HAZARDE HIDROLOGICE. HIDROLOGICE. STUDIU STUDIU DE CAZ - INUDAŢIILE PE SECTORUL ROMÂNESC AL DUNĂRII DIN APRILIE-MAI 2006
I. HAZARDE HIDROLOGICE – INUNDAŢIILE Hazardul este un eveniment ameninţător şi reprezintă probabilitatea de apariţie într-o anumită perioadă a unui fenomen potenţial dăunător pentru om, pentru bunurile produse de acestea şi pentru mediul înconjurător. Hazardele naturale reprezintă fenomene potenţial dăunătoare societăţii, declanşate de manifestări extreme ale unor procese din natură. Acestea reprezintă o formă de interacţiune dintre om şi mediul înconjurător, în cadrul căreia sunt depăşite anumite praguri de adaptare ale societăţii. Inundaţiile reprezintă acoperirea temporară cu apă a unor teritorii ca urmare a creşterii de nivel a unei mase de apă (râu, lac), depăşind cota terenului din teritoriile respective. Ele pot fi provocate şi prin creşterea nivelului apei subterane peste cota terenului sub efectul e fectul unui gradient hidraulic prin infiltraţii. infiltraţii. Inundaţiile constituie fenomene frecvente, care comportă riscuri serioase pentru om şi activităţile sale. Fiind hazardul cel mai larg răspândit pe Glob, ocupă primul loc în privinţa pagubelor provocate de catastrofele naturale, cauzând anual pierderi economice de mari proporţii, proporţii, moartea a zeci de mii de oameni, afectarea în diferite forme şi nivel de gravitate a altor câteva sute de mii de persoane. 1.1 Cauzele producerii inundaţiilor
La originea inundaţiilor inundaţiilor stau, în marea majoritate a cazurilor, cauze naturale: - particularităţile climatice (posibilitatea producerii de precipitaţii abundente, topirea brutală a zăpezilor şi a gheţii sau combinaţii ale acestora, rata de evaporaţie a apei meteorice etc.); - parti particul culari arităţ tăţil ilee morfo morfohid hidrog rograf rafice ice reale reale ale cursur cursurilo ilorr de apă (poziţ (poziţia ia bazinu bazinului lui hidrografic, suprafaţa şi forma acestuia, altitudinea şi gradul de fragmentare a reliefului, tipul şi densitatea reţelei hidrografice, permeabilitatea substratului, lărgimea şi adâncimea albiei minore etc.); O a doua categorie de condiţii este determinată de acţiunea factorului antropic (utilizarea terenurilor, gradul de antropizare, lucrările de inginerie hidrologică etc.). Acţiunea umană are de multe multe ori consec consecin inţe ţe negati negative, ve, contri contribui buind nd la creşte creşterea rea gradu gradulu luii de risc risc de produ producer ceree a inundaţiilor inundaţiilor şi la accentuarea efectelor produse de acestea prin: - modificarea particularităţilor morfohidrografice naturale ale râurilor prin regularizări, îndiguiri şi taluzări, care, deşi produc o îmbunătăţire a condiţilor de scurgere, pot produce 1
ştrangulări ale secţiunii de curgere sau pot avea efecte grave în anumite cazuri de compunere nefavorabilă nefavorabilă a hidrografelor; hidrografelor; - despăduriri excesive excesive în cuprinsul cuprinsul bazinelor hidrografice; hidrografice; - exploatarea defectuoasă defectuoasă a descărcărilor de ape mari mari la unele acumulări, acumulări, fără corelare cu amenajările din aval; - accidente şi avarii survenite la lucrările hidrografice (ruperea barajelor, degradări ale sistemelor de etanşare a marilor canale ş.a.), care pot produce inundaţii mult mai mari decât cele în regim natural, creând situaţii extrem de periculoase mai ales dacă se produc în timpul viiturilor; - nu lipsită de importanţă este practicarea culturilor neacoperitoare (porumb, cartof ş.a.) în lunci şi pe terasele joase, favorizând astfel scurgerea apei, în timp ce păşunile naturale, câmpurile de lucernă ş.a. ar avea efect de burete. - o serie de procese precum tasarea solurilor (prin utilizarea maşinilor agricole şi prin păşunat excesiv), extinderea suprafeţelor betonate şi asfaltate din localităţi (cu efect în scăderea permeabilităţii terenurilor), terenurilor), prelevarea de pietrişuri şi nisipuri din albii (având ca efect adâncirea cursurilor de apă), constituie tot atâţia factori ce contribuie la creşterea gradului de risc de producere a viiturilor viiturilor şi la accentuarea accentuarea efectelor produse de acestea. acestea. 1.2 Inundaţiile din România
