Francis Fukuyama

0 'fronds ppfukupama

iito tie i M

*

•

1

u ltim u l om IS* Editura PfilDEIfi

Redactor: Eugenia Petre Tehnoredactare computerizată: Mihaela Constantin Coperta: Marcel Călinoaia

© 1994 Editura PAIDEIA Şos. Ştefan cel Mare 2 Bucureşti tel.: ((K)401) 2104593 fax: (00401)2106987

Textul a fost tradus din: Francis Fukuyama, The End of History and the Last M an 1992, The Free Press A Division of Macmillan, Inc. (New York) în 1992, The End of History and the Last M an a prim it Premiul International Capri şi Los Angeles Times Book and Critics A ward .

ISBN 973-9131 - 3 3 - 6

Francis Fukuyama

Sfârşitul istoriei Şi

ultimul om Traducere de Mihaela Eftimiu

P A ID E IA

F ra n c is F u k u y a m a s-a n ă sc u t la 2 7 o c to m b rie 1 9 5 2 în C h ic a g o Illin o is. S tu d iile în d o m e n iu l ş tiin ţe lo r so c ia le şi p o litic e le -a fă c u t la m a rile u n i­ v e rsită ţi a m e ric a n e C o rn e ll, Y a le şi H a rv ard . A fo st d ire c to r a d ju n c t al e c h ip e i de p la n ific a re p o litic ă d in c ad ru l D e p a rta m e n tu lu i d e S ta t a l S U A , iar în p re z e n t e ste c o n s u lta n t re z id e n t al C o rp o ra ţie i R Â N D d in W a s h in g to n , D .C . A ţin u t c u rsu ri la U n iv e rs ity o f C a lifo rn ia în p e rio a d a 1 9 8 6 -1 9 8 9 şi este m e m b ru al C o n s iliu lu i d e R e la ţii E x te rn e . îm p re u n ă c u A n d rz e j K o rb o n s k i, a e d ita t The S o viet U nion a n d the T hird W orld: The L a st T hree D ecades, C o rn e ll U n iv e rsity P re ss , 1987. A p u b lic a t A L o o k a t,, The E n d o f H isto ry " , ed ita t d e K e n n e th M .Je n se n , U n ite d S ta te s In stitu te o f P e a c e , 1 9 9 0 şi „ T h e E n d o f H isto ry a n d th e L ast M a n “ , F re e P re ss , 1 9 92.

T u c îă T e a ’S fă r şitu i-k to r ie i ş i u ltim u l om a lui F ra n c is F u k u y a m a e s te o p ro fu n d ă şi p a sio n a n tă in v e s tig a ţie s o c io -p o litic ă , c a re d e p ă ş e ş te in te n ţiile fa im o s u lu i să u e s e u a p ă ru t în v a ra lui 1 9 8 9 . El a d u c e d o v e z i c ă e x is tă d o u ă fo rţe c o p le ş ito a re c a re fu n c ţio n e a z ă în c a d ru l isto rie i o m e n e ş ti: „ lo g ic a ştiin ţe i m o d e rn e " şi „ lu p ta p e n tru re c u n o a ş te re " . C e a d in tâ i îi fa ce pe o a m e n i să -şi s a tis fa c ă o g a m ă tot m ai la rg ă d e d o rin ţe p rin in te rm e d iu l p ro c e su lu i e c o n o m ic ; c e a d e -a d o u a , „ lu p ta p e n tru re c u n o a ş te re " e s te în v iz iu n e a a u to ru lu i c h ia r „ m o to ru l" isto rie i. T e m a su s ţin u tă c u a tâ ta s tră lu c ire d e F ra n c is F u k u y a m a e ste c ă , în tim p , a c e ste d o u ă fo rţe au d u s , d u p ă c u m s-a v ă z u t, la p ră b u şire a tira n iilo r, fie ele d e stâ n g a sa u d e d re a p ta şi a u o b lig a t s o c ie tă ţi fo a rte d e o s e b ite d in p u n c t de v e d e re c u ltu ra l să în te m e ie z e d e m o c ra ţii c a p ita lis te lib e ra le la s fâ rşitu l p ro c e s u lu i isto ric . Ş i a tu n c i se p u n e m a re a în tre b a re : p o t o a re lib e rta te a şi e g a lita te a p o litic ă şi e c o n o m ic ă - situ a ţie e x is te n tă la p re su p u su l „ s fâ rş it al is to rie i" - p ro d u c e o s o c ie ta te sta b ilă , în c a re o m u l a r p u te a fi pe d e p lin s a tis fă c u t în c e le d in u rm ă ? S a u , d im p o triv ă , c o n d iţia s p iritu a lă a a ce stu i „ u ltim o m " a l isto ric i, c a re e s te lip s it d e p o sib ilită ţile d e d e fu la re a d o rin ţe i şi lu p te i s a le p e n tru s u p re m a ţie , v a c o n d u c e , în m o d in e v ita b il, la re v e n ire a h a o su lu i şi v ă rs ă rilo r d e s â n g e c a re au c a ra c te riz a t isto ria.

în loc de introducere

îndepărtatele origini ale volum ului de faţă se găsesc într-un articol intitulat „Sfârşitul istoriei?" pe care l-am scris pentru ziarul The N a tio n a l Interest în vara anului 19891. A rătam în el că a apărut în ultim ii ani, în întreaga lum e, un uim itor consens în privinţa legitim ităţii dem ocraţiei liberale, pe m ăsură ce aceasta învingea ideologii rivale ca m onarhia ereditară, fascism ul şi, cel m ai recent, com unism ul. M ai m ult chiar, arătam că dem ocraţia liberală ar putea fi „punctul final al evoluţiei ideologice a om enirii" şi „form a finală de guvernare um ană", constituind astfel „sfârşitul istoriei". A dică, în tim p ce form e anterioare de guvernare erau carac­ terizate de grave deficienţe şi absurdităţi care au dus în final la prăbuşirea lor, despre dem ocraţia liberală se poate spune că este lipsită de asem enea contradicţii interne fundam entale. A ceasta nu înseam nă că dem ocraţii stabile din ziua de azi, ca Statele Unite, Franţa sau E lveţia nu s-ar confrunta cu injustiţia sau cu serioase problem e sociale. D ar aceste problem e provin din incom pleta aplicare a principiilor gem ene ale libertăţii şi egalităţii pe care este întem eiată dem ocraţia m odernă şi nu din defectele principiilor în sine. D eşi unele state contem porane s-ar putea să nu reuşească să realizeze o dem ocraţie liberală stabilă, iar altele să alunece spre form e mai înapoiate de guvernare precum teocraţia sau dictatura m ilitară, idealul d em o­ craţiei liberale nu m ai poate fi perfecţionat. A rticolul iniţial a suscitat m ulte com entarii şi controverse, m ai întâi în Statele U nite şi apoi în diferite ţări precum A nglia, Franţa, Italia, U niunea Sovietică, Brazilia, A frica de Sud, Japonia şi Coreea de Sud. C riticile au luat toate form ele posibile, de la sim pla neînţelegere a intenţiei m ele iniţiale până la alte form e care pătrundeau mai m ult în m iezul raţionam entului m eu.2 M ulţi erau derutaţi iniţial de felul în care foloseam eu cuvântul „istorie". înţelegând istoria în sensul con­ venţional - drept derularea evenim entelor - ei invocau dărâm area Zidului B er­ linului, represaliile com uniste din Piaţa T ienanm en şi invazia irakiană din K uw eit ca dovezi că „istoria continua" şi deci eu m ă înşelasem . Şi totuşi, nu la încetarea evenim entelor m ă referisem eu, ci la sfârşitul Istoriei: adică, istoria înţeleasă ca un singur proces coerent, evolutiv, ţinând co n t de experienţa tuturor oam enilor din toate tim purile. A ceastă înţelegere a istoriei a fost îndeaproape asociată cu m arele filozof germ an G .W .F. H egel. Ea a devenit o parte a atm osferei noastre intelectuale cotidiene datorită lui Karl M arx, care a îm prum utat acest concept al Istoriei de la H egel, concept subînţeles în felul în care folosim

5

cuvinte ca „prim itiv11, „avansat“ sau „m odern", atunci când ne referim la diverse tipuri de societate um ană. Pentru am bii gânditori, exista o dezvoltare coerentă a societăţilor om eneşti de la sim plele societăţi tribale bazate pe sclavie şi pe agricul­ tura de subzistenţă, la diversele teocraţii, m onarhii şi aristocraţii feudale şi până la dem ocraţia liberală m odernă şi capitalism ul bazat pe tehnologie. A cest proces evolutiv nu a fost nici întâm plător, nici neinteligibil, chiar nu a avut o evoluţie liniară. Se m ai putea pune întrebarea dacă om ul era mai fericit sau se bucura de mai m ultă bunăstare ca rezultat al „progresului" istoric. A tât H egel cât şi M arx considerau că evoluţia societăţii um ane nu era fără sfârşit, şi că ea avea să se încheie când om enirea va fi realizat acea form ă a societăţii care-i satisfăcea aspiraţiile fundam entale. A stfel, cei doi gânditori afirm au un „sfârşit al istoriei": pentru H egel acesta era statul liberal, iar pentru M arx societatea com unistă. A ceasta nu însem na că ciclul natural al naşterii, vieţii şi m orţii avea să înceteze, că nu m ai aveau să se petreacă evenim ente im portante, sau că ziarele care le-ar fi publicat încetau să mai existe. însem na, mai curând că nu va mai fi nici un progres al principiilor şi instituţiilor de bază, pentru că toate chestiunile într-adevăr im portante au fost rezolvate. Cartea de faţă nu este o reformulare a articolului meu iniţial şi nici o încercare de a continua discuţia cu numeroşii lui critici şi comentatori. Şi mai puţin este ea o prezentare a sfârşitului războiului rece, sau al oricărui alt subiect de strictă actualitate al politicii contemporane. Deşi cartea îşi extrage informaţiile din evenimentele internaţionale recente, subiectul ei se întoarce la o întrebare foarte veche: Dacă, la sfârşitul secolului al XX-lea, mai are sens să vorbim despre o Istorie a omenirii coerentă şi direcţională care va conduce în final cea mai mare parte a omenirii la democraţia liberală? Răspunsul la care ajung este da, din două motive. Unul ţine de aspectele economice, iar celălalt de ceea ce se numeşte „lupta pentru recunoaştere". D esigur nu este suficient să apelăm la autoritatea lui H egel, M arx, sau a oricăruia dintre discipolii lor de azi pentru a stabili validitatea unei Istorii direcţionale. A trecut tim p de un secol şi jum ătate de când au scris şi m oştenirea lor intelectuală a fost atacată cu asiduitate din toate direcţiile. Cei mai profunzi gânditori ai secolului al X X -lea au atacat în m od direct ideea că istoria este un proces coerent sau inteligibil; într-adevăr, ei neagă posibilitatea ca vreun aspect al vieţii om eneşti să fie inteligibil din punct de vedere filozofic. N oi, cei din O ccident, am devenit foarte pesim işti în priv in ţa p ro g resu lu i gen eral al in stitu ţiilo r d em ocratice. A cest pesim ism profund nu este întâm plător, ci s-a născut din evenim entele politice realm ente îngrozitoare ale prim ei jum ătăţi a acestui secol - două războaie m ondiale devastatoare; ascensiunea ideologiilor totalitare şi întoarcerea ştiinţei îm potriva om ului sub form a arm elor nucleare şi a poluării distrugătoare a m ediului. E x­ perienţa victim elor violenţei politice a acestui secol - de la supravieţuitorii hitlerism ului şi stalinism ului până la victim ele lui Pol Pot - ar avea toate m otivele de a nega existenţa a ceva ce s-ar putea num i progres istoric. într-adevăr, ne-am obişnuit

6

1 atât de m ult să ne aşteptăm ca viitorul să ne aducă num ai veşti rele în privinţa stării şi siguranţei practicilor liberal-dem ocratice norm ale, încât ne este greu să recu­ noaştem veştile bune atunci când acestea apar. Şi totuşi, avem veşti bune. Cea mai uimitoare evoluţie din ultimul sfert de secol a fost revelaţia enormei slăbiciuni din sânul dictaturilor aparent puternice ale lumii, fie ele ale autoritarismului m ilitar de dreapta, fie ale com unismului totalitar. Din America Latină până în Europa de Est, de la Uniunea Sovietică până la Orientul M ijlociu şi Asia, regimurile dictatoriale au tot eşuat în ultimele două decenii. Şi chiar dacă ele nu au făcut loc unor democraţii liberale, democraţia liberală rămâne singura aspiraţie politică coerentă care leagă diferite regiuni şi culturi din întreaga lume. In plus, principiile liberale din econom ie - „piaţa liberă“ - s-au răspândit şi au reuşit să producă un nivel de prosperitate materială fără precedent, atât în ţările dezvoltate din punct de vedere industrial, cât şi în ţări care făceau parte, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, din zona săracă a Lumii a treia. Revoluţia liberală în gândirea economică a precedat uneori, alteori a urmat, mişcării pentru libertatea politică în lume. Toate aceste evoluţii care contrazic atât de mult îngrozitoarea istorie a primei jumătăţi de secol, când guvernele totalitare de dreapta şi de stânga erau la putere, ne fac să mai examinăm încă o dată întrebarea dacă există o legătură mai profundă între ele, sau dacă nu cum va evoluţiile pozitive nu sunt simple manifestări întâmplătoare ale şansei. Punând încă o dată întrebarea dacă există ceva ce s-ar putea numi Istoria Universală a omenirii, reiau o discuţie care a fost începută la începutul secolului al XlX-lea, dar mai m ult sau mai puţin abandonată în timpurile noastre din cauza enormei cantităţi de evenimente pe care omenirea le-a trăit de atunci. Deşi am pornit de la ideile unor filozofi ca Hegel şi Kant care au abordat această chestiune mai demult, sper că argumentele prezentate aici vor fi convingătoare prin ele însele. A cest volum are îndrăzneala să prezinte nu una, ci două încercări de a schiţa o asem enea Istorie U niversală. D upă ce am stabilit în jP artea întâi (de ce trebuie să invocăm încă o dată posibilitatea unei Istorii U niversalei în P artea a doua'propun un răspuns de început, încercând să folosesc ştiinţa m odernă drept instrum ent sau m ecanism de reglare pentru a explica direcţionalitalea sau coerenţa Istoriei. Ştiinţa m odernă este utilă ca punct de plecare pentru că este singura activitate socială im portantă care este considerată de toată lum ea ca fiind atât cum ulativă cât şi direcţională, chiar dacă im pactul ei final asupra fericirii om eneşti este am biguu. C ucerirea treptată a naturii devenită posibilă datorită dezvoltării m etodei ştiinţifice în secolele al X V I-lca şi al X V II-lea s-a desfăşurat conform anum itor reguli bine definite, stabilite nu de om , ci de natură şi de legile naturii. D ezvoltarea ştiinţei m odem e a avut un efect uniform asupra tuturor societăţilor care au parcurs-o şi aceasta din două m otive. în prim ul rând, tehnologia conferă avantaje m ilitare decisive acelor ţări care o posedă şi, datorită posibilităţii existenţei în continuare a războiului în cadrul sistem ului internaţional, nici un stat care ţine Ia independenţa sa nu poate ignora nevoia m odernizării sistem ului său defensiv. în

7

al doilea rând, ştiinţa m odernă stabileşte un orizont uniform al posibilităţilor producţiei econom ice. T ehnologia face posibilă acum ularea nelim itată a bogăţiei şi satisface astfel o serie tot mai m are de dorinţe om eneşti. A cest proces garantează o om ogenizare crescândă a societăţilor um ane, indiferent de originile lor istorice sau de m oştenirile lor culturale. T oate ţările care se m odernizează din punct de vedere econom ic trebuie să ajungă să se asem ene din ce în ce mai m ult: ele trebuie să realizeze unificarea naţională pe baza statului centralizat, să înlocuiască form ele tradiţionale de organizare precum tribul, secta sau fam ilia cu alte form e raţionale din punct de vedere econom ic bazate pe funcţiune şi eficienţă şi să asigure învăţăm ântul universal cetăţenilor săi. A sem enea societăţi sunt din ce în ce mai legate una de alta prin pieţele internaţionale şi prin răspândirea unei culturi de consum universale. M ai m ult chiar, logica ştiinţei m oderne pare să dicteze o evoluţie universală în direcţia capitalism ului. Experienţa U niunii Sovietice, a Chinei şi a altor ţări socialiste arată că, deşi econom iile supercentralizate sunt suficiente pentru a atinge nivelul de industrializare al Europei anilor ’50, ele sunt total incapabile să creeze com plexele econom ii „postindustriale“ în care inform aţia şi inovaţia tehnologică joacă un rol m ult m ăi im portant. D eşi m ecanism ul istoric reprezentat de ştiinţa m odernă ajunge pentru a explica în m are parte caracterul schim bării istorice şi uniform itatea tot mai m are a so cie­ tăţilor m odem e, el nu explică pe deplin fenom enul dem ocraţiei. Fără îndoială că cele mai dezvoltate state ale lum ii sunt de-asem enea şi cele mai reuşite dem ocraţii. D ar, deşi ştiinţa m odernă rie duce la porţile Ţ ării Făgăduinţei dem ocraţiei, ea nu ne ajută să trecem şi dincolo de ele, pentru că nu există nici un m otiv necesar din punct de vedere econom ic pentru ca industrializarea econom ică să producă şi libertatea politică. D em ocraţia stabilă a apărut uneori în societăţi preindustriale, cum s-a întâm plat în Statele U nite în 1776. Pe altă parte, există m ulte exem ple ale unui capitalism avansat din punct de vedere tehnologic care coexistă cu autoritarism ul politic, de la Japonia epocii M eiji şi G erm ania lui Bism arck până la Singapore şi T hailanda de astăzi. în m ulte cazuri, statele autoritare sunt capabile să producă o rată de creştere econom ică care nu poate fi obţinută în societăţile dem ocrate. A stfel, prim a noastră încercare de a stabili baza unei istorii direcţionale este num ai parţial reuşită. C eea ce am num it n oi „ldgica ştiinţei m oderne" este de fapt o interpretare econom ică a schim bării istorice, dar una care j(spre deosebire de varianta sa m arxistă) conduce mai degrabă la capitalism decât la socialism . Logica ştiinţei m odem e poate explica foarte m ulte despre lum ea noastră: de ce noi, locuitorii dem ocraţiilor avansate, suntem m ai degrabă funcţionari şi nu ţărani care abia îşi câştigă existenţa m uncind din greu păm ântul, de ce suntem m em bri ai sindicatelor sau organizaţiilor profesionale şi nu ai triburilor sau clanurilor, de ce ne supunem autorităţii birocratice superioare şi nu autorităţii preoţilor, de ce suntem alfabetizaţi şi vorbim o lim bă naţională com ună.

8

D ar interpretările econom ice ale istoriei sunt incom plete şi nesatisfăcătoare, pentru că om ul nu este num ai un anim al econom ic. în special asem enea interpretări nu pot explica de ce suntem dem ocraţi, adică, partizani ai principiului suveranităţii populare şi ai garantării drepturilor fundam entale în cadrul aplicării legii. Din acest motiv cartea se întoarce către o a doua prezentare, paralelă, a procesului istoric în Partea a treia,'o prezentare care încearcă să recupereze om ul în întregim e şi nu riumâTTâtnrrsâ econom ică. Pentru aceasta, ne întoarcem la H egel şi la prezentarea sa nem aterialistă a istoriei care se bazează pe „lupta pentru recunoaştere". Hegel consideră că fiinţele omeneşti ca şi animalele au nevoi fireşti, îşi doresc hrană, băutură, adăpost şi înainte de toate, autoconservarea lor fizică. Totuşi omul se deo­ sebeşte fundamental de animale pentru că în plus el doreşte dorinţa altor oameni, adică el doreşte să fie „recunoscut". El vrea mai ales să fie recunoscut ca fiinţă omenească, adică o fiinţă având o anum ită valoare sau demnitate. A ceastă valoare este legată în primul rând de voinţa sa de a-şi risca viaţa într-o luptă pentru prestigiu. Pentru că numai omul este capabil să-şi învingă instinctele animale primare - cel mai important dintre acestea fiind instinctul de autoconservare-de dragul unor principii şi scopuri mai înalte. După Hegel, dorinţa de recunoaştere i-a făcut iniţal pe primii doi luptători să încerce să-l facă unul pe celălalt să-i „recunoască" umanitatea punându-şi în joc viaţa, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. Atunci când frica firească de moarte îl face pe unul dintre combatanţi să se supună, se naşte relaţia dintre stăpân şi sclav. în lupta sângeroasă de la începutul istoriei nu se află în jo c hrana, adăpostul, sau siguranţa, ci prestigiul pur şi simplu, şi pentru că scopul luptei nu este determinat biologic, Hegel vede în el prima licărire a libertăţii umane. D orinţa de recunoaştere poate părea la început ca un concept necunoscut nouă, dar el este la fel de vechi ca şi tradiţia filozofiei politice occidentale şi constituie o parte bine cunoscută a personalităţii um ane. El a fost descris mai întâi de Platon în R epublica, atunci când observa că există trei părţi ale sufletului, o parte doritoare, o parte care raţionează şi o parte pe care el o num ea thym os sau „îndrăzneală". O m are parte a com portam entului um an poate fi explicată ca o îm binare a prim elor două părţi, dorinţa şi raţiunea: dorinţa îi îm pinge pe oam eni să caute lucruri din afara lor, în tim p ce raţiunea sau calculul le arată calea optim ă de a le obţine. Dar, în plus, fiinţele om eneşti caută recunoaşterea propriei lor valori, sau a celei a oam enilor, lucrurilor sau p rincipiilor pe care ei le investesc cu valoare. T endinţa de a-şi acorda o anum ită valoare şi de a cere recunoaşterea acelei valori se regăseşte în ziua de azi, în ceea ce am putea num i în lim baj obişnuit „respect de sine". T endinţa de a nutri respect pentru sine îşi are originea în acea parte a sufletului num ită thymos. E a este un fel de sim ţ um an înnăscut pentru dreptate. O am enii consideră că ei au o anum ită valoare iar atunci când alţii îi subestim ează, ei au acel sentim ent al mâniei! Invers, atunci când ei nu se ridică la nivelul sentim entului pe care îl au asupra propriei valori, ei au sentim entul de ruşine, iar atunci când sunt evaluaţi corect, conform valorii lor, ei au sentim entul de m ândrie. D orinţa de

9

recunoaştere şi sentim entele de m ânie, ruşine şi m ândrie care o însoţesc sunt părţi ale personalităţii um ane care au o im portanţă decisivă pentru viaţa politică. D upă H egel, ele acţionează întregul proces istoric. C onform prezentării făcute de H egel, dorinţa de a fi recunoscut ca o fiinţă om enească dem nă l-a îm pins pe om la începutul istoriei într-o bătălie sângeroasă pe viaţă şi pe m oarte de dragul prestigiului. R ezultatul acestei bătălii a fost o îm părţire a societăţii om eneşti într-o clasă a stăpânilor, care erau dispuşi să-şi rişte viaţa şi o clasă de sclavi, care cedau în faţa spaim ei lor fireşti de m oarte. D ar relaţia dintre stăpân şi sclav, care a luat o m ulţim e de form e în toate societăţile aristocratice inegale care au caracterizat cea mai m are parte a istoriei um ane, nu a reuşit în final să satisfacă nici dorinţa de recunoaştere a stăpânilor, nici pe cea a sclavilor. Sclavul, desigur, nu era recunoscut sub nici o form ă ca o fiinţă om enească. D ar nici recunoaşterea de care se bucura stăpânul nu era satisfăcătoare, pentru că el nu era recunoscut de alţi stăpâni, ci de sclavi a căror um anitate nu era deplină. Insatisfacţia recunoaşterii incom plete exista în societăţile aristocratice, constituind o „con­ tradicţie" care a dus la generarea în continuare a altor stadii ale istoriei. H egel credea că în urm a revoluţiei franceze şi, trebuie să adăugăm , a celei am ericane, „contradicţia" inerentă raportului dintre stăpân şi sclav era în cele din urm ă rezolvată. A ceste revoluţii dem ocratice au desfiinţat diferenţa dintre stăpân şi sclav făcându-i pe foştii sclavi să-şi fie propriii stăpâni, au stabilit principiile suveranităţii populare şi autoritatea legii. R ecunoaşterea inerent inegală a stăpânilor şi sclavilor este înlocuită de recunoaşterea universală şi reciprocă, în care fiecare cetăţean recunoaşte dem nitatea şi um anitatea celorlalţi şi unde această dem nitate este recunoscută de stat la rândul său prin acordarea drepturilor. înţelegerea hegeliană a sensului dem ocraţiei liberale contem porane se d eo­ sebeşte în m od sem nificativ de aeccepţia anglo-saxonă care a fost baza teoretică a liberalism ului în ţări precum M area B ritanie şi Statele Unite. în cadrul acelei tradiţii, nobila căutare a recunoaşterii trebuia să fie subordonată interesului personal supe­ rior - dorinţa îm binată cu raţiunea - şi mai ales dorinţei de autoconservare fizică, în tim p ce H obbes, Locke şi Părinţii întem eietori ai A m ericii, precum Jefferson şi M adison, considerau că drepturile existau într-o m are m ăsură ca o m odalitate de păstrare a unei sfere private în care oam enii se pot îm bogăţi şi îşi pot satisface părţile doritoare ale sufletelor lor,3 H egel vedea drepturile ca un scop în sine, pentru că ceea ce satisface cu adevărat fiinţele om eneşti nu este atât prosperitatea m aterială, cât recunoaşterea statutului şi dem nităţii lor. O dată cu revoluţia am ericană şi cu cea franceză, afirm a H egel, istoria ajunge la sfârşit pentru că aspiraţia care acţionase procesul istoric - luptă pentru recunoaştere - este acum satisfăcută într-o societate caracterizată de recunoaşterea reciprocă şi universală. N ici o altă dispunere a instituţiilor sociale um ane nu poate să satisfacă m ai bine această aspiraţie şi, în consecinţă, nu mai este posibil nici un progres istoric.

10

1

A tunci, dorinţa de recunoaştere poate să fie veriga de legătură dintre econom ia liberală şi politica liberală care lipsea din prezentarea econom ică a Istoriei din Partea a doua. D orinţa şi raţiunea sunt suficiente pentru a prezenta îm preună procesul industrializării şi O m are parte a vieţii econom ice în general. D ar ele nu pot explică lupta pentru dem ocraţia liberală, care se naşte de fapt din thymos, acea parte a sufletului care cere recunoaşterea. S chim bările so ciale care însoţesc in­ dustrializarea avansată, în special învăţăm ântul universal, par să elibereze într-o oarecare m ăsură pretenţia la recunoaştere care nu exista în rândul oam enilor mai săraci şi mai puţin instruiţi. Pe m ăsură ce nivelul de trai creşte, pe m ăsură ce popoarele devin din ce în ce mai cosm opolite şi m ai instruite şi pe m ăsură ce societatea în ansam blul ei dobândeşte o mai m are egalitate a condiţiilor, oam enii încep să ceară nu num ai mai m ultă bogăţie ci şi recunoaşterea statutului lor. Dacă oam enii nu ar fi şi altceva decât dorinţă şi raţiune, ei ar fi m ulţum iţi să trăiască în regim uri autoritare cu econom ie de piaţa ca Spania lui F ranco sau Coreea de Sud, sau Brazilia sub dictatura m ilitară. D ar ei au de asem enea o m ândrie thym otică a propriei valori şi aceasta îi face să ceară guverne dem ocrate care să-i trateze ca pe nişte adulţi şi nu ca pe copii, recunoscându-le autonom ia ca indivizi liberi. C om u­ nism ul este înlăturat de dem ocraţia liberală în tim purile noastre pentru că oam enii îşi dau seam a că el reprezintă o form ă de recunoaştere total nesatisfăcătoare. O înţelegere a importanţei dorinţei de recunoaştere ca m otor al istoriei ne permite să reinterpretăm multe fenomene care ne par altfel cunoscute, cum ar fi religia, munca, naţionalismul şi războiul.jPartea a patra este o încercare de a face exact acest lucru şi de a proiecta în viitor câteva dintre diversele căi pe care se va manifesta dorinţa de recunoaştere. Un credincios, de exemplu, caută recunoaşterea zeilor sau practicilor sale sacre, în timp ce un naţionalist cere recunoaşterea grupului său lingvistic, cultural sau etnic. Aceste două form e de recunoaştere sunt mai puţin raţionale decât recunoaşterea universală acordată de statul liberal, pentru că ele se bazează pe distincţii arbitrare dintre sacru şi profan, sau dintre grupuri sociale «mane. D e aceea, religia, naţionalismul şi combinaţia de obiceiuri şi datini ale unui popor (ceea cej>e înţelege în general priiT cultură") au fosTde obicei interpretate ca obstacole în calea stabilirii unor instituţii potifîcse democrate şi economii de piaţă reuşite. D ăTM evăfuIIEIte'm ult mai com plicat, pentru că succesul politicii liberale şi al econom iei liberale se sprijină în m od frecvent pe form e iraţionale de recunoaştere pe care se presupunea că liberalism ul le-a înfrânt. Pentru ca dem ocraţia să funcţi­ oneze, cetăţenii trebuie să dezvolte o m ândrie iraţională de a avea propriile lor instituţii dem ocratice şi de asem enea ceea ce T ocqueville num ea „arta de asociere", care se bazează pe ataşam entul faţă de com unităţi m ici. A ceste com unităţi se întem eiază frecvent pe religie, etnie sau alte form e de recunoaştere care nu cores­ pund celor u n iv e rsă le p e câre'seTrazeazîr stătuTIiberal. Acelaşi lucru este adevărat şi pentm '^conom fT ifberatăT ^iT ^a^annT fâdiţiei econom ice liberale occidentale m unca a fost înţeleasă ca o activitate în m od esenţial neplăcută, întreprinsă pentru

11

satisfacerea dorinţelor oam enilor şi uşurării suferinţei lor. D ar în anum ite culturi care au, o puternică etică a m uncii, ca aceea a întreprinzătorilor protestanţi care au creat capitalism ul european sau a elitelor care au m odernizat Japonia după res­ tauraţia M eiji, m unca era efectuată şi de dragul recunoaşterii. Până în ziua de azi, etica muncii din m ulte ţări asiatice este susţinută nu atât de stim ularea m aterială, cât de recunoaşterea conferită m uncii de către grupuri sociale care se suprapun, de la fam ilie la naţiune, pe care aceste societăţi se bazează. A ceasta ne sugerează că econom ia liberală reuşeşte nu num ai pe baza principiilor liberale, ci are nevoie şi de form e iraţionale ale thym os-ului. Lupta de recunoaştere ne perm ite să înţelegem natura politicii internaţionale. D orinţa de recunoaştere care a cauzat lupta iniţială pentru prestigiu dintre doi com batanţi individuali duce în m od logic la im perialism şi la im periul m ondial. Raportul dintre stăpân şi sclav la nivelul dom estic este reprodus în m od firesc la nivelul statelor, atunci când naţiunile în ansam blul lor caută recunoaşterea şi se angajează în bătălii sângeroase pentru suprem aţie. N aţionalism ul, o form ă m odernă de recunoaştere care nu este încă pe deplin raţională, a fost propagatorul luptei de recunoaştere de-a lungul ultim ei sute de ani şi sursa celor mai puternice conflicte. A ceasta este lum ea „politicii de forţă" descrisă de unii „realişti" ai politicii externe precum H enry K issinger. D ar dacă războiul este cauzat în primul rând de dorinţa de recunoaştere, se înţelege de la sine că revoluţia liberală care desfiinţează relaţia dintre stăpân şi sclav făcându-i pe foştii sclavi să-şi fie propriii stăpâni trebuie să aibă acelaşi efect asupra raporturilor dintre state. Democraţia liberală înlocuieşte dorinţa iraţională de a fi recunoscut drept superiorul altora cu dorinţa raţională de a fi recunoscut drept egal. Astfel o lume alcătuită din democraţiile liberale ar trebui să aibă m ult mai puţine motive de război, de vreme Ce toate naţiunile îşi vor recunoaşte una alteia legitimitatea. Şi, într-adevăr, există destule dovezi concrete în ultimele câteva sute de ani că democraţiile liberale nu au o atitudine imperialistă unele faţă de altele, chiar dacă ele sunt pe deplin capabile să intre în război cu statele care nu sunt democraţii şi care nu împărtăşesc aceleaşi valori fundamentale. In prezent, naţionalismul este în ascensiune în regiuni ca Europa de Est şi Uniunea Sovietică unde popoarelor li s-a refuzat multă vreme identitatea naţională, iar în cadrul statelor celor mai vechi şi mai stabile din Europa de Vest, naţionalismul trece printr-un proces de schimbare. Pretenţia la recunoaşterea naţională a fost îmblânzită şi făcută compatibilă cu recunoaşterea universală, la fel cum s-a întâmplat cu religia, în urmă cu trei-patru secole. C ea de a a ric e a Parte şi ultim a a acestei cărţi îşi pune întrebarea „sfârşitului istoriei" şi totodată a c reafu rifc are apare în final, „ultim ul om ". în cursul dezbaterii iniţiale cauzate de articolul din N ational Interest, m ulţi au presupus că posibilitatea sfârşitului istoriei se referă, de fapt, la întrebarea dacă există într-adevăr alternative viabile la dem ocraţia liberală în lum ea de astăzi. A u existat m ulte controverse în privinţa unor problem e cum ar fi: dacă mai reprezintă com unism ul vreun pericol,

12

dacă fanatism ul religios sau ultranaţionalism ul ar putea reveni în forţă şi altele. D ar cea m ai profundă întrebare se referă la valoarea dem ocraţiei liberale în sine şi nu num ai la faptul dacă ea îşi va învinge sau nu actualii rivali. D acă adm item că dem ocraţia liberală este în clipa de faţă ferită de inam ici din afară, putem oare adm ite că societăţile dem ocrate avansate vor răm âne astfel pentru o perioadă de tim p nedeterm inată? Sau este poate posibil ca dem ocraţia liberală să fie victim a unor contradicţii interne care o vor subm ina în cele din urm ă ca sistem politic? Fără îndoială că dem ocraţiile contem porane se confruntă cu m ulte problem e grave, de la droguri la lipsa de locuinţe, de la crim inalitate până la poluarea m ediului şi chiar cu frivolitatea consum ism ului. D ar aceste problem e nu sunt nerezolvabile pe baza principiilor liberale şi nici atât de grave încât să ducă în m od inevitabil la prăbuşirea societăţii în ansam blul ei, aşa cum s-a prăbuşit com unism ul în anii ’80. Scriind în secolul al X X -lea, m arele com entator al lui H egel, A lexandre K ojeve, afirm a cu hotărâre că istoria a luat sfârşit, pentru că ceea ce num ea el „statul universal şi om ogen“ - ceea ce înţelegem noi ca dem ocraţie liberală —a rezolvat definitiv problem a recunoaşterii, înlocuind raportul dintre stăpân şi sclav cu recu­ noaşterea universală şi egală. C eea ce a căutat om ul în decursul istoriei - ceea ce a determ inat „fazele istoriei" anterioare - a fost recunoaşterea. El a găsit-o în cele din urm ă în lum ea m odernă şi a fost „pe deplin satisfăcut". A ceastă afirm aţie a fost făcută cu toată seriozitatea de K ojeve şi se cuvine s-o luăm în serios. Pentru că putem să înţelegem că problem a cea mai im portantă a politicii de-a lungul m ile­ niilor istoriei om eneşti a fost încercarea de a rezolva problem a recunoaşterii. R ecunoaşterea este problem a centrală a politicii deoarece ea constituie sursa tiraniei, im perialism ului şi a dorinţei de dom inaţie. Deşi are o parte întunecată, ea nu poate fi pur şi sim plu elim inată din viaţa politică, pentru că este în acelaşi tim p baza psihologică pentru virtuţi politice precum curajul, spiritul civic şi spiritul dreptăţii. T oate com unităţile politice trebuie să se folosească de dorinţa de recu­ noaştere, având grijă să se protejeze în acelaşi tim p de efectele sale distructive. Dacă guvernul constituţional contem poran a găsit într-adevăr o form ulă prin care toţi să fie recunoscuţi în aşa fel încât să îm piedice apariţia tiraniei, atunci el între toate regim urile care au existat pe lum e va putea avea pe drept cuvânt pretenţia la longevitate şi stabilitate. D ar este oare recunoaşterea acordată cetăţenilor dem ocraţiilor liberale co ntem ­ porane „pe deplin m ulţum itoare"? V iitorul pe term en lung al dem ocraţiei liberale şi alternativele care ar putea apărea într-o bună zi, depind în prim ul rând de răspunsul la această întrebare. In P artea a cincea schiţăm două răspunsuri generale din partea stângii şi respectiv, a dreptei. Stânga susţine că recunoaşterea universală în dem ocraţia liberală este inevitabil incom pletă pentru că sistem ul capitalist creează inegalitatea econom ică şi cere o diviziune a m uncii ducând astfel la o recunoaştere inegală. în această privinţă, nivelul absolut de prosperitate al unei naţiuni nu oferă nici o soluţie, pentru că vo r continua să existe cei care su n t săraci

13

în com paraţie cu alţii şi de aceea invizibili pentru concetăţenii lor. D em ocraţia liberală, cu alte cuvinte, continuă să acorde recunoaştere inegală unor oam eni care sunt de fapt egali. Cea de a doua şi, după părerea mea, cea mai aspră critică a recunoaşterii universale vine din partea dreptei care a fost profund preocupată de efectele nivelatoare ale angajam entului Revoluţiei franceze faţă de egalitatea oam enilor. A ceastă dreaptă şi-a găsit cel mai strălucitor purtător de cuvânt în filozoful Friedrich N ietzsche, ale cărui vederi fuseseră într-un fel anticipate de m arele observator al societăţii dem ocrate, A lexis d e Tocqueville. N ietzsche considera că dem ocraţia m odernă reprezenta nu transform area foştilor sclavi în propriii stăpâni, ci victoria necondiţionată a sclavului şi a unui fel de m orală a sclaviei. Cetăţeanul tipic al dem ocraţiei liberale era un „ultim om “ care, instruit de întem eietorii liberalism ului m odern, renunţa la credinţa m ândră în propria superioritate în favoarea auto­ conservării. D em ocraţia liberală producea „oam eni fără inim i", alcătuiţi din dorinţă şi raţiune dar lipsiţi de thym os, care se pricepeau foarte bine să găsească noi căi de a-şi satisface o m ulţim e de dorinţe m eschine, calculându-şi interesul personal pe term en lung. U ltim ul om nu avea nevoie să fie recunoscut drept superior altora şi fără o asem enea dorinţă nu sunt posibile nici un fel de realizări superioare. M ulţum it de soarta sa şi incapabil să sim tă vreo ruşine pentru incapacitatea sa de a se ridica deasupra acestor nevoi, ultim ul om înceta să mai fie uman. M ergând pe urm ele gândirii lui N ietzsche, suntem obligaţi să punem urm ă­ toarele întrebări: N u este, oare, om ul care se m ulţum eşte doar cu recunoaşterea universală şi egală ceva mai puţin decât o Fiinţă om enească întreagă, deci dem nă de tot dispreţul, un „ultim om “ lipsit de am biţii şi aspiraţii? Nu există, oare, o latură a personalităţii um ane care caută în m od deliberat lupta, pericolul şi riscul şi nu va răm âne această latură neîm plinită de „pacea şi prosperitatea" dem ocraţiei liberale contem porane? O are nu depinde satisfacţia anum itor oam eni de o recunoaştere care este inerent inegală? Intr-adevăr, nu este dorinţa de recunoaştere inegală baza unei vieţi dem ne de a fi trăită, nu num ai în societăţile aristocratice dispărute, ci şi în dem ocraţiile liberale m odem e? Nu va depinde viitoarea lor supravieţuire, într-o oarecare m ăsură, de gradul în care cetăţenii lor caută să fie recunoscuţi nu doar egali, ci superiori altora? Şi nu-i va face frica de a fi consideraţi „ultim ii oam eni" să se afirm e în noi feluri im previzibile, până acolo unde ar putea deveni din nou „prim ii oam eni" bestiali, angajaţi în sângeroase bătălii de dragul prestigiului, dar de data aceasta cu arm e m oderne? A ceastă carte încearcă să se ocupe de toate aceste întrebări. Ele se nasc firesc o dată ce ne întrebăm dacă există progres şi dacă putem construi o Istorie U niversală a O m enirii coerentă şi direcţională. In cea mai m are parte a acestui secol, totalitarism ele de dreapta şi de stânga ne-au dat prea m ultă bătaie de cap pentru a putea reflecta serios la această întrebare din urm ă. D ar dispariţia acestor total itarism e, acum la sfârşitul secolului, ne îndeam nă să ne-o punem încă o dată.

14

Partea întâi O ÎNTREBARE CARE REVINE

î

Pesimismul nostru Un gânditor atât de respectabil şi echilibrat ca Immanuel Kant încă mai putea să creadă că războiul serveşte scopurilor Providenţei. După Hiroshima, orice război este în cel mai bun caz un rău necesar. Un sfânt teolog ca Toma din Aquino mai putea să susţină cu toată seriozitatea că tiranii servesc unor scopuri providenţiale, pentru că fără tirani nu ar exista posibilitatea martiriului. După Auschwitz, cel care ar aduce acest argument s-ar face vinovat de blasfemie... După aceste evenimente îngrozitoare, care s-au petrecut chiar în inima lumii moderne, avansate din punct de vedere cultural şi tehnologic, mai poate crede cineva într-un Dumnezeu care este neapărat Progresul decât într-un Dumnezeu care îşi manifestă Puterea sub forma Providenţei care ne supraveghează? Emil Fackenheim, Prezenţa lui Dumnezeu în Istorie1 Secolul douăzeci, o putem spune cu certitudine, ne-a făcut pe toţi profund pesim işti în privinţa istoriei. Ca indivizi, putem fi bineînţeles optim işti în legătură cu perspectivele personale de sănătate şi fericire. în m od tradiţional, am ericanii sunt consideraţi un popor veşnic optim ist în privinţa viitorului. D ar când ajungem la chestiuni mai cuprinzătoare, cum ar fi dacă a existat sau va exista vreodată progres în istorie, sigur, verdictul este cu totul altul. C ele m ai echilibrate şi lucide m inţi ale acestui secol nu au văzut nici un m otiv care să le facă să creadă că lum ea m erge spre ceea ce noi în O ccident considerăm drept instituţii politice respectabile puse în slujba om ului - adică, dem ocraţiile liberale. Cei mai profunzi gânditori ai noştri au ajuns la concluzia că nu există ceea ce se num eşte de obicei istorie - adică o ordine sem nificativă în aria vastă a întâm plărilor om eneşti. însăşi experienţa noastră pare să ne fi învăţat că este mai probabil ca viitorul să ne rezerve noi şi inim aginabile rele, de la dictaturi fanatice şi genociduri sângeroase până la banalizarea vieţii prin sporirea consum ului de bunuri şi că ne aşteaptă dezastre fără precedent, de la iarna nucleară până la creşterea tem peraturii la scara întregii planete.

15

Pesim ism ul secolului douăzeci se află într-un puternic contrast cu optim ism ul secolului precedent. C hiar dacă E uropa a intrat în secolul nouăsprezece co n ­ vulsionată de război şi revoluţie, acesta a fost, în general, un secol de pace şi de o bunăstare m aterială fără precedent. E xistau două m otive serioase de optim ism . Prim ul era credinţa că ştiinţa va îm bunătăţi existenţa um ană învingând boala şi sărăcia. N atura, adversarul om ului de atâta vrem e, avea să fie stăpânită prin interm ediul tehnologiei m oderne şi pusă în slujba fericirii um ane. Cel de-al doilea m otiv, guvernele liberal-dem ocratice, aveau să se răspândească în tot mai m ulte ţări ale lum ii. „Spiritul anului 1776“ sau idealurile R evoluţiei franceze aveau să învingă tiranii lum ii, autocraţii şi preoţii superstiţioşi. Supunerea oarbă faţă de autoritate avea să fie înlocuită de autoguvernarea raţională în care toţi oam enii, liberi şi egali, să-şi fie propriii stăpâni. în lum ina m asivei deplasări a civilizaţiei, chiar războaie sângeroase, ca cele napoleoniene, puteau fi interpretate de filozofi ca fiind progresiste din punct de vedere social, prin rezultatele lor, pentru că au dus la răspândirea guvernării republicane. Au fost avansate teorii, mai mult sau mai puţin serioase, pentru a explica că istoria constituie un întreg coerent ale cărui frăm ântări stau la originea realizărilor epocii m oderne. în 1880, un anum e Robert M ckenzie scria: „Istoria om enirii înregistrează progresul - înregistrează acum ularea cunoaşterii şi sporirea înţelepciunii, înaintarea continuă de la un nivel inferior la unul superior de inteligenţă şi bunăstare. Fiecare generaţie transm ite generaţiei urm ătoare co m o ­ rile pe care le-a m oştenit, îm bunătăţite de propria experienţă, sporite de roadele v ictoriilor pe care ea însăşi le-a repurtat... C reşterea bunăstării um ane, scăpată de am estecul răuvoitor al princm ilor îndărătnici este acum reglată în m od benefic de m arile legi ale Providenţei." Sub titlul „tortură", faim oasa ediţie a unsprezecea a Enciclopediei B ritanice publicată între anii 1910-1911 preciza „în ceea ce priveşte Europa, subiectul este în întregim e doar unul de interes istoric."3 Exact în preajm a prim ului război m ondial, ziaristul N orm an A ngell îşi publica cartea intitulată „M area iluzie", în care susţinea că expansiunea teritorială s-a dem odat din cauza com erţului liber, iar războiul a devenit iraţional din punct de vedere econom ic.4 Pesimismul excesiv al secolului nostru se datorează, cel puţin în parte, cruzimii cu care aceste aşteptări au fost năruite. Primul război mondial a avut un rol decisiv în subminarea încrederii pe care Europa o avea în ea însăşi. Bineînţeles, războiul a dus la doborârea vechii ordini politice reprezentate de monarhiile din Germania, Austria şi Rusia, dar impactul său cel mai profund a fost unul de natură psihologică. Patru ani de război oribil de tranşee, în care zeci de mii au murit într-o singură zi, pentru câţiva metri de păm ânt devastat, au fost, după cum spune Paul Fussell, „o hidoasă piedică în calea mitului meliorist, care dominase conştiinţa publică timp de un secol", răstumând „ideea de Progres".5 Virtuţi ca loialitatea, hărnicia, perseverenţa şi patriotismul au fost puse în slujba exterminării sistematice şi absurde a altor oameni, discreditând astfel întreaga

16

lume burgheză care crease aceste valori.6 Aşa cum povesteşte Paul, tânărul soldat, eroul cărţii lui Erich M aria Rem arque „Pe frontul de Vest, nimic nou“ : „Pentru noi, puştii de optsprezece ani [profesorii de la şcoală] ar fi trebuit să fie adevărate călăuze spre lumea maturităţii, a muncii, a culturii, a progresului - spre viitor... Dar prima moarte pe care am văzut-o ne-a spulberat credinţa în acest viitor." Cu aceste cuvinte care aveau să fie repetate de tinerii am ericani în timpul războiului din Vietnam, el concluziona: „ge­ neraţia noastră era mai dem nă de încredere decât a lor".7 Ideea că progresul industrial european putea fi transformat în război, fără vreo răscumpărare m orală sau vreun sens, a dus la condamnarea aspră a tuturor încercărilor de a descoperi structuri sau sensuri majore în istorie. Astfel, renumitul istoric britanic H.A.L. Fisher scria în 1934: „Oameni mai înţelepţi şi mai învăţaţi decât mine au desluşit un plan în istorie, un ritm, o structură predeterminată. Mie, aceste armonii îmi sunt ascunse. Nu pot să văd decât o situaţie neprevăzută, urmându-i alteia, aşa cum un val urmează altui val.“X Prim ul război m ondial nu a fost, după cum s-a dovedit ulterior, decât o anticipare a noilor form e sub care răul avea să apară curând. D acă ştiinţa m odernă a făcut posibile arm e cu o capacitate de distrugere fără precedent cum sunt m itraliera şi bom bardierul, politica m odernă a creat un stat având o putere fără precedent, pentru care un ncjm cuvânt a trebuit să fie inventat: totalitarism ul. S prijinindu-se pe o forţă poliţienească eficientă, partide politice de m asă ş i ideologii radicale care căutau să controleze toate aspectele vieţii um ane, acest tip nou de stat s-a lansat într-un proiect care urm ărea nici m ai m ult, nici m ai puţin decât dom inaţia m ondială. G enocidurile com ise de regim urile totalitare ale G erm aniei hitleriste şi Rusiei staliniste au fost fără precedent în istoria um anităţii şi au fost posibile, în m are m ăsură, datorită însăşi m odernităţii.9 A u existat, bineînţeles, tiranii sângeroase înainte de secolul douăzeci, dar H itle r şi S talin au pus atât tehnologia cât şi organizarea politică m odernă în slujba răului. înainte, ceva atât de am biţios ca lichidarea unei întregi categorii, cum a fost cazul evreilor din E uropa sau al chiaburilor din U R ŞS, fusese dincolo de capacităţile tehnice ale tiraniilor „tradiţionale". Şi totuşi, exact acest lucru a fost posibil datorită progresului social şi tehnic al secolului anterior. R ăzboaiele dez­ lănţuite de aceste ideologii totalitare au fost, de asem enea, cu totul diferite de cele anterioare, im plicând distrugerea în m asă a populaţiei civile şi a resurselor eco n o ­ m ice - de unde şi term enul, „război total". Pentru a se apăra de această am eninţare, dem ocraţiile liberale au fost silite să recurgă la strategii m ilitare ca bom bardarea D resdei sau a H iroshim ei care, în alte vrem uri, s-ar fi num it sim plu, m asacre. Teoriile secolului al nouăsprezecelea despre progres asociau răul provocat de om cu o stare de înapoiere din punctul de vedere al dezvoltării sociale. Dacă stalinism ul a apărut într-o ţară înapoiată, doar p e jum ătate europeană, cunoscută pentru regim ul ei despotic, H olocaustul s-a născut într-o ţară având cea mai avansată econom ie industrială şi una dintre cele m ai cultivate şi instruite populaţii din Europa. D acă asem enea lucruri s-au putut întâm pla în G erm ania, de ce n-ar fi ele posibile în orice altă ţară avansată? Şi dacă dezvoltarea econom ică, educaţia şi

17

cultura nu au fost o garanţie îm potriva unui fenom en ca nazism ul, ce rost a mai avut progresul istoric?1* Experienţa secolului douăzeci a pus sub sem nul îndoielii afirm aţia că progresul s-ar baza pe ştiinţă şi tehnologie. C apacitatea tehnologiei de a îm bunătăţi existenţa um ană depinde în m od decisiv de un proces paralel de evoluţie m orală a om ului. Fără aceasta din urm ă, puterea tehnicii va fi pur şi sim plu deturnată spre scopuri nefaste, iar om enirea o va duce mai rău decât înainte. R ăzboaiele totale ale secolului douăzeci nu ar fi fost posibile fără cuceririle de bază ale revoluţiei industriale: fierul, oţelul, m otorul cu com bustie internă şi avionul. Şi de la H iroshim a încoace, om enirea este bântuită de spectrul celei mai teribile cuceriri tehnice: arm a nucleară. Fantastica prosperitate econom ică datorată ştiinţei m oderne are şi o parte întunecată pentru că a dus la deteriorarea m ediului în m ulte părţi ale globului, făcând să se pună problem a unei catastrofe la scara întregii planete. Se afirm ă frecvent că tehnica de transm itere a inform aţiilor în întreaga lum e şi sistem ul rapid de com unicaţii au dus la prom ovarea idealurilor dem ocratice, ca în cazul transm iterii, prin interm ediul televiziunii, a ocupării Pieţei T ienanm en, în 1989, sau a revoluţiilor din Europa de Est care i-au urm at în acelaşi an. D ar tehnologia com unicaţiilor în sine este neutră, ca valoare. Ideile reacţionare ale ayatollahului K hom einy au fost im portate în Iran înaintea revoluţiei din 1978, prin interm ediul casetofoanelor pe care m odernizarea econom ică a ţării, de către Şah, le pusese la dispoziţia oricui. D acă în anii treizeci ar fi existat televiziune şi un sistem rapid şi universal de com unicaţii, ele ar fi fost folosite cu m are eficienţă de propagandiştii nazişti ca Leni Riefenstahl şi Joseph G oebbels, pentru prom ovarea fascism ului şi nu a idealurilor dem ocratice. Evenim entele traum atizante ale secolului douăzeci au constituit de asem enea fundalul unei profunde crize intelectuale. Putem vorbi despre progres istoric doar dacă ştim încotro se îndreaptă om enirea. M ajoritatea europenilor secolului n ouă­ sprezece considerau că progresul înseam nă evoluţia spre dem ocraţie. D ar pentru cei mai m ulţi europeni ai acestui secol nu există nici un consens în această chestiune. D em ocraţia liberală a fost provocată să accepte confruntarea cu două ideologii rivale m ajore - fascism ul şi com unism ul - care ofereau viziuni radical diferite asupra unei societăţi bune. O ccidentalii înşişi au ajuns să se întrebe dacă dem ocraţia liberală era, de fapt, aspiraţia generală a întregii um anităţi şi dacă nu cum va vechea lor convingere că aşa ar fi nu era decât sim plă dovadă de etnocentrism din partea lor. Cum europenii au fost obligaţi să se confrunte cu lum ea neeuropeană, mai întâi ca stăpâni în colonii, apoi ca patroni în tim pul războiului rece şi teoretic egali într-o lum e de state şi raţiuni suverane, au început să se îndoiască de universalitatea propriilor idealuri. Spiritul sinucigaş de care a dat dovadă sistem ul statelor europene în cele două războaie m ondiale a dem onstrat falsitatea ideii unei raţiuni occidentale superioare, iar distincţia pe care europenii secolului nouăsprezece o făceau, in ­ stinctiv, între civilizaţie şi barbarie a fost m ult mai greu de făcut, după experienţa lagărelor de concentrare naziste. în locul unei istorii a om enirii care ducea într-o

18

singură direcţie, păreaţi să existe tot atâtea scopuri câte popoare şi civilizaţii existau, dem ocraţia liberală ndavând vreun loc privilegiat, printre ele. în vrem urile noastre, una din cele mai clare m anifestări ale pesim ism ului nostru a fost credinţa, aproape universală, în perm anenţa unei alternative viabile, com unist-totalitare, la dem ocraţia liberală occidentală. Când era secretar de stat în anii ’70, Henry K issinger îşi prevenea concetăţenii că „azi, pentru prim a oară în istorie, ne confruntăm cu realitatea crudă a unei sfidări com uniste fă ră sfârşit... T rebuie să învăţăm să ducem o politică externă, aşa cum au dus-o de-a lungul tim pului alte naţiuni - fără şovăire şi fără răgaz ...A ceastă situaţie nu va dispărea} 1 D upă părerea lui K issinger, era utopică ideea de a se încerca reform area structurilor politice şi sociale fundam entale ale unor puteri ostile, ca U niunea Sovietică. M aturitatea politică însem na să acceptăm lum ea aşa cum era ea şi nu cum am fi vrut noi să fie, adică trebuia să se ajungă la o înţelegere cu U niunea Sovietică a lui Brejnev. Şi dacă conflictul dintre com unism şi dem ocraţie putea fi m oderat, nu însem na că putea fi elim inat com plet nici el şi nici posibilitatea unui război apocaliptic. O pinia lui K issinger nu era în nici un caz singulară. D e fapt, oricine era im plicat profesional în studiul ştiinţelor politice şi al politicii externe credea în viabilitatea com unism ului; prăbuşirea lui în întreaga lum e, la sfârşitul anilor ’80 a fost, din această cauză, aproape total im previzibilă. A ceastă scăpare din vedere nu era pur şi sim plu o problem ă de dogm ă ideologică, în care intervenea o optică im parţială asupra evenim entelor. Ea a afectat persoane aflate în înteg spectrul politic, ziarişti de stânga, de dreapta şi de centru, precum şi oam eni de ştiinţă şi politicieni, atât din Est cât şi din V est.12 R ădăcinile acestei „orbiri", atât de răspândite, erau mai adânci decât sim plul partizanat şi erau hrănite de extraordinarul pesim ism istoric generat de evenim entele acestui secol. N u mai dem ult de 1983, Jean-Frangois Revel declara că „de fapt, s-ar putea ca dem ocraţia să se dovedească un sim plu accident istoric, o scurtă paranteză, care se închide înaintea ochilor noştri...66 D reapta, desigur, nu a crezut niciodată într-o legitim itate pe care com unism ul ar fi dobândit-o în ochii populaţiilor pe care le controla şi vedea destul de clar care sunt neajunsurile econom ice ale societăţilor socialiste. D ar m ulţi din cadrul dreptei considerau că o „societate eşuată", cum era cea sovietică, a găsit totuşi o cheie a puterii prin inventarea totalitarism ului leninist, prin care o clică de „dictatori-birocraţi" îşi exercita puterea cu ajutorul organizării şi al tehnologiei m odem e şi guverna populaţii num eroase, pentru perioade de tim p nelim itate. T otalitarism ul a reuşit nu num ai să-şi intim ideze supuşii, ci să-i şi forţeze să asim ileze valorile conducătorilor com unişti. într-un faim os articol din 1979, aceasta era una dintre distincţiile făcute de Jeanne K irkpatrick, între regim urile autoritare tradiţionale ale D reptei şi totalitarism ele radicale ale Stângii. în tim p ce prim ele „lasă la locul lor repartizările existente ale bogăţiei, puterii, statutului social" şi „cultivă zeii tradiţionali şi respectă tabu-urile tradiţionale", totalitarism ele radicale ale Stângii încearcă să „pretiudă controlul asupra întregii societăţi" şi

19

violează „valorile şi obiceiurile asim ilate". Un stat totalitar, spre deosebire de cel doar autoritar, a fost în stare să controleze societatea care se afla la baza lui, într-o asem enea m ăsură încât a devenit fundam ental invulnerabil la schim bare sau re ­ form ă: astfel „istoria acestui secol nu ne oferă nici un m otiv să sperăm că regim urile totalitare se vor transform a".14 La baza acestei păreri despre dinam ism ul statelor totalitare exista o profundă neîncredere în dem ocraţie. Lipsa aceasta de încredere se vede şi din opinia lui Jeanne K irkpatrick potrivit căreia prea puţine dintre ţările Lum ii a treia, în care nu există regim uri dem ocratice, vor fi în stare să se dem ocratizeze (posibilitatea dem ocratizării printr-un regim com unist fiind total exclusă) şi, de asem enea, din convingerea lui Revel că dem ocraţiile puternice, bine întem eiate, atât europene cât şi nord-am ericane, sunt lipsite de convingerea interioară care să le perm ită să se apere. C itând num eroasele cerinţe econom ice, sociale şi culturale necesare dem o­ cratizării reale, K irkpatrick critica ceea ce considera drept o idee tipic am ericană şi anum e, posibilitatea dem ocratizării guvernelor, oricând şi oriunde. Ideea că ar putea exista un centru dem ocratic în Lum ea a treia a fost o capcană şi o iluzie; experienţa ne-a învăţat că lum ea este divizată între regim urile autoritare ale D reptei şi cele totalitare ale Stângii. La rândul lui, Revel a repetat, sub o form ă m ult mai dură, critica făcută iniţial de T ocqueville şi anum e că, statele dem ocrate au m ari dificultăţi în susţinerea unei politici externe serioase şi de lungă d u rată.15 Ele sunt lim itate prin însăşi natura lor dem ocratică: de pluralitatea vocilor, a îndoielilor proprii şi a autocriticii care caracterizează dezbaterea dem ocratică. A stfel: „D upă cum stau lucrurile, cauze relativ m inore de nem ulţum ire coordonează, disturbă, neliniştesc şi paralizează dem ocraţiile, mai repede şi mai profund decât cea mai îngrozitoare foam ete şi sărăcia perm anentă din regim urile com uniste, ale căror popoare nu au drepturi reale sau m ijloace de înlăturare a nedreptăţilor la care sunt supuse. Societăţile în care critica perm anentă este o trăsătură integrală sunt singurele viabile dar şi cele mai frag ile".1 Stânga a ajuns la o concluzie sim ilară, dar pe altă cale. în anii ’80, oam enii cei mai „progresişti" din E uropa şi A m erica nu mai vedeau com unism ul sovietic ca reprezentând viitorul lor, aşa cum crezuseră m ulţi gânditori de stânga, la sfârşitul celui de-al doilea război m ondial. Cu toate acestea, persista încrederea stângii în legitim itatea m arxism -leninism ului pentru alţii care, de obicei, creştea direct pro­ porţional cu distanţa geografică şi culturală. A stfel, dacă com unism ul de tip sovietic nu era în m od necesar o alegere realistă, pentru popoarele S tatelor U nite sau M arii Britanii, el era susţinut ca o autentică alternativă pentru ruşi, din cauza tradiţiilor lor de guvernare autocratică şi centralizată, ca să nu m ai yorbim de chinezi care, chipurile, au recurs la el pentru a scăpa de m oştenirea dom inaţiei străine, a înapoierii şi a um ilinţei. A celaşi lucru era considerat valabil pentru cubanezi şi nicaraguani, victim e ale „im perialism ului am erican" şi pentru vietnam ezi, în cazul cărora com unism ul era văzut ca fiin d de fapt o tradiţie naţională. M ulţi oam eni de stânga

20

îm părtăşeau opinia că un regim socialist radical în Lum ea a treia s-ar fi justificat, chiar şi în lipsa unor alegeri libere şi a unor dezbateri deschise, prin angajarea în reform a agricolă, asigurarea îngrijirii m edicale gratuite şi ridicarea gradului de alfabetizare. Ţ inând cont de aceste puncte de vedere, nu este surprinzător faptul că au fost foarte puţini cei de stânga care să prevadă vreo instabilitate revoluţionară în blocul sovietic sau în China. într-adevăr, credinţa în legitim itatea şi perm anentizarea com unism ului a luat m ulte form e bizare în ultim ii ani ai războiului rece. Un cercetător de m arcă al U niunii Sovietice susţinea că, sub Brejnev, sistem ul sovietic dobândise ceea ce el num ea „pluralism instituţional" şi „conducerea sovietică pare să fi adus U niunea Sovietică mai aproape de spiritul m odelului pluralist al ştiinţei politice am ericane decât sunt chiar Statele U nite..." Societatea sovietică dinainte de G orbaciov „nu era inertă, ci realm ente im plicată", existând o proporţie m ai m are a cetăţenilor sovietici care „participau" la viaţa politică decât în Statele Unite. A celaşi fel de gândire caracteriza şi un anum it tip de cercetare ştiinţifică a Europei de Est, în care, în pofida naturii evident im puse a com unism ului, mulţi specialişti considerau că există o stabilitate socială extraordinară. Un specialist afirm a, în 1987fc ă „dacă ar trebui să com parăm acum statele Europei de Est cu m ulte alte ţări ale lum ii - de exem plu cu un num ăr de ţări latino-am ericane - ele ar fi un m odel de stabilitate" şi el critica im aginea tradiţională a „unui partid nelegitim ... opus unei populaţii 19

înapoiate, neapărat ostile şi neîncrezătoare". D acă unele din aceste opinii reprezentau doar o proiecţie în viitor a trecutului recent, m ulte dintre ele se bazau pe o prejudecată referitoare la legitim itatea com unism ului în Est. A dică, cu toate problem ele de necontestat ale societăţilor lor, între conducătorii com unişti şi popoarele lor exista un „contract social" de tipul celui satirizat într-un banc sovietic în care se spunea: „ei se prefac că ne plătesc, noi ne prefacem că m uncim "

. A ceste regim uri nu erau nici productive, nici

dinam ice, dar se spunea despre ele că guvernau efectiv, având, într-o oarecare m ăsură, şi consim ţăm ântul populaţiilor lor, pentru că ofereau în schim b siguranţă 21

şi stabilitate. D upă cum scria politologul Sam uel H untington, în 1968: Statele Unite, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică au forme diferite de guvernământ, dar în toate cele trei sisteme, guvernul guvernează. Fiecare ţară este o comunitate politică, în care există un puternic consens, la nivel naţional, asupra legitimităţii sistemului politic. în fiecare ţară, cetăţenii şi conducătorii lor au aceeaşi viziune asupra interesului public al societăţii şi 22 asupra tradiţiilor şi principiilor pe care se bazează comunitatea politică.

21

H untington nu avea nici un fel de sim patie pentru com unism , dar considera că evidenţa ne obligă să conchidem că acesta reuşise, de-a lungul anilor, să fie acceptat într-o oarecare m ăsură de către populaţie. Pesim ism ul actual, în privinţa progresului în istorie, îşi are originea în două crize separate, dar paralele: criza politică a secolului al douăzecilea şi criza intelectuală a raţionalism ului occidental. Cea dintâi a ucis zeci de m ilioane de oam eni şi a silit alte sute de m ilioane să trăiască în sclavie, sub noi form e, m ai brutale, cea de-a doua a lăsat dem ocraţia liberală fără resursele intelectuale care să-i perm ită să se apere. Cele două crize au fost interdependente şi nu pot fi înţelese separat una faţă de cealaltă. Pe de o parte, lipsa consensului intelectual a făcut ca războaiele şi revoluţiile acestui secol să fie mai ideologice şi de aceea m ult mai violente decât ar fi fost în alte condiţii. Revoluţia rusă şi cea chineză, victoriile naziste din timpul celui ce-al doilea război m ondial au dus la reînvierea, într-o form ă am plificată, a violenţei războaielor religioase ale secolului al X V I-lea, pentru că m iza nu o constituiau doar teritoriile şi resursele, ci şi sistem ele de valori şi stilurile de viaţă ale unor întregi populaţii. Pe de altă parte, violenţa acestor conflicte de sorginte ideologică şi urm ările lor îngrozitoare au avut un efect dezastruos asupra încrederii dem ocraţiilor liberale în propriile forţe, izolarea lor într-o lum e a regim urilor autoritare şi totalitare conducând la serioase îndoieli în privinţa universalităţii noţiunilor liberale de justiţie. Şi totuşi, în pofida m otivelor serioase de pesim ism , datorate experienţei primei jum ătăţi a acestui secol, evenim entele celei de a doua jum ătăţi încep să indice o evoluţie într-o nouă şi neaşteptată direcţie. Până în anii ’90, lum ea în ansam blul ei nu a mai dat la iveală noi nenorociri ci a devenit m ai bună, sub anum ite aspecte distincte. Un loc de frunte în rândul surprizelor, care au avut loc în trecutul apropiat, a fost prăbuşirea total neaşteptată a com unism ului, în aproape întreaga lum e, la sfârşitul anilor ’80. D ar această evoluţie, oricât de surprinzătoare, nu a fost decât o parte din m arele conglom erat al evenim entelor care s-au petrecut, începând cu cel de-al doilea război mondial. D ictaturile autoritare de toate felurile, atât de dreapta cât şi de stânga, s-au prăbuşit, una după alta. In unele cazuri, prăbuşirea a dus la instaurarea unor dem ocraţii liberale, prospere şi stabile. în altele, regim urile autoritare au fost urm ate de instabilitate, sau de altă form ă de dictatură. D ar dacă dem ocraţia a avut, în cele din urm ă, câştig de cauză, partizanii autoritarism ului de stânga sau de dreapta au trecut printr-o criză gravă, practic în toate ţările lum ii. Dacă principala inovaţie politică a începutului secolului douăzeci a fost apariţia statelor totalitare ale G erm aniei sau Rusiei, atunci ultim ele decenii au dezvăluit o im ensă slăbiciune care se afla chiar în inim a lor. Şi această slăbiciune, atât de uriaşă şi neaşteptată, ne sugerează că trebuie să reconsiderăm chiar de la început pesim istele lecţii pe care credeam că ni le-a dat istoria în acest secol.

22

2 Slăbiciunea statelor autoritare - 1 Criza actuală a autoritarism ului nu a început cu perestroika lui G orbaciov, sau o dată cu dărâm area Z idului B erlinului. A început în urm ă cu un deceniu şi jum ătate, o dată cu căderea mai m ultor guverne autoritare de dreapta din E uropa de Sud. în 1974 regim ul lui G aetano din Portugalia a fost înlăturat printr-o lovitură m ilitară. D upă o perioadă de instabilitate care risca să se transform e în război civil, socialistul M ârio Soares a fost ales prim -m inistru în aprilie 1976 şi de atunci ţara s-a bucurat de o paşnică guvernare dem ocrată. C oloneii, care guvernaseră G recia din 1967, au fost şi ci înlăturaţi în 1974, lăsând locul regim ului lui K aram anlis, ales dem ocratic. M oartea generalului F ranco în Spania, în 1975, a pregătit calea pentru trecerea atât de paşnică la dem ocraţie, doi ani mai târziu. A cestora li se adaugă cazul T urciei: arm ata a luat puterea în septem brie 1980, ca reacţie la terorism ul care devora ţara, dar s-a revenit la guvernarea civilă în 1983. D e atunci, în toate aceste ţări s-au ţinut în m od regulat alegeri libere, pluripartite. Transform area care a avut loc în Europa de Sud, în mai puţin de un deceniu, a fost uim itoare. înainte, aceste ţări erau considerate oile negre ale E uropei, condam ­ nate de tradiţiile lor religioase şi autoritariste să fie în afara curentului dem ocratic dom inant al evoluţiei europene occidentale. Şi totuşi, în anii ’80 fiecare dintre ele reuşise să realizeze tranziţia către o dem ocraţie care funcţiona şi era stabilă, într-atât de stabilă - poate cu excepţia T urciei - încât popoarele respective cu greu şi-ar fi putut im agina altă situaţie. O serie sim ilară de tranziţii către dem ocraţie au avut loc în A m erica Latină, în anii ’80. Ea a început în 1980 o dată cu reinstalarea guvernului dem ocratic ales în Peru, după 12 ani de guvernare m ilitară. în 1982, războiul In su lelo r F alkland/M alvine a grăbit căderea ju n tei m ilitare din A rgentina şi ascensiunea guvernului dem ocratic ales al lui A lfonsin. T recerea la dem ocraţie în A rgentina a fost rapid urm ată de schim bări asem ănătoare în toată A m erica Latină, regim urile m ilitare renunţând la putere, în U ruguay şi B razilia în 1983 şi, respectiv, 1984. La sfârşitul deceniului, regim ul dictatorial al lui Stroessner în Paraguay şi cel al lui P inochet în Chile se retrăseseră de la putere în favoarea guvernelor alese dem ocratic şi, la începutul lui 1990, chiar şi guvernul sandinist din N icaragua a pierdut în faţa coaliţiei conduse de V ioleta C ham orro în cadrul alegerilor libere. M ulţi observatori au avut mai puţină încredere în stabilitatea noilor dem ocraţii latino-am ericane decât în cea a dem ocraţiilor Europei de Sud. în această regiune, guvernele dem ocratice s-au tot succedat şi, practic, toate noile dem ocraţii erau într-o stare de criză econom ică acută, care se m anifesta m ai ales prin datorii externe. M ai m ult chiar, ţări ca Peru şi C olum bia trebuiau să facă faţă unor serioase problem e interne,

23

precum revoltele şi drogurile. T otuşi, aceste noi dem ocraţii s-au dovedit a fi uim itor de rezistente, ca şi cum experienţa anterioară a dictaturilor le-ar fi vaccinat îm po­ triva unei reveniri la guvernarea m ilitară. O ricum , realitatea este că, de la nivelul foarte scăzut al anilor ’70, când doar o m ână de ţări latino-am ericane erau d e­ m ocrate, la începutul anilor ’90, num ai C uba şi G uyana au răm as singurele în em isfera vestică, care nu au perm is organizarea unor alegeri libere. E voluţii com parabile au avut loc în A sia de Est. în 1986, dictatura lui M arcos a fost răsturnată în Filipine, la putere fiind adus, de valul popular, guvernul preşedintelui C orazon A quino. în anul urm ător, G eneralul Chun renunţa la putere în C oreea de Sud făcând posibilă alegerea lui Roh T ae W oo, ca preşedinte. Dacă sistem ul politic taiw anez nu fusese reform at într-un m od atât de radical, exista însă, dincolo de aparenţe, o stare de agitaţie în favoarea dem ocraţiei, după m oartea lui C hiang C hing-kuo, în ianuarie 1988. O dată cu trecerea unei m ari părţi din vechea gardă în partidul de guvernăm ânt, G uom indag, a sporit participarea altor sectoare ale societăţii taiw aneze în Parlam entul N aţional, incluzând m ulţi taiw anezi de baştină. Şi, în cele din urm ă, guvernul autoritar al B irm aniei a fost zguduit de frăm ântări pro-dem ocratice. în februarie 1990, guvernul dom inat de buri şi condus de F.W . de K lerk în A frica de S ud anunţa eliberarea lui N elson M andela şi scoaterea de sub interdicţie a Congresului N aţional A frican şi a Partidului C om unist Sud-A frican. El inaugura astfel o perioadă de negocieri asupra unei tranziţii către îm părţirea puterii între albi şi negri şi, în final, către o guvernare a m ajorităţii. P rivind retrospectiv, realizăm că noi nu am reuşit să vedem clar adâncim ea crizei în care se aflau regim urile dictatoriale, datorită unei credinţe eronate în capacitatea sistem elor autoritare de a se perpetua, sau în general, în viabilitatea statelor puternice. într-o dem ocraţie liberală, statul este, prin definiţie, slab: păs­ trarea unei sfere a drepturilor individuale înseam nă o strictă delim itare a puterii sale. D im potrivă, regim urile autoritare de dreapta sau de stânga au căutat să folosească puterea statului pentru a-şi însuşi dom eniul vieţii private şi a o controla în diverse scopuri - fie pentru a consolida puterea m ilitară, fie pentru a prom ova o ordine socială egalitaristă, sau pentru a determ ina o dezvoltare econom ică rapidă. C eea ce se pierdea pe planul libertăţii individuale, urm a să fie câştigat la nivelul interesului naţional. S lăbiciunea care a dus în m od fatal la prăbuşirea acestor state puternice a fost, în cele din urm ă, o lipsă a legitim ităţii - adică o criză la nivelul ideilor. Legitim itatea nu înseam nă justiţie sau drepturi luate în sens absolut; este un concept relativ, care există în percepţia subiectivă a oam enilor. T oate regim urile capabile de acţiune eficace trebuie să se bazeze pe un principiu al legitim ităţii.1 N u există dictator care să guverneze exclusiv “ prin forţă”, cum se spune de obicei despre H itler, de exem plu. U n tiran nu poate să-şi conducă prin forţă decât copiii, bătrânii sau probabil soţia, dacă este m ai p uternic decât ei, din punct de vedere fizic, dar nu este

24

deloc probabil ca el să poată dom ina mai m ult de doi, trei oam eni în felul acesta şi, în nici un caz, o naţiune de m ilioane de oam eni.2 C ând susţinem că un dictator ca H itler a guvernat „prin forţă", spunem de fapt că susţinătorii lui H itler, Partidul N azist, G estapo-ul şi W ehrm acht-ul aveau capacitatea de a intim ida fizic restul populaţiei. D ar ce-i făcea pe aceştia să-i fie loiali lui H itler? în m od cert nu capacitatea lui de a-i intim ida fizic: loialitatea lor se baza, în cele din urm ă, pe credinţa lor în legitim itatea autorităţii sale. A paratele de securitate pot fi, ele însele, dom inate prin intim idare dar, la un anum it nivel al sistem ului, dictatorul trebuie să aibă subordonaţi loiali, care cred în autoritatea sa legitim ă. La fel şi în cazul celui mai de jo s şi mai corupt şe f m afiot: el nu ar fi un „capo" dacă „fam ilia" sa nu i-ar accepta din anum ite m otive „legitim itatea". D upă cum explică Socrate în R epublica lui Platon, chiar într-o ceată de tâlhari, trebuie să existe un principiu al dreptăţii care să le perm ită să-şi îm partă prada. A stfel legitim itatea joacă un rol crucial chiar în cazul celei mai injuste şi barbare dictaturi. Ceea ce nu înseam nă că un regim are nevoie să-şi stabilească o autoritate legitim ă la nivelul m ajorităţii populaţiei, pentru a putea să supravieţuiască. E xistă num eroase exem ple contem porane de regim uri dictatoriale care sunt efectiv urâte de mari părţi ale populaţiei dar care au reuşit să se m enţină la putere decenii întregi; cum este cazul regim ului A law i, din Siria sau al facţiunii Baath a lui Saddam H ussein, din Irak. Se înţelege de la sine că diversele junte m ilitare şi oligarhii din A m erica L atină au guvernat fără a avea un larg sprijin popular. Lipsa legitim ităţii în rândurile populaţiei nu im plică neapărat o criză de legitim itate a regim ului, dacă nu începe să afecteze elitele legate direct de acest regim şi mai ales pe cei care deţin m onopolul forţei de represiune, cum ar fi partidul de guvernăm ânt, forţele arm ate şi poliţia. C ând vorbim despre o criză de legitim itate, într-un sistem autoritar, de fapt, ne referim la o criză în cadrul acelor elite a căror coeziune este esenţială pentru ca regim ul să poată funcţiona. Legitim itatea unui dictator poate avea diverse surse: de la loialitatea personală din partea unei arm ate ghiftuite, până la o ideologie com plicată care să îi justifice dreptul de a guverna. în secolul nostru, cea mai im portantă încercare sistem atică de a stabili un principiu coerent de legitim itate a dreptei, nedem ocratic şi neegalitar, a fost fascism ul. F ascism ul nu a fost o doctrină „universală", ca liberalism ul sau com unism ul, având în vedere că nega existenţa unei naturi um ane com une sau egalitatea drepturilor oam enilor. U ltranaţionalism ul fascist susţinea, ca sursă funda­ m entală de legitim itate, rasa sau naţiunea, mai ales dreptul „raselor superioare", ca cea germ ană, de a conduce alte popoare. Forţa şi voinţa au fost ridicate deasupra raţiunii sau egalităţii şi considerate, prin ele însele, ca drepturi incontestabile de a guverna. Ideea nazistă care susţinea superioritatea rasei germ ane trebuia să fie dovedită activ prin conflictul cu alte culturi. D e aceea războiul era o condiţie mai degrabă firească, decât patologică.

25

Fascism ul nu a durat atât de m ult încât să ajungă să sufere o criză internă de legitim itate, ci a fost învins prin forţa arm elor. H itler şi ultimii săi colaboratori fideli au m urit în bunkerul de la Berlin, convinşi fiind până în ultim a clipă de justeţea cauzei naziste şi legitim itatea autorităţii lor. Interesul faţă de nazism a fost retrospectiv subm inat în ochii oam enilor, ca o consecinţă a acelei înfrângeri.3 H itler îşi susţinuse pretenţiile la legitim itate prom iţând cucerirea lumii; ceea ce au căpătat germ anii în schim b au fost devastarea ţării şi ocupaţia de către presupusele rase inferioare. Fascism ul era extrem de atrăgător nu doar pentru germ ani, ci şi pentru m ulţi alţii din lum ea întreagă, atâta vrem e cât se m anifesta doar prin parade la lum ina torţelor şi victorii fără vărsare de sânge, dar nu a mai avut nici un sens când m ilitarism ul său a fost dus până la capăt. Fascism ul suferea, am putea spune, de o contradicţie internă: chiar accentul pe care l-a pus pe m ilitarism şi război l-a condus inevitabil la un conflict autodestructiv cu sistem ul internaţional. Drept consecinţă, de la sfârşitul celui de-al doilea război m ondial, fascism ul nu a mai fost un rival ideologic serios pentru dem ocraţia liberală. B ineînţeles, ne-am putea întreba cât de legitim ar fi fascism ul astăzi, dacă H itler nu ar fi fost învins. D ar contradicţia internă a fascism ului era mai profundă decât posibilitatea înfrângerii m ilitare de către sistem ul internaţional. C hiar dacă H itler ar fi fost învingător, fascism ul şi-ar fi pierdut oricum raţiunea sa interioară de a fi, în pacea unui im periu universal, în care naţiunea germ ană nu s-ar mai fi putut afirma prin război şi expansiune. D upă înfrângerea lui H itler, nu a mai răm as, din partea dreptei, ca alternativă la dem ocraţia liberală, decât un grup obstinat dar, în cele din urm ă nesistem atic, de dictaturi m ilitare. M ajoritatea acestor regim uri nu aveau vreo intenţie mai am bi­ ţioasă decât păstrarea ordinii sociale tradiţionale, iar slăbiciunea lor principală a fost lipsa unei baze a legitim ităţii, plauzibile şi de durată. Nim eni nu a mai fost în stare să form uleze, aşa cum o făcuse H itler, o doctrină coerentă a naţiunii, care să ju stifice guvernarea autoritară perpetuă. T oate au trebuit să accepte p rin cip iu l dem ocraţiei şi al suveranităţii populare, argum entând că din diverse m otive, ţările lor nu erau încă pregătite pentru dem ocraţie, fie din cauza pericolului com unis­ m ului, al terorism ului sau din cauza proastei adm inistrări econom ice a regim ului dem ocratic precedent. Fiecare dintre ele a trebuit să se justifice ca fiind doar o guvernare de tranziţie până la revenirea, în cele din urm ă, la dem ocraţie.4 Slăbiciunea im plicată de lipsa unei surse coerente la legitim itate nu a dus totuşi la prăbuşirea rapidă sau inevitabilă a guvernelor autoritariste de dreapta. R egim urile dem ocratice din A m erica Latină şi din Europa de Sud au suferit de asem enea slăbiciuni în privinţa capacităţii lor de a face faţă unor serioase problem e sociale şi econom ice.5 Puţine dintre ele au fost în stare să creeze rapid prosperitatea eco­ nom ică şi în m ulte din ele terorism ul a făcut ravagii. D ar lipsa de legitim itate a devenit o sursă serioasă de slăbiciune pentru regim urile autoritare de dreapta atunci când - cum era cel mai adesea cazul - aceste regim uri se confruntau cu crize sau

26

eşecuri în dom eniul politicii. R egim urile politice legitim e se bucură de un capital de sim patie care le scuză greşelile pe term en scurt, sau chiar pe cele grave şi eşecul poate fi ispăşit prin schim barea prim ului m inistru sau a cabinetului. Pe de altă parte, în cazul regim urilor lipsite de legitim itate, eşecul antrenează, de obicei, chiar răsturnarea lor. Un exem plu în acest sens a fost Portugalia. D ictatura lui A ntonio de O liveira Salazar şi a succesorului său, M arcelo Caetano, avea o stabilitate de suprafaţă care i-a îndem nat pe unii observatori să descrie poporul portughez drept „pasiv, fatalist şi suferind de o tristeţe fără m a rg in i"/1Cum au făcut-o germ anii şi japonezii înaintea lor, portughezii au contrazis aşteptările observatorilor occidentali, care îi con­ siderau nepregătiţi pentru dem ocraţie. D ictatura lui C aetano s-a prăbuşit când propria sa arm ată s-a întors îm potriva lui şi a form at M ovim ento das F orcas A rm a d a s(M FA ).7 M otivul lor im ediat a fost intensificarea unui război colonial fără sorţi de izbândă în A frica, război care consum a un sfert din bugetul Portugaliei şi energiile unei m ari părţi din arm ata portugheză. T recerea la dem ocraţie nu a fost lină pentru că M FA -ul nu era, în nici un caz, form at doar din persoane cu idei dem ocratice. O parte im portantă a corpului ofiţeresc era sub influenţa rigidului Partid Com unist P ortughez, stalinist, al lui A lvaro Cunhal. D ar, spre deosebire de situaţia anilor ’30, centrul şi dreapta dem ocrată s-au dovedit neaşteptat de rezis­ tente: după o perioadă furtunoasă de dezordine socială şi politică, Partidul Socialist al lui M ârio Soares, un partid reform ist m oderat, a câştigat cu o m ajoritate relativă de voturi, în aprilie 1976. A ceasta s-a datorat, nu într-o m ică m ăsură, sprijinului acordat de diverse organizaţii străine, de la Partidul Social D em ocrat G erm an până la CIA. D ar sprijinul extern s-ar fi dovedit ineficient dacă Portugalia nu ar fi avut o societate civilă surprinzător de puternică - B iserică, partide politice, sindicate capabile să m obilizeze şi să determ ine un larg sprijin popular în favoarea dem o­ craţiei. Fascinaţia societăţii vest-europene de consum a ju c at de asem enea un rol im portant, după cum rem arca un observator: „M uncitorii... [care] ar fi putut să m eargă la dem onstraţii şi să strige lozinci ale revoluţiei socialiste... îşi cheltuiau banii pe haine, aparatură şi alte produse ale societăţii de consum occidentale, la al cărei nivel de trai aspirau."8 T recerea la dem ocraţie în Spania, în anul urm ător, a fost poate cel m ai bun exem plu, din ultim a vrem e, al eşecului legitim ităţii autoritarism ului. G eneralul Franco a fost, în m ulte privinţe, ultim ul exponent al conservatorism ului european al secolului al nouăsprezecelea care se sprijinea pe tron şi pe altar, acelaşi conser­ vatorism care pornise să înfrângă Revoluţia franceză. D ar conştiinţa catolică din Spania trecea printr-un dram atic proces de transform are, faţă de anii ’30: Biserica, în ansam blul ei, se liberalizase după cel de-al II-lea C onciliu ecum enic de la V atican şi părţi im portante ale catolicism ului spaniol adoptaseră dem ocraţia creştină a Europei occidentale. Nu num ai că B iserica spaniolă a descoperit că nu există conflict inevitabil între creştinism şi dem ocraţie, dar a început să-şi asum e, din ce

27

în ce mai m ult, rolul de apărător al drepturilor om ului şi de critic al dictaturii lui F ra n c o / A ceastă nouă conştiinţă s-a reflectat în O pus D ei, m işcarea tehnocraţilor laici catolici, m ulţi dintre ei intrând în adm inistraţie după 1957 fiind direct im plicaţi în liberalizarea econom ică ulterioară. A stfel, când a m urit Franco în noiem brie 1975, sectoare im portante ale regim ului său erau pregătite să accepte drept legitim e o serie de „pacte" negociate, care au desfiinţat pe cale paşnică toate instituţiile im portante ale regim ului franchist, au legalizat o opoziţie care cuprindea şi Partidul Com unist Spaniol şi au perm is alegeri pentru o constituantă, care avea să scrie o constituţie pe deplin dem ocratică. A ceasta nu s-ar fi putut întâm pla dacă elem entele im portante ale fostului regim (cel m ai im portant fiind regele Juan Carlos) nu ar fi considerat franchism ul ca un anacronism într-o Europă cu care Spania ajunsese să sem ene tot mai m ult, pe plan social şi econom ic.10 U ltim ul C ortes franchist a făcut un lucru uim itor: în noiem brie 1976, a prom ulgat, cu o m ajoritate copleşitoare de voturi, o lege care de fapt era propria sa sinucidere deoarece cerea ca urm ătorul C ortes să fie ales pe cale dem ocratică. Ca şi în Portugalia, populaţia spaniolă a asigurat baza fundam entală pentru dem ocraţie, sprijinind m işcarea dem ocrată de centru, mai întâi susţinând, în decem brie 1976, referendum ul pentru alegeri d em o­ cratice, iar apoi votând liniştită partidul de centru-dreapta al lui M ârio Soares, care a preluat puterea în iunie 1977. 1 In cazul revenirii dem ocraţiei, în G recia în 1974 şi în A rgentina în 1983, regim urile m ilitare din cele două ţări nu au fost înlăturate de ia putere prin forţă. E le au cedat în favoarea autorităţii civile datorită dezbinărilor care apăruseră în rândurile lor şi care reflectau o pierdere a încrederii în dreptul lor de a guverna. Ca şi în Portugalia, eşecul pe plan extern a fost cauza im ediat urm ătoare. C oloneii greci care au luat puterea în 1967 nu căutau o legitim itate care să nu se bazeze pe dem ocraţie, ei doar susţineau că pregăteau calea pentru reinstalarea unui sistem politic „sănătos" şi „regenerat".12 Regim ul m ilitar a devenit astfel vulnerabil când s-a discreditat prin sprijinirea tentativei grecilor ciprioţi de unificare cu G recia continentală fapt ce a dus la ocuparea Ciprului de către T urcia şi la posibilitatea unui război în toată regula.13 Scopul principal al juntei m ilitare care a preluat puterea în A rgentina de la preşedintele Isabella Peron în 1975, era de a scăpa societatea argentiniană de terorism ; a realizat aceasta printr-un război sângeros, subm inându-şi astfel principala raţiune de a fi. D ecizia juntei m ilitare de a invada insulele F alklands/M alvine a fost suficientă pentru a o discredita, prin provocarea unui război inutil, pe care nu avea cum să-l câştige.14 în alte cazuri, puternice guverne m ilitare s-au dovedit ineficiente în abordarea problem elor econom ice şi sociale pe care nici predecesorii dem ocraţiei nu reuşiseră să le rezolve. Regim ul m ilitar peruvian a cedat puterea unui guvern civil în 1980, fiind confruntat cu o criză econom ică ce avansa rapid, m om ent în care guvernul generalului Francisco M orales B erm udez vedea că nu face faţă unei serii de greve şi de problem e sociale insolubile.15 Regim ul m ilitar brazilian a guvernat într-o

28

perioadă de rem arcabilă prosperitate econom ică, din 1968 până în 1973, dar în faţa crizei m ondiale a petrolului şi a scăderii producţiei, conducătorii m ilitari ai B raziliei au descoperit că nu au nici un talent special pentru adm inistrarea econom iei. Când ultim ul preşedinte m ilitar, Joao F igueiredo, a renunţat la putere în favoarea unui preşedinte civil, ales, m ulţi dintre m ilitari au răsuflat uşuraţi şi chiar jenaţi din cauza greşelilor pe care le făcuseră.16 Regim ul m ilitar din U ruguay a luat puterea, iniţial pentru a purta un „război m urdar“ îm potriva insurgenţilor T upem aros, între anii 1973-1974. T otuşi, în U ruguay exista o tradiţie dem ocratică relativ puternică, acesta fiind probabil m otivul pentru care, în 1980, conducătorii m ilitari au supus unui plebiscit instituţionalizarea^guvernării lor m ilitare. Au pierdut, iar în 1983 au renunţat la putere de bunăvoie. Făuritorii sistem ului de apartheid din A frica de Sud, precum fostul prim -m inistru H.F. V crw oerd, negau prem isa liberală a unei egalităţi um ane universale j^i considerau că există o îm părţire şi ierarhie naturală în cadrul raselor om eneşti. A partheidul a încercat să realizeze o dezvoltare industrială a A fricii de Sud care să se bazeze pe exploatarea m uncii negrilor dar care, în acelaşi tim p, să îm piedice v enirea negrilor sud-africani în m ediul urban ca urm are firească a procesului de industrializare. U n asem enea efort de m anipulare socială a fost m onum ental prin am biţiile sale şi, privit retrospectiv, m onum ental de ridicol prin ţelul său fundam en­ tal: în 1981, aproape 18 m ilioane de negri au fost arestaţi, sub incidenţa aşanum itelor „legi ale perm iselor de circulaţie", pentru crim a de a dori să locuiască lângă locurile de m uncă. Im posibilitatea de a nesocoti legile econom iei m oderne dusese, la sfârşitul anilor ’80, la o revoluţie în m entalitatea burilor, care l-a făcut pe F.W . de K lerk, cu m ult înainte de a deveni preşedintele statului, să afirm e că „necesităţi econom ice cer prezenţa perm anentă a m ilioane de negri în zonele urbane" şi că „nu foloseşte la nim ic să ne aruncăm singuri p raf în ochi în problem a aceasta." 9 Pierderea legitim ităţii sistem ului de apartheid în rândul albilor s-a bazat, în final, pe ineficacitatea sa şi a dus la acceptarea de către o m are parte a populaţiei bure a unui nou sistem de guvernare, de îm părţire a puterii cu negrii. R ecunoscând toate diferenţele care există între aceste cazuri, s-a putut vedea o rem arcabilă asem ănare în procesele de trecere la dem ocraţie din Europa de Sud, A m erica Latină şi A frica de Sud. în afară de regim ul lui S om oza din N icaragua, nu a existat nici m ăcar un singur caz în care vechiul regim să fie silit să cedeze puterea în urm a unei răsturnări sau revoluţii vio len te."1 C eea ce a dus la schim barea regim urilor a fost decizia luată de bunăvoie de către cel puţin unii dintre m em brii vechiului regim de a renunţa la putere în favoarea unui guvern ales dem ocratic. D acă această retragere voită de la putere a fost întotdeauna provocată de câte o criză im ediată, ea a devenit posibilă, în cele din urm ă, datorită convingerii din ce în ce m ai puternice că dem ocraţia este singura sursă legitim ă de autoritate în lumea m odernă. O dată ce şi-au îndeplinit scopurile lim itate pe care şi le propuseseră elim inarea terorism ului, reinstaurarea ordinii sociale, oprirea haosului econom ic şi

29

aşa mai departe - reprezentanţii autoritarism ului de dreapta din A m erica Latină şi din Europa s-au găsit în im posibilitatea de a-şi justifica prezenţa în continuare la putere, şi-au pierdut încrederea în propria putere. Este dificil să ucizi oam eni în num ele tronului şi al altarului dacă regele însuşi nu vrea să fie m onarh, decât cu num ele, într-o ţară dem ocrată sau dacă B iserica este în prim ele rânduri ale luptei pentru drepturile om ului. Iată, deci, cât valorează acea convingere larg răspândită care susţine că „nim eni nu renunţă la putere de bunăvoie." Se înţelege, desigur, că vechii autoritarişti nu s-au convertit la dem ocraţie peste noapte, şi că ei au fost, de cele m ai m ulte ori, victim ele incom petenţei şi ale erorilor proprii. Nici generalul Pinochet în C hile, nici sandiniştii nicaraguani nu se aşteptau să piardă alegerile pe care le propuseseră ei înşişi. D ar răm âne un fapt de netăgăduit că până şi cei m ai conservatori dictatori considerau că au nevoie de cel puţin o spoială de legitim itate dem ocratică, pe care o puteau dobândi prin înscenarea unor alegeri. Şi în m ulte cazuri, abandonarea puterii de către oam enii puternici în uniform ă s-a făcut în condiţiile unui considerabil risc personal, având în vedere că prin aceasta ei îşi pierdeau posibilitatea de protecţie îm potriva răzbunării celor pe care îi prigoniseră. Probabil că nu este surprinzător că regim urile autoritare de dreapta au fost înlăturate de la putere de însăşi ideea de dem ocraţie. Puterea m ajorităţii statelor autoritare de dreapta era, de fapt, relativ lim itată când era vorba de econom ie şi societate în general. C onducătorii lor reprezentau grupări sociale tradiţionale, care erau m arginalizate tot m ai m ult în cadrul societăţilor lor, iar generalii şi coloneii care guvernau erau în general lipsiţi de idei sau de inteligenţă. D ar ce se poate spune despre acele puteri com uniste ale stângii? Nu cum va ele au redefinit chiar noţiunea de „stat autoritar" şi au descoperit o form ulă de autoperpetuare a puterii?

