceşte cu seriozitate tuturor celorlalţi ca să nu sediică şi să nu corupă tineretul prin exemple rele, altminteri pe cei ce ar proceda în acest fel îi ameninţă cu blestemul veşnic (Matei 18,6). în ce chip să 25. Dar cum putem realiza aceasta în plin cleluviu al r ătăcirilor lumeşti ? Pe r  Ce vremea ^ °  fulâ patriarhilor acest lucru era mai u şor, cînd aceşti sfinţi bărbaţi tr ăiau sepae erau nn r  ( c uime exempiui ^t* ^ '> * numai capii familiilor lor, ei în acela şi timp preoţi, învăţaţi  patriarhilor  şi educatori. Copiii lor erau împiedicaţi să vină în contact cu oamenii r ăi; ei înşişi

74

fiind o pildă de bună moralitate, îî conduceau pe calea lorfprin sfaturi, u şoar ă dojana .şi la nevoie chiar prin pedeapsăJfîrTsuşi Dumnezeu e martor că aşa a procedat Avram: „Ş tiu  —  zice — că l-am ales, ca să înve ţ e pe fiii şi casa sa după sine, să umble în calea Domnului şi  să facă judecat ă şi dreptate" (1. Moisc 18,19J_ Ţ} 26. Acum însă tr ăim în promiscuitate — cei buni cu cei r ăi. Dar numărul celor r ăi este  Acum, infinit mai mare clecît al celor buni. Prin exemple rele, tineretul este atît de mult ademenit  societ ăţ ile rele încît îndrumările spre cultivarea virtuţii, drept leac împotriva r ăului, nu au nici o putere sau corup tinerelul  una extrem de mică.  Nici părin ţ ii nu 27. Şi cum ar fi altfel, cînd şi acele îndrumări spre virtute se fac din ce în ce mai rar   se îngrijesc să SjSînt puţini părinţi în stare să înveţe ceva bun pe copiii lor, fie că nici ei înşişi n-au învăţat  se opună r ăului  sau nu ştiu Nici nimic de acest fel, fie că neglijează, [mintea lor fiind ocupată cu altceva. to ţ i învăţătorii 28. Şi între învăţători se găsesc puţini care ar fi în stare s ă insufle tineretului ceea ce este bun, într-un mod potrivit. Iar dacă există vreodată unul, atunci e acaparat de vreun satrap ca să-1 folosească în particular pentru ai săi (copii). Şi astfel, comoara lui nu-i revine  De aceea, toate  poporului.  se sălbăticesc 29. Aşa se face că restul tineretului creşte f ăr ă îngrijirea cuvenită, ca şi copacii  şi alunecă spre sălbatici, pe care nimeni nu-i plantează, nu-i udă, nu-i altoie-şte şi nu-i face să crească drept. mai r ău Iată cum moravurile şi obiceiurile sălbatice şi ncstă  pînite cuceresc lumea, oraşele mari şi mici, toate casele şi pe toţi oamenii ale căror trupuri şi suflete, se irosesc într-o total ă ză păceală. Dacă ar apărea astăzi din nou între noi  Diogene, Socrate, Seneca sau Solomon, nar afla nimic nou fa ţă de ceea ce era pe timpul lor. Iar clacă Dumnezeu din cer ni s-ar adresa nouă, el nu ne-ar spune decît ceea ce spunea pe atunci: „To ţ i s-au abătut, împreună   De aceea trebuie să ne netrebnici s-au f ăcut..."  (Psalm 14,2).  sf ătuim 30. De aceea, de orice neam ar fi oricine care poate să dea vreun sfat sau să împreună cu născocească ceva, ori ar putea prin gemete, suspine, plîns sau lacrimi să implore pe  privire la binele Dumnezeu în orice chip pentru ca tînăra generaţie în creştere să fie^cit mai bine îndrumată,  general, altfel  ne a şteapt ă acela să nu tacă, ci să dea sfat, să gînclească şi s ă se roage,'„Blestemat fie cel ce va face ca  pedeapsa orbul să r ăt ăcească din drum!"  a zis Dumnezeu (5. Moise 27,18).tBlestemat să fie şi acela divină care, dacă poate să întoarcă pe un orb din r ătăcire, nu-1 întoarce. „Vai aceluia care va sminti  pe umil dintre ace ştia mici", spune Hristos (Matei 18, 6, 7). Vai deci şi celui care poate să înlăture pierzania şi nu o face! „Dumnezeu nu vrea ca asinul sau boul r ăt ăcitor prin cîmpie  şi pădure, sau zdrobit sub povar ă , să fie păr ă sii, ci să fie ajutat chiar dacă nu vei  şti cui apar  ţ ine,  şi chiar dacă vei  şti că este al du şmanului t ău"  (2. Moise 23, 4, 5. Moise 22, 1). Oare să-i placă lui Dumnezeu cînd noi vedem în r ătăcire nu animale lipsite de raţiune, ci S ă scoatem^  creaturi inteligente, şi nu numai una sau două, ci lumea întreagă, să trecem nepăsători f ăr ă să  sabia_. le întindem mina? Nicidecum! împotriva  Babilonului 31. „Blestemat fie tot cel ce, cu în şel ăciune, face opera Domnului cu nebă  gare de destr ăbăl ărilor   seamă , şi blestemat fie tot cel ce- şi fere şte sabia lui de sîngele Babilonului!"  (Ieremia 48, 10). i demnitarii Putem spera oare că vom scă pa de pedeapsă dacă toler ăm cu nepăsare îngrozitorul Babilon al Ş autorit  coruperii noastre? Scoate sabia, tu cel ce eşti încins cu ea sau cel ce ştii în ce teacă zace laice ăţ ii ascunsă şi, ca Jehova să te binecuvînteze, ajută la distrugerea Babilonului! ■ 32. Voi, demnitari, voi, servitori ai supremului Dumnezeu, realizaţi această oper ă a Domnului! Exterminaţi cu sabia cu care v-a încins Domnul, cu sabia dreptăţii, toate Ş i servitorii bisericii neorînduielile de care este plină lumea şi care nemulţumeşte pe Dumnezeul vostru! 33. Realizaţi această faptă, voi,  preo ţ i, servitori credincio şi ai lui Isus Hristos, 33 l distrugeţi r ăul cu sabia cea cu două tăişuri, încredinţată vouă — sabia cuvîntului ! Căci pentru aceasta „sînteii rînduili ca să stupi ţ i  şi să sf ărîma ţ i râul, sâ-l distruge ţ i 15

 şi să-lf ărîmi ţ a ţ i, iar binele sâ-l planta ţ i  şl să-l zidi ţ i"  (Ieremia 1,10; Psalm 101,5 ;■ Romani 13,4 etc). Voi aţi înţeles că r ăni din om nu poate fi mai bine preîntîmpinat decît dac ă se  preîntîmpină în fragedă tinereţe, că nu se pot planta mai cu succes copăcei care vor dura o veşnicie, clecît dacă plantăm şi creştem tinere lăstare; că nimeni, nu poate să zidească mai cu succes Sionul în locul Bahikmului, decît atunci cînd pietrele cele vii ale Domnului — copiii  — vor fi de timpuriu tăiate, cioplite, netezite şi încorporate construcţiei cereşti. Aşadar, daca dorim să avem biserici, state  şi gospod ării bine a şezate  şi înfloritoare, atunci trebuie —  înainte de orice —  să punem în ordine şcolile noastre si să le facem să înflorească , ca ele să devină adevărate ateliere vii ale umanit ăţ ii, r ă sadni ţ e ale bisericii, statelor   şi ale  gospod ăriilor. Numai a şa şi nu altfel putem să ne atingem ţ elul nostru.  Modul de 34. Cum trebuie însă să procedăm ca să ajungem la rezultatul urmărit, iată,  procedare ;lC0as ta stă în fata ochilor noştri, întruoîi spiritul nostru a fost inspirat de Dumnezeu. trebuie expus cumpănit ^e este, vedeţi şi auziţi, şi fiţi atenţi, voi cărora Domnul v-a dat ochi să vedeţi, urechi  si să auziţi şi minte să judecaţi. 35, Dacă cuiva i-a licărit o lumină de care nu şi-a dat seama pînă acum, acela Ce trebuie sâ  facă cei ce vor sa c jnstească pe Dumnezeu oi să nu ascundă str ălucirea cea nouă a timpului celui nou. vedea aceasta

T

-■ -

■

i

~

' ,^ ,

•■

v

, <• . *■

*. j

-

.

•

A I

■ ± ^ 

lumină nonă *ar  daca vei observa m aceasta lumina un defect tic cit de mic, atunci sau mlocuieşte-1 şi cel  ce nu o şi cur ăţă-1, sau atrage atenţia ca să fie purificat: mai mul  ţ i ochi văd mai bine decît  va vedea un ochi.

36. Aşa ne vom ajuta reciproc spre a împlini uniţi opera Domnului. Astfel vom  pewtn^ce-i^  (-« evita blestemul care vizează pe acei ce înf ă  ptuiesc cu neglijenţă opera   se îngrijesc de aceasta Domnului; aşa vom îngriji desăvîr şit nestematele cele mai de preţ ale lumii — tineretul; aşa vom participa la str ălucirea promisă acelora ce îndrumează pe alţii pe calea dreptăţii (Daniel 12,3).

 Recompensa

 Dumnezeu sâ se îndure de noi, ca în lumina lui să vedem lumină !u Amin

 Foloasele artei didactice

n fundamentarea justa a didacticii sînt interesa ţ i: 1)  părin ţ ii, care pînă acum erau, de obicei, nesiguri în ceea ce puteau spera de la copiii lor. Ei angajau înv ăţători, îi rugau şi îi "atr ăgeau prin daruri, îi schimbau chiar, îns ă adesea zadarnic, f ăr ă vreun folos. Dar prin stabilirea metodei, realizate cu ajutorul lui Dumnezeu, cu o siguranţă de nezdruncinat, vom putea n ădă jdui rezultatul dorit; 2) învăţătorii, care — cei mai mulţi dintre ei — ignorau cu des ăvîr şire arta de a învăţa pe 35 alţii , şi de aceea cînd voiau să-şi îndeplineasc ă datoria se zbăteau şi-şi iroseau for ţele lor printr-o trudnică sîrguinţă sau schimbau metoda, încercînd succesul cînd într-un chip, cînd într-altul, nu f ăr ă o silnic ă irosire de timp şi muncă; 3) elevii, spre a putea fi conduşi la culmea ştiinţelor, f ăr ă greutăţi, dezgust, ţipete şi b ătăi, ci sub formă de joc şi glumă; 4)  şcolile, care, prin cercetarea metodei, vor putea nu numai să-şi păstreze permanent for ţa, dar să şi sporească la nesfîr şit. Ele vor fi în adev ăr  l ăca şuri ale jocului, ale bucuriei  şi ale atrac ţ iei. Şi întrucât (prin aceast ă metoda infailibilă) fiecare elev poate deveni un înv ăţat (de grad mai mare sau mai mic), şcolile nu vor mai duce lips ă de conducători capabili, iar studiile nu vor sl ă bi niciodat ă; 5)  statul, aşa. cum atestă Cicero în citatul menţionat m , corespunzând şi afirmaţiei  pitagorianului Diogenes (transmis ă de Stobaeus) u7: „care este fundamentul întregului stat? Educa ţ ia tineretului. C ăci niciodat ă nu vor putea vilele să dea rod util, dacă nu sînt bine îngrijite"; 6) Jjiserica   — deoarece numai şcolile bine organizate vor putea face ca bisericile să nu duca lipsă de propovăduitori erudi ţi, iar acestora să nu le lipsească ascultători corespunzători 38; 7) în sfîr  şit, este în interesul cerului ca şcolile să fie reorganizate pentru' for  marea precisă şi cuprinzătoare a spiritelor, fiind mult mai u şor să se libereze de întu neric, prin str ălucirea luminii dumnezeie şti, cei pe care nu i-a putut de ştepta sunetul trompetei divine. C ăci", deşi Evanghelia se predic ă peste tot şi să sper ăm că va"fi pre dicată pînă la sfîrsitul lumii, totu şi se întâmplă în lume — ca şi la o serbare, într-un   bîlci, într-o circiumă sau într-o adunare zgomotoas ă de oameni — să nu fie ascultat de obicei acela care vorbeşte cel mai bine, ci oricine cu care tocmai atunci intri în dis cuţie sau stai al ături de el şi te sustrage cu fleacuri şi te convinge. Slujitorii cuvîntului pot s ă-şi îndeplinească datoria cu cel mai marc zel, să vorbească, să stiâge, să îndemne, să conjure — totuşi cea mai mare parte a oamenilor nu-i vor asculta. Mul ţi vin numai printr-o întîmplare special ă la adunările sfinte. Alţii, deşi vin, au însă urechile şi ochii închi şi, fiind preocupa ţi ele ei înşişi sau de alte probleme, astfel c ă acordă puţină atenţie celor ce se petrec acolo. Şi chiar dacă sînt atenţi şi înţeleg ce se urmăreşte prin aceste îndemnuri sfinte, ei totu şi nu sînt impresiona ţi şi mişcaţi atît de puternic cum s-ar cuveni s ă fie, deoarece spiritul lor inert şi deprinderile lor vicioase le ză păcesc, le captează şi le pietrifică mintea, astfel încît nu se mai pot desprinde de 17 

iner ţia cea veche. Ei r ămân prinşi în obişnuita lor opacitate şi în păcatele lor, ca şi cum ar fi legaţi cu lanţuri, încît nimeni nu-i poate salva din învechita primejdie, decît singur  Dumnezeu. De aceea, spune unul dintre părinţi: „este aproape o minune dacă un păcătos inveiemi e convertii la pocăin ţă."  Acolo însă unde .Dumnezeu 39 ofer ă mijloacele, dacă i-am cere minuni ar însemna să-1 ispitim, şi în cazul de faţă trebuie să declar ăm că aceasta este situaţia, tală de ce este de datoria noastr ă să medităm asupra mijloacelor prin care tot tinerelul creştin poate fi cu mai multă înflăcărare stimulat la înt ărirea spiritului şi la iubirea cerească. Iar de vom obţine aceasta, vom vedea cum va fi iar ca odinioar ă dorita împăr ăţie a cerului. 40. Aşadar, nimeni nu trebuie să-şi sustragă gîndurile, dorinţele, for ţele şi mijloacele sale de la un atît de sfînt scop. (ane ne-a f ăcut să vrem, ne va face să şi împlinim. Aceasta trebuie să cerem neîncetat prin rugăciuni de la graţia divină şi să aşteptăm cu speranţă. într-adevăr  este vorba aici de fericirea oamenilor  şi de gloria Celui prea înalt.   Jok. Val. Andrcac :

„Este josnic să te îndoie şti de succes ; este jignitor să dispre ţ uie şti sfaturile altora". ' n

WHPWHP™

Capitolul I 

Omul este cea din urmă, cea mai completă şi cea mai perfectă dintre creaturi înd Pitacus 42 a enunţat odinioar ă uoaşte-te renumita sa maximă: yvcoOt ere  pe Une cinov (cunoaşţe-te pe tine însuţi), ea nsuţi", o a fost primită de către înţelepţi cu maximă un asemenea entuziasm încît ei, spre msiderat ă tit ă din a o putea recomanda poporului, d ădeau asigur ări cer  că este căzută din cer  şi s-au îngrijit s ă o înscrie cu litere de aur în templul lui Apollo din Delfi (unde era un imens aflux de oameni). Acest lucru era înţelept şi pios. Maxima era într-adevăr  născocită, dar total adevărată, ceea ce este pentru noi şi mai evident decît pentru cei vechi. '2. Căci ce ne spune vocea clin cer prin Scripturi altceva decît: Omule  — mă cunoşti pe mine, te cunoşti pe tine? Pe mine, izvorul   Ha este eternităţii, al înţelepciunii şi fericirii, pe tine, itr-adevăr  creatura, chipul şi desf ătarea mea? că zut ă 3. Pe tine te-am ales părtaş la eternitate ; spre din cer  folosul tău, am pregătit cerul şi pămîntul, cu tot ce se găseşte într-însu'l. Numai ţie ţi-ara dat de, toate laolalt ă, ceea ce altor creaturi le-am  M ăre ţ ia distribuit numai în parte: esen ţă  , via ţă  , sim ţ uri, naturii ra ţ iune (essentia, vtiq^'sYnsus'r'âtio )\ Pe tine teumane am aşezat peste creaţiile mîinilor mele, toate leam aşternut la picioarele tale: oi, şi boi, şi animalele cîinpului, p ăsările cerului şi peştii mărilor, şi în acest chip te-am

încoronat cu glorie şi onoare (Psalm 8). Şi, în fine, ca să nu-ţi lipseasc ă nimic, m-am dăruit ţie chiar pe mine însumi, în unire substan ţială, contopind natura mea cu a ta pentru eternitate 43. De aceasta n-a avut parte nici o alt ă creatur ă văzută sau nevăzută, Care dintre creaturile cerului sau ale pămîntului se pot l ăuda că Dumnezeu   s-a ar ătat cu trup  şi a fost vă  zut de îngeri? (1. Timotei 3, 16). Astfel, ca să nu privească şi să admire numai pe acela pe care doreau s ă-1 vadă (1. Petru 1,12), ci de asemenea să-1 adore pe Dumnezeu cel ce s-a ar ătat cu trup, şi anume pe Fiul lui Dumnezeu şi al omului (Ebrei 1,6; Ioan 1,52; Matei 4,11). în ţ elege, a şadar, că tu e şti încoronarea absolut ă a crea ţ iilor mele, o minunat ă îmbinare a operelor •mele u , loc ţ iitorul  lui Dumnezeu şi coroana gloriei mele. 4. O, clacă vreodată toate acestea s-ar scrie nu pe uşile templelor, pe frontis-  Aceasta picule căr ţilor, nu, în sfîr şit, pe  buzele, în trebuie să de urechile .şi ochii tuturor oamenilor, ci s ă ........................... se imprime în inimile lor! Cine se dedic ă misiunii de formare a oamenilor (homines vină evident ă formandi), trebuie să tindă spre a tr ăi potrivit tuturor  acestei înalte demnităţi în adevăratul sens al oamenilor  cuvîntului şi să-şi asigure toate mijloacele pentru atingerea acestui scop minunat.

Capitolul II 

Scopul ultim al omului se află dincolo de viata aceasta Cea mai înalta mira este iat ă celui 'nalt scop

7. Că o' creatur ă atît de desăvîr şită destinată pentru un scop mai înalt . • IA, TIU decît celelalte creaturi, ne-o spune mereu raţiunea însăşi, şi anume că cel unit cu CS£e

Dumnezeu, care reprezintă culmea desă-vîr şirii, a gloriei şi a fericirii, se bucur ă în eternitate1 împreună cu el de cea mai completă splendoare şi fericire. 19

2. Deşi aceasta rezultă cu prisosinţă „din Scriptur ă şi noi credem cu adevărat că lucrurile stau asa. totu şi nu este un lucru inutil dacă vom aminti, în treacăt, în cîte chipuri Dumnezeu a prefigurat în noi ceea ce trebuie s ă atingem în această viată si dincolo ele ea, 3. Mai întîi din însu şi actul crra ţ iuniî. .Din, istoria El nu 1-a f ăcut pe om să existe pur si sim crealimiii   plu, ca toate celelalte creaturi, ci — după o adîncă chibzuinţă — i-a modelat tra ă cu degetele sale şi i-a insuflat   pul parc spiritul din sine însu şi.'1''' 4. Constituţia noastr ă ne arată că reali 2.  Din tatea acestei vie ţi nu împline şte (meni constitu ţ ia noastr ă rea noastr ă). Căci noi ducem aici o întreită viaţă; vegetativă  , animala şi intelectual ă sau  spiritual ă , dintre care prima nu iese niciodată afar ă din corp, cea de-a doua se extinde prin sim ţuri şi prin mişcări asupra lucrurilor, iar cea dc-a treia poate exista chiar independent, a şa cum se află la îngeri46. întrucât este evident că în noi acest grad, cel mai înalt al vie ţii, este întunecat si împiedicat de celelalte două anterioare, urmează îft mod necesar  că o dată se va întîmpla să ajungă la deplină perfecţiune. 5. Toate cîte le săvîr şim şi le suferim în . Din tot ce această viaţă ne arată că noi nu urmăm  facem şi aici scopul nostru ultim, ci tot ce ne apar   suferim aici ţine şi noi înşine năzuim spre un alt ţel. Tot ce sîntem, ce facem, ce gîndim, vor    bim, urzim, dobîndim şi posedăm, nu este altceva decît o anumit ă scar ă pe care ne urcăm din ce în ce mai mult, spre a ajunge cît mai sus, f ăr ă însă să putem atinge vreodată suprema treaptă. Căci ini ţ ial  omul este nimic,-' aşa cum nu era nimic din veşnicie. Abia în pîntecele mamei sale îşi ia el începutul dintr-o  picătur ă de sînge părintesc. Ce este deci, iniţial, omul? O masă informă şi brută.  Apoi ia forma unui trupu şor, dar f ăr ă simţuri şi f ăr ă mişcare. începe apoi să se mişte şi iese, prin for ţa naturii, la lumina

 Deoarece acest lucru este evident:

20

zilei; treptat, i se deschid ocini, urechile şi celelalte simţuri. Cu trecerea vremii, se formează  sim ţ ul intern47  , cînd el devine conştient de văz', auz si simţire.  Mai tîrzin, se arat ă intelectul,  prin observarea deosebirilor dintre lucruri. însfîr  şit, voin ţ a ia funcţia unui cîrmaci prin aceea c ă ea îl dirijează spre unele lucruri,şi îl îndep ărtează de la altolejjC v- ■ 0 k ' ' •" • a  fi. Dar si în cadrul acestor etape, exist ă o adevărată gradare. Căci înţelegerea lucrurilor  3. , r ăsare tot mai mult şi mai mult, aşa cum r ăsar  ace. zorile luminii din profunzimea întunericului 0dar A' nopţii şi neîncetat se adaugă tot mai multă lumină  fini cît durează viaţa pînă la moarte (numaipentru acei ce nu se abrutizează complet). Acţiunile noastre sînt la început firave, lipsite de t ărie, neîndemânatice şi total confuze. Treptat îns ă, se dezvoltă, o dată cu for ţele corpului şi virtuţile spiritului, astfel încît noi (dac ă nu sîntem cuprinşi de amor ţeală şi nu ne îngrop ăm de vii) cît timp tr ăim avem ce să facem, ce să năzuim şi ce să clădim: C ăci în toate acestea un sfîr  şit generos ne îndeamnă mereu spre culmi cit mai înalte,  f ăr ă totu şi să le putem atinge. C ăci dorin ţ ele  şi  sfor  ţările nu- şi ating nici una limanul în aceast ă via ţ a. 7, Oriunde ar privi cineva, peste tot acest lucru este confirmat de experien ţă. Dc-i plac cuiva comorile şi bogăţiile, nicicînd nu le va realiza în suficientă măsurarea să-şi potoleasc ă nesaţiul, 4. 1 chiar de ar poseda lumea întreagă, după cum ne acest  arată exemplul lui Alexandru 48. Cei ce caută dovei expe onoruri, nicicînd nu le-ar putea dobîndi chiar de lar adora lumea întreagă. Iar cel ce se dedă  pl ăcerilor, chiar dacă rîurile desf ătărilor i-ar îneca toate simţurile, totuşi se vor învechi toate, iar  dorinţele sale vor-căuta mereu ceva nomtnsa cel ce se dedică studiului îg  ţ ellpcitmii, nu va putea ajunge la vreo limit ă, căci cu cît ştie cineva mai mailt,.... ■; cu atît î şi dă seama cît îi lipseşte. în acest

Mp*"" '

■

sens, pe bună dreptate ne spune,Solomon:  fZochiul nu se satur ă de cite vecie şi urechea nu  se umple de cîte aude". (Eccl. 1,8). 5.  Nici - 8.Pildele ne înva ţă că la cei ce mor, moartea n jc j moartea nu pune cap ăt lucrurilor  lisa şi nu

.■

v.-

•

-,

■ ■

-j"

trebuie să se transforme după chipul lui Dumnezeu (Rom. 8,29). Aşadar, după cum N. B. el însu şi n-a fost aici spre a r ămîne, ci după terminarea misiunii sale s ă treacă la lăcaşurile veşnice, tot asa nici nouă, tovar ăşilor săi, nu ne este dat să r ămî-nem aici, ci ne vom str ămuta în altă parte. 10. Pentru fiecare dintre noi este sor- Lăca şul  tită o viată si un lăcaş al vieţii întreite: °f nulm este  pmtecele mamei, pâmîntulsi cerul. Ajungem de la primul la al doilea prin na ştere, de la al doilea la al treilea prin moarte şi înviere. în cel de-al treilea r ămînem pentru veşnicie. în primul loc primim numai via ţ a şi începuturile mişcării şi ale simţirii, în cel de-al doilea primim viata, mi şcarea, sim ţ irea  şi începuturile-cunoa şterii, iar în al treilea primim absohita plenitudine în toate. 11. Cea dinţii viaţă este o pregătire pen- Ş i via ţă tru cea de-a doua, cea de-a doua pentru mimta cea de-a treia, iar cea de-a treia se împli neşte în ea însăşi, f ăr ă sfîr şit. Trecerea de la cea clintii la cea de-a doua şi de la cea de-a doua la cea de-a treia este strîmto-rat ă şi plină de durere, şi în amîndouă locurile trebuie să se înlăture învelişurile şi pielea (în primul caz învelişurile fructului, dincoace, înse şi învelişurile corpului, întocmai dup ă cum dintr-un ou spart iese un pui. Primul şi al doilea l ăcaş sînt asemănătoare unor ateliere, din care într-imul se formează corpul, pentru nevoile vie ţii următoare, iar în cel de-al doilea se formeaz ă  sufletul  raţional în folosul vie ţii veşnice; al treilea l ăcaş aduce împlinirea şi îmbucurarea pentru cele două anterioare. 12. Aşa, izraeliţii (să-mi fie permis pen- Un modei tru ilustrare) s-au născut în Egipt, iar  P e" h' u aceasta

m 'capăt omeneşti: căci cei ce au dus aici o via ţa ierurilor   bună, se bucur ă că se duc spre una noastre ş j rnai bună. Acei însă care s-au dedat cu totul acestei vie ţi trecătoare şi văcl că trebuie să o păr ăsească şi să se îndrepte altundeva, încep să se agite şi — de mai pot — să se împace cu Dumnezeu şi cu oamenii. Şi chiar dacă -corpul lîncezeşte. zdrobit de suferin ţe, iar simţurile se întunecă şi viaţa însăşi se stinge, spiritul totu şi îsi ia toate m ăsurile cu mai multă vioiciune ca de obicei şi dispune cu smerenie, seriozitate şi prevedere cu privire la el, la familie, la moştenire şi la problemele ];>ublice; astfel c ă cine vede cum se sfîr şeşte un om evlavios şi înţelept, se pare că vede cum se împr ăştie tina, iar de-1 aude vorbind, îi pare că aude un înger  şi trebuie să admită că aici nu se întîmplă altceva clecît că un oaspete îşi pregăteşte ieşirea dintr-o colibă în preajma dărîmării. Acest,, lucru l-au recunoscut şi paginii. De aceea, romanii, dup ă scriitoruî~~Festus49, denumeau moartea „abitionem"  („continuarea rîru-irTuIiii''), iar ^grecii o?%scGat, ceea ce înseamnă „a_j)leca", clar  şi a r ă posa şi a.muri. De ce? Oare nu pentru faptul c ă se recunoaşte că prin moarte se trece în altă parte? . himeuii 9. Aceasta ne este mai clar relevată nouă 'estina ţ i  pentru creştinilor prin  Hristos fiul lui  Dumnezeu celui 'taie, ne viu, trimis din cer spre a restabili înva ţă în noi imaginea cea distrusă a lui Dumne^Uristos zeu > Pe care ne~a ar ătat-o prin propriul s ău exemplu. El a fost conceput, n ăscut şi a umblat printre oameni, apoi, mort fiind, a înviat şi s-a înălţat la cer, unde moartea nu mai are nici o putere asupra lui. El este numit   precursorul nostru (Ebrei 6, ■ •-, • ne ofer ă . . . i , 20), primul nă scut între fra ţ i (Rom. 8, 29), capul  de aici au plecat prin îngustimile munţi- izraeli ţ ii membrilor săi (Efe-seni 1,22),  prototipul tuturor  lor şi ale Mării Roşii şi au ajuns în pustiu, au ridicat corturile, au cunoscut legile şi acelora care au avut de luptat cu numeroşi duşmani. în sfîr şit, au traversat Iordanul şi s-au aşezat, ca moştenitori ai ţării Canaanului, în care curgeau laptele şi mierea. 21

Capitolul Iii

Viaţa aceasta nu este decît o preg ătire  pentru cea etern ă  Dovezi pentru 7, Că viaţa aceasta tinde spre altceva, acest fapt ^ r\ z cire pt vorbind) mi este via ţă, ci preludiul vieţii adevărate şi veşnice, aceasta se dezvăluie din nou  prin noi în şine, apoi prin lume şi în sfîr şit prin Sf. Scriptur ă. 1. Noi în şine 2. Dacă ne observăm pe noi înşine vedem că toate se petrec în noi gradat, aşa încît etapa dinainte deschide calea celei următoare.  De  pild ă: viaţa noastr ă este iniţial în pîntecelc mamei. De dragul cui se află ea acolo? De dragul ei? Nicidecum. Se află acolo pentru ca micul trupuşor să se poată forma spre a deveni lăcaş şi instrument al sufletului, spre folosul potrivit al vieţii următoare, de care se va bucura sub soare. îndată ce s-a desăvîrsit acest lucru, ieşim la lumină, pentru că în întunericul în care ne găseam nu mai era nimic de completat. La fel, viaţa aceasta sub soare nu e decît o pregătire pentru cea eternă, întrucît -- f ăr ă îndoială — sufletul prin intermediul corpidui dobîndeşte ceea ce are nevoie pentru viaţa viitoare. O dată atins acest lucru, plecăm de aici mai departe,  pentru că nu mai avem ce face. Sînt însă unii care sînt smulşi de aici nepregătiţi, sau mai degrabă z'vhiiţi mor ţii, aşa cum se întîmplă cir fetusul expulzat în diverse cazuri din uter, nu pentru viaţă, ci pentru moarte; ambele se întîmplă cu voia Domnului, dar  din vina oamenilor. 3. De asemenea lumea vizibilă, oricum am considera^o, ne dovedeşte că ea nu a fost 2. Lumea creată pentru un alt scop decît acela ele a vizibil ă , a fost servi la. înmulţirea, > creat ă spre a nutrirea \ speciei umane. şi exersarea ■>  servi ca o r ă sadni ţă  , toc Pentru că lui Dumnezeu i-a plăcut să nu de hr ănire  şi creeze pe toţi oamenii în acelaşi chip, cum a,  şcoal ă pentru oameni procedat cu îngerii, ci sub forma

22 

de bărbat şi f.cmeie, dîndu-lc totodată puterea şi binecuvîntarea ca să se înmulţească prin naştere, de aceea a fost necesar să li se asigure oamenilor un anumit timp pentru această înmulţire succesivă şi li s-au acordat cîteva mii de ani. Dar pentru ca acest timp să nu fie confuz, surd şi orb, a extins cerul şi 1-a  prevăzut cu soarele, luna şi stelele, şi a   poruncit ca după rotaţia lor să se măsoare orele, zilele lunile şi anii. Mai departe, pentru că omul era o creatur ă corporală, avea nevoie, de locuinţă, de un spaţiu pentru a respira şi a se mişca, de hrană pentru a, creşte şi de îmbr ăcăminte spre a se acoperi, Dumnezeu i-a creat (fireşte jos, în lume)  pămîntul, ca un fundament, pe care 1-a înconjurat cu aer, 1-a udat cu apă, a f ăcut să crească felurite plante şi animale, nu numai   pentru nevoia omului, dar şi pentru plăcerea şi bucuria lui. Şi pentru că 1-a creat pe om după chipul său, 1-a înzestrat în acelaşi timp cu minte (mens), şi pentru ca să nu-i lipsească minţii hrana, a f ăcut să apar ă creaturi din-tr-o mulţime de specii, astfel ca această lume vizibilă să-i apar ă ca o oglindă   prea luminoasă a puterii,. în ţ elepciunii şi bună-l ăţ ii infinite a lui Dumnezeu şi prin a cărei contemplare să fie captivat în admirarea creatorului, stimulat în cunoaşterea acestuia şi atras în iubirea lui; c ăci tr ăinicia, frumuseţea şi dulceaţa cea nevăzută şi ascunsă în abisul eternităţii str ă bat   pretutindeni prin aceste obiecte vizibile şi astfel se ofer ă contemplării, înţelegerii şi gustării.  Aceast ă lume nu este, prin urmare,   pentru noi decît r ă sadni ţ a noastr ă [seminar  ium), nuiritoarea noastr ă ,  şcoala noastr ă. Mai există ceva dincolo, după ce păr ăsim clasele acestei şcoli şi urcăm ca într-o academie veşnică. Că

tincm******

aşa stau lucrurile o dovede şte raţiunea, dar mai cu seamă unele cuvinte ale lui Dumnezeu. 4. însuşi  Dumnezeu mărturiseşte în itmneze u Osea: „cerul (e creat) din cauza pămîniuiii prin lui, pămîntul din cauza griului, a vinului nlul său  şi a untdelemnului  —  iar toate acestea pen tru oameni"  (Osea 2,21, 22). Toate sînt din cauza omului şi chiar timpul. Câfci lumii nu-i va fi acordată o durată mai lungă decît ca să împlinească numărul aleşilor (Apocalips 6,11). De îndată ce se va realiza aceasta, cerul şi pămîntul se vor sfîr şi şi locul lor nu se va mai putea afla (Apocalips 20,7), deoarece un nou cer  şi un nou pămînt se vor naşte, în care va locui dreptatea (Apocalips 21, 1; 2. Petru 3,23)50. în sfîr  şil, denumirile ce   se dau acestei vie  ţ i în Sf. Scriptur ă ne   fac ăs în ţ elegem că via ţ a aceasta nu este decît o preg ătire pentru cealalt ă via ţă. Ea este denumită cale, căl ătorie, poart ă , a şteptare, iar noi sîntem nişte  peregrini, oaspe ţ i, cet ăţ eni ai altei comunit ăţ i şi alte asemenea (vezi 1. Moise 47, 9; Psalm 39, 13; loan 7,12"; Luca 12, 34).52 5. Toate acestea rezult ă din însuşi fap wriettta tul existenţei noastre şi din condiţia noastr ă de oameni, care este evidentă oricui. Oare cine, o dată ce s-a născut,

 poate să mai dispar ă ca şi cum nici n-ar fi fost?   Noi sîntem'doar ă destinaţi eternităţii. Şi pentru că noi trebuie să ajungem la veşnicie, viaţa aceasta nu este decît o trecere într-acolo. De aceea zice Hristos: „ Voi fi ţ i gata, că , în ceasul în care nu gin-di ţ i, Fiul Omului va veni"  (Matei 24,44). Din această cauză (ceea ce ştim din Scriptur ă), Dumnezeu îi cheamă pe unii înc ă din anii timpurii ai vie ţii, dacă-i vecie pregătiţi  pentru aceasta, 'ca pe Enoch53 (1. Moise 5, v. 24; Cartea înţelep. 4, 14). De ce, dimpotriv ă, Dumnezeu se arată mărinimos faţă de cei r ăi? Pentru că el nu vrea ca cineva să piar ă, ci toţi s ă vină la pocăinţă (2. Petru 3, 9). Dacă însă cineva continuă totuşi să abuzeze de r ă  bdarea lui Dumnezeu, atunci îl smulge de aici. 6.;A şa. după cum este sigur că  şederea ^onolwia în  pîniecele mamei este o preg ătire pentru via ţ a în corp, tot  aiît de sigur este că săl ăş-luirea în corp este preg ătirea   pentru acea viat ă care va înlocui pe cea prezent ă  şi va dura ve şnic. Fericit este acela care aduce cu sine din uterul matern membre bine alcă-. tuite ! Dar de o mie de ori mai fericit este acela care duce de aici cu sine un suflet  bine purificat i

Capitolul IV 

Cele trei grade ale pregătirii pentru eternitate: cunoaşterea sa proprie (şi o dată cu aceasta a tuturor celorlalte lucruri), stăpînirea de sine şi îndreptarea spre Dumnezeu /; Menirea ultimă a omului este, de  se vor 

.moa şte bună seamă, fericirea ve şnică în comuni-opuriie  ){ mmezeu\ Acesteia îi sînt îns ă subum cu Ţ  undare

..

■

-■

omului ordonate alte scopuri, care servesc acestei .donate v{ e ţ i trecătoare, fapt ce rezultă din cuvinu celui

' 

L

wrior? tele Domnului, pe care le-a rostit la crearea

omului: -„S ă facem om după chipul   şi asemănarea noastr ă  , ca să st ă pînească pe ştii mării, pă sările cerului, animalele domestice, toate viet ăţ ile ce se tîrâsc pe pămînt,  şi tot   pămîntul!" (î. Moise, 1,26). 23

| t ău, ştuncl să foloseşti fiecare lucru cu ! prudent ă   —- cînd, uncie, cum si cît tre-I bule să cedezi corpului; cînd, unde, cum j şi cît trebuie s ă împlineşti voinţa aproape-I lui; într-un cuvinte s ă ştii să conduci } cu prudenţă pornirile şi acţiunile externe l şi interne, proprii şi str ăine. ; 5,jA fi, iu  sfîr  şil, chipul lui Dumnezeu, i înseamnă a imita cu adevărat prototipul  |  perfec ţ iunii sale, aşa cum Ce .spune însuşi Dom-i nul: „Fi ţ i sfin ţ i, că eu,. a fi Aceste, trei scopuri sînt în a şa fel unite între Domnul Dumne-I zeul vostru, sînt sfînt" (3. lui  Dur, ele încît în nici un chip nu se pot desp ăr ţi: ele Moise, 19, 2). formează temelia, acestei vieţi şi a celei viitoare. \ 6".   De aici rezult ă că cerin ţ ele înnă scute i ale 3:. A. fi o creatur ă ra ţ ional ă înseamnă omului sînt; 1) să cunoască toate lucru- ! file, 2) să  Aca Ce înseamnă a te'dedica cercet ării, denumirii  şi în ţ ele  fie st ă pîn peste lucruri  şi pe \ sine, 3)  să raporteze  pari că omul este   gerii tuturor lucrurilor, adică să fii capabil  lotul   şi pe sine însu şi ! la Dumnezeu, izvorul  conh o creatur ă să cunoşti totul, să denume şti  şi să în ţ elegi tuturora. ■ Expri-! marea acestor trei însu şiri o   I. e,  II. ra ţ ional ă? lol ce exist ă în femei (cura rezultă din 1. facem, de | obicei, prin trei no ţiuni comune, i Moisc 2,19). Sau după'cum enumera Solo- cunoscute: III, mon:  să cuno şti întocmirea lumii  şi pute rea . clementelor, începutul,  şi sfîr  şitnl,  şî    j erudi I. ţie (eruditio);'" ; , ' '•' j II. mijlocul vremurilor, întoarcerile anotim virtute sau moralitate; | III. religiozitate sau  purilor   şi prefacerile vă  zduhului, cursu rile anilor   şi rînduiala stelelor, firea dobi pietate. toacelor   şi apucăturile fiarelor, puterea i duhurilor   şi gîndurilc oamenilor, feluritele  j Sub denumirea de erudi ţ ie trebuie să mţe  specii ale plantelor  şi însu şirile r ăd ă • legeni .cunoa şterea tuturor lucrurilor, artecinilor; toate cele ascunse  şi cele ar ătate î lor şi limbilor; prin moralitate, nu numai (înţelepciunea lui Solomon 7, Î7 s.e.), Tot  j ţinuta externă, ci întreaga comportare de aceasta ţine cunoa şterea meseriilor  şi I externă şi internă; prin religiozitate, acea arta retorică  , astfel ca să nu r ătnînă nimic ; veneraţie internă prin care spiritul omunecunoscut  (cum pe drept spune S} r ra- | lui se apropie şi se îmbină cu divinitatea cicîes), în nici un lucru, nici din cele mari I supremă.  şi udei din cele mici, (înţelepciunea lui 7. în aceste trei constă întreaga măreţie a Isus Sirah 5,18) J Numai astfel i se poate omului, deoarece ele singure alcătuiesc temelia acorda omului pe drept titlul unei  fiin ţ e vieţii actuale şi a celei viitoare. Toate celelalte   A cest. ra ţ ionale, [(sănătatea, puterea, înf ăţ i şarea, bog ăţ ia, YCpre;. el cunoaşte raţiunea, tutudemnitatea, amici ţ ia, izbîn-da norocoasă si întrea ror lucrurilor. ) longevitatea) nu sînt altceva decît ni şte a onii 4.' A fi st ă  pînul creaturilor înseamnă. \ a completări şi podoabe externe ale vieţii dacă vin aceasi dispune de fiecare lucru potrivit scopului său şi  j toata . Ce înseamnă ădărnicii de prisos, poveri SÎnt Ti de la Dumnezeu, sau z în acela şi timp a-l întrebuin ţ  a  spre folosul  I a fi st ă pîn ui creaturilor?  propriM: z apărea ca stă pîn printre creaturi, adic ă a inutile şi piedici vătămătoare dacă noi înşine le conduce cu sfinte- j nie şi serios (recunoscînd mai acumulăm lacom, peste măsur ă, preocu-pîndu-ue   presus de tine si adorînd numai pe Creator, pe j şi îngropîndu-ne sub ele, negli-jînci acele (bunuri) superioare."' îngerii, servitorii s ăi, alături cu tine, iar  toate.celelalte considerîndu-ie c ă se află j mult mai 8. Aş vrea să lămuresc aceasta prin câteva  jos de tine), a p ăstra demnitatea i acordat ă, a nu te exemple: Ceasul (solar sau cu mecanism) este un supune nici unei creaturi ! ,şi nici cliiar cărnii instrument minunat şi prea util pentru măsurarea  propriului tari corp, a | folosi toate în. mod liber  timpului, a cărui substanţă sau esenţă se  A ceas/  în serviciul i epuizează în  poate Trei sîtit  2. Pe aici rezultă că omul a. lo.st pus între motivele, fiinţe vizibile, ca să fie: existentei lui : [. a cunoa şte totul ra ţ ional, I. a creatur ă ra ţ ional ă; II, să st ă pîncască 2." a se celelalte creaturi si conduce pe III, a fost creat după chipul Creatorului său şi  sine-, 3. a fi spre  spre desf ătarea acestuia. desf ătarea lui  Dumnezeu

demon;  prin 03 1. Om

24

 propor ţionalitatea ingenioas ă a tuturor păr ţilor. Carcasa care-1 cuprinde, gravurile, zugr ăvelile şi poleirea cu aur  sînt lucruri accesorii ce îi m ăresc frumuseţea, dar nu şi utilitatea. Dacă cineva vrea să aibă mai degrabă un instrument frumos decît unul util, atunci naivitatea sa este demn? de rîs, pentru că el nu-şi îndreaptă privirea asupra destinaţiei principale. La fel se apre-2. Calul  ciază valoarea unui cal,   prin puterea sa, curajul ăsu, supleţea şi   promptitudinea cu care r ăspunde la orice semn al c ălăreţului. L-am considera nebun pe acela care ar aprecia  perfecţiunea calului dup ă o coadă împletită sau ondulată, o coamă pieptănată sau ridicată, un frîu aurit, o pătur ă  brodată cu aur, paftale sau orice S ănătatea altă podoabă. în fine, buna stare a  sănăt ăţ ii noastre se bazează pe o digestie normală şi pe o constitu ţie internă robustă. A dormi pe  puf, a te îmbr ăca

elegant si a benchetui duce mai degrab ă la distrugerea sănătăţii decît la menţinerea ei.   Nechibzuit este acela care, dorind să fie om, se osteneşte mai degrabă pentru lucrurile delicioase decît pentru cele folositoare s ănătăţii. Dar  nesfîr şit mai nechibzuit este acela care, de şi vrea să fie om, îşi îndreaptă mai mult atenţia asupra   podoabelor externe decît asupra esenţei omului. De aceea,' cartea înţelepciunii declar ă pro şti  şi lipsi ţ i de pietate pe acei care socotesc că viata noastr ă este o jucărie, iar traiul nostru, un tîrg  de cî  ştig,  şi ei sînt în afar ă  şi de lauda lui Dumnezeu,  sî de binecuvîntarea lui (întelep. 15, 12 si 9 \ )'-, -l ' " . """' 9. în mă  sura în care Concluzia • 'Să reţinem deci, în aceast ă via ţă ne str ăduim prin studiu  să devenim erudi ţ i, virtuo şi  şi evlavio şi, în aceea şi mă sur ă ne apropiem de scopul  nostru final. Deci acele trei s ă fie spyov54 vieţii noastre, toate celelalte nu sînt decît Ttâpspya, piedic ă şi spoială.

Capitolul V 

Germenele celor trei (erudiţie, moralitate şi pietate) se găsesc în noi de la natur ă  Ini ţ ial, 1. Prin natur ă nu înţelegem aici nici im omului coruperea care grevează pe toţi o dată

 , i • • nn / • *   fost buna 'rebuie să Cu PacaT-ul originar 50 (şi in urma cârma

'

«

întoarcem sîntem numiţi copii ai mîniei 50 , incapaea (după bili să gîndim prin noi ceva bun), ci corupere) no j înţelegem prin aceasta starea noastr ă  primă şi fundamentală la care trebuie să revenim ca la începutul nostru. 57 In acest sens, Ludovic Vivcs 68 spunea: \„Ce este cre ştinul altceva decît un om redat  naturii sale şi restabilit în starea sa de dup ă na ştere, din care diavolul îl doborîse''P'  (Cartea I, Despre concordie şi discordie). în acelaşi sens se poate accepta şi ceea ce a scris jSeneca59: în ţ elepciunea const ă în a ne întoarce la natur ă şi de a ne a şeza acolo

de unde ne-a gomt eroarea general ă (  şi anume a neamului omenesc comis ă,,(ie cei din ţ ii oameni)".60 Şi în continuare; „Omul  nu este bun, dar el poale fi formal spre bine,   pentru ca amintindu şi originea sa să nă zuiască să devină asemenea lui Dum nezeu. Nimeni să nu încerce să urce prin în şel ăciune acolo de unde a coborît"I  (Epis tola 93). .J vasta 2. Tot prin cuvîntul natura înţelegem, de mic ac asemenea, si providen ţ a universal ă a Z  l   Z lui   Dumnezeu, curentul inepuizabil al .pru„ide f  ,tei bunăt ăţ ii divine şi care realizează toate în eterne, can to ţ i şi conduce orice creatur ă spre desti- restabile şte naţia ei. ce a Pentru că înţelepciunea divină n-a f ăcut nimic în ceea decă zut  zadar, adică f ăr ă vreun 25

scop, f ăr ă. mijloace adecvate atingerii acestui scop. .Aşadar, tot ce există are o ţintă, spre a ajunge la aceasta, totul este prev ăzut cu mijloace şi instrumente necesare, ba chiar eu un anumit impuls (im-petus), astfel ca nimic s ă tui fie condus Ia ţinta împotriva propriei voin ţe .şi împotriva propriului scop, ci cit mai repede si mai plăcut, prin instinctul (instinctus) naturii, încît s-ar provoca durere şi moarte dacă s-ar  împiedica aceasta. Prin urmare este evident c ă omul este capabil de la na ştere (noi am văzut că într-aceasta constă, şi menirea sa)  să cunoască lucrurile, armonia -moravurilor  şi, mai presus de toate, iubirea lui Dumnezeu, 'Răd ăcinile acestor  trei (direc ţ ii) slut alît de solid împlîntaie în el ca  şi r ăd ăcinile copacului în pămînt. 3. Dar, spre a ar ăta şi mai lămurit ce înseamnă sptisele lui Isus (i! Sirah, cum 1 nklcpciimca l  ţ i-a. pus că în ţ elepciunea arc temelii eterne in om < r ăd ăcinile (Sirah I, 14), să vedem care sînt în noi  sale eterna temeliile în ţ elepciunii, moralii'a ţ ii şipiet ăţ ii, în om : ca s ă cunoaştem ce minunat instrument al înţelepciunii este omul. 4. Este evident c ă orice om de la na ştere este capabil să dobîndească cuno ştin ţ a lu I. Prin aceea crurilor. Aceasta provine în primul rîncl că l-a f ăcut  de acolo că este chipul lui Dumnezeu. capabil să Chipul, dacă este realizat exact,  poartă în dobîndească cuno ştin ţ a mod necesar  tr ă săturile   prototipului ăsu, lucrurilor  altfel n-ar fi copia acesteia. Dacă prin   fapt ce reiese tre atributele lui Dumnezeu iese îndeo din- aceea că sebi în eviden ţă atoi şiiinia, atunci ea, l-a creai: 1. După în mod necesar, se va reflecta str ălucitor  chipul său şi în om. Şi de ce ar fi iilUdi'dmulsl ăîn mijlocul crea ţ iilor lui Dumnezeu, cit min tea sa limpede, care se poate compara cu o oglind ă sferică  , aliniat  ă într-o încă pere  şi care reflect ă imaginea tuturor lucruri lor din jur. A tuturor zic, de jur împrejur. Căci mintea noastr ă cuprinde nu numai ceea ce este în apropiere, dar î şi apropie ..ceea ce se află depărtat (în spaţiu şi timp), cercetează ceea ce este ascuns, dezvăluie ceea ce este acoperit şi face efort să cunoască chiar cele incognoscibile, într-atît este (mintea, noastr ă ) nelimitată, < nesfîr şif ă. De s-ar acorda omului chin* o mie de ani de via ţă, în care el neîncetat 26 

«.«*«* ■**"'

ar învăţa cîte ceva nou, înţelegînd una clin alta, tot s-ar găsi loc pentru orice i s-armai oferi spre cunoaştere, de o asemenea capacitate inepuizabilă este spiritul omului, care, în cunoaştere se aseamănă cu abisul. Corpu şondui nostru i s-au fixat limite foarte înguste, vocectm împr ăştie ceva mai departe, vederea e mărginită numai, de bolta cerească, min ţ ii însă nu i se poate impune nici o stavilă, nici în cer  şi nici dincolo de el. Ea urcă pînă la cel mai înalt cer  şi coboar ă  pînă la cel mai adînc abis, şi de ar fi acesta înc ă de o mie de ori mai vast, ea tot l-ar str ăbate cu o viteză de necrezut. Putem oare să mai f ăgăduim că ea poate si rabate orice? Sau c ă n-ar putea cuprinde orice? 5. Omul a fost' numit de filozofi un imeroensmos, adică un univers în miniatur ă , care cuprinde în sine ceea ce ofer ă în lung şi în lat macrocosmosul62, fapt ce-1 vom demonstra în 2. Ca i: altă parte.c3 Mintea cu care apare omul în lume se în min  poate compara cel mai potrivit cu o sămînţă său cu un sîmbure. Chiar dacă acolo nu se vecie ele fapt înf ăţişarea unei plante sau a unui copac, totuşi planta şi copacul sînt în realitate cu adevărat cuprinşi acolo, fapt ce se poate constata cînd sămînţa se pune iu pămînt şi apar sub ea r ădăcini fine, iar deasupra ei ml ădiţe, care apoi  — prin puterea naturii — devin ramuri şi r ămureie, ce se acoper ă cu frunze şi se împodobesc cu flori, şi fructe.   Nu trebuie deci să introducem nimic dinafar ă în om, ci numai sa dezgliiocăm ceea ce are în el, să dezvolt ăm  şi să eviden ţ iem  fiecare latur ă în pafte. Se zice că Pitagora64 s-ar  fi exprimat adesea, că firii omului îi este atît ele  N. natural să ştie totul, încît de i s-ar pune unui copii de 7 ani întrebări într-o formă prudentă, asupra tuturor problemelor întregii filozofii, el ar putea r ăspunde cu siguran ţă la toate acestea, întrucît—  f ăr ă îndoială  — lumina unică a raţiunii ne d ă o imagine şi o măsur ă suficientă (forma et norma) asupra tuturor lucrurilor. Acum . însă, în urma  păcatului, originar, ea  s-a umbrit  si  s-a închircii şi nu se poate elibera

măltf i lftiy«»»«fc. *

singur ă de acestea, iar cei ce ar trebui să o facă o aduc într-o încurcătur ă şi mai mare! 6. Afar ă de aceasta, sufletului ra ţ ional (anima rationalis), care locuie şte în noi, i s-au ad ăugat  . Înzestrat  a sim ţ uri organe, asemănătoare unor emisari  şi observatori: vederea, auzul, mirosul, gustul   şi  sim ţ ul tactil, cai ajutorul cărora aflăm tot ce există în afar ă de noi şi nimic din ce este creat nu-i poate r ămîne ascuns spiritului, pentru c ă nu există nimic în lumea sensibil ă care să nu poată fi văzut, auzit, mirosit, gustat sau pip ăit, şi prin aceasta să nu poată fi cunoscut ce si cum este. In consecinţă, nu exista nimic m lume pe care omul înzestrat cu simţuri şi raţiune n-ar fi în stare s ă înţeleagă. 7. în acela şi timp, omului îi este împlînta-t ă dorin ţ a dea  şti,, şi nu numai pofta de a munci, !, Stimulai dar  şi rezisten ţ a necesar ă. Aceasta apare chiar  dorin ţ a de clin cea mai fragedă vîrstă a copilăriei şi ne a sti înso ţeşte pe tot parcursul vie ţii, căci cine nu vrea să audă, să vadă sau să facă încontinuu ceva nou ? Cui nu-i place să meargă zilnic undeva, să se întreţină cu cineva şi să afle sau să povestească ceva? De fapt, lucrul se prezint ă astfel: ochii, urechile, sim ţ ul tactil   şi mintea, mereu în căutarea hranei] se ostenesc pentru aceasta, căci nimic nu-i este mai potrivnic naturii vii decît inactivitatea  şi iner  ţ ia. Chiar  şi faptul că oamenii ignoranţi admir ă pe savanţi nu este oare o dovadă că şi ei simt farmecul acestei dorinţe fireşti? Cum n-au speranţa de a putea ajunge s ă fio şi ci părtaşi ai acestei bucurii, a ştiin ţei, suspin ă doar si plivesc spre aceia ce au  posibilitatea s ă vadă dincolo de ei. cV.  Autodidac ţ ii ne ofer ă în mod foarte evident exemple că omul condus numai de natur ă poate pătrunde ori şice. Unii, care şi-au fost propriii înv ăţători, sau (eu.m spune Bernhard68) ei aveau ca învăţători stejarii şi fagii 'olu şi sini (pentru că se plimbau prin păduri şi meditau), au mul  ţ i care   progresat în acest fel mult mai mult decît alţii ajung la   prin învăţătura chinuitoare dat ă de învăţătorii diverse lor. Oare lucrul acesta nu ne înva ţă cuno ştin ţ e ca totul se găseşte într-adevăr în om? lucrurilor 

Lampă, fitil, ulei, material de aprins focul şi toate accesoriile sînt preg ătite, numai de ar  şti el îndeajuns să scapere seîntei şi să aprindă fitilul. Şi atunci va vedea minunatele comori ale înţelepciunii divine atît în el însu şi cîtsiîn lumea cea mare (în care totul este rînduit dup ă măsur ă, număr  şi greutate)07, ca o privelişte îmbucur ătoare ! Dar întrucît nu i se aprinde aceast ă lumină interioar ă, ci în jurul lui sînt purtate l ămpile  părerilor altora, nu poate fi altfel decît a şa cum a fost pînă acum: ca unul ce zace închis într-o închisoare întunecată, iar pe lîng ă aceasta sînt   purtate f ăclii ale căror raze pătrund prin cr ă pături, dar care nu lasă să pătrundă întreaga lumină. Este aşa cum zicef  Seneca: „în noi sînt împlînlate semin ţ ele tuturor artelor, iar    Dumnezeu, ca învăţător, scoate din ascunzi ş aceste daruri ale spiri- tutui"**'* 9. Acela şi lucru ne înva ţă obiectele cu care se Compararea  ţ ii noaslri compar ă mintea noastr ă. Oare nu primeşte mili cu : 1.  pămîntul  (cu care Scriptura compar ă adesea inima  pămîntul  noastr ă69) seminţe de orice fel? în una şi aceeaşi  gr ădină oare 2 nu semănăm laolaltă ierburi, flori şi gr ădina mirodenii? Desigur, numai dac ă nu-i lipseşte gr ădinarului înţelepciunea şi sîrgu-inia. Şi cu cit este mai mare varietatea eu atît este mai pl ăcută ochilor priveli ştea, cu atît mirosul este mai pl ăcut nărilor  şi mai puternică desf ătarea inimii. Aristotel a comparat spiritul omului cu o labula rasa,  pe care încă nu-i 'scris 3. tabuia ras,, nimic, însă pe care se poate scrie totul70. Aşa precum un scriitor priceput poate s ă scrie pe o tablă goală ceea ce doreşte sau un pictor să picteze, tot aşa cel ce posedă arta învăţărirpoate imprima totul, cu u şurinţă, spiritului omenesc. De nu reu şim, aceasta în nici un caz nu se dato-reşte tablei, chiar de ar fi aspr ă, ci nepriceperii scriitorului sau pictorului. O „deosebire este îns ă numai într-aceea că în timp ce pe tablă putem scrie numai pîn ă la marginea ei, în spiritul omenesc putem scrie şi modela tot mai departe şi ajungem la un mai departe, f ăr ă capăt pentru că el (aşacum s-amai spus) nu cunoaşte limite.

in propria conducere

27 

4. cu ceara ](}, Creierul nostru, atelierul cugetăriîn imprima care,^ se jor   , noas tre (eogitationuin officina), se \.. < >. .......... -, •  K ..., soa< c Dme compara cu ceara, m care se sigilii încontinuu l imprimă sigiliul sau din care se modelează figuri mici. Căci precum ceara poate lua orice formă şi o  poţi modela şi transforma după cum vrei, tot aşa creieri îl primeşte în el imaginile tuturor lucrurilor    pe care le cuprinde lumea.; Acest exemplu ne arată, în acelaşi timp, sugestiv, din. ce constă gîndirea şi ştiinţa noastr ă. Tot ce atinge vederea, auzul, mirosul şi pipăitul meu se aseamănă cu un sigiliu cu ajutorul căruia imaginea lucrurilor se imprimă pe creier, şi anume alît de clar încît această imagine persistă şi după îndepărtarea obiectului dinaintea ochilor, urechilor, a nasului sau a numii. Ea persistă mai puţin doar atunci cînd, din neatenţie, a r ămas o impresie prea slabă. Dacă, de pildei, am zărit un om oarecare şi i-am vorbit, sau dacă într-o călătorie am văzut un munte, un rîu, un cîmp, o pădure, un oraş sau altele, sau am auzit o dată un tunet, o piesă muzicală, o cuvîntare, sau am citit ceva cu atenţie dintr-un autor — toate acestea se imprimă în minte în aşa fel încît, ori de cîte ori ne amintim de ele, este întocmai ca şi cum lucrurile ne-ar sta înaintea ochilor, ar suna în urechi, ar fi gustate sau ar fi atinse. Dacă totuşi creierul primeşte mai clar unele impresii decît altele, le reprezintă mai clar şi atunci le reţine mai temeinic. Pe fiecare în parte o recepţionează, o reprezintă şi o reţine într-un anumit mod. Capacitatea 77. Oare nu ne demonstrează într-un min ţ u noas- ^jp minunat înţelepciunea divină faptul ■ ■

tre este un v l   , ~ ~ j • ■miracol al  ca aceasta masa de creier, nu prea mare,

iui este suficientă pentru a primi mii si mii  Dumnezeu de imagini? Deoarece fiecare dintre noi (mai cu seamă cel ce a fost instruit ştiinţific), din tot ce în curs de atîţia ani a văzut, a auzit, a gustat, a citit ori a adunat   prin experien ţă sau medi-tare şi de care, după împrejur ări, îşi poate aminti, toate acestea ie fr ămîntă în creierul său. Imaginile a tot ceea ce o dată am văzut, am auzit sau citit, din care exist ă mii şi zeci ele mii şi care se înmulţesc înmiit şi pînă la infinit prin

28

tot ce zilnic vedem, auzim, citim sau aflăm nou   — toate acestea îşi găsesc acolo locul. Cît de necuprinsă este înţelepciunea atotputernicului Dumnezeu!'. Sp-iomon se minuna de faptul că toate rîQrilc se varsă în mare, şi marea tot nu se umple :' (Eccl 1,7); cine nu se mir ă de profunzimea memoriei noastre, care reţine totul şi redă totul, dar nicicînd nu se umple şi nici nu se goleşte! Tot aşa este de fapt şi mintea noastr ă, mai mare decît lumea, întrucît   puterea de cuprindere trebuie să fie mai mare decît ceea ce poate fi cuprins. 12. în sfîr şit, mintea noastr ă se poate Mintea compara foarte bine cu ochiul sau cu no f  styai ;.

*|

,.

e

,

.

oglinda

oglinda. Daca punem ceva in faţa ei, indiferent de ce formă sau culoare, tui va oferi imediat o imagine foarte asem ănătoare obiectului, respectiv, afar ă numai dacă. i se va apropia obiectul în întuneric, sau cu   partea dorsală, ori îi vom ţine prea departe, astfel încît să se împiedice sau să se tulbure imaginea. Trebuie să spunem că în. acest caz imaginea nu va reuşi. Mă refer însă la ceea ce se întîmplă la o lumină bună şi la o apropiere potrivită, spre a nu sili ochiul să se deschidă pentru ca să privească obiectul, căci el de la sine (fiind de la natur ă însetat după lumină) are bucuria în a privi şi este îndestulător pentru orice (numai dacă nu este suprasolicitat şi copleşit de prea multe obiecte simultane) şi nu se oboseşte privind. Tot aşa este însetată şi mintea noastr ă după obiecte, fiind mereu deschisă către ele, le  priveşte singur ă spre a cuprinde şi înţelege totul în mod neobosit, numai să nu fie siipraîncărcată, ci să le poată supune   privirii sale unul după altul, în succesiunea corespunzătoare. 13. C ă îi este înnă scut ă omului armo- ii.  R&dd nia moravurilor au  ştiut-o  şi paginii, onestit ăţ ii dar n-au n  st  cunoscut lumina ce ne-a fost °[  .f  f__  dăruită armonia: de Dumnezeu şi ne conduce spre viaţa veşnică, şi îşi f ăceau facle din acele seîntei mici (zadarnic început!). Aşa ne spune Cicero: „Semin ţ ele virtu ţ ilor sini înnă scute spiritului nostru. De le l ă săm numai să crească  , atunci natura însăşi ne va căl ăuzi  sine o viat ă

 fericit ă"  (ceea ce desigur e prea mult!)7J. „De îndat ă însă ce ne-am nă scut  şi am vă zut lumina, ne ag ăţăm permanent de felurite absurdit ăţ i, astfel încît s-ar părea că am supt erorile o dat ă cu laptele mamei"  (Tuscul. III)72. Că de fapt seminţele virtuţii sînt înnăscute omului, aceasta rezultă şi din următoarele două argumente: în  primul rină  , pentru că fiecare om se bucur ă de armonie, iar în al doilea rin ă  , el însu şi, atît în interiorul său cît  şi în exteriorul său, nu este altceva decît armonie. . Că se 14. Este evident că omul se bucur ă de armonie ur ă de •etutin-  şi o caut ă pretutindeni mimare zel. Căci cine nu : in tot .se bucur ă la vederea unui om bine f ăcut, a unui ce este cal elegant, a unei imagini frumoase, a unei vizibil,   picturi preţioase? Şi de unde provine aceasta, dacă nu din bucuria pe care ne-o ofer ă propor ţiile şi pl ăcuta îmbinare a culorilor? Aceast ă desf ătare a ochilor e întru totul natural ă. Mai întreb:  pe cine nu impresionează muzica? Şi de ce? Pentru că armonia tonurilor produce un acord pl ăcut. Ş i cui nu-i plac bucatele gustoase? Printr-o r' UHZl, condimentare potrivit ă şi prin amestecul gusturilor, ele gîdil ă plăcut cerul gurii.   De ce se  gusta, bucur ă fiecare de căldura potrivit ă  şi de frigul   potrivii, de mi şcări potrivite şi de odihna potrivit ă a membrelor?   Numai pentru că naturii îi sînt  pipăi,  prietene şi favorabile toate cele care sînt în măsur ă corespunzătoare şi devin în schimb duşmănoase şi primejdioase toate care întrec măsura. La semenii noştri, noi iubim mai ales virtuţile (pentru că cei ce sînt virtuo şi admir ă virtuţile altora, si dac ă nu-i urmează, aceasta   pentru faptul ăc se consider ă incapabili să ă deprinderile lor rele), de ce nu le-ar iubi înving •ar  fiecare la el însuşi? în adevăr, sîntem orbi dacă nu vn recunoa ştem că r ăd ăcinile oricărei armonii sini. în noi!  Ea se 15. Dar  şi omul însu şi nu este altceva in noi decît  armonie, atît în ceea ce prive şte ■i mm cor  pui cit  şi   sufletul său. Căci după cum 'oXl't  însăşi lumea cea mare r3 _ (major munclus) seamănă cu un mare orologiu, compus din multe roti ţe şi clopoţei, atît de acor-

date încît mecanismul întreg se întrep ătrunde de armonie şi asigur ă mersul continuii, al tuturor   păr ţilor, la fel este " şi omul/ în corp, care e alcătuit cu otita art ă , se află mai întîi motorul —  inima, izvorul vieţii şi al acţiunilor, de la care capătă celelalte membre mişcarea şi măsura mişcării. Greutatea care provoacă mişcările este creierul: cu ajutorul nervilor, ca ni şte cordoane, el acţionează roţile (membrele), printr-o-mişcare de atracţie şi refracţie.] Varietatea acţiunilor interne si externe constă tocmai în acea relaţie ponderată a mişcărilor. 16. Tot astfel,{în mi şcările spiritului, la fel  şi în voin ţ a este roata' principal ă. Greutăţile  s P irîtul  său care pun în mişcare şi înclină voinţa într-o parte sau alta sînt dorin ţele şi afectele. Zăvorul care declanşează sau opreşte mişcările este ra ţ iunea, ea determină ce lucruri trebuie să le dorim sau să le evităm, unde si cît. Celelalte mi şcări ale sufletului sînt ca ni şte rotiţe mai mici, care urmează celei mari. De aceea, daca mi se dă importanţă prea mare dorinţelor  şi pasiunilor, iar z ăvorul —  raţiunea, se închide şi deschide cum se cuvine, atunci nu  poate rezulta altceva decît armonia şi acordul virtu ţilor, relaţie cuvenită între acţiuni şi pasiuni. 17.  Iat ă  , omul în sinea sa nu-i altceva decît ni rmonia armonie. Aşa după cum nu putem spune despre un tulburat ă fi orologiu sau despre un instrument muzical, care poate restabilit ă   provine din mîna unui meşter iscusit, că nu mai este de folos claca s-a stricat sau dezacordat (pentru că poate fi reparat şi îmbunătăţit), tot aşa se poate spune şi despre om, oricît ar fi el de decăzut prin păcatul originar, că poate fi restabilit în armonia sa prin puterea, şi virtutea lui Dumnezeu, cu ajutorul mijloacelor  corespunzătoare. 18. Gă r ăd ăcinile piet ăţ ii se afl ă în natura omului rezultă din aceea că omul este chipul  lui Dumnezeu. într-adevăr, chipul cuprinde în sine asemănarea: iar  asemănătorul se bucur ă cu cel  deopotrivă , aceasta fiind legea imuabilă a tuturor  lucrurilor (Sirah 13,18). întru-

29 III. C ă în om se

afl ă r ăd ăcinile  piet ăţ ii se dovede şte prin : 1) natura imaginii (chipului)

cîfc nu există nimeni cu rare să se asemene clocît cu acela după al cărui chip a fost creat, în consecinţă nu există ceva către care omul să fie atras mai 'mult prin dorin ţele sale clceît spre izvorul din care provine, numai clacă a ajuns să-J cunoască destul ele clar. 19. Aceasta reiese clar  şi din exemplul 2) tuturor le   paginilor, caro f ăr ă să fie instrui ţi pi in cuvîntul rstf înnă scut  lui Dumnezeu, singuri, prin instinctul tainic al respectul fa ţă de divinitate năimii, au recunoscui, stimat şi adorat  zeitatea, deşi au greşit prin numărul si felul cultului ei. „To ţ i oamenii au o idee despre zei, to ţ i atribuie unei divinit ăţ i locul cel mai îuatl", scrie: Aristotel în Cartea I, Despre cer, cap, 3 7 b Iar Seneca arată: „Cea din ţ ii adorare a zeilor este de a crede in ci, iar du/ni aceea, a stima măre ţ ia lor, a recunoa şte bunătatea lor, f ăr ă de care nu e posibila nici o mărire, de a  şti că .ei sini cei ce conduc lumea, care guvernează universul ca pe o proprietate a lor si-l ian sul) obl ăduirea lor"  (Epistola 96 ?"). Cîfc de puţin se depărtează aceasta de ceea ce idee Apostolul: „C ăci cine se aproprie de   Dumnezeu, trebuie să cread ă , că el este si că r ă spl ăte şte pe cel Vr-/ caut ă" (Evrei 11,6). 20. Plafon spune: „Dumnezeu este bunul    suprem către care aspir ă toate, el st ă deasupra oricărei substan ţ e  şi oricărei naturi"  (Plafon, Timaios)7,\ Acest adevăr, ş j anume că Dumnezeu este cel mai înalt bun, către care tinde iotul, ■ îl 3) dorin ţ a confirmă şi Cicero: „Natura este prima cehii mai înalt  învăţătoare a piet ăţ ii"  (De natura deorum, cartea bun (care este 77  Dumnezeu) I) , Pentru că noi sîntem n ăscuţi (după cum scrie Lactantius, cartea a IV-a cap. 28) „cu condi ţ ia să d ăm, dreapta şi cuvenita ascultare lui Dumnezeu, creatorul nostru, numai pe el. t  să-l cunoa ştem, pe el să-l ■urmăm. Prin aceast ă leg ătur ă a piet ăţ ii  sîntem. îndatora ţ i  şi uni ţ i cu Dumnezeu. De aici  provine însu şi cuvin tul de religie. TS 21. Trebuie însă să mărturisim că această dorinţă naturală către Dumnezeu, ca spre bunul suprem, prin căderea în păcatul originar a fost coruptă şi a ajuns într-o asemenea dec ădere încît o întoar A ce asta nu s-a  pierdut viei  prin căderea hi păcat a  speciei umane

30

ctie la (-alea dreapt ă, prin propriile noastre   puteii, este imposibilă. Aceia însă pe care Dumnezeu, prin cuvântul şi spiritul s ău, i-a luminat din nou, vor reînnoi şi această dorinţă atît de mult încît David poate exclama c ătre Dumnezeu: „Pe cine altul am eu in cer afar ă de tine? Ş i pe pamînt nu-mi g ă  sesc pl  ăcerea în nimeni decîl în tine. Car nea  şi inima, mea pol să mi se pr ă pădească: fiindcă Dumnezeu va fi   pururea uituca inimii mele si partea mea de mo ştenire" (Psalm 73, 25, 26). 22, Dacă ne sf ătuim asupra mijloa celor de îndreptare ce s-ar folosi împotriva corupţiei, nimeni să nu ne opună corupţia  Pn generală, pentru că Dumnezeu voieşte împ nă:; să, o înlăture prin Spiritul s ău sfînt şi cu  sprt  ajutorul mijloacelor orânduite. Cîncl lui cam iXnbucoclonosor i s-a luat mintea ome n ele nească şi i s-a dat o inimă de animal, arunci i-a r ămas speranţa că va redobîndi mintea omeneasc ă şi chiar demni tatea regească, de îndată ce va recu noaşte „că cerul deţine stă  pînirea" (Da niel 4,23). Tot aşa şi nouă, care sîntem asemenea copacilor transplanta ţi clin raiul lui Dumnezeu, ne-au r ămas r ădăcini, ce vor încolţi .din nou cu ajutorul ploii şi al graţiei divine. Oare Dumnezeu, îndată după căderea noastr ă în păcat, alungarea şi pedepsirea cu moartea, n~a r ăsădit în inimi noi l ăstari ai graţiei sa ie (prin promisiunea semin ţei bine cuvântate) ? N-a trimis el pe Fiul său ca să~l ridice pe cel căzut? 23. Ru şijios  şi nelegiuit este  şi lotodaria un semn evident de nerecuno ştin ţ a dacă noi păl ăvr ă  gim mereu, despre co De rup ţ ie  şi trecem sub t ăcere restabilirea nu î  (festitutio), că scoatem ta iveal ă ce ne-a  se vec'h l ă  sat vechiul A dam şi nu aplicăm cu cont  adevărat ce ne cere noul Adam  —   ffristos. nou De aceea zice şi Apostolul, în numele său şi ai tuturor  renă scu ţ ilor: „ Toate   smf cu putin  ţă într-o cale care mă înt ă re şte întru ffristos"  (Filipeni 4, 13). Şi dacă este posibil ca un altoi cu care se altoieşte o salcie, un spin sau orice alt copac din pădure să prindă şi să devină fructifer, ce se va întîmpla dacă

■pppr 

se va pune altoiul direct la r ădăcină? Să vedern şi argumentaţia Apostolului (Romani, 11, 24). Dacă „Dumnezeu poate  şi din- pietre să ridice  fiii lui Avraain"  (Matei 3, 9), de ce n-ar putea el să deştepte la orice fel de faptă bună pe oameni, care sînt f ăcuţi drept copiii lui Dumnezeu de la începutul creaţiunii, iar prin Hris-tos din nou adoptaţi drept copii şi renăscuţi prin spiritul graţiei. Grafia lui 24. Să ne ferim de a limita gra ţia lui  Dumnezeu Dumnezeu pe care doreşte s-o reverse cu atîta nu trebuit', •strînsâ, ci mărinimie asupra noastr ă! Căci credinţa din contra noi care ne-am întrupat  prin •ecunoscuta în Hristos şi sîntem, dăruiţi cu spiritul copil ăriei, mul  ţ umire dacă noi — sp'un eu — ne consider ăm atît pe noi cît si pe urmaşii noştri nedemni, pentru împ ăr ăţia Ini. Dumnezeu, cum ar putea Hristos s ă spună că împăr ăţ ia cerească le apar  ţ ine copiilor? 7fl Şi cum ar putea el să ne atragă atenţia asupra lor, cerîndu-ne să ne întoarcem  şi să devenim cum   sînt copiii, dacă vrem să intr ăm - în împăr ăţ ia cerurilor? (Matei 13, 3). Cum poate Apostolul sa recunoască drept sfin ţ i pe copiii cre ştinilor  (şi în cazul cînd numai unul dintre p ărinţi este credincios)  şi să le t ă g ăduiască ori şice impuritate? (I. Corintem" 7, 14). Ba chiar  Apostolul îndr ăzneşte să afirme şi despre .aceia, care, de fapt, au fost împovăraţi de cele mai grele  păcate: „A şa era ţ i unii din voi, dar aii fost   purifica ţ i, a ţ i fost sfin ţ i ţ i, aii fost 

 socoti ţ i neprihăni ţ i, in numele Domnului Isus  Hristos,  şi prin Duhul Dumnezeului nostru"  (I. Corinteni 6, 11). De aceea, dacă noi cerem să formăm copiii creştinilor (nu ca urmaşi ai vechiului Adam, ci ca renăscuţi ai noului Adam, copiii lui Dumnezeu, toţi fraţi şi surori ale lui Hristos) şi îi consider ăm demni să primească sămînta vieţii vesni.ee, aceasta n-ar trebui s ă apar ă nimănui ca imposibil! Pentru c ă noi\ nu. cerem fruct de la măslinul sălbatic, ci venim numai în ajutor, împlîntînd pomului vie ţii un altoi nou, astfel ca acesta, prinzîndu-se, s ă, aducă rod, 25. R ămîne deci stabilit că feste mai natural    pentru om şi mai u şor, prin gra ţ ia Sfîniului Spirit, să. devină în ţ elept, cinstii şi sfînt, decît de Concluzie a frîna progresul datorit ă , corup ţ iei intervenite^/  căci fiecare obiect, revine mai u şor la proprria sa natur ă. Aceasta ne aminteşte şi Scriptura prin cuvintele: ^'„în ţ elepciunea este u şor de vă zut de cei care o iubesc, căci li se arata celor doritori ca să o cunoască  , dinainte, şi este aflat ă f ăr ă trud ă de cei care sînt aten ţ i la în ţ elepciune, ce  st ă la u şile lor."  (înţelep,._6, 13,...... 14),.j Este cunoscut şi acel vers al poetului din Vcnusia: l Nici unul nu este atît de s ălbatic încît să nu  poat ă fi îmblînzit,   Numai de şi-ar 'potrivi r ăbd ător urechea  pentru cultur ă. 80 \

Capitolul VI 

Omul ea să devină om trebuie să fie format in ţ eie nu 1. Am... văzut că natura ne dă semin-,înt încă ţele ştiinţei, ale virtuţii şi ale (Credinţei/  fructe c|ar  jni jie (|^ f ns;\s j ştiinţa, virtutea si credinţa, ci ele se dobîndesc prin rug ăciune, învăţare şi activitate. De aceea, pe bună dreptate 1-a definit cineva pe om drept un ■ animal  disciplinabil  (animal

disciplinabiîe), întrucît el f ăr ă disciplină nu  poate deveni om. 2. Dacă luam în considerare mai îndeaproape  Nu  ştiin ţ a stiint^fuxrurjjor (se  jentia rerum) atunci vecleni însăşi, ci aptitudinea că numai lui Dumnezeu, îi este rezervat să ştie  pentru ştiin  ţă îi tot, prîntr-o privire unica şi simplă, f ăr ă început, este înnă scut ă con31

şi îngerii oi" ceasta constă şi rostul lor, atunci trebuie s ă le tinuare si sfîrsit. Oamenilor nu le-a fost dat  pregătim prin exerciţiu. Iată, de pildă, calul este acesta, pentru că nu îi s-a putut da infinitul şi apt din naştere să fie folosit în r ăzboi, boul eternitatea., adică dumnezeirea. Exista un  pentru jug, măgarul pentru poveri, dinele pentru  privilegiu suficient de mare acordat oamenilor  şi  pază şi vînătoare, şoimul pentru vînatul p ăsărilor  îngerilor prin aceea că an primit un spirit ascu ţit81 ş.a.m.d.  prin care pot sa exploreze operele lui Dumnezeu şi să dobândească o comoar ă de cunoştinţe. Se 4, Omul, în ceea ce prive şte corpul său, este 2. Pi  ştie despre îngeri că si ci învaţă tot ni prin privire destinat muncii. Pentru aceasta, omului nu-i este exeni} numai apti-iudinea_pur ă. (nuda_, omuli (1. Pentru I, J2; Fies 3, 10; I. Reg. 22, 20; lob. înnă scut ă decîl : apjiludo) ;~ 'treptat, "el trebuie înv ăţat să şadă jos,' în cei 1,6), iar cunoştinţele lor ca şi ale noastre se să stea drept, să meargă şi s ă întrebuinţeze mîinilc,  prive ş întemeiază pe experienţă. De ce tocmai spiritul nostru trebuie s ă fie atît de  său 3. Nimeni să nu se creadă, aşadar, că 'poate fi avantajat încît f ăr ă nici o pregătire, anterioar ă să fie cu adevărat om, deeît cel ce a înv ăţat să  perfept prin sine şi de la sine? Căci este o lege a. C ă omul acţioneze ca om, adică a fost format spre ceea tuturor creaturilor de a- şi lua începutul din nimic şi trebuie să- se ce~l face pe om. |  Acest lucru este evident dinde a se dezvolta numai treptat, atîl în privin ţa  formeze exemplele tuturor creaturilor, care de şi sini fiinţei lor cît şi a acţiunilor. Chiar  şi îngerii, care  pentru 82   prin perfecţiune stau cel mai aproape de Dumneumanitate destinate să-i servească omului , nu ajung la zeu, nici ei nu ciinosc desigur totul, I ci numai   se ei test ă: menirea lor dacă nu sînt preg ătite pentru 1. Prin aceasta de mina noastr ă'.-De exemplu: pietrele treptat înaintează în cunoaş-; terea minunatei exemplul  sînt create ca să servească la construcţia caselor, înţelepciuni a lui Dum-| nexeu, după cum am celorlalte ar ătat mai sus. creaturi a turnurilor, a zidurilor, a coloanelor  ş.a. Totuşi, ele nu pot servi pentru aceasta dac ă nu sînt cio-  j !î. Este evident că omului, înaintea căderii   plite, netezite şi împreunate de rnîna noastr ă. în păcat, i s-a deschis o şcoal ă în gr ădina raiului,  M ărg ăritarele şi pietrele scumpe sînt destinate în care treptat trebuia să progreseze. Desigur,   pentru împodobirea oamenilor, dar ele trebuie celor dinţii oameni, îndată după ce au fost creaţi, nu mai întîî să fie. tăiate, şlefuite şi lustruite. le-au -lipsit nici mersul, nici grakU şi nici gîn-' 3. Ş i  Metalele sînt. create pentru nevoile cu totul, direa raţională, 'dar le lipseau cunoştinţele ce înaint  speciale ale vieţii noastre, ele însă trebuie mai  puteau fi dobîndite prin experi-j en ţă. Aceasta o căderi întîi să fie scoase, topite, purificate de mai multe demonstrează discuţia j Evei cu şarpele: de ar fi  păcat  ori, turnate şi forjate. Făr ă aceasta, ele n-au pentru avut ea o expe-{ rienţă mai bogată, nu ar fi fost atît nevoie exercit  noi un folos mai mare clecît pulberea p ămîntulni. de uşor ademenită, ci ar fi ştiut că o ase-menea atît m De la plante noi obţinem hrană, băutur ă şl i creatur ă nu-i capabilă să vorbească şi că după are w medicamente, dar pentru aceasta legumele si vorbirea şarpelui nu este altceva decît o de el  cerealele le semănăm, le să păm, le secer ăm, le înşelătorie ascunsă. i Şi aceasta cu atît mai mult treier ăm, le măcinăm, le pisăm, iar pomii îi acum, în starea de corupere, cînd orişicare  plantăm, îi cur ăţim şi îi îngr ăşăm cu gunoi, ştiin ţă trebuie învăţată, pentru că noi venim pe fructele le culegem şi le uscam. Şi, mai mult, dacă lume cu spiritul lipsit de orice cuno ştinţe, întocmai e să ie întrebuinţăm în medicină sau în conca o tabula rasa, nu sîntem în sta.re nici să strucţii, atunci ele trebuie să fie pregătite în fel şi facem sau să vorbim ori să înţelegem ceva; totul fel de chipuri.  Animalele, cu viaţa si mişcarea trebuie provocat chiar de la început. Ori pentru noi lor, par a fi pentru ele însele îndestulătoare. aceasta este cu mult mai greu Cînd. vrem însă să utilizăm for ţa lor de muncă, şi într-a32

4MNV

în 1563, cîţiva nobili care au fost la vîn ătoare şi au ucis 12' lupi, au prins în haita lor un tîn ăr, cam de 7 ani, gol, cu pielea cenuşie şi cu părul creţ. Avea unghii îndoite ca vulturul şi nu putea vorbi, ci scotea numai sunete nearticulate. Fiind adus cu mult ă osteneală în cetate, i s-au pus fiare pentru c ă se comporta ca un sălbatic. După o perioadă de cîteva > zile de nemîncare, fiind slă bit, a devenit mai blînd,  plicate şi nimic nu*primim din na ştere. iar după 7 luni a început să vorbească. A fost purtat apoi ca o ar ătare prin oraşe, aducînd venituri Qj Avem exemple ce ne arată că cei S'Π pentru ■a exem- r ^pffp jn copil  J ărie de animale sălbatice însemnate stă- ' pinilor săi. în sfîr şit, a fost lele arata . J ,.  A l  care au pescui tnlre ele, nu  ştiau mat ir ă disci- recunoscut de o femeie săracă ca fiind fiul ei. i oamenii ? mtilt decît animalele  M   , ba chiar se ser-lină de- ygau de Aşadar este adevărat ceea ce scrie Plato (în cartea a limbă  , de rnîini şi de picioare la f fel ca si Vi-a, Despre legi): "„Omul ar fi fiin ţ a cea mai ni şte blinda  şi ceai mai divină  , dacei ar primi o brute. animalele sălbaticei reveni'ndu-sL numai după reîntoarcerea între oameni^  în acest sens avem disciplinare corespunzătoare, dacă însă nu are două exemple: în jurul anului 1540, într-un oarecare sat din   parte de ea sau capăt ă una falsă  , atunci ess cel mai Jrlessa, situat în mijlocul unei p ăduri, s-a pierdut un copil  sălbatic din tot ce produce pămîntul"  . 7.   Aceasta, în general: de cultur ă au De instruire  _  to ţ i de 3 ani, prin neglijen ţa părinţilor lui. Cîţiva ani mai tîrziu, au ţăranii au observat c ă o dată cu lupii fugea o fiin ţă care nevoie. La aceeaşi concluzie ajungem nevoie cei cînd luăm în după înf ăţişare se deosebea de ei, deşi alerga • pe patru considerare situaţiile,,, si " „■ ..{j 'l  însuşirile individuale ale   picioare, iar chipul semăna cu al omului. R ăspîndindu-se oamenilor. [Cei capabili mărgini ţ i au nevoie de disciplinare vestea, primarul localităţii a dat porunc ă să se cerceteze spre a se debarasa de prostie, fapt pe care nu-1 poate nega locurile, spre a-1 putea prinde viu. A, fost prins şi dus Ia nimeni. Dar  mai mult ă nevoie au de ea cei de ştep ţ i,  pentru că o  primărie, iar apoi la contele de Kassel. Cînd a fost adus la minte ascuţită, clacă nu este ocupată cu lucruri folositoare, se curtea contelui, a scă pat clin prinsoare, a fugit şi s-a ascuns îndreaptă spre lucruri nefolositoare, bizare şi periculoase.)' La sub o bancă, privind furios şi scoţînd urlete înfior ătoare. fel cum un cîmp cu cît este mai roditor cu atît poate produce Contele a poruncit să crească între oameni, ceea ce s-a şi mai mulţi spini şi măr ăcini, tot aşa o minte mai istea ţă poate fi f ăcut. Animalul sălbatic începu treptat s ă se îmblîn-zească,  plină de gînduri ciudate dac ă nu este însămînţată cu sămînţa să meargă pe picioare şi, în sfîr şit, să vorbească şi să înţelepciunii şi a virtuţii. Şi o moar ă în funcţiune, dacă nu devină om. Şi acest om povestea, în măsura, în care îşi  primeşte gr ăunţe, materie pentru f ăină, atunci merge în gol, se  putea aminti, ca a fost r ă pit şi crescut de lupi, iar apoi s-a autodistruge, îşi pulverizează cu zgomot şi f ăr ă rost pietrele, deprins a ieşi cu ei la prad ă. Istorioara aceasta o descrie  M. sufer ă pagube sau se sf ărîmă în bucăţii Acelaşi lucru se întîmpl ă  Dresser  85 în cartea sa   De nova ei antiqua disciplina. cu spiritul agil, sprinten, c ăruia îi lipsesc preocupările Aceeaşi întîmplare este men ţionată de Camerarius S(i în   serioase: se încurcă în lucruri vanitoase, bizare  şi întru totul  ilorae-rum subcisivarum (Orc de r ă gaz), cartea I, 75,  pă gubitoare,  şi ajunge în cele din urmă cauza propriei sale adăugîndu-şi una asemănătoare. La fel, Gularlius 87, în  pieiri.  ştri secuii (Despre minunile cartea sa   Mi-rabilibus no   secolului nostru) scrie că în Franţa, acum cîecît ar fi fost în starea purit ăţii iniţiale şi a perfecţiunii, pentru c ă. lucrurile ne sînt întunecate şi limbile mai încurcate 83 (în loc de una singur ă, trebuie să învăţăm atîtea limbi, dacă vrem să cunoaştem operele autorilor decedaţi sau ale celor în via ţă). Chiar si limbile materne au devenit mai corn-

33

S. Ce sînt cei boga ţ i f ăr ă înţelepciune, cîccît • condusă cu ţ ipete, ■închisoare şi nuiele, i ei ptiu ni ş te porci îngr ăşaţi cu tarifa? Şi ce sînt cei ra ţ iune. De se procedează astfel, t kula cade  şi  săraci f ăr ă înţelegerea hif.ru--rilor, clecît nişte asupra lui Dumnezeu, cave \ deopotriv ă a f ăcut pe  N. măgăruşi condamnai! să ducă poveri? Ce este cel  toii după chiptd  I  său, iar rela ţ iile omene şti vor fi  frumos care n-a învăi ţ at nimic, decît un papagal  pline, I e al  ţ ii, cum fie oameni si mi animale feroce, j nişte brute cîrnmiturii sînt regii, prin ţii, funcţionarii, preoţii şi învăţaţii, sau buşteni iner ţi, far con-i cln/ia ce se ca fi au nevoie în primul rîmi de în ţelepciune, desprinde arată, că oricine ajunge cu a/'it mai  supu şii fiindu-le necesara întocmai ca unei c ălăuze departe cu cil este mai bine exersai decît altul. ochii, unui traducător limba, unei trompete tonul, încheiem acest cap.ilol cu \i\\ envîni din Cartea iar unei să  bii tăişul.   La fel trebuie (amu ţ i ţ i  şl  Înţelepciunii: „Cel ce dispre ţ uie şte  supu şii,   pentru ca dispoziţiile inteligente s ă le în ţ elepciunea şi învăţătura ticălos este, urmeze cu înţelepciune, nu din conslrîngere, ca măgarul ascultător, ci liber, din dragoste pentru  zadarnică e speran ţ a acelora (şi nici nu-si ajung scopul)  şi str ădaniile f ăr ă rod  şi faptele lor  ordine, îutrucît o f ă ptur ă inteligent ă nu trebuie  pâr ă folos"  (înţelepciunea 3, 11). 2. boga ţ ii  şi  săracii

Capitolul VU 

Formarea omului poate începe cel mai bine —  şi trebuie să înceapă — de la prima vîrstă 7. Din cele expuse pînă aici rczrultă că omul şi Condi ţ ia omului se  pomul au o condiţie similar ă. Deoarece aşa cum aseamănă cu un pom roditor  (un măr, un păr, un smochin sau o a plantei

vi ţă ) poate creste de la sine, dar r ămînc sălbatic şi  produce fructe sălbatice, iar ca să producă fructe gustoase şi dulci trebuie plantat, udat şi tăiat de un gr ădinar priceput, tot aşa şi omul, prin el însuşi, ajunge să aibă o înf ăţişare omenească (cum, de altfel, orice animal îşi are propria sa înf ăţişare), clar ca. să devină o fiin ţă de şteapt ă , inteligent ă  , moral  ă  şi pioasă trebuie să i se înipbnteze altoiul în ţelepciunii, al. onestit ăţii şi al  pietăţii. S ă vedem cum trebuie f ăcut acest altoi, atâta vreme cit plantele sînt încă- tinere. 34

2. Cit prive şte pe om', acest lucru se poale  Formar  omului,   fundamenta sub  şase aspecte. Mai întîi  prin  să încet  nesiguran ţ a acestei vie ţ i: noi ştim că va trebui s- de la  ţ  o păr ăsim, cînd însă şi unde nu ştim.   Este un vîrst ă I. lucru periculos ca cineva să fie smuls de moarte din t  nepreg ătit, deoarece nu se mai poate întoarce. nesiguri, acestei t  Tal ă de ce timpul prezent este dat omului spre a afla gra ţ ia divină sau a o pierde pentru vecie. Căci aşa precum în uterul, matern se formează corpul omenesc, încît cel care se naşte f ăr ă un membru va fi lipsit de el toat ă viaţa, tot aşa şi  pentru noi cei ce avem viaţă în corp, sufletul este alcătuit astfel pentru cu-noasierca lui Dumnezeu si comunitatea cu ei, încît cel ce nu o realizează aici,

S ă fii vegiitit   pentru 'e vie ţ ii mintea iii lor 

'« cit t  mai de cu t  mai ■ or

de

odelat 

după moartea corporală nu .mat găseşte nici timp şi nici prilejul pentru aceasta. Şi fiindcă este vorba de un lucru atît de important, trebuie şi de să ne gr ă  bim spre a nu fi surprin moarte. 3. Chiar dacă moartea amenin ţătoare nu near presa la grabă  şi chiar de am fi siguri de o via ţă fo'arte lung ă  , formarea tot ar trebui să înceapă de timpuriu, pentru că'^via ţ a trebuie  petrecut ă nu" frin invadare, ci prin activitatea  De aceea, este necesar ca noi să fim inanimaţi cît mai de timpui iu spre acţiunile vieţii, ca să nu ni se poruncească să o păr ăsim înainte de a fi învăţat s ă acţionăm. Dacă însă cineva ar vrea săşi petreacă întreaga viaţă cu învăţătura, există o imensă mulţime de lucruri pe care Creatorul le ofer ă înflăcărate! noastre cercetări. Şi astfel de iar fi hăr ăzită viaţa unui Nestor  !,°, el va avea lucruri foarte utile de care s ă se ocupe: dezgropînd peste tot tezaurele în ţelepciunii divine şi pre-gătindu-şi comori pentru o via ţă fericită în ceruri.1 De aceea, de timpuriu, trebuie deschise sim ţ urile omului spre contemplarea lucrurilor, pentru că are multe de învăţ at, de cercetat  şi de nă zuit. 4.'Este o proprietate a toi ceea ce se na şte,  faptul că se foaie foarte u şor îndoi şi forma cinci   se afl ă la o vîrsta mai fraged ă  , pe cînd cele înt ărite refuză asculta-rea,//Ceara moale se lasă modelată şi remodelată, pe cînd cea întărită crapă foarte lesne.; Copăcelul  îngăduie să fie plantat, r ăsătlit, tăiat şi încovoiat încolo şi încoace, copacul însă în nici un chip. Cine vrea s ă-şi r ăsucească o coard ă dintr-un lemn, trebuie s ă ia unul verde şi proaspăt, cel uscat si noduros nu se mai lasă r ăsucit. Din ouăle proaspete, prin doare, se încălzesc şi ies puii, dar din cele vechi zadarnic nădă jcluieşti aşa ceva. Pentru muncă, crescătorul îşi caută un cal, ţăranul o vil ă , vînătorul un cline, şi un  şoim, ursarul un urs   pentru joc, o femeie bătrînă - - o co ţ ofană , o cioar ă sau un pafjagal    pentru imitarea vocii omeneşti; dar numai animale foarte tinere, pentru a le putea obişnui; de ar 

lua animale  bătrîne, efortul lor ar fi zadarnic. 5. Toate acestea sînt valabile în   La fel  omul  egală măsur ă şi pentru om. Creierul lui, pe care l-am asemănat mai sus cu ceara, pentru c ă el reţine imaginile ce-i provin de la sim ţuri, este la vîrsta copilăriei încă foarte umed şi moale şi capabil să recepţioneze toate imaginile primite. Mai tîrziu, devine treptat mai uscat şi mai tare, astfel că, după cum ne arată experienţa, lucrurile impresionează şi se imprimă mai greu. De aceea spune (Cicero 91: /„Copiii asimilează foarte repede nenunm-rate lucruri".  jTot aşa mîinile şi celelalte membre se 'pot exersa pentru activit ăţi artistice şi manuale numai la vîrsta copilăriei, atîta cît tendoanele sînt moi. Dac ă cineva vrea să devină un bun scrib, zugrav, croitor, meseria ş sau muzician, atunci trebuie s ă înceapă de la vîrsta timpurie să se pregătească pentru aceste activităţi, atîta vreme cît imaginaţia (imaginatio) este sprintenă şi aegete.Ic~snîT înc ă elastice, altfel nu va putea realiza nimic. In acela şi fel trebuie împlîntată, din primii ani, si pietatea aceluia în a cărui inimă ea trebuie să prindă r ădăcini. Vrem ca cineva să aibă deprinderi frumoase, atunci trebuie crescut pentru aceasta de la vîrsta cea mai fragedă. De vrea cineva să realizeze progrese mari în studiul în ţelepciunii, aceluia trebuie s ă i se deschidă mintea pentru toate din primii ani, atît timp cît zelul este viu, spiritul înc ă ager, iar  memoria fidelă.  Apare ridicol  şi demn de dispre ţ  bătrînul ce se preocupă de primele elemente; tînărul trebuie să ■ preg ătească ceea ce bătrînul  trebuie să aplice — zice Seneca în Scrisoarea 36. iyi

6. .Ca omul să se poal ă preg ăti Pjpntru iy. /  s-a dat omenie  fad humanitatem) , Dumnezeu i-a omului i~Z 

"~^~P—----- p->— T~~~~ '

,

7

, ,  suficient 

dat anii knere ţ u, in care el nu este apt  ti;m p pentru pentru altceva decât numai pentru for- cre şterea sa, mare. • în adevăr, calul,   boul, elefantuldal ' accsta ,.'" u »'.,,,

...