În România se produc anual circa 10-15 viituri, cu o frecvenţă mai mare la altitudini mijlocii în Carpaţi şi Subcarpaţi şi mai redusă spre regiunile de câmpie. Inundaţiile catastrofale (cu asigurări de 0,5-1,0%, produse odată la 50, respectiv 100 de ani) au drept cauză ploile torenţiale combinate cu topirea bruscă a zăpezii. Cele mai frecvente viituri se produc în partea de vest a ţării (un procent însemnat aparţinînd anotimpului anotimpului de iarnă), unde frecvenţa anuală de apariţie este de 30-40%. Primăvara se formează cu regularitate viituri prin topirea zăpezii (a cărei acumulare este asigurată de condiţiile termice negative din timpul iernii), peste care se suprapun ploile de primăvară. La începutul verii, viiturile au caracter general pe teritoriul ţării, sunt datorate ploilor abundente şi au o frecvenţă de 15-20% în zona de câmpie şi 25-30% în zonele montane. Toamna viiturile sunt mai rare, se datorează ploilor din perioada octombrie-noiembrie şi au o frecvenţă mai ridicată în Banat şi Oltenia; Se estimează că suprafaţa maximă expusă inundaţiilor în ţara noastră este de circa 3,5 milioa milioane ne ha, ceea ceea ce reprez reprezin intă tă 15% 15% din terito teritoriu riull ţării. ţării. Princi Principal palele ele zone zone inunda inundabi bile le sunt sunt următoarele: Câmpia Dunării – 8.000.000 ha, Câmpia Banatului – 485.000 ha, Bazinul Siretului – 300.000 ha, ha, Câmpia Crişurilor – 200.000 200.000 ha, Bazinul Oltului Oltului – 160.000 160.000 ha, zona Someş-Crasna – 140.000 ha, Bazinul Prutului – 90.000 ha, Bazinul Argeşului Argeşului – 80.000 ha, Bazinul Mureşului – 60.000 ha, Bazinul Ialomiţei – 50.000 ha, bazinele Jiului şi Someşului – cu câte 20.000 ha fiecare, Bazinul Călmăţuiului – 10.000 ha. 2
Când căderea precipitaţiilor se combină cu topirea zăpezilor din zona montană se produc viituri catastrofale (precum cele din luna mai 1970, generalizate la nivelul întregii ţări, cele mai puternice din istoria ţării. Prezenţa rocilor argiloase a favorizat fenomenul de scurgere pe versanţi, circa 90% din precipitaţii ajungând rapid în reţeua hidrografică. Viiturile au afectat 1500 de localităţi, 45 000 case au fost dărâmate sau grav avariate, înregistrându-se înregistrându-se circa 170 de victime şi pagube de peste 1 miliard dolari). În anul 2005, din aprilie şi până în septembrie, România a fost măturată de 6 valuri succesive de inundaţii, cauzate de ploi abundente (uneori de peste 250 l/m 2), scurgerea de pe versanţi, tăieri abuzive ale pădurii (în zona Asău, în Vrancea etc.). Debitele de pe râurile mari au fost de zeci de ori mai mari (pe Siret de 12 ori), iar pe afluenţii mai mici, de sute de ori. În Banat inundaţiile au fost agravate printr-o eroare a autorităţilor, care în momentul în care debitele de pe Bega au atins valori alarmante, din dorinţa de a proteja oraşele mari Lugoj şi Timişoara, au decis devierea apelor spre râul Timiş. Situaţia a scăpat de sub control, volumul uriaş de apă a înghiţit zone întinse de câmpie joasă din spatele digurilor de protecţie din lungul râurilor respective şi, implicit numeroase sate. În luna septembrie a aceluiaşi an o serie de localităţi din judeţul Covasna au fost măturate, doar în 15 minute, de o viitură care a atins în unele locuri 7 m înălţime. Bilanţul inundaţiilor din 2005 a fost dramatic: 69 de morţi, 4500 de case distruse, 45 000 de case afectate, mii de hectare de terenuri agricole distruse.