30

3 Slăbiciunea statelor autoritare - II sau Mâncând ananas pe Lună Ei bine, iată nişte fragmente din lucrarea unui elev de clasa a noua din Kuibîşev, scrisă nu mai demult de anii '60: „Suntem în 1981. Comunismul: comunismul este abundenţa bunăstării materiale şi culturale... întregul transport al oraşului este electrificat, întreprinderile poluante sunt deplasate în afara oraşului... Suntem pe Lună, ne plimbăm printre tufe de flori şi pomi fructiferi... “ Câţi ani au trecut de când am început să mâncăm ananas p e Lună ? Dacă măcar am apuca vreodată să ne săturam de roşii, aici pe Pământ! Andrei Nuikin, Albina şi idealul comunist T otalitarism ul este un concept folosit în O ccident, după cel de-al doilea război m ondial, pentru a descrie U niunea Sovietică şi G erm ania nazistă care erau nişte tiranii foarte diferite de autoritarism ele secolului nouăsprezece.2 H itler şi Stalin au redefinit noţiunea de stat autoritar prin însăşi îndrăzneala program elor lor sociale şi politice. D espotism ele tradiţionale ca cel din Spania lui Franco sau diversele dictaturi m ilitare din A m erica Latină nu au încercat niciodată să zdrobească „societatea civilă“ - adică acea sferă a societăţii care cuprinde interesele private ale oam enilor - ci doar să o controleze. Partidul Falangist al lui Franco şi m işcarea peronistă din A rgentina nu au reuşit să-şi dezvolte ideologii sistem atice şi nu au făcut decât nişte eforturi tim ide de a m odifica valorile şi atitudinile curente. D im potrivă, statul totalitar se baza pe o ideologie explicită care oferea o viziune atotcuprinzătoare asupra vieţii om ului. în încercarea sa de control „total“ al vieţii cetăţenilor, totalitarism ul a căutat să distrugă societatea civilă în întregim e. Din m om entul în care bolşevicii au pus m âna pe putere în 1917, statul sovietic a atacat sistem atic toate sursele de autoritate care ar fi putut să-i facă concurenţă în cadrul societăţii ruse, inclusiv partidele politice de opoziţie, presa, sindicatele, în tre­ prinderile private şi Biserica. D eşi la sfârşitul anilor ’30 mai răm ăseseră nişte instituţii purtând aceste num e, toate nu mai erau decât propriile lor um bre, or­ ganizate şi controlate în întregim e de regim . C eea ce a răm as nu era decât o societate ai cărei m em bri erau reduşi la condiţia de „atom i“ izolaţi, fără nici o legătură cu vreo „instituţie de m ediere" cu excepţia unui guvern atotputernic. Statul totalitar spera să rem odeleze om ul sovietic schim bându-i însăşi structura convingerilor şi valorilor prin controlul asupra presei, învăţăm ântului şi propagan­ dei. A cest control m ergea până la cele mai personale şi intim e relaţii ale fiinţei

31

um ane, la relaţiile de fam ilie. Tânărul Pavel M orozov, care şi-a denunţat părinţii poliţiei lui Stalin, a fost dat exem plu m ultă vrem e de către regim drept un copil sovietic m odel. D upă cum spune M ihail H eller: „R elaţiile um ane care com pun edificiul societăţii - fam ilia, religia, docum entele istorice, lim ba - sunt vizate pe m ăsură ce societatea este atom izată sistem atic şi m etodic, iar legăturile apropiate ale individului sunt înlocuite cu altele alese pentru el şi aprobate de stat. R om anul lui K en K esey din 1962, Z bor deasupra unui cuib d e cuci, oferă o im agine a acestei aspiraţii totalitare. Subiectul cărţii se învârteşte în jurul pen ­ sionarilor unui ospiciu, care duc o viaţă de o stupiditate infantilă, sub ochii unei tiranice Sore Şefe. Eroul rom anului, M cM urphy, încearcă să-i salveze, încălcând regulam entul şi conducându-i, în cele din urm ă, spre libertate. D ar el descoperă că nici unul dintre cei internaţi nu este ţinut aici îm potriva voinţei sale; în final, toţi se tem de lum ea din afară şi răm ân încarceraţi de bunăvoie, într-o relaţie de depen­ denţă, dar o relaţie sigură, faţă de Sora Şefă. A cesta era deci scopul esenţial al totalitarism ului: nu doar să-l priveze pe noul om sovietic de libertate, ci să-l facă să se team ă de ea, în favoarea securităţii şi să afirm e cât de bune sunt lanţurile sale, chiar şi atunci când lipseşte constrângerea. M ulţi au crezut că eficacitatea totalitarism ului se sprijinea pe tradiţiile autoritariste ale poporului rus anterioare bolşevism ului. Un punct de vedere european asupra ruşilor, foarte răspândit în secolul nouăsprezece, a fost ilustrat de călătorul francez Custine, care îi caracteriza ca fiind o rasă „zdrobită de sclavie, [care] lua în serios num ai teroarea şi am biţia."4 încrederea O ccidentului în stabilitatea com unis­ mului sovietic se baza pe convingerea, mai m ult sau mai puţin conştientă, că ruşii nu erau interesaţi de dem ocraţie sau pregătiţi pentru ea. în definitiv, regim ul sovietic nu le-a fost im pus de către o putere externă în 1917, aşa cum s-a întâm plat în Europa de Est după cel de-al doilea război m ondial şi el a supravieţuit şase-şapte decenii după R evoluţia bolşevică, trecând prin perioade de foam ete îngrozitoare, revoltă şi invazie. T oate acestea sugerau că sistem ul câştigase o oarecare legitim itate în rândul populaţiei în general şi, în m od cert, în cadrul elitelor conducătoare, reflectând înclinaţiile fireşti ale populaţiei spre autoritarism . A stfel, dacă obser­ vatorii occidentali erau gata oricând să recunoască dorinţa poporului polonez de a răsturna com unism ul în clipa în care i s-ar fi oferit ocazia, nu acelaşi lucru era susţinut şi în cazul ruşilor. Ei erau, altfel spus, pensionarii m ulţum iţi ai ospiciului, prizonieri nu din cauza zăbrelelor şi căm ăşilor de forţă, ci din pricina propriei dorinţe de securitate, ordine, autoritate şi a altor avantaje pe care regim ul le azvârlise după gratii, cum ar fi grandoarea im periului şi statutul de supraputere. Puternicul stat sovietic autoritar părea foarte puternic într-adevăr şi aceasta mai ales în com petiţia strategică planetară cu Statele Unite. E xista credinţa că statul totalitar nu numai că se putea perpetua la nesfârşit, dar se putea răspândi şi reproduce în lum ea întreagă asem eni unui virus. Când co ­ m unism ul a fost exportat în G erm ania de Est, C uba, V ietnam sau Etiopia, el a sosit

32

îm preună cu un partid de avangardă, ministere centralizate, un aparat poliţienesc şi o ideologie adecvată pentru a dirija toate aspectele vieţii. A ceste instituţii păreau să fie eficace indiferent de tradiţiile naţionale şi culturale ale ţărilor în cauză. Ce s-a întâm plat cu acest m ecanism de autoperpetuare a puterii? Anul 1989 - aniversarea bicentenară a Revoluţiei franceze şi a ratificării constituţiei Statelor U nite - a m arcat prăbuşirea definitivă a com unism ului ca factor activ în istoria lumii. De la începutul anilor ’80, ritmul schim bării a fost atât de rapid şi continuu în lumea com unistă încât, uneori, avem tendinţa să considerăm schim barea ca de la sine înţeleasă şi neglijăm im portanţa a ceea ce s-a întâm plat. De aceea, ar fi util să trecem în revistă principalele evenim ente care jalonează această perioadă: • La începutul anilor ’80, conducătorii com unişti chinezi au început să le perm ită ţăranilor, care constituiau 80% din populaţie, să-şi cultive şi să-şi vândă propriile produse alim entare. De fapt, agricultura era astfel decolcctivizată şi începeau să reapară relaţiile capitaliste de piaţă, nu numai în zona rurală ci şi în industria urbană. • în 1986, presa sovietică a început să publice articole critice la adresa crim elor erei staliniste, subiect care nu mai fusese supus discuţiei de la înlăturarea lui H ruşciov la începutul anilor ’60. Libertatea presei s-a extins rapid, tabuurile fiind încălcate unul după altul. în 1989, G orbaciov şi restul conducerii sovietice puteau fi atacaţi deschis în presă şi în 1990 şi 1991 aveau loc, în toată U niunea Sovietică, mari dem onstraţii în care i se cerea să dem isioneze. • în m artie 1989, s-au organizat alegeri pentru un C ongres al D eputaţilor Poporului şi un Soviet Suprem având o nouă structură. A lte alegeri au urm at anul urm ător în fiecare dintre cele 15 republici com ponente ale U RSS-ului şi la nivel local. Partidul C om unist a încercat să aranjeze aceste alegeri în favoarea sa, dar nici aşa nu a putut îm piedica faptul că un num ăr de parlam ente locale să ajungă sub controlul deputaţilor necom unişti. • în prim ăvara lui 1989, Beijingul a fost ocupat tem porar de zeci de mii de studenţi care cereau să se pună capăt corupţiei şi să se instaureze dem ocraţia în China. A ceste m anifestaţii au fost reprim ate cu brutalitate de arm ata chineză în iunie, dar nu înainte ca studenţii să pună public sub sem nul întrebării legitim itatea Partidului C om unist C hinez. • în februarie 1989, A rm ata R oşie s-a retras din A fganistan. A ceasta, după cum s-a dovedit mai târziu, avea să fie prim a dintr-o serie de retrageri. • La începutul lui 1989, reform atorii din Partidul Socialist M aghiar au anunţat organizarea de alegeri libere m ultipartite pentru anul urm ător. în aprilie 1989, în urma unei m ese rotunde, s-a ajuns la un acord care a dus la îm părţirea puterii între Partidul M uncitoresc Polonez şi Sindicatul Solidaritatea. Ca rezultat al alegerilor pe care com uniştii polonezi au încercat în zadar să le falsifice - în iulie puterea a fost preluată de un guvern form at din m em brii Solidarităţii.

33

• în iulie şi august 1989, zeci şi, mai târziu, sute de m ii deest-germ ani au început să fugă în G erm ania de Vest, conducând la o criză care a dus rapid la dărâm area Zidului Berlinului şi prăbuşirea statului est-germ an. • Prăbuşirea statului est-germ an a declanşat căderea regim urilor com uniste din Cehoslovacia, B ulgaria şi Rom ânia. Până la începutul lui 1991, toate fostele ţări com uniste din Europa de Est, inclusiv A lbania şi principalele republici ale Iugo­ slaviei organizaseră deja alegeri m ultipartite, acceptabil de libere. Iniţial, co m u ­ niştii au fost scoşi din funcţii de peste tot, cu excepţia R om âniei, Serbiei şi A lbaniei, în tim p ce în B ulgaria guvernul com unist ales a fost curând obligat să renunţe la putere.5 Baza politică a Pactului de la V arşovia a dispărut şi forţele sovietice au început să se retragă din Europa de Est. • în ianuarie 1990, a fost revocat A rticolul 6 al Constituţiei Sovietice care garanta „rolul conducător" al Partidului Com unist. • în urm a abolirii A rticolului 6, în URSS s-au înfiinţat un num ăr de partide politice care au ajuns la putere în câteva republici sovietice. Cel mai uim itor fapt a fost alegerea lui Boris Elţîn, în prim ăvara lui 1990, în funcţia de preşedinte al Republicii Ruse, care ulterior a părăsit Partidul C om unist îm preună cu mulţi dintre suporterii săi din Parlam entul Rus. A cest grup a fost cel care a început să pledeze pentru refacerea proprietăţii private şi a pieţelor. • Parlam entele liber alese din fiecare republică unională, inclusiv Rusia şi U craina, şi-au declarat „suveranitatea" în cursul anului 1990. Parlam entele statelor baltice au m ers m ult mai departe, declarându-şi independenţa totală faţă de U niunea Sovietică, în m artie 1990. A ceasta nu a dus la o represiune im ediată, cum au crezut m ulţi, ci la o luptă pentru putere în interiorul Rusiei cu scopul de a păstra sau renunţa la vechea U niune. • în iunie 1991, Rusia a organizat prim ele sale alegeri dem ocratice com plet libere şi l-a ales pe Elţîn preşedinte al Federaţiei R use. A ceasta reflecta transm iterea rapidă a puterii, de la M oscova la periferie. • în august 1991, o lovitură de stat pusă la cale de un grup de com unişti îm potriva lui G orbaciov a eşuat. A ceasta s-a datorat în parte incom petenţei conspiratorilor şi lipsei lor de hotărâre, dar şi unei uim itoare explozii de entuziasm popular conduse de Boris Elţîn în sprijinul instituţiilor dem ocratice, şi aceasta din partea poporului sovietic, considerat pasiv şi supus autorităţii. Un observator lucid al comunismului din anul 1980 nu ar fi considerat nici unul din aceste evenimente ca probabil în deceniul ce avea să urmeze. Acest raţionament se baza pe opinia că oricare din aceste evoluţii ar fi subminat un element-cheie al puterii totalitare comuniste, dând astfel o lovitură mortală sistemului în ansamblu. Şi, întradevăr cortina finală a căzut când vechiul URSS s-a dizolvat şi partidul comunist a fost interzis în Rusia, în urma eşecului loviturii din august 1991. De ce, totuşi, au fost contrazise aceste aşteptări şi ce anum e explică extraordinarele slăbiciuni ale acestui stat autoritar, care ni s-a dezvăluit o dată cu apariţia perestroikăi?

34

Slăbiciunea esenţială, a cărei gravitate a scăpat atenţiei observatorilor occiden­ tali, era de natură econom ică. Eşecul econom ic era mult mai greu de tolerat, în cadrul sistem ului sovietic, pentru că regim ul însuşi îşi argum enta pretenţiile la legitim itate pe capacitatea sa de a oferi poporului un înalt nivel de trai. Oricât nc-ar fi de greu să ne am intim acum , prosperitatea econom ică a fost efectiv punctul forte al statului sovietic până la începutul anilor ’70: între 1928 şi 1955, Produsul Naţional Brut sovietic a crescut de la o rată anuală de 4,4 la 6,3 procente şi a mai crescut încă pe jum ătate, la fel de repede ca PNB al Statelor U nite în urm ătoarele două decenii, făcând plauzibilă am eninţarea lui H ruşciov de a ajunge din urmă şi apoi de a îngropa Statele U nite.6 Dar, pe la m ijlocul anilor ’70, această rată de creştere scăzuse Ia un nivel estim at de CIA între 2,0 şi 2,3 procente pe an între 1975 şi 1985. Există din ce în ce mai m ulte probe că aceste cifre supraestim au creşterea considerabil, neluând în calcul inflaţia; diverşi econom işti sovietici reform işti au afirm at că rata creşterii econom ice în această perioadă a fost 0,6 până Ia 1,0 procente, sau chiar zero.7 Stagnarea creşterii PNB, com binată cu sporirea chel­ tuielilor pentru apărare cu 2-3 procente la începutul anilor ’80, însem na de fapt că econom ia civilă dădea înapoi într-un ritm apreciabil în deceniul anterior venirii lui G orbaciov la putere.8 O ricine a stat într-un hotel sovietic sau a făcut cum părături într-un m agazin universal sovietic sau a m ers la ţară unde există cea mai jalnică sărăcie, trebuie să-şi fi dat seam a că existau problem e econom ice foarte grave, care nu erau reflectate pe de-a întregul în statisticile oficiale. D e unde se vede cât de im portant era felul în care era interpretată criza econom ică. La sfârşitul anilor ’80, s-a petrecut o uim itoare revoluţie intelectuală în cadrul instituţiei econom ice sovietice. V echea gardă brejnevistă a fost înlocuită, în num ai trei-patru ani de la venirea la putere a Iui G orbaciov, cu econom işti reform işti ca A bel A ganbeghian, N icolai Petrakov, Stanislav Şatalin, O leg B ogom olov, L eonid A lbakin, G rigori Y avlinsky şi N ikolai S m elev.T o ţi aceştia au înţeles - chiar şi im perfect uneori, dacă nu total - principiile de bază ale teoriei econom ice liberale şi erau convinşi că la originea declinului econom ic al URSS era sistem ul sovietic de adm inistrare planificată şi centralizată.9 Totuşi, ar fi o greşeală să interpretăm evoluţia ulterioară a perestroikăi numai în termenii unor imperative econom ice.10 După cum sublinia chiar Gorbaciov, în 1985, Uniunea Sovietică nu era într-o situaţie de criză, ci într-una de „precriză“ . Alte state trecuseră prin dificultăţi economice mult mai grave. în timpul crizei (din 1929), de exemplu, P.N.B.-ul Statelor Unite ale Americii a scăzut cu aproape o treime, dar aceasta nu a dus la o discreditare generală a sistemului american. Gravele slăbiciuni ale economiei sovietice fuseseră deja recunoscute şi exista o gam ă întreagă de reforme tradiţionale care ar fi putut fi încercate pentru oprirea declinului.11 Pentru înţelegerea adevăratelor slăbiciuni ale statului sovietic, însă, problem a econom ică trebuie pusă în contextul unei crize mai am ple, aceea a legitim ităţii sistem ului în general. Eşecul econom ic a fost doar unul dintre num eroasele eşecuri

35

ale sistem ului sovietic, care a avut rolul de catalizator în respingerea sistem ului ideologic şi expunerea slăbiciunii sale structurale profunde. Eşecul fundam ental al totalitarism ului a fost acela de a nu fi reuşit să controleze gândirea supuşilor săi. D upă cum s-a dovedit, cetăţenii sovietici au reuşit, în tot acest tim p, să-şi păstreze capacitatea de a gândi singuri. M ulţi dintre ei înţelegeau, în ciuda anilor de propagandă guvernam entală, că guvernul îi minţea. Ei nu au uitat suferinţele îndurate sub stalinism . Fiecare fam ilie pierduse efectiv m em bri sau prieteni în tim pul colectivizării, ai M arii Terori din anii ’30, sau în tim pul războiului, ale cărui pierderi fuseseră m ult sporite de greşelile de politică externă, com ise de Statyn. Ei ştiau că aceste victim e fuseseră persecutate pe nedrept şi că sistem ul sovietic nu-şi asum ase niciodată răspunderea pentru aceste crim e îngrozitoare.' O am enii au mai înţeles că un nou tip de clasă apăruse în această presupusă societate fără clase, o clasă de funcţionari de partid care erau la fel de corupţi şi privilegiaţi ca cei din vechiul regim , dar m ult mai ipocriţi. Ca o dovadă în sensul acesta să ne gândim la utilizarea unor cuvinte, în Uniunea Sovietică a lui Gorbaciov, de exemplu „democratizare" (dem ocratizară) folosită tot timpul de Gorbaciov pentru a-şi defini propriile scopuri. Bineînţeles că Lenin susţinea că Uniunea Sovietică a realizat o formă mai adevărată de democraţie prin dictatura partidului decât democraţiile „formale" din Occident. Şi totuşi nimeni în Uniunea Sovietică contemporană, care foloseşte termenul „democraţie", nu-şi face vreo iluzie că acesta ar însemna altceva decât democraţia occidentală, deci nu centralismul leninist, în mod similar, pentru sovietici, termenul „econom ic" (ca în „consideraţii econom ice” sau „optim din punct de vedere econom ic") înseamnă astăzi „eficient", după cum îl definesc legile capitaliste ale cererii şi ofertei. Şi o mulţime de tineri sovietici, aduşi la disperare de deteriorarea calităţii vieţii în URSS, spun că singura lor dorinţă este să trăiască într-o ţară „normală", adică într-o democraţie liberală, nedeformată de ide­ ologia marxist-leninistă. După cum îmi spunea o prietenă din URSS în 1988, cu greu şi-a mai convins copiii să îşi facă lecţiile de vreme ce „toată lumea ştia" că democraţia înseamnă că „poţi face tot ce vrei". Un aspect mai important ar fi că cei nemulţumiţi nu erau numai în rândurile victimelor sistemului, ci şi printre beneficiarii lui. Aleksandr Iakovlev, membru în Politburo între 1986 şi 1990, cel care a fost creatorul politicii de glasnost, Eduard Şevardnadze, ministrul de externe care a formulat politica „noii gândiri" şi Boris Elţîn, preşedintele Rusiei, toţi şi-au petrecut o parte din carieră chiar în inima partidului comunist. La fel ca şi membrii Cortesului franchist sau generalii argentinieni şi greci care au renunţat de bunăvoie la putere, aceştia ştiau că există o maladie gravă profund înrădăcinată în sistemul sovietic şi au fost puşi în poziţii de mare răspundere unde puteau face ceva. Acţiunile reformiste de la sfârşitul anilor ’80 nu au fost impuse în Uniunea Sovietică din afară, deşi competiţia cu Statele Unite accentua nevoia de reformă. Ele au apărut ca rezultat al unei crize de încredere pe plan intern, care contaminase o mare parte a elitei sovietice de-a lungul generaţiei precedente.

36

Subm inarea legitim ităţii sistem ului nu fusese plănuită dinainte, dar nu s-a petrecut nici peste noapte. Iniţial, G orbaciov s-a folosit de glasnost şi de dem o­ cratizare pentru a-şi consolida poziţia de conducător, iar mai târziu pentru a m obiliza opoziţia populară îm potriva birocraţiei econom ice adânc înrădăcinate. Făcând aceasta, el nu se abătea de la tactica lui H ruşciov din anii ’St).1- D ar aceste acte iniţiale de liberalizare politică, mai m ult sim bolice, au ajuns curând să aibă o viaţă proprie şi au devenit schim bări dorite pentru propria lor raţiune de a fi. A pelul iniţial al lui G orbaciov la susţinerea glasnostuiui şi perestroikăi a atins o coardă sensibilă în rândul m ulţim ii de intelectuali, care nu mai trebuia să fie lăm urită în privinţa defectelor sistem ului. Şi s-a dovedit că nu exista decât un anum it tip de criterii după care vechiul sistem era evaluat şi considerat un fiasco: şi anum e acelea ale dem ocraţiei liberale, adică productivitatea econom iei de piaţă şi libertatea politicii dem ocratice.13 Poporul sovietic, um ilit de către conducătorii săi şi dispreţuit nu num ai de restul Europei ci şi de propriii săi intelectuali, care-1 considerau drept un com plice pasiv al autoritarism ului, a contrazis aşteptările tuturor. După 1989, societatea civilă a început să se reconstituie, ridicându-se din ţărâna totalitarism ului şi form ând zeci de mii de noi asociaţii - partide politice, sindicate m uncitoreşti, ziare noi, cluburi ecologiste, societăţi literare, biserici, grupări naţionaliste şi altele de acelaşi fel. Presupusa acceptare de către poporul sovietic a legitim ităţii vechiului contract social autoritarist a fost contrazisă de către im ensele m ajorităţi care, de câte ori au avut ocazia, au votat îm potriva vechiului aparat com unist. D ovada cea mai bună a m aturităţii politice a poporului rus a fost alegerea unui Boris Elţîn ca preşedinte în cadrul prim elor alegeri dem ocratice - şi nu a unui dem agog sem ifascist ca Slobodan M iloşevici în Serbia sau a unui dem ocrat şovăielnic ca G orbaciov. A ceastă m aturitate a fost dem onstrată în continuare când poporul rus s-a ridicat la chem area lui Elţîn pentru a-i apăra noile instituţii dem ocratice îm potriva loviturii de stat a conservatorilor în august 1991. Exact ca şi est-europenii înaintea lor, ei s-au dovedit a nu fi inerţi şi dezbinaţi, ci gata să-şi apere dem nitatea şi d repturile.14 O atât de m asivă pierdere a iluziilor în privinţa credibilităţii, care ar fi trebuit să se afle la baza sistem ului sovietic, nu putea trece peste noapte, ceea ce ne sugerează că totalitarism ul ca sistem a eşuat cu m ult înaintea anilor ’80. Şi într-adevăr, începutul sfârşitului totalitarism ului poate fi localizat cu m ult înainte, în perioada de după m oartea lui S talin în 1953, când regim ul a încetat să mai folosească teroarea, fără nici o discrim inare.15 D upă aşa-zisa „cuvântare secretă" a lui H ruşciov în 1956 şi închiderea G ulagului lui Stalin, regim ul nu se mai putea baza pe constrângerea pură pentru a-şi aplica politica şi era necesar, din ce în ce mai m ult, să recurgă la procedee de adem enire, cooptare şi m ituire pentru a-i câştiga pe oam eni de partea lui. Renunţarea la vechea teroare era într-un anum it sens inevitabilă, pentru că în sistem ul stalinist, nim eni, nici m ăcar vreunul din m em brii conducerii, nu se putea sim ţi în siguranţă - nici şefii poliţiei staliniste Iezov şi Beria,

37

care au fost am ândoi executaţi, nici m inistrul de externe M olotov, a cărui soţie a fost trim isă în G ulag, nici succesorul său H ruşciov, care descria foarte convingător cum o anum ită privire a lui Stalin putea să facă pe un m em bru al Politburo-ului să se team ă pentru viaţa sa - nici chiar Stalin însuşi, căruia îi era tot timpul frică de com ploturi. De aceea dem olarea acestui sistem de teroare atât de periculos pentru cei care-1 practicau a devenit aproape obligatorie o dată ce m oartea lui Stalin le-a perm is celor din conducere s-o facă. D ecizia regim ului sovietic de a nu mai ucide nonselectiv a m odificat raportul de forţe dintre stat şi societate în favoarea celei din urmă şi din acel m om ent statul sovietic nu a mai putut controla toate aspectele vieţii sovietice. Cererea co n ­ sum atorilor, bursa neagră sau aparatele politice locale nu mai puteau fi pur şi sim plu zdrobite sau m anipulate. Intim idarea de către poliţie a răm as o arm ă puternică a statului, dar era deseori ţinută în um bră şi a trebuit să i se adauge şi alte instrum ente politice cum ar fi prom isiunea m ai m ultor bunuri de larg consum . înainte de venirea la putere a lui G orbaciov, nu mai puţin de 20% din Produsul Naţional Brut era produs sau filtrat prin bursa neagră, total în afara controlului planificării centrale. O dovadă a slăbirii controlului central a fost apariţia unui num ăr de „m afii“ în republicile din afara Rusiei în perioada 1960-1970, cum a fost cazul rău fam atei „m afii a bum bacului" care a prosperat în Uzbekistan sub conducerea lui Raşidov, primul secretar al partidului com unist. Protejat de relaţia sa personală cu preşedin­ tele Brejnev, cu G alina, fiica lui Brejnev şi cu soţul ei, Ciurbanov (care ocupa un loc im portant în cadrul poliţiei din M oscova), Raşidov a fost în stare să conducă un im periu birocratic corupt tim p de mulţi ani. A ceşti înalţi funcţionari au reuşit să falsifice registrele asupra producţiei de bum bac din republică, canalizând uriaşe beneficii în conturi bancare personale şi conducând organizaţia locală de partid fără nici un fel de supraveghere din partea M oscovei. D iverse mafii au proliferat în toată societatea sovietică în această perioadă, în prim ul rând în republicile din afara Rusiei dar şi în oraşe ca M oscova şi Leningrad. Un asem enea sistem nu poate fi considerat totalitar; nici m ăcar nu este vorba de o form ă diferită de autoritarism precum cel dictatorial din A m erica Latină. Probabil că cea mai potrivită etichetă pentru U niunea Sovietică şi Europa de Est în epoca lui Brejnev este cea folosită de V ăclav H avel, care le-a num it „posttotalitare", arătând că deşi acestea nu mai erau sângeroasele state poliţieneşti ale anilor ’30 şi ’40, ele se aflau încă sub influenţa practicilor totalitare anterioare.16 T otalitarism ul nu a putut ucide total ideea de dem ocraţie în aceste societăţi, dar m oştenirea sa constituia un obstacol în calea dem ocratizării lor ulterioare. Totalitarism ul a eşuat de asem enea în Republica Populară Chineză şi în ţările Europei de Est. C ontrolul guvernam ental asupra econom iei chineze nu a fost niciodată atât de com plet ca în U RSS, cam un sfert din econom ie neintrând niciodată în sfera planului naţional. Când D eng X iaoping a orientat ţara în sensul reform ei econom ice în 1978, m ulţi chinezi mai aveau încă am intirea vie a pieţelor

38

şi întreprinderilor din anii ’50, aşa că probabil nu este surprinzător că au ştiut să profite de liberalizarea econom ică din deceniul urm ător. Deşi pretindea că este continuatorul Iui M ao şi al m arxism -lcninism ului, D eng practic a restabilit pro­ prietatea privată în zona rurală şi a deschis ţara econom iei capital iste internaţionale. Iniţierea reform ei econom ice a însem nat o recunoaştere neîntârziată şi lucidă din partea conducerii com uniste a eşecului planificării socialiste centralizate. Un stat totalitar care perm ite un sector privat extins nu mai este prin definiţie totalitar. Societatea civilă - sub form a unor organizaţii de afaceri apărute spontan, a unor întreprinzători, a unor societăţi neoficiale şi aşa mai departe - s-a regenerat rapid în China în atm osfera de relativă libertate care a dom inat din Î9 7 8 până la represaliile din 1989. C onducerea chineză şi-a dat seam a că îşi putea garanta legitim itatea mai degrabă devenind agentul m odernizării şi reform ei în China decât apărând cu încăpăţânare doctrina m arxistă. D ar legitim itatea era la fel de greu de dobândit ca şi în cazul U niunii Sovietice. M odernizarea econom ică im punea o deschidere a societăţii chineze faţă de idei şi influenţe din afara ţării; presupunea trecerea puterii de la stat asupra societăţii civile; oferea posibilitatea corupţiei şi a altor abuzuri sociale care sunt greu de corectat în cadrul sistem elor politice m onopartide; şi a creat o tot mai num eroasă elită instruită şi cosm opolită în oraşele m ari, aceasta funcţionând ca o clasă m ijlocie. Copiii acesteia din urm ă au fost cei care au organizat m işcările de protest care au început în Piaţa T ienanm en în aprilie 1989 la aniversarea m orţii lui Hu Y ao b an g .17 A ceşti studenţi, dintre care unii studiaseră în O ccident şi care se fam iliarizaseră cu practicile politice din afara Chinei, erau nem ulţum iţi de reform ele disproporţionate care lăsau o considerabilă libertate econom ică, dar nici un fel de libertate politică. A existat şi părerea că protestele studenţeşti din Piaţa T ienanm en au fost mai puţin expresia unei dorinţe spontane de participare politică cât reflectarea luptei pentru putere ce se dădea pentru m antaua lui D eng între Z hao Z iyang şi Li P en g .18 S-ar putea să fie aşa: Z hao era m ult mai înţelegător faţă de studenţii care protestau decât restul conducerii chineze şi a făcut o încercare disperată de a se salva apelând la ei înainte de represaliile din 4 iu n ie.19 C hiar dacă protestele au fost rezultatul unei m anipulări de sus, asta nu înseam nă că ele nu erau expresia unei profunde nem ulţum iri în cadrul societăţii chineze faţă de sistem ul politic existent. D e altfel, succesiunea este un punct vulnerabil al tuturor aşa-ziselor totalitarism e. N eexistând nici un m ecanism constituţional general acceptat pentru succesiunea la putere, pretendenţii la putere sunt tentaţi în m od constant să folosească cartea reform ei ca m ijloc de a-şi depăşi rivalii. D ar m izând pe această carte, se declanşează noi forţe şi atitudini în societâte şi ele scapă controlului celui care le m anipulează. D upă evenim entele din 1989, China a devenit un stat asiatic autoritar care nu se deosebeşte de celelalte regim uri autoritare ale regiunii. Nu are legitim itate pe plan intern pentru o m are parte a elitei sale, mai ales în rândul tinerilor, care într-o zi vor m oşteni ţara şi nu este călăuzită de o ideologie coerentă. R epublica Populară

39

C hineză nu va mai servi drept model pentru revoluţionarii din lumea întreagă, ca pe vrem ea lui M ao, mai ales atunci când este com parată cu prosperele state capitaliste ale zonei asiatice. Nu mai devrem e de vara lui 1989, când abia începea criza refugiaţilor est-germani, m ulţi occidentali presupuneau că socialism ul se înrădăcinase în G erm ania de Est şi în alte părţi ale Europei Răsăritene şi că o dată ce acestea îşi vor căpăta libertatea, popoarele lor vor alege o alternativă de stânga „um ană" care să nu fie nici com unism , nici dem ocraţie capitalistă. Presupunerea lor s-a dovedit a fi o iluzie totală. Eşecul totalitarism ului în Europa R ăsăriteană, unde instituţiile com uniste au fost im puse cu forţa unor populaţii refractare, a survenit mult mai repede decât în U niunea Sovietică sau în China. Aceasta poate că n-ar fi trebuit să surprindă pe nim eni. Societatea civilă nu a fost distrusă într-o m anieră atât de radicală peste tot ci în funcţie de ţara în cauză: de exem plu, în Polonia agricultura nu a fost colectivizată ca în regiunile învecinate din U craina şi B ielorusia, iar Biserica a răm as mai m ult sau mai puţin independentă. în plus, faţă de toate m otivele pe care le avea populaţia sovietică pentru a respinge valorile com uniste, forţa naţionalis­ mului local a ajutat să se păstreze vie am intirea societăţii precom uniste şi i-a permis regenerarea rapidă, după revoluţiile de la sfârşitul anilor ’80. Când sovieticii au lăsat să se înţeleagă că nu vor interveni pentru a-şi sprijini aliaţii locali din Europa de Est, singurul rezultat surprinzător a fost dem oralizarea totală a aparatelor com uniste din toate ţările est-europene şi faptul că aproape nim eni din vechea gardă nu voia să ridice un deget pentru a se apăra. în A frica sub-sahariană, socialism ul african şi tradiţia postcolonială a statelor totalitare m onopartide se discreditaseră aproape total la sfârşitul anilor ’80, pe m ăsură ce regiunea trecea prin colapsul econom ic şi războiul civil. Cea mai dezastruoasă a fost experienţa unor state rigid m arxiste ca Etiopia, A ngola şi M ozam bic. D em ocraţii viabile au apărut în B otsw ana, G am bia, Senegal, M auritius şi N am ibia în tim pee conducătorii autoritari au fost obligaţi să prom ită alegeri libere într-un m are num ăr de alte state africane. China, bineînţeles, continuă să fie condusă de un regim comunist, la fel ca şi Cuba, Coreea de Nord şi Vietnamul. Dar o mare schimbare s-a petrecut în perceperea comunismului, după prăbuşirea bruscă a şase regimuri comuniste în Europa de Est, în perioada iulie-decembrie 1989. Comunismul, căruia îi plăcea să se descrie ca o formă de civilizaţie avansată, superioară democraţiei liberale, avea să fie asociat de atunci încoace cu un înalt grad de înapoiere economică şi politică. Deşi comunismul continuă să existe în lume, el a încetat să mai reprezinte o idee dinamică şi atrăgătoare. Cei care îşi spun comunişti se găsesc acum într-o continuă luptă de ariergardă pentru a mai salva ceva din statutul şi puterea pe care le-au avut înainte. Comuniştii se află acum în poziţia, deloc demnă de invidiat, de a apăra vechea ordine socială reacţionară, a cărei vreme a trecut demult, la fel ca şi monarhiştii, care au reuşit să supravieţuiască în secolul douăzeci. Pericolul ideologic pe care l-au reprezentat cândva pentru democraţia liberală

40

nu mai există şi, o dată cu retragerea Armatei Roşii din Europa de Est va dispărea şi pericolul militar. Deşi ideile dem ocratice au subm inat legitim itatea regim urilor com uniste în toată lumea, totuşi dem ocraţia se instaurează cu toarte m are greutate. Protestele studenţilor din China au fost zdrobite de către partid şi arm ată şi drept urmare unele din reform ele econom ice anterioare ale lui D eng X iaoping au fost anulate. Viitorul dem ocraţiei este departe de a fi sigur în cele 15 republici ale Uniunii Sovietice. Bulgaria şi Rom ânia sunt confruntate cu o dezordine politică continuă, de la scoaterea din funcţii a foştilor conducători com unişti. Statul iugoslav, m ăcinat de război civil, se dezintegrează. D oar U ngaria, C ehoslovacia, Polonia şi fosta G er­ m anie de Est par destul de echilibrate pentru a face trecerea la dem ocraţia stabilă şi econom ia de piaţă în urm ătorul deceniu, deşi chiar şi acestea se confruntă cu problem e econom ice mai mari decât s-ar fi putut bănui. S-a form ulat şi opinia că, deşi com unism ul a m urit, el este rapid înlocuit de un naţionalism intolerant şi agresiv. Este prem atur, conform acestei opinii - să se com em oreze m oartea statului autoritar, pentru că, acolo unde totalitarism ul com u­ nist nu reuşeşte să supravieţuiască, el va fi rapid înlocuit de autoritarism ul naţi­ onalist, sau poate chiar de fascism în varianta rusească sau sârbească. In această parte a lumii nu va fi nici pace, nici dem ocraţie într-un viitor apropiat şi, conform acestei şcoli de gândire, regiunea aceasta se va dovedi a fi la fel de periculoasă pentru dem ocraţiile occidentale ca şi U niunea Sovietică înainte. D ar nu ar trebui să fim surprinşi dacă fostele ţări com uniste nu reuşesc să realizeze o trecere rapidă şi lină spre o dem ocraţie stabilă; de fapt, ar fi foarte surprinzător dacă ele ar reuşi. E xistă obstacole uriaşe care trebuie depăşite înainte ca aceste state să devină dem ocratice. De exem plu, vechea U niune Sovietică era pur şi sim plu incapabilă de dem ocratizare. O U niune Sovietică îndeajuns de liberă pentru a putea fi considerată o dem ocraţie autentică s-ar rupe im ediat, după criterii naţionale şi etnice, într-o serie de state mai mici. Oricum nu înseam nă că anum ite părţi ale Uniunii Sovietice, cum ar fi Federaţia Rusă sau U craina, nu s-ar putea dem ocratiza. D ar dem ocratizarea va fi precedată de un proces dureros de separare naţională care nu se va putea realiza repede, sau fără vărsare de sânge. A cest proces a început cu renegocierea T ratatului U nional între 9 din cele 15 republici ale URSS în aprilie 1991, accelerându-se rapid, după eşecul puciului din august 1991. în plus, nu există nici o contradicţie inerentă între dem ocraţie şi, dacă nu toate, cel puţin o parte din naţionalism ele nou apărute. Dacă este foarte im probabilă instalarea unei dem ocraţii liberale stabile în U zbekistan sau în Tadjikistan într-un viitor apropiat, nu există nici un motiv ca Lituania sau Estonia odată devenite independente să fie mai puţin liberale decât Suedia sau Finlanda. De asem enea, nu este neapărat obligatoriu ca aceste noi naţionalism e care se declanşează să fie expansioniste sau agresive. Una dintre cele mai uim itoare evoluţii din perioada cuprinsă între sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 a fost cea a tendinţei

41

principale a naţionalism ului rus către ideea „R usiei m ici“, care era evidentă nu num ai în gândirea unor liberali ca Boris Elţîn, ci şi în cazul unor naţionalişti conservatori ca Eduard V olodin sau V ictor A stafiev. T rebuie să facem distincţia între condiţiile tranzitorii şi cele perm anente. în unele părţi ale Uniunii Sovietice şi ale Europei de Est este destul de probabil ca m arxist-Ieniniştii să fie înlocuiţi de tot felul de dictatori, naţionalişti şi colonei; chiar şi com uniştii ar putea să-şi însceneze revenirea în anum ite zone. D ar autoritarism ul reprezentat de ei va răm âne localizat şi nesistem atic. A sem enea diverşilor dictatori m ilitari din A m erica Latină, ei se vor confrunta, în cele din urm ă, cu realitatea lipsei lor de legitim itate pe term en lung şi a faptului că nu dispun de o form ulă de rezolvare a problem elor econom ice şi politice pe term en lung. Singura ideologie coerentă care se bucură de o legitim itate universală în această parte a lum ii răm âne dem o ­ craţia liberală. D acă unele din popoarele acestei regiuni nu vor face tranziţia la dem ocraţie în generaţia aceasta, o vor face în cea viitoare. T recerea Europei O ccidentale la dem ocraţia liberală a fost şi ea lungă şi dificilă, fapt care n-a îm piedicat pe nici una dintre ţările occidentale să o realizeze în final. Totalitarismul comunist a fost considerat drept o formulă de oprire a proceselor naturale şi organice ale evoluţiei sociale şi de înlocuire a lor cu o serie de revoluţii forţate impuse de sus: distrugerea vechilor clase sociale, industrializarea rapidă şi colec­ tivizarea agriculturii. Se consideră că acest tip de planificare socială pe scară largă separa societăţile comuniste de cele netotalitare pentru că schimbarea socială era impusă mai degrabă de stat decât de societate. Regulile normale de modernizare economică şi politică, considerate de oamenii de ştiinţă ca fiind practic universale în societăţile „norm ale", erau suspendate. Procesele de reformă ale anilor ’80 din Uniunea Sovietică şi China au dezvăluit ceva foarte important despre evoluţia societăţii omeneşti chiar dacă nu vor avea succes în viitorul imediat. Deşi totalitarismul a reuşit să distrugă instituţii reale ale societăţii prerevoluţionare din China sau Rusia, aspiraţiile sale de a crea un om de tip sovietic sau maoist au rămas fără nici un rezultat. Elitele ambelor ţări au ieşit din era brejnevistă semănând cu echivalentul lor occidental, la un nivel comparabil de dezvoltare economică, mai mult decât s-ar fi putut bănui. Cele mai avansate elite ale lor ştiau să aprecieze, deşi nu o împărtăşeau, cultura generală de consum a Occidentului, Americii şi Japoniei şi chiar multe din ideile lor politice. Chiar păstrând multe trăsături tipic „post-totalitare“ , oam enii din Uniunea Sovietică şi din China s-au dovedit a nu fi copiii dezbinaţi, dependenţi şi supuşi autorităţii pe care-i descriau teoriile observatorilor occidentali. In schimb, ei au demonstrat că sunt oameni adulţi în stare să deosebească adevărul de minciună, binele de rău şi, ca şi ceilalţi adulţi aparţinând epocii bătrâneţii umanităţii, caută să obţină recunoaşterea maturităţii şi autonomiei lor. 42

4 Revoluţia liberală mondială N e aflăm la p o rţile un ei epoci im portante, a le unei ep o ci zbucium ate, când sp iritu l o ia înainte într-un salt, îşi d ep ă şeşte fo r m a anterioară pen tru a îm brăca una nouă. Toate reprezentările, co nceptele şi convenţiile care susţin ansa m b lu l lum ii no a stre se dizolvă şi se p ră b u şesc ca o im agine din vis. O nouă fa z ă a sp iritu lu i se p reg ă teşte să apară. F ilozofia m a i ales trebuie să iasă în întâm pinare şi să o recunoască, în tim p ce altele, care-i stau neputincioase îm potrivă, se agaţă d e trecut. G .W .F . H e g e l, intr-o conferinţă din 18 septem brie I 8 0 6 ]

A tât stânga com unistă cât şi dreapta autoritaristă s-au dovedit falim entare în privinţa unor idei serioase capabile să susţină coeziunea politică internă a g uver­ nelor autoritare, indiferent dacă ele se bazau pe partide „m onolitice", pe ju n tc m ilitare sau dictaturi personale. Lipsa autorităţii legitim e însem na că de câte ori un guvern autoritar se confrunta cu vreun eşec în dom eniul politic nu exista un principiu superior la care regim ul să poată apela. Unii au com parat legitim itatea cu un fel de rezervă în bani gheaţă. T oate guvernele, dem ocrate sau autoritare, au m om entele lor de ascensiune sau de cădere; dar num ai guvernele legi time au această rezervă la care pot recurge în vrem urile de criză. Slăbiciunea statelor autoritare de dreapta rezida în neputinţa lor de a controla societatea civilă. V enind la putere cu un anum it m andat, de reinstaurare a ordinii sau pentru a im pune „disciplina econom ică", m ulţi conducători nu reuşeau să facă m ai m ult decât predecesorii lor dem ocraţi pentru a stim ula o creştere econom ică constantă sau pentru a crea ideea de ordine socială. Şi cei care au reuşit aceasta au căzut în propria lor capcană. Pentru că societăţile pe care le dom inau au început să-i depăşească pe m ăsură ce deveneau mai educate, mai prospere şi mai burgheze. Şi pentru că am intirea situaţiei critice care justifica guvernarea autoritară se ştergea, aceste societăţi erau din ce în ce mai puţin dispuse să tolereze un regim m ilitar. G uvernele totalitare de stânga au încercat să evite aceste problem e subordonându-şi întreaga societate civilă, ocupându-se de ceea ce cetăţenii aveau voie să gândească. D ar un asem enea sistem , în form a sa pură, nu se putea m enţine decât printr-o teroare care-i am eninţa chiar şi pe conducătorii regim ului. O dată cu slăbirea terorii, s-a instalat un proces de degenerare prin care statul a pierdut controlul asupra unor aspecte-cheie ale societăţii civile. Cea mai im portantă a fost pierderea controlului asupra convingerilor oam enilor. Şi având în vedere că form ula socialistă de creştere econom ică era defectuoasă, statul nu şi-a putut îm piedica cetăţenii să observe acest fapt şi să tragă propriile concluzii. 43

în plus, puţine regim uri totalitare se puteau reface după una sau mai m ulte crize de succesiune. în lipsa unor reguli de succesiune general acceptate, va exista întotdeauna tentaţia, pentru vreun am biţios candidat la putere, de a pune întregul sistem sub sem nul întrebării, chem ând la reform e fundam entale în cadrul luptei îm potriva rivalilor săi. C artea reform ei este un atu foarte puternic pentru că în sistem ele staliniste toată lum ea este nem ulţum ită. A stfel H ruşciov s-a folosit de antistalinism îm potriva lui Beria şi M alenkov, G orbaciov l-a folosit îm potriva rivalilor săi în era brejnevistă, iar Zhao Z iyang îm potriva conservatorului Li Peng. Dacă aceşti indivizi sau aceste grupuri, care se luptau pentru putere, erau dem ocraţi sau nu are prea puţină im portanţă, de vrem e ce procesul succesiunii tindea să subm ineze credibilitatea vechiului regim expunându-i inevitabilele abuzuri. Noi forţe sociale şi politice, mai sincer dedicate ideilor liberale, s-au declanşat şi în curând nu au m ai putut fi controlate de cei care plănuiseră prim ele reform e lim itate. Slăbiciunea statelor puternice s-a dovedit prin faptul că multe foste state autoritare au cedat în faţa democraţiei, în tim p ce fostele state post-totalitare au devenit simple regimuri autoritare, dacă nu chiar democrate. Uniunea Sovietică a cedat puterea republicilor unionale şi chiar dacă China continuă să fie o dictatură, regimul a pierdut controlul asupra unor părţi importante ale societăţii. Nici una dintre cele două ţări nu mai posedă coerenţa ideologică pe care le-o dăduse cândva marxism-leninismul: nu mai mult decât ar fi de aşteptat ca acei conservatori, care se opun reformei în Uniunea Sovietică, să pună o icoană ortodoxă în locul imaginii lui Lenin. Autorii loviturii din august 1991 semănau cu o ju n tă militară latino-americană, ofiţerii din armată şi înalţii funcţionari din poliţie jucând un rol important. în afară de criza politică a autoritarism ului a început şi o revoluţie mai puţin zgom otoasă dar nu mai puţin im portantă în dom eniul econom iei. Ceea ce a constituit atât m anifestarea cât şi cauza acestei revoluţii a fost fenom enala creştere econom ică a A siei de Est după cel de-al doilea război m ondial. A cest succes nu s-a lim itat la cei care au început m odernizarea de tim puriu, cum a fost cazul Japoniei, ci a ajuns să includă în final practic toate ţările asiatice dispuse să accepte principiile de piaţă şi să se integreze pe deplin în sistem ul econom ic capitalist m ondial. Reuşita lor sugera că ţările sărace, fără alte resurse decât hărnicia propriilor lor popoare, puteau profita de deschiderea sistem ului econom ic internaţional şi crea inim ­ aginabile cantităţi de noi bunuri, desfiinţând rapid decalajul care exista între ele şi m arile puteri capitaliste ale Europei şi A m ericii de Nord. M iracolul econom ic al A siei de Est a fost studiat cu atenţie în întreaga lume, dar mai ales în cadrul blocului com unist. Criza finală a com unism ului a început într-un fel, atunci când conducerea chineză a recunoscut că erau lăsaţi în urm ă de către restul A siei capitaliste, realizând că planificarea centralizată socialistă co n ­ dam nase China la înapoiere şi sărăcie. Reform ele de liberalizare din China, care au urm at, au dus la o dublare a producţiei de cereale în urm ătorii 5 ani şi au dem onstrat încă o dată puterea principiilor de piaţă. Lecţia asiatică a fost mai târziu asim ilată 44

de către econom iştii clin U niunea Sovietică, care ştiau la ce risipă şi ineficientă dusese planificarea centralizată în propria lor ţară. E st-europenii nu prea mai aveau nevoie de această lecţie; ei înţelegeau mai bine decât alţi com unişti că neputinţa lor de a atinge nivelul de trai al vest- europenilor se datora sistem ului socialist care le fusese im pus de către sovietici, după cel de-al doilea război m ondial. Dar interesul pentru m iracolul econom ic est-asiatic nu se lim ita la blocul com unist. O im portantă transform are s-a petrecut şi în gândirea econom ică a latino-am ericanilor.2 în anii ’50, când econom istul argentinian Râul Prebisch se afla la conducerea C om itetului E conom ic al N aţiunilor U nite pentru A m erica Latină, era foarte la m odă să se atribuie sistem ului capitalist m ondial în general nu numai subdezvoltarea A m ericii Latine ci şi cea a L um ii a treia. Se aducea argum en­ tul că cei care au început prim ii să se dezvolte în Europa şi A m erica au structurat de fapt econom ia lumii în favoarea lor, condam nându-i pe cei care s-au dezvoltat mai târziu la o poziţie dependentă, ca furnizori de m aterii prim e. D ar la începutul anilor ’90, acest fel de a vedea lucrurile s-a m odificat total: preşedintele Carlos Salinas de G ortari în M exic, preşedintele C arlos M enem în A rgentina şi preşedin­ tele Fernando C ollor de M ello în B razilia au căutat să aplice program e am ple de liberalizare econom ică, când au venit la putere, acceptând necesitatea concurenţei şi deschiderii pieţei spre econom ia m ondială. Chile a pus în practică principiile econom ice liberale mai devrem e, în anii ’80, în tim pul lui Pinochet, econom ia sa fiind astfel una dintre cele mai viguroase din zona sudică în m om entul în care a scăpat de dictatură, la conducere venind preşedintele Patricio A lw yn. A ceşti noi conducători, aleşi pe cale dem ocratică, au plecat de la prem isa că subdezvoltarea nu se datora inechităţilor inerente capitalism ului, ci, mai degrabă, faptului că în trecut în ţările lor acest capitalism nu se practicase îndeajuns. Privatizarea şi com erţul liber au înlocuit în vocabularul lor vechile lozinci care vorbeau de naţionalizare şi renunţarea la im porturi. O rtodoxia m arxistă a intelectualilor latino am ericani a devenit obiectul unei intense analize critice din partea unor scriitori ca H ernando de Soto, M ario V argas Llosa şi C arlos Rangel, care începuseră să găsească o audienţă tot mai m are pentru ideile liberale ale econom iei de piaţă. Pe m ăsură ce om enirea se apropie de sfârşitul m ileniului, cele două crize, ale autoritarism ului şi ale planificării socialiste centralizate, nu au m ai lăsat decât un singur concurent în arenă, o ideologie având potenţial o validitate universală: dem ocraţia liberală, doctrina libertăţii individuale şi a suveranităţii populare. La două sute de ani după ce au însufleţit Revoluţia franceză şi R evoluţia am ericană, principiile libertăţii şi egalităţii s-au dovedit a fi nu num ai durabile ci şi capabile de regenerare.' Liberalism ul şi dem ocraţia, deşi strâns legate între ele, sunt concepte separate. Liberalism ul politic poate fi definit sim plu, ca o autoritate a legii care recunoaşte anum ite drepturi individuale şi libertăţi în afara controlului guvernului. Deşi există o m are varietate de definiţii ale drepturilor fundam entale, vom apela la aceea aflată 45

în lucrarea clasică despre dem ocraţie scrisă de Lordul Bryce, care lim itează aceste drepturi la trei: drepturi civile, „scutirea de control a cetăţeanului în ceea ce priveşte persoana şi proprietatea sa“ ; drepturi religioase, „scutirea de control în exprim area convingerilor religioase şi în practicarea cultului"; şi ceea ce el num eşte drepturi politice, „scutirea de control în chestiunile care nu afectează într-atât de evident bunăstarea întregii com unităţi încât să facă necesar controlul", incluzând dreptul fundam ental al libertăţii presei.4 O practică curentă a ţărilor socialiste a fost să facă presiuni pentru recunoaşterea unor drepturi econom ice de a doua şi a treia generaţie, cum ar fi dreptul la m uncă, asigurarea locuinţei şi a îngrijirii medicale. Problem a în cazul unei asem enea liste extinse este că dobândirea acestor drepturi nu este com patibilă în m od clar cu alte drepturi cum ar fi cele ale proprietăţii sau ale liberului schim b econom ic. în cazul definiţiei noastre vom ţine cont de lista mai scurtă şi mai tradiţională a drepturilor, form ulată de Bryce, care este com patibilă cu cele specificate în D eclaraţia A m ericană a D repturilor O m ului. D em ocraţia, pe de altă parte, este dreptul deţinut în m od universal de către toţi cetăţenii de a avea o parte din puterea politică, adică dreptul tuturor cetăţenilor de a vota şi de a participa la viaţa politică. Dreptul de a avea o parte din puterea politică poate fi considerat, de asem enea, un drept liberal, - într-adevăr, cel mai im portant - şi din acest m otiv liberalism ul a fost îndeaproape asociat, din punct de vedere istoric, cu dem ocraţia. Pentru a aprecia care ţări sunt dem ocrate, vom folosi o definiţie strict form ală a dem ocraţiei. O ţară este dem ocrată dacă acordă poporului ei dreptul de a-şi alege propriul guvern prin vot secret, în cadrul unor alegeri multipartite,"' periodice, pe baza sufragiului universal şi egal al persoanelor adulte.6 Este adevărat că numai dem ocraţia form ală nu garantează întotdeauna participarea şi drepturile egale. Procedurile dem ocratice pot fi m anipulate de elite şi nu reflectă întotdeauna adevărata voinţă sau adevăratele interese ale poporului. D ar o dată ce ne îndepărtăm de definiţia form ală, apare posibilitatea de a abuza infinit de principiul dem ocratic, în secolul acesta, cei mai mari duşm ani ai dem ocraţiei au atacat dem ocraţia „form ală" în num ele dem ocraţiei „reale". A ceasta a fost justificarea folosită de Lenin şi de partidul bolşevic pentru a face să înceteze activitatea A dunării C o n ­ stituante Ruse şi pentru a proclam a dictatura partidului, care trebuia să realizeze dem ocraţia reală „în num ele poporului". Pe de altă parte, dem ocraţia form ală asigură garanţii instituţionale reale îm potriva dictaturii şi este m ult m ai probabil ca ea să fie aceea care să producă dem ocraţia „reală" în final. Deşi liberalism ul şi dem ocraţia m erg de obicei m ână în m ână, ele pot fi separate în teorie. Este posibil ca o ţară să fie liberală fără să fie şi foarte dem ocrată, cum a fost cazul M arii Britanii în secolul al X V H l-lea. O listă întreagă de drepturi, inclusiv dreptul de vot, erau pe deplin garantate pentru o m ică elită socială, dar refuzate altora. Este de asem enea posibil ca o ţară să fie dem ocrată fără a fi liberală, adică fără să protejeze drepturile indivizilor şi m inorităţilor. Un bun exem plu în acest 46

sens este R epublica Islam ică a Iranului ce a organizat în mod regulat alegeri corecte, după standardele Lum ii a treia, ţara devenind mai dem ocrată decât în timpul Şahului. T otuşi, Iranul islam ic nu este un stat liberal; nu sunt garantate libertatea de exprim are, de întrunire şi, înainte de toate, nu există libertate religioasă. Cele mai elem entare drepturi ale cetăţenilor iranieni nu sunt protejate prin autoritatea legii, situaţie care este şi mai dificilă pentru m inorităţile etnice şi religioase ale Iranului. Ca m anifestare econom ică, liberalism ul este recunoaşterea dreptului la o ac­ tivitate econom ică liberă şi schim bul econom ic liber bazat pe proprietatea privată şi pe existenţa pieţelor. Pentru că term enul „capitalism " a căpătat atâtea conotaţii peiorative de-a lungul anilor, acum este la modă, în locul lui, form ula „econom ia liberă de piaţă"; am bele form ulări sunt acceptabile ca term eni alternativi pentru liberalism ul econom ic. Este evident că sunt posibile mai m ulte interpretări ale acestei am ple definiţii a liberalism ului econom ic, variind de la Statele Unite ale lui Ronald Reagan şi M area B ritanie a lui M argaret T hatcher până la social-dem ocraţiile scandinave şi la regim urile cu o econom ie relativ planificată, ca cele din M exic şi din India. T oate statele capitaliste contem porane dispun de largi sectoare publice, iar m ajoritatea statelor socialiste au perm is într-o oarecare m ăsură ac­ tivitatea unui sector privat. Există o controversă serioasă în privinţa nivelului pe care extinderea sectorului public trebuie să-l atingă pentru a scoate un stat din categoria statelor liberale. D ecât să încercăm să stabilim vreun procentaj precis, este probabil mai util să luăm în considerare atitudinea pe care o ia statul în prin cip iu faţă de legitim itatea proprietăţii şi iniţiativei private. Pe cei care protejează aceste drepturi econom ice îi vom considera liberali; pe cei care li se opun sau care se bazează pe alte principii (cum ar fi „echitatea econom ică") nu îi vom include în această categorie. A ctuala criză a autoritarism ului nu a condus neapărat la apariţia regim urilor dem ocrate liberale şi nu toate regim urile dem ocrate nou apărute sunt sigure. N oile dem ocraţii ale Europei de Est trebuie să facă faţă unor transform ări dure ale econom iilor lor în tim p ce cele latino-am ericane se poticnesc din cauza grelei m oşteniri lăsate de proasta adm inistrare econom ică anterioară. M ulte dintre statele A siei de Est care au cunoscut o extraordinară dezvoltare în ultim a vrem e, deşi liberale din punct de vedere econom ic, nu s-au lăsat antrenate şi într-o liberalizare politică. A num ite zone, cum este cazul O rientului M ijlociu, au răm as relativ neatinse de revoluţia liberală.7 Este foarte posibil să ne im aginăm state ca Peru sau Filipine revenind la dictatură sub povara problem elor copleşitoare cu care se confruntă. Dar faptul că vo r fi reveniri şi unele dezam ăgiri în cadrul procesului de dem ocratizare sau că nu toate econom iile de piaţă vo r prospera, nu trebuie să ne distragă atenţia de la tendinţa principală care s-a conturat deja în istoria lumii. N um ărul aparent m are de alternative care li se oferă ţărilor pentru a se organiza 47

politic şi econom ic s-a tot redus de-a lungul tim pului. Dintre toate tipurile de guvernare care au apărut în cursul istorici om eneşti, de la m onarhii şi aristocraţii, la teocraţiile religioase, la dictaturile fasciste şi com uniste ale acestui secol, singura form ă de guvernăm ânt care a supravieţuit intactă până la sfârşitul secolului XX este dem ocraţia liberală. A ltfel spus, victoria nu este atât a practicii liberale cât a ideii liberale. A dică, pentru o m are parte a lumii, nu există acum nici o ideologie cu pretenţie de universalitate, care să poată face concurenţă dem ocraţiei liberale şi nici un alt principiu universal al legitim ităţii în afara suveranităţii poporului. M onarhism ul, sub diversele form e pe care le-a luat, a fost, în m are m ăsură, înfrânt la începutul acestui secol. A tât fascism ul cât şi com unism ul, principalii concurenţi ai d em o­ craţiei liberale până de curând, s-au discreditat. D acă U niunea Sovietică (sau statele care îi vor urm a) nu reuşeşte să se dem ocratizeze, dacă Peru şi Filipine se vor reîntoarce la o form ă de autoritarism , este mai m ult decât probabil că dem ocraţia va ceda în favoarea unui colonel sau a unui birocrat care va pretinde că vorbeşte numai în num ele poporului rus, peruvian sau filipinez. Chiar şi nedem ocraţii vor trebui să folosească lim bajul dem ocraţiei pentru a-şi justifica devierea de la singurul standard universal. Este adevărat că Islam ul constituie o ideologie sistem atică şi coerentă, exact ca liberalism ul şi com unism ul, având propriul său cod moral şi propria sa doctrină de dreptate politică şi socială. A pelul Islam ului este în mod potenţial universal, adresându-se tuturor oam enilor în calitatea lor de oam eni şi nu doar de m em bri ai unui anum e grup etnic sau naţional. Şi într-adevăr, Islamul a învins dem ocraţia liberală în m ulte părţi ale lum ii islam ice, devenind o am eninţare serioasă pentru practicile liberale chiar şi în ţările în care nu a obţinut puterea politică în m od direct. Sfârşitul războiului rece în Europa a fost urm at imediat de o provocare adresată O ccidentului de către Irak, provocare în cadrul căreia Islam ul a fost un factor8 deloc neglijabil. In ciuda forţei dem onstrate de Islam prin actuala sa renaştere, totuşi, nu este mai puţin adevărat că această religie nu prezintă de fapt nici o atracţie în afara zonelor care au fost de cultură islam ică dintru început. Se pare că vrem ea cuceririlor culturale islam ice a trecut; Islam ul poate recuceri aderenţi rătăciţi, dar nu are nici un fel de rezonanţă pentru tinerii din Berlin, T okio sau M oscova. C hiar dacă aproape un m iliard de oam eni aparţin culturii islam ice - deci o cincim e din populaţia globului - ei nu reprezintă un pericol pentru dem ocraţia liberală pe propriul ei teren la nivelul ideilor. Mai degrabă, lum ea islam ică se poate dovedi, în tim p, vul­ nerabilă în faţa ideilor liberale decât invers, având în vedere că, în ultim ul secol şi jum ătate, liberalism ul a atras num eroşi adepţi influenţi ai Islam ului. Unul dintre m otivele actualei renaşteri fundam entaliste este felul în care este percepută am e­ ninţarea pe care o reprezintă valorile liberale occidentale pentru societăţile islam ice tradiţionale. 48

Noi, cei care trăim în cadrul unor regim uri liberal-dem ocrate stabile, care au deja o tradiţie, ne confruntăm cu o situaţie neobişnuită. Pe vrem ea bunicilor noştri, m ulte persoane de bun-sim ţ prevedeau un lum inos viitor socialist în care pro­ prietatea privată şi capitalism ul ar fi fost desfiinţate şi, în care, însăşi politica ar fi fost înlr-un fel învinsă. A stăzi, dim potrivă, ne este greu să ne im aginăm o lum e m ult mai bună decât a noastră sau un viitor care să nu fie în esenţă dem ocratic şi capitalist, în cadrul acestei structuri, bineînţeles, se pot îm bunătăţi m ulte lucruri: am putea da case celor fără adăpost, garanta egalitatea de şanse pentru m inorităţi şi pentru fem ei, îm bunătăţi com petitivitatea şi să creăm noi locuri de m uncă. Ne putem , de ase­ m enea, imagina lumi viitoare mult mai rele decât cea de acum , în care intoleranţa naţională, rasială sau religioasă să revină în forţă sau în care am fi copleşiţi de război, sau de distrugerea m ediului înconjurător. Dar nu ne putem reprezenta o lume care să fie esenţial diferită de cea actuală şi, în acelaşi tim p, mai bună. Şi alte epoci, mai puţin reflexive, s-au considerat ca fiind cele mai bune, dar noi ajungem la această concluzie, obosiţi, ca să spunem aşa, să tot căutăm alternative despre care am crezut că trebuie să fie mai bune decât dem ocraţia lib erală.10 Faptul ca lucrurile stau într: adevăr aşa şi am ploarea pe care a luat-o revoluţia liberală m ondială ne fac să ne punem urm ătoarea întrebare: suntem noi m artorii unei ascensiuni m om entane a dem ocraţiei liberale sau există un model de dezvoltare pe term en lung care, în cele din urm ă, va conduce toate ţările în direcţia dem ocraţiei liberale? > în definitiv, este posibil ca actuala orientare înspre dem ocraţie să fie un fenom en ciclic. T rebuie doar să ne întoarcem privirea spre sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, când Statele U nite ale A m ericii treceau printr-o criză a încrederii în sine cauzată de im plicarea în războiul din Vietnam şi de scandalul W atergate. O cciden­ tul în ansam blul său se afla în criza econom ică rezultată în urm a em bargoului petrolului instituit de ţările O PEC ; m ajoritatea dem ocraţiilor latino-am ericane erau răsturnate de o serie de lovituri m ilitare; regim urile antidem ocratice păreau să prospere în toată lum ea, de la U niunea Sovietică, Cuba şi V ietnam până la A rabia Saudită, Iran şi A frica de Sud. C e m otiv am avea, atunci, să credem că situaţia anilor ’70 nu se va repeta, sau chiar mai rău, să credem că nu se va repeta cea a anilor ’30, de conflict între ideologii virulente antidem ocratice? N u s-ar putea argum enta, în plus, că actuala criză a autoritarism ului este doar o întâm plare norocoasă, o rară convergenţă a planetelor politice care nu se va mai repeta în urm ătoarea sută de ani? Pentru că studiul atent al diferitelor tranziţii de autoritarism în anii ’70 şi ’80 va oferi o m ulţim e de lecţii asupra naturii accidentale a acestor evenim ente. Cu cât ştim mai m ulte despre o ţară anum e, cu atât suntem mai conştienţi de „vârtejul posibilităţilor exterioare" care făceau ca acea ţară să fie diferită de vecinii ei şi de aparentele circum stanţe întâm plătoare care au condus la o rezolvare dem ocratică.11 Lucrurile s-ar fi putut desfăşura cu totul altfel: Partidul Com unist Portughez ar fi putut ieşi victorios în 1975 sau tranziţia în Spania ar fi 49

putut să nu ducă la dem ocraţie dacă regele Juan C arlos nu şi-ar fi jucat cu atâta abilitate rolul de m ediator. Forţa ideilor liberale nu este independentă de agenţii umani care le pun în practică şi, dacă A ndropov sau C ernenko ar fi trăit mai mult, sau dacă G orbaciov însuşi ar fi avut o altă personalitate, cursul evenim entelor din U niunea Sovietică şi din E uropa de Est, între 1985 şi 1991, ar fi fost cu totul altul. U rm ând m oda actuală în dom eniul ştiinţelor sociale, am putea fi tentaţi să spunem că factorii im previzibili precum conducerea sau opinia publică dom ină procesul de dem ocratizare şi garantează că fiecare caz va fi unic atât ca desfăşurare cât şi prin rezultat. Dar, dacă vom studia nu ultim ii cincisprezece ani ci întreaga sferă a istoriei, vom vedea că dem ocraţia liberală ocupă un loc special. Cu toate că au existat cicluri în evoluţia m ondială a dem ocraţiei, a existat de asem enea o orientare consecventă într-o direcţie dem ocratică. T ab elu l12 de la sfârşitul capitolului ilustrează această tendinţă de-a lungul tim pului. A cesta arată că evoluţia dem ocraţiei nu a fost continuă sau unidirecţională; A m erica Latină avea mai puţine dem ocraţii în 1975 decât în 1955 şi lum ea în general era mai puţin dem ocrată în 1940 decât în 1919. Perioade de avânt revoluţionar sunt întrerupte de discontinuităţi radicale şi de paşi înapoi, cum s-a întâm plat în cazul nazism ului şi com unism ului. Pe de altă parte, toate aceste răsturnări au fost la rândul lor răsturnate în final, ducând în tim p la o im presionantă creştere în ansam blu a num ărului statelor dem ocrate în toată lumea. Procentul populaţiei lumii care trăieşte sub guvernare dem ocratică ar creşte d ra­ m atic dacă U niunea Sovietică şi China ar reuşi să se dem ocratizeze în urm ătoarea generaţie, parţial sau total. într-adevăr, ascensiunea dem ocraţiei liberale şi a par­ tenerului său, liberalism ul econom ic, este cel mai rem arcabil fenom en m acropolitic al ultim ilor patru sute de ani. Este adevărat că dem ocraţiile au fost relativ rare în decursul istoriei om enirii, atât de rare încât înainte de 1776, în lum e nu exista nici m ăcar una singură. (D em ocraţia ateniană din tim pul lui Pericle nu era o dem ocraţie reală pentru că nu proteja sistem atic drepturile individuale.13) Dacă ţinem cont de num ărul de ani de când există producţia industrială, autom obilele şi oraşele de m ai m ulte m ilioane de locuitori, ele sunt apariţii recente în tim p ce practici ca sclavia, m onarhiile ereditare şi căsătoriile dinastice au existat de-a lungul unor perioade im ense de tim p. Totuşi, ceea ce este sem nificativ nu ţine de durata sau frecvenţa evenim entelor istorice, ci de orientarea lor: în ţările dezvoltate este la fel de puţin probabilă dispariţia oraşelor sau m aşinilor într-un viitor apropiat cum ar fi şi reapariţia sclaviei. în acest context, extraordinarul caracter m ondial al actualei revoluţii liberale capătă o sem nificaţie deosebită. Pentru că el este o dovadă în plus că există un proces fundam ental care dictează un model de evoluţie com un tuturor societăţilor um ane, - pe scurt ceva care ar sem ăna cu o Istorie U niversală a om enirii m ergând în direcţia dem ocraţiei liberale. E xistenţa unor vârfuri şi a unor căderi în cadrul acestei dezvoltări este incontestabilă. D ar considerarea eşecului dem ocraţiei libe50

rale într-o ţară anum e, sau într-o regiune întreagă a lumii, drept dovadă a unei slăbiciuni generale a dem ocraţiei arată o surprinzătoare îngustim e de vederi. C iclurile şi discontinuităţile prin ele însele nu sunt incom patibile cu o istorie care este direcţională şi universală, după cum ciclurile în evoluţia afacerilor nu neagă posibilitatea unei creşteri econom ice pe term en lung. La fel de im presionant ca sporirea num ărului de dem ocraţii este şi faptul că guvernarea dem ocratică nu a răm as cantonată în cartierul ei general iniţial din E uropa de V est şi A m erica de N ord, ci a făcut incursiuni im portante în alte zone ale lum ii care au alte tradiţii culturale, religioase şi politice. A existat cândva ideea că există o tradiţie iberică „profund autoritară", patrim onială, catolică, stratificată, corporativă şi sem i-feud ală.14 C onform acestei opinii, cel care ar fi judecat Spania, P ortugalia sau ţările A m ericii Latine după standardele dem ocraţiei liberale ale Europei O ccidentale sau ale S tatelor U nite s-ar fi făcut vinovat de „etnocentrism ".15 Şi totuşi, la aceste standarde universale ale drepturilor s-au raportat chiar popoarele aparţinând tradiţiei iberice şi, începând cu perioada de m ijloc a anilor ’70, Spania şi Portugalia au intrat în rândul dem ocraţiilor stabile, fiind din ce în ce mai legate de o Europă pe cale de integrare econom ică. A celeaşi standarde sunt valabile şi pentru popoarele din A m erica Latină, din Europa de Est şi din A sia, precum şi din m ulte alte părţi ale lum ii. Succesul dem ocraţiei, în ţări şi printre popoare foarte diferite între ele, poate sugera că principiile libertăţii şi egalităţii, pe care aceste standarde se bazează, nu sunt accidentale sau rezultatul prejudecăţilor etnocentrice, ci sunt de fapt descoperiri ale naturii um ane, adevărul lor nedim inuându-se, fiind şi m ai evident pe m ăsură ce viziunea noastră devine mai cosm opolită. întrebarea dacă există o Istorie U niversală a om enirii care ţine cont de ex ­ perienţele tuturor tim purilor şi ale tuturor popoarelor nu este nouă; de fapt este o întrebare foarte veche pe care evenim entele recente ne obligă să ne-o punem din nou. De la început, cele mai serioase şi mai sistem atice încercări de a scrie Istorii U niversale au considerat drept problem ă centrală a istoriei evoluţia Libertăţii. Istoria nu era o înlăţuire oarbă de evenim ente, ci un întreg sem nificativ în care ideile oam enilor despre natura unei ordini politice şi sociale ju ste evoluau şi se perim au. Şi dacă acum ne aflăm într-un punct în care nu ne putem im agina o lum e substanţial diferită de a noastră, în care nu ne putem reprezenta, în nici un fel, un viitor fundam ental mai bun decât actuala stare de lucruri, atunci trebuie să luăm în considerare posibilitatea ca Istoria însăşi să fi ajuns la un capăt. Partea a doua, deci, va aborda problem a dacă la sfârşitul secolului X X , are vreun rost să ne descotorosim de pesim ism ul nostru dobândit şi să reexam inăm posi­ bilitatea scrierii unei Istorii U niversale a om enirii.

51

DEMOCRAŢIILE LIBERALE ÎN LUME

S ta te le U n ite

1790

1848

1900

1919

1940

1960

1975

1990

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

C anada E lv e ţia

X

M a re a B rita n ic F ra n ţa

X

B e lg ia

X

X

X

X

X

X

O la n d a

X

X

X

X

X

X

D a n e m a rc a

X

X

X

X

X

P ie m o n t/Ita lia

X

X

X

X

X

S p a n ia

X

P o rtu g a lia

X

S u e d ia

X

X

X

X

X

X

N o rv e g ia

X

X

X

X

X

X

G re c ia

X

X

X

A u s tria

X

X

X

X

G e rm a n ia d e V e st

X

X

X

X

G e rm a n ia d e E st

X

X

P o lo n ia

X

X

C e h o slo v a c ia

X

X

U n g a ria

X

B u lg a ria

X

R o m ân ia

X X

T u rc ia

X

X

L eto n ia

X

L itu a n ia

X

E sto n ia

X

F in lan d a

X

52

X X

X

X

X

1790

1848

1900

1919

Irlan d a

1940

1960

1975

1990

X

X

X

X

A u s tra lia

X

X

X

X

X

N o u a Z e e la n d ă

X

X

X

X

X

C h ile

X

X

A rg e n tin a

X

X

X

B ra z ilia U ru g u a y

X

X

X

X

X

X

X

X X

P a ra g u a y M e x ic

X

X

X

X

C o lu m b ia

X

X

X

X

X

C o sta R ica

X

X

X

X

X X

B o liv ia

X

V e n e z u e la

X

P eru

X

X

E cuador

X

X

El S a lv a d o r

X

X

X

X

N ic a ra g u a

X

H o n d u ra s

X

J a m a ic a

X

X

R e p u b lic a D o m in ic a n ă T rin id a d

X

X

X

Ja p o n ia

X

X

X

In d ia

X

X

X

S ri L a n k a

X

X

X

X

X

S in g a p o re C o re e a d e S u d

X

T h a ila n d a

X

F ilip in e

X

X

53

1790

1848

1900

1919

1940

1960

1975

1990 X

M a u ritiu s X

S e n e g al

X

B o tsw a n a

X

N a m ib ia

X

P a p u a N o u a G u in e e Israel

X

L ib an

X

T o ta l

54

3

5

13

25

13

36

X

X

30

61

Partea a doua BĂTRÂNEŢEA OMENIRII

5

O idee pentru o Istorie Universală Im aginaţia istoricului nu s-a avântat niciodată a tâ t d e departe, nici m ăcar în vis; p e n tru că acum istoria o m ului este d oar continuarea vieţii anim alelor şi p la n te lo r; c e l ca re studiază istoria universală îşi regăseşte urm ele ch ia r ş i în stră fu n d u rile m ării, în m â lu l co lcă in d d e viaţă. E l stă copleşit d e uim ire în fa ţa im ensului drum p e ca re o m u l l-a străbătut şi p rivirea sa d evin e şovăielnică în fa ţa unei a lte m inuni nem aipom enite, om ul m odern ca re p o a te vedea întregul d ru m ! E l stă m ând ru în vârful p ira m id ei întâm plărilor a cestei lum i; şi, în tim p ce aşază ultim a p ia tră a cunoaşterii, el p a re să strig e că tre N atura ca re-l ascultă: «N oi suntem învingători, noi am ajuns p e culm i; N o i suntem îm plinirea N aturii!» N ie tz sc h e , U zul ş i abuzul de isto rie 1

O Istorie U niversală a om enirii nu este acelaşi lucru cu o istorie a U niversului. A dică, nu este un catalog enciclopedic al tuturor lucrurilor care se cunosc despre um anitate, ci, mai degrabă, o încercare de a găsi o structură sem nificativă în cadrul dezvoltării de ansam blu a societăţilor um ane în general.2 Efortul de a scrie o Istorie U niversală nu este el însuşi universal pentru toate popoarele şi toate culturile. în ciuda faptului că tradiţia istorică şi filozofică occidentală îşi are originea în G recia, scriitorii G reciei antice nu au întreprins niciodată un asem enea proiect. Platon vorbea în R epublica despre un anum e ciclu natural al regim urilor politice, în tim p ce P olitica lui A ristotel exam ina cauzele revoluţiei şi felul în care un tip de regim politic cedează în favoarea altuia.3 A ristotel considera că nici un regim politic nu poate fi pe deplin m ulţum itor pentru oam eni şi că această nem ulţum ire îi va face să înlocuiască un regim cu altul într-un ciclu fără sfârşit. D em ocraţia nu ocupa vreun loc deosebit în această succesiune fie prin calităţile, fie datorită stabilităţii sale; de fapt, am bii autori sugerau că dem ocraţia avea tendinţa să facă loc tiraniei. Mai mult, A ristotel nu presupunea continuitatea istoriei. A dică, el considera că ciclul regi­ m urilor politice era înglobat într-un ciclu natural mai am plu, în care catastrofele naturale, cum ar fi inundaţiile, elim inau periodic nu num ai societăţile om eneşti 55

existente ci şi am intirea lor, obligându-i pc oam eni să reia procesul istoric de la început. A stfel, în viziunea greacă, istoria nu are o evoluţie coerentă de-a lungul secolelor ci una ciclică. Prim ele istorii într-adevăr universale din tradiţia occidentală au fost creştine.5 Deşi grecii şi rom anii au încercat să scrie istorii ale lumii cunoscute, creştinism ul a fost prim ul care a introdus conceptul egalităţii tuturor oam enilor în faţa lui D um nezeu, concepând astfel un destin com un tuturor popoarelor lumii. Un istoric creştin ca Sf. A ugustin nu m anifesta nici un interes pentru istoriile grecilor sau ale evreilor ca atare; ceea ce era im portant era m ântuirea om ului ca om, un evenim ent care însem na realizarea voinţei lui D um nezeu pe păm ânt. Toate naţiunile nu erau decât ram urile unei um anităţi mai mari, soarta lor putând fi înţeleasă ca făcând parte din planul lui D um nezeu peiîtru întreaga om enire. în plus, creştinism ul a introdus ideea unei istorii finite în tim p, care începea cu crearea om ului de către D um nezeu, încheindu-se cu m ântuirea sa.6 Pentru creştini, sfârşitul istoriei păm ânteşti ar fi m arcat de ziua judecăţii care ar inaugura venirea îm părăţiei Cerurilor, m om ent în care păm ântul şi întâm plările păm ânteşti ar trebui practic să înceteze să existe. Conform viziunii creştine, un „sfârşit al istoriei1' face parte im plicit din scrierea Istoriilor U niversale. Evenim entele istoriei pot deveni sem nificative doar în leg ă­ tură cu un scop m ajor, care odată atins duce în m od necesar la încheierea procesului istoric. A cest scop final al om ului este ceea ce face ca toate evenim entele particulare să fie potenţial inteligibile. Reînvierea interesului pentru autorii antichităţii care s-a petrecut în tim pul Renaşterii a oferit gândirii o perspectivă istorică pe care anticii nu au avut-o. M etafora istoriei ca viaţă a unui singur om şi ideea că om ul m odern, construind în continuarea realizărilor oam enilor din vechim e, trăia în epoca de „bătrâneţe a om enirii" a fost sugerată de câţiva scriitori ai vrem ii, unul dintre ei fiind P ascal.7 Prim ele încercări im portante de a scrie versiuni laice ale unei Istorii U niversale s-au întreprins totuşi îm preună cu stabilirea m etodei ştiinţifice în secolul al X V I-lea. M etoda pe care o asociam cu Galileo, Bacon şi D escartes presupunea posibilitatea unei cunoaşteri şi deci unei stăpâniri a naturii, care era la rândul ei supusă unor legi coerente şi universale. Cunoaşterea acestor legi nu num ai că era accesibilă om ului ca om pur şi sim plu, dar era şi cum ulativă^încât generaţii succesive puteau fi scutite de eforturile şi greşelile celor dinainte. A stfel, noţiunea m odernă de progres îşi are originea în succesul ştiinţelor rfaturale m oderne şi i-a perm is lui Francis Bacon să afirm e superioritatea m odernităţii faţă de antichitate pe baza unor invenţii cum ar fi busola, tiparul şi praful de puşcă. A ceastă idee a progresului ca o dobândire cum ulativă, fără sfârşit a cunoaşterii, a fost form ulată cel mai clar de Bernard Le Bovier de Fontenelle în 1688: O m in te b in e c u ltiv a tă c o n ţin e , ca să sp u n e m aşa , to ate m in ţile se c o le lo r p re c e d e n te ; e ste d e fa p t u n a şi a c e e a şi m in te c a re s -a d e z v o lta t şi îm b u n ă tă ţit

56

d e -a lu n g u l tim p u lu i.,, d a r s u n t o b lig a i s ă m ă rtu ris e s c că o m u l în c a u z ă nu v a fi n ic io d a tă b ă trâ n ; el v a fi în to td e a u n a la fel sa u c h ia r m ai c a p a b il d e ac e le fa p te c a re se p o t fa ce în flo a re a v â rs te i; a sta în s e a m n ă , c a să a b a n d o n ă m a le g o ria , că o a m e n ii nu v o r d e g e n e ra n ic io d a tă şi c ă nu v a e x is ta v re u n s fâ rşit al c re şte rii şi d e z v o ltă rii în ţe le p c iu n ii u m an e .