. „

'

. trebuie utilizat 

.

şi celelalte fiinţe, oncit de mari ar  h pentfu  ,iie ele, ajung (  la deplina dezvoltare în pri-  scopuri mul sau în al doilea an, şi numai singur omul abia în al douăzecilea sau al 35

treizecilea an.. De crede cineva că acestea sau petrecut aşa clintr-o îotîmplare sau din motive secundare, îşi dezvăluie astfel întreaga sa necunoaştere. Dumnezeu i~a dat fiecărui lucru pe măsur ă, oare numai omului, stă  pînului lucrurilor, ăs-i fi permis să-şi irosească timpul? Sau poate i-a venit în întîmpinarea naturii pentru ca ca să realizeze mai uşor formarea. omului printr-o acţiune mai înceată? Dar ea realizează f ăr ă efort, în câteva luni, corpuri cu mult mai mari! Desigur, nu ne r ămîne altă concluzie decît aceea că Dumnezeu în chip deliberat, vrmd să-şi manifeste bunăvoinţa faţă de noi, a stabilit această durată spre a asigura creşterii un spaţiu mai mare pentru exerciţii, f ăcîndune inapţi, atîta vreme pentru viaţa economică şi politică, pentru ca noi să devenim cu atît mai apţi pentru restul vieţii — ba chiar   pentru veşnicie! 7. Numai ceea ce omul a absorbit la   prima vîrst ă este solid  şi ■  persistent în el. V, Sigur este ceea ce se Aceasta rezultă din următoarele exemple: un dobînde şte vas de lut  păstrează mirosul a ceea ce a fost la prima 9a vîrst ă umplut mai întîi pînâ ce se sparge , Un copac, aşa cum, din fragedă vîrstă şi-a întins ramurile în sus, în jos sau lateral, astfel le  păstrează de-a lungul secolelor pînă la t ăiere.  Lifta îşi păstrează atît de puternic culoarea cu care a fost îmbibată prima dată, încît nu se lasă revopsită. O obad ă , o dată întărită, mai degrabă crapă în mii de bucăţi

decît să se îndrepte. Tot aşa în om  persist ă atît de puternic primele impresii, încît, ca să le putem schimba, mai degrabă , s-ar produce o minune. Iat ă de ce recomand ăm ca aceste impresii din prima tinere ţ e să corespund ă regulilor (ad normas) adevăratei în ţ elepciuni. 8. în sfîr  şii este foarte periculos de a vi. nv.-l înzestra pe om chiar din leag ăn cu.  foarl  regulile salutare ale vie ţ ii. Căci de îndată  perii J  ce intr ă în acţiune simţurile, spiritul nu omiîlui nu-şî mai găseşte liniştea dacă cum nu este ocupat cu lucruri utile, altfel mi se poate reţine de a nu se deda lucru rilor extrem, de nefolositoare — sau dăună toare (dacă nimereşte exemplele rele ale epocii noastre corupte). Mai tîrziu, dacă vrei să le uiţi este imposibil sau extrem de greu, după cum am ar ătat mai sus.   Lumea de aici este plină de monstruozit ăţ i, care nu pot fi înl ăturate nici de autori t ăţ ile statale  şi nici de slujitorii bisericii, atîta vreme cit nu ne str ăduim, în mod   serios, să secăm sorgintea primă a r ăului. 9, Aşadar, oricine se preocupă de binele Cane urmaşilor săi, conducătorii lucrurilor ome neşti, ai serviciilor politice sau religioase, care au în inimă salvarea neamului ome nesc, trebuie să se gr ă bească cu atît mai mult să îngrijească ca r ăsadurile cerului să fie sădite la timp, să fie copilite, udate si să înceapă să fie conduse la fericita propăşire în ştiinţă, morala şi  pietate.

Capitolul VIII 

Tineretul trebuie să fie format laolaltă,  pentru aceasta e nevoie de şcoli Grija de educarea copiilor revine  părin ţ ilor 

1. După ce am ar ătat că tineretul creştin, cei ce le-au dat viaţă, au datoria să-i îndrume această plantaţie a raiului, nu poate creşte la spre o viaţă raţională, onestă, simtă. fel ca o pădure, ci are nevoie de îngrijire  Dumnezeu atestă că pentru Abra-ham (curaj), să vedem acum în a cui sarcină cade aceasta a fost o sfîntă datorie: „C ă l-am ales, aceasta. în mod foarte firesc ea revine ca să înve ţ e pe fiii  şi casa sa după sine să umble în calea Domnului  părinţilor, ei fiind 36 

 şi sa facă judecat ă  şi dreptate"  (Facerea 18, 19). Acelaşi lucru cere Dumnezeu, în general, de la toţi părinţii, prin următoarea poruncă: „S ă le întipăre şti cuvintele, ■mele în fiii t ăi  şi să vorbe şti de ele cinci  şezi în casa ta, cinci mergi   pe cale, cînd te culci şi cînd te scoli"  (Deutenonomid 6, 7). Şi prin Apostolul zice: „Iar voi, părin ţ ilor, nu înt ărîla ţ i în mînie pe copiii vo ştri, ci cre şteii-i pre ei întru învăţătura  şi cercetarea Domnului"  (Efesieni 6, 4). 2. întrucît, din cauza creşterii popu : sînt da ţ i, laţiei şi a preocupărilor omeneşti, rari  pi ajutor, sînt părinţii care să cunoască, sau să nvăţătorii  şcolilor   poată, sau să mai aibă, în afara activit ăţii lor, timpul necesar spre a se dedica învăţării copiilor lor, s-a statornicit înc ă de mult obiceiul 8f.ca copiii mai multor   părinţi să fie încredinţaţi, pentru in struire ştiinţifică simultană, unor persoane alese şi distinse prin în ţelegerea acestui lucru şi prin seriozitatea lor moral ă. Pe aceşti formatori ai tineretului (juveritutis formatores) ne-am oK şnuîf.............să-i numini:   preceptori, magistri, învăţători  şcolari sau  profesori, iar localurile destinate pentru asemenea exerciţii comune sînt:  şcolile, institu ţ iile de învăţământ, auditoriile, colegiile,  gimnaziile, academiile ş.a. 3. Prima şcoală a fost deschisă ime diat după deluviu de patriarhul Seni după  şineu şt  şi a fost numită mai tîrziu Mebrea, 95 nul  ţ irea cum ne informează Josephus . Cine  şcolilor  nu ştie că în Caldeia, şi în special în Babilon. era mare numărul şcolilor în 1. care,  pe lingă alte discipline, s-a dezvoltat în special astronomia? în aceast ă ştiinţă a caldcieuilor au fost instrui ţi, mai tîrziu (pe vremea lui Nabucodonosor), Daniel şi tovar ăşii săi (Daniel, I, 20), Tot aşa şi în Egipt, unde Moise a. primit •înv ăţătura sa (Faptele Sf. Apostoli, 7, 22).  I La poporul izraielilean, din porunca lui  Dumnezeii, erau  şcoli pe ora şe, numite sinagogi, unde leviţii învăţau Legea. Ele au existat pîn ă în vremea lui Hristos, şi au fost lăudate prin   predicele sale şi ale apostolilor s ăi. De la egipteni au preluat obiceiul de a înfiin ţa şcoli  grecii,

iar de la aceştia., romanii. Iar  de la romani s-a r ă spîndit acest obicei l ăudabil de a înfiin ţ a  şcoli în întreg imperiul, mai ales prin, pătrunderea religiei creştine, prin grija principilor, şi episcopilor pio şi. Istoria atest ă despre {CmoLcel   Mare că acesta, oriunde supunea o gint ă păgînă, rîn-duia imediat episcopi . şi învăţători şi înfiinţa  biserici şi şcoli.;) Exemplul său a fost urmat de către al  ţ i împăra ţ i, regi  şi principi cre ştini sau 9. de către organe or ăşene şti  şi au înmul  ţ it astfel  numărul de şcoli, încît nu le mai putem num ăra. {  4, Este în interesul întregii cre ştină tăţi ca acest obicei sfînt nu numai c ă trebuie păstrat, clar  şi amplificat, astfel  Este nevoie să ca peste tot unde oamenii tr ăiesc orga  se înfiin ţ eze nizat (fie că e oraş, or ăşel sau sat) sa se  şcoli în toate înfiinţeze o  şcoal ă ca loc de educare în locurile comun a tineretului. Acest lucru este cerut de: 5. Ordinea cuvenit ă a lucrului. Dacă un părinte de familie nu se poate dedica tot  singur procur ării tuturor lucrurilor nece I. Peste sare gospodăriei, ci apelează pentru trebuie  strat ă aceasta la diver şi meşteşugari -- oare nuri  pă ordinea aceeaşi situaţie şi în domeniul nostru? cuvenit ă Pentru f ăină se duce la morar, pentru lucrului carne — la măcelar, pentru băuturi — la cîrciumar, pentru haine — la croitor, pen tru cizme — la cizmar, pentru o con strucţie, un br ăzdar, un cui s.a. —  la dulgher, zidar, fierar sau lăcătuş, întrucît pentru instruirea adul ţilor în credinţă avem biserici,   pentru discu tarea cauzelor litigioase şi pentru con vocarea şi informarea necesar ă a poporu lui avem  judecătorii  şi primării, ele ce ă n-am avea şi  şcoli   pentru tineret? Pîn şi ţăranii nu-şi pasc porcii şi vitele fie care pentru sine, ci angajeaz ă cu sim   brie porcari şi văcari, care servesc pe toţi deopotrivă, în care timp —- cei din ţii — se pot dedica netulbura ţi muncii lor. Aceasta  scurtează în chipul cel mai nimerit muncile-, cînd unul face mimai una  şi nu este deranjat de alta, astfel unul    j)oate folosi multora şi iar ăşi mulţi pot folosi unuia singur. 37 

II,   Din (]. în al doilea rîncl: necesitatea (împre-necmtate  jur &rilor). ;^ar  se întîmpla ca părinţii înşişi să fie capabili  pentru aceasta si să dispună de timpul necesar să.~şi înveţe copiii. De aceea trebuie să fie oameni care să se dedice prin  profesie numai acestei sarcini si astfel să poarte de grija întregii comunităţi. ui.   Din 7. Chiar dacă ar exista părinţi care s-ar  dedica, învăţării copiilor lor, totu şi este mai bine să învăţ am, tineretul împreună , într-un^ grup mai mare (in coetu),  pentru că rezultatele muncii si plăcerea, sînt mai mart atunci cinci e şti stimulat de altul şi-1 iei ca exemplu. Pentru că este foarte firesc să faci ceea ce fac alţii, să mergi într-acolo unde se duc alţii, să urinezi pe fruntaşi si să năşeşti înaintea celor r ămaşi în urmă.

caii sa  folosului  putea

Tuni bene fortis ecjvus reserato carcere carrii, Qviim epos pracUreal qvasque, seqvaiisr habet  (Iute aleargă calul puternic din grajduri prin   poarta deschisă. •.De a fugit înainte vreunul, urmează desigur şi ce ilalti). au

Copilăria, mai cu seamă, se lasă. mai uşor  condusă şi dirijată prin exemple dceît prin reguli. Puţin r ămîne, se fixează si se însuşeşte din ce   predai, prescrii; văzîncl însă. cum fac alţii, prin imitaţie copiii fac de bună voie. . 8. în sfîr  şil, natura ne ofer ă peste lot exemple că ceea ce trebuie să se producă din abundent ă , trebuie să se nască într-un singur loc. Aşa, cresc copacii în păduri, iarba pe cîropii, peştii în apă, metalele în măruntaiele pămîntului etc. şi se IV. Din exem plele continue produc în cantit ăţi mari. Ş i cam asa se face că ceea ale naiurii ce creste într-o pădure, fie brazi, fie cedri, fie stejari, se produce din bel şug, în tirnp ce alte soiuri de copaci nu mai pot prospera, la 38

fel de favorabil, iar dac ă un pămînt conţine aur, atunci alte metale nu se mai g ăsesc în aceeaşi cantitate. Mai concludent iese in eviden ţ a ceea ce vrem sa spunem aici dacă i(c referim la corpul  nostru: fiecare membru trebuie să primească  partea sa de hrană, dar el nu o primeşte in forma crudă, pentru ca apoi s-o pregătească şi s-o adapteze, ci există organe speciale, care ia fel ca un laborator sînt destinate pentru aceast ă sarcină, ca să preia hrana pentru folosul întregului corp, s-o prelucreze şi s-o mistuie şi abia astfel  pregătită s-o distribuie celorlalte p ăr ţi *aîe corpului. Astfel,  stomacul  formează chilul,  ficatul  sîngele, iij£gia_  spirit ui vie ţii "7, creierul  sufletul. Pregătite astfel, ele sînt distribuite peste tot, f ăr ă dificultate si men ţin astfel viaţa în tot corpul în mod armonios. Aşa precum atelierele asigur ă  şi administrează meseriile, bisericile  —religiozitatea, judecătoriile  —  dreptatea, de ce n-ar trebui  şcolile să aprind ă , să între ţ ină pur ă  şi să mărească lumina, raspîndin.d-'O în corpul infreg al comunităţii umane? 9. în sfîr  şil, observăm acela şi lucru in domeniul realizărilor me şte şug ăre şti atunci cînd   se p^rocedeaz ă ra ţ ional. Un gr ădinar care cutreier ă pădurea şi desişurile si găseşte undeva un r ăsad bun pentru sădire, nu-1 planteaz ă la. V. Pri faţa. locului, ci-1 scoate şi-1 duce într-o r ă sadni ţă , unde 11 poate îngriji împreun ă cu alte sute. Iar cine. se ocupă cu piscicultura pentru nevoile culinare, acela face hele şlcie   pentru pe şti, înmulţindu-i înmiit. Şi cu cîf e mai mare gr ădina, cu afît se îngrijesc şi se dezvoltă mai bine pomii, şi cu cit. e mai mare hele şteul, cu aîîta sînt mai numeroşi peştii. De aceea, a şa. precum pentru  pe şti sînt de şii nat e ' hele şleiele, iar pentru pomi  gr ădinile, lot a şa şi pentru tinerel sînt des-iinale  şcolile.

;.«»»•*''

Capitolul IX 

Tot tineretul, de ambele sexe, trebuie încredinţat şcolilor  1.  Nu numai copiii celor avuţi sau ai fruntaşilor  trebuie îndreptaţi spre scoală, ci toţi deopotrivă: de nobili şi de nenobili, de boga ţi si săraci,  băieţi, şi fete, clin toate oraşele şi tirgurile, din sate şi aşezări izolate, după cum reiese din următoarele: 2. Mai întîi: lo ţ i cei nă scu ţ i ca oameni, sini •utru că ţ i nă scu ţ i pentru scopul -principal de a fi om, adică trebuie i ţ i o creatur ă raţională, stă pînă peste-celelalte după hipul lui creaturi, fiind imaginea fidel ă a creatorului său. 'umneseu tată de ce toţi trebuie astfel îndruma ţi şi corect introduşi în ştiin ţă, moralitate şi religie, încît ei să poată petrece cu folos viaţa actuală şi să se  pregătească cu denunţate pentru cea viitoare.  Dumnezeu nu pace nici o deosebire de persoane, ceea ce o mărturise şte el însu şi de atâtea ori '  M . Aşadar, dacă noi admitem pentru cultivarea spiritului (in-genii cultura) numai pe unii, iar pe alţii îi excludem, nu manifest ăm nedreptate numai faţă de cei ce sînt de aceeaşi natur ă cu noi, ci şi faţă de Dumnezeu însuşi, care vrea să fie cunoscut, iubit şi l ăudat de toţi aceia cărora. Ie-a imprimat chipul său., Această adorare va îi cu atît mai caldă cu cît va fi mai aprins ă lumina cunoştinţei., Cuci noi iubim pe ■mă sura cunoa şterii il5. 3. Mai ales că noi nu  ştim ce a liot ărîi  Providen ţ a pentru unul sau altul.  Numai atît este sigur că .Dumnezeu face adesea instrumente, ale măririi sale din cei mai s ăraci, mai dispreţuiţi şi ■ trebuia mai necunoscuţi. Să fim deci ca soarele ceresc  preg ăti ţ i care luminează, încălzeşte şi însufleţeşte tot  pentru  pămîn-tul pentru ca tot ce tr ăieşte, înverzeşte, ■wmarea înfloreşte şi poate purta rod să tr ăiasc ă, să viitoare înverzească, să înflorească şi să poarte rod. 4.   Aceasta nu este contrazis de faptul cătinii oameni apar greoi  şi pro şti de la natur ă , căci tocmai, aceasta, recomandă

;te trebuie  ,'imească nereiul 

şi reclamă o cultivare şi mai atentă a sjnnfelor. nedolali di   fire) trebui într-adevăiycu cît e cineva mai greoi sau mai ajuta ţ i  puţin dotat de la natur ă, cu atît mai mult are nevoie de ajutor spre a se elibera de m ărginirea şi de prostia sa. J Pentru c ă nu există nici un caz atît de nefericit de spirit care să nu fie prin cultivare susceptibil de îmbun ătăţire. Căci la fel ca un vas găurit, care a fost adeseori spălat, deşi nu ţine apa, devine totu şi mai neted şi mai curat, tot a şa şi cei cu mintea slabă, chiar clacă nu ajung prea departe în ştiin ţă, devin totuşi mai cultiva ţi în comportare şi dau ascultare autorit ăţilor de stat şi slujitorilor bisericii..-Nu mai pu ţin ne» înva ţă şi experienţa că unii extrem de greoi de la natur ă şiau însuşit o asemenea cultur ă ştiin ţifică, încît au depăşit chiar pe cei mai dotaţi, şi aceasta ne-o spune şi poetul: labor omnia v t incil  impropus(mxmci\ necontenită învin-gţvtotul 9G). Cîte unul este din copil ărie deosebit de puternic sub aspect corporal, apoi se îmboln ăveşte şi slă beşte, un altul, din contra, în tinere ţe de-abia îsi tîr ăste corpul sl ă bănog, apoi se înzdr ăveneşte şi creşte puternic. La fel se întunplă cu dispoziţiile (ingeniis) spirituale: unii sînt ]>rccl>5T7-*le-t3pmz^zu însă repede si termină  prin îndobitocire, în timp ce al ţii la început sînt  proşti, apoi se deşteaptă şi înaintează bineHLa fel noi n-am vrea în gr ădinile noastre să avem numai  pomi cu fructe timpurii, ci şi medii (văratice) şi mai tîrzii (de toamnă), pentru că fiecare este corespunzător timpului său (după cum se exprimă Isus Sirah) S7 şi se arată că nici fructele tîrzii nu sînt zadarnice. Vrem noi oare în gîndirea ştiinţei să acceptăm spirite de la natur ă numai de un singur fel, numai precoce şi agere?  Nimeni, aşadar, nu trebuie exclus din cei c ărora Dumnezeu le-a dat minte şi raţiune.

(ai ales iii (cei rosti si 39

 Pot fi admise 5. Nu exist ă nici un motiv întemeiat  (şi aceasta  şi femeile la o subliniez; în mod special) ca sexul s$£$> să  studii  fie total exclus de la studiile în ţ elepciunii (fie cele  ştiin ţ ifice?  Afirmăm că în limba latin ă sau în cea maternă). Ele sînt în v. da egală măsur ă imaginea lui Dumnezeu ca şi sexul

I mia care ştie mai mult docil se cuvine unei femei, căci cipriota 1()0 însăşi a, dai celor învăţ ate mai mult ă viclenie". Aceste păreri nu contrazic sfatul nostru, pentru că noi sf ătuim ca femeile să . înveţi; nu spre a nostru, părtaşe în mod egal la gra ţia, şi împăr ăţia deveni curioase, ci, din contra, pentru a deveni timpurilor viitoare, ele sînt înzestrate — adesea morale şi evlavioase şi mai ales pentru a înv ăţa în mai mult chiar clecît bărbaţii — cu un spirit viu şi domeniile care le sînt familiare pentru cunoa ştere mai receptiv pentru în ţelepciune; lor le este şi sţă  pînire, fie în justa procurare1 a lucrurilor  deschisă accesibilitatea către orice culme, pentru necesare vieţii casnice, fîe pentru bun ăstarea că însuşi Dumnezeu le-a chemat adesea la condu-  proprie, a soţului, a copiilor si a familiei; J cerea popoarelor, la sf ătuîrea salvatoare a regilor  S. Pe ar spune cineva: ce se va întâmpla. Alt ă cînd  şi principilor, la ştiinţa medicinei şi la alte scopuri muncitorii,  ţăranii, hamalii, ba chiar   şi femeile vor   binef ăcătoare pentru omenire, chiar pentru deveni învăţ a ţ i?\ R ăspund: după instituirea unui  profeţie, spre a avertiza pe preoţi şi epîscopi. De învăţămînt legal pentru întreaga tinerime, vom ajunge ce să le învăţăm abecedarul si să le gonim apoi acolo ca nimeni dintre ei to ţi să nu mai ducă lipsă de de la ştiin ţe? Ne temem de nechib-zuinţa lor? Cu materie necesar ă gîndirii juste, op ţiunii, aspiraţiei şi cît le ocupăm mai mull mintea, cu atît mai puţin, chiar acţiunii. Fiecare să ştie cum să-şi orienteze toate se va manifesta nechibzuin ţa care obişnuieşte să faptele şi dorinţele vieţii, în cadrul cărora lumile să se se ivească într-o minte pustie. mişte şi să-şi cucerească locul cuvenit. Afar ă de 6. Totuşi să nu le oferim orice pleav ă | de căr ţi aceasta, chiar în mijlocul muncii şi trudei se vor delecta (tot aşa nici tinerimii de cel ălalt sex; este regretabil medi-timi asupra cuvintelor  şi operelor lui Dumnezeu şi că pînă acum. nu s-a evitat cu grijă acest lucru), ci vor evita din desf ătarea lor ceea ce este dăunător cărnii căr ţi clin care s ă extragă continuu adevărata şi sîngelui, prin neîncetata citire a Bibliei şi. a altor    Dar rit o cunoaştere a lui Dumnezeu şi a creaţiei sale, a căr ţi bune (altminteri, porni ţi o clată pe un asemenea anumit ă adevăratelor virtuţi şi a adevăratei pietăţi. drum, îi vor atrage tot mai mult asemenea ispite). într precau ţ ie 7. Deci nimeni să nu-mi obiecteze prin un cu.vînt:fci vor învăţ a să vad ă ■  pretutindeni pe cuvintele Apostolului: „Nu îng ădui femeii să  Dumnezeu, pretutindeni să-l laude  şi pretutindeni să-l  înve ţ e pe altul..."  (I, Tim.' 2, 12), sau 1 ale lui îmbr ăţ i şeze şi astfel să facă mai pl ăcut ă aceast ă , via ţă Juvenal din Satira a 6-a: „Femeia | măritat ă cu obositoare şi să a ştepte pe cea. ve şnică cu o dorin ţă şi tine nu trebuie să aibă darul \ citvîntului, nici să nădejde mai mare. Oare biserica aşa cum e nu ne poate   fie me şter ă , în vorbe repede scă pate, nici să reprezenta raiul, în măsura în care este posibil acest înl ăturarea cunoască fel de fel de istorioare" 9S, sau după lucru sub soare? unei cum spune llippolit al lui Euripide ": obic.cliuni „Ur ă scfemeia doct ă  , nici cînd să nu fie la casa mea

Capitolul X.

învăţămîntul din şcoli trebuie să cuprindă totul .Despre, toate /. Acnm c0este fcnecesar să ar ătăm ca'1/// CClf  C  me  s t>ir]f"l $ ^ t  h <%~î învăţăm pe to ţ i toate  pr  (omonimia doeendos).: Aceasta să nu se învăţ a în

 ÎICS 

'sco ţ i înţeleagă în sensul "că noi cerem de la 40

toţi cunoaşterea tuturor  ştiin ţelor si ar-felor (mai cu seamă exact şi am ănunţit.) Idicrttl „acesta nu* este nici măcar util, iar practic este imposibil oricărui om, clin

cauza scurtimii vieţii noastre. Noi vedem c ă fiecare "artă este atît ele larg şi fin ramificată (de exemplu, fizica, aritmetica, geometria, astronomia sau şi agricultura ori pomicultura etc.) încît unui om cu cele mai bune dispozi ţii naturale îi poate solicita via ţa sa întreagă dacă vrea s-o fundamenteze teoretic şi. experimental. Aşa i s-a întâmplat lui Pitagora cu aritmetica 101, lui Arhimede cu mecanica 102, lui Agricola cu metalurgia303 şi lui Lon-golius m cu retorica (care nu avea decît un singur scop, acela de a deveni un ciceronian perfect). Dar asupra fundamentelor, cauzelor  şi scopurilor celor mai importante fapte şi evenimente, toţi oamenii trebuie s ă fie instruiţi, ca să nu păşească în lume ca simpli spectatori, ci ca viitori oameni de ac ţiune. Aceasta de bună seamă pentru ca, locuind în lume, sa nu întîlneasc ă ceva necunoscut, f ăr ă să1 poată aprecia cu modestie şi aplica corespunzător pentru folosin ţa uzuală, f ăr ă eroare nocivă;   pentru aceasta trebuie să ne str ăduim si aceasta trebuie realizat în tota-litate. 2. De aceea, să tindem inexorabil şi f ăr ă excepţie ca prin şcoli şi ' apoi în întreaga viaţă prin bunul efect al şco lilor : ceea ive şte, tltura între," 

'

.....

I. [să fie cultivate dispozi ţ itle prin  ştiin ţ e  şi  prin arte, II.  să fie perfec ţ ionate limbile, UI.  să   fie formate moravurile în vederea. deplinei onestit ăţ i, IV. să fie sincer adorat Dumnezeu. ' f  3. înţelept ă vorbit cel care a spus:  şco lile sini atelierele Umanit ăţ ii (Scliolas esse humamţ.atis officinas m5), care acţionează   pentru ca omul să devină" cu adevărat om ■mne, (adică conform ţelurilor noastre indicate lent ă , mai sus): I. creatur ă ra ţ ional ă , II. creatur ă ietate care este si&pînă'  (chiarpe sine  ) şi pe cele lalte creaturi, III. creatur ă care este încîntarea creatorului său. Aceasta se va realiza dacă şcolile se vor str ădui să-i facă pe oameni în ţ elep ţ i la minte, pruden ţ i în ac' ■ une si cucernici în inimă.

4. Aşadar, aceste trei tr ăsături trebuie  Demonstrarca aceste trei împlîntate întregului tineret din toate şco că ■im se pot  lile. Voi dovedi aceasta luînd baza aces  separa tui fapt: I. din lucrurile care ne înconjur ă aici, II. clin noi în şine, III. de la Hristos 8sav0p(b.:,oi (Omul  Dumnezeu), modelul cel mai perfect al  'perfec ţ iunii noastre. l. Din 5.  Lucrurile înse şi, înlfucîl ne privesc, nu pot  coeren ţ a însăşi   fi împăr  ţ ite decît în trei grupe: unele constituie a lucrurilor  obiectul specula ţiei noastre mintale, cum este cerul şi pămîntul şi tot ce ele con ţin. Altele sînt spre a fi imitate, cum e ordinea cea minunat ă, r ăs-pîndită pretutindeni şi pe care omul trebuie so imite în ac ţiunile sale. în sfîrsit, altele sînt spre desf ătarea noastr ă, cum este graţia divină şi  binecuvîntarea sa multiplă — aici şi în veşnicie. Iar ca omul să fie capabil pentru toate acestea, el trebuie. învăţat mai întîi să cunoască ce este expus privirii sale în acest m ăreţ amfiteatru, apoi să facă ceea ce îi revine să efectueze şi în sfîrsit să se bucure de ceea ce îi ofer ă bunul creator cu mîna deschisă (ca unui oaspete în casa sa). 6. Constat ăm acela şi lucru cînd ne observăm  pe noi în şine, şi anume că , to ţ i, în egal ă mă sur ă , tindem spre erudi ţ ie, moralitate  şi pietate, fie că  privim din punctul de vedere al sufletului nostru, II. Din al scopului creării noastre sau al pozi ţiei noastre compunerea  sufletului în lume.. nostru 7i Esenţa sunetului nostru se; compune din" trei puteri* (care reflectă trinitatea cea neercată): mtelcctul', voin ţ a şi memoria^ Intelectul  (inlellectus) se preocupă de ob-sen^ea oeoseTSHIoF dintre lucruri (pîn ă în cel mai mic detaliu). Voin ţ a (voluntas) se îndreaptă spre selecţia IuHaualbr7~ŞÎ anume alege cele utile şi respinge cele păgubitoare.   Memoria (memoria), în sfîrsit, reţine ceea ce preocupă intelectul şi voinţa spre folosul viitor  şi aminteşte sufletului de dependenţa sa faţă de Dum41

nezeti, precum şi de datoria sa — si în func ţie de aceasta este denumită şi,conştiinţă (conscientiă). Pentru ea aceste facultăţi să-şi poată îndeplini corect menirea lor trebuie  să fie prevă zute eu tot  ceea ce este necesar, cu ceea ce luminează intelectul, dirijează voin ţ a  şi  ţ ine trează con ştiin ţ a, ca în felul acesta intelectul s ă-poată clar discerne, voinţa si aleagă f ăr ă eroare, iar  conştiinţa să oglindească toate cu zel la Dumnezeu. Aşa precum aceste facultăţi —  intelectul, voin ţ a şi con ştiin ţ a ~~, care constituie rinul şi acelaşi suflet, nu pot fi desp ăr ţite, tot astfel nu pot fi despăr ţite cele trei ornamente ale sa ie: erudiţia, virtutea şi pietatea. 6'« Dacă reflectăm" pentru ce am fost aşezaţi în lume, atunci se vede c ă aceasta are de două  In scopul  ori un triplu scop, şi anume: spre»a servi lui venirii noastre  Dumnezeu, creaturilor  şi vouă înşine; spre a ne în lume bucura de pl ăcerea care emană de la  Dumnezeu, de la creaturi si de la noi înşine. 9. Dacă vrem  să servim lui Dumnezeu, aproapelui şi nouă înşine, atunci trebuie s ă avem evlavie fa ţă de Dumnezeu, moralitate fal ă de 1. Spre a aproapele nostru  şi  ştiin ţă cu privire la noi  servi lui în şine, Toate acestea sînt laolalt ă atît de  Dumnezeu, întrepătrunse, încît omul pentru sine însu şi nu aproapelui  şi nouă în şine. trebuie să fie numai prudent, dar  şi moral, şi   pios; tot şaa în ceea ce priveşte slujirea aproapelui, îi este necesar ă nu numai moralitatea, clar si ştiinţa şi pietatea, iar pentru lauda lui Dumnezeu nu ajunge numai pietatea, ci în egală măsur ă şi ştiinţa, şi moralitatea. 10, S ă ne oprim asupra hl ăceti'L, (volup-tas)  pe care Dumnezeu a aestinat-o omului, aşa cum a dovedit-o în crea ţie, adu-cîndu-1 pe lume atunci cînd aceasta a fost prev ăzută cu de toate şi de dra.gul.Jui a creat raiul desf ătării şi, în fine, 12. Spre a ne a f ăcut părtaş la fericirea sa veşnică. bucura de o 71. Prin plăcere nu trebuie'să se înţeleagă cea îvtreitd. corporal ă (deşi aceasta nu e altceva decît puterea  pl ăcere, sănătăţii, plăcerea în mîncare sau în dulceaţa somnului, ce nu poate să rezulte decît din virtutea cumpătării), ci plăcerea sufletului. Ea  provine

fie de la lucrurile care ne înconjur ă, fie de la noi înşine sau, în sfîr şit, de la Dumnezeu. /,:. Pl ăcerea care emană de la lucrurile 1 7 

înse şi este acea bucurie a cercet ărilor pe care o încearcă bărbatul în ţ elept. Căci orişiunde se află, orişice i se ofer ă spre observare şi orişice ar lua în considerare şi meditare, pretutindeni el g ăseşte mrejele unei asemenea satisfacţii, încît adesea, r ă pit parcă în afara sa, uit ă de sine însuşi. Aceasta desigur ne arată Cartea înţelepciunii: „C ăci .petrecerea cu în ţ elepciune 'n~are amăr ăciune  şi vie ţ uirea cu ca n-are sila, ei veselie  şi bucurie"(Cartea înţelepciunii/ 8,. ÎB). Şi rin înţelept păgîn zice: „Nimic nu este mai dtd.ee în via ţă decît. a filozofa" l()(i (xov (piA,oaocpeîv ouSâv f ţSîoy sv  pi).

13. Pl ăcerea de sine este acea prea dulce b.  Di. hidratare în care omul dedat virtu ţii se bu- în şine cur;, de buna sa dispoziţie interioar ă, fiind gata pentru tot ce reclamă ordine dreaptă. AVeastă plăcere este cu mult mai mare decît cea  precedentă, conform zică toarei: „O con ştiin ţă bună este o petrecere neîntrerupt ă" im. 14. Pl ăcerea de Dumnezeu este gradul c. Din cel mai înalt de bucurie în această viaţă, Duma dacă omul, simţindu-1 veşnic pe Dumne zeu binevoitor lui, se împ ărtăşeşte din favoarea sa x>ărintească şi neschimbată, aşa încît inima sa se contope şte cu iu   birea de Dumnezeu şi ştie că nu trebuie să lavă sau să dorească mai mult decît ha se confunde întreg în mila lui Dum nezeu şi să stea liniştit şi să savureze  plăcerea vieţii eterne.   Aceasta este pacea aceea a lui Dumnezeu, care covîr  şe şte orice minte (Pilipeni 4, 7), peste care nu se mai   poate dori sau cugeta ceva mai sublim. Aşadar, cele trei: erudi ţ ia, virtutea si  pieiatea ~ sînt cele trei izvoare din care curg rîurîle celor mai desăvîrsite bucurii. t 

15. în sfîr şit,  Dumnezeu, care s-a re- 3. £>iu vclat în carne (spre a oferi tuturor forma exemplu \

" 

-J 1

 J 

■

 L

i ■ 7

-  Hristos,

ş.i norma), a învăţ at prin propriul sau e mode } }exemplu că aceste trei lucruri trebuie sa nostru se g ă sească în to ţ i şi în fiecare în parte. 42

Iar Lsus sporea cu vîrsta în în ţ elepciune şi har, în  fa ţ a lui Dumnezeu  şi a oamenilor, mărturiseşte evanghelistul (Luca 2, 52), Acest cuvîut cuprinde trinitatea propriet ăţilor noastre bune! Ce e înţelepciunea altceva_decît cunoa şterea• tuturor; Juc.ru-rilor aşa cum sîht? Oare graţia nu confer ă oamenilor  ai'ractivitatea moravurilor} Ce este graţia lui Dumnezeu pentru noi, clac ă nu e mijlocită clejejwid  ţ de Dumnezeu? Adică evlavie infima, serioasă şi arzătoare. S ă cultivăm a şadar  in noi ceea ce am vă  zut-la lsus Hristos, care întruchipează ideea cea mai desăvîr şită a oricărei  perfecţiuni cu care noi trebuie să ne identificăm. 16. Iată de ce 'el a spus:  ,,înv.ă ja ţ i de la mine" (Mate? îl, 29). Şi pentru că acest"Hristos a fost dat neamului omenesc ca gel mai luminat învăţător, ca cel mai sfînt preot şi că cel mai  puternic rege, este limpede că şi creştinii trebuie să fie formaţi după exemplul lui, lumina ţi în spirit, sfinţi în sîrguin ţa conştiinţei, puternici în fapte (fiecare după vocaţia sa). Abia atunci şcolile noastre vor fi cu adev ărat creştine, cinci ne vom forma cît mai asemănători lui Hristos. 17. Ar fi o dezlînare nefericit ă oriunde aceste trei însuşiri n-ar fi unite printr-o leg ătur ă de fier.  Nefericită este erudiţia care nu se contope şte cu moralitatea si pietatea! C ăci ce este ştiinţa f ăr ă moralitate ? Cine înaintează în ştiin ţă si ramine

în urmă înt  privin ţ a moravurilor, mai mult pierde decît cî  şiig ă (după un vechi proverb :108). Iar ceea ce a spus Solomon despre o femeie frumoasă, dar  neinteligentă, este valabil şi pentru un (om) învăţat, dar lipsit de moralitate.  Erudi ţ ia la un bărbat f ăr ă moralitate este întocmai „ca inelul  de aur în ritul porcului"  (Pilde 11, 22). Şi după cum nu se montează pietre scumpe în plumb, ci în aur, şi atunci amîndou ă str ălucesc mai puternic, tot aşa ştiinţa nu "trebuie unită cu disoluţia, ci cu virtutea, şi atunci se servesc reciproc spre  podoabă. Dacă însă' la amîndouă se adaugă şi   pietatea pur ă, se atinge perfecţiunea. Căci aşa cum frica de Dumnezeu~e§te "începutul şi sfîr şitul înţelepciunii, tot a şa ea este „culmea şi cununa ştiinţei, pentru că '. desăvîr  şirea în ţ elepciunii este frica de Dumnezeu (Tilde 1,7; lsus fiul lui Sirah I şi în alte locuri10
 Nefericit  ă dezlînare

Capitolul XI 

Şcoli care să corespundă întru totul scopului lor  n-au fost pînă acum înd o să 1. Apar poate mult prea preten ţios cu o şcoala | şcoală perfect adecvată scopului ei acea j şcoală această îndr ăzneaţă afirmaţie. Dar eu care este cu adevărat un atelier  i   gl oamenilor  , i i ' *-••_. Care sa „ e (hominum officina) ,vunde j/rmhţile celor  ma rc er  d ^  l' problema însăşi şi te propun >e deplin ccTnvaţăTsînt cu adevărat f luminate r ă spund ă de   pe tine, cititorule, ea judecător; eu în-ndniji? sumi îmi str ălucirea ştiinţei, ca să rezerv rolul de actor. Numesc 43

6. far acolo unde există, ele nu sînt 2.  Ni,  poată pătrunde prompt in toate fenomenele şi , tainele (Cartea înţelepciunea iuLSolomon 7, 21), comune pentru to ţi, ci numai pentru  unde s-au l  uncie afectele  şi înclinările să fie dirijate spre nnii, şi anume pentru cei înstăriţi, lnt.ru-   suri si armonia generală a virtuţii, iar inimile să fie eît acolo unde exist ă sînt foarte scumpe, vească atrase prin dragostea divin ă, şi sa se entuzias-   j cei săraci nu sînt primiţi decît în anumite ! meze în aşa fel încît toţi aceia care sînt cazuri, adică din nula cuiva. Dar între J ei se afl ă încredinţaţi şcolilor creştine să se obişnuiască, de minţi str ălucite (excellentia J ingenia), care, spre ărate  paguba 'marc a bisc  pe acum, cie dragul acestui adev înţelepciuni, să tr ăiască pe pământ o viaţă  j'icii şi a statului, este de crezut c ă r ămîn cerească; într-un cu-vînt, acolo unde înva ţă toii neobservate şi se pierd. totul si fie de-a-ntrcgul (omnes, (minut, 7. Pe lîngă aceasta, la învăţarea fine 3.  N  H  oninhia).  şcoli, c tului s-a folosit de cele mai multe ori de sup 2. Oare ce şcoală a urmărit pînă acum treapta o metodă atît de aspr ă, încît şcolile sînt I  Dovad ă că acestei perfecţiuni? Să nu mai vorbim, de faptul considerate mai degrab ă o sperietoare j de copii şi asemenea că nu a atins-o. Dar ca să nu apar că vine*/, idei loc de tortur ă a minţilor, j astfel că" cei mai ' mulţi  şcoli trebuie  platonice- no şi că vise/; o perfecţiune cart* n-a elevi, că pătîncl I dezgust fa ţă de ştiinţă si c ăr ţi, s să fie, dar  existat vreodată şi nici nu poate fi cumva sperat ă au I gr ă bii "spre magherniţele meşteşugăreşti î sau nu, exist ă în viaţa aceasta, voi ar ăta cu un alt argument că spre alte căi ale vieţii.", şcolile trebuie s ă (ie aşa, dar pînă acum nu S. Celor  care au fost reţinuţi (fie siliţi prin există. voinţa, părinţilor sau a binef ăcătorilor, fie 4. Nic. 3.. Doctorul Luiher, în „Chemarea către oraşele ademeniţi în speranţa unei demnităţi prin nu sîn, învăţ at: Germaniei" (din 1525), între altele, îşi exprimă ştiinţă sau, în sfîr şit, din toate, i,  Dorin ţ a dr. două dorinţe: mai iutii  să se înfiin ţ eze în toate înclinare natural ă către artele liberale) nu li se ceea a  Litther  ora şele, tir gurile  şi satele scoli în care întreaga asigur ă o cultur ă serioasă şi înţeleaptă, ci mai  prineij. degrabă una nepotri-. vită şi falsă. Căci tocmai tinerime, de ambele sexe, să fie instntM ă';(cAim ceea ce în mod special ar trebui inoculat trebuie să se facă, am prezentat în cap. IX); astfel  că  şi cei ce s-au dedicai agriculturii sau altei spiritului,: s-a neglijat;  pietatea şi -mofalita ţ ea, în meserii trebuie sa -mearg ă zilnic cîte 2 ore la schimb, j peste toilîT şcoli (chiar în academii, care  sand ă ca să înve ţ e  ştiin ţ e, moravuri '  şi religiei: în I de fapt ar trebui să fie în fruntea culturii j al doilea rhtd, ei trebuie să fie învăţ a ţ i printr-o omeneşti) s-a acordat puţină grijă, încît | de cele metoda u şoar ă , ca învăţătura să nu-i îngrozească , mai multe ori în loc de miei blînzi, j au ie şit ci să-i atrag ă ca în ni şte mreje,  şi astfel copiii să măgari sălbatici şi neîmblînziţi. i .pi în locul unui  participe la studii cu aceea şi bucurie ca şi cum şi- caracter format pentru * virtute, numai, o spoială ar petrece ziua întreag ă jnchuln-se cu nuci, cu de bună. comportare, cu îmbr ăcăminte mingea sau alergînd. ■ Aşa spune Luthcr 1". fastuoasă şi exotica, iar ochii, mîinile şi  picioarele exersate pentru nimicniciile lume şti. 4. înţelept sfat, desigur, şi demn de un bărbat Oare cui dintre aceşti omuleţi, lustruiţi atîta atît de mare! Dar cine nu vede c ă a r ămas pînă vreme prin studiul limbilor  şi al artelor, î-ar ii acum doar o dorinţă? Unde sînt acele şcoli venit în minte s ă fie pentru ceilalţi măritori un generale? Unde este metoda aceea uşoar ă? model în cumpătare, castitate, umilinţă, omenie, 5. Toate le vedem dimpotriv ă: căci în seriozitate, r ă bdare, stă pânire de sine? Cum se  Prin însăşi aşezările cele mici, în tîrguri si sate n-au fost explică oare aceasta? Numai prin aceea că în mărturia tot scoli.  şcoli nici im s-a tins către o via ţă model'. Aceasta i obiectelor  înfiinţate  peste C ăci: o dovedeşte slă birea disciplinei aproape în toate şcolile, decăderea moravurilor în toate stările,  precum şi nesfîr şitele l.Mai îttiîinu   s-au înfiin ţ at   pretutindeni  sco ţ i

44

 plîngeri, suspine şi lacrimi ale multor evlavio şi. Şi mai poate oare cineva s ă mai apere o astfel de stare a şcolilor? ri% Păcatul originar transmis nouă de la cei dintîi crea ţi ne stă pîneşte într-atîta încît ne îndepărt ăm de la arborele vie ţ ii  şi tindem în dezordine către arborele cuno ştin ţ ei'.] 'Spre această tendinţă dezordonată s-au îndreptat şcolile şi nu au urmărit pînă acum decît ştiin ţele. 9. în ce ordine şi cu ce rezultat au f ăcut acest lucru? De fapt, ele au pro u o metod ă cedat în aşa fel încît pentru ceea ce i-a u şoar ă  , ci fost posibil min ţii omeneşti să cuprindă una dar ă într-un an, s-au acordat cinci, zece şi chiar mai mulţi ani. Şi ceea ce se putea infiltra şi picura spiritului într-un mod foarte lesnicios, din contra, s-a imprimat şi a fost umplut în mod for ţat. Ceea ce se putea prezenta ochilor clar  şi evident, a fost oferit obscur, perplex şi încurcat, adeseori în mod pur enigmatic. 10. Să nu mai vorbim acum de faptul că spiritele au fost nutrite nu cu adev ăratul nucleu al  Avăţămîn- lucrurilor, ci cu coaja de cuvinte goale (un fel de ;g bazează  p>apagalisrn), cu pleava opiniilor  şi cu fum. i mult pe • 11. Cit priveşte însuşi studiul limbii latine decît pe (spre a da în treacăt un exemplu), o, bunule  fapte Dumnezeu, cît era de încurcat, cît de obositor  şi Se  ştie ctt  cît de complicat, i în adevăr, cîrciumarii, ostaşii de extins si salahorii înva ţă mult mai uşor oricare limbă complicat  diferită de cea proprie; chiar două-trei, în •ui limbii cîrciumi, la serviciul militar sau într-o alt ă latine muncă inferioar ă, decît învaţă numai limba latin ă elevii în şcoli, într-un timp extrem de lung şi cu maximum de sfor ţare. Şi cu ce rezultat neegal! Aceia flecărese curgător abia după cîteva luni, pe cînd aceştia de-abia pot, dup ă 15 sau 20 de ani, să spună ceva latineşte şi în acest caz sprijininduse pe gramatică şi dicţionar  şi încă nu f ăr ă şovăială şi nesiguranţă.  De unde poate proveni o astfel de pierdere de timp  şi de muncă dacă. fiu dintr-o metod ă defectuoasă? 12. Despre aceasta, vestitul Eilliard Lubinus, doctor în teologie şi profesor la Academia din Rostock, scrie pe bun ă dreptate următoarele113: „Mie îmi face  Lubimis  plînge în aceast ă  privin ţă

impresia că metoda obi şnuit ă de a învăţ a pe copii în  şcoli pare să fie o inven ţ ie a cuiva care a primit sarcina ca prin mare osteneal ă  şi chin  să g ă sească o metod ă cu ajutorul căreia învăţătorii ca  şi elevii pot fi condu şi să- şi însu şească limba latină după o muncă imensă , o aversiune puternică , chinuri nesfîr  şite şi un timp  foarte lung.   De cîte ori mă gîndesc la aceasta mi se revolt ă mintea, mă cutremur lot de atîtea ori  şi mă îngrozesc pînă în adîncul fiin ţ ei ■melc". Şi puţin mai departe: „în timp ce reflectam adesea asupra acestui lucru,măr-turisesc că am ajuns la iăeea şi convingerea că a şa ceva a fost  introdus în  şcoal ă de către un geniu r ău  şi invidios, de către un du şman al neamului omenesc". Aşa se exprimă acesta, pe care am vrut să-1 menţionez; ca pe unul dintre mul ţi al ţi martori distin şi. 3

13. Dar de ce să mai căutăm martori?  P ărerea ^  Toţi ai noştri care provin din scoli si "" orum universităţi n-au fost atinşi nici măcar  de umbra unei pregătiri ade ştiin ţifice vărate. ' Dintre multele mii. sînt si eu unul, uri biet nec ă  jit, ăruia c delicioasa  primăvar ă a întregii sale vieţi, anii înflo ritori ai tinereţii, i s-a pierdut în. mod mizerabil cu fleacurile scolasticei. ' Ah, după ce mi-a fost dat s ă privesc lucrurile mai bine, de cîte ori amintirea timpului   pierdut nu mi-a scos suspine din piept, şi lacrimi din ochi nu mi-a provocat dureri de inimă! [Ah, de cîte ori această durere nu m-a silit să exclam: O, dacă Jupiter [mi-ar da înapoi anii pierdu ţ i iM 1 14. Ce zadarnice sînt aceste dorinţe;  şi dorin ţ ele  Piîngerile trebuie să se ziua care a trecut nu se va mai întoarce! transforme   Nici unul dintre noi, ai cărui ani au trecut, nu mai reîntinereşte, încît să-şi în g ă sirea a înceapă din nou veleatul şi să înveţe ceva mai bun a se pregăti pentru o viaţă mai bună ; aci nu ajută nici un sfat.  Exist ă doar o singur ă   posibilitate, una singur  ă  , ca 45

, evita,, 'Aceasta să se Facă în numele şi sub  j conducerea aceluia care este singur in '   stare ăs numere gre şelile noastre  şi să i îndrepte slrîmbât ălilc (Ecclesiast 1, 15),

noi efectiv să ajut ăm pe urma şii no ştri, î)npă ce am văzut greşelile în care ne-au împins învăţătorii noştri, trebuie să ar ătăm acum calea prin care le putem

Capitolul XII 

Şcolile pot fi reformate în mai bine  An fost  1. A vindeca bolile vechi este foarte greu şi eficace oare aproape imposibil. Dar dac ă s-ar găsi un leac medicamentele în bolile  promiţător, fi va respinge oare bolnavul? Nu cronice? cumva oare, el va dori sad aplice cît mai repede

cu putinţă, mai ales cînd simte că nici medicul nu este condus de o p ărere neîntemeiată, ci de o raţiune fermă. Tot aşa şi noi trebuie s ă ajungem acolo cu propunerea noastr ă neobişnuită, încît să devină clar: mai întîi ce. -promitem şi apoi care este baza (de la care pornim). 2{ Noi f ă g ăduim o astfel de organizare a  şcolilor  prin care: Ce propune I. să fie instruit întreg tineretul  (afar ă  şi ce promite autorul? de cei cărora Dumnezeu nu le-a dat minte); II. în tot ceea ce îl poate face pe ora înţelept, bun şi sfânt; III. în asa fel ca formarea (formatura), un fel de pregătire pentru viaţă, să se termine înaintea vîrstei adulte ; IV. aceea şi formare să decurg ă f ăr ă băt ăi şi asprime, f ăr ă vreo constrîn-gere, ci pe cît posibil u şor, pl ăcui  şi afrmape de la   sine (quasi sua sponîejjl'în felul acesta, şi corpul viu îşi" măreşte statura sa, f ăr ă a avea nevoie să-şi întindă sau extindă membrele, deoarece corpul însuşi creşte de la sine în m ărime şi vigoare, treptat şi în mai multe sensuri, dac ă ştim să-i oferim raţional hrană, îngrijire şi exerciţiu.

La fel, hrana, căldura şi exerciţiul pe care le oferim în chip raţional spiritului, se transformă în înţelepciune, virtute şi  pietate ; V. { erudi ţ ia, să. nu fie sclipitoare, ci ""autentică , nu superficial ă , ci temeinică ,1 omul — ca fiinţă raţională — să mi se călăuzească de o raţiune str ăină, ci de a sa   proprie, să nu citească şi să înţeleagă numai opiniile str ăine despre lucruri şi căr ţi, sau cli iar să şi le întipărească şi să le repete, ci să pătrundă el însuşi la r ădăcinile lucrurilor  şi să se obişnuiască aşi însuşi adevăratul lor sens şi adevărata lor întrebuin ţare. Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la fermitatea morală şi  pietate; VI./   Formarea să nu fie ostenitoare, ci cu totul u şoar ă , [astfel ca zilnic să se întrebuinţeze numai 4 ore pentru exerciţii comune,/şi anume cîte un singur  învăţător -să ajungă pentru 100 de elevi la învăţarea simultană şi aceasta s-o facă de zece ori mai uşor, şi nu cum se obişnuieşte pînă acum ca un învăţător să fie pentru fiecare elev în parte. 3. Dar cine va crede aceasta înainte de a vedea? Este o atitudine cunoscut ă a muritorilor, de a se mira în fa ţ a unei descoperiri deosebite, cum de este posibil s-o faci, iar dup ă ce o  Atituă oamen asemenea descoperire este f ăcut ă  , se mir ă cum  fa  ţă , cli de n-ai f ăcul-o invenl  ilustra e.xomp ma şin:  Ar Mm

46 

!

mai de mult ; (cînd Arhimecle i~a promis regelui Cui nu i s-ar fi p ărut acestea nişte enigme sau Hieron că va trage cu o singur ă mîilă pînă îa desigur zădărnicii şi fanfaronade? Şi totuşi, acum mare o corabie foarte marc, pe care nici o sută de ştie orişice copil că se pot realiza. oameni n-au putut-o mişca din loc,, pe rege 1-a 6. Cînd   Berthold Schwarz m, inventatorul apucat jtsul, iar apoi a v ăzut faptul cu uimire. ^15   prafului de puşcă, le-a spus arcaşilor: „arcurile Ş i prin (exemplul) 4, Columb, care spera să descopere în Apus voastre, batistele voastre  şi aruncătoarele  prafului de >i prin. insule noi, nu g ăsea acces la nici un rege pentru voastre' au pu ţ ină valoare. V ă voi da un  pu şcă 'mplul  aceasta, nici unul n-a vrut s ă contribuie cu cît de instrument care, f ăr ă încordarea bra ţ ului, ci ii noi  puţin pentru o asemenea încercare, cu excepţia numai cu ajutorul focului, va arunca fier  şi pietre celui din Castilia. 1Hi După cum aflăm din istorie, n-a  şi va trage mai departe, lovind  ţ inta cu mai mult ă lipsit mult ca tovar ăşii s ăi marinari, cuprinşi mereu ele  for  ţă , distrugînd-o" ; cine dintre ci nu ar fi luat pe disperare, să-1 arunce pe Columb în mare şi astfel să se acest om în derîclere? Este a şa de obişnuit ca tot întoarcă acasă f ăr ă realizarea scopului. Şi totuşi a fost  ce e nou si necunoscut să fie considerat ca ceva descoperit ă aceast ă intensă lume nouă şi ne ■minunăm miraculos şi de necrezut!,2 7.  Nici americanii ° nu-şi puteau închipui acum ,cu to ţ ii cum de a putut să r ămînă necunoscut ă otita vreme. Dar de asta ţine şi acea faptă glumeaţă a cum un om, f ăr ă să vorbească cu altul, f ăr ă a lui Columb: aflîndu-se la un osp ăţ, spaniolii, care îl   parlamenta (sine internun-tio), numai prin invidiaţi pe el italianul pentru renumele unei asemenea trimiterea unei hîrtii, poate comunica gîndurile Ş i prin descoperiri, l-au atacat cu cuvinte sarcastice, obligîndu- sale — ori asta acum o pricepe la noi orice prost. (exemplul)  scrisului 1 să asculte între altele c ă descoperirea celeilalte Aşa e peste tot, în toate lucrurile: emisfere a pa-mîntului s-a f ăcut întîmplător şi că n-ar fi ar fi f ăcut cunoscut c ă el posedă Dumnezeul meu). întru-cît  noi aici nu scriem un procedeu cu ajutorul căruia un om poate   pentru ignoranţi, ci pentru cei cul ţi, de aceea copia în opt zile mai multe c ăr  ţ i decît pot într-un trebuie să ar ătăm că e posibil ca tot tineretul să fie Ce se. poate an zece copi şti dintre cei mai iu ţ i,  şi că acestea introdus în ştiin ţă , moralitate  şi pietate, şi aceasta  face împotrivă vor fi mai elegant scrise, că toate exemplarele  f ăr ă nepl ăceri  şi dificult ăţ i,' pe care le resimt  vor avea aceea şi forma pînă la ultimul punct,  şi deseori atît cei ce predau, cît   şi cei ce înva ţă , nici o gre şeal ă în cazul în care unul singur a fost   folosind metoda obi şnuit ă. corectat ş.a.m.d. Cine l-ar fi crezut? 10. Pentru această demonstrare, sin gura bază, dar absolut îndestul ătoare, să fie următoarea:) că orice lucru nu ■numai că tinde u şor mtr-acolo unde înclină

 Baza  ştiin ţ ifică a demonstra ţ iei

47 

de la natur ă  , dar  şi de la sine — aproape cu cutam lucr ări manuale, f ăr ă prea mari greutăţi, de oarecare nesa ţ  —   se gr ăbe şte într-acolo, încît  ce n-am învăţa şi pe cele ale minţii, cînd nu lipseşte o bună îndrumare? Ce aş mai putea  simte durere de l-ar împiedica cineva.'   Explica ţ ie //, Desigur că o pasare spre a deprinde să. completa? Un căl ăre ţ  învaţă în cîteva luni un cal zboare, un pe şte —  să înoate şt un animal  să meargă la trap, să sar ă, să facă volte şi să  sălbatic —  să fugă nu trebuie să-i deprinsa cu 'execute mişcări la semnul cu biciuşca. Cu violenţă, deoarece ci o fac de la sine ele îndată ce  scamator  de rînd învaţă ursul  să danseze, simt că membrele care trebuie să servească iepurele să bată din tipsie, clinele să are, să lupte, acestei activit ăţi sînt destul de puternice. Nici să ghicească ş.a. O sărmană bătrînă învaţă apei irn trebuie să-i impui să curgă la vale, nici  papagalul, ghio-noaia sau corbul  să imite vocea  focului să ardă cînd are combustibil şi aer, şi nici sau sunetele omeneşti — toate acestea împotriva  pietrei rotunde să se rostogoleasc ă la vale, sau naturii şi într-un timp scurt. S ă nu poal ă fi oare celei pătrate să stea pe loc, şi nici ochiului sau instruit omul, cu efort minim, în lucrurile pe care oglindei, cînd c suficientă lumină, să prindă natura nu mimai că i le admite sau. spre care \îl  obiectele, şi nici sămînţei să încolţească conduce, dar cil iar îl trage  şi îl r ă pe şte (r ă pit)? Ar trebui să ne ruşinăm să" afirmăm aşa ceva, atunci spre a nu ne face de ocar ă în faţa dresorilor de , cînd are destulă umiditate şi căldur ă.  j Cu totul de la sine reclam ă fiecare să facă ceea ce animale. /5.\Ni se mai obiecteaz ă de asemenea A că însăşi e capabil de la natur ă, şi o face de îndat ă ce  primeşte un ajutor oricît de mic.j  greutatea lucrurilor face ca s ă nu le poat ă în ţ elege ori şicine. R ăspund: în ce const ă acea greutate?   Aplicai ie 12\ întrucît (după cum am văzut în cap, V), Există oare, întreb eu, în natur ă un obiect de o  semin ţ ele erudi ţ iei, moralit ăţ ii  şi piet ăţ ii se află culoare at.it de întunecată încît să nu-1 poată de la natur ă în fiecare (nu vorbim de oameni reflecta o oglindă, dacă îl r ăsuceşti într-o lumin ă anormali), de aici rezult ă că nimic nu este necesar în continuare decît un u şor impuls şi o  potrivită? Există oare ceva ce n-ar putea fi pictat într-un tablou de cineva care cunoaşte pictm*a? îndrumare inteligentă/ \ Există oare o sămînţă sau o r ădăcină pe care n-ar    Prima 13.) Se spune „că nu din orice lemn se obiec ţ ie. accepta-o pămîntul şi prin căldura lui o să  poa ţ e face zeul Mercur™ 1 , R ăspund: dar  încolţească, de îndată ce există cineva care să ştie din orice om — un om, dacă nu intervine unde, cîncl şi cum să semene şi să sădească? Mai coruperea, j adaug; în lume nu exist ă nici o stîncă şi nici un turn  A doua , 14. For  ţ ele noastre interne au sl ăbit ! de o asemenea înălţime încît să nu poată fi obicciw datorit ă păcatului originar  (ar putea spune ' cineva). R ăspund: dar nu s-au stins'. Şi for ţele escaladate de oricine are picioare, dacă se aşază bine scările sau se sapă în stîncă trepte în ordinea şi noastre corporale, au sl ă bit, dar noi am ştiut să le readucem la for ţa vieţii lor naturale prin mers, succesiunea fireasc ă şi se iau, măsuri prin parapete împotriva căderii JjDacă însă aşa de puţini ating fugă, exerciţiu şi prin activit ăţi speciale. E adev ărat că primii oameni au putut să meargă, să culmile ştiinţei, deşi mulţi se îndreaptă într-acolo cu vorbească şi să gîndească imediat după creare, în zel şi pasiune, iar acei care ajung pînă la un anumit timp ce noi nu putem merge, vorbi şi gîndi decît  punct, o fac numai cu greiitate, f ăr ă vlagă, gîfîincl dună ce am învăţat practic (usu) lucrurile acestea. şi ameţiţi după poticniri şi căderi dese, de aici nu se .De aici însă nu rezultă că aceasta nu se poate  poate trage concluzia c ă spiritului uman i-ar fi ceva învăţa altfel, decît. confuz, cu multă osteneală şi inaccesibil, nesigur. Căci dacă învăţăm ce ţine de' corp, şi anume:  să mîncârn, să bem, să mergem, să dansăm, să exe48

ci numai că treptele n-au fost bine dispuse, prea pu ţine, cu indocil, iar altul zburdalnic, şi i-a gonit pe amîndoi, distanţe mari, dăr ă pănate, adică metodele sînt încurcate. deoarece unul deşi avea voinţă nu putea, iar celălalt deşi /'Cert este că treptele just dispuse — integrai, solid şi sigur  avea putere, nu voia.®2 Dar ce se întîmplă cînd cauza   — vor permite oricui să ajungă la înălţimea dorită. r  ■'-a  RaS: P  acestei aversiuni fa ţă de ştiin ţă este însuşi obiec ţ ie lJ6- Vei spune:  Exist ă totu şi firi cu totul mărginite, învăţătorul? în orice caz,fAristotel a sus ţ inut că dorin ţ a de care nu se prinde nimic'. către ştiin ţă este înnă scut ă omului1^, că este aşa am văzut R ăspuns /'R ăspund: cu greu exist ă o oglindă ătît de în capitolul V 124 şi în cel anterior celui de fa ţă, al XImurdar ă încît, într-un oarecare mod, s ă nu lea125. Cîteodată, dezmierdarea părinţilor corupe pofta recepţioneze imagini, sau o tabl ă aiît de aspr ă naturală a copiilor pentru înv ăţătur ă; altădată,, o camaraîncît să nu se poată derie rea îi ademeneşte la acţiuni dăunătoare, alteori R ăspuns scrie pe ea, îu vreun chip, ceva'] Şi dacă se copiii înşişi sînt abătuţi şi îndepărtaţi de la atracţia foloseşte o oglindă pr ăfuită sau'pătată,  j. ca trebuie mai înnăscută a minţii prin activităţi exterioare acesteia sau întîi cur ăţată, iar de este tabla aspr ă, ea trebuie mai întîi netezită şi apoi vor corespunde scopului lor. Tot a şa şi casnice,, sau prin fel de fel de i alte lucruri. A şam se tinerii, dacă sînt cultivaţi (poli-atur) si îndemna ţi explică că nu apare nici o dorin ţă pentru necunoscut şi corect, se vor forma şi se vor îndemna reciproc, pîn ă nu-şi pot reveni u şor.j (Astfel, precum limba clac ă e cînd toţi N.B. vor înţelege totul, ' '(Nestr ămutat r ămîn deprinsă ctfun gust oarecare nu poate aprecia un altul, tot la afirma ţ ia mea, pentru că fundamentul ei este de aşa şi mintea, clacă este preocupată într-o parte, nu poate nestr ămutat.) Desigur, există o diferenţă în sensul că fi atentă la ceea ce i se ofer ă din altă parte.) în această cei mai greoi se las ă abia-abia introdu şi în cunoştinţe, situaţie, trebuie mai întîi înlăturată acea ză păceală supradar pînă la urmă se lasă. Cei mai capabili, din contra, în  pusă şi readusă natura la vigoarea ei proprie, şi atunci, str ădania lor vor fi conduşi de la una la alta, vor  desigur, va reapare pofta dup ă ştiin ţă. Dar cine, dintre toţi  pătrunde tot mai adînc în lucruri şi vor aduna, pe aceia care se ocupă de formarea tineretului, se gîndeşte să-1 facă mai întîi receptiv pentru aceast ă formare? diverse căi, observaţii folositoare, noi. în sfâr şit, R ăspuns   pot exista firi care sînt cu desăvîr  şire inapte Strungarul, înainte de a strunji lemnul, îl a şchiază, iar   pentru cultur ă , la fel cum un lemn cu totul noduros nu fierarul, înainte de a prelucra fierul, îl înro şeşte.. corespunde pentru gravur ă. Pentru cei cu mintea Ţesătorul mai întîi cur ăţă, spală şi scar-mănă lîna înainte mijlocie însă , care, datorit ă gra ţ iei lui Dumnezeu, sînt  de a o toarce, de a preg ăti urzeala şi de a o ţese. Şi cei mai numero şi, afirma ţ ia noastr ă pă strează  N,B. cizmarul prelucrează, întinde şi netezeşte pielea înainte întregul adevăr. Pe cei cu totul slabi de minte îi de a coase carîmbul. Care dintre înv ăţători se preocupă în întîlnim tot atît de rar ca şi pe cei cu membre diforme aceeaşi măsur ă, ca înainte ele a deprinde pe un elev cu de la natur ă. Este cunoscut că orbirea, surzenia, gustul pentru cultur ă, să-1 pregătească pentru aceasta, şcliiopătarea, starea de boală, rar sînt înnăscute, ci f ăcîndu-1 receptiv pentru toate? Aproape fiecare îl ia a şa rezultă mai mult din vina noastr ă; la fel este şi cu cum vine, cum îl g ăseşte, şi îndată îl strunjeşte, îl imensa slă biciune a creierului. ciocăneşte, îl piaptănă şi îl ţese, îndată îi aplică propriul -a obiec ţ ie 17. în şfîr şit, _' se mai poate obiecta că unora nu său model şi vrea apoi ca acesta imediat s ă lucească şi să le lipse şte aptitudinea de a învăţ a, ci pl ăcerea, şi str ălucească. Cui nu-i reuşeşte (şi cum i-ar reuşi, vă a-i constringe împotriva voin ţ ei lor este rog?), se indignează, se supăr ă, chinuitor   şi inutil. R ăspund: în adevăr, se  povesteşte despre un filozof că avea doi şcolari: unul era 49

se înfurie. Şi ne mir ăm că unii condamnă şi evită o astfel cîe formare ? Este de mirare mai degrabă faptul că aceasta a putut fi suportată de cineva.   Deosebiri sau fg, JSfi se ofer ă însă prilejul să discul 
I reuşit sa stă pînească calul, printr-un } uimitor meşteşug, f ăr ă bătăi, Alexandru 1-a călărit nu numai atunci, dar si în con-; turnare, şi pe tot pământul nu s-ar fi ' găsit un cal mai nobil şi mai demn de un j asemenea erou. Plutarch, transmiţînd j această istorioar ă, adaugă: „Acest cal ne \ aduce aminte că multe aptitudini TT .. ., . (ingmia) Unn au un spirit viu, alţii tocit, unu suit min ţ i bune din na ştere i   se pierd din vina molatici  şi flexibili, alţii rigizi  şi nemalea- învăţătorilor, care trans- j  formă caii în bili, unii dornici de ştiinţă din proprie mă gari, pentru că nu ştiu iniţiativă, iar pe alţii îi imcur ă munca  să comande celor drep ţ i  şi liberi"™, manual ă. Din aceste trei posibilităţi, care se 22.1 In al patrulea rînd sînt cei ascult ă /ori şi subîmpart în cîte două, rezultă şase grade de lacomi de învăţătur ă  , dar greoi şi mărgini ţ i aptitudini (spirituale). (tardi ac hebetes.) Ei pot călca pe urmele celor  1 de mai sus, dar spre a putea face aceasta trebuie 19. Pe primul loc se află aceia care sînt ageri, zelo şi  şi mlâdio şi: ei sînt potrivi ţ i să ne coborîm la nivelul infirmităţii lor, să f nu-i supraîncărcăm, să nu le cerem ni-1  pentru studiu înaintea tuturor celorlal  ţ i." Lor  trebuie numai să li se ofere hrana ştiinţei, şi mic cu asprime, ci, din contra, să-i ajutăm, să-i întărim şi să-i îndreptăm cu bunătate şi ei vor creşte de Ia sine ca şt o plantă nobilă. r ă  bdare, pentru ca să nu-şi piardă curajul. E necesar ă totuşi prudenţa, spre a nu le Căci ei îşi ating scopul j mai tîrziu, dar mai  permite o prea mare grabă, pentru ca să nu-şi durabil, ca şi fructele I ce se coc toamna tîrziu.  piardă înainte de vreme florile şi să devină Şi după cum un i sigiliu se imprimă mai greu în f ăr ă rod.  plumb, | însă ţine mai mult, tot aşa şi aceştia 11 20. Al  ţ ii sînt ageri, dar molateci, şi totu şi l sînt adesea mai vioi decît cei talentaţi, : şi asidui. Aceştia au nevoie de impuls. ce au înţeles odată nu uită uşor. De aceea, nu trebuie să fie îndepărtaţi din şcoală. 111 21. ■ în al treilea rînd sînt cei care, de şi  sînt pătrunzători  şi doritori să  ştie, sînt însă I 23. .în al cincilea rînd sînt cei mărgini ţ i, şi pe  feroci  şi nemaleabili. în general, aceştia sînt deasupra lene şi şi indolen ţ i. Şi aceştia se pot urîţi în şcoli şi sînt consideraţi cel mai des ca îndrepta dacă nu sînt încă păţînaţi. Se^ cere  pierduţi, dar tocmai dintre ei, adesea, se însă multă prudenţă şi r ă bdare, j ridică oameni mari, dacă primesc o instrucţie 24. Pe ultimul loc stau pro ştii, de asemenea  justăA, Istoria ne ofer ă un exemplu prin cei, ză păci ţ i şi r ăi de la natur ă — de cele mai Themistocle, cel mai mare comandant cert atenian, care, tînăr fiind, era atît de s ălbatic, multe ori nerecuperabili. Dar întrucît este1S0 ă ă ă ş c pentru orice r  u se g se te un antidot în încît învăţătorul i-a spus: „Din tine, copile, nu va ie şi ceva de mijloc, vei fi sau un mare natur ă şi că pomii neroditori, printr-o tratare   Mne sau o mare nenorocire pentru stat" 127 . corespunzătoare, pot deveni roditori, nu trebuie nici aici să pierdem cu totul speranţa, ci să Cînd mai tîrziu se mira cineva de schimbarea  petrecută în comportarea sa, el obişnuia să vedem dacă putem cei puţin să j combatem încă păţînarea şi s-o îndepăr-I tăm. ,Numai dacă spună —  „mînjii sălbatici devin cei mai buni 1 29 nu se va putea, să ' lăsăm la o parte lemnul cai, dacă li se ofer ă disciplina corect ă"  - . întortocheat şi noduros, fiindcă orişice Acest lucru se potriveşte lui Bucephal al lui speranţă de a I face din el un Mercur este Alexandru cel Mare. Cînd Alexandru, a văzut zadarnică ni. că tatăl s ău Filip vrea să cedeze un cal foarte năr ăvaş ca nefolositor, pentru că nu suporta nici un călăreţ pe spinarea sa, i-a spus: „Ce cal deosebit pierd ace ştia, fiindcă din nepricepere nu ştiu să-l folosească" . După ce a -.,•-,

50

■,

•• .. ,

. u i im. i

 P ămîntul infestat nu trebuie nici cultivat si nici atins, zice Cato m. Dar o ase-menea degenerare a aptitudinii mentale de-abia de se găseşte una la o mie, dovadă convingătoare a bunătăţii lui Dumnezeu. 25. Tot ce s-a spus pînă acum rezultă si din acele cuvinte ale lui Plutarch: „Cum se nasc copiii nu depinde, de noi, dar ca ei,   printr-o educa  ţ ie pist ă , să devină buni, aceasta e în puterea noastr ă 13S. Aşadar, în  puterea noastr ă , zice el. Tot aşa, desigur, şi gr ădinarul, dintr-un r ăsad produce un pom, folosind pretutindeni aceeaşi artă a plantării.  pot fi 26.. Faptul că tot tineretul, de şi cu dis ,,'a ţ i cn  pozi ţ n at  ţţ de diferite, poate fi educat  şi •tod ă o instruit (institui ac formari) după aceea şi ■i prin metod ă  , rezult  ă din următoarele patru nmcte: puncte ■.

i n

III

27. Intîi: to ţ i oamenii trebuie condu şi  spre acelea şi scopuri de în ţ elepciune, moralitate si evlavie. '  28.'  Al doilea: to ţ i oamenii, oricît s-ar  deosebi între ei în privin ţ a dispozi ţ iilor  naturale, au totu şi aceea şi natur ă  şi dispun de acelea şi organe. 29. Al treilea: acea diferen ţ iere a dispozi ţ iilor  nu este altceva decît o abatere  şi o eroare a armoniei naturale, tot a şa precum bolile corpului nu sînt decît anomalii  şi lipsuri ale umidit ăţ ii sau ale uscăciunii, ale căldurii sau ale frigului. De pildă, agerimea min ţ ii este oare alt-~ ceva decît fineţea şi mobilitatea spiritului de viaţa în creier, iuţeala de comunicare a organelor de simţ şi înţelegerea rapidă a obiectelor? Şi dacă această mobilitate nu este oarecum înfrînat ă de raţiune, atunci se întîmplă că spiritul se dispersează, iar creierul se debilitează şi se tîmpeşte. De aceea, vedem că minţile precoce adesea fie că sînt smulse de o moarte timpurie, fie că se înă buşă. Dimpotrivă, ce este tîmpenia înnă scut ă decît o crasa viscozitate şi obscuritate a spiritului în creier, care este necesar apoi să fie împr ăştiată şi limpezită printr-o aeţiune

..mm—m

continua./ Dacă mă întreb mai departe, ce este  zburd ălnicia  şi cruzimea (petit-lantia aeferocia), altcev*a""decît o perie-tferenţăexcesivă a voinţei de a nu ceda, care trebuie apoi slă bită, relaxată prin disciplină? Ce este în sfîr şit lenevia ;_  (seg-jîities), altceva decît o mare slă biciune a "inimii (cordis laxitas), care are nevoie de întărire ? După cum pentru corp N.B. medicamentul cel mai eficace nu este cel care opune contrariul contrariului (căci aceasta ar    putea provoca o luptă puternică), ci care stîrneşte temperarea contrariului, aşa ca să nu fie de o parte prea puţin, iar de cealaltă prea mult, tot astfel pentru viciile spiritului uman cel mai bun remediu, const ă într-o metod ă  prin care se echilibrează excesele şi lacunele înnă scute şi totul se transformă în armonie şi concordan ţă. Prin aceasta, metoda noastr ă este potrivită minţilor mijlocii (care formează totdeauna majoritatea), dar nici pe cele subtile nu le scuteşte de anumite piedici (ca să nu se istovească înainte de vreme) şi nici pe cele mai greoaie (mai încete), pe care ic îndeamnă şi Ic stimulează. 30J- în sfîr şit,   prisosul sau lipsa de jy aptitudini   s,e pot mai bine remedia cit ă vreme sînt recente.,'   A şa cum la armată recruţii sînt amestecaţi cu soldaţii mai vechi, cei slabi cu cei robuşti, cei molatici cu cei iuţi şi trebuie să lupte sub acelaşi steag, în ordine, şi s ă asculte aceeaşi comandă atîta vreme cît durează lupta, iar după obţinerea victoriei fiecare  poate urmări pe duşman cît vrea şi cît poate, f ă-cînd  pradă cît doreşte. Tot as a ar trebui să se procedeze şi în armata ştiinţei; cei înceţi să fie amestecaţi cu cei iuţi, cei slabi cu cei ageri, cei încă păţînaţi cu cei ascultători şi să fie conduşi după aceleaşi precepte şi exemple atîta vreme cît este nevoie. După ce  păr ăsesc şcoala, fiecare poate urma restul studiilor  cu agerimea pe care o posedă. 31. Prin această interniixtiune nu în-  Internaxtiuteleg numai pe aceea cu privire la loc, nea diferitelor  ■ ,, . ,. . .  fin-să se facă ci mult mai mult, pe aceea cu privire cu precau ţ ie Ia întrajutorare, ca atunci cînd învă■

' -s

51

ţătornl descoper ă pe unul mai capabil, să i se încredinţeze încă 2—3 mai Înapoiaţi Ia învăţătur ă. Unde vede \)e unul cu o purtare frumoasă, aceluia să-i încredinţeze spre supraveghere si__ îndrumare pe cei cu apucături rele. în felul

acesta profită, ambele păr ţi, numai dacă învăţătorul nu scapă din vedere ca totul să se desf ăşoare după precepte raţionale. Dar a venit timpul să trecem la explicarea lucrului însuşi.

Capitolul XIII 

Fundamentul îmbunătăţirii şcolilor constă în respectarea ordinii în toate Ordinea este '/■ Dacă urmărim să vedem ce con- sufletul  4. Ce face ca albinele, furnicile şi  păianservă acest univers cu toate lucrurile lucrurilor  sa je cc]e  jenii să execute lucr ări atît de subtile, pe care ma j j^^ atunci descoperim că nu e altceva decît ordinea, spiritul omenesc le poate doar admira, dar nu adică o justă dispunere a precedentului şî . su'cceden- şi imita? Nimic decît abilitatea înnăscută turui, a superiorului şi a inferiorului, a celui mai mare (innata dexteritas) de ă observa în acţiunile şi a celui urai mic, a ceea ce se aseamănă şi a ceea ce sale. ordinea, numărul si măsura. nu se aseamănă, după loc, timp, -număr, măsur ă şi 5. Ce face ca şi corpul omenesc să fie un greutate, aşa cum îi convine şi-i corespunde fiecăruia. De aceea a definit cineva ordinea, corect şi adecvat, ca minunat organ, capabil să execute aproape un   fiind sufletul lucrurilor. Pentru că totul îşi menţine număr infinit de acţiuni, deşi nu este înarmat starea sa neschimbată atît timp cît îşi menţine ordinea, cu un număr infinit de instrumente? Adic ă, iar dacă ordinea încetează, atunci slă beşte, se clatină, cum se face că, deşi dispune de puţine cade şi se pr ă buşeşte. Aceasta rezultă din exemplele membre, poate să execute lucr ări de o varietate vrednică ele admirat, f ăr ă ca să mai naturii şi ale artei. Căci: fie vreun motiv de dorinţă sau de transfor Aceasta se 2. Ce face, întreb eu, ca lumea să fie expucă. mare? Aceasta o realizează desigur propor ţia  prin tume g-j, s£ existe în toată plenitudinea i.  Lumii el- înţeleaptă a tuturor membrelor, şi anume atît livident ca fiecare creatura, după prescripţiile naturii, a fiecăruia în parte cît şi a tuturor, în relaţiile r ămîne în cadrul limitelor sale, şi prin această respectare lor reciproce. a ordinii particulare se asigur ă ordinea universală. 6. Cum se face că singur  spiritul  insuflat   Firmamen- Ce 3. face ca scurgerea timpului să se în corp este îndestulător spre a dirija atît tuiul desf ăşoare în intervale atît de ordonate ale anilor, corpul în ansamblu cît şi multiplele sale lunilor si zilelor si f ăr ă nici o confuzie? Singur ă numai activităţi? Aceasta numai datorită ordinii cu ordinea de neclintit a firmamentului. ajutorul căreia toate membrele noastre stau într-o permanentă coerenţă şi reacţionăm doar la primul semnal al spiritului. 7. Ce face ca un singur om, un rege sau împărat  să poată conduce popoare întregi ? Deşi sînt atîtea minţi cîte capete,

3. I  care cu c, exac

4. C  ome",

5. S  } nostr 

6, C(   pntdt   statul 

52

<\*«<^^ l^x*-t#S^»J*l^P ■■

.'.MWW.nrr'

totuşi toţi servesc aceeaşi intenţie, iar dacă acesta de folositoa.re pentru transportul oamenilor  şi al ar conduce bine lucrurile, de ce n-ar decurge greutăţilor? Aceasta provine numai dintr-o totul bine? Nimic altceva decît ordinea, prin care coordonare ingenioasă a lemnului şi fierului în toţi sînt uniţi pe baza legăturilor dintre legi şi a roţi, osii, oişte, jug ş.a.m.d. Dacă crapă sau se supunerii faţă de acei conducător unic ăl lucru- rupe numai una dintre acestea, carul nu se poate rilor. Unii îi sînt lui direct subordona ţi, iar la folosi. rîndul lor acestora le sînt al ţii subordona ţi şi aşa 12. Şi cum se face că oamenii se urcă H. Cor ăbiei  pînă la capăt. Se întîmplă întocmai ca într-un lan ţ unde fiecare verigă este unită cu cealaltă şi clacă  pe un lemn şi se lasă în seama mării se mişcă prima se mişcă toate celelalte, si de furtunoase şi ajung pînă la antipozi, de unde se întorc teferi? Nimic altceva decît r ămîne nemişcată, nemişcate r ămîn şi celelalte. coordonarea, care clin chilă, catarg, lemnul de la  Ma şinii lui s. Cum de a putut singur  llicron 134 Arkimedc g- catarg pentru legarea pîn-zei, vele, vîsle, cîrm ă, m jşţe dU p§_ bunul său plac o greutate atît de mare, pe care ancor ă şi busolă face o corabie. De se n-au putut-o urni din loc sute de oameni? A ştiut să con- deteriorează numai unul din acestea, apare struiască o maşină ingenioasă, compusă din atîtea role,  pericolul r ătăcirii, al naufragiului şi al mor ţii. macarale şi funii încît una ajuta alteia s ă-şi multiplice for13. în sfîr şit, cum de este posibil ca 12. Ceasului ţele. în instrumentul de m ăsurat timpul, în   s. Tunului o_    Efectul îngrozitor al tunarilor, care sparg ceas, metalul să se mişte de la sine, să-si zidurile, dărîmă turnurile şi distrug armatele schimbe locul, oscilîncl încolo si în-coace? Cum   provine nu numai dîntr-o anumită montare a de număr ă regulat minutele, orele, zilele şi  păr ţilor, dar .şi din efectul pe care-i are activul lunile, poate chiar anii, inclicînclu-le nu numai asupra pasivului: anume, de la o just ă combinare ochilor, ci şi urechilor, prin aceea c ă bate semnul a nitratului cu sulful (a ceea ce e mai cald cu de la distanţă şi poate chiar în întuneric? Da, ceea ce c mai rece) 135, cie la propor ţia justă a cum de instrumentul treze şte pe om chiar din tunului sau a obuzului, de la înc ărcarea somn la o anumită or ă şi luminează, pentru ca corespunzătoare cu praful de puşcă, cu focos şi cel trezit să poată vedea? Mai mult chiar, cum de ghiulele şi, în sfîr-şit, de la ochirea bună a   poate indica schimbarea sărbătorilor după caobiectivului. De lipse şte una din acestea, atunci lendar, luna nou ă şi luna plină, mişcarea tuturor  întregul aparat este f ăr ă valoare.  planetelor şi chiar eclipsele. M ă întreb: ce ar mai 9.  Artei 10. Ce este urla tipografiei, cu ajuto-apografice  xui fi de admirat de n-ar exista acest ceas? C ă un lucru în sine lipsit de via ţă, cum c metalul, să cgjeia se multiplic ă căr ţile repede, elegant şi corect ? O ordine precisă în aşezarea literelor metalice, în turnare, ni-  producă mişcări atît de vii, de constante şi de regulate nu s-ar fi considerat, oare, înainte de a velare şi rînduire, în aşezare, în punerea sub teasc, în se fi inventat, ca ceva imposibil, ca şi cînd  pregătirea, uniezirea si întinderea hîrtlei etc. cineva ar afirma că pomii ar putea să meargă, iar  10. C ăru ţ ei 11. Cum se face — ca să dăm un exemplu din  pietrele, să vorbească ? Dar acum, ochii ne atest ă domeniul mecanic—„.ca o căru ţă , adică lemnul aceste fapte. şi fierul (pentru că din acestea este f ăcută), se 14. Oare -prin ce for  ţă ascunsă se f>ro~ 13. Tot  roteşte atît de repede în urina cailor gr ă biţi şi este duce aceasta? Prin nici una, decît nu j mislem\ . extrem .. .. . orologiului mai prin puterea ordinii, care se mani- const ă în festă aici  peste tot. Adică for ţa bunei ordinea sa orînduiri a tuturor   păr ţilor pe deplin concordante în număr, măsur ă şi or53

dine, clin care fiecare îşi are sarcina sa orîcît de mare ar fi numărul de elevi, nu este  precisă şi mijloacele adecvate pentru greu să-i înveţi totul, aşa cum arta •tipografică realizarea modului de funcţionare cores-   — cu ajutorul instrumentelor de care dispune  punzător. Peste tot se g ăsesc raporturi de  — poate să imprime zilnic mii de coli cu cea mărimi juste ale păr ţilor faţă de întreg şi mai frumoasă I .liter ă, sau cu ajutorul maşinii corelaţia necesara a fiecăreia cu partenerul lui Arlii-I mede m sc pot str ămuta case, turnuri său de lucru, dominate fiind de legi şi ; alte greutăţi, sau cu o corabie se poate obligatorii privind utilizarea şi efectul str ă  bate un ocean şi se ajunge în lumea nouă. reciproc al for ţei. Astfel, totul se derulează cu Totul va merge la fel de uşor şi de comod ca şi o exactitate mai mare decît într-un corp viu, ceasul bine reglat de greutatea sa, şi aceasta va dirijat de propriul spirit. Dac ă însă se   provoca atîta pl ăcere şi bucurie, precum desprinde ceva în interior, se desface, se  provoacă privirea unei asemenea maşini; şi, în despică (crapă), se încetineşte sau se sfîr-şit, cu aceeaşi siguranţă, cum nu o putem încovoaie şi chiar ele ar fi vorba de-o roti ţă găsi la nici un alt instrument", cît de ingenios. cît de mică, de o axă minusculă sau de cel 16. Să încercăm, aşadar, ca, în numele Conch mai mic cui-şor, totul se opreşte sau se abate din calea sa. De aici rezultă extrem de evi- Atotputernicului, să întemeiem şcoli Ou o dent faptul că toiul depinde numai de ordine. asemenea structur ă, încît să corespundă întocmai Sc sper ă că 7^ Aria g e a învăţ a nu reclamă unui ceas atît de ingenios f ăurit şi elegant  sc va ■inventa împodobit, cu un aparat complex. o şcoal ă nimic mai mult decît o distribuire ingenioasă similar ă a timpului, a materiei şi a metodei. Dacă orologiului toate acestea le potrivim bine, atunci,

Capitolul XIV 

Ordinea precisă a şcolii trebuie împrumutată de la natur ă: astfel ca să nu o poată frîna nici un impediment   Bazele, artei 1. Să începem în trebuie căutate hi natur ă căutăm temeliile pe

numele Iui Dumnezeu să care să se poată construi, întocmai ca pe o stîncă de neclintit, metoda de a învăţ a pe altul  şi de a învăţ a singur. Dacă vrem să căutăm mijloace pentru remedierea defectelor clin natur ă, acestea nu le putem găsi decît tot în natur ă. Pentru că este un adevăr de netăgăduit că [arta nu  poate nimic f ăr ă imitarea*'naturii'. \ 54

2, Aceasta se poate  Aceastt  lămuri aie ■ ă în exem„ cu exi înoatprin apă? t°. l  I * ple. Vedem că pestele '  Aceasta este pentru el ceva cu totul ca; natural. Vrea omul să-1 imite, atunci 1- înoU  este necesar să folosească instrumente şi să facă mişcări asemănătoare, şi anume: în loc de aripioare şi coadă, să întindă " braţele şi picioarele, ■ mişcîndu-le cum şi ar mişca peştele aripioarele. De asemenea, cor ăbiile sînt construite 2. corat 

după acelaşi chip. în ioc de aripioare, apar  vîsie sau vele, iar în loc de coadă, cîrma. Vezi cum zboar ă  pasărea în aer? E ceva natural. Cînd Daedal137 a vrut s-o imite, a trebuit să-şi puie aripi (corespunzător  greutăţii corpului său) şi să le mişte. 3. Organul care produce sunete la ani rodticere male este un tub aspru, format din inele a cartilaginoase şi prevăzut în partea de  sunetelor  sus cu laringele, întocmai ca o supapă, iar în partea de jos fiind legat de piămîni printr-un tub prin care circulă ae rul. După acest model se construiesc fluierele, cimpoaiele şi alte instrumente de suflat. 4. S-a constatat că ceea ce -produce tunetul în nori, aruneînd foc şi pietre 138, nu e  fulgerul  altceva decît salpetru aprins cu sulf. Prin  şcă se imitarea acestuia,   praful de pu compune din salpetru şi sulf, care aprinzîndu~se şi declanşînclu-se clin puşcă  produce fulger şi tunet imitat. 5. S-a observat că apa formează întotdeauna acela şi nivel, chiar şi în două vase   pa poate aflate la distanţă ce comunică între ele. ispîndiiă Pornind de aici, s-au construit diferite orice loc conducte de apă , în care apa de la orice adîncime se ridică la orice înălţime, cu condiţia ca în partea opusă să fie presiunea corespunzătoare. Şi aceasta este o artă pe care o dator ăm naturii. Cînd se realizeaz ă acest lucru, este o artă, care în funcţionarea sa se bazează pe o lege a naturii. 6. Din contemplarea  firmamentului s-a constatat că el se învîrteşte permanent, iar diversele traiectorii ale stelelor pro 7. cu duc în lume plăcuta schimbare a ano U  şurarea timpurilor. După acest model a fost impnlui inventat instrumentul care indică roti rea zilnică a bol  ţ ii cere şti  şi mă soar ă orele. El este compus clin rotiţe, care nu numai  Analiza că se pun în mişcare una pe alta, dar îi iloghdui asigur ă mişcării continuitatea nesfîrnat spre şită. De aceea a fost necesar ca acest lescoperi întregii instrument să fie compus din piese mo nteturi)  bile şi imobile, ca şi lumea însăşi. Ast fel, pentru partea fixă în lume, în locul

 pămîntului au fost puse piedestalul imobil, supor ţii, monturile şi în locul sferei cereşti mobile, diferite roţi139. întru -cît, însă, n-a fost posibil să se încredinţeze mişcarea unei singure roţi şi o dată cu ea să se rotească, celelalte (aşa cum Creatorul a atribuit putere luminii stelelor de a se mi şca singure şi de a mişca o dată cu ele şi altele), a fost necesar  să se împrumute de la natur ă puterea mişcării  —  şi anume, fie puterea gravitaţiei, fie a autoeliber ării.   De aceea, fie că atîrnâm de axa roti ţ ei principale o greutate, care, tr ăgînd în jos, roteşte axa şi mişcă astfel nu numai roata respectivă, ci şi pe celelalte;  fie că se confec ţ ionează un arc de o ţ el, care se rulează cilindric şi, cînd este lăsat liber, se întinde şi pune astfel axele şi roţile în mişcare.   Dar pentru ca desf ăşurarea să nu se  producă prea repede, ci lent, în desf ăşurarea arcului sînt intercalate alte roti ţe, din Care cea extremă cu mişcarea de du-te-vino, înspiralată de doi dinţi-şori, redă alternarea luminii cu întunericul, a zilei cu noaptea. Acelei păr ţi însă ce trebuie să indice semnul orei exacte sau al sferturilor de or ă i s-au  prevăzut mecanisme speciale, care, după nevoie, frînează sau accelerează mersul în acelaşi fel în care natura, prin mi şcarea bolţii cereşti, lasă să vină sau să treacă iarna,  primăvara, vara şi toamna, sub-împăr ţite în luni. 7. Din toate acestea rezultă că ordinea Concluzia: în care dorim să fie modelul universal  al dontcn f ul  artet  .