II. INUNDAŢIILE DIN SECTORUL ROMÂNESC AL DUNĂRII 2.1. Istoricul inundaţiilor de pe Dunăre
Având Având vârsta vârsta ultime ultimeii ere geolo geologic gicee a Terrei Terrei – cuater cuaternar narul, ul, Dun Dunăre ăreaa a determ determin inat at conformaţia zonei sudice a teritoriului românesc şi a înscris în istorie înflorirea şi decăderea cetăţilor-porturi Dinogetia, pe malul dobrogean şi apoi Vicina la gurile Prutului şi înflorirea ulterioară a unor oraşe-porturi oraşe-porturi de pe traseul acesteia (Brăila în sec.XIV, Galaţiul în sec.XV ş.a.). România gestionează 1.075 km curs navigabil din cei 2.860 km ai marelui fluviu european, luncile Dunării inferioare, care totalizează 573.000 ha, din care 432.000 ha îndiguite (75% din întreaga luncă a Dunării inferioare) şi o deltă cu o suprafaţa de 432.000 ha, declarată rezervaţie naturală naţională şi protejată de legislaţia internaţională. Se remarcă ritmul alert al îndiguirilor Luncii Dunării după anul 1962, când se atingea suprafaţa de 106.000 ha, în 1964 – 306.000 ha, pentru ca în 1987 1987 să se atingă maximul suprafeţei suprafeţei îndiguite, de 432.000 ha, ha, la un număr de 53 incinte îndiguite. În condiţiile hidrologice excepţionale ale anului 2006 s-a solicitat la nivel extrem tehnica românească a îndiguirilor, s-au verificat principiile principiile de realizare a acestora şi modalităţile de valorificare a teritoriilor de luncă amenajate complex cu lucrări de îmbunătăţiri funciare. Potrivit lui Kresser (1957), cele mai vechi dovezi privind inundaţiile sunt din anul 1012. Alte inundaţii, aşa cum apare în Analele istorice, au avut loc în 1210, 1344, 1402, 1466, 1490, 1499. Există dovezi indirecte că aceste inundaţii au fost de o mărime comparabilă cu inundaţiile 3
cu 1899-1954 (referinte). Inundaţiile din august 1501 pot fi luate drept cele mai mari inundaţii, care a fost vreodată observate pe Dunărea superioară, după înregistrările Serviciului Hidrologic Austriac. Vârful de descărcare a viiturii de la Viena a fost estimat la 14 000 m3/s. Există, de asemenea, unele dovezi despre inundaţii în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea (1594, 1598, 1670, şi 1682). Cele mai grave inundaţii s-au produs în secolul XVIII (1787) - aşa-numită " Inundaţia Tuturor Sfinţilor "- la sfârşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie (referinte). Debitul maxim de descărcare de la Viena a fost de 11 800 m3/s după acelaşi Serviciu Hidrologic Austriac. 2.2 Inundaţiile de pe Dunăre din aprilie-mai 2006
In primăvara anului 2006, România s-a confruntat cu cele mai mari debite înregistrate vreodată pe Dunăre, acestea afectând grav localităţile riverane. Viitura de pe Dunăre din perioada aprilie-mai 2006 a avut la intrarea in ţară debitul maxim de 15800 m3/s, ce reprezintă cel mai mare debit produs în perioada cu observaţii şi măsurători hidrometrice sistematice: 1840-2006. 1840-2006. S-au înregistrat debite istorice pe cursul superior al Dunării (Budapesta), precum şi pe Tisa, chiar dacă pe ceilalţi afluenţi ai Dunării nu s-au înregistrat debite istorice, valorile atinse au fost foarte mari, astfel că prin compunere şi propagare au condus la debitele istorice şi pe teritoriul României; Nivelurile şi debitele istorice înregistrate au condus la inundaţii catastrofale, revărsări şi distr distrug ugeri eri ale digur digurilo ilorr pe mai mu multe lte secto sectoare are ale Dun Dunări ării,i, soldat soldatee cu impor importan tante te