Progresul im aginat de Fontenelle ţinea în primul rând de dom eniul cunoaşterii ştiinţifice; el nu a elaborat o teorie corespunzătoare a progresului social şi politic. Părintele noţiunii m oderne de progres social a fost M achiavelli, el fiind cel care a propus ca politica să fie eliberată de constrângerile m orale ale filozofiei clasice pentru ca omul să învingă fortuna. A lte teorii ale progresului au fost avansate de scriitori ai Ilum inism ului precum V oltaire, enciclopediştii francezi, econom istul Turgot şi de prietenul şi biograful său Condorcet. P rogresul spiritului um an de Condorcet conţinea o Istorie U niversală a om ului în 10 etape, în care ultim a etapă - care urm a să fie realizată - era caracterizată de egalitate a şanselor, libertate, raţiune, dem ocraţie şi învăţăm ânt universal.9 Ca şi Fontenelle, C ondorcet nu a fixat nici o lim ită a perfectibilităţii um ane, im plicând posibilitatea unei a unsprezecea etape a istoriei, necunoscute om ului la vrem ea aceea. C ele mai serioase eforturi de a scrie Istorii U niversale au fost totuşi întreprinse în cadru! tradiţiei idealiste germ ane. A ceastă idee a fost propusă de m arele Im ­ m anuel K ant într-un eseu din 1784, O idee pentru o Istorie U niversală dintr-un pu n ct de vedere cosm opolit. A ceastă lucrare, de num ai 16 pagini, definea atribuţiile esenţiale ale tuturor eforturilor viitoare de scriere a unei Istorii U niversale10. Kant era conştient că „acest m ers prostesc al treburilor om eneşti1' nu părea să lase să se vadă vreo orientare anum e şi că istoria om enească nu era altceva decât istoria unui perm anent conflict şi a cruzim ii. Cu toate acestea el se întreba dacă nu cum va există o m işcare regulată în cadrul istoriei om eneşti astfel că, ceea ce părea haotic din punctul de vedere al unui singur individ, putea dezvălui o evoluţie lentă şi progresivă într-o perioadă lungă de tim p. A cest fapt era adevărat mai ales în cazul dezvoltării raţiunii om eneşti. D e exem plu nici un individ nu se putea aştepta să descopere de unul singur întreaga ştiinţă,a m atem aticii, dar caracterul cum ulativ al cunoaşterii m atem atice perm itea fiecărei generaţii să clădească pe cunoştinţele celor precedente.11 Kant sugera că istoria ar avea un punct final, cu alte cuvinte, un scop final care era im plicat în posibilităţile curente ale om ului şi care făcea ca istoria în ansam blul ei să fie inteligibilă. A cest punct final este realizarea libertăţii um ane pentru că „o societate, în care libertatea înaintea legilor exterioare se asociază în cel mai înalt grad cu puterea irezistibilă, adică o constituţie civică perfect echitabilă, este cea mai im portantă problem ă pe care N atura o pune în sarcina rasei um ane". Realizarea unei asem enea constituţii civice perfecte şi universalizarea ei în întreaga lum e ar fi atunci criteriul după care am putea înţelege progresul în istorie. Ea oferea de 57

asem enea un standard conform căruia se putea întreprinde uriaşul efort de ab strac­ tizare necesar pentru a separa ceea ce era esenţial în această evoluţie de marea cantitate a inform aţiilor despre evenim entele care constituie m ateria brută a istoriei, întrebarea la care trebuia să răspundă o Istorie U niversală era, dacă, luând în consideraţie toate societăţile şi toate tim purile, exista un motiv general care să ne facă să ne aşteptăm ca progresul general um an să m eargă în direcţia guvernării republicane, adică în direcţia a ceea ce înţelegem astăzi prin dem ocraţie lib erală.12 D e asem enea, K ant a descris în term eni generali m ecanism ul care ar face om enirea să avanseze spre nivelul superior de raţionalitate reprezentat de instituţiile sociale liberale. A cest m ecanism nu era raţiunea, ci mai degrabă opusul ei: an ­ tagonism ul egoist creat de „sociabilitatea asocială“ um ană, care-i face pe oam eni să abandoneze războiul tuturor îm potriva tuturor şi să se asocieze în societăţi civile, iar apoi să sprijine arta şi ştiinţa pentru ca aceste societăţi să continue să răm ână com petitive între ele. Spiritul de com petiţie şi orgoliul, dorinţa de a dom ina şi gu v em ş sunt trăsăturile um ane care constituie sursa creativităţii pe plan social, asigurând realizarea capacităţilor „care nu apar în viaţa unui păstor arcadian“ . Eseul lui K ant nu era în sine o Istorie U niversală. Scris când filozoful avea 60 de ani, Ideea lui nu făcea decât să atragă atenţia asupra nevoii apariţiei unui nou K epler sau N ew ton care ar fi putut să explice legile universale ale evoluţiei istorice um ane. K ant rem arca faptul că geniul care ar fi întreprins scrierea unei asem enea istorii trebuia să aibă pregătire filozofică, ca să înţeleagă ceea ce e im portant în treburile om eneşti, şi totodată pregătirea unui istoric capabil să asim ileze istoria tuturor tim purilor şi tuturor popoarelor într-un întreg sem nificativ. A cesta ar urmări influenţa istoriei greceşti asupra form ării şi destrăm ării statului rom an, care l-a înghiţit pe cel grec, apoi influenţa rom ană asupra barbarilor, care la rândul lor au distrus im periul şi aşa mai departe până în tim purile noastre; dacă ar adăuga episoade din istoriile naţionale ale naţiunilor lum inate, am descoperi un progres constant în constituirea statelor de pe continentul nostru (care probabil că va ajunge, în cele din urm ă, să transm ită legea şi în celelalte continente). Povestea era aceea a distrugerii succesive a civilizaţiilor, dar fiecare răsturnare păstra ceva din perioada precedentă şi prin aceasta pregătea calea către un nivel de viaţă superior. Sarcina scrierii acestei istorii, încheia el cu m odestie, era m ult peste capacităţile sale, dar odată pusă în practică ea ar putea contribui la realizarea guvernării republicane universale pentru că i-ar da om ului o im agine m ai clară asupra viitorului s ă u .13 Proiectul lui K ant în legătură cu scrierea unei Istorii U niversale care să fie serioasă din punct de vedere filozofic şi care să se bazeze pe o profundă cunoaştere a istoriei em pirice i-a fost lăsat spre îndeplinire succesorului său - aparţinând generaţiei urm ătoare m orţii lui Kant - G eorg W ilhelm Friedrich H egel. H egel nu s-a bucurat niciodată de o reputaţie bună în lum ea anglo-saxonă, care l-a acuzat că a fost susţinătorul reacţionar al m onarhiei prusace, precursorul totalitarism ului secolului al X X -lea şi, mai rău decât toate, din punctul de vedere al englezilor, un 58

m etafizician greu de citit.14 A ceastă prejudecată îm potriva lui Hegel nu i-a lăsat pe mulţi să vadă im portanţa lui ca unul dintre fondatorii filozofiei m oderne. Fie că o recunoaştem sau nu, îi datorăm lui H egel aspectele fundam entale ale conştiinţei noastre actuale. Este rem arcabilă m ăsura în care sistem ul lui Hegel a reuşit să îndeplinească toate elem entele propuse de K ant pentru o Istorie U niversală atât în form ă cât şi în substanţă.15 H egel, ca şi K ant, îşi definea proiectul ca fiind scrierea unei Istorii U niversale care ar fj înfăţişat „m anifestarea Spiritului (adică, conştiinţa um ană colectivă) în procesul elaborării cunoaşterii a ceea ce există potenţial.** H egel a căutat să explice „binele" existent în cadrul diverselor state şi civilizaţii reale ale . istoriei, m otivele pentru care ele erau în cele din urm ă răsturnate şi „germ enul de lum ină spirituală*1care supravieţuia de la fiecare şi care ajuta la netezirea căii spre niveluri superioare de dezvoltare. La fel ca în viziunea lui Kant despre „socia­ bilitatea asociată" a om ului, H egel vedea progresul istoric rezultând nu din evoluţia neîntreruptă a raţiunii,ci din jocul întâm plător al pasiunilor care-i îm ping pe oam eni pe panta conflictului, a revoluţiei şi războiului - faim oasa sa „şiretenie a raţiunii**. Istoria se derulează printr-un proces continuu al conflictelor, în care atât sistem ele de gândire cât şi sistem ele politice se ciocnesc şi se prăbuşesc datorită co n ­ tradicţiilor lor interne. Ele sunt atunci înlocuite de altele mai puţin contradictorii şi de aceea superioare, care dau naştere unor noi contradicţii - aşa-num itele co n ­ tradicţii dialectice. H egel a fost unul dintre prim ii filozofi europeni care au luat în serios „istoriile naţionale ale altor popoare** din afara E uropei, ca cele ale Indiei şi Chinei, şi le-a inclus în schem a sa generală. D upă cum postulase Kant, exista un punct final al procesului istoric, care este realizarea libertăţii aici pe păm ânt: „Istoria lum ii nu este altceva decât dezvoltarea conştiinţei Libertăţii.** D esfăşurarea Istoriei U niversale ar putea fi înţeleasă ca sporirea egalităţii libertăţii um ane, rezum ată în epigram a lui H egel care spunea: „popoarele O rientului ştiau că tu erai liber; lum ea greacă şi cea rom ană ştiau că unii sunt liberi; în tim p ce n oi ştim că absolut toţi oam enii (om ul ca om ) sunt liberi**.17 Pentru H egel, întruchiparea libertăţii um ane era statul modern constituţional, sau încă o dată, ceea ce noi am num it dem ocraţie liberală. Istoria U niversală a om enirii nu era altceva decât ascensiunea treptată a om ului la deplina raţionalitate şi realizarea conştientă a felului în care această raţionalitate se exprim ă în autonom ia liberală. H egel a fost frecvent acuzat de faptul că ar fi nutrit un cult aproape religios pentru stat şi pentru autoritatea sa şi, din această cauză, de a fi un duşm an al liberalism ului şi al dem ocraţiei. O abordare mai serioasă a acestei acuzaţii nu intră în intenţiile acestei lucrări. A junge să spunem că prin ideile susţinute, H egel a fost filozoful libertăţii p rin excelenţă, cel care a văzut întregul proces istoric culm inând în realizarea libertăţii prin instituţii politice şi sociale concrete. Mai degrabă decât susţinătorul statului, H egel ar putea fi considerat apărătorul societăţii civile, adică filozoful care justifica păstrarea/ unui v a s t dom eniu al activităţii

I BIBLIOTECA

MUNICIPALĂ

MIHAIL SADOVEANU L __ • C L I P


I

econom ice private şi politice independente de controlul statului. A cesta este în mod cert şi felul în care l-a înţeles M arx şi m otivul pentru care el l-a acuzat pe Hegel de a fi un apărător al burgheziei. A existat o gravă m istificare în privinţa dialecticii hegeliene. A ceasta a început cu colaboratorul lui M arx, Friedrich Engels, care credea că dialectica era o „m e­ todă" care putea fi însuşită de la H egel, separat de conţinutul sistem ului său. Alţii au afirm at că pentru H egel dialectica era un instrum ent m etafizic care perm itea să se deducă ansam blul istoriei om eneşti din principii apriorice sau prim e principii logice, independent de datele em pirice şi cunoaşterea evenim entelor istorice reale. O asem enea viziune asupra dialecticii nu stă în picioare; o lectură a lucrărilor de istorie ale lui H egel va dezvălui că accidentele istoriei şi întâm plările neprevăzute jo acă un rol im portant în ele.1'* D ialectica hegeliană este sim ilară predecesorului său platonic, dialogul socratic, care este o conversaţie între două fiinţe om eneşti despre un subiect im portant, cum ar fi natura binelui sau înţelesul dreptăţii. A sem enea discuţii sunt rezolvate pe baza principiului contradicţiei: adică partea care se contrazice pe sine cel mai puţin câştigă sau, dacă am ândouă se dovedesc în cursul conversaţiei la fel de contradictorii, atunci o a treia poziţie apare din contradicţiile celor două. D ar această a treia poziţie poate conţine ea însăşi noi contradicţii neprevăzute, dând astfel ocazia Unei noi conversaţii şi unei alte re­ zolvări. Pentru H egel, dialectica are un loc nu num ai la nivelul discuţiilor filozofice ci şi între societăţi sau, cum s-ar exprim a sociologii contem porani, între sistem e socio-econom ice. Istoria ar putea fi descrisă ca un dialog între societăţi, în care cele cu grave contradicţii interne eşuează şi sunt înlocuite de altele care reuşesc să învingă aceste contradicţii. A stfel, pentru H egel, Im periul Rom an s-a prăbuşit până la urm ă pentru că a stabilit egalitatea tuturor oam enilor în faţa legii fără să le recunoască drepturile şi dem nitatea lor um ană lăuntrică. A ceastă recunoaştere a putut fi găsită doar în tradiţia iudeo-creştină care stabilea egalitatea universală a oam enilor pe baza libertăţii lor m orale.2 * La rândul ei, lum ea creştină era supusă altor contradicţii. Exem plul clasic era cetatea m edievală care adăpostea negustori şi com ercianţi, ce constituiau germ enii ordinii econom ice capitaliste. E ficienţa lor econom ică superioară a arătat în cele din urm ă, iraţionalitatea aplicării constrân­ gerilor m orale asupra productivităţii econom ice, ei ajungând astfel să desfiinţeze chiar cetatea care le-a dat naştere. H egel se deosebeşte substanţial de cei care au scris înaintea sa Istorii U niversale, ca Fontenelle sau C ondorcet, prin fundam entarea filozofică m ult mai profundă a unor concepte precum natura, libertatea, istoria, adevărul şi raţiunea. C hiar dacă H egel nu a fost prim ul filozof care să scrie despre istorie, el a fost cel dintâi filozof istoricist - adică, un filozof care era convins de relativitatea esenţial istorică a adevărului. H egel susţinea că întreaga conştiinţă um ană era lim itată de condiţii sociale şi culturale caracteristice m ediului înconjurător al om ului - sau de „vre­ m uri", cum spunem noi. G ândirea trecutului, fie a oam enilor obişnuiţi, fie a m arilor 60

i

filozofi şi savanţi, nu era adevărată în mod absolut sau „obiectiv“ , ci num ai relativ la orizontul istoric şi cultural sub care trăia acea persoană. D e aceea istoria om enească nu trebuie văzută doar ca o succesiune a diferitelor civilizaţii sau niveluri de progres m aterial ci mai degrabă, ca o succesiune a diferitelor form e ale conştiinţei. C onştiinţa - m odul în care fiinţele om eneşti reflectează asupra aspec­ telor esenţiale ale binelui şi răului, activităţile care satisfac credinţele lor despre zei, chiar şi felul în care ei percep lum ea - s-a schim bat în m od fundam ental de-a lungul tim pului. Şi pentru că aceste perspective erau reciproc contradictorii, înseam nă că erau, în m ajoritatea lor, greşite sau erau form e ale' unei „false conştiinţe", care aveau să fie dem ascate ca atare de evoluţia istorică urm ătoare. Cele mai mari religii ale lum ii, după H egel, nu erau adevărate prin ele însele, ci erau ideologii care apăruseră din nevoile istorice particulare ale oam enilor care credeau în ele. Creştinism ul, în particular, era o ideologie care îşi avea originea în sclavie, egalitatea universală proclam ată de el servind interesul sclavilor de a se elibera. R adicalism ul istoricism ului lui H cgel este greu de înţeles astăzi pentru că el a devenit o parte integrantă a propriului nostru orizont intelectual. Noi presupunem că există un „perspcctivism " istoric al gândirii şi îm părtăşim prejudecata generală îm potriva m odurilor de gândire care nu sunt „la zi“ . Istoricism ul există im plicit în atitudinea fem inistei contem porane care priveşte devotam entul m am ei sau bunicii sale pentru fam ilie ca pe o răm ăşiţă bizară din alte vrem uri. C hiar dacă supunerea bunicii faţă de o cultură dom inată de bărbaţi era norm ală „pe vrem ea ei“ şi nu a îm piedicat-o să fie fericită, e a nu mai este azi acceptabilă şi constituie o form ă de „falsă conştiinţă". Istoricism ul este de asem enea subînţeles în atitudinea unui negru care neagă că un alb ar putea înţelege vreodată ce înseam nă a fi negru. Deşi conştiinţa negrilor şi albilor nu este separată tem poral istoric, ei sunt separaţi de orizontul culturii şi experienţei în care s-au form at şi între care a existat o co m ­ unicare m inim ă. R adicalism ul istoricist hegelian este evident chiar în felul în care el definea noţiunea de om . Cu o singură excepţie im portantă, de fapt fiecare filozof care a scris înaintea lui H egel credea în existenţa unei „naturi um ane" adică a unei serii de trăsături mai m ult sau mai puţin perm anente - pasiuni, dorinţe, c l a r i t ă ţ i , virtuţi şi aşa mai departe - care caracterizau om ul ca om , pur şi sim plu . D acă indivizii um ani puteau fi evident diferiţi, natura um ană esenţială nu se m odifica de-a lungul tim pului, fie că era vorba de un ţăran chinez sau de un sindicalist european m odern. A ceastă viziune filozofică este reflectată de clich e-ul frecvent care susţine că „natura um ană nu se schim bă niciodată", folosit cel mai adesea în contextul unora dintre trăsăturile um ane mai puţin atrăgătoare cum ar fi lăcom ia, desfrâul sau cruzim ea. D im potrivă, H egel, care nu nega latura firească a om ului care ţine de nevoile trupului, ca în cazul hranei şi som nului, credea că, în trăsăturile sale esenţiale, om ul este nedeterm inat şi de aceea, liber oricând să-şi creeze propria . . ii sa natura. 61

A stfel, natura dorinţei om eneşti nu este dată odată pentru totdeauna, ci se schim bă funcţie de diversele perioade istorice şi culturi.24 De exem plu, un locuitor al A m ericii, Franţei sau al Japoniei contem porane îşi consum ă cea mai m are parte din energia sa căutând lucruri - un tip anum e de autom obil, pantofi de sport sau confecţii de serie m ică - sau un anum e statut social - cartierul, şcoala sau serviciul cel mai potrivit. M ajoritatea acestor lucruri dorite nici nu au existat în trecut şi probabil că nici nu ar fi dorite de un locuitor de azi al unei ţări sărace din Lum ea a treia, care trebuie să-şi petreacă tim pul încercând să-şi satisfacă nevoile prim are care ţin de siguranţă şi de hrană. Consum ism ul şi ştiinţa m arketingului care îl întreţin se referă la dorinţe care au fost literalm ente create de om şi care în viitor vor lăsa locul altora.25 D orinţele noastre actuale sunt condiţionate de m ediul social, care la rândul său este produsul întregului nostru trecut istoric. Iar obiectele propriu-zise ale dorinţei sunt num ai unul dintre aspectele „naturii um ane" care s-au schim bat de-a lungul tim pului; im portanţa dorinţei în legătură cu alte elem ente ale caracterului uman a evoluat şi ea. De aceea, Istoria U niversală a lui H egel ne prezintă nu doar progresul cunoaşterii şi al instituţiilor, ci şi natura schim bătoare a om ului însuşi. Pentru că schim barea ţine de însăşi natura um ană care nu este pur şi sim plu ci devine altceva decât a fost înainte. H egel se diferenţia de Fontenelle şi de istoriciştii radicali care i-au urm at, prin faptul că el nu credea că procesul istoric va continua la infinit, ci că se va încheia o dată cu realizarea societăţilor libere în lum ea reală. Cu alte cuvinte ar exista un sfârşit a l istoriei. A ceasta nu înseam nă că vor înceta întâm plările rezultate din naşterile, m orţile şi existenţa socială a oam enilor sau că se va pune punct cunoaşterii concrete despre lum e. O ricum , H egel definise istoria ca fiind progresul um an către niveluri superioare de raţionalitate şi libertate şi acest proces îşi găsea punctul final logic în dobândirea conştiinţei absolute.. A ceastă conştiinţă era, în opinia sa, întruchipată de propriul său sistem filozofic, la fel cum libertatea um ană era întruchipată de statul liberal m odem , care a apărut în Europa după R evoluţia franceză şi în A m erica de N ord după R evoluţia am ericană. Când Hegel declară că istoria s-a încheiat după B ătălia de la Jena din 1806, este evident că el nu pretindea că statul liberal a învins în toată lumea; victoria acestuia nu era sigură la vrem ea respectivă nici m ăcar în colţişorul său de G erm anie. El spunea de fapt că principiile libertăţii şi egalităţii care stau la baza statului liberal m odern fuseseră descoperite şi puse în practică în cele mai avansate ţări şi că nu existau principii alternative sau form e de organizare socială şi politică superioare liberalism ului. Societăţile liberale erau, altfel spus, lipsite de „contradicţiile" câre caracterizau form ele de organizare socială anterioare şi, de aceea, aveau să ducă dialectica istorică la bun sfârşit. C hiar din m om entul în care Hegel şi-a form ulat sistem ul filozofic, oam enii nu au fost înclinaţi să ia în serios afirm aţia că istoria se încheie cu statul m odem liberal. A proape im ediat, H egel a fost atacat de un alt m are scriitor de Istorii U niversale al secolului al X IX -lea, Karl M arx. într-adevăr, noi nu ne dăm seam a cât de m ult îi 62

datorăm din punct de vedere intelectual lui H egel, pentru că o m are parte din m oştenirea pe care ne-a lăsat-o ne-a parvenit prin interm ediul lui M arx, care şi-a însuşit părţi im portante ale sistem ului hegelian pentru a le folosi pentru propriile sale scopuri. M arx a acceptat de la H egel concepţia asupra istoricităţii fundam entale a treburilor om eneşti, ideea că societatea om enească s-a dezvoltat de-a lungul tim pului de la structuri sociale prim itive la structuri m ult mai com plexe şi mai evoluate. El era, de asem enea, de acord că procesul istoric este fundam ental dialectic, aceasta însem nând că form ele anterioare de organizare socială şi politică conţineau „contradicţii" interne care au devenit evidente în tim p şi care au dus la prăbuşirea lor şi înlocuirea lor de către alte form e de organizare superioare. Şi M arx îm părtăşea credinţa lui H egel în posibilitatea unui sfârşit al istoriei. A dică, el prevedea o form ă finală a societăţii lipsită de contradicţii şi a cărei realizare ar fi încheiat procesul istoric. M arx se deosebea de H egel în privinţa felului societăţii care ar fi apărut la sfârşitul istoriei. M arx credea că statul liberal nu reuşea să rezolve o contradicţie fundam entală, aceea a conflictului de clasă, lupta dintre burghezie şi proletariat. M arx a întors istoricism ul lui 14egel îm potriva acestuia, argum entând că statul liberal nu reprezenta universalizarea libertăţii ci doar victoria unei clase anum e, burghezia. H egel considera că alienarea - dezacordul om ului cu sine însuşi şi drept urm are, pierderea controlului asupra propriului destin - fusese rezolvată, în m od adecvat, la sfârşitul istoriei, prin recunoaşterea, din punct de vedere filozofic, a libertăţii posibile în statul liberal. M arx, pe de altă parte, a rem arcat că în societăţile liberale om ul se alienase deoarece capitalul, creaţie a om ului, devenise stăpân absolut al om ului şi-l dom ina.26 B irocraţia statului liberal, pe care H egel o num ea „clasa universală" pentru că reprezenta interesele poporului în general, pentru M arx reprezenta doar interese particulare în interiorul societăţii civile şi anum e, cele ale capitaliştilor care o dom inau. Filozoful H egel, după părerea lui M arx, nu realizase „conştiinţa absolută", ci era el însuşi un produs al tim pului său, un susţinător al burgheziei. Sfârşitul m arxist al istoriei ar fi venit num ai o dată cu victoria adevăratei „clase universale", proletariatul, şi cu realizarea ulterioară a utopiei com uniste m ondiale care ar fi pus capăt luptei de clasă odată pentru totdeauna. C ritica făcută de M arx lui Hege] şi societăţii liberale este, în clipa de faţă atât de cunoscută încât nu mai m erită s-o repetăm . T otuşi, m onum entalul eşec al m arxism ului ca bază a unor societăţi reale - mai m ult decât evident după 140 de ani de la M anifestul C om unist - ne face să ne punem întrebarea dacă nu cum va Istoria U niversala a lui H egel nu a fost, în final, cea într-adevăr profetică. A ceastă posibilitate a fost avansată, la începutul secolului acesta, dp A lexandre Kojeve, filozoful franco-rus care a ţinut o serie de sem inarii, ce s-au bucurat de un larg ecou, la Ecole Pratique des H autes Etudes de la Paris prin anii ’3028. D acă M arx a fost interpretul cel mai im portant al lui H egel în secolul al X IX -lea, atunci K ojeve a fost cel m ai m are interpret al lui din secolul acesta. Ca şi M arx, K ojeve nu s-a m ulţum it doar să analizeze gândirea lui H egel, ci a folosit-o în m od creativ pentru a-şi elabora 1

63

propria viziune asupra tim purilor m oderne. Raym ond Aron ne ajută să aruncăm o privire asupra inteligenţei sclipitoare şi originalităţii lui Kojeve: [K o je v e] fa sc in a un a u d ito riu fo rm a t d in su p e rin te lc c lu a li în c lin a ţi sp re în d o ia lă şi c ritic ă . D e c e? T a le n tu l să u , v irtu o z ita te a sa d ia le c tic ă ju c a u un ro l im p o rta n t în a c e a s tă p riv in ţă ... A rta sa d e v o rb ito r e ra iniim leg a tă de su b ie c tu l şi p e rs o n a lita te a sa . S u b ie c tu l e ra a tâ t isto ria lu m ii c â t şi F en o ­

m enologia [lui H e g el], C e a d e a d o u a a ru n c a lu m in ă a su p ra celei d in tâ i. T o tu l c ă p ă ta în ţe le s . C h ia r şi c ei n e în c re z ă to ri în p riv in ţa p ro v id e n ţe i isto ric e , cei c are s u s p e c ta u a rtific iu l în sp a te le a rte i, nu îi p u tea u re zista m a g ic ia n u lu i; în m o m e n tu l a c e la , in te lig ib ilita te a p e c a re o a trib u ia tim p u lu i şi e v e n im e n te lo r fă ce a o rice a lte d o v e z i de p riso s.

în centrul cursurilor ţinute de K ojeve se afla uim itoarea afirm aţie că Hegel a avut dreptate pe deplin şi că istoria lum ii, cu toate m eandrele ei ulterioare, se încheiase de fapt în anul 1806. Este greu să citim prin straturile de ironie din opera lui K ojeve pentru a-i descoperi adevărata intenţie, dar dincolo de aparent ciudatele sale concluzii, există gândul că principiile libertăţii şi egalităţii, care s-au născut din R evoluţia franceză, întruchipate de ceea ce K ojeve num ea „statul universal şi om ogen" m odern, reprezentau punctul final al evoluţiei ideologiei um ane dincolo de care progresul era im posibil. K ojeve era desigur conştient că din 1806 avuseseră loc m ulte războaie sângeroase, dar el le privea ca fiind, dc fapt, „o aliniere a p ro v in ciilo r"/ A ltfel spus, com unism ul nu reprezenta o etapă superioară dem o­ craţiei liberale, ci făcea parte din aceeaşi etapă istorică care avea să universalizeze, în cele din urm ă, răspândirea principiilor libertăţii şi egalităţii în lume. Deşi revoluţiile chineză şi bolşevică păreau evenim ente colosale la vrem ea aceea, singurele efecte durabile aveau să fie propagarea principiilor deja stabilite ale libertăţii şi egalităţii în ţări cu popoare înapoiate, oprim ate şi forţarea ţărilor lumii civilizate, care deja acceptaseră să trăiască conform acestor principii, să le aplice com plet. Urm ătorul pasaj ne dă o im agine a inteligenţei nu numai strălucitoare ci şi bizare a unui gânditor precum Kojeve: O b s e rv â n d c e e a ce se p e tre c e în ju r u l m eu şi c e e a ce se în tâ m p la s e în lu m e d e la B ă tă lia d e la Je n a , a m în ţe le s c ă H e g e l a v u se se d re p ta te să v a d ă în a c e a s ta sfâ rşitu l Isto rie i p ro p riu -z ise . în şi p rin a c e a s tă b ă tă lie , a v a n g a rd a u m an ităţii a a tin s e fe c tiv lim ita şi ţe lu l, a d ic ă , s fâ rşitu l e v o lu ţie i isto ric e a O m u lu i. C e ea ce s-a în tâ m p la t d e a tu n c i n u a fo s t d e c â t o e x tin d e re în sp a ţiu a fo rţei re v o lu ţio n a re u n iv e rs a le p u s e în p ra c tic ă în F ra n ţa d e R o b e sp ie rre şi N a p o le o n . D in p u n c t d e v e d e re isto ric a u te n tic , c e le d o u ă ră z b o a ie m o n d ia le c u a la iu l lo r d e re v o lu ţii m ari şi m ic i a u a v u t d o a r e fe c tu l d e a a d u c e

64

c iv iliz a ţiile în a p o ia te ale p ro v in c iilo r re g iu n ilo r p e rife ric e în a c e e a şi lin ie cu c e le m ai (real sa u v irtu a l) a v a n s a te p o z iţii isto ric e e u ro p e n e . D a că so v ietiz a re a R u siei sau tra n s fo rm a re a C h in e i în tr-u n sta t c o m u n is t în s e a m n ă m ai m u lt sau a ltc e v a d e c â t d e m o c ra tiz a re a G e rm a n ie i im p e ria le (p rin in te rm ed iu l h itle ris m u lu i) sa u a c c e su l R e p u b lic ii T o g o la in d e p e n d e n ţă , m ai m u lt c h ia r, a u to d e te rm in a re a p a p u a ş ilo r, e ste n u m a i p e n tru c ă a p lic a re a c h in o -s o v ic tic ă a b o n a p a rtis m u lu i ro b e s p ie rria n o b lig ă E u ro p a p o s tn a p o le o n ia n ă să g ră ­ b e a s c ă e lim in a re a n u m e ro a s e lo r u rm ă ri m ai m u lt sa u m ai p u ţin a n a c ro n ic e ale tre c u tu lu i ei p rc -rc v o lu ţio n a r.' '

Cea mai deplină întruchipare a principiilor Revoluţiei franceze erau, pentru K ojeve, ţările Europei O ccidentale postbelice, adică, acele dem ocraţii capitaliste care atinseseră un înalt nivel de bunăstare m aterială şi stabilitate politică.' “ Pentru că acestea erau societăţi în care nu mai existau nici un fel de „contradicţii" fundam entale: capabile să-şi satisfacă toate necesităţile şi bucurându-se de au to ­ nom ie, aceste ţări nu mai aveau mari ţeluri politice de urm ărit şi se puteau ocupa doar de activitatea econom ică. K ojeve a renunţat la catedră în a doua parte a vieţii sale, pentru a lucra ca funcţionar pentru C om unitatea Europeană. Pentru el, sfârşitul istoriei nu era numai sfârşitul m arilor lupte şi conflicte politice, dar şi sfârşitul filozofiei; de aceea, C om unitatea E uropeană era cea mai bună m aterializare in­ stituţională a sfârşitului istoriei. Istoriile U niversale reprezentate de lucrările m onum entale ale lui Hcgel şi M arx au fost urm ate de altele, mai puţin im presionante. Cea de-a doua jum ătate a secolului al X IX -lea a fost m artora unei serii de teorii relativ optim iste despre evoluţia socială ascendentă, cum au fost cele ale pozitivistului A uguste Com pte sau ale social-darw inistului H erbert Spencer. A cesta din urm ă vedea evoluţia socială ca făcând parte dintr-un proces mai vast al evoluţiei biologice, fiind supusă unor legi precum cele ale supravieţuirii celor mai puternici. Secolul al X X -lea a fost şi el m artorul câtorva încercări de Istorii U niversale deşi având un pronunţat caracter sum bru, cum ar fi D eclinul O ccidentului a lui O sw ald Spengler şi Studiul istoriei de A rnold T oynbee, care s-a inspirat din prim a. A tât Spengler cât şi T oynbee îm part istoria în istoriile diferitelor popoare - „culturi" la cel dintâi, „societăţi" la cel de-al doilea - considerând că fiecare dintre ele se supune unor legi uniform e ale evoluţiei şi decăderii. A stfel, ei s-au rupt de tradiţia, care începuse cu istoricii creştini şi culm inase cu viziunile lui H egel şi M arx, unei istorii unitare şi ascendente a om enirii. într-un fel, Spengler şi T oynbee se întorc la istoriile ciclice ale popoarelor privite individual caracteristice pentru istoriografia rom ană şi greacă. Deşi am bele lucrări au fost foarte citite la vrem ea respectivă, ele suferă de acelaşi defect organicist datorat îndoielnicei analogii pe care o fac între o cultură sau societate şi un organism biologic. Spengler a continuat să fie popular din cauza pesim ism ului său şi pare să fi avut o oarecare influenţă 65

asupra unor oam eni de stat, precum H enry K issinger, dar nici unul dintre aceşti doi gânditori nu a ajuns la nivelul predecesorilor lor germ ani. U ltim a încercare sem nificativă de a realiza o Istorie U niversală scrisă în secolul al X X -lea nu a fost opera unui singur individ, ci mai degrabă o lucrare colectivă a unui grup de savanţi din dom eniul ştiinţelor sociale - în cea mai m are parte am ericani - care a scris după cel de-al doilea război m ondial sub titlul generic al „teoriei m odernizării1*34. în prefaţa la ediţia engleză a Capitalului, M arx afirm a că „Ţara care este mai dezvoltată din punct de vedere industrial nu face altceva decât să-i arate celei mai puţin dezvoltate im aginea propriului ei viitor.*1 A ceasta era, intenţionat sau nu, prem isa de început a teoriei m odernizării. Inspirându-se m asiv din opera lui M arx şi cea a lui W eber şi D urkheim , teoria m odernizării afirm a, pe bază de argum ente, că dezvoltarea industrială urm a un m odel coerent de creştere şi ar fi produs, în tim p, structuri sociale şi politice uniform e în ţări şi culturi diferite. 5 S tudiind ţări ca M area B ritanie sau Statele Unite, prim ele care s-au industrializat şi dem ocratizat, se putea întrevedea un m odel universal pe care aveau să-l urm eze în final, toate ţările.3” Cu toate că M ax W eber avea o viziune pesim istă până la disperare, asupra raţionalism ului excesiv şi secularism uiui „progresului** istoric al om enirii, teoria postbelică a m odernizării a dat ideilor lui o turnură vădit-optim istă, tipic am ericană, am putea spune. D eşi existau dezacorduri între teoreticienii m odernizării în privinţa uriiliniarităţii evoluţiei istorice sau a exis­ tenţelor unor căi alternative spre m odernitate, nici unul nu se îndoia că istoria era direcţională şi că la capătul ei se afla dem ocraţia liberală a naţiunilor dezvoltate din punct de vedere industrial. în anii ’50 şi ’60, ei au acţionat cu tot entuziasm ul pentru a utiliza noua lor ştiinţă în scopul sprijinirii dezvoltării econom ice şi politice a ţărilor Lum ii a treia care îşi dobândiseră independenţa.37 în cele din urm ă, teoria m odernizării a căzut victim ă acuzaţiei de a fi etnocentrică, adică, de a fi ridicat experienţa occidentală europeană şi cea nord-am ericană, în dom eniul dezvoltării, la rangul de adevăr universal, fără a-şi recunoaşte „lim itele culturale**.38 „Ca rezultat al hegem oniei politice şi culturale occidentale - spunea unul dintre acuzatori - a fost încurajată ideea etnocentrică, aceea că doar dezvoltarea politică occidentală reprezintă un m odel valid**.39 A ceastă critică m ergea mai departe decât sim pla pretenţie că există m ulte alte căi spre m odernitate decât cele specifice urm ate de ţări ca M area B ritanie sau Statele Unite. Ea punea sub sem nul îndoielii chiar conceptul de m odernitate, în particular, chiar faptul dacă toate naţiunile voiau într-adevăr să adopte principiile liberal dem ocratice occidentale şi dacă nu existau şi alte puncte de început sau de sfârşit la fel de valide, din punct de vedere cultural. 0 A cuzaţia de etnocentrism a însem nat condam narea la m oarte a teoriei m oder­ nizării, pentru că specialiştii din dom eniul ştiinţelor sociale, care form ulaseră această teorie, îm părtăşeau presupunerile relativiste ale criticilor lor: ei considerau că nu aveau nici un fel de baze ştiinţifice sau em pirice pentru a apăra valorile 66

dem ocraţiei liberale şi nu puteau decât să insiste că ^i nu aveau nici o înclinaţie spre etnocentrism .41 Se poate spune cu siguranţă că uriaşul pesim ism istoric generat de secolul al X X -lea a discreditat m ajoritatea Istoriilor U niversale. Folosirea conceptului m ar­ xist de „Istorie“ pentru a justifica teroarea în U niunea Sovietică, în C hina şi în alte ţări com uniste, i-a dat acestui cuvânt o conotaţie deosebit de sinistră în ochii m ultora. Ideea că istoria este direcţională, că are un înţeles, că este ascendentă sau chiar inteligibilă este foarte străină de principalele curente filozofice ale tim pului nostru. A vorbi în felul în care a făcut-o Hegel despre Istoria Lum ii înseam nă a te expune sarcasm ului şi condescendenţei uim ite a intelectualilor, care cred că înţeleg pe deplin com plexitatea lum ii şi destinul ei tragic. N u este deloc întâm plător că singurii scriitori de Istorii U niversale care s-au bucurat de oarecare succes în acest secol au fost cei care, asem enea lui S pengler şi T oynbee, au descris declinul şi degenerarea valorilor şi instituţiilor occidentale. D ar chiar dacă pesim ism ul nostru este explicabil, el este contrazis de cursul concret al evenim entelor din cea de a doua jum ătate a secolului XX. Poate că ar trebui să ne întrebăm dacă nu cum va pesim ism ul nostru nu este decât o poză, la fel de uşor adoptată ca optim ism ul secolului al X IX -lea. Pentru că un optim ist naiv, ale cărui speranţe sunt înşelate, pare ridicol, în tim p ce un pesim ist care nu a avut dreptate îşi păstrează o aură de profunzim e şi seriozitate. D e aceea este mai sigur să urm ezi cea de-a doua cale. D ar apariţia forţelor dem ocratice în părţi ale lumii unde nim eni nu credea că ele ar exista, instabilitatea regim urilor autoritare şi lipsa totală a unor alternative teoretice coerente la dem ocraţia liberală ne obligă să reactualizăm întrebarea pusă de K ant: există oare, ceva ce s-ar putea num i o Istorie U niversală a om enirii, privită dintr-un punct de vedere m ult mai cosm opolit decât era posibil pe vrem ea lui?

67

-

.

•

' ■ '

6 Mecanismul dorinţei Hai să ne întoarcem la început, ca să spunem aşa, şi să aruncăm o privire asupra întrebării care ne preocupă, fără să apelăm la autoritatea teoriilor anterioare despre istorie: Este istoria direcţională şi există vreun motiv să credem că va exista o evoluţie universală în direcţia dem ocraţiei liberale? Pentru început să ne ocupăm doar de problem a dirccţionalităţii, lăsând deoparte pentru m om ent întrebarea dacă această drrccţionalitate im plică progresul din punct de vedere al m oralităţii sau al fericirii um ane. O are, toate societăţile sau m ajoritatea lor urm ează o anum e direcţie uniform ă, sau au ele o form ulă de evoluţie ciclică ori întâm plătoare?1 D acă avem dc-a face cu cea de-a doua situaţie, atunci este posibil ca om enirea să repete pur şi sim plu toate praticile sociale şi politice ale trecutului; poate să reapară sclavia, europenii pot să se încoroneze prinţi sau îm păraţi, iar fem eile am ericane pot pierde dreptul de a vota. D im potrivă, o istorie direcţională im plică nerepetarea vreunei form e de organizare în cadrul aceleiaşi societăţi o dată ce a fost înlăturată (deşi societăţi diferite în etape diferite de dezvoltare pot, desigur, repeta un m odel sim ilar de evoluţie). D ar dacă istoria nu se va mai repeta niciodată, atunci trebuie să existe un M ecanism constant şi uniform sau o serie de prim e cauze istorice care dictează evoluţia într-o singură direcţie şi, într-un fel, păstrează am intirea perioadelor trecute în prezent. C oncepţiile unei istorii ciclice sau întâm plătoare nu exclud posibilitatea transform ării sociale sau a unor regularităţi lim itate în cadrul dezvoltării, dar ele nu au nevoie de o unică sursă a cauzalităţii istorice. Ele pot de asem enea, să cuprindă un proces de degenerare, prin care conştiinţa realizărilor anterioare să fie com plet ştearsă. Pentru că, fără posibilitatea unei uitări istorice totale, fiecare ciclu succesiv ar clădi, fie şi la scară redusă, pe experienţa celor precedente. Ca prim ă încercare de a înţelege M ecanism ul care îi dă dirccţionalitate istoriei, să ne lăsăm conduşi de Fontenelle şi Bacon şi să considerăm cunoaşterea drept clem entul-cheie al dirccţionalităţii istoriei - în particular, cunoaşterea naturii pe care o putem obţine prin ştiinţă. Pentru că privind întregul ansam blu al eforturilor um ane, singurul care este considerat de toată lum ea în m od clar, cum ulativ şi direcţional, este dom eniul ştiinţei m oderne. Nu se poate spune acelaşi lucru despre activităţi cum ar fi pictura, poezia, m uzica sau arhitectura; nu este deloc clar că Rauschenberg este un pictor mai bun decât M ichelangelo sau că S choenberg i-ar fi superior lui Bach, pentru sim plul motiv că au trăit în secolul al XX -lea; Shakespeare şi Parthenonul reprezintă un anum it tip de perfecţiune şi nu are sens să vorbim de „depăşirea" lor. Ştiinţele naturii, pe de altă parte, clădesc pe descoperirile lor anterioare; există anum ite „lucruri" despre natură care îi erau necunoscute marelui 69

Sir Isaac N ew ton, dar care sunt astăzi accesibile oricărui student la fizică, pentru sim plul motiv că s-a născut mai târziu. înţelegerea ştiinţifică a naturii nu este nici ciclică, nici întâm plătoare; om enirea nu revine periodic la aceeaşi stare de ig ­ noranţă, iar rezultatele ştiinţelor naturale m oderne nu sunt în nici un caz supuse cap riciilor um ane. Fiinţele um ane sunt libere să urm eze anum ite ram uri ale ştiinţelor pe care le preferă şi evident, pot aplica rezultatele acestora după cum vor şi, nici dictatorii, nici parlam entele nu pot abroga legile naturii, indiferent de cât de m ult ar fi tentaţi s-o facă.2 Cunoaşterea ştiinţifică s-a acum ulat de-a lungul unei foarte îndelungate p erio a­ de de tim p şi a avut drept efect constant, chiar dacă de m ulte ori a trecut neobservat, m odelarea caracterului fundam ental al societăţii um ane. Societăţile care ştiau să prelucreze m etalele feroase şi practicau şi agricultura erau foarte diferite de cele care nu cunoşteau decât uneltele de piatră şi se ocupau cu vânătoarea şi culesul. O schim bare calitativă s-a petrecut în cadrul relaţiei dintre cunoaşterea ştiinţifică şi procesul istoric o dată cu apariţia ştiinţei m oderne, adică, o dată cu descoperirea m etodei ştiinţifice de către D escartes, Bacon şi Spinoza, în secolele al X V I-lea şi al X V II-lea. Posibilitatea stăpânirii naturii, oferită de ştiinţa m odernă nu era o trăsătură com ună tuturor societăţilor, ci a trebuit să fie inventată într-un anum it m om ent al istoriei de anum iţi europeni. O ricum , odată inventată, m etoda ştiinţifică a devenit posesiunea universală a om ului raţional, accesibilă în m od potenţial oricui, indiferent de cultură sau naţionalitate. D escoperirea m etodei ştiinţifice a creat o divizare fundam entală, neciclică a tim pului istoric în perioade de „înainte de“ şi „după“ . Şi, în urm a acestei descoperiri, desfăşurarea progresivă şi continuă a ştiinţei m odem e a oferit un M ecanism direcţional capabil să explice m ulte aspecte ale dezvoltării istorice ulterioare. Prim a cale prin care ştiinţa m odernă determ ină transform area istorică, care este atât direcţională cât şi universală, este concurenţa m ilitară. U niversalitatea ştiinţei oferă baza pentru unificarea globală a om enirii, în prim ul rând, din cauza răspândirii războiului şi conflictului în cadrul sistem ului internaţional. Ş tiinţa m odernă conferă un avantaj m ilitar decisiv acelor societăţi care pot dezvolta, produce şi utiliza tehnologii cât mai eficace, iar relativul avantaj conferit de tehnologie sporeşte pe m ăsură ce ritm ul transform ărilor tehnologice se accelerează.'5 S uliţele zuluse nu au însem nat nim ic în faţa puştilor britanice, indiferent de cât de viteaz era fiecare războinic: stăpânirea ştiinţei a fost m otivul pentru care E uropa a putut cuceri în secolele al X V lII-lea şi al X IX -lea o m are parte din ceea ce constituie acum Lum ea a treia şi răspândirea acestei ştiinţe din E uropa va perm ite acum , în secolul al X X -lea, Lum ii a treia să-şi recucerească m ăcar o parte a suveranităţii sale. Posibilitatea războiului are o puternică influenţă asupra raţionalizării soci­ etăţilor şi joacă un rol im portant în crearea unor structuri sociale uniform e în cadrul diferitelor culturi. O rice stat care speră să-şi păstreze autonom ia politică este obligat să adopte tehnologia inam icilor şi rivalilor săi. M ai m ult totuşi, am eninţarea 70

războiului obligă statele să-şi restructureze sistem ele sociale de-a lungul unor coordonate care să conducă la producerea şi utilizarea tehnologiei. D e exem plu, statele trebuie să aibă o anum ită dim ensiune pentru a-şi putea concura vecinii, aceasta fiind un stim ulent puternic pentru realizarea unităţii naţionale, trebuie să fie capabile să-şi m oblizeze resursele la nivel naţional, ceea ce necesită crearea unei puternice autorităţi statale centralizate care poate im pune taxe şi ordonanţe; ele trebuie să desfiinţeze diversele form e de legături regionale, religioase şi de înrudire care pot obstrucţiona potenţial unitatea naţională; ele trebuie să ridice nivelul învăţăm ântului şi educaţiei pentru a făuri o elită capabilă de a dispune de tehnologie; ele trebuie să m enţină legătura cu ceea ce se petrece în afara graniţelor lor în dom eniul dezvoltării tehnologice; şi, o dată cu introducerea uriaşelor arm ate din tim pul războaielor napoleoniene, ele trebuie să deschidă m ăcar o portiţă dreptului la vot al claselor mai sărace dacă vor să fie în stare de m obilizare generală. T oate acestea s-ar putea petrece şi din alte m otive - de exem plu, econom ice - dar războiul prezintă nevoia de m odernizare într-un m od foarte acut şi constituie un test sigur al succesului m odernizării. E xistă nenum ărate exem ple în istorie ale aşa-ziselor „m odernizări defensive**, când unele ţări au fost obligate la reform ă din cauza am eninţării m ilitare. M arile m onarhii centralizate ale secolelor al X V I-lea şi al X V lI-lea, ca cele ale lui Ludovic al X lII-lea în Franţa sau Filip al Il-lea în Spania, au căutat să-şi consolideze puterea asupra teritoriilor lor în m are m ăsură pentru a avea garanţia veniturilor necesare pentru a purta război cu vecinii lor. în secolul al X V II-lea, aceste m onarhii nu au trăit în pace decât trei ani dintr-o sută; eforturile econom ice uriaşe necesare pentru ridicarea unei arm ate au fost principalul m otiv pentru ca guvernele centrale să desfiinţeze puterea instituţiilor feudale şi regionale şi să creeze ceea ce noi recu­ noaştem drept structuri statale „moderne**.5 Instaurarea absolutism ului m onarhic a avut la rândul ei un efect nivelator asupra societăţii franceze, reducând privilegiile aristocraţiei şi deschizând calea unor noi pături sociale care aveau să dobândească o im portanţă crucială în tim pul R evoluţiei. U n proces sim ilar a avut loc în Im periul O tom an şi în Japonia. Incursiunea arm atei franceze, condusă de N apoleon, în Egipt în 1798 a zguduit societatea egipteană şi a dus la o reform ă m ajoră a arm atei egiptene sub conducerea lui M oham ed A ii, paşă otom an. A ceastă nouă arm ată, instruită cu sprijin european, a fost atât de bună încât ajunsese să sfideze dom inaţia otom ană într-o m are parte a O rientului M ijlociu şi l-a făcut pe Sultanul M ahm ud al II-lea să întreprindă o serie de reform e cuprinzătoare care le copiau pe cele ale m onarhilor europeni din urm ă cu două secole. M ahm ud a încălcat vechea ordine feudală prin m asacrarea ieni­ cerilor (un corp de elită al gărzilor palatului) în 1826, a deschis o serie de şcoli laice şi a dat o putere fără precedent birocraţiei otom ane centrale. în m od sim ilar superioritatea tunurilor com andorului Perry a avut un rol hotărâtor în a-i convinge pe daim yos japonezi că nu aveau altă alternativă decât să-şi deschidă ţara şi să 71

accepte provocarea la com petiţia cu străinătatea. (Nu înseam nă că aceasta nu a întâm pinat rezistenţă; chiar prin anii ’50 ai secolului trecut, un specialist în artilerie, T akashim a Shuhan, a fost închis pentru a fi susţinut introducerea tehnologiei m ilitare occidentale.) Sub deviza: „Ţară Bogată, A rm ată Puternică", noua con­ ducere a Japoniei a înlocuit vechile şcoli din tem ple cu un sistem de învăţăm ânt obligatoriu de stat, a recrutat o arm ată de ţărani în locul războinicilor sam urai şi a stabilit perceperea de im pozite la scară naţională, sistem e bancare şi de valută. T ransform area pe scară m are a societăţii japoneze în timpul restauraţiei M eiji şi recentralizarea statului japonez au fost determ inate de intuirea rapidă a faptului că Japonia trebuia să înveţe să absoarbă tehnologia occidentală dacă nu voia să-şi piardă independenţa în faţa colonialism ului european aşa cum se întâm plase cu C h in a /’ In alte cazuri, înfrângerea ruşinoasă în război a fost cea care a îndem nat la a d o p tarea reform ei de m o dernizare a so cietăţii. R efo rm ele lui von S tein, S charnhorst şi G neiscnau în Prusia au avut ca principal motiv recunoaşterea faptului că N apoleon fusese în stare să-i învingă la Jena-A uerstadt atât de uşor din cauza înapoierii statului prusac şi totalei sale alienări faţă de societate. Reform ele m ilitare ca introducerea serviciului m ilitar obligatoriu universal au fost însoţite de intro­ ducerea Codului lui N apoleon în Prusia, evenim ent care pentru Hegel a fost sem nalul începutului m odernităţii în G erm ania.7 Rusia este un bun exem plu de ţară al cărei proces de m odernizare şi reform ă din ultimii 350 de ani a fost stim ulat în prim ul rând de am biţiile şi înfrângerile sale m ilita re / M odernizarea m ilitară a stat la baza eforturilor lui Petru cel M are de a transform a Rusia într-o m onarhie europeană m odernă; oraşul St. Petersburg a fost iniţial conceput ca bază navală la izvorul fluviului N eva. înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii a dus direct la reform ele lui A lexandru al II-lea, inclusiv la abolirea şerbiei, în vreme ce în frân ­ gerea ei în războiul ruso-japonez a făcut posibile reform ele liberale ale lui Stolîpin şi perioada de creştere econom ică dintre anii 1905-1914.9 Poate că cel mai recent exem plu de m odernizare defensivă a fost etapa de început a perestroikăi lui M ihail G orbaciov. Reiese foarte clar din cuvântările sale şi ale celorlalţi înalţi funcţionari sovietici că unul dintre m otivele principale care i-au făcut să se gândească iniţial la reform area fundam entală a econom iei sovietice a fost înţelegerea faptului că o U niune Sovietică nereform ată avea să întâm pine dificultăţi serioase în a răm âne com petitivă econom ic şi m ilitar în secolul al X X I-lea. în m od deosebit, Iniţiativa Strategică D efensivă a preşedintelui Regan a reprezentat o provocare serioasă pentru că am eninţa să scoată din uz o întreagă generaţie de arm e nucleare sovietice şi muta com petiţia supraputerilor în dom enii ca m icroelectronica sau alte tehnologii inovatoare în care U niunea Sovietică era dezavantajată. Conducătorii sovietici, inclusiv mulţi dintre militari, au înţeles că sistem ul econom ic m oştenit de la Brejnev nu avea cum să facă faţă într-o lume 72

dom inată de Iniţiativa Strategică am ericană şi erau gata să accepte austeritatea pe term en scurt în schim bul supravieţuirii pe term en lung. C ontinuitatea războiului şi a com petiţiei m ilitare între diversele naţiuni este astfel, în mod paradoxal, un m are elem ent unificator al naţiunilor. Deşi dacă războiul poate duce la distrugerea lor, el forţează statele să accepte civilizaţia tehnologiei m oderne şi Structurile sociale care o susţin. Ştiinţa m odernă i se im pune singură om ului, fie că acesta este interesat sau nu: cele mai m ulte dintre naţiuni nu îşi pot perm ite să respingă tehnologia m odernă dacă vor să-şi păstreze autonom ia naţională. Vedem în aceasta dem onstraţia adevărului observaţiei lui Kant că trans­ form area istorică se realizează ca rezultat al „sociabilităţii asociate" a om ului: conflictul, mai mult decât cooperarea, este cel care îl convinge pe oam eni să trăiască în societăţi şi apoi să dezvolte posibilităţile acestor societăţi. N ecesitatea m odernizării tehnologice poate fi evitată pentru o vrem e dacă teritoriul respectiv este izolat şi nu ispiteşte pe nim eni. Sau, mai există şi situaţii norocoase. Ştiinţa „islam ică" nu a fost capabilă să producă avioane de luptă F-4 sau tancuri Chieftain, necesare apărării Iranului lui K hom einy în faţa unor vecini am biţioşi precum Irakul. Iranul islam ic a putut ataca raţionalism ul occidental care a produs asem enea arm e num ai pentru că a putut să le cum pere cu ceea ce a câştigat de pe urm a resurselor sale de petrol. Faptul că m ullahii care conduceau Iranul puteau să contem ple liniştiţi preţiosul petrol cap; ţâşnea din păm ânt, le-a perm is să-şi facă diverse proiecte, cum ar fi revoluţia islam ică m ondială, lucruri pe care alte ţări, mai puţin dăruite, nu puteau să-l facă. 11 Al doilea m od prin care ne putem aştepta ca ştiinţa m odernă să producă o schim bare istorică direcţională este cucerirea tîeptată a naturii în scopul satisfacerii dorinţelor oam enilor, sau altfel spus prin dezvoltarea econom ică. Industrializarea nu este doar aplicarea intensivă a tehnologiei procesului de producţie şi crearea unor noi m aşini. Este de asem enea concentrarea raţiunii um ane asupra problem ei organizării sociale şi creării unei diviziuni raţionale a m uncii. A ceste utilizări paralele ale raţiunii, pentru crearea de noi maşini şi organizarea procesului de producţie, s-au bucurat de un succes dincolo de aşteptările celor ce propuseseră iniţial m etoda ştiinţifică. în Europa de Vest, venitul pe cap de locuitor a crescut de mai mult de zece ori de la jum ătatea secolului al X V iil-lea până în prezent, pornind de la o bază care era deja superioară celei din multe din ţările Lum ii a treia în prezent.12 C reşterea econom ică a produs anum ite transform ări sociale uniform e în toate societăţile, indiferent de structura lor socială anterioară. Ştiinţa m odernă reglează direcţia dezvoltării econom ice prin schim barea co n ­ stantă a orizontului posibilităţilor de producţie.13 D irecţia în care acest orizont al tehnologiei evoluează este strâns legată de dezvoltarea unei tot mai raţionale ofganizări a m uncii.14 De exem plu, îm bunătăţirile tehnologice în com unicaţii şi transporturi - construirea drum urilor, a navelor şi a porturilor, inventarea căilor ferate etc. - fac posibilă extinderea dim ensiunilor pieţelor, care la rândul lor 73

facilitează realizarea unor econom ii de proporţii serioase, prin raţionalizarea o rga­ nizării m uncii. M unci specializate, care nu erau profitabile când o fabrică vindea câtorva sate, au devenit foarte profitabile când vânzările s-au extins la scară naţională sau chiar către o piaţă internaţională din ce în ce mai larg ă.15 P roduc­ tivitatea sporită rezultată în urm a acestor schim bări lărgeşte atunci piaţa internă şi creează noi cereri pentru o şi mai m are diviziune a muncii. C erinţele organizării raţionale a m uncii dictează anum ite schim bări pe scară m are consecvente în cadrul structurii sociale. Societăţile industriale trebuie să fie predom inant urbane, pentru că doar în oraşe se poate găsi oferta necesară de m uncă calificată, necesară funcţionării industriei m oderne şi pentru că acestea oferă infrastructura şi serviciile necesare susţinerii unor mari întreprinderi foarte sp e­ cializate. A partheidul din R epublica Sud-A fricană a eşuat în cele din urm ă pentru că se baza pe convingerea că m uncitorii negri din industrie ar putea fi ţinuţi perm anent'în zona rurală. Pentru ca pieţele de m uncă să funcţioneze eficient, m unca trebuie să devină din ce în ce mai m obilă; m uncitorii nu pot să răm ână perm anent legaţi de un serviciu anum e, de un loc sau de un m ediu social, ci trebuie să fie liberi să se deplaseze, să înveţe noi m unci şi tehnologii şi să-şi vândă m unca celui care oferă mai m ult. A cest fapt are un efect foarte puternic în slăbirea unor grupuri sociale, cum ar fi triburile, clanurile, fam iliile extinse, sectele religioase etc. A cestea pot oferi, într-o anum ită m ăsură, din punct de vedere afectiv, o existenţă mai confortabilă, dar, pentru că nu sunt organizate după principiile raţionale ale efici­ enţei econom ice, ele au tendinţa să piardă teren în favoarea celor care sunt eficiente. C eea ce le ia locul sunt form ele m oderne de organizare „birocratică11. Lucrătorii sunt acceptaţi în aceste organizaţii funcţie de pregătirea şi capacităţile lor, nu după relaţiile de fam ilie şi statutul lor social; iar realizările lor sunt evaluate conform unor legi deja stabilite, universale. B irocraţiile m oderne instituţionalizează o r­ ganizarea raţională a m uncii preluând sarcini com plexe şi îm părţindu-le într-o structură ierarhică de sarcini mai sim ple, m ulte dintre ele putând fi executate ca sim ple activităţi de rutină. Probabil că organizarea birocratică raţională va ajunge în tim p să acopere fiecare aspect al societăţii unei ţări industrializate, indiferent dacă organizarea respectivă este agenţie guvernam entală, sindicat, corporaţie, partid politic, ziar, instituţie caritabilă, universitate sau asociaţie profesională. Spre deosebire de secolul al X IX -lea, când 4 din 5 am ericani lucrau pe cont-propriu, deci nu făceau parte dintr-o organizaţie birocratică, în clipa de faţă doar unul din zece intră în această categorie. A ceastă „revoluţie neplanificată“ s-a repetat în toate ţările industrializate, indiferent dacă era vorba de o ţara capitalistă sau socialistă şi în ciuda diferenţelor religioase sau culturale ale societăţilor preindustriale din care acestea s-au născut.16 S-a dovedit că dezvoltarea industrială nu are nevoie neapărat de aparate b iro ­ cratice din ce în ce mai extinse sau de carteluri industriale gigantice. D e la un anum it nivel, aparatele birocratice devin d in ce în ce m ai puţin eficiente - fiind afectate de \ 74

ceea ce econom iştii num esc reducerea econom iilor pe ansam blu - fiind de aceea, mai puţin eficiente decât un num ăr mai m are de organizaţii m ici. T ot aşa, unele industrii m oderne, cum ar fi ingineria softw are, nu au nevoie să fie localizate în oraşe m ari. O ricum , aceste unităţi mai m ici trebuie să fie încă organizate conform principiilor raţionale şi au nevoie de sprijinul unei societăţi urbane. O rganizarea raţională a m uncii nu trebuie să fie privită ca un fenom en în esenţă separat de inovaţia tehnologică, am ândouă sunt aspecte ale raţionalizării vieţii econom ice, prirna în sfera organizării sociale şi cea de-a doua în sfera producţiei de m aşini. Karl M arx credea că productivitatea capitalism ului m odern se baza, în prim ul rând, pe producţia de m aşini (adică, pe ap lita ţiile tehnologiei) şi mai puţin pe diviziunea m uncii şi spera că, în tr-a bună zi, cea de-a doua avea să fie des­ fiinţată17. T ehnologia urm a să facă posibilă elim inarea diferenţelor dintre sat şi oraş, dintre m agnatul petrolului şi un necioplit oarecare, dintre bancher şi gunoier şi să creeze o nouă societate în care individul putea „să vâneze dim ineaţa, să pescuiască după-am iaza, să crească vite seara şi să critice după cină1'. 111 N im ic din evoluţia ulterioară a istoriei nu i-a dat dreptate: organizarea raţională a m uncii . răm âne esenţială pentru productivitatea econom ică m pdernă, chiar dacă m onotonia m uncilor de detaliu a fost m ult atenuată de progresul tehnologic. încercările regim urilor com uniste de a desfiinţa diviziunea m uncii şi de a pune capăt sclaviei specializării nu au făcut altceva decât să ducă la o tiranie şi mai m onstruoasă decât cea a atelierelor din M anchester, condam nate de M arx.19 M ao s-a străduit să desfiinţeze, în anum ite privinţe, diferenţele dintre oraş şi sat şi cele dintre m unca intelectuală şi cea fizică, mai ales în tim pul M arelui Salt înainte din anii ’50 şi în tim pul Revoluţiei C ulturale un deceniu mai târziu. T oate aceste eforturi au provocat suferinţe um ane inim aginabile, depăşite doar de tentativa khm erilor roşii d e a face fuziunea dintre oraş şi zona rurală în Cam bodgia, după 1975. N ici organizarea m uncii20, nici aparatele birocratice21 nu constituiau o noutate în tim pul R evoluţiei industriale; nouă era raţionalizarea lor radicală conform principiilor eficienţei econom ice. N evoia de raţionalitate este cea care im pune uniform itatea asupra dezvoltării sociale în cadrul societăţilor care se industri­ alizează. O am enii pot urm ări o m ie şi unul de scopuri în cadrul societăţilor preindustriale: religia sau tradiţia pot dicta că viaţa unui războinic din rândurile aristocraţiei este superioară vieţii unui negustor de la oraş; un preot poate stabili „preţul ju st“ pentru o anum ită m arfă. D ar o societate care trăieşte după asem enea reguli nu-şi va aloca resursele eficient şi deci nu se va dezvolta econom ic la fel de repede ca una care trăieşte după legi raţionale. Pentru a ilustra puterea om ogenizatoare a diviziunii m uncii, să luăm în con­ siderare efectul acesteia asupra relaţiilor sociale în anum ite cazuri concrete. Când generalul F ranco a învins forţele republicane în războiul civil, Spania era o ţară predom inant agrară. B aza socială a dreptei în Spania o constituiau personalităţile locale şi m oşierii din zona rurală, care puteau m obiliza m asele de ţărani care-i 75

v

susţineau respectând tradiţia şi ideea loialităţii personale. M afia, acţionând fie în New Jersey fie la Palerm o, îşi datorează coeziunea unor tipuri sim ilare de legături personale şi de fam ilie, la fel şi com andanţii militari care continuă să dom ine politica rurală în ţări ale Lumii a treia, precum El Salvador sau Filipine. D ezvoltarea Spaniei în anii ’50 şi ’60 a introdus relaţii de piaţă m oderne în zona rurală şi astfel a determ inat o revoluţie socială neprevăzută, care a distrus tradiţionalele relaţii patron - c l i e n t .M a s e întregi de ţărani au abandonat satul pentru oraş, notabilităţile locale răm ânând fără suporteri; patronii înşişi evoluând, au devenit producători agricoli mai eficienţi, orientaţi spre pieţele naţionale şi internaţionale; iar ţăranii care au răm as pe moşii au devenit angajaţi cu contract care îşi vindeau m unca. Un posibil Franco, astăzi, nu ar avea baza socială pentru a-şi recruta nici o arm ată. Presiunea raţionalizării econom ice explică de asem enea de ce, în Italia, M afia continuă să existe mai ales în sudul mai puţin dezvoltat industrial decât în nordul industrializat. Evident relaţiile patron-client bazate pe legături non-econom icc continuă să existe în societăţile m oderne - spre exem plu băiatul unui şe f care este avansat înaintea colegilor săi, sau reţelele de vdchi cunoştinţe folosite pentru angajări - dar de obicei acestea sunt declarate ilegale şi se fac pe ascuns. In acest capitol, am încercat să punem întrebarea: Este istoria direcţională? Am făcut-o sub form ă deliberat naivă, pentru că există atât d e mulţi pesim işti printre noi care vor nega că istoria urm ează vreo direcţie. Am ales ştiinţele naturale m oderne ca un posibil „m ecanism " de bază al transform ării istorice direcţionale, pentru că ele constituie singura activitate socială, pe scară m are, considerată de toată lum ea cum ulativă şi de aceea, direcţională. D esfăşurarea progresivă a ştiinţei m oderne ne face să înţelegem m ulte detalii specifice ale evoluţiei istorice, de exem plu, de ce oam enii s-au deplasat în căruţa trasă de cal şi pe calea ferată, înainte de a m erge cu autom obilul şi avionul, sau de ce societăţile mai apropiate de prezent sunt mai urbanizate decât cele mai îndepărtate, de ce partidele politice, sindicatele şi statele naţionale au luat locul tribului sau clanului, ca axă principală a loialităţii de grup, în societăţile industrializate. Deşi ştiinţa m odernă poate explica uşor unele fenom ene, există m ulte altele începând cu form a de guvernăm ânt aleasă de o societate anum e - pe care nu le poate explica decât cu m are dificultate. în plus, deşi ştiinţa m odernă poate fi considerată drept un posibil „aparat de reglare" a schim bării istorice direcţionale, ea nu trebuie privită în nici un caz drept cauza fundam entală a schim bării. Pentru că oricine ar putea fi tentat atunci să întrebe, de ce ştiinţa m odernă? Deşi logica internă a ştiinţei poate explica de ce ea se desfăşoară astfel şi n u e altfel, ştiinţa însăşi nu ne explică de ce om ul m erge pe urm ele ei. Ştiinţa, ca fenom en social, se dezvoltă nu numai pentru că oam enii sunt curioşi în privinţa universului, ci pentru că ştiinţa le perm ite să-şi satisfacă dorinţa de securitate şi de acum ulare nelim itată de bunuri m ateriale. C orporaţiile m oderne nu întreţin un personal specializat în cercetare şi dezvoltare dintr-o dragoste abstractă de cunoaştere, ci pentru a face bani. D orinţa de creştere 76

econom ică pare să fie o caracteristică com ună m ajorităţii societăţilor co ntem ­ porane, dar dacă omul nu este doar un sim plu anim al econom ic, atunci explicaţia de mai sus ar trebui să ni se pară incom pletă. Vom reveni curând asupra acestei chestiuni. D eocam dată, nu facem nici o evaluare m orală sau etică a direcţionalităţii istoriei im plicate de evoluţia ştiinţei m oderne. T rebuie să considerăm de la sine înţeles că fenom ene ca diviziunea muncii şi extinderea aparatului birocratic sunt profund am bigue în im plicaţiile lor în privinţa fericirii om eneşti, aşa cum au subliniat A dam Sm ith, M arx, W eber, D urkheim şi alţi gânditori din dom eniul ştiinţelor sociale, ci fiind primii care le-au sem nalat ca trăsături esenţiale ale vieţii m oderne. N u ne obligă nim ic în clipa de faţă să presupunem că puterea ştiinţei m oderne de a spori productivitatea econom ică îi face pe oam eni mai m orali, mai fericiţi sau, în orice alte privinţe, mai buni decât erau înainte. Ca punct de plecare al analizei noastre, dorim să dem onstrăm cu titlu provizoriu că există m otive serioase pentru a crede că istoria, care s-a produs ca o consecinţă a dezvoltării ştiinţei m oderne, avansează într-o singură direcţie coerentă şi deci, trebuie să exam inăm mai departe co n ­ secinţele care decurg din această concluzie. D acă descoperirea ştiinţei m oderne produce o istorie direcţională, întrebarea apare firesc, poate fi aceasta dezinventată? Este posibil ca m etoda ştiinţifică să înceteze să ne dom ine existenţa şi ca societăţile industrializate să redevină pre­ m oderne şi preştiinţifice? Pe scurt, este direcţionalitatea istoriei reversibilă?

\

77

\

7 N ic i u n b a r b a r la p o r ţile n o a s tr e

Film ul regizorului australian G eorge M iller R ăzboinicul autostrăzii, descrie civilizaţia noastră actuală, bazată pe petrol, distrusă de un război apocaliptic. Ş tiinţa s-a pierdut; vizigoţi şi vandali de ultim ă oră gonesc pe m otociclete H arley D avidson sau în jeepuri, încercând să-şi fure unii altora benzina şi gloanţele, pentru că tehnologia de producţie s-a pierdut. Posibilitatea unei distrugeri catastrofale a civilizaţiei noastre tehnologice m o­ derne şi întoarcerea ei bruscă la barbarie a devenit un subiect constant al genului ştiinţifico-fantastic, mai ales în perioada de după război, când invenţia arm elor nucleare a făcut ca aceasta să apară ca o posibilitate reală. D e cele mai m ulte ori, tipul de barbarie la care om enirea coboară nu este o sim plă revenire a form elor interioare de organizare socială, ci un am estec curios de vechi form e sociale şi tehnologie m odernă, ca atunci când îm păraţii şi ducii ar zbura între sistem ele planetare în nave spaţiale. D acă, totuşi, presupunerile noastre despre relaţiile de reciprpcitate între ştiinţa m odernă şi organizarea socială m odernă sunt corecte, atunci asem enea rezultate „combinate** nu ar ţine prea m ultă vrem e: pentru că fără distrugerea sau respingerea m etodei ştiinţifice însăşi, în cele din urm ă, ştiinţa m odernă se va reproduce singură şi va im pune de asem enea recrearea m ultor aspecte ale societăţii raţionale a lum ii moderne. Să analizăm , aşadar, urm ătoarea întrebare: Este posibil ca om enirea în an ­ samblu! ei să răstoarne direcţionalitatea istoriei prin respingerea sau pierderea m etodei ştiinţifice? A ceastă problem ă poate fi îm părţită în două: prim a, dacă ştiinţa m odernă poate fi respinsă în m od deliberat de către societăţile actuale; şi a doua, este posibil ca o catastrofă planetară să ducă la pierderea involuntară a ştiinţei m oderne? Respingerea deliberată a tehnologiei şi societăţii organizate pe baze raţionale a fost propusă de m ai m ulte grupări în tim purile m odem e, de la rom anticii începutului secolului al X IX -lea până la m işcarea „hippie** din anii ’60, la ayatollahul K hom einy şi fundam entalism ul islam ic. în clipa de faţă, cea mai coerentă şi bine articulată form ă de opoziţie faţă de civilizaţia tehnologică o constituie m işcarea ecologistă. M işcarea ecologistă contem porană cuprinde diverse grupuri şi curente de gândire, dar cele mai radicale dintre ele au atacat întregul proiect de stăpânire a naturii prin interm ediul ştiinţei, spunând că om ul ar fi mai fericit dacă natura nu ar mai fi m anipulată, ci lăsată să revină la starea ei originară, preinditstrială. A proape toate aceste doctrine antitehnologice îşi au obârşia în gândirea lui Jean-Jacques Rousseau, prim ul filozof m odern care a pus sub sem nul întrebării virtuţile „progresului** istoric. R ousseau a înţeles înaintea lui Hegel istoricitatea 79

esenţială a experienţei umane şi cum s-a m odificat de-a lungul tim pului însăşi natura um ană. Dar, spre deosebire de J legel, el considera că-schim barea istorică l-a făcut pe om profund nefericit, să ne gândim , de exem plu, la capacitatea sistem elor econom ice m oderne de a satisface nevoile umane. în A l doilea discurs, Rousseau subliniază că adevăratele nevoi om eneşti sunt, de fapt, foarte puţine la număr: omul are nevoie de un adăpost în faţa clem entelor naturii şi de alim ente pentru a se hrăni; nici chiar securitatea nu este neapărat o cerinţă esenţială pentru că oam enii trăind în vecinătatea sem enilor lor ajung, în m od firesc, să se am eninţe unii pe a lţii.1Toate celelalte dorinţe om eneşti nu sunt esenţiale pentru fericirea lor, ci sunt cauzate de tendinţa om ului de a se com para cu vecinii săi şi de a se simţi defavorizat în m om entul în care posedă mai puţin decât aceştia. N evoile create de consum ism ul modern sunt, altfel spus, rodul vanităţii um ane sau a ceea ce Rousseau num eşte am our-propre. Problem a este că aceste noi nevoi create de omul modern dc-a lungul istoriei sunt infinit elastice şi imposibil de satisfăcut în mod esenţial. Econom iile m oderne, în pofida marii lor eficienţe şi capacităţi inovatoare, creează o nouă nevoie pentru fiecare dorinţă pe care o satisfac. O am enii sunt nefericiţi nu pentru că nu reuşesc să-şi satisfacă o serie anum e de dorinţe ci din cauza prăpastiei care se adânceşte perm anent între noile dorinţe şi îm plinirea lor. Rousseau ilustra acest fenom en cu exem plul colecţionarului care este mult mai nem ulţum it de lipsurile colecţiei sale decât de achiziţii. Un exem plu de mai m are actualitate poate fi acela al foarte m odernei şi inovatoarei industrii electronice de consum . în anii ’2 0 -’30, faptul de a poseda un aparat de radio era cea m a ijn a ltă aspiraţie pe care o fam ilie o putea avea în dom eniul consum ului. A cum în A m erica cu greu ne im aginăm un adolescent care să nu aibă câteva aparate şi care totuşi să nu fie foarte nem ulţum it că nu posedă un N intendo sau un com pact disc player sau un beeper*. M ai m ult chiar, este foarte evident că achiziţionarea acestora nu l-ar satisface pentru că până atunci, ja p o n e z i vor fi inventat vreun nou dispozitiv electronic la care el să râvnească^ Ceea ce ar putea să-l facă fericit pe om, după părerea Iui Rousseau, ar fi ca acesta să coboare din caruselul tehnologiei m oderne şi din ciclul nesfârşit de dorinţe creat de aceasta şi să încerce să regăsească ceva din integritatea om ului natural. Omul natural nu trăia în societate, nu se com para pe sine cu alţii şi nici nu făcea parte dintr-o lum e artificială de spaim e, speranţe şi aşteptări create de societate. D e fapt, ceea ce-1 făcea fericit era trăirea sentim entului propriei existenţe, faptul de a fi un om natural într-o lum e naturală. El nu căuta să-şi folosească raţiunea pentru a stăpâni natura; nu era nevoie, pentru că natura era în m od esenţial benefică, iar raţiunea pentru el ca individ solitar nu era ceva firesc.2 A tacul lui R ousseau îm potriva om ului civilizat a pus sub sem nul întrebării, pentru prim a oară şi în m odul cel mai serios, întregul proiect de cucerire a naturii, *

80

beeper [’bi:pa] - dispozitiv electronic care emite un semnal - „biip“ - când persoana care îl poartă este căutată.

adică acea perspectivă în care copacii şi m unţii sunt priviţi mai degrabă ca materii prim e, decât ca locuri de odihnă şi contem plaţie. C ritica sa la adresa O m ului Econom ic, im aginat de John Locke şi A dam Sm ith, continuă să fie baza celor mai m ulte atacuri contem porane îm potriva creşterii econom ice nelim itate şi constituie (de m ulte ori inconştient) fundam entul filozofic al m ajorităţii m işcărilor de pro­ tecţie a m ediului.' Pe m ăsură ce industrializarea şi dezvoltarea econom ică continuă şi, drept urm are, degradarea m ediului înconjurător devine tot mai evidentă, viziunea critică a lui R ousseau asupra m odernizării econom ice câştigă teren. N e putem im agina, oare, apariţia unei m işcări ccologiste radicale care ar încerca să respingă, pe baza unui rousseauism adus la zi, întregul proiect m odern de cucerire a naturii îm preună cu civilizaţia tehnologică care se bazează pe acesta? Din mai m ulte m otive, răspunsul p a re să fie negativ. Primul m otiv este legat de speranţele create de creşterea econom ică actuală. Chiar dacă indivizii sau com unităţile mici se pot „întoarce la natură“, renunţând să mai lucreze în dom eniul investiţiilor bancare sau în cel de dezvoltare im obiliară, de exem plu, pentru a pleca să trăiască lângă un lac în A dirondacks*, o respingere a tehnologiei la nivelul întregii societăţi ar însem na dezindustrializarea pe scară mare a unei ţări întregi din Europa, A m erica sau Japonia şi transform area ci într-o ţară săracă a Lum ii a treia. Probabil că aerul ar fi mai puţin poluat şi cantitatea deşeurilor toxice s-ar reduce, dar în acelaşi tim p, s-ar re d u c ţ posibilitateâ de îngrijire m edicală m odernă, sistem ele de com unicaţii, controlul naşterilor şi de aceea şi libertatea sexuală. în loc să se elibereze de noile dorinţe, m ajoritatea oam enilor ar trebui să se readapteze la existenţa de ţărani săraci, legaţi de păm ânt printr-un Ciclu nesfârşit de m uncă fizică istovitoare. B ineînţeles c ă m ulte ţări au trăit numai din agricultură de-a lungul m ultor generaţii şi popoarele lor au fost destul de m ulţum ite; dar este destul de puţin probabil ca situaţia aceasta să mai fie valabilă după experienţa consum ism ului societăţii tehnologice şi nici nu ne putem aştepta ca oam enii să se hotărască să o schim be pe ultim a în favoarea celei dintâi. în plus, dacă alte ţări ar refuzg dezindustrializarea, cetăţenii celor dezindustrializate deja ar avea un standard perm anent la care să se raporteze. D ecizia B irm aniei, de după cel de-al doilea război m ondial, de a respinge dezvoltarea econom ică, care începuse în restul Lum ii a treia şi de a răm âne izolată pe plan internaţional, putea să funcţioneze într-o lum e preindustrială, dar s-a dovedit greu de susţinut într-o regiune înfloritoare ca Singapore şi T hailanda. A proape la fel de lipsită de reaiism este şi alternativa ruperii selective de tehnologii prin încercarea de a îngheţa într-un fel dezvoltarea tehnologică la nivelul ei actual sau de a perm ite inovaţia doar pe baza unei selecţii foarte stricte. Deşi aceasta ar perm ite m enţinerea standardelor de viaţă actuale, cel puţin pentru o vrem e, nu este deloc clar că viaţa ar fi mai bună la un nivel de dezvoltare tehnologică *

Adirondacks (Munţii) - masiv cristalin din nord-estul S.U.A., Statul New York; 1628 m.

81

arbitrar ales. A r lipsi strălucirea unei econom ii dinam ice şi prospere şi nu ar fi vorba nici de o autentică întoarcere la natură. încercarea de a îngheţa tehnologia a funcţionat în cadrul unor mici com unităţi religioase precum cele ale am işilor* şi m ennoniţilor**, dar ar fi m ult mai greu de realizat în societăţi mai mari, stratificate. Inegalităţile sociale şi econom ice care există astăzi în societăţile dezvoltate sunt m ult mai puţin explozive din punct de vedere politic dacă există o tot mai mare bunăstare econom ică de care pot beneficia din ce în ce mai m ulţi cetăţeni; ele ar fi m ult m ai grave dacă Statele Unite ar ajunge să sem ene cu o uriaşă G erm anie de Est stagnată. M ai m ult, îngheţarea tehnologiei la actualul nivel, deja foarte avansat, nu este deloc o soluţie adecvată pentru criza ecologică im inentă şi nici nu poate fi un răspuns la întrebarea dacă ecosistem ul m ondial poate aştepta ca ţările Lumii a treia să-şi depăşească starea de înapoiere. A plicarea selectivă a inovaţiei pune dificila problem ă a autorităţii care ar avea dreptul să decidă care dintre tehnologii ar fi acceptabilă. Politizarea inovaţiei ar avea, inevitabil, un efect de descurajare a creşterii econom ice în general. în plus, protecţia m ediului înconjurător, departe de a cere renunţarea la te h ­ nologia m odernă şi lum ea econom ică creată de aceasta, poate, în timp, chiar să aibă nevoie de ea ca o condiţie prealabilă. De fapt, în afară de aripa F undi a m işcării V erzilor din G erm ania, principalele m işcări ecologiste recunosc că cele mai realiste soluţii la problem ele m ediului se găsesc mai degrabă în crearea unor tehnologii alternative sau a unor tehnologii speciale de protecţie activă a m ediului am biant. Un m ediu înconjurător sănătos este un lux pe care şi-l pot perm ite mai ales ţările bogate şi dinam ice din punct de vedere econom ic; cele mai dăunătoare m ediului, fie prin poluarea cu deşeuri toxice sau prin defrişarea pădurilor tropicale, sunt ţările în curs de dezvoltare cărora relativa lor sărăcie nu le lasă altă alegere decât aceea de a-şi exploata propriile resurse naturale, sau care nu dispun de disciplina socială necesară pentru a aplica legile de protecţie a m ediului. în pofida efectelor devas­ tatoare a ploii acide, partea de nord-est a S tatelor U nite ale A m ericii şi m ulte părţi din nordul Europei sunt m ult mai îm pădurite acum decât erau cu o sută, sau chiar două sute de ani în urmă. D in toate aceste m otive, deci, este foarte puţin probabil ca civilizaţia noastră să aleagă de bunăvoie soluţia lui R ousseau şi să respingă contribuţia ştiinţelor naturale m odem e la viaţa noastră econom ică contem porană. Să analizăm , însă, cazul extrem , când alegerea nu este voluntară ci im pusă de o catastrofă, fie ecologică fie un război m ondial nuclear, care, în ciuda eforturilor noastre, atacă baza fizică a vieţii um ane co n tem porane. E ste desigur posibil să d istru g em roadele ştiin ţei m oderne; *

**

82

Amişi - sectă anabaptistă care s-a separat de mennoniţi la sfârşitul sec. al XVII-lea şi care există azi mai ales în partea de sud-est a Pennsylvaniei, în S.U.A. (germ. amisch, după Jacon Amman, episcop mennonit elveţian care a trăit în sec. al XVII-lea). Mennoniţi - sectă creştină protestantă care se opune depunerii jurămintelor, deţinerii de funcţii publice sau efectuării serviciului militar, înfiinţată de Menno Simonsz în sec. al XVI- lea.