» v,

J

■

,,•• • -,

*

v,

didactice

artei de a mvaţa pe alţii şi de a învaţă trebuie să singur, de nicăieri nu poate fi. şi nici nu imit ăm trebuie să  fie luat decît de la pilduitoarea fenomenele natur ă. De îndată ce se stabileşte exact naturn această ordine, atunci totul se va desf ăşura cu artă tot atît de uşor şi spontan pe cît de spontan decurge totul în natur ă. Pe bună dreptate naturii conducătoare, spune .Cicero: „Dacă urmăm im nicietnd nu vom gre şi"  . Şi în continuare: „Nu ne141putem r ăt ăci nicicînd dacă ne conducem după natur ă." ] Aceasta sper ăm şi noi, iată de ce sf ătuim să se  procedeze în acelaşi mod pe care l-am putut observa ici şi colo în acţiunea naturii.

55

Se opun cinci  piedici

8, Faţă cio marea speranţă pe care noi am trezit-o, se poate opune aforismul 3ui Hrpocrate: 6 piog |3pa%îx;,  f\ 8e ts%vr| paKpf-j, o 8g Kaxpoc oc,\yg, f\ Şs iteîpe G
fie spre binele nostru. Toate, a şadar, se vor  schimba în bine prin în ţelepciune.   Ne-a dat un timp scurt pentru a tr ăi, fiindcă noi in starea aceasta de corup ţ ie nu  ştim să folosim via ţ a. Dacă noi de pe acum, cină  , încă de la na ştere începem să murim  şi sfk  şikd atârnă peste noi chiar de la început  U1 , ne pierdem în nimicuri, ce s-ar întîmpla atunci cînd noi am avea înaintea noastr ă sute sau chiar mii de ani ? Dumnezeu nea acordat, aşadar, numai o via ţă atît de lungă pe cît a găsi!' el de cuviinţă ca să ne ajungă să ne   In p  pregătim pentru o via ţă mai bunaJ/Pentru aceasta, rînd  viaţa noastr ă este suficient de lunga, numai dac ă vorn şti s-o folosim 10. Toi a şa, sjrrc folosul nostru, Dumnezeu a   ,voit să fie felurile lucruri. şi să existe multe cu care noi să ne ocupăm şi s ă ne putem exersa,  Iu al rînd  si studia. 1 li El a voit ca ocaziile să fie fugitive ;■>/' să nu poal ă  , fi u şor în ţ elese.ll15, penlt u că şl iind  In al rînd  acest lucru să. ne str ăduim  se. le valorificăm din  plin ori de cîte ori ni se ofer ă. 12, Experien ţ ele trebuie să fie în şel ătoare,'  al j   pentru ca noi să fim atenţi şi con-strinşi să  In rînd  scotocim lucrurile mai adine.

73,<în sfîr  şit, judecata, noastr ă  , asupra lucrurilor trebuie să fie temeinică^  (pentru ca să  In al c ne ascut im zelul şi perseverenţa în cercetare, şi rînd  anume pentru ca înţelepciunea, lui Dumnezeu, care este r ăspîn-dită în ascuns peste tot, s ă fie mai evidentă, spre o mai mare bucurie a noastr ă. 9. Dacă toate acestea sini adevărate, cum de C ăci de ar fi totul u şor de în ţ eles (spune mai îndr ă  znim să indicăm un drum de studii Auguatin), atunci adevărul n-ar mai fi căutat cu   general valahii, sigur,  şor  u  şi temeinic?  zel  şi nici n-ar mai fi g ă sit cu satisfac ţ ie. _: R ăspund; că toate acestea sînt adev ărate ne arata 14. Acum trebuie să vedem cum aceste piedici experienţa. Dar că împotriva acestora exist ă externe, pe care providenţa divină ni le-a scos în suficiente remedii, pelîng ă raţiune, ne cale spre a mări sîrguinţa noastr ă, pot fi  Jhhpuns demonstrează tot experienţa". Toate acestea au înlăturate, cu ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta nu   A ceste   pot fi fost astfel rin du i te de cel mai în ţelept mediator  este posibil decît dac ă: indepâ: I.   prelungim via ţ a, astfel ca să ne ajungă al lucrurilor — de Dumnezeu — încît să  pentru împlinirea misiunii . date:  A şa a voit    Dumnezeu ăs orîuduiascil    prin sfatul   său cel  în ţ elept 

56 

II.  scurt ăm preocupările, spre a co respunde duratei vie ţii; III.  prindem ocaziile şi să. nu le lăsăm

să ne scape f ăr ă folos ; IV. ne deschidem mintea, ca să pătrundă mai uşor în lucruri; V. în locul unor observa ţ ii vagi, creăm o bază de nestr ămutat  şi infailibil ă. 15. Să pornim, aşadar, potrivit îndrum ărilor  naturii, să cercetăm:

 j pentru prelungirea vie ţ ii, spre a învăţa tot ce este necesar 14(;,   pentru scurtarea artelor, spre a Ordinea învăţa mai repede 147, capitolelor   pentru prinderea ocaziilor, ca să următoare  Bazele învăţăm mai sigur us ,  pentru deschiderea min ţ ii, spre a învăţa cu uşurinţă 1
Capitolul XV 

Principiile prelungirii vieţii omului  stul de lung ă

Aristotel152 şi Hippocrate 15;J se plîng cu privire Ia scurtimea vieţii şi impută naturii că a dat cerbilor, corbilor  şi altor animale s ălbatice o viaţă mai lungă, în schimb omului, destinat   pentru ceva marc, i-a fixat limite mai înguste. Dar foarte bine replica Seneca: „Noi n-am primit  o via ţă scurt ă  , dar noi o scurt ăm. în privin ţ a aceasta, noi nu ducem lipsă , dar o întrebuin ţăm  f ăr ă rost. Via ţ a este suficient de lung ă dacă  ştii  s-o folose şti. Şi mai departe:[ Via ţ a c destul de lujig ă  şi suficient ă pentru realizarea lucrurilor  importante, dacă ştim s-o întrebuin ţăm bine" (De  brevitate vitae, 8. I. şi II).

2. Dacă aceasta este adevărat, şi este de fapt, atunci e vina noastr ă că viaţa nu ne ajunge nici i noi O   pentru realizarea celor mai importante lucruri,  scurt ăm mai ales că noi singuri o irosim şi o distrugem, astfel că ea se stinge înaintea sfîr şitului firesc, sau o folosim pentru lucrurile de nimic, 151

3. Un autor, nu f ăr ă importanţă (Hip-polytus Ş i anume, stabilirea Guarinonius), a scris şi a demonstrat cu  prin  putorilor  argumente că şi omul cel mai pl ă  pînd, dacă se naşte teaf ăr, dispune de atîta putere de via ţă că  poate tr ăi pînă la 60 de ani, iar altul mai robust, şi pînă la 120 de ani în chip firesc. Dar de moare vreunul înaintea acestui ter-nten ( şi cine nu st ic că cei mai nudti mor m copil ărie, tinereţe şi maturitate?), aceasta se datoreşte vinei oamenilor, care prin diferite abuzuri sau prin lipsa de mijloace de existenţă şubrezesc nu numai propria sănătate, clar  şi pe a viitorilor lor  copii şi gr ă besc moartea. :l53 4. Că o durată de viaţă mai scurtă (de pildă, 50, 40 sau 30 de ani) este suficient ă pentru lucrurile cele mai importante, clac ă ştim s-o folosim bine, ne învaţă exemplele celor care, f ăr ă să fi atins vîrsta deplinei b ărbaţii, au realizat atîta cit alţii nu realizează într-o

57 

Sau prin aceea că nu întrebuin ţăm iot  timpul a şa cum l-a folosit   Alexandru cel   Mare

viaţă cit de lungă. Alexandru cel Mare a murit în al 33lea an al vieţii şi nu era, numai cultivat în ştiinţă, ci în acelaşi timp stă  pînitorul lumii, pe care a cucerit-o, nu atît prin puterea armelor, cît mai ales printr-un plan înţelept şi o iuţeală în execuţie demnă ele admirat (ouSsv dva- Mirandoia ^X6usv), I.   Pico detla m  Pico deîla  Mirandola n-a atins nici vîrsta lui Alexandru, dar s-a ridicat în studiile sale de filozofie atît de mult peste tot ce poate s ă pătrundă isteţimea spiritului uman, încît a fost considerat ca o minune a veacului său. însu şi isus   j_ rja sa nu ma mai refer la alţii, însuşi nstos ]jomrmi nostru   Isus Hristos care, deşi a tr ăit pe  pămînt doar 34 de ani, a împlinit marea oper ă de nrîntuire, dîndu-ne, f ăr ă îndoială, un exemplu (cum, de altfel, toate faptele sale au importanţă mistică), si anume că omului, oricită viaţă i-ar fi hăr ăzită, îi ajunge spre a dobîndi tot ceea ce-i este necesar pentru eternitate.   Prin armare, 0.   Nu pot să nu reamintesc, în acest sens, nu trebuie să cuvintele de aur pronun ate de n° "cirZua Seneca ţ J5T  ţ i, vie ţ ii zice el, care sînt  (Epistola 94): „Am g ă  sii mul  drep ţ i fa ţă ie oameni, dar nici unul fa ţă de Dumnezeu.  Zilnic blestemăm soarta  ş.a.m.d. Ce interesează cit de re  pede va trebui să pleci de aici, dacă trebuie să pleci? Viala-i lung ă cînd c plină. Devine plină însă cînd spiritul   şi-a redobîndil bunul său, şi anume st ă pîmrca de sine". în acela şi sens; „Te conjur, Lucilius al meii, via ţ a noastr ă , care este o comoar ă , să nu fie lung ă  , ci să fie plină de   greutate. S ă o mă sur ăm după fapte, nu după timp". Mai departe: „S ă l ăud ăm a şadar si să-l a şezăm în rîndul   ferici ţ ilor pe cel care a  folosii bine timpul ce i-a fost dat, oricit  de scurt ar fi fost. Pentru că el a vă  zui lumina cea adevărat ă  şi n-a fost unul între cei mul  ţ i, ci a tr ăit  şi a înflorit". Şi în sfîr şit: „După cum într-un corp mic foaie fi un om perfect, iot a şa poate fi si o via ţă perfect ă într-un timp scurt. Vîrsta  ţ ine de bunurile exterioare. M ă întrebi: care este cea mai îndelungat ă via ţă? Este aceea de a tr ăi  pînă ce ai atins în ţ elepciunea. Cine a ajuns-o, a

58

atins nu numai cel mai îndepărtat scop, dar   si pe cel mai înalt."  7. împotriva plîngerilor că viaţa este Două scurtă există, pentru noi şi pentru copiii noştri (aşadar şi pentru scoli), două remedii; Să ne îngrijim cît putem, ca: I, să pă zim corpul de boal ă  şi de moarte şi II. mintea să fie astfel îndrumat ă încît să execute totul cu în ţ elepciune, i cV. Sintern obliga ţ i să protejăm corpul de boii şi de accidente, mai înlîi  pentru că el este   I. COl'j locuinţa sufletului şi în adevăr singura trebuit  boi locuinţă, căci clacă ea este distrusă, sufletul de ce? Pi este constrîns imediat să plece. Iar daca ea se ci este distruge treptat şi capătă cînd ici cînd colo cîte 1. toci. o fisur ă, atunci oaspetele ei — sufletul —- are o locuinţă incomodă. Dacă ne place să locuim cît mai multă vreme şi mai comod în  palatul lumesc, în care sîntem introduşi prin  bunătatea lui Dumnezeu, atunci pentru paza corpului nostru trebuie să purtăm de grijă cu  prudenţă. în al doilea rînd, acest corp nu este destinat să fie numai locuinţa sufletului raţional, dar în acelaşi timp şi instrumentul său, f ăr ă de care el nu poate auzi, vedea, vorbi, acţiona şi nici măcar gîndi. Căci deoarece nimic nu este în intelect ce n-a fost mai mst  înainte în simţuri, mintea primeşte materialul tuturor cugetărilor numai de la simţuri şi nu îndeplineşte actul gîndirii decît printr-un fel de senzaţie internă, adică prin observarea imaginilor r ămase de la obiecte. Iar cînd creierul este vătămat, este vătămată şi facultatea de a imagina, şi dacă se îmbolnăvesc mădularele corpului, se îmbolnăveşte şi mintea. Iată de ce pe drept spune acela: ''„S ă ne rug ăm pentru o minte  sănătoasă într-un corp sănătos"  (Orandum est ut sit Mens sana in corpore sano)., 9. Corpul nostru î  şi pă strează vigoarea   printr-o alimenta ţ ie cumpătat ă , de care se ocupă medicii de profesie; eu voi da numai o scurtă indicaţie prin exemplul unui copac. Ca un copac să tr ăiască mult are nevoie de Ş i în ce trei lucruri: 1.' de

 Prin mc via ţă. C  argimiei; înva ţă exemplu arborelui

rare an umiditate continuă , 2. de respira ţ ie frec-vota de  ţ  fii 3 cie un yc-pau$ periodic', 'pe umi-Tnderatâ ditate VCH  are nevoie pentru ca altfel se vesteje şte şi se usucă. Dar  umiditatea trebuie s ă fie cumpătată, ca să nu putrezească r ădăcinile. Tot aşa şi corpul are nevoie de hran ă, căci altfel, lipsit de ea, sl ă beşte de foame şi sete. Dar nu trebuie să primească nici prea multă, ca să nu îngreuieze şi să nu deregleze funcţia digestiv ă. Cu cît îi vei da o alimentaţie mai cumpătată, cu atît se asimileaz ă mai sigur  şi mai bine. Cum, de obicei, nu se ţine seama de aceasta, cei mai mulţi îşi distrug puterile şi viaţa printr-o alimentaţie excesivă. Pentru că moartea provine din  boală, boala din sucuri rele, sucurile stricate dintfr-o  proastă digestie, iar digestia proast ă din excesul de mîncare cu care se împovărează stomacul, care nu mai poate mistui, astfel că lasă să pătrundă în mădulare lichide semi-crude. De aici este posibil s ă provină şi bolile.  ( },Din nesa ţ  mul  ţ i au pierit"  (spune Ecclesiastul _37,_  34, resp. 31); „dar cel mfrinal î  şi va spori via ţ a", asta să 10. Pentru păstrarea sănătăţii, hrana  simpl ă nu trebuie să fie numai cumpătată, clar  şi simplă. Copacul, fie chiar fraged, nu-1 ud ă gr ădinarul cu vin sau lapte, ci cu un lichid, obişnuit pentru plante, cu apă. De aceea,  părinţii trebuie să se ferească să deprindă pe copii — în special pe cei N.B. care s-au dedicat studiilor sau li se vor dedica — cu atracţia bucatelor. Pentru că nu în zadar  stă scris că „Daniel cu tovar ăşii săi, de sînge regesc, cae tre-buiau să se ocupe cu studiul, mîncînă legume  şi bînd apă , ar ăta ţ i' mai frumo şi şi mai gra şi la trup decît  to ţ i tinerii care mîncau din bucatele regelui "  (Daniel, 1, 12 etc). Dar despre aceasta vom ar ăta mai pe larg în altă  parte. 159

2-   Df 11. Copacul are de asemenea nevoie de -eventâ res  pif a ţ ie  şi de o înviorare frecvent ă prin vînt, ploaie  şi  frig. Altfel slă beşte şi se usucă uşor. La fel şi corpul omenesc are nevoie de mişcare şi activitate, precum şi de exerciţii serioase sau vesele.

12. în sfîr  şii, copacul trebuie să aibă 3.-De repaus în anumite perioade  şi lini şte. El nu P erwiitc trebuie să producă mereu ramuri, florii şi fructe, ci trebuie s ă aibă şi posibilitatea s ă lucreze în interior, să prelucreze sucurile şi în acest fel să se fortifice singur. De aceea, Dumnezeu a lăsat ca după var ă să urmeze iarna,   pentru ca astfel tot ce creşte pe pămînt şi chiar   pămîntul însu şi să aibă linişte. De altfel, el a stabilit prin lege ca fiecare al şaptelea an să fie un an de odihnă a p ămîntului (3. Moise 25). Tot aşa, el a dat oamenilor (ca şi celorlalte fiinţe) noaptea, în care ei s ă-şi poată redobîndi, prin somn şi odihnă, for ţele uzate în munca zilnic ă. Dar chiar la intervale mai mici, atît mintea cît şi corpul au nevoie de o anumit ă relaxare, spre a nu se produce vreo for ţare, opusă naturii. De aceea se recomandă ca şi în munca zilnic ă să intervină o anumită odihnă, prin conversaţie, joc, glume, muzică şi prin tot ceea ce desfat ă simţurile noastre interne si externe. 13. Dacă se acordă atenţie acestor' De respectarea trei lucruri (alimentaţie cumpătată, exer- <*cestoy J™ 1 ....

S

.

/.,.

x

..-,

,

lucruri

ciţu corporale şi utilizarea mijloacelor  depinde de întărire a naturii), atunci prin aceasta  pă strarea se menţine viaţa şi sănătatea atît de mult vie ţ ii pe cît e posibil, tiu excep ţia unui accident ce poate proveni de la Cel de sus.  Iat ă de ce de o bună organizare a şcolilor  N-B« '  ţ ine, în bună parte, justa împăr  ţ ire a muncii şi a repausului, a ocupa ţ iilor  şi a timpului liber, a vacan ţ elor. ' 14. Urmează acum împăr  ţ irea ra ţ eslînat  io- 11- Timpul  nal ă a ,..„-' timpului, spre a Â stabili cît. revine., f   ,. lucrului muncit. S-ar părea ca este redus şi se trei,U ie  pronunţă cu multă uşurinţă: treizeci de împăr  ţ it  ani; totuşi, ci cuprind multe luni şi mai corect  multe zile şi foarte multe ore. într-un asemenea interval poate înainta o bun ă  parte cel care merge, chiar dacă păşeşte încet. Aceasta o putem vedea în creşterea copacilor; ei cresc aşa de încet,' încît observîndu-i cu cea mai mare atenţie nu se poate vedea nimic, pentru că aceasta se face pe nesimţite, pe neobservate. Că ei au crescut, asta o constatăm în fiecare lună, iar după 30 de ani vedem 59

un copac mult ramificai. Tot aşa ac întîmplă 5 dezbr ăcarea, odihna cuviincioasă, con-j şi cu creşterea corpului nostru. Noi nu-1 versaţia cu prietenii etc), mai r ămîn | eV vedem cum creşte, vedem doar că a crescut. destinate muncii serioase, f ăcut ă cu  j  pl ăcere Că şi mintea asimilează în acelaşi fel  şi f ăr ă plicii scal ă. Aceasta înseamnă ; cunoştinţa lucrurilor ne învaţă cunoscutul să ptămînal 48 de ore de muncă (conside-| rînd vers: a şaptea zi destinată odihnei), anual I 2495 m  La mic de adaugi pu ţ in şi Ia pu ţ in pu ţ intel, ■ — şi la cît s-ar ridica în zece, j douăzeci sau în treizeci, de anijk   Ast[fel, înia0 scurt timp, vei sirînge o mare  gr ămad ă/  j 17. Dacă cineva ar învăţa într-o or ă i numai  Minimala 15. Cine cunoaşte puterea progresului va un singur principiu dîntr-un do-| meniu al  E ik    pitlcrc a ştiinţei, o singur ă regulă meşte-j şugărcască, o  progresului observa aceasta cu uşurin ţă. Dacă la un pom singur ă istorioar ă frumoasă | sau o maximă,   spre c clintr-un mugure apare anual numai o un m ă ă ceea ce evident se poate face f  r  crfort, ce tezaw singur ă ramur ă sau un lăstar, după treizeci tezaur de erudi ie i ar dobîndi el 1 ? * ţ cultm de ani îl vedem cu mii de ramuri mari şi mici, cu nenumărate frunze, flori si fructe.  j 18. De aceea are dreptate Senecalfi2   j cînd Oare omul, prin sîrguin ţă, nu poate ajunge, spune că via ţ a este suficient de lung ă  , dacă după douăzeci sau treizeci de ani,Ia o vom,  şti să o folosim  —   şi trebuie să o anumită înălţime şi extindere? Să  folosim, pentru realizarea celor mai importante Conci examinăm puţin acest fapt. lucruri, întrebuin ţ înd-o deci bine. Astfel, O împăr  ţ ire 16. Ziua obişnuită are 24 de ore.  Dacă le întreaga artă constă în. a învăţa să o folosim  potrivit ă a împăr   ţ im în 3, atunci S revin somnului, tot  bine. Ceea ce tocmai trebuie să cercetăm. timpului atît nevoilor exterioare (am în vedere îngrijirea sănătăţii, masa, îmbr ăcarea şi

Ca fi toiul XVI 

Cerinţele generale ale pred ării şi învăţării, adică ale predării şi învăţării în aşa fel • încît efectul să fie si Cre şterea lucrurilor  naturale sa  face spontan

Frumoasă este parabola Domnului nostru Isus Hristos, după evanghelist: „A şa este împăr ăţ ia lui Dumnezeu ca un om care aruncă sămîn ţ a în pămînt,  şi doarme  şi se  scoal ă , noaptea şi ziua,  şi sămîn ţ a r ă sare şi cre şte, în ce chip, nici el nu  ştie. P ămîntut  rode şte de la sine: mai înlîi firul, apoi   spicul, după aceea, griul plin în spic. Iar  clnd rodul se coace, trimite secer ător ii că a  sosit seceri şul" (Marcu 4,26). 60 

2. Mîntuitorul arată că Dumnezeu ac- A ţ a ei ţionează în toate lucrurile, şi Hamului  fi f\ arH  nu-i r ămîne altceva de f ăcut decît să pri- ^'  mească semin ţ ele învăţăturii, cu inimă credincioasă. Pentru că ele vor încolţi în taină şi vor  creşte pîna la coacere, f ăr ă ca el să observe în vreun chip.! Iar cei  N.B. care înva ţă tinerelul nau alt ă sarcină decît să semene bine în inimă şi  să ude cu aten ţ ie plantele lui Dumnezeu, căci ele de la sine vor cre şte şi înflori.

m a este o art ă

3. Cine nu ştie că spre a semăna şi planta este necesar ă *o anumită artă şi experienţă? Unui gr ădinar neexperimentat care şi-a plantat gr ădina, cea mai mare parte i se pierde, iar dac ă unele  plante cresc, aceasta mai degrabă din întîmplare decît prin arta sa. în schimb, cunosc ătorul  procedează cu îndemînare, ştiind bine ce, cînd şi unde trebuie să facă sau să elimine ceva, ca să evite orice insucces. Bineîn ţeles că şi un experimentat poate avea uneori insuccese (mai ales că omul cu greu poate observa absolut totul, astfel ca să nu-i scape ceva dintr-un anumit motiv), Noi aici însă nu ne referim la pruden ţă şi accidente, ci la arta prin care se pot preveni cu  prudenţă accidentele.

4. Pînă acum, metoda de învăţămînt era atît de nesigur ă, încît cu greu cineva ar fi îndr ăznit să spună: voi conduce pe acest tînăr pînă într-acolo  Metoda în alîpia  şi atîka ani, asigurîndu-i cutare  şi nvăţării cutare instruc ţ ie etc. Trebuie de aceea să vedem ie să se dacă aceast ă art ă a cultivării spirituale poate fi tmenteze a şezat ă pe o bază solid ă , ca să mearg ă la sigur   pe art ă  şi să nu gre şească. 5. întrucît această bază nu poate fi alta, decît să potrivim, cît mai grijuliu, acţiunea artei cu normele fenomenelor naturii (cum am văzut în cap. XIV), de aceea putem cerceta căile naturii ia prin  prin exemplul pă sării, care î  şi cloce şte puii săi, .lelismul  apoi cu ce succes urmăresc aceste căi artei cu  gr ădinarii, pictorii  şi constructorii, spre a natura în ţ elege u şor pe ce căi trebuie să mearg ă  formatorii tineretului. 163. 6. Iar dacă cineva va găsi că exemplele noastre sînt prea neînsemnate, prea cunoscute şi fr ămîntate, acela să-şi amintească că noi le folosim -aici ca să desprindem din aceste fenomene zilnice, cunoscute, care sînt pline de succes în natur ă şi artă (numai în şcoală încă nu), niru ce aceasta?   pe cele mai puţin cunoscute, pe care ni le-am fixat drept scop. Şi dacă în adevăr acestea, din care ne setoatem ideile pentru preceptele noastre, sînt atît de cunoscute, s ă sper ăm că şi concluziile noastre vor fi cu atît mai evidente.

 Primul   principiu al naturii  Nu 7. Natura ac ţ ionează la timpul său. întreprinde De exemplu, -pasărea care vrea să-şi nimic înmulţească specia nu trece la aceasta iarna, cînd neoportun

PRIMUL PRINCIPIU

totul înghea ţă şi amor ţeşte, nici vara, cînd fotul arde de căldur ă şi se vestejeşte, nici toamna, cînd puterea de via ţă a tuturor creaturilor este în declin o dat ă cu soarele şi cînd iarna nemiloas ă se apropie de tinerele fiin ţe, ci primăvara, cînd soarele redă tuturor viaţă şi vigoare. Şi aceasta iar ăşi numai treptat. Cît timp vremea se men ţine încă rece, pasărea concepe şi menţine ouăle în corpul său, unde ele sînt protejate de frig; iar  cînd se mai înc ălzeşte, ea se ouă în cuib, pentru ca o dată cu perioada caldă să apar ă puii din găoace, spre a se deprinde, încetul cu încetul, cu lumina şi căldura. V 

8. Tot aşa şi  gr ădinarul  este atent să nu O, imitare a întreprindă nimic ce n-ar fi la timp. Astfel, el nu întocmai acestui  plantează nimic în timpul iernii (fiindc ă. sucul se principiu în află atunci în r ădăcină şi nu se ridic ă spre a nutri gr ădinărie şi lăstar ele), nici vara (fiindc ă sucul s-a r ăspîndit arhitectur ă   prin ramuri), nici toamna (pentru că sucul se retrage atunci în r ădăcini), ci primăvara, cînd încep să se ridice sucurile şi înviorează partea superioar ă a plantei. Dar  şi după aceea, el trebuie să ştie cu exactitate cînd e necesar s ă dea îngrijire copacului, adic ă timpul ele îngr ăşat, de cur ăţat, de. să pat etc. Apoi şi copacul în sine are şi el timpul său favorabil ele deschidere, de înflorire, de înverzire şi de maturizare a fructelor. Tot aşa şi un arhitect înţelept trebuie s ă observe timpul potrivit pentru t ăierea lemnului, arderea căr ămizii, construirea temeliei, executarea zidăriei şi a tencuielii . 9. împotriva acestui principiu, în  şcoli o dubl ă se comite un dublu păcat: abatere în ■ _

.

  scoli de la

.

I. nu se alege timpul potrivit pentru 'aceast ă idee exersarea spiritelor, II. exerci ţ iile de mai Urzi ţ i nu sînt în a şa fel  introduse încît totul s ă progreseze 61

impecabil în succesiunea potrivit ă. Cînd J La fel se îngrijeşte pictorul, care vrea copilul este mic, mi   putem începe cu I să picteze un tablou, de pînză, pe care învăţarea, pentru că r ădăcinile înţelegerii nu o întinde, îi dă grundul, diluează culorile sînt încă dezvoltate. .La bă~ trîneţe este prea şi pregăteşte pensulele ca să le aibă la tîran âă-I instruieştî pe om, pentru că îndemînă şi, în sfîrsit, pictează.  priceperea şi memoria sînt de acum în Tot aşa şi  gr ădinarul, înainte să înceapă scădere. La vîrsta mijlocie este dificil, pentru să planteze, are grijă ca gr ădina să fie că puterea intelectului este dispersată în  pregătită, iar materialul de sădit şi uneltele diverse lucruri şi numai cu greutate se poate să fie la îndemînă,   pentru ca în timpul  concentra. Iată de ce trebuie să ne oprim la lucrului să nu umble după cele strici vîrsta tinereţii, cînd vigoarea vieţii şi a necesare, destul de numeroase. raţiunii sînt în cre ştere: atunci totul prosper ă 13. împotriva acestui principiu păcă-  Aba ţ i uşor şi lasă r ădăcini adînci. tuiesc şcolile. I. Mai întîi, pentru că ele nu se îngrijesc să existe, spre folosul comun, toi 10. De aici rezultă;   soiul de instrumente, căr  ţ i, table, modele, O tripl ă I.  Formarea otnului trebuie să înceapă în imagini îmbunăt ăţ ire  şi altele, ci tocmai atunci cînd este  primăvara vie ţ ii, adică în copilărie (copilăria mai mare nevoie de ele, căutăm, facem, o eompai-ăm cu primăvara, tinereţea cu dictăm şi copiem 1C1 , i dacă aceasta se vara, vîrsta adulta cu toamna şi băţrînciea cu întîmplă unui învăţător şneexperimentat sau iarna). neglijent (din păcate aceştia predomină 11. Orele de diminea ţă sînt cele mai po   permanent), atunci totul şchiopătează. E la trivite pentru stadiu (pentru că iar ăşi fel ca şi cura un medic care, ori de cîte ori dimineaţa corespunde cu primăvara, amia  prescrie un medicament', trebuie mai întîi să za cu vara, scara cu toamna şi noaptea cu fugă în gr ădină sau în pădure, să caute plante iarna). şi r ădăcini să le fiarbă şi să le distileze, în loc III. Tot ce trebuie învăţ at trebuie sa fie să aibă gata medicamentul pentru fiecare caz. distribuit corespunzător treptelor de vîrsta, 14. în al doilea rînd,> fiindcă în căr  ţ ile de as tfel încît să nu se predea nimic ce ar depăşi care dispun şcolile nu este respectat ă aceast ă capacitatea de în ţ elegere ■respectivă. ' ■ t  ordine natural ă  , ca materia să precead ă  formei. Aproape pretutindeni se întîmplă contrariul: ordinea lucrurilor vine înaintea AL II-LEA PRINCIPIU lucrurilor înseşi, ori este imposibil ca s ă   Al II-lea 11. Natura însă prepar ă materia, înainte rînduieşti cînd nu există ceea ce trebuie  principiu rînduit. Voi lămuri aceasta prin patru Materia de a începe sa-i dea forma. înaintea  Pasărea, de pildă, cînd. vrea să producă o exemple: formei fiinţă asemănătoare, primeşte mai întîi 15. (!)•; în  şcoli se predau limbile înainsămînţa dintr-o picătur ă de sînge; după aceea îşi face cuibul în care să poată oua, apoi tea lucrurilor '(fes),   pentru că spiritul este clocind le încălzeşte pînă se formează,puiul ocupat ani"frî"şir cu artele retorice, înainte ca el să fie introdus, cine ştie cînd, în studiile şi iese afar ă din găoace. reale ale matematicii, fizicii s.a. Ş i totu şi 12. Aşa procedează şi un arhitect   pre lucrurile constituie esen ţ ialul (sub-stautia), văzător; înainte de a începe să constru iar cuvintele ceva înUmfJâtor (aceidens),  Imitare iască o casă, aduce gr ămezile de lemn,   pietre, calcar, fier şi tot ce e nevoie, lucrurile  —  corpul, iar cuvintele -—    pentru ca ăs nu întîrzie cu lucrul din îmbr ăcămintea; lucrurile — nucleul, iar  cauza lipsei de material sau să sufere cuvintele  —  coajă si înveli ş. Ambele, temeinicia clădirii. a şadar, trebuie oferite simultan intelectului, 62

folositor.' Apoi înc ălzeşte, întoarce şi formează, clocind atîta vreme materia pînă iese puiul. 21. Tot aşa şi arhitectul, mai întîi Imitare. 16. (2) Apoi, în însuşi studiul limbii taie, pe cît posibil, lemnul cît mai bun, se procedează greşit, prin aceea că el ; nu începe cu un autor oarecare sau cu un îl usucă, îl, ciopleşte şi-1 taie cu fer ăs-tr ăul; apoi dic ţ ionar bine alcătuit, ci cu gramatica,   j Or, trece la cur ăţirea locului şi construieşte o nouă autorii (şi în felul lor  şi dicţionarele) furnizează temelie sau repar ă şi întăreşte pe cea veche, materialul de limbă, iar gramatica doar îi astfel ca să o poată folosi. completează forma, adică legile pentru 22. în acelaşi chip şi  pictorului, dacă nu-i formarea, ordinea şi legătura cuvintelor. convine pînza şi grunduirea pentru culoare, atunci 17. (3) în al treiiea rînd, se prezint ă o privire caută pe cît posibil s ă o îmbunătăţească prin generală asupra disciplinelor în enciclopedii, în cur ăţare, netezire şi oricare mijloace, numai s-o care', premerg artele, iar  ştiin ţ ele şi cuno ştin ţ ele facă ■ utilizabilă. (scientiae■ et,pruden23. La fel şi  gr ădinarul: 1) Mai întîi alege tiaeyie^urmeă zâ~t ă~'dtstaTi ţ â\' ori tocmai ceîedintîi ne înva ţă despre lucrurile înse şi, iar  un lăstar, pe cît posibil viguros, dintr-o specie fructifer ă, 2) îl duce în gr ădină şi-1 sădeşte în celelalte despre modalitatea lor. 16S  pămînt cu atenţie, 3) nu-1 altoie şte cu un nou 18. (4) în sfîr şit, se avansează reguli altoi pînă n-au prins r ădăcinile şi 4) înainte de aconcepute abstract,1<3(i şi abia după aceea se 1 altoi îi taie ramurile şi chiar o parte din explică prin exemple, or lumina trebuie s ă tulpină, astfel ca nici o picătur ă de sevă să nu se  preceadă celui căruia vrei să-i luminezi. urce în altă parte decît în altoi.  ,-ptarea ?p. J)e aici rezult ă că spre, a îmbunăt ăţ i 24.  Acest principiu s-a încălcat în şcoli, Abatere nu   fundamental metoda este necesar: atît prin faptul c ă sînt primiţi cei proşti şi înceţi (căci după părerea noastr ă { I. să fie preg ătite căr  ţ ile şi celelalte tot tineretul trebuie s ă fie admis), cît materiale de învăţătnînt, 1)  prin aceea că aceste l ă stare nu sînt aduse II, "să se formeze capacitatea de cu-'.,., în gr ădină  , adică nu sînt încredin ţ ate complet  noa ştere înaintea limbilor,  şcolilor, astfel ca nimeni care trebuie s ă fie III', limbile să fie învăţ ate din autori . s  format ca om să nu fie lăsat clin atelier înainte  potrivi ţ i, nu din gramatică , iar  ca formarea sa să fie terminată; IV.  ştiin ţ ele reale să premearg ă celor '. _  2)  prin aceea că vrem să le inocul ăm mai cu 1G7  ce le ordonează  , celor logice şi  seamă l ă starul  ştiin ţ ei, moralit ăţ ii  şi piet ăţ ii, înainte ca tulpina să fi prins r ăd ăcină , adică V. exemplele să premearg ă regulilor. înainte ca în ei s ă se fi deşteptat dragostea  pentru învăţătur ă, la cei în care natura însăşi nu a deşteptat-o ; AL III-LEA PRINCIPIU treilea icipin 3)   prin aceea că plantulele sau l ă  star de nau fost cur ăţ ate înainte de plantare, adică, aşa iteria 20. Natura î  şi alege pentru prelucr ă-iîe să cum se cuvine, spiritul n-a fost eliberat de Y ile ei un obiect corespunzător sau ca ocupaţii inutile, şi n-a fost disciplinat şi adus  primi  s®~^ f ac®- ^ n m°d  s^S wr  corespunzător, îl ■orma la ordine.  preg ăte şte mai întîi cum trebuie.  Pasărea, de pildă, nu depune orice obiect în cuib ca să-1 clocească, ci ceva din care poate ieşi un pui, şi anume un ou. Dacă o pietricică sau altceva cade în cuib, ea o arunc ă afar ă ca pe ceva nein care totu şi lucrurile constituie atîi obiectul  cunoa şterii cîl  şi al vorbirii.

63

îndreptarea

25. De aceea tfehuie ca: I. Oricine este încredin ţ ai  şcolii să  persevereze. II. Spiritul elevilor să fie preg ătii, pentru tot  ce se va preda acolo (despre aceasta mai mult în capitolul urm ător, principiul ÎI), HI. Tot ce ar putea împiedica pe elevi să fie îndepărtat. Este f ăr ă rost să dai precepte, dacă nu îndepărtezi tot ce ic st ă în cale, spune Seneca 1(i8. Dar şi despre aceasta. în capitolul următor.

 Al JV4ea  principiu: AL IV-LEA PRINCIPIU

Totul se 26. Natura nu ac ţ ionează de-a valn .formează ci rezolvă distinct fiecare lucru în far 

ia,

le. clistinct.nimi.: Do eX€mp^ fkcă se f ormează o confuz păsărică, mai întîi apar într-un armn timp lit oasele, vinele şi nervii, mai tîrz se întăreşte ;iu carnea şi apoi se acopc cu piele, ca în sfir şit ra să. capete pene, înveţe să. zboare etc. să imitare 27. Cînd construieşte arhitectul  temelia, atunci el nu ridic ă simultan şi pereţii, cu atît mai  puţin nu aşază acoperişul, ci pe fiecare le face la timpul şi locul potrivit.

zilnic, aproape în fiecare or ă, materia lecţiilor, şi a exerciţii lor? Atunci ce este aceasta dac ă nu ză păceala? Ca şi cum un cizmar  ar vrea să confecţioneze deodată şase sau şapte perechi de ghete şi mereu le-ar lua cînd pe una cînd pe alta în nună şi apoi le-ar pune la o parte. Sau ca şi cînd un brutar  ar voi cînd să bage în cuptor  diferite feluri de pîine, cînd s ă le scoată afar ă, ca şi cum ar fi necesar să bage şi să scoată din cuptor fiecare pîine în parte de mai multe ori. Dar cine dintre aceştia face o asemenea neghiobie? înainte de a termina o gheat ă, cizmarul nu se apucă de alta. Nici brutarul nu  bagă alte pîini în cuptor pîn ă nu s-au copt cele dinainte. 31. Să-i imităm deci, vă implor! Şi să avem grijă ca cei ce sînt ocupaţi cu gramatica să nu fie  presaţi cu dialectica, şi în. timp ce dialectica formează spiritul, acesta din urm ă să nu fie deranjat prin retorică, iar limba greacă să aştepte cît tini}) sîntem ocupa ţi cu latina. Căci altfel se frînează reciproc, iar dacă spiritul se îndreapt ă deodată asupra mai multora, acordă mai puţină atenţie fiecăruia în parte. Acest lucru îl cuno ştea marele bărbat Josephus Scaliger 169, despre care se spune că (probabil în urma sfatului tat ălui său) niciodată nu s-a ocupat decît de un singur  studiu, concentrîndu- şi în acelaşi timp asupra lui toate for ţele sale spirituale. Aşa i-a fost posibil să-şi însuşească patrusprezece limbi şi toate artele şi ştiin ţele care sînt accesibile spiritului uman, fiind în sfîr şit, mai versat în toate decît cei ce învăţau numai una. Oricine a încercat s ă meargă pe calea lui, n-a încercat zadarnic.

28. Tot aşa, nici pictorul nu lucrează deodată la douăzeci sau treizeci de tablouri, ci se ocup ă de unul singur. Iar dacă, pe lîngă aceasta, din cînd în cînd mai face pregătiri pentru alte tablouri sau execut ă altceva, are totuşi mereu o muncă principală. 29.  în mod asemănător,  gr ădinarul  nu plantează 32. Iată de ce şi în şcoli elevii trebuie  să fie deodată mai mulţi lăstari, ci separat, unul dup ă altul, ca să. nu se încurce nici el însu şi şi nici să ocupa ţ i în acela şi timp numai cu im singur   studiu foUect). nu stînjencască natura în activitatea ei.   Abatere 30. De aceea, în  şcoli a existat confuzie prin  predarea deodat ă , a mai multor obiecte elevilor, de exemplu: gramatică, latină şi greacă, poate şi retorică şi poezie — si cine mai ştie încă ce! ("ine nu ştie că în şcolile clasice se schimb ă 64

AL V-LEA PRINCIPIU

33.,  Natura începe orice acţiune din interior.

„.._.,

De exemplu: Nu se formează mai j întîi ghearele, penele sau pielea  pă sării, ci mai întîi măruntaiele, iar tot ce-i exterior, mai tîrziu, la timpul său. 'mitare 34. Aşa şi  gr ădinarul, nu altoieşte orişiunde, în coajă sau la suprafaţa lemnului, ci despic ă trunchiul plantei pîn ă la măduvă şi introduce altoiul bine preg ătit cît mai adînc, astup ă marginile despicăturii atît de strîns încît seva s ă nu curgă în afar ă, ci să pătrundă imediat în interiorul altoiului, pentru ca acesta s ă se prindă cu toată vigoarea. 35.  Nici copacul  care se nutreşte cu ploaia cerului şi cu seva pămîntului nu- şi trage hrana   prin partea exterioar ă, prin coajă, ci prin porii  păr ţilor sale interioare. De aceea, gr ădinarul nu udă ramurile, ci r ădăcinile; şi nici un animal nu absoarbe hrana printr-un mădular extern, ci prin stomac, care o prelucrează şi o distribuie întregului corp.  A şadar, dacă un formator (  „formator" ) al tineretului se tfcupă suficient de r ădăcinile ştiinţelor, adică de intelect, atunci şi for ţa vitală va trece (de aici) mai u şor în trunchi, în memorie şi vor apărea florile şi fructele, adică dibăcia limbilor  şi practica lucrurilor. 17° ibatere Ş Q. 'păcătuiesc împotriva acestui principiu învăţătorii, care vor să izbutească formarea tineretului ce le-a fost încredin ţ at prin mult ă dictare  şi memorizare, f ăr ă o prealabil ă dezghiocare a lucrurilor, f ăr ă l ămurirea lor; iar  cînd vor să explice nu cunosc modul cum se pot  dezvolta, cu grijă, r ădăcinile şi cum să inoculeze altoiul ştiin ţei. în felul acesta chinuiesc elevii, la fel cum unul care vrea s ă despice o plantă, în loc de cuţit, ar lua un ciomag sau un mai.  Marca

II.  /învăţătorul trebuie să folosească toate mijloacele pentru deschiderea min ţ ii  şi  justa ei folosire (ceea ce vom cerceta în capitolul următor). AL VI-LEA PRINCIPIU

'

  Al VI-lea ■ principiu

38. în toi ce formează  , natura începe Mai întîi ce cu ceea ce este general  şi abia la urmă face e oencrai ceea ce este special. De pildă, dacă vrea să formeze din ou o pasăre, atunci nu creează sau formează mai întîi capul sau ochii, penele sau ghearele, ci îneăl- ' zeşte întreaga masă a oului, apoi formează venele în întreaga mas ă prin mişcarea produsă de c ăldur ă, astfel că se stabilesc tr ăsăturile întregii păsări (adică ceea ce trebuie să devină cap, aripi şi picioare); abia apoi se dezvolt ă fiecare parte pînă la perfecţiune. 39. Arhitectul imită întocmai; el con- imitarea cepe mai întîi, în mintea sa sau conturînd pe Mrtie, imaginea generală a clădirii întregi, sau face un model din lemn, şi după aceea pune temelia, execut ă pereţii şi construieşte acoperişul. Abia apoi trece la detalii, ca: uşi, ferestre, scări ş.a.m.d., care desăvîr şesc casa. La urmă de tot se ocupă cu împodobirea — cu picturi, sculpturi, tapete etc. 40. Tot aşa procedează şi  pictorul  care vrea să facă un portret; nu îşi imaginează şi pictează mai întîi o ureche, un ochi, nasul sau gura, ci schi ţează cu cărbune în mare faţa (sau omul întreg).  Apoi dacă vede că propor ţia este exactă, accentuează schiţa cu miş- • cari uşoare de penel — dar tot în general.  După aceea indică distribuţia luminii şi a umbrei, apoi trece la desenarea membrelor, fiecare în 'parte, şi le pictează cu diferite culori.

J7, De aceea de acum înainte: ■ I.; trebuie mai întîi să se formeze 47. La fel şi  sculptorul  care vrea să facă o înfekgereaJsMlwilov (iniellec ţ us^ re- statuie, ia un bloc ele piatr ă, îl ciopleşte de jur  rum), apoi memoria  şi în al treilea rînd  împrejur, mai întîi în mare, apoi mai fin, astfel că apar contururile unui model, şi apoi ciople şte limbile şi mîna; cu grijă fiecare membru în parte şi-1 împodobeşte cu culori.

65 

42. în chip asemănător ia şi  gr ădinarul  conturul arborelui, adic ă, ia altoiul, care mai tîrziu va produce tot atîtca ramuri, cîţi muguri arc acum.

 sistematizării se vor indica excep ţ iile şi, în sfîr şit, comentariile, în măsura în care sînt necesare m, căci cine a priceput temeiurile nu mai are nevoie de comentarii, puţin-du~le face apoi singur,

  Abatere 43, ])c aici rezult ă că ■ este gresii să   j N.B.  predai  ştiin ţ ele în detaliu, înainte ca să J  şefi dat o   privire general  ă  , în marc, asupra I tuturor  ALVI\I~LEA PRINCIPIU  AI  cuno ştin ţ elor,  precum şi faptul j c ă nimeni nu poate îl  priih instruit pe deplin j într-o anumit ă ramur ă a ştiinţei f ăr ă 46. Natura nu face salturi, ci proce- Tot» < să-i dai o privire asupra altor domenii. J dează treptat. nimi 44. Tot aşa de r ău sînt predate artele, ştiin ţ ele Şi formarea  pă sării îşi are treptele sale, care  şi limbile, dacă nit se începe cu : clementele de nu se pot sări, nici schimba, pîn ă ce puiul nu iese bază (primele începuturi). Aşa s-a procedat cu din găoacea spartă a oului. De îndat ă ce s-a f ăcut noi, după dtc îmi amintesc: de-abia am ajuns aceasta, pasărea mamă nu-1 lasă să zboare imela studiul dialecticii, retoricii şi metafizicii, diat şi să-şi caute singur hrana (c ăci n-ar pul ea), cinci j nc-a şi. copleşit cu reguli atotcuprinzăci îl hr ăneşte singur ă şi îl încălzeşte eu propria, toare, comentarii, «spuneri ale comeu-t ăriilor, căldurii si îl ajut ă astfel să-i crească penele. concordantele si discordantele \ autorilor. După ce i-au crescut penele, nu-1 aruncă imediat Astfel am fost îmbîesiţi cu gramatică latină, cu din cuib ca să zboare, ci-1 exersează puţin cîtc tot felul de excepţii, cu cea greacă, cu toate  puţin, să-şi întindă aripile, mai întîi în cuib, apoi dialect ele, în timp ce bieţii de noi, buimăciţi, să se ridice deasupra cuibului spre a le mi şca şi, stăteam şi nu ştiam despre ce este propriu-zis în sfîr şit, afar ă clin cuib, dar în imediata aprovorba.   piere, încearcă primul zbor. Şi apoi zboar ă din cracă în cracă, din copac în copac, din munte în îndreptarea 45. Remediul împotriva acestei dezordini munte. Abia apoi se poate avînta sigur spre constă în: înaltul cerului. Dar fiecare din ace şti paşi I. a oferi copiilor care se consacr ă studiului, reclamă timpul său cuvenit, şi nu numai timp, ci chiar de la începutul  I  şcolarit ăţ ii, bazele şi o gradare, şi in afara .ele gradare, şi o unei insiructii ganerale (universalis succesiune invariabil ă!_;;. erudi ţ ia), a-dică*~niateria trebuie astfel 47. Cine îşi construieşte o casă pro- imiu orîn-cluită încît la studiile urm ătoare sa nu ă la fel: nu începe cu creasta şi cedeaz se mai adauge nimic nou, ci s ă fie numai un fel de amplificare special ă a materiei nici cu pereţii, ci cu temelia. După ce a anterioare; aşa cum se întîmpl ă cu un  pus baza, nu-i pune imediat acoperi şul, copac, care chiar de-ar creşte o sută de ci clădeşte mai întîi pereţii. Intr-un cuvînt: după ani, nu mai apar ramuri noi, doar cele cum în orice exist ă o condi ţ ionare reciprocă , tot  apărute anterior j se l ăţesc mereu prin a şa şi nu altfel trebuie să. se şi îmbine. r ămurele noi; j 48. Tot asa si  gr ădinarul, în lucr ările II.*'-. orice limbă , ştiin ţă sau art ă trebuie j sale, trebuie să observe diferite trepte. început ă cu elementele cele mai  j  N.B. Ei îşi alege o tulpini ţă, o dezgroapă,  simple ,.şi să ofere astfel o idee generală asupra studiului res-pectiv. o plantează, o cur ăţă, o despică şi intro duce altoiul etc. şi nu lasă nimic la o Apoi, pentru completare, j se vor da  parte şi nici nu se îngrije şte de una îna reguli şi exemple. în | al treilea rînd, intea alteia. Şi dacă el înaintează trep pentru întregirea j 66 

.ppşp^

tat, corespunzător propriei sale legit ăţi (suiş legitime procedunt), atunci nu e posibil ca lucrarea să nu-i reuşească.  Abatere 49. Evident, este un nonsens claca înv ăţătorii nu împart studiile, nici pentru ei şi nici pentru elevi, astfel ca nu numai unul s ă urmeze permanent altuia, dar  şi fiecare să se termine negreşit întrun timp determinat. Iar dacă nu se stabile şte scopul şi mijloacele de realizare, ca şi ordinea ele urmat, atunci se trece uşor peste ceva, se inversează lesne succesiunea, şi astfel lucrarea uşor se conturbă. îndreptarea

53. Din aceleaşi motive este cel mai bine s ă continui neîncetat construc ţia unei case pîn ă la terminarea ei. Altfel, soarele, ploaia şi vîntul distrug munca şi ceea ce se adaugă mai tîrziu nu se mai prinde atît de bine. Pînă la urmă totul se deteriorează, crapă şi se distruge. 54. De asemenea, şi  gr ădinarul  procedează destul de chibzuit cînd, punînd o dat ă mîna pe  plantă, şi-o retrage abia după terminarea lucrului; căci dacă lasă între timp ca seva triunchiului sau a altoiului s ă se usuce, atunci şi  planta' se va usca.

ffl. De aceea pe viilor :

55. De aceea este dăunător cînd copiii sînt I. întregul material ele studiu trebuie trimişi luni si ani de zile la scoal ă, distribuit cu grijă pe clase, astfel ca lot  ceea ce e anterior să preg ătească calea iar apoi sînt retra şi pentru alte ocupa ţii pe timp celor ce urmează şi să aprind ă f ăclia ; mai scurt sau mai lung; la fel, dacă învăţătorul II. timpul trebuie cu grijă împăr  ţ it, astfel  împreună cu elevii săi începe cînd una cînd alta, încît fiecare an, fiecare lună , fiecare zi şi dar nu duce nimic în mod serios la cap ăt, în  sfîr  şit, şi atunci cînd el nu se ocup ă şi nu pre fiecare or ă să aibă pensumul său; lucrează în fiecare or ă ceva precis, astfel încît, III. diviziunea muncii  şi a timpului trebuie  strici respectat ă  , pentru ca nimic să nu luînd în considerare întregul, s ă se apropie   fie trecut cu vederea şi să nu fie simţitor, de fiecare dată, de scop. Unde lipseşte această năzuinţă, totul se r ăceşte. Nu zadarnic se inversai, r ă sturnat. dă sfatul de a se baie fierul cîl e cald. Dacă-1 laşi să se r ăcească, zadarnic mai baţi cu ciocanul. Trebuie clin nou s ă-1 bagi în foc, ceea AL VIII-LKA PRINCIPIU ce înseamnă pierdere de timp şi de fier, pentru că ori de cîte ori îl înc ălzeşti, el pierde din substanţa sa. li VIII l  Cind începe ceva natura, nu se opre şte  principm pînă nu termină. meni să nu 51. Pasărea care e 56. De aici rezult ă: acţionată ele natur ă oteze pînă sg_ şi clocească ouăle nu l ^— .... încetează să • jţ^area clocească pînă nu ies puii. Dacă ar  întrerupe numai cîteva ceasuri, embrionul r ăcit ar pieri. I. cine intr ă în  şcoal ă trebuie să f ămînă Şi chiar dacă a scos puii, nu înceteaz ă de a-i încălzi pînă ce, acolo pînă iese un om învăţ at, moral  şi întăriţi pentru via ţă şi bine acoperiţi cu pene, pot astfel să * pios; suporte atmosfera. II.  şcoala trebuie să fie a şezat ă într-un loc imitare 52. Şi pictorul care a început să picteze un tablou lini ştit, departe de zgomot   şi de  procedează bine cînd nu-şi întrerupe munca sa. distrac ţ ii; Atunci şi culorile se acord ă reciproc şi se prind III. tot ce trebuie f ăcut conform prescrip ţ iilor, mai temeinic.  să se facă f ăr ă întrerupere; ti

i 

f 

IV.  să nu se admit ă nimănui absen ţ e  şi vagabondaj (sub nici un motiv). 67 

 Ai IX-lca AL IX-LEA PRINCIPIU  principiu

chestiune oarecare, adică i se deşteaptă Contrariul $7, Natura evit ă cu grija iot  îndoiala asupra lucrului în curs de a fi în ţeles de minte. N-ar însemna oare aceasta ca şi ce-i st ă trebuie evitat împotrivă sau îi d ăunează. Cînd  pasărea, clocind, încălzeşte ouăle, cum am clătina o plantă care dorimm să prindă ca nu lasă să pătrundă vîntuî rece, nici ploaia r ădăcini? (Foarte bine scrie Hugo , nicicînd  şi nici grindina. Ea goneşte chiar  şi şerpii, , nu se va fntka ajunge la ra ţ iunea adevărului dacă instruirea începe cu probleme  păsările r ă pitoare sau alţi dăunători. controversate.) Tot aşa, dacă tineretul nu imitare 58. La fel arhitectul, i ăstrează lemnul» j este izolai de citirea căr  ţ ilor obscene, căr ămida şi varul pe rit posibil uscate şi nici d ăunătoare  şi confuze, ca  şi de mediul  nu lasă să se dărîrae sau să se distrugă ceea ce viciat. este o dată construit, 62. De aceea recomand ăm.: îndrep ţ i 59. în acelaşi chip, piciorul nu expune un tablou de curînd pictat să-1 bată un vînt I, să nu- se dea elevilor decît căr  ţ ile rece, sau la o căldur ă prea mare sau să se  prevă zute pentru clasa lor; umple de praf, ori să pună cineva mîna pe II, aceste căr  ţ i trebuie să fie astfel  el. întocmite încît pe bună dreptate să fie 60. Şi  gr ădinarul  îngr ădeşte lăstarii adevărate izvoare ale în ţ elepciunii, fragezi cu pari sau cu gard, spre a nu fi ro şi moralit ăţ ii  şi piet ăţ ii; sau smulşi de capre şi iepuri. TIT.  să nu se tolereze rela ţ ii u şuratice în  Abatere 61. Se procedează imprudent ori de cile cri  scoal ă şi nici in afara- ei.   se pred ă tinerei ulm, chiar de la începutul    studiului, controverse, în vreo 63. Dacă se vor respecta toate acestea Conchw cu grija cuvenită, atunci nu va fi posibil cui şcolile să uu-şi atingă scopul.

Capitolul XVIII 

Principiile predării şi învăţării lesnicioase . „ 7. După ce ara ar ătat prin ce mijloace  pa ţ i"ceva cu formatorul tineretului (juventutis for'siguran ţ a rnator) poate să-şi atingă scopul cu  siguran ţă , să cercetăm acum modul de adaptare a acelor mijloace la aptitudinile spirituale, Trebuie să astfel ca folosirea lor să se facă lesnicios  şi doreşti să fie si lesnicios /pl ăcut.   Zece principii 2. După ce urmăm calea pe care ne-o arată natura, consider ăm că instruirea tineretului se poate face uşor  dacă: * I. va începe de timpuriu, înainte ca mintea să fie corupt ă , II. dacă se va face cu preg ătirea corespunzătoare a spiritului, 68

III. dacă se va proceda de la general la

 special, IV.  şi de la u şor la greu, Y. dacă nimeni nu va fi supraîncărcat cu  prea mult ă materie, VI. peste tot să se  procedeze lent, VTI miplile să nu fie conslrînse la nimic, ci singure să solicite, în '   func ţ ie de vîrsiă  şi metod ă , VIU. totul să se predea ^intuitiv (sensus  praesenies ), .........."" IX.  şi pentru utilizare prezent ă , X. toiul după una şi aceea şi metod ăcontinuă-.

Procedînd astfel, totul se va asimila încet şi fonriă (a îuvăţămîntului), ceea ce ză  plăcut. Să vedem totuşi cum procedează natura  păceşte pe un copil sensibil şi frânează  pregătirea sa (formarea sa).   Al treilea: însăşi.

 Primul   principiu iă materia  pur ă

PRIMUL PRINCIPIU

3.  Natura începe întotdeauna cu ceea ce este curat. Pasărea, de exemplu, cloceşte numai ouăle proaspete, care conţin cea mai curată materie. Dacă puiul a început s ă se formeze mai dinainte, atunci zadarnic se a şteaptă vreun rezultat bun.

4. Dacă arhitectul  vrea să construiască o  ImUaru clădire, are nevoie de un loc viran, sau dac ă vrea s-o clădească în locul alteia, atunci neap ărat trebuie s-o dă-rîme pe aceea. 5. Asemenea şi  pictorul   pictează cel mai   bine pe o seîndur  ă goală; dacă aceasta este  pictată sau pătată, ori aspr ă şi negeluită, atunci trebuie mai întîi s-o cure ţe şi s-o netezească. 6. Dacă cineva are de conservat alifii  scumpe, atunci le pune în recipiente noi sau bine cur ăţate de conţinutul anterior. 7. La fel şi gr ădinarul plantează mai cu  plăcere lăstarii tineri. Iar de e nevoie s ă planteze arbori mai mari, atunci îi cur ăţă de ramuri, spre a împiedica astfel ca seva să se r ăspîixlească în direcţie nepotrivită. De aceea,  Afistotel a considerat liberarea. între principiile lucrurilor. 1™  Pentru că el considera ca imposibil s ă-i dai unei materii o formă nouă, înainte de a fi distrus pe cea veche. 8. De aici rezultă: mai întîi că este a mai bine de îndruma minţile tinere spre studiul în ţelepciunii, înainte ca alte ocupa ţii să le clistragă şi s ă ie risipească. Ş i cu cît începe  A batere instruc ţ ia mai lîrziu, cu atîi se izbe şte de  greut ăţ i mai mari,  pentru că mintea este ocupata 1 de acum cu altceva.   Al doilea, că un copil nu.  poate să fie învăţat, cu succes, în acelaşi timp de mai mulţi învăţători, fiindcă e aproape imposibil ca toţi să observe una şi aceeaşi

3  procedează neîndemînatic acela care se ocup ă, de formarea copiilor mici şi a adolescenţilor  şi nu începe cu morala, pentru ca st ă pînindu-le afectele să-i facă apţi pentru rest. Un dresor de cai ia mai întîi calul său de ză bală şi-1 face să-1 asculte, apoi trece la dresarea cu-tărui sau cutărui mers. De aceea, pe bună dreptate spune Ş eneco.: {„Mai întîi înva ţă moral ă  şi apoi în ţ elepciune,- care> cu greu   se poate învăţ a f ăr ă moral ă. " 1U  Iar .'Cicero: „Filozofia moral ă preg ăte şte ,, mintea pentru viitoarea însâmîn ţ are" etc.175 9. De aceea:

îndreptarea

I. formarea tineretului s ă înceapă cît  de devreme; II. acela şi elev pentru aceea şi materie să aibă un singur învăţător; III. înainte de toate, formatorul tinerelului trebuie ■ să realizeze armonia moral ă. AL II-LKA PRINCIPIU

*

'jf.l ea ■ principiu

 Al 

10. Natura preg ăte şte materia spre a ^atc"^  primi forma. Cînd puiul s-a format su _„„,f!r 5 ficient in ou şi tinde spre o perfecţiune  pont™ a prin superioar ă, se mişcă să spargă coaja, forma sau o spai-ge cu ciocul. O dat ă eliberat de această carcer ă, se bucur ă că este încălzit, se   bucura că este hr ănit de mama sa, deschide lacom ciocul şi înghite hrana oferit ă. Se bucur ă la vederea cerului, se bucur ă că se deprinde a zbura şi îndată după aceea că poate cu adevărat să zboare. într-un cuvînt: el se gr ă beşte bucuros spre toate darurile naturii, îns ă treptat. 11. Aşa trebuie să se îngrijească şi imitare  gr ădinarul ca planta să fie prevăzută cu umezeală şi căldura necesar ă vieţii şi să crească cu bucurie. 12. A şadar, r ău procedează acela care Abatere constrînge copiii la studiu împotriva voin69

ici lor, căci ce se poate aştepta de la aşa ceva. ? avantajul, atracţia şi accesibilitatea  studiilor  pe Dacă stomacul mi cere mîncare, şi totuşi este care le practică, dacă ei laud ă pe cei silitori (şi îndopat, consecin ţa acestui fapt nu poate fi decît celor mici le distribuie chiar mere, nuci, dulciuri greaţă şi v ărsături, ori proastă mistuire şi boală. în şi altele); dacă fe cile unii îi cheamă şi le arată schimb, , dacă se ofer ă mîncare uimi stomac imagini despre; ceea ce urmează tocmai să se flămînd, el o acceptă cu nesaţ, o mistuie repede,   predea sau instrumente optice şi geometrice, cît mai c caldă şi o transformă cu grijă în suc  planigloburi şi alte lucruri asemănătoare ce îi gastric şi sînge. De aceea si spune pe bun ă   pot. entuziasma;  şi dacă trimit părin ţ ilor din dreptate Iso-cratem; edv f ţc (ptXouu0f|c>>, mt\ cînd în cînd, prin copii, cîte o în ştiin ţ are   — pe rco'kx)iui{)r\c, (dacă înveţi cu drag, înve ţi umil:)". scurt, dacă ei tratează cu dragoste pe copii, Şi Ouintilian:/„l>orM7te de a studia se întemeiază reuşesc să le cucerească uşor inimile, astfel încît  pe voin ţ a care nu poate fi con-slrînsă" ?"'". f  ei să prefere să stea mai mult la şcoală, decît acasă. îndreptarea /jt Aşadar: 17. Ş coala însăşi trebuie să fie un loc pl ăcut, 3. Şcoa » I. trebuie aprinsă în copil, în orice însăşi tichip, dorin ţ a de a şti şi de a învăţ a; oferind ochilor atracţii atît pe dinăuntru cît şi pe să fia dinafar ă. înl ăuntru sa fie o camer ă luminoasă , prevă zut  II. metoda de predare să diminueze truda curat ă  şi împodobit ă de jur împrejur cu picturi. atît pe învăţării, pentru ca să nu-i displacă Picturile pot reprezenta personalit ăţi marcante sau dinăimti elevului  şi să se sperie de continuarea evenimente istorice, pot fi şi hăr ţi sau embleme  si pe din ai lucru  studiilor. oarecare. în afar ă  , împrejurul  şcolii, să fie nu atrâg&lo, Cum se poate 14. Ardoarea de a învăţa se poate deştepta şi numai un teren liber pentru plimbare si jocuri coaprinde şi menţine la copii de către menţine la p£r inti, de comune (căci aceasta nu se poate interzice 179  piilor, după cum vom vedea mai jos ), ci  şi o către scoală, prin materia  gr ădină în care să fie introduşi copiii cîteodat ă, copil ardoarea i „ ■"  . -,' , ' , , ca să se bucure privind arborii, florile şi alte de a învăţa insaşi, prin metoda de predare şi de i. .De  plante. De se va proceda astfel, atunci copiii vor  către către autoritatea public ă.  părinţi: merge la. şcoală nu cu mai puţină plăcere de cum 15, Din partea părin ţ ilor  se face aceas1 ' merg de obicei la btlciuri, unde întotdeauna 2 ta cînd ei laud ă adesea învăţătura şi pe învăţaţi sper ă să vadă şi să audă ceva nou. faţă de copii, cînd îi îndeamnă 18, Şi înse şi materiile de studiu atrag 4. Din t 3 la sîrguinţă, le promit căiţi frumoase, haine sau tineretul dacă sînt adaptate capacit ăţii maten,J1 altceva plăcut, cînd scot în eviden ţă în faţa ♦ copiilor pe înv ăţător (şi mai ales pe al lor), atît de înţelegere după vîrstă, predate clar,  pentru str ălucita lui cultur ă cît şi pentru conduita şi însoţite de observaţii fie glumeţe, fie puţin mai 4 Căci aceasta lui umană faţă de elevi (căci iubirea  şi serioase, însă întotdeauna plăcute. 180 admira ţ ia trezesc cel mai mult pl ăcerea de înseamnă a uni plăcutul cu utilul. a imita) ; şi, în sfîr şit, dacă ci îi trimit 10, Metoda însăşi, spre a putea deş- 5. Din p cîteodată cu vreo treabă sau cu cîte un inotodci  j mic dar la el, atunci ei vor reuşi lesne tepta gustul de studii, trebuie mai întîi să dezvolte la copii atît încrederea în  să fie natural ă. Căci ceea ce este natural se desf ăşoar ă de la sine. Apa n-are nevoie » învăţ alur ă cît şi faţă de învăţătorul 178 să fie silită sa curgă la vale; înl ătur ă doar  însuşi. 2._De către iQt  Dacă învăţătorii sînt afabili şi blînzi sţăvilarul sau altceva ce o opre şte şi îndată o vei învăţători ^ jui-şi îndepărtează inimile prin aspri» vedea curgînd. Nici pa* * mea lor, ci din contra le atrag prin afecţiunea lor părintească, prin comportarea şi cuvântul lor, dac ă scot în evident ă 70

23. Cu lotul enormă este abaterea din îngrozitoarea sărea mi trebuie îndemnat ă să zboare, numai să se deschidă colivia. La fel, nici ochiul sau  şcoli împotriva acestui principiu: majori- abatere urechea, n-au nevoie să fie obligate s ă privească tatea învăţătorilor se chinuiesc s ă semene un tablou frumos sau s ă asculte o melodie r ăsaduri în loc de seminţe — şi în loc de  plăcută care li se ofer ă. Din contra, este mai altoi, plantează copaci întregi, adic ă în loc să predea degrabă nevoie să le reţinem. Ceea ce reclamă şcolarilor elementele fundamentale, le ofer ă un haos însă o metodă conformă naturii s-a desprins din de concluzii şi chiar de texte întregi. Şi totuşi, după capitolul anterior  şi va rezulta şi din regulile ce cum este sigur că lumea e compusă din patru elemente183 (chiar dacă apare în multe forme), tot aşa urmează. este sigur că şi , • instrucţia (eruditionem) se m unească j{l doilea, ca metoda sa poată atrage întemeiază pe foarte puţine principii, clin care (dac ă  pruden ţ a spiritele, trebuie s ă fie îndulcită cu o se cunoaşte regula diferenţierii) creşte apoi o mul  ţ ime .,„ -, „ „ ,. .acutul cu  L utilul  anumita prudenţa, aşa incit toate obiectele de imensă de corolarii (infinita porismatiim), dup ă cum învăţămînt, oricît de importante ar fi, s ă se la un pom pot -să ""iăsa" dintr-o r ădăcină puternică  predea într-tm mod plăcut şi atr ăgător, şi anume sute de ramuri, mii de frunze, flori şi fructe. O, de sde timpul nostru şi ne-ar  sub forma unei conversa ţii, a rezolvării unor  ar îndura Dumnezeu  NB 181 ghicitori şi, desigur, sub forma de parabole şi deschide ochii -minţii spre a observa bine legătura  poveşti. Mai amănunţit despre aceasta, mai dintre lucruri şi a o face cunoscută şi altora! Cu ajutorul lui Dumnezeu vreau s ă dau în  Pan şopliiâe  jos.183 christianae sy-noJ>si 1M  (tabloul sinoptic ual utoritaţea 20. Autorit ăţ ile, ca şi edilii şcolii, pot publica s£ enciclopediei creştine) o probă* a unei asemenea stimuleze la silin ţă, pe şcolari dacă participă personal la încercări, cu umila speranţă ca Dumnezeu să dea la solemnităţile şcolare publice, de exemplu, la exerci ţii, lumină, poate prin alţii, la timpul potrivit mai mult recit ări  şi dispute, sau la examene  şi ■ promovări, şi decît prin nune. distribuie celor silitori (f ăr ă deosebire de persoană) laude 24. Deocamdată să avem în vedere îndreptarea şi mici cadouri. trei lucruri: U Ill'lca  principiu Totul din

AL III-LEA PRINCIPIU

I.   Fiecare art ă să fie delimitat ă în regulile cele mai scurte  şi precise. II.  Fiecare regul ă trebuie exprimat ă cu cele mai scurte  şi mai clare cuvinte. IU. Fiecare regul ă să fie urmat ă de cîl mai multe exemple, spre a eviden ţ ia sfera de aplicare a acesteia.

ceputurile 21. Natura scoale lotul din începuturi, cuvenite care sînl mici ca mărime, dar mari cu privire la for  ţ ele interioare. De exemplu: materia din care trebuie s ă fie formată pasărea se concentrează într-o picătur ă şi se înconjur ă de o crustă, spre a putea fi purtat ă mai uşor în  Al IV-lea AL IV-LEA PRINCIPIU  pîntece şi încălzita la clocire. Şi totuşi conţine în sine  principiu virtual întreaga pas ăre, pentru că clin ceea ce se găseşte 25. Natura păşe şte de la cele mai u şoare c ^nUş01 la cele mai înăuntru, cu spiritul vie ţii, se formează corpul păsării.  grele.  Imitare 22. Tot aşa arborele, oricît de mare ar fi, esenţa sa întreagă se cuprinde în sîmburele fructului De exemplu: Formarea oului nu începe cu său, sau în vîrful ramurilor, în altoi. Dac ă-i   partea cea mai tare, cu coaja, ci cu interiorul  punem în pămînt se formează un arbore, datorită (meduîla), care la început e   puterii care lucrează în interiorul său. 71

înconjurat numai tic o pieli ţă si abia mai t.îrxîu de o coajă tare. Tot aşa. şl  pasărea care trebuie să zboare, se obişnuieşte mai întîi s ă stea în  picioare, apoi să mişte aripile, după aceea să le vibreze şi, în sfîr şit, printr-im avlnt puternic, s ă se ridice în aer. imitare 20. Aşa şi dulgherul, mai întîi înva ţă să taie lemnul cu fer ăstr ăul, apoi să-1 cioplească, în continuare să-1 îmbine şi la urmă să construiască casa întreagă, 27. Este greşit dacă în şcoli se predă abaten ceva necunoscut prin altceva tot atât de necunoscut, după cum se întîmplă, ele exemplu: 1) cînd începătorilor în studiul limbii latine li se dau reguli de asemenea în latin ă , ceea ce este tocmai aşa ca şi cînd cineva ar voi s ă explice ebraica, prin ebraică şi araba prin regulile în limba arabă; 2) cînd începătorilor li seda în ajutor un dic ţ ionar tradus din latin ă1®5 în limba maternă  , cînd ei tocmai ar trebui să aibă contrariul. Căci ei nu vor să înveţe limba maternă cu ajutorul celei latine, ci cea latin ă cu ajutorul celei materne (despre acest neajuns, mai mult în cap. XXII); 3) cînd, se d ă copilului indigen un învăţător str ăin care nu cunoa şte limba maternă a elevului $m, întrucît li se r ă peşte mijloc ui comun de a se putea înţelege unul cu altul, ei se mulţumesc numai cu semne şi cu presupuneri; oare aceasta c altceva decît turnul Babilonului? 4) de asemenea se deviază de la calea ra ţ ional ă , că se înva ţă după acelea şi reguli gramaticale (de exem ă ale lui Melancbton sau ale   plu, dup lui Rarrras)186 tineretul tuturor na ţ iunilor  (francezi, germani, colii, polonezi, unguri etc.); ori fiecare din aceste limbi are o  poziţie deosebită, proprie ei, faţă de latină, lucru care trebuie eviden ţiat cînd vrem să-i facem cunoscut copilului te meinic specificul limbii latine,  

1

2

3

4

Diferite

28. Acestea se vor îndrepta dac ă: I. învăţătorul  şi şcolarul vorbesc aceea şi limbă; If. toate explica ţ iile se dau în limba cunoscut ă;

hum-piare

72

  IU, cînd gramatica  şi dic ţ ionarul limbii  str ăine se adaptează limbii cu, ajutorul  căreia se înva ţă limba str ăină (limba latină cu ajutorul celei materne, iar  greaca cu al latinei etc.) ;

IV. cînd studiul unei limbi noi pro*  grescază treptat, astfel ca şcolarul   să înve ţ e mai întîi să în ţ eleag ă (aceasta este cel mai simplu), apoi să scrie (cînd arc timp să se gîndească)  şi în  sfîr  şit să vorbească (ceea ce este cel mai greu, pentru că se face pe nepregătite) ; V.

dacă se face leg ătura limbii latine cu cea maternă  , atunci îi premerge limba maternă  , fiind cunoscut ă ,  şi îi urmează limba latină;

VI.

materia însăşi trebuie întotdeauna astfel ordonat ă încît elevul să înve ţ e mai întîi ceea ce este apropiat, apoi mai îndepărtat  şi la urmă ceea ce este   foarte îndepărtai, De aceea cînd se expun copiilor pentru prima oar ă reguli (de exemplu, din logică sau retorică), ele nu treBuie s ă fie explicate prin exemple care depăşesc capacitatea lor  de înţelegere, de pildă, din teologie,  politică sau poetică, ci prin asemenea exemple care sînt desprinse clin via ţa cotidiană. Altfel, nu vor în ţelege nici regulile şi nici exemplele;

VII. mai întîi trebuie exersate sim ţ urile (sensus) copiilor (este.-cel mai u şor)',' dîipă aceea memoria, apoi capacitatea de {n ţ ekgerc (intel-Icclus)  şi la urmă'  ''puterea de judecat ă {iudicium). AceasTă "este-" succesiunea fireasc ă,   pentru că orişice cunoştinţă provine de la sim ţ uri, de unde prin imagina ţie se transmite memoriei, apoi, prin inducţie, din ceea ce e particular se formează în ţ elegerea no.-, • ţiunii, generale (univcrsalium) şi,

în yfîr şit, din cunoştinţa avansată —  nu o încălzeşte cu foc sau var nestins, ci se  judecata, .care dă certitudine ştiinţei. / mulţumeşte cu ploaia cerului şi cu căldura soarelui.   Al V-lea  principiu

AL V-LEA PRINCIPIU

  Nimic nu 29. Natura nu supraîncarcă  , ci se mul-trobuie  ţ umeo ţ e cu putin. De exemplu: Ea nu cere doi pui dmtr-un ou, ci e muiţiumtă  Imitare dacă iese unul cum trebuie. Gr ădinarul  nu pune pe un portaltoi un num ăr nesfîr şit de altoi, ci cel mult unul, ori doi dac ă observă că trunchiul este puternic.

34. De aceea a fost o tortur ă pentru Abatere tinerime:

I. s ă fie ocupată zilnic 6, 7 sau 8 ore cu lec ţii şcolare si exerciţii, la care trebuie adăugate şi orele de lecţii particulare; II. să se împovăreze cu dictare, exerciţii, memorizare pînă la scîr-bire, ba chiar   pînă la pierderea cumpătului, după cum mi s-a întîmplat. Daca se toarn ă cu for ţa într-un vas cu deschiz ătura mică (cu care se poate compara spiritul copiilor), iar nu picătur ă cu picătur ă — cît poate intra ?187 Desigur că cea mai mare parte a lichidului va da pe de lături şi mult mai puţin va intra în ăuntru, decît ar intra dacă s-ar turna picătur ă cu picătur ă.   Nebun este acela care vrea să predea elevilor atît cît doreşte el şi nu atît cît   pot ei înţelege. Puterile copilului trebuie- ajutate  şi nu apă  sate, iar    formatorul tineretului trebuie să fie întocmai 'ca un medic, numai , slujitorul naturii, nu şi st ă pînul ei.  j De aceea,- studiile se vor uşura îndreptarea şi vor deveni mai plăcute elevilor 

 Abatere 3()_  Aşadar este o dispersare a spiritului dac ă se dau şcolarilor în acelaşi timp mai multe obiecte. De exemplu, dacă se dau în acela şi an gramatica, dialectica, retorica, limba greacă şi. poetica (compara al IV-lea principiu din capitolul precedent). [/ Vl-lea AL VI-LEA PRINCIPIU  principiu Sfinţie cu 31. Natura nu se precipit ă , grabă

ci procedează lent.  Pasărea nu-si aruncă ouăle în foc ca să iasă puii mai devreme, ci le cloceşte încet, cu căldura naturală. Nici după aceea nu-i îndoapă cu mîncare ca să crească mai repede (căci aşa i-ar  sufoca), ci, din contra, le d ă cu încetul şi cu măsur ă, atîta cît poate să mistuiască fragilul lor  stomac.

 Imitar ă 32.  Nici arhitectul  nu clădeşte1 în grabă zidurile   pe temelie şi acoperişul pe ziduri, pînă ce temelia nu este îndeajuns de uscat ă şi întinsă ca să nu cedeze la greutate, căci altfel s-ar dărîma întreaga clădire. De aceea, nici o construcţie de zid mai mare nu poate fi terminat ă într-un an, ci trebuie lăsat timpul corespunz ător. 33. De asemenea, nici pomicullotul nu cere ca  planta să crească în prima lună sau să dea fructe în primul an. De aceea, nici nu o îngrije şte zilnic, nu o udă, nici

mult dacă I.

li se vor fixa cît mai pu ţ ine ore in  şcoal ă ,  şi anume 4 (pe zi), si li se va l ă  sa tot atîla timp pentru  jnr eocupă.ri p>arliculare ;

II.  jmmoria va fi cît mai pulinjnc ărcatâj_j>jij ţ -nume' doar cu lucrurile   fundayientak^ jar celelalte ă sate l  la liberii re ţ inere ; .............................*"""' III. totul în func ţ ie de puterea- de în ţ ele

  gere, care cre  şte o dat ă cu vîrsta  şi cu avansarea în studiu. 73

 Al VIT-tea AL VII-LKA PRINCIPIU  principiu  Nimic contra, voinţei 30, Natura im for  ţ ează şi scoate numai ceea ce

 s-ti maturizat singur iu interior  şi vrea să iasă la iveal ă. îva nu. sileşte ca  puiul de pasăre să iasă din ou pînă ce mi i s-au format şi întărit bine mădularele; ]ixi-l sile şte să zboare înainte de a avea aripi, iru-1 alung ă din cuib mai înainte de a şti că e în stare să zboare etc. La fel şi copacul, nu dă naştere ia ramuri pînă ntt-I sileşte seva care se ridică din r ădăcini; şi el deschide mugurii abia atunci cînd frunzele si florile, formate din sevă, tind să se dezvolte liber. Nici florile nu şî le leapădă pînă ce fructul cuprins în ele nu s-a acoperit cu o pieliţă, cum nici frunzele unu cad  pînă ce acesta nu s-a copt.

 A batere

37. Aşadar se for ţează spiritul atunci cînd: 1) i se impune ceva pentru care nu s-a maturizat încă, puii ivit vîrstei şi capacităţii de înţelegere; 2) dacă ;i se dă să memoreze sau să execute ceva f ăr ă o expunere pregătitoare, lămurire sau îndrumare.

38.   De aceea trebuie pe viilor:  sa nu se nimic altceva si cere vîrsta  N.B. I. ^'''vd  ă cu- tinerelul  aptitudinile  §J£^JL(L,,tU£îR întreprind  decît ceea ce permite Ii. Q£eze, nttiiun ceea ce a fosfbijie^ în ţ eles. De asHnnVea'"sa se  N.B, cear ă, pe. dg rost numai . c<->a < e sîntem sigurică rondul poate sa re ţină; ,...  să se dea să se execute ceva- numai III. atunci cînd s-a explicat suficient  iubii

îndreptarea

sprijiniţii de căldura soarelui şi de penajul | ăsării clocitoare. De asemenea, puiul b şit din găoace esie încălzit de marna sa atîta vreme, cit are nevoie1 şi este format şi întărit de ea pentru diferitele trebuinţe ale vieţii. Aceasta o putem observa la berze, care-şi ajută puii, luuidu-i în spinare şi purtîndu-i în jurul cuibului, iar ace ştia, mişeîndu-se, bat din aripi. Tot a şa, doicile ajut ă copiii în neputin ţele lor, în diferite chipuri. Ele îi învaţă să ridice capul, apoi s ă vadă, să stea în   picioare, ăs mişte picioarele pentru pa şi, să  păşească, să meargă mai tntîi încet, apoi mai repede, pînă capătă, în sfîr şit, agilitate în fug ă. Iar dacă îi învaţă să vorbească, le pronunţă cuvintele şi indică • cu rnîna ce înseamn ă acestea. 40. Aşadar, cumplit esie învăţătorul care dă elevilor o temă f ăr ă să le explice suficient despre ce este vorba şi f ăr ă să le i
I.

  Nimeni ăs nu fie bătut din cauza înva ţă MripiTcriilcic'l  nu se învaţă, cmc altui e de vină decît învăţătorul, care nu se pricepe sau îru-şi dă silinţa să-i facă îiulrep  pe elevi receptivi}.

 II.

Tot ce trebuie învăţ at pe de rost trebuie  să fie atît de bine expus  şi l ămurii elevilor, încît să le fie clar, ca si cele cinci de pete de la m-înă.

care trebuie  forma  şi regula să se

efectueze.

AL VI1I-LEA 1'KlNOi'IU

39. Natura se ajut ă sini'ur ă prin mii-

Citit" sj i'ii'ii

i

accesibil toacele de care dispune. De exemplu: oului nu-i lipseşte c ăldura vitală  proprie, şi totuşi, datorită grijii lui  Dumnezeu,   Al Vlll-leatatăl naturii, ea ' este  principiu

Toiul oît mai

74

 III. Ş i ca toiul să li se imprime cît mai u şor, trebuie apelat ori de cile ori este posibil  la, sim ţ uri.

42. De pildă, este necesar ca mereu- să fie unite: auzul cu vederea, limba cu mina. Astfel ca materia care trebuie să fie învăţată să nu fie doar povestită, ca să pătrundă în urechi, ci  prezentată şi prin imagini, ca în acest fel reprezentarea să se imprime ochiului. La riadul* lor, elevii trebuie să înveţe de timpuriu să se exprime prin limbă şi să arate cu mina, încît nici un lucru să nu fie pus la o parte pîn ă ce nu s-a imprimat suficient urechii, ochiului, intelectului şi memoriei.//» acest scop ar fi bine ca materia unei clase să fie reprezentat ă figurai pe pere ţ ii clasei188 , fie că e vorba de teoreme şi reguli, fie de imagini şi embleme din ceea ce cuprinde obiectul  respectiv. Dacă s-ar face aşa este de necrezut cît de mult s-ar uşura reţinerea. La aceasta mai  poate contribui faptul ca elevii, tot ce aud sau citesc din căr ţi, să noteze' în caietele lor sau în inventarul de cuno ştinţe^ generale (locos communes), ]5eritru că în acest fel~se' sprijin ă imaginaţia şi se uşurează aducerea aminte.  X-lea AL fX-LKA PRINCIPIU tei fiu ■coşa r folo tic

43. Natura nu creează nimic al cărui folos să nu fie imediat  şi evident. Dacă formează o pasăre se vede imediat că aripile le-a primit pentru zbor,  picioarele pentru fugă ctc. La fel, tot ce apare în  pom are folosul său, pînă la pieliţa şi puful care acoper ă fructul. A şadar ;

•larva ././_  Munca elevului se u şurează eînd i se arat ă ce folos are în via ţ a, cotidiană ceea ce i se pred ă  să înve ţ e. Aceasta trebuie respectat în toate domeniile, în gramatică, dialectică, aritmetică, geometrie, fizică etc. Dacă nu se procedează aşa, atunci tot ce se poveste şte va. apărea ca o ar ătare din Lumea nouă, şi copilul nu-i va da importanţă, considerînd că ar fi ceva firesc şi mai degrabă va crede decît va şti. Dacă însă i se va ar ăta, care este rostul fiec ărui lucru, într-un cuvînt, dacă i se dă în nună, el jşi dă seama că

ştie ceva şi se bucur ă de munca sa. Aşadar: 45. Nimic să nu "se predea decît spre  N.B folosul  actual.  A l X-lea  principiu

AL X-LEA PRINCIPIU

46. Natura ac ţ ionează peste iot în mod  Toate în ci invariabil. De exemplu: 'după cum se «»ifom1 naşte o pasăre, aşa se nasc toate cele lalte, la fel şi toate animalele, numai în anumite împrejur ări există devieri. De asemenea şi la plante. Cum apare şi creşte o  plantă din sămînţa ei, cum se sădeşte, creşte şi înfloreşte un copac, tot aşa se întîmplă cu toţi ceilalţi pretutindeni şi întotdeauna. Şi cum este o frunză pe un copac, la fel sînt şi toate celelalte, şi cum este în acest om, va fi şi în ceilal ţi şi tot aşa mereu, 47. De aceea, deosebirea în metod ă Abatere  ză păce şte tineretul şi face ca studiile s ă fie complicate, cînd adesea nu numai diferi ţi  profesori predau artele în mod diferit, dar chiar  acelaşi profesor predă de asemenea diferit — 'de exemplu, gramatica într-un fel, iar dialectica189 în alt fel etc, de vreme ce totul ar trebui s ă fie  predat la fel, avînd în vedere armonia întregului ce există în univers şi cea a relaţiilor  şi legăturilor reciproce dintre lucruri şi cuvinte. t

4S. Pentru aceasta trebuie să ne în- îndreptarea grijim ca în viitor 

I.  să fie tina  şi aceea şi metod ă la învăţ area tuturor  ştiin ţ elor, artelor  şi limbilor, li, în aceea şi şcoal ă să existe aceea şi ordine şi aceea şi mă sur ă pentru toate exerci ţ iile,

III.

editarea căr  ţ ilor pentru- acela şi obiect sa  fie pe cît posibil aceea şi.

Atunci toate se vor desf ăşura f ăr ă întrerupere şi cu uşurinţă. 75

Capitalul XVIII 

Principiile predării şi învăţării temeinice  Instruc ţ ia l  7. Suit puţini dini re aceia care termină * obi şnuit ă şcoala cu o instrucţie temeinică (solida este un lucru  superficial erudiţi»), majoritatea însă ies cu ceva

VI. tot ce se poate deosebi se va distinge cît  nuri amănun ţ it; Vil. tot ce succede se va baza pe ceea ce  precede; VIII. toi ce este coerent se va lega permanent; IX. lotul va fi organizat pe mă sura min ţ ii, a memoriei şi a limbii; şi X. toate se vor consolida prin exerci ţ ii continue. Să ne ocupăm mai detaliat de fiecare treapt ă.

superficial, cu un fel de spoială, fapt de care se plîng mulţi şl o dovedeşte însăşi starea lucrurilor. ar  O cauză De se întreabă cineva care dubl ă cauza acestei stări de lucruri, ea este dublă:   pe de o parte, şcolile se ocupa de lucruri nefolositoare şi de prisos, negii-jînd pe cele esenţiale, iar pe de altă parte, elevii uită ce au învăţa!, pentru că cunoştinţele trec prin minte, dar nu se opresc acolo. Cel din urmă PRINCIPIUL I neajuns este atît de frecvent încît sînt puţini aceia care să nu se plîngă de el. Căci, clacă, 5.  Natura im începe nimic nefolositor. De am putea să reproducem tot ce am învăţat, exemplu! dacă natura începe să creeze o Pn auzit şi înţeles, cît de învăţaţi ar trebui să fim consideraţi! Şi totuşi lucrurile nu stau  pasăre, nu-i dă solzi, aripioare de peşte, Nu coarne, patru picioare sau altceva de care n-ar iiin aşa, e cert că am cărat apă cu sita. avea nevoie, ci îi dă un cap, o inimă  , aripinoi 3, Oare nu exist ă nici un remediu etc. Nici copacului natura nu-i dă urechi, împotriva acestui r ău? Bineîn ţ eles, dacă ochi, pene sau păr, ci coajă, fibre, măduvă,  Remediile, intr ăm din nou în  şcoala naturii  şi căutam r ădăcini şi altele.  pentru căile pe care le urmează spre a asigura 6. Un ogor, o vie sau o gr ădină , ca să înl ăturarea durata creaturilor ei. Afirm că se va acestei aducă rod, nu se însămânţează cu neghină,  situa ţ ii ni le găsi un mijloc, cu ajutorul c ăruia fiecare urzici, spini şi scaieţi, ci cu sămînţă şi plante ofer ă metoda va fi în stare să ştie ceea ce a. învăţat,  Im, natural ă şi mai mult clecît a învăţat, de exemplu, nobile. va putea nu numai să reproducă uşor  7. De asemenea, şi arhitectul  care vrea sa met  cunoştinţele primite de h ' învăţători sau ridice o clădire solidă nu întrebuinţează paie, rea: scoase din autori, dar eî însuşi va putea.  pleavă, şiam sau lemn de salcie, ci piatr ă, să judece asupra temeiului lucrurilor. căr ămidă, lemn de stejar  şi alte asemenea materiale rezistente şi dense. 4. Aceasta se va realiza dacă: I.  se vor transmite numai lucrurile de 8.  A şadar în şcoli: Ş i  Zece trepte  folos permanent; II. în totalitatea lor, f ăr ă I. S ă se trateze njmiai...ceea_ ce poate fi'  omisiuni: de folos permanent, a ţ ii fpentnl via ţ a III, a şczîndu-le pa o bază solid ă; aceasta,. [cît si pentru. _ cealalt ă —   şi în special pentru cea viitoare., IV. aceast ă , bază să fie cît mai pro  fund ă; (După Hieronymus treV. iot ce urmează mai tîrzin să se   sprijine pe aceast ă bază;

buie să să se înve ţ  înve ţ e pe pă pămînl acele cuno ştin  ştin ţ e care să să aibă aibă tr ăinicie  şi  şi in 190 ce?'.) II. Ceea ce se d ă tineretului pentru nevoile acestei vie ţ  vie ţ i nu trebuie să să stea în calea celei ve ş ve şnice, nice, iar pentru cea actual ă , să aducă aducă rod permanent. •.-.mai o. Cui îi folosesc mm icurile? Pentru ce irttrt  să învăţăm ceva ce nici nu ne ajută dacă-1 ştim, şi nici nu ne stric ă clacă nu-1 ştim, şi care se uită fie din cauza înaintării în vîrstă, fie clin cauza altor   preocupări? Găsim din abunden ţă material ca să împlinim scurta noastr ă viaţă, f ăr ă ca s ă-i mai oferim datoria  şcolilor colilor să s ă nu prenimicuri. De aceea este de datoria ş ocupe tinerimea cu lucruri nefolositoare. (Cum că  jocurile se pot transforma în rezultate serioase, despre aceasta va fi vorba la locul cuvenit.) m -lea AL II-LEA PRINCIPIU ipiu  juie 10. Natura nu omite nimic ce crede ■itat formeaz ă. i ce util pentru corpul ce-l formează ţine pasăre, nu uită De exemplu; cînd ea creează o pasă dlor  capul, aripile, picioarele, ghearele, pielea, ochii şi

nimic altceva ce ţine
•tar  e respective)

11. 11.  La fel  şi  şi şcolile,  şcolile, cînd formează formeaz ă pe om trebuie să să-l formeze în întregime, ca el să s ă fie înarmat în egal ă mă sur ă pentru sarcinile acestei vie ţ i,i, ca  şi  şi pentru ve ş ve şnicia nicia însăş însăşi,i, către care nă zuie şte  şte tot ce este trecă trec ător. 12.  De aceea în ş în  şcoli coli trebuie să s ă se înve ţ e nu mimai  ştiin  ştiin ţ e, e, dar   şi  şi moralitate  şi  şi pietate. Cultura  ştiin  ştiin ţ ifică ifică trebuie însă să-i formeze  şi mina  pentru ca el să omului intelectul, limba  şi  poată în mod raţional studia, exprima si realiza tot ce este util. De se omite ceva, va ap ărea un gol care nu înseamn ă numai o defecţiune în instrucţie, dar  şi o deteriorare a construc ţiei solide. C ăci nimic nu poate fi durabil dac ă nu este coerent între toate pă p ăr  ţ ile. ile.