pagub pagubee materiale. Cu toate eforturile autorităţilor, autorităţilor, digurile Ghidici-Rast-Bistreţ, Ghidici-Rast-Bistreţ, Bechet-Dăbuleni, OlteniţaSurlari-Dorobanţu, Oltina şi Ciulineţ- Isaccea au cedat, pe lungimi cuprinse între 50-100 m, inundând localităţile localităţile limitrofe, care au fost evacuate. În zonele în care digurile longitudinale longitudinale de la Dunăre au cedat, s-au acumulat ac umulat cantităţi importante importante de apă în spatele digurilor. În unele cazuri au cedat şi digurile de compartimentare a incintelor, producând inundarea terenurilor agricole şi fermelor piscicole, şi parţial sau total a unor localităţi extinse în zona inundabilă. Cedarea digurilor precum şi revărsarea Dunării în zone neamenajate a condus la evacuarea a 15.834 persoane, afectarea a 154 localităţi, inundarea a 1.774 case din care 443 sunt distruse şi 134 sunt în pericol de prăbuşire. Au mai fost afectate peste 4.700 anexe gospodăreşti, 64.350 ha teren arabil, 6,8 km drumuri naţionale şi 593 km drumuri judeţene şi comunale. prin prin rupe ruperea rea digu diguri rilor lor la nivel nivelur urile ile extraordinare s-au produs în perioada 14.IV – 04.V.2006, fiind inundate 7 incinte ce au totalizat 71.749 ha (Ghidici-Rast-Bistreţ; (Ghidici-Rast-Bistreţ; Bistreţ-Nedeicu-Jiu; Bistreţ-Nedeicu-Jiu; JiuBechet; Bechet; Bechet-D Bechet-Dăbul ăbuleni; eni; Dăbulen Dăbuleni-Co i-Corabi rabia; a; Olteniţa Olteniţa-Sur -Surlari lari-Dor -Doroba obanţu; nţu; Ostrov-Pecineaga). Inundă Inundăril rile e
natur na turale ale de incint incinte e,
4
Cauzele producerii catastrofelor şi ruperii digurilor au fost determinate de nivelurile excepţionale ale Dunării, ce au atins valori extraordinare, cu mult peste cele luate în calcul la proiectare. În acest sens este suficient să precizăm că nivelurile cele mai ridicate şi de durată ale Dunării la Brăila, s-au produs în anul 1970, an în care s-a atins cota absolută 7,47 m. Ori, în 2006, vârful viiturii pe durata a 4 luni a atins punctual maxim pe 24 aprilie la cota 8,07 m, cu 60 cm peste maximul din 1970 şi cu 6 cm peste maximul maximorum înregistrat la mira Brăila în anul 1897 (8,01 m). La producerea catastrofelor de rupere a digurilor au contribuit mai cu seamă presiunile enorme enorme de împingere a apei pe dig, dig, infiltraţiile infiltraţiile puternice prin corpul corpul digului digului afectândui stabilitatea, expunerea taluzelor la efectul distructiv al valurilor în zone neprotejate de perdele de protecţie, condiţiile geotehnice de fundaţie sau de material în dig nefavorabile favorizând infiltraţii puternice puternice şi antrenări de pământ. Inundările controlate s-au produs în perioada 15-17.IV.2006 în două incinte totalizând 15.607 ha (Călăraşi-Rau; Călăraşi-Rau; Făcăierni-Vlădeni) Făcăierni-Vlădeni). Totalul suprafeţei luncii îndiguite inundate natural şi controlat în cele 9 incinte a atins astfel valoarea de 87.356 ha, suprafaţă ce reprezintă cca 20% din totalul suprafeţei îndiguite. îndiguite. Analizând în detaliu situaţia comportării incintelor îndiguite la viitura excepţională a Dunării, constatăm că treimea amonte a luncii Dunării a fost tronsonul cel mai afectat de inundaţii, respectiv 5 incinte au fost inundate natural din totalul de 7 incinte. Suprafaţa afectată în acest tronson a totalizat 62.329 ha, cca 87% din totalul suprafeţei luncilor inundate natural. Cauzel Cauzelee probab probabile ile ale aceste acesteii situaţ situaţii ii sunt sunt