\

într-adevăr, tehnologia m odernă ne oferă m ijloacele să o facem în câteva minute. D ar este oare posibil să distrugem chiar ştiinţa m odernă, să ieşim de sub puterea m etodei ştiinţifice şi să reducem om enirea în ansam blul ei la un nivel preştiinţific de'civilizaţie? Să luăm cazul unui război m ondial care im plică.arm e de distrugere în m asă. De la H iroshim a încoace ni l-am im aginat ca pe un război nuclear dar, acum , ar putea să fie rezultatul unui nou agent biologic sau chim ic la fel de îngrozitor. Presupunând că un asem enea război nu declanşează iarna nucleară sau un alt proces natural care să facă păm ântul total nelocuibil pentru un om , trebuie să adm item că acest conflict va distruge o m are parte a populaţiei, a puterii şi a bogăţiei beligeranţilor şi poate şi ale principalilor lor aliaţi, având consecinţe devastatoare şi pentru spectatorii neutri. A cesta ar putea avea efecte grave şi asupra m ediului, ducând la com binarea catastrofei m ilitare cu cea ecologică. A r fi de asem enea probabile schim bări majore în cadrul configuraţiei politice m ondiale: beligeranţii şi-ar putea pierde rolul de m ari puteri, teritoriile lor fiind îm părţite şi ocupate de cei care au reuşit să răm ână în afara conflictului sau, ar putea să fie atât de poluate încât nim eni să nu vrea să mai trăiască acolo. R ăzboiul ar putea ajunge să im plice toate ţările avansate tehnologic, capabile să producă arm e de distrugere în m asă, desfiinţându-le fabri­ cile, laboratoarele, bibliotecile şi universităţile, elim inând ştiinţa fabricării unor arm e cu o asem enea putere de distrugere. în ceea ce priveşte restul lum ii, care a putut evita consecinţele directe ale războiului, s-ar putea să apară o asem enea aversiune faţă de război şi faţă de civilizaţia tehnologică încât, anum ite state să ajungă să renunţe de bunăvoie la arm am entul m odem şi la ştiinţa care l-a produs. Supravieţuitorii ar putea să hotărască, cu mai m ultă sinceritate, să respingă politica de prevenire, care, după cum se vede, nu a reuşit să apere om enirea de distrugere şi, făcând apel la înţelepciune şi m oderaţie, să încerce să controleze noile tehnologii într-un m od mai riguros decât se face acum . (O catastrofă ecologică precum topirea calotelor polare sau transform area în deşert a A m ericii de N ord şi Europei datorită ridicării tem peraturii planetei ar putea determ ina o încercare sim ilară de a controla invenţiile ştiinţifice care au dus la dezastru). O rorile cauzate de ştiinţă pot duce la renaşterea religiilor antim oderne şi antitehnologice, al căro r efect ar fx de ridicare a unor bariere m orale şi afective îm potriva unor noi tehnologii, potenţial ucigătoare. T otuşi, nici chiar în aceste condiţii extrem e civilizaţia um ană nu ar putea ieşi de sub stăpânirea tehnologiei şi nici ştiinţa nu ar putea fi îm piedicată să se reproducă. M otivele acestui fapt se regăsesc în relaţia dintre ştiinţă şi război. C hiar în cazul în care cineva ar putea distruge arm am entul m odern şi ştiinţa care l-a produs tot nu s-ar putea elim ina am intirea m etodei care a făcut posibilă producerea lor. D atorită unificării civilizaţiei um ane prin interm ediul com unicaţiilor şi al transpor­ turilor, nu există nici o parte a om enirii care să nu fie la curent cu m etoda ştiinţifică şi cu potenţialul ei chiar dacă nu este capabilă, în clipa de faţă, să o producă şi s-o aplice cu succes. Cu alte cuvinte, nu există nici un fel de barbari la porţile noastre, 83

care să nu fie conştienţi de puterea ştiinţei m oderne. Şi, atâta vrem e cât lucrurile stau astfel, capacitatea de a folosi ştiinţa m odernă în scopuri m ilitare va avantaja statele care le stăpânesc, în detrim entul celorlalte, care nu le pot folosi astfel. Nu este sigur că distrugerile fără sens ale ultim ului război îi vor convinge pe oam eni că nici o tehnologie m ilitară nu poate fi folosită în scopuri raţionale; pot să apară altele noi, care să-i facă să creadă că pot dobândi avantaje decisive. Statele bune, care au tras învăţăm inte din dezastrele trecutului şi care încearcă să controleze tehnologiile care le-au cauzat, vor fi obligate să continue să trăiască într-o lume cu state rele care au văzut în dezastru o ocazie de a-şi realiza am biţiile. Şi, după cum ne învăţa M achiavelli la începutul epocii m oderne, statele bune vor trebui să se orienteze după cele rele dacă vor să supravieţuiască.S Ele vor trebui să m enţină tehnologia la un anum it nivel fie şi num ai pentru a se apăra şi, neîndoielnic că vor fi obligate să încurajeze inovaţiile tehnologice dacă şi duşm anii lor o vor face. Chiar dacă o vor face cu ezitări şi aplicând un riguros control, statele bune care au încercat să lim iteze crearea unor noi tehnologii vor trebui să elibereze treptat geniul tehnologic din „lam pa ferm ecată'1 în care au încercat să-l închidă.6 In cazul unei catastrofe de proporţii, dependenţa um ană faţă de ştiinţele naturale m oderne ar fi şi mai mare, mai ales, dacă ar putea să fie singura cale de a face păm ântul, din nou, locuibil. O istorie cu adevărat ciclică nu poate fi concepută decât dacă susţinem posi­ bilitatea ca o civilizaţie dată să poată dispărea com plet, fără a lăsa vreo urm ă asupra celor care urm ează. A ceasta de fapt, s-a întâm plat înaintea inventării ştiinţei m oderne. O ricum , ştiinţa m odernă este atât de puternică, atât la bine cât şi la rău, încât este puţin probabil că ar putea fi vreodată uitată sau „dezinvcntată“ în alte condiţii decât anihilarea fizică a rasei om eneşti. Şi dacă stăpânirea ştiinţei m oderne, odată instaurată este ireversibilă, atunci o istorie direcţională îm preună cu diversele ei consecinţe econom ice, sociale şi politice sunt şi ele fundam ental ireversibile.

84

8

Acumularea fără sfârşit Ţara noastră nu a fo s t p rea norocoasă. In tr-a d evă r s-a hotărât ca această experienţă m arxistă să se fa c ă p e n o i - soarta ne-a îm pins exact în această direcţie. In locul vreunei ţă ri din A frica, ei au început acest e xperi­ m ent cu noi. In cele din urm ă, noi am doved it că ideca aceasta nu p o a le fu n cţio n a n icăieri în lum e. P e noi n e-a îm pins p u r şi sim plu în afara căii p e care au ales-o ţă rile civilizate a le lum ii. A ce a sta se vede astăzi, când 40% din p o p u la ţie trăieşte su b n ivelu l accep ta b il d e să ră cie şi, m ai mult, în um ilinţa p erm anentă d e a p rim i p ro d u se num ai la p rezentarea cartelelor. A ceastă u m ilinţă la ca re eşti su p u s tot tim pul îţi a d uce am inte, ceas d e ceas, că eşti un scla v în această ţară. B o ris E lţîn , într-o cuvântare din tim pul u n ei a d u n ă ri a R usiei D em ocrate,

M oscova, 1 iunie 1991

T ot ce-am dem o n strat până acum se rezum ă la faptul că d eru larea trep tată a ştiinţei m oderne produce o istorie direcţio n ală şi anum ite schim bări sociale uniform e în cadrul unor naţiuni şi culturi diferite. T eh n o lo g ia şi o rg an izarea raţională a m uncii sunt p rem isele in d u stria liz ării, care la rândul ei generează anum ite fenom ene so ciale precum u rbanizarea, b iro cratizarea, d ezin teg rarea fam iliei extinse şi a le g ătu rilo r tribale şi rid ic area nivelului în v ăţăm ân tu lu i. Am arătat, de asem en ea, că dom in aţia ştiinţei m oderne asupra vieţii m oderne se va m enţine, după toate p ro b ab ilităţile , în orice condiţii, ch iar şi în situaţii extrem e. T o tuşi, nu am d em onstrat că ştiinţa conduce neap ărat la cap italism , în sfera eco nom ică, sau la dem o craţia liberală, în cea p olitică. Şi, în tr-ad ev ăr, există ţări care au trecut prin prim ele faze ale ind u strializării, care sunt d ez v o lta te din punct de vedere econom ic, u rb an izate, având o cultură laică, o structură statală co e ren tă şi puternică, o po pulaţie relativ cu ltiv ată, dar care nu sunt nici ca p ita liste, nici dem ocrate. C el mai bun ex em plu, în această p riv inţă, a fost m ultă v rem e U niunea S o v ietică a lui S talin , care în tre 1928 şi sfârşitul an ilo r ’30 a realizat o transform are so cială fan tastică, de la n ivelul unei ţări em inam ente ag rară la cel al unei adevărate puteri in d u striale fără a acorda ce tăţen ilo r săi lib ertatea eco n o m ică sau politică. în m od cert, v iteza cu care această tran sfo rm are s-a p etrecut părea să dem on streze m ultora că p lan ificarea cen tralizată sub tiran ia unui stat poliţien esc era de fapt o m odalitate m ai eficace de ind u strializare rap id ă decât acţiunea unor oam eni liberi în cadrul unor pieţe libere. Isaac D eu tsch er, care a scris în anii ’50, putea încă să su sţin ă că eco nom iile central planificate erau m ult mai eficien te d ecât fu n cţio n area a n a r­ hică a ec o n o m iilo r de piaţă şi că industriile n aţio n alizate erau mai ca p ab ile să 85

m o d ernizeze uzinele şi utilajele decât cele din sectorul p riv a t.1 E x isten ţa, până în 1989, a ţărilo r din E u ro p a de Est care erau atât so cialiste cât şi d ezv o ltate eco nom ic, părea să indice că plan ificarea cen tralizată nu era in co m p atib ilă cu d ezvo ltarea eco n o m ică a lum ii actuale. A ceste exem ple în lum ea com unistă au putut su g era la un m o m en t dat că d ezv o ltarea p rogresivă a ştiin ţe lo r n aturale m oderne ar p u tea să ne co n d u că, la fel de bine, la so c ietate a de co şm ar im aginată de M ax W eb er, ad ică la o tiranie raţio nală şi b iro cratizată şi nu la o societate deschisă, c reativ ă şi lib erală. A tunci, M ecanism ul nostru trebuie extins. Pe lângă faptul de a ex p lica de ce ţările d ezv oltate ec o n o m ic au so cietăţi urbanizate şi aparate b iro cratice raţionale, M ecanism ul trebuie să d em onstreze mai departe de ce treb u ie să ne aşteptăm la o ev oluţie finală în d irec ţia lib eralism ului atât p o litic cât şi econom ic. în capitolul acesta şi în urm ătorul, vom analiza relaţia M ecan ism u lu i cu ca p ita lis­ m ul în două cazuri distin cte: pentru societăţi industriale av an sate şi pentru cele su b d ezvoltate. D upă ce vom fi stabilit că M ecanism ul face, în tr-u n fel sau altul, inevitabil capitalism u l, ne vom în to arce la întreb area dacă ar fi de aştep tat ca acesta să producă şi dem ocraţie. In ciuda proastei rep u taţii a cap italism u lu i, atât pentru d reap ta trad iţio n alistă şi religioasă cât şi pentru stânga m arx ist-so cialistă, victo ria sa finală, ca cel mai viabil sistem eco n o m ic pe plan m ondial, este mai uşor de ex p lica t în term enii acestui M ecanism , d ec ât se poate explica victoria d em o craţiei lib erale în sfera p o litică. D eoarece c ap italism u l s-a dovedit a fi m ult m ai eficien t d ecât sistem ele eco n o m ice central p lan ificate, în d ezvoltarea şi u tilizarea teh n o lo g iei şi în ca p acitatea de ad ap tare la condiţiile în p erm anentă sch im b are ale div iziu n ii in tern aţio n ale a m un cii, în co n d iţiile unei eco n o m ii in d u stria le m ature. Industrializarea, după cum ştim cu toţii astăzi, nu se face d in tr-o singură lovitură, astfel în cât ţările respective să fie p ropulsate d eo d ată în cursa m o d ern ­ izării eco n o m ice, ci este un proces în contin u ă evolu ţie, fără un punct final clar conturat, în care ceea ce azi este foarte m odem poate fi terib il de d em odat m âine. M ijloacele de a satisface ceea ce H egel num ea „sistem u l de n ecesităţi" s-a sch im bat continuu pe m ăsură ce şi nevoile s-au sch im b at. In d u strializarea, p entru prim ii teo reticien i din dom eniul ştiin ţe lo r so ciale, precum M arx şi E ngels, era rep rez en ta tă de industriile u şoare precum cea tex tilă în A n g lia şi industria porţelan u lu i în F ranţa. A cestea au făcut rep ed e loc unor ev o lu ţii cum a r fi dezv o ltarea de căi ferate, crearea industriilo r chim ice, a in d u striei m etalu r­ g ice, a c o n stru c ţiilo r n avale şi a altor ram uri ale in d u striei g rele, d u cân d la creşterea p ieţelor n aţio n ale unificate, ceea ce co n stitu ia m o d ern izarea in d u s­ trială pentru L enin, S talin şi urm aşii lor din U niunea S o v ietică. M area B ritanie, F ranţa, S tatele U nite ale A m ericii şi G erm ania au atins acest nivel de dezv o ltare cam în p erioada p rim u lu i război m ondial, Japonia şi restul E uropei O ccid en tale până la cel de-al doilea război m ondial, iar U niunea S o v ietică şi E u ro p a de Est 86

în anii ’50. A stăzi, aceste industrii sunt m arca unei faze de d ezv o ltare in te r­ m ediară şi, pentru cele m ai avansate ţări, de m ult dep ăşită. P entru cea ca re i-a luat locul s-au g ăsit diverse num e: o „societate ind u strială m atură“ , etap a de „larg consum “ , „era te h n o tro n ică“ , „era inform aţiei" sau „so cietatea postin d u stria lă ".2 D eşi d iferite, toate aceste form ulări su b lin iază rolul din ce în ce m ai im portant al inform aţiei, al cu n o ştin ţelo r tehnice şi al se rv ic iilo r în d e tri­ m entul industriei grele. Ş tiinţa m odernă - sub fo rm e le cunoscute ale in o v aţiei teh n o lo g ice şi ale o rg anizării raţionale a m uncii - continuă să dicteze tipul so c ietăţilo r „p o stin d u striale" exact cum a făcu t-o şi în cazul so c ietăţilo r care se aflau în p rim ele faze ale industrializării. C ând scria în 1967, D aniel Bell atrăgea aten ţia că p erioada m edie d in tre d esco p erirea unei inovaţii teh n o lo g ice şi recu n o aşterea p o sib ilită ţilo r ei co m erciale a scăzut de la 30 de ani, între 1880 şi 1919, la 16 ani în tre 1919 şi 1945, până la 9 ani între 1945 şi 1967.3 D e atunci această cifră a to t scăzut, ciclu rile pro d u selo r în cadrul celo r mai av an sate teh n o lo g ii, ca cea a co m p u terelo r şi softw are, m ă surându-se în luni şi nu în ani. C ifrele acestea nu ne lasă să ghicim incredibila d iv ersitate a prod u selo r şi se rv ic iilo r care au fost create începând cu 1945, m ulte d in tre ele fiin d „prem iere ab so lu te"; şi nici nu su g erează com p lex itatea eco n o m ică şi noutatea cu n o ştin ţe lo r teh n ice - nu doar în dom eniul ştiin ţific şi al in g in eriei, dar şi în m arketin g , fin an ţe, d istrib u ţie şi altele - necesare să le m enţină în stare de funcţionare. în acelaşi tim p, d iv iziu n ea in te rn aţio n a lă a m un cii p rez isă, dar in co m p let realizată în tim pul lui M arx, a dev en it o realitate. C om erţul in tern aţio n al a crescilt la o rată an u ală com pusă de 13 procente în ultin ţa g en eraţie, av ân d rate de creştere şi m ai înalte în se cto a re sp ecifice precum cel b an c ar in tern aţio n al, în d eceniile p reced en te nu d ep ăşise decât rareori o rată de 3 p ro cen te.4 C on tin u a scădere a co stu rilo r tran sp o rtu rilo r şi co m u n ica ţiilo r a dus la eco n o m ii de anvergură, m ult m ai m ari decât ar fi fost posibile ch iar şi în cadrul ce lo r mai m ari pieţe naţionale ca cele ale S tatelo r U nite, Jap o n iei sau ţărilo r E uropei O ccidentale luate in d iv id u al. C eea ce a rezultat a fost în că una d in tre acele revoluţii nep rev ăzu te şi trep tate: unificarea unei m ari părţi a o m en irii (în afara lum ii com uniste) în cadrul unei singure pieţe de m aşini g erm an e, carn e de v ită din A rg en tin a, fax u ri ja p o n e z e , grâu canadian şi av io an e am ericane. Inovaţia teh n o lo g ică şi fo arte com p lex a d iviziune a m uncii a creat o creştere im ensă a cererii de cu n o ştin ţe te h n ice la toate n iv elu rile econom iei şi, în co n secinţă, de oam eni care - s-o spunem d eschis - m ai m ult g ân d esc d e c â t fac. A ceasta nu-i include do ar pe oam enii de ştiinţă şi pe ingineri ci şi toate stru cturile care-i su sţin pe aceştia, cum ar fi şcolile p ublice, u n iv ersităţile şi industria co m u n icaţiilo r. C onţinutul su p e rio r de „in fo rm aţii" al p ro d u cţiei e c o ­ nom ice m oderne se reflectă în cre şterea im portanţei secto ru lu i serv ic iilo r - adică a p ro fesio n iştilo r, m a n ag erilo r, fu n cţio n arilo r, o am en ilo r im plicaţi în activ ităţi 87 I

co m erciale, m ark etin g şi fin an ţe, precum şi a fu n cţio n arilo r g u v ern am en tali şi a acelora clin dom eniul în g rijirii sănătăţii - în d etrim en tu l o cu p aţiilo r „tra­ d iţio n ale " din fabrici şi u zine. E voluţia în d irecţia d esce n tra liz ării d ec iz iilo r şi p ieţelo r devine practic in ev itabilă pentru toate ec o n o m iile industriale care speră să devină „postind u striale". C h iar dacă ec o n o m iile ce n traliza te le-au putut urm a pe cele c a p i­ taliste în epoca industriilo r că rb u n elu i, o ţelu lu i şi industriei g rele5, ele au fost m ult mai puţin cap ab ile să facă faţă ce rin ţelo r erei info rm aţiei. De fapt, am putea spune că exact această lum e eco n o m ică p o stin d u strială, foarte com plexă şi d in a m ic ă , a dus la în frâ n g e re a fin ală a m a rx ism -le n in ism u lu i ca sistem econom ic. E şecul planificării c e n trale este, în ultim ă analiză, legat de problem a ino­ vaţiei tehnologice. C e rcetarea ştiin ţific ă se desfăşo ară cel mai bine într-o atm o sferă de lib e rtate în care oam enii au voie să g ând ească şi să co m u n ice liber şi, mai ales, în care sunt răsp lătiţi pen tru tot ceea ce în seam n ă in o v aţie. A tât U niunea S ovietică cât şi C h in a au p rom ovat cercetarea ştiin ţifică, mai ales în zonele „sig u re" ale cercetării de bază şi te o retice şi au creat stim u len te m ateriale pentru a încuraja inovaţiile din anum ite se cto are, ca cele ale p ro iectelo r aerosp aţiale sau înarm ării. D ar eco n o m iile m oderne trebuie să caute inovaţia în m od sistem atic, nu d oar în d o m en iile de în altă te h n icitate ci şi în d om enii mai pro zaice cum a r fi d esfacerea pe piaţă a ham b u rg erilo r şi crearea unor noi tipuri de asigurări. C hiar dacă statul sov ietic îşi p u tea răsfăţa fizicien ii, nu prea mai răm ânea m are lucru p entru cei care proiectau televizo are, aceste ap arate ex p lo ­ d ând cu oarecare reg u laritate, sau pentru aceia care asp irau să desfacă noi produse pe piaţă, să cre eze noi consum atori, m arketin g u l lipsind cu desăvârşire din U niunea S ovietică sau C hina. E conom iile ce n traliza te nu au reuşit să ia decizii raţio n ale în dom eniul in v e stiţiilo r sau să includă noi tehnologii în cadrul p rocesului de producţie. A ceasta nu se poate întâm pla decât atunci cân d m anagerii p rim esc inform aţii adecv ate asupra efe cte lo r d ec iz iilo r sub form a p reţu rilo r d eterm in ate de piaţă. Şi, în cele din urm ă, co ncurenţa era cea care făcea ca răspunsul venit prin sistem ul de p reţuri să fie cel corect. P rim ele refo rm e din U ngaria şi Iugoslavia şi, în tr-o mai m ică m ăsură, cele din U R SS au c ă u ta t să dea m an ag erilo r o au tonom ie ceva m ai m are dar, în lipsa unui sistem de preţuri m ai raţional, autonom ia m anagerială nu prea a dat rezultate. C o m plexitatea eco n o m iilo r m oderne s-a d o v ed it a fi pur şi sim plu peste cap acităţile b iro craţiilo r centralizate, indiferent de cât ar fi fost ele de avansate din punct de vedere tehnic. în locul unui sistem de preţuri determ in at de m ecanism ul cererii şi ofertei, planificatorii sov ietici au în cercat să im pună de la v â rf o alo care „so cială ju stă " a resurselor. A ni de-a rândul, ei au crezut că m ărirea num ărului co m p u terelo r şi îm b u n ătăţirea pro g ram elo r liniare aveau să 88

facă posibilă o m ai efic ien tă alocare centralizată a resurselor. A ceasta s-a dovedit a fi o iluzie. G oskoinsten, fostul com itet de stat pentru preţuri, trebuia să treacă în revistă vreo 200 .0 0 0 de preţuri pe an, sau 3-4 preţuri pe zi pentru fiecare fu n cţio n ar din acel com itet. A ceasta reprezenta num ai 42% din num ărul total de decizii asu p ra p reţu rilo r făcute de funcţionarii sovietici în fiecare an (’j care la rândul lui era num ai o fracţiune a num ărului de d ecizii asupra preţu rilo r care ar fi trebuit să se facă dacă eco n o m ia sov ietică ar fi putut să ofere aceeaşi d iversitate de produse ca şi o econom ie cap italistă o ccid en tală. Poate că b iro ­ craţii de la M oscova şi B eijin g ar fi avut unele şanse de a da m ăcar ap aren ţa unor preţuri eficien te atunci cân d trebuiau să su p erv izeze econom ii care p ro ­ duceau bunuri ce nu depăşeau sutele sau câteva mii; sarcin a aceasta dev in e im posibilă când num ai un sin g u r avion poate fi form at din sute de co m p o n en te sep arate. în plus, în cadrul ec o n o m iilo r m oderne, felul în care se stab ilesc p reţu rile reflectă diferen ţele de calitate: un C hrysler Le B aron şi un B M W sunt am ândouă au tom obile din punct de vedere al sp e cific aţiilo r lor tehnice şi to tu şi, cu m p ărătorii atribuie o valoare sp ecială celui de al d o ilea, b azân d u -se pe un anum it „sen tim en t1* faţă de acesta. C apacitatea b iro craţilo r de a face distincţii v rednice de încredere este problem atică, ca să nu spunem mai m ult. N evoia p la n ifica to rilo r de la centru de a m enţine co n tro lu l asupra preţu rilo r şi alo cării m ă rfu rilo r le in terzice să participe la div iziu n ea in tern aţio n ală a m uncii şi, prin aceasta, să realizeze econom iile pe an sam b lu pe care această d iv iziu n e le face posibile. G erm ania de Est com unistă, avân d o p o p u laţie de 17 m ilio ane, şi-a dat silin ţa să reproducă econom ia m ondială între p ro p riile g ran iţe şi ch iar a reuşit să rea lize ze versiuni p roaste ale unor produse pe care le-ar fi putut cum păra m ult m ai ieftin din afară, de la T raban tu l care p oluează până la faim o asele m em o ry chips, ale lui E rich H onecker. în final, p lan ificarea ce n traliza tă su bm inează cel mai im portant asp ect al capitalului um an, etica m uncii. C hiar şi o etică a m uncii fo arte puternică poate fi distrusă prin m etode politice şi eco n o m ice care le refuză o am en ilo r stim u le n ­ tele individuale în m uncă şi refacerea ei poate fi extrem de dificilă. D upă cum vom v edea în P artea a p atra, avem m otive serioase să credem că p u tern ica etică a m uncii care ex istă în m ulte societăţi nu este un rezu ltat al p rocesului de m o d ernizare ci m ai d egrabă o răm ăşiţă a cu ltu rii şi trad iţiilo r p rem o d ern e ale so cietăţii. O etică pu tern ică a m uncii nu este n eapărat o co n d iţie ab so lu tă a realizării cu succes a unei eco n o m ii „postindustriale** d ar, în m od sig u r, ajută şi se poate opune ten dinţei ac esto r econom ii de a acorda mai m ultă atenţie consum ului decât pro ducţiei. T oată lum ea s-a a şte p ta i ca im perativele te h n o cratice ale m atu rităţii in ­ d u striale să ducă în final la o slăbire a controlulu i co m u n ist central şi la în lo cu irea lui de că tre p ractici mai liberale, de piaţă. O pinia lui R aym ond A ron că „tehnologia com p lex ă va duce la întărirea clasei m an ag eriale în detrim en tu l 89

id e o lo g iilo r şi al m ilitan ţilo r" o contin u ă pe aceea care spunea că „tehnologii v o r fi groparii co m u n ism u lu i"7. în final, aceste profeţii s-au d o v ed it a fi corecte; ceea ce o ccidentalii nu puteau anticipa era cât tim p va trece p ân ă ce ele v o r fi puse în practică. S tatul sovietic şi cel chinez s-au do v ed it p erfect cap ab ile să-şi ad u că so cietăţile până în epoca cărbunelui şi oţelu lu i; teh n o lo g ia im plicată n efiin d prea com plexă, p utea fi stăp ân ită şi de ţărani în g eneral an alfab eţi, scoşi cu forţa din g o sp o d ăriile lor şi puşi să lucreze la linii de asam blare sim plificate. S p ecialiştii d ispunând de calificarea necesară pen tru a face să fu n cţio n eze o asem en ea econom ie s-au dovedit a fi docili şi uşor de d om inat p o litic.X Stalin l-a trim is cândva pe faim osul co n stru cto r de avioane T upolev în G ulag, unde acesta a proiectat unul dintre cele m ai bune avioane ale sale. U rm aşii lui S talin au reu şit să coopteze m anageri şi tehn o craţi o ferin d u -le un statu t social şi reco m p en se în schim bul loialităţii lor faţă de sistem .9 în C hina, M ao a făcut altfel: d o rin d să evite crearea unei in te le ctu a lită ţi teh n ice priv ileg iate ca cea din U niunea S ovietică, el a început cam pania îm potriva in telectu alilo r, mai întâi în tim pul M arelui S alt înainte, la sfârşitul an ilo r ’50, apoi în tim pul R evoluţiei cu ltu rale de la sfârşitu l anilor ’60. Ingin erii şi oam enii de ştiin ţă erau obligaţi să adune recolta şi să facă tot felul de m unci fizice isto v ito are, în tim p ce p o stu rile care cereau com petenţă te h n ică erau o cu p ate de cei care aveau o id eo lo g ie po litică corectă. A ceastă ex p erien ţă ar trebui să ne facă să nu subestim ăm cap acitatea sta te lo r to ta litare sau autoritare de a rezista la im p erativ ele raţio n alităţii econom ice p en tru o perio ad ă considerabilă de tim p - în cazul U niunii S o v ietice şi C hina, tim p de o g en eraţie sau chiar m ai m ult. D ar această rezisten ţă s-a făcu t, în cele d in urm ă, cu p reţul stagnării econom ice. T otalul eşec al ec o n o m iilo r central p la n ifica te în ţări ca U niunea S o v ietică şi C hina, de a d ep ăşi n ivelul de in ­ d u stria liz are al an ilo r ’50, le-a su b m in at ca p acitatea de a ju c a un rol im portant pe scen a in tern aţio n ală sau chiar aceea de a-şi asigura pro p ria secu ritate n aţi­ o n ală. P ersecu tarea tehnocraţilor com p eten ţi de că tre M ao în tim pul R evoluţiei cu ltu rale s-a dovedit a fi un dezastru eco n o m ic de prim ă m ărim e care a dat C hina înapoi cu o generaţie. D e aceea unul d in tre prim ele acte ale lui D en g X iao p in g cân d a v en it la putere, la m ijlocul an ilo r ’70, a fost să redea p restig iu l şi d em nitatea intelectu alităţii tehnice şi să o p ro tejeze de cap riciile pol iticii id e o lo ­ g ice, aleg ân d calea coo p tării, adoptate de sov ietici cu o gen eraţie în urm ă. D ar efo rtu rile de coop tare a elitelor din dom eniul tehnic în slujba id eo lo g iei, în final, au avut şi efecte contrare celui dorit; această elită, căreia i s-a aco rd at un grad relativ m ai m are de libertate de a gândi şi studia lum ea din afară, s-a fam iliarizat cu această lum e şi a început să-i adopte ideile. D upă cum se tem ea M ao, elita in telectu ală tehnică a d evenit prin cip ala pu rtăto are a „lib eralism u lu i bu rg h ez" şi a ju c a t un rol-cheie în cadrul procesu lu i u lterio r de refo rm ă eco n o m ică. 90

Se poate spune că la sfârşitu l an ilo r ’8 0 C hina, U n iu n ea S o v ietică şi ţările E u ro p ei de Est au ced at în faţa logicii eco n o m ice a in d u strializării avansate, în p ofida rep resa liilo r po litice o rdonate după ev e n im e n te le din P iaţa T ien an m en, con d u căto rii chinezi au accep tat n ec esitatea p ie ţe lo r şi d escen tralizării econ o m ice şi s-au arătat dornici de a accep ta o m ai m are stratificare so cială care în so ţeşte ascen siu n ea elitei tehnocrate. D upă rev o lu ţiile d em o cratice d in 1989, toate ţările E uropei de E st au o ptat p entru rev en irea la sistem ele eco n o m ice de piaţă chiar d acă aveau co n cep ţii diferite în p riv in ţa d u ratei şi ritm ului re in ­ stalării acestor sistem e. C ond u cerea U niunii S ovietice a av u t m ai m ulte rezerve în ain te de a fac e un pas h o tărâto r în direcţia eco n o m iei de p iaţă, dar după tran sfo rm ările politice declan şate de puciul din au g u st 1991, s-a în d rep tat decisiv către punerea în ap licare a unei vaste reform e eco n o m ice. S o cietăţile sunt libere în m ăsura în care o rg an iz ea ză şi p ro iectează econom ii cap italiste. L ogica M ecanism ului nostru nu sta b ile şte în m od rig id gradul acestei lib ertăţi. C u to ate acestea procesul m o d ern izării eco n o m ice pe b aza tehnologiei creează putern ice stim u len te pentru ţările d ezv o ltate în sensul accep tării co n d iţiilo r cu ltu rii eco n o m ice ca p ita liste u n iv ersale, p erm iţân d o co m p etiţie eco n o m ică se rio a să şi lăsând ca p reţu rile să fie d eterm in ate de m ecanism ele de piaţă. N ici o altă cale către dep lin a m o d ern itate eco n o m ică nu s-a dovedit a fi viabilă.

91

9 V ic to ria v id e o - c a s e to f o a n e lo r Nu există nici măcar o singură Iară în lume, indiferent de sistemul ei politic, care să se fi modernizat ducând o politică a uşilor închise. Deng Xiaoping, intr-o cuvântare din 19S2'

Faptul că pentru ţările avansate capitalism ul era într-un fel inevitabil şi că socialism ul m arxist-lcninist era un obstacol serios în calea creării bogăţiei şi civilizaţiei tehnologici m oderne poate să pară o banalitate acum , în ultim ul deceniu al secolului al X X -lea. C eea ce era mai puţin evident erau relativele m erite ale socialism ului în com paraţie cu capitalism ul, pentru ţările mai puţin dezvoltate care nu atinseseră încă nivelul de industrializare al Europei în anii ’50. Pentru ţările sărace, pentru care epoca industrială a cărbunelui şi a oţelului era încă un vis frumos, faptul că U niunea Sovietică nu era în fruntea tehnologiilor erei inform aţiei era mai puţin im portant decât faptul că U RSS reuşise să creeze o societate industrială, urbană într-o singură generaţie. Planificarea socialistă centralizată continua să-i atragă pentru că oferea calea cea mai rapidă către acum ularea de capital şi redistri­ buirea „raţională" a resurselor naţionale într-o dezvoltare industrială „echilibrată". U niunea Sovietică a realizat aceasta storcându-şi sectorul agricol prin teroarea absolută a anilor ’20 - ’30, procesul industrializării, în condiţii paşnice, durând secole în cazul prim elor state industrializate precum Statele U nite şi A nglia. A rgum entele în favoarea socialism ului ca strategie de dezvoltare aleasă pentru ţările Lumii a treia, au fost considerabil întărite de ceea ce părea a fi eşecul constant al capitalism ului de a produce o creştere econom ică susţinută în unele regiuni precum A m erica Latină. într-adevăr, putem afirm a că, dacă nu ar fi existaLLum ea a treia, m arxism ul ar fi m urit mai devrem e în decursul acestui secol. D ar perm anenta sărăcie a ţărilor subdezvoltate a insuflat o nouă viaţă acestei doctrine, perm iţând stângii să atribuie această sărăcie mai întâi colonialism ului, apoi, când acesta nu a mai existat, „neo-colonialism ului" şi în final com portam entului corporaţiilor m u l­ tinaţionale. Cea mai recentă încercare de a m enţine în viaţă o form ă de m arxism în Lum ea a treia a fost aşa-num ita teorie a „dependenţei" (dependencia). Susţinută iniţial în A m erica Latină, ea a dat coerenţă teoretică nevoii de autoafirm are a Sudului sărac îm potriva N ordului bogat şi industrializat, între anii ’60 şi ’70 C om binată cu naţionalism ul sudic, teoria dependenţei a dobândit o putere mult mai m are decât ar fi justificat-o baza ei intelectuală şi a avut un efect destructiv asupra proiectelor de dezvoltare econom ică a m ultor ţări ale Lumii a treia tim p de aproape o generaţie.

A devăratul părinte al teoriei dependenţei a fost însuşi Lenin. în binecunoscutul său pam flet din 1914, Im perialism ul: stadiul cel m ai avansat a l capitalism ului, el a încercat să explice de ce capitalism ul european nu a dus la sărăcirea clasei m uncitoare ci, de fapt, a perm is o creştere a nivelului ei de trai şi evoluţia unei m entalităţi sindicale, în rândul m uncitorim ii europene, satisfăcute de ceea ce o b ţin u s e / C apitalism ul şi-a mai cum părat nişte tim p, susţinea el, prin exportarea exploatării în colonii, unde forţa de m uncă indigenă şi m ateriile prim e puteau absorbi „surplusul de capital" european. C oncurenţa dintre „capitaliştii m onopolişti“ a dus la dezbinarea politică a ţărilor subdezvoltate şi, în cele din urm ă, la conflicte, războaie şi revoluţii în rândul lor. Spre deosebire de M arx, Lenin susţinea că lovitura care avea să doboare capitalism ul, contradicţia finală, nu era lupta de clasă din interiorul lum ii dezvoltate, ci lupta dintre N ordul dezvoltat şi „proletariatul m ondial" al lumii subdezvoltate. O D eşi diverse şcoli ale teoriei dependenţei au apărut abia în anii ’60 , toate îşi aveau originea în opera econom istului argentinian Raul Prebisch. Prebisch, care a fost la conducerea C om itetului E conom ic al N aţiunilor U nite pentru A m erica Latină (EC LA ) în anii ’504 şi, mai târziu, a Conferinţei N aţiunilor U nite pentru C om erţ şi D ezvoltare (U N C T A D ), a observat că term enii com erţului pentru „peri­ feria" lum ii se stabileau funcţie de „centrul" acesteia. El susţinea că evoluţia greoaie a unor regiuni ale Lum ii a treia precum A m erica Latină, era rezultatul ordinii econom ice capitaliste, care le ţinea într-o stare de perpetuă „dezvoltare d epend­ en tă"5. Deci bogăţia N ordului era direct legată de sărăcia S udului6. Conform teoriei clasice a com erţului liberal, participarea în cadrul unui sistem deschis al com erţului m ondial sporeşte la m axim um avantajele tuturor celor im pli­ caţi, chiar dacă o ţară ar vinde boabe de cafea şi alta com putere. Ţ ările înapoiate din punct de vedere econom ic care intră mai târziu în acest sistem ar trebui de fapt să fie avantajate în dezvoltarea lor econom ică, de vrem e ce pot im porta pur şi sim plu tehnologia de la cele avansate, fără a m ai fi nevoite s-o creeze singure.7 D im potrivă, teoria dependenţei susţinea că dezvoltarea întârziată condam na o ţară la înapoiere perpetuă. Ţările avansate deţineau controlul asupra condiţiilor în care se făcea com erţul şi, prin corporaţiile lor m ultinaţionale, îm pingeau ţările Lumii a treia în ceea ce se num ea „dezvoltarea neechilibrată" - adică exportul de materii prim e şi de produse cu un grad redus de prelucrare. N ordul dezvoltat deţinea cheile pieţei m ondiale pentru bunurile de fabricaţie sofisticată precum autom obilele sau avioa­ nele, lăsând ţările L um ii a treia să fie de fapt „tăietorii de lem ne şi cărăuşii de apă"8 ai lum ii întregi. M ulţi dependencistas legau ordinea econom ică de regim urile autoritare care veniseră de curând la putere în A m erica Latină, după R evoluţia cubaneză.9 M ăsurile politice care s-au născut din teoria dependenţei au fost în m od hotărât neliberale. Dependencistas mai m oderaţi au încercat să evite corporaţiile m ulti­ naţionale occidentale şi să încurajeze industria locală, stabilind bariere vam ale 94

foarte înalte îm potriva im porturilor, practică cunoscută sub num ele de substituire a im porturilor. Soluţiile recom andate de către susţinătorii mai radicali ai teoriei dependenţei încercau să subm ineze ordinea econom ică m ondială încurajând revo­ luţiile, retragerea din sistem ul capitalist internaţional şi integrarea în blocul sovietic după m odelul C ubei.10 A stfel la începutul anilor ’70, când ideile m arxiste erau recunoscute drept o bază de-a dreptul jalnică pentru societăţile reale în ţări precum China şi U niunea Sovietică, ele erau reînviate de către intelectualii din Lum ea a treia şi în universităţile am ericane şi europene drept reţetă pentru viitorul ţărilor subdezvoltate. D ar chiar dacă teoria dependenţei continuă să existe printre intelectualii de stânga, ea a fost deja desfiinţată ca m odel teoretic, aruncată în aer de către un uriaş fenom en pe care nu-1 poate explica: aceasta este dezvoltarea econom ică a A siei de Est în perioada de după ultim ul război m ondial. Succesul econom ic asiatic, în afară de bunăstarea m aterială pe care a adus-o ţărilor continentului, a avut şi efectul benefic de a alunga idei autodestructive precum cele exprim ate de teoria depen­ dentei, idei care erau în ele însele un obstacol în faţa creşterii econom ice, pentru că îm piedicau o reflecţie lim pede asupra surselor dezvoltării econom ice. Pentru că, dacă conform teoriei dependenţei, subdezvoltarea Lum ii a treia se datora par­ ticipării ţărilor subdezvoltate în cadrul ordinii capitaliste m ondiale, cum se putea explica fenom enala creştere econom ică care se petrecuse în ţări precum C oreea de Sud, T aiw an, Singapore, M alayezia şi T hailanda? D upă război, aproape toate aceste ţări au refuzat din start m ăsurile politice de autarhie econom ică şi de substituire a im porturilor predom inante, la vrem ea aceea, în A m erica Latină şi, în locul acestora, au urm at cu consecvenţă un program de creştere econom ică prin sporirea expor­ tului, conectându-se de bună voie la pieţele şi capitalul străin, prin interm ediul corporaţiilor m ultinaţionale.11 în plus, nim eni nu mai putea susţine că aceste state ar fi pornit la drum bazându-se pe avantaje precum resursele naturale sau capitalul acum ulat în trecut; spre deosebire de ţările bogate în petrol din O rientul M ijlociu sau unele ţări bogate în m inereuri din A m erica Latină, ele au intrat în cursă neavând altceva decât capitalul um an al populaţiilor lor. Experienţa postbelică asiatică a dem onstrat că, de fapt, cele care au început m odernizarea m ai târziu erau avantajate în com paraţie cu puterile industriale deja stabilite, exact aşa cum prevăzuseră mai înainte teoriile liberale ale com erţului. A cele state asiatice care, începând cu Japonia, şi-au m odernizat econom iile mai târziu, au putut să-şi cum pere tehnologiile cele mai avansate din SU A , din Europa şi neavând o infrastructură veche şi ineficientă care să le incom odeze, au putut deveni com petitive (m ulţi am ericani ar putea spune prea com petitive) în dom eniile de înaltă tehnicitate într-o generaţie sau două. A cest fapt s-a dovedit a fi adevărat nu doar pentru A sia în com paraţie cu Europa sau cu A m erica de Nord, ci şi numai în A sia, unde ţări ca T hailanda şi M alayezia, care au început să se dezvolte mai târziu decât Japonia şi C oreea de Sud, nu au fost în nici un fel dezavantajate. 95

C orporaţiile m ultinaţionale s-au com portat exact cum prevăzuseră m anualele de econom ic liberală: în tim p ce „exploatau1* m âna ieftină de lucru din A sia, asigurau în schim b pieţe de desfacere, capital şi tehnologie, răspândind tehnologia care avea să ducă în final la o creştere independentă a econom iilor locale. A cesta este probabil m otivul pentru care un înalt funcţionar din Singapore spunea că cele 3 m onstru­ ozităţi pe care ţara sa nu le-ar tolera erau: „hippies, băieţii pletoşi şi criticii corporaţiilor multinaţionale**.12 C reşterea record realizată de aceste state pe plan econom ic era într-adevăr uim itoare. Japonia a avut o rată de creştere econom ică anuală de 9,8% în anii ’60 şi de 6% în anii ’70; cei patru „tigri** (H ong Kong, T aiw an, Singapore şi Coreea de Sud) au avut o creştere anuală de 9,3% în aceeaşi perioadă; iar A SEA N *-ul în ansam blul său a cunoscut o creştere de mai mult de 8 % .13 în A sia se pot face com paraţii directe între felurile în care funcţionau sistem ele econom ice alternative. T aiw anul şi China şi-au început am ândouă exis­ tenţa separată în 1949 având niveluri de trai aproxim ativ egale. într-un sistem econom ic de piaţă, Produsul N aţional B rut al Taiw anului a crescut la 8,7% pe an ducând la un PNB pe cap de locuitor de 7500 $ în 1989. Cifra com parabilă pentru Republica Populară Chineză este aproxim ativ 3 5 0 $ şi aceasta datorându-se în mare parte reform elor econom ice de piaţă aplicate tim p de aproape un deceniu. în 1960, C oreea de N ord şi Corcea de Sud aveau niveluri aproxim ativ egale ale PNB pe cap de locuitor. în 1961, C oreea de Sud a abandonat o m ăsură de substituire a im por­ turilor aducând preţurile interne la acelaşi nivel cu cele internaţionale. D rept urm are econom ia sud-coreeană a crescut cu o rată de 8,4% pe an, ducând în 1989 la un P.N .B. pe cap de locuitor de 4550 $, de 4 ori mai mare decât cel nord-corean.14 Şi aceasta nu înseam nă că succesul econom ic ar fi fost obţinut în detrim entul justiţiei sociale pe plan naţional. S-a adus argum entul că salariile erau extrem de scăzute - dovadă a exploatării - şi că guvernele acelor ţări s-ar fi angajat într-o politică draconică de suprim are a consum ului şi au im pus un program foarte dur de econom ii. D ar distribuţia veniturilor a început să se egalizeze rapid, în fiecare dintre aceste ţări, o dată ce ele au atins un anum it nivel de p rosperitate.15 în Taiw an şi în Coreea de Sud inegalitatea veniturilor a scăzut în ultima generaţie: dacă în 1952 veniturile cele mai mari (vârful reprezentând 20% ) erau de 15 ori mai mari decât veniturile cele mai scăzute (lim ita inferioară de 20% ), în 198016 ele nu erau mai m ari de 4,5 ori. Dacă creşterea continuă într-un ritm asem ănător celui de acum , nu avem nici un m otiv să credem că celelalte ţări din A SEA N nu vor urm a aceeaşi cale în urm ătoarea generaţie. într-o încercare disperată de a salva teoria dependenţei, câţiva din susţinătorii ei au încercat să argum enteze că succesul econom iilor nou industrializate (N IES N ewly Industrialized Econom ies) s-au datorat planificării şi că la baza lui s-ar afla politica de industrializare şi nu capitalism ul. Dar chiar dacă planificarea ccono*

96

ASEAN - iniţialele Asociaţiei Naţiunilor Asiei de Sud-Est (n.t.).

m ică joacă un rol relativ mai im portant în A sia decât în S.U .A ., sectoarele în care s-au înregistrat cele mai m ari succese au fost mai ales acelea care perm iteau un grad mai m are de com petitivitate pe pieţele interne şi de integrare în cele internaţio­ n ale.18 în plus, mulţi dintre cei de stânga, care citează A sia drept un bun exem plu de intervenţie a statului în econom ie, nu ar putea suporta stilul sem idictatorial de planificare care reprim ă revendicările legate de m uncă şi de asistenţă socială. G enul de planificare pe care-1 preferă stânga, care intervine în favoarea victim elor capi­ talism ului a avut, din punct de vedere istoric, rezultate econom ice m ult mai am bigue. M iracolul econom ic asiatic care a avut loc după război dem onstrează că, potenţial, capitalism ul este o cale către dezvoltarea econom ică accesibilă tuturor ţărilor. Nici o ţară subdezvoltată din Lumea a treia nu este dezavantajată prin sim plul fapt că a început procesul de creştere econom ică mai târziu decât Europa, iar puterile industriale deja stabilite nu pot să blocheze dezvoltarea celor intrate mai târziu în cursă, cu condiţia ca acele ţări să respecte regulile liberalism ului econom ic. D ar dacă „sistem ul m ondial'1 capitalist nu este un obstacol pentru dezvoltarea econom ică a Lumii a treia, de ce alte ţări din afara A siei, având econom ie de piaţă, nu au evoluat la fel de repede? Pentru că fenom enul de stagnare econom ică al A m ericii Latine şi al altor regiuni ale Lumii a treia este la fel de real ca şi succesul econom ic asiatic şi el s-a aflat iniţial la originea teoriei dependenţei. Dacă respin­ gem explicaţiile neom arxiste precum teoria dependenţei, există două categorii mari de răspunsuri posibile. Prim ul este o explicaţie culturală: aceasta înseam nă că obiceiurile, m entalităţile, religiile şi structura socială a popoarelor din regiuni precum A m erica Latină îm piedică într-un fel realizarea unor înalte niveluri de creştere econom ică spre deosebire de cele ale popoarelor asiatice şi europene.19 A rgum entul cultural este un argum ent serios la care vom reveni în Partea a patra. D acă există obstacole sem nificative de natură culturală în calea funcţionării pieţelor în anum ite societăţi, atunci universalitatea capitalism ului ca drum spre m odernizarea econom ică este un fapt discutabil. A doua explicaţie ţine de politică: capitalism ul nu a funcţionat niciodată în A m erica Latină şi în alte părţi ale Lum ii a treia pentru că nu a fost niciodată serios încercat. A dică, m ajoritatea aşa-ziselor econom ii „capitaliste11 ale A m ericii Latine sunt paralizate de tradiţiile lor m ercantiliste şi de m ult prea extinsele sectoare de stat înfiinţate în num ele echităţii econom ice. A cest argum ent are o greutate consi­ derabilă şi, pentru faptul că politica este mai uşor de schim bat decât cultura, şi se cuvine să-l cercetăm m ai întâi pe el. D acă A m erica de N ord a m oştenit filozofia, tradiţiile şi cultura A ngliei liberale de după R evoluţia glorioasă din A nglia, A m erica Latină a m oştenit m ulte din instituţiile feudale din Spania şi P ortugalia secolelor al X V II-lea şi al X V III-lea. Printre acestea se num ăra şi tendinţa pronunţată a regilor Spaniei şi P ortugaliei de 97

a controla activitatea econom ică pentru propria lor glorie, o practică cunoscută sub num ele de m ercantilism . După cum spune un specialist: „D in tim purile coloniale până în prezent, guvernul [brazilian] nu a fost niciodată scos din sfera econom ică în m ăsura în care aceasta s-a întâm plat în Europa postm ercantilistă... C oroana era instanţa econom ică suprem ă şi toate activităţile com erciale şi productive depindeau de autorizaţii speciale, acordarea de m onopol şi de privilegii com erciale'*,2
form ării de noi com panii constituie un obstacol m ajor în calea liberei iniţiative în Peru, mai ales în cazul oam enilor săraci, ceea ce explică dezvoltarea rapidă a unei econom ii „neoficiale" (adică ilegale) a celor care nu vor, sau nu pot să se îm pace cu barierele im puse com erţului de către stat. T oate econom iile im portante latinoam ericane au m ari sectoare „neoficiale" care produc între un sfert şi o treim e din întregul Produs N aţional Brut. Nu mai e nevoie să o spunem , îm pingerea activităţii econom ice spre filiere ilegale nu prea are cum să ducă la o eficienţă econom ică. D upă cum spune rom ancierul M ario V argas Llosa: „U nul dintre cele mai răspândite m ituri despre A m erica Latină este că înapoierea ei se datorează caracterului eronat al filozofiei liberalism ului econom ic..." D e fapt, argum entează M ario V argas Llosa, acest liberalism nu a existat niciodată; ceea ce a existat în locul lui a fost o form ă de m ercantilism , adică „un stat birocratizat, obsedat de legi care consideră mai im portantă redistribuirea avuţiei naţionale decât producerea ei", redistribuirea luând form a concesionării m onopolurilor sau clauzei favorizante unei mici elite dependente de stat şi de care, la rândul lui, este dependent statul.25 Cazurile de intervenţie dezastruoasă a statului în problem ele econom ice sunt nenum ărate în A m erica Latină. Cel mai cunoscut caz este acela al A rgentinei, care în 1913 avea un P rodus N aţional Brut pe cap de locuitor com parabil cu cel al E lveţiei, de două ori mai m are decât cel al Italiei şi jum ătate din cel al Canadei, îndelungatul declin al A rgentinei de la dezvoltare la subdezvoltare îşi are originea în adoptarea politicii de substituire a im porturilor ca reacţie la criza m ondială econom ică a anilor ’30. A ceste m ăsuri au fost întărite şi instituţionalizate sub conducerea lui Juan Peron în anii ’50, care de asem enea, s-a folosit de puterea statului de a redistribui bogăţia în direcţia clasei m uncitoare, ca m ijloc de a-şi consolida baza puterii sale personale. C apacitatea conducătorilor politici de a respinge cu încăpăţânare im perativele realităţii econom ice nu este poate nicăieri mai bine dem onstrată decât într-o scrisoare pe care Peron i-o scria în 1953 lui C arlos Ibanez, preşedintele R epublicii C hile, în care îl sfătuia pe acesta: “Dă-le oamenilor, mai ales muncitorilor, totul. Când ţi se pare că le dai prea mult, dă-le şi mai mult. Vei vedea rezultatele. Toţi vor încerca să te sperie cu spectrul prăbuşirii economice. Dar asta nu e decât o minciună. Nu există nimic mai elastic decât economia de care toată lumea se teme pentru că - . , ”26 nimeni nu o înţelege. T rebuie să spunem că, în clipa de faţă, tehnocraţii argentinieni înţeleg m ai bine decât Juan Peron natura econom iei lor. A rgentina se confruntă acum cu problem a descurajantă a desfiinţării m oştenirii econom iei de stat, sarcină care, ca o ironie a sorţii, revine unuia dintre discipolii lui Peron, preşedintele C arlos M enem . M ai curajos decât A rgentina lui M enem , M exicul sub conducerea preşedintelui C arlos Salinas de G ortari a întreprins o serie vastă de reform e de liberalizare 99

econom ică, acestea incluzând reducerea ratelor im pozitelor şi deficitelor bugetare, privatizarea (au fost vândute 875 din cele 1155 de com panii deţinute de către guvern între 1982 şi 1991), luarea de m ăsuri îm potriva evaziunii fiscale şi a altor form e de corupţie m anifestate de corporaţii, birocraţi sau sindicate şi deschiderea unor discuţii cu Statele U nite asupra unui tratat de com erţ liber. R ezultatul la sfârşitul anilor ’80, s-a văzut în trei ani de creştere a PN B real cu 3-4 procente şi într-o rată a inflaţiei de mai puţin de 20 de procente - foarte scăzută după standardele trecutului sau cele ale A m ericii L atine.27 D eci, socialism ul nu mai prezintă vreo atracţie nici pentru ţările în curs de dezvoltare, nici pentru societăţile avansate din punct de vedere industrial. Acum treizeci sau patruzeci de ani, alternativa socialism ului părea m ult mai plauzibilă. Conducătorii ţărilor Lumii a treia, în cazul în care aveau onestitatea de a recunoaşte preţul în vieţi om eneşti al m odernizării în stil sovietic sau chinez, puteau încă aduce argum entul că acesta era justificat de către obiectivul industrializării. Ţ ările lor erau ignorante, violente, înapoiate şi bântuite de sărăcie. Ei argum entau că m odernizarea econom ică nu se făcea fără sacrificii nici în condiţiile capitalism ului şi că în orice caz societăţile lor nu puteau să aştepte atâtea decenii cât le luaseră Europei şi A m ericii de N ord să ducă la capăt acest proces. A stăzi, acest argum ent este din ce în ce mai greu de susţinut. N oile econom ii industrializate din A sia, repetând experienţa G erm aniei de la sfârşitul secolului al X IX -lea şi a Japoniei de la începutul secolului al X X -lea, au dem onstrat că liberalism ul econom ic perm ite celor care au început să se m odernizeze mai târziu să ajungă din urm ă şi chiar să-i depăşească pe cei care au început procesul m odernizării de tim puriu şi că acest scop poate fi realizat în tim pul unei generaţii, sau a cel m ult două. Şi chiar dacă acest proces nu a fost nici el lipsit de dificultăţi, privaţiunile şi greutăţile îndurate de clasele m uncitoare din ţări ca Japonia, Coreea de Sud, T aiw an şi H ong K ong sunt în m od hotărât benigne în com paraţie cu teroarea socială pe scară m are dezlănţuită îm potriva populaţiilor Uniunii Sovietice şi Chinei. R ecentele experienţe ale U niunii Sovietice, C hinei şi ale statelor Europei de Est de reconvertire a econom iilor lor planificate la sistem ul de piaţă indică o nouă gam ă de criterii care ar trebui să oprească ţările în curs de dezvoltare să m ai aleagă calea socialistă spre dezvoltarea econom ică. Să încercăm să ne im aginăm un conducător de partizani în ju n g la peruviană sau într-o com ună din A frica de Sud, punând la cale o revoluţie m arxist-leninistă sau m aoistă îm potriva guvernelor ţărilor respec­ tive. C a şi în 1917 sau 1949, el trebuie să prevadă necesitatea de a pune m âna pe ' putere şi să folosească forţa coercitivă a statului pentru a distruge vechea ordine socială pentru a crea noi instituţii de econom ie centralizată. D ar în plus, el trebuie să anticipeze (bineînţeles, cu condiţia ca el să fie un partizan onest) că roadele prim ei revoluţii v or fi inevitabil lim itate; el poate cel m ult spera ca în decursul unei generaţii ţara sa să atingă nivelul econom ic al G erm aniei de Est în anii ’60 sau ’70. A cest lucru nu ar fi chiar neînsem nat, dar nu ar perm ite depăşirea acestui nivel 100

pentru m ultă vrem e. Şi dacă acest şe f de partizani vrea să treacă dincolo de nivelul de dezvoltare al G erm aniei de Est, cu toate sacrificiile dem oralizante im plicate atât pe plan social cât şi cele legate de m ediul am biant deteriorat, atunci el trebuie să prevadă în continuare o a doua revoluţie, în care m ecanism ul de planificare centralizată socialistă a r fi la rândul lui distrus şi instituţiile capitaliste reinstaurate. D ar nici această sarcină nu ar fi deloc uşoară, pentru că deja societatea aceasta ar fi ajuns la un sistem de preţuri total iraţional, clasa m anagerială va fi pierdut legătura cu practicile de ultim ă oră din restul lum ii, iar clasa m uncitoare îşi va fi pierdut şi ultim a răm ăşiţă de etică a m uncii pe care a posedat-o vreodată. Prin perspectiva acestor problem e, care sunt toate previzibile, pare m ult mai sim plu să fii partizan al econom iei de piaţă şi să treci direct la cea de-a doua revoluţie fără a mai parcurge etapa socialistă. A dică să dem olezi vechile structuri de reglem entare birocratică, să desfiinţezi bogăţia, privilegiile şi statutul social al vechilor clase expunându-le concurenţei internaţionale şi să eliberezi energiile creatoare ale societăţii civile. Logica unei ştiinţe m oderne progresiste predispune societăţile um ane la capi­ talism num ai în m ăsura în care oam enii îşi pot vedea clar propriile interese econom ice. M ercantilism ul, teoria dependenţei şi o m ulţim e de alte m iraje intelec­ tuale i-au îm piedicat pe oam eni să ajungă la o asem enea viziune clară. Dar experienţele A siei şi Europei de Est oferă acum im portante repere de evaluare reală a sistem elor econom ice de piaţă. M ecanism ul nostru poate explică acum crearea unei culturi universale de consum , bazate pe principii econom ice liberale, valabile atât pentru Lum ea a treia cât şi pentru prim a şi a doua. Extraordinar de productiva şi dinam ica lum e eco­ nom ică, creată de tehnologia avansată şi de organizarea raţională a m uncii, arc o uriaşă putere de om ogenizare. Ea poate stabili legături fizice între diverse societăţi din întreaga lum e prin crearea de pieţe internaţionale şi mai poate crea aspiraţii şi practici econom ice paralele într-o m ulţim e de societăţi diferite. Puterea de atracţie a acestei lum i creează o foarte puternică predispoziţie a tuturor societăţilor um ane de a face parte din ea, iar succesul acestei participări reclam ă adoptarea principiilor liberalism ului econom ic. A ceasta este victoria suprem ă a video-casetofoanelor.

101

10

în patria culturii „ Ş i iată că a stfe l aju n sei la voi, oa m en i d e azi, în / ara culturii... îm i era teamă, însă râdeam , că niciodată nu m ai văzusem asem enea pestrijătură. N u m ă p u te a m o p ri din râs, ia r p ic io a re le şi inim a n u -m i m a i slujeau. E ţara tuturor g h iv ec iu rilo r d e c u lo r i“ îm i spuneam ... N ie tz sc h e, A şa g ră it-a Z a ra th u stra 1*

A cum ajungem îa partea cea mai dificilă a discuţiei noastre: duce, oare, M ecanism ul ştiinţei m oderne la dem ocraţia liberală? D acă logica industrializării avansate, determ inată de ştiinţa m odernă, creează o puternică predispoziţie în favoarea capitalism ului şi a econom iei de piaţă, produce ea de asem enea guvernarea liberă şi participarea dem ocratică? într-un articol de m are răsunet scris în 1959, sociologul Seym our M artin Lipset dem onstra că există într-o foarte m are m ăsură o \ corelaţie concretă între dem ocraţia stabilă, pe de o parte şi nivelul de dezvoltare econom ică, pe de altă parte, şi de asem enea cu ceilalţi indici legaţi de dezvoltarea econom ică cum ar fi urbanizarea, învăţăm ântul etc.2 E xistă oare vreo legătură necesară între industrializarea avansată şi liberalism ul politic care să explice această corelaţie? Sau poate că liberalism ul politic este doar un produs cultural al civilizaţiei europene şi al diverselor sale ram ificaţii care din diverse .m otive fără legătură între ele au produs, din întâm plare, cele mai rem arcabile cazuri de industrializare? D upă cum vom vedea, relaţia dintre dezvoltarea econom ică şi dem ocraţie este departe de a fi întâm plătoare, dar m otivele care se află în spatele alegerii dem o­ craţiei nu sunt esenţial econom ice. Ele au o p ită sursă şi sunt facilitate de in ­ dustrializare însăm u devin necesare datorită acesteia. Strânsa legătură care ex istăîn tre dezvoltarea econom ică, nivelul învăţăm ântului şi dem ocraţie se vede foarte lim pede în cazul Europei de Sud. în 1958, Spania a abordat un program de liberalizare econom ică, în care politica m ercantilistă a statului franchist era înlocuită de o politică liberală care racorda econom ia spaniolă la cea a lum ii din afara graniţelor ei. A cest program a condus spre o perioadă de dezvoltare econom ică foarte rapidă; în deceniul dinainte de m oartea lui Franco econom ia spaniolă a înregistrat o creştere de 7,1 procente pe an. Ea a fost îndea­ proape urm ată de econom iile Portugaliei şi G reciei care au realizat rate de creştere de 6,2 şi respectiv 6,4 procente pe an. T ransform ările sociale declanşate de industrializare au fost spectaculoase: în 1950, în Spania, num ai 18% din populaţie locuia în oraşe cu mai m ult de 100.000 de locuitori; în 1970, această cifră crescuse *

Versiunea românească de Victoria Ana Tăuşan, EDINTER, Bucureşti, 1991.

103

până la 34% .4 în 1950 jum ătate din populaţiile Spaniei, Portugaliei şi G reciei erau angajate în agricultură, faţă de o m edie de 24% pentru E uropa de V est în general; în 1970 num ai G recia mai depăşea această cifră, pe când în Spania procentul scăzuse la 21 % 5. O dată cu urbanizarea şi cu creşterea interesului pentru cultura de consum care era creată în cadrul C om unităţii Europene, au crescut nivelul de instrucţie şi venitul personal. C hiar dacă aceste schim bări econom ice şi sociale nu au dus ele însele la pluralism politic, ele au creat mediul social în care pluralism ul putea să înflorească o dată ce condiţiile politice ar fi devenit favorabile. Com isarul franchist pentru Planul de dezvoltare econom ică ce superviza cea mai m are parte a revoluţiei tehnocratice din Spania, Laureano Lopez Rodo, ar fi spus că Spania va fi pregătită pentru dem ocraţie când venitul pe cap de locuitor va ajunge la 2000 $. A ceste cuvinte s-au dovedit a fi profetice: în 1974, înainte de m oartea lui Franco, Produsul Naţional Intern ajunsese la cifra de 2446 $.6 O relaţie sim ilară între dezvoltarea econom ică şi dem ocraţia liberală se poate vedea în A sia. Japonia, prim ul stat m odernizat din A sia de Est, a fost şi prim ul care a realizat o dem ocraţie liberală stabilă. (D em ocratizarea Japoniei s-a realizat „cu pistolul la tâm plă", dar rezultatul s-a dovedit a fi m ult mai durabil depăşind lim ita la care se putea spune că dem ocraţia ar fi fost im pusă cu forţa.) Taiw anul şi Coreea de Sud, deţinând locul al doilea şi al treilea în ierarhia statelor A siei de Est ca nivel al învăţăm ântului şi ca P rodus Naţional Brut pe cap de locuitor, au trecut prin schim bări m ult mai m ari ale sistem elor p o litice .7 în T aiw an, de exem plu, 45 % din Com itetul Central al Partidului de guvernăm ânt G uom indag au diplom e univer­ sitare, m ulte dintre ele obţinute în S tatele Unite.*1 45 % dintre taiw anezi şi 37% dintre sud-coreeni beneficiază de învăţăm ânt superior faţă de 60% dintre am ericani şi 22% dintre britanici. Şi într-adevăr, exact tinerii, cei m ai instruiţi m em bri ai Parlam entului taiw anez, sunt cei care şi-au dat silinţa să-l transform e într-o instituţie reprezentativă. A ustralia, N oua Z eelandă şi acele ţări înfiinţate de europeni în A sia s-au m odernizat, bineînţeles cu m ult înainte de cel de-al doilea război m ondial. în A frica de Sud, sistem ul de apartheid a fost organizat în urm a victoriei Partidului Naţional al lui D.F. M alan în 1948. Com unitatea bură pe care acesta o reprezenta era foarte înapoiată din punct de vedere socio-econom ic, mai ales în com paraţie cu societăţile europene contem porane. în perioada aceasta burii erau în m ajoritatea lor ferm ieri săraci şi neinstruiţi ce fuseseră m ânaţi de secetă şi de greutăţi spre oraşe.9 Burii s-au folosit de obţinerea puterii pentru a avansa social şi econom ic, mai ales în cadrul serviciilor din sectorul public. între 1948 şi 1988 ei au trecut printr-o transform are spectaculoasă devenind o societate de profesionişti instruiţi şi întreprinzători cu dom iciliul în zona .urb an ă.10 O dată cu ridicarea nivelului de instrucţie, au pătruns şi norm ele şi curentele politice ale lumii din afară, faţă de care ei nu se mai puteau izola. L iberalizarea societăţii sud-africane începuse deja la sfârşitul anilor ’70 cu reintrarea în legalitate a sindicatelor m uncitorilor de culoare şi cu slăbirea legilor cenzurii. A stfel, în februarie 1990, când s-a produs 104

deschiderea guvernului lui F.W . de Klerk către Congresul N aţional A frican, el nu făcea decât să urm eze opinia electoratului alb, care acum se deosebea prea puţin, prin educaţie şi profesii, de om ologul său din E uropa şi A m erica. U niunea Sovietică, suferea de asem enea, o transform are socială com parabilă cu cea a statelor A siei chiar dacă într-un ritm mai lent. Şi ea trecea de la o societate agricolă la una urbană, ridicând încontinuu nivelul învăţăm ântului şi al celui de specialitate.11A ceste schim bări sociale, care se petreceau în planul al doilea în tim p ce războiul rece se purta la Berlin şi în Cuba, au creat condiţiile care au încurajat paşii ce aveau să ducă spre dem ocratizare. Privind în ju r în lum e, rem arcăm o foarte puternică corelaţie generală între m odernizarea social-econom ică şi apariţia noilor dem ocraţii. In m od tradiţional regiunile cele mai avansate din punct de vedere econom ic, E uropa de V est şi A m erica de N ord, au fost şi cele care s-au bucurat de cele mai vechi şi mai stabile dem ocraţii liberale ale lum ii. E uropa m eridională le-a urm at îndeaproape, ajungând la o dem ocraţie stabilă în anii ’70. D in toată E uropa m eridională, Portugalia a avut cea mai dificilă tranziţie la dem ocraţie pentru că pornise de la o bază socialeconom ică inferioară celorlalte ţări din zonă; a fost nevoie de o m are m obilizare socială mai ales după trecerea vechiului regim . Im ediat după Europa, urm ează, din punct de vedere econom ic, A sia, ale cărei naţiuni s-au dem ocratizat (sau sunt pe cale s-o facă) strict proporţional cu gradul lor de dezvoltare. Dintre fostele ţări com uniste ale E uropei de Est, cele mai avansate econom ic - G erm ania de Est, U ngaria şi C ehoslovacia, urm ate de Polonia - au realizat tranziţii rapide la dem o­ craţia deplină, în tim p ce cele mai puţin dezvoltate precum Bulgaria, Rom ânia, Serbia şi A lbania, au ales com unişti reform atori în perioada 1990-1991. U niunea Sovietică se află la un nivel de dezvoltare aproxim ativ egal cu cel al statelor mai m ari din A m erica Latină precum A rgentina, B razilia, Chile şi M exic şi, la fel ca şi ele, nu a reuşit să ajungă la o ordine dem ocratică stabilă. A frica, cea mai slab dezvoltată regiune a lum ii, nu are decât câteva dem ocraţii a căror stabilitate este incertă.12 Singura anom alie regională aparentă este O rientul M ijlociu care nu are dem o­ craţii stabile, dar care totuşi include un num ăr de state cu un venit pe cap de locuitor la nivel european sau asiatic. D ar acest fapt se explică sim plu datorită petrolului: veniturile obţinute au perm is unor state ca A rabia Saudită, Irak, Iran şi U niunea Em iratelor A rabe să dobândească avantajele şi însem nele exterioare ale m oder­ nităţii - autom obile, video-casetofoane, avioane de luptă M irage şi altele - fără ca societăţile lor să fi trecut prin transform ările sociale care survin în urm a bunăstării acum ulate prin m unca populaţiilor lor. Pentru a explica de ce industrializarea avansată ar trebui să ducă la dem ocraţia liberală au fost avansate trei tipuri de argum ente. Fiecare dintre acestea este im perfect. Prim ul este un argum ent funcţional care susţine că doar dem ocraţia este capabilă să joace rol de m ediere în reţeaua com plexă de interese contradictorii 105

create de o econom ie m odernă. A ceastă concepţie a fost susţinută cu tărie de către T alcott Parsons, care considera dem ocraţia drept un „elem ent universal al evoluţiei" caracteristic tuturor societăţilor: A rg u m e n tu l d e b a z ă în c o n s id e ra re a a so c ie rii d e m o c ra tic e ca fiin d o u n i­ v e rs a lă ... e ste u rm ă to ru l: c u c â ţ o s o c ie ta te d e v in e m a i m a re şi m ai c o m p le x ă , c u a tâ t d e v in e m ai im p o rta n tă o o rg a n iz a re p o litic ă e fic a c e , nu n u m a i d a to rită c a p a c ită ţii sa le a d m in is tra tiv e , d a r şi d a to rită a ltu i e le m e n t care n u e ste lip sit d e im p o rta n ţă şi a n u m e p e n tru c ă e a su s ţin e o o rd in e ju r id ic ă u n iv e rs a listă ... N ic i o a ltă fo rm ă in stitu ţio n a lă fu n d a m e n ta l d ife rită d e a so c ie re a d e m o c ra tic ă n u p o a te ... d uce la consens în exercitarea / p u te rii

autorităţii], prin

in te rm e d iu l a n u m ito r p e rso a n e şi g ru p u ri, şi la lu a re a u n o r d e c iz ii p o litic e cu c a ra c te r d e o b lig a tiv ita te .13

Putem reform ula punctul de vedere al lui P arsons astfel: dem ocraţiile sunt cel mai bine dotate pentru a face faţă num ărului din ce în ce mai m are de grupări de interese create de procesul de industrializare. Să luăm în considerare noile apariţii pe scena socială în cursul industrializării: o clasă m uncitoare care se diversifică tot mai m ult datorită specializărilor diverselor ram uri, straturi noi de personal m a­ nagerial ale căror interese nu coincid cu cele ale conducerii m anageriale, funcţionari guvernam entali la nivel naţional, regional şi local şi valurile de im igranţi legali şi ilegali care încearcă să profite de deschiderea pieţei de m uncă a ţărilor dezvoltate. D em ocraţia, se continuă această argum entare, este m ai funcţională în acest cadru pentru că este mai adaptabilă. Stabilirea de criterii universale, deschise pentru participarea în cadrul sistem ului politic perm ite n oilor grupări sociale şi de interese să se exprim e şi să se alăture consensului politic general. Şi dictaturile se pot adapta la schim bare şi în anum ite cazuri acţionează mai repede decât dem ocraţiile, cum a fost cazul oligarhiilor care au guvernat Japonia dinastiei M eiji după 1868. Dar istoria este plină de m ulte cazuri ale elitelor conducătoare care, din cauza îngustim ii de vederi au pierdut contactul cu schim bările sociale rezultate în urma dezvoltării econom ice şi care se petreceau sub nasul lor, aşa cum s-a întâm plat cu junkerii prusaci sau cu elita latifundiarilor din A rgentina. Conform acestei concepţii, dem ocraţia este m ai funcţională decât dictatura pentru că m ulte dintre conflictele care se nasc între aceste noi grupuri sociale trebuie judecate fie în cadrul sistem ului ju rid ic sau, în cele d in urmă, în cadrul celui politic. N um ai piaţa singură nu poate determ ina nivelul şi am plasarea optim ă pentru investiţii în infrastructura publică. Nu poate stabili reguli de rezolvare a conflictelor de m uncă, nu poate reglem enta transportul aerian sau cel de m ărfuri, nu poate im pune reguli de protecţie a sănătăţii şi securitate a m uncii. Fiecare dintre aceste problem e are o „încărcătură valorică" care este legată de sistem ul politic. Şi ca acest sistem să poată arbitra corect aceste interese aflate în conflict, astfel încât

106

toate părţile principale im plicate în econom ie să fie de acord, el, sistem ul, trebuie să fie dem ocratic. O dictatură ar putea rezolva aceste conflicte în num ele eficienţei econom ice, dar funcţionarea arm onioasă a unei econom ii m oderne depinde de voinţa de a colabora a m ultelor sale com ponente sociale interdependente. D acă acestea nu cred în legitim itatea arbitrului, dacă nu există încredere în sistem , nu va exista nici acea cooperare activă şi entuziastă necesară funcţionării arm onioase a sistem ului în ansam blul să u .15 Un exem plu al felului în care se poate susţine că dem ocraţia este m ai funcţională în ţările dezvoltate este cel al m ediului am biant, problem a centrală a tim purilor noastre. Printre rezultatele cele mai evidente ale industrializării avansate se num ără şi nivelul ridicat al poluării şi deteriorării m ediului. A cestea constituie ceea ce econom iştii num esc „externalităţi“, adică costuri im puse unor terţe părţi care nu afectează direct întreprinderile care cauzează paguba. în pofida diverselor teorii care dau vina deteriorării m ediului fie pe capitalism fie pe socialism , experienţa ne-a arătat că nici unul dintre aceste sistem e nu este în m od special mai bun pentru mediul am biant. A tât corporaţiile particulare cât şi întreprinderile şi m inisterele socialiste îşi vor concentra atenţia asupra m ăririi productivităţii şi vor încerca să evite plata „externalităţilor" de câte ori vor putea să o facă.16 D ar pentru că oam enii nu doresc doar prosperitatea econom ică ci şi un m ediu am biant lipsit de pericole pentru ei şi pentru copiii lor, statului îi revine rolul de m ediator im parţial între cele două şi de asem enea, statul trebuie să îm partă cheltuielile necesare protecţiei ecologice între toate sectoarele econom ice, astfel încât nici unul dintre ele să nu fie obligat să Ie suporte pe nedrept. Şi, în această privinţă, experienţa com unistă, într-adevăr îngrozitoare în do­ m eniul poluării, ne sugerează că nici capitalism ul şi nici socialism ul nu pot fi eficace în a rezolva problem ele ecologice, ci num ai dem ocraţia. în general, sis­ tem ele dem ocratice au reacţionat m ult mai rapid la dezvoltarea conştiinţei eco ­ logice din anii ’60 şi ’70 decât cele dictatoriale. Pentru că fără un sistem politic care să perm ită com unităţilor locale să protesteze îm potriva instalării unui com binat chim ic cu un grad înalt de toxicitate, fără libertatea organizaţiilor de supraveghere de a controla com portam entul com paniilor şi întreprinderilor, fără o conducere politică naţională suficient de sensibilizată încât să vrea să acorde m ijloace su b ­ stanţiale protecţiei m ediului, o naţiune ajunge la dezastre precum C em obîlul sau desecarea M ării A rai, la o rată a m ortalităţii infantile la C racovia de 4 ori mai m are decât m edia pe plan naţional, sau !a « rată de 70% de pierderi de sarcină în Boem ia de V est.17 D em ocraţiile perm it participarea şi reacţia la ceea ce se petrece, pentru că fără această reacţie guvernele Vor avea întotdeauna tendinţa să favorizeze m arile întreprinderi, care sporesc avuţia^ naţională, în detrim entul intereselor pe term en lung ale cetăţenilor. U n al doilea argum ent care explică de ce dezvoltarea econom ică duce la dem ocraţie este legat de tendinţa dictaturilor, sau a partidelor unice de guver-

/

107

năm ânt, de a degenera în tim p, mai ales atunci când sunt confruntate cu sarcina de a conduce o societate avansată din punct de vedere tehnologic. Regim urile revo­ luţionare pot guverna cu succes în prim ii lor ani, în virtutea a ceea ce Max W eber num ea autoritate carism atică. D ar o dată cu dispariţia fondatorilor regim ului, nu există nici o garanţie că succesorii lor vor dispune de aceeaşi autoritate, sau că vor avea m inim um de com petenţă pentru a guverna ţara. D ictaturile de durată pot duce la excese groteşti, precum candelabrul de 40.000 de w aţi al fostului dictator rom ân N icolae Ceauşescu, construit exact atunci când statul declara un program regulat de întrerupere a curentului. L upte autodistructive pentru putere se nasc între urmaşii fondatorilor regim ului, ei reuşind să se controleze unii pe alţii, dar nu să guverneze şi ţara. A lternativa la lupta nesfârşită pentru putere şi dictatura arbitrară sunt procedurile reglem entate şi instituţionalizate de alegere a unor noi conducători şi de control al politicii. Dacă aceste proceduri de schim bare a conducătorilor există cei care duc o politică proastă pot fi înlocuiţi fără să se dem oleze întregul sistem . l i E xistă de asem enea o versiune a acestei teze care se aplică tranziţiilor de la regim urile autoritare de dreapta la dem ocraţie. D em ocraţia rezultă în urm a unui pact sau com prom is între elite - arm ata, tehnocraţii, burghezia industrială - care obosite, frustrate sau îm piedicându-se unele în am biţiile celorlalte, acceptă în ultim ă instanţă înţelegeri sau aranjam ente de îm părţire a p u terii.19 A tât în cazul com unism ului cât şi al regim urilor autoritare de dreapta, tranziţia spre dem ocraţie nu se face pentru că cineva ar dori-o neapărat, ci este m ai degrabă un efect secundar al luptei elitelor. A rgum entul final şi cel mai solid care leagă dezvoltarea econom ică de dem o­ craţia liberală este că industrializarea produce societăţi burgheze, iar societăţile burgheze cer participarea politică şi egalitatea drepturilor. în ciuda decalajelor care apar frecvent în distribuirea veniturilor, în fazele de început ale industralizării, tendinţa fin a lă a dezvoltării econom ice este de a prom ova o largă egalitate a condiţiilor, datorită enorm ei cereri de m uncă calificată pe care o creează. Şi se pare că această egalitate a condiţiilor îi face pe oam eni să-şi m anifeste opoziţia faţă de sistem ele politice în care nu se respectă egalitatea sau care nu le perm it să participe bucurându-se toţi de aceleaşi drepturi. Societăţile burgheze apar ca rezultat al învăţăm ântului universal. Legătura dintre instrucţie şi dem ocraţia liberală a fost frecvent observată şi este foarte im portantă. Societăţile industriale au nevoie de o im ensă forţă de m uncă m uncitori de înaltă calificare, m anageri, tehnicieni, intelectuali - cu pregătire superioară; aşadar, nici cea mai cruntă dictatură nu poate să nu satisfacă necesitatea atât a învăţăm ântului de m asă cât şi a celui superior, foarte specializat, dacă doreşte să se avanseze econom ic. A sem enea societăţi, dezvoltate econom ic, nu pot să existe fără o am plă structură educaţională, foarte specializată. într-adevăr, în ţările d ez­ voltate statutul social este determ inat în m are m ăsură de nivelul de instrucţie al individului. D iferenţele de clasă care există în prezent în S tatele U nite, de

108

exem plu, se datorează în prim ul rând diferenţelor de studii. în calea celor care dispun de pregătire superioară nu se ridică m ulte obstacole. Inegalitatea se strecoară în cadrul acestui sistem doar ca rezultat al accesului inegal la instrucţie; lipsa de pregătire este cea m ai sigură condam nare la un statut social inferior. Efectul instrucţiei asupra atitudinilor politice este com plicat, dar există m otive de a crede că, cel puţin, aceasta creează condiţiile unei societăţi dem ocratice. Scopul declarat al învăţăm ântului m odern este de a „scăpa“ oam enii de prejudecăţi şi de form ele tradiţionale de autoritate. D espre oam enii instruiţi se spune că nu se supun orbeşte autorităţii ci mai degrabă învaţă să judece singuri. C hiar dacă aceasta nu se întâm plă la nivel de m asă, oam enii pot fi învăţaţi să-şi vadă propriul interes mai clar şi într-o perspectivă tem porală de durată. O am enii instruiţi ştiu să pretindă m ai m ult de la ei înşişi şi de la ceilalţi, cu alte cuvinte, ei dobândesc un anum it sentim ent al dem nităţii lor pe care o vor respectată de către concetăţenii lor şi de către stat. într-o societate tradiţională rurală, este posibil ca un m are proprietar local (ca, de altfel, şi un com isar com unist) să recruteze ţărani pentru a ucide alţi ţărani ca să-i deposedeze de păm ântul lor. Ei nu o fac pentru că ar fi în interesul lor, ci pentru că sunt obişnuiţi să se supună autorităţii. Profesioniştii din ţările dezvoltate, pe de altă parte, pot fi recrutaţi pentru tot felul de cauze nebuneşti cum ar fi regim ul alim entar de lichide sau cursele m araton, dar nu sunt deloc înclinaţi să se înroleze v oluntari' în arm ate private sau în plutoane de execuţie doar pentru că cineva îm brăcat în uniform ă le spune s-o facă. M odificând puţin linia argum entării noastre, putem chiar susţine că elita tehnico-ştiinţifică necesară funcţionării econom iilor industriale m oderne va cere în cele din urm ă o liberalizare politică din ce în ce m ai m are, pentru că cercetarea ştiinţifică nu se poate desfăşura decât într-o atm osferă de libertate şi de schim b deschis de idei. A m văzut m ai devrem e cum apariţia unei m ari elite tehnocratice în U RSS şi în China a creat o anum ită tendinţă în favoarea pieţei şi a liberalizării econom ice, acestea fiind în acord cu criteriile raţionalităţii econom ice. A ici ar­ gum entul este extins în dom eniul politic: şi anum e, că progresul ştiinţific nu depinde num ai de libertatea acordată cercetării ştiinţifice/fci şi de societate şi de sistem ul politic care sunt, în ansam blu, deschise dezbaterii şi participării libere.22 A cestea, deci, sunt argum entele care se pot aduce în fav o area legăturii dintre înaltul nivel al dezvoltării econom ice şi dem ocraţia liberală. E xistenţa unei legături concrete între cele două este de netăgăduit. D ar nici una dintre aceste teorii nu este, în final, potrivită pentru a stabili o legătură cauzală necesară. A rgum entul pe care-1 asociem cu T alcott P arsons, în ideea că sistem ul d em o­ craţiei liberale este cel mai capabil să rezolve conflictele pe baza acordului într-o societate com plexă, este adevărat num ai până la un punct. U niversalitatea şi form alism ul care caracterizează autoritatea legii în cadrul dem ocraţiilor liberale oferă un spaţiu de acţiune uniform nivelat în care oam enii se pot concura unii pe alţii, pot form a coaliţii şi, în cele din urm ă, pot face com prom isuri. D ar dem ocraţia

109

liberală nu este în m od necesar sistem ul pol itic cel mai potrivit să rezolve conflictele sociale prin el însuşi. C apacitatea dem ocraţiei de a rezolva paşnic conflictele este m axim ă atunci când aceste conflicte apar între aşa-num itele „grupuri de interese" între care există deja un am plu consens, în privinţa valorilor'fundam entale sau a regulilor jocului şi când conflictele sunt în prim ul rând de natură econom ică. D ar există şi alte tipuri de conflicte care sunt m ult m ai greu de rezolvat, ele având de a face cu problem e ca statutul social m oştenit şi naţionalitatea, pe care dem ocraţia este mai puţin aptă să le soluţioneze. Succesul dem ocraţiei am ericane în înlăturarea conflictelor dintre diversele grupuri de interese din cadrul populaţiei sale eterogene şi dinam ice nu im plică faptul că dem ocraţia ar fi la fel de capabilă să.soluţioneze conflictele care apar în alte societăţi. Experienţa am ericană este unică în m ăsura în care am ericanii, după cum spunea T oqueville, „s-au născut egali".23 în ciuda diversităţii m ediilor sociale, ţărilor şi raselor cărora le aparţineau iniţial, venind în A m erica, ei şi-au abandonat aceste identităţi şi au fost asim ilaţi într-o nouă societate fără clase sociale foarte clar definite sau îm părţiri după criterii naţionale şi etnice dem ult stabilite. Structura socială şi etnică a A m ericii a fost suficient de fluidă pentru a îm piedica apariţia unor clase sociale rigide, subnaţionalism e sau m inorităţi lingvistice sem nifica­ tive.24 Din toate aceste m otive dem ocraţia am ericană a fost foarte rar confruntată cu conflictele sociale insolubile ale altor societăţi mai vechi. în plus, chiar dem ocraţia am ericană nu a reuşit să rezolve cea mai arzătoare problem ă etnică, aceea a am ericanilor de culoare. Sclavia negrilor a fost principala excepţie de la regula generală a am ericanilor „născuţi egali" şi, de fapt, dem ocraţia am ericană nu a reuşit să soluţioneze problem a sclaviei prin m ijloace dem ocratice. M ultă vrem e după abolirea sclaviei, şi după dobândirea deplinei egalităţi juridice, m ulţi am ericani de culoare răm ân profund înstrăinaţi de curentul principal al culturii am ericane. D atorită caracterului profund cultural al problem ei, atât în ceea ce priveşte negrii cât şi albii, nu este sigur dacă dem ocraţia am ericană este într-adevăr capabilă să facă ceea ce ar fi necesar pentru a-i asim ila pe cetăţenii de culoare şi să treacă de la egalitatea form ală a şanselor la egalitatea mai cuprinzătoare a condiţiilor. D em ocraţia liberală poate să fie m ai operativă pentru o societate care a obţinut deja un înalt grad de egalitate socială şi un consens în privinţa anum itor valori fundam entale. D ar pentru societăţile foarte polarizate de-a lungul coordonatelor reprezentând clasa socială, naţionalitatea sau religia, dem ocraţia poate fi o form ulă care să ducă la im pas şi stagnare. Cea mai tipică form ă de polarizare este aceea a luptei de clasă în ţările care au structuri de clasă foarte stratificate şi inegalitare răm ase în urm a unei ordini sociale feudale. A ceasta a fost situaţia Franţei în timpul Revoluţiei şi o situaţie sim ilară caracterizează ţări ale Lumii a treia ca Filipine sau Peru. Societatea este dom inată de o elită tradiţională, cel mai adesea form ată din m ari latifundiari, care nu sunt nici toleranţi faţă de alte clase, nici întreprinzători 110

t

eficienţi. Instituirea unei dem ocraţii form ale într-o asem enea ţară cam uflează enorm e decalaje de avere, prestigiu, statut social şi putere, pe care aceste elite le pot folosi pentru a controla procesul dem ocratic. D e unde rezultă o patologie socială cunoscută: dom inaţia vechilor clase sociale generează o opoziţie de stânga la fel de intransigentă, care crede că însuşi sistem ul dem ocratic este corupt şi trebuie înlăturat îm preună cu grupurile sociale protejate de acesta. O dem ocraţie care protejează interesele unei clase avute şi ineficiente de mari proprietari de păm ânt şi care duce la război civil nu poate fi considerată ca fiind „funcţională14 din punct de vedere econom ic.^5 D e asem enea dem ocraţia nu este foarte eficientă în rezolvarea disputelor dintre diferitele grupuri etnice şi naţionale. Problem a suveranităţii naţionale, în m od inerent, nu suportă com prom isul: ea aparţine fie unui popor, fie celuilalt - arm eni sau azeri, lituanieni sau ruşi - şi când grupuri diferite ajung la conflicte, foarte rar se poate ajunge la un com prom is paşnic şi dem ocratic, cum se întâm plă în cazul disputelor econom ice. U niunea Sovietică nu putea să se dem ocratizeze şi în acelaşi tim p să răm ână unitară, pentru că nu exista consens între diferitele naţionalităţi asupra unei cetăţenii şi identităţi com une. D em ocraţia avea să apară doar pe baza divizării ţării în entităţi naţionale mai mici. D em ocraţia am ericană a rezolvat surprinzător de bine problem a diversităţii etnice dar această diversitate este cu ­ prinsă între anum ite lim ite: nici unul dintre grupurile etnice jdin A m erica nu constituie com unităţi istorice, care trăiesc pe teritoriile lor tradiţionale sau vorbesc propria lor lim bă, având am intirea unei naţionalităţi şi suveranităţi trecute. O dictatură m odernă poate fi, în principiu, m ult mai eficace decât dem ocraţia în crearea condiţiilor sociale care să perm ită atât creşterea econom ică capitalistă cât şi, în tim p, apariţia unei dem ocraţii stabile. Să luăm , de exem plu, cazul Fîlipinelor. Ş i în prezent societatea filipineză continuă să fie caracterizată de o ordine socială extrem de inegalitară în zona rurală, unde un m ic num ăr de fam ilii de vechi proprietari de păm ânt controlează o m are parte din terenurile agricole ale ţării. A sem enea altor clase de m ari m oşieri, nici versiunea filipineză nu este caracterizată de prea m ult dinam ism şi eficienţă. C u toate acestea, datorită poziţiei lor sociale, ei au reuşit să dom ine o m are parte a vieţii politice a F ilipinelor după obţinerea independenţei. D om inaţia continuă a acestui grup social a dus la apariţia uneia dintre puţinele m işcări de gherilă m aoistă din A sia de Sud-Est, aceea a partidului com unist filipinez şi a aripii sale m ilitare, N oua A rm ată a Poporului. Căderea dictaturii M arcos şi venirea la putere a lui C orazon A quino în 1986 nu au contribuit cu nim ic la rem edierea problem ei distribuirii păm ântului sau a insur­ genţei şi nu este lipsit de im portanţă faptul că fam ilia doam nei A quino se num ăra printre cele mai m ari proprietare de păm ânt din Filipine. D e la alegerea ei, eforturile de aplicare a reform ei agricole au eşuat datorită unei legislaturi în m are parte controlată exact de cei care i-ar fi fost ţinta. în acest caz, dem ocraţia este îm piedicată să realizeze tipul de ordine socială egalitară necesară fie ca bază a creşterii