AL IIî-LEA PRINCIPIU

13. Natura nu face nimic f ăr ă temelie Cele solide sau r ăd ăcini. Desigur, o nu creşte pînă n-a  prins r ădăcini, şi dacă ar încerca, ea s-ar ofili şi ar pieri. De aceea, un gr ădinar prudent nu trece la plantare pînă nu vede că lăstarul are r ădăcini. La pasăre şi la celelalte animale, în locul r ădăcinii există viscere (organe vitale), care întotdeauna se formeaz ă 'mai întîi, pentru c ă constituie temelia întregului corp.

., TTT  ,  Al III-lea 'principiu trebuie construite în mod solid

14. Aşa şi arhitectul  execută numai  Imitare atunci clădirea, cînd înainte s-a pus o temelie rezistent ă, căci altfel totul s-ar d ărîma. La fel şi  ficiorul  grunduieşte tablourile sale, c ăci altfel culorile s-ar pierde, s-ar  deteriora ori s-ar decolora. 15. O asemenea temelie nu o creează Abatere pentru instrucţiune acei învăţători care î) nu-şi dau nici o osteneal ă să-i facă 1 pe şcolari studioşi şi atenţi, 2) nu deli- 2 rniteaz ă în prealabil imaginea generală asupra întregului studiu, ca astfel elevii s'ă înţeleagă foarte clar ce trebuie să facem acum şi ce urmează sa fie f ăcut. Dacă însă copilul înva ţă f ăr ă plăcere, f ăr ă atenţie şi f ăr ă înţelegere, cum de ne putem aştepta la ceva temeinic? 16. De aceea trebuie ca în viitor: îndreptarea de ştepte tepte la elevi o dragoste se I. S ă se de ş rioasă rioasă pentru fiecare studiu de care se apucă apucă , f ăcînd apel pentru aceasta la demni tate, folos, pl ăcere ş.a. II. înainte de a se trece la tratarea analitică analitică a obiectului, să să se ofere întotdea una min ţ  min ţ ii ii o prezentare asupra limbii sau artei respective (adică — pe cît posibil — ■ să se dea o schiţă generală, dar care să cuprindă toate păr ţile obiectului), astfel ca elevul chiar de la început s ă aibă o   privire de ansamblu asupra scopului, a limitelor  şi a structurii interne a dome niului respectiv. C ăci aşa cum scheletul constituie baza corpului întreg, tot astfel o schiţă reprezintă începutul şi funda mentul unei arte (unei discipline). 77 

 Al IV-fea AL IV-Î.KA PRINCIPIU  principia Temeliile  şi  şi afund ă să fie adinei 17, Natura î 

adine r ăd ăcinile. Astfel, la animale, organele vieţii le ascunde în interior»] corpului, Şi cu cit un copac îşi afundă mai adînc r ădăcinile, cu atît stă mai sigur. Dacă îe întinde numai la suprafa ţa  pămîntuhiî, este mai u şor r ăsturnat. îndreptarea 18. De aici rezultă a.lît necesitatea abera ţ iei iei trezirii, cu seriozitate, fi docilit ăţii ele- J vnlui, cit şi imprimarea în mintea acestuia a ideii de a nu trece la studierea sistemu- j lui unei arte sau limbi înainte de a fi j sigur că reprezentarea acestuia este cont- j plct înţeleasă şi bine înr ădăcinată.   Al V-lcaAL V-LEA PRINCIPIU  principiu Totul din 19. Natura scoate rfidăcijitio 19.  şi nimic din alt ă parte.  proprii şi

21. 21.   ba fol cel  ce vrea. să-şi facă un hele ş hele şteu teu sau o fim'înă fim'înă , acela, mi aduce apă din altă parte sau nu aşteaptă apa de ploaie, ci sapă pînă dă ele izvoare de apă proaspătă si le dirijează prin conducte şi tuburi subterane spre rezervorul său. 22. 22. Din această regulă rezultă că a Ş i ' instrui   just tineretul nu înseamnă a-i îmbtesi mintea cu   pleava de cuvinte, fraze, expresii şi păreri adunate din diver şi autori, ci a-i înlesni în ţ  în ţ elegerea elege rea lucrurilor, ca aJ>oi din aceasta însăş însăşi,i, ca dinir-un izvor via, să ţîşnească pî-raiele,  precum clin mugurii copacilor r ă sar frunze,  flori  şi  şi fructe şi în fiecare an din fiecare mugur apare o nouă r ămurică cu frunzele, florile şi fructele ei.

toiul 

 Enoi

1 23. Ce-i adevărat, şcolile n-au f ăcut din Tot ce găsim la un arbore — r ăd ăcinii j acest lucru pîn ă. acum, ca spiritele să I înveţe şi asemeni arborilor să dea lăstare ca lemnul, coaja, frunzele, tinere din propria r ădăcină, ci doar le-au florile şi fructele — provine îndrumat să se încarce cu r ămureîe culese numai din r ădăcini. Chiar  numai din altă parte, ca şi coţodaca ploaia cade de sus sau mior,gr ădinarul udă ele jos,, totul însă trebuie să fie absorbit de r ădăcini şi apoi poate să se fana lui Esop, împodobită cu pene str ăine,192 a se r ăspîn-clească prin trunchi, ramuri,   Nici măcar nu s-au învrednicit să destupe r ămureîe, frunze şi fructe. De aceea şi izvorul cunoştinţei ascuns în şcolari, ci i-au   pomicni-torul, deşi aduce altoiul din altă udat cu apă din rîuleţe str ăine. Adică nu  parte, trebuie să-1 altoiască astfel pe trunchi le-audoar ătat Jeiulv sînt lucrurile înse şi din , încît să se încorporeze substanţei acestuia şi sine., ar  i în sine (qudmodo a seipsis, ac in ş să tragă seva din aceleaşi r ădăcini, să se seipşîs" sint), ci ce gîndeşte sau scrie despre N.B. nutrească şi, datorită r ădăcinilor, să .se poată ele unul sau altul, treilea sau al zecelea, aşa dezvolt;». Din ea primeşte copacul totul şi n- că se aprecia dreptaisemn erudiţie să are nevoie să-şi procure ramuri şi frunze din cunoşti despre multede marc păreri altă parte spre a-i fi integrate. Aşa şi cu numeroase şi contradictorii. lucruri A a se. explic ş  pasă  pasărea, dacă e să se acopere cu pene, că cei mai mulţi nu fac altceva ciecît să seă acestea, nu se iau de pe pielea altei păsări, ci repeadă asupra autorilor, extr ăgînd expresii, ies din organele interioare ale propriului său  fraze  şi  şi păreri, îmbîc-sincl ştiinţa ca nişte corp. 193 cîrpaci, Lor li se adresează Horaţiu : „O,  Imitarea 20. 20. La fel, un arhitect    prudent con voi imitatori ~- turma de sclavi !" (0 ■me şte  şte şugit şugit- struieşte totul în aşa fel încît să se spri imitatores, servum pecus!). Cu adevărat, mască mască   jine pe temelia proprie şi să fie fixat turmă de sclavi, deprinsă a purta numai în propriile balamale', f ăr ă suport extern, sarcini str ăine. Căci, dacă o clădire ar avea nevoie de Spoie suport extern, arată că e defectuoasă şi erudit  de gafa să se dărîme. în timp ce este vorba de cunoaşterea supei adevăratei esenţe a lucrurilor? Oare în via ţa aceasta, n-avem ceva mai bun de 24, Ce înseamnă, întreb, să te ocupi, numeroasele opinii despre lucruri, 78

f ăcut dccît sa alerg ăm încolo şi încoace pe căr ările bătătorite de al ţii şi să cercetăm care dintre ei se abate, se poticneşte san se r ătăceşte? O, voi muritorilor, să păr ăsim ocolişurile, să ne gr ă  bim spre scopul nostru! Dacă-1 vedem clar  şi precis, de ce nu ne gr ă bim drept într-acolo? De ce ne folosim mai degrabă de ochi str ăini în loc de ai noştri?

contra, îl învaţă atunci cînd o construie şte, şi anume ce material să aleagă, cum trebuie dimensionat pentru locul corespunz ător, cioplit, fasonat, sfredelit, aşezat, îmbinat etc. Căci cine cunoaşte meşteşugul construirii, n-are nevoie de a cunoaşte demolarea, după cum descusutul unei haine nu este nici o problem ă pentru cel care ştie s-o coase. Prin demolarea unei clădiri n-a învăţat nimeni meseria construc ţiei, cum nici , prin descusut, pe cea a croitoriei. 27. în realitate,  Nepreg ătirea realitate, neajunsurile, chiar  Nepreg  învăţătorilor  torilor nu va fi  pagubele metodei sînt evidente, dac ă ea învăţă îmbunătăţită în această latur ă: actiluatea • \. instrucţia multora, dacă nu chiar a ior  are im celor mai mulţi, se reduce cunoa şterea terea dublu unei simple simple nomenclaturi, adică ei la cunoa ş  pot inconvenient să expună mecanic denumirile şi regulile artelor, dar nu ştiu să le aplice în practic ă ; 2. la nici unul instruc ţ ia ia nu ajunge la o ş o  ştiin tiin ţă  ţă universal ă , care să să se reazeme  pe ea însăş îns ăşi,i, plină plină , de vigoare ş vigoare  şii capabil ă de extindere, ci r ămîne o c/irpiiur ă — de iei un petic, de colo altul  —  — , f ăr ă o just ă leg ătur ă şi  şi f ăr ă un rod permanent. Căci acea ştiin ţă care e formată numai din diferite citate şi opinii ale autorilor, e asemenea unui arbore ce se înalţă de obicei la  petrecerile ţăr ăneşti, care deşi este împodobit cu ramuri, flori şi fructe, chiar cu ghirlande de flori şi cununi, totu şi acestea nu pot să mai crească şi să se menţină, întrucît întreaga  podoabă nu provine din propria-i r ădăcină, fiind atîrnat ă dinafar ă. Un asemenea pom nicicînd nu produce fructe, însă iar verdeaţa atîrnată se vestejeşte şi cade.' Un om  N.B. însă cu cuno ş cuno ştin tin ţ   ţ e temeinice seamă seamănă cu un pom cu r ăd ăcini  projmi, care se men ţ  men ţ ine ine din seva proprie ş proprie  şii de aceea tr ăie ş ie şte, te, înverze şte,  şte, înflore ş înflore şte te ş  şii aduce rod  (devenind din zi în zi mai viguros). \

25, Că de fapt în şcoli se înva ţă s ţă săă se mHada  Jii si faini ş faini  şii să să se în ţ eleag  eleag ă cu minte m fiă cu 0C  :i< i,ln  str ăină ină ne arată metoda în toate ştiinţele. Şcolile nu învaţă cum se deschid felurite izvoare şi se desprind  pîra-iele, ci prezint ă numai pîraiele desprinse din autori şi cer ca prin (de s ă se ajungă la izvoare. Căci nici ionar  (cel puţin din cele pe care le cunosc, cu un dic ţ ionar  excepţia celui al lui Cnapius Polonus m,dar şi acesta lasă de dorit, cum vom ar ăta la cap. XXII) nu ne ţă săă vorbim, ci numai sa în ţ  în ţ elegem; elegem; nici o învaţă s  gramatică  gramatică nu ne indică cum se construie ş construie şte te o limba, ci analizeaz ă; şi nici o frazeologie nu cel mult cum se analizează indică modul cum ar putea cineva să formeze o cuvîntare în mod artistic şi cum ar putea s-o modifice, ci ofer ă doar o amestecătur ă încurcată de fraze. Aproape nimeni nu predă fizica prin demonstraţie vizuală (oculari de-monstratione) şi experiment, ci numai prin citirea textelor lui Aristotel sau ale altuia. Nici unul nu caut ă să formeze moravurile   prin transformarea afectelor interne,""ci le întunecă prin simple definiţii superficiale ale virtuţilor  şi prin diverse împăr ţiri. Aceasta se va ar ăta mai lămurit cînd vom ajunge, cu ajutorul Domnului, la metoda 19K  dai- si mai clar. specială artelor si a limbiloi 28. Rezult ă  , în general, de aici că că îndreptarea oamenii dacă va binevoi binevoi Dumnezeu, Dumnezeu, în Schiţa trebuie să să înve ţ e a fi în ţ  în ţ elep ţ  elep ţ i,i, pe cit posibil, mi din c ăr  ţ i,i, ci  pansophiei. im de la cer  şi  şi pcinânt, de la stejari  şi  şi fagi, adică'să cunoască şi ■  sugarii 26. Pe bună dreptate ne mir ăm că cedează cedează să cerceteze lucrurile înseşi, iar nu din observaţiile şi anticii n-au avut grij ă de aceasta, sau n me că cel puţin cei mărturiile str ăine. Aceasta ar însemna să calci din nou noi n-au îndreptat de mult gre şeala, sigur fiind c ă aci stă într-adevăr pricina rezultatelor atît de întîrziate. Cum aşa? Oare dulgherul arată ucenicului său arta construcţiei prin demolarea casei? Nicidecum, ci, din Cauza

79

 pe unnclc înţelepţilor str ăvechi şi sa nu, extragi   primele ramuri, ci continuă cu asiduitate să le ştiinţă de altundeva deeît din însu şi prototipul alimenteze cu seva vieţii, pentru ca <>1 s ă dezvolte, în fiecare an, noi r ă-murele. lucrului. IHt'- dar drept lege : totul să să derive din principiile permanente 32. De aceea în ş în şcoli: coli: I. ale lucrurilor ;  De să ser organizeze în f. este necesar să ,,.-/. '  a şa  şa fel toate studiile, încît ceea ce  ţ e nimic pe oaza. iu: II.   sa nu se înve urmează urmează să se bazeze pe ceea ce autoritate nud ă , ci total să s ă se demonstreze  precede, iar ceea ce precede să s ă se cu ajutorul sim ţ  sim ţ urilor  urilor   şi  şi al ra ţ  ra ţ iunii; iunii; UT. înt ărească rească prin ceea ce urmează urmează; nimic numai după dup ă metoda analitică analitic ă , dar mai predai  şii mintea a în ţ  în ţ eles, eles, să să 17. tot ce s-a predai ş ales lotul după dup ă cea sintetică sintetică.  fie imprimat  ş imprimat  şii memoriei. 33. întrucît prin aceast ă metodă natu rala tot ce s-a predat trebuie s ă formeze  Met, temelia pentru ceea ce se va preda, trr.ln 29. Cu cil ceva preg  ă tit de natur  ă va avea este necesar ca totul să fie întipărit şîmbt   Al  Vl-lea i  utilizări, cu atît se distinge prin mai cît mai solid. Se va întip ări temeinic în  jorli   principiu mai multe ■utiliză articula ţ ii. ii. De exemplu, cu cit este mai minte numai ceea ce s-a în ţeles just şi mai  Totul cît multe articula ţ  mai distinct mare numărul articulaţiilor ce compun membrele s-a reţinut corect de c ătre .memorie.  prin unui animal, cu atît şi capacitatea acestuia de Cu adevărat zice Quintilian: %,Orice învă învă mişcare este mai mare: a calului mai mare deeît a  ţătur   ţătur ă se bazează bazează pe memorie,'  şi  şi în zadar    boului, a \şopîrlei deeît a melcului. Tot a şa un învăţă învăţăm m dacă dacă doar plute ş plute şte'ceva te'ceva pe ling ă copac bine divizat în r ădăcini si ramuri este mai noi din ceea ce am auzit  (sau citit)'!. I??.. solid si mai frumos. La fel spune şi Ludovic"  yivesp'^'în prima 7  30.   Prin urmare, în învăţ area area tineretului etate trebuie exersat ă" memoria, întrucît  ""cre şte te prin exerci ţ   ţ iu, iu, oferimlu-i cu grija totul trebuie să s ă fie, atît de distinct conceput, încît  ea ""cre ş cît mai multe  şi  ş i mai des. C ăci aceast ă nu numai cel ce pred ă  , dar  şi  şi cel ce înva ţă înva ţă să  şi nici  poat ă recunoa şte,  şte, f ăr ă vreo confuzie, unde a vîrst ă nu simte oboseala muncii,  şi  De imitai  ajuns  şi  şi ce va face. Iar aceasta depinde în mare nu o ia în considerare. Astfel se va dez măsur ă de faptul ca toate c ăr ţile folosite în şcoală volta memoria f ăr ă greutate şi cu mare  /t» (De tradendiâ disciplinis, să fie cît mai grijuliu adaptate acestei lumini a capacitate". 198 cartea a IlI-a) . Iar în cartea sa naturii. ;„Introducere în în ţelepciune" 199, el spune: „Nu l ă sa memoria să să se odihnească odihneasc ă. Nimic altceva nu   se bucur ă  şi  şi nu se dezvolt ă la fel prin efort. AI. VII-LEA PRINCIPIU încredin ţ eazâ-i eazâ-i zilnic cîle ceva: cu cît îi vei încredin ţ a mai multe, cu atît va pă p ă stra, mai fidel  31. Natura este într-un continuu j>ro-  j  gre ş ş  ş  şii toate,  j iar cu cît mai pu ţ  pu ţ ine, ine, cu atît mai infidel.' r  nicicînd nu se opre ş opre şte; te; ea nu lasă lasă  j  să  să stea ceva Că aceste cuvinte sînt adev ărate ne înva ţă înva ţă^  ^  anterior început ca să s ă înceapă înceapă ) altceva nou, ci o exemplele din . natur ă: cu cit absoarbe un copac  Al Vlî-lea dat ă ceva început, îl \ continuă continu ă , mărindu-l   şi  şi mai multă umiditate, cu atît creşte mai viguros, şi  principiu  perfec ţ imîndu-i, imîndu-i, Totul invers, cu cît cre şte mai viguros cu atît absoarbe  într-un De exemplu: formarea, foetusului foetusului începe cu mai mult. Cu cît un animal mistuie mai mult ă continuu capul, picioarele ' şi inima etc. j care r ăraîn în hrană, cu atît devine mai mare, şi devenind mai progres continuare, perfecţio-nîndu-se. Pomul plantat mare reclamă mai multă hrană şi asimilează mai nu-şî leapădă | mult. în acest chip cre şte totul în natur ă prin  propria AL VI-I.KA PRINCIP FU

80

mărire. Din acest punct de vedere, nu trebuie s ă cru ţăm  ţăm primei vîrst ă (bineînţeles, r ămînînd rezonabili), căci numai astfel poate deveni baza unei înaint ări durabile. AL

VlII-Ua rincipiu

oatestnt

VIII-LEA PRINCIPIU

34, Natura une ş une şte te totul prin leg ături

111 relaţii1  fimn(men f e. manenta

 sărică rică , De exemplu, dacă formează o pă să atunci uneşte toate păr ţile; membru cu membru, os cir os şi nerv cu nerv. Acelaşi lucru la un copac: clin r ădăcină creşte trunchiul, clin trunchi ramuri, din ramuri crenguţe şi pe acestea mlădiţe, iar din mlădiţe muguri, iar din muguri frunze, flori si fructe si, în sfîrsit, noi ml ădiţe, aşa că de ar fi de o mic de ori o mie de ramuri, r ămurele, frunze şi fructe, ele "nu sînt totu şi decît unul şi acelaşi copac. Tot a şa, dacă vrem ca o cl ădire să dureze, atunci fundamentul,  pereţii, tavanul şi acoperişul, într-un cuvînt, de la cel mai mare pînă la cel mai mic, nu numai că trebuie potrivite, ci unul în altul astfel întrepătrunse, încît toate p ăr ţile să ţină solid şi să constituie o singur ă casă.

  De imitat

35. De aici urmează :  ştin ţ   ţ ele ele întregii vie ţ  vie ţ i trebuie I. cuno ştin astfel rînduile, încît să s ă. constituie o enciclopedie în care toate an crescut dintr-o .r ăd ăcină cină comună comună

 pildă, clacă se pune întrebarea cum este mai corect să Spui „totus populus"  sau „cunctus populus", iar  învăţătorul r ăspunde "^cunctus populus"', f ăr ă să dea nici o explicaţie, atunci elevul va uita îndată. Dacă va spune însă „cunctus"   provine de la „conjunctus", de aceea „totus" se foloseşte mai degrabă pentru un lucru solid, solid, iar „cunetns" cînd cînd e ceva colectiv, cum e în cazul de faţă, n-aş vedea cum de ar putea uita un copil, cloar clacă e prea mărginit. La fel discută şi gramaticienii; cum cum este mai corect de spus: „mea refert, iua referi, ejus referi", adică de ce se  folose şte  şte la persoana I  şi  şi a îl-a ablativul  (cum cred ei), iar la a IlJ-a genitivul? Dacă voi explica însă că „refert"  provine  provine din contractarea lui „res feri"  (prin eliminarea lui „s") şi ele aceea trebuie să spunem „mea res feri, lua res fert, ejus res fert"  (sau contractat: mea referi, tua refert, ejus refert") şi în consecinţă „mea" ş „mea" şi „tua"  nu sînt ablative, ci nominative — oare prin aceasta nu-1 luminez pe şcolar? 200 Aşadar, noi vrem. ca elevii să înveţe să cunoască originea tuturor cuvintelor, cauzele tuturor expresiilor (sau construc ţiilor) şi te-  N.B. meiul tuturor regulilor, ale obiectelor ele studiu şi să le aibă permanent la îndemînă (iar  'regulile  ştiin  ştiin ţ elor  elor  trebuie consolidate mai'întîi prin lucrul însu şi, şi nu prin judecare sau presupunere). Aceasta pe lîngă faptul că va procura elevilor plăcere, le va aduce şi un mare folos, căci le va forma calea spre cuno ştinţe solide şi le va deschide ochii într-un chip minunat, ca ei înşişi şi cu propriile lor puteri s ă cunoască una, clin alta. 37. De aceea în învăţ  învăţ at at prin cauze.

SColi totul trebuie Concluzia

 şi  şi se g ă sesc la locul potrivit;

înva ţă trebuie astfel înt ărit  II. tot ce se înva ţă   prin motiv ra ţ ionale ionale încît să să ări ra ţ  nu poat ă fi dat u ş u şor or uit ării sau îndoielii.

Motivele raţionale sînt acele cuie, scoabe şi. clame care fixează clădirea ca să nu se clatine sau să se pr ă buşească.

AL IX-LEA PRINCIPIU

  Al IX-lca  principiu

38. Natura pă strează  strează propor  ţ ia ia între Toate sînt r ăd ăcină cină şi  şi ramuri, respectînd, o dat ă cu în propor ţie aceasta, cantitatea si calitatea. continuă din lăuntru spre

Aşa cum r ăd ăcina se extinde mai în afar ă viguros învăţa 36. A motiva totul prin argumente ra- sau mai slab sub p ămînt, tot ionale înseamnă înseamn ă a lua cuno ş cuno ştin tin ţă  ţă de va prin  ţ ionale ta Ca cmize > aclică nu numai a ar ăta cum ş cum  şii (•au i ce este un lucru, dar de ce nu poate fi altfel. A şti ceva înseamn ă a cunoaşte un lucru în conexiunea cauzal ă. De j 81

aşa deasupra pămînlultu se extind ramurile, nici  puii' în gospod ăriile noastre.) Cum iese puiul din mai mult nici mai puţin. Şi aşa trebuie să fie, un, el execută continue născări cu ciocul şi cu căci altfel, dacă Copacul ar creşte numai în   picioarele, întinde aripile şi încearcă să meargă înălţime, el n-ar putea să mai stea drept, pentru şi să zboare pînă se întăreşte. La fel şi copacul, că trebuie să-I susţină r ădăcina. Dacă ar creşte cu cît este mai mult mişcat de vînt, cu atît creşte numai în jos, aceasta ar fi f ăr ă rost, căci ramurile mai repede în sus şi afundă mai adînc r ădăcinile   produc fructe, şi nu r ădăcinile, La fel şi la în pămînt. în general, tuturor plantelor le face animale, mădularele exterioare se dezvolt ă în   bine cînd sînt mişcate de ploaie şi grindină, de aceeaşi propor ţie cu cele interioare. Iar  < dacă tunete şi fulgere; ele aceea se. şi spune că cele interioare sînt în bun ă stare, atunci şi cele locurile care sînt mai mult expuse vuiturilor  şi exterioare capătă o stare lamă. furtunilor dau lemn mai tare. 42. Aşa si arhitectul ş arhitectul  ştie că lucr ările sale se  De imitai ,j.o. pa fel şi în. instruire (eruditio}, trebuie mai  fierarul  întîi să începi să îngrijeşti şi să consolidezi usucă şi se întăresc la soare şi la vînt. Iar  fierarul  care vrea s c leasc fierul si s fac din el ii ă ă ă ă ă r ădăcina internă a cunoştinţei şi în acelaşi timp să ai grijă ca ea să se l ărgească corespunzător în diferite unelte, îl pune cînd la foc, cînd în ap ă, ca m dacă învăţ  învăţ am am pe în acest fel, alternînd c ăldura cu r ăceala, să-l afar ă, în ramuri şi frunze; adică dacă cineva să să priceapă priceapă un lucru, concomitent  întărească- cu atît mai mult printr-o continu ă trebuie să să-l învăţă învăţăm m să-l exprime  şi  şi să-l poat ă  plastifiere.  face sau să-î folosească. şi invers. 43.  De aici reiese că că instruirea nu poate să să   fie temeinică f ăr ă. o repetare  şi  şi exersare 40. Aşadar: continuă continuă , stabilit ă cu îndemînare. Care ar putea s ă cumpă cumpănim în fi mijlocul cel mai bun de exersare ne învaţă  E. I. tot ce am asimilai să di acela şi  şi timp cianjpjiutem folosi, ca s ă nu mişcăi'ile naturale pe. care le execut ă corpul viu  să  s în procesul alimenta ţiei:   primirea hranei, ă învăţă învăţăm m ceva zadarnic;  pr  digestia ş digestia şii reparti ţ   ţ ia. ia. ilh s ă împă împărt ăşim II. tot ce am priceput să ăşim  şi  şi La animale (dar  şi la plante), fiecare membru nu altora, ca nici o cuno ş cuno ştin tin ţă sa nu fie o cere hrană, spre a o mistui, şi o mistuie nu numai  ştiin  ştiin ţă  ţă zadarnică zadarnică ,  pentru sine (prin aceea că o parte din ea o reţine tiin ţ a ta şi o asimilează), dar spre a o transmite şi memîn acest sens este adev ărată expresia: „Ş tiin e nimic, afar ă numai dacă dacă altul  ş altul  ştie tie cît  ş cît  ştii tii tu."    brelor învecinate pentru menţinerea întregului. %n De aceea, nici un izvoraş al ştiinţei să nu se (Aşadar, fiecare membru serveşte altora spre a  ştiin ţ   ţ a deschidă, f ăr ă să iasă clin el rîuleţe. Dar despre  putea fi servit de ele.) La fel  se va înmul  ţ i  ştiin aceluia care întotdeauna hrana spiritual  spiritual ă ă aceasta mai mult la principiul următor,  şi o preia; I. caut ă şi  şi a preluat va va digera ş digera şii va II. ce a g ă sit  şi asimila;   Al X-lca  principiu AL X-LEA PRINCIPIU  şi altora. III. ceea ce a asimilat va distribui  şi 44. Aceste trei lucruri sînt exprimatei reîmprosp ătează tează Totul prin 41. Natura singur ă se reîmprospă  şi se înt ăre şte  şte prinlr-o mi şcare  şcare frecvent ă , şi în cunoscutul- vers; exerciţii  şi contmue  pas£ rm rm încălzeşte ouăle nu numai prin clocire, ci  Multa r ogar e^ro gata tener_e^retentajlocere;\ le întoarce zilnic încolo şi încoace, pentru ca ele s ă fie.   ffacc Ir ia (Uscipulum faciunt superare \ încălzite uniform, (Acest fapt se. poate u şor observa la magistrwu.^  .................. .................. ........... ........... gîştele, găinile şi porumbeii care scot i 

A mu a rap aiti

82

i -te! (A întreba multe, a reţine cele aflate, taina, a pret}a altora cele reţinute. Aceste trei : ''"' Ui fac ca elevul să întreacă pe magistru.)   A întreba înseamnă a consulta pe magistru, pe un coleg sau căr ţile despre ceva necunoscut. A reţine înseamnă a încredinţa memoriei ceea ce ai cunoscut si priceput îndeajuns şi pentru o siguranţă mai mare se notează (căci puţini sînt dintre aceia atît de bine înzestraţi încît să poată reţine totul în cap).  A mva ţ a pe altul înseamn ă a explica din nou unui coleg sau oricui tot ce ai priceput. Primele două puncte sînt cunoscute în şcoală, al treilea încă nu în suficient ă măsur ă, deci ar fi foarte potrivit s ă se introducă şi acest procedeu. Căci 'este foarte adevărat că: „cine înva ţă :j>& al  ţ ii  se înva ţă pe sine", nu*numai prin aceea că'prih"repefare_seL înţip_ ăresc_mai_bine cunostinfelFlSimîlate, ctâr"se ofer ă prircfunie^a pătrund J&cruffe Aceasta' o" mărturiseşte şi în-' gemosul (joachimus Fortius, spunînd că ceea ce a auzit vreodat ă sau a citit numai a şi uitat cel mult în cursul unei luni, dar  ceea ce a explicat altora îi este atît de famihar ca şi numărul degetelor sale şi crede că nu-i va dispărea din memorie decît   prin moarte.\Dc aceea, recomandă on-

torul. Apoi este chemat un altul care face acelaşi lucru, în timp ce toţi ceilalţi ascultă; apoi încă un al treilea, al patrulea — atîţia pînă ce devine evident că toţi au înţeles, pot reproduce şi învăţa  pe alţii. Nu recomand să se respecte aici o anumită ordine, detît ca să fie chemaţi mai întîi cei mai capabili, pentru ca cei mâi înceţi, întăriţi prin exemplul celor  dintîi, să-i poată urma mai uşor. |  J e un  Folosulumr  m _ Un asmmm exercitiu m ad  încincit  foios  J 

.

■

asemenea exercita

I-  Învăţătorul va men ţ ine întotdeauna  prin aceasta aten ţ ia elevilor, pentru că în orice clipă unul trebuie să se , scoale şi să repete întreaga lecţie, şi fiecare ştie că oricare altul vine la rînd şi, volens nolens, oricine îşi va ascuţi auzul ca să nu-i scape nimic. O asemenea atenţie vie şi întărită prin aplicare în decursul cîtorva ani face ca tînărul să devină foarte atent la toate  problemele vie ţii. învăţătorul are posibilitatea să-si n dea "seama dma tot ce"s-a 'predat  a fost în ţ eles corect' de to ţ i si,"unde nUj el  poate a juta imediat în folosul propriu "si al elevilor. . .... V cui vnia să progreseze în studiile sale s ă~ şi ■._.,,_.„'.,,..„.. ........ ;... ^ caute elevi cărora să le explice zilnic  şi lucru se repeta^ de ^-  Daca acela ceea ce a învăţ at, chiar de i-ar pl ăti cu aur  atîtea ori, vor în ţ elege pmă la urmă 1cn ma% slaU  ca să vină la el. Este mai bine (zice el) ?'  (**<*#) P  vor  utea vne  să renun ţ i la unele pl ăceri exterioare, P  t  P asul  cu ceilal  ţ i, numai sa ai pe cineva care să te asculte *ar  cc* capabili se vor putea bucura 202 ca cină îi explici, adică sa po ţ i progresa stă  pîneSC materia cu o preAşa spune el. " " ' cizie curentă. IV  Prinir  •umar  45 J Aceasta s-ar realiza comod si cu '° «sewf?« repetare frecvent ă "  se a u  fsl Z folos sigur pentru mul ţi, dacă învăţăl  !W C \to? S * .CWTf ? hc ţ  )a traducă torul fiecărei clase ar organiza acest 'fel  mai bine decît pnn îndelungata aC6ast  " admirabil de exerci ţ ii în modul următor:  frammlare personala. Daca o mai ?c a recitesc clte •' °i în fiecare or ă, după ce materia a fost , . ° data dlmlneaîa f   N,B s ara atuncl v faCe °* - expusă pe scurt si sensul cuvintelor expli? '. e ca on lce cat clar si s-a' ar ătat lămurit folosul § . f ^tipăreşte lucrului, este chemat un elev (ca şi cîncl memorie într-o forma plăcuta oc el însuşi ar fi învăţător) şi pus să repete l ' tot ce a predat înv ăţătorul în aceeaşi V,  Dacă elevul în acest chip va fi admis din cînd în cînd în func ţ ia ordine, lămurind folosul cu acelea şi cuvinte şi ar ătînd aplicarea cu aceleaşi exemple. de învăţător, atunci se va de ştepta în spiritul său o anumit ă agerime Acolo unde greşeşte îl îndreaptă învăţă- j 83

 şi ardoare de a învăţ a,  şi el va dohîndi o anumita libertate fa ţ a de   semenii ăi s  şi va  şti să expună deschis. Aceasta. îi va fi de marc  folos în via ţă.  Exerci ţ ii 47. în acelaşi mod, cîeviâ, şi eînel se ■ pentru găgesc \n afar ă clc .scoală, vor putea sâ  pe ai'tu *aca scur «:e expuneri şi căscaţii asupra în afar ă materiei parcurse mai recent sau mai de de şcoal ă mult sau chiar asupra unei probleme noi. în scopul acesta este necesar ca, atunci cînd se adună într-un număr oarecare, să-si aleagă (prin tragere la sor ţi sau votare) un locţiitor de învăţător, care

să conducă discuţiile. Dacă vreunul dintre elevi este solicitat de colegii săi într-o asemenea ocazie şi o refuză, trebuie să fie aspru pedepsit. Pentru că trebuie să r ămînă drept normă faptul că nimeni n-are voie să fugă de Ia o ocazie de a învăţa pe, alţii sau de a învăţa singur, ci chiar să o caute. Despre exerciţiile scrise (care trebuie să contribuie din plin la realizarea unui progres continuu) vom trata mai tîrzîu, cînd ne vom ocupa de şcoala maternă şi de cea latină (capitolul XXVII şi XXVIII). 2f "

Capitalul XIX 

Principiile învăţării concise şi rapide arta de a-şi rezolva ingenios sarcinile lor? Chiar numai şi din pudoare ar trebui să ne învăţători, cîte biblioteci şi cit ă osie- i neal ă nu str ăduim asemănător meşterilor să căutăm remedii împotriva greutăţilor cu care a avut va reclama un asemenea învăţă- ! mint   Ră spuns:  general? R ăspund: Bineînţeles că t aşa e, de luptat pînă acum învă-ţămîntul. este necesar   să le dacă n-ar exista căi scurte de i acces, ar fi o 2. Nu vom g ă si asemenea remedii pînă Boala înl ăturam sarcină extrem de corn- J plexă şi chinuitoare. ce nu vom descoperi bolile şi cauzele lor, ţ min^  Căci arta este lungă, j extinsă şi profundă care au frînat într-atîta munca şi pro- leacul, ea lumea însăşi j care trebuie să fie supusă spiritului, i Dar cine nu ştie că cele ce greşul şcolilor, încît cei mai mulţi, chiar  sînt lungi se pot scurta şi cele ce sînt grele se dacă au petrecut în şcoală o viaţă de om,  pot ? rezuma ? Cui nu-i este cunoscut faptul că n-au reiişit să studieze toate ştiin ţele şi i ţesătorii ţes mii şi mii de fire cu o mare artele, ba poate unele nici nu le-au început. iuţeală şi realizează modele minunate? I Cine 3. Adevăratele cauze ale acestei stări opt ca nu ştie că morarii macină uşor inii şi mii de  boabe şi separ ă tărîţa de f ăină f ăr ă nici o sînt următoarele:  Mai întîi, n-au fost  t ăr ă sâf  •■ • d'i'rî SCC  dificultate? Cine nu ştie că mecanicii ridică  stabilite scopurile către care trebuiau să "" * " fie greutăţi enorme cu maşini nu prea mari, şi aproape f ăr ă dificultate, iar cel ce cîntăreşfe, condu şi cei ce înva ţă într-un anumit an, amintit ă lună  , anumit ă zi; totul era fluctuant.   prin manevrarea unei uncii fixate excentric, pe cîntar, ţine în echilibru  J-, în al doilea rînd, n-au fost indicate atîtea livre? Pînă într-atîl spre a produce ceva nu depinde de o for  ţă mare, cil mai ales  j de art ă. Să lipsească oare tocmai învăţaţilor  căile infailibile care să ducă la aceste;  scopuri. 84 Obiec ţ ii 1. O asemenea acţiune este obositoare j şi  privind  prea complexă, ar putea reproşa cineva, j Cî   ţ i dificiilt ălih' 

v;

•■l':\

:---•--.

■

•rrr-'."--

■

TfcSfi*** •

Uf 

v

* ÎS

,'J. În ai treilea rînd,  fiindcă cele ce  sin! unite de la natur ă nu s-au tratai împreună , ci separat. Aşa, de pildă, începătorilor din clasa I li s-a predat mai întîi numai citirea, iar   scrierea a fost amînată cu cîteva luni. în şcoala latină, tinerii trebuiau să lupte ani în şir numai cu vocabule, f ăr ă să cunoască lucrurile pe care le denumeau, aşa că şi-au trecut tinereţea numai cu studiile de gramatic ă, studiile filozofice fiind destinate vîrstei mai mature. Tot astfel ei au fost  puşi numai să buchisească, clar nu să şi înţeleagă, reproducînd altora, mai ales că toate acestea (citirea  şi scrierea, cuvintele  şi lucrurile, învăţ area pentru sine  şi învăţ area altora) sînt tot a şa de unite, ca şi la alergare —  ridicarea şi lăsarea în jos a picioarelor, în discuţie — ascultarea şi r ăspunsul, iar la jocul cu mingea — aruncarea şi prinderea, după cum am mai discutat acest lucru în alt ă parte.

atunci învăţătorul muncea ca un m ăgar de  povar ă, în schimb elevii fie că se dedau Ia fel de fel de năzbâtii, ori de primeau ceva de lucru, atunci era pentru ei o fr ămîntare chinuitoare. 9. în al şaptelea rînd, dacă erau mai mul  ţ i învăţători, atunci apărea o mai mare ză păceal ă  , deoarece aproape în fie care or ă nu expunea  şi prelucra unul    singur, abstrac  ţ ie f ăcînd de faptul  că mai mulţi învăţători, ca şi mai multe căr ţi, dispersează gîndirea. 10. în sfîr şit, elevii aveau dreptul,  f ăr ă ca învăţătorul să poat ă obiecta ceva,  să folosească în  şcoal ă  şi în afara ei alte căr  ţ i,   pentru ăc se credea că cu cît vor  r ăscoli mai mulţi autori, cu atîta pro gresul va fi mai sigur, ori tocmai aceasta distr ăgea şi mai mult spiritele. Şi de aceea nu trebuie să ne mir ăm că numai  puţini au parcurs toate disciplinele, ci mai mult că au reuşit să str ă bată acele labirinte, ceea ce n-a putut reu şi decît unor minţi mai str ălucite.

6. în al patrulea rînd: artele şi ştiin ţ ele rar au fost predate în forma enciclopedic ă , ci numai fragmentar. Aşa se face că în faţa ochilor elevilor apăreau parcă nişte gr ămezi de lemne sau de vreascuri, dar cine si-a dat seama cum de s-au adunat şi din ce motiv? A şa se face //. Vor trebui înl ăturate pe viitor toate aceste că unul a prins una, altul alta, dar nimeni nu şi-a însuşit o instruc ţie totală, universală şi deci  piedici şi întârzieri şi să se urmărească ceea ce duce drept la ţintă, f ăr ă ocolişuri, aşa cum spune solidă. zicătoarea popular ă: „Pentru ceea ce se pozate 7. în al cincilea rînd, erau folosite o mul  ţ ime realiza cu pu ţ in să "nu folose şiT''multe". de metode, în fiecare  şcoal ă altele. Ba chiar  12. Să urmăm aici pentru imitare un fiecare învăţător avea pe ale lui, şi preda câteodată acelaşi învăţător la o artă sau limbă exemplu str ălucit pe care ni-I ofer ă natura: după o metodă, iar la alta, după alta, şi ceea ce soarele ceresc. Acesta îşi îndeplineşte sarcina era şi mai r ău, că nici măcar la acelaşi obiect nu obositoare şi totodată permanentă (aceea de a folosea aceeaşi metodă, aşa că elevii abia de trimite razele sale peste lot globul p ăi mutesc, şi mai înţelegeau despre ce este vorba. De aici, să dea lumină, căldur ă, viaţă şi prosperare incertitudinile, întîrzie-rile, iar la alte discipline, tuturor elementelor  şi combinaţiilor lor: aversiunea şi descurajarea, chiar înainte de a se ajunge la vreo nou ă materie, astfel că mulţi nici  pietrelor, plantelor, animalelor ale c ăror specii şi exemplare sînt nenumărate), totuşi, spre nu voiau să mai audă de ele. mulţumirea generală, î şi îndeplineşte excelent în 8. în al şaselea rînd, lipsea o metod ă de a fiecare an cercul obligaţiilor sale. învăţ a odat ă fe to ţ i elevii aceleia şi clase  şi învăţătorul se chinuia cu cîte unul. în caz că 13. Să vedem mai de aproape modul de erau mai mulţi elevi, acţiune a soarelui şi să avem în vedere acele modalităţi exprese de activitate în scoli.

VII

VIII

Exemple de înlăturare a  piedicilor se  pot lua de la natur ă

La fel şi soarele ceresc

 Procedeu cuprinzător de realizare a ac ţ iunii  soarelui

85

I.

Soarele mi se ocupă cu fiecare obicei, ! în parte, fie el un arbore sau un animal, ci luminează, încălzeşti.; şi îmbăiază întregul pămînt. II. Cu acelea şi raze el luminează toiul, cu aceiaşi nori, care se formează şi iar ăşi se destramă, el udă totul, cu acelaşi vîut adie totul şi cu aceeaşi căldur ă sau r ăceală acţio nează asupra tuturor etc. III. în acela şi timp,  pe întinse regiuni el face să apar ă primăvara, vara, toamna sau iarna şi lasă ca totul să r ăsar ă simultan, să înflorească şi să rodească, ceea ce nu împiedica ca unul s ă se coacă mai repede, altul mai încet, fiecare conform naturii sale, IV.  El respect ă -întotdeauna aceea şi ordine, astăzi ca şi mîine, anul acesta ca şi în cel următor, invariabil păstrează aceeaşi formă în acelaşi gen de lucr ări. V.  El produce ori şice din sămhtla sa şi nu din altă parte. VI. EI produce deodat ă ceea ce trebuie să   stea împreună: lemnul cu coaja şi măduva sa, floarea cu frunzele, fructul cu pieliţele, peţiolul şi sîmburii. VII.  El lasă totul să ' apar ă treptat, astfel ca unui să pregătească calea celuilalt şi unul să urmeze altuia. VIII. în sfîr şit, nu produce nimic imit ii, şi de apare ceva., îl arde şi-1 în lătur ă. 14. Conform acestui exemplu:

I.

Uri'»  singur înv ăţător să conducă o singur ă  şcoala, sau desigur o clasă. II. S ă se folosească un singur autor pentru acela şi obiect. III. Una  şi aceea şi muncă sa se încredin ţ eze în comun clasei întregi. IV. S ă se predea după mia  şi aceea şi metod ă toate obiectele şi limbile. 86 

Totul să fie tratat din temelie, pe scurt   şi concis, astfel ca mintea să fie deschisă ca şi cu o cheie şi lucrurile să i se ofere singure. VI. Tot ce este unit laolalt ă să se ■ predea împreună. VII. Totul să se desf ăşoare într-o succesiune gradat ă indisolubil ă  , astfel ca ceea ce se înva ţă  , ast ă  zi să înt ărească ceea ce s-a învăţ at ieri şi să netezească calea pentru ceea ce urmează mîine. ! \ lll. Ş i, îip sfîr  şit, se va înl ătura iot ce este inutil.

V.

15. De va fi posibil, spun eu, să se introducă acestea în şcoli, atunci nu trebuie să ne îndoim că circuitul ştiinţelor se va realiza uşor  şi pl ăcut, dincolo de aşteptările noastre, la fel ca şi soarele care îşi împlineşte anual cursa în jurul lumii întregi. Să ne ocupăm mai îndeaproape de această problemă şi s ă vedem cum şi cît de uşor   pot fi realizate aceste recomandări. PRIMA PROBLEMĂ

Cum poate un învăţător să satisfacă un D număr oricât de mare de elevi? Ul 

?c'   să

16.   Nu numai că asigur că este posibil ca un singur învăţător să conducă un număr de aproape 100 de elevi, dar sus ţin că trebuie să procedăm aşa, fiind cu mult mai convenabil atît pentru cel ce pred ă, cît şi pentru cei ce învaţă. Făr ă îndoială, învăţătorul îşi va desf ăşura munca cu o plăcere sporită dacă şi, numărul elevilor din faţa sa va fi mai mare (la fel ca şi minerii care îşi înfig cu pl ăcere mîinile într-o galerie abundentă), si cu cît el va fi mai zelos cu aiîta vor fi mai vioi şi elevii săi. La fel şi elevilor le va. produce mai multă bucurie şi mai mult folos cînd numărul lor va fi mai mare (să ai tovar ăşi la muncă este pl ăcut)}01 Ei se vor stimula si se vor ajuta reciproc, pentru că emulaţia este specifică acestei vîrste.

 Afar ă de aceasta, se poate uşor întîm-pla, cînd învăţătorul este ascultat de mai pu ţini, ca să le treacă pe lingă ureche una sau alta; clacă-1 ascultă însă mulţi, pricepe fiecare atît cît poate să priceapă şi la recapitul ările următoare se reaminteşte tot ce s-a spus şi devine folositor    pentru toţi, pentru că un' spirit stimuleaz ă pe altul şi o memorie pe alta/  Pe scurt, aşa cum cu o singur ă fr ămîn-tare a aluatului şi cu un singur  cuptor încălzit brutarul poate coace mai multe  pîini, şi căr ămidarul mai multe căr ămizi, iar  tipograful cu acelaşi zaţ (text cules)  poate tip ări sute sau mn ""de """căr ţi', .......... tot  N.B. aşa şi un_jrrvăţător (linii magister), cu acelea şi exerciţii de studiu, iar ă nici o osteneală deosebită, poate învăţa dintr-o dată un mare număr de elevi. De altfel, noi vedem c ă o singur ă tulpină ajunge să ţină un copac, orictte ramuri ar avea, şi să îe alimenteze cu sevă, la fel cum e suficient un soare ca să anime tot pămîntul. 17.   Dar în ce mod c posibil aceasta? Să vedem procedeul naturii în exemplele de mai sus: Tulpina nu cre şte pînă la extremităţile iim de c ramurilor, ci se opreşte într-un anumit loc şi  posibil  transmite direct seva mai departe ramurilor  aceasta?   principale imediat desprinse din ea, iar acestea Se înva ţă îndată altora, la cele mai apropiate, apoi în exemplele u natur ă continuare celorlalţi; şi (ot aşa pînă la părticelele extreme cele mai mici ale copacului. Nici soarele nu se revarsă asupra fiecărui copac,  plantă sau animal, ci radiază de la înălţime razele sale şi luminează deodată o întreagă emisfer ă, iar fiinţele individuale absorb spre folosul lor lumina şi căldura. în acelaşi timp trebuie să remarcăm că eficacitatea soarelui este dependent ă de pozi ţ ia locului, căci razele adunate în depresiuni înc ălzesc mai mult regiunea învecinată.

ei cîte un decurion, iar peste aceştia, pe clase un altul,  pînă la cel mai înalt205; II. nu va învăţ a niciodat ă numai pe n. învăţ înd unul   singur, fie în particular, afar ă de "M P c f iecare şcoal ă , cu atît mai  pu ţ in hi timpul învă- "| f ^« ţămîntului public în  şcoal ă  , ci pe to ţ i împreună împreună , în acelaşi timp. El nu trebuie să meargă la nici unul şi nici să nu admită să vie vreunul la el, ci să stea la catedr ă (de unde poate fi văzut şi auzit de toţi) şi să radieze ca un soare peste toţi razele sale. Toţi trebuie să-şi îndrepte însă spre, el privirile, auzul şi atenţia lor şi să reţină tot ce expune, execută sau prezintă. în felul acesta nu se omoar ă una sau două muşte, ci mai multe.206 19. Arta va consta numai în a-i face ni.  Re ţ inînd aten ţ iei  pe toţi, împreună, şi pe fiecare în parte tuturor  atît de atenţi încît să creadă (ceea ce este şi de fapt) că gura învăţătorului ar . fi izvorul din care curg spre ei pîraiele ştiinţei şi ca ei să se deprindă, ori de cîte ori văd ca se deschide izvorul, s ă puie dedesupt ulciorul atenţiei lor, pentru ca să nu curgă nimic nefolosit. Iar grija cea mare a înv ăţătorului trebuie  să' ! fie să nu vorbească cînd elevii nu-l ascult ă \  şi să mi predea cînd ace ştia nu sînl aten ţ i, j I, Be-i valabil undeva cuvîntul lui Seneca, apoi aici cu siguranţă: t!Sâ nu se vorbească decîl aceluia care vrea să te asculte"  207. La fel şi pilda lui Solomon: _  „Omul pricepui are înaintea luîfih ţ eieficiimeâ!'  (Pilde, X2, 24), adică să nu o r ăspîndească în vTiTf™ci în minţile oamenilor. 20. Această atenţie nu va fi trezită şi c«*» o şi întreţinută numai prin decurionii poate face? grupelor sau prin alţii (în măsura în c^ 0Tfndt  care îi supraveghează cu grijă pe colegii cate mai sus şi lor), ci mai ales prin înv ăţător (praecep- însu şi învăţă tor), sub opt aspecte:

'/. Dacă el se va str ădui cînd expune  să le 18.  Dacă se va organiza lucrul în forma ar ătat ă  , atunci va fi suficient un singur    strecoare mereu cîte, ceva pe cît de pl ăcut pe învăţător pentru ■un mare număr de elevi, dacă atît   şi de util,   prin aceasta vor fi cîştigate spiritele, care îl vor urmări cu plăcere şi cu el: atenţia încordată. I. va subtmpăr  ţ i întregul efectiv în grupe, de ă imit ăm  pild ă , de cîte zece elevi,  punînd peste 2. Dacă el la începutul fiecărei activit ăţ i ■natura cî  şiig ă spiritele -prin aceea că le recon scoal ă: npăr  ţ ind  efectivul 

87 

torulprin opt   procedee 1

mand ă materia ce urmează să fie predat ă \ sau îi sau la cele anterioare. Nu se admit întreb ări stim'ulează în aşa fel prin întreb ări din capitolele   particulare, ci fiecare ăs cear ă public sfatul de acum tratate, cu ajutorul c ărora vrea să treacă învăţătorului, clacă arc nevoie de sfatul său, la materialul nou, sau chiar clin materialul nou,  personal sau prin decurio-nul s ău (dar ă acesta nu încît ci îşi dau seama ele neştiinţa, lor în acest 1-a putut mulţumi), pentru ca toate întrebările şi domeniu şi curioşi trec cu nesaţ la clarificarea, j r ăspunsurile s ă folosească tuturor. Dacă vreunul lucrului. întreabă mai frecvent lucruri folositoare, atunci să fie lăudat mai des pentru ca şi ceilalţi prin ! exemplul său să fie stimulaţi la aceasta. i

22. 208 O asemenea exersare zilnică a cit  3. Cînd el, de pe locul său mai ridicai,  j hi es e  plimbă ochii în jur  şi nu-i permite nimănui să facă atenţiei va fi de folos tinerilor nu numai  j m prezent, ci pentru. întreaga via ţa. Daca asl  jt  altceva deeit să privească spre el. se vor deprinde cîţiva ani, printr-un exer- exer  4. Cînd el  sus ţ ine aten ţ ia prin aceea că ofer ă ciţiu continuu, să urmărească întotdeau tot cc-i posibil sim ţ urilor, aşa cum am ar ătat în na despre ce este vorba, atunci vor activa cap. XVII, principiul VIII, regula III, Aceasta nu mereu cu prezenţă de spirit, f ăr ă să mai uşurează numai învăţarea, dar stimulează şi aştepte să fie îndrumaţi sau impulsionaţi atenţia. de alţi oameni. Ş i dacă vor fi astfel  şcolile 5. Dacă, din timp în timp, îşi întrerupe nu putem spera oare să ne dea cea mai expunerea şi întreabă: tu sau tu, despre ce am bogat ă recolt ă de oameni capabili? vorbit acum? Repet ă aceasta! Explică-mi cum 23. S-ar putea reproşa: cu toate acestea Ohk  de am ajuns aici? şi altele, va fi în profitul este totu şi necesar să se inspecteze pe fiecare $ e i fiecărei clase. Dacă vreunul este descoperit c ă nîn parte, de pildă, să se verifice cît ele % ff)  J  , * . ,. 1 u , -i i .v A • ,~  felul  a fost atent, imediat s ă fie certat sau pedepsit. curat îşi ţine cariile, daca. îşi executa cu lie k  Astfel se va putea întări atenţia generală. grijă temele, cît de temeinic ţine minte de fi (>. De asemenea, dacă întreabă pe unui ete, L'a un efectiv mare de elevi, aceasta *»  p>  şi acela se împotmole şte, să treacă mai va reclama mult timp. R ăspund: nici nu Afiri departe la al doilea, la al treilea, la al  este necesar de a asculta totdeauna pe to ţ i  zecilea, la al treizecilea, cerînd r ă spunsul   şi de a le vedea caietele,  pentru că învăţă- f ccu ,  f ăr ă să repete întrebarea. Toate, acestea j torul arc ca ajutor pe decurioni. Aceştia se fac cu scopul ca ei s ă-şi dea silinţa I supraveghează fiecare în grupa sa, ca to ţi, să reţină ceea ce se spune altuia, şi să-1 I  pe cît este posibil, să-şi îndeplineasc ă bine  prelucreze în folosul lor. I toate obligaţiile. 7. Se întîmplă, chiar  dacă nu a r ă spuns  j unul  su- 2. i prem, îsi   sau altul, să se întrebe întregul efectiv. Cine va 2d. învăţătorul însu şi, ca inspector conU  ' o data asupra r ăspunde mai îittîi sau cel mai bine, acela s ă fie va îndrepta aten ţia sa specială lăudat în faţa tuturor  şi să servească astfel ca unuia, altădată asupra al- invăii tuia, spre a verifica exemplu ele emulaţie. Dacă unul dă un r ăspuns încrederea mai ales a acelora de care nu este prea sigur. greşit, învăţătorul să-1 îndrepte şi chiar cu ocazia  De exemplu, dacă s-a dat ceva de memorat, atunci va fi greşelii să-i descopere originea (pe care un ascultat unul apoi altul, şi al treilea ,eîţi va creele de învăţător perspicace o va adulmeca repede) şi s-o cuviinţă, atît dintre cei buni, cît si dintre cei slabi, în înlăture. Este de necrezut progresul rapid ce se timp ce restul clasei ascult ă. în felul acesta, to ţi trebuie realizează prin j aceasta. mereu să vină pregătiţi la lecţie, deoarece fiecare se  poate aştepta oricând să fie examinat. Sau dacă învăţă8.   La sfîr   şit-ullec ţ iei, învăţătorul ofer ă ele- torul observă că unul începe să expună vilor prilejul să întrebe lot ce vor—  fîecăs-a strecurat vreo neclaritate la lec ţia actuală de)

curgător lecţia şi este convins c ă acesta îndreptată, ci aşa cum a scris-o. în acela şi mod ca înainte ştie şi restul la fel de bine, poate s ă pună sînt verificate rînd pe rînd cuvintele, propozi ţiile şi expre  pe altcineva ă s continue. Dacă şi respecti  N-B siile. Apoi, aplicînd acelaşi procedeu, sînt solicitate vul se prezintă tot atît de bine, poate alte perechi, atîtea cît permite timpul. să-1 pună în continuare, la al treilea ali27. Decurionii trebuie s ă fie atenţi ca  Datoriile '•B' neat sau paragraf, iar ăşi pe un altul. Astfel  d  c, wnilor   f  p sa toţi ai lor, înaintea începerii, corect ării, că prin examinarea a cîtorva se poate convinge fie gata cu compunerea. Iar m timpul au&ie de to ţ i. lucr ări -—  corectării trebuie să urmărească ca toţi d de a 25. La fel va proceda la corectarea dic- coreda cu ajutorul greşelilor'.str ăine — să le corecteze pe ale lor   proprii. dărilor, dacă li se dau. El pune pe unul  )e  scr i sc sau pe altul, la nevoie şi mai mulţi, să citească cu 28. în felul acesta: voce tare şi clar ceea ce au scris, denumind chiar  şi semnele de punctuaţie. Ceilalţi urmăresc în I.  se mic şorează munca învăţătorului; folosul  caietele lor  şi îndreaptă. Desigur,  poate  şi el să acestei ia cînd un caiet, cînd altul, să vadă repede UD a II. to ţ i se vor instrui f ăr ă să se negii- metode sau alta şi să pedepsească pe cei descoperiţi ca  jeze vreunul; neglijenţi. III. aten ţ ia tuturora se va ascu ţ i; irectarca 26. Corectarea lucr ărilor scrise pare să IV. tot ce se spune într-o împrejurare .•rcitiilor prezinte mai multe greut ăţ i, dar  şi aici de stu ex{  s f ( i 0  sol u p[ e> dacă se continuă pe acela şi unuia, serve şte tuturor celorlal  ţ i; drum. De pildă, la exerciţiile de traducere V. varietatea expresiilor, care nu pot s ă nu dintr-o limbă într-alta,   se va proceda  fie diferite la diver  şi elevi, vor forma  şi astfel: după ce decurionii au constatat c ă toţi au 1 înt ări admirabil atît judecata asupra terminat lucrarea, se numeşte im lucrurilor, cît  şi uzul limbii; 2 elev care se scoală şi provoacă pe un oponent, pe care-1 vrea, după propria sa alegere. După ce se VI. în sfîr  şit, se va vedea că după ce an citit  ridică cel ales, primul citeşte, pe fragmente, două sau trei perechi de elevi, la ceilal  ţ i lucrarea sa. Toţi îl va r ămîne de corectat foarte pu ţ in sau 3 urmăresc cu atenţie. învăţătorul (sau cel nimic.  puţin decurionul) st ă în acest timp lîng ă elevul,care citeşte şi urmăreşte ortografia. După aceea, timpul care a mai r ămas' disponibil 4 După ce a citit o propoziţie, se opreşte  poate folosi tuturor, pentru ca . cei care fie că au şi în acest timp oponentul s ău îl face un dubiu în lucrarea lor sau cred c ă au lucrat mai 5 atent dacă a semnalat vreo greşeală. După deosebit decît alţii, să arate aceasta public şi s ă se J aceea, decurionul său permite clasei înfacă aprecieri asupra lor. 7 tregi să verifice propoziţia. în cele din 8 29. Acestea am avut de spus ca exemplu urmă, la nevoie îl corecteaz ă învăţătorul. între timp toţi se uită în caietele lor  şi despre exerciţiile de traducere, ceea ce se poate îndreaptă dacă au f ăcut greşeli asemănă foarte uşor aplica la exerci ţiile stilistice, logice, toare, cu excepţia oponentului, a cărui teologice şi filozofice, în orice clasă. lucrare r ămîne neschimbată, pentru apre 30. Am văzut astfel în ce mod un înv ăţător  ciere. După ce prima propoziţie s-a termi  poate fi de ajuns pentru o sută de elevi, f ăr ă ca nat şi a fost cercetată aşa cum se cuvine, 9 se trece la următoarea ş.a.m.d., r5înă la să aibă mai multe preocupări decît cu unul sau 10 sfîr şit. Apoi urmează să-şi citească lu cu doi. crarea oponentul în acela şi fel, iar cel ce 1-a provocat se uit ă în caietul acestuia, ca să nu-i permită să prezinte lucrarea 89

PROBLEMA. A DOUA

Cum se poate ob ţ ine ca to ţ i sa fie învăţ a ţ i din acelea şi cârti.  Aici treimii'  31.  Nimeni mi ignor ă ea sinii urile sini atrase  să observăm 5 lucruri de prezenţa mai multor lucruri. De aceea va fi un

excelent avantaj: 1. Mai întîi dacă elevilor li se va  I. S ă nu se  permite să permit ă. în aibă mimai căr  ţ ile destinate  studiilor clasei acest timp ^ n carc r ac .par  ţ :c _ f n acest fel se va  putea ,.

alto carh

 x

»„

■

. • „ , .,

' practica ceea ce r ăceau cei vechi ci nu adresau celor ce efectuau jertfele.:   Aceasta să faci/ 200. Căci cu cît celelalte căr ţi vor distrage mai puţin ochii, eu atît mai mult min ţile vor fi ocupate eu căr ţile prescrise.

ii. Trebuie 32. în al doilea rînd: dacă vor fi preg ă-să fie tite toate mijloacele de hwăţămînl de felul suficiente acC  st a , ca table, programe, căr  ţ i elementare, dic ţ ionare, căr  ţ i pentru lucr ări sistematice asupra artelor. Căci, dacă învât ămînt  învăţătorii (dupăcum adesea se întîmplă) abia confecţionează elevilor tabele alfabetice, modele caligrafice sau dictează reguli, texte sau traduceri şi altele, vai, cît timp se pierde eu aceasta! De aceea ar fi nimerit să existe suficiente exemplare din toate c ăr ţile, care se folosesc în toate clasele, iar cele din care urmeaz ă să se facă traduceri în limba maternă să aibă versiunea anexată. Astfel, timpul care se iroseşte cu dictarea, transcrierea şi traducerea ar   putea fi folosit mult mai util pentru explicare, repetare şi exerciţii.

folosului ce rezult ă din ei. Este îns ă mat bine să ai totul preg ătit, astfel ca să se poată evita greşelile, iar pe de altă parte să r ămîie mai mult timp pentru exerciţii practice asupra celor  învăţate. 3 L A şadar va fi necesar să fie elaborate iii. i fie asemenea căr  ţ i pentru toate  şcolile, confor- să elabor  mîmiu-se legii noastre cu privire la u şurin ţă , mai i temeinicie şi concizie. Ele trebuie să con ţ ină totul .îi ace atît de complet, temeinic  şi îngrijit încît să fie o adevărat ă imagine a întregului univers (şi să o  poată forma în spirite). Totodată, cer  şi doresc urgent ca ele -să descrie totul accesibil Ş.Lpe înţeles (familiariter ac populariter) şi în orice împrejurare să ofere sprijin elevului, ea s ă poată  pricepe totul chiar f ăr ă, învăţător.

 în

acest scop a ş dori ca ele să fie 1. scrise,  De  pe cil posibil, sub forma de dialog, f te ala avîtsd în vedere următoarele motive: Ţ c J^  1, este mai uşor să adoptăm conţinutul si stilul la minţile copiilor, pentru ca ei s ă muşi închipuie că este ceva imposibil, inaccesibil sau prea greu, căci nu exist ă nimic mai atr ă g ător   şi mai natural ca dialogul;   prin dialog omul poate fi condus oriunde, uşor  şi pe nesimţite. în această formă au scris satiricii, spre a avertiza poporul, observaţiile lor asupra dec ăderii moravurilor ; la fel şi Platon — filozofia sa universal ă, ca şi Cicero — numeroase opere ale sale, precum şi Augustul — întreaga sa teologie, ei urm ărind capacitatea de înţelegere a cititorului.

Ocupa ţ ia 33. S ă nu se teamă cineva că prin aceasta se  favorizează întrucîlva lenea învăţătorilor. Aşa cum un predicator îşi îndeplineşte bine  Dialoguri obligaţiile sale cîrtcl explic ă textul citit mai   file trezesc, înviorează  şi stiînainte din Biblie şi arată auditorilor folosul ce mulează aten ţ ia, din cauza variatelor întreb ări şi ăţătura,..îndemnul, r ăspunsuri, ca si a deosebitelor lor forme   poate rezulta din el (înv consolarea. e(:c), se poate socoti c ă şi-a f ăcut  presărate cu replici de înseninare. Tocmai datoria chiar dacă n-a tradus singur textul din datorită varietăţii şi alternării ce are loc între surse originale, ci a primit traducerea gata din  persoanele angajate în discu ţie, spiritul nu numai altă parte, tot aşa pentru elevi este cu totul că. este degajat de plictiseal ă, ci, din contr ă, i se indiferent dacă materialul ce urinează să fie deşteaptă pofta să audă din ce în ce mai mult. explicat a fost alc ătuit de învăţător' sau de 3. Iile fac ca instruc ţ ia să fie mai temeinică. altcineva; important este ca ceea. ce se cere s ă stea la îndemîn ă şi să fie bine predat de Căci aşa cum noi ne aducem mai lesne «minte de o întîmplare petrecut ă decît de aceea pe care învăţător, cu ar ătarea am auzit-o numai 90 

istorisindu-se, fapt confirmat de experien ţă, tot aşa reţin mai bine minţile elevilor ceea ce au văzut în forma unei piese de teatru sau a unui dialog (deoarece aici se prezint ă lucrurile ca şi cum le-ar vedea, şi nu numai le-ar auzi), decît dacă s-ar limita la simpla ascultare a expunerii lecţiei de către învăţători. 4. Cea mai marc parte a vie ţ ii noastre const ă 4 în conversa ţ ie, de aceea tineretul trebuie  preg ătit succint pentru aceasta, nu numai s ă cunoască ceea ce este util, dar  şi să se deprind ă a se pronun ţ a despre aceasta în mod variat, elegant, cu seriozitate şi cu u şurin ţă. 5. în sfîr  şit, conversa ţ ia serve şte la repetarea 5 mai u şoar ă pe care elevii ci pot folosi între ei. l V. Despre 30. Bine ar fi chiar  dacă căr  ţ ile vor o smgura  provmi  Li;m aceea şi edi ţ ie, ca să corespund ă paginile, chiar   şi mulurile  şi toate celelalte, aceasta din cauza cit ării şi a memoriei vizuale, ca să nu existe nici un motiv de r ămînere în urmă. Con ţ inutul 37. Ar mai fi de mare folos dac ă s-ar lor sa fie ţ aoe Q preZ( >nlare succint ă a textului, inia-L ".peren ginilor  şi a desenelor din toate căr  ţ ile unei clase şi s-ar afi şa pe pere ţ ii camerei, astfel ca sim ţ urile, memoria  şi mintea elevilor să   se poat ă exersa zilnic.   Nu în zadar se găseau afişate pe  pereţii templului lui Acscidap, dup ă mărturiile celor vechi, 1oate recomandările medi-cinei, pe care Mippocrates, după ce a pătruns pe furiş acolo, şi le-a copiat 210. Căci şi .Dumnezeu a umplut acest mare teatru al hunii cu tablouri, statui si imagini, ca ni şte semne vii ale înţelepciunii sale, şi vrea ca noi să ne instruim prin ele. (Dar despre aceste 'reprezentări picturale se va discuta mai mult la descrierea  particular ă a claselor.) 21î.

acelaşi: timp aceeaşi materie, mai ales şcoal ă to ţ i că învăţătorului i-ar reduce osteneala, { ac accla f l  i

-'.

•

i,

 f,

r .«

• lucru

iar elevii ar avea mai mult proiit. C ăci numai atunci se naşte emulaţia între unul şi celălalt, cînd toate gîndurile se îndreapt ă asupra aceluiaşi obiect şi fac exerciţiile respective, iar dur ă aceea, toţi, printr-o confruntare reciproc ă, se corectează într-olaltă. După cum un ofiţer nu execută exerciţiile sale cu fiecare recrut în parte, ci le execută pe terenul de instruc ţie cu toţi împreună, ar ătîn-du-le folosirea şi mimarea armei, şi cere apoi, chiar dacă se ocupă de instrucţia individuală a vreunuia, ca toţi ceilalţi să facă, să observe şi s ă încerce acelaşi lucru, la fel trebuie să procedeze peste tot şi învăţătorul. 39. Pentru ca să se poată face acest şi «»« lucru, este necesar ca:

e

oslbl1

 P  aceasta?

1, şcolile să înceapă numai o dată pe an, la fel ca şi soarele, care îşi începe ac ţiunea sa pentru toate fiin ţele numai o dată (primăvara);

1

2. tot ce trebuie f ăcut să fie astfel rînduit încît fiecare an, fiecare lun ă, fie care să ptămână, fiecare zi şi chiar fiecare or ă să aibă pensumul său, aşa încît toţi, simultan, nu numai să fie conduşi f ăr ă obstacole, dar  şi aduşi la ţintă. Despre aceasta urmează mai amănunţit la locul cuvenit 2ia, mai departe.

2

A PATRA PROBLEMA A TREIA PROBLEMĂ

Cum se poate face ca to ţi să predea după una şi Cum se poate ca to ţ i în acela şi timp să facă aceeaşi metodă. acela şi lucru în şcoal ă. 40. Că pentru toate ştiinţele, artele si Metoda limbile există im se face 38, Evidenl, ar fi o dispozi ţie folosi-că într-o o singur ă metodă naturală, natural ă este va rezulta din cap. toare dacă toii dintr-o clas ă ar trata în XX, XXI si XXII. """ °iuŞ u f   _ 

-

x

,

. > .

dar poate fi

Deoarece acolo unde apare o deviere sau  f 0iosna o deosebire, este prea neînsemnat ă ca să   peste tot  poată constitui o metodă nouă; aceasta nici nu rezultă din esenţa însăşi a lucrului, ci din reflexiunea înv ăţătorului, care are în vedere relaţia reciprocă dintre arte sau limbi, sau capacitatea de price91

 pere ,şi de progres a elevilor s ă*. Proce- I pot  îndeplini diferite altele.  Arborele lucra darea peste tot după metoda naturală va aduce elevilor un profit; la ivi emu e   pentru un călător calea dreaptă, f ăr ă j devieri. Diferenţele particulare se vor | observa mai uşor cînd ne vom ocupa ele i ele, dar acestea nu pot a linge ceea ce i este general şi comun.  j PROBLEMA A CINfEA

Cum se poale oferi -intelectului, iu ■ pu ţ inecuvinte, multe lucruri. S ă se dea 41. A încărca spiritul cu o gr ămadă. de căr ţi  preferin ţă sau cuvinte este un lucru inutil. C ăci o bucăţică căr  ţ ilor  concise fa ţă de pîîne si o gur ă de vin ofer ă corpului omenesc de, cele, mai multă hrană decît o covată de 'pleavă şi dezUnate, y;oaie. O monedă de aur în pung ă valorează mai

mult decît o sut ă de plumb. Iar despre reguli, Seneca spune textual:  ,,S ă fie împr ăştiate cum se  seamănă semin ţ ele: nu multe, dar eficace."  3î;î R ăraîno deci ce am spus în cap. V21L. '„în om, ca  şi într-un microcosm, se g ă se şte iotul, c nevoie doar să se aprind ă o lumină  şi el îndat ă va vcdea.'f  Cine nu ştie că unui om care vrea să lucreze noaptea îi ajunge flac ăra, mică. a unui opaiţ? De aceea este necesar să se aleagă sau să se elaboreze din nou, pentru limbi şi pentru arte, manuale de bază, mici ca volum, importante ca utilitate.   Ele să prezinte materia într-un volum mic, în cuvinte pu ţ ine, sa con ţ ină-mult  (lucru Ia care ne îndeamnă şi Sîrali 32, 10), adică să ofere ochilor elevilor lucrurile de baz ă aşa cum slut, în  precepte şi reguli puţine, dar alese şi uşor de înţeles şi din care tot ce urmează să se poată  pricepe de la sine. PROBLEMA A ŞASEA

Cum se poate organiza ca prinfr-o lucrare s ă  se rezolve două sau trei lucruri? C ă într-o 42, Exemplele naturii ne înva ţă că în singur ă acelaşi timp şi prin aceeaşi lucrare se

 pot  mai lucru ne a natin

se dezvoltă în acelaşi timp in jos, in sus şi lateral; el efectuează deodată creşterea lemnului, a cojii, a frunzelor .şi ti fructelor. Acelaşi lucru se observă .şi la animal, ale cărui mădulare se dezvoltă simultan. Iar fiecare mădular are mai multe funcţiuni. Picioarele, de pild ă, îl ridică pe om, îl duc, îl mişcă înainte şi înapoi, în diferite feluri. Cura este şi poarta corpului, si moara, şi trompeta sa, care r ăsună ori de cîte ori i se cere. Plăiiiînul, cu aceea şi r ăsuflare, poate să r ăcorească inima, să aerisească creierul şi să  producă sunete etc. 43. La fel se întâmplă şi la lucrurile  şi arh artificiale, Un ceas solar poate, cu ace laşi ar ătător, cu aceeaşi umbr ă, să indice ] toate orele zilei (chiar la orologii diferite), indică şi zodiacul în care se afl ă toc mai atunci soarele, lungimea zilei şi a nopţii, ziua lunii şi multe altele. La un ;] car .serveşte aceeaşi oişte Ia conducere, 3 ia Întoarcere şi la oprire. .Dar şi un bun orator sau poet ne învaţă, ne mişcă şi ne delectează prin aceeaşi oper ă, deşi cele trei efecte sînt diferite între ele. 44. în acelaşi chip trebuie organi- Ş i zată formarea tineretului, ca orice Iu- la f ci erate să orice lu- s ~° ,„ ° aibă mai midi decît rod. Pentru un singur  regula aceasta avem regula generală: oriunde  şi întotdeauna, ceea ce st ă pentru in rela ţ ie reciprocă să se trateze împreună , ea, de pild ă , cuvintele  şi' lucrurile, citirea,  şi scrierea, exerci ţ iile de stil  şi de  pricepere, predarea  şi învăţ area, jocul  şi seriozitatea şi orice altceva ce putem inventa.

7,7. Aşadar, cuvintele trebuie să se pre- şi ci» dea şi  să se înve ţ e ■mimai în leg ătur ă cu ( r lucrurile, la fel cum se vinde, se cumpăr ă şi se trimite vinul cu sticla, sabia cu teaca, lemnul cu scoar ţa, fructul cu coaia. în /■ .

in nn

fond, ce sînt cuvintele altceva decît înveli şurile si cu 1 tecile lucrurilor? Ori şice lim-bă ar învăţa elevii, şi fie şi limba maternă, trebuie să le ar ătăm lucrurile pe care le denumim cu cuvinte, şi iar ăşi orişice văd, aud, pipăie sau gustă trebuie să în92

veţe să Ie exprime prin cuvinte, astfel ca limba si intelectul s ă se dezvolte întot-deauna paralel şi să se perfecţioneze. De aceea, să fie ca o regulă: atît cît pricepe cineva, atît s ă  şi vorbească ,  şi invers  —  ceea ce vorbe şte să şi priceapă. Să nu se permită nimănui să redea ceea ce nu pricepe, sau să priceapă ceea ce nu poate exprima. Căci cel ce nu poate exprima ce simte spiritul, acela este o statuie, iar cel care vorbe şte f ăr ă să înţeleagă este un papagal. Noi însă formăm oameni şi vrem să-i formăm integri şi aceasta este posibil numai dac ă pretutindeni limba va  ţ ine acela şi pas cu lucrurile,  şi lucrurile cu limba. 46. Corespunzător acestei reguli, tre   buie ăs înlătur ăm din şcoală toţi auto Concluzie: rii care cuprind numai cuvinte şi nu  să se ofer ă nici o cunoştinţă asupra lucrurilor  considere. utile. Pentru că mai întîi trebuie să avem ca necores punzăioare grijă de ceea ce este mai important. căr  ţ ile „Trebuie să ac ţ ionăm astfel  (spune Seneca ce ofer ă în scrisoarea a 9-a) încît să nu servim numai cuvintelor, ci sensului"  213. Dacă le place vorbărie să citească asemenea autori, să-i citească în afar ă de ş'coală, întîmplător  şi cursiv (obiter ac cursim), f ăr ă prelucr ări deta liate si obositoare si f ăr ă tendinţa de a-i imita, pentru că un asemenea efort trebuie îndreptat spre lucrurile reale.

de atîtea ori pînă ce deprind atît citirea cît  şi   scrierea, iar o dat ă cu aceasta semnifica ţ ia un sfat foarte cuvintelor   şi în cele din urmă formarea  şi bun ce poate realizat în termina ţ iile acestora. Iată dar cum aceeaşi  fitoate muncă aduce un rod împătrit ! Un asemenea randament (foarte util) se poate ob ţine la toate materiile şi studiile, sau a şa cum serie Seneca:217 „ceea ce am dobîndit prin lectur ă ,, prin condei,  pătrunde în corp", sau cum se exprimă Augustin 215 „ noi scriem progresului  şi progresăm  scriind". 48. Se fac, de obicei, exerciţii stilistice  III. Exerci ţ iile aproape f ăr ă o prealabilă alegere a materiei şi a de stil mintale  şi lingvistice să legăturii ei cu tema, de unde rezult ă că ele r ămîn  se facă exerci ţ ii pur stilistice, dar nu exerseaz ă în mod  deodat ă egal sau de loc mintea. Oricît de îngrijit ar fi executate, ele nu sînt în cele clin urm ă decît o  bucată de hîrtie bun ă de aruncat, care nu aduce nici un folos vie ţii. Iată de ce exerciţiile de stil trebuie f ăcute asupra însăşi acelei materii, a ştiin ţei sau artei de care se ocup ă tdpmai atunci clasa, dîndu-se elevilor exerciţii din istorie (de exemplu, despre inventatorii unei anumite arte, sau despre locul şi timpul cînd ei au fost cel mai mult în floare) sau teme ori exerci ţii de imitare,   pentru ca la aceeaşi lucrare să se exerseze atît stilul, mintea cît şi limba, prin recitare.

49. Cum e posibil ca ceea ce a învăţ at  cineva să poat ă preda  şi altora am ar ătat către 217 47. De asemenea va fi un cî  şlig frumos sfîr şitul capitolului XVIII , lucru care-i valabil •IV. Trebuie dacă exerci ţ iile de citire  şi scriere se vor  şi aici, pentru că contribuie nu mimai la unite ■ predarea cu învăţ area învăţ a întotdeauna împreună: căci nici temeinicia progresului, ci şi la accelerarea lui.  II, pentru elevii care deprind alfabetul 50. în fine, va exista un deosebit randament, imediat ă citirea    scrierea nu poate fi găsit un stimulent sau o unite atracţie mai eficace ca aceea de a le dacă jocurile care se permit tineretului pentru recrearea intelectual ă  , se vor organiza astfel  cere să înveţe scriind. Şi cum tendinţa încît să ofere elevilor, într-o formă vie, V. Cu joc să si unească şi de a picta este aproape înnăscută la copii,  seriozitatea vie ţ  i i ş ă i de pe acum s le prefigureze lucrul serios ei se vor delecta, cu acest exerci ţiu, mai o anumit atitudine fa a de aceasta. A a, de ă ţ ş ales că imaginaţia lor va fi sus ţinută  pild , se poate da o idee despre meserii cu ajuă într-un dublii sens. Mai tîrziu, cmd pot   să citească curent, atunci să se deprind ă torul uneltelor acestora, despre activitatea  să citească acele materii care în orice caz gospodărească, despre afacerile; de stat, ierarhie,  N.B. trebuie să fie studiate, şi anume lecturi organizare, despre arhitectur ă şi altele. De care procur ă cunoştinţe cu privire la asemenea pot să fie lucruri, moravuri şi pietate. Şi dacă trec să înveţe latina, greaca sau ebraica, va fi eficient pentru ei clac ă declinarea  şi conjugarea le recitesc şi le transcriu 93

 pregătite spiritele şi pentru medicina, chieîndu-i  primăvara pe eîrnp sau în gr ădină, ar ătîndu-Ie diferite specii de plante şi punîndn-i apoi s ă se întreacă cine cunoaşte mai multe. în acest fel, nu munai că va ieşi la iveală rine are o înclinare naturală pentru botanică, dar vor fi stimulate, înainte de vreme, predispoziţiile din ei. Şi pentru, ca să se nască un fel de emulaţie printre acei care dau dovadă de cele mai mari progrese, pot fi numiţi doctori, licen ţ ia ţ i sau candida ţ i în medicină. Toi aşa şi la alte jocuri, de pild ă, la cele militare, se poate numi nnul comandant, al  ţ ii colonei, că  pitani, stegari etc.; în cele  politice, umil rege, al  ţ ii consilieri, cancelar, -mare şal, secretari, ambasadori sau consuli,  senatori, avoca ţ i şi alţii; asemenea jocuri duc la lucruri serioase. Atunci vom împlini dorin ţa doctorului î.uther, ca tinerelul să se ocupe in  şcoal ă cu studii aiU de serioase, încît s ă nu- şi  g ă sească o pl ăcere mai mică decît în cazul în care ar petrece ziua întreag ă iu jocuri. UB.  Numai asa şcolile pot deveni preludiul vie ţii. PROBLEMA A ŞAPTEA

Cum se poate ob ţ ine totul gradat?   Pe alocuri 51.Am ar ătat mai sus modalitatea am indicat acestei gradări în capitolul XVI, prin- secrcttd cipiul ; VI) vil, VIII si în capitolul gradam XV  jjp pHxicipiul V, VI, VII. Conform acestor norme, trebuie să se, alcătuiască manuale pentru  şcolile clasice, cu instruc ţ iuni anexate pentru învăţător, ea să vadă cum pot fi ele just utilizate spre a obine pe fiecare treaptă, pînă în viii, erudiţie, moralitate ţ şi pietate. v

PROBLEMA A OPTA

Cum se pot înl ătura şi evita piedicile?   Frumoasa 52.   Nu f ăr ă temei s-a spus că , nimic neglijar ă nit este mai zadarnic decît- să ştii şi să a lucrurilor f nve ţ { mnUe,  f ăr ă să ai vreun folos,  şi J 94

î că- nu este în ţ elept cel care  ştie multe, | ci aceia, care ştie lucruri folositoare. De I aceea se va putea uşura. munca şcolilor dacă se vn restructura prin abreviere materia şcolar ă. Adică atunci cî-nd se va l ă sa, la o parte ceea ce este î» inutil, II. nepotrivit (str ăin), UI. -prea special. 53. Inutil este ceea ce nu serve şte nici I. inutili, religiozit ăţ ii  şi nici piet ăţ ii  şi de care eru- ( $e S'fft  diiia se 'poate dispensa. Asa, de pildiă, ""'" , în  L  ,

- J  i

, i

■-,

» ţ, ',

-

,.

 ţ ile , căr 

numele si laptele zeilor pagini şi cultul  ps.gî ne.) lor. ba. fel poeziile si piesele denumite u şuratice ale unor. poeţi şi scriitori de comedii şi altele asemănătoare. Dacă totuşi este cineva care doreşte s ă citească pe autorii amintiţi, nare decît să citească, s ă nu-i introduc ă însă în scoli, male trebuie pusă baza înţeleppiunir  şi unde sînt inutile. „Ce nebunie, zice Seneca,  N.B. de a învăţ a lucruri inutile, cînd timpul e atât de scur  ţ i"  2i0 Aşadar, nimic să nu se înve ţ e exclusiv -pentru  şcoal ă , ci pentru via ţă , ca o dat ă ce iese cineva din şcoal ă , ceea ce a învăţ at să nu se risi pească în vini. 54. Nepotrivit este acel lucru care nu II, Nepot: corespunde dispozi ţ iilor spirituale ale unuia (pentru  sau altuia. După cum este diferită na- al  x^ e _  tura ierburilor, arborilor  şi animalelor, anumite şi unul vrea să fie tratat într-un fel, iar lucruri) altul în alt fel, şi nu orice se poate folosi în acelaşi chip; aşa sînt şi aptitudinile omului. Se g ăsesc, în adevăr, destui fericiţi, bine înzestraţi, care pot să  pătrundă în cunoştinţa tuturor lucrurilor, dar nu lipsesc nici clin aceia care în faţa unor lucruri se înce ţoşează ele minune şi se îndobitocesc. Unul poate fi vultur pentru ştiinţele speculative, în schimb pentru cele practice, un asinus ad lyram. Un altul este capabil pentru toate, dar în muzică este nul, ceea ce i se întîmpl ă al tuia la matematică sau poezie, sau logic ă etc. Ce-i de f ăcut? Ca  să constrîngi na- Corolar tura, încotro nu vrea, înseamnă să vrei să lup ţ i împotriva ci, deci a încerca ceva  N^. zadarnic. Căci său nu se va ajunge la

nici un rezultat, sau rezultatul nu va fi la nivelul efortului depus. Şi fiindcă învăţătorul este servitorul şi nu stă pîrtul naturii, conformatort.il şi nu reformas ă conslrîng ă ■ pe elev torul ei, de aceea el mi trebuie să la ceva cu for  ţ a, a, ceea ce respectivul nu începe cu   favoarea Minervei 220, în speranţa fermă că o asemenea lipsă, ca de obicei, se va compensa în alt ă  parte. Căci dacă se rupe sau se taie o ramur ă din-tr-un ţă mai mare, copac, atunci cresc celelalte cu o for ţă deoarece întreaga pu- N-B tere vitală se transmite dacă nici unul dintre elevi nu va fi acestora. Ş i dacă constrîns să să facă facă ceva împotriva voin ţ  voin ţ ei ei sale, atunci nu se va crea aversiunea sa  şi  şi nu va sl ăbi nici capacitatea min ţ  min ţ ii ii sale. Fiecare va înainta în acel domeniu către care (conform prevederii divine) îl atrage un instinct înn ăscut, şi mai tîrziu, fiind la locul său, va servi cu. folos atît lui Dumnezeu cît si societăţii umane. 55. La fel, dacă dacă cineva ar voi să să cunoască cunoască toate lucrurile pînă pîn ă în detaliu (ca, de pildă, toate diferenţele dintre ierburi şi dintre animale, toate felurile de ocupa ţii ale meşteşugarilor, denumirile tuturor 

uneltelor  şi altele asemenea), aceasta ar fi o adevă adevărat ă prolixitate resping ătoare. Este de ajuns dacă dacă în  şcoli  şcoli se înva ţă înva ţă  , complet  şi  şi temeinic, speciile lucrurilor, cu deosebirile cele mai importante (  şi  şi totu ş totu şii exacte). Mintea î  şi  şi va completa mai tîrziu restul cînd va veni ocazia. La fel ca şi cel ce urmăreşte să învingă repede pe  N.B. inamic, nu se opreşte să cucerească mai ştiu cu ce localităţi mici, ci îsi concen-treaz ă for ţele asupra problemei principale a r ăzboiului, cu certitudinea că toate celelalte i se vor supune de  bună voie, dacă va birui în lupta de cîmp deschis şi va cuceri fortăreţele cele mai importante; tot aşa şi aici, detaliile vor urma de la sine, dac ă spiritului i-au fost imprimate lucrurile principale. între lucrurile care reţin inutil se num ăr ă şi aşanumitele dicţionare si lexicoane corn-plete, despre care se pretinde că cuprind toate cuvintele  N.B. unei limbi. De ce oare să-i încărcăm cu acestea  pe copii, ca să le memoreze şi s ă le poarte cu ei, cînd ei şi aşa o bună parte din acestea nu vor  folosi? Atîta despre predare şi învăţare concisă.

 Lă  Lă sarea o parte a a ce este 'articular 

Capitolul, XX 

Metoda ştiinţelor în special221 liîurile trebuie adunate într-un  fluviu

n ţ a este  privirea •irituhti, mănător   privirea ochiului

1. Să încercăm acum. s,a adunăm la un loc acele observaţii risipite şi, conform tuturor  regulilor artei22a, să le aplicăm în predarea ştiinţelor, a artelor, a moravurilor  şi a pietăţii. Cînd spun conform tuturor regulilor artei, înţeleg prin aceasta: u şor, temeinic şi repede. 2. întrucît  ştiin  ştiin ţ   ţ a sau cunoa şterea  şterea lucrurilor  nu este altceva decît   privirea interioar ă " m a lucrurilor, sînt necesare acelea şi condiţii ca şi   pentru cercetarea şi privirea externă, şi anume: ochiul,

obiectul şi lumina. Cînd acestea sînt  ■întrunite,   se realizează realizează î  şiziunea.  şiziunea. Ochiul    pentru privirea este mintea fmens) internă sau spirjţu2_Jmg^uum). "Obiectele sînt toate lucrurile care se află în afara sau în interiorul cmiQ3^ni_Jm ţ e^^txis}. e^^txis}. Lumina este atenţia necesar ă. Dar după cum la privirea extern ă trebuie o anumit ă procedare ca obiectul să fie văzut, tot aşa şi_ aici trebuie o anumit ă metodă,   potrivit căreia obiectele se prezint ă spiritului, astfel ca el să le poată pricepe şi p ătrunde sigur  şi' repede. 95

3. Dacă Dacă un tînă tînăr vrea să să pătrund ă in simţurilor  şi imaginaţiei. Aceasta se întîmplă tainele  ştiin  ştiin ţ   ţ elor, elor, trebuie să să întrunească întrunească dacă le aducem atît de aproape încît să poată fi în total patru condi ţ  condi ţ ii: ii:  percepute. 6. De aici regula de aur pentru to ţ  to ţ i Totul  învăţă învăţătorii torii să să fie: Totul, pe cil posibil, P r °P n să  să se II  să i se prezinte lucrurile aproape, 2)  să  prezinte sim ţ  sim ţ urilor. urilor. Şi anume , ceea ce se vede, văzului, ceea ce se aude, auzului, ceea ce miroase, III 3)  să  să fie atent. Şi apoi mirosului, ceea ce se gust ă, gustului, ceea ce se pipăie, IV  să i se prezinte lucrurile pentru  pri-  pipăitului, şi dacă ceva poale fi perceput prin diferite 4)  să vire, unul după după altul, conform unei me- simţuri, să li se prezinte acestora simultan, a şa cum am tode corespunză corespunz ătoareyAiwvei el va  pri- ar ătat la capitolul XVII, principiul VIII. cepe totul sigur  şi uşor, 7. Pentru aceasta exist ă trei argumente Triplu arguuit  convingătoare:  pentru   I, Cum 4. Ce fel de spirit ne revine, nu stă în  şterii (cogniţîo) trebuie aceast ă 1.   faicejmtul cunoa şterii   se pot    puterea noastr  ă. .Dumnezeu distribuie a- întotdeauna  să  să plece de la' sim ţ  sim ţ uri uri (pentru că jegul ă  pă  pă stra cârmii oglind  ă a min ţ  min  ţ  ii, i i, ceasta acest' ochi intern, ochii mintii nimic nu se găseşte în intelectul nostru, ceea ce 1. Cw după buna sa cunoaştere. Depinde însă n-a fost mai înainte în sim ţuri) 22i. De ce atunci rea £;,  prin si  să nu l ă să  săm ca aceast ă oglind ă să învăţă de noi  să învăţătura tura (doctrina) să s ă nu plece ini ţ   ţ ial ial de la   se umple de praf  ş praf  şii să i se întineze str ă intuirea lucrurilor reale, iar nu de la descrierea lucirea. Acest praf îl reprezint ă trân lor prin cuvinte? Abia cînd lucrul a fost ar ătat, dăvia, preocupările inutile şi zadarnice să urmeze cuvîntul, care s ă explice mai departe ale minţii. Spiritul nostru poate fi com lucrul respectiv. ă care, de obicei, este   parat cu o moar  8, în continu ă mişcare. Lui îi ofer ă sim 2. A si: adevărul  şi  şi precizia ş precizia  ştiin tiin ţ ei ei nu Al doilea: adevă ţurile externe, servitorii s ăi obişnuiţi; depind de altceva detU_de mă m ărturia simTunTor,   permanent material, adunat de pretu tindeni şi care, de cele mai multe ori,  pentru că obiectelcTse imprimă maT "intîi şi apoi intelectului prin este f ăr ă conţinut (dacă nu este foarte nemijlocit sim ţurilor, şi apoi iunea), intermediul sim ţurilor. Proba despre aceasta atent verificatorul suprem —  ra ţ iunea), adică în loc de gr ăunţe şi f ăină, i se ofer ă este că se dă crezare cunoaşterii senzoriale prin ea  pleavă, paie, nisip, tala ş şi altele asemă însăşi, pe cînd la ra ţionament (ratio-cinatio) sau la certitudine nătoare. Atunci se întîmpl ă ca şi într-o mărturii str ăine (testi-ficatio), pentru certitudine moar ă, că toate colţurile se umplu de apelăm tot la simţ simţuri. Credem în raţ raţiune numai în   praf. Ca ăs poţi proteja împotriva pr ă- măsura în care ea poate demonstra prin exemplele fuirii această moar ă^- ■'"mintea', (care este inducţiei (a cărei certitudine se verific ă prin în acelaşi timp şi /o oglind ă), înseamnă să simţuri). Căci nimeni şi nicăieri nu va da sustragi tineretul de la "preocup ări za- j crezare mărturiilor str ăine împotriva experien ţei darnice şi să-1 deprjnzî cu lucruri decente j  propriilor sim ţuri. Iată de ce şi ştiinţa este cu atît şi utile. mat sigur ă cu cît se bazează pe simţuri. Prin   III. Cum i dacă vrem să să infiltr ăm  şcolarilor   şcolarilor  urmare, dacă trebuie să să i  se prezinte cunoa şterea terea real ă  şi  şi sigur ă a lucrurilor trebuie 5. Ca oglinda să s ă intercepteze bine obiec-  j telc, cunoa ş de aproape aceasta depinde mai înti de  soit-ditatea ş  soit-ditatea  şii eviden ţ  eviden ţ a  să  să facem în obiectele lor  şi apoi de felul cum se prezint ă obiectele l  simţurilor. Ceaţa, de pildă, şi alte lucruri de o slabă consis-tentă se reflectă puţin si astfel apar  şterse j în oglind ă, iar cele absente, bineînţeles, de loc. De aceea să se ofere tineretului pentru studiu lucrurile şi nu umbra, acestora: lucruri solide, spun eu, adevărate, utile, care acţionează   puternic asupra min ţ ii ii să să fie curat, 1) ochiul min ţ 

96 

întregime a ş a şaa ca să să-i învăţă învăţăm m totul prin   propria lor intui ţ ie_ ie_ (autopsia)  şi  şi demon stra ţ   stra ţ ie ie senzorial ă.   A întipă întipări g_  Şij^enjxu că  sim ţ   sim ţ ul ul este cel mai fidel  în memone ai^ men men ţ a ţ or  or  a  j memoriei,  ja5ureă~Tucrurilor ijj5Fca_ceea ce ştie cinevajpfiLarieastă căIe~s-o păstreze. De fapt, dacă am gustat o singuraTcTată din zahăr, am văzut o singur ă dată o cămilă, am auzit o sin gur ă dată cîntecul privighetorii sau am fost o dată la Roma şi am. parcurs-o (bineînţeles, cu atenţie), acestea per  sistă în memorie şi nu le mai poţi uita. De aceea vedem că copiii reţin mai uşor istorioare biblice sau altele din ta   blouri. Mai şuor  şi mai durabil ne putem reprezenta un rinocer, dacă o data l-am văzut în realitate (sau imaginea aces tuia). Este evident că cineva cunoaşte ăşurarea unei întîmplări la mai bine desf ăş ci Ccţ CcţiTC fost prezent, decît dacă i s-ar po• - vesti de şase sute de ori una la care a fost absent. De dreptate Plaut că „un martor ocular este de zece ori mai pre ţ  pre ţ ios ios decît cei care  ştiu  ştiu numai din 22S auzite"  . Iar Horaţin: Segnius irrilanl animos demissa per  aurem. Quam quae sunt oculis su'bjecki fidclibus ac qua  Ipse sibi tradit spectator. (Mult mai puţin agită spiritul ceea ce  pătrunde prin urechi, . decît ceea ce se  prezintă înaintea, ochilor  ş22e i-şi încredinţează singur sieşi, observatorul) . De pildă, cine ■ o dată a studiat cu atenţie anatomia corpului omenesc, înţelege şi reţine totul mult mai sigur decît dacă ar fi citit despre aceasta cele mai extinse explicaţii, f ăr ă  percepţie vizuală. De şi proverbul „Ceea ce ai vă  zut cu ochii proprii serve  şte  şte ca argument". imensul 10. Dacă nu avem la îndcmînă lugruolos al  . f  rile înseşi, atunci putem utiliza pe înlon predare cuitorii lor: modele sau imagini coniecţion^îîrp^ntru^zr ţl'"Tnvâţămîntuliii, *aşa  şmlîe ş fîrl^r'fTDfmuca, zoologie, c'ufh se oîîî  şmlîe  NB  NB  geometrie, geodezie şi geografie, unde la descrieri se anexează imagini. Aceasta ar  trebui să se introducă în mod asemă-

 ştiin ţ   ţ elor elor naturii 237, ca şi în nător în întregul întregul domeniu al ştiin altele./Un exemplu : . s-ar preda astfel extrem de intuitiv struc- pvezentarea tura corpului omenesc, dacă oasele scheartificial ă letului omenesc (aşa cum îl găsim auten- « corpului tic sau din lemn, în universităţi) ar omen^  sc fi învelite de muşchi, tendoane, nervi, vine, artere, f ăcute din piele şi umplute cu lînă, împreună cu viscere,  plămîhi, inimă, diafragmă, ficat, stomac şi intestine, fiecare în mărimea cuvenită, cu inscripţii de denumire şi funcţionare. Dacă i se prezintă acest exponat unui elev la ştiinţe naturale, i se explică şi i se arat ă fiecare lucru amănunţit, atunci el va percepe totul extrem de uşor şi va înţelege construcţia propriului său corp. Asemenea materiale demonstrative (adică imaginile lucrurilor pe să fie confec ţ ionate ionate care nu le putem procura) ar trebui să  pentru tot ce este demn de ş de ştiut  tiut  şi  şi să să existe , în ş în şcoli. coli. Cheltuiala şi munca f ăcute cu acestea vor fi din plin r ăsplătite. 11. 11. Dacă cineva s-ar îndoi că toate Daca se pot   fMei a lucrurile s~ar putea -prezenta în acest fel P   f  r  r   J  ■ .