amplit amplitudi udinil nilee mai mari mari ale nivelu niveluril rilor or la viiturile catastrofale în zona superioară a luncii, durate mai scurte de atingere a acestor niveluri catastrofale, deci viteze mai mari de deplasare a undei de viitură. Existenţa digurilor de compartimentare nefuncţionale în privinţa integrităţii, a cotelor de apărare apărare subasig subasigurat uratee la incintele incintele compartim compartimentat entatee determinân determinândd inundaţi inundaţiii în compartim compartimente ente vecine vecine (Jiu(Jiu-Bech Bechetet-Dăb Dăbul uleni eni,, Olteni Olteniţaţa-Sur Surlar lari-D i-Dor oroba obanţ nţu) u) a consti constitui tuitt un alt factor factor care care a determinat creşterea suprafeţelor inundate. Analiza s-a efectuat pe 3 segmente ale hidrografului viiturii, ramurile ascendentă, de vârf şi descendentă. Inundările de incinte îndiguite pe ramura ascendentă a viiturii s-au produs în perioada 1016.IV.2006 şi au determinat: descreşteri minore de nivel -15 cm, pe durate scurte (2 zile) la Ghidici- Rast-Bistreţ – 11.126 ha, incintă inundată natural pe 14.IV.2006 şi apoi continuarea creşterilor transmise din amonte pe următoarele 7 zile; creşteri de nivel în aval cu +26 cm, după 2 zile de la inundarea dirijată pe data de 15.IV.2006 a incintei Făcăieni-Vlădeni – 4.859 ha şi apoi continuarea acestor creşteri cu +35 cm până pe 27.IV.2006, alura creşterilor pe ansamblu fiind conformă cu transmisia acestora din amonte. Inundările pe ramura de vârf a viiturii (16 - 25.IV.2006) au determinat: •
•
5
creşteri de nivel de +8 cm în aval pe următoarele două zile de la inundarea dirijată pe 17.IV.2006 a incintei Călăraşi-Râul – 10.748 ha şi continuarea acestor creşteri cu +40 cm până pe 27.IV.2006, realizându-se, în mare, aceeaşi conformaţie a viiturii transmise din amonte (post Călăraşi). Inundările pe ramura descendentă a viiturii (25.IV - 04.V.2006) au determinat: descreşteri de nivel în două zile cu -60 cm în aval de incinta Bistreţ-Nedeicu- Jiu – 21.530 ha, incintă inundată natural pe 24.IV.2006 şi continuarea continuarea descreşterilor cu -55 cm până pe 03.V.2006, descreşterile descreşterile totale de -115 cm fiind în conformitate conformitate cu cele transmise din amonte, de -125 cm (post Calafat); descreşteri de nivel de -55 cm după două zile de la inundarea naturală a incintei BechetDăbuleni – 15.228 ha şi de -35 cm după trei zile de la inundarea naturală pe data de 26.IV.2006 a incintei Dăbuleni-Corabia – 14.445 ha; descreşterile pe ansamblul perioadei (26.IV - 03.V.2006) după inundarea celor două incinte au fost corespunzătoare celor transmise din amonte, -115 cm la Bechet şi -125 cm la Calafat. Analiza efectuată permite enunţarea unei concluzii foarte clare: inundările prin spargeri naturale sau dirijate ale digurilor, pe ramurile ascendentă, de vârf şi descendentă ale viiturii au avut un efect minor, cu valori reduse, sub 15-20 cm, localizate în timp pe durata a 1-3 zile după eveniment, ansamblul conformaţiei viiturii transmiţându-se din amonte spre aval cu modificări neesenţiale. Pe baza analizei regimului hidrologic al fluviului, situaţiilor extreme produse de ruperi naturale sau spargeri controlate ale unor diguri, se evidenţiază efectul nesemnificativ al acestor situaţii catastrofale asupra depresurizării (reducerea intensităţii) viiturii. A fost fost necesa necesară ră impune impunerea rea unor unor soluţ soluţii ii de reabi reabilit litare are a lucrăr