111

econom ice capitaliste, fie pentru o stabilitate de durată a dem ocraţiei înseşi.26 în asem enea condiţii, poate că o dictatură ar servi mai bine scopului realizării unei societăţi m oderne, aşa cum s-a întâm plat atunci când s-a folosit puterea dictatorială pentru reform a agrară din tim pul ocupaţiei am ericane în Japonia. Un efort sim ilar de reform ă a fost făcut de m ilitarii de stânga care au guvernat Peru între 1968 şi 1980. înainte de preluarea puterii de către m ilitari, 50 % din păm ântul arabil din Peru era în posesia a 700 de m oşieri care controlau în mare parte şi viaţa politică a ţării. Guvernul m ilitar a prom ulgat cea mai radicală reform ă agrară din A m erica Latină, după cea cubaneză, înlocuind vechea oligarhie a m arilor proprietari de păm ânt cu o nouă elită, m odernă, a industriaşilor şi tehnobirocraţilor, facilitând creşterea dram atică a clasei de m ijloc prin perfecţionarea învăţăm ân­ tului.27 A cest interludiu dictatorial din Peru a adăugat povara unui sector de stat28 m are şi ineficient dar a reuşit să elim ine câteva dintre cele mai izbitoare inegalităţi sociale, îm bunătăţind astfel perspectivele de durată ale apariţiei unui sector eco ­ nom ic m odern, după ce m ilitarii s-au întors în cazărm ile lor în 1980. Folosirea puterii dictatoriale a statului pentru a da o lovitură autorităţii g ru ­ purilor sociale stabilite nu este caracteristică num ai pentru stânga leninistă; atunci când regim urile de dreapta recurg la aceasta, ea poate netezi calea către econom ia de piaţă şi deci spre realizarea celor mai înalte niveluri de industrializare. C apitalis­ mul înfloreşte într-o societate m obilă şi egalitară în care o clasă de m ijloc în tre­ prinzătoare a dat la o parte proprietarii de păm ânt tradiţionali şi alte grupuri privilegiate, dar ineficiente din punct de vedere econom ic. D acă o dictatură cu vederi reform atoare foloseşte constrângerea pentru a grăbi acest proces şi, în acelaşi tim p, nu se lasă tentată să transfere resursele şi puterea de la o clasă tradiţională şi ineficientă de proprietari de păm ânt către un sector de stat la fel de ineficient, atunci nu există nici un m otiv ca ea să fie incom patibilă econom ic cu cele mai m oderne form e de organizare econom ică „post-industrială“ . A cest tip de logică i-a făcut pe A ndranik M igranian şi pe alţi intelectuali sovietici să ceară o „tranziţie autoritară" către econom ia de piaţă în U .R.S.S. prin crearea unei preşedinţii naţionale cu puteri dictatoriale.29 D iviziunile sociale determ inate de apartenenţa la clase, grupuri naţionale, etnice şi religioase diferite pot fi atenuate chiar de procesul econom ic de dezvoltare capitalist, făcând să crească şansele apariţiei unui consens dem ocratic în tim p. Dar nu există nici o garanţie că aceste diferenţe nu vor persista pe m ăsură ce o ţară se dezvoltă econom ic, sau dacă nu cum va, ele nu vor reveni sub o form ă şi mai virulentă. D ezvoltarea econom ică nu a slăbit sentim entul identităţii naţionale în rândul canadienilor francofoni din Q uebec; într-adevăr, team a lor de om ogenizare în cadrul culturii predom inant anglofone le-a accentuat dorinţa de a-şi păstra caracterul distinct. D acă am spune că dem ocraţia este mai funcţională în cazul societăţilor „născute egale" ca Statele U nite atunci se pune întrebarea în ce fel o naţiune ajunge la ea, la început. D em ocraţia nu devine neapărat m ai funcţională pe 112

m ăsură ce societăţile devin mai com plexe şi mai diverse. D e fapt, ea eşuează exact atunci când diversitatea socială depăşeşte o anum ită limită. C e l de-a 1 doilea argum ent prezentat mai înainte, anum e că dem ocraţia apare în cele din urm ă ca un produs derivat al luptei pentru putere dintre elitele nedem ocrate, fie acestea de stânga sau de dreapta, nu poate explica satisfăcător de ce trebuie să existe o evoluţie universală în direcţia dem ocraţiei liberale. Pentru că, în această viziune, dem ocraţia nu este rezultatul preferat al nici uneia dintre grupările care luptă pentru a ajunge la conducerea ţării. De fapt dem ocraţia devine un fel de arm istiţiu între fracţiunile rivale şi este vulnerabilă dacă echilibrul puterii se m odifică între acestea şi una dintre ele iese câştigătoare. Cu alte cuvinte, dacă dem ocraţia apare în U niunea Sovietică num ai pentru că personalităţi am biţioase precum G orbaciov şi Elţîn au nevoie de un băţ dem agogic cu cafe să bată aparatul de partid existent, înseam nă că victoria oricăruia dintre ei va duce la anularea cuceririlor dem ocratice. La fel, acest argum ent presupune că dem ocraţia din A m e­ rica Latină este doar un com prom is între autoritarism ul de dreapta şi cel de stânga, sau între puternice grupări de dreapta, fiecare având propria viziune preferată asupra societăţii, pe care o va im pune când va putea accede la putere. A ceasta ar putea fi o descriere corectă a procesului trecerii la dem ocraţie în anum ite ţări, dar, dacă dem ocraţia nu este alegerea expresă a nim ănui, ea nu prea are şanse de stabilitate. O asem enea explicaţie nu ne dă m otive suficiente pentru a anticipa o evoluţie universală în acea direcţie.30 A rgum entul final, că industrializarea m odernă produce societăţi burgheze care preferă în m od firesc drepturi liberale şi participarea dem ocratică, este corect până ia un punct. Este destul de clar că instrucţia este, dacă nu o prem isă absolut necesară, atunci m ăcar un elem ent auxiliar al dem ocraţiei foarte util. Este greu de im aginat o dem ocraţie care funcţionează adecvat într-o societate în m are parte analfabetă în care oam enii nu pot profita de inform aţiile asupra opţiunilor care li se oferă. D ar este cu totul altceva să spunem că instrucţia îi face neapărat pe oam eni să creadă în norm ele dem ocraţiei. Este adevărat că nivelul ridicat al învăţăm ântului din ţări ca U niunea Sovietică, C hina, Coreea de Sud, Taiw an şi B razilia au fost îndeaproape asociate cu răspândirea norm elor dem ocratice. D ar întâm plarea face ca, în clipa de faţă, în principalele centre de învăţăm ânt ale lum ii să fie la m odă ideile dem ocratice: nu este deloc surprinzător ca un student din T aiw an care prim eşte o diplom ă de inginer de la U C L A să se întoarcă acasă cu convingerea că dem ocraţia liberală reprezintă form a cea m ai înaltă de organizare politică pentru o ţară m odernă. Ceea ce nu înseam nă că există vreo legătură necesară între pregătirea sa inginerească, care va fi foarte im portantă din punct de vedere econom ic pentru T aiw an, şi noile lui convingeri liberale dem ocratice. Intr-adevăr, ar fi o m are im prudenţă din partea unui dem ocrat să creadă că instrucţia conduce în m od firesc la valorile dem ocratice, în alte perioade, când ideile dem ocratice nu erau atât de larg acceptate, tinerii care veneau să studieze în O ccident se întorceau acasă crezând că fascism ul sau

113

com unism ul reprezintă viitorul societăţilor m oderne. învăţăm ântul superior din SU A şi din ţările occidentale inculcă în prezent tinerilor perspectiva istoricistă şi relativistă a gândirii secolului al X X -lea. A cest lucru îi pregăteşte să devină cetăţeni ai unor regim uri liberal-dem ocrate, încurajând un fel de toleranţă pentru puncte de vedere diferite dar îi mai învaţă şi că nu există nici un m otiv capital pentru a crede în superioritatea dem ocraţiei liberale faţă de alte form e de guvernare. Faptul că oam enii instruiţi, aparţinând clasei de m ijloc, din m ajoritatea statelor dezvoltate, industrializate, preferă în general dem ocraţia liberală diverselor form e de autoritarism , ridică întrebarea de ce există această preferinţă. Este destul de clar că preferinţa pentru dem ocraţie nu este dictată de logica procesului de indus­ trializare în sine. într-adevăr, logica acestui proces pare să indice exact în direcţia opusă. Pentru că, dacă o ţară anum e are ca obiectiv principal creşterea econom ică înaintea tuturor celorlalte consideraţii, soluţia cu adevărat câştigătoare se pare că nu este nici dem ocraţia liberală, nici socialism ul leninist sau dem ocratic, ci co m ­ binarea econom iei liberale cu politica autoritară, pe care unii observatori au etichetat-o „statul birocratic-autoritar“ sau ceea ce am putea numi un „autoritarism axat pe econom ia de piaţă“ . E xistă m ulte dovezi concrete care indică faptul că ţările care se m odernizează având un regim autoritar axat pe econom ia de piaţă sunt mai prospere decât om oloagele lor dem ocrate. D in punct de vedere istoric, cele mai im presionante creşteri econom ice au fost înregistrate de către acest tip de stat, de la G erm ania im perială, Japonia epocii M eiji, până la R usia din tim purile lui W itte şi Stolypin şi, mai recent, B razilia, după preluarea puterii de către m ilitari în 1964, C hile în tim pul lui Pinochet şi, bineînţeles, N oile Econom ii industrializate din A sia.31 în tre 1961 şi 1968, de exem plu, rata fnedie anuală a creşterii econom ice din ţările dem ocrate în curs de dezvoltare, precum India, Ceylon, Filipine, Chile şi C osta R ica, era de num ai 2,1% în tim p ce un grup de regim uri autoritare conservatoare (Spania, Portugalia, Iran, C oreea de Sud, T hailanda şi Pakistan) aveau o rată m edie de creştere de 5,2% .32 M otivele pentru care un stat autoritar axat pe o econom ie de piaţă trebuie să fie mai prosper decât unul dem ocratic sunt îndeajuns de evidente şi au fost descrise de econom istul Joseph Schum peter în cartea sa Capitalism , socialism şi dem ocraţie. C hiar dacă alegătorii din ţările dem ocrate susţin teoretic principiile de piaţă liberă, ei sunt gata să le abandoneze când interesele lor econom ice im ediate sunt în jo c. Este destul de lim pede, deci, că publicul dem ocrat va avea opţiuni econom ice raţionale şi că cei care vor fi în pierdere din punct de vedere econom ic vor uza de puterea lor politică pentru a-şi proteja poziţiile. R egim urile dem ocrate, reflectând cerinţele diverselor grupări de interese din societăţile lor au, în general, tendinţa să cheltuiască mai m ult pentru asistenţa socială, să descurajeze creşterea producţiei prin m ăsuri de im pozitare care nivelează veniturile, să protejeze industriile inefi­ ciente şi necom petitive şi să aibă, de aceea, deficite bugetare şi rate ale inflaţiei tot 114

mai mari. P entru a da un exem plu la îndem ână, în tim pul anilor ’80, S.U .A . a cheltuit mai m ult decât a produs, printr-o serie de deficite bugetare tot mai mari, lim itând "creşterea econom ică şi opţiunile generaţiilor viitoare pentru a m enţine un înalt nivel al consum ului actual. în pofida unei îngrijorări sporite că acest fel de risipă ar putea să fie păgubitoare în tim p, atât din punct de vedere econom ic cât şi politic, sistem ul dem ocratic am erican nu a reuşit să abordeze serios această problem ă pentru că nu se putea hotărî cum să aplice nepărtinitor m ăsurile de reducere a subvenţiilor de la buget şi de creştere a im pozitelor. D e aceea, în ultim ii ani, în A m erica, dem ocraţia nu a dem onstrat un înalt grad de funcţionalitate econom ică. Pe de altă parte, regim urile autoritare sunt teoretic m ai capabile să urm eze o politică econom ică într-adevăr liberală, netulburate de problem ele de redistribuire, care sunt o piedică în calea creşterii econom ice. Ele nu trebuie să dea socoteală m uncitorilor din industriile aflate în declin sau să subvenţioneze sectoare inficiente num ai pentru că acestea au influenţă politică. E le pot folosi efectiv puterea statului pentru a reduce consum ul în interesul creşterii econom ice pe term en lung. în perioada sa de m are creştere econom ică din anii ’60, guvernul sud-coreean a suprim at cererile salariale prin interzicerea grevelor şi refuzând să discute pro­ blem ele creşterii consum ului şi asistenţei sociale pentru m uncitori. D im potrivă, trecerea la dem ocraţie în C oreea de Sud, în 1987, a dus la proliferarea grevelor şi cererilor salariale pe care noul regim , ales dem ocratic, trebuia să le rezolve. R ezultatul a fost creşterea sem nificativă a costului forţei de m uncă în C oreea de Sud şi dim inuarea com petitivităţii. D esigur, regim urile com uniste au reuşit să facă econom ii foarte m ari şi investiţii prin stoarcerea consum atorilor, dar creşterea lor ecpnom ică pe term en lung şi capacitatea de m odernizare au fost lim itate din cauza absenţei concurenţei. D ar, pe de altă parte, regim urile autoritare iau ce este mai bun din cele două sistem e: ele pot să im pună o disciplină destul de strictă populaţiilor lor, lăsându-le, în acelaşi tim p, îndeajuns de m ultă libertate pentru a încuraja inovaţiile şi folosirea celor mai m oderne tehnologii. Dacă un argum ent îm potriva eficienţei econom ice a regim urilor dem ocrate este că ele se am estecă prea m ult în econom ie în interesul redistribuirii şi consum ului, alt argum ent este că nu se am estecă destul. R egim urile autoritare cu o econom ie de piaţă sunt, în m ulte privinţe, m ult m ai etatiste în politica lor econom ică decât statele dem ocrate dezvoltate din A m erica de N ord şi E uropa O ccidentală. D ar acest etatism le face să încurajeze creşterea econom ică înainte de a fi preocupate de aspecte ca redistribuirea sau echitatea socială. N u este evident dacă aşa-zisa „politică indus­ trială", în care statul subvenţionează sau sprijină anum ite sectoare econom ice în detrim entul altora, a îm piedicat m ai m ult decât a încurajat econom iile Japoniei şi cele ale altor N oi Econom ii Industrializate asiatice pe term en lung. D ar intervenţia în econom ie, atunci când este făcută cu com petenţă şi nu depăşeşte param etrii unei pieţe com petitive, a fost, în m od evident, pe deplin com patibilă cu rate de creştere foarte înalte. P lanificatorii din T aiw an au reuşit, între sfârşitul anilor ’70 şi începutul 115

anilor ’80, să deplaseze resursele de investiţie de la sectoare ale industriei uşoare ca industria textilă la sectorul mai avansat al industriei electronice şi sem iconductorilor, fără să ţină cont de suferinţa şi şom ajul pe care le-au creat în prim ul sector. Politica industrială a funcţionat în T aiw an num ai pentru că statul a putut să-şi apere planificatorii de presiunile politice astfel încât ei să poată consolida piaţa şi să ia hotărâri conform criteriilor eficienţei - cu alte cuvinte, a funcţionat pentru că Taiw anul nu era guvernat dem ocratic. A r fi m ult mai puţin probabil ca o politică industrială am ericană să-şi îm bunătăţească com petitivitatea econom ică, exact pentru că A m erica este m ai dem ocrată decât Taiw anul sau decât N oile Econom ii Industrializate din A sia. Procesul de planificare ar deveni im ediat ţinta presiunilor C ongresului fie pentru a proteja industriile ineficiente, fie pentru a le prom ova pe cele care se bucură de un interes special. E xistă o legătură de netăgăduit între dezvoltarea econom ică şi dem ocraţia liberală, care se poate observa peste tot în lum e. D ar natura exactă a acestei legături este mai com plicată decât părea la început şi nu este explicată adecvat de nici una dintre teoriile prezentate până acum . Logica ştiinţei m oderne şi procesul de in­ dustrializare pe care aceasta îl stim ulează nu conduce într-o singură direcţie în sfera politică aşa cum se întâm plă în dom eniul econom ic. D em ocraţia liberală este com patibilă cu m aturitatea industrială şi este preferată de cetăţenii m ultor state avansate industrial dar, se pare că nu există o legătură necesară între cele două. M ecanism ul pe care se întem eiază istoria noastră direcţională poate să ducă la fel de bine atât spre un viitor autoritar birocratic cât şi spre unul liberal. D e aceea va trebui să căutăm în altă parte în încercarea noastră de a înţelege criza actuală a autoritarism ului şi revoluţia dem ocratică m ondială.

116

11

Răspunsul la întrebarea lui Kant La întrebarea lui K ant: Este oare, posibil să se scrie o Istorie U niversală dintr-un punct de vedere cosm opolit?, răspunsul nostru dat Ia prim a vedere este: da. Ştiinţa m odernă ne-a înzestrat cu un M ecanism a cărui desfăşurare progresivă dă atât direcţionalitate cât şi coerenţă istoriei um ane, de-a lungul ultim elor secole, într-o epocă în care nu mai putem deosebi experienţa Europei şi a A m ericii de N ord de cea a um anităţii în general, M ecanism ul este într-adevăr universal. In afară de triburile pe cale de dispariţie din ju n g la B raziliei sau din Papua-N oua G uinee, nu există nici o ram ură a um anităţii care să nu fie legată de restul lumii prin legătura econom ică universală a consum ism ului m odern. Nu este un sem n de provincialism ci chiar de cosm opolitism să recunoaştem că, de-a lungul ultim elor secole, a apărut ceva ce aduce cu o adevărată cultură universală care se concentrează în jurul creşterii econom ice datorate tehnologiei m oderne şi relaţiilor sociale capitaliste necesare pentru a o produce şi susţine. Societăţile care au încercat să reziste acestei unificări, de la Japonia shogunatului T okugaw a şi Sublim a Poartă, până la U niunea Sovietică, R epublica Populară Chineză, B irm ania şi Iran, nu au reuşit să o facă mai m ult de o generaţie sau două. C ele care nu au fost învinse printr-o tehnologie m ilitară superioară au fost seduse de atrăgătoarea lum e m aterială pe care a creat-o ştiinţa m odernă- C hiar dacă nu toate ţările sunt capabile să devină societăţi de consum într-un viitor apropiat, nu prea există vreuna în lum e care să nu nutrească această dorinţă. D atorită dom inaţiei ştiinţei m oderne, ideea existenţei unei istorii ciclice este greu de susţinut. A sta nu înseam nă că uneori istoria nu se repetă. Cei care l-au citit pe T ucidide pot observa paralelism ul între rivalitatea dintre A tena şi Sparta şi războiul rece dintre Statele U nite şi U niunpa Sovietică. Cei care au studiat ascen ­ siunea şi prăbuşirea unor m ari puteri în antichitate şi au făcut o com paraţie cu vrem urile noastre, nu se înşală când găsesc asem ănări. D ar repetarea unor vechi tipare ale istoriei este com patibilă cu o istorie dialectică, direcţională atâta vrem e cât ne dăm seam a că există m em orie şi m işcare între repetiţii. D em ocraţia ateniană nu-i totuna cu dem ocraţia m odernă şi nici nu există un echivalent contem poran al Spartei, în ciuda asem ănării cu U niunea Sovietică stalinistă. O istorie cu adevărat ciclică ca cea im aginată de P laton şi A ristotel ar im plica o catastrofă planetară de asem enea proporţii încât întreaga am intire a vrem urilor trecute să fie pierdută. Chiar într-o epocă a arm elor nucleare şi a ridicării tem peraturii întregii planete, cu greu ne putem im agina un cataclism capabil să distrugă însăşi ideea de ştiinţă m odernă. A tâta vrem e cât nu este înfiptă o ţepuşă în inim a „vam pirei", ea se va reface - cu tot alaiul său social, econom ic şi politic - doar în decursul a câteva generaţii. 117

R ăsturnarea com pletă a cursului ei ar însem na o ruptură cu ştiinţa m odernă şi cu lum ea econom ică creată de aceasta. Nu prea există perspectiva ca vreo societate contem porană să aleagă această cale şi, în orice caz, com petiţia pe plan m ilitar va face ca apartenenţa la această lum e să se im pună de la sine. La sfârşitul secolului al X X -lea, H itler şi Stalin apar ca drum uri lăturalnice ale istoriei care au dus spre o fundătură şi nu ca alternative reale pentru organizarea socială um ană. Cu preţul unor incalculabile pierderi om eneşti, aceste totalitarism e în form ă pură s-au epuizat în decursul unei generaţii - hitlerism ul în 1945, stalinism ul în 1956. M ulte ţări au încercat să repete experienţa totalitară sub o form ă sau alta, de la R evoluţia chineză în 1949 până la regim ul exterm inator al khm erilor roşii la m ijlocul anilor ’70, cu o m ulţim e de m ici dictaturi hidoase între ele, de la Coreea de N ord, Y em enul de Sud, Etiopia, Cuba şi A fganistanul, de stânga, până la cele de dreapta din Iran, Irak şi S iria 1. Dar toate aceste totalitarism e recente au în com un o anum ită trăsătură: ele au apărut în ţări ale Lum ii a treia, relativ înapoiate şi sărace2. Eşecul constant al com unism ului de a câştiga teren în ţările dezvoltate şi răspândirea lui în ţările care se află doar în prim ele faze ale industrializării sugerează că „tentaţia totalitarismului** a fost, după cum spunea W alt Rostow , în prim ul rând, o „boală a tranziţiei**, o condiţie patologică care îşi are originea în cerinţele politice şi sociale speciale ale ţărilor aflate într-un anum it stadiu de dezvoltare socio-econom ică.3 D ar ce putem spune atunci despre fascism , care a apărut într-o ţară foarte dezvoltată? Cum poate fi calificat naţional-socialism ul germ an doar o fază a istoriei şi nu văzut mai degrabă ca o invenţie a m odernităţii însăşi? Şi dacă generaţia care a trecut prin anii ’30 a fost sm ulsă din starea sa de autom ulţum ire de explozia de ură presupusă a fi fost „învinsă** de progresul civilizaţiei, cine poate garanta că nu vom mai fi surprinşi de o nouă erupţie venind dintr-o sursă până acum nelocalizată? Răspunsul este că, bineînţeles, nu avem nici o garanţie şi nu putem asigura generaţiile viitoare că nu vor exista viitori H itleri sau Pol Pot. U n pretins adept contem poran al lui H egel care ar susţine că H itler a fost n ecesa r pentru a aduce dem ocraţia în G erm ania după 1945 s-ar um ple de ridicol. Pe de altă parte, o Istorie U niversală nu are nevoie să justifice toate regim urile tiranice şi toate războaiele pentru a dezvălui un tipar m ai am plu şi sem nificativ în cadrul evoluţiei om eneşti. Nu înseam nă că forţa şi regularitatea pe term en lung a procesului evoluţiei se dim inuează dacă adm item că procesul a suferit unele discontinuităţi m ajore, aparent inexplicabile, la fel cum teoria evoluţionistă nu este subm inată de dispariţia bruscă a dinozaurilor. N u ajunge doar să cităm sim plu H olocaustul pentru a face să înceteze orice discuţie pe tem a progresului sau raţionalităţii istoriei om eneşti, oricât de m ult ne-ar paraliza oroarea acestui evenim ent. E xistă o tendinţă de a nu dori să se discute raţional cauzele istorice ale H olocaustului, tendinţă asem ănătoare în m ulte privinţe opoziţiei reprezentanţilor m işcărilor antinucleare faţă de discutarea în term eni raţionali a folosirii arm elor nucleare în scopuri de prevenire sau strategice. în am bele cazuri există team a ascunsă că „explicaţia raţională** va îm blânzi im aginea

118

genocidului. Se întâm plă frecvent în rândul scriitorilor, care văd H olocaustul ca un evenim ent cardinal al tim purilor m oderne, să susţină că acesta este unic din punct de vedere istoric prin răul pe care l-a provocat, fiind în acelaşi tim p o m anifestare a unui potenţial rău universal care se află în adâncul tuturor societăţilor. D ar cele două posibilităţi se exclud reciproc: dacă acesta constituie un evenim ent unic prin răul pe care l-a cauzat, un rău fără precedent, atunci trebuie să aibă cauze de asem enea unice, cauze pe care cu greu ni le putem im agina repetându-se în alte ţări, în alte tim puri. D e aceea el nu poate fi considerat sub nici o form ă ca un aspect inevitabil al vrem urilor m oderne. Pe de altă parte, dacă este o m anifestare a unui rău universal, atunci trebuie văzut ca o versiune extrem ă a unui fenom en îngrozitor, dar obişnuit, de exces naţionalist, care poate încetini d ar nu poate provoca şi deraierea locom otivei istoriei. Sunt înclinat să cred în viziunea care descrie H olocaustul drept fenom en unic, produs al unor condiţii istorice unice, care au fost convergente în G erm ania anilor ’20 - ’30. A ceste condiţii nu num ai că nu sunt latente în m ajoritatea societăţilor dezvoltate, dar ar fi foarte greu (deşi nu im posibil) de repetat în cadrul altor societăţi în viitor. M ulte dintre aceste circum stanţe, ca înfrângerea în urm a unui război îndelungat şi crud şi criza econom ică, sunt bine cunoscute şi potenţial repetabile în alte ţări. D ar mai sunt şi altele care ţin de tradiţiile culturale şi intelectuale ale G erm aniei acelui tim p, de concepţia sa antim aterialistă şi de accentul pus pe luptă şi sacrificiu, care o deosebeau foarte m ult de ţări liberale ca F ranţa şi A nglia. A ceste tradiţii, care nu erau deloc „m oderne1*, au fost puse la încercare de către violentele transform ări sociale provocate de industrializarea „de seră“ a G erm aniei dinainte şi după războiul franco-prusac. N azism ul poate fi înţeles ca una dintre variantele, fie ea şi extrem ă, a „bolii tranziţiei", un produs secundar al procesului m odernizării care nu a fost în nici un caz o com ponentă necesară a m odernităţii în sine.5 N ici una dintre aceste afirm aţii nu im plică im posibilitatea apariţiei unui fenom en ca nazism ul în clipa de faţă pe m otiv că am fi avansat din punct de vedere social dincolo de acest stadiu. Indică, totuşi, că fascism ul este o condiţie patologică şi extrem ă după care nu putem judeca m odernitatea în ansam blu. A spune că stalinism ul sau nazism ul sunt boli ale dezvoltării sociale nu în ­ seam nă a nu vedea caracterul lor m onstruos sau a fi lipsit de com pasiune faţă de victim ele lor. D upă cum rem arca Jean -F ran ţo is Revel, faptul că dem ocraţia a învins în unele ţări în anii ’80 nu ajută cu nim ic m ajorităţii oam enilor care au trăit în ultim a sută de ani şi ale căror v ieţi au fost distruse de totalitarism .5 Pe de altă parte, faptul că vieţile lor au fost irosite şi suferinţa lor nerăscum părată nu ar trebui să ne lase fără replică atunci când încercăm să răspundem la întrebarea dacă există o structură raţională în desfăşurarea istoriei. Este răspândită ideea că o Istorie U niversală, în m ăsura în care putem desluşi vreuna, trebuie să funcţioneze ca un fel de teodicee laică, adică o justificare a tot ce există prin prism a scopului final al istoriei. în m od raţional nu putem pretinde aşa ceva de la nici o Istorie 119

U niversală. D intru început, o asem enea construcţie intelectuală reprezintă o im ensă abstracţie faţă de detaliile şi textura istoriei şi, inevitabil, sfârşeşte ignorând popoare şi epoci întregi care au constituit „preistoria". O rice Istorie U niversală am construi, ea nu va relata m ulte întâm plări care au fost foarte reale pentru cei care le-au trăit. O Istorie U niversală este doar o unealtă intelectuală; nu poate lua locul lui D um ­ nezeu pentru a m ântui toate victim ele istoriei. Şi nici existenţa discontinuităţilor dezvoltării istorice, precum H olocaustul - oricât ar fi ele de cutrem urătoare - nu anulează evidenţa faptului că lum ea m odernă este un întreg coerent şi foarte puternic. Existenţa discontinuităţilor nu face m ai puţin reale uim itoarele asem ănări între experienţele oam enilor care au trecut prin procesul m odernizării. N im eni nu poate nega că viaţa în secolul al X X -lea este fundam ental diferită de cea din epocile trecute şi puţini dintre cei care trăiesc acum confortabil în ţările dem ocrate dezvol­ tate şi care teoretic dispreţuiesc ideea de progres istoric ar avea ch ef sa trăiască într-o ţară înapoiată din Lum ea a treia care reprezintă, de fapt, o epocă aparţinând trecutului um anităţii. Putem recunoaşte faptul că lum ea m odernă a dat o nouă anvergură răului creat de natura um ană, ne putem chiar îndoi de realitatea p ro ­ gresului m oral uman şi, totuşi, putem să credem în continuare în existenţa unui proces istoric direcţional şi coerent.

12 0

/ 12

Nu există democraţie fără democraţi T rebuie să fie evident în clipa de faţă că M ecanism ul pe care l-am înfăţişat până acum este în m od esenţial o interpretare econom ică a istoriei. „Logica ştiinţei m oderne“ nu are nici un fel de forţă de una singură, separată de fiinţele om eneşti care vor să folosească ştiinţa pentru a cuceri natura ca să-şi satisfacă propriile nevoi sau pentru a se apăra de prim ejdii. în sine, ştiinţa (fie sub form a producţiei de m aşini sau a organizării raţionale a m uncii) dictează doar un nivel de posibilităţi teh ­ nologice determ inat de legile de bază ale naturii. D ar dorinţa şi am biţia îi îm ping pe oam eni să exploateze aceste posibilităţi: nu dorinţa de a satisface un num ăr lim itat de nevoi „naturale*4, ci aceea de a depăşi lim itele im puse, aceea al cărei orizont de posibilităţi este în m od constant reprim at. M ecanism ul este, cu alte cuvinte, un fel de interpretare m arxistă a istoriei care conduce la o concluzie total nem arxistă. D orinţa „om ului ca specie** de a produce şi consum a este cea care-1 face să părăsească satul pentru oraş, să m uncească în fabrici sau birouri m ari şi nu să lucreze păm ântul, să-şi vândă m unca celui care oferă cel mai m ult în loc de a continua să exercite aceeaşi ocupaţie ca şi străm oşii săi, să se instruiască şi să se supună unui program după ceas. D ar, contrar ideilor lui M arx, tipul de societate care perm ite oam enilor să producă şi să consum e cea mai m are cantitate de produse pe baza celei mai depline egalităţi nu este o societate com unistă, ci una capitalistă. în volum ul 3 al C a p i­ talului, M arx descrie tărâm ul libertăţii care va apărea în com unism , astfel: D e fapt tărâm ul libertăţii începe exact acolo unde încetează m unca, care este determ inată de necesitate şi de banale consideraţii m ateriale; astfel prin natura lucrurilor ea se află dincolo de sfera producţiei m ateriale concrete. E xact la fel ca sălbaticul care trebuie să se lupte cu natura pentru a-şi satisface nevoile, pentru a întreţine şi reproduce viaţa, la fel trebuie să facă şi om ul civilizat în cadrul tuturor form elor de organizare socială şi m odurilor de producţie posibile. O dată cu dezvoltarea sa se extinde şi acest dom eniu al necesităţii fizice ca rezultat al dorinţelor sale; dar, în acelaşi tim p, forţele de producţie care satisfac aceste dorinţe cresc şi ele. L ibertatea în acest dom eniu poate fi obţinută doar printr-o colaborare cu N atura, instaurându-se un control com un om -N atură în locul unei supuneri orbeşti în faţa ei; aceasta obţinându-se cu cel mai m ic consum de energie şi în cele mai favorabile condiţii, dem ne de natura um ană. D ar, cu toate acestea mai răm âne totuşi un dom eniu al necesităţii. D incolo de acesta începe acea dezvoltare a naturii um ane care este un scop prin ea însăşi, adevăratul tărâm al libertăţii, care, totuşi, nu poate înflori decât având la baza sa necesitatea. Scurtarea zilei de lucru este prem isa ei esenţială.1 12 1

Tărâm ul marxist al libertăţii este, de fapt, ziua de lucru de patru ore: adică, o societate atât de productivă, încât m unca făcută de om dim ineaţa să satisfacă toate nevoile fireşti ale lui, ale fam iliei şi tovarăşilor săi, lăsându-i după-am iaza şi seara libere pentru a vâna, pentru a face poezie sau critică. într-un fel, societăţile com uniste precum U niunea Sovietică sau fosta G erm anie D em ocrată au realizat acest tărâm al libertăţii, de vrem e ce puţini erau cei care m unceau serios mai mult de patru ore pe zi. D ar tim pul răm as era arareori petrecut scriind poezii sau critică, o astfel de activitate fiind uneori o cale de a ajunge după gratii; de obicei, acest tim p era petrecut la coadă, sau bând, sau făcând planuri de a obţine un concediu într-un sanatoriu aglom erat pe un litoral poluat. D ar dacă „tim pul de lucru necesar“ pentru a satisface necesităţile prim ordiale era în m edie de patru ore pentru muncitorii din ţările socialiste, pentru societăţile capitaliste acesta era de o oră sau două, iar cele şase sau şapte ore de „surplus de m uncă" ale zilei de lucru nu se duceau num ai în buzunarele capitaliştilor ci le perm iteau m uncitorilor să-şi cum pere autom obile şi m aşini de spălat, grătare şi rulote pentru cam ping. D acă acesta ar fi sau nu un „tărâm al libertăţii" este altă problem ă, dar m uncitorul am erican era m ult mai eliberat de sub im periul necesităţii decât om ologul său sovietic. D esigur, statisticile asupra productivităţii fiecărui m uncitor nu au nici o legătură cu fericirea. D upă cum explica M arx, nevoile m ateriale cresc o dată cu produc­ tivitatea şi ar fi interesant de ştiut care tip de societate ar păstra mai bine echilibrul dintre nevoi şi capacităţile productive, pentru a afla în ce fel de societate m uncitorii ar fi mai m ulţum iţi. C a o ironie a sorţii, societăţile com uniste au ajuns să atingă nivelul mereu crescând de pretenţii al societăţii occidentale de consum fără a avea şi m ijloacele de a le satisface. Erich H onecker avea obiceiul să spună că nivelul de trai din R.D.G. era m ult mai ridicat decât cel din tim pul K aiserului, era m ult mai ridicat decât cel al m ultor societăţi din istoria om enirii şi satisfăcea nevoile „fireşti" ale om ului de câteva ori. D ar acest lucru nu prea m ai avea im portanţă. Est-germ anii nu se com parau cu oam enii de pe vrem ea K aiserului ci cu vest-germ anii contem ­ porani şi erau nem ulţum iţi de societatea în care trăiau. D acă om ul este în prim ul rând un anim al econom ic m ânat de dorinţele sale şi de raţiune, atunci procesul dialectic al evoluţiei istorice ar trebui să fie cam acelaşi în cazul unor societăţi şi culturi diferite. A ceasta a fost concluzia „teoriei m oder­ nizării" care a îm prum utat de la m arxism o viziune esenţialm ente econom ică asupra forţelor care stau la baza schim bărilor istorice. T eoria m odernizării pare m ult mai convingătoare acum , în 1990, decât părea în urm ă cu 15 sau 20 de ani când a fost puternic atacată în cercurile universitare. A proape toate ţările care au reuşit să obţină un înalt nivel de dezvoltare econom ică au ajuns, de fapt, să sem ene între ele din ce în ce mai m ult. C hiar dacă există o m are varietate de căi pe care ţările le pot urm a pentru a ajunge la sfârşitul istoriei, sunt puţine versiunile m odem e cu şanse de reuşită care să nu fie capitaliste şi liberal dem ocrate2. Ţările care se află în plin 12 2

proces al m odernizării, de la Spania şi Portugalia până la U niunea Sovietică şi China, T aiw an, Coreea de Sud, au evoluat toate în această direcţie. Dar, asem eni tuturor teoriilor econom ice asupra istoriei, teoria m odernizării este oarecum nesatisfăcătoare. Ea este o teorie valabilă în m ăsura în care om ul este o creatură econom ică, în m ăsura în care el este condus de im perativele creşterii econom ice şi ale raţionalizării industriale. Forţa ei de netăgăduit derivă din faptul că fiinţele om eneşti, mai ales atunci când trăiesc laolaltă, acţionează o m are parte din viaţă conform acestor m otive. D ar există alte aspecte ale m otivaţiei um ane, care nu au nici o legătură cu econom ia şi în care îşi au originea discontinuităţile istoriei - m ajoritatea războaielor, erupţiile bruşte ale pasiunilor religioase, ideologice sau naţionaliste, care au dus la fenom ene ca H itler şi K hom einy. O adevărată istorie U niversală a om enirii ar trebui să poată explica nu num ai tendinţele majore ascendente dar şi pe cele discontinue şi neaşteptate. Din discuţia precedentă ar trebui să reiasă că nu putem explica fenom enul dem ocraţiei în m od adecvat dacă încercăm să-l înţelegem exclusiv în term eni econom ici. O prezentare econom ică a istoriei ne duce până la porţile Ţ ării F ă­ găduinţei dem ocraţiei liberale, dar nu prea ne lasă să trecem dincolo de ele. Procesul m odernizării econom ice poate aduce cu sine anum ite schim bări sociale de am ploare ca, de exem plu, transform area societăţilor tribale şi agricole în societăţi burgheze, urbane şi instruite, ceea ce într-un fel creează condiţiile m ateriale necesare de­ m ocraţiei. D ar acest proces nu explică totuşi dem ocraţia, pentru că dacă-1 studiem cu atenţie, vom vedea că dem ocraţia nu este aproape niciodată aleasă din m otive econom ice. Prim ele revoluţii dem ocratice im portante, cele din Statele U nite şi Franţa, s-au petrecut am ândouă exact când începuse R evoluţia industrială în A nglia, înainte ca vreuna dintre aceste ţări să se fi „m odernizat" econom ic în accepţia pe care o dăm term enului astăzi. D e aceea, se poate ca opţiunea lor pentru drepturile om ului să nu fi fost condiţionată de către procesul de industrializare. Părinţii întem eietori ai A m ericii trebuie să fi fost înfuriaţi de încercările Coroanei Britanice de a-i pune să plătească im pozite fără să fi fost reprezentaţi în Parlam ent, dar hotărârea lor de a-şi declara independenţa şi de a purta războiul cu M area Britanie pentru o nouă ordine dem ocratică nu prea poate fi explicată ca o problem ă de eficienţă e£onom ică. A tunci, ca şi în alte m om ente de m ai târziu ale istoriei, era posibilă opţiunea pentru prosperitate fără libertate - de la C onservatorii care stăpâneau plantaţii şi care se opuneau D eclaraţiei de Independenţă în Statele Unite, până la dictaturile reform atoare din Japonia şi G erm ania secolului al X IX -lea, la contem porani ca D eng X iaoping care a oferit ţării sale liberalizarea şi m odernizarea econom ică sub tutela perm anentă a unui partid com unist dictatorial, sau la Lee Kuan Y ew în Singapore, care susţinea că dem ocraţia ar putea fi o piedică în calea spectaculosului succes din Singapore. Şi totuşi, în toate tim purile oam enii au făcut gestul non-econom ic de a-şi risca viaţa şi m ijloacele de trai pentru a lupta pentru drepturi dem ocratice. N u există dem ocraţie fără dem ocraţi, adică fără un Om 12 3

D em ocrat în m od expres, care doreşte şi m odelează dem ocraţia întocm ai cum şi el este m odelat de aceasta. De altfel, o Istorie U niversală care se bazează pe evoluţia ştiinţei m oderne poate avea sens num ai în legătură cu ultim ele patru sute de ani ai istoriei om enirii, adică de la descoperirea m etodei ştiinţifice în secolele al X V I-lea şi al X V II-Iea. Şi totuşi nici m etoda ştiinţifică, nici descătuşarea aspiraţiilor om eneşti care au declanşat eforturile ulterioare de cucerire şi supunere a naturii nu au apărut ex niliilo din condeiele lui D escartes sau B acon. O Istorie U niversală adevărată, chiar dacă s-ar baza în m are m ăsură pe ştiinţa m odernă, ar trebui să înţeleagă originile prem oderne ale ştiinţei şi ale aspiraţiilor care au precedat aspiraţiile O m ului Econom ic. A sem enea consideraţii indică faptul că nu am ajuns prea departe în încercarea noastră de a înţelege originea atât a revoluţiei liberale m ondiale actuale cât şi a vreunei Istorii U niversale pe care această revoluţie s-ar putea baza. Lum ea eco ­ nom ică m odernă este o structură m asivă şi im punătoare care deţine o m are putere asupra existenţei fiecăruia dintre noi, dar procesul prin care ea a luat fiinţă nu coincide cu istoria însăşi şi el singur nu este suficient pentru a spune dacă am ajuns sau nu la sfârşitul istoriei. Pentru a găsi răspunsul ar fi mai bine să ne bazăm , nu pe M arx şi pe tradiţia ştiinţelor sociale care s-au născut din concepţia sa econom ică asupra istoriei, ci pe H egel, predecesorul său „idealist**, prim ul filozof care a răspuns la provocarea lui K ant de a scrie o Istorie U niversală. Pentru că felul în care a înţeles H egel M ecanism ul, care se află la baza procesului istoric, este incom ­ parabil mai profund decât cel al lui M arx sau al vreunui alt gânditor contem poran din dom eniul ştiinţelor sociale. Pentru H egel, m otorul principal al istoriei um ane nu este ştiinţa m odernă sau nivelul tot mai ridicat al aspiraţiilor om eneşti care o stim ulează, ci, mai degrabă, un im puls total non-econom ic şi anum e lupta p entru recunoaştere. Istoria U niversală a lui H egel com pletează M ecanism ul pe care l-am descris, dar ne prezintă o viziune mai cuprinzătoare asupra om ului - „om ul ca om “ - care ne perm ite să înţelegem discontinuităţile, războaiele şi erupţiile bruşte de iraţionalitate din paşnica dezvoltare econom ică, ce au caracterizat de-a lungul tim pului istoria um ană concretă. Este im portant să ne întoarcem la H egel şi pentru că ne oferă un cadru care ne ajută să înţelegem dacă procesul istoric ar putea continua la infinit sau dacă, de fapt, nu am ajuns cum va la sfârşitul istoriei. Ca punct de plecare al acestei analize să acceptăm teza hegeliano-m arxistă că istoria trecută a evoluat dialectic, sau printr-un proces de contradicţii, lăsând de o parte, pentru m om ent, problem a dacă această dialectică are o bază ideală sau m aterială. A dică, într-o parte a lumii apare o anum ită form ă de organizare socială şi politică, dar ea conţine o contradicţie internă care în tim p duce la subm inarea acesteia şi la înlocuirea ei de către o altă form ă de organizare, superioară. Problem a sfârşitului istoriei se poate pune în felul urm ător: Există „contradicţii** în cadrul ordinii noastre sociale liberal-dem ocrate contem ­ porane care să ne facă să ne aşteptăm la o continuare a procesului istoric ce ar duce 12 4

la o nouă ordine, superioară? Am putea recunoaşte o „contradicţie" dacă am vedea o sursă de nem ulţum ire socială îndeajuns de radicală pentru a duce în final la căderea societăţilor liberal-dem ocrate în general - a „sistem ului", în lim bajul anilor ’60. N u ajunge să indicăm problem ele dem ocraţiilor liberale contem porane, nici chiar pe cele mai grave precum deficitele bugetare, inflaţia sau drogurile. O „problem ă" nu devine o „contradicţie" dacă nu este atât de gravă încât, nu numai că nu poate fi rezolvată în cadrul sistem ului, ci atacă chiar legitim itatea acestui sistem până când acesta ajunge să se prăbuşească sub propria greutate. D e exem plu, sărăcirea continuă a proletariatului în societăţile capitaliste era pentru M arx nu doar o „problem ă" ci o „contradicţie" pentru că trebuia să ducă la o situaţie revoluţionară care să dem oleze întreaga structură a societăţii capitaliste şi să o înlocuiască cu una nouă. Invers, putem susţine că istoria a ajuns la capăt, dacă form a actuală de organizare socială şi politică este p e deplin satisfăcătoare pentru fiinţele om eneşti în trăsăturile lor esenţiale. D ar cum am putea afla dacă au mai răm as contradicţii în cadrul ordinii noastre actuale? în esenţă, există două căi de abordare a acestei problem e. în prim a, vom studia cursul concret al evoluţiei istorice pentru a vedea dacă există o structură dem onstrabilă în cadrul istoriei care să indice superioritatea unei anum ite organizări sociale. La fel ca econom istul modern care nu încearcă să definească „utilitatea" sau „valoarea" unui produs în sine, ci acceptă evaluarea pieţei exprim ată printr-un preţ, tot aşa trebuie să acceptăm evaluarea „pieţei" istoriei lum ii. N e putem im agina istoria om enirii ca un dialog sau o com petiţie între diferite regim uri sau form e de organizare socială. Societăţile se „contrazic" unele pe altele în acest dialog fie ieşind învingătoare, fie supravieţuindu-şi unele altora - în anum ite cazuri prin victorii m ilitare, în altele prin superioritatea sistem ului eco n o m icsau datorită unei m ai m ari coeziuni politice in te rn e 3 D acă, de-a lungul secolelor, societăţile om eneşti ev o ­ luează sau converg către o singură form ă de organizare socio-politică precum dem ocraţia liberală, dacă se pare că nu exisjtă alternative viabile la dem ocraţia liberală, dacă cei care trăiesc în societăţile liberal-dem ocrate nu-şi m anifestă nem ulţum iri radicale faţă de m odul lor de viaţă, putem spune că dialogul a ajuns la o concluzie finală şi definitivă. Filozoful istoricist ar fi obligat să accepte pretenţiile de superioritate şi finalitate ale dem ocraţiei liberale. D ie W eltgeschichte ist das Weltgericht: istoria lum ii este arbitrul care decide în final de partea cui se află dreptatea.4 A sta nu înseam nă că cei care urm ează această cale trebuie să aibă cultul puterii şi succesului conform dictonului care spune că „unde este puterea acolo-i şi dreptatea". Nu e nevoie să susţinem fiecare tiran sau pretins făuritor de im perii care se plim bă ţanţoş pe scena istoriei pentru o clipă, ci do ar acel regim sau sistem care supravieţuieşte întregului proces ai istoriei um ane. A ceasta im plică capacitatea de a rezolva problem a satisfacţiei um ane care a fost prezentă de la începutul istoriei 125

om enirii şi, de asem enea, capacitatea de supravieţuire şi adaptare la mediul mereu schim bător al existenţei um ane.5 O asem enea abordare „istoricistă“, oricât ar fi ea de sofisticată, suferă de urm ătorul defect: Cum putem şti dacă lipsa aparentă de „contradicţii" din sistem ul social aparent victorios - în cazul nostru, dem ocraţia liberală - nu este iluzorie şi dacă în tim p nu vor apărea noi contradicţii care să ceară un nou stadiu al evoluţiei istoriei om enirii? Fără un concept de bază al naturii um ane care să stabilească o ierarhie a trăsăturilor um ane esenţiale şi neesenţiale ar fi im posibil să ne dăm seam a dacă o pace socială aparentă reprezintă satisfacerea reală a aspiraţiilor um ane şi nu rodul unui deosebit de eficient aparat poliţienesc sau, pur şi sim plu, calm ul dinaintea furtunii revoluţionare. T rebuie să reţinem că E uropa din ajunul Revoluţiei franceze le părea m ultor observatori ai vrem ii ca având o ordine socială reuşită, capabilă de a satisface cerinţele oam enilor, la fel cum părea şi Iranul anilor ’70 sau ţările Europei de Est în anii ’80. Sau să luăm urm ătorul exem plu: unele fem iniste contem porane afirm ă că cea m ai m are parte a istoriei precedente a fost -istoria conflictelor dintre societăţile „patriarhale", dar societăţile „m atriarhale", în care există un mai m are consens, care sunt mai m aterne şi favorabile păcii, constituie o alternativă viabilă. D ar aceasta nu se poate dem onstra pe baza unor date concrete de vrem e ce nu există societăţi m atriarhale în clipa de faţă.6 Şi totuşi, posibilitatea existenţei lor viitoare nu poate fi exclusă dacă concepţia fem inistă asupra posi­ bilităţilor de eliberare a laturii fem inine a personalităţii um ane se dovedeşte a fi corectă. Şi dacă este aşa, atunci este clar că nu am ajuns la sfârşitul istoriei. O abordare alternativă a problem ei dacă am ajuns sau nu la sfârşitul istoriei ar putea fi una „transistorică", sau o abordare care să se bazeze pe ideea de natură. A dică, am putea evalua adecvarea dem ocraţiilor liberale existente din punctul de vedere al noţiunii transistorice de om. Nu vom căuta pur şi sim plu dovezi em pirice ale nem ulţum irii populare în societăţile lum ii reale ale, să zicem , M arii Britanii sau A m ericii. Vom apela mai degrabă la o înţelegere a naturii um ane, la acele atribute perm anente, chiar dacă nu şi vizibile, ale om ului ca om şi vom evalua adecvarea dem ocraţiilor contem porane funcţie de acest standard. A ceastă abordare ne-ar putea elibera de tirania prezentului, adică de norm ele şi pretenţiile stabilite chiar de societatea pe care vrem să o ju d ecăm .7. S im plul fapt că natura um ană nu este creată „odată pentru totdeauna" ci se autocreează „în decursul tim pului istoric" nu ne scuteşte să vorbim despre natura um ană, fie ca structură în cadrul căreia se petrece această creaţie de sine um ană, fie ca despre un punct final sau telos spre care pare că se îndreaptă evoluţia istorică a om ului. D e exem plu, dacă după cum sugerează K ant raţiunea om ului nu se poate dezvolta pe deplin decât în urm a unui lung proces sociaj cum ulativ, aceasta nu face ca raţiunea să fie un aspect mai puţin „natural" al om ului.9 In final, ar fi im posibil să vorbim despre „istorie" şi cu atât mai puţin despre o „Istorie U niversală" Iară a ne raporta la un standard transistoric perm anent, adică

126

la natură. Pentru că „istoria“ nu este ceva dat, un sim plu catalog a tot ce s-a întâm plat în trecut, ci un efort deliberat de extragere, separare a evenim entelor im portante de cele neim portante. C riteriile pe care se bazează această separare sunt variabile. în ultim ele câteva generaţii, de exem plu, s-a produs o deplasare de la istoria d ip lo ­ m atică şi m ilitară către istoria socială, istoria fem eilor şi a grupărilor m inoritare sau, altfel spus, „istoria vieţii obişnuite11. Faptul că obiectul atenţiei istoriei nu mai sunt cei bogaţi şi puternici, ci cei care se află m ai jo s pe scara socială nu înseam nă abandonarea criteriilor selecţiei istorice, ci doar m odificarea acestora pentru a le adapta unei conştiinţe m ai egalitare. D ar nici istoria diplom atică, nici cea socială nu pot evita să facă alegerea între im portant şi neim portant şi deci să se raporteze la un criteriu care există undeva „în afara" istoriei (şi, din întâm plare, în afara sferei com petenţei istoricilor profesionişti ca istorici). Şi acest fapt este cu atât mai adevărat în privinţa unei Istorii U niversale, care trebuie să opereze o selecţie (şi) mai strictă. Istoricul U niversal trebuie să fie pregătit să excludă popoare şi perioade întregi care sunt în m od esenţial pre- sau neistorice pentru că nu au legătură cu „acţiunea" principală a povestirii sale. Se pare că, inevitabil, va trebui să trecem de la o discuţie despre istorie la una despre natură, dacă vrem să abordăm serios problem a sfârşitului istoriei. N u putem discuta perspectivele pe term en lung ale dem ocraţiei liberale - atracţia pe care aceasta o exercită asupra oam enilor care nu au cunoscut-o încă şi longevitatea sa în cazul celorlalţi care s-au obişnuit să trăiască conform norm elor sale - dacă ne concentrăm doar asupra dovezilor „em pirice" pe care ni le oferă lum ea co n ­ tem porană. D e fapt, trebuie să evocăm direct şi explicit natura criteriilor transis­ torice după care evaluăm caracterul pozitiv sau negativ al oricărui regim sau sistem social. K ojeve susţine că am ajuns la sfârşitul istoriei pentru că viaţa în statul universal şi om ogen este p e deplin satisfăcătoare pentru cetăţenii săi. Cu alte cuvinte, lum ea dem ocratică liberală m odernă este lipsită de contradicţii. A tunci când cântărim afirm aţiile sale nu trebuie să ne lăsăm distraşi de obiecţiile care interpretează greşit sensul controversei lui K ojeve - de exem plu, indicând această pătură socială sau acest individ care este în m od evident nem ulţum it pentru că i se refuză accesul la „lucrurile bune" ale societăţii, din cauza sărăciei, rasism ului şi a altor m otive asem ănătoare. întrebarea mai profundă care se pune este legată de principiile de bază - dacă „lucrurile bune" ale societăţii noastre sunt într-adevăr bune şi satisfăcătoare pentru „om ca om “, sau dacă nu există, în principiu, o form ă superioară de satisfacţie pe care l-ar putea oferi alt tip de regim sau organizare socială. Pentru a putea răspunde la această întrebare, pentru a înţelege dacă, de fapt, epoca noastră este „bătrâneţea om enirii", trebuie să ne întoarcem şi să studiem omul natural, aşa cum era el înainte de începutul procesului istoric, cu alte cuvinte să revenim la „prim ul om ".

12 7

Partea a treia LUPTA PENTRU RECUNOAŞTERE

13

La început, o luptă pe viaţă şi pe moarte de dragul prestigiului D o a r p r in risc u l vieţii s e p o a le o b ţin e libertatea; d o a r a stfel se dovedeşte că esenţa conştiinţei nu este d o a r sim pla existenţă, d o a r fo rm a concretă su b care a ceasta ap a re la început... In d iv id u l ca re nu şi-a p u s în jo c viaţa, p o a te fă r ă îndoială să fie considerat o p erso a n ă ; d a r e l nu a obţinut adevărata sa recunoaştere ca o conştiinţă independentă. G .W .F . H e g e l, F enom enologia sp iritu lu i 1

T oa tă d o rin ţa um ană, a n tro p o g e n e tic ă - d o rin ţa c a re g en erează conştiinţa, rea lita tea um ană - este, în cele din urm ă, o fu n c ţie a d orinţei d e „ recunoaştere Ia r risc u l vieţii p rin care realitatea um ană „ ie se la lum ină “ este un risc a su m a t din p ric in a acestei dorinţe. D e aceea, a vorbi despre originea co n ştiin ţei înseam nă a vorbi d e fa p t despre o luptă p e viaţă şi p e m oarte p e n tru „ recu n o a ştere “. A le x a n d re K o je v e, In troducere la lectura lui H egel 2

Ce este în joc pentru oamenii din toata lumea, din Spania şi A rgentina frână la cei din Ungaria şi Polonia, când răstoarnă dictaturile şi instaurează democraţia liberală? Intr-o oarecare măsură, răspunsul este unul pur negativ pornind de la greşelile şi nedreptăţile ordinii politice anterioare: ei vor să scape de coloneii sau de conducătorii de partid care i-au oprim at şi să trăiască Iară teama arestării arbitrare. Cei care trăiesc în Europa de Est sau în Uniunea Sovietică cred sau speră că vor obţine prosperitatea capitalistă, de vreme ce capitalismul şi democraţia, în mintea multora, sunt atât de strâns împletite. Dar după cum am văzut, este perfect posibil să existe proprietate fără libertate, cum s-a întâmplat în Spania sau în Coreea de Sud sau în Taiwan în perioada guvernării autocratice. Şi totuşi, în fiecare dintre aceste ţări prosperitatea nu a fost de ajuns. Orice încercare de a descrie impulsul uman fundamental care a declanşat revoluţiile liberale de la sfârşitul secolului al XX- lea, sau de fapt orice revoluţie liberală care a urmat celor

129

din secolul al XVIII-lea din America şi din Franţa, ca fiind doar de natură economică, ar fi total incompletă. Mecanismul creat de ştiinţa modernă rămâne doar o prezentare parţială şi, în cele din urmă, nesatisfacătoare a procesului istoric. Guvernarea dem o­ cratică exercită o forţă pozitivă de atracţie care îi este proprie: Când preşedi ntele Statelor Unite sau preşedintele Franţei laudă libertatea şi democraţia, ele sunt apreciate ca fiind bune prin ele însele şi acest fapt pare să aibă ecou în rândul oam enilor din toată lumea. Pentru a înţelege această rezonanţă favorabilă dem ocraţiei, trebuie să ne în ­ toarcem la H egel, prim ul filozof care a răspuns la chem area lui Kant şi cel care a scris ceea ce răm âne în m ulte privinţe cea m ai serioasă Istorie U niversală. C onform interpretării lui A lexandre K ojeve, H egel ne oferă un „m ecanism " alternativ prin care să înţelegem procesul istoric şi anum e unul care se bazează pe „lupta pentru recunoaştere". D eşi nu e nevoie să renunţăm la descrierea econom ică a istoriei, „recunoaşterea" ne perm ite să recuperăm o dialectică istorică total nem aterialistă care este m ult mai bogată în înţelegerea m otivaţiei um ane decât versiunea lui M arx sau decât tradiţia sociologică care porneşte de la el. Se pune, desigur, întrebarea firească dacă H egel în interpretarea lui K ojeve este într-adevăr H egel în accepţia lui H egel, sau dacă nu conţine cum va un adaos de idei de fapt „kojeviene". K ojeve preia anum ite elem ente ale învăţăturii lui H egel, cum ar fi lupta pentru recunoaştere şi sfârşitul istoriei şi le face elem entul central al acelei învăţături într-un m od în care poate H egel nu ar fi făcut-o. Deşi dezvăluirea filozofiei lui H egel în varianta originală este im portantă pentru scopurile „prezen­ tului argum ent", nu ne interesează H egel p e r se ci H egel-interpretat-de-K ojeve sau poate chiar un nou filozof, „sintetic" care se num eşte H egel-K ojeve. în cele ce urm ează, când ne vom referi la H egel, va fi de fapt vorba despre H egel-K ojeve, iar accentul principal va cădea m ai m ult pe idei decât pe filozofii care le-au form ulat.3 A r putea exista părerea că pentru a revela adevăratul înţeles al liberalism ului este necesară o întoarcere în tim p la gândirea acelor filozofi care au fost sursa originară a liberalism ului, H obbes şi Locke. Pentru că cele mai vechi şi cele mai durabile societăţi liberale - acelea care aparţin tradiţiei anglo-saxone, precum A nglia, Statele U nite şi Canada - s-au autoperceput în term enii concepţiei lui Locke. Vom reveni de fapt la H obbes şi Locke, dar H egel prezintă pentru noi un interes deosebit din două m otive. în prim ul rând el ne oferă o înţelegere a liberalism ului m ai nobilă decât aceea a lui H obbes şi L ocke, pentru că aproape în acelaşi tim p cu enunţarea liberalism ului lockean a apărut şi o anum ită je n ă faţă de societatea pe care acesta o prezenta şi faţă de produsul tipic al acelei societăţi, burghezul. A ceastă je n ă îşi are originea, în cele din urm ă, într-un singur fapt m oral şi anum e că burghezul este preocupat în prim ul rând de propria bunăstare m aterială, nu are spirit civic, nu este virtuos şi nu-1 interesează soarta celor din jur. Pe scurt, burghezul este egoist; iar egoism ul individului particular a fost ţinta principală a tuturor criticilor adresate societăţii liberale atât de stânga m arxistă cât şi de dreapta aristocratic republicană. H egel, spre deosebire de H obbes şi Locke, ne oferă o concepţie a

130

societăţii liberale asupra ei înseşi care se bazează pe latura neegoistă a personalităţii um ane şi încearcă să păstreze această latură ca nucleu al proiectului politic m odern. D acă va reuşi în final răm âne de văzut: întrebarea din urm ă va constitui subiectul ultim ei părţi a cărţii de faţă. C el de-al doilea m otiv al întoarcerii la H egel îl constituie faptul că înţelegerea istoriei ca „luptă pentru recunoaştere41 este realm ente o m odalitate foarte utilă şi clarificatoare de a vedea lum ea contem porană. N oi, locuitorii dem ocraţiilor libe­ rale, ne-am obişnuit atât de m ult cu o prezentare a evenim entelor curente care reduce m otivaţia la cauze econom ice, suntem atât de profund burghezi în înţele­ gerea noastră, încât suntem adeseori surprinşi să descoperim că cea mai m are parte a vieţii politice este total noneconom ică. într-adevăr nu avem un vocabular com un pentru a vorbi despre acea latură a naturii um ane care înseam nă m ândrie şi dorinţă de afirm are şi care poartă răspunderea declanşării m ajorităţii războaielor şi conflic­ telor politice. „L upta pentru recunoaştere" este un concept la fel de vechi ca şi filozofia politică şi se referă la un fenom en coincident cu însăşi viaţa politică. Dacă astăzi ne apare ca un term en ciudat, prea puţin fam iliar, aceasta se datorează num ai „econom izării" gândirii noastre în ultim ele patru sute de ani. Şi totuşi, „lupta pentru recunoaştere" este evidentă peste tot în ju ru l nostru şi se află la baza m işcărilor contem porane pentru cucerirea drepturilor liberale din U niunea Sovietică, Europa de Est, A frica de Sud, A sia, A m erica Latină sau chiar din Statele Unite. Pentru a dezvălui sensul „luptei pentru recunoaştere", trebuie să înţelegem conceptul de om , sau de natură um ană la H egel.4 Pentru teoreticienii m oderni ai liberalism ului care l-au precedat pe H egel, discutarea naturii um ane era echivalentă cu o descriere a Prim ului O m , adică a om ului în „stare naturală". A ceastă „stare naturală" în accepţia dată de H obbes, L ocke şi R ousseau, nu însem na deloc o prezentare em pirică sau istorică a om ului prim itiv ci, mai degrabă, un fel de experim ent de gândire care înlătura toate acele aspecte ale personalităţii um ane care erau doar rodul convenţiei - de exem plu, faptul de a fi italian, aristocrat sau budist - şi revela acele trăsături caracteristice om ului ca om. H egel nega că ar fi avut o doctrină a stării naturale şi de fapt ar fi respins idcca unei naturi um ane perm anente şi neschim bătoare. O m ul, pentru el, era liber şi ncdeterm inat şi, din această cauză, capabil să-şi creeze propria sa natură în decursul istoriei. Şi totuşi, acest proces de autocreare avea un punct de pornire care, în pofida tuturor intenţiilor şi scopurilor declarate, arăta ca o doctrină a stării n atu ra le/’ In F enom enologia spiritului, H egel descria un „prim om " prim itiv a cărui funcţie filozofică nu se deosebea de „om ul în stare naturală" descris de H obbes, I ah ke şi Rousseau. A dică, acest „prim om " era o fiinţă om enească prototipică, ce poseda acele atribute um ane fundam entale care au existat înaintea apariţiei societăţii ( ivit. şi a procesului istoric. „Prim ul om " hegelian are în com un cu anim alele anum ite dorinţe natum lc, cu dorinţa de a m ânca, de a dorm i, de a se adăposti şi, înainte de toate, instinctul
UI

conserv arg ^ l propriei existenţe. Până aici, el este parte a lumii naturale sau fizice. D arpăfîm ul o rffi în viziunea lui H egel este radical diferit de anim ale prin faptul că el nil doreşte nuni ai oînefcte reale, „pozitive" - o friptură sau o haină de blană care să-i ţină de cald sau un adăpost în care să trăiască - ci, de asem ene^, o b iccte^o m p let nenţaterialfi- Mai mult decât orice altceva, el doreşte dorinţa altor oam eni, adică să fîcTcIorit de alţi oam eni sau să fie recunoscut. într-adevăr, pentru H egel, un individ nu poate deveni conştient de sine, adică conştient de sine ca fiinţă om enească separată, fără a fi recunoscut de alte fiinţe om eneşti. Cu alte cuvinte, om ul a fost de Ia început o fiinţă socială: conştiinţa propriei valori şi identităţi sunt intim legate de vălo arejfptfcâre i-o atribuie alţi oam eni. El este, după expresia lui D avid Riesm an, în m od esenţial „conform ist". C hiar dacă anim alele arată un com portam ent social, acest com portam ent este instinctual, şi se bazează pe satisfacerea reciprocă a nevoilor fireşti. Un delfin sau o m aim uţă doreşte un peşte sau o banană, nu dorinţa altui delfin sau a altei m aim uţe. D upă cum explică K ojeve, numai u n o m poate dori „un obiect p erfec t inutil din punct de vedere biologic (cum ar fi o m edalie sau drapelul inam icului)"; el doreşte asem enea obiecte nu pentru ele însele ci pentru că sunt dorite şi de alte fiinţe om eneşti. D ar „prim ul om " în viziunea lui Hegel este diferit de anim ale şi în alt fel, mult mai profund. A cest om doreşte nu num ai să fie recunoscut de alţi oam eni, ci să fie recunoscut ca om . Şi ceea ce constituie identitatea om ului ca om , cea m ai profund um ană trăsătură, este capacitatea om ului de a-şi risca propria viaţă. A stfel întâlnirea „prim ului om " cu alţi oam eni duce la o luptă violentă în care fiecare participant încearcă să-i facă pe ceilalţi să-l „recunoască" riscându-şi propria viaţă. O m ul este în m od esenţial un anim al social conform ist, d ar sociabilitatea lui nu-1 conduce spre o paşnică societate civilă ci la o luptă violentă, pe viaţă şi pe m oarte, num ai pentru prestigiu. A ceastă „luptă sângeroasă" poate avea unul din trei rezultate posibile. Poate duce la m oartea am bilor com batanţi, caz în care viaţa însăşi, um ană şi naturală, ia sfârşit. Poate duce la m oartea unuia dintre com batanţi, în care su p ra­ vieţuitorul răm âne nesatisfăcut pentru că nu mai există o altă conştiinţă um ană care să-l recunoască. Sau, în cele din urm ă, lupta se poate încheia cu o relaţie de la stăpân la sclav, în care unul dintre adversari se hotărăşte să suporte o viaţă de rob decât să înfrunte riscul m orţii violente. Stăpânul este atunci satisfăcut pentru că şi-a riscat viaţa şi a dobândit pentru aceasta recunoaşterea din partea altei fiinţe om eneşti. C onfruntarea iniţială dintre „prim ii oam eni" în starea naturală concepută de H egel este la fel de violentă ca starea naturală văzută de H obbes sau starea de război la Locke, dar nu rezultă într-un contract social sau altă form ă a societăţii civile paşnice, ci într-o relaţie extrem de inegală de la stăpân la sclav.7 Pentru Hegel, exact ca şi pentru Marx, societatea primitivă era împărţită în clase sociale. Dar spre deosebire de Marx, Hegel considera că cele mai importante diferenţe dintre clase nu se bazau pe funcţia lor economică, cum ar fi deosebirea dintre un moşier şi un ţăran, ci pe atitudinea faţă de moartea violentă. Societatea era împărţită în stăpâni

132

care erau gata să-şi rişte viata şi sclavii care nu voiau să o facă. înţelegerea hegeliană a ^ stratificării timpurii a claselor este probabil mult mai corectă din punct de vedere istoric decât cea marxistă. Multe societăţi aristocratice tradiţionale s-au născut din „ethos-ul războinic" al triburilor nomade care, printr-o mai mare vitejie şi cruzime, au cucerit popoare mai sedentare. După cucerirea iniţială, stăpânii din generaţiile următoare s-au stabilit la moşii, asumându-şi rolul econom ic de a percepe taxe sau tributul de proprietari de pământ de la marile mase de ţărani „robi" peste care domneau. Dar ethos-ul războinic - conştiinţa superiorităţii înnăscute bazată pe voinţa de a-şi risca viaţa - a rămas esenţa culturii societăţilor aristocratice din întreaga lume, multă vreme după ce anii de pace şi viaţă tihnită au dus la degenerarea acestor aristocraţi, transformându-i în curteni efeminaţi. O m are parte a acestei prezentări hegeliene a om ului prim ordial o să sune foarte ciudat în urechile om ului m odern, m ai ales definirea dorinţei individului de a-şi risca viaţa într-o luptă pentru prestigiu pur şi sim plu ca trăsătură um ană fundam en­ tală. Pentru că, nu este oare dorinţa de a-şi risca viaţa un obicei prim itiv care a dispărut din lum e, o dată cu duelurile şi vendetele?8 în lum ea noastră, mai există oam eni care au obiceiul să-şi rişte viaţa în lupte sângeroase pentru un num e, un drapel sau o haină: dar, de obicei, ei aparţin unor bande care se num esc B loods sau Crips şi trăiesc, fie din vânzarea drogurilor, fie în ţări precum A fganistan. în ce sens se poate spune despre un om care poate ucide sau poate fi ucis pentru ceva având o valoare pur sim bolică, pentru prestigiu sau recunoaştere, că este mai profund um an decât cineva care dă înapoi în faţa unei provocări şi-şi aduce cazul înaintea instanţei judecătoreşti? Im portanţa dorinţei de a-şi risca viaţa într-o luptă pentru prestigiu poate fi înţeleasă doar dacă studiem mai profund viziunea lui H egel asupra sensului li bertăţii um ane. în cadrul tradiţiei liberale anglo-saxone cu care suntem obişnuiţi, există o înţelegere de bun-sim ţ a libertăţii care ar fi pur şi sim plu absenţa con strângerii. A stfel, după T hom as H obbes, „L IB E R TA T E A înseam nă, în sensul propriu al cuvântului, absenţa opoziţiei - prin opoziţie înţelegând im pedim entele externe ale m işcării - şi se poate aplica atât creaturilor iraţionale sau lucruriloi neînsufleţite, cât şi celor raţionale". Conform acestei definiţii, despre o stâncă ce se prăvăleşte de pe deal sau despre un urs furios care um blă prin pădure se ponte spune că sunt „liberi". Dar, de fapt, noi ştim că rostogolirea stâncii este determ inată de gravitaţie şi panta dealului, la fel cum şi com portam entul ursului este determ inai de acţiunea com plexă a diverselor dorinţe, instincte şi nevoi naturale. Un in înfom etat care caută hrană prin pădure este „liber" doar într-un sens formal. Nu au de ales, trebuie să reacţioneze la foam e şi să cedeze instinctelor sale. Urşii iui .iii obiceiul să organizeze greve ale foam ei pentru cauze nobile. Căderea st Ane 11 şi com portam entul ursului sunt determ inate de propria lor natură fizică şi tic mediul lor înconjurător. în sensul acesta sunt ca nişte m aşini program ate să funcţiuni < conform unei serii de reguli, regulile esenţiale fiind legile fundam entale ale li/it u I . U

Conform definiţiei lui H obbes, orice fiinţă om enească care nu este îm piedicată fizic de a face ceva, ar putea fi considerată „liberă". D ar în m ăsura în care o fiinţă om enească are o natură fizică sau anim ală, el sau ea pot fi consideraţi ca nim ic mai m ult decât un ansam blu finit de nevoi, instincte, dorinţe şi pasiuni, care interacţionează într-un m od com plicat dar m ecanic, de fapt, care determ ină com por­ tam entul acelei persoane. A stfel, un om înfom etat şi trem urând de frig care încearcă să-şi satisfacă nevoile fireşti de a se hrăni şi de a se adăposti nu este cu nim ic mai liber decât ursul sau decât stânca; el este doar o m aşinărie m ai com plicată care funcţionează după legi mai com plicate. Faptul ca el nu întâlneşte nici o piedică în căutarea hranei şi a adăpostului creează doar aparenţa de libertate. M area scriere politică a lui H obbes, L eviathan, începe exact cu o asem enea descriere a om ului ca o foarte com plicată m aşinărie. EI divizează natura um ană într-o serie de pasiuni prim are precum bucuria, durerea, frica, speranţa, indignarea şi am biţia, care în anum ite com binaţii, crede el, sunt suficiente pentru a determ ina şi explica întregul com portam ent um an. A stfel, în cele din urm ă, H obbes nu crede că om ul este liber în sensul de a avea o capacitate de opţiune m orală. El poate fi mai m ult sau mai puţin raţional în com portam entul său, dar această raţionalitate serveşte doar unor scopuri dictate de natură precum autoconservarea. Şi natura, la rândul ei, poate fi pe deplin explicată prin legile m ateriei în m işcare, legi care fuseseră desluşite cu puţină vrem e în urm ă de către Sir Isaac N ew ton. Spre deosebire de H obbes, H egel porneşte de la o înţelegere total diferită a om ului. N u num ai că om ul nu este determ inat de către natura sa fizică sau anim ală, dar însăşi um anitatea sa constă în capacitatea sa de a învinge sau nega această natură anim ală. El este liber nu doar în sensul form al dat de H obbes, de a nu fi constrâns fizic, ci liber în sensul m etafizic de â fi total nedeterm inat de natură. A ceasta include propria sa natură, m ediul natural înconjurător şi legile naturii. El este, pe scurt, capabil de o adevărată opţiune m orală, adică, de â alege între două cursuri ale unei acţiuni nu doar pe baza utilităţii superioare a unuia dintre ele, nu doar ca rezultat al victoriei anum itor instincte şi pasiuni asupra altora, ci datorită unei libertăţi inerente de a-şi face şi de a adera la propriile reguli. D em nitatea specifică a om ului nu rezidă într-o capacitate superioară de a calcula, care-1 face o m aşinărie m ai deşteaptă decât anim alele inferioare, ci exact în această posibilitate a unei opţiuni m orale libere. D ar cum ştim noi că omul este liber în acest fel mai profund? Desigur, multe aspecte ale opţiunii umane sunt de fapt simple calcule în slujba propriului interes care servesc doar satisfacerii dorinţelor şi pasiunilor naturale. De exemplu, un om se poate abţine să fure un m ăr din grădina vecinului său nu din simţ moral, ci pentru că se teme că pedeapsa va fi mai m are decât foamea lui în clipa respectivă sau pentru că ştie că vecinul va pleca într-o călătorie şi merele vor fi foarte curând la dispoziţia lui. Faptul că el poate face aceste calcule nu-1 face să fie mai puţin determinat de instinctele naturale - în acest caz, foamea - decât un animal care apucă mărul fără ezitare. 134

H egel nu nega că om ul are o latură anim ală sau o natură finită şi determ inată: el trebuie să m ănânce şi să doarm ă. D ar el este de asem enea capabil să acţioneze într-un fel care să contravină total instinctelor sale naturale, nu pentru a satisface un instinct mai puternic, ci pur şi sim plu din dorinţa de a trece peste ele. De aceea dorinţa de a-şi risca viaţa într-o luptă de dragul prestigiului are un rol atât de im portant în prezentarea hegeliană a istoriei. Pentru că riscându-şi viaţa, omul dovedeşte că poate acţiona îm potriva celui mai puternic instinct prim ar, instinctul de autoconservare. Cum spune K ojeve, dorinţa um ană a om ului trebuie să înfrângă dorinţa anim alică de autoconservare. De aceea este im portant ca lupta de la începuturile istoriei să se fi dat doar de dragul prestigiului, doar pentru ceea ce pare a fi un fleac, un drapel sau o m edalie care înseam nă recunoaştere. M otivul pentru care m ă lupt este pentru a face o altă fiinţă om enească să recunoască faptul că sunt gata să-m i risc viaţa şi de aceea, sunt liber şi autentic um an. D acă această luptă sângeroasă s-ar fi dat pentru un scop anum e (sau cum am spune noi burghezii m oderni, trecuţi prin şcoala lui H obbes şi a lui Lqcke, pentru vreun scop raţional) precum protejarea fam iliei sau dobândirea păm ântului şi averii rivalului, atunci lupta însăşi s-ar fi dat pentru satisfacerea unei alte nevoi naturale. De fapt, m ulte anim ale inferioare sunt capabile să-şi rişte viaţa într-o luptă fie pentru apărarea puilor sau pentru jalonarea teritoriului în care îşi caută hrana. în fiecare caz, acest com portam ent este determ inat de instinct şi există în scopul asigurării supravieţuirii speciei. D oar om ul este capabil să se angajeze într-o bătălie sângeroasă pentru unicul scop de a dem onstra că-şi dispreţuieşte propria viaţă, că el este ceva m ai m ult decât o m aşinărie com plicată sau un „sclav al propriilor pasiuni“ 10, pe scurt, că are o dem nitate specific um ană pentru că este liber. S -ar putea argum enta că acest com portam ent „contrainstinctual" care este dorinţa de a-şi risca viaţa într-o luptă dată de dragul prestigiului este determ inat doar de alt instinct m ai profund şi atavic de care H egel nu era conştient. într-adevăr, biologia m odernă sugerează că anim alele, la fel ca şi oam enii, se angajează în lupta pentru prestigiu, deşi nim eni nu poate afirm a că acestea sunt nişte agenţi m orali. D acă luăm în serios învăţătura ştiinţei m oderne, dom eniul um an este total subor­ donat dom eniului naturii şi este la fel de m ult determ inat de legile naturii. întregul com portam ent um an poate fi în cele din urm ă explicat prin cel subum an, prin psihologie şi prin antropologie, care la rândul lor se bazează pe biologie şi chim ie şi în final pe acţiunea forţelor fundam entale ale naturii. H egel şi predecesorul său Im m anuel K ant erau conştienţi de am eninţarea pe care o reprezentau bazele m aterialiste ale ştiinţei m oderne faţă de posibilitatea opţiunii um ane libere. Scopul fundam ental al m arii lucrări kantiene C ritica raţiunii p u re era de a delim ita o „insulă“ într-o m are a cauzalităţii naturale m ecanice care să perm ită, într-o m o­ dalitate riguros filozofică, opţiunii m orale um ane cu adevărat libere să coexiste cu fizica m odernă. H egel accepta existenţa acestei „insule" care era de fapt m ult mai m are şi cuprinzătoare decât îşi im aginase Kant. A m ândoi considerau că în anum ite 135

privinţe fiinţele om eneşti erau literalm ente în afara acţiunii legilor fizicii. Aceasta nu însem na că fiinţele om eneşti se puteau deplasa mai repede decât viteza luminii sau erau capabile să anuleze acţiunea gravităţii, ci că fenom enele m orale nu se puteau reduce doar la m ecanica m ateriei în m işcare. N u intră îir posibilităţile şi intenţiile noastre din m om entul de faţă să analizăm cât este de potrivită această „insulă" creată de idealism ul germ an; problem a m etafizică a posibilităţii opţiunii um ane libere este, după cum spunea R ousseau, „P abîm e de la philosophic".11 D ar dacă dăm la o parte pentru m om ent această chinuitoare problem ă, putem totuşi observa că un fenom en psihologic, ca insistenţa lui H egel asupra im portanţei riscului morţii, ne indică ceva foarte real şi important. Fie că voinţa liberă există sau nu, de fapt toate fiinţele om eneşti se poartă ca şi când aceasta ar exista şi se apreciază una pe cealaltă funcţie de capacitatea lor de a avea ceea ce consideră drept opţiuni m orale autentice. Deşi o m are parte a activităţii om eneşti este orientată către satisfacerea nevoilor naturale, destul de m ult tim p este dedicat urm ăririi unor ţeluri mai puţin perceptibile. O am enii nu caută doar confortul m aterial, ci şi respectul sau recunoaşterea şi consideră că le m erită pentru că au o anum ită valoare sau dem nitate. Psihologia, sau ştiinţa politică, care nu ar ţine cont de dorinţa om ului de a fi recunoscut şi de voinţa sa de a acţiona uneori contra celui mai puternic instinct natural, ar com ite o gravă eroare în privinţa unui aspect foarte im portant al com portam entului uman. Pentru H egel, libertatea nu era doar un fenom en psihologic, ci esenţa a ceva categoric um an. în acest sens, libertatea şi natura sunt diam etral opuse. L ibertatea nu înseam nă libertatea de a trăi în natură sau conform naturii; mai degrabă, libertatea începe abia acolo unde se term ină natura. L ibertatea um ană apare doar atunci când om ul este în stare să-şi depăşească lim itele existenţei naturale, anim ale şi să-şi creeze un nou eu pentru sine însuşi, Punctul de plecare em blem atic pentru acest proces de autocreare este lupta pe viaţă şi pe m oarte de dragul prestigiului. C hiar dacă această luptă pentru recunoaştere este prim ul act autentic um an, el este departe de a fi ultim ul. Lupta sângeroasă dintre „prim ii oam eni" la Hegel este doar începutul dialecticii hegeliene de la care mai este m ult până la dem ocraţia liberală m odernă. Problem a istoriei om eneşti poate fi văzută, într-un anum it sens, ca o căutare a unei m odalităţi de a satisface atât dorinţa stăpânilor cât şi a sclavilor, de a fi recunoscuţi pe o bază reciprocă şi egală; istoria se încheie cu victoria unei ordini sociale care realizează acest scop. înainte de a prezenta etapele urm ătoare din dezvoltarea dialecticii, ar fi util să subliniem diferenţele dintre viziunea lui H egel asupra „prim ului om " în stare naturală şi cele aparţinând fondatorilor liberalism ului m odern, H obbes şi Locke. Pentru că, dacă punctele de început şi cele de final ale învăţăturii hegeliene sunt aproape sim ilare cu cele ale gânditoriîor englezi, conceptul hegelian de om este radical diferit şi ne oferă o perspectivă foarte deosebită asupra dem ocraţiei liberale contem porane.

136

14

Primul om P entru că fie c a re om caută să f i e apreciat d e to va ră şu l său la valoarea p e care e l în su şi şi-o dă; şi în fa la tuturor m a n ifestă rilo r de dispre{ sau subapreciere e l încearcă fireşte, a tâ t cât îndrăzneşte... să sm ulgă o m ai m are a p reciere din p a rte a celor care îl dispreluiesc, p rin vătăm are, şi de la alţii p rin exem plu. T h o m a s H o b b e s, Leviathan

D em ocraţiile liberale contem porane nu au ap ăru t din negurile trad iţiei. Ca şi so cietăţile co m u n iste, ele au fost create în m od d elib erat de fiin ţele om eneşti într-un m om ent bine definit în tim p, pe baza unei anu m ite înţelegeri teo retice a om ului şi a in stitu ţiilo r politice adecvate g uvernării so cietăţii um ane. Deşi dem o craţia lib e rală nu-şi poate găsi o riginile în tr-un sin g u r autor precum Karl M arx, ea susţine că se b azează pe principii raţio n ale sp ecifice ale căro r bo g ată obârşie in telectu ală o putem localiza im ediat. P rincipiile care stau la baza d em o craţiei am ericane, sistem a tiz ate în D eclaraţia de In dependenţă şi în C o n ­ stitu ţia S tatelo r U nite se b az au pe scrierile lui Jefferso n , M adison, H am ilton şi ale celorlalţi P ărinţi întem eietori ai A m ericii, care la rândul lor îşi form aseră m ulte din ideile lor porn in d de la tradiţia liberală en g leză a lui T h o m as H obbes şi Jo h n L ocke. D acă vrem să dezvăluim con cep ţia d esp re sin e a celei m ai vechi dem ocraţii din lum e - o co n cep ţie care a fo st ad o p tată de m ulte so cietăţi dem ocrate din afara A m ericii de N ord - trebuie să ne întoarcem la scrierile p o litice ale lui H obbes şi L ocke. P entru că deşi aceşti au to ri an ticip ează m ulte din p resupunerile lui H egel legate de natura „prim ulu i o m “, ei şi trad iţia lib erală an g lo-saxonă care se form ează de la ei au o atitudine total diferită faţă de d o rin ţa de recunoaştere. T hom as H obbes este cun o scu t în ziua de azi, în p rincipal, pentru două lucruri: pentru caracteriza re a făcu tă stării n aturale ca fiin d „solitară, săracă, an im alică şi de scu rtă d u rată“ şi p entru doctrina sa asu p ra suveranităţii m o n ar­ hice absolute care este frecv en t com parată n efavorab il cu d eclaraţia mai „ lib e ­ rală" a lui L ocke a dreptului la rev o lu ţie îm potriv a tiran iei. D ar ch iar dacă H obbes nu a fost nici pe dep arte un dem o crat în sensu l pe care îl dăm azi acestui cu v ânt, el a fost în m od sigur un liberal, iar filo zo fia sa a fo st sursa lib eralism u lu i m odern. P entru că H obbes a fo st prim ul care a sta b ilit p rin cip iu l că leg itim itatea gu v ernării d erivă m ai degrabă din drep tu rile celo r g u v ern aţi d ecât din dreptul divin al regilor sau din su p erio ritatea n aturală a celo r care deţin p u terea. în această p rivinţă, d iferen ţele d intre el pe de o parte şi L ocke sau autorul D ecla137

raţiei de In dependenţă a A m ericii, pe de altă parte, sunt n eîn sem n ate în co m ­ p araţie cu prăpastia care-1 desparte pe H obbes de alţi autori mai ap ro p iaţi de el în tim p ca F ilm er sau H ooker. H obbes îşi derivă prin cip iile de drept şi ju stiţie ch iar din felul în care ca racterize az ă el om ul în starea n aturală. S tarea natu rală în v iziu n ea lui H obbes este o „concluzie a P asiu n ilo r" care poate că nu a ex ista t n icio d ată ca o etapă g en erală în cadrul isto riei om eneşti, dar care există latent atunci cân d so cietatea civ ilă se p răbuşeşte - ieşind la iveală, de exem plu, în ţări ca L iban după ce acesta a căzut pradă războiului civil la m ijlocul anilor ’70. La fel ca lupta sângeroasă d efin ită de H egel, starea n atu ra lă la H obbes are rolul de a ilum ina condiţia um ană aşa cum rezultă ea din interacţiunea celor mai p erm an en te şi fu n d am en ­ tale pasiuni o m en eşti.2 A sem ănările d intre „starea natu rală" văzută de H obbes şi lu p ta sân g ero asă la H egel sunt izbitoare. In p rim ul rând, am ândouă sunt caracteriza te de v iolenţa extrem ă: realitatea so c ială e sen ţială nu este dragostea sau buna în ţeleg ere, ci un război dus de „fiecare om îm potriva fiecăru i om ". Şi deşi H obbes nu foloseşte ex p resia „luptă pentru recu n o aştere", m iza războiului tuturor îm p o triv a tu tu ro r este în m od esenţial aceeaşi cu ce a în tâln ită la H egel: A s tfe l în n a tu ra o m e n e a s c ă g ă s im trei c a u z e p rin c ip a le d e c e a rtă : p rim a , c o n c u re n ţa ; a d o u a , n e în c re d e re a ; a tre ia , gloria... c e a d e -a tre ia îi fa c e pe o a m e n i să in v a d e z e a lte ţări d in c a u z a u n o r fle a c u ri, p e n tru o v o rb ă , un z â m b e t sau o p ă re re d ife rită şi o ric e a lt se m n de s u b e stim a re fie d ire c t a d re s a t p e rso a n e i sa u prin ră s frâ n g e re a su p ra c e lo r a p ro p ia ţi, p rie te n ilo r, n a ţiu n ii sa u p ro fe s ie i c ă re ia îi a p a rţin sa u n u m e lu i lor.