.,

,-

.

i

, ■ .,

i

.

toate lucrunle

7 

 sim ţ   sim ţ urilor, urilor, chiar  şi  şi cele spirituale ş spirituale  şii cele S imt ur  ur u0r  absente (aflate pe efer sau în profunzimi, ori în ţări de peste mări), atunci trebuie s ă se gîndească că Dumnezeu a creat totul spre a forma o armonie, aşa că pot fi complet reprezentate cele superioare prin cele inferioare, cele absente prin cele  prezente şi cele invizibile prin cele vizibile. Aceasta reiese deosebit de concludent şi din Macromicrocosmosul lui Robert Fludd 228, oare ştie să producă, în mod artificial, în faţa ochilor, vîntul, ploaia şi tunetul. Făr ă îndoială că acestea se pot perfecţiona spre a   putea deveni mai intuitive şi mai uşor ele  priceput. 12. Atîta despre reprezentarea obiec- în'IIICe se elc e telor pentru simţuri. Ne referim acum la (   s . ,

J

. v, T, v

 , , ■ ,

,

,

•

 firtn lumina

i

lumina. Daca aceasta lipse şte, aten ţ iei iei  şte, atunci zadar- aten ţ  nic oferim obiectele ochilor. în  ştiin  ştiin ţă  ţă  , aceast  ă lumină lumină este aten ţ  aten ţ ia; ia; prin ea, ele-vid cu spiritul   prezent  ş  prezent  şii larg deschis prime ş prime şte te totul. După cum cineva nu poate să vadă nimic în întuneric şi cu ochii închişi, chiar dacă i s-ar prezenta lucruri înaintea ochilor, tot aşa zboar ă pe dinain-

97 

tea sim|tirilor dacă se spune sau se arat ă ceva unui întîi observăm ceea, ce priveşte scrisoarea în neatent, şi aceasta o putem observa la acei ce sînt general: de la cine, cui, unde  şi cînd a fost  distraţi şi deci nu sînt aten ţi la ceea ce se întînrpl ă în  scrisă? (căci dacă nu vei şti mai întîi aqcstea, cu  pre-N.B. zenţa lor. Aşadar, după cum acel care vrea greu vei înţelege amănuntele textului), 6) apoi să arate altuia ceva în timpul nop ţii trebuie să facă se va citi întreaga scrisoare, f ăr ă să se omită lumină şt adesea să o cuîeţe ca să lumineze bine, tot ceva (pentru că altfel nu vom afla fotul şi s-ar  aşa şi învăţătorul care vrea să lumineze cu lumina  putea chiar să omitem ceea ce e important), 7) ştiinţei pe elevul cuprins de întunericul nc ştiinţei, este necesar ca totul să se citească în ordine, aşa trebuie mai .întîi s ă-i dezvolte aten ţia ca să primească cum urmează, parte după parte (căci dacă se învă-•ţătura cu nesaţ şi cu mintea larg receptiv ă citeşte pe sărite, şi anume de aici o frază, de   pentru lucruri. în ce chip se intim-plă aceasta am colo alta, s-ar putea s ă se încurce şi să se ar ătat în capitolul XVII si în prima problemă a întunece sensul), 8) s ă ne oprim asupra fiecărui capitolului XIX. detaliu pînă ce l-am înţeles (pentru că de citim totul repede putem sc ă  pa din vedere ceva iv. Ce cerc /j. Atît despre lumin ă. în continuare important), 9) la sfîr şit, cînd cunoaştem întregul metoda spre 7W- vof n £ es fire modul sau despre metoda conţinut, trebuie să vedem ce este mai important obiectele în cmn trebuie să fie prezentate obiectele sim- şi ce este mai pu ţin important. . • luminâ ţ urilor, încît să lase o impresie puternic ă. 15. Observînd aceasta, pentru cei ce predau clar ă } Cmn trebuie să procedăm aici se poate deduce de la simţul vederii externe: ştiinţele, rezultă nouă reguli utile: * Tot ceea ce vrea să ştie cineva trebuie să i se dacă vrem să vedem ceva bine, atunci: 1) trebuie să aducem înaintea ochilor,,  şi  predea. Căci dacă nu i se ofer ă elevului ceea ce anume 2) nu firea departe, ci ia o distan ţă trebuie să ştie, de unde poate să le ştie?  Aplicara la arta  potrivit ă , 3) nu lateral, ci direct înaintea învăţătorii în orice să se păzească să ascundă  pred  ării ochilor, 4) nu pe dos sau piezi ş  , ci drept, ceva elevilor, fie intenţionat, cum obişnuiesc  ştiin ţ elor  ca să se poat ă vedea bine, 5) a şa ca vede invidioşii sau infidelii, fie din neglijen ţă, cum o  prin 9 rea să poat ă cuprinde mai întîi întregul  fac cei ce-şi îndeplinesc superficial înda- i reguli: obiect  şi apoi 6)  păr  ţ ile, şi anume 7) în oririîe. Aici este necesar ă credinţa şi hărnicia.  Regula I  ordine de la început pîn ă la sfîr şit şi 8) 16.* Tot ceea. ce se pred ă trebuie să fie de  să se oprească asupra fiecărei păr  ţ i atîta  pînă ce 9) totul va fi bine perceput, cu actualitate şi de folos real. Elevul trebuie să vadă că ceea ce învaţă nu toate caracteristicile saie. De se respect ă această ordine, atunci vederea se va des   provine din utopii229 sau din idei platonice, ci f ăşura cum trebuie; dac ă se neglijează sînt lucruri care-1 înconjur ă cu adevărat şi a numai o parte, atunci ori nu va reu şi deloc căror cunoaştere aduce adevărate foloase pentru viaţă. Astfel, mintea se va apuca mai asiduu de   A Jl-a sau foarte prost. regul ă lucru şi va distinge mai,cu îngrijire.   Lucrul se f4J3e exemplu: vrea cineva să-i ci77.* Tot ceea ce se pred ă să se predea direct  ■briMr-un ^ască prietenului o scrisoare, trebuie exemplu 1) să o ţină înaintea ochilor (c ăci cum  şi nu prin ocoli şuri. Aceasta înseamnă să se vadă drept şi nu ar putea s-o citeasc ă dacă nu vede?),  piezi ş, căci atunci nu s-ar vedea propriu-zis 2) să o apropie de ochi Ici O distan ţă po ? trivită (căci dacă e prea departe, \ ederea obiectele, ci doar s-ar atinge cu privirea şi ar  nu o mai poate distinge). 3) s ă o ţină drept apărea confuze şi întu(căci ceea ce se vede strîmb, se vede   A IlI-a încurcat), 4) în pozi ţia corespunzătoare regul ă (căci cine poate citi o scrisoare sau o carte întoarsă sau în poziţie laterală ?), 5) mai 98

necate. Fiecare obiect trebuie pus în fa ţa ochilor  elevului prin esen ţa sa, dezgolit şi nu învelit în cuvinte, metafore, aluzii sau hiperbole. Aceasta este util cînd lucrurile sînt de acum cunoscute, spre a le augmenta sau mic şora, recomanda sau   ponegri, dar nu cînd sîntem în curs ele a le cunoaşte; aci trebuie să mergi cle-a dreptul la fapt.   A iv-a 18.•Tot ce se înva ţă trebuie predat a şa regul ă cunt  es f e  şţ  cum a a părut, adică prin  prezentarea cauzelor. Căci cea mai bună cunoaştere este aceea cînd lucrul este cunoscut a şa cum este. Da-că-1 cunoaştem altfel de cum este, atunci nu avem de-a face cu o cunoaştere, ci cu o eroare. Fiecare lucru este aşa cum a apărut, de este altfel de cum a apărut, îl consider ăm stricat. Iar  fiecare lucru apare prin cauzele sale.  A explica cauzele unui lucru înseamnă a mijloci adevărata cunoa ştere a lucrului, conform  principiului: a  şti înseamnă a pricepe un lucru   prin cauzele sale250 , iar  cauza este diriguitoarea min ţ ii. Se cunosc lucrurile cel mai bine, cel mai uşor  şi cel mai sigur atunci cînd se cunoaşte cum au apărut, întocmai după cum s-ar    prezenta cuiva o scrisoare spre a fi citită în aceeaşi poziţie în care au fost scrise literele. Din contra, e greu să citeşti o hîrtie întoars ă sau pe dos. La fel, un lucru se va pricepe uşor  şi sigur  dacă va fi explicat aşa cum s-a produs, dacă însă se va proceda prin OcrTEpov jtpdxepov 3S1, atunci cel ce învaţă, se va încurca cu siguranţă. Aşadar: ăţării să urmeze metoda »  Metoda înv lucrurilor: ce-i mai devreme, mai- devreme  şi ce-i mai iîrziu, mai tîrziu.   A v-a *19, Tot ce se ofer ă cunoa şterii să se regul ă  ţ ile sale. 0 jere mai intîi în general  şi apoi în păr  Motivul pentru aceasta a fost expus în capitolul XVI, principiul 6. A oferi un lucru spre cunoaştere înseamnă a explica întreaga esenţă a lucrului şi aspectele sale secundare. Esenţa se poate explica prin întreb ările: „Ce?"  „Cum?" şi „De ce?". întrebarea „Ce?" se refer ă îa denumirea, genul, acţiunea şi scopul

lucrului. întrebarea „Cum?"  se refer ă la forma sau la modul său, datorită căruia el corespunde scopului său. întrebarea „De ce?"  se refer ă la eficienţa sau la puterea sa, datorită căreia lucrul este apt pentru scopul s ău. De exemplu, cînd vreau să prezint elevului cunoa şterea generală, adevărată despre om, atunci îi spun: omul este 1) ultima creatur ă a lui Dumnezeii, ce este destinat ă să domnească peste celelalte; el este 2) dotat liber cu facultatea de a alege  şi a executa ce vrea,  şi pentru aceasta 3) este înzestrat cu lumina ra ţ iunii spre a se conduce în mod în ţ elept în preferin ţ ele  şi ac ţ iunile sale. Aceasta este cunoaşterea generală despre om, şi anume una fundamentală, care conţine tot ce este necesar despre el. Daca vrea cineva s ă mai completeze unele caracteristici, deşi secundare, totuşi generale, atunci o poate face r ăspun-zîncl la întrebările „De la cine?", „De unde?", „Cînd?" etc. După aceea se trece la cunoaşterea  păr ţilor —  corpul  şi spiritul. Corpul se explică cu ajutorul anatomiei membrelor, iar   sufletul,  prin facultăţile din care constă, toate în ordinea cuvenită. m

20. Este necesar să fie cunoscute toate A Vl~a păr  ţ ile unui lucru, chiar  şi cele inobserva- regul ă bile, f ăr ă omisiuni, cu respectarea ordinii, pozi ţ iei şi a leg ăturii cu celelalte lucruri. Pentru că nimic nu e f ăr ă importanţă. şi cîteodată pe p ărticelele cele mai mici se bazeaz ă puterea celei mai mari. Desigur, într-un ceas; un singur cui şor  rupt, îndoit sau mutat din loc poate opri întregul mecanism. Tot aşa s-ar distruge via ţa, dacă din corpul viu s-ar îndepărta un singur mădular, iar dacă din contextul unei cuvînt ări ar lipsi un simplu cuvin ţel (o  prepoziţie sau conjuncţie), se poate schimba sau r ăsturna întregul sens şi a şa peste tot. Cunoa şterea deplină a unui lucru se va obţine prin cunoaşterea tuturor păr ţilor, ce reprezintă fiecare şi pentru ce.

• 21. Totul să se predea succesiv; în A Vll-a acela şi timp, un singur lucru. regul ă

99

Aşa precum privirea ira poate cuprinde deosebeşte bine, învaţă bine).  Mul  ţ imea deodată doua sau trei obiecte decît difuz şi llfcmriior "apasă   pe cel ce învaţă, iar  haotic (dacă citeşte cineva o carte, desigur, varietatea lor îl ză păce şte dacă nu se găsesc nu poate citi simultan două pagini, nici două remedii, şi anume: ordinea, ca unul să rînduri succesive şi nici măcar două cuvinte urmeze după altul, în al doilea rînd o atent ă sau cbiar două litere, ci numai în ordinea observare a deosebirilor, ca să devină clar ce cuvenită, una după alta), tot aşa nici mintea deosebeşte un obiect de altul. Toate acestea mi poate să cugete în acelaşi timp decît duc la o cunoaştere exactă, clar ă şi asupra unui singur lucru. De aceea sa se temeinică, pentru că varietatea şi adevărata   procedeze prin separare, treeîndu-se de la cunoaştere a lucrurilor depind de unul la altul, ca minţile să nu fie diferenţierea lor aşa cum am indicat în capitolul XVIII, principiul VI. supraîncărcate. 24. Fiindcă nu e dat fiecărui învăţător OUecteh  A VJll-a * 22, La fiecare lucra trebuie să ne regul ă 0 pr im atUa vreme pînă ce a fost în ţ eles. să-şi îndeplinească cu dexteritate sarci-  s / vor  j nile   Nimic nu se întîmplă într-o clipă, pentru funcţiei sale, de aceea este necesar TJltlr ca toate că tot ce se face se realizează prin .mişcare. obiectele de invaţammt din după cu şcoală să Mişcarea însă se produce succesiv. De aceea fie coordonate după aceste metod ă prescripţii trebuie să ză boveşti cu elevul la fiecare parte metodice, întrucît nu este uşor dacă cineva se a materiei atîta vreme pînă ce o cunoaşte abate de la scop. Iar acestea o dată bine aşezate şi  bine şi devine conştient de ştiinţa sa. observate, se va întîmplă elevului ca şi unuia pe Aceasta se realizează prin imprimare, care-1 conduce cineva printr-un palat imperial şi îi examinare şi repetare pînă la deplina arată într-un anumit r ăstimp şi f ăr ă dezgust tot ce se stă  pînire (aşa cum am ar ătat în cap. XVIII, găseşte acolo, picturi, sculpturi, draperii şi alte   principiul X).   podoabe; tot şaa şi tînărul pe care-1 introducem în teatrul universului poate să pătrundă cu iscusinţa  A IX-a • 23. Este necesar ca diferen ţ ele dintre regul ă iucrur i  s$ ji&. ciar  eviden ţ iate, spre a so ob ţ ine spiritului construcţia lucrurilor şi apoi cu ochi ageri o cunoa ştere cîi mai exact ă a tuturora. să umble printre operele lui Dumnezeu si ale Mult adevăr zace în cunoscuta expresie oamenilor. „Qui bene distinguit, bene docet"  (cine

Capitolul XXI 

Metoda artelor    Artelor 1. Teoria lucrurilor c  şoar  u ă  , scurt  ă trebuie să ne şi ofer ă numai îneîntare. în schimb, în dedicam practica vie ţ ii este grea  şi prolixă  , dar decît  aduce admirabile avantaje, după curn ştiin ţ elor  spune Vîves232, Aşa stînd lucrurile, trebuie să căutăm cu grijă calea pe care poate fi condus cu uşurinţă tineretul la 100

utilizarea practică a lucrurilor, aşa cum le cuprind artele. 2. Artele cer trei condi ţ ii prealabile: Treirinci cer;a 1) modelul  sau ideea cu forma exterioar ă,  P   P    pe care artistul intuind-o caută să pro- ale  ja fcl ducă, ceva similar, 2) materia că2 reia trebuie să-i imprime forma nouă

|PPMW

3

şi 3) uneltele cu ■ ajutorul cărora se  poate executa obiectul., >'  Tatatîtea $3, Practica folosirii artei (date fiind cerin ţ e %n uneitele, materia si modelul) cere: 1} realizare

,.,.

r-

^ ' o\

t

i

**

de imitat, fie că e. vorba de schemă, schiţă, model sau probe de lucru. Abia atunci nu va mai fi o neghiobie dac ă celui căruia i-ai dat lumină îi ceri să vadă, celui ce stă în picioare —  să meargă, iar celui ce ştie să mînuiască uneltele — să lucreze.

utihzarea jtreasca, 2)   procedarea  ţ  îneleapt ă , 3) exercitarea frecvent ă. Aceasta m 7. Ar  tarea utilizării uneltelor trebuie se ă 2 înseamnă că elevul trebuie învăţ at  unde  facă mai degrabă prin fapte decît prin vorbe, să mai şi cînd să le folosească.**El trebuie să mult prin exemple decît prin reguli. 3 fie dirijat să nu greşească în activitatea Spunea Ouintilian odinioar ă: „Lung ă - şi grea (operatio) sa, iar dac ă' greşeşte, să fie corijat. în sfîr  şit, el poate continua să este (f ălea233'prin precepte, scurt ă  şi eficace prin■ _  greşească, deci să fie corectat atîta timp exemple."  Dar vai! cît . He puţin iau în  pînă ce ştie să lucreze f ăr ă greşeală, consideraţie acest lucru şcolile obişnuite. Căci cu anumite precepte şi reguli, cu excepţii de la reguli, sigur şi uşor. % delimitarea excepţiilor supraîncarcă pe începătorii Unsprezece 4_ ^jc j este necesar să se observe r^ll^a în gramatică, în aşa fel încît aceştia adesea nu mai 11 reguli, şi anume:  şase cu privire la aceasta ştiu despre ce este vorba şi, mai înainte de a întrebuin ţ are, trei la procedare (conducere) şi două cu înţelege, se ză păcesc. Pe meseriaşi nu-i vedem să  privire la exercitare.   procedeze aşa, şi anume ca ei iniţial să spună i 5. Executarea se înva ţă executând. Meseriaşii nu ucenicilor începători o serie de reguli, ci îi reţin pe ucenicii lor prin considera ţii introduc în ateliere, îi las ă să privească cum şi ei (căci speculative, ci îi pun deîn-dat ă la treabă, ca lucrează, şi pe urmă să încerce, să imite 2U  le dau în   potcovind ăs înveţe potcovăria, gravînd —  omul este un animal uap.rjTiK6v), gravura, pictînd — pictura, dansînd —- dansul mină uneltele şi îi înva ţă cum să le ţină • şi să le ctc. De aceea, şi în scoli, scrisul s ă se înveţe mînuiască. Dacă greşesc, le arată şi îi corectează, scriind, vorbirea vorbind, cîntarea cm-tînd, dar întotdeauna mai mult prin exemplul lor decît calculul calcuhnd ctc. Ş colile să nu fie altceva   prin cuvinte; iar practica atestă că o asemenea decît ateliere în care să se lucreze serios. imitare dă rezultate. Căci e foarte adevărat ce »UnJnmjM!Îg: proverb german:  Numai astfel vor putea toţi s ă verifice adevărid, zice^n m&r^Mof~^se  ş~te~itn 6un succesor  "35. De asej   prin propria lor activitate (fabricando fabricamur); şi anume: munca ne creează pe nenea, "^r^^resîâ lui Terentius: „Mergi înainte  —tej)oi_jtrma'j^/î  şi găseşte aici locul. în felul acesta noi. vedem Cum., numai prin imita ţie, f ăr ă prescripţii II  /6. Pentru tot ce se face trebuie să existe o chinuitoare, copiii înva ţă să meargă, să alerge, să anumit ă formă şi o anumit ă normă. vorbească, precum şi diferite jocuri. Pentru că Elevul trebuie s~o intuiasc ă şi s-o imite. Căci  preceptele sînt în fond spini pentru spirit, reclam ă acela care nu ştie încă ce şi cum trebuie să se atenţie şi ingeniozitate, în timp ce exemplele ajut ă facă ceva, nu poate să producă de la sine; şi pe cei mai mărginiţi. Numai prin precepte aşadar, acestuia trebuie să i se arate. De altfel ar  nimeni nu şi-a însuşit niciodat ă o limbă sau o artă, fi o cruzime să constrîngi pe cineva s ă facă ceea în schimb întotdeauna s-a realizat aceasta prin ce vrei tu; el neşfiind, să-i ar ăţi ce vrei. Dacă, de deprindere şi chiar f ăr ă prescripţii.  pildă, îi ceri să deseneze linii drepte, unghiuri drepte şi cercuri, să-i dai pentru aceasta o riglă, un raportor  şi UIT compas şi să-i ar ăţi utilizarea lor. Prin urmare trebuie s ă avem toată grija ca   pentru tot ce trebuie f ăcut în şcoală să existe forme, modele şi idei juste, sigure, simple, u şor  de înţeles şi 101

IV

8. Exerci ţ iul să înceapă cu clemente, î iar nu cu lucr ări cgmplicate.

 j Testând, de pildă, nu-şi învaţă ucenicul să construiască chiar de la început din lemn turnuri şi castele, ci cum să ţină barda, cum să taie lemnul cu fer ăstr ăul, cum să aşchieze şi să sfredelească bîrncle, cum să bată şipci şi să monteze. Şi nici  pictorul  nu pune de ia început   pe elevul său să picteze chipuri omeneşti, ci îl învaţă să amestece culorile, să ţină penelul, să tragă linii, abia apoi îl las ă să încerce să facă desene simple. Iar  cine înva ţă pe un copil să citească , nu-i dă în mînă o carte, ci începe mai întîi cu elementele de bag ă, şi anume cu fiecare liter ă în parte, apoi unite în silabe, dup ă care urmează cuvintele, propozi ţiile etc, Tot aşa, şi începătorului în studiul  gramaticii să i se dea mai întîi flexiunea cuvintelor izolate, apoi s ă le unească cîte două, clapă care să formeze  propoziţii simple, cu un singur membru, apoi cu doi, cu trei şi, în sfîr şit, să se ajungă la construcţia frazei, iar de aici la discursul complet. Tot aşa şi în dialectică: mai întîi s ă înveţe să deosebească lucrurile şi noţiunile despre lucruri, după gen şi diferenţele distincte, apoi să le coordoneze după relaţiile lor reciproce (în ce chip stau unele faţă de altele), după aceea să le definească şi să le clasifice şi, în sfîr şit, sa examineze lucrurile şi noţiunile lor dup ă legătura dintre ele: „Ce?", „De ce?", „Pmtrn ce?"   —  trebuie să se exprime ceva din necesitate sau numai întîrnplător ? Abia dup ă ce s-au f ăcut multe exerciţii asupra acestora, se poate trece la actul raţionamentului, adică elevii să fie învăţaţi cum din propoziţii date sau acceptate se pot trage concluzii, şi după aceea se trece la tratarea unor  discursuri sau, a unor teme mai largi. La fel se   poate proceda prompt şi în retorică. Mai întîi elevii sînt deprin şi, un timp oarecare, să adune  sinonime, apoi sînt înv ăţaţi s ă adauge epitete din substantive, verbe, adverbe, apoi cum s ă le explice prin antiteze, cum să   parafrazeze în diverse feluri, cum  să înlocuiască unele cuvinte... 10?

cu tropi237   , cum să schimbe grupe de cuvinte   spre a ob ţ ine o sonoritate elegant ă a limbii  şi cum să transforme propozi ţ iile simple în altele cu sens figurat. Abia după ce se cunosc toate acestea, se poate trece la alcătuirea de cuvîntări complete, dar nu mai devreme. Dacă aşa se  procedează treptat în fiecare art ă, atunci este imposibil s ă nu se obţină progrese rapide şi temeinice. Temeiul celor de mai sus s-a discutat la capitolul XVII, principiul IV. 9. Primele exerci ţ ii cu începătorii să v se  facă asupra materiei cunoscute. Această regulă rezultă din principiul IX, capitolul XVII şi principiul IV, din acela şi capitol. Sensul ei este sa evite supraîncărcarea elevilor cu lucruri ce nu corespund vîrstei, capacit ăţ ii lor de pricepere  şi condi ţ iilor lor  actuale, astfel ca să nu fie sili ţ i să lupte cu  fantome. De pildă, un copii polonez care învaţă să citească şi să scrie literele nu trebuie s ă facă aeeasta pe un text latin, elin sau arab, ci pe unui în limba maternă, pentru ca să înţeleagă despre ce e vorba. Iar ca un copil să priceapă aplicarea regulelor dialecticii, nu-i vom da s ă facă exerciţii cu exemple scoase din Virgil sau Cicero, din teologie, politic ă sau medicina, ci din lucruri accesibile copilului: o carte, o hain ă, un copac, o casă, o şcoală etc. Totodată este bine ca exemplele folosite pentru explicarea primei reguli să fie utilizate şi în continuare, ca un material cunoscut. Aşa în dialectică, de pildă, se va; lua arborele şi "se va explica prin el ce este genul, diferenţele, cauza, efectul, premisele (subjecta), circumstanţele, delimitarea noţiunii, clasificarea etc, apoi se va ar ăta în cîte feluri se  poate exprima ceva relativ la copac şi, în sfîr  şit, cum din anumite concluzii spuse despre el se pot scoate şi altele şi cum pot fi acestea demonstrate etc.238 Dacă s-a explicat în acest fel aplicarea regulilor prin dou ă sau trei exemple cunoscute, atunci copilul va proceda de la sine foarte u şor si în alte cazuri, prin imitare total ă.

vi 10, Imitarea trebuie să respecte la început  întocmai forma prescrisă  , mai tîrziu însă ea  poate deveni mai liber ă. Deoarece cu cît imitarea unui obiect nou se  potriveşte cu modelul său, cu atît îi va semăna mai  bine şi mai exact. Monedele, de pildă, care sînt toate imprimate după a,celaşi tipar (typus) seamănă foarte mult între ele, dar  şi "cu tiparul lor; la fel şi căr ţile care sînt tip ărite cu aceleaşi stanţe metalice, precum şi obiectele turnate din cear ă, ghips sau metal etc. De aceea, pe cît este posibil, trebuie s ă se respecte şi în celelalte lucr ări de imitare întocmai modelul (cel  puţin la început), pînă ce mîna, mintea şi limba capătă siguranţă şi s-au deprins s ă se mişte liber  şi s ă formeze independent ceva asem ănător. N.B. De pildă, cei ce învaţă să sjfcrie trebuie să ia o liîrtie sub ţire şi să o a şeze pe modelul de scris pe care vor s ă-1 imite; şi aşa vor putea s ă vadă cu uşurinţă tr ăsăturile literelor  şi să le imite. Sau se imprimă modelul pe hîrtie albă, într-o culoare ro şiatică sau cenuşie foarte deschis, pentru ca elevii, tr ăgînd cu condeiul pe urmele imprimate, să se obişnuiască să imite aceleaşi litere în aceeaşi formă. La fel şi în exerciţiile de stil, se pot prezenta elevilor spre imitare orice construc ţii,  propoziţii sau perioade dintr-un autor. De pild ă, dacă se zice: „bogat în lunuri", atunci elevul poate imita, spunând „bogat în galbeni", „bogat în bani", „bogat  în vite", „bogat în vii" 259 etc. Cînd spune Cicero: „Eudemus, după aprecierea celor mai învăţ a ţ i bărba ţ i, este cel din ţ ii în astronomie"  M0 , prin imitaţie directă se poate spune: „Cicero, după aprecierea celor mai învăţ a ţ i retori, este cel din ţ ii în oratorie", „Paul, după aprecierea întregii biserici, este, desigtir, cel din ţ ii în apostolat"  etc. Tot aşa pot imita elevii şi acea dilemă din logică: „ori este zi, ori este noapte; acum însă este noapte, deci nu poate fi zi" ; copilul va înv ăţa să iittjtte, prezentînd fel de fel de dileme directe, ca de exemplu: „ori este incult, ori este cult, el însă este incult". Cain a   fost sau pios, sau nepios, el totu şi n-a  fost pios etc.

77.  Modelele celor ce urmează să fie. vil  executate trebuie să fie cît mai perfecte posibil, astfel  ca cel ce se pricepe să le imite întocmai să poat ă fi considerat ca desăvîr  şit în arta sa. Aşa precum nimeni nu poate să tragă linii drepte după o riglă strîmbă, tot aşa nu se poate face o copie  bună după un model greşit. De aceea trebuie să avem  N.B. grijă că /pentru tot ce se face în  şcoal ă , ba chiar  în via ţ a întreag ă , să avem modele adevărate, sigure,   simple, u şor de imitat, , fie că sînt copiile, picturile sau desenele lucrurilor, fie precepte şi reguli clare şi scurte, uşor de priceput şi adevărate, f ăr ă excepţii. 12. Prima încercare de imitare trebuie VIII să fie cît mai fidel ă posibil, f ăr ă nici cea mai mică abatere de la model. Aceasta, desigur, în măsura în care se poate face. Este însă necesar. Pentru că orice început esteîntr-unf  elbaza pentru tot ce urmeaz ă, astfel dacă aceasta este solidă, atunci se poate construi pe ea cu siguran ţă, dacă însă este şubredă, atunpi toate se vor cl ătina. Şi aşa cum constată medicii,  N.B. dacă nu se înl ătur ă neajunsurile primei' digestii, prin cea de-a doua sau a treia, devine d ăunătoare, tot aşa în orice activitate, abaterile de la prima dăunează tuturor celor, următoare. De aceea cerea plată dublă Timotheus muzicianul de la elevii săi care au învăţat primele elemente ale artei Ipr în alt ă parte, spunînd mereu că are cu ei o muncă dublă, pentru că mai întîi ta-ebuie să-i dezveţe de ceea ce au învăţat greşit, ca apoi să-i poată învăţa cum trebuie241. Iată de ce este necesar să ne str ăduim ca elevii să-şi însuşească întrutotul modelele artei lor, imitîndu-le întocmai. Dac ă reuşim să depăşim această greutate, celelalte dispar de la sine, aşa cum cade în mîna înving ătorului oraşul după ce a fost cucerită poarta de intrare. Să ne ferim însă de a ne gr ă bi şi niciodată să nu trecem la cele ce urmează  pînă ce precedentele  NB-n-au fost bine fixate. Cine nu  se abate de la drum, acela sose şte cel mai devreme.  Iar oprirea pentru consolidarea corespun-

103

 zătoare a bazei nu înseamnă inlîrsicre, ci mai degrabă un cî  ştig (de timp),   pentru că ceea ce urmează se va asimila mai uşor, mai repede şi mai sigur. IX

intenţionăm să-i deprindem pe* elevi să încerce noi invenţii, nu numai ■ să se folosească de cele realizate (compar ă cap, XVIII, principiul V).

13. Este necesar ca gre şelile să fie 15. Toate invenţiile şi lucr ărilecom S ă le trebuie str ălet  ine ă îndreptate imediat în prezenta învăţăto- să fie analizate atent, căci numai  P  ™ acela rului, cu explicarea în aceia şi timp a cunoaşte temeinic un drum, clapă cmaimce 1-a parcurs, regulilor corespunzătoare şi a excep ţ iilor lor. dus şi întors, şi a aflat bifurcaţi ile, trifurcaţiile şi căile Am spus pînă acum că artele se predau mai de acces. Afar ă de aceasta, modul de existenţă a mult prin exemple, decît prin precepte. Trebuie să lucrurilor este atît de variat şi infinit, încît ou poate fi completăm că sînt de luat în considerare şi acele cuprins în toate regulile, cu atît mai pu ţin de mintea  precepte  şi reguli care dirijează munca  şi evit ă unui om. Mai multora li se relev ă mai mult, dar abia erorile. Pentru că ele descoper ă ceea ce este inclus atunci devine proprietatea noastr ă când cercetăm, în model, cu ce hieepe' munca, ce urmăre şte, pe ce recunoaştem şi, prin întrecere, imitaţie, învăţăm să cale trebuie să se desăvîr  şcască şi de ce toiul s-a realizăm ceva asemănător. realizat astfel. Tocmai aceasta asigur ă cu10, Doresc, aşadar, ca în orice artă, Concluzia noaşterea, temeinică a artei, încrederea şi siguranţa a ac  N B în imitare. Dar  acele precepte \ * - trebuie să fie  pentru tot ce trebuie să se producă în Ttl  "'   spuse t -i , v * ,. cît mai scurte şi clare, pentru I ca să nu aibă nevoie cineva să îmbătrânească şi să albească studiindu- cadrul oi şi se urmăreşte sa se realizeze, să le, ci, din contra, de îndată ce au fost înţelese, să existe; modele sau exemplare complete şi  poată fi de folos şi apoi să nu se mai apeleze la   perfecte. Afar ă de aceasta, să se folosească ele, ca şi copilul care, dacă a învăţat să fugă, nu instrucţiuni şi reguli care indică modul cum mai are nevoie de scîndurelele care i-au îndreptat s-a realizat ceva sau urmează să se realizeze, spre a folosi imitaţia, să ajutăm să se evite cîndva picioarele.. greşelile, iar cele comise să fie corectate. x 14. Preg ătirea perfect ă într-o art ă se Apoi să se dea elevului, în mod continuu, realizează prin analiză şi sinteză. mereu alte exemple de exerciţii, pe caresă le  Exerci ţ iileam Q% sinteza este partea predominantă, rezolve după modelul corespunzător, şi, prin  să"w'facă dentmnslrat, în capitolul XVIII, prind- imitaţie, să facă unul asemănător. în sfîr şit, înaintea piui V, prin exemplele clin natur ă şi din celor activitatea meşteşugarilor. Că în cele mai să vadă şi opere str ăine (mai ales ale analitice mu p;e cazuri exerciţiile sintetice trebuie artiştilor renumiţi) şi să le. cerceteze prin să premeargă rezultă clin următoarele: intermediul canoanelor  şi regulilor cu1 1) întotdeauna trebuie început cu ceea noscute, pe de o parte, pentru ca aplicarea lor să fie cu atît mai evidentă, iar pe de altă ce este mai uşor, dar ceea ce este al  parte, pentru ca să înveţe cît mai curînd arta , nostru înţelegem mai uşor decît ceea ce 2 este str ăin; 2) autorii ascund intenţionat arta de a ascunde tehnica. Şi numai dacă elevul lor, astfel că elevii la primul contact o este exersat ■ cît mai des în felul acesta, el înţeleg puţin sau n-o înţeleg de loc, dar ei va putea să aprecieze, într-un mod vor fi în stare s-o înţeleagă dacă vor f;i corespunzător, invenţiile proprii ca şi pe cele str ăine, precum şi avantajele lor. exersaţi într-o anumită măsur ă 3   prin simple invenţii proprii; 3} ceea ce 17, Aceste exerci ţ ii trebuie să se con ţ i- xi nue intenţionează cineva iniţial să realizeze, cu  pînă ce se ajunge la st ă pînirea artei. C ăci numai aceea trebuie să şi înceapă. Şi noi exerci ţ iul îl face pe me şter. 242 104

Capitolul XXII 

Metoda limbilor    De ce ăs învăţăm inibile şi care a anume a

1. Limbile nu se înva ţă ca o parte integrant ă erudiţiei sau a în ţelepciunii, ci ca un mijloc de dobîndi erudi ţie şi a o comunica altora.243 De aceea, nu se învaţă toate limbile,, ceea ce ar fi imposibil, şi nici multe, ceea ce ar fi inutil, c ăci s-ar r ă  pi timpul necesar studierii lucrurilor, ci numai cele necesare. Pentru viaţa cotidiană este necesar ă însă limba maternă , iar pentru relaţiile cu vecinii, limba vecinilor, astfel pentru polonezi este germana, în altă parte, maghiara, româna, turca, iar pentru citirea căr ţilor  ştiinţifice, după cum este uzual între înv ăţaţi, limba latină , şi, în fine, pentru filozofi şi medici, cea elină şi arabă , iar pentru teologi, cea elină şi ebraică. 2. Toate aceste limbi nu trebuie sa fie învăţ ate în tot cuprinsul lor, pîn ă la perfec ţ iune, ci otita cît este necesar. Greaca şi ebraica nu  Dacă e trebuie să fie cunoscute curent, ca limba cesar, să se maternă, deoarece lipsesc oameni care s ă se  je ţ e fiecare  poată întreţine în aceste limbi. Este suficient integral  dacă sînt cunoscute în m ăsura în care se pot citi şi înţelege căr ţile. 3. Studiul limbilor trebuie s ă mearg ă  paralel  cti cel al hicrurilor  şi în special în tinereţe,  pentru ca  să se înve ţ e cineva să în ţ eleag ă  şi să exprime tot  atîta material real ca  şi cel lingvistic.  Noi S ă nu se formăm oameni, şi nu papagali, aşa cum am înve ţ e f ăr ă ar ătat îii capitolul XIX, principiul VI. obiecte 4. De aici reziilt ă mai întîi că nu este bine să se înveţe cuvintele independent de lucruri, , întrucît lucrurile nipi nu exist ă separat şi nici nu   pot fi înţelese, ci numai în unirea lor cu cuvintele, aşa le găsim pretutindeni şi în orice Concluzie: acţiune. Din aceste considerente a rezultat^ 'in acelea şi   Janua linguarum (Poarta limbilor], unde cu  fi se pol vintele unite ; în propoziţii exprimau în învăţ a

acelaşi timp tr ăsăturile esenţiale ale lucrului respectiv. 244 Cartea (după cum se apreciază) s-a  bucurat de succes. 5. în al doilea rînd rezultă că nu este 2. Cunoa şte-necesar  să înveţi o limbă complet, chiar rea complet ă dacă cineva ar  urmări acest lucru, ar fi a ali p hmbt ridicol şi o inepţie. De altfel, mei Cicero pentru n-a posedat în întregime limba latină nimeni (deşi el a fost cel mai mare maestru al necesar ă ei), recunoscînd singur că expresiile meseria şilor îi erau necunoscute.24S El n-a avut nici un contact cu cizmarii şi cu meseriaşii, ca să poată avea o privire asupra muncii lor  şi să poată învăţa denumirile a tot ce f ăceau ei. De altfel, la ce ar  fi trebuit să le înveţe? 6. De acest fapt n-au ţinut cont cei care au Considerau ca revizuit „Janua"  şi au îmbîcsit-o cu cuvintele neimportant ă ărgirea celor mai neobişnuite lucruri şi care nu sînt l „Por   ţ ii desaccesibile capacităţii de înţelegere a copilului. chise a ■ Poarta (Janua) trebuie s ă r ămînă o poartă, cele de limbii" (Domai tîrziu trebuie lăsate pentru mai tîrziu, poate cenitts 2Wi7 , :ctc.) nu va fi nevoie de ele niciodat ă, iar dacă Kinner~  şi nici autorul  vreodată ne vor fi necesare le vom g ăsi în căr ţi n-a mai auxiliare (dicţionare, lexicoane, antologii etc). terminat „LaDe aceea şi eu am lăsat la o parte o scriere de a tinitate posmea  Latinitatis posiicum2iS  (pe care am început ticum"  pe l-a să o compun din expresii învechite şi mai puţin care început  folosite). 7. Urmează în al treilea rînd, că mintea Copia să se  şi limba copiilor trebuie cultivate mimai ocupe numai cu lucruri potrivite vîrsiei lor, iar cele culuc J ur \ , , • •.

 A

 ,

■

 ,

v  A

v ,

,

copil ăre şti,

 potnvite vtrstet mature sa ramina pentru iar  nu cu mai tîrziu. în zadar se ofer ă copiilor cicero sau scrierile lui Cicero sau ale altor autori cu al  ţ i autori mari, căci conţinutul acestora depăşeşte remmuil înţelegerea lor. Dacă ei nu pricep conţinutul, cum pot gusta adev ărata artă a acestuia? Este mult mai util ca acest timp să fie folosit pentru lucrurile mai

lucrurile  şi limbile

105

modeste, dar care să dezvolte treptat limba VI. Fiecare limbă să se înve ţ e mai ni  şi intelectul. Natura nu face salturi  şi nici mult prin practică decît prin reguli; arta, dacă imit ă natura. Copilul trebuie mai adică prin ascultare, citire, repetare, întîi învăţat să umble, înainte de a învăţa să transcriere şi prin încercări de imitare în danseze, mai întîi să călărească pe cal de scris şi oral (compar ă, în capitolul lemn, apoi pe cai cu paftale, mai întîi să  precedent, regula 1 şi XI).. gîugu-rească, apoi să vorbească, şi mai întîi 12. Iar folosirea practică trebuie să fie IV să vorbească, iar apoi să ţină cuvîntări.  sus ţ  inut ă si înt ărit ă prin reguli. Cicero spunea că el n-ar putea să înve ţ e pe cineva să us ţ ină cuvînt ări dacă nu  ştie să Aşa cum s-a ar ătat în capitolul precedent, regula II şi urm., acest lucru este valabil vorbească. îndeosebi pentru limbile vechi, care trebuie opt reguli 8. Poliglotia (rcoXuyXonk), învăţarea învăţate din căr ţi, dar  şi pentru cele vii.  privind diferitelor limbi, va fi scurtat ă şi uşurată deoarece şi limbile italiană, franceză,  pohgloha p jr  n met0(ia noastr ă, pe care o expunem în germană, cehă şi maghiar ă pot fi cuprinse în minatoarele opt reguli: reguli, aşa cum de altfel s-a şi întâmplat. 9. Fiecare limbă trebuie învăţ at ă pentru I 13. Regulile lingvistice trebuie să fie v  sine.  gramaticale şi nu filozofice. Desigur, mai întîi limba maternă , apoi aceea Adică să nu se cerceteze în mod subtil care se foloseşte adesea în locul celei materne, originea şi,cauzele cuvintelor, a frazelor  şi adică a poporului vecin (după părerea mea, conexiunilor  şi de ce se cheamă într-un fel învăţ area unor asemenea limbi trebuie să sau altul, ci să se explice, prin cuvinte  premearg ă celor clasice), apoi latina, şi după simple, ce se întîmplă şi cum trebuie să se aceasta  N.B.   greaca, ebraica etc. — mereu una înttmple. Iar cercetările subtile ale cauzelor  după alta şi nu în acelaşi timp, pentru că una şi legăturilor, ale asemănărilor  şi deoîncurcă pe alta. Totuşi, către sfîr  şit, după ce s-a sebirilor, ale analogiilor  şi anomaliilor luajuns la stă pînirea lor uzuală este util să se facă crurilor  şi cuvintelor îi priveşte pe filozofi, comparaţia între ele prin intermediul iar pe filologi îi împiedică. dicţionarelor şi al gramaticelor bine elaborate etc 14. Norma pentru stabilirea . de reguli VI H 10. Este necesar ca pentru învăţ area  pentru o limbă nouă trebuie să o dea limba  fiecărei limbi să se prevad ă un anumit timp. cunoscut ă de mai înainte, încît să nu se Aceasta pentru ca să nu facem iipyov ex arate decît diferen ţ ele între ele.   parergo (dintr-o activitate accesorie una Pentru că a repeta ceea ce este comun  principală), iar timpul destinat studierii celor două limbi nu numai că nu este util, lucrurilor să-1 pierdem cu însuşirea dar este chiar dăunător, fiindcă aparenţa vocabulelor, întrucît învăţarea limbii materne unui volum mare şi a multor discordanţe este legată de cunoaşterea lucrurilor, care se mai degrabă înspăimîntă mintea. De pildă, descoper ă treptat minţii, de aceea îi  sînt  la gramatica greacă nu este nevoie să se necesari mai mul  ţ i ani, mă gîndesc opt pînă repete definiţiile substantivelor  şi verbelor, la zece, adică prima copilărie şi o parte din a ale cazurilor  şi timpurilor sau ale regulilor  doua. Apoi se poate trece la învăţarea altei sintactice, ce nu conţin nimic nou, pentru că limbi vii, pe care oricine o poate învăţa uşor  ele pot fi considerate că sînt înţelese. De într-un an. Studiul limbii latine se poate aceea trebuie să se stabilească numai ceea termina în doi ani, al celei eline, într-unui, iar  ce deosebeşte limba greacă de cea latină de acum cunoscută. în felul acesta, gramatica al celei ebraice, într-un semestru. | greacă se va reduce la cîteva pagini şi toate vor fi mai clare, mai uşoare, mai temeinice. 106 

„ ţ .wvu*imâm •■.

Vii 7 5.   Primele exerci ţ ii într-o limbă nouă să se  facă cu ajutorul unui material deja cunoscut. în felul acesta, mintea nu trebuie s ă-şi îndrepte simultan atenţia asupra lucrurilor  şi cuvintelor, ceea ce ar dispersa-o şi ar slă  bi-o, ci numai asupra cuvintelor, spre a le numi mai u şor şi mai repede. Asemenea materiale ne ofer ă, de pilda, capitole din catehism, din istoria biblic ă sau din altă parte, suficient de cunoscute. (Se pot utiliza şi căr ţile mele V estibuhmî 1™  sau  Janua, care, fiind mai scurte, sînt mai nimerite pentru memorizare, iar cele menţionate mai înainte,   pentru citire şi recitire, pentru c ă aceleaşi cuvinte se repetă adesea, şi astfel se imprimă mai uşor în intelect şi memorie.) vili

16. Toate limbile pot fi înv ăţ ate după una şi aceea şi metod ă. Şi anume prin practicare, prin cîteva reguli foarte simple menite să indice numai diferenţele faţă de o limbă de acum cunoscută şi prin exerciţii pe materiarcunoscut,  Despre limbile care trebuie învăţ ate perfect.

17. Că nu toate limbile trebuie înv ăţate perfect am ar ătat la începutul acestui capitol. îns ă limbii nvă fate 'erfect, materne si celei latine trebuie să li se acorde o :far ă asemenea aten ţ ie încît la sfîr  şitul studiilor sa atru 'e două , şi j- ţ  g  pe fapifa cunoscute. Un •.cestea în trepte asemenea studiu se împarte în patru perioade de vîrstă: mhile nu

rebitie

Prima \ /a copilăriei, ia gîngăvirea cînd A doua rt a adolescenţei, înva-\> J  stă pînirea ţă să A treia / <#\a tinereţii, vor  înflorirea A patra > beas-a maturităţii, că puterea

/oricum simplu elegant cu efect

18. Aşadar, nu trebuie procedat decît Ş i de ce a şa} treptat, deoarece altfel toate vor fi confuze, cu fisuri şi deslînate, aşa cum cei mai mulţi pot constata adesea la ei în şişi. Prin aceste patru trepte elevii se lasă uşor  conduşi dacă există mijloacele necesare pentru studiul limbii, şi anume: manuale pentru elevi şi căr  ţ i informative pentru învăţători, ambele concise şi metodice. 19. Trebuie să existe patru manuale patm căr  ţ i (didactici lîbelli) adecvate vîrsteîor:  pentru învăţ area l  'pentru învăi  ţ area limbii (de m exemplu, acelei b i latine) cu ajutorul acestor  l o căr  ţ i r 

I. Vestlbuîum (vestibul) II. Janua (poarta) III. Paîatium (casa)251 IV. Thesaurus .(tezaurul) 20™. Vestibulul trebuie să conţină  L Vestibulw, material pentru vorbirea copiilor — cîteva sute de cuvinte combinate în mici propozi ţii, avînd anexate tabele de declinare şi conjugare.253

21. Janua trebuie să conţină cele mai  H- Janua uzuale cuvinte dintr-o limb ă, aproximativ opt mii, şi îmbinate în  propoziţii scurte, care exprimă lucrurile într-o formă simplă. La aceasta se adaugă reguli gramaticale scurte şi clare, care să indice într-un mod adecvat şi original scrierea cuvintelor din limba respectiv ă, pronunţarea lor, formarea şi îmbinarea lor. 22.  su Casa trebuie să cuprindă tlife- in. Palatim rite extrase de fraze cu privire la felurite lucruri, cu mare varietate de noţiuni şi înflorituri elegante, cu indicarea din ce autori provin fiecare. La sfîr şit trebuie să se găsească reguli cu  privire la varierea şi colorarea în mii de feluri a  propoziţiilor şi expresiilor. 107 

iv. Tezaurul 23. în Tezaur trebuie să se indice autorilor  autorii clasici, care au scris lucruri importante si cu efect, din diferite domenii. O dat ă cu aceasta sînt  prevăzute reguli după care se pot observa şi aduna ciile-rite forme de exprimare şi mai ales cum pot fi traduse idiotismele lingvistice. Din aceşti autori să fie aleşi cîţiva pentru lectur ă în şcoală. Din ceilalţi să se alcătuiască o listă, ca astfel fiecare mai tîrziu, dacă va avea prilej şi plăcere, să recitească despre vreo problemă, vremi autor  şi să nu ignoreze cine sînt aceştia. C ăr  ţ i 24.  Numesc ăcr ţi ajutătoare, acelea ajut ătoare care servesc ca întrebuinţarea căr ţilor de şcoală să se facă cu mai mare înlesnire şi cu mai mult folos. Astfel, pentru i Vestibul 265 să se întrebuinţeze un index de cuvinte clin limba maternă în cea latină şi din latină în cea maternă. 11 Pentru Janua — un dic ţ ionar  etimologic care să indice cuvintele de bază (prişi semnificaţia migenias), cu derivările, compunerile 2SU lor din limba latină şi cea maternă. III Pentru  Palatmm  — un lexicon frazeologic în limba maternă-maternă  , latin ă-latină-(  şi dacă e necesar, greacă-gxeacă) şi care să cuprindă diferite întorsături de fraze, sinonime elegante şi perifraze, r ăspîndite   peste tot în Palatiurn, iudi-cîndu-se locul unde se găsesc. iv în sfîr şit, pentru Tezaur va servi un   Prompkmrium Catholicuni~ (că jiiâZâ^Jî  ţ liveTsă^J Ţ~  cm-e să lumineze întregul voca bular al ambelor limbi (matern-latin, şi apoi latin-grec), în aşa fel încît să nu existe nimic ce nu s ar putea găsi aici. Anume, toate expresiile celor două limbi să fie aşezate  paralel şi s ă corespundă întocmai, ceea ce e simplu să fie exprimat simplu, în. mod figurat - figurat, ceea ce este glumeţ-glumeţ,   provcrbial-provcv-bial etc. Pentru că este imposibil ca limba vreunui popor să fie atît de s ăracă încît să nu aibă suficiente cuvinte, fraze, expresii şi proverbe care să nu poată corespunde celor latine, dacă sînt raţional calitate şi ordonate, sau cel puţin

108

să im poată fi însuşite dacă există abilitatea de a imita şi a forma cuvinte asemănătoare. 25, Pînă acum ne lipseşte o asemenea  Este ăe don „căinar ă" universală. Gregorius Cnapius,^  ?. ea™ ar ? „ iezuit polonez, a f ăcut un mare serviciu a^ ră  de  poporului său alcătuind o asemenea oper ă, aceea a intitulata Tezaurul polono-latino-grec. To-  polonezului G-Cnapms tuşi., această expelentă lucrare lasă de dovit. sub trei aspecte.   Mai întîi, nu cuprinde toate cuvintele şi expresiile   patriei sale; în al doilea rînd, n-a menţinut ordinea ar ătată mai sus, şi anume să ii   prezentat, pe cît posibil, în paralel, adică ceea ce e simplu să corespundă simplului, figurile de sens — figurilor de sens, ce-i. învechit la ce e învechit, deoarece prin aceasta ar fi reieşit în mod egal specificii], frumuseţea şi bogăţia ambelor limbi. Or, el traduce fiecare cuvînt sau expresie poloneză   prin mai multe latine.,-' i, în timp ce noi dorim ca oricărui cu\ini: simplu matern să-i corespundă întocmai expresia latină, şi astfel să se poată traduce în limba maternă orice expresie latină oricît de subtilă. Numai aşa această „cămar ă" va fi folositoare în traducerea oricărei căr ţi din limbă latină în limba maternă, şi invers, în al treilea rînd, în Tezaurul lui Cnapius ordinea expresiilor  lasă de dorit, adică ele n-ar trebui acumulate în chip indiferent, ci mai întîi să ofere modele simple şi explicative ale lucrurilor  şi faptelor, apoi expresii , oratorice, în continuare cele poetice, sublime, mai dure 1 ori mai neobişnuiţi , şi în cele din urmă pe cele învechite, 26. O discuţie completă asupra struc turii unei asemenea „cămări"  lingvistice o amînăm însă pentru mai tîrziu, la fel şi în ceea ce priveşte modul cum să se utilizeze Vestibulul, Janua, Palatiurn şi Thcsaums, şi anume pentru ca să se ajungă negreşit la ceea ce năzuim:   siâpînirca complet  ă a limbii. Mai precis, aceasta se va stabili cu prilejul organi zării activităţii în fiecare clas ă în parte.258

Capitolul XXIII 

Metoda (educaţiei) morale Tot ce a 7. Atîta despre predarea şi învăţarea mai  precedat .promptă a ştiinţelor, artelor  şi limbilor, Pe bună nînă acum a   fost odreptate, rie amintim în acest context de cuvîntul activitate lui Seneca (epistola 89): „Nu trebuie să învăţăm colateral ă , toate aceste, ci trebuiau învăţ ate."  25y Căci toate 'oi ce urmează acestea constituie numai o preg ătire pentru ceva este o activitate mai mare şi, aşa cum spune el, sînt numai  principal ă:   primele noastre încercări de muncă  , nu munca moralitatea  propriu-zisă. Şi care este munca propriu-zlsă ? şi pietatea Studiul în ţ elepciunii, care ne înal  ţă  , care ne

 fortifică şi ne face mărinimo şi, adică ceea ce am indicat mai sus sub numele de moralitate  şi  pietate.  Numai prin aceasta ne ridicăm deasupra celorlalte creaturi şi ne apropiem mai mult de Dumnezeu însuşi.' Trebuie să 2. De aceea trebuie să avem grijă ca transformăm aceast ă art ă de a infiltra adevărata moralitn arta ^g ^ p^f^  ţ  ,  s  fi jj. e 0{ ne constituit ă ,

 spre a fi introdusă în şcoli, pentru ca acestea, pe drept cuvînt, să poată fi numite „ateliere ale umanităţii". Ş aisprezece 3. Arta de a forma moralitatea arc reguli ale şaisprezece reguli principale, dintre care, moralit ăţ ii Prrma este: trebuie insuflate tinerimii toate virtu ţ ile, f ăr ă nici o excep ţ ie. Pentru că clin ceea ce este just şi moral nu  poate lipsi nimic, f ăr ă ca s ă apar ă o lacună şi s ă se strice armonia. îl 4. înainte de toate este necesar s ă fie insuflate a şa-numitele virtu ţ i fundamentale sau cardinale:  prudenţa, cumpătarea, tăria şî dreptatea. * Aceasta deoarece clădirea nu se poate construi f ăr ă temelie, iar păr ţile se leagă prost dacă nu se sprijină solid pe această temelie. III 5. Prudenţa  şi-o însu şesc elevii dinir-o lună mstr'nciie, învălînd să deosebească corect lucrurile după esen ţ a şi valoarea lor. Căci o dreaptă judecată asupra lucrurilor este adevărata temelie a tutu-

ror virtuţilor. Frumos se exprim ă Vives: .„Adevărata în ţ elepciune const ă într-o judecat ă dreapt ă asupra lucrurilor: ca să apreciem pe   fiecare a şa cum este, sa nu urmărim lucruri de nimic, ca şi cum ar avea valoare, iar ceea ce este valoros să repudiem; să nu dojenim ceea ce este vrednic de l ăudat  şi să l ăud ăm ceea ce nu merit ă. C ăci de aici provin toate gre şelile  şi toate r ăt ăcirile spiritului omenesc, pentru c ă lucrurile nu sînt just apreciate,  şi nimic nu este mai d ăunător în via ţ a omului decît o asemenea intervertire a judecăţ ii. De aceea trebuie (continuă el) să deprindem pe oricine din copil ărie să aibă păreri adevărate despre lucruri  şi care să se maturizeze pe mă sura înaint ării în vîrst ă. Trebuie să se sus ţ ină ' adevărul  şi să se repudieze contrariul lui, în felul acesta obi şnuin ţ a de a ac ţ iona just va deveni o a doua natur ă" etc. 2(i0 6. Ş colarii să fie deprin şi cu cumpă- IV Jarea pe tot timpul educa ţ iei lor, Ta mîncare■■şi băutur ă , la somn şi veghe, la muncă.  şi joc, la vorbă şi t ăcere. Pentru aceasta există o regulă de aur care trebuie să le fie mereu prezentă tinerilor :  Nimic   peste mă sur ă! spre a-i feri pretutindeni de saturaţie şi dezgust. 2(ii 7. T ăria să o înve ţ e în st ă pînirea de sine, v ca astfel să- şi poat ă st ăvili înclina ţ ia de a vorbi sau a se juca în afara sau peste timpul prevă zut, bineîn ţ eles strunind si ză g ă zuind ner ăbdarea, crîcnirea şi supărarea. Baza pentru aceasta va consta în a-i deprinde să facă totul cu chibzuial ă, nimic cu patimă şi impetuozitate. Căci omul este o fiin ţă ra ţ ional ă şi trebuie să se obişnuiască să fie condus de raţiune, deliberîncl în toate: ce s ă facă, de ce face şi cum* să facă să procedeze drept, astfel ca  să fie st ă  pînul ac ţ iunilor sale. întrucît însă copiii (chiar dac ă nu toţi) nu sînt capabili înc ă de o purtare 109.

aşa de chibzuită şi raţională, ei trebuie { să fie reguli de comportare şi să stăruim neconîndrumaţi astfel spre tărie şi auto- I stă pînire, tenit să le traducem în viaţă, astfel încît încît să se deprindă să urmeze mai degrabă copiii să se deprindă să discute zilnic, eu voinţa altora, decît pe a lor, adică să dea modestia cuvenită, despre diferite lucruri, imediat ascultare în toate superiorilor262s ăi. cu învăţătorul lor, cu Colegii, părinţii, cu C ăci cei ce cresc caii, spune Lactantius , îi oamenii de serviciu şi cu ceilalţi oameni. deprind mai întii cu frîul, iar cei ce educă Desigur, învăţătorii trebuie sa fie atenţi ca la copiii trebuie să-im obi şnuiască mai întii să oricine observă o oarecare neglijenţă, asculte de cuvînt'  , O, cîtă speranţă se poate nechibzuinţă, grosolănie sau obr ăznicie să  pune în faptul ele a scă  pa omenirea deintervină, în-dreptîndu-1. r ătăcirile care inundă lumea, adueînd-o 3a o stare mai bună, şi asta dacă unii ar ceda //.  Perseveren ţ a, în muncă o dobîn- IX altora, şi nu toţi ar acţiona după propria lor  dese copiii dacă lucrează întotdeauna cîte raţiune, fiind deprinşi cu aceasta chiar de la ceva, fie în serios, fie jucîndu-se. în ceea ce priveşte intenţia, nu contează  prima vîrst ă! de ce şi cu ce scop se face un lucru, ci 8. Dreptatea o înva ţă ncaducînd  ■nimă important este să se facă, deoarece şi în nui prejudicii  şi dînd fiecăruia ceea ce glumă se poate învăţa ceea ce foloseşte in i se cuvine, fugind de minciună  şi în şel ă serios, dacă o cere timpul şi împrejur ările. torie, fiind serviabil  şi amabil. .2sr> Şi fiindcă executarea se înva ţă executînd  (după cum am văzut la locul cuvenit), şi Căile şi mijloacele spre a-i forma ca să fie drepţi şi mai buni se indică prin urmă- munca se înva ţă muncind, tot aşa ocupaţia  permanentă (chiar mai moderată) a toarele reguli: spiritului şi a corpului trebuie să se 9. Aspecte ale t ăriei, necesare mai întii transforme în sîrguinţă şi să-1 deprindă pe tinerimii, sînt: noble ţ ea sincer ă  şi per  omul activ de a nu se putea împăca cu  severen ţ a în muncă. lenea. Aşa se confirmă şi sentinţa lui întrucît viaţa se desf ăşoar ă în contact cu Seneca, şi anume că: „Spiritele generoase oamenii şi în activitate, de aceea copiii  se nutresc cu munca" 2fi6. trebuie să fie învăţaţi să suporte atît privirea 12, O alt ă virtute înrudit ă , cu dreptatea X oamenilor cît şi munca onestă pe care o este de a servi pe al  ţ ii cu promptitudine şi   preiau asupra lor, spre a nu fi sau bufniţe  pl ăcere, ceea ce trebuie infiltrat în primul tind  sau mizantropi (ut-oâvGpojîCi), burt ă verde 284 copiilor.  şi povar ă nefolositoare a pămîntului, Unei naturi corupte îi este inerent un viVirtutea se cultivă prin fapte, şi nu prin ciu urît — egoismul «ptA-cmua, pebaza căruia vorbe. oricine are în vedere numai ceea ce îi apar10. Noble ţ ea sincer ă se dobînde şte prin ţine şi nu se sinchiseşte de soarta altuia. Iar  contactul zilnic cu oamenii cinsti ţ i  şi prin aceasta constituie sursa tuturor r ătăcirilor  executarea tuturor obliga ţ iilor care le revin umane, pentru că fiecare urmăreşte  fa ţă de ace ştia. satisfacerea propriilor sale interese şi nu ia  Aristotel  1-a educat pr:  Alexandru în aşa în considerare binele obştesc.  Iat ă de ce fel încît acesta de la 12 ani a venit în contact trebuie inoculat temeinic tineretului scopul  cu tot felul de oameni, cu regi şi cu trimişii vie ţ ii noastre, şi anume că noi nu ne naştem acestora, cu oameni învăţaţi şi oameni numai pentru noi, ci pentru Dumnezeu şi simpli, cu or ăşeni, ţărani şi meseriaşi, aproapele nostru, adică pentru societatea   putînd cu fiecare ăs discute orice temă, omenească, şi de aceea din copilărie trebuie   punînd întrebări şi dînd r ăspunsuri. Pentrn să ne obişnuim să imităm pe Dumnezeu, pe ca, printr-o educaţie universală, toţi să îngeri, soarele şi toate creaturile nobile şi în înveţe să procedeze la fel, trebuie să se elaboreze 110

acelaşi timp trebuie s ă dorim şi să ne str ăduim  să servim  şi  şi să jvm ca, în măsura posibilit ăţilor,  să utilijcît mai multora. Abia atunci "va domni îlTTălrmTîe* şi în* stat o stare fericit ă, cînd toţi vor contribui la folosul comun şi pretutindeni vor şti şi vor putea s ă se ajute unii pe al ţii. Iar ca să ştii şi să vrei trebuie sa înveţi.

demnă demnă de admirat, atunci ace ş ace ştia tia vor constitui mediul cel mai propice spre a-i conduce pe elevi că către o via ţă via ţă lini ştit   ştit ă. 16. La exemple trebuie să fie al ăturate XIV  precepte ş  precepte şii reguli de via ţă via ţă.. Anume ca să întregească, să îmbunătăţească şi să întărească imitaţia (revezi ce s-a spus la cap. XXI, regula IX). Asemenea reguli deviat ă se pot desprinde din Sf. Scriptur ă şi din ce şii sentinţele înţelepţilor. De exemplu:   De ce ş cum să să se ferească ferească cineva de invidie? Cu ce anume să să- şi  şi apere cineva pieptul împotriva durerii ş durerii  şii a altor nenorociri din via ţă via ţă?? Cum să să şi  şi tempereze bucuriile? Cum, în ce mod sâ- ş sâ- şii  st ă pî-nească  pî-nească mînia? Cum să s ă st ăvilească vilească dra  gostea nepermis ă şi altele asemănătoare, adecvate vîrstei şi gradului de dezvoltare spirituală.

virtu ţ ilor ilor trebuie să s ă în ceapă ceapă din XI 13. Formarea virtu ţ    prima copil ărie, înainte ca spiritul s ă cad ă  prad ă viciului. Căci dacă cîmpul nu este semănat cu sămînţă  bună, el va produce plante — dar ce fel de   plante? Neghină şi buruieni. Dacă însă îl cultivăm cum se cuvine, pentru ca să obţinem o recoltă mai bună şi mai sigur ă, atunci trebuie  primăvara să-1 ar ăm, să-1 însămînţăm şi să-1 gr ă părn. în general, iot ce se deprinde din copil ărie este deosebit de important m , căci  şi  şi vasul pă pă strează  strează mult ă vreme mirosul lichidului 17. De asemenea, copiii trebuie trebuie să să fie Xv cu care a fost umplut ini ţ  ini ţ ial. ial. 268  feri ţ  grij ă de înso ţ  înso ţ irea irea cu cei  ţ i cu mare grijă r  ă i, spre a nu se molipsi. 14. Virtu ţ  Virtu ţ ile ile se înva ţă înva ţă ac ţ  ac ţ ionînd ionînd continuu XII cinstit. Căci r ăul se prinde mai u şor  şi este mai ăţîi naturii. De Şi cunoaşterea se învaţă prin cunoaştere,   persistent, din cauza coruptivităţ aceea trebuie s ne str  duim sa evităm orice, ă ă acţionarea prin acţionare, fapt ce l-am văzut în capitolele XX şi XXI. Aşa precum copiii învaţă ocazie de corupţie a tineretului, de exemplu: vicioas ă  , vorbele necuviincioase, uşor mersul prin mers, vorbirea prin vorbire şi asocierea vicioasă ile lipsite de con ţ  con ţ inut  ş inut  şii obscene (vani et   să fie căr  ţ ile scrierea prin scriere, tot a şa învaţă  să ascullâtori (obedi-entia)   prin ascultare, futiles) (căci exemplele vicioase, fie v ăzute, fie 'abstinen ţ a 'prin re'  ţ i-*%&re, i-*%&re, veracitatea prin auzite, sînt otravă pentru spirit) şi, în fine,   spunerea adev ărului, perseveren ţ  perseveren ţ a prin inactivitatea, pentru ca lipsa de ocupa ţie să nu  statornicie etc. — numai dacă nu lipsesc cei ducă la învăţarea a ceva r ău 2fi9 şi ia adormirea care le servesc de model prin cuvînt şi faptă. spiritului. De aceea este bine s ă-i ocupăm via ţă neîncetat, sau cu ceva serios, sau de distrac ţie, IU 15. Un permanent exemplu luminos de via ţă regulat ă trebuie să să-l dea pă părin ţ  rin ţ ii, ii, tutorii, numai să nu-i lăsăm în inactivitate. învăţă învăţătorii torii  şi  şi colegii de  şcoal   şcoal ă. Căci copiii sînt 18. Ş i întrucît nu putem fi atît de vigi- xvi ca şi tinerele maimu ţe, tot ce văd caută să imite, len ţ i încît sa nu se poat ă furi şa,  şa, ceva râu, şi bun şi r ău, chiar f ăr ă să i se cear ă, şi de aceea de aceea pentru combaterea moravurilor rele învaţă mai întîi să imite, înainte de a cunoa şte. este absolut necesar ă o disciplină disciplină sever ă. Exemplele pot fi din via ţă, ca şi din povestiri, Căci duşmanul veghează nu numai atunci mai importante fiind îns ă cele dintîi, pentru c ă cînd dormim, dar  şi cînd sîntem treji; ori cînd acţionează mai profund şi mai puternic.  Daca semănăm sămînţa bună pe ogorul spiritual, el se  pă  părin ţ  rin ţ ii ii cinsti ţ   ţ i sînt pă pă  zitorii grijulii ai furişează printre noi spre a împr ăş ăştia neghina disciplinei casnice, iar învăţă înv ăţătorii torii ale ş ale şii sînt de sa. Şi cum natura corupt ă ea însăşi se manifestă o moralitate ici şi colo, este necesar s ă ne opunem 111

 şadar, trebuie sd  r ăului cu for ţa. Opunerea se face prin cină cu tot.   Disciplina, a şadar, domnească în  şcoala  şcoala nu aiît din cauza  ş fdisciplinare, adică prin dojana şi pedeapsă, domnească Uniăor  (care dacă sînt predate printr-o cu cuvîntul şi cu bătaia, după cum cere Uniă : justă ofer ă spiritului omenesc împrejurarea, .dar totdeauna strîns legat de metodă ă ş  pl cere i atracţie), cit pentru moral ă. fapta recentă, ,astfel ca viciul ce se naşte s ă fie sugrumat în fa şă sau, şi mai bine, să fie Despre disciplină însă în capitolul XXXI. stîrpit pe cit posibil cu r ădă-

Capitolul XXIV 

Metoda de inoculare a pietăţii  j în iubirea şi graţia sa, aşa ca să nu ne j mai r ămînă nici pe pămînt şi nici în cer  nimic mai de dorit decît punin^zeijjiisuşi, ! nimic mai plăcut decît gmdul la el, nimic mai dulce ca slava lui, asa ca | inima noastr ă să se contopească în  planteze şi s& ude mai cu îngrijire l ăstarii iubirea: sa.  paradisului (1. Corîniicni 3, 6, 8), este bine ! 4, Avem trei feluri de izvoare din | Trei iz, ca aceştia să-şi cunoască temeiul, care am putea dobîndi asemenea sentimente,  şi  şi trei obligaţiilor lor. trei moduri saxi grade de a le putea dobîndi. mijloace de extn 2.  pietate Ceea ce ine de noi am ar  tat ţ ă Ce se 5. Aceste izvoare sînt: Sf. Scriptur ă, din ele în ţ  în ţ elege elege prin a7° deja, şi anume că inima noastr ă (dacă noi cuvîntul  am ajuns la înţelegerea justa a lucrurilor  lumea şi noi înşine. Adică o daîa î cuvîntul  Izvorul   şi îndemnul întreitul  apoi opera sa.  şi  pietate credinţei şi aie religiei) s ă ştie să caute îfii'Dumnezeu, cuvînt  Şau în noi (instinctusj".''Este un .fapt de. lui   pretutindeni pe Dumnezeu (pe care Sf. net ăgăduit că din Sf. Scriptur ă dobîndim  Dumnez Scriptur ă, Jes. 45, 15 sau Hebr. 11, 27, îl cunoa şterea şi dragostea pentru Dumnezeu.  şi  şi anui numeşte un rege invizibil, pentru că el 'se Că într-adev din lume şi din observarea lumea, învăluie cu vălul operelor sale şi este înţeleaptă aăr minunatelor Scriptui ale lui noi îns   prezent, dar invizibil în tot ceea ce este Dumnezeu cuprinse în ea neopere p trundem de ă  să-l  vizibil şi domneşte), şi unde îl află,  să pietăţii o mărturisesc paginii urmeze, şi dacă. 1-a aflat, să  să se bucure de eî. sentimentul în i i, care numai prin contemplarea lumii ş ş Trei: 1,2,3 Cel din ţ  din ţ ii ii lucru se realizează realizează cti i$in ţ  i$in ţ ea_  ea_  au ajuns la venerarea unei existenţe divine. (me ţ isj, isj, al doilea cu ■ voin ţ a, a, iar  Aceasta rezultă din exemplul lui Socrale, alireuea~cu îmîniarea con ş con ştiin tiin ţ   ţ ei, ei,   Plato, Epictet, Seneca şi al altora, deşi îl c ut m pe   prin aceea' c 3. ă ă  Dumnezeu ă sentimentul iubirii lor era încă incomplet şi observ m urmele divinit ii în toate ă ăţ abătut de la calea cea adevărată, fiindcă ei nu Sensul  acestora creaturile. II urmăm pe  Dumnezeu dacă ne erau părtaşi- la revelaţia divină. Aceia însă încredinţăm în toate cu totul voinţei sale, atît care se ostenesc să ajungă îa cunoaşterea lui în tot ceea ce facem cit şi în suportarea a tot Dumnezeu din cuvintele şi operele sale, ceea ce îi place. Ne bucur ăm de  Dumnezeu, fiind înflăcăraţi de o clacă aflăm linişte   Este oare 1. Deşi pietatea este un dar al lui  posibil ă Dumnezeu, fiindu-ne dată nouă din cer, sub antrenarea în  pietate conducerea şi învăţătura Sf. Spirit, cu toate  printr-o acestea, fiindcă el se serve şte de mijloace metod ă obişnuite, alegfndw-şî ca ajutoare pe părinţi, artistică artistică ?  pe învăţători şi pe slujitorii bisericii, care s ă

112

iubire fierbinte pentru el, sînt asemenea lui ISXj^Jti^^  Tot acolo ajungem şi noi prinoBscrvarea  providenţei speciale a lui Dumnezeu pentru noi înşine (cît de minunat ne-a creat, ne-a păstrat  pînă acum şi ne conduce), şi aceasta rezultă şi din exemplul lui David (Psalmul 139 272 şi al lui Iov, cap. X).

nuieşte s ă trimită cîteodată pe însuşi Satana sau singur se opune omului, spre-a afla ce este în interiorul inimii acestuia. Toate acestea este necesar să fie. infiltrate tineretului cre ştin si el să fie deprins cîTprîîi "tot ce este, se întîmpl ă şi se va întîmplă să-şi înalţe spiritul s ău spirei acela care este începutul şi sfîr şitul tuturor  şi numai în El s ă-şi caute liniştea sufletului. ";

10. Metoda specială pentru aceasta i moduri 6/ Modul Modul de a dobîncli pietatea din este cuprinsă în următoarele 21 de reguli:  Metoda pie vtras din aceste trei izvoare este întreit, şi anume: t ăţ  ăţ iiii este i izvoare medjfafjaj nig ăclunea'  şi  şi ispita (tentaţie). Grija de a infiltra pietatea trebuie sa cuprins ă in 2I  de re nli Aceste trei lucruri H preg ătesc pe teolog, înceapă i înceapă din prima copil ărie. spune Lutlier  273. Dar şi pe un adevărat Fie că neamînarea este util ă, fie că l  amînarea creştin tot aceste trei lucruri îl pot este periculoasă, raţiunea ne arată că ceea ce este forma, V de f ăcut mai întîi şi mai important trebuie realizat „„. - \   Medita ţ ia ia "' 7 - Medita ţ  Medita ţ ia ia const ă în fr ămîntarea continuă continu ă , mai întîi. Şi ce poate fi mai primordial şi mai ăr ă ca, orice alt ă atent ă  şi  şi pioasă pioasă a operei, cuvintelor   şi  şi important ca   pietatea? F  îndeletnicire nu aduce nici un folos, în timp ce ea binefacerilor lui Dumnezeu, căci tot ce exist ă ine f ă g ăduin ţ  duin ţ a vie ţ ii ii acesteia  şi  şi a celei nu există decît din voin ţa lui Dumnezeu (din con ţ ine viitoare (1. Timot. 4, 8). C utarea. împ ă ăr ăţ ăţiei lui creaţia sa sau din permisiunea sa) şi pe ce căi 274 minunate îşi ajung toate scopul, conform celor  Dumnezeu este singurul lucru necesar  (Luca 10, 42), şi cine se preocupă de aceasta, restul va veni stabilite de Dumnezeu. de la sine (Matei, 6, 33). Dar amînarea este  periculoasă, întrucît dacă sufletul copilului nu se 8. Rug ăciunea este suspin ar ea deasă deas ă „.  şt  şt oarecum continua ■ intru Dumnezeu, cu umple din frageda vîrst ă cu iubirea lui Dumnezeu, implorarea milei sale, spre a ne ajuta şi a ne se întîmplă lesne ca pe parcursul vie ţii să nu mai fie condus de venera ţia faţă de acesta şi astfel se conduce cu spiritul s ău. 9. în sfîr  şit,  şit, ispita (tentatio) nu este ispita decît o furişează pe nesimţite o desconsiderare şi o cercetare repetat ă a progresului nostru în pietate,   profanare a divini- -■lăţii, care apoi la unii cu f ăcută de noi înşine sau de altcineva. Aci ne referim la greu se lasă înlăturată, iar la alţii niciodat ă. De ispitele provenite de la oameni, de la diavol şi de la aceea, zice Profetul, plîngîndu-se de îngrozitorul ăţii poporului s ău, că „n-a mai Dumnezeu, fiecare în propriul lor fel. Căci mai întîi   potop al impietăţ r  ă mas nimeni pe care Dumnezeu să s ă-l mai înve ţ  înve ţ e, e, omul trebuie să se încerce pe sine însu şi cît este de creîn ţărca rca ţ i sau pe cei abia depă dep ărta ţ  rta ţ i de dincios (2. Corint. 63,5) şi cu cît zel îndepline şte voinţa afar ă de cei în ţă la sinul mamei lor, adic ă pe copiii mici"  (Isaia lui Dumnezeu. Dup ă aceea trebuie să ne lăsăm verificaţi de oameni, de prieteni şi de duşmani. De. exemplu, să 28,9). Iar despre ceilalţi zice un alt profet, ca: „ei s ă facă facă bine, deoarece sînt  ne verifice acei care ne întrec în conştiinciozitate, nu se pot îndrepta să deprin  şi  ş i a face r  ă u"  Ieremia 13, 23).  printr-o cercetare | atentă, descinsă sau ascunsă, cît am  progresat în pietate, sau însu şi Dumnezeu ne poate pune 77. De aceea, de îndat ă ce copiii vor  n începe la încercare printr-un du şman, spre a vedea în ce  să  să facă facă uz de ochi, de limbă limbă  , de mîini ş mîini şii de măsur ă căutăm refugiul nostru la Ei, ca astfel s ă iasă în  picioare, trebuie să s ă înve ţ e să să evidenţă cît de mare este credin ţa noastr ă. în sfîr şit, Dumnezeu obiş113

 privească către cer, să ridica miimk în 1 sas şi  să pronun ţ e numele iui Dumnezeu şi al lui  Hristos, să- şi îndoaie geuunc/iii înaintea majestâ ţ ii nevă zute şi să o venereze. Pentru aceasta, copiii nu sînt nedotilî, i aşa, cum îşi închipuie; cei ce neglijeaz ă j lucrul acesta atît de important, IUJIU că *■ ei rm-şi dau seama j de a ne desprinde dcTmîvoî, delwne.şî de l noi înşine.' Chiar daca la început copiii j nu înţeleg ce fac, întruclt raţiunea lor încă mi o pot folosi pe deplin, este foarte important ca ei să ştie că acest lucru trebuie f ăcut şi să-1 înveţe prin exerciţiu, j Căci dacă au învăţat prin executare ceea ce trebuie să execute, tot ce urmează j se va imprima mai u şor, astfel că' mai \ tîrziu vor în ţelege ce fac şl de ee o fac \ şi cum trebuie f ăcut coreei. Dumnezeu J a dispus prin lege ca orice începui să fie i sfinţit276, de ce atunci tiu s-ar sfinţi primele începuturi ale gtndirii, vorbirii, i ale mi şcărilor si ale acţiunilor  noastre? !

 şi anume una fericit ă întru-Dumnezeu  şi uita nenorocit ă , în iad, amîndouă eterne. Exemplul lui Lazăr  şi al lui Tvpulo, ale c ăror  suflete au fost duse al celui din ţii de îngeri, în ceruri, al celuilalt de diavol, în iad.