lucrărilo ilorr de indig indiguir uiree prin prin supraînălţări, compartimentări de incinte prin diguri de compartimentare, consolidari de taluze, reducere a infiltraţiilor prin corpul digurilor, control al fenomenelor de hidraulică subterană din zonele adiacente digurilor (grifoane). Alimentarea puternică din Dunăre a rezervorului freatic la viitura excepţională din 2006 a determinat în luncă manifestarea excesului de apă, cu precădere în zonele periferice şi interioare, cu cote joase, pe cca 6-8% din suprafaţă. S-a semnalat, de asemenea, şi o intensă aprovizionare a culturilor cu apă prin ridicare capilară (subirigaţie) pe cca 30-40% (teritorii cu apa freatică la adâncimi mai mici de 2-3 m). Pentru controlul viiturilor pe Dunăre, în vederea diminuării efectelor s-a propus realizarea a trei breşe controlate la Rast, Calarasi – Raul si Făcăieni – Vlădeni pentru a reteza vârful viiturii. viiturii. Breşele au fost realizate conform planificării, mai puţin breşa de la Rast – pe care a făcut-o Dunărea cu 100 de metri în aval de locul propus de specialişti. Aceste breşe au redus în special riscul inundării oraşelor Călăraşi, Brăila şi Galaţi. •
•
•
•
6
Foto 1. Breşă prin dig rupt
Foto 2. Incintă inundată
Foto 3. Lucrări de consolidare pe taluz şi la baza digului
7
Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor
Fig. 1. Breşe pe cursul Dunării, anul 2006
8
Istoricul cedării digurilor NR. CRT.
Tabel 1
DIGURI
DATA/ORA
ARIA (Ha)
VOLUM (mil. mc)
CEDĂRI DIGURI 1.
Rast - Bistreţ
14.04.2006/11:30
1200 0
480
2.
Bistreţ - Nedeia
24.04.2006/07:50
1500 0
225
3.
Bechet - Dăbuleni
24.04.2006/07:15
600 0
120
4.
Dăbuleni - Corabia
27.04.2006/11:00
1150 0
230
5.
Spanţov
23.04.2006/14:30
120 0
36
6.
Surlari - Mănăstirea
25.04.2006/23:00
460 0
138
7.
Tatina - Ulmeni
03.05.2006/06:00
130 0
39
BREŞE PENTRU ATENUARE 1.
Călăraşi - Râul
17.04.2006/16:00
1080 0
432
2.
Făcăieni
15.04.2006/19:00
480 0
96
BREŞE PENTRU EVACUARE 1.
Nedeia
02.05.2006
2.
Orlea - Corabia
09.05.2006
3.
Mănăstirea
01.05.2006 6 720 0
TOTAL
1 796
Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor
9
Nivelurile maxime înregistrate şi reconstituite în diferite secţiuni de pe Dunăre la viitura din aprilie-mai 2006 2006 comparativ cu cele mai mari niveluri înregistrate după îndiguirea Dunării – şi cu nivelele de proiectare a digurilor Tabel 2 Secţiune
Cota proiectată (cm) 1%
Gruia Calafat Bechet Corabia Giurgiu Olteniţa Călăraşi Cernavodă Hârşova Brăila Tulcea
5%
782
734
773 804 794
711 750 741
690 678 678 458
644 641 619 411
Nivel Nivel în 2006 (cm) maxim înregistrat înainte de 2006 (cm) Înregis- Recons- Difetrat tituit renţa
862/1981 802/1981 787/1981 756/1970 795/1970 772/1970 703/1970 708/1970 727/1970 639/1970 435/1970
899 861 845 801 822 809 737 736 764 699 438
899 865 857 812 830 815 765 760 792 724 450
0 +4 +12 +11 +8 +6 +28 +24 +28 +25 +12
Diferenţa nivelurilor 2006 nivel maxim 1970/1981 (cm)
+37 +59 +58 +45 +27 +37 +34 +28 +37 +60 +3
Diferenţa nivel 2006 – nivel proiectare (cm) 1%
5%
+79
+127
+28 +18 +15
+90 +72 +68
+46 +86 +21 - 20
+92 +123 +80 +27
Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor
Fig. 2. Breşele de la Rast şi Bistreţ Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor
10
Fig. 3. Breşa de la Bechet Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor
Fig. 4. Breşa de la Spanţov 2.3 Elemente şi principii privind reamenajarea Dunării
11
Schimbarea caracteristicilor regimului hidrologic datorită:
schimbărilor de ordin climatic care au contribuit la realizarea unei tendinţe crescătoare a debitelor maxime ale Dunării în secţiunea Baziaş şi a unei tendinţe de creştere a nivelului Mării Negre; amenajările realizate în bazinul hidrografic al Dunării, în special îndiguri care au condus la accentuarea tendinţei de creştere a debitului maxim pe Dunăre la staţia hidrometrică Baziaş. •
•
Realizarea unor habitate corespunzătoare conservării conser vării biodiversităţii acvatice
prin indiguirea indiguirea întregului întregului sector românesc al Dunării s-a întrerupt legătura dintre râu şi lunca inundabilă, reducându-se habitatele necesare pentru dezvoltarea florei şi faunei acvatice. Un exemplu semnificativ il prezintă reducerea populaţiilor de ciprinide care işi depuneau icrele în lunca inundabilă a Dunării, datorită îndiguirii luncii. Variantele de reamenajare ale fluviului Dunărea vor lua în considerare următoarele elemente concrete: localităţile importante care trebuie apărate contra inundaţiilor; inundaţiilor; zonele de renaturare ecologică propuse în studiile efectuate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunării” împreună cu Fondul Mondial pentru Natură (WWF); zonele inundate controlat şi zonele unde Dunărea a creat breşe în digurile longitudinale ale Dunării (inundare necontrolată). Variantele de reamenajare ale fluviului fluviului Dunărea după viitura din aprilie-mai 2006 trebuie să aibă aibă la bază bază noua noua Stra Strate tegi giee Naţi Naţion onal alăă de Mana Manage geme ment nt al Risc Riscul ului ui la Inun Inunda daţi ţiii (HG1854/22.12.2005) (HG1854/22.12.2005) care a luat în considerare noile principii europene de amenajare a apelor. Aceste principii europene sunt cuprinse în Directiva Europeană privind Managementul Inundaţiilor Inundaţiilor care se află în etapa finală de aprobare şi se referă la: protecţia oamenilor şi a bunurilor bunurilor acestora prin realizarea, după caz, a unor lucrări structurale de apărare: lacuri, poldere, diguri şi derivaţii de ape mari; refacerea unor zone umede în scopul conservării şi dezvoltării biodiversităţii şi atenuării debitelor maxime ale undelor de viitură. •
• •
•
•
•
2.4 Soluţii propuse pentru pentru reamenajarea fluviului Dunărea pe sectorul românesc
Soluţiile tehnice pentru reamenajarea Dunării vor lua în considerare următoarele: Crearea unor poldere în cascadă în incintele indiguite deja inundate având în vedere diferenţa mare de nivel de până la 2 - 2,5 m dintre capătul amonte şi capătul aval al incintei. Se recomandă ca selectarea polderelor să se facă astfel: - în zona din amonte de confluenţa Jiului şi Oltului cu Dunărea pentru a reteza vârful viiturii în sectorul amonte al Dunării şi a reduce presiunea asupra digurilor pe tot sectorul aval al Dunării; •
12
- polderele se vor realiza în apropierea a propierea obiectivelor importante importante de apărare contra inundaţiilor pentru ca efectele să fie maxime având în vedere volumul foarte mare al viiturii pe Dunăre comparativ cu volumele de apă ce pot fi acumulate în aceste poldere. Se propune realizarea polderelor in cascadă în incintele inundate: Rast-Bistreţu-Nedeia, Dăbuleni-Potelu-Corabia, Spanţov-Mănăstirea. Se va lua de asemenea în considerare ca variantă de rezervă realizarea unui polder în incinta îndiguită Borcea de Sus precum şi a incintei create între digurile longitudinale longitudinale de pe partea dreaptă a Dunării pe sectorul Brăila – Galaţi. Realizarea unor diguri inelare în jurul localităţilor sau, ca solutie alternativă strămutarea unor localităţi, funcţie de implicaţiile sociale şi economice. •