D upă H obbes, oam enii se pot lupta între ei din cau za n ev o ilo r lo r n atu rale, d ar cel m ai adesea, ei intră în conflict din cauza uno r „fleacu ri" - cu alte cu v in te, p en tru recunoaştere. M arele m aterialist H obbes ajunge să d escrie n atu ra „ p ri­ m u lu i om “ în term eni care nu diferă de cei folosiţi de id ealistu l H egel. A d ică, p rin cip ala pasiune care-i îm pinge pe oam eni în războiul tu tu ro r îm p o triv a tu tu ro r nu este lăcom ia pentru câştig u ri m ateriale, ci satisfacerea m ândriei şi v an ităţii câtorva oam eni am b iţio şi.4 P entru că ceea ce H egel num ea „d o rin ţă p en tru o do rin ţă" sau cău tarea recunoaşterii poate fi în ţeleasă ca fiin d n im ic altceva decât pasiunea um ană pe care în general o num im „m ân d rie" sau „sentim entul propriei d em n ităţi" (atunci cân d o aprobăm ) şi „ v a n ita te ", „tru fie" sau „amour p ro p re “ (atunci când o dezap ro b ăm ).5 în plus, cei doi filozofi în ţe le g am ândoi că instinctul de au to co n serv are este în tr-un sens cel m ai p u tern ic şi cel mai larg îm p ărtăşit dintre p asiu n ile naturale. P en tru H obbes, acest in stin ct, îm preună cu „acele lucruri care su n t necesare traiului tih n it" era cel care îl determ in a cel m ai m ult pe om să în clin e spre pace. 138

A tât H egel cât şi H obbes v ăd în lupta p rim o rd ială o ten siu n e fu n d am en tală între, pe de o parte, m ândria om ului sau dorin ţa de recu n o aştere, care-1 face să-şi rişte viaţa într-o luptă pentru prestigiu, şi frica sa de m o arte v io len tă care-1 pre­ d ispune să bată în retrag ere şi să accep te o viaţă de sclav în sch im b u l păcii şi secu rităţii. Şi în fin al, H obbes accep tă afirm aţia lui H egel că lupta sân g ero asă a dus, din punct de ved ere istoric, la relaţia d intre stăp ân şi sclav p entru că unul d in tre com batanţi, te m ân d u -se pen tru viaţa sa, i s-a su p u s celu ilalt. D o m in area sclav ilor de către stăpâni este co n sid erată de H obbes d espotism , o co n d iţie care nu-1 scoate pe om din starea naturală pen tru că sclav ii slu jesc stă p ân ilo r num ai sub am eninţarea im p licită a fo rţei.6 H obbes şi H egel se d eosebesc fun d am en tal, to tu şi, aco lo unde tradiţia an g lo -saxonă ia în to rsă tu ra d ecisiv ă, în rela tiv a greu tate m o rală atrib u ită se n ­ tim en telo r de m ân d rie sau v anitate (adică, „re cu n o aştere"), pe d e o p arte, şi fricii de m oarte v iolentă, pe de altă parte. H egel, după cum am v ăzut, co n sid eră că d o rin ţa de a-şi risca viaţa în tr-o luptă de d rag u l p restig iu lu i este, în tr-u n sens, ceea ce îi face pe oam eni mai um ani, baza lib ertăţii u m ane. H egel nu „ap ro b ă", în fin al, relaţia foarte inegală d intre stăpân şi sc lav şi ştie fo arte b in e că aceasta este atât prim itiv ă cât şi tiran ică. El în ţe le g e, cu to ate acestea, că este v o rb a de o etap ă necesară a istoriei o m enirii în care am bii te rm en i ai ecu aţiei d e clasă, stăpâni şi sclavi, p ăstrează ceva im portant din pu n ct de v ed ere um an. C o n ştiin ţa stăp ânului este pen tru el în tr-u n anum it sens su p erio ară şi m ai um ană d ecât cea a sclavului, pentru că ced ân d în faţa fricii de m oarte sclav u l nu reuşeşte să se ridice deasupra natu rii sale anim ale şi de ac ee a este m ai pu ţin lib er decât stăp ânul. Cu alte cu v in te, H egel g ăseşte ceva lăudabil din p u n ct de v ed e re m oral în m ândria aristo cratu lu i-ră zb o in ic care este g ata să-şi rişte viaţa şi ceva nedem n în co n ştiin ţa de sclav ca re cau tă să-şi păstreze viaţa în ain te de orice. H obbes, pe de altă parte, nu g ăseşte nim ic în m ân d ria stăp ân u lu i aristo crat care să-l reab iliteze m oral pe acesta: în tr-ad e v ăr, ex act această d o rin ţă de recu noaştere, de a lu p ta p entru un „fleac" de m ed alie sau d rap el este su rsa a tot ce înseam nă vio len ţă şi nefericire o m en ească în starea n atu ra lă.7 P en tru el, cea m ai putern ică p asiu n e o m en ească este frica de m o a rte v io len tă, ia r cel mai p u ternic im perativ m o ral - „legea n atu rii" - este co n serv area ex isten ţei fizice a in d iv idului. A u to co n serv area e ste realitatea m orală fu n d am en tală; p en tru H o b ­ bes to ate n oţiunile ju stiţie i şi d rep tu rilo r se în te m e iaz ă pe cău tarea prin m ijloace raţio nale a acestui scop: au to co n serv area, în tim p ce n ed rep tatea duce la v io ­ lenţă, război şi m oarte. L ocul central o cu p a t de frica de m oarte este ce ea ce îl con d u ce pe H obbes la ideea statului liberal m odern. P entru că în starea n atu rală, în ain te de in ­ stitu irea unor sistem e co n c rete leg ale şi de guvern are, „d rep tu l n atu ral" al fiecărui om de a-şi apăra v ia ţa îi p erm itea să ap eleze în acest scop la orice m ijloace pe care le co n sid era n ecesare, inclusiv cele v io len te. A tu n ci când

139

oam enii nu au acelaşi stăpân, rezultatul inevitabil este an arh ia, războiul tuturor îm p otriva tu tu ro r. L eacul îm potriva anarhiei este g u v ern area stab ilită pe baza unui co n tra ct social, în care toţi sunt de ac o rd „să sacrifice d rep tu l acesta la tot şi la to ate şi să se m u lţu m ească cu tot atâta lib e rtate faţă de alţii câtă le-ar perm ite şi el ac esto ra faţă de el în su şi“ . S ingura sursă de leg itim itate a statu lu i este ca p acitatea sa de a proteja şi m enţine acele d rep tu ri pe care indivizii le posedă în calitatea lo r de fiin ţe om eneşti. Pentru H obbes, drep tu l fu n d am en tal al om ului era dreptul la v ia ţă, adică p ăstrarea existenţei fizice a fiecăru i om , iar singurul g uvern legitim era acela în stare să apere v ia ţa şi să îm p ied ice o în to arcere la războiul tu tu ro r îm p o triv a tu tu ro r.0 P acea şi ap ă rarea d rep tu lu i la viaţă nu se capătă, totuşi, pe nim ic. E lem entul fu n d am ental în contractu l social al lui H obbes este în ţeleg erea că în schim bul ap ărării ex isten ţei lor fizice, oam enii vor renunţa la m ândria şi v an itatea lor ad u căto are de nedrep tate. H obbes cere, cu alte cu v in te, ca o am en ii să renunţe la lupta lor p en tru recun o aştere, în particular, la lupta lor p entru a fi recunoscuţi ca su periori dato rită v oinţei lor de a-şi risca v ia ţa în tr-o luptă p entru prestigiu. A cea latură a om u lu i care caută să-şi arate su p erio ritatea faţă de alţi oam eni, să-i dom ine dato rită m eritelo r sale, n obilul personaj care luptă îm p o triv a 1im itelor sale „o m en eşti, m ult prea o m eneşti" va fi co n v in s de nesăb u in ţa m ândriei sa le. T ra d iţia lib erală care porneşte de la H obbes îi vizează în m od ex p licit pe pu ţin ii care în cearcă să-şi depăşească n atu ra „an im ală" şi îi co n ­ strân ge în n u m e le unei pasiuni care constituie cel m ai m ic nu m ito r com un um an - in stinctul de au to co n serv are. într-adevăr acesta este un nu m ito r com un nu num ai fiin ţe lo r o m en eşti, ci şi anim alelor „in ferio are". Spre d eo seb ire de H egel, H ob bes co n sid eră că dorinţa de recu n o aştere şi nob ilu l d isp reţ p en tru ceea ce nu este „d e câ t" viaţa nu este începutul lib ertăţii om ului ci sursa nefericirii lu i.10 Şi de aici titlul celei m ai faim oase cărţi a lui H obbes: ex p licân d că D um nezeu, după ce a d ez lă n ţu it m area p utere a L eviathanului, l-a n u m it „R eg e al celor M ân dri", H o b b es co m para statul descris de el cu L eviathanul p entru că acesta este „R egele tu tu ro r co p iilo r tru fie i" .11 L eviathanul nu satisface aceasta trufie ci şi-o su bordonează. D istanţa de la H obbes la „spiritul lui 1776“ şi la d em o craţia lib erală m odernă este foarte m ică. H obbes credea în su v e ran itatea m o n arh ică ab so lu tă, nu din cau za unui drep t inalienabil al regilor de a dom ni, ci p entru că, d upă părerea sa, un m onarh p u tea fi investit cu ceva care sem ăna cu asen tim en tu l populaţiei. C o n sim ţăm ântul celo r g uvernaţi, credea el, nu putea fi o b ţin u t num ai, după cum considerăm noi astăzi, prin alegeri libere, p lu rip artite prin v o t se cret şi u n iv er­ sal, ci p rin tr-u n fel de consim ţăm ânt tacit exp rim at prin d o rin ţa unui cetăţean de a trăi în cad ru l unei anum ite form e de guv ern are şi de a-i resp ecta le g ile .12 P entru H obbes ex ista o diferen ţă foarte clară între d espotism şi guvern area legitim ă, c h ia r d acă cele două puteau p ărea sim ilare în ap aren ţă (ad ică, am ân ­ 140

două luând form a m onarhiei absolute): un co n d u căto r leg itim , spre deosebire de un despot, avea în c u v iin ţa re a p o p ulaţiei. P referinţa lui H o b b es pen tru m o n ar­ hie în d etrim entul g u v ern ării parlam entare sau dem ocrate reflecta cred in ţa sa în n ecesitatea unei cârm uiri putern ice pentru a-i în lătu ra pe cei tru faşi şi nu contestarea principiu lui su v e ra n ită ţii populare în sine. P artea slabă a arg u m en tu lu i lui H obbes derivă din ten d in ţa m o n arh ilo r de a aluneca pe nesim ţite pe panta d espotism ului; fără un m ecan ism instituţional precum alegerile ce co nsem nau acordul popular, a r fi, de cele mai m ulte ori, greu de aflat dacă un anum e m onarh are sau nu acest aco rd . A stfel, a fost relativ uşor pentru John L ocke să m odifice doctrina lui H obbes asupra su v eran ităţii m onarhice într-una a su v e ran ităţii parlam entare sau leg isla tiv e b azate pe o guvernare a celor ce au obţin u t m ajo ritatea v o tu rilo r. L ocke era de aco rd cu H obbes că au to co n serv area este pasiunea fun d am en tală şi că dreptul la viaţă este dreptul fundam ental din care d erivă to ate celelalte. D eşi v iziu n ea sa asupra statului este m ai blân d ă d ec ât a lui H obbes, el era de aco rd că acesta avea tendinţa să d eg en ereze în război sau anarhie şi că g u v ern area leg itim ă era urm area nevoii de a-1 proteja pe om de propria v iolen ţă. D ar L ocke su b lin ia că m onarhii puteau v io la dreptul om ului de auto co n serv are atunci când un rege, în m od arbitrar, lua avutul şi viaţa unui supus. S olu ţia p en tru aceasta nu era m onarhia absolută ci guvern area lim itată, un regim co n stitu ţio n al care să ofere garanţii de resp ectare a d rep tu rilo r civile fun d am en tale şi a cărui au to ritate să derive din acordul celo r guvernaţi. C onform co n c ep ţiei lui L ocke, dreptul natural la au to co n serv are - despre care vo rb ise H o b b es - im plica un drept la revoluţie îm potriva unui tiran care a r fi fost n edrep t şi şi-ar fi folosit p uterea îm potriva intereselor p o p o ru lu i său. La acest drep t se referă prim ul p a ra g ra f al D eclaraţiei de Ind ep en d en ţă care vorbeşte de necesitatea ca „un p o p o r să desfiinţeze leg ătu rile p o litice care l-au legat de un a ltu l" .13 L ocke nu co n tra zic ea evalu area relativă făcu tă de H obbes m eritelo r m orale ale recunoaşterii în co m p araţie cu au toconservarea: cea din tâi treb u ia sacrificată celei de a doua, ca re co n stitu ia dreptul natural fu n d am en tal d in care p roveneau toate celelalte. E l, spre deo seb ire de H obbes, susţinea că om ul avea dreptul nu d o ar la sim pla ex iste n ţă fiz ic ă , ci la o viaţă co n fo rta b ilă , ch iar p otenţial prosperă; so cietatea civ ilă nu exista doar pen tru a p ăstra p ac ea so cială, ci şi pentru a proteja dreptul „celo r harnici şi raţio n ali" de a crea ab u n d en ţa pentru toţi oam enii, prin in term ed iu l instituţiei prop rietăţii p riv ate. S ărăcia naturală este înlocuită de b elşu g u l so c ietăţii, astfel în cât „un reg e al unui te rito riu m are şi rodnic [din A m erica] se hrăn eşte, locuieşte şi este m ai prost îm b ră cat decât un lucrător cu ziua în A n g lia ." Prim ul om , în v iz iu n ea lui L ocke, este asem ăn ăto r cu cel al lui H obbes şi total diferit de cel hegelian: deşi el se luptă pen tru rec u n o aşte re , în starea naturală, el trebuie ed u c at să -şi su bordoneze dorinţa de recu n o aşte re dorinţei de

141

a-şi con serv a ex isten ţa şi dorinţei de a face confortab ilă această viaţă. Prim ul om la H egel nu doreşte ceva m aterial ci are o altă dorinţă, recu n o aşterea de către ce ilalţi a lib e rtăţii şi um anităţii sale, d ar cău tân d această recu n o aştere se arată in d iferent faţă de „lu cru rile acestei lum i“ , de la p ro p rietatea p riv ată până la p ro pria sa viaţă. Prim ul om lockean, d im potrivă, intră în so cietatea civ ilă nu n u m ai pentru a-şi apăra avutul m aterial pe care îl avea în starea n atu rală, ci p en tru a-şi d esch id e p o sib ilitatea de a dobândi m ai m ult, fă ră lim ită. In ciuda e fo rtu rilo r unor cercetăto ri de astăzi de a vedea răd ăcin ile sistem ului am erican în co n cep ţia rep ublicană clasică, gând irea în te m eieto rilo r A m ericii era im pregnată cu ideile lui Jo h n L o ck e .1 A dev ăru rile „ev id en te" ale lui T h o m as Jefferso n d espre dreptul oam en ilo r la viaţă, la lib ertate, şi acela de a-şi că u ta fericire a nu se deosebeau în esenţă de ceea ce L ocke co n sid era ca fiind d rep tu rile fire şti la viaţă şi prop rietate. F o ndatorii A m ericii co n sid erau că am ericanii av eau aceste drepturi în ca litate a lor de fiinţe o m en eşti, în ain te de sta b ilire a vreunei au torităţi po litice asupra lor şi că scopul esen ţial al g uvernării este de a pro teja acele drepturi. L ista d rep tu rilo r cu care am erican ii se sim t în zestraţi de la n atu ră s-a extins d in co lo de dreptul la v iaţă, lib ertate şi cău tarea fericirii, aju n g ân d să le includă nu num ai pe cele din D eclaraţia D rep tu rilo r O m ului ci şi altele cum ar fi, de exem p lu , „drep tu l la viaţă p riv ată", form ulat m ai recent. In d iferen t de seria sp e cifică a d rep tu rilo r en u m erate, totuşi, lib e ­ ralism ul am erican şi cel al alto r republici constitu ţio n ale sim ilare îm p ărtăşesc aceeaşi co n cep ţie că aceste drepturi ja lo n e a z ă o sferă a o p ţiu n ii in d iv id u ale în care p uterea sta tu lu i este strict lim itată. P en tru un am erican trecut prin şcoala gân d irii lui H obbes, L ocke, Jefferso n şi a ce lo rlalţi P ărin ţi întem eietori ai A m ericii, stim a pe care o m an ifestă H egel p en tru stăpânul aristo crat care-şi riscă viaţa în tr-o bătălie de dragul p restigiului poate părea fo arte teu to n ică şi perv ersă. N u p entru că v reu n u l dintre aceşti g ân d ito ri anglo -sax o n i nu ar fi putut să recu n o ască în prim ul om al lui H egel un tip um an au ten tic. M ai d egrabă aceasta se d atorează faptului că ei au co n sid erat că p o litica este în tr-u n sens efortul de a-1 convinge pe aşa-zisu l stăp ân să accepte o v iaţă de sclav în tr-u n fel de societate fără clase. A ceasta p en tru că ei p reţuiau m u lt m ai pu ţin d ec ât H egel, sa tisfacţia deriv ată d in recu n o aştere, m ai ales când o co m p arau cu su ferin ţa p rovocată de „doam na şi stăpâna o m u lu i", m oartea, în tr- ad e v ăr, ei cre d eau că fric a de m oarte vio len tă şi d o rin ţa p ăstrării unei ex isten ţe co n fo rtab ile erau în d eaju n s de p uternice pen tru a d ep ăşi d o rin ţa de recu n o aştere în m intea o ricărui ins raţional ed u cat în sp iritu l ap ărării propriului in teres. A ceasta este originea reacţiei no astre aproape in stin ctiv e de a considera lu p ta pentru recu n o aştere a lui H egel ca iraţională. D e fapt, aleg e re a unei vieţi de sclav şi n u de stăpân nu este n ea p ărat mai raţio n ală d ec ât dacă acceptăm co n ţin u tu l m oral, relativ su p erio r atribuit a u to ­ co n serv ării faţă de recunoaştere în trad iţia anglo-sax o n ă. E x act acest prim at 142

m oral acordat instinctului de conserv are, sau instinctu lu i de co n serv are al unei ex isten ţe tihnite în gând irea lui H obbes şi L ocke este elem en tu l care ne n em u l­ ţum eşte. D incolo de sta b ilirea regulilor de au to co n serv are recip ro că, so cietăţile liberale nu în cearcă să definească nici un fel de sco p u ri co n crete p entru cetăţenii lor sau să p rom oveze un anum e fel de viaţă ca su p erio r sau p referab il altuia. O ricare ar fi co n ţin u tu l con cret al vieţii, el trebuie să fie g ăsit de individul în s u ş i. C onţinutul c o n c ret p o ate să fie unul nobil în slujba în treg ii co m u n ităţi şi de o m are generozitate p ersonală, sau poate fi unul m eschin, de plăcere egoistă. Statul în sine este in diferen t. într-adevăr, g u v ern area se an g ajează să to lereze diverse „stiluri de v ia ţă " , ex cep tân d cazurile când ex ercitarea unui d rep t duce la în călcarea altuia. în lipsa u n o r scopuri co ncrete „m ai în a lte ", ceea ce um ple de obicei golul care se află în cen tru l lib eralism ului lui L ocke este cău tarea fără sfârşit a bogăţiei , elib erată acum de constrân g erile trad iţio n ale ale n ev o ilo r şi lip su rilo r.1' C aracterul lim ita t al viziunii liberale este şi m ai ev id en t dacă exam inăm produsul cel m ai tip ic al so cietăţii liberale, un nou tip de in d iv id care a ajuns în cele din urm ă să fie n um it peiorativ b u rg h e z: fiin ţa o m en ească strict preo cu p ată de propria au to co n se rv a re şi b u n ăstare m aterială, interesată de co m u n itatea din ju ru l său doar în m ăsu ra în care aceasta fav o rizează sau dev in e un m ijlo c de a dobândi binele lui perso n al. O m ul lui L ocke nu avea nev o ie să aibă sp irit civ ic, p atriotic sau să-i pese de soarta celor din ju ru l său; m ai d egrabă, d upă cum sugerase K ant, so c ietate a putea să fie form ată din d iav o li cu condiţia ca ei să fie raţionali. N u era d elo c clar de ce cetăţean u l unui stat lib eral, m ai ales în v arianta lui H obbes, ar fi treb u it să-şi efectu eze serv iciu l m ilitar şi să-şi rişte viaţa pentru ţara sa în tr-u n război. P entru că, dacă d rep tu l natural fu n d am en tal era autoco n serv area in d iv id u lu i, din ce m otive ar fi p u tu t fi m ai raţional pentru un in divid să m o ară p entru ţara sa decât să în cerce să fugă cu banii săi şi cu fam ilia sa? C hiar în v rem u rile de pace, liberalism u l lui H obbes şi L ocke nu oferea nici un m otiv p entru ca cei m ai valoroşi oam en i ai so cietăţii să aleagă serviciul p u b lic sau p o litica în locul unei vieţi p erso n ale ded icate obţinerii banilor. în tr-ad ev ăr, nu era clar de ce om ul lu i L o ck e ar fi treb u it să jo a c e un rol activ în viaţa co m u n ităţii sale, de ce ar fi fo st g en ero s cu săracii sau ch iar p entru ce să facă sacrificiile necesare în tre ţin erii unei fa m ilii.16 D incolo de în tre b area de ordin practic, dacă se po ate crea o so cietate v iab ilă din care să lipsească o rice fel de civism , există o p ro b lem ă c h iar m ai im p o rtan tă, şi anum e, dacă nu era p ro fu n d dezg u stăto r un om care nu se p u tea rid ica mai sus de propriile lui in te rese înguste şi nevoi fizice. S tăpânul aristo crat d escris de H egel care-şi riscă viaţa într-o luptă de dragul prestig iu lu i este d oar exem plul extrem al im pulsului um an de a depăşi sim pla n ec esitate naturală sau fizică. N u este oare posibil ca lupta pentru recunoaştere să reflecte o sete de au to d ep ăşire care nu este num ai la orig in ea violenţei stării natu rale şi a sclav iei, ci de O

143

asem en ea la o rig in ea n o b ilelo r sentim ente de patriotism , curaj, g en ero zitate şi civ ism ? N u este în tr-u n fel recunoaşterea legată de în treag a latu ră m orală a n aturii um ane, acea parte a om ului care îşi găseşte sa tisfacţia în sacrificarea in te rese lo r m ărunte ale trupului pentru un obiectiv sau p rin cip iu care se află d in c o lo de trup? N erespingând p erspectiva stăpânului în favoarea celei de sclav, d efin in d lupta stăp ân u lu i pentru recunoaştere ca esenţă a to t ce este om enesc, H eg el încearcă să om ag ieze şi să p ăstreze o anum ită d im en siu n e m orală a vieţii o m eneşti care lip seşte total din so cietatea concepută de H obbes şi L ocke. H egel, cu alte cuvinte, în ţe le g e om ul ca pe un agent m oral a căru i d em n itate specifică este legată de lib ertatea sa interioară faţă de d eterm in ările fizice sau naturale. A ceastă d im ensiune m orală şi lupta pentru recunoaşterea ei co n stitu ie m otorul care acţionează procesul d ia lec tic al istoriei. D ar cum sunt legate lupta pentru recu n o aştere şi riscul m orţii în sângeroasa lu p tă prim ordială de fen o m en ele m orale cu care suntem o b işn u iţi? P entru a răsp u n d e la această în treb are, trebuie să studiem m ult mai profund problem a recu noaşterii şi să în cercăm să înţelegem acea latură a p erso n alităţii um ane în care ea îşi are originea.

144

15

O vacanţă în Bulgaria „ A tu n ci vom suprim a toate aceste lucruri [din o ra şu l ideal] “ am zis eu, începând cu versurile: „ A ş trăi m ai degrabă p e p ă m â n tu l gol, scla v al altuia A l u n u i om fă r ă noroc a l cărui trai e sim plu D ecâ t să dom nesc p e ste toţi cei ca re a u p ierit... “ S o c ra te , în R e p u b lic a lui P laton, C artea a H I-a'

„D orinţa de recunoaştere" ne apare ca un concept ciudat şi într-un fel artificial, cu atât mai m ult atunci când este considerat drept principalul m otor care acţionează istoria om enească. „R ecunoaşterea" apare în vocabularul nostru din când în când, de exem plu atunci când un coleg se pensionează şi prim eşte un ceas „în sem n de recunoaştere pentru anii de m uncă". D ar în m od norm al noi nu vedem viaţa politică ca pe o „luptă pentru recunoaştere". în m ăsura în care facem generalizări în privinţa politicii, este m ai probabil să o privim ca pe o com petiţie pentru putere între diverse interese econom ice, o luptă pentru îm părţirea bogăţiei şi a altor lucruri bune ale vieţii. Conceptul care stă la baza „recunoaşterii" nu a fost inventat de H egel. El este la fel de vechi ca însăşi filozofia politică occidentală şi se referă la o latură bine cunoscută a personalităţii um ane. D e-a lungul m ileniilor, nu a existat nici un term en consacrat referitor la acest fenom en psihologic al „dorinţei de recunoaştere". Platon vorbea despre thym os sau îndrăzneală, M achiavelli despre setea de glorie a om ului, H obbes despre m ândria sau trufia lui, R ousseau despre am our-propre, A lexander H am ilton despre setea de faim ă, Jam es M adison despre am biţie, H egel despre recunoaştere, iar N ietzsche num ea om ul „fiara cu obrajii rum eni". T oţi aceşti term eni se referă la acea latură a om ului care sim te nevoia să acorde o valoare lucrurilor - să-şi acorde o valoare lui însuşi în prim ul rând, dar şi oam enilor, întâm plărilor sau lucrurilor care-1 înconjoară. Este acea latură a personalităţii care constituie sursa esenţială a unor em oţii ca m ândrie, furie, ruşine, şi nu este reductibilă la dorinţă, pe de o parte, sau la raţiune, pe de altă parte. D orinţa de recunoaştere este cea mai specific politică parte a personalităţii um ane, pentru că ea este cea care-i face pe oam eni să dorească să se afirm e în faţa altor oam eni intrând astfel în acea condiţie num ită de K ant „sociabilitate asocială". Nu este surprinzător că atât de m ulţi politologi au considerat drept o problem ă centrală a politicii dom esticirea sau utilizarea dorinţei de recunoaştere într-un fel în care aceasta să servească com unităţii politice în ansam blul său. Şi într-adevăr, proiectul de îm ­ blânzire a dorinţei de recunoaştere a fost atât de bine pus în practică de către 145

filozofia politică m odernă încât noi, cetăţenii dem ocraţiilor egalitare m oderne, adeseori nu reuşim să regăsim în noi înşine dorinţa de recunoaştere aşa cum este ea într-adevăr.2 Prim a analiză extinsă a fenom enului dorinţei de recunoaştere în tradiţia filo ­ zofică occidentală apare, foarte potrivit, în cartea care se află chiar în fruntea acestei tradiţii, R epublica lui Platon. R epublica consem nează o conversaţie între filozoful Socrate şi doi tineri aristocraţi atenieni, G laucon şi A deim antus, care încearcă să descrie natura unei cetăţi ideale „în cuvinte". O asem enea cetate, ca şi cele „din realitate", are nevoie de o clasă de păzitori sau războinici care să o apere de duşm anii din afară. D upă Socrate, principala caracteristică a acestor păzitori este thym os-ul, un cuvânt grecesc care s-ar putea traduce* ca „îndrăzneală, spirit".3 El com pară un om care are thym os cu un adm irabil câine care plin de m ânie îşi apără oraşul îm potriva străinilor. în prim a sa analiză a problem ei, Socrate descrie thym os-u\ din afară; tot ce ştim este că el e asociat cu curajul - adică, cu voinţa de a-şi risca propria viaţă - şi cu sentim entele de m ânie sau indignare când îi este afectată propria persoană4. Socrate se întoarce apoi la o analiză mai detaliată a thym os-u\u\ în C artea a I V-a, care conţine faim oasa îm părţire tripartită a sufletului.5 El observă că sufletul om enesc are o parte doritoare care este form ată din diverse dorinţe, dintre care cele m ai vii sunt foam ea şi setea. A ceste dorinţe iau aceeaşi form ă de a-1 îm pinge pe om spre ceva - m âncare sau băutură - în afara lui însuşi. Dar, observă Socrate, există m om ente când acesta se abţine să bea chiar şi când îi este sete. El şi A deim antus sunt de acord im ediat că există o parte separată a sufletului, cea care raţionează sau calculează, care-1 îndeam nă pe om să acţioneze contrar dorinţei - de exem plu, când cel căruia îi este sete nu poate bea pentru că ştie că apa este contam inată. Sunt, atunci, dorinţa şi raţiunea două părţi ale sufletului suficiente pentru a explica com portam entul um an? Se p ot oare explica toate cazurile de abţinere prin raţiunea care opune o dorinţă alteia, de exem plu lăcom ia plăcerii trupeşti sau siguranţa de durată plăcerii de m om ent? A deim antus este gata să fie de acord că thym os-u\ este de fapt doar un alt tip de dorinţă, când Socrate îi spune povestea unui anum e L eontius care doreşte să privească o grăm adă de cadavre care zac lângă călău: D o re a s ă se u ite d a r în a c e la ş i tim p e ra d e z g u s ta t şi şi-a în to r s fa ţa ; p e n tru un tim p s -a lu p ta t c u s in e în su şi şi şi-a a c o p e rit fa ţa . D a r în c e le d in u rm ă , b iru it d e d o rin ţă , ş i- a d e s c h is la rg o c h ii, s-a re p e z it în sp re c a d a v re şi a z is: „ P riv iţi n e n o ro c iţilo r, u m p le ţi-v ă d e fru m o a s a p riv e liş te ." 6

*

14 6

Termenul folosit de autor este „spiritedness". La notele autorului se propune sinonimul „heartiness" (entuziasm, zel, râvnă, forţă, vigoare, robusteţe) (n.t.).

Lupta care se dă în sufletul lui Leontius ar purtea fi interpretată ca nim ic altceva decât lupta dintre două dorinţe: dorinţa de a privi cadavrele, concurată de dezgustul firesc la vederea unui trup om enesc lipsit de viaţă. A ceasta ar fi în conform itate cu psihologia oarecum m ecanicistă a lui H obbes: el interpretează voinţa ca fiind doar „ultim a poftă cântărită11 şi prin urm are victoria celei mai puternice sau mai tenace dorinţe. Dar dacă interpretăm com portam entul lui Leontius ca nim ic mai m ult decât un conflict între dorinţe, aceasta nu explică furia pe care el şi-o m anifestă îm potriva lui însuşi.7 Pentru că putem presupune că nu ar fi fost furios dacă ar fi reuşit să se abţină: dim potrivă, ar fi sim ţit o em oţie diferită chiar dacă de natură apropiată, m ândria.8 Dacă reflectăm o clipă, vom vedea că furia lui Leontius nu putea veni nici din zona doritoare nici din cea raţională, pentru că lui Leontius nu-i era indiferent rezultatul luptei sale interioare. D e aceea trebuia să vină dintr-o a treia parte a sufletului, total diferită, pc care Socrate o num eşte thym os. A ceastă furie care îşi are originea în thym os este, subliniază Socrate, un potenţial aliat al raţiunii pentru a o ajuta la suprim area dorinţelor nebuneşti dar Cu toate acestea, ea este distinctă faţă de raţiune. Thym oş-ul apare în R epublica ca fiind într-un fel legat de valoarea pe care cineva o pune pe sine însuşi, ceva ce am num i în ziua de astăzi „respect pentru sine“. Leontius se consideră pe sine o persoană dem nă şi capabilă de cum pătare, iar când nu reuşeşte să fie la înălţim ea respectului pe care-1 nutrea pentru sine, se supără pe sine însuşi. Socrate sugerează că există un raport între m ânie şi „respectul pentru sine“, adică cu cât un om dă dovadă de mai m ultă nobleţe - deci cu cât preţul pe care îl pune pe propria persoană este m ai m are - cu atât va fi mai m ânios când este nedreptăţit: spiritul său „se înfierbântă şi se aspreşte" form ând „o alianţă cu ceea ce i s e c a r e drept" chiar dacă „suferă de frig, de foam e şi de tot felul de neajun­ suri...*^ Thym os-ul este un fel de sim ţ înnăscut al om ului pentru dreptate: oam enii consideră că ei au o anum ită valoare şi când alţi oam eni îi tratează ca şi când ei ar valora mai puţin - când aceştia nu le recunosc adevărata lor valoare - ei sunt indignaţi. L egătura strânsă care există între autoevaluare şi m ânie se poate vedea în sinonim ia care există în lim ba engleză între „anger" (m ânie, supărare) şi „indignation" (indignare). „D ignity" (dem nitate) se referă la sentim entul de preţuire a propriei persoane; „in - dignation (in - dignare) apare atunci când se petrece ceva care ofensează acest sentim ent al propriei valori. Invers, când alţii văd că nu suntem la înălţim ea respectului pe care-1 purtăm propriei persoane, avem un sentim ent de ruşine; iar când suntem evaluaţi la ju sta valoare (adică, proporţional cu propria valoare) avem un sentim ent de m ândrie. Potenţial m ânia este un sentim ent atotputernic, capabil să învingă, după cum subliniază Socrate, instincte fireşti precum foam ea, setea şi instinctul de conservare. D ar aceasta nu este o dorinţă pentru un obiect m aterial din afara persoanei; şi dacă aceasta poate fi num ită dorinţă,atunci este o dorinţă p en tru o dorinţă, adică dorinţa ca o persoană care ne-a subestim at să se răzgândească şi să ne recunoască conform 147

propriei noastre evaluări. De aceea, thymos-u\ lui Platon nu este altceva decât baza psihologică a ceea ce Hegel num ea „dorinţă de recunoaştere**: pentru că, în lupta sângeroasă, stăpânul aristocrat este m ânat de dorinţa de a-i face pe alţi oam eni să-l evalueze la nivelul la care se preţuieşte el însuşi. Intr-adevăr, el este gata să verse sânge atunci când îi este denigrat sentim entul propriei valori. Thym os-u\ şi „dorinţa de recunoaştere** se deosebesc în m ăsura în care prim ul se referă la o parte a sufletului care investeşte obiectele cu valoare, în tim p ce cea de-a doua este o activitate a thym os-n\m care îi cere altei conştiinţe să îm părtăşească aceeaşi ev a­ luare. Este posibil ca cineva să nutrească o m ândrie thym otică în privinţa propriei persoane fără să ceară recunoaştere. D ar respectul nu este un „lucru** ca un m ăr sau ca o Porsche: este o stare a conştiinţei şi pentru a avea certitudinea subiectivă a sentim entului propriei valori, trebuie ca acesta să fie recunoscut de altă conştiinţă. A stfel, în m od tipic, dar nu inevitabil, thym os-ul îi face pe oam eni să caute recunoaşterea. Să ne aplecăm , pentru o clipă, asupra unui exem plu mic, dar revelator, de thym os în lum ea contem porană. V âclav H avel, înainte de a deveni preşedintele C eh o ­ slovaciei în toam na lui 1989, a petrecut foarte m ult tim p intrând şi ieşind din închisoare din cauza activităţilor sale de dizident şi m em bru fondator al organizaţiei pentru apărarea drepturilor om ului, Carta 77. Şederile în închisoare i-au oferit destul tim p pentru a reflecta la sistem ul politic care-1 adusese acolo şi la adevărata natură a răului pe care acesta îl reprezenta. în eseul său „Puterea celor care nu deţin puterea***, publicat la începutul anilor ’80, înainte ca revoluţiile dem ocratice din Europa de Est să fie o sclipire în ochii lui G orbaciov, Havel ne spune urm ătoarea poveste a unui negustor de zarzavaturi: R esponsabilul unui aprozar îşi pune în vitrină, printre m orcovi şi ceapă, lozinca: „Proletari din toată lum ea, uniţi-vă!“ De ce face acest lucru? Ce încearcă el să com unice lum ii? Este el într-adevăr entuziasm at de ideea unităţii m uncitorilor din lum ea întreagă? Este oare entuziasm ul său atât de m are încât el sim te un impuls irezistibil de a aduce la cunoştinţa publicului idealurile sale? A stat el vreo clipă să se gândească cum s-ar putea petrece această unificare şi ce ar putea să însem ne?... Evident, negustorului îi este indiferent conţinutul sem antic al lozincii expuse; el nu pune lozinca în vitrină din vreo dorinţă personală de a com unica publicului idealul exprim at. A ceasta nu înseam nă, bineînţeles, că acţiunea sa nu are nici un motiv sau sem nificaţie, sau că lozinca nu spune nim ic nim ănui. Lozinca este un sem n şi în calitatea aceasta conţine un mesaj sublim inal, dar foarte precis. Verbal, s-ar putea exprim a astfel: „Eu, negustorul cutare, trăiesc aici şi ştiu ce trebuie să fac. M ă com port cum mi se cere. Se poate avea încredere în m ine şi sunt mai presus de orice reproş. Sunt obedient şi de aceea am dreptul să fiu lăsat în pace." A cest * *

148

Sau “Puterea celor fără de putere”. în original “Power of the Powerless” (engl.) (n.t.)

mesaj are, desigur, un destinatar: este adresat celor de sus, superiorilor negustorului şi în acelaşi tim p este un scut care-1 apără pe acesta îm potriva potenţialilor inform atori. A şa că adevăratul înţeles al lozincii este puternic înrădăcinat în existenţa negustorului. Reflectă interesele sale vitale. D ar care sunt aceste interese vitale? Să fim atenţi: dacă negustorului i s-ar fi indicat să pună lozinca, „M i-e frică şi de aceea m ă supun orbeşte", lui nu i-ar mai fi fost la fel de indiferent conţinutul sem antic, deşi fraza ar fi reflectat adevărul. N e g u s to r u lu i i- a r f i j e n ă ş i r u ş in e să p u n ă în v itr in ă o a s e m e n e a d e c la r a ţie fă r ă e c h iv o c a p r o p r ie i d e g r a d ă r i ş i e s te n o r m a l s ă f i e a ş a , p e n tr u c ă e s te o f i i n ţ ă o m e n e a s c ă ş i a r e s e n t im e n tu l p r o p r ie i d e m n ită ţi. Pentru a scăpa de această com plicaţie, expresia loialităţii sale trebuie să

ia form a unui sem n care, cel puţin la suprafaţa lui textuală, să indice o anum ită convingere dezinteresată. T rebuie să-i poată perm ite negustorului să spună: „Ce-i rău în unitatea m uncitorilor din toată lum ea?" A stfel, sem nul îl ajută să-şi ascundă faţă de sine însuşi jo sn icia pe care se bazează propria obedienţă, ascunzând în acelaşi tim p josnicia pe care se bazează puterea. Le ascunde în spatele faţadei a ceva înalt. Şi acel ceva este id e o lo g ia . 10 C itind acest pasaj suntem izbiţi imediat de felul în care H avel foloseşte cuvântul „dem nitate". H avel îl descrie pe negustorul de zarzavaturi ca pe un om obişnuit, fără o educaţie sau statură deosebită, căruia, cu toate acestea, i-ar fi ruşine să expună un sem n pe care să se scrie „M i-e frică". Care este natura acestei dem nităţi, care este sursa inhibiţiei lui? H avel face observaţia că un asem enea sem n ar fi o declaraţie mai onestă decât afişarea lozincii com uniste. In plus, în C ehoslovacia com unistă toată lum ea putea să înţeleagă că erai obligat să faci lucruri pe care nu doreai să le faci, din frică. Frica în sine, instinctul de conservare, este un instinct natural nutrit de toţi oam enii: De ce să nu adm item atunci că dacă eşti om frica este firească? M otivul, în cele din urm ă, are de a face cu faptul că negustorul de zarzavaturi crede că el are o anum ită v a lo a r e . A ceastă valoare este legată de convingerea că el este ceva mai m ult decât un biet anim al fricos care poate fi m anipulai datorită spaim elor şi nevoilor lui. El crede despre sine, chiar dacă nu-şi poate exprim a clar această convingere, că este un agent m oral capabil de opţiune, care poate să reziste instinctelor sale naturale de dragul unui principiu. D esigur, după cum subliniază H avel, negustorul de zarzavaturi poate să oco ­ lească dezbaterea aceasta pe plan interior prin sim pla afişare a unei înălţătoare lozinci com uniste şi să se păcălească singur că este un om principial şi nu o fiinţă abjectă roasă de frică. într-un fel, situaţia sa este sim ilară cu cea a lui L eontius din relatarea lui Socrate, care nu rezistă dorinţei de a privi cadavrele. A tât negustorul de zarzavaturi cât şi L eontius considerau că aveau o anum ită valoare legată de capacitatea lor de opţiune, că ei erau „mai buni" decât spaim ele şi dorinţele lor fireşti. A m ândoi au fost, în cele din urm ă, învinşi de spaim ă sau dorinţă. Singura 149

diferenţă era că Leontius şi-a recunoscut slăbiciunea şi s-a sim ţit vinovat pentru aceasta, în vrem e ce negustorul de zarzavaturi nu a reuşit să se confrunte cu propria degradare pentru că ideologia i-a oferit o scuză convenabilă. Cele povestite de H avel ne învaţă două lucruri: mai întâi, că sentim entul de dem nitate sau valoare personală care stă la baza thym os-ului este legat de concepţia om ului că el este într-un fel un agent m oral capabil de o veritabilă opţiune şi, în al doilea rând, că această viziune asupra propriei persoane este o caracteristică înnăscută a tuturor fiinţelor om eneşti, fie că este vorba de m ari cuceritori sau um ili negustori de zarzavaturi. D upă cum se exprim ă Havel: Ţ e lu rile e s e n ţia le a le v ie ţii s u n t p re z e n te în m o d fire s c în fie c a re p e rso a n ă . In fie c a re e x is tă o a s p ira ţie p e n tru d e m n ita te a le g itim ă a u m a n ită ţii, p e n tru in te g rita te m o ra lă , p e n tru lib e ra e x p rim a re a fiin ţei şi un se n tim e n t al tra n s c e n d e rii lu m ii sim p le i e x is te n ţe .

Pe de altă parte, H avel face observaţia că „fiecare persoană este capabilă, într-o m ăsură mai m are sau mai mică, să se îm pace cu ideea de a trăi în m inciună. “ Principala învinuire pe care o aduce el statului com unist posttotalitar gravitează în ju ru l prejudiciilor pe care le-a provocat com unism ul caracterului m oral al o a­ m enilor, credinţei lor în propria capacitate de a acţiona ca agenţi m orali - lipsa sentim entului dem nităţii negustorului de zarzavaturi atunci când consim te să ex ­ pună lozinca „Proletari din întreaga lum e, uniţi-vă!“ D em nitatea şi opusul ei, um ilinţa, sunt cuvintele cel mai des folosite de H avel atunci când descrie viaţa în C ehoslovacia com unistă.12 Com unism ul i-a um ilit pe oam enii obişnuiţi silindu-i să facă nenum ărate com prom isuri m orale m ărunte şi uneori nu atât de m ărunte în detrim entul a ceea ce aveau ei mai bun în natura lor. A ceste com prom isuri au luat form a punerii unei lozinci în vitrină, sau a sem nării unui denunţ îm potriva unui coleg care făcea ceva ce nu era pe placul statului, sau pur şi sim plu a tăcerii când acel coleg era persecutat pe nedrept. Statele posttotalitare vlăguite din epoca lui Brejnev încercau să-i facă pe toţi com plici m orali nu prin teroare, ci, ca o ironie, încercând să-i adem enească cu roadele culturii m odem e de consum . A cestea nu erau fleacurile de m are efect care hrăneau lăcom ia bancherului am erican în anii ’80, ci lucruri m ărunte ca un frigider, un apartam ent mai m are sau o vacanţă în B ulgaria care căpătau dim ensiuni im presionante pentru oam enii cu m ijloace m a­ teriale m odeste. C om unism ul a reuşit m ult mai radical decât liberalism ul „burghez" să întărească partea doritoare a sufletului în detrim entul celei thym otice. A cuzaţia pe care o aduce H avel com unism ului nu se datorează deloc faptului că acesta nu şi-a ţinut prom isiunea de a realiza bunăstarea m aterială prin eficienţa industriei, sau pentru că a înşelat speranţele clasei m uncitoare şi ale săracilor într-o viaţă mai bună; dim potrivă, acesta le oferea printr-un fel de pact cu diavolul, cerându-le să-şi com prom ită valoarea m orală în schim b. Şi făcând acest pact, victim ele sistem ului 150

au devenit continuatorii lui, în tim p ce sistem ul însuşi a început să aibă o existenţă proprie, independent de dorinţa cuiva de a participa la acesta. D esigur, ceea ce H avel id en tifică drept „refuzul g en eral al o am en ilo r o rie n ­ taţi spre consum de a sa crifica nişte certitudini m ateriale de dragul propriei integrităţi m orale şi spirituale*' este dep arte de a fi un fen o m en care ca ra c ­ terizează num ai so c ietăţile co m u n iste. în O ccident, co n su m ism u l îi îm p in g e pe o am eni la com prom isuri ziln ice cu ei înşişi şi ei se m int sin g u ri nu în n um ele so cialism ului, ci al u n o r idei precum „realizarea** sau „ev o lu ţia individuală**. Şi to tu şi, există o d iferen ţă fo arte im portantă: în so c ietăţile co m u n iste, era g reu să ai o viaţă norm ală şi aproape im posibil una de „succes**, fără a-ţi reprim a thym os-u\ într-o m ăsură m ai m are sau m ai m ică. N u p u teai să fii un sim plu tâm plar, elec tricia n sau d o cto r fără să „fii pe linie** în tr-u n fel sau altu l, la fel ca n egustorul de la ap ro zar şi, în m od sigur, nu puteai d ev en i un scriito r, p ro feso r sau ziarist fără să te fi im p licat destul de m ult în în şe lă to ria sistem u lu i. D acă voiai să fii p rofund onest şi să-ţi p ăstrezi sentim en tu l p ro p riei d em n ităţi, nu ex ista decât o sin g u ră altern ativ ă (presupunând că nu făceai p arte din cercul din ce în ce m ai m ic al c e lo r care încă m ai cred eau sin c er în id eo lo g ia m arxistleninistă). A ceasta în sem n a să te retragi total din sistem şi să d ev ii, ca V ladim ir B ukovski, A ndrei Z ah aro v , A lex a n d r S o ljen iţîn sau ca H avel însuşi, d izident an g ajat. D ar aceasta în sem n a să ren u n ţi total la partea d o rito are şi să schim bi sim p lele g ratificaţii m a teriale precum o slu jb ă p erm an en tă şi un ap artam en t, pen tru o existenţă ascetică în înch iso are, în tr-o clin ică de boli m intale, sau în exil. P entru m area m asă a o am en ilo r ale că ro r laturi th y m o tice nu erau atât de d ezv oltate, viaţa n o rm ală în sem n a acceptarea m ăruntei deg rad ări m o rale de fiecare zi. în cele povestite de Platon despre L eontius şi de H avel despre negustorul de zarzavaturi - la începutul şi la sfârşitul tradiţiei occidentale a filozofiei politice, ca să spunem aşa - vedem o form ă um ilă de thym os apărând ca un factor central în viaţa politică. Thymos-\x\ pare să fie legat într-un fel de o bună ordine politică, pentru că el este sursa curajului, a civism ului şi a unui anum it refuz de a face com prom isuri. D upă părerea acestor scriitori o ordine politică bună trebuie să fie ceva mai m ult decât un pact de neagresiune; trebuie să satisfacă, de asem enea, şi dorinţa în d rep ­ tăţită a om ului de recunoaştere a dem nităţii şi valorii sale. D ar thym os-u\ şi dorinţa de recunoaştere sunt nişte fenom ene m ult mai cu p rin ­ zătoare decât ar putea s-o sugereze aceste două exem ple. Procesul de evaluare şi autoevaluare s-a extins în m ulte aspecte ale vieţii de fiecare zi pe care noi de obicei le considerăm econom ice: om ul este într-adevăr „fiara cu obrajii rumeni**.

151

'

16 Fiara cu obrajii rumeni Şi totuşi, dacă este voia D om nului ca a cest război să continue până când bogăţia a cum ulată p rin truda nerăsplătită de două su te cincizeci de ani a sclavului se va iro si şi p â n ă când fie c a re p ică tu ră d e sâ n g e p e care biciul a fă c u t-o să curgă va f i p lă tită cu alta ce va curge p e tăişul spadei, vom sp u n e din nou, ca acum trei sute de ani, „ Judecăţile D om n u lu i sunt toate adevărate ş i d r e p te “. A b ra h a m L in c o ln , C e l d e-al doilea discu rs inaugural, m artie I S 6 5 ]

Thym os-n\, după cum reiese din R epublica sau din povestea lui Havel despre negustorul de zarzavaturi, este un fel de sim ţ înnăscut al om ului pentru dreptate, constituind baza psihologică a unor nobile virtuţi precum altruism ul, idealism ul, m oralitatea, sacrificiul de sine, curajul, principialitatea, Thym os-u\ oferă un suport em oţional atotputernic procesului de evaluare şi perm ite fiinţelor om eneşti să-şi învingă cele mai puternice instincte naturale de dragul a ceea ce li se pare că este bun sau drept. O am enii se evaluează în primul rând pe ei înşişi şi sunt indignaţi atunci când sunt ei înşişi nedreptăţiţi. D ar ei sunt, de asem enea, capabili să acorde valoare şi altora şi să se revolte pentru alţii. A ceasta se întâm plă de obicei când un individ aparţine unei clase care se consideră tratată injust, de exem plu, o fem inistă în num ele tuturor fem eilor, sau un naţionalist în num ele grupului său etnic. Indignarea sim ţită faţă de nedreptatea îm potriva propriei persoane se extinde atunci la întreaga clasă în ansam blul ei, generând sentim ente de solidaritate. E xistă de asem enea cazuri când cineva poate să fie indignat în num ele unei clase căreia nu-i aparţine. D reapta m ânie a aboliţioniştilor radicali albi înainte de Războiul de secesiune din A m erica sau indignarea pe care oam enii din lum ea întreagă au sim ţit-o îm potriva sistem ului de apartheid din A frica de Sud, sunt am ândouă m anifestări ale thym os-ului. Indignarea apare în aceste cazuri pentru că victim a rasism ului nu este tratată cu respectul pe care persoana indignată consideră că aceasta o m erită în calitate de fiinţă om enească, pentru că victim a rasism ului nu este recunoscută. D orinţa de recunoaştere născută din thym os este un fenom en profund paradoxal pentru că acesta din urm ă este baza psihologică a onestităţii şi altruism ului, fiind în acelaşi tim p strâns legat de egoism . Eul thym otic cere recunoaşterea propriului sim ţ al valorii lucrurilor, atât în ceea ce-1 priveşte, cât şi pentru alţi oam eni. D orinţa de recunoaştere răm âne o form ă a afirm ării de sine, o proiecţie a propriilor valori în lum ea exterioară, dând naştere unor sentim ente de m ânie când aceste valori nu sunt recunoscute de alţi oam eni. N u există nici o garanţie că sim ţul dreptăţii eului 153

thym otic va corespunde cu cel al altor euri. Ceea ce este ju st pentru un activist antiapartheid, de exem plu, nu este deloc aşa pentru un afrikaander susţinător al apartheidului, ei evaluând diferit dem nitatea persoanelor de culoare. De fapt, având în vedere că eul thym otic de obicei începe prin a se evalua pe el însuşi, este foarte probabil ca acesta să se supraevalueze: căci aşa cum spune Locke, nici un om nu este un bun judecător în propriul lui caz. C aracterul de autoafirm are al thymos-vAm conduce la obişnuita confuzie între thym os şi dorinţă. De fapt, autoafirm area care îşi are originea în thym os şi egoism ul dorinţei sunt fenom ene foarte distincte.2 Să luăm exem plul unei dispute asupra salariilor între conducerea şi sindicatul unei fabrici de autom obile. M ajoritatea politologilor contem porani, urm ând psihologia hobbesiană care reduce voinţa doar la dorinţă şi raţiune, va interpreta asem enea dispute drept conflicte între „grupuri de interese**, adică între dorinţa conducerii şi dorinţa m uncitorilor de a avea o bucată mai m are din prăjitura econom ică. R aţiunea, ar afirm a unul dintre aceşti politologi, determ ină fiecare parte să urm eze o strategie de negociere care să m axim izeze beneficiile econom ice ce-i revin sau, în cazul unei greve, să reducă la m inim um costurile, până când puterea relativă a fiecăreia duce la un rezultat de com prom is. D ar de fapt este o gravă sim plificare a procesului psihologic care are loc pe plan interior de am bele părţi. M uncitorul aflat în grevă nu poartă o pancartă pe care scrie „Sunt lacom şi vreau să storc cât m ai m ulţi bani posibil d e la conducerea fabricii**, după cum nici negustorul de zarzavaturi din povestea lui Havel nu ar fi pus în vitrină un anunţ de felul „M i-e frică.** M ai degrabă, ceea ce gândeşte şi îşi spune grevistul în sinea lui sunt urm ătoarele: „Sunt un m uncitor bun şi valorez mai m ult pentru patronul m eu decât salariul m eu actual. într-adevăr, ţinând cont de profiturile pe care le-am adus com paniei şi de salariile plătite pentru o m uncă com parabilă în cadrul altor ram uri, prim esc un salariu nedrept de mic; într-adevăr, sunt...** punct în care m uncitorul va recurge la o m etaforă biologică a cărei sem nificaţie este că dem nitatea lui um ană este violată. M uncitorul, exact ca şi negustorul de zarzavaturi, consideră că are o anum ită valoare. El solicită un salariu m ai m are pentru că, desigur, trebuie să plătească din el ratele pentru casă şi să cum pere hrană pentru copiii lui, dar şi pentru că doreşte să-l vadă ca pe un sem n de apreciere a valorii sale. S upărarea care apare în cadrul disputelor salariale rareori are legătură cu nivelul absolut de salarizare, ci mai curând, se datorează faptului că oferta salarială a conducerii nu „recunoaşte** în m od adecvat dem nitatea m uncitorului. Şi aceasta explică de ce greviştii sunt m ult mai înfuriaţi de spărgătorii de grevă decât de conducerea cu care se află în dispută. C hiar dacă spărgătorul de grevă nu este decât o unealtă a acestei conduceri, el este considerat drept un personaj abject al cărui sim ţ al dem nităţii a fost învins de dorinţa lui de câştig econom ic im ediat. Spre deosebire de ceilalţi grevişti, dorinţa spărgătorului de grevă a fost m ai puternică decât thym os-ui său. 154

înţelegem im ediat interesul econom ic personal, dar de obicei ignorăm felul în care el este intim legat de autoafirm area thym otică. Salariile mai mari satisfac a tâ t dorinţa pentru lucruri m ateriale a părţii doritoare a sufletului cât şi dorinţa de recunoaştere a părţii sale thym otice. în viaţa politică, cererile econom ice sunt foarte rar prezentate ca sim ple pretenţii la mai m ult; ele sunt de obicei form ulate în term eni de „echitate econom ică". A îm brăca o cerere econom ică în haina unei revendicări în num ele dreptăţii faţă de propria persoană se poate face ca un act de cinism pur şi sim plu, dar cel m ai adesea aceasta reflectă adevărata forţă a m âniei thym otice a oam enilor care cred, m ai m ult sau mai puţin conştient, că de fapt în disputele asupra banilor este în jo c exact dem nitatea lor. A cest fapt a fost perfect înţeles de părintele econom iei politice, A dam Sm ith. în Teoria despre sim ţăm intele m orale, Sm ith susţine că m otivul pentru care oam enii caută bogăţia şi evită sărăcia are foarte puţin de a face cu necesitatea fizică. A ceasta pentru că „salariul celui mai umil lucrător" poate satisface necesităţile fireşti, precum „hrana şi îm brăcăm intea, confortul unei case şi al unei fam ilii", o m are parte chiar din venitul oam enilor săraci fiind cheltuit pe lucruri care, la drept vorbind, sunt „lucruri m ărunte de utilitate practică care pot fi considerate un exces". A tunci, de ce caută oam enii să-şi „îm bunătăţească co n ­ diţia" căutând truda şi agitaţia vieţii econom ice? Răspunsul este urm ătorul: A fi lu at în s e a m ă , a te b u c u ra d e a te n ţie , a fi o b s e rv a t c u s im p a tie , cu s a tis fa c ţie şi a p ro b a re s u n t to a te a v a n ta je le pe c a re n e p u te m p ro p u n e să le o b ţin e m p rin a c e a s ta . Satisfacerea vanităţii ş i nu p lă c e re a sa u confortul ne in te re s e a z ă p e n o i. D a r a c e a s tă v a n ita te s e în te m e ia z ă în to td e a u n a pe c o n ­ v in g e re a c ă su n te m o b ie c tu l a te n ţie i şi a p ro b ă rii. B o g a tu l se fă le şte cu b o g ă ţiile s a le , d e o a re c e s im te că e le , fire ş te , a tra g a te n ţia lu m ii a su p ra sa şi c ă o a m e n ii s u n t d is p u ş i să -l u rm e z e în to a te p lă c u te le s e n tim e n te p e c a re i le tre z e s c a v a n ta je le s itu a ţie i lu i... S ă ra c u l, d im p o triv ă , s e ruşinează c u să ră c ia sa. E l sim te fie c ă a c e a s ta îl s c o a te d in ra z a v iz u a lă a o a m e n ilo r, s a u , d a c ă îl o b s e rv ă c â t d e c â t, e i a u p re a p u ţin ă c o m p a s iu n e p e n tru n e fe ric ire a şi a m ă ră c iu n e a care-1 fa c s ă su fe re ...

E xistă un nivel de sărăcie în care activitatea econom ică este susţinută doar atât cât să satisfacă nevoile prim are, ca în cazul Sahelului african devastat de secetă în tim pul anilor ’80. D ar în m ajoritatea celorlalte regiuni ale lum ii, sărăcia şi lipsurile sunt nişte concepte m ai degrabă relative decât absolute, provenind din rolul pe care îl jo a că banii ca sim bol al valorii.4 „L im ita de sărăcie" oficială în Statele U nite reprezintă un nivel de viaţă m ult superior traiului oam enilor înstăriţi din anum ite ţări ale Lum ii a treia. C eea ce nu înseam nă că oam enii săraci din Statele U nite sunt mai m ulţum iţi decât oam enii înstăriţi din A frica sau A sia de Sud, şi aceasta, pentru că sentim entul propriei lor valori este lezat m ult mai frecvent decât în cazul celorlalţi. R em arca lui L ocke că un rege din A m erica „se hrăneşte, locuieşte şi se 155

îm bracă mai prost decât un lucrător angajat cu ziua în A nglia" nu ţine cont de thym os şi astfel pierde esenţialul. R egele din A m erica are un sentim ent al dem nităţii care îi lipseşte total lucrătorului angajat cu ziua din A nglia, o dem nitate născută din libertate, independenţă econom ică şi din respectul şi recunoaşterea pe care le prim eşte de la com unitatea din care face parte. L ucrătorul angajat cu ziua se poate hrăni mai bine, dar este dependent de un patron pentru care el este practic invizibil ca fiinţă om enească. N eînţelegerea com ponentei thym otice în cadrul a ceea ce este considerată în m od norm al drept m otivare econom ică duce la uriaşe greşeli de interpretare a politicii şi a schim bărilor istorice. De exem plu, se obişnuieşte să se afirm e că revoluţiile au drept cauze sărăcia şi lipsurile, sau se crede că potenţialul revoluţionar este cu atât mai accentuat cu cât sărăcia şi lipsurile sunt mai m ari. Faim osul studiu dedicat de T ocqueville R evoluţiei franceze, arată totuşi, că s-a întâm plat exact invers: în cei treizeci sau patruzeci de ani anteriori revoluţiei, Franţa a trecut printr-o perioadă de creştere econom ică fără precedent, com binată cu o serie de reform e de liberalizare bine intenţionate, dar prost concepute de către m onarhia franceză. Ţ ărănim ea franceză era m ult mai prosperă şi mai independentă în ajunul revoluţiei decât om oloagele ei din Silezia sau Prusia de Est, la fel era şi clasa de m ijloc. T otuşi, ele au devenit com bustibilul revoluţiei pentru că liberalizarea politică care a avut loc spre sfârşitul secolului al X V III-lea i-a făcut să-şi sim tă privaţiunile relative m ult mai acut şi să-şi exprim e indignarea faţă de această situaţie.5 în lumea contem porană, num ai ţările cele mai sărace şi cele mai bogate au tendinţa să răm ână stabile. Cele care îşi m odernizează econom ia sunt de obicei mai puţin stabile din punct de vedere politic pentru că prosperitatea în sine duce la creşterea aşteptărilor şi pretenţiilor. O am enii îşi com pară situaţia nu cu cea a societăţilor tradiţionale ci cu cea a ţărilor bogate şi drept urm are sunt indignaţi. Ceea ce înţelegem în m od obişnuit prin „revoluţia pretenţiilor crescânde" este un fenom en tot atât de thym otic pe cât este şi unul născut din dorinţă.6 Sunt şi alte cazuri în care thym os-u\ a fost confundat cu dorinţa. Istoricii care încearcă să explice Războiul de secesiune am erican trebuie să prezinte m otivele pentru care am ericanii au fost de acord să îndure suferinţa îngrozitoare provocată de un război care a ucis 600.000 de oam eni dintr-o populaţie de 31 de m ilioane, aproape 2% din total. M ai m ulţi istorici ai secolului al X X -lea, care subliniau factorii econom ici, au încercat să interpreteze războiul ca o luptă între Nordul capitalist, pe cale de industrializare şi Sudul tradiţional al m arilor plantatori. D ar acest fel de explicaţii nu sunt satisfăcătoare. Războiul a fost iniţial purtat sub stindardul unor ţeluri în general noneconom ice - din partea N ordului, păstrarea U niunii, iar din partea Sudului, păstrarea „instituţiei lor particulare" şi a stilului de viaţă pe care îl reprezenta. D ar mai exista şi o altă problem ă, pe care A braham Lincoln, mai înţelept decât m ulţi dintre interpreţii săi de m ai târziu, a indicat-o când a spus că „toată lum ea ştia" că sclavia era „într-un fel" cauza conflictului. M ulţi 156

dintre nordişti erau, desigur, îm potriva em ancipării şi sperau să încheie repede războiul prin com prom is. D ar hotărârea lui Lincoln de a duce războiul până la capăt, evidentă din neînduplecatul său avertism ent că era pregătit să continue războiul chiar dacă acesta ar fi irosit roadele „trudei nerăsplătite de două sute cincizeci de ani a sclavului" era, econom ic vorbind, de neînţeles. A sem enea replici nu au sens decât pentru partea thym otică a sufletului.7 E xistă o m ulţim e de exem ple ale funcţionării dorinţei de recunoaştere în politica am ericană contem porană. A vortul, de exem plu, a fost şi este unul dintre punctele cele m ai nevralgice ale program ului social am erican din ultim a generaţie şi totuşi este o problem ă aproape lipsită de vreun conţinut econom ic.8 D ezbaterea problem ei avortului se concentrează pe un conflict între drepturile fătului şi cele ale fem eilor, dar de fapt, reflectă un dezacord mai profund între dem nitatea relativă a fam iliei tradiţionale şi rolul fem eii în cadrul acesteia pe de o parte, şi dem nitatea fem eii independente, care îşi câştigă existenţa prin m uncă, pe de altă parte. Părţile im plicate în această dezbatere sunt indignate fie din cauza fetuşilor avortaţi, fie din cauza fem eilor care m or în urm a unor intervenţii făcute de persoane incom petente, dar ele îşi exprim ă şi indignarea personală: m am a din fam ilia tradiţională pentru că ea consideră că avortul degradează într-un fel respectul datorat m aternităţii, iar fem eia care m unceşte să-şi construiască o carieră pentru că absenţa dreptului de a avorta atentează la dem nitatea ei ca egal al bărbatului. U m ilinţa cauzată de rasism în A m erica zilelor noastre nu înseam nă num ai privaţiunile fizice datorate sărăciei în rândul populaţiei de culoare: frustrarea vine m ai ales din faptul că în ochii m ultor albi, un negru este (folosind cuvintele lui Ralph E llison) „un om invizibil" care nu este efectiv urât, ci nevăzut ca sem en. Practic toate program ele de libertăţi şi drepturi civile, chiar dacă au şi anum ite com ponente econom ice, sunt în esenţa lor controverse thym otice în cadrul luptei pentru recunoaştere din concepţiile rivale asupra dreptăţii şi dem nităţii um ane. E xistă un aspect thym otic în m ulte alte activităţi care sunt văzute de obicei ca exem ple ale dorinţei naturale. D e exem plu, cucerirea sexuală nu este de obicei doar o problem ă de satisfacţie fizică - pentru care nu este nevoie întotdeauna de un partener - ci reflectă, în plus, nevoia de a se vedea dorit, deci „recunoscut" de partener sau parteneră. Eul care este recunoscut nu este neapărat stăpânul aristocrat descris de H egel, sau eul m oral al negustorului de zarzavaturi din povestea lui H avel. D ar cele mai profunde form e de dragoste erotică im plică o aspiraţie de recunoaştere din partea partenerului a ceva ce înseam nă mai m ult decât fizicul persoanei, o dorinţă intensă pentru ceva echivalent cu recunoaşterea valorii persoanei. A ceste exem ple de thym os nu sunt date pentru a dem onstra că întreaga activitate econom ică, toată dragostea erotică şi toată politica s-ar putea reduce la dorinţa de recunoaştere. R aţiunea şi dorinţa răm ân părţi ale sufletului dinstincte faţă de thym os. într-adevăr, în m ulte privinţe ele constituie părţile dom inante ale sufletului om ului liberal m odem . Fiinţele om eneşti râvnesc să aibă bani pentru că doresc 157

lucruri, nu doar recunoaştere şi o dată cu eliberarea dorinţei om eneşti de acaparare care a avut loc la începutul tim purilor m oderne, creşterea num ărului şi varietăţii dorinţelor pentru bunuri m ateriale a depăşit orice închipuire. De asem enea, oam enii sunt preocupaţi de sex pentru că - ei bine, le provoacă plăcere. Am subliniat dim ensiunile thym otice ale lăcom iei şi plăcerii fizice pentru că prim atul dorinţei şi raţiunii în vrem urile m oderne are tendinţa să pună în umbră rolul pe care thym os-ul şi recunoaşterea o joacă în viaţa de fiecare zi. A desea thym os-u\ se m anifestă ca un aliat al dorinţei - ca în cazul m uncitorului care cere „echitate econom ică" - şi se confundă astfel uşor cu dorinţa. D orinţa de recunoaştere a ju cat de asem enea un rol hotărâtor în declanşarea cutrem urului anticom unist din U niunea Sovietică, Europa de E st şi China. Sigur că mulţi est-europeni voiau sfârşitul com unism ului din m otive prea puţin elevate, econom ice, adică, pentru că sperau că acest lucru avea să ducă la un nivel de trai ca cel din G erm ania de V est. Im pulsul fundam ental care a stat la baza reform elor întreprinse în U niunea Sovietică şi C hina a fost într-un anum it sens unul econom ic, pe care l-am identificat noi ca fiind incapacitatea econom iilor planificate centralizat de a face faţă cerinţelor societăţii „postindustriale". D ar dorinţa de prosperitate a fost însoţită de revendicarea drepturilor dem ocratice şi participării politice ca scopuri în sine, cu alte cuvinte, a unui sistem care punea în practică recunoaşterea pe o bază universală şi de practică curentă. Puciştii din august 1991 s-au înşelat crezând că ruşii îşi vo r „da libertatea pe o bucată de cârnat“ , după cum spunea unul dintre apărătorii parlam entului rus. N u putem înţelege în întregim e fenom enul revoluţionar dacă nu ştim să ap re­ ciem rolul m âniei thym otice şi al pretenţiei la recunoaştere care au însoţit criza econom ică a com unism ului. O trăsătură curioasă a situaţiilor revoluţionare este că evenim entele care-i fac pe oam eni să-şi asum e riscurile cele mai mari şi care duc la prăbuşirea guvernelor sunt foarte rar cele m ajore, pe care m ai târziu istoricii le descriu drept cauze fundam entale, ci m ai degrabă unele m inore şi aparent acciden­ tale. D e exem plu, gruparea de opoziţie Forum ul Civic din C ehoslovacia s-a născut ca urm are a indignării populaţiei faţă de arestarea lui H avel, petrecută în ciuda prom isiunilor de liberalizare pe care le făcuse regim ul com unist al lui Jakes. M ari mase de oam eni au început să se adune pe străzile din Praga în noiem brie 1989, la început din cauza unor zvonuri - care ulterior s-au dovedit false - că un student ar fi fost ucis de forţele de securitate. în Rom ânia, lanţul de evenim ente care a dus la căderea regim ului C eauşescu în decem brie 1989 a început cu protestele din oraşul Tim işoara ca urm are a arestării unui cleric de naţionalitate m aghiară, Părintele T okes, care m ilitase activ pentru drepturile com unităţii m aghiare.9 în Polonia, ostilitatea faţă de sovietici şi aliaţii lor, com uniştii polonezi, era întreţinută de zeci de ani de refuzul M oscovei de a se recunoaşte răspunzătoare de uciderea de către N K D V -ul sovietic a ofiţerilor polonezi în pădurea K atyn în 1940. U nul dintre prim ele acte întreprinse de Solidaritatea atunci când a intrat în guvern, după acordul 158

la m asa rotundă din prim ăvara lui 1989, a fost acela de a cere sovieticilor explicaţii com plete asupra crim elor de la K atyn. Un proces asem ănător se desfăşura chiar în U niunea Sovietică, unde m ulţi dintre supravieţuitorii perioadei staliniste cereau tragerea la răspundere a celor care com iseseră crim ele şi reabilitarea victim elor. P erestroika şi reform a politică nu pot fi înţelese separat de dorinţa de a spune pur şi sim plu adevărul despre trecut şi a restabili dem nitatea celor ce au dispărut fără glas în G ulag. Furia care a dat la o parte num eroşi activişti de partid locali în 1990 şi 1991 a apărut nu num ai din nem ulţum irile cauzate de sistem ul econom ic, ci şi din cauza unor problem e de corupţie personală ş] aroganţă, cum a fost cazul prim ului secretar de partid din V olgograd care a fost dat afară cu m are scandal fiindcă s-a folosit de fondurile partidului pentru a-şi cum păra un Volvo. Regim ul H onecker din G erm ania de Est a prim it o serie de lovituri decisive pentru prăbuşirea sa prin evenim entele din 1989: o criză a refugiaţilor, în care sute de mii au fugit în G erm ania de Vest, pierderea sprijinului sovietic şi în final, dărâm area Zidului Berlinului. N ici m ăcar în acest m om ent nu era încă sigur dacă socialism ul m urise în G erm ania de Est; ceea ce a înlăturat Partidul U nităţii S oci­ aliste de la putere şi i-a discreditat pe noii conducători K renz şi M odrow au fost dezvăluirile despre opulenţa reşedinţei personale a lui H onecker din suburbia W andlitz.10 A cum , la drept vorbind, furia im ensă provocată de aceste dezvăluiri a fost într-un fel iraţională. E xistau foarte m ulte m otive de nem ulţum ire îm potriva regim ului com unist din G erm ania de Est, în prim ul rând cele legate de lipsa de libertate politică şi nivelul scăzut de trai în com paraţie cu cel din G erm ania de Vest. C ât despre H onecker, el nu trăia într-o versiune m odernă a V ersailles-ului; reşedinţa lui nu era diferită de cea a unui cetăţean înstărit din H am burg sau din Brem en. D ar vechile şi bine-cunoscutele acuzaţii aduse com unism ului în G erm ania de E st nu i-au făcut pe est-germ anii m ijlocii să sim tă o m ânie thym otică atât de m are ca cea trezită de vederea reşedinţei lui H onecker pe ecranele televizoarelor lor. Pentru că im ensa ipocrizie pe care aceste im agini o revelau, venind din partea unui regim explicit dedicat egalităţii, jignea profund sentim entul de dreptate al oam enilor şi era suficient a-i face să iasă pe străzi pentru a cere să se pună capăt odată pentru totdeauna puterii partidului com unist. în final, să relatăm cazul Chinei. R eform a econom ică a lui D eng X iaoping a creat un nou orizont de posibilităţi econom ice pentru generaţia tinerilor chinezi care au atins vârsta m ajoratului în anii ’80, şi puteau să intre în afaceri, să citească presă străină şi să studieze în Statele U nite sau în alte ţări occidentale pentru prim a oară de la revoluţie. Studenţii crescuţi în acest clim at de libertate econom ică aveau nem ulţum iri de ordin econom ic, bineînţeles, mai ales în privinţa creşterii inflaţiei de la sfârşitul anilor ’80 care dim inua constant puterea de cum părare a m ajorităţii locuitorilor oraşelor. D ar China de după reform ă era o ţară mai dinam ică, având o arie m ult mai vastă de posibilităţi decât pe vrem ea lui M ao, mai ales pentru copiii privilegiaţi ai elitei care frecventau universităţile din B eijing, X ian, C anton şi

B' ;
M U i\i^iFA l59

MIHAIL SADOVEANU ------ ^ U O U R p . - « f y f

Shanghai. Şi totuşi, exact aceşti studenţi au fost cei care au ieşit în stradă pentru o mai m are dem ocraţie, mai întâi în 1986 şi din nou în prim ăvara lui 1989 la com em orarea m orţii lui Hu Yaobang. Pe m ăsură ce protestele continuau, ei au început să se înfurie tot mai m ult din cauza faptului că glasul lor nu se făcea auzit şi pentru că partidul şi guvernul nu erau în stare să-i recunoască pe ei şi justeţea revendicărilor lor. Ei doreau ca D eng X iaoping, Zhao Z yang sau altcineva din fruntea conducerii chineze să se întâlnească cu ei personal şi au cerut ca, pe viitor, participarea lor să fie instituţionalizată. Nu era clar dacă toţi doreau ca această instituţionalizare să ia form a unei dem ocraţii reprezentative în final, dar reven­ dicarea lor fundam entală era să fie luaţi în serios, să fie consideraţi nişte adulţi ale căror opinii aveau dreptul la un anum it grad de respect şi deferenţă. T oate aceste exem ple luate din lum ea com unistă ilustrează într-un fel sau altul form ele sub care acţionează dorinţa de recunoaştere. A tât reform a cât şi revoluţia au fost declanşate pentru a realiza un sistem politic care să instituţionalizeze recunoaşterea universală. M ai m ult chiar, m ânia thym otică a ju cat un puternic rol de catalizator în desfăşurarea evenim entelor revoluţionare. O am enii nu au ieşit pe străzile din Leipzig, Praga, Tim işoara, Beijing sau M oscova ca să ceară guvernului să le dea o „econom ie postindustrială“ sau ca superm agazinele să fie pline de alim ente. M ânia lor fusese trezită de acte relativ neim portante de injustiţie, precum arestarea unui preot sau refuzul celor de la putere de a accepta o listă de revendicări. M ai târziu istoricii le interpretează ca fiind cauze secundare sau imediate, ceea ce şi sunt de fapt; dar acest fapt nu le face mai puţin necesare în antrenarea lanţului final al evenim entelor revoluţionare. Situaţiile revoluţionare nu apar fără ca cel puţin câţiva oam eni să fie gata să-şi rişte viaţa şi confortul pentru o cauză. Curajul de a proceda astfel nu poate să apară din partea doritoare a sufletului, ci trebuie să vină din partea thym otică. O m ul E conom ic, adevăratul burghez, va face în sinea lui o „analiză costuri-beneficii“ care îi va furniza întotdeauna m otive să lucreze „în interiorul sistem ului". D oar om ul thym otic, om ul m âniei care îşi apără propria dem nitate şi pe aceea a concetăţenilor săi, omul care sim te că valoarea lui este ceva mai m ult decât un set com plex de dorinţe care-i com pun existenţa fizică - numai om ul acesta este gata să m eargă înaintea unui tanc sau să înfrunte un pluton de soldaţi. Şi de obicei, fără asem enea m ici acte de bravură ca reacţie la m ici acte de injustiţie, nu s-ar declanşa niciodată evenim entele m ajore, care duc la schim bări fundam entale în structurile econom ice şi politice.

160

17 G r a n d o a r e a ş i d e c ă d e r e a th y m o s - u lu i O m u l nu urm ă reşte să dobândească fericirea ; n u m a i en g lezu l o caută. N ie tz sc h e, A m u r g u l id o lilo r 1

S entim entul um an al dem n ităţii şi p rete n ţia de a o b ţin e recu n o aşterea lui ca atare au fost p rez en ta te, până acum , ca fiind îm preună su rsa u n o r nobile virtuţi precum curajul, g en e ro zita te a şi sp iritu l civ ic, baza rezisten ţei în faţa tira n iei şi un m otiv al opţiunii p en tru dem o craţia liberală. D ar ex istă şi o parte ascu n să a dorinţei de recu n o aştere, o zonă în tu n e ca tă care i-a făcu t pe m ulţi filozofi să co n sidere thym os-u\ drept sursa fundam entală a răului om enesc. Iniţial thym os-u\ a apăru t ca o preţuire a propriei v alo ri. E x em p lu l dat de H avel cu v ân zăto ru l de la ap ro z ar ne su g erează că acest sen tim en t al v alo rii este frecvent legat de cre d in ţa fiecăruia că este „m ai m u lt“ decât sim plele sale d o rin ţe fireşti, că este un agent m oral capabil de opţiu n e. A ceastă fo rm ă destul de um ilă a th y m o s-ului poate fi con sid erată drept un sen tim en t de respect pentru sine, sau, în lim bajul care este la m odă acum , „co n ştiin ţa m e ritelo r p erso n ale". In p rincipiu, toate fiin ţe le o m eneşti îl posedă într-o m ăsu ră m ai m ică sau mai m are. E xistenţa unui m odest sen tim en t de respect p entru sin e pare să fie im portantă pentru fiec are, im p o rtan tă pentru c a p acitatea de a su sţin e o activ itate şi de a fi satisfăcu t de pro p ria ex isten ţă. E ste, după părera lui Joan D idion, ceea ce ne perm ite să spunem „n u “ altora fără să ne sim ţim v in o v a ţi.2 E xistenţa unei dim ensiuni m orale a p ersonalităţii um ane care ev alu ează p erm anent atât propria p ersoană cât şi pe ceilalţi nu înseamnă-, totuşi, că se va ajunge la un aco rd asu p ra co n ţin u tu lu i real al v alo rilo r m orale. într-o lum e a eu rilo r m orale th y m o tice, v o r exista to t tim pul dezaco rd u ri şi certuri şi supărări în p rivinţa m ultor p roblem e m ai m ult sau m ai puţin im p o rtan te. A şa se face că th ym o s-ul, ch iar şi sub cele m ai um ile form e ale sale, este punctul de p lecare al co n flictelo r d intre oam eni. în afară de aceasta, nu există nici o garanţie că estim area pro p riei v alo ri se va m enţine în lim itele acestui eu „m o ral". H avel cred e că ex istă un nu cleu al ju d e că ţii m orale şi un sim ţ al „ju ste ţei" la toţi oam enii; d a r c h iar d acă acceptăm această g en eralizare, va trebui să adm item că la unii acestea su n t mai d ezv o ltate d ecât la alţii. C in ev a poate pretinde să-i fie recu n o scu tă nu num ai v alo area m orală ci şi bogăţia sau p uterea, sau frum useţea fizică. Un aspect m ai im p o rtan t este şi faptul că nu avem nici un m otiv să cred em că toţi oam enii se v o r ev alu a pe ei în ei înşişi ca eg a li ai alto r oam eni. M ai d egrabă, ei v o r că u ta să fie recun o scu ţi ca su p e rio ri ai alto r o am en i, poate 161

b azân d u -se pe o au tentică valo are in terioară sau m ult m ai probabil dintr-o ap reciere ex ag erată, plină de în fum urare a propriei p erso an e. D orinţa de a fi recu n o scu t d rep t su p erio r altora o vom num i de aici în co lo cu un nou cuvânt av ân d răd ăcin i elin e, m eg a lo th ym ia . M eg a lo th ym ia se p o ate m an ifesta atât în cazu l tiran u lu i care in vadează şi înro b eşte un popo r v ecin pen tru a-1 face să-i recu n o ască au to ritatea, c â t şi în cazul pianistului care vrea să fie recunoscut d rep t cel m ai bun interp ret al lui B eethoven. O pusul ei este izothym ia, dorinţa de a fi recu n o scu t drept egalul alto r oam eni. M ega lo th ym ia şi izothym ia co n ­ stitu ie îm preună cele două m anifestări ale dorinţei de recu n o aştere care sunt esen ţiale pentru în ţeleg erea tran ziţiei istorice la m o d ern itate. E ste lim pede că m eg alothym ia este o pasiune care pune m ari problem e vieţii p o litice, p en tru că, dacă recun o aşterea su p e rio rităţii cu iv a d e către a ltă p ersoană este m u lţu m ito are, atunci norm al că recu n o aşterea de către to{i oam enii va fi şi m ai m ulţu m ito are. T hym os-ul, care a ie şit m ai în tâi la lum ină ca o u m ilă form ă de respect pentru sine, se poate m anifesta de asem en ea ca dorinţa de a dom ina. A cest al doilea asp ect m ai întu n ecat al th y m o s-ului a fo st d esig u r p rezen t de la în c ep u t în d escrierea pe care a făc u t-o H egel luptei sân g ero ase, de vrem e ce d o rin ţa de recunoaştere a p rovocat bătălia p rim ord ială, co n d u cân d în cele din urm ă la dom in aţia stăpânului asupra sclavului. L ogica recu n o aşterii a dus în fin al la dorinţa de a fi u n iv ersa l recunoscut, adică la im p erialism . T hym os-ul, fie sub fo rm a um ilă a sentim en tu lu i p ro p riei d em n ităţi nutrit de v ân zăto ru l de zarzav atu ri, fie sub form a m eg a lo th ym iei - am b iţia tiran ică a unui C ezar sau a unui S talin - a fost şi este subiectul cen tral al filo zo fiei politice o ccid en tale, ch iar dacă fiecare gânditor i-a dat a lt num e acestu i fenom en. De fap t o ricin e a an alizat serio s p o litica şi p roblem ele unei o rd in i p o litice ju ste a treb u it să se con fru n te cu am b ig u ită ţile m orale ale th ym o s-u lu i, în c ercâ n d să se fo lo sească de asp ectele sale pozitive şi căutând o m o d alitate de a-i n eu traliza p artea negativă. S ocrate se angajează în tr-o discu ţie am plă asupra thym os- ului în R ep u b lica p entru că p artea thy m o tică a sufletului se d ov ed eşte a fi de o im portanţă crucială p entru constru irea cetăţii sale ideale „în cu v in te1*3. A ceastă cetate, ca orice cetate, are d uşm ani printre străini şi are nevoie să fie ap ărată de atacu rile din afară. D e aceea are nevoie de o clasă de păzitori care au curaj şi sp irit civ ic, care sunt g ata să-şi sacrifice nev o ile şi d o rinţele m ateriale de dragul b inelui public. S o crate nu crede deloc că civism ul şi curajul se p ot naşte din calcu lele unui egoism elevat. E le îşi au m ai curând rădăcinile în thym os, în m ândria nu trită de p ăzito ri în ceea ce-i p riveşte pe ei şi cetatea lor şi în p o ten ţiala lo r m ânie iraţio n ală faţă de cei care o am eninţă.4 A stfel p entru S o crate, th ym o s-ul este o v irtu te politică în n ăscu tă n ecesară su p rav ieţu irii o ricărei co m u n ităţi p olitice, p en tru că este tem eiul p en tru care individul este sco s din ex isten ţa eg o istă sub sem nul d orinţei şi făcut să urm ărească binele com u n . D ar S o crate m ai crede că 162

thym os-ul are ca p acitatea de a d istruge com unităţile p o litice la fel cum le poate şi cim enta. El face astfel de alu zii în unele m om ente din R ep u b lica , de exem plu atunci când îl co m pară pe păzito ru l thym otic cu un fero ce câin e de p ază care-şi poate m uşca şi stăp ân u l la fel ca şi pe străin, dacă nu este bine d resa t.5 A şadar, co n struirea unei ordini politice bune necesită atât cu ltiv a re a cât şi supunerea th y m o s-ului şi cea m ai m are parte a p rim elo r şase cărţi ale R ep u b licii este d ed icată ju ste i ed u c aţii thy m o tice a clasei p ăzitorilor. D orinţa m eg alo th y m o tică a aşa-zişilo r stăpâni de a d o m in a alţi oam eni prin im perialism a co n stitu it o tem ă im portantă şi foarte frecv en tă în cad ru l gândirii p o litice m ed iev ale şi a celei m oderne tim purii, care n u m ea acest fenom en cău tarea gloriei. L upta p rin cip ilo r am biţioşi pentru recu n o aştere era în d eo b şte p riv ită ca o ca racteristică gen erală atât a naturii um ane cât şi a p o liticii. N u era co n sid erată ca tiran ie sau nedrep tate în tr-o eră când le g itim itatea im p erialis­ m ului era co n sid erată ca de la sine în ţe le asă .6 S fântu l A u g u stin , de ex em p lu , pune setea de g lo rie în rândul v iciilo r, dar o co n sid eră ca fiin d una d in tre cele m ai puţin pericu lo ase şi o p osibilă sursă a m ăreţiei o m e n e şti.7 M egalothym ia înţeleasă ca setea de glorie a ocupat un loc central în opera prim ului gânditor de la începutul epocii m odem e care s-a despărţit definitiv de tradiţia aristoteliană a filozofiei politice creştine m edievale, N iccolo M achiavelli. M achiavelli este cunoscut în prezent ca autor al unor m axim e de o francheţe şocantă referitoare la cruzim ea politicii; el consideră că este mai bine să fii tem ut decât să fii iubit sau că trebuie să-ţi respecţi cuvântul dat num ai dacă este în interesul tău să o faci. M achiavelli a fost întem eietorul filozofiei politice m odem e şi el considera că om ul putea deveni stăpân în propria sa casă orientându-se nu după felul în care oam enii ar fi trebuit să trăiască ci după cum trăiau ei efectiv. D ecât să încerce să-i facă pe oam eni buni prin educaţie, conform învăţăturii lui P laton, M achiavelli căuta să creeze o bună ordine politică exploatând trăsăturile negative ale om ului; răutatea om enească putea fi p u să în slujba unor scopuri pozitive, dacă era canalizată prin instituţiile potrivite. M achiavelli a în ţe le s că m egalothym ia sub fo rm a d o rin ţei d e g lo rie era im pulsul p sih o lo g ic fu n d am en tal din spatele am biţiei p rin cip ilo r. Se poate în tâm p la ca u n ele naţiuni să le cu cerească pe cele v ecin e din m otive de n ecesitate, de au to ap ă ra re sau p entru a-şi m ări p o p u laţia şi resu rsele pentru viitor. D ar d in c o lo de asem en ea co n sid eraţii e ra dorin ţa om ului de a fi rec u n o s­ cu t - p lăcerea pe care o sim ţea generalu l rom an sărb ăto rin d u -şi triu m fu l, cân d inam icul său era p u rtat în lanţuri pe străzi - în strig ătele de b u cu rie ale m ulţim ii. P en tru M ach iav elli, d o rin ţa de g lo rie nu era o ca racteristică ex clu siv ă a p rin ­ cip ilo r sau a g u v ern ă rilo r aristo crate. E a contam ina şi rep u b licile, ca în cazul rap acelor im perii aten ien e şi rom ane, în care p articip area d em o cratică avusese d rep t rezu ltat cre şterea am b iţiei statu lu i, o ferin d un in stru m en t m ult m ai eficace pen tru ex p an siu n ea m ilitară. 163

Cu toate că setea de g lorie este o caracteristică g eneral u m a n ă10, M achiavelli a o b serv at că ea crea problem e sp eciale pentru că-i tran sfo rm a pe oam enii am biţioşi în tirani şi pe ceilalţi în sclavi. S oluţia sa la această pro b lem ă se d eo sebea de cea g ăsită de Platon şi a dev en it una din caracteristicile c o n ­ stitu ţio n alism u lu i republican de mai târziu. D ecât să în cerce să îi educe pe p rin cipii sau păzitorii thym otici, cum sugerase P laton, th ym o s-ului trebuia să i se o pună th y m o s-ul. R epu b licile m ixte, în care am b iţiile th y m o tice ale p rin ­ cip ilo r şi ale aristo craţilo r puteau fi co n tra b ala n sa te de d o rin ţa th y m o tică de in d ep en d en ţă a popo ru lu i, pu teau asig u ra un anum it g rad de lib e rta te .11 R e­ p u b lica m ixtă a lui M achiavelli era, aşadar, o v ersiu n e tim purie a separaţiei p u terilo r din C onstituţia A m ericană. D upă M achiavelli a apărut un alt proiect, poate m ai am biţios, pe care îl cu n o aştem deja. H obbes şi L ocke, în tem eieto rii lib eralism u lu i m odern, au în c erca t să elim ine total thym os- ul din viaţa politică şi să-l în lo cu iască cu o co m b in aţie de dorinţă şi raţiune. A ceşti p rim i gândito ri liberali englezi au văzut m eg a lo th ym ia sub form a m ândriei pătim aşe şi încăp ăţân ate a p rin cip ilo r, sau a fan atism ului nelum esc al p reo ţilo r războinici, ca fiin d prin cip ala cau ză a răz­ b o iu lui şi au început să vizeze toate fo rm ele de m ândrie. D en ig rarea m ândriei aristo cratice a fost contin u ată de un num ăr de scriito ri ai Ilum inism ului printre care se aflau A dam F erguson, Jam es S tew art, D avid H um e şi M on tesq u ieu . In so cietatea civilă im aginată de H obbes, L ocke şi alţi prim i g ân d ito ri liberali ai epocii m oderne, om ul are nevoie d o a r de dorin ţă şi raţiune. B u rg h ezu l era o creaţie total prem editată a gândirii m oderne tim purii, un efo rt de inginerie so cială care în cerca să creeze pacea so c ială prin schim barea a în săşi naturii o m eneşti. în loc de a o pune m eg a lo th ym ia celo r puţini m eg a lo th ym ie i celo r m ulţi, după cum sugerase M ach iav elli, în tem eieto rii lib eralism u lu i m odern sp erau să poată înv in g e pe dep lin m eg a lo th ym ia o p u nând, de fapt, in teresele părţii d o rito are a sufletului o m enesc p asiu n ilo r părţii ei th y m o tic e .12 în tru ch ip area socială a m eg a lo th ym ie i şi clasa socială căreia lib eralism u l m o d ern i-a d eclarat război era aristo craţia trad iţio n ală. R ăzboinicul aristo crat nu producea ci fura de la alţi războinici, sau m ai ex act de la ţărăn im ea al cărei su rp lus şi-l însuşea. El nu acţiona conform raţiu n ilo r eco n o m ice, v ân zân d u -şi m unca celu i care o ferea cel m ai m ult: adevărul este că, el nu m u n cea d elo c şi îşi găsea vocaţia în inactivitatea sa. P urtarea sa era în g răd ită de ceea ce im puneau m ândria şi codul ono arei, care nu-i perm iteau să facă lucruri sub d em nitatea sa, de exem plu să se an gajeze în com erţ. Şi cu toată d ecăd erea m ultor so cietăţi aristo cratice, esenţa ex isten ţei aristocratu lu i era leg ată, la fel ca în cazul stăpânului p rim ordial d escris de H egel, de v oin ţa de a-şi risca v iaţa în tr-o luptă sângeroasă. Prin urm are, războiul contin u a să ocupe un loc im p o rtan t în cadrul m odului de viaţă aristo cratic şi după cum ştim , nu este „optim din pu n ct de v edere eco n o m ic". D eci, ar fi fo st m ult m ai bine ca răzb o in icu l aristo crat să 16 4

fie co n v in s de zăd ărn icia am b iţiilo r sale şi să fie transfo rm at în tr-u n paşn ic om de afaceri, ale cărui activ ităţi de îm b o g ăţire să serv ească şi la p ro sp eritatea celo r din ju ru l lu i.13 Procesul de „m o d ern iza re" descris de ştiin ţele so ciale co n tem p o ran e poate fi în ţeles ca o v ic to rie trep tată a laturii d o rito are a su fletu lu i, co n d u să de raţiu n e, asupra laturii thym otice a sufletului, proces care s-a p etrecu t în n en u m ărate ţări ale lum ii. S o cie tăţile aristo cratice existau practic în cad ru l d iv erselo r culturi o m eneşti, din E u ro p a până în O rientul M ijlociu, din A fric a până în sudul şi estul A siei. M o d ernizarea eco n o m ică n ecesita nu num ai crearea stru ctu rilo r sociale m oderne cum sunt o raşele şi stru ctu rile b iro cratice raţio n ale ci şi victo ria m orală a stilu lu i de v ia ţă b u rg h ez asupra celui thym otic al aristo cratu lu i. Ţ ară după ţară, târgul lui H obbes era o ferit vechii clase aristo crate: şi an u m e, ren u n ţarea la m ândria ei thy m o tică în schim bul persp ectiv ei unei vieţi lin iştite de n elim itată acu m u lare m aterială. în unele ţări, cum s-a în tâ m p la t în Jap o n ia, târgul era făcut pe faţă: statul ca re era în curs de m odernizare a stab ilit o am en i de afaceri din rândul fostei clase a sa m u railo r sau a răz b o in icilo r, ale căro r în trep rin d eri aveau să devină za ib a ts *-urile secolului al X X -le a .14 In ţări precum F ranţa, com erţul a fost refuzat de o m are p arte a aristo craţiei, care a în trep rin s o serie de acţiuni de rezisten ţă fără sp eran ţă pentru a-şi apăra o rd in ea m orală thym otică. A ceastă luptă co n tin u ă în m ulte ţări ale L um ii a treia, unde urm aşii răz b o in icilo r îşi pun serio s în tre b area dacă a sosit m om entul să-şi pună sabia în cui ca pe o am intire de fam ilie şi să se aşeze în birou în ain tea term in alei co m p u teru lu i. în m om entul în tem eierii A m ericii, victoria p rin cip iilo r lui L ocke în A m erica de N o rd - şi deci v ic to ria părţii dorito are a sufletului asupra celei thy m o tice era ap roape co m p letă. D reptul la „u rm ărirea fericirii" p ro clam at în D eclaraţia de In d ep en d en ţă a A m ericii era co n cep u t în tr-o m are m ăsu ră în term enii a c u ­ m ulării prop rietăţii. L o ckeanism ul co n stitu ie cadrul general al artico lelo r F e d e ­ ra listu lui, această m are apărare a C onstituţiei A m erican e scrisă de A lex an d er H am ilton, Jam es M adison şi John Jay. De exem plu, în faim o su l N um ăr 10 al F ed era listu lu i, care su sţin e guvernul rep rez en ta tiv ca rem ed iu îm potriva m a­ ladiei fac ţiu n ilo r din cadrul guvernului p o p u lar, Jam es M adison afirm ă că p ro tejarea d iv e rse lo r facu ltăţi om eneşti şi în special a „fa cu ltă ţilo r diferite şi in eg ale de a acu m u la p ro p rie ta te" a fost „prim ul ob iectiv al g u v ern u lu i".15 Cu toate că m o şten irea lo ckeeană este prezen tă în m od in co n testab il în C o n stitu ţia A m erican ă, autorii F ed e ra listu lu i erau foarte co n ştien ţi că dorinţa de recu n o aştere nu p u tea fi pu r şi sim plu proscrisă din v iaţa p o litică. în tr-ad ev ăr, au to afirm area era în ţe le asă ca un scop sau m otiv al v ieţii p o litice şi una dintre co n d iţiile bunei gu v ern ări era ca ea să fie lăsată să se m an ifeste ad ecv at. Ei au *

Zaibatsu - întreprindere comercială japoneză aflată sub controlul unei familii puternice (zai, bogăţie + batsu, persoană sau familie puternică) (n.t.).