/.}'.* Mai departe, să li se arate că ferici ţ i, şi anume de trei  şi chiar de patru ori """,  sînt  aceia care se poart ă în a şa fel încît sînt  considera ţ i demni de a merge ia Dumnezeu. Căci în afar ă de Dumnezeu, izvorul luminii şi al vieţii, nu există decît întuneric, teamă, chinuri şi moarte veşnică, aşa că pentru cei care se vor  abate de la Dumnezeu şi se vor pr ă buşi în hăul veşnicei piciri ar fi mai bine s ă nu se mai fi născut. (6. Vor ajunge la Dumnezeu însă to ţ i aceia care aici umbl ă cu Dumnezeu. (Aşa ca Enoch şi Ilic, ambii încă în timpul vieţii lor, alţii după moartea lor..... Facerea 5, 24 etc). '~78

12. Cînd copiii ajung la virala de a I puica 17. Umbl ă cu Dumnezeu aceia care-l   fi instrui ţ i, atunci trebuie să li se ! inoculeze au întotdeauna înaintea ochilor, se tem înainte de orice ideca că noi j nu stntem de el  şi-i respect ă poruncile. aici numai pentru aceast ă j via ţă  şi că  ţ elul  „Acesta este un lucru cuvenit Jîcc ănil om"  nostru este eternitatea, ■iar via ţ a aceasta nu  Jfohtm hominis) (Eclesiastul 12, 13), "acea suma este decît un stadiu, 1 de trecere, ca noi să fim despre care Hristos spune că de un lucru, c  preg ăti ţ i cam se cuvine ca să intr ăm cu demnitate nevoie (Luca 10, 42). Pe acesta to ţi creştinii in l ăca şurile de veci. trebuie să-1 aibă pe buze şi în inimă, ca astfel să Şi aceasta li se poate u şor arma prin. nu se îngrijească vreodată ca Mart a' de nevoile exemplele zilnice ale celor car*; sînt i r ă piţi de acestei lumi. moarte şi trec în altă viaţă: I sugari, copii, tineri şi 18. De aceea trebuie să se deprind ă ca  bătrîni. Acest lucru trebuie repetat pentru ca s ă-i tot ceea ce văd, aud, pipăie, fac  şi îndur ă determi- ! năm să mediteze că nimeni nu-şi poate,  să se refere direct sau. indirect la Dumnezeu.  j asigura în această viaţă o şedere veşnică, Aceasta se poate ilustra prin exemple. 73. Mereu săli se spună ca aici nu me~ J rit ă Anume, cel care se dedică studiilor  ştiinţifice, şi  să te ostene şti pentru altceva dccîi spre a  j te unei vieţi contemplative să facă aceasta în aşa  preg ăti temeinic pentru via ţ a următoare. I fel încît să vadă atotputernicia, în ţelepciunea şi  bun ătatea? lui Dumnezeu r ăspândite pretuŞi ar fi o nebunie să te ocupi cu cele >   pe care trebuie să le păr ăseşti şi să negii- j tindeni, ca astfel s ă se înflăcăreze de dragostea ţi în veşnicia 1 lui şi prin această dragoste să se unească tot mai   jexi cele ce ne vor înso strîns şi mai strîns cu el, ăşa încît nimic s ă nu-1 însăşi. mai poată desprinde ele Dumnezeu pentru vecie.  j 14. Apoi trebuie să-i învăţăm că exist ă  j două vie ţ i sfre care pleacă de aici oamenii,  j 114

X

XI

Cel care însă execută lucr ări în afar ă, ca agricultura, meseriile etc, acela trebuie s ă-şi cîştige pîinea şi tot ce are nevoie pentru via ţă, dar numai cu intenţia de a tr ăi comod, iar a tr ăi comod înseamnă a servi pe  Dumnezeu cu mintea liniştită şi bine dispus ă (mente quieta et hilari) şi, servindu-1, să-i poată plăcea, si,  plăcîndu-i, să poţi fi unit cu el în eternitate. Iar  aceia care urmăresc alte scopuri în acţiunile lor, se îndepărtează de intenţiile lui Dumnezeu şi de Dumnezeu însuşi. 19. A şadar, ei trebuie să se deprind ă din prima vîrst ă să se ocupe cît mai mult  cu ceea ce conduce direct către Dumnezeu,  şi anume cu citirea Sf. Scripturi, cu exer  ci ţ ii religioase şi cu fapte bune. Căci citirea Sf. Scripturi deşteaptă şi stimulează aducerea aminte de Dum nezeu; exerciţiile religioase prezint ă omu lui pe Dumnezeu ca prezent şi-1 uneşte cu el; faptele bune îns ă întăresc această legătur ă, deoarece arată că noi umblăm într-adevăr în legea lui Dumnezeu. Aceste trei lucruri trebuie s ă fie recoman date în mod serios fiec ărui „candidat Ja pictate" (candidatus pietati ş), adică Int^egauuTTînl^  prin botez a fost sfinţit întru Domnul. 20. De aceea, Sf. Scriptur ă să fie a/fa  şi omega tuturor   şcolilor cre ştine. Ceea ce spune Hyperius 27°, că un teolog se naşte în St. Scriptur ă, vedem că o dezvoltă şi mai mult apostolul Petru cînd zice: „copiii tui   Dumnezeu au fost nă scu ţ i a doua oar ă nu din  sămîn ţă siri-căcioasă  , ci din nestri căcioasă ,   prin cuvîntul lui Dumnezeu cel vm  şi care i r ămîn-'- in veac"  (I Petru 1, 23). De aceea., în şcolile creştine această carte divină trebuie să fie preferată înaintea tuturor celorlalte c ăr ţi,  pentru ca astfel, după. exemplul lui Timotei, „de mic copil să cuno şti Sfintele Scripturi, care pot.  să- ţ i dea în ţ elepciune spre mîntuire" (2 Timotei 3, 15), „fiind hr ănit cu, cuvintele credin ţ ei"  (1 Timotei 4, 6). Frumos s-a exprimat la timpul său, asupra acestui lucru, Erasm 2S0 în  Paruclesis sau   Îndemnarea la studiul filo-

 zofiei, cînd a spus: „Sf. Scriptur ă se potrive şte tuturor; ea se apleacă asupra celor mai mici  şi  se potrive şte modului lor de în ţ elegere, nutrindui ca laptele, îngrijindu-i, sprijinindu 4  şi f ăcînd  totul pînă ce cresc în Jîristos. Dar a şa cum nu se dezice la cei mici, ea se confirmă într-un chip minunat la cei mari: pentru cei mici e mic ă ,   pentru cei mari, peste mă sur ă de mare. Nici o etate, nici un sex, nici o situa ţ ie şi nici o stare nu este înl ăturat ă de ea. Nici soarele însu şi nu e în aceea şi mă sur ă comun  şi tuturor deschis, ca învăţătura lui Hrislos. Ea nu îndepărtează pe nimeni, afar ă numai dacă cineva se înstr ăinează de ea"  etc. Şi continuă: „De ar fi tradusă în limbile tuturor popoarelor, ca s ă poat ă fi citit ă şi cunoscut ă tiu numai de sco ţ ieni şi irlandezi, ci şi de turci  şi saraceni I S-ar fuiea ca mul  ţ i să rîd ă de aceasta, dar unii vor fi cî  şliga ţ i. Ce bine ar fi dacă plugarul ar cînta din ea în urma plugului,  ţ esătorul la r ă  zboiul său, iar căl ătorul   şi-ar  u şura greul drumului cu istorioarele ei. Toate convorbirile cre ştinilor să nu- izvorascâ_  decU~ăin"ecfr~C ăci a şa sîniem, cum sînt  ^MIciifî  Ă le~noasire zilnice! Fiecare să în ţ eleag ă din ea ceea ce poate şi să exprime ceea ce poale. Cine, a r ămas în urmă să nu invidieze pe cel din  fa ţ a lui, iar cel din fa ţă să nu dispre ţ uiască -pe cel ce-i urmează  , ci sa-l încurajeze. De ce să limit ăm ocupa ţ ia comună numai la cî  ţ i-m p"  aai ş j cătrc sfîr şit, conclude ".„Noi to ţ i care la botez am depus un jur ămînt pe cuvintele lui Jîristos"  (dacă într-adevăr am jurat din inim ă), „trebuie, de îndat ă ce e posibil, încă din bra ţ ele părin ţ ilor  no ştri  şi din mî-ngîierile d ădacelor, să fim introdu şi iu învăţătura lui Jîristos. C ăci prinde r ăd ăcini mai adinei  şi mai solide ceea ce recipientul gol al spiritului a primit mai iutii.   Numele lui Jîristos să fie primul gungurit al  copilului, iar prin evangheliile sale s ă fie cultivat ă prima copil ărie şi a ş dori ca desp>re el  astfel să se povestească  , încît copiii să prind ă drag de el din frageda vîrst ă. Ş i să r ămînâ la aceste studii pînă ce prinir-o cre ştere lini ştit ă ajung să se maturizeze ca bărba ţ i

115

desăvîr  şi ţ i în Jlristos, Ferici ţ i acei fie carc-i săminţă vie încolţeşte de îndată ce o semănăm apucă moartea în miilocul acestor studii 1 într-un pămînt bun. De aceea şi Sf, Scriptur ă  A şadar, să căut ăm aceste studii din tot sufletul  cerc o credin ţă eficace {dai, ă, 6), pe care altfel  nostru, să ne îndeletnicim cu ele, să le iubim  şi, o nume şte moart ă {lacob 2, 20) „ne-am nă scut  în sfîr  şii, să aiurim cu ele  şi chiar să ne din nou, spre nădejde vie"  (I. Petru 1, 3). De transformăm in de, pentru că studiile trec în aceea este des repetată în Scriptur ă şi avermoravuri"  ctc. 2a" Acelaşi Erasm arată în tizarea că revelaţia divină se produce pentru ca Compendiul său i de teologic: „După părerea noi să  , ac ţ ionăm conform ei. Şi Hristos zice: mea n-ar fi nici o gre şeal ă dacă scrierile sfinte s- „Cînd  şti ţ i aceasta, ferici ţ i sin fe ţ i dacă o ve ţ i ar \ învăţ a pe dinafar ă  , chiar f ăr ă să le fi \  face" (loan 13, 17).   priceput, după cum zice Sf. August in"  I ctc.283 23. Credin ţ a, iubirea  şi speran ţ a se vor  Aşadar, şcolile creştine ;~n nu r ăsune de Plaut, m Terentius , Ovidiu sari Aristotel, ci de Moine, învăţ a spre aplicare în practică ,- dacă copiii (  şi Da vid şi Hristos. Să se caute însă mijloace şi c ăi to ţ i ceilal  ţ i) vor fi educa ţ i, să cread ă cu t ărie în cum s-ar putea prezenta tinerimii cre ştine Biblia iot ceea ce Dumnezeu a revelat, să  , execute întocmai ca un abecedar aî tinerimii consacrat lui ceea ce a poruncit  şi să spere ceea ce a promis. Dumnezeu (căci toii copiii cre ştini sînt sfin ţ i ţ i, 1. Aceasta trebuie s-o reţinem şi s-o imprimăm Corint. 7, 14). Căci după cum orice vorbire- con- cu grijă copiilor, pentru că de vor ca slova lui  st ă din sunete  şi silabe, tot a şa întreaga Dumnezeu să le dea virtute spre mîntuire, s ă~şi construc ţ ie a religiei  şi piet ăţ ii este cl ădit ă pe ofere atunci o inimă umilită şi devotată, gata de elementele Sf, 'Scripturi, a i se supune lui întotdeauna şi pretutindeni şi să 21, Tot ce se înva ţă din Scriptur ă trebuie să acţioneze întocmai. Aşa cum soarele < u lumina sa mi se arată aceluia care nu vrea s ă deschidă  se refere la credin ţă , dragoste  şi speran ţă. Căci aceste trei sînt acele clase supreme ochii şi aşa cum bucatele oferite nu satur ă pe cei spre care converg" toate cele ce Dumnezeu care nu vor să le mănînce, tot aşa şi lumina   prin cuvintele sale a considerat bunedivină oferită spiritului nostru,  poruncile sale spre a ne revela.. Unele ni Ic descoper ă  prevăzute pentru acţiunile noastre, precum şi el ca să le cunoa ştem, altele- ni le porun  fericirea care e promisă acelora ce se tem de ce şte ca să le facem, sau ni, le promite Dumnezeu ar fi în zadar dacă nu Ie primim cu   pentru ca noi ăs le a ştept ăm de la bună credinţă sincer ă, cu iubire plin ă de ardoare şi cu tatea sa în lumea aceasta  şi cea viitoare. speranţă neclintită. Aşa a f ăcut Avram, părintele Şi în întreaga Sf. Scriptur ă nu îuiîlnim credincioşilor, care în încrederea lui în ceva care să nu se refere la unul din aceste Dumnezeu a crezut chiar ceea ce era contrar  trei lucruri. De aceea, to ţi trebuie să fie i raţiunii. El a îndeplinit cu supunere tot ce putea învăţaţi asupra modului cum s ă pri fi mai aspru, numai fiindc ă i-a poruncit ceapă şi să se ocupe raţional cu cuvintele Dumnezeu (de a-şi păr ăsi patria sa ş*i de a-şi lui Dumnezeu,   jertfi pe propriul ăsu fiu). El a sperat cu încredere chiar acolo unde nu mai era nimic de  j sperat, sprijinit pe promisiunile lui Dumnezeu . 2.2. Credin ţ a, iubirea  şi speran ţ a să j se 28S O asemenea credinţă vie şi activă a constituit   justificarea sa. Şi pentru ca cei ce se consacr ă înve ţ e pentru practică. lui Dumnezeu să simtă acest lucru şi să-1 Este necesar să formăm creştini practicieni, şi observe permanent, trebuie să fie învăţaţi. nu teoreticieni, chiar de la începutul instruc ţiei, dacă vrem si avem adevăraţi creştini. Religia este ceva viu şi nu o pictur ă; ea îşi dezvăluie aşadar I vitalitatea în efectul său, după cum o j 116 

în mîinile lui Dumnezeu, adică dorin ţ a vădit ă de a face  şi pătimi tot ce-i place lui Dumnezeu. Acestea trebuie îmbinate, şi nu despăr ţite, nu numai pentru faptul că este just de a-1 glorifica  pe Dumnezeu prin corpul şi spiritul nostru carei apar ţin (1 Cor. 6, 20), dar  şi pentru faptul c ă Socrate este lăudat de cei vechi pentru că el a ele nu pot fi despăr  ţ ite f ăr ă a fi în primejdie. eliberat filozofia de specula ţii goale şi spinoase Cultul extern f ăr ă conştiinţa internă a adevărului si a trecut în domeniul moralei; asa si apostolii este condamnat ele Dumnezeu cînd spuilc: au ar ătat că au fost chemaţi să întoarcă pe „cine cere acest lucru din mîinile voastre?"  creştini de la discu ţii sterile şi spinoase asupra (Jes. 1, 10). C ăci duh este Dumnezeu  şi cei ce i Legii, la dragostea dulce a lui Hristos (1 Tim. 1,   se închină trebuie să i se închine în duh  şi în 5 şi cont.). La fel au procedat şi cî  ţ iva teologi adevăr  (Ioan 4, 24). Pe de altă parte, deoarece  pio şi din vremi mai recente, care au păr ăsit noi nu sîntem numai o creatur ă spirituală, ci şi disputa cu privire la problemele litigioase, corporală, cu simţiri, este necesar ca sim ţ urile încurcate, ce mai degrabă subminează biserica, noastre să fie mereu stimulate să facă în afar ă în loc s-o întărească, spre a se îngriji mai mult ceea ce trebuie să se producă în interior, în de conştiin ţă şi de pietatea credincio şilor. O, de  spirit  şi în adevăr. De aceea Dumnezeu vrea,   s-ar îndura Dumnezeul nostru de noi ca să ne deşi pune mai mult pre ţ pe interior, să fie lase să afl ăm o metod ă general ă ra ţ ional ă după observat şi ceea ce este exterior. însu şi Hristos, care să putem preda cu succes totul de ceea ce cu toate că a eliberat cultul Noului Testament de  se ocupă spiritul nostru în afar ă de Dumnezeu ceremonii şi a învăţat ca să servim lui  şi să îndrept ăm spre el toate preocupările Dumnezeu în spirit si adev ăr, totuşi   s-a rugat  acestei vie ţ i, în care s-a încurcat  şi a decă zut  tat ălui cu capul plecat  şi a continuat aceast ă aceast ă lume, spre a aspira la via ţ a cerească! rug ăciune nop ţ i întregi, a participat la Aceasta ar fi cu adevărat o scar ă sfîntă pe care adunările sfinte, a ascultai  şi i-a întrebat pe spiritele noastre, prin tot ce este şi se întîmplă, cărturari, a predicat cuvîntul lui Dumnezeu  şi a s-ar putea înălţa neîmpiedicat la izvorul cel mai cîntat imnuri religioase etc.   De aceea, dacă înalt şi veşnic,-atotstă  pînitor, al adev ăratei vrem să educăm tinerii în pietate, atunci trebuie fericiri. 28(i  să-i instruim complet  — extern şi intern  —  spre a nu se forma ipocri ţ i, adică adoratori, super25. To ţ i trebuie să fie învăţ a ţ i să ficiali, falşi, închipuiţi, simulanţi ai cultului cultive cu con ştiinciozitate pietatea intern ă divin, dar nici fanatici, care s ă se delecteze în  şi externă  , pentru ca cea internă să nu ale lor visuri şi, prin dispreţuirea cultului în ţ epenească , f ăr ă cea externă  , iar cea XVI externă să nu degenereze în ipocrizie, exterior, să distrugă ordinea şi str ălucirea  bisericii, dar nici indiferen ţ i,   pentru care  f ăr ă cea internă. exteriorul nu ofer ă interiorului nici o atrac ţie, iar  Cultul extern al lui Dumnezeu const ă în interiorul nu-i ofer ă viaţă exteriorului. vorbirea despre Dumnezeu, în predică  şi în ascultarea cuvîntului său, în invocarea lui cu 26. Trebuie să-i deprindem, corect pe copii   genunchii pleca  ţ i, în cînlarea imnurilor   să fie aten ţ i asupra lucrurilor exterioare religioase, în utilizarea sacramentelor  şi a altor  oferite, de Dumnezeu, pentru ca ei să  ştie că   forme de cult publice sau particulare. Cultul intern al Iui Dumnezeu const ă- în neîncetata Ui credin ţ a prin fapte.   gîndire la prezen ţ a lui Dumnezeu, temerea  şi iubirea lui, propria abnega ţ ie şi resemnare adevăratul cre ştinism înseamnă 117  XV

4  ÎS

24. Tot ce se pred ă tinerimii cre ştine în afar ă de Sf. Scriptur ă (  ştiin ţ e, arie, limbi etc.) trebuie astfel subordonai Sf. Scripturi, încît să fie clar că tot ce nu se refera la Dumnezeu  şi la viata ve şnică este curat ă vanitate. ■

XVII

2S. Ş i mereu să li se spună că cea XIX mai sigur ă Asemenea fapte sînt exerciţii continue în cumpătare, dreptate, caritate şi r ă  bdare. Căci cale a vie ţ ii este calea crucii,  şi de aceea Hristos, dacă credinţa noastr ă nu se sprijină pe fapte, e conducătorul vie ţ ii, a -pornit primul pe ea  şi invit ă  şi  ţ ii  şi U conduce pe ea  şi mai ales pe acei pe moartă în ea însăşi (lacov 2, 17). Ea trebuie să   pe al  ctiri'-i iube şte mai mult. ffc vie, dacă c să aducă nrîntuire. Secretul mîntuhii noastre s-a s ăvîr şit pe XVIII 27. Trebuie de asemenea să-i învăţăm să deosebească cu adevărul binefacerile  şi cruce, a fost desăvîr şit • prin cruce, şi H>  judecăţ ile lui Dumnezeu, în func ţ ie de  bazează pe cruce, căci prin ea a fost ucis vechiul  semnifica ţ ia lor deosebit ă  , cu să  ştie. să le Adam, ca cel nou creat după chipul lui Dumnezeu să poală trai.   De aceea, pe acei pe  folosească bine şl să nu abuzeze de ele. care-i iube şte Dumnezeu îi pedepse şte  şi-i cruFulgentius 287 (în Epistola o IT-a c ătre **.B Galla) cifică cu Hristos, spre a-i învia cu Hristos  şi a împarte binefacerile lui Dumnezeu în trei. Despre  sin dc-a dreapta lui în cer. Căci cu-viutui crucii, unele el afirmă că sînt ve şnice, despre altele, că   pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, mijlocesc eternitatea şi, în sfîr şit, altele sini destinate cei ce ne mîntuim, chie puterea lui Dumnezeu   pentru a fi utilizate in aceast ă via ţă. De prima (1. Corin-ienî 1, 18). Este absolut necesar s ă li categorie  ţ in: cunoaşterea lui Dumnezeu, bucuria in se întipărească creştinilor ca să înţeleagă că ei spiritul sfint şi iubirea ele Dumnezeu, care se revars ă nu se pot numi discipoli ai lui Hristos dac ă nu se în inima noastr ă.   Din a doua categorie, fac parte,, leapădă de sine şi nu poartă pe umeri crucea lui zice el, credinţa, speranţa şi mila faţă de aproapele. Hristos (Luca 14, 26) şi dacă nu sînt gata să-1 Iar  din a treia, sănătatea, bogăţia, amiciţia şi alte urmeze toată viaţa pe Dumnezeu, oriunde îi  bunuri externe, care prin sine nu produc nici fericire conduce. şi nici mizerie. 29. Trebuie să avem grijă ca în timpul  xx în carcase De asemenea, să se înveţe că sînt trei feluri de vor preda acestea toate să nu se producă nici un  judecăţi sau pedepse dumnezeie şti. Unii (pe exemplu contrariu. care Dumnezeu vrea să-i cruţe de pedeapsa veşnică) se chinuiesc aici să-şi ducă crucea, Adică trebuie să împiedicăm ca să nu audă şi  pentru ca ei să se purifice şi să devină imaculaţi, să vadă copiii blesteme, sper jururi, ca Lazăr (Daniel 11, 35, Âpoc. 7, 14). Al  ţ ii se desconsiderarea numelui lui Dumnezeu şi alte cru ţă aici, dar vor fi pedepsiţi în eternitate, ca nelegiuiri. Ci pretutindeni unde se vor întoarce, Epulo cel bogat288. Iar al  ţ ii încep cu pedepsele să nu observe decît stima fa ţă ele Dumnezeu, de aici şi le, continuă în ve şnicie, cum sînt respectarea poruncilor religioase şi grija de cei ca Saul, Antiochus, Herod, Iuda etr. De conştiin ţă. Iar dacă se întîmplă altfel, acasă sau aceea, oamenii trebuie să fie îm aţâţi să în şcoală, atunci să ştie că aceasta nu r ă-mîne deosebească totul cît mai exact, pentru ca s ă nu f ăr ă pedeapsă, ci clin contra va fi aspru se lase înşelaţi şi să prefere bunurile la îndemîna   pedepsit. Pedeapsa pentru blasfemie trebuie să simţurilor, ceea ce este destinat numai pentru mai sever ă decât ofensarea iui viaţa trecătoare, şi să nu se înspăimînte de sufe- fie totdeauna 28 Priscian ° sau pentru comiterea unui delict rinţele actuale mai mult dedt de cele ale iadului; să nu se teamă de cei care ucid mimai trupul şi extern, aratîn-du-li-se în mod clar de ceea ce după aceasta n-au ce să mai facă, ci de aceia care trebuie să se păzească mai întîi şi cel mai mult.  pot să piardă trupul, dar şi să arunce sufletul în iad (Luca 12, 4 şi 5). 30. Jntrucît noi, din cauza coruperii XXI acestei lumi şi a naturii, niciodat ă nu putem progresa alîla cît ar trebui şi chiar dacă am avansa pu ţ in, aceea şi carne corupt ă poate foarte u şor să decad ă în egoism Ui

 şi arogan ţă , ceea ce constituie pentru mîntuirea noastr ă cel inai mare pericol  (căci Dumnezeu se opune celor îngîmfa ţi) aa0, de aceea to ţ i cre ştinii trebuie să fie învăţ a ţ i clin timp că , din cauza imperfec ţ iunii noastre, str ădaniile  şi  faptele noastre nu valorează nimic, dacă nu ne vine în ajutor Hristos cu a sa perfec ţ iune, acel  miel al lui Dumnezeu, care cur ăţă lumea de  păcate"*1'   şi în care n-a f ăcut decît voin ţ a Tat ălui etc. 29a   El singur trebuie chemat în ajutor  şi numai lui să ne încredin ţăm. Abia atunci vom putea spera în mîn-tuirea noastr ă şi alor noştri, cînd vom pune piatra Unghiular ă 283 deasupra lui Hristos. C ăci a şa cum el reprezintă încoronarea întregii perfec ţiuni în cer  şi pe  pămînt, tot astfel el este şi unicul ini ţiator si desăvîrsitor al credin ţei, iubirii, speranţei şi fericirii noastre. Căci r ăriri-tele pentru aceasta 1-a trimis din cer, ca devenind   JLmmanucl (   DumnezctMxm) s^-unească am nou pe~~oameni cu Dumnezeu, şi printr-o via ţă sfîntă în corp

omenesc să ofere oamenilor un model de via ţă divină, şi murind nevinovat, s ă sufere vina lumii   prin sine însuşi, iar prin sîngele s ău să cureţe  păcatele noastre, în fine, prin învierea sa s ă arate că a învins moartea prin moarte şi, înălţîn-du-se la cer, să trimită de acolo Sfîntul_ Spirit,  _chezaşul jrrjntuirii noastre, prin care el asigur ă, ca şi în templul său, sălăşluirea, stă pînirea şi mîntuirea noastr ă atîta timp cît' tr ăim aici în luptă, ca apoi să ne deştepte si să ne ia la el,  pentru ca să ajungem şi noi acolo unde se. poate  privi slava sa etc. 31. Acestui Mîntuitor unic şi etern al tuturor, împreună cu Tatăl şi Spiritul Sfînt se cuvine laudă, cinste, mulţumire şi glorie în vecii vecilor. Amin. 32. într-adevăr, felul şi modul în care toate acestea trebuie executate cum se cuvine vor  trebui prescrise în mod special pentru toate clasele şcolii.

Capitolul XXV 

Dacă dorim reforma şcolilor după normele aâ^v^i ţ uluL^re^ni3m, atunci fie că scrierile  păgîne se înlătur ă cu totul din şcoli, fie că le folosim cu mai multă precauţie decît pînă acum ■; recomand  relativ la aceasta

1. O necesitate inevitabil ă ne constrânge s ă ne ocupăm de o chestiune pe care în capitolul   precedent doar am menţionat-o. Dacă vrem cu adevărat să avem scoli creştine, atunci trebuie să înlătu-r ăm din ele accesul la autori p ăgîni. Dintr-un început voi expune mai întîi motivele care mă determină la aceasta şi apoi voi ar ăta  precau ţ iile ce trebuie luate la citirea lucr ărilor  acelor învăţ a ţ i ai

luîMi, spre a ne însu şi frumoasele lor  cuget ări, vorbe şi fapte. 2. Ca să mă ocup cu toată grija de   Numai di această chestiune mă îndeamnă iubirea, ardoare gloria lui Dumnezeu şi mîntuirea oamenilor, întrucît  pentru  Dumnezeu constatăm că cele mai bune  şcoli cre ştine recunosc pe Hristos numai cu numele, însă în realitate nu găsesc plăcere decît în a se ocupa cu autori ca 119

Tcrenlius, Plani, Cicero, Ovid, Cahtllus  şi Tibidlus "'  M  , cu muze şi Venera. /V aici ■reiese că noi cunoa ştem lumea mai bine decît pe   Rrislos, ori pe cre ştini trebuie să-i căut ăm în mijlocul cre ştinăt ăţ ii. Cuci celor mai învăţ a ţ i bărba ţ i, chiar  şi reprezentan ţ ilor în ţ elepciunii divine  —  teologilor, Uris-tos le ofer ă doar  înf ăţ i şarea, Arisiuid înstî cu gloata de pagini —   sîngele  şi spiritul. Aceasta constituie îns ă. un abuz groaznic şi o profanare ruşinoasă a libertăţii creştine şi este un lucru* extrem de  periculos, c ăci:

oare, poporului să alerge la Dumnezeul sun? (8, 19), Şi Uristos spune: „Cerceta ţ i Scripturile" (ioan 5, 39). ■

5. Iar că această voce a lui Dum- Cele ncmi este cea mai str ălucitoare lumin ă treiiea pentru intelectul nostru şi cea mai perfectă regulă pentru acţiunile noastre şi i» amîndouă direcţiile ne ofer ă cel mai mare sprijin, el a mărturisit-o suficient ele clar prin urm ătoarele cuvinte: „Iat ă , r-am învăţ at porunci şi legi! S ă le păli ţ i a şadar  şi  să le împlini ţ i, căci în aceasta id ă în ţ elepciunea voastr ă  şi cumin ţ enia voastr ă înaintea ochilor popoarelor, care, auzind de toate legiuirile acestea, vor zice : 3. Mai întîi, copiii no ştri sînt nă scu ţ i pentru «Numai acest j>opor mare este un popor în ţ elept  şi Cauze pentru cer  şi renă scu ţ i Imn Sf. Spirit, de aceea trebuie  priceput»"  (V. Moise, 4,5—6). Şi la josua zice el: „S ă care trebuie să fie forma ţ i să devină cet ăţ eni ai cerului  şi să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci  să fie înl ăturate facă mai întîi cuno ştin ţă cu cele cere şti, cu căl ăuze şte-te de ea ziua  şi noaptea, ca să pline şti  scrierile  Dumnezeu, JIris-tos, îngerii, Abraham, Isac  şi întocmai tot ce-'i scris într-însa,; atunci vei fi cu  pugîne din Iamb etc. Şi este liot ărît ca aceasta să se facă îna- izbînd ă în căile tale şi vei păşi cu spor"  (Iosua 1, 8). Şi  şcolile intea tuturor celorlalte, iar toate celelalte s ă fie  prin David: „Legea Domnului e f ăr ă prihană , întoarce cre ştine  şi m Domnului e credincioasă , introduse lăsate la o parte, mai întîi din cauza nesiguran ţei   sufletele; ărturia cele divine acestei vieţi, ca. nimeni să nu fie smuls în ţ clep ţ e şte pruncii"  (Psalm 18, 7). în si'îr şit, Apostolul nepregătit, în al doilea rînd pentru faptul c ă mărturiseşte că „toat ă Scriptura este insuflat ă de  Primele  primele impresii persist ă cel mai bine (dacă sini.  Dumnezeu  şi de folos spre învăţătur ă etc, ca omul lui (cauze) sfinte) şi asigur ă tot ceea ce va trebui să mai  Dumnezeu să fie bine preg ătit pentru orice lucru bun"  (II Timotei 3, 16, 17). Acela şi lucru a fost recunoscut şi executăm în viaţă. mărturisit de cei mai în ţelepţi oameni (creştini cit Cele dc-al 4, f n a ţ  doilea rînd, Dumnezeu, cu toate ' că s-a adevărat luminaţi). Chrisostom spune: „Ceea Ce îngrijit din plin pentru poporul s ău ales, totu şi nu trebuie să învăţ am şi ceea ce nu ne folose şte sa ştim să i-a indicat alt ă  şcoala decît propriul său l ăca ş , afl ăm din Scriptur ă" .295 Iar Cassiodor: „Scriptura este unde ei însu şi este învăţătorul nostru, iar pe noi ne  şcoala cerească , cultur ă pentru via ţă , un amfiteatru al  face elevi, dîndu~ue vocea profe ţiilor sale ca adevărului, pe drept singura disciplin ă , care ocupă , pe învăţătur ă. Căci astfel a vorbii: prin Moise: elevi cu sim ţ iri rodnice  şi nu cu sunetul vorbelor  „Ascult ă  , Isracle, Domnul Dumnezeul nostru este de şarte etc."aa6  singurul Domn. S ă iube şti pe Domnul Dumnezeul  6. Dumnezeu a interzis în mod expres Cele d.  poporului t ău, din toat ă inima ta., din tot sufletul iau  şi din său atît învăţătura (clocJLrjna)_  P atr «le<: cît şi obiceiurile toat ă puterea ta. Cuvintele acestea, pe care  ţ i le  păgânilor. „Nu deprinde ţ i căile neamurilor"  (Ieremia 10,  spun eu ast ă zi, să le ai în inima la  şi în sufletul t ău. 2). De asemenea: „Au doar ă în Israel nu este Dumnezeu, S ă le întipăre şti  şi fiilor t ăi  şi să vorbe şti de ele de vă duce ţ i să întreba ţ i pe Baal Zelub, dumnezeul  cînd  şezi în casata, cînd mergi pe calc, cînd te  Acronului?" (4. Cartea regilor 1, 3). „Nu se cuvine, oare, culci şi cînd te scoli"  .(V. Moise 6, 4 etc). Şi j prin  poporului să alerge la Dumnezeul său? S ă Isaîa;JvE«   sînt Domnul Dumnezeul t ău care ie înva ţă spre folosul t ău şi te duce pe calea pe care trebuie să mergi'J  (48, 17). De asemenea: „Nu se cuvine, 12Q

întrebe, oare, -pe mor  ţ i pentru soarta celor vii? întreba ţ i legea  şi descoperirea! De nu vă vor  vorbi asemenea cuvîntului acesta, atunci nu-i lumină în ei,"  (Isaia 8, 19, 20). Şi de ce? Pentru că „toat ă în ţ elepciunea este de la Domnul  şi cu el este în veac. Răd ăcinaîn ţ elepciunii, cui s-a descoperit?" (înţelepciunea lui Isus Sirah 1,1,6). „Au vă  zut lumină  şi au locuit pe pă-mînt  şi calea ştiin ţ ei n-au cunosmt ele. Nici nu s-a auzit  de ea în Canaan, nici nu s-a vă  zut în Icruan.   Nici fiii Agatei, cei ce caut ă în ţ elepciunea cea de pe pă~ mini, negu ţătorii  şi povestitorii de  pilde  şi cei ce caut ă priceperea n-au cunoscut, nici nu  şi-au adus aminte de căr ările ei. Ci cel  ce  ştia toate o  ştie  şi pe aceasta. Aj lai-a toat ă calea ştiin ţ ei şi a dat-o lui îacob, sluga sa, si lui  Israel cel iubii de dînsul"  (Baruh 3,' V, 20, 21, 22, 23, 32, 36, 37). „N-a f ăcut a şa oricărui neam  şi judecăţ ile sale mi le-a ar ătat lor"  (Psalm 147, 9). e de-al y^ Şi dacă totuşi vreodată poporul său cincilea

* 'i

v , ,-,'-,

-,

■

.

s-a îndepărtat de la legea sa şi a urmat ademenirilor imaginaţiei omeneşti, atunci Dumnezeu nu numai că i-a ar ătat greşelile,  pentru că păr ăsea izvorul în ţelepciunii (Baruh 3, 12), „dar i-a ar ătat că f ăcea, două rele,  şi anume: păr ă  sea izvoarele apei celei vii  şi~ şi  să  pa finimi sparte care nu pot  ţ ine apă"  *(leremia 2, 13). Tînguirea sa prin Osca c ă   poporul său are prea multe relaţii cu paginii o completa: „Dacă cu a ş scrie pentru el o mie de   porunci ale legii mele, ele sini privite ca ale unui str ăin"  (Osca 8, 12). Şi mă rog — fac oare altceva acei creştini care nu lasă din mînă nici ziua, nici noaptea căr ţile păgînea97 şi nu se sinchisesc de căr ţile lui Dumnezeu, ca şi cum ar  fi un lucru ce nu i-ar privi? Doar  „acestea nu   sînt în de  şert date vouă  , ci ele sînt via  ţ a voastr ă", după cum mărturiseşte Dumnezeu (V. Moise, 37, 47).

e dc-al $■ De aceea. adevărata Biserică şi ade- şaseka văraţii veneratori ai lui Dumnezeu n-au c ăutat niciodată alta şcoală, decît numai în cuvîntul lui Dumnezeu, din care provine înţelepciunea adevărată şi cerească, ce întrece toată înţelepciunea din lume şi

din care ne atlă p'ăm. Aşa spune Davicl despre sine; „Mai mult decît pe vr ă jma şii mei rn-ai în ţ elep ţ ii, cu porunca ta, că în veac a mea este;  Mai mult decit învăţătorii mei am priceput că la mărturiile tale gîndirea mea este (Psalm 118, 98). La fel vorbeşte şi Solbmon, cel mai înţelept dintre muritori: „C ăci Domnul d ă în ţ elepciune, din gura lui izvor ăşte  ştiin ţ a  şi prevederea"  (Pilde 2, 6). De asemenea, mărturiseşte Isus din Sirah (în prefaţa căr ţii sale) că în ţ elepciunea sa  provine din citirea legii  şi a profe ţ ilor. De aici, acea bucurie a sfin ţilor că în lumină văd lumina lui Dumnezeu (Psalm 36, 10). „Ferici ţ i sîntem,  Israele, că cele ce-i plac lui Dumnezeu ni s-au ar ătat"  (Baruh 4, 4). „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vie ţ ii celei ve şnice"  (loan 6, 68). 9. Exemplele tuturor secolelor atest ă cele de-ai că ori de cîte ori Biserica s-a ab ătut de  şaptelea la izvoarele lui Israel, aceasta a fost cauza dezbinării şi a greşelilor. Cu   privire la sinagoga israelită se cunoaşte îndeajuns din tînguirile profeţilor, iar cît priveşte biserica creştină, aflăm din istorie c ă ea a fost puternică atît timp cît în ea a fost cultivată adevărata credinţă de către apostoli şi de către  bărbaţii apostolici care s-au str ăduit numai pentru în v ă lătura evanghelică, însă de îndată ce paginii au năvălit cu gr ămada asupra bisericii, a sc ăzut prima ardoare, precum şi tendinţa de a separa ceea ce e curat de necurat, şi atunci a început să se citească căr ţile păgîne, mai întîi în particular  şi apoi chiar public. Dar ce amestec ătur ă şi ce confuzie a   provenit de aici o vedem acum. Au pierdut cheia înţelepciunii chiar acei ce se l ăudau că numai ei o poartă. Astfel, în loc de o dogmă de credin ţă (pro fidei cijUculis) , au aparul o~serie de păreri izolate (ppinio-nwi signienia), de aici au provenit dezbin ările şi litigiile, al c ăror sfîr şit nici astăzi nu poate fi prev ăzut, şi de aceea dragostea s-a r ăcit, religiozitatea a disp ărut, iar   sub numele cre ştinismului ■ a renă  scut ăp gînismul, care domină încă. Ameninţarea Domnului trebuie împlinit ă: 121

„că acelora care nu vorbesc după cuvântul  I lui ei.  Ajunge, cre ştini, cil v-a ţ i ocupat cu prostia, nu Ic va r ă sări zarea dimine ţ ii"  (Isaia 8, 20). De termina ţ i cu ea! Dumnezeu ne cheamă la ceva aceea,  Dumnezeu a turnai asupra lor un duh de mai bun, sâ-i urmăm chemarea lui! Hristos, toropeal ă  şi le-a închis ochii,  şi drept aceea orice eterna în ţ elepciune a lui Dumnezeu, a descins descoperire [   pentru ci este ca graiurile dintr-o în l ăcaşul s ău o şcoală 'pentru copiii Domnului, carte pecetluit ă etc., pentru că s-au temut de unde conducătorul  şi diriguitorul suprem este Dumnezeu, după porunca si învăţătura ome- Sf. Spirit, iar profesori  şi învăţători sînt profe ţ ii nească (isaia 29 V. 10, 11, 13, 14). O, cit de  şi apostolii, to ţ i înarma ţ i cu adevcirata adevărat se va împlini cu ei ceea ce Sf- Spirit a în ţ elepciune, bărba ţ i sfin ţ i, care indică limpede spus despre filozofii pagini, „că s-au r ăt ăcit in ti rumul adevărului şi al mîntuirii, prin cuvînt si  gîndurile lor  şi inima lor cea neîn ţ eleg ătoare s-a   prin pild ă. O  şcoal ă  , în care elevii sînt numai întunecat  (Romani 1, 21). Iar  ca biserica să se ale şii lui Dumnezeu, cei din ţ ii r ă scumpăra ţ i ai  poat ă cur ăţ a de stricăciune, nu exist ă alt ă cale lui Dumnezeu  şi ai Mielului, supraveghetorii  şi  sigur ă decît să lase la o parte comentariile  pă zitorii sînt îngerii  şi arhanghelii, st ă pînirea şi omene şti seducătoare  şi să se întoarcă iar ăşi la  puterea fiind în ceruri (Efeseni 3, 10). Acolo se   singurele izvoare carate ale lui Israel, iar nouă ofer ă o în ţ elepciune perfect ă  şi sigur ă  , care  să ne revină instruirea şi conducerea noastr ă  şi a întrece toate ra ţ ionamentele creierului -unuin  şi copiilor no ştri în Dumnezeu  şi al său cuvînt. care se extinde peste toate domeniile vie ţ ii  Numai atunci se va realiza profe ţia că „to ţ i copiii  prezente  şi viitoare. C ăci numai gura lui   Bisericii vor fi ucenici ai Domnului"  (Isaia 53,  Dumnezeu este singurul izvor din care ies toate   pîraiele în  ţ elepciunii adevărate; chipul lui 13).  Dumnezeu  —    singura ăclie f  care radiază Ctlc de-al 10. Iar noi, în demnitatea noastr ă ereş-nptuUa adevcirata lumină; cuvîntul lui Dumnezeu -■ tineasr ă (noi, care prin Mristos am devenit copiii lui unica r ăd ăcină din care apar liistarcle  Dumnezeu, o sacerdolie re-' gească a{'8  şi mo ştenitorii adevăratei cuno ştin ţ e. De aceea, fericiţi sînt cei timpurilor viitoare), nu trebuie să admitem ca noi şi cit co- ce privesc faţa lui Dumnezeu, sînt atenţi la gura   piii noştri să fim îndepărtaţi şi să ne depravăm, aşa sa şi primesc în inimă cuvîntul său, căci aceasta încît să fini în relaţii j strtnse cu paginii profani şi sa ne este singura calc dreapt ă şi de nezdruncinat a entuziasmam de ei. Desigur, educaţia fiilor de regi şi înţelepciunii adevărate şi veşnice, f ăr ă de care  principi nu se încredin ţează unor paraziţi, poznaşi şi bufoni, nu există alta. ci unor pedagogi, bărbaţi serioşi, înţelepţi şi pioşi. Iar noi nu //. Nu trebuie să trecem sub tăcere Cele de-al  cu cîtă roşim să dăm ca educatori micilor fii ai Regelui Regilor, seriozitate  Dumnezeu a interzis nmă!ea   poporului său orice fr ăţiorilor lui Hristos, mo ştenitorilor eternit ăţii, pe un } ■ relicve ale păgî-nîsmului şi ce s-a întîmplat acelora care au  glume ţ ca Plaut, pe un obscen cum e Catul, un impur ca nesocotit această poruncă. „Domnul Dumnezeul t ău va Ovid, pe un batjocoritor de Dumnezeu cq Lucian aU9, izgoni dinaintea ta popoarele acestea, etc. Idolii sculpta ţ i ai trivial ea Mar  ţ ial 300 şi pe alţii din grupul lor, care nu cunosc dumnezeilor lor să-i arde ţ i cu foc; să nu dore şti a lua şi nu se tem de adevăratul Dumnezeu? întrucît ace şti autori argintul sau aurul de pe ei, ca să nu- ţ i fie aceasta, cursă , că au tr ăit . singuri, f ăr ă speranţă într-o viaţă mai bună şi s-au urîciune sînt ace ştia înaintea Domnului Dumnezeului t ău.  bălăcit numai în b ăltoaca vieţii prezente, pot atrage în Ş i urîciunea idolească să n-o duci în casa la, ca să nu cazi aceeaşi mm darie si pe acei care se ocupă de  sub blestem cu ca"  (V. Moise 7, 22, 25, 26). Şi capitolul 12: „Cină Domnul Dumnezeul t ău va pierde de la fa ţ a ta  popoarele la care mergi, ca să le cuprinzi,  şi după ce le 122

13. Daca cineva ar zice că abuzul nu Refugiul  m cuprinde  şi ie vei a şeza în pâmîntul lor, trebuie imputat lucrurilor, ci persoanelor, atunci să te pă ze şti, ca să nu cazi în cursă şi să  Ie urmezi lor, după ce le vei pierde de pe fa ţ a  şi că exist ă cre ştini pio şi care nu sînt corup ţ i  pământului,  şi să nu cau ţ i pe dumnezeii lor,  prin citirea căr  ţ ilor pă gîne, la aceasta r ăspunde   zicînd: cum au slujit popoarele acestea Apostolul: Ş tim că idolul nu este nimic, clar nu dumnezeilor lor, a şa voi face. şi eu". Ci „'foaie to ţ i an cuno ştin ţ a (ca să poată discerne).  Dar  cîte vă poruncesc sili ţ i-vă sa le împlini ţ i, şi nici vede ţ i ca nu cumva aceast ă libertate a voastr ă  să ad ăugi şi nici să la şi ceva din ele"  (V. Moise,  să ajung ă poticnire pentru cei slabi (I. Corinteni 12, 29 ş.u.). Cu toate că iGstta le-a adus aminte 8, 4, 7, 9). Deşi milostivul Dumnezeu fere şte pe aceasta după victorie şi i-a sf ătuit să înlăture mulţi de cădere, totuşi nu sîntem scuza ţi dacă idolii str ăini (losua 24, 23), totu şi ei n-au toler ăm cu ştiin ţă si voinţă asemenea atracţii ascultat, ci au căzut cu totul în idolatrie, pîn ă la unse cu sucul subtilit ăţilor  şi al eleganţei (am în distrugerea arabelor regate. Iar noi, avînd vedere diferite inven ţii ale creierului omenesc asemenea exemple, să nu devenim mai sau ale perfidiei diavolului), pentru c ă este mai mult ca sigur că unii, ba chiar cei mai mul ţi se înţelepţi? lasă ză păciţi prin ele şi ajung cu siguranţă în Scrierile 12. Dacă cineva ar spune: C ăr  ţ ile nu ■ pă gîne sînt    plasa satanei. ăS ascultăm mai bine de  sînt idoli. R ăspund: sînt resturi de la idoli acele popoare pe Dumnezeu, să nu aducem în casele noastre idoli 305 care Domnul Dumnezeu le-a distrus în fa ţa poporului s ău şi să-1 punem pe Dago alături de arca bunei creştinesc — la fel ca şi atunci, ele sînt îns ă mai periculoase înţelegeri şi să nu amestecăm acea înţelepciune decum erau pe atunci. Căci atunci au căzut în laţ numai acei care vine de sus cu cea p ămîntească, animală şi a căror inimă era îndobitocită, dar acum se lasă amăgiţi şi chiar satanică şi să nu oferim prilej de cădere a cei mai deştepţi (Colos. 2,8). Acolo era vorba de operele mînici lui Dumnezeu asupra copiilor no ştri. mîinilor omeneşti (cum Ic numeşte Dumnezeu cîncl 14. Aici se potriveşte probabil acea  Alegorie reproşează slujitorilor idolilor prostia lor), aici opere ale alegorie pe care ne-a transmis-o Moise. spiritului omenesc. Acolo î ţi lua vederea str ălucirea aurului  Naclab şi Abihoa, fii ai lui Aron, care şi a argintului, aici î ţi orbeşte mintea plăcerea înţelepciunii abia deveniser ă preoţi (şi nu-şi cunoşteau bine corporale. Şi cum?   Mai po ţ i t ă g ădui că scrierile pă gîne nu serviciul), au pus în c ădelniţele lor, în loc de foc  sînt idoli? Cine a îndepărtat atunci pe împ ăratul Iulian de la sfînt, foc str ăin (adică obişnuit) spre a tămâia Hristos:îUJ ? Cine a luat minţile Papei Leon al X-lea, încît înaintea lui Dumnezeu, de aceea fulgera ţi au socotea ca o legendă istoria despre Hris-tos? a02 De ce spirit a fost ele focul lui Dumnezeu şi mistuiţi în faţa fost însufleţit Bembo cînd îl sf ătuia pe cardinalul Sadolet s ă lui (III, Moise 10, 1 ş.u.). Şi ce sînt copiii nu citească Sf. Biblie (cu motivarea că unui bărbat atît de cre ştinilor decîl acea preo ţ ie sfînt ă  şi nouă , cult nu-i stau bine aceste inep ţii) ? sm Oare cine atrage şi care să aducă jertfe duhovnice şti pl ăcute lui astăzi pe atîţi italieni în ţelepţi ca şi pe alţii la ateism?304 în  Dumnezeu (I Petru 2,5). Dacă umplem  biserica reformată a iui Hristos n-ar mai trebui s ă existe atei cădelniţele, adică mintea, cu foc str ăin, ce facem noi altceva clecît să trezim mînia divin ă care să aducă după ei mirosul ucigător al unui Cicero, Plaut  împotriva noastr ă? Oare nu tot ce vine din alta . sau Ovidl   parte decît din spiritul lui Dumnezeu este str ăin inimii unui cre ştin şi aşa trebuie să fie? De acest fel sînt majoritatea r ătăcirilor filozofilor  şi  poeţilor păgîni, după mărturia Apostolului (Rom. I, 21,22; Colos. 2,8,9). 123

Şi nu f ăr ă temei poezia a fost înmiit ă de către Iiieronymus vinul demonic 1*00 (vi-imni dacmomxm) cu care (diavolul) îmbat ă şi adoarme spiritele, neprevăzătoare şi le produce în vis cele mai periculoase tenta ţii şi cele mai detestabile patimi. Iat ă de ce oricine trebuie să se păzească de o asemenea băutur ă satanică.

 j întunericul ra ţionamentelor omeneşti, ri| dieă-ţi ochii în sus! Din cer vine adev ă  j rata lumină, de la Părintele luminilor.   j Dacă între oameni scânteiază sau str ă| fulger ă ceva, acestea nu sînt decît nişte | mici scântei, care, pentru cei ce stau în  j întuneric, par că se agită şi că înseamnă ceva, iar noi, cei care purtăm în mină 15. Dacă nu urmăm sfatul lui Dumnezeu, ce tor ţa arzătoare (anume, cuvîntul str ă S ă ne îndeamnă la aceasta, atunci efesenii vor  fulger ător al lui Dumnezeu), de ce avem  pe depune mărturie împotriva noastr ă, în ziua nevoie de asemenea scântei? Căci dacă  judecăţii, întrucît ci, de îndat ă ce le-a r ăsărit se discută, atîta' despre natur ă, nu se lumina înţelepciunii divine, au ars toate c ăr ţile linge decît strachina, f ăr ă să se atingă cele indiscrete ca nefolositoare lor, precum şi smintîna! Iar în Sf. Scriptur ă stă pînul creştinilor (Fapt. Apos!. W, 19). Biserica actuală naturii explic ă cele mai mari mistere a grecilor a interzis sub pedeapsa anatemei referitor la operele sale şi descoper ă citirea căr ţilor filozofice şi poetice scrise de mobilele prime şi ultime ale tuturor  str ămoşii lor în frumoasa lor limb ă, deşi creaturilor, ale celor văzute şi nevăzute. str ămoşii lor erau consideraţi ca poporul cel mai Cînâ vorbesc filozofii despre moral ă, fac înţelept din lume. Aşa se explică de ce întocmai ca păsările ale căror aripi sînt imit ăm Dumnezeii i-a ferit pîn ă acum de molima acoperite cu clei, care zboar ă puţin, cu efeseni anticreştină, deşi după puhoiul năvălirilor  mare sfor ţare, dar tot nu ajung departe.  barbare au căzut in mare ignoranţă si superstiţie. Scriptura conţine adevărata deîn această privinţă ei merită să fie întru totul Dar  imitaţi (după introducerea unui studiu temeinic al scrierilor sfinte), spre a putea mat u şor  seriere a, virtuţilor, îndemnuri pătrunzătoare ce îndepărta confuzia şi întunericul preluat din str ă bat pînă în măduva oaselor şi exemple vii  păgînisin.  ţ  ffC ăci numai în lumina lui Dumnezeu  pentru toate. Cîncl paginii vor sa înve ţe pietate, vedem lumină"  (Psalm 36, 10), „Voi, cei din ci învaţă superstiţie, întrucît ei n-au cunoştinţă casa. lui lacov, veni ţ i să umbl ăm hi lumina adevărată nici despre. Dumnezeu şi nici  Domnului" (Isaia 2,5)j> despre voinţa, sa.v„întunericul acoper ă  pămînlul, şi bezna —popoarele; iar peste line, 16. Să vedem mai întîi cu ce argumente vine Sioane, r ă  sare Domnul  şi slava lui raţiunea umana împotriva celor sus ţinute,  str ăluce şte peste tine"  (Isaia 60,2)i Dacă r ă  sucind ase ea un şarpe, numai să tiu fie vreodată copiilor luminii le-ar fi permis s ă.  prinsă de credin ţă şi sase supună lui Dumnezeu. se apropie de copiii întunericului spre a Ea afirmă următoarele: vedea, diferenţa şi apoi iar ăşi bucuroşi să 17.  Mare în ţ elepciune este cuprinsă în căr  ţ ile  păşească pe calea luminii şi să-i compătimească  filozofilor, oratorilor  şi poe ţ ilor. R ăspund; demni  pe acei care umblă în întuneric, atunci ar apărea de întuneric sînt acei care-si îndep ărtează ochii cît este de insuportabil s ă preferi seînteile lor  de lumină. Desigur, şi bufniţei i se pare crepus- luminii noastre şi că e o nebunie insult ătoare culul zilei ca miaz ăzi, clar animalele născute in faţă de Dumnezeu şi de sufletele noastre av a lumină văd. altfel. O, omule J nechibzuit, care   prefera, faţă de lumina noastr ă, acele scântei. „Ce folose şte progresul în ştiin ţ a lumească dacă cauţi lumina, clar ă în j d ăm înapoi în cele divine? S ă umhl ăm oare după năluci trecătoare şi să dispre ţ uim misterele cere şti? S ă ne ferim de asemenea căr  ţ i  şi să le evit ăm din dragoste fa ţă de Sf. Scriptura,  Fat ă de aceasta să mai ales că ele se impun şi atrag prin înl ătur ăm eiociniă  , dar sînt seci în virtute şi obiec ţ iile

1.  Despre marea nietepc-iune in. scrierile  pă gîm

124

în ţ elepciune, după cum spune Isidor. zm Ce să ţelor  şi ale artelor filozofice nu se află nicăieri mai mai lăudăm asemenea căr ţi? Ele sînt coji f ăr ă  bine ca în Sf. Scriptur ă311. Astfel, în calitatea sa de miez. Pe bună dreptate se exprimă Philipp învăţător (magisterium), trebuie admirat Sf. Spirit Melancîiton. „Ce învaţă filozofii în general,  şi care, deşi iirmăreşte să ne înveţe mai întîi cele anume acei care ■înva ţă mai bine, decit  nevăzute şi veşnice, ne arată in acelaşi timp autoîncreăerea  şi iubirea de sine? Cicero, în   pretutindeni relaţiile între ceea ce este natural şi   scrierea sa „De finibus bonorum el ceea ce este artificial şi ne ofer ă calea pentru toate maior  ,itin"' im  , pre ţ uie şte fiecare fel de virtute gîndurile şi acţiunile înţelepte. Despre toate acestea după iubirea de sine. Cit ă mîndrie şi vanitate nu nu întîlnim nici m ăcar o umbr ă la filozofii pagini.  se afl ă la Platou! Mi se parc că este greu chiar   şi pentru un spirit marc  şi puternic, cînd se De aceea, pe bună dreptate, a scris un teolog c ă antrenează în citirea unor asemenea lucr ări, de   frumoasa în ţ elepciune a lui Solomon a constat în a evita să nu- fie corupt piuă la urmă de acea, aceea că el a introdus legea  N  lui Dumnezeu în minte înalt ă  şi încrezătoare în sine. învăţătura case, în şcoli şi în palate. Atunci de ce să nu avem lui Arislotel se prezint ă  , în general, într-un speranţa că înţelepciunea solomoniană, adică  spirit polemic. De aceea noi nu~i acord ăm nici înţelepciunea cerească şi adevărată, va reveni la noi cel din urmă loc intre autorii de filozofie dacă, în loc de scrieri p ăgînc, îi vom imprima moral ă etc. (Compend. de teologie, capitolul tineretului legea lui  Dumnezeu şi-i vom prescrie despre păcat).30" reguli pentru orice relaţie de viaţă? Să acţionăm aşadar, ca tot ceea ce ne poate face mai înţelepţi, să  AI   pnvirc -jg_  ge ma| S pUne: tiC'iiiar dacă ele nu 'lr° 'pentru î' nva0 da fapt teologie, ele înva ţă totu şi filo-filozofic zofie, avem în casă, chiar şi acea înţelepciune externă, aşa care nu se poale procura din^SJ^ Ş crif^ jur ă  , ce ştrve şie zisă laică, pe care o numim filozofie. Sa admitem numai spre mîntiiire". R ăspund : tflîsvdriU  că au fost vremi nefericite cînd fiii israeli ţi trebuiau în ţ ekfcw^mestccnvmlul kt i Dumnezeu întru cele înalte..."/  să se ducă la filisteni, ca să-şi ascuce fierul de plug, (IsusSirah 1,5). Adevărata filozofie nu este altceva decît ori sapa, ori toporul, ori securea, ori mistria, pentru   profunda cunoaştere a lui Dumnezeu şi a operelor sale, că na era nici un fierar • pe pămîntul Israelului (1, care nu se pot învăţa nicăieri mai bine decît din gura lui Sam. 13, 19, 20). Este oare necesar să fim mereu Dumnezeu. De aceea, Si Augustin, aducînd lauda sa Sf. constrînsi şi apăsaţi ca israeliţii? Faptul ne supar ă Scripturi, zice: „Aici este filozofia, deoarece cauzele tutu- doar în sensul c ă: aşa cum filistenii livrau ror creaturilor se afl ă în Dumnezeu, Creatorul. Aici e isracliţilor sape şi securi, dar în nici un caz s ă bii ce elica, fiindcă o via ţă cinstit ă  şi virtuoasă nu se poale   puteau' fi folosite împotriva lor, tot aşa putem dobîndi decît prin. dragostea îndatoritoare  şi dreapt ă a lui   prelua de la filozofii ăpgîni diferite reguli  Dumnezeu  şi a aproapelui. Aici este logica, întrucîi silogistice, spre a scoate concluzii, ' precum şi adevărul   şi lumina spiritelor ra ţ ionale reprezint ă  , pe figuri de stil, îns ă in nici un caz s ă bii şi lăncii însu şi Dumnezeu. Tot aici se afl ă si fericirea statelor,  pentru combaterea ateismului şi a superstiţiilor.  De   pentru că statul nu poale fi mai bine men ţ inut decît pe aceea, dorim mai mult acele timpuri ale lui •temelia şi leg ătura credin ţ ei şi a bunei în ţ elegeri, în care Solomon  şi David, cînd filistenii erau învin şi, iar  to ţ i iubesc binele 'comun, iar cel mai înalt  şi adevărat bun Israelul domnea si se bucura de ale sale bunuri. comun este Dumnezeu"  .31°. Şi în vreai ea noastr ă au demonstrat unii că temelia tuturor  ştiin-

125

3. Si mai /O.   Numai de dragul stilului, cei ce pane, din Hristos ne cheamă din lume, iar ei ne cufundă în 'studiază limba latină trebuie să cifcască elegan ţ ei P e ea. Hristos ne înva ţă abnegaţia de sine, ei Terentius, Plaut  şi pe alţii. La aceasta  siilului.  primul iubirea de sine. Hristos îndeamn ă la umilinţă, ei r ăspuns; trebuie oare ca pe copiii  Primul  noştri, pentru a-i din contra la îngâmfare. Hristos caut ă pe cei învăţa să vorbească, r ă spuns sg_j {|ucem |B taverne, cârciumi,   buni la suflet, ei îi ăslbăticesc. Hristos   birturi, spelunci şi alte cloace asemănătoare? Căci unde —  recomandă simplitatea porumbeilor, ei ofer ă mă rog — pot conduce tineretul Terentius, Plaut, Catul şi arta vicleniei în mii de chipuri. Hristos ne Ovid şi al ţii, decît în asemenea localuri murdare? Ce ofer ă ei îndeamnă la modestie, ei la persifl ări, Hristos altceva decît farse, glume, ghiftuial ă, orgii, bacanale, iubeşte pe credincioşi, ei se arată ca dragoste trivială, necuviinţă, diferite, vicleşuguri si multe neîncrezători, limbuţi şi încă păţînaţi. Şi spre a altele, de 1a cai*c trebuie; s ă i se întoarcă ochii şi urechile, încheia cu cîteva cuvinte apostolice: „Ce creştinului, oriunde d ă de ele. Credem oare că omul în sine împărt ăşire are lumina cu întunericul? Ş i ce nu este suficient de corupt şi de aceea trebuie să i se oU-ra învoire esie între Hristos  şi Veliar sau ce parte dinafar ă fel de fel de necuviinţe, ca să se a ţîţe focul cu foaie arc un credincios cu un necredincios?"  (lî. şi explozor  şi intenţionat să-1 împingem mai mult în Cnrinteni 6, 15). Just spune, de asemenea, şi corupţie? Se va repro şa că mi. tot ce g ă  sim la autorii Erasm (în parabolele sale): „Albinele evit ă respectivi este r ău. R ăspund: R ăul se prinde mai u şor si este   florile ve ştejite, tot a şa  şi o carte cu principii riscant: să oferim tineretului binele amestecat cu r ăul. Căci  putrede nu trebuie atins ă"*1* şi „după cum este cine vrea să distrugă viaţa cuiva, nu-i dă otrava pur ă şi nici mai sigur să te întinzi în trifoi, pentru c ă acolo nu o poate da, ci o amestec ă în mâncarea şi băutura cea mai nu se ascund  şerpii, tot a şa să ne ocupăm de  bună. Iar otrava îşi face efectul, si-1 omoar ă pe cel cea luat-o. acele căr  ţ i de care n-avem teamă că au Tot astfel, du şmanul crud şi înr ăit trebuie să îndulcească otravă" 313. otr ăvurile sale infernale, cu zahărul linguşirilor ingenioase ale Al doilea îiini ă cuvântă-rii şi poeziei. Şi noi care ştim aceasta să-i nu-i 20. Afar ă de aceasta, ce avantaj aspreuns distrugem maşinaţia nefastă? Dar se va zice:   Nu to ţ i sini  scriitorii profani fa ţă de cei din ţ ii? >'   P   Numai ei pricep  spurca ţ i (spurci). Cicero, Virgitiu, llora ţ iu şi al  ţ ii sînt serio şi oare în prezent elegan ţ a in limbă? Cel mai perfect artist ai  şi cu totul morali. R ăspund: totu şi, şi ei sînt păgîni orbi, căci vorbirii^este însu şi cel care a plantat-o: Sf. Spirit, ale cărui îndepărtează mintea cititorilor de la adev ăratul i Dumnezeu, vorbe sînt mai dulci ca mierea, nud p ătrunzătoare ca sabia la zei şi scite (inventate j de ei, ca:  fupiter, M ărie, NepUm, cu două tăişuri, mai puternice ca focul ce tope şte metalele Venera, Fortuna şi alte).. Dumnezeu insă a spus către şi mai grele ca ciocanul ce sf ărîmă stînci, după cum ştim si  poporul său: „Numele a!tor dumnezei să nu Ic pomeni ţ i, nici ne vestesc sfinţii lui Dumnezeu. Oare numai paginii  să se aud ă ele din gura voastr ă". (II Ieşirea, 23, 13). Căci ce   povestesc istorii remarcabile? Cartea noastr ă sfîntă este haos de superstiţii, de păreri contradictorii şi de pofte lume şti  plină de istorii mult mai adev ărate şi mai minunate. Oare care se luptă între ele nu găsim Ia ei ? Un altfel de spirit   se afl ă numai la ci tropi, figuri, aluzii, alegorii, enigme  şi infiltrează ri elevilor decum este spiritul lui Hristos, Deoarece  sentin ţ e? Acestea se găsesc, in cea mai perfectă formă la scriitorii no ştri.  Bolnavă este imagina ţ ia aceluia care  prefer ă Abana şi Far far si apele Damascului, Iordanului şi apelor lui Israel (4 Regi 5, 12). Bolnav trebuie s ă fie ochiul aceluia căruia Olimpul, Heliconul şi Parnasul îi ofer ă o  privelişte mai plăcută decît Sinai, Sionul, Ermonul, Taborul şi Mun126 

tele Măslinilor. Surd ă trebuie să fie tir echea aceluia căruia îi sună mai plăcut lira lui Orfeu, Omer  şi Virgil, clecît ţitcra lui David. Corupt  trebuie să fie gustul  aceluia căruia îi place mai mult nectarul, ambrozia, poetic ă şi izvorul Castuîeî, clecît adevărata mană cerească şi izvoarele Israelului.  Perversă e inima aceluia căruia numele zeilor  şi ale zeiţelor, ale muzelor  şi graţiilor îi procur ă mai multă plăcere clecît numele adorat al lui'Jehova cu armata sa, al  mîntuitondui Hristos  şi al diferitelor binefaceri ale Sf. Spiri ţ  j Oarbă trebuie să fie speran ţ a care se plimba mai degrabă prin cîmpiile elizee decît   prin gr ădinile paradisului. C ăci acolo toate sînt mituri, umbre ale adev ărului, iar aici totul este realitate, adevărul însuşi. 314

aurul şi argintiii şi tot ce au mai preţios, ca apoi sâ-1 împartă între moştenitorii Domnului. O, de ar da Domnul ca să se de ştepte spiritele eroice care să adune toate florile oratoriei din acea cîmpie pustie  şi să le planteze cu pl ăcere în  gr ădinile filozofiei cre ştine, astfel ca să nu mai r ămîie nimic de dorit în casa noastr ă. 22. Dacă ar fi, în fine, să se permită  Al f atr 

...

...

.

 ,, L.

..

r ă spuns

citirea scrierilor unuia sau altuia din  păgîni, atunci ace ştia n-ar putea fi clecît un Seneca, Epictet, Plato sau alţi ase menea magistri ai virtuţilor  şi buneicuviinţe, la care se găsesc mai puţine erori şi superstiţii. Acesta a fost şi sfatul marelui Erasm, care a îndrumat ca tine treilea 21. S ă admitem că g ă sim la ci expresii r ă spuns rimea creştină să fie crescută în învăţă elegante, fraze, maxime  şi sentin ţ e morale frumoase, pe care le-am putea folosi. Şi pentru acele floricele s ă turile Sf, Scripturi, conrpletînd la sfîrtrimitem pe copiii no ştri la ei? „Oare nu e permis de a şit că „de este să se ocupe cu scrieri pro despuia pe egipteni  şi a purta podoabele lor? Desigur    fane, alunei cu acelea care sînt mai înru că e permis, $i anume după porunca lui Dumnezeu"  (2 dite cu scrierile sfinte"  (Erasm, în Comp. Moise 3, 22).3K  Căci pe drept bisericii i se cuvine tot ce theolog.). Dar  şi în acest caz li se va au posedat paginii. Dac ă-i aşa, atunci, se poate spune,  să   permite tinerilor numai atunci cînd se va mergem  şi să ni le însu şim. R ăspund: Cînd Mânase şi constata că inimile lor sînt p ătrunse de Efraim au vrut s ă cucerească pentru Israel pămîntul creştinism, şi numai după ce căr ţile au •   paginilor, au plecat înarmaţi numai bărbaţii, lăsîncl fost purificate mai înainte, adic ă după acasă în siguranţă ceata copiilor  şi mulţimea celor inapţi ce s-a înlăturat numele zeilor  şi tot ce să lupte (losua 1, 14). La fel procedăm şi noi., Vrem să miroase a superstiţie. C ăci Dumnezeu a  preluăm sarcina, atunci s ă dezarmăm pe scriitorii p ăgîni,   permis evreilor ă s se că sătorească cu ă ce li s-au noi, bărbaţii, care sînteni de acum puternici şi întăriţi în   fecioare ă p gîne numai dup cultura, judecata şi pietatea creştină. Tinerimea însă să t ăiai părul   şi unghiile (V. Moise, 21, 12). nu o expunem la un asemenea pericol. Căci cui ar folosi Aş vrea să fiu bine înţeles: eu nu interzic clacă tinerimea noastr ă ar fi ucisă, r ănită sau ar cădea în total creştinilor scrierile profane, c ăci captivitate? Exemple triste avem destule,  şi anume cî  ţ i n- cunosc foarte bine   privilegiul ceresc cu au fost r ă pi ţ i de la II ri st os de c ătre filozofia pagină şi ajutorul căruia Hristos a înarmat pe ai împin şi la ateism. Cel mai sigur lucru ar fi ca să  săi credincio şi (N. B., adică pe cei ce trimitem bărbaţi bine înarmaţi spre a le r ă  pi celor  erau de acum credincioşi),   spre a putea condamnaţi de Dumnezeu tot lua  şerpi  şi otravă f ăr ă să fie văt ăma ţ i (Marcu  H\ 18) ; ci vreau numai să iau măsuri, şi vă rog şi vă conjur să nu arun caţi şerpi înaintea copiilor lui Dumnezeu, care sînt încă slabi în credinţă, sau să le dăm ocazie de a lua otrav ă. Căci spi ritul lui Hristos a spus ca   /(^pruncii lui   Dumnezeu de curînd ă scu n  ţ i să fie ali menta ţ i cu laptele cel duhovnicesc al  lui Dumnezeu" /(l. Petru 2,2) (Timot. 3, 15). ****' 127 

  A patra 23.Acei însă care, în rnnd. nechibzuit, j obiec ţ ie cu apăr ă cauza satanei împotriva Itîi Hristos, j   pnvtre la K. '  v £ * S* M, , » , , vreutaiea afirma « - ' ^ j6re
'   j

întîilul  Primul r ăspuns: Cine .susţine acest r ă spuns  jucru sc îBŞca]^ sf dovCileştc că nu cunoaşte nici Sf. Scriptur ă şi nici puterea lui Dumnezeu, fapt cc-1 voi dovedi în mod întreit. Mai întîi este. cunoscuta istoria despre renumitul Tnnotei Muzicianul, care, ori de cîte ori i se prezenta un elev nou, obişnuia să-1 întrebe dacă nu cumva a mai luat lec ţ ii cu un aii profesor. Dacă i se r ăspundea negativ, atunci îl primea pentru un onorariu mai mic, dac ă dimpotrivă i se r ăspundea afirmativ, atunci cerea plata îndoită, susţinînd că trebuie să muncească eu ol dublu: mai întîi trebuie s ă-1 dezveţo ceea ce a învăţat greşit şi apoi să-1 înveţe adevărata artă.;u0 Şiîntfttcît Isus ilristos este învăţătorul si magistral recunoscut al întregului neam omenesc şi afar ă de care sîntem opriţi să mai căutăm altul (Matei 17,5 si 23,8), şi care a zis: „l ă sa ţ i capiii să vină la mine  şi nu-i opri ţ i"  (Mareu 10, 14), trebuie oare să continuăm să-i conducem, împotriva voinţei sale, la un altul? Ne temem cumva c ă Ilristos, neavînd ce face cu ei, va avea O muncă prea, uşoar ă în a-i învăţa moravurile sale şi de aceea vrem să-i ducem mai întîi ici şi colo, în alte locuri de înv ăţătur ă sau, după cum am mai spus, prin taverne şi birturi şi alte gropi de gunoi şi, după ce au fost corupţi şi molipsiţi, atunci să-i  prezentăm lui Hristos spre a-i forma din nou pentru sine ? Nu i se va face oare acestui s ărman şi nevinovat tineret un deservieiu? Căci el va trebui s ă lupte viaţa întreagă spre a uita cu ce a fost îmbîcsit în prima vîrst ă san să fie  pur  şi simplu îndepărtat de Hrisios şi l ăsat spre instruire Satanei. Cum oare ceea ce-i consacrat lui Moloclr să nui facă seîrbă lui Dumnezeu? E groaznic şi lotuşi adevărat! De aceea, în numele lui Dumnezeu, vă rog, ca în sfh şil autorit ăţ ile cre ştine  şi conducătorii bisericii să îngri128

 jească  , cu seriozitate ca tineretul cre  ştin, nă scut in Hristos  şi sfin ţ ii prin botez, să nu mai  fie sacrificat de acum înainte Ini Moloch. 2-1. De asemenea este nefast cînd se Ai ăoih vhitur ă că Sf. Scriptur ă ar fi prea înalt ă r ă spuns pentru puterea de în ţ elegere în vîrsta copil ăriei.  N-a ştiut oare Dumnezeu să-şi facă înţeles cuvîntul său priceperii noastre? (5. Moise, 11 — 13).' Nu mărturiseşte. David că legea Domnului ofer ă copiilor  (notează:- copiilor!) în ţ elepciune? (Ps. 19, 8). Nu spune Petru despre cuvîntul Domnului că este laptele'dat copiilor tic ctirînd n ăscuţi ai lui Dumnezeu, ca să crească şi să se întărească prin el? (1. Petru 2, 2). Vezi, aşadar, cum cuvîntul iui Dumnezeu este laptele Domnului, hrana cea mai delicat ă, mai dulce şi mai binef ăcătoare pentru copiii nou n ăscuţi ai Ini Dumnezeu! De ce atunci s ă ne placa, să-1 înfruntăm pe Dumnezeu? Mai mult chiar, învăţătura păgînă este o hrană taxe care cere dinţi puternici, dar  şi pe aceştia îi sfarmă. De aceea Sf. Spirit invită prin David pe copii la şcoala sa: „Veni ţ i, fiilor, asculta ţ i-mă pe mine, frica  Domnului vă voi învăţ a pre voi"  (Psalm, 33, 11). 25. Desigur, recunosc că în Sf. Scrip- Al treih, tur ă exist ă adâncimi în care se îneacă >'"  s P uns elefan ţ ii, iar  mieii înoat ă , după cum se exprimă foarte frumos Augustin 3l7   , atunci cînd vrea s ă facă deosebire între înţelepţii lumii, care se reped cu îndr ăzneală asupra Scripturii, şi între copiii lui Hristos, care se prezint ă cu un spirit plecat şi docil. Ş i de ce este necesar ca cineva, s ă se avinte dintr-o dat ă spre adinei-Mi? Sc poate înainta treptat. Mai trebuie umblat pe malul catehismului, apoi s ă se păşească prin locuri mai puţin adinei, prin înv ăţarea pe de rost a istoriilor sfinte, a sentin ţelor  şi a altora asemănătoare, ce n.u întrec puterea lor de înţelegere, pregătindu-i pentru însu şirea lucrurilor mai grele care urmează. 'in felul acesta, înotînd, ei vor ajunge în sfâr şit să pătrundă tainele credinţei.

Astfel, acei ce sînt din copil ărie, instrui ţ i în Sf. Scriptur ă  , vor fi mai  uşor feri ţ i de corup ţ ia lumii şl vor deveni în ţ elep ţ i spre mînt'uire, prin .credin ţ a cea întru Hristos Isus (II Timotei 3, 15). Căci cei ce s-au dedicat lui Dumnezeu şi stau la picioarele lui Hristos şi îşi apleacă urechea lor, este cu neputin ţă să nu primească înţelepciunea ce vine de sus, vor primi desigur  spiritul graţiei spre a aprinde lumina adevăratei cunoaşteri, ca să indice cu lumina vie calea mântuirii.  Retorsiune 26.  Nu voi vorbi de faptul că acei (men ţ iune au f or i care urmează să fie oferi ţ i line-opusa) re ţ uiui in iocui  Bibliei (ca Terenţiu, Virgil, Cicero etc.)   sînt tot a şa de  grei  şi de neîn ţ eles pentru el cum spun ci ca este Sf. Scriptur ă. Pentru că aceştia n-au scris pentru copii, ci  pentru bărbaţi cu mintea coaptă, care acţionează pe scena lumii şi în for. Deci nu pot fi şi altora de folos, ceea ce faptul însuşi ne-o spune. Desigur, un b ărbat format, care se ocupă cu lucruri mature, va trage mai mult folos din citirea unei scrieri a lui Cicero, decît un copil care ar  învăţa totul pe de rost. Atunci de ce

să. nu amînărn cunoaşterea lor pînă la timpul corespunzător, cînd pot fi cuiva de folos — dac ă este vreun folos ? Mai mult, trebuie s ă observăm, după cum am mai subliniat, c ă în  şcolile cre ştine noi preg ătim cet ăţ eni pentru cer   şi nu pentru lume,  şi de aceea să li se dea astfel  de învăţători, care să le infiltreze mai mult cele cere şti, decît cele pâmînte şti, mai mult cele  sfinte, decît cele lume şti. 27. De aceea conchidem cu cuvintele Concluzie îngerului: „Nu poate să existe opera unei case omene şti în locul unde începe să se arate ora şul Atotputernicului"  (4 Ezdra 10, 54). Şi fiindcă Domnul vrea să ne numim  stejari ai drept ăţ ii, r ă sad al Domnului, spre sl ăvirea lui (Isaîa 61, 3), de aceea nu e necesar ca copiii no ştri să fie  pomişori ai unei planta ţii aristotelice, platonice, plautinice sau ciecro-niene etc. De altfel, judecata a fost deja rostit ă: „Orice r ă sad pe care nu l-a sădit Tat ăl Meu cel ceresc, va fi smuls din r ăd ăcină" (Matei 15, 23). „înfrico şează-te, a şadar, de a mai cîrii  şi a te ridica împotriva cunoa şterii lui Dumnezeu"  (2. Corint. 10, 5).

Capitolul XXVI 

espre disciplina şcolar ă în şcoal ă '/. Proverbul populai' foarte uzual în necesar ă Boemia care spune că „o  scoal ă f ăr ă

disciplina jr 

..j. ^

,,

« r» Z 

, »,,

disciplina este o moara fura apa   — c întru totul adevărat. Căci dacă se ia apa unei mori, atunci nu mai poate funcţiona, iar dacă unei şcoli îi lipseşte disciplina, atunci totul sl ă beşte) la fel cum semănătura dintr-un cîinp neplivit este nă pădită de neghină dăunătoare, iar pomii care nu sînt cur ăţaţi cresc şi produc ramuri nefolositoare.   Dar de aici

nu rezult ă că  şcoala, trebuie să fie plină de  ţ ipete, chinuri  şi băt ăi, ci din contra, plină de vigilen ţă  şi aten ţ ie din partea învăţătorilor  şi  şcolarilor. Căci ce altceva este disciplina şcolar ă decît un mod sigur de a face din copii adevăraţi şcolari? 2. Este bine ca formatorul tineretului Trebuie de să cunoască sco/ml. esen ţ a si forma (finis, observat  •?materia,  formai disciplinei, pentru ca să ştie cînd, de ce şi cum să aplice just severitatea. 129

3. Cred că înainte de toate este accepta! sau cu măciuca în coardele lirei, chitarei sau   faptul că disciplina trebuie să se exercite viorii cînd sînt dezacordate şi nici nu trîntc şte împotriva acelora care gre şesc. Totuşi de perete' instrumentul, ci se str ăduieşte cu nu fiindcă vreunul a gre şit  (căci o dată   priceperea sa pînă reuşeşte să-1 acordeze. Tot ceva întîmplat, nit se mai poate consîdei a aşa trebuie să procedăm şi noi cu spiritele pîn ă ca neîntîmplat), ci ca să tm se nud gre le restabilim armonia şi dragostea pentru studiu,  şească în viitor, Ea trebuie administrat ă, dacă nu vrem ca din neglijen ţi să facem aşadar, f ăr ă patimă, mînie şi ur ă, cu o încă păţînaţi, iar din şovăitori, îndobitoci ţi. astfel de blîndeţe şi sinceritate, încît 5. Dacă totuşi câteodată este nevoie Cum pu   pedepsitul ăs-şi dea seama că, pedeapsa de îndemn şi de stimulent, apoi aceasta *<*«*u/<* i s-a aplicat pentru binele s ău şi că ea u rezultă din afecţiunea părintească a supe se poate face mult mai bine în alt mod * " 1 riorilor săi şi ele aceea să. nu o primească decît prin bătaie.. Uneori, cu cîte un cuvînt aspru i cu o mustrare public , ş ă altfel decît ca un medicament amar oferit alteori, lăudînd pe alţii:, „Vezi ce atent  de medicul său. este acesta sau cel ălalt! Ce bine a în ţ eles! 2 2. Sfera 4, Disciplina sever ă se va aplica la Tu însă dormi?" Câteodată putem sti  In care se moravuri, dar nu la studii  şi cunoa ştere. .mula. prin zeflemea:   Ei,  şteptule de  —  cum va exercita de nu pricepi un lucru alît de simplu? dacă studiile sînt bine predate disciplina. Căci sînt gînăuriic?,,Se pot apoi orga  Nu, insă (după cum am ar ătat), constituie prin Undc-fi  pentru sine stimulente ale spiritelor  şi atrag, învăţătur ă chiar cuceresc pe toţi prin plăcerea lor  3 (exceptînd pe cei anormali). Dac ă nu se niza întreceri să ptămânale sau lunare cu privire distinc ţii, despre care întîmplă aşa, vina nu este a celor ce înva ţă, la locul de şedere sau cu 318 ci a celor ce predau. Şi clacă nu ne pri am vorbit în alt ă parte . Trebuie însă să fim cepem să atragem cu artă spiritele la atenţi ca aceasta să nu degenereze într-un simplu învăţătur ă, în zadar vom întrebuin ţa  joc sau glumă, şi astfel să devină ineficace, ci ca for ţa. Bătăile şi pălnmieiile n-au nici o ambiţia şi teama de dojana şi retrogradare să   putere de a insufla spiritelor dragosteastimuleze efectiv sîr- f  guinţa. De aceea este ca înv ăţătorul să fie de faţă si să de carte, ci mai degrabă te insufla sil ă  important procedeze cu toată seriozitatea, f ăr ă aparenţă şi ur ă. De aceea, oriunde se observă un înşelătoare, astfel ca cei mai neglijen ţi să fie spirit dezgustat de studii s ă fie tratat  pedepsiţi şi ruşinaţi, iar cei mai sîrguin-eio şi, mai degrabă printr~un mod regulat de lăudaţi în public. viată (cliaeta) şi din cînd în cînd cu mij loace"" bffrîHe, căci cu ceîe amare îl ama.* 6, Să se aplice o disciplin ă mai sever ă CU pri r ăsti şi mai mult. Pentru o asemenea pro şi mai aspr ă faţă de cei care greşesc sub morala cedare înţeleaptă ne dă exemple soarele aspectul moral, şi anume: 1) dacă exist ă , ; ceresc însuşi. El nu-şi revarsă o dată eu vreo dovad ă de frivolitate,. cum ar fi ătoare asupra  blasfemie, obscenitate sau alte asemenea  primăvara vă  paia sa arz tinerelor  şi delicatelor plante şi nici nu încălcări f ăţişe ale poruncilor divine; Ic strîmtorează şi pîrjoleştc, chiar de la 2) la încă păţ înare  şi la r ăutate indîrjitâ; început, ci după ce ie-a încălzit încet cînd unul dispre ţuieşte dispoziţiile învăţă şi pe nesimţite le-a f ăcut să crească şi torului sau ale altui superior  şi deşi să se întărească şi abia cînd se coc fruc ştie ee trebuie să facă, nu face în mod tele şi seminţele, atunci face să se simtă voit; 3) la îngîmfare  şi arogant ă sau  şi asupra lor toată puterea sa. Cu aceeaşi din cauza relei voin ţ e  şi leneviei, dacă dibăcie procedează gr ădinarul, care tra unul, deşi rugat de un coleg s ă-i arate ă atenţie 3a învăţătur ă şi să-1 ajute, refuză acest tează lăstarii plă  pînzi cu mult ' ■ şi nu foloseşte r ăzuitoarea şi custura la ajutor. ă nu pot suporta tăieturi.   pomii care înc Şi nici muzicantul nu izbe şte cu pumnul ]. Scopul  disciplinei

130

!

  De ce. 7, Abaterile de primul fel vătăma aceasta? maiestatea lui Dumnezeu, cele de-al doilea fel r ăstoarnă temelia tuturor vir-, tuţilor (umilinţa_ şi supunerea); iar  cele dVâl" "treilea fel fanează şiîntîrzie progresul rapid în studii. Ceea ce este împotriva lui.Dumnezeu constituie o mi şelie şi trebuie să fie ispăşită prin pedeapsa cea mai aspr ă. Ceea ce greşeşte cineva faţă de ceilalţi oameni şi faţă de sine însuşi este o nedreptate ce poate fi reparat ă   printr-o aspr ă dojenire, iar cu ceea ce se p ăcătuieşte împotriva lui Priscian319 este o pată ce se poate spăla cu  buretele unei dojeniri. într-un cuvînt: disciplina trebuie  să de ştepte la to ţ i  şi in toate respect fa ţă de Dumnezeu, îndatorin ţ â fa ţă de aproapele, pl ăcere fa ţă de muncă  şi   problemele vie ţ ii,  şi să fie înt ărit ă printr-un exerci ţ iu  practic permanent.   Forma Cel 8. mai bun mod de disciplină ne disciplinei fovaţă soarele ceresc, care ofer ă la tot TL soarele ce crcŞf e: 1) totdeauna lumină şi căldur ă , ceresc 2) adesea ploi şi vînturi, 3) rar fulgere şi tr ă snete, deşi şi cele din urmă sînt folositoare. Cum se 0. Imitînd aceasta, conduc ătorul şcolii poate folosi va trebui să se ostenească să menţină tineretul în cadrul obligaţiilor lui:

1)   prin exemplele permanente ale propriei   persoane — despre toate cîte sînt de predat, oferindu-sc pe sine ca idee vie. Dac ă lipseşte aceasta — restul e zadarnic; 2)   prin cuvinte l ămuritoare, sf ătuitoare  şi cîtcodat ă dojenitoare, dar întotdeauna cu năzuinţa de a ar ăta că el tot ce face — fie că  predă, îndeamnă, ordonă sau pedepseşte — o face pe faţă, numai dintr-o afecţiune  părintească, în folosul şi nu în dezavantajul cuiva. Dacă elevul nu a în ţeles cum trebuie această afecţiune şi nu este pe deplin convins de ea, atunci el lesne desconsider ă disciplina şi-şi împietreşte inima împotriva ei. 3) Totu şi, dacă cineva are o fire atît de nenorocită că nu sînt suficiente acele

mijloace paşnice, atunci  /se poate trece la mijloace mai violente, ca să nu r ămîie nimic neîncercat  şi să nu se  piard ă speran ţ a, întocmai cum se procedează cu un teren inapt pentru cultur ă. Poate pentru unii r ămîne în vigoare şi astăzi zicala: pe un frigian nu-1 îndrep ţi decît cu bătaia320."!^! dacă un asemenea procedeu nu-1 'ajtft ă   pe cel în cauză, el va folosi • Obliga ţ ie celorlalţi prin frica inspirată. Trebuie numai să ne ferim de a recurge la acest mijloc extrem pentru orice faptă minor ă; să nu ameninţăm cu el decît în cazuri extreme. 10. Sinteza a tot ce s-a spus şi ce Sinteza celor  trebuie să mai fie spus const ă în aceea  s P use că prin disciplina urmărim să formăm şi să întărim la cei pe care îi educăm pentru Dumnezeu şi  biserică sentimente întocmai acelora pe care le cere Dumnezeu de la copiii săi încredinţaţi şcolii lui Hristos, şi anume: să se bucure cu teamă (Psalm 2, 10), să lucreze la mîntuirca lor cu frică şi cu cutremur (Filipeni 2, 12), să se bucure pururea întru Domnul  (Filipeni 4, 4), adică să poată iubi şi respecta * pe învăţătorii lor şi să ştie că unde tre  buie să fie conduşi sînt conduşi bine , si nu numai să se lase să fie conduşi cu ■ plăcere, dar să tindă chiar cu stăruinţă la atingerea scopului. Asemenea senti- . mente nu se pot forma cu alte mijloace,. decît cu acelea pe care le-am. ar ătat:   prin exemple bune, cu cuvinte blînde, afec ţ iune sincera şi totdeauna f ăr ă rezerve. La fulgere şi tr ăsnete puternice se va face apel numai în cazuri excepţionale, dar şi atunci numai cu intenţia ca severitatea să se transforme întotdeauna în dragoste. 11. Cine a văzut vreodată (ca să Compara ţ ia lămuresc cu încă un exemplu) pe un mcesayâ bijutier  realizînd o bijuterie artistic ă numai cu ciocanul? Nimeni, niciodat ă! Aceasta mai degrabă se toarnă, decît se bate cu ciocanul. Şi dacă totuşi r ămîne ceva de prisios sau nefolositor, atunci, un me şteşugar îndemînatic nu-1 înlătur ă cu for ţa, izbindu-1, cu ciocanul, ci îndepărtează cu un ciocănel, pileşte cu pila 131

sau prinde cu penseta eu mare aten ţie; numai la Testament groco-iatin-german spune urm ăsfîr şit îl netezeşte şi Instruieşte. Iar noi putem să toarele cu privire la îmbunătăţirea şcolilor: „Tot  ne închipuim că sîntem în stare s ă prelucr ăm ce se pred ă tinerimii corespunzător capacit ăţ ii  printr-utt impuls neraţional unica imagine a lui   sale de în ţ elegere trebuie astfel prezentat încît  acesta să nu facă nimic f ăr ă voie si silii, ci să. Dumnezeu, creatura, aceasta raţională?  facă iaalc, atît cit este posibil, de bun ă voie  şi 12. De altfel, şi pescarul care vrea să cn pl ăcere. De aceea sîni întru totul de părere  Afar ă de  pescuiască cu un năvod mare în ape aclînci, că varga şi bastonul, aceste unelte ale sclaviei, aceasta nu atîrnă numai plumb de năvod, ca să-1 nu corespund celor liberi  şi n-au ce căuta în scufunde şi să măture fundul, ci — o dat ă cu  şcoli, de aici să fie cu totul îndepărtate, ele acesta — îi pune la celălalt capăt bucăţi ele   potrivindu-se doar unor spirite indolente  şi  plută, care să-1 ţină la suprafaţa apei. Tot ît şa  servile. Dar acestea pot fi din timp recunoscute va proceda acela care vrea să pescuiască cu  şi îndepărtate din  şcoli, nu mimai din cauza tineretul virtuţile, îl va ţine jos' într-o parte ! cu  frînd ăviei lor spirituale, care de obicei este severitate, disciplin ă şi ascultare sine- ! rită, într-  proprie unui asemenea spirit, ci heniru că mai altă parte va trebui să-1 înalţe ou ' amabilitate  sîni şi pro şti, şi înd ăr ătnici pe deasupra. Ş i dacă spre iubire şi voie bună.  Fericit este cel  li se mai împărt ăşe şte  ştiin ţă  şi art ă  , atunci ce realizează echilibrul în acest fel! Ferice ele acestea pol deveni săbii în mîînile nebunilor, cu tineretul rare arc un asemenea învăţător! care se pot înjunghia pe ci  şi pe al  ţ ii. Se g ă sesc pol aplica copiilor  13. Aici i-c potriveşie aprecierea unui bărbat alic feluri de pedepse ce se 331 remarcabil, Eilhaid Lubinus, doctor în teologie, ale şi si spiritelor libere etc." care în prefaţa Noului

Capitolul XXVII 

Despre împătrita împăr ţire a şcolii după etapele de vîrstă şi progrese 7. Meseriaşii stabilesc pentru ucenicii ■umanit ăţ ii să. iasă cu adevărat oameni ^tlZilTii lor  nn anumit timp (doi, trei pînă la învăţ a ţ i, morali  şi pio şi.   semene cuşapte ani, în funcţie de fineţea sau rmiltî2. Spre a realiza acest scop, avem nevoie  Pentru a fiilor  lateralitatea meseriei), în care fiecare exercitarea spiritului de întreaga  J°rm" r€  luminii trebuie să înveţe în întregime meseria,  pentru * , ,„ ,. ,..,i ..° omului astfel ca un ucenic să devină calf ă, apoi tntreg  meşter în meseria sa. La fel trebuie s ă se   perioada a tmereţn (deoarece aici nu utilizezi  procedeze şi în înv ăţăminte! şcolar, încît se învaţă numai;i22o singur ă artă, ci toate toata , să fie stabilit pentru arte, ştiinţe şi artele liberale , cu toate ştiinţele si de 24 « limbi un timp de studii corespunzător, citeva limbi), (Im copilărie pina la maturi« tincr, astfel ca după un anumit număr de ani tate, adică 24 de ani, pe care îi împ ăr să se termine întreaga, enciclopedie a ţim in patru epoci de vîrste, dup ă cum % cuno ştin ţ elor, si din aceste ateliere ale ne indică însăşi natura. Experien ţa ne arată că omul creşte corporal cam pînă 132

în ţ elepciunea

la 25 de ani şi nu mai mult, iar de aici înainte cîştigă numai în vigoare. Aceast ă creştere înceată (care la animalele sălbatice, cu un corp mai mare, se realizează în cîteva luni, sau cel mult într-un an sau doi) i-a fost de aceea  prevăzută de providenţa divină naturii umane spre a-i permite să aibă suficient timp ca să se /pregătească pentru sarcinile vie ţii. 3. Să împăr ţim aceşti ani din vîrsta Trebuie ascendentă în patru etape distincte:  prima .ipăr  ţ it ă în copil ărie, copil ăria, adolescen ţ a şi tinere ţ ea,  patru şcoli revenind  fiecărei etape cîie şase ani si şcoala corespunzătoare, astfel:  şcoala maternă i şcd ăla'  I  primei elementar ă ^""'(^iusWterarms copil ării II celei de-a  sa  ) sau şcoala limbii cores materne scoal ă doua copil ării UI adolescen ţ ei  pund ă latina sau  gimnaziu IV tinere ţ ii academia  şi căl ălo-"  riiîe~~~~'"~" 

Sarcinile activit ăţ ilor  olare să nu deosebească - in materie, ■ prin formă

Iar  şcoal ă maternă să fie în fiecare casă;  şcoal ă  general ă   — în fiecare comunitate, or ăşel sau sat;  gimnaziu —  în fiecare oraş; academie  — în fiecare stat şi în fiecare provincie mai mare. 4. în aceste şcoli, care sînt atît de diferite, s ă nu se trateze totuşi lucruri diferite, ci, din contra, acelaşi lucru în moduri diferite, adic ă tot ceea ce poate face pe oameni să fie cu adevărat oameni, pe creştini, adevăraţi creştini, din învăţat, adevărat învăţat, dar întotdeauna după etapa de vîrstă şi pregătirea anterioar ă, tinzînd mereu spre treapta de mai sus. Obiectele de învăţămînt, după legile acestei metode naturale, nu trebuie să fie rupte., ci să fie predate întotdeauna simultan, cum cre şte copacul mereu ca un întreg, cu toate păr ţile sale, şi anul acesta ca şi cel următor  şi în general chiar de ar tr ăi o sută de ani. 5. Şcolile se vor deosebi totu şi prin trei aspecte. în primul rînd, în şcolile iniţiale   se va  preda tot ceea ce este general  şi în linii mari, în cele următoare, mai

mult ceea ce este particular  şi distinct, întocmai ca un copac care cu fiecare noii an, cu cît îşi dezvoltă mai multe r ădăcini şi ramuri, cu atît devine mai puternic, şi produce mai multe fructe. 6, în al doilea rînd, în şcoala maternă *■ Ţ imnd   se vor exersa mai ales sim ţ urile externe,  sec" n'^  (e n

i

• i

 J 

A T

,

metoda

spre a le deprinde ca sa se îndrepte tnvăiării asupra obiectelor înconjur ătoare şi să le poată deosebi. în scoal ă elementar ă se vor exersa  sim ţ urile interne, imagina ţ ia  şi memoria, cu organele lor executoare —  mina  şi limba, şi anume prin citire, scriere, desenare, cîntare şi calculare, cîntărire, memorarea diferitelor  lucruri etc. în gimnaziu se vor exersa  priceperea  şi judecata tuturor lucrurilor    percepute de simţuri, cu ajutorul dialecticii, gramaticii, retoricii şi al celorlalte ştiinţe reale şi arte, cu precizarea lui TO OII şi Si* oxi („ce" şi „de ce") 323. în sfîr şit, academiile vor cultiva cu deosebire ceea ce revine voinţei, şi anume  facult ăţ ile care ne înva ţă cum se poate men ţ ine (sau restabili) armonia; astfel că de armonia   sufletului se ocup ă teologia, de cea a   spiritului—filozofia, de cea a func ţ iilor vitale ale corpului  —  medicina, iar de armonia bunurilor externe  — dreptul. 7. Iar aceasta e singura metodă ade- 2. Ra ţ iunea vărată de a forma spiritele, şi anume a ,°r ea s^ tii ca lucrurile înseşi să fie percepute mai întîi de simţurile exterioare care sînt atinse direct. Apoi simţurile interioare, trezite prin aceasta, să înveţe s ă redea şi s ă descrie din nou imaginile imprimate prin percep ţia externă, atît în interior, prin reamintire ,_(rcminiscenlia) , cît şi extern,   prin mînă  şi limbă. După această  pregătire intervine mintea, care, printr-o atent ă cumpănire, compar ă şi cîntă-reşte toate laolalt ă, spre a cunoaşte precis temeiurile tuturor  lucrurilor  şi a ajunge să-şi formeze despre acestea adevărata înţelegere şi judecată dreaptă. în sfîr şit trebuie deprins ă yoinţa (care este  punctul central al omului şi conducă-

'diferen ţ ierea   Mior după  forma exercitiilor 

133

torul tuturor acţiunilor sale) să-şi exercite legitim stă pînirea sa asupra tuturor. A forma voinţa înaintea înţelegerii lucrurilor (la fel cum a forma imaginaţia înaintea intelectului şi imaginaţia înaintea simţurilor) este o muncă zadarnică. Or acest lucru fac cei ce   predau copiilor logica, poezia, retorica şi etica înaintea înţelegerii reale şi intuitive a lucrurilor. [ Ei nu procedează mai inteligent decît ] unul care ar vrea să înveţe dansul pe un j copil de doi ani, ce abia înecai că să meargă cu picioarele sale trcnuuînde. Noi însă vrem să urmăm în toate lucrurile conducerea naturii, şi aşa. cum îşi dezvoltă ea puterile una după alta, tot astfel s ă ne îngrijim să dezvoltăm for ţele spirituale. cS'. O a treia deosebire constă în aceea că şcolile inferioare, cea maternă  şi cea ă întregul' tineret, de 3. Ceea ce elementar ă  , cultiv unii vor  ambele sexe. Ş coala latină va instrui tineexersa aci, al  ţ ii în alt ă retul care tinde mai sus decît învăţ area unei  parte meserii oarecare. Academiile, în schimb, vor  preg ăti pe viitorii învăţ a ţ i  şi conducători, care să formeze pe alţii, ca astfel bisericile, şcolile şi statele nicicînd să nu ducă lipsă de îndrumători apţi. 9. Cele palm tipuri de  şcoli pol fi bine comparate cu anotimpurile anului, Ş coala maternă seamănă ci; primăvara împodobită Cele patru cu diferite plante şi flori mirositoare.  şcoli corespund  Ş coala general ă reprezintă vara

I

 plină de spice şi de unele fructe timpurii. Gimnaziul  corespunde toamnei, cînd se recoltează rod bogat de pe cîmpii, din gr ădini şi clin vii şi se adună în cămările minţii. Academia, în sfîr şit, reprezintă iarna, care pregăteşte fructele recoltate pentru utilizări multiple, astfel ca să fie din ce tr ăi în tot cursul vieţii. 10. Această metodă de a educa cu f l  mi '  ■. v

,•

i. x-

. .v •

grijă tinerimea poate fi comparata şi cu cre ştere cultivarea unei gr ădini. Căci un copila ş corespw, de 6  ani,   bine îndrumat prin îngrijirea  patru  paternă şi maternă, seamănă cu un  P ostbl111 copăcel plantat cu atenţie, care a prins r ădăcini şi acum începe să-şi întindă r ămurele.  Preadolescen ţ ii de 12 ani sînt asemenea unui arbore dezvoltat, plin de ramuri şi muguri. Deşi nu se vede ce se ascunde în ei, totuşi curînd acest lucru va deveni vizibil. Tinerii de optsprezece ani care sînt instruiţi în cunoaşterea limbilor  şi a artelor se aseamănă cu un arbore plin de flori, care ofer ă ochilor o imagine încântătoare, nasului -— un miros plăcut, iar gurii — fructe gustoase. î n sfîr şit, bărba ţ ii tineri de 24 sau 25 de ani, complet pregătiţi prin studii academice, seamănă unui pom încărcat de fructe, în preajma culesului, cînd a venit vremea ca rodul să fie strîns şi să i se dea diverse întrebuinţări. De acestea trebuie să ne ocupăm în mod amănunţit. A

celor patru anotimpuri ale anului

Capitolul XXVIII 

Ideea scolii materne  Maiîntu •/_ Xoate eramurile principale pe. care e are un C0 ac U  ce rcct ăm * P > * produce trunchiul i lucrurile din primii ani, aşa că ele mai tîrziu n-au  principale decît să crească. Tot aşa, cu ceea ce vrem să-1 înzestr ăm pe om pentru necesităţile; vieţii sale întregi trebuie s ă-i tr6h

 IU 

a caro:

împlîntăm din prima şcoală. Că acest lucru este posibil îşi dă seama oricine de îndată ce cercetează domeniile ştiinţei. Noi vrem să le indicăm pe scurt, cuprinzîndu-le în douăzeci 334 de puncte principale.

  Lista tuturor 2.Aşa-numita metafizica îşi arc aici ™ lw " începutul, căci micilor copii li se ofer ă să ştim ^n caPul locului totul într-o jmagine general ă şi nedesluşită (generali ac con-" fuşo conceptuŢ,'" întrucît ei, din "tot ce I văd," "aud, gustă sau pipăie, observă numai că este ceva, însă nu disting ce este aceasta în particular. Abia mai tîrziu încep să distingă. Atunci încep să înţeleagă acei termeni generali: ceva, nimic, este, nu este, a şa, altfel, muie, cină , asemănător, neasemănător etc, care toate constituie temelia ştiinţifică a metafizicii.

nP 3. în fX^I»~i2liZSLcae325) > cjerpilul, în \  primii şase ani, poate Ha~fie instruit să Jştie ce este apă , pămînt, aer, foc, ploaie, \ză ,pad ă , ghea ţ a,  piatr ă , fier, copac, iarbă , \pasăre, pe şte, bou etc. De asemenea, el Strebuie să cunoască denumirea şi utilizarea mădularelor corpului său, cel puţin a celor exterioare.320 Toate acestea acum le învaţă uşor şi constituie elemente ale ştiinţelor naturale.

' 0.'-'Aritmetica prinde r ădăcini dacă pri- VIII cepe copilul ce înseamnă cînd se spune puţin sau mult, ştie să numere pînă la 10, cînd observ ă că trei este mai. mult ca doi şi că la trei adunat unu dă patru etc. (101) în geometrie se va pune baza IX dac ă ştie copilul ce se în ţelege prin mare  şi mic, lung  şi   scurt, lat  şi îngust, gros  şi sub ţ ire, ce se numeşte linie, cruce sau cerc şi să vadă cum se măsoar ă cu   palma, cotul, cu braţele întinse (orgia =1,7 — 2,5 m). 11) La fel si în statică se face un înce-. x paf cînd copiii observă cum se cîntăresc lucrurile cu cîntand şi învaţă ei înşişi să aprecieze cu mîna clacă un obiect este greu sau u şor.