•
CONCLUZII Dună Dunăre rea a prin prin îndi îndigu guir ire e a dete determ rmin inat at cre creşter şterii de nive nivell dato datori rită tă încorsetării încorsetării de cca 0,6 m în amonte amonte şi 1,2 m în în aval, creşteri creşteri determinate determinate prin calcule hidraulice şi verificate la apele mari din 1965, 1970, 1985; în anul 2006, la nivelurile nivelurile catastrofale catastrofale ale Dunării Dunării ce au depaşit cu 60 cm situaţia din 1970 şi cu 6 cm maximul istoric din 1897, au fost inundate 9 incinte (7 natural şi 2 dirijat) totalizând 87.356 ha (80% din suprafaţa totală îndiguită îndiguită din lunca Dunării); Dunării); efec efectu tull spar sparge geri riii digu diguri rilo lorr asup asupra ra depr depres esur uriz izăr ării ii viit viitur urii ii a fost fost nesemnificativ, nesemnificativ, sub 15-20 cm descreşteri în aval, localizat în timp la 1-3 zile după după evenim evenimen ent, t, viitur viitura a tran transmi smiţân ţându du-se -se apoi apoi din din amon amonte te spre spre aval aval cu aceeaşi conformaţie; ruperea digurilor s-a produs cu precadere în treimea amonte a Dunării româneşti pe o suprafaţă de 62.329 ha (cca. 87% din suprafaţa inundată natural), în condiţiile existenţei unor amplitudini mai mari de niveluri, a unor unor durat durate e mai mai scurte scurte de prop propag agare are a viitu viiturii rii şi existe existenţa nţa digur digurilo ilorr de compartimentare nefuncţionale (degradate); ruperea digurilor s-a produs cu precădere în treimea amonte a Dunării româneşti pe o suprafaţă de 62.329 ha (cca. 87% din suprafaţa inundată natural), în condiţiile existenţei unor amplitudini mai mari de niveluri, a unor unor durat durate e mai mai scurte scurte de prop propag agare are a viitu viiturii rii şi existe existenţa nţa digur digurilo ilorr de compartimentare nefuncţionale (degradate); Renaturarea şi revenirea la ce a fost lunca în regim natural nu are un funda fundamen mentt ştiin ştiintif tific, ic, ecolo ecologi gic, c, agrot agrotehn ehnic ic şi econo economic mic,, având având în veder vedere e modificarea elementelor naturale (regimul hidrologic al fluviului, climatul) şi antropi antropic c (poluar (poluarea ea apelor apelor fluviulu fluviului, i, modific modificarea area ecosistem ecosistemelor elor acvatice acvatice specii de peşti, plante, microfaună). Lunc Lunca a îndi îndigu guită ită,, explo exploata atată tă întrîntr-un un sistem sistem agric agricol ol ameli amelior orati ativ, v, amenajată cu zone împădurite pe terenurile slab productive şi perdele de protecţie agrosilvică, cu prezervarea şi extinderea zonelor umede, inclusiv cu refac refacere erea a ecosis ecosistem temelo elorr specif specifice ice lunci luncii, i, pot pot consti constitui tui adev adevăra ărate te oaze oaze antisecetă. •
•
•
•
•
BIBLIOGRAFIE 13
1. Băltea Bălteanu nu Dan, Dan, Mihael Mihaelaa Şerban Şerban (2005 (2005), ), Modificări globale ale mediului – o evaluare interdisciplinară a incertitudinilor, Ed. CNI Coresi, Bucureşti 2. Vişnescu I, M. Buladra (2008), Modificări severe în regimul hidrologic al Dunării şi impactul acestora asupra agriculturii în lunca îndiguită, Analele I.N.C.D.A. Fundulea, vol. LXXVI *** Agenţia pentru Protecţia Mediului www.anpm.ro *** Ministerul Mediului şi Pădurilor www.mmediu.ro
14