165

cău tat să can alizeze d orinţa de recu n o aştere în d irecţii p o zitiv e sau m ăcar ino fen siv e, cam în aceeaşi m ăsură în care încercase s-o facă şi M ach iav elli. D eşi în F ed e ra listu l N r. 10, M adison se referea la facţiu n i b azate pe „in terese" eco n o m ice, el le d istingea de alte facţiu n i bazate pe „pasiu n i" sau m ai ex act pe p ărerile p ătim aşe ale o am en ilo r d espre bine şi rău: „O p atim ă izvorâtă din d eo seb irile de opinii în priv in ţa relig iei, în priv in ţa g uvern ării şi a m u lto r alte p ro b lem e" sau „devotam entul faţă de co nducători d iferiţi". P ărerile politice erau o ex presie a egoism ului şi erau inex tricab il legate de felul în care era ev alu ată propria p ersoană: „A tâta v rem e cât va exista leg ătu ra d in tre raţiu n e şi eg o ism , o p iniile om ului şi p asiunile sale se vor influenţa reciproc; iar cele dintâi v o r fi o b iectul ac esto ra din u rm ă " .16 A stfel, facţiu n ile nu rezu ltă d o ar din cio cn irea d intre părţile d o rito are ale su fletelo r div erşilo r o am eni (ad ică, dintre interesele econom ice) ci şi din con flictu l d intre părţile lo rth y m o tic e .17 Şi astfel, pe v rem ea lui M adison, po litica am ericană era dom inată de d ezaco rd u ri asupra unor problem e ca tem p eran ţa, religia, sclav ia şi altele asem ăn ăto are, ex act cum în vrem ea noastră, ea este dom inată de problem ele drep tu lu i la avort, a ru ­ g ăciu n ii din şco ală şi a lib ertăţii cuvântului. în plus faţă de nen u m ăratele p ăreri care aveau să fie su sţin u te de un m are num ăr d e indivizi v u ln e ra b ili, autorii F ed e ra listu lu i co n sid erau că v iaţa p o litică trebuia să se co n fru n te şi cu „drag o stea de faim ă, care era, d upă H am ilton, „pasiunea de căp eten ie a celo r m ai n obile m in ţi"1 - adică, setea de g lo rie a o am en ilo r putern ici şi am biţioşi. M eg a lo th ym ia , la fel ca şi izo th ym ia răm ânea o problem ă pentru în tem eieto rii A m ericii. C onstituţia A m erican ă era v ăzu tă de M adison şi H am ilton nu ca o m odalitate in stituţională de rep rim are a d iv erselo r m anifestări ale thym os-n\w \, ci ca un m ijlo c de a le can aliza spre căi sig u re şi p roductive. A stfel, M adison v ed ea g u vernarea p o pulară - p ro cesu l dep u n erii can d id atu rii, d iscursurile p o litice, dezb aterile, sc rie rea d iscu rsu rilo r p o litice, procesul v otării în cadrul aleg erilo r şi to ate celelalte - c a o m o d alitate benignă de a în tre ţin e m â n d ria fire ască şi ten d in ţa o am en ilo r că tre au to afirm area th y m o tică, cu co n d iţia ca ea să p oată fi desfăşurată în tr-o rep ublică relativ m are. P ro cesu l p o litic d em o cratic era im portant nu num ai ca un m ijloc de lu a re a d eciziilo r sau de „agreg are a in te rese lo r" d ar şi ca p ro c e s p u r şi sim p lu , adică, ca o scen ă pentru exprim area thym os-\t\xâ, unde oam enii p u teau că u ta rec u ­ n o aşterea p ro p riilo r v ed eri. La n ivelul cel m ai înalt şi po ten ţial cel m ai p ericu lo s al m eg a lo th ym iei m a rilo r oam eni am b iţio şi, guvernul con stitu ţio n al e ra stab ilit în m od ex plicit ca o m odalitate de a fo lo si am biţia p entru „a c o n tracara am b iţia". D iv ersele div iziu n i ale g uvernului erau considerate drep t căi de p ro m o v are a m arilo r am b iţii d ar ech ilib ru l p u te rilo r avea să garan teze că aceste am b iţii se v o r n eu traliza una pe cealaltă, îm p ied icân d apariţia tira n iei. U n om p o litic am erican p u tea n u tri am b iţia de a aju n g e un C ezar sau un N ap o leo n , d ar sistem u l nu i-ar fi perm is să fie m ai m ult d ec ât un Jim m y C arter sau R o n ald R eag an 166

în g răd it fiin d de serioase restricţii in stitu ţio n ale şi de tot ansam b lu l fo rţelo r politice şi o bligat să-şi rea lize ze am b iţiile fiind mai degrab ă „servitorul*1 po­ porului d ecât stăpânul lui. în cercarea lib e ralism u lu i, b az at pe în v ăţătu ra lui H obb es şi a lui L ocke, de a elim in a dorin ţa de recu n o aştere din p o litică şi de a o lăsa co n strân să şi n ep u tin cio asă i-a n elin iştit pe m ulţi g ânditori. S o cietatea um ană ar fi ajuns astfel să fie fo rm ată din acei „oam eni fără inim i", cum îi num ea C .S. Lew is, adică, o am eni alcătuiţi în în treg im e din d orinţă şi raţiune, dar lipsiţi de m ândria au to afirm ării care era în tr-u n fel esenţa um anităţii ep o c ilo r an terio are. P entru că inim a era ceea ce făc ea om ul om : „p rin intelectu l său el este d o ar spirit, iar prin p oftele sale do ar un a n im a l" 19. C el m ai m are şi cel m ai elo cv en t su sţin ăto r al th ym o s-u lm în tim p u rile m oderne şi profetul ren aşterii sale a fo st F ried rich N ietzsche, părintele spiritu al al relativ ism u lu i şi nih ilism u lu i zilelo r n o astre. N ietzsch e a fo st o d ată d escris de un contem poran ca un „rad ical aristo crat", caracterizare pe care cel vizat nu a c o n testat-o . O m are parte a o p erei sale poate fi v ăzu tă, în tr-u n an u m it sens, c a o reacţie la c e ea ce el considera drept ascen siu n ea unei în treg i g en e raţii d e „oam eni fără in im i", o so cietate de b u r­ g h ezi care nu do rea altcev a decât să-şi conserv e tih n ita ei ex isten ţă. P entru N ietzsch e, adev ărata esen ţă a om ului nu era nici dorin ţa, nici raţiu n ea ci th y m o s-ul său: om ul era în a in te de toate o creatu ră care eva lu a , „fiara cu o b raji ru m en i" care şi-a d esco p e rit v ia ţa în cap acitatea de a p ron u n ţa cu v in tele „bine" şi „rău". D upă cum spune perso n aju l său Z arathustra: în tr-a d e v ă r, o a m e n ii ş i-a u d a t lo ru -ş i m ă s u ra a c e e a c e e b in e şi c e -i ră u . E i n -a u a fla t-o , n ic i n -a u îm p ru m u ta t-o şi n ic i n u le -a v e n it p re c u m u n g la s d in c e ru ri. O m u l a d a t v a lo a re fie c ă ru i lu c ru , c a s ă s e ştie în sig u ra n ţă . E l i-a d a t în ţe le s - u n în ţe le s u m a n . Ia tă d e c e m ă s u ra lu c ru rilo r o m u l este. S ă d a i v a lo a re , în s e a m n ă s ă c re e z i. L u aţi a m in te , c re a to ri! Ş i p rin tre c e le e v a lu a te , în s ă ş i a e v a lu a e s te b iju te rie şi c o m o a ră . D o a r p rin e v a lu a re , v a lo a re a fiin ţe a z ă . F ă ră a c e a s ta , e x is te n ţa a r fi o n u c ă g ă u n o a s ă . L u a ţi a m in te , c re a to ri!*

C are erau v alo rile cre ate de o am en i nu era pro b lem a p rin cip ală pentru N ietzsch e, pen tru că ex ista u „o m ie şi unul de ţe lu ri" pe care o am enii le urm ăreau. F iecare d intre po p o arele lum ii avea propriul „lim baj al b in elu i şi al rău lu i" pe care v ecin ii săi nu îl puteau înţeleg e. C eea ce co n stitu ia esen ţa om ului era actul de ev alu are p ro p riu -z is, de a-şi acorda sieşi v alo are şi de a cere recu n o aşterea ac esteia. 1 A ctu l de e v a lu a re era in erent eg a litar p en tru c ă n e­ cesita d istin cţia d intre m ai b in e şi m a i rău. Şi de aceea pe N ietzsch e îl in teresa *

Niestzsche, Aşa grăit-a Zarathustra, versiune românească de Victoria Ana Tăuşan, EDINTER, 1991.

167

d oar acea m anifestare a thym os-u\\i\ care-i făcea pe oam eni să spună că sunt mai b uni d ec ât alţii, adică m egalothym ia. E fectul teribil al m o d ern ităţii era efortul cre ato rilo r săi H obbes şi L ocke de a-1 priva pe om de cap acităţile sale de ev a lu a re în n um ele secu rităţii fizice şi acum ulării m ateriale. B ine cunoscuta d o ctrin ă a lui N ietzsche a „voinţei de putere" poate fi în ţe le asă ca un efo rt de a reafirm a prim atul r/iy/nos-ului faţă de dorinţă şi raţiune şi de a rep ara răul pe care-1 făcuse liberalism ul m ândriei şi auto afirm ării um ane. O pera sa este o celeb rare a stăpânului aristo crat d escris de H egel şi a luptei pe v iaţă şi pe m oarte pentru p restigiu, o vio len tă condam nare a unei m od ern ităţi ce accep tase co n ­ d u ita m o rală a sclav u lu i care nici m ăcar nu e ra co n ştien t că o asem en ea alegere fu sese făcută. în ciu da d iv erşilo r term eni folosiţi pentru a d escrie fenom enul thym os-ului, ar treb u i să fie fo arte c la r că această „a treia parte" a su fletu lu i a fost principala p reo cu p are a tradiţiei filo zo fice care se întinde de la P laton până la N ietzsche. Ea su g erează o in terpretare foarte diferită a p rocesului isto ric, nu ca o poveste a d ezv o ltării ştiinţei m oderne sau a logicii dezv o ltării eco n o m ice, ci mai degrabă ca ap ariţia, ev o lu ţia şi eventualul declin al m eg a lo th ym iei. P rocesul istoric care în cep e cu lupta sângeroasă a stăpânului se încheie în tr-u n fel cu burghezul m o d ern , cetăţean al dem o craţiilo r liberale co n tem p o ran e, care urm ăreşte mai d eg rab ă câştigul m aterial decât gloria. A stăzi nim eni nu studiază sistem atic thym os-u\ ca parte a ed u caţiei proprii şi „lupta p entru recunoaştere" nu face parte din vocab u laru l n o stru p olitic co n tem p oran. S etea de g lorie care pentru M achiavelli părea o co m p o n en tă atât de norm ală a alcătuirii om eneşti - străduinţa n em ăsurată de a fi m ai bun decât ceilalţi, de a-i face pe cât m ai m ulţi oam eni să-ţi recu n o ască su p erio ritatea - nu m ai este o m odalitate accep tab ilă d e a-ţi descrie ţelu rile p erso n ale. A ceasta este m ai cu rân d o caracteristică pe care o atribuim unor oam eni care nu ne plac şi care au apărut printre noi ca H itler, Stalin sau S addam H ussein. M eg alothym ia - d o rin ţa de a fi recu n o scu t drept superio r - co n tin u ă să ex iste sub d iv erse m ăşti în viaţa de fiecare zi şi, după cum vom v ed ea în P artea a cin cea, m ulte dintre lu cru rile care ne p roduc satisfacţie nu ar fi p o sib ile fără aceasta. D ar ca m o d alitate de referire la propria persoană ea a fost învinsă din pu n ct de vedere m oral în lum ea m odernă. A tacu l îm potriva m eg a lo th ym iei şi pierd erea resp ectab ilităţii sale în lum ea în care trăim astăzi ar trebui deci să ne facă să fim de acord cu N ietzsch e că acei prim i filo zo fi m oderni care au vrut să proscrie form ele m ai ev id en te ale thym osului din cadrul societăţii civile au reu şit s-o facă destul de bine. C eea ce a luat locul m eg a lo th ym iei este o com binaţie a două elem ente. P rim ul este o înflorire a părţii d orito are a sufletului, care se m anifestă prin pro fu n d a eco n o m iza re a v ieţii. A ceastă eco n o m izare se în tin d e de la form ele cele m ai im portante până la cele m ai m ărunte, de Ia statele europene care nu cau tă m ăreţia im periului ci 168

o C o m unitate E u ropeană m ai integrată în 1992, până la ab so lv en tu l de colegiu care face o analiză co stu ri-b en eficii a op ţiu n ilo r care i se o feră în privinţa v iito arei sale cariere. Al doilea elem ent care a luat locul m ega lo th ym iei este o ato tcu p rin zăto are izo th ym ie, ad ică, dorin ţa de a fi recunoscut drept egalu l alto r oam eni. A ceasta sub d iversele ei m anifestări include thym os-u\ negusto ru lu i de zarzav atu ri din p o v estea lui H avel, al protestataru lu i îm potriva avo rtu lu i sau al ap ărăto ru lu i d rep tu rilo r anim alelor. D eşi noi nu folosim cuvintele „re cu n o aştere41sau thym os p entru a ne d escrie scopurile p ersonale, folosim cu v in te ca „d em n itate44, „re s­ p ect44 şi „sentim entul propriei d em n ităţi44 foarte des şi toţi aceşti factori nonm ateriali sunt incluşi ch iar şi în ev aluarea o p ţiu n ilo r asu p ra v iito arei cariere a ab so lventului de co leg iu . A ce ste concepte sunt infiltrate ad ân c în v iaţa noastră p o litică şi sunt ind isp en sab ile înţeleg erii tran sfo rm ării d em o cratice care s-a p etrecut în toată lum ea la sfârşitu l secolului al X X -lea. R ăm ânem astfel cu o co n trad icţie aparentă. în tem eieto rii trad iţiei anglosaxone liberale m o derne au încercat să scoată th y m o s-ul în afara v ieţii politice şi totuşi dorinţa de recu n o aştere răm âne peste tot în ju ru l n o stru sub form a izo th ym iei. A fost aceasta o urm are neaştep tată, rezu ltatu l n ereu şitei de a suprim a ceea ce de fapt nu se putea suprim a în natu ra u m an ă? Sau ex istă o în ţeleg ere superio ară a lib eralism ului m odern care în cearcă m ai cu rân d să p ăstreze latura thym otică a p ersonalităţii um ane d ecât s-o sco ată în afara do m eniului p oliticii? O asem enea în ţe le g ere superio ară, de fapt, ex istă şi p entru a o găsi trebuie să ne întoarcem la H egel şi la p rezentarea neterm inată a d ialecticii sale istorice în care dorinţa de recu n o aştere jo a c ă un rol-cheie.

169

18

Dominaţie şi sclavie O m u l com plet, a bsolut liber, defin itiv şi com plet sa tisfă cu t d e ceea ce este, o m u l care este d esă vâ rşit ş i în treg it în şi p rin această sa tisfa cţie va f i sc la vu l ca re şi-a „ în v in s“ condiţia d e sclav. D acă D o m in a ţia inutilă con­ stituie un im pas, S clavia harnică este, sp r e d eo seb ire de aceasta, sursa întregului p ro g r e s um an, so cia l şi istoric. Isto ria este istoria S clavului care m unceşte. A le x a n d re K o je v e , In troducere în lectura lui H e g e l 1

A m lăsat prezentarea dialecticii hegeliene acum câteva capitole într-un m om ent de început al procesului istoric - de fapt, la sfârşitul perioadei de început a istoriei om eneşti, când om ul şi-a riscat pentru prim a oară viaţa într-o luptă dată numai de dragul prestigiului. Starea de război care predom ina în „starea naturală*1 hegeliană (deşi H egel nu a folosit niciodată acest term en) nu a dus direct la înfiinţarea societăţii civile bazate pe un contract social, cum se întâm pla în viziunea lui Locke. Pentru H egel, această stare a dus mai degrabă la relaţia dintre stăpân şi sclav, când unul dintre com batanţii prim ordiali, tem ându-se pentru viaţa sa, l-a „recunoscut** pe celălalt şi a acceptat să-i fie sclav. T otuşi, relaţia socială dintre stăpân şi sclav nu a fost una stabilă pe term en lung, pentru că nici stăpânul nici sclavul nu erau în cele din urm ă satisfăcuţi în dorinţa fiecăruia de recunoaştere.2 A ceastă lipsă a satisfacţiei a constituit o „contradicţie** în cadrul societăţilor sclavagiste şi a im pulsionat evoluţia procesului istoric. C hiar dacă prim ul act om enesc al om ului a fost acela de a-şi risca viaţa într-o luptă sângeroasă, el nu a devenit prin aceasta un om pe deplin liber şi deci satisfăcut. A ceasta nu se putea întâm pla decât în cursul evoluţiei istorice u lte rio are.5 Stăpânul şi sclavul răm ân nem ulţum iţi din m otive diferite. într-un fel stăpânul este mai um an decât sclavul pentru că el este g ata să îşi înfrângă natura biologică de dragul urnii scop nebiologic, recunoaşterea. R iscându-şi viaţa, le dem onstrează că este liber. D im potrivă, sclavul urm ează sfatul lui H obbes şi cedează în faţa fricii sale de m oarte violentă. Făcând astfel el răm âne un anim al fricos, supus nevoii, incapabil să-şi învingă determ inarea biologică, naturală. D ar lipsa de libertate a sclavului, um anitatea sa incom pletă, este sursa dilem ei. Pentru că stăpânul doreşte să fie recunoscut de o altă fiinţă om enească, adică, să i se recunoască valoarea şi dem nitatea um ană de către o altă fiinţă om enească care posedă valoare şi dem nitate. D ar câştigând lupta pentru prestigiu, el este recunoscut de cineva care a ajuns sclav, a cărui um anitate este nerealizată datorită faptului că a cedat fricii sale fireşti 171

înaintea morţii. A şadar, valoarea stăpânului este recunoscută de cineva care nu este întocm ai um an.4 A cest fapt corespunde experienţei noastre obişnuite în privinţa recunoaşterii: apreciem lauda sau recunoaşterea valorii noastre m ai ales dacă ea vine din partea unei persoane pe care o respectăm , ale cărei judecăţi ne inspiră încredere, iar satisfacţia noastră este m axim ă dacă recunoaşterea este obţinută liber şi nu prin constrângere. într-un fel şi câinele nostru ne „recunoaşte*1 când ne întâm pină dând din coadă: dar el recunoaşte pe toată lum ea la fel - poştaşul sau un hoţ - pentru că este condiţionat instinctual să facă astfel. Să luăm un exem plu din dom eniul politic, satisfacţia încercată de un Stalin sau un Saddam H ussein atunci când sunt adulaţi de către o m ulţim e adusă cu autobuzele şi obligată să-i ovaţioneze sub am eninţarea cu m oartea este probabil mai m ică decât cea trăită de un lider dem ocrat precum W ashington sau Lincoln când li se arată un respect autentic din partea unui popor liber. A ceasta este deci tragedia stăpânului: el îşi riscă viaţa pentru a obţine recu­ noaşterea din partea unui sclav care nu m erită să-l recunoască. Stăpânul răm âne destul de nem ulţum it. în plus, stăpânul răm âne fundam ental neschim bat de-a lungul tim pului. El nu are nevoie să m uncească, pentru că are un sclav care m unceşte pentru el şi poate ajunge uşor la toate lucrurile care îi sunt necesare traiului. De aceea viaţa sa devine o existenţă statică şi neschim bătoare de inactivitate şi consum ; el poate fi ucis, după cum subliniază K ojeve, dar nu poate fi educat. Stăpânul îşi poate, risca viaţa iar şi iar în lupte pe viaţă şi pe m oarte cu alţi stăpâni, pentru controlul unei provincii sau pentru succesiunea la tron, dar actul de a-şi risca viaţa, deşi profund um an, este de asem enea perpetuu identic cu el însuşi. N eîncetata cucerire şi recucerire a provinciilor nu schim bă sub aspect calitativ relaţia cu alţi oam eni şi cu m ediul său natural, deci nu asigură un m otor al progresului istoric. Sclavul este şi el nem ulţum it. O ricum , lipsa lui de satisfacţie nu duce la o stază paralizantă, ca în cazul stăpânului, ci la o schim bare creatoare care-1 va îm bogăţi. Din cauza supunerii faţă de stăpân, sclavul, desigur, nu este recunoscut ca o fiinţă om enească: dim potrivă, el este tratat ca un lucru, o unealtă care satisface dorinţele stăpânului. R ecunoaşterea nu m erge decât într-o singură direcţie. D ar această absenţă totală a recunoaşterii este ceea ce-1 face pe sclav să dorească schim barea. Sclavul îşi redobândeşte um anitatea, um anitatea pe care a pierdut-o din cauza fricii sale de m oarte violentă, prin m uncă5. Iniţial, el este silit să m uncească pentru a satisface pretenţiile stăpânului din cauza fricii sale de m oarte, dar în final motivul care-1 face să m uncească va fi altul. în loc să m uncească de frica pedepsei imediate, el începe să o facă dintr-un sim ţ al datoriei şi autodisciplinei, învăţând să-şi reprim e dorinţele naturale pentru a m unci.6 Cu alte cuvinte, el dezvoltă ceva ce aduce cu o etică a m uncii. C eea ce este şi m ai im portant, prin m uncă sclavul începe să realizeze că, în calitatea lui de fiinţă om enească, el este capabil să transform e natura, adică să ia m aterialele din natură şi să le schim be liber în altceva ce se bazează pe o idee 172

sau noţiune preexistentă. Sclavul foloseşte uneltele: el le poate folosi pentru a face altele şi astfel inventează tehnologia. Ştiinţa m odernă nu este invenţia unor stăpâni inactivi, care au tot ce doresc, ci a sclavilor care sunt obligaţi să m uncească şi care nu sunt m ulţum iţi de condiţia lor. Prin ştiinţă şi tehnologie, sclavul descoperă că el poate transform a natura, chiar propria-şi natură7, nu num ai m ediul fizic în care s-a născut. Pentru H egel, spre deosebire de Locke, m unca s-a eliberat total de sub stăpânirea naturii. Scopul m uncii nu era num ai acela de a satisface nevoile naturale sau pe cele nou inventate. M unca în sine reprezenta libertatea pentru că dem onstra capacitatea om ului de a învinge determ inările naturale, de a crea prin truda sa. N u exista m uncă „în conform itate cu natura“ ; m unca într- adevăr om enească începea num ai atunci când omul îşi dem onstra stăpânirea asupra naturii. H egel avea de asem enea şi o concepţie foarte diferită faţă de Locke în privinţa sensului proprietăţii private. Omul lui Locke acum ula proprietatea pentru a-şi satisface dorinţele; om ul hegelian vedea proprietatea ca pe un fel de „obiectivare" a sa într-un lucru - de exem plu, o casă, o m aşină, o bucată de păm ânt. Proprietatea nu este o caracteristică intrinsecă a lucrurilor; ea există num ai ca o problem ă de convenţie socială când oam enii sunt de acord să-şi respecte unul altuia drepturile de proprietate. O m ul îşi găseşte m ulţum ire în faptul de a deţine proprietate nu num ai din cauza nevoilor pe care i le satisface aceasta ci şi pentru că alţi oam eni i-o recunosc. Pentru H egel, protecţia proprietăţilor private este un scop legitim al societăţii civile, la fel ca şi pentru Locke şi M adison. Dar H egel vede proprietatea ca pe un stadiu sau aspect al luptei istorice pentru recunoaştere, ceva ce satisface atât thym os-ul cât şi dorinţa.8 Stăpânul îşi dem onstrează libertatea riscându-şi viaţa într-o luptă sângeroasă arătându-şi astfel superioritatea faţă de determ inările naturale. D im potrivă, sclavul concepe ideea de libertate m uncind pentru stăpân şi în tim pul acesta îşi dă seam a că el, ca fiinţă om enească, este capabil de o m uncă liberă şi creatoare. D om inaţia sclavului asupra naturii este ceea ce-i perm ite să înţeleagă dom inaţia pur şi sim plu. Libertatea potenţială a sclavului este din punct de vedere istoric m ult mai sem n i­ ficativă decât libertatea efectivă a stăpânului. Stăpânul este liber; el se bucură de libertatea sa direct şi fără a reflecta prea m ult, făcând ce-i place şi consum ând tot ce doreşte. Pe de altă parte, sclavul doar îşi im aginează ideea de libertate, o idee la care ajunge să se gândească în urm a m uncii sale. T otuşi, sclavul nu duce o viaţă liberă; există o discrepanţă între ideea sa despre libertate şi condiţia sa reală. De aceea el are o atitudine mai filozofică; el trebuie să studieze libertatea în abstract înainte de a putea să se bucure de ea în realitate şi trebuie să-şi inventeze principiile unei societăţi libere înainte de a trăi în ea. Conştiinţa sclavului este de aceea superioară conştiinţei stăpânului, pentru că ea se răsfrânge asupra ei înseşi şi asupra condiţiei sale. Principiile de libertate şi egalitate ale revoluţiilor din 1776 şi 1789, nu au apărut în m intea sclavilor în m od spontan. Sclavul nu începe prin a-şi provoca stăpânul, 173

ci mai curând trece printr-un proces lung şi dureros de autoeducare pe m ăsură ce învaţă să-şi învingă team a de m oarte şi să-şi ceară libertatea ce i se cuvine. Sclavul, care reflectă asupra condiţiei sale şi asupra ideii abstracte de libertate, lansează câteva versiuni prelim inare ale libertăţii înainte de a o nim eri pe cea bună. V er­ siunile prelim inare sunt pentru Hegel ca şi pentru M arx ideologii, adică, construcţii intelectuale care nu sunt adevărate în ele însele, dar care reflectă substructura de bază a realităţii, realitatea dom inaţiei şi sclaviei. D eşi ele conţin germ enul ideii de libertate, ele servesc la reconcilierea sclavului cu realitatea lipsei sale de libertate, în F enom enologie, H egel identifică câteva dintre aceste ideologii de sclav, inclu­ zând filozofii precum stoicism ul şi scepticism ul. D ar cea mai im portantă ideologie ' de sclav şi cea care conduce cel mai direct la realizarea societăţilor bazate pe libertate şi egalitate aici pe păm ânt este creştinism ul, „religia absolută". H egel vorbeşte despre creştinism ca despre „religia absolută" nu dintr-un etnocentrism îngust, ci din cauza unei relaţii istorice obiective care exista între doctrina creştină şi apariţia societăţilor liberal dem ocrate în Europa de V est - o relaţie care a fost acceptată de mai m ulţi gânditori care i-au urm at, cum ar fi W eber sau N ietzsche. Ideea de libertate şi-a găsit penultim a form ă în creştinism , după părerea lui H egel, pentru că această religie a fost prim a care a stabilit principiul egalităţii universale a tuturor oam enilor înaintea lui D um nezeu, pe baza capacităţii lor de a avea o opţiune m orală sau o credinţă. A dică, creştinism ul susţinea că omul este liber: liber nu în sensul form al dat de H obbes, adică în absenţa constrângerii fizice, ci liber din punct de vedere m oral de a alege între bine şi rău. O m ul era o creatură decăzută, un biet anim al supus nevoii, dar era de asem enea capabil de a se regenera prin capacitatea sa de a alege şi de a crede. Libertatea creştină era o condiţie interioară a spiritului şi nu una exterioară a trupului. Sentim entul thym otic al propriei valori sim ţit atât de L eontius al lui Socrate cât şi de negustorul de zarzavaturi a! lui H avel are ceva în com un cu dem nitatea şi libertatea interioară a credinciosului creştin. Concepţia creştină a libertăţii im plică egalitatea um ană universală, dar din m otive diferite de cele ale liberalilor de tradiţie hobbesiano-lockeană. D eclaraţia A m ericană de Independenţă afirm ă că „toţi oam enii sunt creaţi egali", probabil pentru că ei sunt înzestraţi de creatorul lor cu anum ite drepturi inalienabile. H obbes şi L ocke îşi întem eiau credinţa în egalitatea um ană pe egalitatea însuşirilor native: prim ul spunea că oam enii sunt egali pentru că ei sunt capabili să se ucidă unii pe alţii, în tim p ce cel de-al doilea atrăgea atenţia asupra egalităţii facultăţilor lor. Locke rem arca, totuşi, că nu există egalitate între părinţi şi copiii lor şi, la fel ca M adison, el considera că oam enii au capacităţi inegale de a dobândi proprietatea. D e aceea egalitatea într-un stat lockeean înseam nă ceva ce aduce cu egalitatea şanselor. D im potrivă, egalitatea creştină se bazează pe faptul că toţi oam enii sunt egal înzestraţi cu o facultate specifică, aceea a opţiunii m orale.9 Toţi oam enii îl pot 174

accepta sau respinge pe D um nezeu, pot să facă bine sau rău. Perspectiva creştină asupra libertăţii este ilustrată de discursul lui M artin L uther K ing „Am un v is“ , discurs pe care l-a ţinut în 1964 pe treptele M em orialului lui Lincoln. într-o frază m em orabilă, el spune că visa ca cei patru copii ai săi „să ajungă într-o bună zi să trăiască într-o naţiune în care nu vor fi judecaţi după culoarea pielii ci după caracterul lor“ . T rebuie să rem arcăm că M artin Luther K ing nu spunea că ei ar trebui apreciaţi după talentul sau m eritul lor, sau că el dorea ca ei să ajungă atât de sus cât le perm iteau capacităţile lor. Pentru K ing, care era preot creştin, dem nitatea um ană nu rezida în raţiunea sau inteligenţa om ului ci în caracterul său, adică în caracterul său m oral, în capacitatea sa de a face deosebirea între bine şi rău. O am eni care sunt în m od evident inegali în privinţa frum useţii, talentului, inteligenţei sau priceperilor lor sunt, cu toate acestea, egali în m ăsura în care ei sunt nişte agenţi m orali. Cel m ai banal şi mai am ărât orfan poate avea un suflet mai frum os în ochii lui D um nezeu decât cel mai talentat pianist sau cel mai em inent fizician. Contribuţia creştinism ului la procesul istoric a fost atunci acela de a-i explica sclavului această viziune a libertăţii um ane şi de a-i defini felul în care putea fi concepută dem nitatea um ană. D um nezeul creştin recunoaşte toate fiinţele om eneşti în m od universal, le recunoaşte valoarea um ană şi dem nitatea individuală. Cu alte cuvinte, îm părăţia C erurilor prezintă perspectiva unei lum i în care izothym ia fiecărui om - dar nu şi m egalothym ia celor trufaşi - va fi satisfăcută. Problem a cu creştinism ul, totuşi, este că acesta răm âne d oar o ideologie de sclav printre altele, adică este neadevărată în anum ite privinţe de o im portanţă crucială. C reştinism ul afirm ă realizarea libertăţii om eneşti nu aici pe păm ânt, ci doar în îm părăţia Cerurilor. C reştinism ul, cu alte cuvinte, avea adevărata idee a libertăţii dar sfârşea prin a-i îm păca pe sclavii lum ii acesteia cu lipsa lor de libertate spunându-le să nu aştepte să-şi schim be condiţia în viaţa aceasta. D upă părerea lui H egel, creştinul nu-şi dădea seam a că nu D um nezeu l-a creat pe om , ci om ul pe D um nezeu. El l-a creat pe D um nezeu ca pe un fel de proiecţie a ideii de libertate, pentru că în D um nezeul creştin vedea o fiinţă care era stăpânul absolut al său şi al naturii. D ar ceea ce a urm at a fost transform area de bunăvoie a creştinului într-un sclav al acestui D um nezeu. El s-a îm păcat cu o existenţă de sclav pe acest păm ânt, având credinţa că va fi m ai târziu m ântuit de D um nezeu, când de fapt, el se putea m ântui singur. C reştinism ul a fost astfel o form ă de alienare, adică o nouă form ă de sclavie în care om ul devenea sclavul a ceva creat de el însuşi, ajungând prin aceasta la un dezacord cu sine însuşi. Ultim a m are ideologie de sclav, creştinism ul, i-a dat sclavului o im agine a ceea ce ar fi trebuit să fie libertatea um ană. Chiar dacă nu-i oferea o m odalitate practică de a scăpa din această sclavie, îi perm itea să-şi vadă m ai lim pede ţinta: aceea de a deveni un individ liber şi independent care să fie recunoscut pentru libertatea şi independenţa sa, universal şi reciproc recunoscut de către toţi oam enii. Prin m unca sa, sclavul reuşea să se elibereze tot mai mult: el stăpânea natura şi o transform a în 175

conform itate cu ideile sale, ajungând astfel să fie conştient de posibilitatea propriei sale libertăţi. Pentru H egel, desăvârşirea procesului istoric necesita doar laicizarea creştinism ului, adică traducerea ideii creştine de libertate în lumea concretă a prezentului. D e asem enea, mai necesita încă o luptă pe viaţă şi pe m oarte, aceea în care sclavul se eliberează de stăpân. C hiar Hegel îşi privea propria filozofie ca pe o transform are a doctrinei creştine care nu se mai baza pe autoritatea m itului şi a Scripturii, ci pe dobândirea de către sclav a cunoaşterii şi conştiinţei absolute de sine. Procesul istoriei om eneşti a început cu lupta pentru prestigiu în care stăpânul aristocrat căuta recunoaştere pentru voinţa sa de a-şi risca viaţa. învingându-şi propria natură, stăpânul aristocrat dem onstra că era o fiinţă om enească mai liberă şi mai adevărată. D ar procesul istoric era îm pins înainte de către sclav şi m unca sa şi nu de către stăpân şi lupta lui. Iniţial, sclavul şi-a acceptat condiţia de frica morţii, dar spre deosebire de om ul raţional al lui Hobbes care căuta să supravieţuiască, sclavul lui Hegel nu a fost niciodată m ulţum it de el însuşi. Ceea ce înseam nă că sclavul încă poseda thym os-ul, un sentim ent al propriei valori şi dem nităţi şi o dorinţă de a trăi şi altceva decât o viaţă de sclav. Thym os-ul său se exprim a prin m ândria pe care o nutrea faţă de propria m uncă şi prin capacitatea sa de a m anipula „m aterialele aproape fără valoare" din natură şi de a le transform a în ceva ce îi purta am prenta. A cesta era, de asem enea, revelat în ideea lui despre libertate: thym os-ul său îl făcea să-şi im agineze o fiinţă liberă care avea valoare şi dem nitate, cu mult înainte ca valoarea şi dem nitatea lui să fie recunoscute de altcineva. Spre deosebire de omul raţional al lui H obbes, el nu încerca să-şi reprim e mândria. D im potrivă, el nu s-a sim ţit pe de-a-ntregul om până nu a obţinut recunoaşterea. Ceea ce a făcut istoria să avanseze a fost perm anenta dorinţă a sclavului de recunoaştere şi nu indolenta suficienţă şi veşnică identitate cu sine însuşi a stăpânului.

176

19 Statul universal şi omogen E s ist d e r G a n g G ottes in der Welt, dafi d er S ta a t ist. G .W .F . H egel, F ilozofia d re p tu lu i 1

Pentru H egel, Revoluţia franceză a fost evenim entul care a preluat viziunea creştină a unei societăţi libere şi egale şi a realizat-o aici pe păm ânt. Făcând această revoluţie, foştii sclavi şi-au riscat viaţa, dem onstrând astfel că şi-au învins exact acea team ă de m oarte care-i definise iniţial ca sclavi. A poi, principiile libertăţii şi egalităţii au fost duse în restul Europei de către arm atele victorioase ale lui N apoleon. Statul m odern liberal dem ocrat care a apărut după R evoluţia franceză a fost pur şi sim plu realizarea idealului creştin de libertate şi egalitate a tuturor oam enilor aici pe păm ânt. A ceasta nu a fost o încercare de a deifica statul sau de a-i da o sem nificaţie „m etafizică", inexistentă în liberalism ul anglo-saxon, mai curând era o recunoaştere a faptului că om ul era cel care-1 crease pe D um nezeul creştin iniţial şi, de aceea, tot om ul putea să-l facă pe D um nezeu să coboare pe păm ânt în sediile parlam entelor, preşedinţiilor şi birocraţiilor statului m odern. H egel ne dă ocazia de a reinterpreta dem ocraţia liberală m odernă în term eni destul de diferiţi faţă de tradiţia anglo-saxonă a liberalism ului care porneşte de la H obbes şi Locke. A ceastă înţelegere hegeliană a liberalism ului este în acelaşi tim p o viziune mai nobilă a ceea ce reprezintă liberalism ul şi o descriere m ai exactă a ceea ce vor oam enii din orice colţ al lum ii atunci când spun că vor să trăiască într-un stat dem ocrat. Pentru H obbes, pentru Locke şi pentru continuatorii lor care au scris C onstituţia A m ericană şi D eclaraţia de Independenţă, societatea liberală era un contract social între indivizii care aveau anum ite drepturi naturale, cele mai im portante dintre ele fiind dreptul la v iaţă - adică autoconservarea - şi acela de a-şi urm ări fericirea, ceea ce însem na, în general, dreptul la proprietatea privată. A stfel, societatea liberală este un acord între cetăţeni, stabilit pe baza egalităţii şi reci­ procităţii, de a nu se am esteca unii în viaţa şi proprietatea altora. Pentru H egel, dim potrivă, societatea liberală este un acord bazat pc egalitate şi reciprocitate între cetăţeni de a se recunoaşte unii pe ceilalţi. Liberalism ul lui H obbes şi L ocke poate fi interpretat ca fiind urm ărirea interesului personal raţional, liberalism ul hegelian poate fi văzut ca urm ărirea recunoaşterii raţionale, adică recunoaşterea pe o bază universală, prin care dem nitatea fiecărei persoane, ca fiinţă om enească liberă şi independentă să fie recunoscută de toţi. Ceea ce ne interesează atunci când alegem să trăim într-o dem ocraţie liberală nu este doar faptul că ne dă posibilitatea de a face bani şi de a ne satisface partea doritoare a sufletului; cel mai im portant lucru şi totodată cel care ne dă cea m ai m are satisfacţie este recunoaşterea 177

dem nităţii noastre. Faptul de a trăi într-o dem ocraţie liberală ne poate conduce la o m are abundenţă m aterială dar ne poate arăta, de asem enea, calea către scopul com plet nonm aterial al recunoaşterii libertăţii noastre. Statul liberal dem ocrat ne evaluează în conform itate cu propriul nostru sentim ent al dem nităţii personale şi astfel, ne sunt satisfăcute atât partea doritoare cât şi cea thym otică a sufletului. R ecunoaşterea universală rezolvă m arele defect al recunoaşterii care exista în societatea sclavagistă şi în m ultele ei variante. D e fapt, fiecare societate dinaintea R evoluţiei franceze era condusă fie de m onarhie fie de aristocraţie, iar recu ­ noaşterea era rezervată unei singure persoane sau câtorva - adică, „clasei conducătoare“ sau elitei. Satisfacţia de a fi recunoscut se obţinea cu preţul nerecunoaşterii um anităţii m asei poporului. R ecunoaşterea îşi putea găsi justificarea raţională num ai pe baza egalităţii şi universalităţii. „C ontradicţia" internă a relaţiei dintre stăpân şi sclav a fost rezolvată într- un stat care a reuşit să sintetizeze m orala stăpânului şi pe aceea a sclavului. A fost abolită chiar distincţia dintre stăpâni şi sclavi, foştii sclavi devenind noii stăpâni - nu ai altor sclavi, ci ai lor înşişi. „Spiritul anului 1776“ a însem nat exact acest lucru - nu victoria unui nou grup de stăpâni, nu apariţia unei noi conştiinţe de sclav, ci dobândirea autodeterm inării sub form a guvernării dem ocratice. A ceastă nouă sinteză a păstrat câte ceva atât din dom inaţie cât şi din sclavie - satisfacţia recunoaşterii stăpânului şi m unca sclavului. Putem înţelege m ai bine caracterul raţional al recunoaşterii universale co m ­ parând-o cu alte form e de recunoaştere care nu sunt raţionale. D e exem plu, un stat naţionalist, adică un stat în care num ai m em brii unui anum e grup naţional, etnic sau rasial au dreptul la cetăţenie, constituie o form ă de recunoaştere iraţională. N aţionalism ul este în m are m ăsură o m anifestare a dorinţei de recunoaştere care se naşte din thym os. N aţionalism ul nu este preocupat în prim ul rând de câştigul econom ic, ci de recunoaştere şi dem nitate.2 N aţionalitatea nu este o trăsătură naturală; ai o naţionalitate doar dacă alţi oam eni ţi-o recunosc.3 T otuşi, recu­ noaşterea pe care o cauţi nu este pentiu tine ca individ, ci pentru grupul din care faci parte. într-un fel, naţionalism ul este o transm utaţie a m egalothym iei epocilor anterioare într-o form ă mai m odernă şi mai dem ocrată. în locul principilor care luptau pentru gloria personală, avem acum naţiuni întregi care cer recunoaşterea naţionalităţii lor. L a fel ca stăpânul aristocrat, aceste naţiuni s-au arătat dispuse să accepte riscul m orţii violente pentru a obţine recunoaşterea, pentru a-şi dobândi „locul cuvenit sub soare". Totuşi, dorinţa de recunoaştere bazată pe naţionalitate sau rasă nu este o dorinţă raţională. Distincţia dintre uman şi nonuman este total raţională: doar fiinţele omeneşti sunt libere, adică, capabile să se înfrunte pentru recunoaştere într-o luptă pentru prestigiu pur şi simplu. Această distincţie se bazează pe natură, sau mai degrabă, pe disjuncţia radicală dintre tărâmul naturii şi cel al libertăţii. Distincţia dintre un grup uman şi altul este, pe de altă parte, un produs secundar, accidental şi arbitrar al istoriei omeneşti. Şi lupta dintre grupurile naţionale pentru recunoaşterea demnităţii lor naţi­ 178

onale duce, pe plan internaţional, la acelaşi impas ca şi lupta pentru prestigiu dintre stăpânii aristocraţi: una dintre naţiuni ajunge stăpână, iar cealaltă sclavă. Recunoaşterea fiecăreia dintre ele este imperfectă din aceleaşi motive pentru care raportul iniţial, individual dintre stăpân şi sclav era nesatisfăcător. Statul liberal pe de altă parte, este raţional pentru că îm pacă pretenţiile la recu­ noaştere care se concurează între ele, pe singura bază reciproc acceptabilă, adică pe baza identităţii individului ca fiinţă omenească. Statul liberal trebuie să fie universal, adică să acorde recunoaştere tuturor cetăţenilor pentru că sunt fiinţe omeneşti şi nu pentru că sunt membrii unui anume grup naţional, etnic sau rasial. Şi trebuie să fie omogen în măsura în care creează o societate fără clase, bazată pe desfiinţarea distincţiei dintre stăpâni şi sclavi. Caracterul raţional al statului universal şi omogen este şi mai evident în faptul că este întemeiat în mod conştient pe principii recunoscute deschis şi aduse la cunoştinţa publicului, cum s-a întâmplat în timpul convenţiei constituţionale, care a dus la naşterea republicii americane. A dică, autoritatea statului nu provine din tradiţia seculară sau din adâncurile întunecate ale credinţei religioase, ci este un rezultat al unei dezbateri publice în care cetăţenii ajung la un acord asupra condiţiilor explicite în care vor convieţui. Aceasta reprezintă o formă raţională de conştiinţă pentru că, pentru prima oară, fiinţele omeneşti organizate într-o societate sunt conştiente de adevărata lor natură şi sunt capabile să creeze o comunitate politică care există în conformitate cu această natură. în ce fel putem spune că dem ocraţia liberală m odernă „recunoaşte" toate fiinţele um ane în m od universal? Face aceasta acordându-le şi protejându-le drepturile. A dică, orice copil născut pe teritoriul S tatelor U nite sau al altui stat liberal se bucură, datorită acestui fapt, de anum ite drepturi de cetăţenie. N im eni nu poate să-i facă vreun rău copilului, fie el sărac sau bogat, negru sau alb, fără a i se intenta un proces de către sistem ul de ju stiţie penală. în tim p, copilul v a avea dreptul de a poseda o proprietate care trebuie respectată atât de stat cât şi de concetăţenii săi. C opilul va avea dreptul la opţiuni thym otice (adică, opinii legate de valoare) în privinţa oricărui subiect pe care l-ar putea concepe şi dreptul de a le face publice şi răspândi aceste opinii cât de m ult va dori. A ceste opinii thym otice pot lua form a credinţei religioase care se poate practica în deplină libertate. Şi în final, când acest copil va ajunge la m aturitate, el va avea dreptul de a participa chiar la guvernarea care stabileşte aceste drepturi şi de a contribui la deliberările asupra celor mai im portante problem e ale politicii naţionale. A ceastă participare poate lua fie form a votului în cadrul alegerilor periodice, fie form a mai activă de a intra direct în procesul politic, fie, prin supunerea candidaturii sau scriind articole în sprijinul unei persoane sau a unei poziţii, fie lucrând ca funcţionar public. A utoguvernarea populară desfiinţează distincţia dintre stăpâni şi sclavi; fiecare are dreptul la cel puţin o părticică din rolul stăpânului. A utoritatea ia acum form a prom ulgării legilor dem ocratic determ inate, adică, a regulilor universale prin care om ul se conduce pe sine în m od conştient. 17 9

R ecunoaşterea devine reciprocă atunci când statul şi poporul se recunosc unul pe celălalt, adică, atunci când statul acordă drepturi cetăţenilor şi când cetăţenii sunt de acord să respecte legile statului. Singurele lim itări ale acestor drepturi intervin atunci când ele sunt contradictorii, când exercitarea unui drept vine în conflict cu exercitarea altui drept. A ceastă descriere a statului hegelian pare de fapt identică cu aceea a statului liberal lockeean, care este definit în m od sim ilar ca un sistem de protecţie a unei serii de drepturi individuale. Specialistul în filozofia hegeliană va obiecta im ediat că H egel nu era de acord cu liberalism ul lockeean sau anglo-saxon şi că el ar fi respins ideea că versiunea lockeeană a Statelor U nite sau a M arii Britanii ar constitui stadiul final al istoriei. B ineînţeles că într-un fel ar avea dreptate. H egel nu ar fi susţinut niciodată punctul de vedere al anum itor liberali şi al tradiţiei anglo-saxone, reprezentaţi în clipa de faţă în prim ul rând de dreapta libertară, care consideră că singurul rol al guvernului este de a nu sta în calea indivizilor şi că libertatea acestora din urm ă de a-şi urmări egoistele interese particulare este absolută. El ar fi respins acea variantă a liberalism ului care vede drepturile politice doar ca m ijloc prin care oam enii îşi puteau proteja viaţa şi banii sau, într-un lim baj mai actual, „stilul de viaţă" personal. Pe de altă parte, K ojeve evidenţia un fapt im portant atunci când afirm a că A m erica postbelică sau statele m em bre ale C om unităţii E uropene constituiau expresia vie a statului hegelian de recunoaştere universală; pentru că deşi dem o ­ craţiile anglo-saxone se întem eiază pe baze explicit lockeene, felul în care s-au autodefinit nu a fost niciodată unul pur lockeean. Am văzut, de exem plu, cum în F ederalistul atât M adison cât şi H am ilton au ţinut cont de latura thym otică a naturii um ane şi cum prim ul dintre ei considera că unul dintre scopurile guvernului reprezentativ era de a asigura o portiţă deschisă părerilor thym otice şi pătim aşe ale oam enilor. Când oam enii din A m erica contem porană v orbesc despre societatea lor şi form a de guvernăm ânt, ei folosesc în m od frecvent un lim baj care este mai degrabă hegelian decât lockeean. De exem plu, în tim pul epocii drepturilor civile, era absolut norm al ca oam enii să spună că scopul unei anum e legislaţii asupra drepturilor civile era de a recunoaşte dem nitatea persoanelor de culoare, sau de a îndeplini prom isiunea D eclaraţiei de Independenţă şi a Constituţiei de a le perm ite tuturor am ericanilor să trăiască în dem nitate şi libertate. N u era nevoie să fii specialist în filozofia hegeliană pentru a înţelege puterea acestui argum ent; făcea parte din vocabularul cetăţenilor celor mai um ili şi mai puţin instruiţi. (C onstituţia Republicii F ederale G erm ane se referă în m od explicit la dem nitatea um ană.) D reptul la vot în S.U .A . şi în alte ţări dem ocrate, mai întâi pentru cei care nu aveau calitatea de proprietari, apoi pentru negri şi alte m inorităţi etnice sau rasiale şi pentru fem ei, nu a fost niciodată văzut ca o problem ă exclusiv econom ică (adică, dreptul la v o t le perm itea acestor grupuri să-şi apere interesele econom ice), ci a fost în general perceput ca un sim bol al valorii şi egalităţii lor şi preţuit ca un ţel în sine. 180

Faptul că Părinţii întem eietori ai A m ericii nu au folosit term enii „recunoaştere" şi „dem nitate" nu a putut îm piedica alunecarea pe nesim ţite a lim bajului lockeean referitor la drepturi în lim bajul hegelian al recunoaşterii. A stfel, statul universal şi om ogen care apare la sfârşitul istoriei poate fi văzut sprijinindu-se pe cei doi stâlpi ai econom iei şi recunoaşterii. Procesul istoriei om eneşti care duce până la acesta a fost acţionat în m od egal de evoluţia ştiinţei m oderne şi de lupta pentru recunoaştere. Cea dintâi provine din partea doritoare a sufletului care s-a eliberat la începutul tim purilor m oderne şi s-a orientat către acum ularea nelim itată a bogăţiei. A ceastă acum ulare nelim itată a fost posibilă datorită unei alianţe între dorinţă şi raţiune: capitalism ul este inextricabil legat de ştiinţa m odernă. L upta pentru recunoaştere, pe de altă parte, îşi avea obârşia în partea thym otică a sufletului. Ea a fost îm pinsă înainte de realitatea sclaviei, care era în contrast cu viziunea pe care o avea sclavul despre autoritate într-o lum e în care toţi oam enii erau liberi şi egali înaintea lui D um nezeu. O descriere com pletă a personalităţii um ane nu este posibilă fără a prezenta aceşti doi stâlpi de sprijin, aşa cum o descriere a personalităţii um ane nu este com pletă fără a ţine seam a de dorinţă, raţiune şi thym os. M arxism ul, „teoria m odernizării" sau orice altă teorie asupra istoriei care se bazează pe econom ia politică vor fi incom plete dacă nu vor ţine cont de partea thym otică a sufletului şi de lupta pentru recunoaştere ca principal m otor al istoriei. Putem explica acum relaţia reciprocă dintre econom ia liberală şi politica liberală şi putem prezenta înaltul grad al corelaţiei dintre industrializarea avansată şi dem ocraţia liberală. D upă cum am afirm at mai devrem e, nu există nici o raţiune econom ică de a fi a dem ocraţiei; ea poate fi cel m ult o povară pentru eficienţa econom ică. A legerea d em ocraţiei este liberă şi se face de dragul recunoaşterii şi nu al dorinţei. D ar dezvoltarea econom ică creează anum ite condiţii care fac mai probabilă această alegere liberă. A cest lucru se întâm plă din două m otive. în prim ul rând, dezvoltarea econom ică dem onstrează sclavului conceptul de dom inaţie pe m ăsură ce el descoperă că poate dom ina natura prin tehnologie şi, de asem enea, că se poate dom ina pe sine însuşi prin disciplina m uncii şi a învăţăturii. Pe m ăsură ce societăţile devin mai instruite, sclavii încep să fie m ai conştienţi de faptul că sunt sclavi şi că ar dori să fie stăpâni şi să asim ileze ideile altor sclavi care au reflectat deja asupra condiţiei lor de servitute. Instruindu-se, ei află că sunt fiinţe om eneşti care au propria lor dem nitate şi că trebuie să lupte pentru a obţine recunoaşterea acestei dem nităţi. Faptul că învăţăm ântul m odern se ocupă de predarea ideilor libertăţii şi egalităţii nu este accidental; acestea sunt ideologii de sclav construite ca reacţie la situaţia reală în care se găseau sclavii. C reştinism ul şi com unism ul au fost am ân­ două ideologii de sclav (cea de a doua neanticipată de H egel) care redau num ai o parte din adevăr. D ar în decursul tim pului s-au dezvăluit trăsăturile lor iraţionale şi contradictorii: societăţile com uniste, în special, în ciuda angajam entului lor faţă de 181

principiile libertăţii şi egalităţii, s-au dovedit a fi variante m oderne ale societăţilor sclavagiste, în care dem nitatea marii m ase a poporului nu era recunoscută. P ră­ buşirea ideologiei m arxiste la sfârşitul anilor ’80 reflecta, într-un fel, dobândirea unui nivel superior de raţionalitate de către cei care trăiau în astfel de societăţi şi realizarea faptului că recunoaşterea universală raţională nu putea fi dobândită decât în cadrul unei ordini sociale liberale. Cel de-al doilea m otiv pentru care dezvoltarea econom ică încurajează d e­ m ocraţia liberală este faptul că aceasta dintâi are un extraordinar efect nivelator datorită nevoii sale de învăţăm ânt universal. V echile bariere de clasă sunt înlăturate în favoarea unei condiţii generale de egalitate a şanselor. D eşi apar clase noi, care se b azează pe un anum e statut econom ic şi o anum e pregătire, există în m od inerent o m ai m are m obilitate în societate care încurajează răspândirea ideilor egalitare. E conom ia creează astfel un fel de egalitate de fa c to înainte ca această egalitate să apară d e ju re. D acă fiinţele om eneşti nu ar fi alcătuite decât din raţiune şi dorinţă, ele ar fi foarte m ulţum ite să trăiască într-o C oree de Sud sub o dictatură m ilitară, sau sub guvernarea tehnocrată lum inată a Spaniei franchiste, sau într-un Taiw an condus de G uom indang, hotărât să urm ărească până în pânzele albe creşterea econom ică. Şi totuşi cetăţenii acestor ţări sunt ceva mai m ult decât dorinţă şi raţiune; ei au o m ândrie thym otică şi încredere în propria lor dem nitate şi vor ca această dem nitate să fie recunoscută în prim ul rând de guvernul ţării în care trăiesc. D orinţa de recunoaştere este, deci, veriga lipsă dintre econom ia liberală şi politica liberală. A m văzut cum industrializarea avansată produce societăţi urbane, m obile, din ce în ce mai instruite, eliberate de form ele tradiţionale de autoritate cum erau cele exercitate de trib, de preot sau de breaslă. Am văzut că exista într-o m are m ăsură o relaţie de interdependenţă concretă între asem enea societăţi şi dem ocraţia liberală, fără să putem explica pe deplin m otivul acestei interdependenţe. Slăbi­ ciunea cadrului nostru interpretativ rezidă în faptul că am căutat o explicaţie econom ică pentru alegerea dem ocraţiei liberale, adică o explicaţie, care într-un fel sau altul provenea din partea doritoare a sufletului. D e fapt, ar fi trebuit să privim la partea thym otică, la dorinţa sufletului de recunoaştere. Pentru că schim bările sociale care însoţesc industrializarea avansată, în special învăţăm ântul, par să elibereze o anum ită nevoie de recunoaştere care nu există în rândul o am enilor m ai săraci şi m ai puţin instruiţi. Pe m ăsură ce oam enii devin m ai înstăriţi, mai co s­ m opoliţi şi m ai instruiţi, ei nu cer num ai mai m ultă prosperitate ci şi recunoaşterea statutului lor. A cest im puls com plet neeconom ic şi nonm aterial ne poate explica de ce oam enii din Spania, Portugalia, C oreea de Sud, T aiw an şi din R epublica Populară Chineză au cerut nu num ai o econom ie de piaţă, ci şi guvernare dem ocrată, de către şi pentru popor. A lexandre K ojeve, interpretându-1 pe H egel, susţinea că statul universal şi om ogen va fi ultim ul stadiu al istoriei om eneşti, pentru că era com plet satisfăcător 182

pentru om . A ceastă afirm aţie se baza în cele din urm ă pe credinţa sa în prim atul thym os-ului, sau al dorinţei de recunoaştere, ca cea mai profundă şi m âi im portantă aspiraţie um ană. Indicând im portanţa m etafizică cât şi psihologică a recunoaşterii, probabil că H egel şi K ojeve au privit mai adânc în interiorul personalităţii um ane decât au făcut-o alţi filozofi precum L ocke şi M arx, pentru care prim au dorinţa şi raţiunea. D eşi K ojeve susţinea că nu dispunea de nici un etalon cu care să m ăsoare gradul de adecvare al instituţiilor um ane, dorinţa de recunoaştere constituia de fapt un asem enea etalon. în final, thym os-ul era pentru K ojeve o com ponentă a naturii um ane. Poate că lupta pentru recunoaştere provenind din thym os a avut nevoie de o desfăşurare istorică de zece mii de ani sau mai m ult, dar ea era o parte constitutivă a sufletului pentru K ojeve, la fel de m ult ca şi pentru Platon. Pretenţia lui K ojeve că ne aflăm la sfârşitul istoriei este de aceea confirm ată sau infirm ată de puterea afirm aţiei conform căreia recunoaşterea acordată de către statul liberal-dem ocratic contem poran satisface în m od adecvat dorinţa um ană de recu­ noaştere. K ojeve considera că dem ocraţia liberală m odernă reuşeşte să sintetizeze m orala stăpânului şi pe cea a sclavului, învingând distincţiile dintre ele întocm ai cum reuşeşte să păstreze câte ceva din am bele form e de existenţă. E ste într-adevăr aşa? M ai ales, a fost m egalothym ia stăpânului sublim ată şi canalizată cu succes de către instituţiile politice m odem e, astfel încât să nu m ai reprezinte o problem ă pentru politica m odernă? Se va m ulţum i om ul întotdeauna să fie recunoscut doar ca egalul celorlalţi oam eni, cu tim pul el nu va cere m ai m ult? Şi dacă m egalothym ia a fost total sublim ată şi canalizată de către politica m odernă, oare trebuie sa fim de acord cu N ietzsche că acest fapt nu este deloc unul îm bucurător ci un dezastru nem aipom enit? A cestea sunt consideraţii pe term en lung, la care vom reveni în Partea a cincea a acestei cărţi. Până atunci, vom studia m ai atent tranziţia concretă din cadrul conştiinţei pe m ăsură ce ea se îndreaptă spre dem ocraţia liberală. înainte de a fi transform ată în recunoaştere universală şi egală, dorinţa de recunoaştere poate lua o m are varietate de form e iraţionale, aşa cum au fost cele reprezentate sub cuprinzătoarele rubrici ale religiei şi naţionalism ului. T ranziţia nu este niciodată lină şi se dovedeşte că recunoaşterea raţională coexistă cu form ele iraţionale în cele mai m ulte dintre societăţile lum ii reale. M ai m ult decât atât: apariţia şi durabilitatea unei societăţi care întruchipează recunoaşterea raţională par să ceară supravieţuirea anum itor form e de recunoaştere iraţională, paradox pe care K ojeve nu-1 abordează com plet. în prefaţa la F ilozofia dreptului, H egel spune ca filozofia este „propriul său tim p cuprins în gândire" şi că filo zo f fiind nu poţi să-ţi depăşeşti tim pul şi să prezici viitorul, după cum nici un om nu ar fi putut să sară peste statuia gigantică care se afla cândva pe insula Rodos. în ciuda acestui avertism ent vom privi înainte pentru a încerca să înţelegem atât perspectivele cât şi lim itările revoluţiei liberale m ondiale actuale şi efectul pe care aceasta îl va avea asupra relaţiilor internaţionale. 183

Partea a patra SĂRIND PESTE COLOSUL DIN RODOS

H ic R hodus, h ic sa ltu s.

20

Cel mai nesimţitor dintre nesimţitorii monştri In a num ite locuri din lum e , există încă g lo a te ş i turme, d a r nu la noi, o, fr a ţi ai mei. La n o i n u-s d e c â t state. S ta tu l? C e-nseam nă el? H a i deschideţi, vă urechile, că ci vreau să vă vorbesc d esp re cum m o r popoarele. S ta tu l este c e l m ai n esim ţitor dintre nesim ţitorii m onştri. N esim ţitor chiar şi c â n d m inte. Ş i iată ce m inciună îi scapă din gură: „Eu, statul, sunt p o p o ru l ”. M in ciu n ă ! F ost-au c rea to ri c e i ce fo rm a ră p o p o a rele şi flu tu ra ră p e deasupra lo r o credinţă şi-o iubire - slujit-au a stfe l viaţa. D a r distrugătorii au în tin s cap ca n e m ulţim ii, adică ceea c e aceştia num esc state, ia r p e d easupra i-au ţin u t o sa b ie şi o sulă d e ispite... Vă dau a cest sem n : fie c e p o p o r vorbeşte o lim bă proprie, în c e priveşte binele şi răul, p e c are nu o în ţeleg e vecinul său. E l izvodeşte p e n tru sin e un lim baj, în ce p riv e şte d rep tu l şi m orala. D a r sta tu l ştie să m intă în toate lim bile şi desp re bine, şi desp re rău; şi-n to t ce zic e m inte şi tot ce are-i adunat p rin furt. N ie tz sc h e, A şa grăit-a Z a ra th u stra * 1

La sfârşitul istoriei, nu a mai răm as nici un rival serios al dem ocraţiei liberale. In trecut, oam enii respingeau dem ocraţia liberală pentru că o considerau inferioară m onarhiei, aristocraţiei, teocraţiei, fascism ului, totalitarism ului com unist sau ori­ cărei ideologii în care li se întâm pla să creadă. D ar acum , în afara lumii islam ice, se pare că există un consens general care acceptă pretenţia dem ocraţiei liberale de a fi cea mai raţională form ă de guvernare, statul care realizează pe deplin atât dorinţa raţională cât şi recunoaşterea raţională. D acă lucrurile stau astfel, atunci de ce nu sunt toate statele din afara Islam ului dem ocrate? D e ce răm âne tranziţia spre dem ocraţie atât de dificilă pentru m ulte naţiuni ale căror popoare şi conducători au acceptat principiile dem ocratice teoretic? D e ce avem noi bănuiala că anum ite *

Versiunea românească de Victoria Ana Tăuşan, EDINTER, Bucureşti, 1991.

185

regim uri din lum e care se proclam ă în prezent dem ocrate nu vor răm âne astfel, în tim p ce altele nu pot fi concepute altfel decât ca dem ocraţii stabile? Şi de ce este probabil ca orientarea actuală către liberalism să ajungă la un eventual regres chiar dacă prom ite să fie victorioasă pe term en lung? întem eierea unei dem ocraţii este concepută ca un act politic extrem de raţional, în care com unitatea în ansam blul ei deliberează asupra caracterului constituţiei şi legilor fundam entale care îi vor guverna viaţa publică. D ar eşti adeseori izbit de slăbiciunea de care dau dovadă atât raţiunea cât şi politica în atingerea scopurilor lor şi de felul în care fiinţele om eneşti îşi „pierd controlul" asupra vieţilor lor, nu numai pe plan personal, ci şi politic. D e exem plu, în m ulte ţări din A m erica Latină s-au instalat dem ocraţii liberale la scurtă vrem e după cucerirea independenţei faţă de Spania sau P ortugalia în secolul al X IX -lea, având constituţii după m odelul celor ale Statelor U nite ale A m ericii sau ale Franţei republicane. Şi totuşi nici una dintre ele nu a reuşit să m enţină o tradiţie dem ocratică neîntreruptă până acum . Din punct de vedere teoretic nu a existat niciodată o puternică opoziţie faţă de dem ocraţia liberală în A m erica Latină, cu excepţia unor scurte provocări din partea fascism ului şi com unism ului, şi totuşi liberal-dem ocraţii au trebuit să se lupte perm anent pentru a câştiga şi păstra puterea. Există un num ăr de ţări precum Rusia care au cunoscut m ai m ulte feluri de guvernare autoritară, dar, până de curând, niciodată adevărata dem ocraţie. A lte naţiuni precum G erm ania au întâm pinat foarte m ari greutăţi în atingerea unei dem ocraţii stabile, în ciuda rădăcinilor ei adânc înfipte în tradiţia europeană occidentală, în tim p ce Franţa, leagănul libertăţii şi egalităţii, a cunoscut cinci republici dem ocrate diferite din anul 1789 până acum . A ceste situaţii co n ­ trastează puternic cu experienţa celor m ai m ulte dem ocraţii de origine anglosaxonă, care au reuşit relativ uşor să-şi păstreze stabilitatea instituţiilor. M otivul pentru care dem ocraţia liberală nu a devenit universală, sau n-a răm as stabilă o dată ce a dobândit puterea, rezidă în cele din urm ă în incom pleta corespondenţă dintre popoare şi state. Statele sunt creaţii politice determ inate, în tim p ce popoarele sunt com unităţi m orale preexistente. A dică, popoarele sunt com unităţi cu credinţe com une despre bine şi rău, despre natura sacrului şi a profanului, care poate că s-au născut în trecutul îndepărtat şi care există acum mai ales ca o chestiune de tradiţie. D upă cum spune N ietzsche, „fiecare popor îşi vorbeşte propria sa lim bă a binelui şi a răului" şi-a „inventat propriul lim baj în ceea ce priveşte dreptul şi m orala" care sunt reflectate nu num ai în constituţie şi legi, dar şi în fam ilie, în religie, în structura de clasă, în obiceiurile de fiecare zi şi în m odurile de viaţă care sunt preţuite. D om eniul statelor este dom eniul politicului, sfera opţiunii conştiente a m odului potrivit de guvernare. D om eniul popoarelor este unul subpolitic: este dom eniul culturii şi al societăţii, ale căror reguli sunt rareori explicite sau conştient recunoscute chiar de către cei care le îm părtăşesc. Când T ocqueville vorbeşte despre sistem ul constituţional am erican de echilibru al pute­ rilor şi despre îm părţirea responsabilităţilor între guvernul federal şi cel statal, el 186

vorbeşte despre state; dar atunci când descrie spiritualism ul uneori fanatic al am ericanilor, patim a lor pentru egalitate, sau faptul că ei se dedică mai degrabă ştiinţei practice decât celei teoretice, atunci el îi descrie ca popor. Statele se im pun deasupra popoarelor. In unele cazuri, statul form ează poporul, după cum legile lui L ycurg sau ale lui R om ulus erau considerate a fi form at ethos-u\ popoarelor Spartei şi R om ei, sau după cum regula libertăţii şi egalităţii a m odelat conştiinţa dem ocratică în rândul em igranţilor veniţi din toate colţurile lum ii şi care au form at Statele U nite ale A m ericii. D ar în m ulte alte cazuri există o oarecare tensiune între state şi popoare, iar în anum ite situaţii se poate spune că statele poartă război îm potriva popoarelor lor - ca atunci când com uniştii ruşi şi chinezi au încercat să im pună cu forţa idealurile m arxiste popoarelor lor. D e aceea, succesul şi stabilitatea dem ocraţiei liberale nu depind niciodată doar de aplicarea m ecanică a unor anum ite principii şi legi universale, ci necesită un grad de concordanţă între popoare şi state. D acă, urmându-1 pe N ietzsche, noi definim un popor ca fiind o com unitate m orală care îm părtăşeşte aceleaşi noţiuni ale binelui şi răului, atunci este lim pede că popoarele şi culturile pe care ele le creează îşi au originea în partea thym otică a sufletului. A dică, cultura se naşte din capacitatea de a evalua, de a spune, de exem plu, că persoana care se supune superiorilor săi este dem nă de respect, sau că fiinţa om enească care m ănâncă anim ale necurate precum porcul nu este dem nă de respect. Thym os-ul sau dorinţa de recunoaştere este astfel sursa a ceea ce specialiştii din dom eniul ştiinţelor sociale num esc „valori“ . L upta pentru recunoaştere a fost cea care a făcut să se nască relaţia dintre stăpân şi sclav sub toate form ele ei şi totodată şi codurile m orale care au decurs din această relaţie - respectul supusului faţă de m onarh, al ţăranului faţă de proprietarul de păm ânt, aroganta superioritate a aristocratului şi aşa mai departe. D orinţa de recunoaştere este de asem enea sursa psihologică a două pasiuni extrem de puternice - religia şi naţionalism ul. Prin aceasta nu vreau să spun că religia şi naţionalism ul pot fi reduse la dorinţa de recunoaştere; dar înrădăcinarea acestor pasiuni în thym os este ceea ce le dă m area lor putere. Credinciosul conferă dem nitate tuturor lucrurilor pe care religia sa le consideră sfinte - o serie de legi m orale, un m od de viaţă, sau anum ite obiecte de cult. Ş i el se înfurie când este violată dem nitatea a ceea ce este sfânt pentru el.2 N aţionalism ul crede în dem nitatea grupului său naţional sau etnic şi deci, în propria sa dem nitate ca m em bru al acelui grup. El caută să obţină recunoaşterea acestei dem nităţi de la ceilalţi şi, ca şi credinciosul, se înfurie dacă această dem nitate este luată în derâdere. La originea procesului istoric se află o pasiune thym otică, dorinţa de recunoaştere a stăpânului aristocrat şi pasiunile thym otice ale fanatism ului religios şi naţionalist au îm pins acest proces înainte prin războaie şi conflicte de-a lungul secolelor. O riginile thym otice ale religiei şi naţionalism ului explică de ce conflictele apărute din cauza unor „valori11sunt m ult m ai îngrozitoare decât cele provocate de posesiuni m ateriale 187

sau bogăţii.3 Spre deosebire de bani, care pot fi pur şi sim plu îm părţiţi, dem nitatea este ceva ce nu acceptă nici un fel de com prom is: îm i recunoşti sau nu dem nitatea mea, sau acea dem nitate pe care eu o consider sfântă. D oar thym os-ul, în căutarea „dreptăţii", este capabil de un veritabil fanatism , obsesie şi ură. Democraţia în varianta ei anglo-saxonă reprezintă apariţia unui nou tip de calcul rece în detrimentul orizonturilor morale şi culturale precedente. Dorinţa raţională trebuie să învingă dorinţa iraţională de recunoaştere şi mai ales, megalothymia stă­ pânilor aroganţi care caută recunoaşterea superiorităţii lor. Statul liberal care se dezvoltă din tradiţia stabilită de Hobbes şi de Locke se angajează într-o luptă prelungită împotriva propriului său popor. El încearcă să omogenizeze diversele culturi tradiţionale şi să-i înveţe pe oameni să-şi urmărească interesele pe term en lung. In locul unei comunităţi morale organice cu propria ei limbă a „binelui şi răului", trebuia să înveţi o nouă serie de valori ale democraţiei: să „participi", să fii „raţional", „laic", „mobil", „deschis către ceilalţi" şi „tolerant".4 Aceste noi valori democratice, iniţial, nu erau deloc valori în sensul definirii virtuţii umane ultime şi al binelui. H e erau concepute ca având valori pur instrumentale, obiceiuri pe care trebuia să ţi le însuşeşti dacă voiai să reuşeşti într-o paşnică şi prosperă societate liberală. Din această cauză numea Nietzsche statul „cel mai nesimţitor dintre nesimţitorii monştri" care distrugea popoarele şi culturile lor punându-le înainte „o sută de ispite". Oricum , pentru ca dem ocraţia să funcţioneze, cetăţenii statelor dem ocrate trebuie să uite rădăcinile instrum entale ale valorilor lor şi să dezvolte o anum ită m ândrie thym otică iraţională în privinţa sistem ului lor politic şi al m odului lor de viaţă. A dică, ei trebuie să ajungă să iubească dem ocraţia nu pentru că este m ai bună decât alternativele ei, ci pentru că este a lor. în plus, ei trebuie să înceteze a mai vedea valori precum „toleranţa" ca un sim plu m ijloc în atingerea unui scop; în societăţile dem ocrate toleranţa devine valoarea definitoare.5 D ezvoltarea acestui fel de m ândrie de a fi dem ocrat sau asim ilarea valorilor dem ocraţiei în conştiinţa de sine a cetăţeanului, iată ce înseam nă crearea unei „culturi dem ocratice" sau „civice". O astfel de cultură are un rol decisiv pentru sănătatea şi stabilitatea în tim p a dem ocraţiilor, de vrem e ce nici o societate reală nu poate supravieţui prea m ultă vrem e bazându-se num ai pe calculul raţional şi dorinţă. C ultura - atunci când ia form a rezistenţei la transform area anum itor valori tradiţionale în valori ale dem ocraţiei - poate astfel constitui un obstacol în calea dem ocratizării. A tunci, nu există oare factori culturali care îm piedică instituirea unor dem ocraţii stabile?6 A ceştia intră în mai m ulte categorii. Prim a categorie ţine de m ăsura în care există şi de caracterul conştiinţei naţionale, etnice şi rasiale a unei ţări. Nu există nici o incom patibilitate inerentă între naţionalism şi liberalism ; naţionalism ul şi liberalism ul s-au aliat de fapt încă din tim pul luptelor pentru unitate naţională din G erm ania şi din Italia în secolul al XIX -lea. N aţionalism ul şi liberalism ul s-au asociat de asem enea în m işcarea poloneză de renaştere naţională din anii ’80 şi se întrepătrund astăzi în luptele

188

statelor baltice de independenţă faţă de U RSS. D orinţa de independenţă şi suve­ ranitate naţională poate fi văzută ca posibilă m anifestare a dorinţei de autodeter­ m inare şi de libertate, cu condiţia ca naţionalitatea, rasa sau etnia să nu devină baza exclusivă a cetăţeniei sau drepturilor juridice. O Lituanie independentă poate fi un stat pe deplin liberal cu condiţia ca el să garanteze drepturile tuturor cetăţenilor săi, inclusiv pe acelea ale oricărei m inorităţi ruse care ar dori să răm ână. Pe de altă parte, este im posibil ca dem ocraţia să apară într-o ţară în care caracterul naţional sau etnic al grupurilor ei constituente este atât de dezvoltat încât ele nu îm părtăşesc sentim entul naţional şi nu-şi acceptă reciproc drepturile. D e aceea este n ecesar ca un puternic sentim ent al unităţii naţionale să preceadă apariţia unei dem ocraţii stabile, exact aşa cum acest sentim ent a existat înainte ca dem o­ craţia să apară în ţări precum M area Britanie, S tatele U nite, Franţa, Italia şi G erm ania. A bsenţa unui asem enea sentim ent al unităţii naţionale în U niunea Sovietică a fost unul din m otivele pentru care nu putea să apară o dem ocraţie stabilă înainte de dezm em brarea ţării în unităţi naţionale mai m ici.7 A lbii constituie numai 11% din populaţia peruană, ei fiind descendenţii cuceritorilor spanioli; restul populaţiei este indiană, separată geografic, econom ic şi spiritual de restul ţării. A ceastă separare va fi un obstacol serios şi de durată în calea dem ocraţiei stabile în Peru. A celaşi lucru se poate spune şi despre A frica de Sud: nu num ai că există un dezacord fundam ental între negri şi albi, dar chiar negrii sunt dezbinaţi între ei în grupuri etnice care au o îndelungată tradiţie de rivalitate. A l doilea obstacol cultural în calea dem ocraţiei are de a face cu religia. Ca şi în cazul naţionalism ului, nu există un conflict inerent între religie şi dem ocraţia liberală până în punctul în care religia încetează a mai fi tolerantă şi egalitară. Am făcut deja observaţia că H egel considera că religia creştină netezea drum ul pentru R evoluţia fra n ce ză sta b ilin d principiul eg alităţii tu tu ro r o am en ilo r pe baza capacităţii lor de a avea o opţiune m orală. O m are m ajoritate de dem ocraţii contem porane au o m oştenire religioasă creştină şi, după cum a rem arcat Sam uel H untington, m ajoritatea noilor ţări dem ocrate, începând cu anul 1970, sunt ţări catolice.8 A tunci, s-ar părea că în anum ite privinţe religia nu ar fi o piedică ci un stim ulent al dem ocratizării. D ar religia p e r se nu a creat societăţi libere; într-un fel creştinism ul a trebuit să se desfiinţeze singur printr-o laicizare înainte ca liberalism ul să poată să apară. A gentul general acceptat al acestei laicizări în O ccident a fost protestantism ul. Făcând ca religia să fie o problem ă particulară între creştin şi D um nezeul său, protestantism ul a elim inat necesitatea existenţei unei clase separate de preoţi şi a intervenţiei religiei în politică în general. Şi alte religii din lum e au recurs la un proces sim ilar de laicizare: budism ul şi shintoism ul, de exem plu, s-au lim itat la practicarea cultului la nivelul privat al fam iliei. M oştenirea hinduism ului şi a confucianism ului este am estecată: deşi am ândouă sunt doctrine relativ tolerante care şi-au dovedit com patibilitatea cu o gam ă largă de activităţi laice, substanţa 189