12. Primele cunoştinţe de mecanica) xi le capătă atunci cînd i se permite sari este învăţat să mişte ceva, adică să mute j illf  4. Bazele opticii le înva ţă copilul cînd \începe un obiect dintr~un loc într-altul, ase-"' zi'ndu-1 aşa sau altfel, să construiască; să deosebească şi să denumească " ■lumina, şi să dărîme, să unească sau să desfacăi ceva etc, întunericul, umbra, culorile  principale; alb, aşa cum Ic place copiilor să facă la această negru-,■ ro şu etc. vîrstă./Şi deoarece aici nu se manifest ă dec'ît rvf  N 5. începutul în astronomie va fi cînd \ copilul tendinţa unei naturi îndemînatice, de a pune va şti ce se numeşte cer, soare, \lună şi stele şi îşi lucrurile la locul lor firesc, în nici un caz s ă nu-i va da seama că ele jr ăsar zilnic. împiedicăm, ci din contra să-i stimulăm şi să-i M 6. începuturile geografiei se fac atunci l cînd îndrumăm continuu în aceast ă direcţie. învaţă să priceapă ce este im munte, j o vale, o 13. Şi dialectica, arta inteligen ţei, se xn cîmpie, un tiu, un sat, o cetate, manifestă acum, lăsînd să apar ă primii \un ora ş  — în funcţie de ce ofer ă locul săi^ germeni atunci cînd copilul observ ă lunde sînt crescuţi. cum se desf ăşoar ă o discuţie prin între vr I 7. Bazele cronologiei le deprinde co-Jpilul  bări şi r ăspunsuri şi se deprinde să pună cînd va înţelege ce înseamnă ora, \ziua, şi întrebări să r ăspundă la întrebări.  să pl ămîna, anul, vara, iarna, ieri, ^alalt ăieri, iEl trebuie să fie învăţ at să întrebe cu îndemîine, poimîine etc. mînare  şi să r ă spund ă direct la întrebare, ! VII) 8. în istorie se face începutul dac ă concentrîndu- şi ideile asupra temei discutate  şi - îşi poate aminti şi povesti ce s-a întâmplat   să nu se abat ă de la ea.*^  de curîncl, cum s-a comportat unul sau 14. Gramatica urmăreşte la copil buna xm altul într-o situa ţ ie sau alta, chiar dacă  pronunţare a limbii materne, adică rosti-. e vorba de lucruri copilăreşti. rea clar ă a sunetelor, silabelor si cuvintelor. 337 135

xiv j 75. începutul în retoric ă îi face copilul .cînd foamea si setea potolite, nu se mai admite nici imită tropii şi figurile de stil cuprinse %i limba o mîncarc sau băutur ă; ce se vorbeşte în casa.' în special js ă se observe 2) _cur ă  _tenia la mîncare, în tratarea  gesticula ţ ia  potrivită vorbirii şi o intonare îmbr ăcămintei, a pă puşilor şi a jucăriilor ; corespunzătoare sensului acesteia, astfel ca la 8) fespectuî ee se cuvine superiorilor; întrebări să se accentueze ultimele silabe, iar la 4) ascultarea promptă şi de bunăvoie faţă ile r ăspunsuri să se coboare şi altele, ceea ce aproape însăşi natura ne învaţă, iar ilar ă se ordine şi interdicţii; 5) veracitate cucernică. în tot ce se spune, întîmplă vreo abatere, se poate u şor îndrepta nefiîncl permisă minciuna şi înşelătoria, nici în   printr-o îndrumare raţională. serios şi nici în glum ă (căei glumind într-un 'xv 10. Gustul pentru poezie îî va r ă păîa dacă va învăţa lucru nejtist, aceasta, poate duce la o vină   pe de rost din cea mai fragedă vîrstă multe adevărată); versuri, mai ales cu conţinut moral, fie ritmice 6) vor învăţa dreptate.a. dacă de proprietatea sau metrice328, după cum e obişnuit în limba str ăină nu se vor atinge împotriva, voin ţei vorbită.  posesorului, nu o vor lua, re ţine sau ascunde, nu vor prici nui cuiva vreun r ău şi mi vor fi xvi '  77. în muzică se va face începutul dacă copilul invidioşi etc.; va memoriza cUe ceva u şor din psalmi  şi 7) mai cu seamă trebuie să-i îndrumăm spre cîniări biserice şti şi Ie va întrebuinţa în caritate, ca astfel să fie întotdeauna dispu şi să rugăciunile zilnice. \ ofere spontan ceva din proprietatea lor, cînd XII '18. Primele începuturi ale economiei casnice cineva este la nevoie şi mat ales dacă-i solicită. (oceonomica prudentia) copilul " şTliTWTtviuşi Căci aceasta este virtutea specific cre ştină, cinci vaTeţine "elen urnirea persoanelor clin recomandată cu precădere de spiritul lui Hristos, care e constituită familia: cui i se spune tat ă , în stare să înflăcăreze inimile înghe ţate ale mamă  , fat ă în casă  , servitor, chiria ş etc. Dacă oamenilor din această epocă, spre binele reţine păr ţile componente ale casei: tinda, baia,  bisericii; 8) trebuie să-i deprindem pe cox>ilaşi cu dormitorul, grajdul  etc. şi denumirea uneltelor  casnice: masa, lingura, cu ţ itul, mătura etc., munca şi ocupaţiile permanente, serioase sau de  joc, spre a înlătura plictiseala ;  precum şi rrtilizarea lor. 9) de asemenea trebuie s ă-i deprindem să nu 32 XVIII 70. Cît priveşte politica '-', i se poate da foarte  pălăvr ăgească continuu despre tot si toate ce le  puţin, pentru că înţelegerea ' în această fragedă vin pe limbă, ci să tacă tind este nevoit; şi în vîrstă abia ele trece dincolo de pragul casei funcţie de împrejurare, de pild ă, cînd vorbesc  părinteşti. Totuşi 1 e posibil ca el s ă observe că alţii sau sînt de fa ţă persoane importante sau unii se adună 1 la sfat la  primărie şi se numesc dacă e o chestiune cînd se cere t ăcere;  sfetnici comunali şi că unul dintre ci se numeşte 10) din această prima vîrstă trebuie  primar, asesor popular, notar  etc. imprimată r ă bdarea, de care vor avea nevoie în XIX 20. însă înainte de .orice, teoria morală (etica)' întreaga lor viaţă, spre a se stă pîni înainte de a trebuie să fie bine imprimată la această vîrstă, izbucni, şi persista cu furie pasiunile şi să se  printr-o bască solidă, dacă 'vrem ca tineretul să deprindă să se conducă cu raţiune şi nu duşi de fie bine format, iar virtuţile să-i fie aproape ca impuls, mînia mai. degrab ă s-o potoleasc ă, decît s-o manifeste etc.; înnăscute.330 De exemplu: 1) cumpătarea prin aceea că se observă o 11) zelul şi devotamentul de a servi altora, măsur ă în mîncarc, iar o dat ă este o podoabă distinsă pentru  IM 

vîrsta tinereţii şi chiar pentru via ţa întreagă. De aceea să se deprindă copiii în primii 6 ani  pentru aceasta şi să nu scape nici o ocazie de a aduce vreun serviciu altora; 12) aceasta se completeaz ă cujţnanierc. civilizate (morum piyilitatis), adic ă să nu se facă "ceva f ăr ă dibăcie şi cu stîn-găcie, ci toate cu o modestie cuviincioas ă. Aci intr ă formele de  politeţe, salutul şi r ăspunsul la salut, rug ăminţi * respectuoase cînd ai nevoie de un lucru, exprimarea mulţumirii în urma unui serviciu f ăcut, cu aplecare decentă, sărutarea mîinii si altele asemenea. xxf 21. în sfîr şit, copiii de 6 ani pot fi \ introduşi întratît în studiul religiei şi \ al pietăţii331, încît să cuîîoască pe de rost 1 p ăr ţile principale ale catehismului, t>a-zole"~crepîniSInulurr6f"' şi, în măsura' în care~le permite vîrsta, s ă le înţeleagă şi să le aplice practic. Şi anume, să se deprindă să fie pătrunşi de esenţa supremă a lui Dumnezeu, simţindu-i pretutindeni prezen ţa şi temîndu-se de el ca de unul ce pedepse şte cu dreptate cele rele şi iubindu-1 ca pe un recompen-sator bun al celor    bune, venerîndu-1, invocîndu-1 şi lăudîndu-1, aşteptînd mila sa, atît în via ţă cît şi după moarte, şi să nu lase nici o ocazie de fapt ă bună, f ăr ă ca să observe că prin aceasta îi sînt pe plac şi astfel să tr ăiască ca şi înaintea ochilor lui Dumnezeu si —  după cura spune Sf. Scriptur ă — să umble cu Dumnezeu.332 S ă fie 22. Atunci va putea s ă spună cineva astfel despre copiii creştinilor- ceea ce zice irmaft dtn evanghelistul despre  Jiristos :ffSi Isus sporea copil ărie cu în ţ elepciunea şi cu vîrsta şi cu harul la  Dumnezeu si la oameni"] (Luca 2, 52). ce nu se ^3. Acestea sînt, aşadar, scopurile; şi mite ar ăta sarcinile şcolii materne. Ca să le precizăm ■ analitic} mai analitic sau să Ic indicăm mai exact prin tabele (a şa cum se   propune în şcoala elementar ă si în scoal ă latină) cît si ce anume se va trata în fiecare an, lun ă sau zi, după cum se face în şcolile urmă-

toare, lucrul nu este posibil din dou ă motive.333 Mai întîi fiindcă le este aproape imposibil  părinţilor ca pe lîngă muncile lor casnice să  păstreze o ordine atît de exactă ca în şcolile  publice, unde nu se face altceva decît preg ătirea tineretului. Al doilea, dotarea şi docilitatea apar  la copii foarte diferit, la unul mai devreme, la altul mai tîrziu. Unii vorbesc excelent la 2 ani şi sînt ageri la toate, al ţii abia la 5 ani le sînt deopotrivă; de aceea, prima pregătire din vîrsta fragedă a copilului trebuie l ăsată în întregime în grija părinţilor. 2Sb?u Totu şi aici pot fi utile două Toit  ¥  se lucruri: '  '  "   f>ot realiza doua   Mai întîi să se scrie pentru părin ţ i ajvtoare  şi d ădace o cărticică ca astfel fiecare să- şi f rumoase ■  poat ă cunoa şte îndatoririle. în ea să se  L luformaiocohl  descrie materne ,,. toate ,. pîn.¥.ă în,.detalii, . ,cum „ ' trebuie ,„ "' f  cultivaţi copiii dm vîrsta frageda, cu ce prilej, cum trebuie început, prin ce mijloace şi cu ce fel de cuvinte şi gesturi le putem imprima. O asemenea căr ţulie vreau s-o elaborez (sub titlul  Informatorul  şcolii mttter-ne) ns. 24. Al doilea, va fi o carie cu imagini m n, îndreptar ce se va da treptat copiilor, spre a stimula  P en f' u exerciţiile din şcoala maternă. Şi întrucît tre~"' e"  la această vîrsta sim ţ urilor  trebuie exersate cu deosebire sim ţurile spre a recepţiona toate impresiile caro ac ţionează asupra lor, şi cum simţul vederii este cel mai important dintre ele, va fi bine s ă i se ofere acestui simţ obiectele principale din  fizică  , optică , astronomie, geometrie etc. în ordinea în care noi am specificat. Aici se pot picta: muntele, valea, copacul, pasărea,  pe ştele, calul, boul, oaia, omul, de diferite vîrstc şi mărimi. La fel, lumina şi întunericul, cerul cu soarele, luna, stelele  şi norii, culorile   principale. La fel, uneltele casnice şi ale meşteşugarilor: oale, str ăchini, ulcioare, ciocane, cle şte etc. în continuare, vor fi reprezentate st ările: regele cu sceptru  şi coroană  , soldatul cu arma,  ţăranul cu plugul, căru ţ a şul cu căruia, diligenta iu mers, si astfel 137 

 Folosul  • acestei cârti

e reprezintă \ stimula spiritele fragede s ă folosească şi întotdeauna să fie scris imaginea respectivă: cal, hm, dine, copac alte căr ţi spre a se bucura, 3) va u şura etc. învăţarea citii ului. întrucît deasupra fiecărei poate 25. Cărticica aceasta va aduce un întreit imagini este scris numele obiectului, 337 folos: 1) va mijloci reprezentarea obiectelor  începe de aici învăţarea cititului! despre care am vorbit; 2) va

Capitolul XXTX 

Ideea scolii generale 7, Am ar ătat în capitolul IX că tot ; şi să oferim această ocazie numai la cîţiva, tineretul, de ambele sexe, trebuie să fie trimis care să se considere superiori şi sa-i în şcolile publice, Completez numai j că tot ignoreze pe ceilalţi. tineretul mai înainte trebuie s ă j urmeze în al treilea rînd, îmi pare prematur ca de şcoala generală, uncie să înveţe limba îa al şaselea an de viaţă al copilului să vrei maternă. Alţii susţin însă o părere contrar ă. să determini care este vocaţia sa, dacă-i apt  Zepper în Politia Ecclesiasti- cas38 (De.S pre să urmeze studiile sau vreo meserie. La administraţia bisericească), cap, 7, şi Alsted  această vîrstă nu sînt suficient manifestate în cap. 5 al Scolasticii^'* sale sf ătuiesc să se nici |or ţele_ spirituale, nici înclinaţiile  Primit ă f« şcolile ge~ 1 neralc numai fetele, sufleteşti (vel ingenii* vires, vel animorum iar dintre băie ţ i, numai J pe aceia care vor  inclinationes), în timp ce mai tîrziu ambele 'îmbr ăţ i şa mai iîrziu o j ■meserie, iar băie ţ ii ies mai bine în evidenţă, întocmai cum într-o care, conform dorin ţ ei i părin ţ ilor lor, gr ădină nu se ştie care plante să se taie şi urmează să primească o cultur ă care să fie. lăsate, atîta vreme cît sînt înc ă  superioar ă , să nu mai fie trimi şi într~o mici şi pl ă pînde, ci abia cînd au devenit rnai  şcoal ă general ă de limbă maternă , ci direct  mari. De aceea, pentru demnităţi nu sînt într-o şcoal ă latină. Alsted mai adaugă: născuţi mimai copiii celor bogaţi, ai „Oricine poate fi de alt ă părere, eu însă nobililor  şi ai funcţionarilor, ca numai lor să   propun aceast ă cale şi aceast ă metod ă  şi a ş le stea deschisă şcoala latină, în timp ce vrea să fie folosit ă de acei ce ar dori să fie ceilalţi să fie excluşi de la ea f ăr ă speranţă. cit mai bine instrui ţ i". Totuşi, argumentele Vîntul bate de unde vrea şî nu începe să bată didacticii mele mă obligă să fiu de alta părere. întotdeauna într-un anumit timp.8'10 2. Anume: mai întîi am în vedere o 3. Un al patrulea argument pentru noi educaţie generală a tuturor ce s-au născut este acela că metoda noastr ă universală nu  Deoarece 1 oameni, către tot ce-i omenesc. De aceea, ci trebuie să fie instruiţi împreună atît timp cît are în vedere cunoaşterea numai a limbii este posibil, spre a se anima, stimula şi latine, acea nimf ă mult iubită, ci caută în îndemna reciproc în al doilea rînd vreau ca mod egal calea de instruire în limba toţi să fie educaţi în toate virtuţile, de maternă a tuturor popoarelor (pentru ca s ă laude din ce în ce mai mult asemenea în modestie, înţelegere şi fiecare spirit 341 serviabilitate reciprocă. Iată de ce nu  pe Domnul ), această trebuie să-i despăr ţim de timpuriu Ş coala  generala trebuie să   fie înaintea celei latine

1J8

5

6

intenţie însă nu trebuie trecută eu vederea  printr-o trecere arbitrar ă peste limba maternă. 4. Al cincilea: de vrei să 'înveţi pe cineva o limbă str ăină înainte de a stă-pîni pe a ta  proprie, este întocmai cum ai vrea să înveţi pe  propriul tău fiu să călărească înainte de a şti s ă meargă. Este mult mai bine să se procedeze în aşa fel încît fiecare lucru să fie f ăcut la timpul său, după cum am ar ătat în cap. XVI, principiul 4. C ăci a şa cum a spus Cicero342, nu poţi învăţa  pe cineva oratoria înainte de a şti s ă vorbească, tot aşa putem declara şi noi, cu privire la metoda noastr ă, că ea nu poate învăţa pe nimeni latina dacă nu stă pîneşte limba sa maternă, întrucît limba maternă conduce la cea latină. 5. în sfîr şit, pentru că năzuhn ca elevii no ştri să ajungă la cunoştinţe reale (eruditio realis)   prin intuirea exterioar ă a lucrurilor, aceasta se   poate şuura cu ajutorul c ăr ţilor în limba maternă care conţin denumirea lucrurilor.343 Dacă se realizează aceasta, cu atît mai u şor va învăţa latina, întrucît ei, cunoscînd de acum obiectele,' trebuie doar să le adapteze noua denumire şi, în loc să întrebe TO 6 n (ce), îşi vor  îndrepta atenţia spre Si'âti (de ce), pentru com pletare într-o form ă gradată, frumoasă.

Scopurile si 6. Pornind de ia ipoteza noastr ă despre  felurile împătrita împăr ţire a şcolii, să delimi- fcohior  ţ  g  acum  scoal ă generala: Scopul   şi  ţ elul, şcolii generale const ă'în aceea ca tot , tinerelul între 6 si 12 (sau 13) ani să înve ţ e tot ce-i poate fi de folos îu via ţ a întreag ă. Adică :

^I._')Să poată cili cu u şurin ţă tot ce este scris,,  şi tipărit în limba maternă. ilî.jS ă scrie curat, apoi repede  şi în sfîr  şit  corect, conform gramaticii limbii materne', care trebuie să le fie predată cît mai inteligibil şi cît mai corect şi imprimată prin exerciţii. (III} S ă calculeze- în scris  şi cu abac după nevoi.

IV. S ă mă soare exact cu orice mijloc lungimea, l ăţ imea şi distan ţ a etc, V. S ă  ştie să cînte melodiile curent   folosite, iar cei cu aptitudini, şi începuturile muzicii figurale. 344 VI. Sa  ştie pe de rost o sumedenie de  psalmi  şi cînt ări biserice şti, care sînt uzuale în biserica fiecărei localit ăţ i, ca astfel ei (după cum spune apostolul), fiind crescu ţi în lauda. Domnului, să ştie să înveţe şi să-şi amintească reciproc psalmii, imnurile, cîntecele spirituale, ca să le poată cînta cu dragoste din inimile lor  lui Dumnezeu. ' VII. S ă  ştie pe de rost, pe Ung ă cate hism  şi cele mai importante istorii  şi  senten ţ e din întreaga Sf. Scriptur ă  , ca  să le poat ă recita. ă pe scurt  VIII. Teoria moral ă  , rezumat  în reguli  şi explica ţ ii, prin exemple pentru capacitatea de în ţ elegere a vîrstei, pe care   s-o cunoască , să o în ţ eleag ă  şi să înceapă a o aplica in practică.  ţ iile economice  şi politice IX.   Din rela să cunoască atîta.cît este necesar ca să înţeleagă ceea ce văd că se întîmplă zilnic în casă şi viaţa statală. X. Să aibă o privire generală istorică asupra crea ţ iei, coruperii  şi restaur ării lumii, ca  şi asupra conducerii ei, prin în ţ elepciunea lui Dumnezeu, pînă în pre  zent. XI.   Din cosmografie ăs cunoască ceea ce este mai important despre bolta cereasc ă , despre forma sferică a pămîntului care  plute şte in mijloc, despre extinderea ocea nului, despre varietatea formei m ărilor   şi a fluviilor, despre păr  ţ ile mai importante ale pămîntului, în special despre statele   Europei, dar înainte de orice să cunoască ora şele, mun ţ ii  şi rîurile patriei sale şi tot ce este demn de reţinut cu privire la aceasta. XII. In sfîr şit, trebuie să cunoască  N. B tot ce este mai important din meserii, fie numai cu scopul să nu r ămînă necunos cut nici un domeniu al vie ţii omeneşti, 139

fie ca să se recunoască mai uşor înclinaţiile trata acela şi lucru, spre a procura spiritului o naturale ale fiecăruia., către ce este mai mult  pl ăcere nonă. tăun se face aceasta, vom lămuri atras. mai jos. 10. Trebuie să avem grijă ca totul să fie Tot ce eh acestea sîni tratate în ritul  cum se cuvine, atunci acomodat spiritului copilului, care conform ciîft trebuie $■ naturii sale înclină către tot  «tinerii, nu numai aceia care intr ă în  fie 'dcomoi i  ''scoală latină, clar  şi ceilalţi care se dedică j ce-i este pl ăcui, vesel   şi recreativ  şi se agriculturii, comer ţului sau miei meserii, (nu vor  caŞ Sctiâii-înspăimânt ă , u şof de lot ce este serios  şi vîrstei. mai întîlui nimic nou ele care s ă nu fi auzit aspru. Ca să-i învăţăm pe copii ceea ce este serios şi care aici./De aceea, tot ce va întîlni mai tîrziu fiecare mai tîrziu. să le folosească, iar aceasta să se înveţe u şor  şi în profesia sa sau la serviciul divin ori va auzi în  plăcut, trebuie pestei tot s ă unim utilul cu pl ăcutul, prin altă parte sau va citi într-o carte, nu va fi altceva care spiritul este întotdeauna atras şi se lasă condus unde elecît o explicare mai clar ă sau o tratare mai florini. amănunţită a ceea, ce a învăţat mai înainte, şi el  II. Aceste căr ţi trebuie să fie prevă- Şă~J&~ znte cu se va simţi efectiv în stare s ă înţeleagă totul titluri care să atragă tineretul  ţ [^f~e  prin frumuse ţea lor  corect, să execute sau să aprecieze. în acelaşi şi 8. Pentru atingerea acest si i scop se tita^"jrumoasc, elegant conţinutul  sa atrag  vor întrebuinţa următoarele mijloace: să exprime cît mai (I.'YFot efectivul şcolii generale, ce se întreg. Asemenea titluri se pot împrumuta din  Mijloacele va'Ocupa 6 ani cu aceste lucruri, trebuie  gr ădini, care cuprind tot ce poate fi mai pl ăcut.  pentru împăr ţit în 6 clase /(care, pe cit posibil, vor fi întrucât şcoala se compar ă cu gr ădina, de ce realizarea separate spa ial, ca s nu se deranjeze ţ ă atunci cartea pentru prima clasă nu s-ar putea acestui scop 34 reciproc) ". *--" numi 1- Clase (n) Se vor prevedea pentru fiecare clas ă căr  ţ i '''i^^ii^^  pentru a   speciale, care să cuprind ă complet întreaga doua il^ Ş (f£mm__Jjfj^^   ,  programă a clasei respective (tot conţinutul iar pentru ătrelaT^Mşffww. (livada cu pomi 1. Cârti ştiinţific, moral şi religios)/ astfel ca, atîta vreme  fructiferi) etc.?s4C cit sînt instrui ţi în acest domeniu, s ă nu mai fie nevoie de nici o alt ă carte, iar cu ajutorul celor  12.   Ne vom ocupa în altă parte mai detaliat Termenii,  prevăzute să se atingă negreşit scopul propus. despre aceste căr ţi, despre conţinutul şi forma lor. specialitat    fie e'xprit  Aceste căr ţi trebuie să exiprindă în întregime şi M7 Adaug doar  că  , fiind elaborate în limbaîn limba  N.B. limba maternă, adică denumirea tuturor  maternă , este necesar ca termenii de specialitate maternă lucrurilor pe care copiii, adecvat vîrstei lor,  să fie da ţ i în limba maternă şi să nu se folosească trebuie să le cunoască, ca şi expresiile verbale cei latini sau grece şti. MotfVul: 1. Vrem să cele mai importante şi cele mai uzuale. îndrumăm tineretul ca s ă priceapă totul f ăr ă  De ce? întîrziere. Or  cuvintele str ăine trebuie mai înlîi 9, Corespunzător numărului claselor, sînt  explicate, înainte de a fi în ţ elese. Iar după. ce s-au Prima obiec ţ ie necesare 6' căr  ţ i, care se deosebesc -unele de explicat  şi sînt în ţ elese, li se d ă acea semnialtele mai pu ţ in prin con ţ inut  şi mai malt prin  fica ţ ie pe care noi o credem just ă  , abia după  formă. C ăci toate căr  ţ ile vor trata despre tot. care le re ţ ine memoria. Cum în limba maternă   Dar cele de Ia începui ■vor cuprinde ceea ce „Materia este mai general, mai cunoscut  şi mai u şor, în trebuie explicat ă numai semnificaţia obiectului căr  ţ ilor pe timp ce. celelalte vor conduce intelectul spre denumit, aceasta va fi imediat în ţeleasă şi se va clase este imprima uşor în memorie. încă de la. acest primaceea şi, ceea ce este mai special, mai necunoscut, mai învăţământ trebuie- înl ăturată orice piedică sau diferii mimai   greu sau să prezinte un mod nou de a suferinţă, pentru ca totul să decurgă cît mai ca formă lesnicios. 2. Pe lîng ă   De ee se 7. Dacă toate   pun scopuri \şcoala generală atît (ie largi

140

  A doua aceasta, noi vrem să cultivăm limbile

obiec ţ ie materne nu însă după modelul francezilor care au

menţinut expresii greceşti, şi latineşti neînţelese de popor (fapt pentru care îi dojene şte Stevinus)3'18, ci astfel ca totul s ă fie exprimat în cuvinte înţelese de popor. Lucrul acesta 1-a recomandat acelaşi Stevinus belgienilor s ăi si 1a realizat minunat'în matematic ă. :!4
 A treia

13. Se poate obiecta., ceea ce adesea se şi întîmplă, că nu toate limbile sînt atît de bogate încît s ă poată reda întocmai tot ce este exprimat în greacă sau latină,  şi chiar  în cazul în care ar reuşi aceasta, învăţaţii nu renunţă la terminologia deprins ă de ei. Şi în  sfîr  şit, ar fi mai bine ca tinerii, care şi aşa vor  trebui să-şi însuşească limba învăţaţilor, să deprindă de pe acum termenii tehnici, ca s ă nu fie nevoie să înveţe din nou

14.  La aceasta r ă spund: este vina oamenilor  şi nu a limbilor dac ă vreuna este obscur ă, schilodită, imperfectă şi incapabilă să  Ră  spuns ta rima obiec ţ ie redea ceea ce este necesar, în chip egal, romanii si grecii au fost obliga ţi s ă formeze mai întîi cuvintele, înainte de. a le utiliza. Ele  păreau, la prima vedere, aspre şi obsciue şi ei însisi se îndoiau dac ă acestea se vor  > »

 putea şlefui. Devenind o dat ă uzuale, nu există ceva mai semnificativ, cum se constat ă din cuvintele: ens, cssen ţ ia, snbstanlia,. accidens, qualitas, quiddîtas etc.35° De aceea, nici unei limbi nu-i va putea lipsi ceva, dac ă oamenilor  nu le lipseşte sîrguinţa. a doua obiec ţ ie

la

15. Cît priveşte a doua obiecţie, să-şi reţină învăţaţii termenii pentru ei. Noi ne str ăduim să vedem cum pot oamenii simpli să ajungă să. înţeleagă pe deplin artele liberale şi ştiin ţele, ori despre toate acestea nu le putem vorbi cu gur ă str ăină şi într-o limb ă exotică.

a treia 16. în sfîr şit, pentru acei dintre copii obiec ţ ie care mai tîrziu vor trebui s ă înveţe limbile, nu va fi nici o incomoditate dac ă ei vor cunoaşte termenii tehnici în limba

lor maternă, iar „Tatăl nostru" îl vor spune mai întîi în limba lor  şi nu în cea latină. 17. A treia cerinţă este o metod ă u şoar ă de a ■  prezenta tineretului aceste căr  ţ i, ceea   A treia cerin ţă pentru ce vom expune în notele ce urmează. o metod ă bună   I.^Zilnic să se înve ţ e în  şcoal ă numai patru   Patru reguli ore, din care două ore înainte de prînz, iar  cu privire la două după prînz.- Restul orelor se va putea aceasta folosi pentru muncile casnice (în special la cei săraci), sau pentru o recreare cuviincioasă. II: în orele de diminea ţă se va exersa spiritul   şi memoria, iar după prînz, mina şi vocea-: ăţătorul  III. în orele de diminea ţă  , înv va citi  şi comenta lec ţ ia orei respective, în timp ce toii vor asculta,  şi ceea ce va necesita explica ţ ie, 'va explica cît mai pe în ţ elesul tuturor, ca nimic să nu r ămîie neîn ţ eles. După aceea, îi va pune pe rind pe fiecare să citească , şi în timp ce unul citeşte clar  şi distinct, ceilal ţi îl vor urmări în gînd în căr ţile lor. Dacă aşa se procedează o jumătate de or ă sau mai mult, cei mai capabili vor încerca să redea bucata pe de rost, apoi şi cei mai înceţi. Tema lecţiei (penjum) trebuie să fie cît "mai scurta7~propor ţional cu durata orei şi cu capacitatea de înţelegere a copiilor. IV. în orele după prînz, nu se va preda nimic nou, ci se va face mimai repetare, ,,   fie prin transcriere din ăr  c ţ ile tipărite; fie prin întrecere: cine poate să repro ducă mai repede ce s-a tratat mai înainte sau cine poate să scrie cel mai frumos, să cînte sau să calculeze etc. 18. Nu f ăr ă temei sf ătuim ca to ţ i  şco larii să transcrie cît mai curat posibil, cu propria lor mină , căr  ţ ile tipărite. Căci 1) aceasta serveşte memoriei să reţină De ce se totul cît mai exact, prin faptul c ă simţu recomand  rile sînt ocupate mai mult timp cu aceea şi ca devii săă materie; 2) prin astfel de exerciţii zilnice transcrie vor dobîndi deprinderea de a scrie fru toate căr  ţ ile în mos, repede şi corect, ceea ce le va fi folosite clasa lor  de mare folos pentru studiile viitoare şi  pentru rievoile vie ţii, 3) pentru părinţii 141

copiilor este argumentul cel mai evident că celea an, adică între şcoala generală în în şcoală se face ceea ce trebuie să se facă limba maternă şi şcoala latină. Aceasta se şi îşi pot mai uşor da seama de progresul   poate face cei mai comod dacă îi trimitem copiilor cînd aceştia se auto depăşesc. acolo unde nu se vorbeşte limba lor  19. Cit priveşte detaliile, le rezervăm maternă, ci limba care trebuie învăţată, şi Sfat pentru  pentru mai tîrziu. Deocamdată vrem doar să dacă citesc cărticica şcolii generale (al cărei amînarea completăm că dacă unii copii trebuie să conţinut le este de acum cunoscut) în  studiului înveţe limbile popoarelor învecinate, aceeaşi limbă nouă, o transcriu şi o limbilor   str ăine aceasta trebuie să se facă spre al zecelea., al memorează, şi prin exerciţii scrise şi orale unsprczecilea şi al doisprezereuşesc să şî-o însuşească pe deplin.

Capitolul XXX 

Schiţa scolii latine Scopul ei /. Pentru această şcoală am stabilit este învăţarea cire p^ SCO p s£ prelucreze înlreaga enci-ihn'hi şi* a cîopcclic a artelor, o dată cu cele patru limbi.382 Noi enciclopedici vrem ca tinerii care promovează în mod artelor  legal clasele ei să fie: I.  gramaticicni, în stare s?î cunoască   perfect toate relaţiile în limba latină şi materna, iar în cea greacă şi ebraică, după necesităţi; II. diaketicieni dibaci în definirea, dis tingerea, argumentarea şi - combaterea argumentelor; • III. retori sau oratori capabili să vor bească elegant despre orice subiect dat ; IV. aritmciicicni şi V.  geometri, atît pentru diferitele ne cesităţi ale vieţii cît şi din cauză că aceste ştiinţe stimulează şi ascut spiritul pentru alte lucruri; VI. muzicieni,  pregătiţi practic şi teo retic ; VIL astronomi, versaţi în noţiunile de 3SS  bază ale ştiin354 ţei despre sfere şi calcularea calendarului (dgetrina sphaerica ct computo), f ăr ă de care fizica, geografia, şi în mare parte istoria sînt oarbe. 142

2. Acestea sînt cele  şapte arie liberale l ăudate, a căror cunoa ştere, conform opiniei   generale, îi face pe 366  magistru în filozofie (philosophiae magister   ), Dar pentru ca elevii noştri să păşească mai departe, trebuie să fie pe deasupra: VIII,  fizicieni, care să cunoască alcătuirea lumii, puterea elementelor, diferenţierea animalelor, a plantelor  şi a metalelor, construcţia corpului omenesc etc, atît în general — cum sînt aceste lucruri. în sine   —, cît şi utilizarea specială a tuturor  creaturilor pentru folosul vieţii noastre, o cunoaştere ce cuprinde o parte din medicină, agricultur ă şi din celelalte arte mecanice; IX-  geografi, care să str ă bată cu mintea imaginea lumii întregi, mările, insulele, fluviile, statele etc.; X. cronologi, care să cunoască scur  gerea veacurilor de la începutul timpului,  pentru fiecare epocă în parte; XI. istorici, care să ştie să enumere cele mai însemnate schimbări ale genului uman, ale imperiilor  şi ale bisericii,  precum, şi diferitele obiceiuri şi întîm piări clin viaţa popoarelor şi a oamenilor;

XII. eiicieni, care să ştie să observe exact felurile şi deosebirile virtu ţilor  şi ale viciilor, să fugă de ultimile şi să caute pe primele, atît în teorie cit şi în aplicarea lor special ă, în viaţa economică,  politică şi bisericească; XIII. în sfîr şit, vrem să fie teologi, care nu numai să cunoască fundamentele credinţei lor, dar să şi le poată argumenta   pe baza Sf. Scripturi. 3.   Doresc ca în toate acestea tinerii, după terminarea timpului de studiu de  şase ani, să  fie, dacă nu perfec ţ i (căci etatea lor nu permite  perfecţiunea, fiind nevoie pentru aceasta de o experienţă mai lungă spre a întări teoria prin  practică şi în doilea rînd este imposibil s ă epuizeze exhaustiv în şase ani oceanul erudiţiei),  să dobîndească totu şi o bază solid ă  pentru . viitoarea erudi ţ ie 'perfect ă.

şi demonstra? Precum o fecioar ă nu poate să nască, tot aşa este imposibil ca cineva s ă poată discuta raţional despre un lucru pe care nu 1-a cunoscut anterior. Lucrurile prin sine sînt ceea ce sînt, chiar atunci cînd nu se aplic ă asupra lor  nici o gîndire şi nici o limbă. Gîndirea şi limba au drept obiect lucrul şi depind de el; f ăr ă lucruri, ele ar fi sunete f ăr ă gîndire, o încercare stupidă şi ridicolă. Cum însă raţionarea şi limba îşi au baza în lucruri, în consecin ţă este necesar  să le preceadă acest fundament.

ce 6. C ă ştiin ţ a despre natur ă trebuie să  De  za  precead ă ştiin ţ ei moralei a fost demon- ^™Jf a strat în mod evident de oameni învăţaţi, ' nmaiei chiar dacă mulţi fac invers. Aşa, de exem- după cea «   piu, Lipsius;!5!i scrie în Fiziologia sa, natura cartea I, cap. 1, următoarele: îmi place  şi sînt de acord cu părerea autorilor importan ţ i care consider ă că fizica trebuie să-stea pe   primul loc în învăţămîni. Aceast ă parte (a 4.   Pentru aceast ă cultur ă de  şase ani sînt   filozofiei) prezint ă o mai mare pl ăcere, ea este :lea spre necesare  şase clase distincte, care pot fi atr ă g ătoare, captivant ă  şi de mare stimă , plină cest scop denumite astfel, începînd de jos: de str ălucire  şi de admira ţ ie. Ea preg ăte şte  şi • de şase cultivă spiritul pentru etică.™ 7  I gramatic . ă clase II fizică Clasa 7. Oare poale cineva să fie în dubiu dacă De ce studiul  III matematică clasa de matematică să succead ă sau să matematicii de IV etică  precead ă fizicii? Cei vechi începeau, ce V dialectică nu se face VI retorică . . .. . înaintea 5. Sper că nimeni nu va obiecta ceva e drept, contemplarea lucrurilor, prin  fizica, după studiul cum procedau denumirea'   De ce nu împotriva faptului că începem cu grama matematicii, de unde provine şi cei tica drept cheie. Dar ar putea să le par ă disciplinelor (uaf ţu&Ta), iar  vecln Plato nu admitea în  succed ă clasei de curios acelora ce considera obiceiul drept academia sa pe nici un âYEOHstpri'coc (negeometru)358.  gramatică lege că a şezăm dialectica  şi retorica mult  Motivul pentru aceasta este evident: acele ştiinţe care se etorica  şi dialectica în urma  ştiin ţ elor reale. Dar aşa trebuie ocupă cu numere şi cantitate se bazează mai mult pe simţuri şi să fie. Noi am demonstrat că mai întîi sînt de aceea mai uşoare şi mai sigure, concentrează şi trebuie să se ofere lucrurile înaintea întăresc imaginaţia, dispun şi stimulează spre alte lucruri care modului lucrurilor, materia înaintea for  sînt de acum îndepărtate de simţuri, mei şi că numai această metodă este 8. Acestea sînt adev ărate în general,  Primul  singura aptă să asigure progrese rapide şi avem aici de luat în considerare r ă$puns totu şi durabile, prin aceea că învăţăm mai întîi să cunoaştem lucrurile, în loc să următoarele puncte: 1) noi am recomantrecem la aprecierea lor  şi descrierea în cuvinte înflorite. C ăci cineva poate i să fie înarmat cu toate mijloacele logice dat ca în şcoala generală să se exercite simţurile şi de exprimare, dar dacă nu cunoaşte şi spiritul prin sim ţuri ca şi prin cultivarea obiectul care-i este supus examin ării asiduă a teoriei numerelor, în felul acesta elevii noştri nu vor  şi demonstr ării, atunci ce va examina

143

fi ă fBOiitxpixoi (ncgeometvi), 2) metoda noastr ă procedează totdeauna gradat, înainte de a ajunge la studii superioare cu privire la cantitate, se introduce în mod lesnicios învăţarea despre lucruri concrete, şi anume despre corpuri, spre a crea o treaptă  premergătoare către acele lucruri subtile şi abstracte, 3) adăugăm conţinutului clasei de matematică multe din sfera muncii umane, ceea ce reclamă cunoştinţe din domeniul ştiin ţelor  naturii (naturaiium doctrina), de aceea devansăm aceste cunoştinţe. Totuşi, dacă argumentele altora, san practica demonstreaz ă altceva, nu ne vom contrazice asupra acestui lucru. Prezint doar punctul meu de vedere actual, izvorît din constat ările mele. 9. După ce s-au dobîndit cuno ştinţe; mijlocii de limbă latină (cu ajutorul lui Vestibul/im şi  Fizicii trebuia  fanud  Am , utilizate în prima clas ă), propunem să   sil preccadii se predea elevilor  ştiinţa cea mai generală, metafizicii;   prima filozofie, sau, cu o denumire obişnuită, dar cum? metafizica (iar după părerea noastr ă, mai degrabă ar trebuie să fie numită  fi»;

 propzica sau hypofizica, adică ştiin ţa premergătoare naturii sau înaintea năimii).360 Ea trebuie să dezvăluie cele dintîi şi a nai profunde temelii ale naturii, adică toate elementele componente, atributele şi specificul de diferenţiere a obiectelor, şi anume normele cele mai generale ale tuturor lucrurilor, apoi definiţiile, axiomele, ideile şi structura acestor lucruri. După ce ajung să cunoască aceasta (ceea ce este uşor după metoda noastr ă), se poate trece la studierea aspectelor particulare, unde vor constata c ă în cea mai mare parte li se   par cunoscute şi, în afar ă ele aplicarea generalului la cazul special, nimic nu le va apărea ca în. întregime nou. 1' După ce se vor  ocupa cu ceea ce este general cam un sfert de an (ceea ce se face foarte uşor, pentru că e vorba numai de principii pure, pe care le recunoa şte si admite orice minte omenească cu propria ei lumină), se trece Ia cercetarea (speculatio) lumii vizibile, pentru ca măiestria naturii (ar ă144

iată în profizîcă) să iasă în evidenţă din ce în ce mai mult prin exemple concrete din natur ă. De acest studiu se va ocupa clasa de fizică. 10, De la cercetarea esenţei lucrurilor   Dup» cl < se urmcarÂi ţ^acci- ( ia mat em apoi cea da clică uica

dentia rerum) şi pe care o numim clasa trece la studierea minu ţioasă a însu- de f  ştrilor  accidentale ale lucrurilor  de matematică.

/1, 'Apoi abia va intra în cînrpul de aten ţie al elevului omul însu şi, cu ac ţ iunile sale izvorîte dintr-o voin ţă liber ă  , asemănător cu sl ă pînul  tuturor, lucrurilor, ca să înve ţ e să observe ce este supus puterii şi voinţei noastre şi ce nu este si cum se conduc toate după legile universului etc. Acestea vor fi predate în al patrulea an, în clasa de etică. Dar predarea nu se va face cu  precădere numai în forma descriptiv ă, r ăspunzîndu-se numai la întrebarea „ce", cum se întîmplă la început în şcoala maternă, ci se va insista, asupra lui „de ce", pentru ca elevii, să se deprindă de pe acum să fie atenţi asupra cauzelor  şi efectelor lucrurilor. Totu şi să ne ferim361 în aceste prime patru clase s ă provocăm oarecare controverse, pentru c ă acestea sînt  N.B. rezervate In întregime pentru clasa a cincea. 12. în clasa de dialectică , la început clasa de se va   proceda cu anticiparea celor mai dialectici succinte norme de raţionament pe baza materialului din fizic ă, matematică şi etică şi se va discuta temeinic aici tot ceea ce întîlnim mai important, care a dus la controverse între învăţaţi. Apoi se va, învăţa care este originea controver  selor, în ce, stare se afl ă  , care e teza şi antiteza, cu ce argumente adevărate sau verosimile se poate ap ăra una  sau alta. Apoi se va descoperi eroarea contraafirma-liei ca şi originea ei, precum şi ceea ce este fals în motivarea ei, opunînd for  ţ a argumentelor care sus ţ in adevărata bază etc, sau dacă ambele afirma ţ ii con ţ in, ceva adevărat, se va ar ăta reconcilierea. în felul acesta, prin aceeaşi muncă (pe de o parte se va recapitula într-o formă plăcută ceea ce s-a f ăcut anterior,

iar pe de altă parte, se poate lămuri ceea ce nu oferi restul de la sine. 383 Aş vrea numai să adaug s-a priceput la timpul s ău, precum şi arta de a că deoarece cunoa şterea istoriei constituie cea conchide ra ţ ional, de a cerceta ceea ce este mai frumoasă parte a erudi ţ iei şi în acela şi timp necunoscut, de a lumina ce e întunecat, de a este ochiul întregii vie ţ i, de aceea trebuie să o distinge ce e ambiguu, de. a limita ce e general, repartizăm în toate clasele celor  şase ani, încît, de a apăra singur adevărul cu armele veracit ăţ ii, de a distruge, falsitatea şi, in fine, de a elevilor no ştri să nu le r ămîie nimic necunoscut    pune în ordine ceea ce e confuz — adică să-i din toi ce este memorabil din antichitate în învăţăm prin exemple continue, printr-o cale  fapte  şi vorbe. Dar trebuie să ne str ăduim să organizăm cu grijă acest studiu, încît elevilor s ă scurta şi eficace, concludentă. le apar ă activitatea mai degrab ă uşurată decît lasă de 13. Ultima clasă va fi clasa de mărită, s ă constituie un stimulent pentru studiile retorică retorică  , în care vrem să se exerseze mai importante. aplicarea adevărat ă , u şoar ă  şi pl ăcut ă a iot ce   s-a predat pînâ acum. Aici se va vedea dac ă 16. Asupra acestui lucru m-am gîndit î« ce fel în felul (devii au învăţat ceva şi dacă n-au stat zadarnic următor: să se alcătuiască pentru fiecare clasă o cărticică, cu în şcoală. Conform expresiei lui Socrate: „vorbe şte, ca să te văd" 56 ", vrernşi un anumit volum de istorii, după cum urmează; noT7~ouTpa-Te~~am urmărit pînâ acum să formăm mintea pentru înţelepciune (erudiţie), să formăm şi limba pentru o elocven ţă înţeleaptă.

14.   Aici iar  ăşi se vor anticipa cele mai  scurte şi mai clare norme de elocven ţă , apoi se va trece la alte exerci ţ ii, adică la imitarea celor  mai buni maeştri ai oratoriei. Totu şi, nu trebuie să r ămînem mereu la aceeaşi materie, ci să cutreier ăm pe toate terenurile adev ărului şi ale varietăţii lucrurilor, pe paji ştele virtuţilor  omeneşti, precum şi în paradisul în ţelepciunii divine, ca astfel elevii, tot ce ştiu ca adevărat si  bun, ca util, pl ăcut şi cinstit, s ă-1 poată exprima frumos şi unde e nevoie să ştie să-1 pună în valoare. Pentru aceasta, cei ce ajung pînă la această clasă dispun de o armătur ă ce nu poate fi dispreţuită, şi anume de cuno ştinţe frumoase asupra diferitelor lucruri, ca şi de un bagaj aproape suficient de cuvinte, expresii, adagii, sentenţe şi istorioare etc.

in

clasa

/ I.  Extras din istoria biblic ă. II. Ş tiin ţ ele naturale. III. Istoria lucrurilor artificiale, a invenţiilor. IV.  Istoria moral ă , cele mai ex-'celente modele de virtute etc. V.  Istoria obiceiurilor  diferitelor   popoare etc. VI.  Istoria universal ă a lumii întregi şi a celor mai importante; popoare şi în special a  patriei, totul concis, f ăr ă to- / tuşi a scă  pa nimic din celeste necesar.

17. în special cu privire la metoda metod ă  , care   Amintesc de trebuie să fie care trebuie să fie folosită în această şcoală vreau mereu aceea şi să spun aici doar următoarele:   Dorim ca cele   patru ore de învă- ţămînl public să fie astfel  utilizate încît cele două ore dinainte de prînz (după exerciţii sacre de pietate)  să fie atribuite   studiul^ 15. Despre aceasta însă, dacă va fi  ştiin ţ ei sau artei după care este denumit ă clasa. nevoie se va  facă în » spune mai amănunţit m   Prima or ă după masă să fie destinat ă istoriei, ie clasele altă parte, întrucît însăşi practica va iar a doua, exerci ţ iilor de stil, voce  şi manuale, în funcţie de materia fiecărei clase. 145

Ca hi loial 'XXXI 

Despre academie"   De ce se /. Metoda noastr ă nu se extinde pinii aici, dar  discut ă aici ce ne împiedică ca şi în acest despre ■ îndreaptă academie domeniu să indicăm încotro s< 3 5

dorinţele noastre? Ani spus că mai sus " desâpir  şirii academiilor le revine dreptul  şi complet ării tuturor  ştiin ţ elor Iilor  ■şi faciliiâ superioare..366 

Trei dorin ţ e  pentru aceasta

9

 De aceea dorim ; I, ca acolo efectiv să se realizeze studii universale, în asa fel încît s ă sin existe nimic în ştiinţă şi nici în în ţelepciunea umana care să nu poată oferi academia : II,  să se întrebuin ţ eze o metod ă mai  sigur ă  şi mai u şoar ă , ca astfel să se asi gure iuiuror ce vin aici o erudi ţie temei nică; III,  să fie distin şi cu titluri de onoare   publice numai cei care  şi-au ajuns eu   succes scopurile lor  şi sini demni  şi ca   pabili spre a li se oferi cu toat ă încrederea conducerea treburilor omene şti. Ce reclamă fiecare dintre aceste a în parte, a ş dori să le indic, cu modestie, în cele ce urmeaz ă.

I. S ă fie cu adevărat  3. Pentru ca studiile academice s ă fie  studii universale se cerc: I) ca  profesori: să fie erudiţi miivcrsale X7  şi cunoscători în toate ştiin ţele si artele,

facultăţile şi limbile şi să scoată totul de la ei, ca dintr-un repertoriu viu, şi să-3 comunice tuturor: 2) o bibliotecă aleasă, cu lucr ările celor  mai diferiţi autori, accesibilă tuturor.

Uilui său natural, devine un bun muzician, poet, orator, fizician ş.a., tot aşa altul corespunde mai   bine pentru teologie, medicină sau drept. Dar  tocmai aici se păcătuieşte cel mai des, cînd vrem în mod arbitrar să cioplim clin orice lemn un Mercur 568 f ăr ă a observa înclina ţiile naturale. Aşa se face că atunci cînd dăm iu;/na spre un studiu sau spre altul, împotriva voin ţei Minervei869, nu realizăm nimic demn de laud ă si adesea persist ăm într-o rapspyo (ocupa ţie lăturalnică), mai mult decît în îns ăşi profesie. De aceea se recomandă ca la terminarea şcolii latine N.B. să se instituie im examen public de aptitudini, în urma. căruia conducătorii şcolii să precizeze care dintre tineri corespund spre a fi trimi şi la academii: şi care spre a fi îndrumaţi spre o altă cale a vieţii. Dintre primii apoi, care să se dedice teologiei, institu ţiilor statale 370 sau medicinei, în func ţie fie de înclina ţiile lor, fie chiar de ceea ce reclamă nevoile bisericii şi ale statului. (). Al treilea:  să  , se stimuleze min  ţ ile, III excep ţ ionale către toate încît să nu lipsească. oameni care sînl  TioÂeuc.Osîc/ sau jrau-peOdc (pricepuţi la toate) şi îtuvowpoi ( ştiutori în toate). "■V ............'- ■............. ......«--..............,.,....„....

7. Trebuie totu şi să prevedem ca academiile IV  să preg ătească numai pe cei capabili, cinsti ţ i  şi  silitori şi să nu admită pse.udostudioşi, care să cheltuiască zadarnic banii şi timpul în trînd ăvie şi risipă, oferind altora un exemplu d ăunător. Aşa se întînrpl ă că acolo unde nu este boal ă, nu există nici molipsire si to ţi vor putea îndrepta atenţia spre nun 1 c ă.

  I. Activitatea însăşi în academie se va mai u şor  şi cu mai mult succes dacă ,,   se vor selecta cei med capabili) mai. întîi: metod ă 8. Noi am spus că în academii trebuie universal ă  floarea omenirii,  şi se vor trimite acolo, iar  i toi felul de autori. Pentru ceilalţi se vor îndrepta spre plug, spre meserie  să fie prelucra ţ   J  *  J  sau comer ţ. fiecare pentru ce e n ăscut. ca aceasta sa nu devină prea obositor, Trebuie să 5. Al doilea: dacă fiecare se va dedica avem  grija acciu j. studiu către care se poate conchide, II, vS'« dispuie efectiv de o desf ăşura

 III.

.

.

.

"

*

*

după anumi ţ i indici siguri, că l-a destinat  natura. Asa cum cineva, conform instine146 

.

V ^ 

 s alu

reu şii

extra

deşi util, ar fi de dorit ca diferi ţi oameni învăţaţi   — filologi, teologi, filozofi, medici s.a. — să ofere acelaşi serviciu stu-den ţilor lor pe care-1 fac geografii celor ce studiaz ă geografia, elaborînd hăr ţi cu întregi imperii, provincii şi  păr ţi ale pământului, oferind ochiului, printr-o  privire, mari păr ţi de uscat şi mare.371 De ce oare nu s-ar putea reprezenta la fel — cum reprezint ă  N.B.  pictorii ţări, oraşe, case şi oameni în concordanţă cu prototipurile lor — pe un Cicero, Livut, Plafon, Aristotel, Plutarh, Tacit, Gellius, Hippocrates, Galen, Celsits, Augusiin,  Hie-ronymus ş.a. ? Nu numai prin extrase de fragmente, sentenţe şi expresii alese (după cum s-a f ăcut pentru unii), vci printr-o sinteză completă, care să cuprindă tot esenţialul.

autori  feluri ţ i

sau se pot adăuga la opera autorului, spre a oferi în prealabil cititorului o privire de ansamblu asupra acestuia. 11. în ceea ce prive şte exerci ţ iile academice, nu ştim daca n-ar ji avantajos  să se introducă cnj3r|rn.cretg (cercetări în comun) publice în forma colegiilor lui Gellius373; adică la tot ce tratează proc

-i*

i

iT

W

-

T

,

VT

 p f ivi fe ia

1

introducerea ta, academie f C0[ e.S" hr  .» lui Gellius

fesorul m mod public, sa indice studen ţilor, ca material pentru lectura particular ă, ce au scris cu privire la aceasta cei mai buni autori. Iar  materialul predat în orele de diminea ţă, să fie discutat din nou în orele de dup ă-masă, cu întreg efectivul de studen ţi. Cu această ocazie, studenţii pot pune întreb ări fie cu privire la ceea 9. Asemenea extrase din autori ar aduce ce vreunul dintre ei n-a în ţeles pe deplin, fie un excelent folos. Mai întîi   pentru cei  pentru că a întîmpinat o dificultate, fie pentru c ă care n-au timp pentru o lectur ă extinsă, a găsit în autorul citit o p ărere deosebită de a sa, ştinţe sprijinit fiind de argumente proprii sau- altceva aceasta   prin aceasta putînd dobîndi cuno generale despre un mare num r de autori. ă  putea similar. R ăspunsul îl poate da orice student din age un   Al doilea:   pentru cei care (dup ă sfatul mulţime (păstrînd o anumit ă ordine), iar alţii <$ folos lui Seneca372) doresc să se ocupe cu vor aprecia şi vor ar ăta dacă problema în împătrit  mintea de unul în mod deosebit (c ci ă i, 2 discuţie a fost pe deplin l ămurită; în sfîr şit, nu toate se potrivesc în egal ă măsur ă  profesorului, ca preşedinte, îi revine sarcina s ă   pentru toţi) , ca astfel să poată face cu lămurească controversa, în felul acesta, cele uşurinţă şi cu raţiune o alegere, după citite de mulţi pot fi sintetizate nu numai ca ce a încercat pe mai mulţi şi şi-a dat totul să poată fi de folos tuturor, dar  şi ca să se seama ca unul ori altul corespunde mai   bine gustului ăsu.   Al treilea:   pentru cei imprime, mai bine în minte, realizîndu-sc astfel ce vor să cunoască în întregime pe autori,   progrese temeinice în teoria şi practica un asemenea compendiu îi preg ăteşte ştiin ţelor. excelent să citească cu folos, la fel cum 12. De la aceste exerciţii în comun ni(loYmi  A atreia ca ţ ă ă . că, se. poate ob ine, f  r  dificultate, 1   pentru un drume ţ este util dac ă în se parc •,,■-■ , '» - i nimeni sa şte prin intermediul unei ceea ce dorim in ultima instanţa şi doresc nu  0M n#, toţi cei buni,   prealabil cunoa hăr ţi relieful regiunii, astfel c ă tot ce ca numai cei demni să fie onoruri f ăr ă admi şi la onorurile va întîlni ochiul s ău va putea recunoaşte  publice. Lucrul acesta victorii se va realiza, după părerea mea, mai uşor  şi mai sigur  şi va putea admira atunci cînd el nu va depinde de hot ărârea unei persoane sau a toate amănuntele. în sfîr  şit, asemenea alteia, ci de conştiinţa publică şi de mărturia tuturor. De aceea,   breviare vor fi xrtilc pentru o repetare o dată pe an, conducători competenţi ai şcolilor trebuie să cursivă a autorilor, în care întotdeauna facă vizite. în şcolile inferioare, iar în academii, delegaţi vom mai găsi ceva demn de reţinut şi ai regelui sau ai statului, care să cerceteze cu cît zel îşi care să treacă în carne şi-n sînge. îndeplinesc obliga ţiile atît cei ce predau cît şi cei ce învaţă, 10. Asemenea sumarii succinte cu pri iar  vire la autori pot fi editate separat (pentru nevoile celor săraci sau pentru acei care nu pot prelucra volume groase)

Unim să e editeze asemenea ompendii

147 

celor care se disting mai mult prin sîr-guin ţ a   funde cu a mea, şi anun ţ e de a. nu permite lor să li se recunoască acest lucru ■în public, tineretului să întreprind ă căl ătorii pînă ce acordîndu-li-se titlul de doctor sau magistru.  pripeala  şi înfl ăcărarea juvenil ă nu fac loc  pruden ţ ei  şi capacit ăţ ii necesitate de  Modalitatea /j. Spre a se înlătura orice înşelătorie, căl ătorii.' 4' 71''  victoriei ce| ma| recon3an. 378 Dar să x _ cvenim la ceea ce mai de spus despre şcolile noastre.  Despre

ga se |aca

74, Cu privire la căl ătorii (ara spus | calatorii jn acesţ  X i\^  xm interval de I şase ani, sau ia terminarea lui), n-a ş j mai avea nimic Capitolul XXXII  de completat, decît să \ I • menţionez; părerea lui Plato, care cores- I avem

Despre ordinea multilaterală şi perfectă a şcolilor   

Recapitularea Am )'. vorbit pe larg despre necesi- J într-o sinteză atît dorinţele cît şi în-ceior spuse tatea reformării şcolilor  şi modalitatea i drum ările noastre; ea se prezintă ast~ anterior  ei. Nu ar fi nepotrivit s ă contopim { fel: 148

:;la mea   ,uii mare ca arta tică să idusâ la lituăinea elegan ţ a artei  pografice

2.   Doresc ca metoda ele învăţăndnt   să ajung ă la o asemenea perfec ţ iune încît între felul de a înv ăţ a pînă acum şi noua metod ă să apar ă o asemenea diferen ţă ca între arta obi şnuit ă pînă de curînd de a multiplica cu peni ţ a  şi între arta de a imprima căr  ţ ile, inventat ă mai tîrziu  şi aplicat ă acum?80 Chiar dacă arta tipografică este mai grea, mai costisitoare şi mai obositoare, ea este totu şi mai potrivită de a   produce .căr ţi mai repede, mai sigur  şi mai frumos. La fel serveşte această nouă metodă, chiar dacă ea la început însp ăimînta prin greutăţile ei, o dată însă introdusă, va asigura  pregătirea unui număr mult mai mare, cu un succes mult mai sigur  şi cu o plăcere mult mai deosebită decît lipsa ele metodă up.e0o8eia de  pînă acum.

3. Oricine îşi poate închipui cît de pu ţin folositor puteau s ă apar ă primele  şantajele artei "le ale încercări de tipărire ale inventatorului  scrierii în comparaţie cu întrebuinţarea peniţei, ă şi expeditivă. » mîna  pe atunci foarte liber  Experienţa însă a ar ătat ce foloase mari 1 a adus această invenţie.   Mai întîi, doi tineri pot tip ări mai multe exemplare ale unei căr ţi decît dacă ar scrie poate 2 două sute în acelaşi timp.  Apoi aceste manuscrise se deosebesc după numărul, , forma şi ordinea foilor lor, a paginilor  şi a rînclurilor, în timp ce cele tip ărite corespund atît de exact unele cu altele, ca un ou faţă de altul — un lucru plin 3 de frumuseţe şi eleganţă.   Al treilea, nu este sigur dacă cele scrise cu peniţa nu conţin greşeli, astfel că fiecare pagină trebuie revăzută cu grijă, comparată şi atent corectată, ceea ce reclamă multă muncă şi neplăceri. La ceîe tipărite, 381   prin îndreptarea unui singur exemplar  se îndreaptă toate celelalte, chiar de ar  fi o mie, ceea ce ar putea părea unui necunoscător ca de necrezut şi, totuşi, acesta este adevărul.   Al patrulea, nu orice hîrtie se potrive şte (ca să scrii cu  peniţa), ci numai una rezistent ă, care nu suge, pe cîncl pentru tipar se poate fo losi o hîrtie sub ţire şi transparentă sau de 5 in ete. în sfîr  şit, cu ajutorul tiparului se

  pot imprima căr ţi frumoase, iar acei care nu scriu elegant cu mîna proprie, o pot executa cu ajutorul literelor de tipar, f ăr ă nici o abatere. 4. Ceva asemănător va rezulta cînd se va realiza tot ce reclamă noua formă Ce avantaje universală de învăţare (eu nu afirm că prezint ă meperfect ă s-a şi realizat, ci numai propun şi eviden toda (corespunzăţiez multilateralitatea metodei 7caj.iueG- toare scopului oSsia), căci; 1) cu un număr mai mic de nostru) fat ă învăţători vor putea fi instrui ţi mai mulţi ele cele elevi, decît prin modul folosit în prezent;  folosite ? 1 2, 2) vor ieşi cu adevărat instruiţi; 3) cu 3 o instruire aleas ă, plină de farmec; 4 4) această cultur ă vor putea să şi-o însuşească şi acei care sînt înzestra ţi cu mai  puţine posibilit ăţi spirituale şi cu simţuri 5 mai domoale; 5) în sfîr şit, vor fi în stare să predea cu succes şi acei ce sînt mai pu ţin dotaţi de la natur ă spre a fi învăţători, întrucît nici materia de predat şi nici metoda nu vor  trebui scoase din propriul spirit, ci din contra, ele sînt de acum pregătite, la îndemînă, spre a . fi  picurate sau turnate tinerimii. C ăci aşa cum orice organist este în stare s ă execute uşor orice compoziţie după partitur ă, pe care el însuşi n-ar    putea să o compună sau săocînte, cu vocea simplă ori la orgă, după memorie, tot aşa orice cadru didactic poate preda totul dac ă îi stă la dispoziţie întregul material de predat şi toate mijloacele, întocmai ca o partitur ă. 5. Să reţinem asemănarea cu arta Cercetarea tipografiei si, prin compara ţie, să expli- ammnm f lta ,

,

(  Ă  I  CI CifiSÎC %

cam mai amănunţit m ce constă meca- chestiuni nica (machinatio) corespunzătoare acestei metode, eviden ţiind că ştiin ţele se imprimă minţii aproape la fel cum se imprimă pe hîrtie sub aspect extern. Din acest punct de vedere, n-ar fi de loc nepotrivit dac ă prin aluzie la cuvîntul tipografic am adapta pentru didactic ă termenul de 8tSaxo-ypaq>eia (Didacho-grafie). Dar s ă trecem la expunerea amănunţită a chestiunii.

149

  Analiza artei 6.Arta tipografică necesită materialul  _  tipografice s£u propriu, munca sa proprie. Cele mai $ obieauiuf U  si importante materiale sînt: hîrtia, Uterele al  muncii de tipar, cerneala de tipar  şi  presa. Munca constă în preg ătirea hhi-iei, culegerea literelor de tipar după manuscris, aplicarea cernelei, corectarea . greşelilor, tipărirea, uscarea ei.c., toate după anumite reguli, prin respectarea cărora se uşurează munca.  Asemănătoare 7. In  Didachagrafie (dacă vrem sa  sînt  şi menţinem expresia), lucrul se prezintă componentele astfel: hîrtia sînt elevii, în a căror minte didactice ,

,

„ ,.

.

. . .,

trebuie sa ne imprimate caracteristicile ştiin ţelor. Literele de tipar  sînt. cai file didactice şi celelalte mijloace de înv ă-ţămînt pregătite în acest scop, încît cu ajutorul lor s ă se imprime minţii mai uşor ceea ce trebuie învăţat. Cerneala de tipar  este cuvjjrtul viu al înv ăţătorului (praecegtorisyr^re^nvh^nîlle sensuf 7u"~ cialxiîoraîncăr ţi în nuntea auditoriului.  Presa este disciplina şcolar ă, care dispune pe toţi   pentru primirea învăţăturii şi îi îndeamn ă la aceasta.

Cum trebuie 8. Orice fel de Mriie se ponte întrebuin ţ a, să fie  Mrtia f iar  cu cn este mai curată eu atît tiparul se imprim ă mai  bine şi se prezintă mai atr ăgător. La fel şi metoda noastr ă este  potrivită pentru orice inteligen ţă, dar cu mai mult succes îi va ajuta pe cei mai talentaţi.  Asemănarea $■ Literele metalice de tipar prezintă uterelor de 0 bună analogie cu manualele (dup ă manualele cum e * dorim). Aşa cum întîi literele de (didactici tipar trebuie  să fie turnate, netezite şi libch) î n( irc pt at e pentru folosire, înainte de a se trece la tipărirea căr  ţ ilor, tot aşa instrumentele metodei noi trebuie s ă fie mai întîi create, pentru ca apoi metoda să poată fi aplicată,

2

13. Se scot din că su ţ e numai acele litere de tipar ce sînt necesare pentru lucrarea actual ă , celelalte r ămîn neatinse. Tot aşa şi elevilor li se vor da numai acele căr ţi de care au nevoie în. clasa lor, pentru ' ca prin celelalte să nu fie derutaţi sau ză păciţi. 14. în sfîr  şit, ze ţ arul are o normă liniar ă după care a şază literele în cuvinte, cuvintele în rînduri, rîndurile în coloane, ca să nu se abat ă nimic de la propor  ţ ia regulat ă. Tot aşa formatorilor tineretului trebuie s ă li se pună la îndemînă norme după care să-şi organizeze munca. Adică este necesar să se alcătuiască  pentru uzul lor căr ţi de îndrumare (libelli informatorii383) care, în .general, să stabilească eînd şi cum să se trateze ceva, astfel ca, să nu se strecoare nici o greşeală. 15. Căr ţile didactice sînt de dou ă fe- ' furi; reale, pentru elevi, şi de îndrumare, '  pentru cei ce predau, ca să ştie cum să folosească corect pe cele dinţii.

10. Este nevoie de un marc număr de litere de tipar ca să fie suficiente pentru lucru. La fel e nevoie de căr ţi şi de materiale 16.   Am spus ăc cerneala de tipar  didactice, pentru că altfel este supăr ător, corespunde în didactică cu vocea profe- < dezgustător  şi păgubitor să  soriilui. Căci aşa cum literele de tipar ' sînt prin ele însele uscate şi chiar clacă (puse la 'presă) sînt imprimate pe hârtie, 150

mătm****  —-.„.

începi o muncă şi s ă fii împiedicat în progresul ei din cauza lipsei celor strict necesare.   I!, O tipografie, complet ă dispune de lot   felul de litere de tipar, astfel ca s ă nu lipsească nimic din ceea ce ar fi vreodat ă necesar, i.a fel şi manualele noastre trebuie s ă cuprindă tot ceea ce este necesar unei cultiv ări" depline a spiritului, astfel ca fiecare s ă poată învăţa cu aceste ajutoare", tot ceea ce trebuie s ă cunoască. 12.  Pentru ca literele de tipar să fie aricind  la îndcmînă , nu le l ă săm risipite, ci le a şezăm, în ordine, curate, în că su ţ e. De asemenea, căr ţile noastre să nu prezinte confuz materialul pe care îl ofer ă spre învăţare, ci să distribuie con ţinutul (pensum) pe cît posibil cît mai distinct, pe an, lună, zi şi or ă.

lasă o urmă adîncită incolor ă, care curmei dispare, dar cînd sînt unse cu cerneal ă lasă imagini de tipar clare şi aproape de neşters.—  tot aşa şi ceea ce ofer ă copiilor  acei învăţători mu ţ i — care. silit căr  ţ ile -.......... este în adevăr mut, întunecai  şi incomplet. Dar  dacă se adaug ă vocea învăţătorului (care explică elevilor totul în mod ra ţional şi corespunzător capacităţii lor de în ţelegere şi le arată aplicarea), lotul devine viu  şi se imprimă adine spiritului, astfel că ei ajung într-adev ăr să înţeleagă ceea ce învaţă şi să ştie că ştiu.*383 Cum însă cerneala de tipar se deosebe şte de cea de scris, fiindcă nu este pregătită cu apă, ci cu ulei (iar cei ce doresc să obţină ceva deosebit în tipografie folosesc uleiul cel meu fin amestecat cu praf de cărbune din lemn de nuc), tot a şa vocea învăţătorului, datorită metodei sale uşoare şi plăcute de predare, trebuie să pătrundă în spiritul elevilor asem ănător uleiului, şi o dată cu ea să introducă şi materia de învăţat.   Presa 17. în sfîr şit, ceea ce în tipografie al .'" este  presa, în şcoal ă o realizează ■întinai disciplina, ca toţi să asimileze cultura. Aşa cum în tipografie nu poate scă  pa teascului nici o hîrtie care trebuie să devină carte (chiar dacă hârtia mai tare se imprim ă mai  puternic, iar cea moale mai pu ţin), tot aşa, oricine vrea să se instruiască în şcoală trebuie să se subordoneze disciplinei comune. Gradele acestei discipline sînt; mai iutii, o aten ţ ie continuă , întrucât nicicând nu ne  putem încrede în sîrguin ţa şi inocenţa copiilor (nu sînt oare urmaşii lui Adam?), de aceea trebuie să-i urmărim cu privirea oriunde s-ar întoarce.   Al doilea, admonestarea celor care se abat de la disciplin ă şi readucerea lor pe calea raţiunii şi a docilităţii.  In fine,  sanc ţ ionarea acelora care nu reacţionează la un semn sau la o avertizare. Totul îns ă cu precauţie şi nu spre alt scop cleeît de a-i stimula şi a-i înviora cu dib ăcie  pe toţi pentru toate.

18. Am mai spus că sînt necesare Toiul  anumite lucr ări si un 'anumit procedeu,  potrivit Voi rezuma şi acest fapt. ' "'"""* 19. Cile exemplare vrem să scoatem 1 dinlr-o carte, trebuie să l ă săm să se imprime deodat ă atîlea coli cu acela şi text  şi acela şi număr de coli de la începutul pînă la sfîr  şitnl căr  ţ ii; numărul acestora nu se va mări  şi nici nu se va mic şora. Altfel, unele exemplare ar fi cu defecte. în chip similar reclamă şi metoda noastr ă didactică, si anume ca aceluia şi învăţător să i se încredinţeze deodată acelaşi efectiv de elevi, şi după aceleaşi norme să-i poată instrui treptat, de la început pîn ă la sfîr şit, încît nimeni s ă nu mai  poată fi admis la şcoală după începerea acesteia sau retras înaintea încheierii ei. Astfel se va putea ob ţine ca un singur învăţător să fie îndeajuns- pentru un număr  mai mare de elevi si totuşi toţi să înveţe de toate, f ăr ă  pierdere sau lacune.  De aceea este necesar ca toate  N  B - şcolile publice să înceapă o dal ă pe au  şi sa se termine, după părerea mea, mai degrabă toamna, iar nu  primăvara sau în alt anotimp, astfel ca materia de învăţămînt a fiecărei clase să fie parcursă într-un an (cu excepţia celor foarte slabi), pentru ca toţi să fie conduşi către, aceiaşi scop si promovaţi împreună în clasa următoare, după cum în tipografie, dup ă ce s-a tipărit coala  A  pentru toate exemplarele, se trece la coala. />', apoi la C, 1) etc. *w 20. C ăr  ţ ile frumos tipărite au, între capitole, coloane  şi paragrafe, fa ţă de margine  şi între rînduri anumite spa ţ ii • intermediare distincte (fie din motive tehnice sau pentru privire de ansamblu). Tot aşa trebuie să fie prevăzute şi în metoda didactică anumite perioade de lucru şi de odihnă, precum şi anumite spaţii de timp rezervate recreerilor cuviincioase.   Noi ani  prevă  zut materia de învăţăminte (pensum) pe an, lună , zi şi 151

2

or ă. Daca aceasta se respectă, atunci fiecare clasă trebuie să-şi termine materia şi să-şi atingă scopul ei anual.  Din motive temeinice se poate recomanda ca zilnic să nu se afecteze ckcît    patru ore învăt ămvniulni public, dană înainte de amiază  şi două după. Daca avem în vedere că sîmbătă după-amiază. este liber, iar duminica întreagă este consacrată serviciului divin, atunci revin să ptămînal 26 de ore585, iar pe an circa 1000 de ore (dacă scădem timpul necesar  vacanţelor). Cîte nu s-ar putea preda şi nu s-ar    putea, învăţa în acest timp de am proceda întotdeauna metodic! 21. După ce  s-a efectuat forma de tipar prin culegerea literelor, se ia balotul de liîrlie, se  scot colile şi se a şază una peste alta, astfel ca s ă  fie întinse toate  şi fa îndemînă  şi să nu fie ceva care să întîrzie lucrarea. în acelaşi chip îşi aşază învăţătorul elevii în fa ţa ochilor săi, ca să-i cuprindă pe toţi cu privirea şi toţi să-1 vadă. Cum se realizează aceasta am ar ătat în capitolul XIX, probi. I.

 producerii, cere îndată acelaşi lucru de la fiecare în parte, pentru ca elevii s ă-1 urmeze unde avansează el, si din elevi, „care înyaJ ă Z  ş«„ devină „ ştiutori" (ex discaitiit'us scijMk's fieri). C

' ~ ....

'

25. Apoi hîrtia tipărită se expune la aer şi vînt spre a se usca. Şi în şcoală se aeriseşte spiritul prin repet ări, examene şi întreceri, atîta timp pînă ce este sigur  că s-a fixat temeinic.  şit, toate colile tipărite se 26'.   La sfîr  adună iar ăşi  şi se a şază în ordine, spre a se vedea dacă exemplarele sînt complete, dacă nu lipse şte ceva  şi sînt gata spre vînzare sau expediere, pentru legare  şi folosire. Acelaşi lucru îl urmăresc exa-menele publice de la sfîr şitul anului, în care inspectorii şcolari (visitatores) verific ă progresul elevilor în  privinţa temeiniciei şi coerenţei, spre a constata dacă efectiv s-a învăţat ceea ce trebuia învăţat.

7

8

27. Aici s-a spus totul numai în ge- Concluzie neral. 22.   Pentru ca hîrtia să fie mai aderent ă la Detalii urmează să se dea cu alte ocazii387. Pentru moment imprimare, se obi şnuie şte să fie udat ă  şi muiat ă. este. suficient că am ar ătat că aşa precum invenţia Da fel şi în şcoală, elevii, pentru a fi aten ţi, tiparului a dus la multiplicarea num ărului de căr ţi, aceste trebuie să fie mereu stimulaţi prin mijloacele  purtătoare ale culturii, tot a şa prin inventarea SiSa%oindicate în acelaşi capitol.880 Ypaşeta sau îţa|4ue8o8ta se poate m ări însuşi numărul învăţaţilor — pentru progresul multiplu al lucrurilor  23. După ce s-a f ăcut aceasta, literele de omeneşti, către mai bine, conform rjiajrijiiej: ţ^MwZtipar sînt date cu cerneal ă  , pentru ca imprimarea să iasă clar. La fel şi învăţătorul,  ţ imea în ţ elep ţ ilor este mîntuirea lumii" (În ţ elepciunea 6,   prin vocea sa, trebuie să ilustreze materia orei 24jjŞi pentru că noi tindem ia multiplicarea culturii respective, citind-o, repctînd-o şi explicînd-o, ca creştine, putem spera, ceea ce ne cer oracolele divine s ă năzuim, că, după ştiin ţele şi bunele moravuri, va fi toate să poată fi clar pricepute. împlîntată tuturor sufletelor dedicate lui Hristos îns ăşi 24. îndat ă se trece sub presă o coal ă după   pietatea, conform profeţiei divine care spune că „tot  alta, ca să se imprime acea formă metalică a  pămîntul este plin de cuno ştin ţ a lui Dumnezeu, precum literelor pe toate  şi pe fiecare în parte. Tot aşa marea este umplut ă de apel" (Işaia, 11, 9). şi învăţătorul, după ce a extras sensul corespunzător şi a ilustrat prin cîteva exemple uşurinţa re152

Capitolul XXXIII 

* Mijloacele necesare spre a putea trece la aplicarea practică a acestei metode universale  şcolile ce s-ar deschide feste tot. (Chiar «■/ şi cu   privire la  Janua noastr ă, care este ?c introdusă în şcoli, s-a plîns un bărbat cu multă judecată,, că  pot fi dacă s-ar întemeia asemenea şcoli, precum le sufer ă în multe locuri de un mare neajuns, şi anume realizate dorim. Noi însă trebuie să întregim cu ce este de de lipsa unor oameni capabili care s ă ştie s-o predea f ăcut ca aceste consideraţii s ă nu r ămînă simple tineretului.) deziderate, ci să devină realitate. Pe bună 5. Şi chiar dacă s-ar , afla asemenea dreptate se mir ă şi se indignează  Johann învăţători care să fie în stare să-şi îndeplineasc ă Caecilius Frey că în decursul atîtor secole n?a sarcinile conform instrucţiunilor primite, cu ce îndr ă znit nimeni să îndepărteze unele obiceiuri vor ptdea fi retribui ţ i, cînd e nevoie să se barbare din colegii şi academii.388 între ţ ină singuri în toate ora şele şi satele, unde 2. Mai bine de o sută de ani s-au f ăcut mereu se nasc şi se educă oameni în Hristosl  auzite multe plîngeri asupra dezordinii din şcoli 6. Apoi, cum putem asigura ca  şi copiii şi a metodei de predare. Dar mai  Acela şi lucru celor săraci să aibă posibilitatea de a frecventa ales în ultimii treizeci de ani s-a relativ la  scoli deliberat mult asupra mijloacelor de  şcoala? îndreptare.380 Dar cu ce rezultat? Şcolile au 7.' înainte de toate însă  , trebuie înfruntat ă r ămas tot aşa cum erau. Dacă cineva a întreprins vanitatea celor preg ăti ţ i după modelul  ceva, fie în particular, fie într-o anumit ă şcoală, tradi ţ ional, care cu pl ăcere cînt ă fals pe coarde nu a ajuns prea departe, deoarece a fost luat sau; vechi Zdf} , desconsider ă toi ce este nou, îl combat  în derîdere de neştiutori sau întîmpi-nat cu cu îndîrjire şi altele, poate mai puţin invidie de r ăuvoitori, sau, în fine, a c ăzut singur  dăunătoare. Dar pentru acestea se pot afla u şor  sub povara muncii, neg ăsind nici un sprijin, a şa remedii. că totul s-a soldat pîn ă acum cu eşec. 8. Un lucru este îns ă de o deosebit ă  N. B importanţă. 3. Trebuie a şadar să se caute şi să se Dacă lipseşte, atunci este Ce t  inutilă întreaga maşină, găsească un procedeu ca ma şina care a fost  dacă -există; in fP° ea poate fi pusă în mişcare301—  şi  suficient de bine construit ă pentru mi şcare, sau anume, tin stoc  suficient de c ăr ţi panmetodice. Şi în cel pu ţ in pusă pe baze solide, să se mi şte cu adevăr, după cum e uşor ca îndată ce avem imprimeria ajutorul lui Dumnezeu, prin aceea să se g ăsească oameni care să poată, s ă ştie şi s ă vrea  Ma şina că se înl ătur ă cu grijă  şi în mod  (să o utilizeze), procurînd mijloace pentru tip ărirea de construit ă  pentru hot ărît ceea ce a frînat pînă acum căr ţi bune si folositoare, ca si de aceia care să mi şcare mi şcarea sau o mai poate frîna, cumpere asemenea căr  ţ i ieftine, numai cu cîţiva bani, trebuie dar de mare utilitate, tot aşa ar fi uşor, după ce s-au dacă nu se înl ătur ă.  să fie pusă  procurat mijloacele necesare pentru pandidactic ă392, să în mi şcare Cinci 4. Asemenea   piedici sînt de se găsească susţinători, promotori şi conducători ai diferite acesteia. impedimente  Murl  De exemplu: mai întU  U  p sesc Tîngaire că 7. Cred că oricine a urmărit cu atenţie ideile ideile bune nu noastre de pînă acum îşi va da seama cît de întotdeauna fericită ar fi starea regatelor  şi a statelor creştine

  stau in

oai n

..

„x

„ „

„

-f 

 fala unei > ^nvi care sa stapmeasca metoda  şi drepte care să aducă efectiv folosul dorit în 15 J 

  Este necesar  9. în consecinţă, toată chestiunea se un colegiu reduce la  preg ătirea cariilor panmctodke. al învăţ a■iilor  care să se Or, realizarea acestui scop siînt depinde unească de unirea şi de colaborarea mai multor   pentru  bărbaţi capabili şi cultivaţi, care să nu conducerea ocolească o asemenea muncă.  Aceasta acestui lucru nu poate fi opera unui singur om, mai

cit mai repede şi să poată fi aplicate în folosin ţă comună. C ăci ce poate fi mai pl ăcui pentru voi, care sînteţi chemaţi  să intinde ţ i cerurile  şi să întemeia ţ i pă-■inhiktl  (îsaia, 51,16), decît s ă vedeţi c ă munca voastr ă aduce roci îmbelşugat? Aceasta este vocaţia voastr ă cerească şi nădejdea ţie care o pun părinţii în voi, ales dacă mai e ocupat şi eu altceva şi incredinţîndu-vă odraslele lor, iar membrele dacă nu posedă toate cunoştinţele nece voastre să fie focul mistuitor care să nu v ă lase sare care trebuie să fie introduse in în linişte şi,. prin voi, pe alţii, pînă ce întreaga   patrie va fi luminată de focul acestei vă păi, această metodă universală TtauusiloStastr ălucind peste tot. Pentru o asemenea, oper ă nu ajunge nici viaţa 13. Şi, ■ în fine, voi ceilal ţi învăţ a ţ i,  pe eai.e unui om, dacă ea, ar trebui realizată cu toată  perfecţiunea.  Ea reclamă , aşadar, o comunitate v-a înzestrat .Dumnezeu cu înţelepciune şi  judecată ager ă, ca să puteţi aprecia asemenea C ătre de muncă colegi al ă.'  MrA lucruri, şi cu gînduri bune şi sfaturi competente învăţ a ţ i 10. .Dar ca aceasta să poată fi convocată, să. Ie îmbunătăţişi, privegheaţi şi nu şovăiţi a  Pentru. este nevoie de autoritatea şi generozitatea unui contribui cu seînteile, f ăcliile si foalele voastre aceasta rege, principe sau stat, de un loc lini ştit, de o (Seînteile este nevoie  bibliotecă şi de tot ce c nevoie. Este înc ă  pentru extinderea acestui foc sacru. Fiecare să- din lumisi amintească cuvintele iui Hnstos: „Poc am lui Dumu de sprijinul   şi autoritatea necesar ca nimeni să nu încerce să se opună venit să arunc pe hăinînt  şi cil a ş vrea să fie te oblig ă  statului acestui plan sfînt, care are drept scop mărirea le. oferi) gloriei lui .Dumnezeu şi mîntuirca neamului acum aprins!"  ţ î.uca 12,49). Şi dacă vrea ca omenesc. Mai mult,chiar, toţi ar trebui să focul său să ardă, vai de, acel cart; ar putea dorească să ajute bunătatea, dumnezeiasca, care. aduce ceva să atîte aceste flăcări si nu aduce, decît poate fumul invidiei, dizgra ţiei şi opunerii. tinde să ni se releve eu mai multă dărnicie. Aduceţi-vă aminte de recompensa, pe care o 11. Voi, prea iubiţi  părin ţ i ai copiilor,   promite servitorilor buni şi credincioşi, care cărora, bunul Dumnezeii v-a încredin ţai cele întrebuinţează talanţii ce li s-au încredinţat spre mai scumpe comori ale sale, creaturi vii dup ă noi câştiguri, şi ce aşteaptă pe cei leneşi care şichipul şi asemănarea sa, înfl ă-căra ţ i-vă cinci au îngropat pe ai lor! '(Matei 25).  Feri ţ i-vă ,  Rug ăminte către părin ţ i veţi auzi că se discută asemenea planuri a şadar, de a fi numai voi învăţ a ţ i, conduce ţ i  şi 1 salul.are! Rugaţi-I pe bunul Dumnezeu pentru  fie al  ţ ii la aceasta, cu toate puterile voastre. S ă un rezultat fericit. Stăruiţi pentru aceasta cu vă fie un îndemn şi exemplul lui Seneca, care rugăminţi, propuneri şi dorinţi pe lîngă mai spune: „Doresc ca tot ce st iu eu, să pot  marii şi învăţaţii lumii şi nu renunţaţi ca între transmite si altora"  si „dacă mi s-ar încredin ţ a timp să educaţi copiii voştri cu pietate în frica în ţ elepciunea cu condi ţ ia de a o pă stra numai lui Dumnezeu, pentru ca astfel, cu demnitate, s ă   pentru mine şi de a nu o împărt ăşi altora, se pregătească calea pentru acea cultur ă univer- atunci a ş respinge-o'"  MU . Aşadar, nu refuzaţi sală. întregului popor cre ştin ştiinţa şi înţelepciunea, 12. La fel şi voi,   fonnaiori ai Ujierc-tiilui ci ziceţi mai bine cu Moise: „0, de ar fi to ţ i   prooroci în poporul Domnului"  (IV, M«.)îse, (juventutfsjormatm^ dTîxi^5Tu^r~^ÎT1âT^ şi udarea plantei paradisului, ruga ţi-vă cu rugă 11, 29). Şi întrucît noi ştim ca a îngriji cum se fierbinte ca aceste mijloace lesnicioase pentru cuvine de tineret înseamnă de asemenea a  forma şi reforma ostenelile voastre s ă se realizeze C ătre  formatorii tineretului 5

154

biserica  şi statnP QS  , vom sta noi oare în nepăsare, în timp ce alţii au trecut ia treab ă ?   Am nu 7^ y% conjur, unJ spirit trebuie s ă ne ^ , -, • v ast ă met o  A  , >, •' ,. >, excep ţ ie ^^-demne sa nu rejuzam sa dedicam- serviciile noastre, astfel ca fiecare dintre noi s ă contribuie c%i ceea ce -poate la atingerea unui scop atît de  general  şi atît de salutar, prin sfat, îndemn, îmbunăt ăţ ire  şi încurajare, lucrînd neîncetat cu   zel pentru Dumnezeu  şi posteritate.   Nimeni să nu creadă că problema nu-1 prive şte. Căci chiar  dacă unul ar presupune că n-ar fi născut pentru şcoală, ar aprecia greşit dacă ar crede că din cauza exercitării profesiei biserice şti, politice sau medicale este exceptat de 3a efortul general de îmbunătăţire a şcolilor. Deşi poţi avea, convingerea că serveşti cu credinţă chemării tale, aceluia care te-a chemat şi acelora la care ai fost trimis, e şti totu şi obligat nu numai să  serve şti pe Dumnezeu, biserica  şi patria, dar să îngrije şti ca să nu lipsească cei ce vor face acela şi lucru după noi. în privinţa aceasta este vrednic de laudă Socrate, căruia oferindu-i-se un   post de conducere în afacerile patriei sale, a   preferat ăs se dedice instrucţiei tineretului, spunînd: „aduce mai multe foloase statului acela care-i face pe mai mul  ţ i capabili în   problemele statului, decît dacă l-ar conduce el  însu şi" ? M  ■

ipel către 15, De asemenea, mă rog şi conjur în îi învăţ a ţ i numele lui Dumnezeu, ca nu cumva a <• jff  vreun mare erudit să disrretuiască acesînlatura ,

'

w

-ii

i

rejudecata tea pentru ca provine de la unui mai pu ţin învăţat, deoarece cîteodată„.s7 un băcan poate  spune ceva folositor.3®7  Iar ceea ce nu  ştii tu, ar putea eventual să ştie mă g ăru şul t ău", spune Chrisîppos388. Iar Hristos zice: „Vîntul suflu unde voie şte  şi tu auzi glasul lui, dar nu  ştii de unde vine, încotro se duce". 3'-*9 Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu r ă nici încrederea de sine, nici ambiţia de a. avea renume, nici tendinţa spre un folos particular nu m-a îndemnat să mă ocup de aceste lucruri, ci numai iubirea ele Dumnezeu şi dorinţa de a îmbunătăţi afacerile omeneşti publice şi particulare

mă stimulează să ar ăt ceea ce instinctul ascuns mereu îmi sugera să nu trec sub tăcere. Dacă însă cineva s-ar opune şi ar combate dorinţele noastre, aspiraţiile noastre, sfaturile şi încercările noastre, deşi el le-ar putea stimula, atunci să ştie că nu cu noi are de-a face, ci a declarat r ăzboi Im Dumnezeu, conştiin ţei sale şi naturii noastre comune, care vrea ca bunurile   publice ăs existe pentru dreptul şi folosul, comun (communis juris et usus). 16. Mă adresez şi vouă teologilor, în- C ătre teologi trucît ştiu că prin autoritatea voastr ă 4 este foarte uşor să faceţi ca propunerile noastre să fie promovate sau frînate. Dac ă preferaţi cea dc-a doua posibilitate, ., se va realiza ceea ce obişnuia să spună Bernhard, şi anume că „Hristos n-are du şmani mai periculo şi decît pe acei care sînt în  jurul său  şi ocupă primul loc."' mo Sper însă de la voi ceva mai bun, şi aceasta pentru demnitatea voastr ă. Trebuie să vă gîndiţi că „Domnul i-a încredin ţ at lui Petru să-i pască nu numai oile   sale, ci şi mielu şeii săi,  şi înainte de toate mielu şeii"  (Ion, 21,15). Păstorii pasc oile lor mai uşor cîud mieluşeii s-au deprins cu viaţa de  păşunat prin ordinea turmei şi disciplina toiagului.401 Căci cine prefer ă auditori incul ţi, tr ădează neştiinţa sa! Care meşter aurar nu se  bucur ă cînd i se aduce din topitorie aur curat? Care cizmar n-ar vrea să primească pieile cît mai   bine ă b t ăcite? Să fim dar  şi noi copii ai luminii,'102 să procedăm cu prudenţă în lucr ările noastre si s ă dorim ca şcolile să ne pregătească cu grijă auditori cît se poate de buni. 77. Nici o invidie să nu se cuibărească (Rug ămintea în inimile voastre, voi slujitori ai Dumne-  pentru zeului celui viu! Voi sîntett doar condu-  ÎHdi:h}>'<'« v,

••

,,

,

invidiei)

'

catoru altora spre dragoste, care nu e geloas ă, nu e ambiţioasă, nu pretinde decît ceea ce i se cuvine şi nu vrea r ăul.403   Nu invidiaţi pe altul dacă întreprinde ceva ce nu v-a trecut prin minte! Ba mai mult, să luăm fiecare exemplu de la altul şi să căutăm (aşa cum spune

153

Gregorius) ca to ţ i laolalt ă , plini de .credin ţă , să | adevărată, precisă şi de încredere, de a | pregăti o ne str ăduim să r ă sunăm ca instrumente ale mare mulţime de asemenea bărbaţi, care cu ajutorul invenţiilor de | mai sus sau al unora adevărului ■ pentru Dumnezeu. 4B4 asemănătoare să ! fie în stare să servească C ătre /#, Către voi mă îndrept acum, care autorit ăţ ile  jn încontinuu, unul [ dup ă altul, patria. De, aceea, numeie \n{  Dumnezeu conduceţi treburile omeneşti, voi Lllilier, | bărbat de pioasă amintire, se exprima i  sl ă  pînitori ai popoarelor  şi diriguitori ai afacerilor  foarte bine în proclama ţia adresată către j oraşele   publice, către voi mai ales se adresează cuvintele mele. Germaniei: „Dacă se da o moned ă de aur pentru C ăci voi sînte ţ i acel    Noe, ăcruia, în acest timp al construirea de ora şe, cet ăţ i, fort ăre ţ e şi arsenale, îngrozitorului potop si al confuziilor generale, i se atunci să se întrebuin ţ eze o sut ă de monede ca, să se încredinţează din cer construirea arcei si ocrotirea semin ţei înve ţ e,cum se cuvine un singur lînăr, care sfinte (1. Facerea 6). Voi sîn-teţi acei principi care trebuie ajuns bărbat să-i poat ă conduce pe al  ţ ii spre să contribuiţi, înaintea tuturor, la construirea sanctuarului, virtute. C ăci un bărbat bun  şi în ţ elept (continuă  pentru ca artiştii, pe care. i-a-inspirat Dumnezeu cu spiritul el) este cea mai pre ţ ioasă comoar ă a întregului stat, său, s ă imaginez» ceva măxeţ şi s ă poată executa opera lor  în care se afl ă o valoare mai mare decît într-un palat  (2, Ieşirea, 36). Voi sînte ţ i acei David  şi Solomon care sînt  str ălucitor, într-o gr ămad ă de aur  şi argint, , mai datori să caute zidari pentru construc ţia templului mult decît în por  ţ i de bronz şi zăvoare de fier vie."  Domnului şi să. le dea clin plin de tot ce au nevoie (1. Keg. *ne (Aceasta corespunde cu ceea ce spune Solomon, 6 şi 1. Chron. 29). Voi sînte ţ i acele că petenii  pe carc-i va Ecclesiastul 9,13). Dac ă noi consider ăm ca o iubi Hristos, dac ă ei vor iubi pe copiii sui si le va zidi înţeleaptă recomandare aceea de a nu se face nici o sinagoga (Luca 7,5). economic spre a educa un singur lîn ăr a şa cum se  Rug ăminte 19. Vă rog, în numele lui Hristos, către aceia şi ş j vă cuvine, ce să mai spunem dacă se va deschide conjur, pentru mîntuirea urma şilor noştri, fiţi atenţi! Este vorba uşa multilateral pentru cultivarea spiritului aici de un lucru serios, extrem de serios, care prive şte gloria lui tuturora în toate, cînd Dumnezeii ne ofer ă darurile Dumnezeu şi mîntuirea comună a popoarelor. Eu sînt convins sale nu picătur ă cu picătur ă, ci sub forma, de de simţul vostru ele datorie, ca  părin ţ i ai patriei. Dacă ar veni torente? Sau cînd vedem că mîntuirea sa se apropie aşa de mult, ca gloria sa să sălăşluiască cineva şi v-ar oferi sfatul cum s-ar putea cu pu ţină cheltuială cu noi pe pămînt? întări toate oraşele voastre, cum s-ar putea pregăti întreaga 20. Ridica ţ i, că  petenii, por   ţ ile voastre încuruja  şi vă tinerime în ştiinţa militar ă, cum să fie f ăcute navigabile toate rîurilc noastre, popula ţia să devină bogată şi cu un comer ţ ridica ţ i por  ţ ile cele ve şnice  şi va intra împăratul slavei   prosper, sau în ce chiţ) statul şi fiecare cetăţean în parte ar  (Psab, 23, 7). Aduceţi Domnului mărire si laudă, o, voi fii  putea ajunge la o mare. înflorire şi siguranţă, atunci D-voastr ă ai celor puternici! Fiecare dintre voi s ă fie un  David  nu numai că-1 veţi asculta cu atent ă', ci îi veţi mulţumi că se „care a jurat Domnului  şi a f ă g ăduit Dumnezeului lui îngrijeşte cu atîta pietate de voi şi de binele j alor voştri.  Dar  lacob că nu va intra în 'ioca ştd casei sale, nu se va sui pe aici este vorba de ceva i mai mult. Se indică anume calea  patul său de odihnă , nu va da somn ochilor săi şi genelor   sale somnoroase  şi odihnă tîmplelor sale pină ce nu va cea j afla loc Domnului, l ăca ş Dumnezeului lui lacob"  (Psalm 131, 1—5). Nu precupeţiţi nici o cheltuial ă, dăruind .Domnului, şi el vă va r ăsplăti înmiit! Pentru c ă el cere pe  bună dreptate cînd zice: 156 

„al meu e argintul şi al meu e aurul" (Hag. 2,9), manifestîndu-şi bunătatea sa, completînd {cînd îndeamnă poporul la construirea templului): „pune ţ i-mă şi pe mine la încercare  şi ve ţ i vedea că voi deschide st ăvilarele cerului  şi voi vărsa din bel  şug binecuvîniarea, spre binele vostru"  (Malacii 7,10).

ce sîniem noi care primim toate numai din mina ta? Str ăini  şi venetici sîntem noi înaintea ta, ca  şi to ţ i părin ţ ii no ştri. Zilele noastre pe pământ    sînt trecătoare, întocmai ca o umbr ă f ăr ă durat ă. Doamne Dumnezeul nostru, tot ceea ce  facem noi spre mărirea numelui t ău cel sfînt e de la tine. Dă Salomonilor t ăi o inimă perfect ă , ca 21. Tu, însă , Domnul, Dumnezeul nostru, d ă-  să facă tot ce este spre gloria ta (I Cronic. 29).  spinarea ne o inimă vesel ă  , spre a servi gloriei tale, atît  înt ăre şte, Dumnezeule, aceast ă lucrare pe care către cit poate fiecare, căci a ta este mărirea  şi ai săvîr  şit-o în noi (Psalm, 67, 29). Ş i caut ă spre umnezen  puterea, cinstea şi victoria! Toate cîte sînt în cer  robii t ăi  şi spre lucrurile tale  şi îndreplează pe 6  şi pe pămînl sint ale tale; a ia este, Doamne,  fiii lor. Ş i să fie lumina Domnului Dumnezeului împăru ţ ia şi tu st ă pîne şti peste to ţ i principii. Ale nostru peste noi  şi lucrurile mîinilor noastre s ă tale sînt bog ăţ iile  şi ale tale sînt gloria, puterea le îndrepteze (Psalm, 89, 18—19). în tine vom  şi mărirea. De mina ta depinde să-l faci pe   spera, Doamne, şV nu ne vom pierde m eternitate. Amin. oricine mare şi puternic, căci"' 

Tabel cronologic 1592

La 28 martie s-a născut Jan A.rflo,s Komensky (cu numele latinizat Comenius), în satul  Nivnice clin Moravia. Numele de Komensky provine de la satul  Komna, localitatea de origine a părinţilor săi, unde. tatăl său avea o moar ă. Familia lui Komensky, precum şi Comenius însuşi, f ăceau parte clin Comunitatea fra ţilor boemi — o sectă buşită, care a influenţai puternic concepţia de viaţă a acestuia. 1602 îi mor ambii părinţi, Jan Amos este încredinţat unei mătuşe din Slraznice, unde urmează şcoala elementar ă, avînd ea învăţător pe, Nikodem Kozsky. l &>5 Slraznice este ocupat şi devastat de cele de mercenari maghiari. Jan Amos fuge spre a.-şî salva viaţa. Ajunge la Nivnice, unde, cu sprijinul Comunităţii fraţilor boemi şi al seniorului acesteia, jan Lanecke, este trimis la şcoala latină din Prerau. Come1607 sau nius urmează cursurile şcolii latine din Prerau. Lanecke" îi promite, glumind, dar poate începutul  si cu o intenţie serioasă, că do va învăţa bine îi va da mai tîrziu în c ăsătorie pe fiica 1608 "'"' sa Jana. 1611

1614 îfri4 1615

Studiază aci cu toată ardoarea, căutînd să-şi însuşească temeinic şi limba lui Cicero, Ovid şi Vergiliu, ca şi cea a. lui llorner, Cîaton şi Aristotci. Distingîndu-se la învăţătur ă, Comunitatea fraţilor boemi îl trimite s ă studieze teologia la renumitele universităţi din Herborn şi Heideiberg, unde ideile Rena şterii se întregeau cu cele ale Reformei. Discuţiile care se -purtau aici sul) haina religioas ă ascundeau de fapt aspi raţiile cele mai legitime ale popoarelor, şf deci şi ale poporului ceh şi slovac, spre inde  pendenţă şi progres, spre cultur ă si parc, spre o instrucţie superioar ă. Aceste idei îl  preocupă şi pe studentul Comenius. El se gîhde şte la măsuri practice prin care î şi   poate ajuta poporul. Din aceast ă perioadă datează începutul muncii de elaborare a unui mare dicţionar cehdatin, c demonstreze că limba cehă este capa bilă să exprime tot ce redă latina savanţilor. Apoi, Comenius preg ăteşte o lucrare căreia îi dedică mai bine de 40 de. ani (1612—1656), intitulat ă Linguae bohemlcae thesaurus, hoc est lexicon  plenissimum grammatica aceurata, idioti-siniorum elegantiae et erophases adagiaque. Din p ăcate, această lucrare a căzut pradă incendiului din Leszno în 3.656, Un alt proiect ce. prindea contururi   precise în aceeaşi perioadă este. acela de a aduna toate rezultatele cercet ării ştiin ţifice., toate cunoştinţele pe care omenirea ie-a dobîndit pîn ă în timpul s ău, într-un Araphitheatrum universitatis reram., adică într-o imensă enciclopedie, în limba ceh ă. La aceste universităţi a avut profesori vestiţi, printre care pe J, H. x\lsted (1588--1638), care ajunge mai tîrziu profesor la Colegiul reformat din Alba lulia, unde este şi înmornimtat, pe. Piscator, pe Pare, care a ţinut la Heideiberg un curs despre pacea universală, pe prof. Christmarm — posesorul unui manuscris al operei lui Copernic, Revoluţia corpurilor cereşti, pe care Comenius reuşeşte, la terminarea studiilor, să-1 achiziţioneze. Comenius îşi trece doctoratul la Heideiberg cu o disertaţie privind rela ţia dintre ştiinţă şi artă, lucrare scrisă sim influenţa operei lui Vive's. Reîntors în patrie, este numit profesor la şcoala latină din Prerau, apoi pastor, în 1616. Scrie Gramaticae facilioris praecepta, publicat ă la Praga în 1616 — un prim manual destinat învăţării cu uşurinţă a limbii latine. 138

1617 1618

Trece la Fainele, în Moravia de nord, în func ţia de pastor şi de director al şcolii locale. Se căsătoreşte cu Magdalena Vizovska, fiica primarului clin Prerov, care i-a fost o excelent ă şi devotată soţie.

