În grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu „I sus sus lupta cu soarta şi nu primea paharul Căzut pe brânci, în iarbă se-mpotrivea întruna Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mână ne-ndurată, ţinând grozava cupă Se cobora-mbiindu-l şi i-o ducea la gură Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă Dar fălcile-ncleştându-şi cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă. Deasupra fără tihnă se frământau măslinii Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă. Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii Şi uliii de seară dau roată după pradă. ” 1. Geneza Geneza poeziei poeziei.. Sursa Sursa de inspi inspiraţi raţiee Poezia face parte din volumul „Pârgă”(1921) şi se înscrie într-o tendinţă mai largă a poetului spre poezia de inspiraţie religioasă. Este inspirată din Evangheia după Luca, 22, 40 - 46 pasajul care relatează episodul rugăciunii lui Isus din grădina Ghetsemani, înaintea prinderii şi crucificării lui „Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: „Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită”. Şi El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga, zicând ”Părinte, de voieşti treacă de la Mine acest pahar...Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!” Iar un înger s-a arătat Lui şi-l întărea. Iar El, fiind în chin de moarte mai stăruitor se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.” . Isus se retrăsese să se roage împreună cu trei discipoli apropia apropiaţi ţi (Petru, (Petru, Ioan şi Iacov). Iacov). Rugăci Rugăciune uneaa aceast aceastaa dezvălu dezvăluie ie lupta lupta interioa interioară ră din sufletul lui Isus. De fapt lupta se dădea între cele două laturi ale personalităţii sale: partea divină şi partea partea umană. În umanitatea umanitatea sa, Isus ar fi vrut să evite evite suferinţa, suferinţa, se temea de severitatea pdepsei divine; divinitatea Lui îi cerea să-şi ducă până la capăt misiunea de salvare a omenirii din păcat. 2. Tema po poezi eziei Este o poezie de inspiraţie biblică dar poetul nu versifică doar episodul din Ghetsemani, ci se procupă de aspectul filozofic al dublei naturi a lui Hristos: de om şi Dumnezeu în acelaşi timp. Raportul dintre divin şi uman, dintre spiritual şi material, dintre Bine Bine şi Rău l-a preocupat mereu mereu pe Voiculescu. Voiculescu. (vol. Poeme cu îngeri, Călătorie spre locul inimii) 3. Stru Struct ctur uraa poez poezie ieii Versurile sunt grupate în în patru catrene, cu rimă încrucişată, cu o măsură a versurilor egală (14 silabe). Ritmul poeziei este iambic, deoarece accentul cade pe cea de a doua silabă (I- sus lup-ta).
1
Strofa I prezintă lupta lui Isus, oglindită mai ales în atitudinea Lui şi pe trăsăturile chipului său. Suferinţa este sugerată prin imagini vizuale: „căzut pe brânci”, „curgeau sudori de sânge”, „chipu-i alb ca varul”(contrastul cromatic alb- roşu plasticizează portretul lui Isus, accentuând durerea fizică şi morală) şi imaginea auditivă: „amarnica-i strigare”. Zbuciumul lui se transmite întregului univers: „amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna”. Strofa a II-a se axează pe simbolul cupei care reprezintă suma suferinţelor pe care urma să le îndure Isus. „Mâna ne-ndurată” care „ţinea grozava cupă” simbolizează voinţa divină implacabilă care hotărâse că Isus trebuia să-şi ducă până la capăt misiunea pe pământ. Strofa a III-a prezintă conţinutul cupei printr -o serie de antinomii: apă verzuie //sterlici de miere, venin groaznic// dulceaţă, moarte//viaţă. Compoziţia duală a infamei băuturi se referă la dublul aspect al sacrificiului lui Isus: pe de o parte el presupunea suferinţă, umilinţă, teamă (veninul groaznic) dar, pe de altă parte, îndeplinirea lui îi va aduce satisfacţia datoriei împlinite, bucuria de-a-i fi salvat pe muritori (dulceaţa, mierea).Însă în momentul rugăciunii din Ghetsemani omul Isus nu mai percepea decât veninul, ameninţarea suferinţei iminente: „Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă.” Strofa a IV-a mută centrul atenţiei asupra cadrului exterior care împărtăşeşte suferinţa lui Isus. Prin personificările „se frământau măslinii”, „păreau că vor să fugă”, „treceau bătăi de aripi” se sugerează o stare de agitaţie care a cuprins natura, care participă înfiorată la suferinţa Lui. În ultimul vers prezenţa unor păsări de pradă „uliii de seară”care deja „dau roată după pradă” este un semn prevestitor de moarte. 4. Limbajul este presărat cu termeni religioşi, preluaţi din textul biblic şi are o tentă arhaică, datorată de asemenea sursei de inspiraţie: „soarta”, „pe brânci”, ”sudori”, „slăvi” „amarnică”, „a stârni”, „sterlici”, „vraişte”, „a îmbia” , „”tihnă”. Din punct de vedre stilistic observăm prezenţa figurilor de stil care sporesc expresivitatea textului, fără a-l încărca în mod inutil şi ostentativ cu podoabe retorice. Remarcăm astfel metafore: ”paharul”, „mînă ne-ndurată”, „infama băutură”, „veninul groaznic”, „sterlici de miere”, epitete: „sudori de sînge”, „chipu-i alb” „veninul groaznic” , „sete uriaşă ” „ grozava cupă” , „amarnica -i strigare” „infama băutură”(aceste ultime exemple sunt şi inversiuni), comparaţia „chipu-i alb ca varul”, personificări: „se frământau măslinii”, „păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă”. Titlul poeziei stabileşte coordonatele locale ale evenimentului descris „În grădina Ghetsemani”, anunţă tema biblică şi direcţionează aşteptările cititorului spre o poezie religioasă . 5. Trăsături tradiţionale în poezie: -influenţa religioasă (sursa biblică de inspiraţie) -cultul trecutului prin valorificarea limbajului arhaic; -compoziţia riguroasă ( versificaţia respectă canoanele clasice, prin simetria strofelor, măsura egală a versurilor, ritmul iambic şi rima încrucişată ). Concluzii: Textul poeziei este o transpunere lirică a naraţiunii din Evanghelia după Luca. Faţă de evanghelistul Luca, Voiculescu subliniază mai mult trăirile interioare ale personajului central şi plasticizează dilema în care este pus Isus datorită personalităţii sale duale: om şi Dumnezeu în acelaşi timp.
2