1619

întocmeşte harta Moraviei.

16181648 1620

R ăzboiul de 30 de ani, încheiat cu Pacea de la Westfalia, a adus multe suferinţe po~  porului ceh, suferin ţe resimţite tragic şi ele Comenius. Armata imperială reuşeşte să învingă armata lui Frederic, electorul Palatinului, care a fost ales rege. al Boemiei. Prin aceasta, poporul ceh î şi pierde libertatea pentru cîteva secole. Comenius este nevoit s ă păr ăsească Fulnekul, lăsîndu-şi soţia cu un copil mic şi în aşteptarea celui de-al doilea. G ăseşte adă  post la Carol Zerotin, aproape de Sternberk. Continuă totuşi să lucreze. Termină lucrarea Premyslovâni o dokonalosti Krestanske (Perfecţiunea creştină), în două exemplare, unul trimiţîndu-1 soţiei. Curierul s-a înapoiat îns ă cu manuscrisul: so ţia şi cei doi copii muriser ă de ciumă.

1620- Comenius duce o viat ă de lipsuri si nesiguran ţă, schimbîndu-si mereu domiciliul, dar  şi în aceste condiţii el continu ă să lucreze, să-şi îmbărbăteze poporul împotriva asupritorilor. C ălugării catolici îi ard căr ţile în piaţa din Fulnek, impunînd fo ştilor săi elevi să aducă manualele elaborate: de el şi să ie arunce în foc. Dar toate acestea nu-1 descurajeaz ă. Dimpotrivă, termină lucr ările: Listove do nebe (Scrisori către cer), Tru-chlivy (Plîngere) — 1623 —  şi Labyrînt sveta a lusthaus srdee (Labirintullumii şi bucuria inimii) — 1623 — 1626 — , care cunosc o larg ă r ăspîndire, sub forma de manuscrise.1624

La Brandis, Comenius cunoa şte pe soţii Cyrille şi se hotăr ăşte să se căsătorească cu fiica acestora, Dorotheea Cyrille. „Nu voi uita niciodat ă nici pe Magdalena şi nici copiii pe care i-am avut cu ea", i-a spus Jan Amos Dorotheei, „dar nu mai pot continua s ă tr ăiesc singur". — „Niciodată nu mă voi opune acestor amintiri" — i-a r ăspuns Dorotheea, „clar voi face totul ca tu s ă cunoşti în via ţă  puţină fericire".

1627

în urma pierderii luptei de pe Muntele Alb, în care cehii î şi puseser ă mari speranţe şi care a declanşat persecuţii şi mai mari împotriva evanghelicilor, la o întîlnire clandes tină, prelaţii Comunităţii fraţilor boemi au luat hotărîrea să păr ăsească împreună cu credincioşii teritoriul patriei.

1628

într-o noapte din ianuarie, Comenius, cu un impresionant num ăr de credincioşi, se refugiază la Leszno (Lissa), în Polonia, unde se g ăseau mai multe grupuri de evan ghelici polonezi, germani şi cehă, stabiliţi acolo cu ani în urmă. Oraşul Leszno şi împrejurimile îi aminteau lui Comenius de Moravia,, prin peisajul şi întreaga sa atmosfer ă. Imediat după sosire, Comenius a fost numit director adjunct al şcolii din localitate, încredinţîndu-i-se totodat ă sarcina de a r ăspunde de educaţia tineretului. Reia astfel firul  preocupărilor sale filozofice, social-religioase şi mai ales didactice.

..'8-1630 Comenius cunoştea ideile cu privire la didactic ă ale lui Alsted, Ratke, Andreae si. avea în direc ţia aceasta o experienţă preţioasă, că pătată la Prerau şi Fulnek, mai ales c ă-1 preocupa problema reformei învăţamîntului înc ă din anii studen ţiei. Acum la Leszno trece la elaborarea lucr ării Didaktika ceskâ (Didactica ceh ă), dedicată poporului său, menită să contribuie la îmbunătăţirea învăţamîntului şi prin aceasta la ridicarea prestigiului cultural şi naţional al patriei sale. Ini ţial voia s-o denumească „Paradisul Boemiei", ca să corespundă mai bine intenţiilor sale, urmărind să realizeze prin ea o reformă totală a şcolilor, astfel ca acestea din „locuri de supliciu" s ă devină adevărate „ateliere ale umanit ăţii". 159

1638-1632 Se sim ţea însă nevoia unei hier ări practice pentru părinţi, care să-i ajute în educarea copiilor înainte de trimiterea lor la şcoală. Nevoia aceasta a, devenit cu atît mai acut ă cu cît în ora ş crescuse numărul exilaţilor, cu copii nesupravegheaţi. De aceea, elaborează lucrarea liiformatorram gkoly materske (Informatorul] şcolii materne), adresată părinţilor, în care precizează scopul, conţinutul şi metodele educaţiei în primii 6 ani clin viaţa copilului. în paginile c ăr ţii str ă bate grija ce trebuie acordată primei educaţii, dar  şi dragostea   pedagogului pentru cei mici: „Copilul este un juvaer mai preţios decît aurul, dar mai fragil ca  paharul". (Lucrarea a fost tradusă în limba romană de praf. dr. Milan P. Şesan, în 1937, sub titlul Şcoala maternă), 1631 Comenius trece la elaborarea unor manuale noi, corespunzătoare concepţiei sale  pedagogice:  — Physicae ad lumcn divinum reformatae synopsis; ~ Grammatica latina nova methodo ad jucundam facilitatem celeremque praxim ex naturalis didacticae legîbus concinnata. ' Tot în acest an apare Jamia linguarum reserata (Poarta deschisă a limbilor), lucrare tradusă ulterior în numeroase limbi europene şi asiatice şi care a I cunoscut peste 40 de ediţii în timpul vie ţii lui Comenius, adueîndu-i celebritate. 1632-1633 1633

__ Scrie Astronomia ad lunien physicum reformanda.  __ Apare Vestibulum, o carte premergătoare Porţii deschise a limbilor.

1634-1636 — Didactica magna, o traduce din limba cehă, cu unele modificări si completări. Publicată prima dată în Opera didactica omnia,   pars. I, apoi în 1913, în paralel cu textul ceh.J Manualele şi lucr ările sale pedagogice poartă din această perioadă/deviza: „Chimia sponte fluant, absit violentia rebus" („Toate lucrurile s ă-şî urmeze liber cursul, f ăr ă sa intervină violenţa"). î 163 7 A apărat la Londra, prin grija lui Samuel Hartlib, fratele lui Gcorge Hartlib, cu care Comenius a fost coleg ia Heidclberg, lucrarea Conatuum Comcnianorum praeludia. Samuel Hartlib, puternic influen ţai; de Bacon, vroia să întemeieze o academie pentru preg ătirea savanţilor şi totodată se ocupa cu ameliorarea agriculturii şi a industriei. ' , El a devenit unul clin sus ţinătorii lui Comenius în Anglia, şi i-a trimis în 1640 o invitaţie de a veni în această ţar ă. 1635-1636  _ Leges illustris gymnasii Lesnensis, 1637

 — Praccognita. ,

1638

 _ Conatuum pansophicorum dilucidatio.

1639

 _ Diogenes Cynicus redivivus.

1640

 _ Pansophiae diatyposis.

1641

Moare Raphael Lesczynsky, căruia. îi urmează, ia conducerea regiunii Leszno, fiul său Bohuslav. Cu acest prilej Comenius scrie Faber fortunae (Realizatorul soartei), în care indică o serie ele precepte înţelepte relativ la viaţa practică. A fost numit directorul şcolii latine de la Leszno. în aceast ă calitate a introdus o serie de inovaţii, 1641 între altele reprezentările teatrale, scriind piesele Diogenes 160

Cynicus redivivus şi Abrahamus  patriareîia. Inovaţiile lui Comenius au oferit du şma-i nilor săi  prilejul s ă-1 atace, fie pe considerentul că introduce elemente pansofice în şcoală, f ăr ă ca problema să fie pe deplin lămurită, fie pentru că introduce subiecte p ăgîne în repertoriul teatral. 1641 în iunie, primeşte o nouă scrisoare din partea lui Samuel Hartlib, care îi cerea insis tent să vină la Londra spre a- şi expune principiile pansofiei sale. „Vino, vino, vino 1"  — îşi încheia apelul Hartlib. Comenius prime şte avizul conducerii Comunit ăţii şi se îmbarcă la Danzig. Ajunge în septembrie în Anglia, unde este întîmpinat nu numai de Hartlib, ci şi de numeroşi parlamentari, printre care poetul John Milton, de John Pym, care vede în avîntul ştiinţei mijlocul de a ajunge la libert ăţile publice. în Anglia, Comenius reîntîlne şte pe Peter Figul-Jablonsky, fostul s ău tovar ăş ele drum   prin pădurile Boemiei din timpul prigoanei, apoi elev la Leszno şi în prezent secreta rul lui John Dury, pe pictorul şi gravorul Vaclav Hollar, care, obligat şi el să se refugieze din Boemia, găsise azil la Londra. Acesta îi face lui Comenius un reu şit por  tret, pe care îl găsim reprodus în unele opere ale pedagogului. în colaborare cu doi sprezece filozofi, pune la punct un sistem pansofic care includea toate aspectele menite să aducă schimbări profunde în educaţie, în ştiin ţă şi în viaţa socială. în această atmosfer ă atît de favorabilă realizării planurilor sale pansofice, Comenius scrie 1642 Via lucis (Calea luminii), în care încearcă să indice pentru viitor direc ţia după care consiliul savan ţilor trebuie să-şi orienteze munca sa. Comenius prime şte încă două invitaţii, una din Franţa, de la Richelieu, iar a doua din partea guvernului sue dez, prin intermediul comerciantului olandez Ludovig de Geer, spre a pleca în aceste ţări ca să ajute la reorganizarea înv ăţamîutului. 1642

Comenius paraseşie Londra în iunie şi ajunge, în Olanda, unde întîlncşte la Leyda pe Descartes, care cunoştea atît scrierile lui Comenius cît şi Boemia, pentru că a participat ca osta ş la lupta de pe Muntele Alb. Deşi multe clin vicisitudinile vie ţii îi apropiau pe ace şti titani ai gîndirii, totuşi în problemele filozofice îi desp ăr ţea un dezacord fundamental. Descartes, în scepticismul său faţă de lumea înconjur ătoare, nu se încredinţa decît propriei judecăţi," iar Comenius insista asupra capacităţii spiritului uman în m ăsur ă să perceapă pînă şi revelaţia divină. O asemenea asociere Descartes o i-espingea cu vehemenţă. Cum între timp moare Richelieu, Comenius accept ă invitaţia guvernului suedez (f ăcută de cancelarul Axei Oxenstierna) şi se stabileşte la Elbing (nu departe de Danzig).

1642-

La Elbing, Comenius elaborează, în afar ă de unele manuale, Linguarum methodus novissima. în chip de recunoştinţă pentru munca sa, Ludovic de Geer şi guvernul suedez subvenţionează, prinţr-o suma importantă, pe exulanlii cehi. Comenius spera că, prin ajutorul suedez, poporul s ău va fi eliberat de sub habsburgi.

1648

1648 Pacea de la West.fa.lia n-a satisf ăcut aşteptările cehilor. Comenius păr ăseşte Elbingul şi se întoarce la Leszno, unde este ales episcopal Comunit ăţii fraţilor boemi. Dar îl încearcă o nouă durere: îi moare cea de-a doua soţie, lăsînd în urma ei două fetiţe. 1648 Se întâlnesc la Leszno reprezentan ţii Comunităţii fraţilor boemi, care stabilesc menţinerea comunităţii şi linia de urmat în viitor. Cum la aceast ă întîlnire n-au participat reprezentan ţii Comunităţii din Ungaria, Comenius a fost împuternicit s ă plece în această ţar ă spre a le ar ăta hotărîrile luate. în acelaşi timp, prin intermediul lui Janos Tolnai, prietenul lui Hartlib, Comenius a primit invita ţia din   partea lui Gheorghe Râkoczi de a veni în Principatul Transilvaniei. Jânos Tolnai era directorul şcolii de la Sdrospatak, ora ş situat astăzi în nord-estul Ungariei, dar care pe atunci ţinea de Principatul Transilvaniei.  Î6Π

1649

1650-

Comenius se căsătoreşte cu Jana Gajusova, fiica unui prelat ceh refugiat în Olanda. îşi lasă familia- la Leszno şi pleacă la Sârospatak. 1650Comenius activează la Sârospatak, bucurîndu-se de sprijinul lui Gheorghe Râkoczi şi al maniei acestuia, Suzana Lordntffy, înainte de a trece la deschiderea şcolii, aşa 1654 cum o preconiza el, elaborează manualele necesare, cu texte paralele latine-maghiare, •precum şi o serie de lucr ări metodice şi pedagogice. Deşi această perioadă este relativ scurtă, ea a fost una din cele mai productive din viaţa lui Comenius, Aici elaborează — Schola pansophica,

1651

— Primitiae laborum schoîasticorum, titlu sub care se includ trei lucr ări; 1. De cultura ingenioruni oratio; 2. De primario ingenia collendi instrumenta sollerter versando, libris, oratio; 3. De reperta ad authores latinos prompte legendos et clare intelligcndos facili, brevi amoenaque via, schola latina tribus classibus divisa.

1652

_ Eruditionis scholasticae pars prima. Vestibulum, rerum et linguarum funda menta exhibens.

1652

 — Eruditionis scholasticae pars secunda. Janua, rcrum et linguarum structuram externam exhibens.

1652

  _ Eruditionis, scholasticae pars tertia. Atrium, rerum et linguarum ornamenta exhibens.

1651-52 1651-

 __ Lexicon atriale latino ■ — latinum. __ Laborum schoîasticorum in illustri Patakino gymnasio continuatio:

1. Methodi verae encomia; 2. De utilitate aceuratae rerum nomenclaturae oratiuncula; 3. De eleganţi elegantiarum studio, 1652  __ sermo secretus Nathanîs ad Davidem. 1653 T~ Fortius redivivus sive de pellenda schoîis ignavia. 1653  — Praecepta morum in usum juventutis colîecta. 1653-1654 — Leges scholae bene ordinatae (tradus în limba român ă în 1957 de S. Stoian şi losif Antohi). 1653-1654

 — Orbis pictus.

1653

~ Schola luduş.

1654

~* Gentis felicitas.

1654

 — Laborum schoîasticorum Patakini orbitorum coronis.

1654-1656 Comenius se întoarce la Leszno, unde continuă să lucreze la scrierile sale pansofice. în 1655, armata suedeză invadează Polonia şi, date fiind antecedentele rela ţii ale lui Comenius cu aceast ă ţar ă, cruţă Leszno. Comenius compune cu acest prilej un elogiu la adresa regelui Carol Gustav al Suediei, Panegyrirus Carlo Gustavo, în care preconizeaz ă^ se redea. „Poloniei dreptate, bisericii persecutate  — libertate, iar tuturor popoarelor — pace şi libertate".^ 162

• -.rmmsszaammmimp

1656

Armata polonă respinge pe invadator, iar oraşului Leszno i se clă foc. Corae-

nius cu greu a putut sc ă pa cu viaţă, casa în care locuia, cu biblioteca şi cu cea mai mare parte a manuscriselor (între care şi Tezaurul limbii cehe la care a lucrat peste 40 de ani), c ăzînd pradă incendiului. Se refugiază în Silezia la contele Budov, iar de acolo inten ţiona să plece la Frankfurt  pe Main. Tocmai atunci a primit îns ă invitaţia de a se duce la Amsterdam. 56-1670 Comenius pleacă în Olanda şi se stabile şte la Amsterdam, la fiul lui Ludovic de Geer — Lauren ţiu, care îi trimisese invita ţia şi unde îşi petrece ultimii ani ai vie ţii. Aici a fost numit profesor onorar şi a  primit un ajutor din partea Senatului ora şului Amsterdam (cîte 200 de guldeni la fiecare 3 luni), spre a-şi putea edita lucr ările sale didactice. s657 fi apare Opera didactica omnia (Operele didactice complete) într-un volum masiv de 3128 de pagini, in folio, cuprinzînd 39 de scrieri, împ ăr ţite în 4 păr ţi: 10 lucr ări din perioada 1627—1642, 7 lucr ări scrise între 1642—1650, 14 lucr ări din anii de la Sâros-patak  şi 8 lucr ări elaborate la Amsterdam. Au fost publicate 500 de exemplare, toate legate în pergament. Lucrarea este, bineînţeles, foarte rar ă. în ţara noastr ă se găsesc 3 exemplare din această ediţie, din care 2 la Biblioteca Academiei — Filiala Cluj — şi 1 exemplar la Muzeul Teleki din Tg. Mure ş. Cu prilejul comemor ării a 300 de ani de la apariţia acestei lucr ări, Academia de Ştiinţe a R. S. Cehoslovace a scos o nouă ediţie fotolitografic ă a acesteia. •658 Publică la Niircnberg Orbis sensuaKum pictus, lucrare elaborat ă în timpul şederii lui Comenius la Sârospatak. Preocupările lui Comenius cu privire la elaborarea panso-fiei se intensific ă în această  perioadă. Este vorba de un grup de 7 scrieri cuprinz ătoare, care reprezintă punctul de culmina ţie ai creaţiei comeniene. Aceste lucr ări sînt: Pane-gersia, Panaugia, Pansophia, Pampaedia, Panglottia, Panorthosia şi Pannuthesia. Ele sînt cunoscute sub titlul: De rerum humanarurn emendatione consultatio catho-iica (Consf ătuire dreaptă cu privire la îmbunătăţirea lucrurilor omeneşti). 1662 Din acest complex de lucr ări apare Panorthosia. Restul scrierilor sale pansofice s-a considerat c ă sînt  pierdute, pînă în preajma celui de-al doilea r ăzboi mondial (1935— 1939), cînd slavistul şi filozoful Dirnitrie Tschizewskij le-a descoperit la Biblioteca Principal ă a Casei orfanilor din Halle. în  prezent, aceste manuscrise se găsesc la Biblioteca de Stat a R. S. Cehoslovace. în 1966, ele au fost  publicate în întregime de c ătre Academia de Ştiinţe din R. S. Cehoslovacă, în două volume, format folio, cuprinzînd primul volum 1344 de pagini, iar al doilea 717. Publicarea acestor lucr ări pune într-o lumină nouă creaţia pedagogică a lui Comenius în cadrul sistemului s ău pansofic.

i663 Comenius revizuieşte lucrarea sa de fizică în funcţie de ultimele descoperiri ale epocii şi modifică în special capitolele despre corpul omenesc, introducînd teoria lui Harvey privind circulaţia sîngelui, după cum reiese şi din titlu: J. A. Comenii Physicae ad lumen divinum reformandae synopsis. Post annos a prima editione 28 ab ipso authore recognita. i667 CU prilejul conferinţei de la Breda (Olanda), convocată pentru a pune capăt r ăzboiului dintre englezi şi belgieni, Comenius scrie Angelus Pacis, pe ,care îl prezint ă personal delegaţilor  întruniţi la negocieri (tradus în limba română de S. Stoian şi losif Antohi, şi publicat în 1958). ;668 Apare Unum necesarium. Scire quid sibi sit necessarium, in vita et morte, et post mortem. Quod non-necessariis mundi fatigatus, et ad unum necessarium şese reci-piens, senex J. A. Comenius anno aetatis suae 77 mundo expendendum offert, în care autorul indică l„ealea de ieşire din labirintele lumii". \ 163

în ultimii ani ai vieţii, Comenius se preocupa âc kfeea traducerii Bibliei în limba turcă, aceasta în vederea realizării unei înţelegeri universale şi pe linie confesională. 1669-1670 Figulus, ginerele său, a fost ales şeful ramurii cehe a Comunităţii fraţilor cehi, dar n-a apucat să-şi exercite funcţiunea întrucît a murit, producînd o mare durere lui Comenius. 1670 însă cea mai mare durere a lui Comenius a constituit-o faptul că operele sale cu privire la „îmbunătăţirea lucrurilor omeneşti" au r ămas ncterminate şi nepu-blicatc. De aceea, în iunie 1670 cheamă la patul său de moarte pe fiul său David şi pe discipolul său Christin Nigrin şi, sub jur ămînt, îi roagă să-i publice lucr ările cu privire la Consultatio catholica. Din păcate, aceştia nu şi-au respectat jur ământul. iwo La 15 noiembrie 1670, Jan Araos Comenius moare la Amsterdam. A fost înmormîntat aproape de acest oraş, la Naardcn, într-o biserică valonă.

 Note si comentarii

1. Am tradus expresia lui Comenius „prora et puppis" — prin pror ă şi pupă, iar nu ă, din traducerea cehă, „început şi sfîr şit", realizată de Stani  prin forma mai liber    slava Vidmanovâ-Ruzickova, Velkâ Didaktika, în „Vybrane Spisy Jana Amose Komenskeho", voi. I, Stâtni pedagogicke nakladatelstvi, Praha, 1958; sau prin „scop  prim şi final", cum redă în limba germană   Andrcas Flitner, Comenius — Grosse Didaktik, Editura Helmut Kiipper, ed. a IlI-a, 1968, influenţat de ideea similar ă a lui Comenius dintr-o lucrare mai tîrzie —- Pampaedia (publicată cu text paralel: latin şi german, în traducerea lui   Dmitrij TschizewsMj, în colaborare cu   Ileinrich Geisslcr  şi   Klaus Schaller, Editura Quclle & Meyer, Heidelberg, 1985, ecl. a Ii-a rev ăzută şi îmbunătăţită, p. 6Q). La alcătuirea versiunii româneşti am consultat şi cele două traduceri ale Didacticii, —  cehă şi germană, menţionate mai sus. 2. „Artificium" am tradus prin „ştiinţă", ca şi traducătorul ceh „nauka", cu menţiunea că artificium are şi accepţia de art ă , de me şte şug, de tehnică , analog cu termenul grecesc xs%vf|, 3. „Doccndi artificium", ştiinţa de a învăţa, este folosită în această accepţie de Comenius. Pentru el, Didactica are o semnificaţie mai largă (decit cea pe care i-o atribuim astăzi), similara cu aceea ele -pedagogic, întrucît în cuprinsul acestei lucr ări se discută problema scopului educaţiei, a educabilităţii fiinţei umane, precum şi probleme de organizare şi  politică şcolar ă, cepa ce depăşeşte sfera didacticii şi intr ă în aceea a pedagogiei. 4. Muncă de Sisif — efort irosit zadarnic. 5. „Scientiam vel artem" —  ştiinţă sau artă; prin ultima, Comenius are în vedere obiectele  predate în şcoala timpului — cele şapte arte liberale. 6.  M. Tullius Cicero (108 — 43 î.e.n.), De divinatione, Lib. II, c. 2, paragraf 4. 7.   Filip MelancMon (1497 — 1560), personalitate marcantă a Reformei, colaboratorul lui Luther; s-a ocupat cu organizarea. învăţăraîntului luteran. Comenius se refer ă aici la scrisoarea lui Mclanchton către Camerarius, din 19 sept. 1544, din Corpus Reformat orum. g

Grigore de Nazianz, scriitor bisericesc din secolul al IV-lca. Citatul provine din Oratio sec. apolog. 16 (Migne, Patrologia Graeea, XXXV, 425).

Termenul de „compendiosus", de la subst. „compendium", folosit de Comenius chiar din  prima pagină a lucr ării şi apoi des întrebuinţat în cuprinsul ei spre a indica una din calităţile unei bune instrucţii, alături de „jucundc et solide", l-am tradus prin concis, adică un învăţăuunt care să cuprindă într-un tot unitar — totul, ca .un compendiu.  Flitner  a preferat să-1 traducă prin „rasch" — „repede", ceea ce, după părerea mea, nu redă ideea comeniană decît într-o mică parte, cea relativă la timp, dar nu şi la ordonarea conţinutului. 177 

10- „Artele" în sensul ar ătat la nota 5. li. Wolfgang Ratke (sau  Malîchim) (1571 — 1635), important pedagog, contemporan cu J. A. Comenius, ale cărui lucr ări acesta Ic cunoştea din rapoartele colaboratorilor lui Ratke —  Ch. Ilehvig  şi   Joachim jungim: Kurzer Bericht von der Didactica oder Lchrkunst Wolfgangi Raficîui, Giessen, Î6Î-Î, şi Artickel auff welchen ftîhmehmîich die Ratichianische Lehr Kunst beruhet, Lcipzig, 1616. 12.   EUhard lubimts (1565 — 1621) s-a ocupat cu reformarea predării limbii latine, expunîndu-şi ideile în adaosul la ediţia Noului Testament: Novi Jesu Cîiristi Tcstaraenti Graeco — Latino — Gcrmanicac ediiionis pars prima ... Cum praeliminari... epistola, în qua consiîium de Latina lingua c-ompendiose a piiicris addiscenda exponitur, 1617. Prin această lucrare, Lubmtts 1-a influenţat pe Comenius în realizarea lui Orbis pictus. 13. Chrisloph Ilelwig  (1581 — 1617), profesor la Giessen, a colaborat, cu Ratke şi a scris de asemenea o didactică -privind predarea limbilor vechi, care a apărut postum (1619). 14. Stefthanus Ritter  este autorul lucr ării Nova Didactica, în care încearcă să prezinte un mod nou de a învăţa limba latină, economisind „osteneala şi timpul". Lucrarea a apărut în 1621. 15.  Elîas Bodinus, prin lucrarea sa Bericlif von der Natur — uiul vernunftsmessigen Didactica oder Lehrkunst, 1 Tamburg, 1621, n constituit un impuls direct pentru Comenius să scrie Ccska didakbka. 16-   Philipp Glaum,  profesor la Giessen, cu lucran a sa Disputaţi o Castellana de methodo docendi artem quamvis intra octiduum, publicată în 1621, a stîrnit. un deosebit interes prin noua sa metodă tic a învăţa repede limbile — Mcthodus Glaumîana—în timpul unei să ptămîni. 17. Ezcchid Vogel  publică în 1628: Ephcmcrides totius îinguae latinae unius anni spatio duabus singulorum dierum .professorum boris justa praenussam didacticam ex vero fundamento facili methodo docendac et discendae". ÎS-   Jacob Wolfstim (SchomdnrfJ, autorul lucr ării Schola privata, boc est nova et compendiosissima ratio informandac pucritiae a primis litterarum (Îinguae Latinae et Ger-manîcae) elementis usqne ad perfectam grammatici sermonis cognitionem, Brcmcn, 1619. 19.   Joh. Valentin Andrcac (Î586 — 1654), teolog şi predicator, a militat pentru reînnoirea  bisericii şi a societăţii prin educaţie. Pentru pedagogic este importantă lucrarea sa: Thcophilus sive Consiîium. de Chrisiiana rcligione sanctius colenda, vita tempe-rantius instituenda et literatura rationeîulius docenda, Stuttgart, 1649. Comenius poseda o copie a acestei lucr ări, încă din anul 1622. De asemenea, în Reîpublicae Christianopolitanac descripţie, Strassburg, 1619, se găsesc preţioase propuneri de reformă pedagogică. 20.  Janus Caccilius Frey (mort 1631), filozof  şi medic; autorul lucr ării Via ad Divas seientîas artesque, linguarum notitiaia, sermones extemporaneos nova et expeditissima, Paris, 1628, în care prezintă diverse procedee cu privire la învăţarea limbii latine, logicii şi retoricii, ca şi la organizarea bibliotecii. 21. Comenius î-a scris îuî Ratke, dar n-a primit nici un r ăspuns (vezi, Patera — Cores  pondenţa, scrisoarea a 11-a, p. 12 şi în continuare). De altfel este cunoscut faptul că Ratke păstra în marc secret ideile sale şi nu le comunica colaboratorilor decît cu obligaţia scrisă de a nu Ie difuza. 178

22. ..^aditiojampadis" ~ predarea fâşiei — este o expresie pe care o foloseşte Lucrctius (lie^îrnTrnr78) şi îndr ăgita de Comenius; revine asupra ei, întitulînd astfel chiar o scriere mai măruntă din Opera didactica omnia, partea a IV-a, p. 105. Aici face un apel la învăţaţi să-i continue opera. 23. „Discentia" este un termen pe care îl găsim folosit de pă jirrtej^jxsje^^ în lucrarea De_anima, cartea 24, în sens de „ştiinţa automstruirii7;7^rrnrare semnificaţia cuvîntuîurcîe~~clidactică", care provine de la grecescul ..didasco" —  tj jJ[nvă jg/'. 24. Manuscrisul Ceska didactica a fost descoperit în 1841 şi se găseşte acum la Muzeul naţional din Praga. J. V. Novâk 1-a publicat în volumul IV al ediţiei clin Brno, 1913. 25. Titlul întreg indicat în nota 12. * 26. Psalm 8,3. 27. Corect 15, 16, 17. 28. Faptele apostolilor 17, 28. 29. Trimiterea 2,7 este eronată. 30

- în 313, prin edictul de la Milano, împăratul Constantin a acordat libertatea de manifestare a religiei creştine.

31

« Horaliu, Epistola I, 10;24 (citat liber: „Naturam expellas furca, tanien usque rccurret..."}.

32. Psalm 36,10. 33

- Compar ă Revelaţia 2,12.

34. După Psalmul 36,10. 35. Pe vremea lui Comenius, profesorii se recrutau, în cel mai bun caz, dintre absolven ţii facultăţilor _de_arte („facultas artium"), unde nu primeau nici un fel de pregătire în d!omlmiuT~pedagogic, şi cum găseau un loc mai bun, păr ăseau învăţămîntul. 36. Cicero, De divin. II 2,4 (Compar ă „Salut cititorilor", parag. 5). 37.   J. Stobaios a întocmit (în sec. V e. n.) Anthologion (Florilegium), unde citatul nu este atribuit lui Diogenes, ci discipolului lui Pitagora — Diotogenes. Probabil Comenius a folosit traducerea lui Conrad Gessner, Ziirich, 1543, cu scă parea respectivă. 38. în Ccska didaktika se. găseşte în continuare următorul paragraf :%Va fi de folos întregului  popor  şi îl va ajuta Dumnezeu, cînd şi printre noi se vor ridica oameni mari şi foarte luminaţi, atunci vom cîştiga mai mult respect şi prestigiu printre celelalte popoare, deoarece este sigur că din cauza acestui neajuns, de multe ori, am fost dispre ţuiţi şi umiliţi. Aceasta numai dacă toţi tinerii vor fi îndrumaţi spre învăţămîntul general şi fiecare după  posibilităţile sale trebuie să poată să ajungă cît mai departe, pentru că nu se poate ca, din atîtea mii ce dau buzna în fiecare an în şcolile elementare, unii să nu aibă înclinaţie spre şcoli mai înalte", şi de aici îi va ajuta Dumnezeu s ă urce din ce în ce mai sus, prin aptitudini, încununate de succes, astfel încît nu numai poporul nostru, dar  şi alte popoare vor fi luminate' de lumina în ţelepciunii£j> In versiunea latină, din Opera didactica omnia, acest paragraf a fost scos, întrucît versiunea latină se adresa unui public mai larg. 179

39. Matei 12, 39; Marca 18, 12; Luca 11.. 29. 40. Matei 11, 12. 41.   J. V. Andreae, Thcoplrilus, p. 16. 42. Pittakos a redactat, în jurul anului 500 î. e. n., legile pentru ora şul Mytilene şi a fost considerat unul din cei şapte înţelepţi ai Atenei. Maxima şi originea ei este prezentată de  Erasm, Adagia, chil. I, cent. VI, 95. Ci Diels, Fr. V, I, 64. 43.   Nexu liypostatico — exprima dogma bisericească privind fuziunea naturii divine şi umane în Hristos, 44. Omul considerat un microcosmos, în analogie cu întreaga crea ţie. 45. Se refer ă la 1. Moise, 1,26, 46. în Fizica sa, cap. IX, Comenius î şi expune punctul s ău de vedere cu privire la plante, animale, om şi îngeri. Este o îmbinare de idei religioase cu cele ale epocii. 47. Comenius deosebeşte simţuri interne si externe. Cele externe sînt cele cinci sim ţuri cunoscute, cu ajutorul cărora percepem lucrurile din jurul nostru. Datele pe care le primesc sim ţurile externe sint transmise simţului interior, denumit de el  sim ţ ul comun. Alături de acesta mai sînt încă două simţuri interioare: memoria şi imaginaţia. 48. Alexandru cel Mare, rare nu era mulţumii, dosi f ăcuse atîtea cuceriri, 4'>. S. P. Festus a scris In sec. III e.n., dup ă Verrius Flaccus, lucrarea De verborum sig-nificatu, un dicţionar îatir.datin, în care a explicat semnificaţia cuvintelor latine şti. 50. Exact: Epistola a îî-a a lui Petru 3,13. si- Exact: Cartea lui Iov 1, 1, 2, 52. Exact: Luca 12,36. 53. Enoch cu cei 365 de ani ai s ăi (1, Moise 5,23), deşi ajuns la o vîrst ă respectabilă, era tînăr faţă de Matusalcm cu ai săi 969 de ani, tot din neamul lui Adam. 54. epyov — munca, rc&pspya — activitate secundar ă. 55. Se refer ă la căderea în păcat a lui Aclam şi Eva. 56. Scrisoarea I către Corintcni 14,20. 57. Starea de bază este considerata perfecţiunea din rai. 58.  Ludovic Vives (1492 • - 1540), Liber primo de concordia et discordia Opera. Basel, 1555, voi. II, 764. 59. £,. Annaeus Sfineca, cel tînăr (4 î.e.n. — 65 e.n.}, filozof stoic roman, educatorul împ ăratului Nero. Epistole 92, 29—30. 6°- Textul între paranteze apar ţine lui Comenius. 61.  Jsus, fiul lui Sirah, este autorul unei c ăr ţi din Vechiul Testament, intitulat ă Eccle-siastul. 62. Cosmos — lume, macrocosm — lumea mare, microcosm — lumea mic ă, în miniatur ă, idee frecventă în literatura epocii. 180

C ■ în Physika synopsis, Coraenius termin ă unul din capitole cu cuvintele: *,Din cele spuse mai sus, pe drept cuvînt omul este numit microcosmos" (XI, 21)j) Afirmaţia nu-i apar ţine lui Pitagora şi nu este identificat ă nici sursa de unde a luat-o Comenius.

 Aristoiel, Metafizica, I, începutul.  Bernardde Clairvaux (1031 — 1153), mistic creştin. Citatul este din Epist. 108, parag. 2, {Migne, Patrol., lat., voi. 182, 242).

Din Cartea înţelepciunii 11,20. De beneficiis IV, 6, 6. Luca 8, 5; Matei 13, 3.  Aristoiel, rcepi ^uxîlC» HI, 4.

Prin observaţia sa, Comenius vrea să evidenţieze că natura singur ă nu ajunge. Tusculanarum disputationum, lib. III, 1, 2.  Maior munâus: omul ca microcosm este opus lumii mari.  Aristotel, rcepo oupavo, I, 3, 270 b.

Epist. 95, 50.  Plato, Timaios, cap. IV. Comenius redă liber ideea, nu sub forma de citat din textul specificat. Cicero, De natura deorum, lib. I, 42, 117.  Firmianus Lactanlius (aprox. anul 300 e. n.). Lucrarea sa Divinarum institutionum este considerat ă   prima teologie sistematică. Citatul provine din   De opif. Dei. IV, 28, Etimologia cuvîntului de religie, de la verbul religare  — a lega, nu este concludentă.

Marcu 10, 14. Poetul Hora ţ iu este originar din Venusia. Citatul este din Epist. I, 1, 39 ş.u. Compar ă Comenius, Physica synopsis, cap. 11, parag. 11. Compar ă cu afirmaţia lui Comenius, cap. III, parag. 3 şi 4. Referire la 1. Moise 11, 9 — turnul Babilonului. Sînt numeroase asemenea cazuri, prezentate şi descrise pîn ă în perioada prezentă. De ele pedagogia s-a ocupat mai puţin, deşi ar merita atenţie. în acest sens merit ă amintită lucrarea J. A, L. Singh and   R. M. Zingg, Wolf chiidren and feral rnan. New York, London, University of Denver publications, 4, 1941. 85.  M. Dresser  (1536 — 1607), profesor la Universitatea din Leipzig. 86.   J o ochim Camcmrius (1500—1574), umanist şi reformator (contemporan şi prieten. cu Melanchton), autorul lucr ării Horarum subcisivarum cent, I, 75, Frankfurt, 1602. 87. Simon Goulart  (1543—1628), teolog protestant din Elve ţia (Geneva). Autorul scrierilor: Thresor  d'histoires admirabîes de notre temps, voi. I, în 1600, II, în 1604, şi Enfants nourris parrni Ies loups. 181

88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. 95. , 96. 97. 98. 99.

 Plalon, Legile, cartea a Vi-a, cap. 12.  Diogenes Laertius, De vita et dogmatibus pMIosophorum VI, parag. 65.  Neslor, unul din eroii r ăzboiului troian, despre care Homer spune că a tr ăit cît trei generaţii.  JosephusFlavim (37—95 e.n.), istoric evreu» A scris în greceşte Despre r ăzboiul evreiesc (campaniile împăraţilor Vespasiau şi Titus, care au dus la distrugerea Ierusalimului şi a templului), şi Antiquitates judaicac, cartea I, 106. Ovidiu, Ars amandi III, 595—-596. Comenius consider ă că fiecare fiinţă are un, spirit propriu. Compar ă 5. Moise 1,17; Romani 2,11; Petru 3,17,  Aitgustin, De spiritu et litiera. (Migne, Pair. lat? 44, 199 ş. u.}. Vcrgiliu, Georgice I, 145 -~ 146. Cartea lui Isus Sirah, din scrieri necanonice 89, 40.  Juvenal, Satirae VI, 448—450.  Euripide, Hippolytus V, 610-643,

100. Cipriota — este denumită Venera, zeiţa frumuseţii, pentru că provine din insula Cipru. 101.  Pitagora (c. 580—c. 500. î.e.n.), filozof  şi matematician grec. El considera că la baza lucr ărilor se află numerele. Aici Comenius are în vedere gîndirea lui Pitagora conform . căreia lumea este concepută ca armonie şi număr. 102>  Arhimede (sec. 3 î.e.n.), vestitul matematician, fizician şi inventator grec în domeniul mecanicii. 103. G. Agricola (1494—1555), primul mineralog sistematic german. A scris Bermannus sive de re metallica Hbri XÎL Basel, 1530. 104. Christoph Longolius (1488—1522), umanist francez. Cu  Erasmus a dus vestita dispută: dacă limba şi stilul lui Cicero trebuie imitate, ori acestea s ă fie adaptate nevoilor timpului. Longolius a fost persiflat de Erasmus în dialogul Ciceroniamis. 105. în Opera didactica ornrsia III, 3—4, Comenius atribuie aceste cuvinte unui profet, f ăr ă să facă alte precizări. 106.  Nu se ştie precis la cine se refer ă Comenius; probabil la cuvintele lui Socrate, din Apologia lui Plato, cap. 36 ş.u, 107. Pilde 15, 15. 108- Compar ă „Leges illustris gymnasii Lcsnensis, ratione moruni" 1. 109. Proverbe 9, 10; Iov 28, 28; Psalm III, 10. no. După Platan, lucrurile percepute prin simţuri nu ar fi decît „umbre", copii şterse ale ideilor, şi nu ar avea corespondenţă în realitate, decît în măsura în care participă la idei. 182

 M. Luther, An die Burgermeyster und Radherrn allerlcy Stedte ym Deutschen landen, 1524. Ui. 112. Asupra st ărilor din şcolile din acea vreme vezi   Zikmund Winter, 2ivot a uceni na skolâch  partikulâmich. Praha 1901. U3. Vezi Salut cititorilor, nota 12 cu privire la  E. Lubinus. Vergiliu, Eneida VIII, 560. 114. U5. Despre corabia lui Hieron, pe care a mi şcat-o Arhimede, povesteşte  Plutarch. Marce-llxis, cap. XIV, şi  Athenaios, DeipnosopMstae V, 208 d. 116. Este vorba de Ferdinand de Castilia. Cornenius se folose şte aici de lucrarea lui G. Ben-zoni, Historia del mondo nuovo, Vene ţia, 1565.

117.

Anecdota este cuprins ă în cartea lui G. Benzoni.

118.

Cornenius îl consider ă pe J. Faustus — Fust (mort 1468) drept inventatorul tiparului. Fust a fost asociat cu Gutenberg, iar dup ă ce s-a despăr ţit de acesta a avut o tipografie proprie. Urma şii lui Fust au susţinut că Gutenberg ar fi deprins arta tiparului de la Fust. U9. Istoriceşte nu este confirmat faptul că praful de puşcă a fost inventat de călugărul Bertliold Sclîwarz. 120.

Se refer ă la foştii locuitori ai Americii, pe care i-a descoperit Columb.

121.

Proverb, vezi Erasm, Adagio chil V, cent. IV, 45.

122.

Această povestire a luat-o Cornenius probabil din Florilegium magnum, editat de  Jos. Lang, cap. „Discipuius"; Frankfurt, 1621, p. 865.

123.

 Arisiotel, Metafizica I, începutul: „ÎCUVTEC uvOpamoi toC siSevai âpsyovtui cpuast"

124.

în cap. V, parag. 7.

125.

 Nu în mod expres, se poate doar desprinde.

126. 127.

Compar ă Ovicl, Ars amandi III, 397 (ignoii nulla cupido). Despre aceasta vorbeşte  J'hUatch în biografia lui Temlstocle, cap. 2. Cornenius a preluat aceast ă afirmaţie din Erasm, Apophthegmata V, Themistocle 17 şi 18.  Erasm, op. cit. în nota 121. în  Plutarch, Alexandru, cap. 6, nu se g ăseşte acest text, în schimb exist ă în Florilegium lui  Lang, cap. Eclucatio.

128. 129. 130.

Teoria „antidotului" a jucat o deosebit ă importanţă în filozofia şi medicina medieval ă. Despre „Antidotarium" vezi St. d'Irsay, Hist'oire des XMversites; Paris, 1933, voi. I, p. 104 ş.u.

131.

Un cunoscut proverb latin spune „Nu din fiecare lemn se face un Mercur" (statuia zeului).

132.

Cato, De agii cultura 5, 6.

133. 134.

 Plutarcli, De educatione puerorum. cap. IV. Regele Iiieron a folosit sistemul de scripete al lui Arhimede. 183

135. Conform stadiului de atunci al ştiinţei, dopa care substanţele dispuneau de diferite grade de c ăldur ă interna sau externă. 136. Compar ă cap. XII, 3 şi cap, XIII, 8. 137. Daedal, constructorul labirintului din Creta. 138. Credinţa popular ă despre tunete. 139. Comenius a r ămas partizanul poziţiei geoeentriee, ptolomoice. Mai tîrziu, el a luat cuno ştinţă de concepţia heliocentrică, dar n~u mai introdus-o în lucr ările sale. 14
- Compar ă Cicero, De offidis, I, 28, 100.

- Cicero, De legibus I, 6, 20.

1*2.  Hippohrale, Aphorisme, Cu aceste cuvinte îşi începe Goetîie romanul s ău Wilheîm Meisters Lehrjahren şi stimulat probabil, dup ă cum arată W. Flitner (în Goetlieka-lendar, 1943), a c ăutat să citeze întregul text respectiv al medicului grec, pe care 1-a inclus apoi în opera sa. 143.  Dionysius Cato, Distidra II, 2(3. î'44.  M. Manilius, Astronoinicon, liber IV, 16. 145. „fronte solum capillatae" ........... vezi nota 142, 146. Capit. XV. 147. Capit, XIX. 148. Capit. XVI. 149. Capit. XVII. 130. Capit. XVIII. 151. Capit. XIX. 152. Comenius îi atribuie lui Aristotel o maxim ă, luată din Scneca, De brevitate vitae I, 2, dar care de fapt îi apar ţine lui Theophrast (vezi Cicero, Tuscuî. III, 28 par. 69). 153.  Hippokrate, începutul aforismelor, vezi cap. XIV, nota 6. 154. De brevitate vitae cap. I ş.u. 155.   H. Guarinonuts, medic, autorul lucr ării Ble Grewel der Verwiistung menschlichen Geschlechts, Ingolstadt, 1810, prefaţa la cap. IV. 156.  Pico della Mirandola (1462—1494), umanist şi filozof italian. A impresionat prin erudi ţia sa, şi datorită subtilităţii spiritului s ău s-a ridicat la nivelul celor mai de seam ă gînditori ai Rena şterii. 157. 158. 159. 160.

Scneca, exact Epist. 93, parag. 1—8.  Juvcmil, Satira X, 356. Vezi Informatorul şcolii materne, cap. V, 14 ş.u.  Hcsiod, "Epya Kai f|uspa (Munci şi zile), V. 361-362. 184

161. Exact 2496. 162. Seneca, De brevitate vitae, I, parag. 3. 163. De aici începe expunerea metodei sincretice. 164. în vremea respectivă, nici nu putea fi vorba de material demonstrativ. Pentru clasele mai mari nu existau manuale, lecţiile începeau cu dictarea sau transcrierea textului de înv ăţat. 165.

Aici Cornenius face o distinc ţie clar ă între arte şi ştiinţe. Prin arte înţelege cele 7 arte liberale, iar   prin ştiinţă — înţelegerea lucrurilor. Artele premerg ştiin ţei. 166. Regulile abstracte, aşa cum le întîlnim la gramatică, dar ele trebuie s ă rezulte din exemple. 167. „Reales disciplinas praemitti organicis" —  ştiinţele reale să premeargă celor organice, adică celor  ce le ordonează, ştiin ţelor logice. „Organicis" în leg ătur ă cu „Organon"-ul aristotelian, respectiv „Novum organon" al lui Fr. Bacon. 168. Seneca, Epist. 93, parag. 1—8. 169.   Josef Justus Scaliger  (1540—1609), umanist, filolog şi istoric; a activat în Leiden-A fost considerat, multă vreme, întemeietorul filologiei istorice. 170. Elevul trebuie mai întîi s ă-şi însuşească înţelegerea lucrurilor, apoi să aplice în practică cunoştinţele sale. 171. Acest procedeu este indicat în primul rîud pentru înv ăţarea limbilor, dar Comcuius îl extinde asupra întregului conţinut ce urmează să fie învăţat. 172.  Ilugo de St. Victor  (1107—1141) — teolog francez, mistic (Migne, Fatr. lat. 175, 237 ş.u.). 173.  Arisiotel, Fizica I, cap. 8—9. 174. Citatul provine din   J. Lung, Fîorilegmin rnagnum, din partea intitulat ă „Instituţie", Frankfurt, 1621. 175. Cicero, Tuse. II 5, 13. 176. (Isocrates), Orat. ad demonicum, parag. 18. 177. Quintilian, Institutio oratoria I, 3, 8. 178. Date mai amănunţite le găsim la sfîr şitul altei lucr ări a lui Cornenius, Informatorul şcolii materne. 179. Cap. XIX, parag. 50. în Informatorul şcolii materne, cap. V, parag. 20, găsim interesante date cu  privire la necesitatea mi şcării şi a jocului la copii. 180. Aluzie la versul lui îlora ţ iu „Omne tulit punctum, oui miscuit utile dulci", Epist. II, 3, 343. isi. Labirintul în ţelepciunii; titlul manualului pentru clasa a IV-a a şcolii comeniene a fost alc ătuit după  principiul ghicitorilor. 182. Vezi cap. XVIII, parag. 45—46; cap. XIX, parag. 50. 183. Este vorba de pămînt, apă, aer si foc. 185

184. Cu prjvjre la  pansofia lui Comenius, vezi studiul introductiv. O lucrare mai timpurie este (Torta sapientiae reserata sive pansopMae christianae seminariurn (Poarta deschisă a înţelepciunii* sau r ăsadniţa pansofiei creştine) Jprecum şi alte lucr ări. 185. Se refer ă la lucrarea lui Donat. 186. Autorul se refer ă la cele două gramatici, prima a lui   Filip Mclanchton, iar a doua a lui   Pietre de la Ramei (1515-1572), un cunoscut umanist francez. Ambele erau folosite în şcolile cehe, dar şi larg r ăspînditc în Europa centrală şi apuseană. 187. Comparaţia este folosită de Quintilian, Inşi orat» I, 2, 27 ş/u. 188. Mai detaliat despre aceasta în Schela pansophica, partea a Ii-a, Picturae auditoria, în Opera didactica omnia III, 38 ş.u. Aceeaşi idee o găsim la Câmpamlla, în Cetatea soarelui. 189. Comenius a urmărit să elaboreze o metodă universală pentru toate ştiinţele şi artele. 190.  Hieronvmus (331—420), părinte bisericesc, Epistola 53, parag. 9 (Migne, Patrol. lat. 22, 549). 191. Vezi cap. XIX, parag. 50. 192.  Esop, Fabule 200 şi 200 b; Phaedra I, 3. 193.  Hora ţ iu, Epistola I, 19, 19. 194. Este vorba de iezuitul polonez   Rchor Knapski (1584—1638), autorul cuprinzătorului dicţionar Thesaurus polono-latino-graccus. Cracovia, 1621 —1632; vezi şi critica pe care i-o aduce Comenius în cap. XXII, parag. 25, 195. Vezi mai jos cap. XXI şi XXII. 196. Se refer ă la lucrarea pansofică Pansophiae diaţyposis, apărută mai tîrziu. 197- QuiniUian, Inst. oratoria XI, 2, 1. 198. £,, Vivcs, De tradendis disciplinis, lib. III, Opera, Basci, 1555, voi. I, p. 468. 199.  L. Vives, Introd. ad sapient, 180—183. Opera, Basel, 1555, II, 77. 200.  Nu este cazul să discutăm exactitatea lingvistică a exemplului dat, mai ales că sînt şi păreri contrarii (vezi Vybraue spisy Jana Amose Komenskeho, Praha, 1958, voi. I, parag. 276. 201.  Psrsius Placous, Satirae I, 27. 202.   Joachîm van Sterk {cu numele latinizat   Joachim Fortius Ringelbergms, ,1499 — 1536), umanist olandez, autorul lucr ării De ratione studii» apreciată de Comenius, vezi Opera didactica omnia", partea a IlI-a, 758 ş.u. 203. Cap. XXVII şi XXVIII nu conţin nimic cu privire Ia scriere, dar g ăsim în cap. XXIX. 204» Cgmenius a construit acest hexametru după un vers cunoscut al unui autor anonim: «CSolamen miseris socios habufe.se malorum" („Mîngîierea nenorociţilor este că nu se chinuîe singuri").\ 20S. Procedeul de a încredinţa elevilor anumite sarcini din cele ale profesorului, spre a u şura munca celui din urmă, era destul de uzual pe atunci. 186 

206. Epist. ad famiî. VII, 29, 2; Erasmus, Adagia chiî. I cent. VII, 3. 207. Seneca, Epist. 29, 1. 208. în loc să fie 21, în. text este 22, pe care l-am men ţinut. 209. Compar ă Ovidiu, Fasti I, 321. 210.  Plinius, Naturalis historiae, liber XXIX, 1,2. 211. Indicaţii mai precise asupra reprezentărilor picturale le-a dat în Şcoala pansofică şi în cap. XX, parag. 10. 212. în Didactică nu se găsesc alte indicaţii. 213. Seneca, Epist. 38, 1. 214. Seneca, Epist. 9, 20. 215.  Idem 84, 2. 216.  Augustin, Epist. 143 par. 2 (Migne, Patrol. lat. 33, 585). 217. Cap. XVIII, parag. 44-47. 218.  M. Litther, în scrisoarea adresată oraşelor, din 1524. Compar ă cap. XI, 3 şi nota respectivă. 219. Seneca, Epist. 48,12. 220. Cicero, De officiis I, 31, 110: „invita, ut aiunt Minerva, id est adversante et repugnante natura". 221. Special, specific — în opoziţie cu general. 222. Adică în conformitate cu ştiinţa didacticii. 223. Vezi nota 47. 224. Principiul filozofiei senzualiste are o formulare asemănătoare: „Nihil est in intel-lectu, quod non prius fuerit in sensu". 225.  Plautus, Trucuîentus, v. 489; Erasmus, Adagia, chil. II, cent. VI, 54. 226.  Hora ţ iu, Epist. II, 3/180-182. 227. Comenius utilizează termenul de „physica", respectiv „physicae", pentru întreg domeniul creaţiei, dar este folosit şi în loc de „naturalis scientia" (vezi mai ales cap. XXX, parag. 6). 228.  Robert Fludcl  sau de Fluctibus (1574—1837), filozof al naturii, în genul lui  Paracelsus, Comenius are în vedere lucrarea sa Utriusque cosmi, majoris se. et minoris metaphysica,   physica atque teehnica historia (prima parte: Macrocosm, partea a Ii-a, Micro-cosmi historia), Frankfurt, 1628. Materialul menţionat de Comenius se găseşte în cap. „Philosophia vere christiana seu meteorologia". 229. Cum se vede, Comenius cunoaşte noţiunea de „utopie", dar nu ştim sigur dacă el a citit cartea lui Th. Moms. 230.  Aristoiel, Metafizica I, cap. 2. 187.

231. Ccrxepov — rcpoxspov — ce urmează mai iîrzhi să se dea mai înainte. 232. Citatul nu a fost identificat. 233. Aceste cuvinte nu-i apar ţin lui Quinîilian, ei lui Sincca, Epist. VI, 5. 234.  pij.npnKOc — care imită. 23S în original, proverbul este dat în limba german ă: „Ein guter Vorgănger findet einen guten  Nachgânger. 236. TereMiu, Andria, vers 17 i. 237. Despre „tropoi" ca şi despre conţinutul învăţămîntului din epoca respectivă, vezi studiul lui   E.R. Curkm, Europăische Literator und lateinisches Mittelaîter, Berna, 1948, în special  parag. 50 si următoarele, 238. Comcnius recomandă ca în demonstraţie să se folosească aceleaşi exemple. 239. Vergii a folosit în Eneida (î, 14), ref erradtt-se la port ui Ostia, ^^^^zzJ^SSS^i^B-^^  ^pgatjn_l^umari. După acest model, elevii pot construi singuri metateze asem ănătoare. 240. Cicero, De divinatione I, 42, 87. 241. Acest lucru îl afirmă Qmnîilian, Inst. orat. fi, 3,3 (vezi şi cap. XXV, parag. 23). 242. Ovidiu, Ars amandi II, 675—676. 243. Aceasta este o poziţie a realismului pedagogic, promovat cu vigoare de Comenius. 244. Janua linguaruin reserafa, sive seminarium linguarum et scientiarum orrmium; Lissa, 163Î. 245. Cicero, De finibus III, 2,4. 246. Ediţia Docenius a operei Janua, apărută în 1633. 247.  Khmer  a fost colaboratorul lui Comenius la Elbing, la elaborarea manualelor pentru suedezi. 2"48. Latinitatis posticum — Porti ţa din spate a latinităţii. 249. Cicero, De oratore III, 10, 38. 250. Vezi parag. 19 din acest capitol. 251. Mai tîrziu Comcnius înlocuieşte denumirea, de „Palatinul" cu „Atrium". 252. în ediţia de la Amsterdam a Didacticii magna urmează o numerotare greşită a paragrafelor, în loc de 20—26, avem 10—16. Am introdus numerotarea corectă. 253. Vestibulum a apărut după Janua, adică în 1633, cîncl Comenius şi-a dat seama că . Janua, ca prim manual, este prea greu. 254. în loc do „palatium", Comcnius a introdus „atrium", fiind o denumire mai corespunz ătoare intenţiilor sale reformatoare. 255. Vezi Opera didactica emnia, partea, a IÎI-a, p. 175 ş.u. 256. Vezi Opera didactica omnia, partea a lîl-a, p. 219 ş.u. 257. Vezi nota 194. 188

258. îndrumările cu privire 3a utilizarea, acestor manuale se afl ă în Didaktickc roprav ă Vratislavskfm şi în Skola trojtridni. 259. Seneca, în Epist. 88, 1 şi nu în 89. 260.  L. Vivcs, Introd. ad sapientiam 1; Opera, Basel, 1555, II, 70 ş.u. 261. „Ne quid nimis" — compar ă  Erasmus, Adagia chil. I, cent. VI-, 96. Calc după grec. jxi]8ev ayuv (Theognis, 335 etc.) 262. Despre Lactantius vezi nota 78. 263. Are în vedere un citat din Pluiarch, De audiendo, parag. 3. 264. „Ventre pigri, inutilia pondera terme" — o expresie homeric ă — ăxOoc upooprjc (II. 18, 104'; Od. 20, 379). 265. Capit. XXI, parag. 5. 266. Seneca, Epist. 31, 4. 267. Vergiliu, Gcorg. II, 272. 268.  Horaim, Epist. I, 2, 69-70. 260. /_.  j, M. Columclla, De re rustica, iib. XI, 1, 26: Nani illud verum est M. Catonis ora-culmn „nihil agendo homines male agere discunt". 270. Cap. I, V, parag. 6. 271Vezi Job., cap. 32 ş.u. 272. Psalmul 139, 14.

 _ 

r 

273.  M. Luther  scrie în prefaţa la ediţia scrierilor sale germane din Î539; »„Tu vei g ăsi mereu, prin tot  psalmul (anume 119), trd_j£guji şi care se numesc: oratio, mcditatio, tenta ţ ia. **" 274. Pe această temă Comenius a scris către sfîrsituî vie ţii sale opera Unum necessarium (1668). 275. Vezi 2. Moise 22, 29 si 23, 19. 276.  Luca 16, 19 şi continuare. 277.

Vezi Vergiliu, Eneida 1,94.

278. 2. Regilor 2, 11. 279.   Andreas Ger ar dus Hyper ins, teolog luteran din sec. XVI. între altele a scris De theologo seu ratione studii theologici, libri IV, Basel, 1559; iar despre studiul Sf. Scripturi, în: De sacra scripturae lectionc et inedîtatione «ruotidiana, Basel, 1563. 280.   Desiderius Erasmus din Rotlerdam (1467—1536), marele umanist olandez care a promovat o  pedagogie umanist ă, fundamentată pe ideea „naturii bune" a omului. Opera,. ed.  J. Clericus, voi. V, Sp. 140 AB. 281.  Idem, 140 CD. 282.

idem, 144 A-C. 189

283.  Augustin, Doctrina christ., 11,9 {Mignc, Patrol, lat. 34, 42). 284. Autori romani de comedii (Plauim c. 250—184 î.e.n. şi Terentius 185—159 î.e.n.). 285. l. Moise 22, 16 ş.u. 2S6. Aluzie la scara lui Iacob — vezi 1. Moise 28, 12 .ş.u. 287.  Futgentius (468—533), scriitor religios, adept al Sf. Augustin, Epist. II, parag. 12—21 (Migne, Patrol. lat. 65, 315-317). 288. Luca 16, 19 ş.u. 289.  Priscimms (mort 526) a scris o gramatic ă, a limbii latine, care a fost utilizat ă în tot evul mediu, pînă în timpul lui Comenius, intitulată Institutiones grammatieae. 290. l. Petru 5,5; Iacob 4,6. 291. Matei 3, !7;Marcu'l, II . 292. Ioan 1, 26. 293. Psalm 116, 22; Matei 21, 42; Mar ţii 12, 10, 294. CaUillits. (87—47 î.e.n.), Tibnllm (aprnx. 54-......19 î.e.n.}, doi cunoscuţi poeţi lirici roi n a n i. 295.   fna;i Chrisostom (mort 407). scriitor bjsotw.se grec; în comentariul s ău la cea de-a îT^^coioareli lui Timotei; Horn ol ic LX, î {Mignc, Patrol. lat. 62). 296. Cassiodor  (aprox. 470—565 e.n.), scriitor creştin: Exposltio in Psaîterium, Ps. 15, ultimul al. {Mignc, Patrol. lat. 70, 116), 297. Compar ă  Ilora ţ iu, Epist. II, 3, 268 ş.u.; „Vos exemplarta gracea nocturna versate mânu, versate diurna". 298. 1. Petru 2,9. 299.  Lucian (125—190 e.n.), retor şi filozof grec, 300.  Mar  ţ ial (sec. I e.n.), autor roman de epigrame. 301.   Julianns Apostata  — Renegatul (332—363), împărat roman, a domnit între 361—363; devenind adept al neoplatonismului, a revenit la păgînism, de aci şi porecla. 302. Leon al X-lea (1513—152î),'papă în perioada Reformei. Ceea ce afirmă Comenius despre el este datorită lucr ării lui Joh, Bak, Tlie Pageant of Popes, London, 1574,  p. 179. 303.   Jacoh Sadokto. (1477—1547), cardinal, cu înclinaţii spre umanism. La fel şi  Bembo era reprezentantul unui umanism foarte pronunţat laic. 304. Prin „italieni", Comenius nu are în vedere pe italienii catolici, cît mai ales pe italienii „eretici" ai sec. al XVI-lea, şi în special pe sozzinianişti, de care s-a ocupat în mod special într-o scriere. 305. Cartea 1, Samuil 5, 2. 306. . (Hieronymus), Epist. ad Damasnm, nr, 144. 307.  Isidor dînjkmtta (sec. VII), părinte bisericesc^ Opera: Isidorxs Hispaîensis Sententiarum, 190

L. ITI c. 13, 2,3 {Migne, Patrol. lat. 83, 686). 308. De finibus, II, 5, 16. 309. Corpus Reform. XXI, Sp. 101 ş.u. (Tiieol. hypotyposes de peccato). 3io.  Augustin, Epist. 137, parag. 7 {Migne, Patroî. lat. 33, 524). 311. Comenius are aici în vedere mai ales   pe Aisted cu scrierea sa: Triumphus Bibliorum sacrorum seu encycîopaedia biblica, exhibens triumphum philosophiae, jurisprudentiae et medicinae sacrae itena que sacrosanctae theoîogiae, quatenus iîiarum fundamenta ex Scriptura, V. et N. T. colligntmtur; Frankfurt, 1625. 312.  Erasmus, Paraboîae sive similia, abs. ex Aristotele, Plinio, Thcophraste, Clericus 1,606 c. 313.  Idem I, 615 ş.u. 314. Acest aliniat stă sub puternica influenţă a lucr ării lui   Andreae Theophilus, dial. III, p. 89 ş.u. 315. Interpretarea textului 2. Moise 3, 22 este dată de  Augustin, De doctrina christ. II, 40 (60), {Migne, Patroî. lat. 34, 63). 316. Vezi nota 241. 317. în mod greşit Comenius atribuie comparaţia lui  Augustin In Ioc ele Grîgore. Vezi Gre gorius, Moralium libri, introduc, cap. IV. 318. Vezi Opera didactica omnia, partea I, Didactica dissertatio, unde Comenius vorbeşte numai de întreceri lunare. 319. Vezi nota 289. 320. Cicero, Pro Flacco 27, 65; Emsmm, Adagia, chil. I, cent. VIII, 36. Frigieni, popor din Asia Mică înrudit cu tracii, consideraţi de romani ca leneşi. 321.  E. Lubinus, vezi nota 12; el propune şi alte pedepse. 322. Compar ă cu nota 173. 323. Prezentarea de fapte duce la descoperirea nexului cauzal. 324. Compar ă Informatorul şcolii materne, IV, parag. 7— 11 şi cap. VI—VIII.

325. în Fizică se includeau, pe vremea lui Comenius, şi ştiinţele naturii. 326. Mădularele interioare erau inima, ficatul, stomacul etc. 327. Vezi cu privire la noţiunea de gramatică în evul mediu—   E. R. Cmiius, Europâische Literatur und lat. Mittelalter. Bem, 1948, p. 50. 328. Versurile metrice sînt cele cantitative, iar pe cele ritmice Comenius le nume şte versuri accentuate. 329.  pr in noţiunea de „politică" Comenius înţelege administraţie publică, jurisprudenţă etc. 330. Vezi Informatorul şcolii materne IV, parag. 7, respectiv IX. 331. Tot acolo IV, 5, respectiv X. 332. 1. Moise 5, 22-24. 191

333.

Problema este tratată în Didactica Magaa, cap, .'XXIX şi XXX. Comcmus a reluat-o mai analitic în Pampaedia. 334. în Didactica magna din Opera didactica omrtia apare, din eroare, de dou ă ori notarea a două  paragrafe diferite cu 23. Al doilea paragraf l-am notat cu 23 b. 335. Titlul exact al lucr ării Schola infantiac sive de provida juventutis primo sexcnnio educatione, vezi Opera didactica omnia voi. I, p. 198 ş.c. Această lucrare a fost scrisă cu 6 ani înaintea Didacticii. 336.

Comenius se refer ă la lucrarea pe care. a serb
337.

Detalii metodologice le g ăsim în prefaţa la Orbis sensualium pictus,

338. Wilhehn Zepper,  predicator ia. Herborn, pe vremea, cirul Comenius î şi f ăcea acolo studiile. Zepper a editat De politia eccîesîastka, ilerborn, 1607, în care recomand ă, în cap. VI, să nu se înfiinţeze şcoli în limba maternă (adică şcoli elementare) acolo unde exist ă şcoli latine, 339.  J, II. Alslcd, unul din profesorii lui Comenius la Universitatea din Herborn. Mai tiran, profesor la Colegiuîplm Alba îulia. A publicat Encyclopedia septem tornis distincta, Herborn, 1630. în aceast ă lucrare (cap. VI, p. 1513) susţine ca la şcoala elementar ă în limbă maternă să urmezi; numai băieţii ,,qui artibus mec.hanicis ali-quandi) se applicabuni". 340. 341.

Idcea provine de la evanghelistul Ioan: „Viului sufl ă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce" (I<>an 3, 8). A în fiecare limbă, după Comenius, osie cuprins ă o parte a spiritului, care poate fi cunoscut ă prin învăţământ şi prin stă pînirea limbii respective.

342.

Cicero, De oratore III, 10, 38,

343.

Limba latină era considerată ca o limbă erudită; ca asigura nomenclatura ştiin ţifică a lucrurilor.

344.

Muzica figurală — cîntarea pe note.

345.

Compar ă nota 2, Propuneri scurte.

,

340. Cele 6 manuale au fost denumite astfel de Comenius: Violarium, Rosarium, Viridarium, Sapientiae Labyrintkus, Spirituale balsamenUim, Paradisus animae (vezi Opera didactica omnia I, p. 248 ş.u.). 347. Vezi Opera didactica omnia I, p. 249 ş.u. 348. Siman Stevin\ (1548—1620), matematician şi naturalist olandez. A scris în limba flamandă. 349. Problematum geometri, libri V, Antwcrpen, 1583, cartea I. 350. Noţiunile: ens — ceea ce este, essentia —  realitatea obiectiv ă, substantia —  substanţă, ., "eienfîr"accidens  — moment întîmplător, nesemnificativ, qualitas  — calitate, quid- /  ditas — existen ţă sînt noţiuni ce nu provin din latina clasic ă, ele au fost create pentru V nevoile de ordin terminologic ale filozofiei medievale, în parte, pe baza lexicului grecesc,-^ 351. Compar ă nota 10 de mai sus. 192

352. Limba maternă, latină, greacă si ebraică. 353. Comenius a r ămas partizanul geocentrismului. 354. Computus — calcularea mişcării aştrilor cereşti pentru determinarea datei s ărbătorilor (de pild ă, a Paşteluî). 335. „Magistcr pnilpsophiae" era sinonim eu profesorul pentru arte liberale. Titlul se ob ţinea în urma absolvirii facult ăţii artistice (facultas artium), denumit ă mai tîrziu — facultatea de filozofie. 356.  Justus Lipsim (1547 — 1603), filozof olandez, folose şte noţiunea de filozofie, ca şi Comenius, întro accepţiune mai largă, în sensul cunoaşterii umane în general. 357.  J, Lipsii, Physiologiae stoicorum libri tres, Antwerten, 1604, cartea I, parag. 1, p. 2. 358. Comenius foloseşte inscripţia de la intrarea în academia platonician ă pentru denumirea clasei a Ii-a a şcolii sale pansofiee. 359. Despre aceasta vezi cap. XXII, parag. 20 şi 21. 360. Termenul de „metafizică" este legat de lucrarea lui Aristotel în care.se trateaz ă speculativ   principiile fundamentale ale teoriei existenţei şi care a fost numită „metafizica", deoarece  Andronkos din Kodos (sec. I î.e.n.) a a şezat-o în urma lucr ărilor ele fizica aristoteliene. Termenul a fost folosit mai tîrziu în denumirea unei ştiin ţe al cărei obiect este abstract şi depăşeşte graniţele experienţei obişnuite. Aşa s-a ajuns la confundarea metafizicii cu teologia şi cu concepţia că obiectul ei este ve şnic, invariabil şi atemporal. De aici modul „metafizic" şi metoda de a gîndi prin abordarea izolată a obiectelor  şi proceselor, prin absolutizarea unor laturi ale realit ăţii, în opozi ţie cu metoda dialectică. Comenius împărtăşeşte părerea de origine aristotelic ă epocii cu privire la metafizică, considerînd-o drept ştiin ţa categoriilor de bază ale lucrurilor, ca existen ţă, fiinţă, proprietate, calitate otc, adică drept ceva ce se manifestă în mod invariabil. Cunoa şterea acestor categorii îi apare indispensabil ă  pentru înţelegerea oricărei ştiinţe. De aceea, Comenius propune ca înainte de fizică să se studieze „profizka" în sens de metafizic ă. 361. Aici s-a tradus prin men ţinerea ablativului absolut ncclasic. 362.  Xenop/ion, Memorabila Socratica 1, 6, 15; Erasmus, Apophthcgmata III, Socratica 10 (Clericus IV, 156). 363. Urma să fie; completat în Informatorium destinat şcolii latine. 364 - La tabla de materii a Didacticii acest capitol este intitulat: „De academia, peregrina-, tionibus et collegio lucis". 365 - Capitolul XXVII, 3 şi 6. 366. p jr  n „facultăţile superioare" în ţelegem, conform structurii şi ordinii universit ăţii medievale pînă în sec. al XlX-lea, facultăţile de teologie, de medicină şi de drept. „Facultas artium" nu intra în rîndul facultăţilor superioare. 367 - în original, „studiorum universitates", în ţelegînd prin „universalia" —- universalitate. 368. Proverb, vezi cap. XII, 369. Minerva fiind zeiţa înţelepciunii, împotriva voin ţei ei înseamnă f ăr ă aptitudinile cuvenite. 370. Aici „politia" are semnifica ţia de ştiinţe cu privire la stat şi jurisdicţia sa. 371. Este vorba de hăr ţi.

m

372. Scneca, Epistola 2, 2. 373.   Atdm Gcllius (scriitor roman, sec. II e. n.}, autorul renumitei lucr ări Noctes Atticae, concepută par ţial sub forma unor colocvii imaginare- (Traci. rom. David Popescn, Ed. Acad., 1966.) 374. Sine- fracside — am tradus „f ăr ă proşi-dino'1-, fura prezidiu. 375. Se refer ă la cele trei facultăţi -— teologie, medicină, drept. 376.  Plafon, Legile XIX, cap. 5. 377. Ideea unei asemenea Academii a îmvăţaţîlnî 1-a preocupat pe; Comenius pe parcursul întregii sale vieţi. El o concretizează îti Yla. lucis, cap. 18. 378. în original apare 17 în loc de 16. 379. în tabla de materie alcătuită de Conionius, n trecut cuvântul „perfecte", în loc de „plane aceurato". 380. Comparaţia o reia Comenius din nou, mai ti'rzra, In lucrarea Typographeum vivum, în Opera didactica oimua, IV, p. 84 ş.u. 381. Comenius are în vedere corectarea zaţului înaintea tipăririi finale. 382. Din această serie de lucr ări metodice, Comenius n-a publicat decît. Informatorul scolii materne. 383. Et intcllegere se sciant, quod sciunt, 384. în secolul al XVII-lea era uzuală numerotarea colilor cu litere şi nu cu cifre, aşa cum se face în prezent. Astfel, prima coală era notata cu A, a doua cu B ş.a.ra.d. La rîndul său, câteodată, paginile erau notate A }! A2 ele. 385. în original sînt trecute 26 de ore — poate Comenius a avut în vedere şi orele destinate serviciului religios de duminică, şi atunci cifra este exactă, sau poate este o eroare tipografică. 386. Cap. XIX, parag. 20, 387. Compar ă „Typographeum vivum", parag. 19 din Opera didactica omnia, IV, p. 89. 388.  Jcmus Caecilius Frcy, Via ad divas scîenttas, cap. II, parag: 1. 389. Autorii cei mai de seamă care s-au ocupat de problemele şcolare au fost menţionaţi de Comenius în prefaţa prezentei lucr ări. 390.  Hora ţ in, Epistola II, 3, 355. 391. Căr ţile panmctodice sînt cele ce urmau să fio alcătuite pe baza concepţiei comeniene pentru a servi „universatis cultura ingeniormn"', adică să mijlocească minţilor cultura universală, astfel ca să Ie asigure „omnino" - - totalitatea, universalitatea. Problema o dezbate pe larg Comenius în Pampaedla, cap. VI, intitulat „Pambiblia", dar sînt şi valoroase indicaţii în Didactica magna, cap. XXIII, parag. 19; XXVIII, parag. 24; XXX, parag. 16. 392. Pandidactica — didactica universală. 393* Socielas collegialis —  o asociaţie de persoane, constituită pe baza comunităţii de interese  profesionale; formă cunoscută şi în antichitate, dar foarte r ăspîndită în evul mediu, cînd au apărut şi colegii de învăţămmt {mediu sau superior) cu. internat, 194

394.

Sencca, Epistole 6,4. (în original, citat gre şit 17).

395.

Cicero, De divinatione II, ,2, 4.

396.  Xenophon, Memorai). I, 6, 15. Idem Ia Erasm, Apoplitîiegmata III, Socratica 10. 397.

Această propoziţie a circulat ca proverb la vechii greci, a şa cum se g ăseşte la Gcllius II, 6; la fel la  Erasm, Aclagia, I, i, 1.

398.

Chrisip[>os — filozof stoic grec, sec. al l'II-lea tem.

399.

Evanghelia lui loan 3, 8.

400.  Bemhard de Clairvaux, Sermones de sanctis I, 3 [Migne, Patroi. lat. 183, 362). 401. Evanghelistul Luca, 16, 8. 402

-

1. Corintieni 13, 4.

403. Gregorius, Moralium Iibri XXX, cap. 27, parag. 81 (Migne, Patroi. lat. 76, 569). 404

-

405

-

 M. Lulher, Am die Burgermeyster «fad Kadhcrrn 15, 30 şi 34.

Pred. 9, 13-18.

'Bibliografia lucr ărilor lui J. A. Come nins citate  şi ale unor studii utilizate' în prezentarea datelor referitoare la via ţ a  şi opera sa J. A. Comcnii. Opera didactica omilia. Variis Iiitcustiue oerasionibus scripta, divcrsisqiie locis edita : nune autem nan feminin in anul», ut simul sini, c-otUcte, sed & ultima conatu in Sysicma unum mecha-nica conslructum, redacta. Amsterclami, Impfi>sis I). Laurcnlii do, Goer, Excude'runl Christo-phorus Cvmradus, & Gabriel h Rcw. ' Alina M, 1*0. IA*II . J o a nncs Amos C o m e n i ti s. Opera didactica m/mia. I'dilio anni 1657 /ucis opc expressa. Tom I—III. Sumptitms Academiae Scientiarum Bolternosioveiiicac Pragaein aedibns Academiae Scientiarum Bohemoslovenicae MCMÎ.-Ylî. (Ediţie în facsimil fotolitografic ă a volumului publicat în 1057.) J oh a n pis A m os Como a î i.  De rcturn hwiianttrum emendationc consulta ţ ia catholica. Editio prin-cops. Tomtis I —  II. Smnptibus Academiat Sr.ientt.-tnnn BoJiemosiovacae Pragae. In Academia h.c. in aedibus Academiae Scientiarum Bohcmoslovenae M, CM. LXVI, J o h a n n Amos C o m c n i n s ,  Pampaedia. Lalehii.sehcr" Text und dentsclie TjberseteuHg. Nacli der llaiidschrift hcnuisgegeben von. Dmitrij Trfbiâcirskij in Gemcinscliaft mit îlcinrjcli Geissler nud ICIaus Schaller. Xweitc, durcUgeschene und verbesserte Anfiage. Heidclberg, OuciJc und Meyer, 1965. J. A, Komcnslcy, Vclkd didakUka, tradusă de Stuiiislava. Vidimanovâ-RnzîCkova', Incint ă în volumul I clin Vybrane spisy Jana Amose Kotv» nskeho. Pralia, Stat ni pcdngogicke nnkladatelstvf, 1958. J o h a n n Amos C o m c n i n s , Grossc Didaklik. t/bersetzt und iierausgegebcn von Amlreas Elitner, Ditsscldorf und Munelicn, Verlag Il'elmut Iv.ipper Vonnals Georg Bondi. 3, Anfiage 1966. Joăo A in 6 s Comiinio.   Didactica magna. In'ruducâo traclucâo e notas de Joaqiiim Perreira Gomcs, Fundacâo Calousta Gnlbenkian, Lisboa, 1970. I o a 3i A ni os C o m e n i u s.   Didactica magna, tradur-â şi însoţită de o precuvîntare şi introducere de Petru Gârboviceanu. Bucureşti, Tipografia, şi fonderia de litere Thoma Basilescu, 1893. loan Amos C o m c n i n s . Ş coala maternii (liifonnatoriiim Skoly niaierske). Traducere din limba ceh ă de dr. Milan P. Şesan. „Colecţia pedagogilor români şi str ăini", sub ' conducerea d-lui C. Narly, Bucureşti. Editura „Cultura Romanească". J. A. C om cu i u s.  Ie şirea Ia Ioc deschis din IsMritikî." scolastice. Spicuiri didactice. Legile unei şcoli bine organizate şi îngerul păcii (fragmente). Ti aduceri f ăcute de Hianeiu Stoian şi losii Antoni, în volumul: /.   A. Komcnsky —  Comcnins, Bucureşti, E.S.D.P., 1958. J. A. Komcnsky, Texte alese (cu im studiu introductiv de I. Antobi). Bucureşti, E.K.1XP,, 1958.

* Alt, R o h e r t. Der fortschri ţ ilichc Charahter der Pmlagogik Komenskys. Berlin, Volk und Wisscn, 1953. B r a m b or a, J o s e f .  KniSni dilo J-A. Komenskcho. K'udie bibliograficliti, Pralia, Stâtnl Pedagogieke   Nakladateistvi, 1957. H e y b e r g c r , A n n a.  Jan Amos Camenms (Komcnsky), cu vie. ct son mivrc d'educatcur. Paris, 1928. K o p e c k y, J a r o ni i r, P a t o e k a, J a n, K y r a p c k, j i r i.  Jan . \ mus Komcnsky  —   Kcstin sL vota a dila. Pralia, Stdtnf Pedagogieke Kakaldaielslvi, 1957. K OH ik, F r a n t i s c k   La vie dottfaitreuse ci hcroîque de jcsu Amos Comcnins. Prague, Pditions peda-gogiqucs uc 1'1itat, 1959. K u r d y b a c li a, Laltasz.   DziaMnosâ Jana Amosa Komcsiskiego w î'olsce. Warszawa, Panstwowe Zaklady Wydawnictiv szfcolnych, 1957.

196 

P i a  g  c t, J e a n. The significance of John Amos Comenius al fhe prcsent  ţ inte.  —   John Amos Comenius. In commemoration ofihe tivir ă centcnary ofihe pubiication oj Opera Didactica Omni a 1657 — 1957. Unesco, 1957. P o p esc u, B a r t o 1 o m c ti,  Filosofici şi pedagogia cre ştină a lui Imn Amos Comenius. Bucureşti, 1940.1 S c li a 11 c r, K 1 a u s. Vie P ădagogik des J.ohann Amos Comenius uni die Anf ănge des pădagogischen Rea. lismits im 17. Jahrhiindert, Zweitc Aitflage, Heidolberg, Quelle & Meyer, 1967. S t o i a ii, S t a n e i u, A n t o h i, I o s i f.   Jan Anios Komensky şi prezen ţ a sa în mi şcarea pedagogică din  ţ ara noastr ă , in voi. Clasici ai pedagogiei universale  şi gindirea pedagogică românească. Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1966. „ * .,. Comenius {Komensky), Jan Amos. în „Lexikon der Pădagogik". Baud III, Bem, Verlag A. Fran-ke. AG. 1952.  p. 91 —95. „ * *   Komensky, Jan Amos. în „Pedagogiciiy slovnflc", voi. I. Pralia, Statul pedagogicke naklada-tel.-.lvi, 1965, p. 215 — 222. * * * Soiipis de! J.A. Komcu&heko v CeshosJovevskych kuihovndch arinvech a museich. Pralia, Statui  pedagogicke nakladatelstvi, 1959.

1

Vezi studiile şi articolele publicate despic Jan Amos Comenius în limba român ă, în voi. J.A. Komensky —  Comenius, Bucureşti, K.S.D.P., 1958,

■^aiiiMMiM^iiiii^^

i

'■"■........'■•.......... ■"■" " ■ "■• ■'■ ■ ' ■ ■ ■ ■ " • "•*-'**'—-......................................

Cuprinsul

Salut cititorilor  ................................................................................................................................... ................................................................................................................................................ 7 Tuturor diriguitorilor lucrurilor omeneşti: conducătorilor de stat, p ăsto-rilor   bisericilor, directorilor de şcoli, părinţilor şi tutorilor copiilor, gra ţie şi pace de la Dumnezeu, tatăl Domnului nostru Isus Itristos, în Sfîntul Spirit ................................................................................................ Foloasele artei didactice...................................................................................

10 17

Con ţ in ittul capitolelor 

Cap. I. Cap. II  Cap. III. Cap.  IV,

Cap. V. Cap. VI. Cap. VII. Cap. VIII. Cap. IX. Cap. X. Cap. XI. Cap. XII. Cap, XIII. Cap. XIV. Cap. XV. Cap.  XVI. Cap. XVII. Cap. XVIII. . Cap. XIX. Cap. XX. Cap. XXI. Cap. XXII. Cap. XXIII. Cap. XXIV.

Omul este cea din urm ă, cea mai complet ă şi cea mai perfect ă dintre creaturi ................................................................................................................... 19 Scopul ultim al omului se afl ă dincolo de viaţa aceasta ...................................... 19 Viaţa aceasta nu este decît o preg ătire pentru cea eternă ................................... 22 Cele trei grade ale preg ătirii pentru eternitate: cunoa şterea sa proprie (şi o dată cu aceasta, a tuturor celorlalte lucruri), st ă  pînirea de sine şi îndreptarea spre Dumnezeu ............................................................................ 23 Germenele celor trei (erudi ţie,"_ moralitate şi pietate) se g ăsesc în noi de la natur ă ...............................; . . .................................................................. 25 Omul ca să devină om trebuie să fie format ........................................................ 31 Formarea omului poate începe cel mai bine —  şi trebuie să înceapă  — de Ia primă \"îrstă.............................................................................................. 34 Tineretul trebuie s ă fie format laolalt ă, pentru aceasta e nevoie de şcoli.................................................................................................................... 36 Tot tineretul, de ambele sexe, trebuie încredin ţat şcolilor .................................. 39 învăţăminte} din şcoli trebuie s ă cuprindă totul ........................................., . 40 Şcoli care s ă corespundă întru totul scopului tor n-au fost pînă acum .. 43 4-6 Şcolile pot fi reforma ţi.: in mai bine .................................................................. Fundamentul Îmbunătăţirii şcolilor constă în respectarea ordinii în toate ............................................, .................................................................... 52 Ordinea precisă a şcolii trebuie împrumutat ă de la natur ă: astfel ca să nu o poată frîna nici un* impediment ............................................................ 54 Principiile prelungirii vie ţii................................................................................ 57 Cerinţele generale ale pred ării şi învăţării, adică ale predării şi învă ţării în a şa fel încît efectul s ă fie sigur .................................................................. 60 Principiile predării şi învăţării lesnicioase .................................................................. 68 Principiile predării şi învăţării temeinice................................................................... 76 Principiile înv ăţării concise şi rapide ..................................................................... 84 Metoda ştiin ţelor în special ................................................................................... 95 Metoda artelor........................................................................................................... 100 Metoda limbilor ........................................................................................................ l()5 Metoda (educaţiei) morale ................................................................................. 109 Metoda de inoculare a piet ăţii................................................................................. , . 112

199

Cap. XXV.

Dacă tfotint rcfurfiw şcsiilm- după normele adevăratului creştinism, atonei fif c ă, serit'J.'ik' pâ,nne. se înl ătur ă cu totul din' şcoli, fio c ă Ic folosim cu mai mnîl ă precauţie decîfc pîn ă acum .................................................... Cap. XXVI,  ppş  prc disciplina şcolar ă ..................................................'----- '............................ Cap. XXYII. .# Hespre inip.Ufila Î! >:p .ir C- v ,., şcolii după etapele, tio vtret.l. şi progres:: Cap.' XXVIII, fdeea şcolii materne ................................................................., ......................... Cap. XXIX. Ideea. scolii Rrtvcrak .............................................................................................. Cap. XXX. Schiţa şcolii latine ......................................................................................................... Cap. XXXI. Despre a.cadcmn-.......................................................................................................... Cap. XXXII. Despre ordinea inwîtîîat'-i'al ă şi perfe t ă a şcolilor .................................................. Cap. XXXIII. Mijloacele necesar*. 1 spre a putea frece la aplicarea practic ă a acestei metode njiivcrsah- ............................................................................................ Tabel cronologic .................................................................................................................................... Didactica magna iii contextul operei "rai kn Ainos Contenins ..................................... ,..................... Conccpl.il filozofică şi pt da;;o;.'.V;'i a lai C.oinemvis ......................................................  Note şi comentarii ......................................................................................................................... Bibliografie ..................................................................................... ' ...................................................... Material ilustrativ

Coii tîpo 12,50; i

Tiparul executat sub comanda ur 5I8

'

•M/  P 

'a13

ÎM.C-.» >nti'cnrin(icrca poligrafic ă ■ " O«c«mbrîo 1913". ilSpK  IM/S" \' Sîr, C>n;;m'c Aiexancîrcscu nr. ,S9.  J >7 

WR=xsr|

î8*ţ jt#

Bucureşti,.

Republica Socialiştii. Remania

119 129 132" 134 138 142 14(5 148 15," 158 165 169 177 196

IOAN AMOS COMENIUS

DIDACTICA MAGNA TRADUSA Şl INSOTil m | rRECIflffliTM Şl IN1WHWCBK DE PETRU OARBOVICEANU

1

V •'

..-','

BUCUREŞTI TlKXiRAFÎA şi FONDEKÎA DE UTERE THOMA BASILESCU ' f**

1893

*X. Titlul traducerii Didacticei magna, f ăcută de Petru Gîrboviceanu în 1893.