învăţăturii lor este ierarhică şi inegală. Iudaism ul ortodox şi fundam entalism ul islam ic sunt, dim potrivă, religii integriste care încearcă să reglem enteze fiecare aspect al vieţii om eneşti, atât publice cât şi private, inclusiv dom eniul politicii. A ceste religii pot fi com patibile cu dem ocraţia - Islam ul în special, stabileşte la fel ca şi creştinism ul principiul egalităţii um ane universale - dar se îm pacă foarte greu cu liberalism ul şi cu recunoaşterea drepturilor universale, mai ales cu libertatea conştiinţei şi a religiei. Probabil că nu este surprinzător că singura dem ocraţie liberală din lum ea m usulm ană contem porană este T urcia, singura care a perseverat în respingerea explicită a m oştenirii islam ice în favoarea unei societăţi laice, la începutul secolului al X X - lea. Cea de-a treia piedică în calea apariţiei dem ocraţiei stabile este legată de existenţa unei foarte inegale structuri sociale şi de toate deprinderile m entale care provin din aceasta. D upă părerea lui T ocqueville, puterea şi stabilitatea dem ocraţiei am ericane s-au datorat faptului că societatea am ericană era profund egalitară şi dem ocrată cu m ult înainte ca D eclaraţia de Independenţă sau C onstituţia să fie scrise: “am ericanii s-au născut egali” . A dică, tradiţiile culturale dom inante aduse în A m erica de N ord erau cele ale A ngliei şi O landei liberale şi nu cele ale Spaniei sau Portugaliei absolutiste din secolul al X V II-lea. D im potrivă, B razilia şi Peru au m oştenit structurile de clasă foarte stratificate în care diferitele clase erau reciproc ostile şi egoiste. C u alte cu v in te, stăpânii şi sclav ii au co n tin u at să ex iste în unele ţări sub fo rm e m ai ev id en te şi m ai p ro fu n d în răd ă cin a te decât în altele. în m ulte părţi ale A m ericii L atin e, la fel ca în Sudul am erican dinain tea R ăzb o iu lu i de S ecesiu n e, ex ista sc lav ie sau o form ă de ag ricu ltu ră de m are p lan taţie care îi unea p e ţărani p rac tic în tr-un fel de şerb ie faţă d e clasa de p ro p rietari de păm ânt. A cest fap t a dus la situ aţia pe care H egel o co nsidera ca racteristică pentru p erio ad ele de în c ep u t ale dom inaţiei şi sclaviei: stăp ân i v iolenţi şi leneşi şi o clasă de sclavi frico şi şi dep en d en ţi care nu p rea aveau nici o idee despre lib ertatea lor. D im p o triv ă, lip sa ag ricu ltu rii de p la n taţie din C osta R ica, parte izo lată şi n eg lijată din Im p eriu l S paniol şi eg a litate a rezultată în urm a sărăciei, ex p lică în parte rela tiv u l su cces al dem o craţiei în această ţa ră .10 U n ultim factor cultural care afectează perspectivele unei dem ocraţii stabile are de a face cu capacitatea unei societăţi de a crea în m od autonom o societate civilă sănătoasă - o sferă în care oam enii să-şi poată exercita ceea ce T ocqueville num ea „arta de a se asocia11, fără să depindă de stat. T ocqueville susţinea că dem ocraţia funcţionează cel m ai bine atunci când m erge nu de sus în jo s, ci de jo s în sus, statul central apărând firesc dintr-o m ulţim e de organe guvernam entale locale şi asociaţii particulare care servesc ca şcoli de libertate şi independenţă. La urm a urm ei, dem ocraţia este o problem ă de autoguvernare şi dacă oam enii sunt capabili să se guverneze singuri în oraşele, în corporaţiile, în asociaţiile lor profesionale sau în universităţi, este şi m ai probabil că ei vor reuşi să facă acelaşi lucru la nivel naţional. 190

La rândul ei această capacitate a fost legată în m od frecvent de caracterul societăţii prem oderne din care se năştea dem ocraţia. S-a adus argum entul că era mai probabil ca acele societăţi prem oderne care erau guvernate de state puternice, centralizate, care distrugeau în m od sistem atic toate sursele interm ediare de putere, precum erau aristocraţia feudală sau şefii războinici locali, să ducă la o guvernare autoritară o dată ce s-ar fi m odernizat, decât societăţile feudale în care puterea era îm părţită între rege şi un num ăr de puternici seniori feu d ali.11 A stfel Rusia şi C hina, care erau im ense im perii birocratice centralizate în tim purile prerevoluţionare, s-au transform at în state totalitare com uniste, în tim p ce A nglia şi Japonia, care erau predom inant feudale, au susţinut dem ocraţii stabile.12 A ceasta explică dificultăţile întâm pinate de ţări occidentale precum Franţa şi Spania în crearea unei dem ocraţii stabile. în am bele cazuri, feudalism ul a fost distrus de o m onarhie m odernă centralizată în secolele al X V I-lea şi al X V ll-lea, lăsând acestor ţări m oştenirea unei mari puteri a statului şi a unei societăţi civile slabe, fără vlagă, dependentă de autoritatea statului. A ceste m onarhii centralizate au determ inat o anum ită dep rin ­ dere m entală prin care oam enii îşi pierdeau capacitatea de a se organiza singuri în mod spontan, de a colabora la nivel iocal*şi de a-şi asum a responsabilitatea propriilor vieţi. T radiţia centralizării în Franţa unde de obicei nu se putea construi nici un drum sau pod peste vreun braţ de râu în provincie, fără aprobare de la Paris, a avut o continuitate neîntreruptă în acest sens de la L udovic al X lII-lea la N apoleon până la cea de-a V -a R epublică din clipa de faţă, reprezentată prin acel Conseil d ’E tat.13 Spania a lăsat o m oştenire asem ănătoare m ultor state din A m erica Latină. Forţa unei culturi „dem ocratice1*depinde adeseori foarte m ult de ordinea în care au apărut diversele elem ente ale dem ocraţiei. Cele mai puternice dem ocraţii liberale contem porane - de exem plu cele ale M arii B ritanii şi Statelor U nite - au fost cele în care liberalism ul a precedat dem ocraţia, în care libertatea a precedat egalitatea. A dică, drepturile liberale ale libertăţii de expresie, libertăţii de asociere şi de participare politică la guvernare erau practicate doar în cadrul unei mici elite - în general form ată din bărbaţi albi, proprietari funciari - înainte de a fi răspândite către alte părţi ale populaţiei.14 O biceiurile dem ocratice ale contestării şi com prom isului, care apără drepturile celor defavorizaţi, au fost învăţate m ai întâi de o m ică elită form ată din oam eni aparţinând aceluiaşi m ediu social şi având aceleaşi înclinaţii şi apoi de o societate m ai num eroasă şi eterogenă plină de, să spunem , o veche ură tribală sau etnică. A cest tip de succesiune a perm is practicii dem ocraţiei să prindă rădăcini şi să fie asociată cu cele mai vechi tradiţii naţionale. Identificarea dem o­ craţiei liberale cu patriotism ul o face şi m ai interesantă pentru grupurile care şi-au cucerit de curând dreptul la vot şi le întăreşte legătura cu instituţiile dem ocratice mai m ult chiar dacă ele ar fi avut aceste drepturi de la început. T oţi aceşti factori - sentim entul identităţii naţionale, religia, egalitatea pe plan social, tendinţa firească spre societatea civilă şi experienţa istorică a instituţiilor liberale - constituie laolaltă cultura unui popor. Faptul că popoarele pot fi atât de

191

diferite în toate aceste privinţe explică de ce constituţii liberal-dcm ocrate identice funcţionează fără problem e în cazul unor popoare şi nu şi în cazul altora, sau de ce acelaşi popor respinge dem ocraţia într-o anum ită perioadă pentru a o adopta fără ezitare în alta. O rice om de stat care încearcă să extindă sfera libertăţii şi să-i consolideze succesele trebuie să fie sensibil la aceste tipuri de restricţii subpolitice ale capacităţii statelor de a reuşi să ajungă la sfârşitul istoriei. Există, cu toate acestea, anum ite concluzii eronate în privinţa culturii şi dem o­ craţiei care trebuie evitate. Prim a este ideea că factorii culturali constituie condiţii suficiente pentru stabilirea dem ocraţiei. A stfel un cunoscut sovietolog era convins că exista o form ă reală de pluralism în U niunea Sovietică pe tim pul lui Brejnev pentru sim plul fapt că U niunea Sovietică atinsese un anum it nivel de urbanizare, de învăţăm ânt, de venit pe cap de locuitor, laicizarea şi aşa mai departe. D ar nu trebuie să uităm că şi G erm ania nazistă îndeplinea practic toate condiţiile culturale necesare unei dem ocraţii stabile: era integrată din punct de vedere naţional, dez­ voltată econom ic, în general protestantă, avea o societate civilă sănătoasă şi nu era m ai inegalitară din punct de vedere social decât alte ţări europene occidentale. Şi totuşi uriaşa revărsare de autoafirm are şi furie thym otică pe care le-a reprezentat naţional-socialism ul germ an a fost în stare să copleşească dorinţa de recunoaştere raţională reciprocă. D em ocraţia nu intră niciodată pe uşa din spate, într-un anum it m om ent, ea trebuie să se nască dintr-o decizie politică prem editată de a o institui. Tărâm ul politicii răm âne autonom faţă de cel al culturii şi are propria sa dem nitate specială ca punct de intersectare între dorinţă, th y m o sşi raţiune. D em ocraţia liberală stabilă nu se poate naşte fără să existe nişte adevăraţi oam eni de stat care să stăpânească arta politicii şi să poată transform a înclinaţiile fundam entale ale popoarelor în instituţii politice durabile. Studiile efectuate asupra tranziţiilor reuşite spre dem o­ craţie subliniază im portanţa unor factori profund politici precum capacitatea noii conduceri dem ocrate de a neutraliza forţele arm ate şi de a ju d eca abuzurile trecu ­ tului, capacitatea ei de a m enţine o continuitate sim bolică (steagul, im nul naţional, etc.) cu trecutul, caracterul sistem ului de partid stabilit sau dacă este vorba de o dem ocraţie prezidenţială sau parlam entară.15 Şi viceversa, studiile făcute asupra prăbuşirii dem ocraţiilor au arătat constant că asem enea evenim ente nu erau deloc inevitabile ca rezultate ale m ediului cultural sau econom ic, ci îşi aveau originea, de cele m ai m ulte ori, în deciziile greşite ale politicienilor. Statele A m ericii Latine nu au fost niciodată obligate să adopte m ăsuri politice de protecţionism şi de substituire a im porturilor atunci când s-au confruntat cu criza econom ică a anilor ’30 şi, totuşi, aceste m ăsuri politice le-au subm inat perspectivele unei dem ocraţii stabile pentru m ultă vrem e.1 A doua greşeală şi probabil m ult mai întâlnită, este considerarea factorilor culturali ca fiind condiţii necesare pentru stabilirea dem ocraţiei. M ax W eber face o lungă prezentare a originilor istorice ale dem ocraţiei m odem e, care după părerea 192

lui a apărut ca rezultat al anum itor condiţii sociale specifice ce existau în oraşul european o cc id en tal.18 Prezentarea pe care W eber o face dem ocraţiei este, ca de obicei, profundă şi bogată din punct de vedere istoric. D ar el descrie dem ocraţia ca pe ceva ce nu putea să apară decât în m ediul cultural şi social specific al unei mici părţi a civilizaţiei occidentale. El nu ia în considerare prea m ult faptul că dem ocraţia a reuşit pentru că era sistem ul politic cel mai raţional posibil şi „se potrivea" unui tip m ai cuprinzător de personalitate um ană care se putea întâlni în cadrul diverselor culturi. E xistă num eroase exem ple de ţări care nu îndeplinesc o serie de aşa-zise condiţii culturale „necesare" ale dem ocraţiei şi care, cu toate acestea, au reuşit să atingă un surprinzător de înalt nivel de stabilitate a dem ocraţiei. Cel m ai bun exem plu în acest sens este India, care nu este nici bogată nici foarte industrializată (deşi anum ite sectoare ale econom iei ei sunt foarte avansate din punct de vedere tehnologic), nici integrată din punct de vedere naţional, nici protestantă şi care a reuşit totuşi să m enţină o dem ocraţie care funcţionează efectiv de la cucerirea independenţei din 1947. Şi în alte m om ente din trecut, popoare întregi au fost considerate a nu se califica din punct de vedere cultural pentru realizarea unei dem ocraţii stabile: se spunea că germ anii şi japonezii erau îm piedicaţi de tradiţiile lor autoritariste; catolicism ul era considerat drept un obstacol de netrecut în calea dem ocraţiei în Spania, Portugalia şi m ulte alte ţări din A m erica Latină, după cum era considerată şi ortodoxia în G recia şi Rusia. M ulte dintre popoarele Europei de E st erau considerate fie incapabile, fie dezinteresate de tradiţiile liberal-dem ocrate ale Europei occidentale. Pe m ăsură ce.perestroika lui G orbaciov continua fără să ducă la nici o reform ă bine definită, m ulte persoane din interiorul şi din exteriorul U niunii Sovietice au spus că poporul rus era incapabil din punct de vedere cultural să susţină o dem ocraţie: ei nu aveau nici tradiţie dem ocratică şi nici o societate civilă, fiind supuşi tiraniei de-a lungul secolelor. Şi totuşi, instituţiile dem ocratice au apărut în toate aceste locuri. în U niunea Sovietică, Parlam entul rus în tim pul lui Elţîn funcţiona ca un organ legislativ stabilit de m ultă vrem e, în tim p ce o societate civilă tot mai cuprinzătoare şi mai viguroasă a început să apară spontan în perioada 1990-1991. G radul în care ideile dem ocratice au prins rădăcini în rândul populaţiei largi a fost scos în evidenţă de m area rezistenţă a populaţiei în faţa încercării de lovitură de stat a com uniştilor conservatori din august 1991.19 Un argument care este invocat prea des este acela că o ţară nu se poate democratiza dacă nu are o tradiţie democratică preexistentă. Dacă aceasta din urmă era necesară, atunci nici o ţară nu ar fi putut să devină o dem ocraţie de vrem e ce nu exista nici un popor sau cultură (inclusiv cele din Europa de Vest) care să nu fi pornit de la puternice tradiţii autoritare sau să nu fi ajuns să le adopte Ia un moment dat. Reflectând în continuare, vom vedea că linia care separă cultura de politică, popoarele de state, nu este deloc atât de clară. S tatele pot să joace un rol foarte im portant în form area popoarelor, adică stabilind „propria lo r lim bă a binelui şi a

193

răului*1 şi creând noi deprinderi, noi datini şi culturi de novo. A m ericanii nu doar s-au „născut egali**, ei au fost de asem enea „făcuţi egali** înainte de întem eierea Statelor Unite prin practica autoguvernării la nivel statal şi local în anii dinaintea dobândirii independenţei coloniilor faţă de M area Britanie. C aracterului făţiş dem ocratic al întem eierii Statelor U nite i s-a datorat form area am ericanului dem o­ crat al generaţiilor de mai târziu, un tip uman (descris cu atâta talent de Tocqueville) care nu a existat înainte, în decursul istoriei. C ulturile nu sunt fenom ene statice ca legile naturii; ele sunt creaţii om eneşti care suferă un continuu proces de evoluţie. Ele pot fi m odificate de către dezvoltarea econom ică, de războaie şi alte traum e naţionale, de im igrare sau de opţiunea conştientă. A şadar, condiţiile culturale „necesare** ale dem ocraţiei, chiar dacă sunt în mod cert im portante, trebuie să fie tratate cu un oarecare scepticism . Pe de altă parte, im portanţa popoarelor şi a culturilor lor subliniază lim itele raţionalism ului liberal, sau altfel spus, dependenţa instituţiilor liberale raţionale de iraţionalul thymos. Statul liberal raţional nu poate fi realizat în urm a unui singur scrutin. Şi nici nu poate supravieţui U ră un anum it grad de dragoste iraţională faţă de patrie, sau fără un ataşam ent instinctiv faţă de valori precum toleranţa. Dacă sănătatea dem ocraţiei liberale contem porane depinde de sănătatea societăţii civile şi aceasta din urm ă depinde de capacitatea spontană a oam enilor de a se asocia, atunci este lim pede că liberalism ul trebuie să treacă dincolo de principiile sale pentru a putea izbândi. A sociaţiile sau com unităţile civile rem arcate de T ocqueville, adeseori nu se întem eiau pe principii liberale, dar se bazau pe religie, etnie sau altă bază iraţională. A stfel reuşita m odernizării politice necesită păstrarea a ceva prem odern în cadrul drepturilor şi aranjam entelor constituţionale, supravieţuirea popoarelor şi victoria incom pletă a statelor.

194

21 Originile thymotice ale muncii H egel... credea că M u n ca eru esenţa, adevărata esenţă a O mului. K arl M a r x '

D atorită puternicei corelaţii dintre industrializarea avansată şi dem ocraţie, capacitatea ţărilor de a prospera econom ic pentru perioade lungi de tim p este, se pare, foarte im portantă pentru posibilitatea lor de a crea şi susţine societăţi libere. Şi totuşi, chiar dacă cele mai reuşite econom ii m oderne sunt capitaliste, nu toate econom iile capitaliste sunt reuşite - sau, în orice caz, la fel de reuşite unele ca altele. Exact la fel cum există deosebiri foarte clare între capacităţile ţărilor oficial dem ocrate de a susţine dem ocraţia, există deosebiri Ia fel de clare între posibilităţile econom iilor oficial capitaliste de a creşte. A dam Sm ith considera că principala sursă a diferenţelor de bogăţie dintre naţiuni era înţelepciunea sau nesăbuinţa m ăsurilor politice luate de guverne şi că, odată eliberat de constrângerile unei politici proaste, com portam entul econom ic uman era mai m ult sau mai puţin universal. M ultiplele diferenţieri dintre realizările econom iilor capitaliste se pot explica de fapt prin diferenţele dintre politica diver­ selor guverne. D upă cum am observat mai devrem e2, m ulte din pretinsele econom ii capitaliste din A m erica Latină sunt de fapt m onstruozităţi m ercantiliste în care anii de intervenţie a statului au dus la reducerea eficienţei şi paralizarea spiritului întreprinzător. D im potrivă, o m are parte din succesul econom ic de după război al A siei de Est se explică prin adoptarea unor politici econom ice de bun sim ţ, cum ar fi m enţinerea unor pieţe interne com petitive. Im portanţa politicii guvernului este şi mai evidentă atunci când Spania, C oreea de Sud sau M exicul îşi deschid econom iile şi acestea iau un m are avânt, sau când A rgentina îşi naţionalizează industriile şi ajunge la falim ent. Şi totuşi, ai sentim entul că diferenţele de politică nu explică totul şi deci cultura afectează com portam entul econom ic în m od decisiv, tot aşa cum afectează şi capacitatea unui popor de a susţine o dem ocraţie stabilă. Şi acest lucru nu este nicăieri mai evident decât în atitudinea faţă de m uncă. M unca, după părerea lui H egel, este esenţa om ului: sclavul care m unceşte este cel care creează istoria om enească transform ând lumea naturală într-o lum e care poate fi locuită de om . în afară de câţiva stăpâni leneşi, toate fiinţele om eneşti m uncesc: şi totuşi, există diferenţe extraordinare în felul şi m ăsura în care ele m uncesc. A ceste diferenţe erau principial discutate în cadrul rubricii „etica m uncii". în lum ea contem porană, este considerat drept inacceptabil să vorbeşti despre „caracterul naţional": o asem enea generalizare asupra particularităţilor etnice ale 195

unui popor nu poate fi m ăsurată „ştiinţific" şi de aceea poate duce la stereotipii grosolane şi jignitoare când se bazează, aşa cum se întâm plă de obicei, pe dovezi care ţin de anecdotic. G eneralizările asupra caracterului naţional, de asem enea m erg îm potriva dispoziţiei relativiste şi egalitare a vrem urilor noastre, pentru că, aproape întotdeauna, aceste generalizări conţin judecăţi de valoare im plicite în privinţa valorii relative a culturilor respective. N im ănui nu-i place să i se spună despre cultura sa că încurajează lenea sau necinstea; şi într-adevăr, asem enea judecăţi pot să jignească foarte m ult. Cu toate acestea, oricine a călătorit sau a trăit în străinătate o vrem e nu poate să nu observe că atitudinile faţă de m uncă sunt influenţate în m od hotărâtor de culturile naţionale. Intr-o oarecare m ăsură, aceste deosebiri pot fi m ăsurate em piric, de exem plu prin realizările econom ice ale diferitelor grupuri în societăţi m ultietnice precum M alaezia, India sau Statele Unite. R ealizările econom ice superioare ale anum itor grupuri etnice cum sunt evreii în Europa, sau grecii şi arm enii în O rientul M ijlociu sau chinezii în A sia de Sud-E st sunt îndeajuns de cunoscute pentru a mai avea nevoie de o docum entare elaborată. în Statele Unite, T hom as Sow ell a subliniat diferenţele clare de venit şi educaţie dintre descendenţii negrilor care au im igrat de bunăvoie în Statele U nite din Indiile de V est şi cei care au fost aduşi direct în ţară ca sclavi.3 A sem enea diferenţe arată că perform anţa econom ică nu este legată exclusiv de condiţiile m ediului exterior, cum ar fi prezenţa sau absenţa şansei econom ice, ci şi de diferenţele de cultură dintre grupurile etnice. în afară de evaluările globale, ca venitul pe cap de locuitor, există o m ulţim e de diferenţe subtile în felul în care este abordată m unca în cadrul diferitelor culturi. Pentru a da un m ic exem plu, R. V. Jones, unul dintre fondatorii spionajului ştiinţific britanic în tim pul celui de al II-lea război m ondial, povestea despre cum au reuşit să captureze englezii un întreg set radar germ an şi să-l aducă intact în A nglia în prim ii ani ai războiului. Englezii inventaseră radarul şi erau foarte avansaţi faţă de germ ani în tehnologie şi totuşi aparatul germ an era surprinzător de bun pentru că antena era proiectată la toleranţe superioare oricărui aparat produs în A nglia.4 îndelungata superioritate a G erm aniei asupra vecinilor săi în m enţinerea unei tradiţii de m are m ăiestrie industrială, încă evidentă azi în industria autom obilelor şi cea a m aşinilor-unelte, este unul dintre acele fenom ene care depăşesc orice explicaţie în term enii politicilor „m acro“-econom ice. Cauza ei fundam entală tre­ buie căutată în dom eniul culturii. T eoria econom ică liberală tradiţională, începând cu A dam Sm ith, susţine că m unca este o activitate esenţialm ente neplăcută,5 întreprinsă din cauza utilităţii lucrurilor create prin m uncă. D e această utilitate se poate beneficia în prim ul rând în tim pul liber; scopul m uncii om eneşti este, într-un fel, nu acela de a lucra, ci de a ajunge să te bucuri de tim pul liber. Un om va lucra nu mai departe de acel punct în care inutilitatea m arginală a muncii sale - adică, neplăcerea de a sta până târziu la serviciu, de a lucra sâm băta - depăşeşte utilitatea beneficiului m aterial care 196

provine din m uncă. O am enii diferă în ceea ce priveşte productivitatea m uncii lor şi în felul subiectiv în care evaluează povara m uncii, dar m ăsura în care m uncesc este în m od esenţial rezultatul unui calcul raţional în care ei com pară neplăcerea muncii cu plăcerea dată de rezultatele ei. O m uncă m ai grea este stim ulată de beneficii m ateriale mai mari pe care le obţine lucrătorul individual: o persoană va sta mai m ult la serviciu dacă patronul oferă dublu pentru orele suplim entare. De aceea, conform teoriei econom ice liberale tradiţionale, dorinţa şi raţiunea vor explica foarte clar diferenţele de atitudine faţă de m uncă. D im potrivă, însăşi expresia de „etică a m uncii“ sugerează că diferenţele dintre felul şi m ăsura în care m uncesc oam enii sunt determ inate de cultură şi de obiceiuri şi sunt, de aceea, legate într-un fel de thym os. Şi de fapt, este foarte greu să faci o prezentare adecvată a unui individ sau a unui popor cu o puternică etică a muncii în term enii strict utilitari ai ştiinţei econom ice liberale tradiţionale. Să luăm per­ sonalitatea contem porană „tip A “ - avocatul care cere onorarii fabuloase, un cadru superior al unei corporaţii, sau „salariatul***japonez angajat de o corporaţie japoneză m ultinaţională com petitivă. A stfel de indivizi m uncesc cu uşurinţă 70 - 80 de ore pe săptăm ână, au vacanţe puţine sau scurte în tim p ce avansează în cariera lor. Ei pot primi salarii mai m ari decât alţii care m uncesc m ai puţin, dar m unca lor nu este strict legată de com pensaţia pe care o prim esc. De fapt, com portam entul lor este iraţional din punct de vedere strict utilitar7: ei m uncesc atât de m ult încât nu se pot folosi niciodată de banii lor; nu se pot bucura de tim pul lor liber pentru că acesta nu există; şi astfel îşi distrug sănătatea şi perspectivele unei pensii confortabile, pentru că este probabil că vor m uri m ai devrem e. Poţi să aduci argum entul că m uncesc pentru fam iliile lor sau pentru generaţiile viitoare şi acesta este neîn­ doielnic un m otiv plauzibil, dar m ajoritatea „stahanoviştilor*** nu-şi văd niciodată copiii şi sunt atât de preocupaţi de cariera lor încât îşi neglijează viaţa de fam ilie. M otivul pentru care aceşti oam eni m uncesc atât de m ult are legătură num ai parţial cu com pensaţia bănească: este evident că ei îşi obţin satisfacţia din însăşi m unca aceasta sau din statutul sau recunoaşterea pe care aceasta le-o asigură. Sentim entul propriei lor valori este strâns legat de cât de m ult şi cât de bine m uncesc ei, de cât de repede evoluează în ierarhia corporaţiei şi de respectul cu care sunt priviţi de ceilalţi oam eni. C hiar şi posesiunile m ateriale sunt gustate mai m ult pentru reputaţia pe care le-o conferă decât pentru folosirea lor concretă, de vrem e ce tim pul pe care-1 au pentru a se bucura de ele este atât de scurt. Cu alte cuvinte, m unca este întreprinsă pentru a le satisface mai degrabă thym os-u\ decât dorinţa. D e fapt, m ulte studii dedicate eticii m uncii au ajuns la concluzia că aceasta este de origine neutilitară. Cel m ai faim os dintre acestea este fără îndoială cel al lui M ax W eber: E tica p rotestantă şi spiritul capitalism ului (1904-1905). W eber nu a fost în nici un caz prim ul care să observe o relaţie între protestantism , m ai ales în *

Termenul din textul original este workaholic (engl.). Combinaţie a cuvintelor work (muncă) şi alcoholic (alcoolic) (n.t.)

19 7

variantele sale calviniste sau puritane şi dezvoltarea econom ică capitalistă. întradevăr, această observaţie era atât de banală în m om entul în care W eber şi-a scris cartea, încât el a considerat că sarcina grea va fi a celor care vor dori s-o com bată. De la publicarea ei, teza susţinută de el a fost şi este ţinta unei controverse fără sfârşit. Deşi m ulţi au contestat relaţia cauzală specifică afirm ată de W eber ca legând religia şi com portam entul econom ic, foarte puţini au negat cu totul existenţa unei legături foarte puternice între cele do u ă.J R elaţia dintre protestantism şi creşterea econom iei continuă să fie evidentă astăzi în A m erica Latină, unde convertirile pe scară m are la protestantism (de obicei prin interm ediul sectelor nord-am ericane) au fost urm ate uneori de spectaculoase creşteri ale veniturilor personale şi dim inuarea num ărului delictelor, consum ului de droguri şi aşa mai departe.10 W eber încerca să explice de ce la începuturile capitalism ului m ulţi în tre­ prinzători, care-şi dedicaseră viaţa acum ulării nesfârşite de avere, păreau să fie prea puţin interesaţi de consum area acestei averi. C um pătarea, autodisciplina, o n es­ titatea, puritatea şi aversiunea lor faţă de sim plele plăceri constituiau „ascetism ul păm ântesc" pe care el îl interpreta ca pe o transm utaţie a doctrinei calviniste a predestinării. M unca nu era o activitate neplăcută întreprinsă de dragul utilităţii sau consum ului; mai degrabă era o „vocaţie" care, spera credinciosul, reflecta statutul lui de om m ântuit sau dam nat. M unca era făcută pentru un scop total im aterial şi „iraţional" şi anum e pentru a dem onstra că fuseseşi „ales". D edicarea şi disciplina cu care m uncea un credincios nu se puteau explica prin nici un fel de calcul raţional lum esc al plăcerilor şi durerilor. W eber considera că im pulsul spiritual iniţial care se aflase la baza capitalism ului s-a atrofiat de-a lungul anilor care au urm at şi că m unca de dragul bunăstării m ateriale s-a reinserat în capitalism . Cu toate acestea, „ideea datoriei faţă de propria vocaţie" a continuat să existe „precum fantom a religiilor dispărute" în lum ea contem porană şi etica muncii în Europa m odernă nu s-ar putea explica fără a ţine cont de originile ei spirituale. Şi în cadrul altor culturi au fost identificate analogii la „etica protestantă" pentru a explica succesul lor econom ic.11. Robert B ellah, de exem plu, a dem onstrat cum etica japoneză contem porană a m uncii poate fi explicată prin anum ite practici religioase care erau echivalentul funcţional al calvinism ului. Secta budistă Jo d o Shinshu sau „Ţara Pură", de exem plu, punea accentul pe econom ie, cum pătare, cinste, hărnicie şi o atitudine ascetică faţă de consum , legitim ând în acelaşi tim p realizarea de profituri într-un fel care nu existase în vechile tradiţii japoneze confucianiste. M işcarea Shingaku a lui Ishida Baigan, deşi mai puţin influentă decât Jo d o Shinshu, predica, de asem enea, o form ă de „m isticism lum esc", accen­ tuând econom ia şi zelul şi m inim alizând consum ul.13 A ceste m işcări religioase se îm binau cu etica B ushido a clasei sam urailor. A ceasta din urm ă era o ideologie războinică aristocratică care punea accentul pe riscul vieţii care, cu toate acestea, nu încuraja viaţa de huzur a stăpânului ci ascetism ul, econom ia şi înainte de toate, studiul. A şa că „spiritul capitalism ului", cu sobra sa etică a m uncii şi cu raţi198

«nulitatea sa, nu a trebuit să fie adus în Japonia o dată cu tehnologia de construcţie navală şi constituţia prusacă: el era acolo de la început în tradiţiile religioase şi culturale japoneze. în contrast cu aceste situaţii în care credinţa religioasă a încurajat sau a făcut posibilă dezvoltarea econom ică, sunt nenum ărate cazuri în care religia şi cultura au constituit obstacole. H induism ul, de exem plu, este una dintre puţinele religii mari ale lumii care nu se bazează pe o doctrină a egalităţii universale a oam enilor. D im potrivă, doctrina hindusă îm parte fiinţele om eneşti într-o serie com plexă de caste care le defineşte drepturile, privilegiile şi modul de viaţă. Printr-un curios paradox, hinduism ul nu a constituit un obstacol serios în calea practicii politicii liberale în India - deşi creşterea gradului de intoleranţă religioasă indică o posibilă prăbuşire - dar, se pare că a fost o barieră înaintea creşterii econom ice. A cest lucru a fost de obicei atribuit faptului că hinduism ul sanctifică sărăcia şi pasivitatea socială a castelor inferioare: în tim p ce le prom ite posibilitatea unei renaşteri într-o castă superioară în vieţile viitoare, el îi îm pacă cu orice situaţie se întâm plă să aibă în această viaţă. A ceastă sanctificare hindusă tradiţională sărăciei a fost încurajată şi îm brăcată într-o nouă form ă de către părintele Indiei m oderne, G andhi, care propovăduia virtuţile vieţii sim ple ale ţăranului ca fiind cele care duc la îm plinirea spirituală. Poate că hinduism ul a uşurat povara vieţii acelor indieni care se zbăteau în sărăcie, iar „spiritualitatea" acestei religii este extrem de atrăgătoare pentru tinerii claselor m ijlocii din O ccident. D ar ea determ ină în cei ce cred în ea un anum it fel de letargie, inerţie faţă de „lum esc", care în m ulte privinţe este contrară spiritului capitalism ului. E xistă oam eni de afaceri indieni care au un m are succes, dar care (ca şi chinezii de peste ocean) par să se bucure de un mai m are succes în afara graniţelor culturii indiene. O bservând că m ulţi dintre oam enii de ştiinţă indieni lucrau în străinătate, rom ancierul V.S. Naipaul a trebuit să rem arce: S ă ră c ia d in In d ia e s te m ai d e z u m a n iz a n tă d e c â t o ric e m a ş in ă rie ; şi m ai m u lt d e c â t în o ric e c iv iliz a ţie a m a ş in ilo r, în In d ia , o a m e n ii s u n t u n ită ţi în c h is e în c e a m ai s tric tă o b e d ie n ţă d in c a u z a ideii lo r d e dhurm a. O m u l d e ştiin ţă care se în to a rc e în In d ia tre b u ie s ă a b a n d o n e z e in d iv id u a lita te a p e c a re a d o b â n d ito c â t a s ta t în s tră in ă ta te ; el re v in e în sig u ra n ţa c o n fe rită d e id e n tita te a sa d e c a s tă şi lu m e a e s te în c ă o d a tă sim p lific a tă . E x is tă re g u li m ă ru n te la fe l de c o n fo rta b ile c a şi b a n d a je le ; p e rc e p ţia şi ju d e c a ta in d iv id u a lă , c a re i-au tre z it c re a tiv ita te a , s u n t a b a n d o n a te ca n işte p o v e ri... N e n o ro c ire a sis te m u lu i de c a s te n u e s te n u m a i in te rd ic ţia d e a-i a tin g e p e p a ria şi d iv in iz a re a m iz e rie i c a re re z u ltă d in a c e a s ta ; n e n o ro c ire a , în tr-o In d ie c a re v re a s ă s e d e z v o lte , e ste o b e d ie n ţa g e n e ra lă pe c a re o im p u n e , sa tis fa c ţiile g a ta fă c u te , d im in u a re a s p iritu lu i d e a v e n tu ră , d e z b ră c a re a o a m e n ilo r d e p ro p ria in d iv id u a lita te şi a m b iţie .14

199

G unnar M yrdal, în m arele său studiu dedicat sărăciei din A sia de Sud, a ajuns la concluzia că, în totalitatea ei, religia indiană constituia „o im ensă forţă în slujba inerţiei sociale“ şi că nu acţiona nicăieri ca un agent pozitiv în favoarea schim bării cum acţionaseră calvinism ul sau secta budistă Jo d o S h in s h u } 5. Ţ inând cont de asem enea exem ple precum divinizarea sărăciei de către hinduism , m ajoritatea sociologilor au presupus că religia era unul dintre acele aspecte ale „culturii tradiţionale" care aveau să decadă sub influenţa industrializării. C redinţa religioasă era fundam ental iraţională şi, de aceea, avea să cedeze în faţa dorinţei raţionale de câştig care stătea la baza capitalism ului m odem . Dar dacă W eber şi B ellah au dreptate, atunci între anu m iteio rm e ale credinţei religioase şi capitalism nu a existat nici o tensiune esenţială: într-adevăr, capitalism ul, atât în varianta sa europeană cât şi cea japoneză, a înaintat m ult mai uşor datorită unor doctrine religioase care încurajau m unca „în slujba unei vocaţii", adică pentru ea însăşi şi nu de dragul consum ului. L iberalism ul econom ic singur - doctrina care-i îndeam nă pe oam eni să se îm bogăţească a d infinitum folosindu-şi raţiunea pentru a-şi satisface dorinţa personală de proprietate - poate fi suficient pentru a explica funcţionarea celor mai m ulte dintre societăţile capitaliste, dar nu şi pentru a le descrie pe deplin pe cele m ai com petitive şi m ai dinam ice. C ele mai reuşite societăţi capitaliste au ajuns în v ârf pentru că ele posedă o etică a m uncii care este fundam ental iraţională şi „prem odernă", care-i face pe oam eni să ducă o viaţă austeră şi să m oară înainte de vrem e pentru că m unca în sine este considerată ca o cale de m ântuire. A ceasta ne sugerează că şi la sfârşitul istoriei m ai este necesară o form ă iraţională de thym os pentru a întreţine funcţionarea lum ii noastre econom ice liberale, raţionale sau cel puţin pentru a ne m enţine în rândul puterilor econom ice ale lum ii. C ineva ar putea obiecta că oricare ar fi originile religioase ale eticii m uncii în E uropa şi în Japonia, în clipa de faţă există un divorţ definitiv între aceasta şi sursele ei spirituale datorită laicizării generale a societăţilor m odem e. O am enii nu mai cred că m unca lor este dedicată „unei vocaţii", ci lucrează după cum le dictează legile capitalism ului, urm ărindu-şi în m od raţional propriul interes. D espărţirea eticii m uncii capitaliste de rădăcinile ei spirituale şi dezvoltarea unei culturi care pune accentul pe legitim itatea şi avantajele consum ului im ediat, i-au făcut pe m ulţi observatori să prevadă un declin brusc al eticii m uncii şi prin aceasta subm inarea capitalism ului în su şi.16 Realizarea unei „societăţi îm belşugate" va înlătura şi ultim ul im bold provenind din necesitatea naturală şi-i va face pe oam eni să caute m ai degrabă bucuria tihnei decât satisfacţia m uncii. Previziunile referitoare la decăderea eticii m uncii păreau să fie confirm ate de o serie de studii făcute în anii ’70 care indicau perceperea de către directorii unor com panii am e­ ricane a dim inuării standardelor de profesionalism , autodisciplină şi dinam ism în rândul lucrătorilor lo r.17 Puţini dintre directorii de corporaţii din ziua de azi aduc cu m odelele de cum pătare descrise de W eber. Se credea că etica m uncii avea să fie sabotată nu printr-un atac frontal, ci prin prom ovarea altor valori care aveau prea 200

puţin de a face cu austeritatea opusă plăcerilor lum eşti, cum ar fi „propria realizare11, sau dorinţa nu doar de a m unci, ci de a avea o „m uncă sem nificativă". Deşi etica muncii răm âne foarte puternică în Japonia, se poate presupune că acelaşi proces treptat de degenerare a valorilor muncii va deveni o problem ă în viitor, conducătorii com paniilor din ziua de astăzi fiind la fel de laicizaţi şi despărţiţi de rădăcinile spirituale ale culturii lor ca şi om ologii lor am ericani sau europeni. Răm âne de văzut dacă aceste previziuni asupra decăderii eticii muncii se vor dovedi adevărate în Statele Unite. în prezent, tendinţa către o mai slabă etică a muncii observată în anii ’70 pare să se fi răsturnat, cel puţin în cadrul clasei profesionale şi m anageriale din Statele U nite.18 M otivul este, se pare, în prim ul rând econom ic şi nu cultural. Pentru m ulte sectoare ale populaţiei, nivelul de trai şi siguranţa unui loc de m uncă au înregistrat un declin în tim pul anilor ’80 şi oam enii au fost obligaţi să m uncească şi mai m ult pentru a răm âne acolo unde ajunseseră deja. C hiar şi pe cei care se bucurau de un înalt nivel de prosperitate m aterială în această perioadă, interesul personal continua să-i stim uleze să lucreze şi m ult şi bine. A ceia care se tem eau de efectele consum ism ului asupra eticii m uncii aveau, ca şi M arx, tendinţa să uite cât de infinit de elastice sunt dorinţa şi nesiguranţa umană, care continuă să-i îm pingă pe oam eni să m uncească până la lim ita lor fizică. Im portanţa interesului personal raţional pentru stim ularea eticii muncii este ev i­ dentă dacă com parăm productivitatea m uncitorilor est-germ ani cu aceea a m un­ citorilor vest-germ ani, care, deşi aparţineau aceleiaşi culturi, nu se bucurau de aceleaşi stim ulente. C ontinuitatea unei puternice etici a m uncii în Vestul capitalist este poate mai puţin m oştenirea „fantom elor credinţelor religioase dispărute", la care se referă W eber, cât cea a puterii dorinţei legate de raţiune. Cu toate acestea, răm ân destule diferenţe im portante între atitudinile faţă de m uncă între ţări care sunt la fel de dedicate liberalism ului econom ic şi în care interesul personal raţional este considerat ca de la sine înţeles. A cest lucru pare să reflecte faptul că în unele ţări, thym os-ul şi-a găsit noi obiecte de care să se ataşeze în afara religiei. D e exem plu, cultura japoneză (ca m ulte altele din A sia de Est) este m ult mai puternic orientată către grupuri decât spre indivizi. A ceste grupuri încep de la nivelul cel mai m ic şi mai apropiat, fam ilia, şi se extind până la diversele relaţii dintre patron şi client stabilite din tim pul copilăriei şi al şcolii, includ com pania pentru care lucrezi şi grupul cel mai m are şi sem nificativ pentru cultura japoneză, naţiunea. Identitatea individului este într-o foarte m are m ăsură sufocată de iden­ titatea grupului: el nu m unceşte atât pentru beneficiul său pe term en scurt, cât pentru bunăstarea unui grup mai m are sau al unor grupuri al căror m em bru este. Statutul său nu este determ inat atât de prestaţia sa ca individ, cât de prestaţia grupului căruia îi aparţine. De aceea ataşam entul său faţă de grup are un înalt caracter thym otic: el m unceşte pentru recunoaşterea pe care i-o acordă grupul şi pentru recunoaşterea grupului de către alte grupuri şi nu num ai pentru beneficiul imediat pe care-1 201

reprezintă salariul său. Când grupul pentru care el vrea să obţină recunoaşterea este naţiunea, ceea ce rezultă este naţionalism ul econom ic. Şi într-adevăr, Japonia tinde să fie mai naţionalistă din punct de vedere econom ic decât Statele Unite. Acest naţionalism nu se exprim ă printr-un protecţionism deschis, ci sub form e mai puţin vizibile, precum reţeaua de furnizori locali păstraţi de către fabricanţii japonezi şi dorinţa lor de a plăti preţuri mai mari pentru a cum păra produse japoneze. A ceastă identitate de grup este ceea ce face ca practici precum asigurarea unui loc de m uncă pe viaţă, întâlnită în cazul unor mari întreprinderi japoneze, să fie eficace. D upă preceptele occidentale ale liberalism ului econom ic, angajarea pe viaţă acţionează îm potriva eficienţei econom ice pentru că le dă o prea mare siguranţă angajaţilor, exact ca în cazul profesorilor universitari care încetează să mai scrie o dată ce prim esc un post. Experienţa ţărilor com uniste, unde tuturor de fapt le era asigurat locul de m uncă pe viaţă, confirm ă această opinie. Persoanele cele mai capabile trebuie atrase spre m uncile cele mai stim ulatoare şi recom pensate cu cele mai mari salarii; şi invers, com paniile trebuie să ştie să înlăture uscăturile. L oialitatea în cadrul relaţiei patron-client, în term enii econom iei liberale clasice constituie rigidităţi de piaţă care stânjenesc eficienţa econom ică. Şi totuşi, în contextul conştiinţei de grup întreţinută de cultura japoneză, loialitatea paternalistă arătată de o com panie faţă de lucrătorul său este răsplătită de un nivel superior al efortului lucrătorului, care nu m unceşte doar pentru el însuşi ci pentru gloria şi reputaţia marii organizaţii din care face parte. A ceastă organizaţie nu reprezintă doar un cec săptăm ânal, ci este o sursă de recunoaştere şi o um brelă de protecţie pentru fam ilie şi prieteni. Şi această foarte dezvoltată conştiinţă naţională a japonezilor asigură o nouă sursă de identitate şi m otivaţie, dincolo de fam ilie sau com panie. A stfel, chiar într-o vrem e când spiritualitatea religioasă aproape a dispărut, etica m uncii a fost susţinută prin crearea unei m ândrii a m uncii care se bazează pe recunoaşterea de către o serie de com unităţi mai mari, care se suprapun. A ceastă conştiinţă de grup foarte dezvoltată este tipică în alte părţi ale A siei, dar m ult mai puţin în Europa şi total absentă în Statele Unite, unde ideea unei loialităţi pe viaţă faţă de o singură corporaţie ar fi cel mai adesea de neînţeles. T otuşi, există, în afara A siei, anum ite form e de conştiinţă de grup care au servit la susţinerea eticii m uncii. N aţionalism ul econom ic, sub form a unei dorinţe com une a conducerii şi m uncitorilor com paniilor de a colabora pentru a extinde pieţele de export, este destul de dezvoltat în anum ite ţări europene precum Suedia şi G er­ m ania. Breslele m eşteşugăreşti au fost în m od tradiţional o altă sursă de identitate de grup: un lăcătuş de înaltă calificare nu m unceşte doar pentru a fi pontat, ci pentru că este mândru de rezultatele m uncii sale. A celaşi lucru se poate spune şi despre profesiile liberale, ale căror înalte niveluri de calificare susţin satisfacţia thym otică. Prăbuşirea econom ică a com unism ului ne învaţă că anum ite form e ale co n ­ ştiinţei de grup sunt m ult inferioare interesului personal în stim ularea unei puternici etici a muncii. M uncitorul est-germ an sau sovietic, obligat de activistul de partid

202

să m uncească pentru a construi socialism ul, sau pus să renunţe la w eek-end pentru a-şi dem onstra solidaritatea cu vietnam ezii sau cu cubanezii, consideră m unca drept o povară care trebuia ocolită de câte ori era posibil. Ţ ările Europei de Est care au pornit pe drum ul dem ocratizării se confruntă toate cu problem a refacerii eticii muncii bazate pe interesul personal al individului, după decenii de obişnuinţă de a trăi pe cheltuiala statului. D ar experienţa încununată de succes a anum itor econom ii europene şi asiatice ne sugerează că în acordul ţărilor care au un sistem econom ic capitalist cu reţeaua sa de stim ulente individuale, interesul personal care se află în centrul teoriei econom ice liberale occidentale poate fi o sursă de m otivaţie inferioară anum itor form e ale interesului de grup. Este un fapt de m ult recunoscut în V est că oam enii vor m unci mai mult pentru fam iliile lor decât pentru ei înşişi şi că în vrem e de război sau de criză se poate apela la ei pentru a m unci în slujba naţiunii. Pe de altă parte, liberalism ul econom ic foarte fărâm iţat al S tatelor U nite sau al M arii Britanii, bazat în exclusivitate pe dorinţa raţională, devine la un m om ent dat contraproductiv. A ceasta se întâm plă când m uncitorii nu mai au m ândria m uncii pentru ea însăşi, ci ajung s-o privească ca pe o m arfă oarecare destinată vânzării, sau când m uncitorii şi m anagerii se consideră adversari într-un meci cu rezultat nul şi nu colaboratori potenţiali aflaţi într-o com petiţie cu alţi m uncitori şi m anageri dintr-o altă ţa ră .1> E xact aşa cum cultura afectează capacitatea ţărilor de a stabili şi susţine liberalism ul politic, to t ea, cultura, influenţează capacitatea lor de a face liberalis­ mul econom ic să funcţioneze. La fel ca în cazul dem ocraţiei în politică, succesul capitalism ului depinde într-o oarecare m ăsură de supravieţuirea tradiţiilor culturale prem oderne în epoca m odernă. Ca şi liberalism ul politic, liberalism ul econom ic nu este total autonom , ci depinde de existenţa unui anum it grad de thym os iraţional. Larga acceptare a liberalism ului, politic sau econom ic, de către un num ăr m are de naţiuni nu va elim ina acele diferenţe dintre ele care se bazează pe cultură, diferenţe care indiscutabil se vor accentua pe m ăsură ce dezacordurile ideologice se vor estom pa. D eja, conflictele com erciale cu Japonia sunt mai preocupante pentru m ulţi am ericani decât problem a libertăţii în lum e, în ciuda faptului că Japonia şi Statele Unite, din punct de vedere form al, au acelaşi sistem politic şi econom ic. Perm anentul excedent com ercial al Japoniei este, în clipa de faţă, mai degrabă rezultatul unor factori culturali precum rata ridicată a econom iilor, sau caracterul închis al relaţiilor furnizorilor japonezi, decât al vreunui protecţionism . C onflictele ideologice ale războiului rece au putut fi pe deplin rezolvate atunci când o parte sau cealaltă a acceptat com prom isul asupra unei problem e politice specifice precum Zidul Berlinului sau chiar şi-a abandonat ideologia cu totul. D ar diferenţele culturale care persistă între statele capitaliste recunoscute a fi liberal- dem ocratice se vor dovedi a fi m ult mai greu de elim inat. A ceste diferenţe culturale în atitudinea faţă de m uncă dintre Japonia şi Statele U nite par de-a dreptul m inuscule în com paraţie cu diferenţele culturale care despart

203

Japonia şi S tatele U nite, pe de o parte, de un num ăr de ţări ale Lum ii a treia, pe de altă parte, care nu prea au reuşit să facă să funcţioneze capitalism ul. Liberalism ul econom ic asigură calea optim ă spre prosperitate pentru orice popor care vrea să profite de el. Pentru m ulte ţări, problem a este pur şi sim plu aceea de a adopta politica de piaţă potrivită. D ar politica este doar prem isa necesară obţinerii de rate înalte de creştere. Form e „iraţionale" de thym os - religia, naţionalism ul, capacitatea ocu­ paţiilor şi profesiilor artizanale de a m enţine calitatea m uncii şi m ândria de a o practica, continuă să influenţeze calitatea m uncii şi m ândria de a o practica continuă să influenţeze com portam entul econom ic în nenum ărate feluri care co n ­ tribuie la bogăţia sau sărăcia naţiunilor. Iar persistenţa acestor diferenţe poate să însem ne că viaţa internaţională va fi considerată din ce în ce mai m ult ca o com petiţie nu între ideologii rivale - de vrem e ce statele cu econom iile cele mai avansate vor fi organizate de-a lungul unor coordonate sim ilare - ci între culturi diferite.

204

22 Imperii ale resentimentului, imperii ale respectului Im pactul culturii asupra dezvoltării econom ice, fie ca stim ulent fie ca factor de constrângere, ne arată obstacolele care ar putea să apară în calea evoluţiei Istoriei U niversale descrise în P artea a doua. Ştiinţa econom ică m odernă - procesul industrializării determ inat de ştiinţa m odernă - duce la om ogenizarea om enirii şi distruge o m are varietate de culturi tradiţionale în cadrul acestui proces. D ar poate că ea nu va fi atotbiruitoare, descoperind că anum ite culturi şi anum ite m anifestări ale thym os-ului sunt greu de digerat. Şi dacă procesul de om ogenizare econom ică se opreşte, viitorul procesului de dem ocratizare este incert. O ricât de m ulte ar fi popoarele din lum ea întreagă care cred că doresc prosperitatea capitalistă şi dem o­ craţia liberală pe plan intelectual, nu toate vor fi capabile s-o obţină. A stfel, în ciuda absenţei aparente de alternative sistem atice la dem ocraţia liberală în prezent, în viitor se pot afirm a noi alternative autoritare pe care, poate, istoria nu le-a mai cunoscut. A ceste alternative, dacă se vor m aterializa, vor fi create de două grupuri distincte de popoare: acelea care din m otive culturale se confruntă cu un continuu eşec econom ic, în ciuda eforturilor de a face să funcţioneze liberalism ul econom ic şi acelea care au repurtat victorii răsunătoare în cadrul jocului capitalism ului. Prim ul fenom en, apariţia unor doctrine neliberale din cauza eşecului pe plan econom ic, s-a mai petrecut în trecut. A ctuala renaştere a fundam entalism ului islam ic, care atinge practic toate ţările lum ii care au o populaţie m usulm ană sem nificativă, poate fi văzută ca o reacţie la nereuşita societăţilor m usulm ane în general de a-şi păstra dem nitatea faţă de O ccidentul nem usulm an. Sub presiunea concurenţei unei Europe dom inante pe plan m ilitar, în secolul al X IX -lea şi la începutul secolului al X X -lea, un num ăr de ţări islam ice au întreprins eforturi de m odernizare intensivă pentru a asim ila practicile occidentale considerate ca nece­ sare pentru a răm âne în com petiţie. Ca şi în Japonia perioadei M eiji, aceste program e de m odernizare im plicau eforturi radicale de introducere a principiilor raţionalism ului occidental în toate dom eniile vieţii sociale, de la sectoarele eco­ nom ic, birocratic, m ilitar la învăţăm ânt şi la politica socială. Efortul cel mai sistem atic în această direcţie a fost cel făcut de T urcia: reform ele otom ane ale secolului al X IX -lea au fost urm ate în cel de-al X X -lea de reform ele fondatorului actualului stat turc, K em al A tatiirk, care a căutat să creeze o societate laică bazată pe naţionalism ul turc. U ltim ul im port intelectual m ajor pe care lum ea islam ică l-a mai acceptat din V est a fost naţionalism ul laic, reprezentat de m arile m işcări naţionaliste panarabe ale lui N asser în Egipt şi ale partidelor Baath din Siria, Libia şi Irak. 205

T otuşi, spre deosebire de Japonia perioadei Mciji, care a folosit tehnologie occidentală pentru a înfrânge Rusia în 1905 şi pentru a sfida Statele U nite în 1941, cea mai m are parte a lumii islam ice nu a asim ilat niciodată aceste importuri occidentale într-un m od convingător şi nici n-a ajuns la succesul politic sau econom ic pe care-1 speraseră reform atorii secolului al X IX -lea şi ai începutului de secol XX. Până la apariţia prosperităţii exportatorilor de petrol din anii ’6 0 -’70, nici o ţară islam ică nu putea să reprezinte un pericol pentru O ccident din punct de vedere m ilitar sau econom ic. M ulte au răm as colonii în tim pul celui de al II-lea război m ondial, iar proiectul unei unităţi laice panarabe s-a prăbuşit după înfrângerea um ilitoare a Egiptului de către Israel în 1967. Renaşterea fundam entalistă islamică, care a apărut o dată cu Revoluţia iraniană din 1978-1979 nu reprezenta un caz de supravieţuire a „valorilor tradiţionale" în epoca m odernă. A cele valori, corupte şi tolerante, fuseseră înfrânte în cursul secolului precedent. Renaşterea islam ică era mai curând o reafirm are nostalgică a unor valori mai vechi şi mai pure, despre care se spune că ar fi existat în trecutul îndepărtat, care nu erau nici „valorile tradiţionale" discreditate ale trecutului apropiat, nici valorile occidentale care au fost atât de puţin transplantate în O rientul M ijlociu. în această privinţă, fundam entalism ul islam ic seam ănă destul de m ult cu fascism ul european. Ca şi în cazul fascism ului european, nu este surprinzător că renaşterea fundam entalistă a afectat cel mai m ult ţările aparent m oderne, pentru că ele au fost acelea în care culturile tradiţionale au fost cel mai m ult am eninţate de im portarea valorilor occidentale. Puterea renaşterii islam ice poate fi înţeleasă doar dacă realizăm cât de profund a fost rănită dem nitatea societăţii islam ice de dublul ei eşec de a păstra coerenţa societăţii sale tradiţionale şi de a reuşi să asim ileze tehnicile şi valorile Vestului. C hiar şi în Statele U nite, se pot vedea începuturile unor noi ideologii neliberale care apar ca un rezultat îndepărtat al diferitelor atitudini, determ inate de apartenenţa culturală, faţă de activitatea econom ică. în zilele de glorie ale m işcării drepturilor om ului, m ajoritatea negrilor am ericani aspirau la o integrare com pletă în societatea albilor, ceea ce im plica o acceptare deplină a valorilor culturale dom inante ale societăţii am ericane. Problem a negrilor am ericani nu era legată de valori ca atare ci de bunăvoinţa societăţii albilor de a recunoaşte dem nitatea negrilor care acceptau acele valori. în ciuda abolirii barierelor juridice îm potriva egalităţii în anii ’60 şi apariţiei unor program e antidiscrim inatorii în favoarea negrilor, un anum it sector al populaţiei am ericane de culoare nu num ai că nu a reuşit să progreseze econom ic, dar practic a pierdut teren. O ricum , o urm are pe plan politic a eşecului econom ic continuu este afirm aţia care se face din ce în ce mai des auzită că m ăsurile tradiţionale ale reuşitei econom ice, precum m unca, educaţia şi obţinerea unui loc de m uncă reprezintă valori „albe" şi nu universale. Unii lideri de culoare subliniază că în loc de a căuta integrarea într-o societate care nu ţine cont de culoarea m em brilor săi, populaţia neagră ar trebui să se m ândrească cu o cultură afro-am ericană distinctă, care-şi are 206

propria istorie, propriile tradiţii şi valori, propriii eroi, fiind egală dar separată de cultura societăţii albe. în anum ite cazuri, astfel de idei conduc la un „afro- centrism 14 care afirm ă superioritatea culturii africane indigene faţă de noţiunile „europene11de socialism şi capitalism . Pentru mulţi negri, dorinţa de recunoaştere a dem nităţii acestei culturi separate de către sistem ul de învăţăm ânt, de către patroni şi de către stat însuşi a înlocuit dorinţa de recunoaştere a dem nităţii lor um ane generale, de exem plu, a dem nităţii creştine a om ului ca agent moral la care se referea M artin Luther King. Rezultatul acestui fel de gândire a fost o tot mai mare autosegregare a negrilor - evidentă astăzi în m ajoritatea cam pusurilor universitare - şi accentul care se pune mai degrabă pc politica dem nităţii de grup decât pe realizarea individuală sau activitatea econom ică, drept cale principală de evoluţie în ierarhia socială. D ar dacă noi ideologii neliberale pot fi născocite de cei care se găsesc într-o situaţie în care apartenenţa culturală îi stânjeneşte în com petiţia econom ică, cealaltă sursă potenţială de idei autoritare poate să apară în rândul celor care se bucură de un succes econom ic neobişnuit. Astăzi, concurentul ccl mai im portant al univer­ salism ului liberal al revoluţiilor am ericană şi franceză nu este reprezentat dc blocul com unist, ale cărui eşecuri sunt evidente pentru toată lum ea, ci de acele societăţi asiatice care îm bină econom ia liberală cu un fel de autoritarism paternalist. Mulţi ani după cel de-al II-lea război m ondial, Japonia şi alte ţări asiatice considerau Statele U nite şi E uropa drept m odele de societăţi pe deplin m odernizate şi credeau că totul trebuia îm prum utat, de la tehnologie până la tehnicile de adm inistrare occidentală şi, în cele din urm ă, sistem ul politic occidental, pentru a răm âne în com petiţie. D ar extraordinarul succes econom ic al A siei a dus la recunoaşterea faptului că succesul nu se datora numai îm prum utării practicilor occidentale, ci faptului că societăţile asiatice păstrau anum ite trăsături tradiţionale ale propriilor lor culturi —cum ar fi o puternică etică a muncii —şi le integrau în mediul m odern al afacerilor. într-o m are parte a A siei, autoritatea politică are origini deosebite faţă de E uropa sau A m erica de N ord, iar dem ocraţia liberală este interpretată destul de diferit în A sia faţă de ţările în care aceasta s-a născut.1 A cele grupuri care sunt atât de im portante în societăţile confucianiste pentru a susţine etica m uncii au de asem enea o im portanţă decisivă ca bază pentru autoritatea politică. Un individ îşi extrage statutul în prim ul rând nu din capacitatea sau valoarea sa personală, ci din apar­ tenenţa sa la unui dintre grupurile care form ează angrenajul social. D e exem plu, deşi constituţia japoneză şi sistem ul juridic recunosc drepturile individuale la fel ca şi constituţia Statelor Unite, societatea japoneză are tendinţa să acorde recu­ noaşterea în primul rând grupurilor. într-o astfel de societate, un individ posedă dem nitate în m ăsura în care el este m em brul unui grup stabilit şi se conform ează regulilor acestuia. D ar în clipa în care el caută să-şi afirm e dem nitatea personală şi drepturile îm potriva grupului, este supus ostracizării sociale şi pierderii statutului, 207

lucru care poate fi la fel de îngrozitor ca şi tirania făţişă a despotism elor tradiţionale. A ceasta produce m ari presiuni pentru a obliga la supunere, lucru pe care copiii acestor societăţi le asim ilează de la o vârstă foarte fragedă. Cu alte cuvinte, în societăţile asiatice, indivizii sunt supuşi la ceea ce Tocqueville num ea „tirania m ajorităţii" - sau mai degrabă, a m ajorităţilor din toate grupurile sociale, m ari sau m ici, cu care individul are de a face în cursul vieţii sale. A ceastă tiranie poate fi ilustrată de câteva exem ple luate din societatea japoneză, care îşi au echivalentul în fiecare cultură din estul A siei. Principalul grup social căruia indivizii îi datorează respect în Japonia este fam ilia şi autoritatea bine­ voitoare a tatălui faţă de copiii săi a fost m odelul iniţial al relaţiilor de autoritate în cadrul societăţii, inclusiv al acelora dintre cârm uitor şi cei cârm uiţi.2 (A utoritatea paternă a fost m odelul autorităţii politice şi în Europa, dar liberalism ul m odern a reprezentat o ruptură făţişă cu această tradiţie3.) în Statele Unite, copiii mici trebuie să se supună autorităţii părinţilor lor, dar pe m ăsură ce cresc, ei încep să-şi afirm e propria identitate îm potriva părinţilor lor. Un act de revoltă în adolescenţă, în care copilul respinge deschis valorile şi dorinţele părinţilor, este o com ponentă aproape necesară a procesului form ării personalităţii unei fiinţe um ane adulte.4 Pentru că num ai prin acest act de revoltă copilul îşi dezvoltă resursele psihologice de autonom ie şi independenţă, un sim ţ thym otic al valorii individuale care se bazează pe capacitatea copilului de a părăsi um brela protectoare a căm inului, ceea ce îl va susţine mai târziu pe individul devenit adult. N um ai după ce această revoltă se va fi consum at, copilul poate reveni la o relaţie de respect reciproc cu părinţii săi, oricum , de această dată, nu ca o persoană dependentă ci ca una egală. în Japonia, dim potrivă, revolta din adolescenţă este m ult mai rar întâlnită: acolo se consideră că respectul faţă de părinţi trebuie să se continue de-a lungul întregii vieţi adulte. Thym os-ul este legat nu atât de individ, de calităţile personale care ar putea fi o sursă de m ândrie, ci de fam ilie şi de alte grupuri a căror reputaţie are întâietate faţă de aceea a oricărui m em bru al grupului. Indignarea nu apare atunci când nu este recunoscută valoarea individului, ci atunci când aceste grupuri sunt tratate cu lipsă de respect; dim potrivă, cea m ai m are ruşine este sim ţită nu ca o nereuşită personală, ci din cauza discreditării grupului de către individ.6 A stfel, în Japonia, părinţii continuă să influenţeze hotărâri im portante ale copiilor lor, ca de exem plu alegerea soţului sau soţiei, lucru pe care nici un tânăr am erican care se respectă nu l-ar perm ite. Cea de-a doua m anifestare a conştiinţei de grup în Japonia este atenuarea „politicii" dem ocrate în sensul pe care aceasta îl are în m od convenţional în O ccident. A dică, dem ocraţia occidentală se întem eiază pe disputa dintre diferitele opinii thym otice asupra binelui şi răului, dispută care se poartă începând cu paginile editorialelor până la confruntarea electorală, în care partidele politice reprezentând diferite interese sau puncte de vedere thym otice preiau alternativ puterea. A ceastă dispută este considerată un atribut firesc al funcţionării norm ale a dem ocraţiei. 208

D im potrivă, în Japonia, societatea în ansam blul ei are tendinţa să se considere ca un singur grup, cuprinzător, cu o singură sursă stabilă de autoritate. Im portanţa acordată arm oniei grupului tinde să îm pingă confruntarea spre periferia politicii; nu există o alternanţă a partidelor politice aflate la putere care să se bazeze pe divergenţe asupra „problem elor11, ci mai curând dom inaţia de-a lungul deceniilor a Partidului Liberal D em ocrat (PLD ). E xistă bineînţeles o dispută deschisă între PLD şi partidele socialist şi com unist din opoziţie, dar acestea din urm ă s-au m arginalizat 'sin g u re prin extrem ism ul lor. în general vorbind, politica serioasă nu se desfăşoară în văzul publicului, ci în spatele uşilor adm inistraţiei centrale sau în cam erele din spate ale PL D -ului.7 în interiorul PL D -ului, politica se m işcă în jurul m anevrării constante a facţiunilor bazate pe relaţii subiective patron-client, care sunt în cea mai m are parte golite de ceea ce se consideră în V est drept conţinut politic. în Japonia, accentul pus pe consensul grupului este parţial echilibrat de respectul pentru indivizii care m erg îm potriva curentului, cum a fost cazul rom ancierului Y ukio M ishim a. D ar în m ulte alte societăţi asiatice, individualism ul principal al unui Soljeniţîn sau Z aharov care se opune singur injustiţiei societăţii s-ar bucura de prea puţin respect. în filmul lui Frank C apra D om nul Sm ith m erge la W ashington, Jim m y S tew art joacă rolul unui provincial inocent care este desem nat de către şefii politici să-şi reprezinte statul în urm a decesului senatorului ales. La W ashington, S tew art se revoltă îm potriva corupţiei şi, spre disperarea celor care încercau să-l m anipuleze, obstrucţionează singur Senatul pentru a bloca prom ulgarea unei legi neprincipiale. Personajul lui Stew art este într-un fel arhetipul eroului am erican. D im potrivă, în m ulte societăţi asiatice totala respingere a consensului predom inant de către un individ singur ar fi privită ca o adevărată nebunie. D upă norm ele am ericane sau europene, dem ocraţia japoneză pare cam auto­ ritară. Cei m ai puternici oam eni sunt fie m arii funcţionari, fie şefii facţiunilor din LPD care şi-au dobândit poziţiile nu printr-o alegere populară, ci ca rezultat al studiilor sau carierelor lor personale. A ceşti oam eni iau decizii de m are im portanţă care afectează bunăstarea com unităţii fără să existe o reacţie sem nificativă din partea alegătorilor sau alte form e de presiune populară. Sistem ul răm âne fundam en­ tal dem ocratic pentru că este aşa din punct de vedere fo rm a l, adică satisface criteriile unei dem ocraţii liberale: alegeri pluripartite şi garantarea drepturilor fundam entale. N oţiunile occidentale ale drepturilor universale ale individului au fost acceptate şi asim ilate de o m are parte a societăţii japoneze. Pe de altă parte, în anum ite privinţe se poate spune că Japonia este guvernată de o dictatură m onopartită binevoitoare, nu pentru că acest partid s-ar fi im pus singur, cum a lacut-o partidul com unist sovietic, ci pentru că poporul japonez p referă să fie guvernat astfel. A ctualul sistem de guvernare jap o n ez reflectă un larg consens social înrădăcinat în cultura japoneză care acordă întâietate grupului, o cultură care ar fi foarte stânjenită de o dispută mai „deschisă" a partidelor, sau de alternarea lor la putere. 209

T otuşi, având în vedere consensul larg răspândit în m ajoritatea societăţilor asiatice în privinţa necesităţii arm oniei grupului, nu este deloc surprinzătoare existenţa unui tip mai evident de autoritarism în această regiune a lumii. A rgum en­ tul care se poate aduce şi care de fapt a şi fost a d u s—mai ales de către prim ul m inistru Li Kuan Yu din S in g ap o re- e s t e că o form ă de autoritarism paternalist se potriveşte m ult mai bine tradiţiilor confucianiste ale A siei şi, ceea ce este şi mai important, acest autoritarism conduce la rate mai mari ale creşterii econom ice decât dem ocraţia liberală. Li K uan Yu argum enta că dem ocraţia este o frână pentru creşterea econom ică, pentru că intervine în planificarea econom ică raţională şi încurajează un fel de slăbiciune pentru propriul confort prin care nenum ărate interese private se afirm ă în detrim entul celor ale com unităţii în general. în ultim ii ani, Singapore a devenit faim os pentru eforturile sale de a înăbuşi criticile presei şi pentru violarea drepturilor oponenţilor regim ului. în plus, guvernul din S ingapore intervine în viaţa privată a cetăţenilor într-o m ăsură care ar fi total inacceptabilă în O ccident, de exem plu, dând dispoziţii asupra lungim ii părului băieţilor, sau scoţând în afara legii saloanele video şi im punând am enzi severe pentru delicte m inore precum nerespectarea igienei într-un W .C. public. A utoritarism ul singaporez este blând după nor­ m ele secolului X X , dar este distinct în două privinţe. în prim ul rând, el a fost însoţit de un extraordinar succes econom ic şi în al doilea rând, a fost justificat fără a se căuta scuze, ca fiind nu un sistem de tranziţie ci unul superior dem ocraţiei liberale. Societăţile asiatice pierd foarte m ult prin orientarea lor de grup. Ele cer m ultă supunere de la m em brii lor şi resping şi cele mai firave form e de expresie indi­ viduală. C onstrângerile unei asem enea societăţi sunt şi mai evidente în situaţia fem eilor, unde im portanţa acordată fam iliei patriarhale tradiţionale Ie-a lim itat acestora şansele unei vieţi în afara fam iliei. C onsum atorii au puţine drepturi şi trebuie să accepte m ăsuri econom ice asupra cărora părerea lor nu prea contează. R ecunoaşterea acordată num ai grupului este în ultim ă instanţă iraţională: îm pinsă la extrem , ea poate deveni sursa şovinism ului şi a războiului, aşa cum s-a întâm plat în anii ’30. în afara războiului, recunoaşterea de grup provoca mari disfuncţii. De exem plu, toate ţările dezvoltate cunosc acum un m are flux de străini care vin din ţări m ai sărace şi mai puţin stabile din punct de vedere econom ic, fiind atraşi de locurile de m uncă şi de siguranţa zilei de m âine. Ca şi Statele Unite, Japonja are nevoie de m ână de lucru ieftină pentru anum ite ocupaţii, dar este poate cea mai puţin capabilă să prim ească im igranţi din cauza caracterului profund intolerant al grupurilor sale constituente. D im potrivă, liberalism ul atom istic al Statelor Unite este singura bază posibilă pentru asim ilarea unor num eroase populaţii de im igranţi. D ar dem ult prezisă prăbuşire a valorilor asiatice tradiţionale în faţa consum ism ului m odern întârzie să se m aterializeze. A ceasta probabil pentru că societăţile asiatice au anum ite resurse la care m embrii lor nu vor să renunţe prea uşor, mai ales atunci când observă alternativele neasiatice. D acă m uncitorii am ericani nu trebuie să cânte cântecul com paniei lor în tim pul în care îşi fac gim nastica, una dintre m arile

210

nem ulţum iri legate de caracterul vieţii contem porane am ericane este exact lipsa vieţii com unitare. Prăbuşirea ei în Statele Unite începe de la nivelul fam iliei, care a fost în m od constant fracturată şi atom izată de-a lungul ultim elor câteva generaţii într-un m od binecunoscut tuturor am ericanilor. Dar acest lucru este la fel de evident prin absenţa oricărui sentim ent de ataşam ent local al m ultor am ericani şi prin dispariţia m anifestărilor de sociabilitate în afara vieţii de fam ilie. Exact acest sentim ent al apartenenţei la o rom unitate este ceea ce oferă societăţile asiatice şi pentru cei care se form ează în cadrul acestei culturi, supunerea şi constrângerile aplicate individualism ului nu par să constituie un preţ prea m are pe care trebuie să-l plătească. în lum ina acestor consideraţii, se pare că A sia, şi în m od special Japonia, se află într-un m om ent decisiv în raport cu istoria lum ii. Ne putem im agina A sia evoluând în două direcţii destul de diferite pe m ăsură ce va continua să se dezvolte econom ic în urm ătoarele câteva generaţii. Pe de o parte, populaţiile din ce în ce mai cos­ m opolite şi mai instruite ale A siei pot continua să asim ileze noţiunile occidentale de recunoaştere reciprocă şi universală, ducând la răspândirea în continuare a dem ocraţiei liberale form ale. Im portanţa g rupurilor ca sursă de identificare thym otică va scădea; asiaticii vor fi mai preocupaţi de dem nitatea personală, drepturile fem eilor şi consum ul individual, asim ilând principiile drepturilor univer­ sale ale om ului. A cesta este procesul care în ultim a generaţie a îm pins Coreea de Sud şi Taiw anul spre dem ocraţia form ală. Japonia a avansat deja foarte m ult pe acest drum în perioada de după război şi declinul instituţiilor patriarhale face ca ea să fie o ţară m ult mai „m odernă" decât, să zicem , Singapore. Pe de altă parte, dacă asiaticii ajung la convingerea că succesul lor s-ar datora mai mult propriei lor culturi decât celor im portate, dacă creşterea econom ică în A m erica şi Europa se dim inuează în com paraţie cu cea a Extrem ului O rient, dacă societăţile vestice se vor confrunta în continuare cu prăbuşirea progresivă a in­ stituţiilor sociale fundam entale precum fam ilia şi dacă ele însele tratează A sia cu neîncredere şi ostilitate, atunci în E xtrem ul Orient s-ar putea să câştige teren o alternativă sistem atic neliberală şi nedem ocratică care să îm bine raţionalism ul econom ic tehnocratic cu autoritarism ul paternalist. Până în clipa de faţă, m ulte societăţi asiatice au acceptat m ăcar form al principiile dem ocraţiei liberale o cciden­ tale, m odificându-le însă conţinutul pentru a le adapta tradiţiilor culturale asiatice. D ar s-ar putea să aibă loc o ruptură făţişă cu dem ocraţia, în care însăşi această form ă să fie respinsă ca fiind im pusă de O ccident şi fără nici o legătură cu succesul societăţilor asiatice, după cum nici tehnicile vestice de m anagem ent nu se potrivesc econom iilor lor. începuturile unei respingeri asiatice sistem atice a dem ocraţiei liberale pot fi găsite în teoretizările făcute de Li Kuan Yu şi în scrierile anum itor autori japonezi precum Shintaro Ishihara. Japonia va ju ca un rol decisiv în cazul apariţiei acestei alternative, având în vedere că ea deja a înlocuit Statele U nite ca model de m odernizare într-o m are parte a A siei.8

211

Un nou autoritarism asiatic nu va fi, probabil, brutalul stat poliţienesc totalitar cu care ne-am obişnuit. T irania va fi una izvorâtă din respect, supunerea de bunăvoie a oam enilor faţă de o autoritate superioară în conform itate cu un set rigid de norme sociale. Ne putem întreba dacă un asem enea sistem politic s-ar putea exporta în cadrul altor culturi care nu îm părtăşesc m oştenirea confucianistă a A siei, mai mult decât s-a putut exporta fundam entalism ul islam ic în părţile neislam ice ale lum ii.9 Im periul respectului pe care îl reprezintă poate produce o prosperitate fără prece­ dent, dar înseam nă de asem enea o copilărie prelungită pentru m ajoritatea cetă­ ţenilor şi de aceea un thym os care nu este pe deplin satisfăcut. în lum ea contem porană, vedem un fenom en de două ori curios: atât victoria statului om ogen şi universal cât şi continuarea existenţei popoarelor. Pe de o parte, econom ia şi tehnologia m odernă îm preună cu răspândirea în întreaga lum e a ideii recunoaşterii raţionale drept singura bază legitim ă a guvernării au condus la o tot mai m are om ogenizare a om enirii. Pe de altă parte, există peste tot o rezistenţă faţă de această om ogenizare şi o reafirm are, mai ales la nivel subpolitic, a identităţilor culturale care în ultim ă instanţă consolidează barierele care există între popoare şi naţiuni. Trium ful celui mai nesim ţitor dintre nesim ţitorii m onştri este incom plet. D eşi form ele de organizare econom ică şi politică acceptabilă s-au redus ca num ăr în ultim a sută de ani, interpretările posibile ale form elor care au supravieţuit, capitalism ul şi dem ocraţia liberală, sunt în continuare variate. A ceasta ne sugerează că, deşi deosebirile ideologice dintre state se estom pează, diferenţele im portante dintre state vor continua să existe, oricum , deplasându-se în planul culturii şi al econom iei. A ceste deosebiri ne mai sugerează că sistem ul statal existent nu se va transform a prea curând într-un stat literalm ente universal şi om o g en .10 N aţiunea va continua să fie o m odalitate im portantă de identificare, chiar dacă din ce în ce mai m ulte naţiuni ajung să îm părtăşească aceleaşi form e de organizare econom ică şi politică. A tunci, trebuie să ne gândim cum vor arăta relaţiile dintre asem enea state şi în ce fel se vor deosebi de ordinea internaţională pe care o cunoaştem .

212

23 Lipsa de realitate a „realismului" P entru că ceea ce credem despre ze i şi desp re o am eni ştim că este p rin tr-o n ecesita te a fir ii lor, a tunci c â n d au p u terea ei întotdeauna g u ­ vernează. Ş i tot aşa şi în cazul nostru, d e vrem e ce no i nu am p ro m u lg a t această lege, n ici n-am fo s t p rim ii care s-o fo lo sim după ce ea a fo s t prom ulgată, ci am g ă sit-o aşa cum era ea şi credem că va răm âne aşa pentru totdeauna, astfel că n e fo lo sim de ea fiin d conştienţi că a tâ t voi câ t ş i alţii, d acă aţi f i investiţi cu a ceea şi p u te r e ca noi, a ţi fa c e a cela şi lucru. T u c id id e , C uvântarea aten ien ilo r către m elieni, Istoria războiului p e lo p o n esia c 1

Existenţa unei istorii direcţionale ar trebui să aibă im portante consecinţe pentru relaţiile internaţionale. Dacă apariţia statului universal şi om ogen înseam nă sta­ bilirea recunoaşterii raţionale la nivelul indivizilor care trăiesc într-o societate şi desfiinţarea relaţiilor de dom inaţie şi sclavie dintre ei, atunci răspândirea acestui tip de stat în întregul sistem internaţional al statelor ar trebui să im plice şi sfârşitul im perialism ului şi, o dată cu el, o scădere a probabilităţii războiului, cauzat de im perialism . D ar exact cum evenim entele secolului al X X -lea au generat un profund pesim ism în privinţa posibilităţii scrierii unei Istorii U niversale şi a schim bării progresive din interiorul ţărilor, la fel a apărut un alt pesim ism legat de relaţiile dintre ţări. A cest al doilea tip de pesim ism este, într-un fel, m ult mai adânc decât cel referitor la politica internă. D acă, de-a lungul secolului trecut, principalele curente ale teoriilor econom ice şi sociologice s-au luptat cu problem a istoriei şi a schim bării istorice, teoreticienii din dom eniul relaţiilor internaţionale vorbesc ca şi cum istoria nu ar exista - de exem plu, ca şi cum războiul şi im perialism ul ar fi aspecte perm anente ale orizontului um an, ale căror cauze fundam entale nu s-ar deosebi astăzi de cele din tim pul lui T ucidide. D eşi alte aspecte ale m ediului social uman - religia, fam ilia, organizarea econom ică, noţiunile de legitim itate politică sunt supuse evoluţiei istorice, dom eniul relaţiilor internaţionale este privit ca fiind veşnic identic cu el însuşi: „războiul este etern“2. A ceastă concepţie pesim istă asupra relaţiilor internaţionale a fost form ulată sistem atic sub diverse num e cum ar fi „realism ul", realpolitik sau „politica de forţă". R ealism ul, fie că este num it sau nu, este cadrul predom inant de înţelegere al relaţiilor internaţionale şi m odelează gândirea fiecărui specialist în politica externă din Statele U nite şi din m ulte alte ţări ale lum ii în ziua de azi. Pentru a 213

înţelege impactul răspândirii dem ocraţiei asupra politicii internaţionale, trebuie să analizăm slăbiciunile acestei şcoli de interpretare predom inant realistă. A devăratul precursor al realism ului a fost M achiavelli, care considera că oam enii trebuie să se orienteze nu după cum şi-au im aginat filozofii că ar trebui să trăiască oam enii, ci după felul în care ei trăiau intr-adevăr, susţinând că statele cele mai bune trebuiau să rivalizeze cu cele mai rele dacă era vorba să supravieţuiască. Ca doctrină care să se aplice problem elor politicii contem porane, totuşi, realism ul nu şi-a făcut apariţia până după cel de-al doilea război m ondial. D e atunci a luat mai m ulte form e. Form ularea originală aparţine scriitorilor dinaintea şi din primii ani de după cel de-al 11-lea război m ondial precum teologul Reinhold N iebuhr, diplom atul G eorge K ennan şi profesorul H ans M orgenthau, a căror carte despre relaţiile internaţionale a avut probabil cea mai m arc influenţă asupra m odului de gândire am erican în privinţa politicii externe din tim pul războiului rece.3 De atunci, au existat diverse versiuni ale acestei teorii, cum ar fi „neorealism ul11sau realism ul „structural", dar cel mai coerent susţinător al realism ului din ultima generaţie a fost H enry Kissinger. Ca secretar de stat, K issinger a considerat că-i revenea sarcina de lungă durată de a scoate publicul am erican din sfera tradiţionalului liberalism w ilso n ian că tre o în ţe le g e re m ai „ re a lis tă " a po liticii ex tern e. R ealism ul caracterizează gândirea m ultor discipoli ai lui Kissinger, care au continuat să m odeleze politica externă am ericană m ultă vrem e după plecarea lui K issinger din funcţie. T oate teoriile realiste pornesc de la presupunerea că nesiguranţa este o trăsătură universală, perm anentă a ordinii internaţionale, datorită perm anentului caracter anarhic al acestei ordini4. în absenţa unei puteri suprem e la nivel internaţional, fiecare stat va fi în m od potenţial am eninţat de oricare alt stat şi nu va avea alt rem ediu îm potriva acestei nesiguranţe decât să se înarm eze pentru a se apăra.5 A cest sentim ent al am eninţării este într-un fel inevitabil, pentru că fiecare stat va interpreta greşit acţiunile „defensive" ale altor state, considerându-le am eninţătoare în ceea ce-1 priveşte şi va lua m ăsuri defensive care la rândul lor vor fi din nou greşit interpretate ca ofensive. A stfel am eninţarea devine o profeţie care se autoconfirm ă. C onsecinţa acestei situaţii este că toate statele vor căuta să-şi sporească la maxim puterea faţă de alte state. Concurenţa şi războiul derivă inevitabil din sistem ul internaţional, nu din cauza caracterului statelor com ponente în sine, ci din cauza caracterului anarhic al sistem ului statal în general. A ceastă luptă pentru putere nu este afectată de caracteristicile interne ale statelor - fie ele teocraţii, aristocraţii sclavagiste, state poliţieneşti fasciste, dictaturi com u­ niste sau dem ocraţii liberale. M orgenthau preciza „însăşi natura politicii îl obligă pe cel care acţionează pe scena politică să folosească ideologii pentru a-şi cam ufla scopul im ediat al acţiunii sale", care este întotdeauna puterea.6 D e exem plu, Rusia s-a extins în tim pul guvernării ţariste la fel de m ult cum avea să se extindă şi în tim pul bolşevicilor; expansiunea în sine a fost constantă şi nu o form ă anum e de 214

guvernare.7 Ar fi de aşteptat ca un viitor guvern al Rusiei, com plet debarasat de m arxism -leninism , să răm ână la fel de expansionist pentru că acest expansionism reprezintă o expresie a dorinţei de putere a poporului rus.° Poate că Japonia este acum o dem ocraţie liberală şi nu o dictatură m ilitară cum era în anii ’30, dar ea răm âne Japonia care dom ină A sia nu cu gloanţele, ci cu yenul.9 Dacă setea de putere este în m od esenţial aceeaşi în cazul tuturor statelor, adevăratul factor care determ ină probabilitatea războiului nu este com portam entul agresiv al anum itor state, ci mai degrabă existenţa unui echilibru al puterii în cadrul sistem ului pe care acestea îl form ează. D acă el există, atunci agresiunea are destul de puţine şanse; dacă nu există, atunci statele vor fi tentate să profite de slăbiciunea vecinilor lor. Sub form a sa cea mai pură, realism ul susţine că distribuirea puterii este factorul cel mai im portant care poate determ ina războiul sau pacea. Puterea se poate distribui într-o m anieră „bipolară", când două state din cadrul sistem ului le dom ină pe toate celelalte. A şa s-a întâm plat cu A tena şi Sparta în tim pul războiului peloponesiac, cu R om a şi C artagina câteva secole mai târziu şi cu U niunea Sovietică şi Statele U nite în tim pul războiului rece. A lternativa este un sistem „m ultipolar" în care puterea este distribuită între un num ăr m are de naţiuni, aşa cum s-a întâm plat în Europa secolelor al X V IIi-lea şi al X lX -lea. Au existat dispute prelungite între realişti care se întrebau care form ă este mai productivă în crearea unei stabilităţi internaţionale de durată: bipolaritatea sau m ultipolaritatca. Cei mai mulţi au conchis că este mai probabil ca sistem ele bipolare să fie stabile, deşi cauzele acestui fapt au poate mai m ult de a face cu factori istorici im previzibili cum ar fi incapacitatea statelor-naţiuni m oderne de a fi perfect flexibile în sistem ul lor de alian ţe.10 De aceea, distribuirea bipolară a puterii după cel de-al doilea război m ondial este considerată drept unul dintre m otivele pentru care Europa a cunoscut o pace fără precedent tim p de o jum ătate de secol după 1945. în form a sa cea mai extrem ă, realism ul tratează statele-naţiuni ca nişte piese de biliard, al căror conţinut, acoperit cu un înveliş opac, nu are nici o legătură cu com portam entul lor. Ştiinţa politicii internaţionale nu are nevoie să cunoască aceste com ponente interioare. A junge doar să înţelegi legile m ecanice ale fizicii care guvernează interacţiunea acestora: cum lovirea unei bile o va face să ricoşeze într-un unghi com plem entar sau cum energia unei bile se va îm părţi în mod diferenţiat celor două bile pe care le-a lovit sim ultan. D eci, politica internaţională nu se referă la interacţiunea dintre com plexele societăţi om eneşti în evoluţia lor istorică şi nici războaiele nu au de a face cu conflictul valorilor. în cadrul acestor teorii a „pieselor de biliard" este suficientă sim pla cunoaştere a faptului dacă sistem ul internaţional este bipolar sau m ultipolar pentru a determ ina probabilitatea păcii sau a războiului. Realism ul ia atât form a unei descrieri a politicii internaţionale cât şi a unei prescrieri a felului în care statele trebuie să-şi organizeze politica externă. Evident că valoarea prescriptivă a realism ului decurge din acurateţea sa descriptivă. 215

Probabil că nici o persoană cum secade nu ar vrea să acţioneze conform principiilor cinice ale realism ului dacă nu ar fi obligată s-o facă, după cum spune M achiavelli, de com portam entul „num eroaselor persoane care nu sunt cum secade". D in realis­ mul prescriptiv rezultă câteva reguli cunoscute care călăuzesc politica. Prim a regulă este că soluţia fundam entală a problem ei insecurităţii se poate găsi prin m enţinerea echilibrului de forţe cu potenţiali inam ici. D e vrem e ce războiul este arbitrul final al disputelor dintre state, acestea trebuie să dispună de suficientă putere pentru a se apăra. Ele nu se pot baza num ai pe acordurile internaţionale sau pe organizaţii internaţionale precum O .N .U . care nu au putere de constrângere sau de sancţionare. C itând im posibilitatea Ligii N aţiunilor U nite de a pedepsi invazia jap oneză în M anciuria, R einhold N iebuhr susţinea că „prestigiul com unităţii internaţionale nu este destul de m are... pentru a obţine un spirit suficient de solidar pentru a disciplina naţiunile recalcitrante."11 Singura m onedă care are valoare în politica internaţională este puterea m ilitară. Şi alte form e de putere sunt im portante, cum ar fi resursele naturale sau capacitatea industrială, d ar în prim ul rând ca m ijloace de a crea capacităţile m ilitare de autoapărare. Cel de-al doilea precept al realism ului este că prietenii şi duşm anii trebuie aleşi în prim ul rând după puterea lor şi nu după ideologia sau organizarea interioară a regim ului. E xistă nenum ărate situaţii în politica internaţională care ilustrează acest fapt cum au fost alianţa dintre S.U .A . şi U niunea S ovietică îm potriva lui H itler sau alinierea în cadrul aceluiaşi grup m ilitar a adm inistraţiei Bush cu Siria îm potriva Irakului. D upă înfrângerea lui N apoleon, coaliţia antifranceză condusă de m inistrul de externe al A ustriei, Prinţul M ettem ich, a refuzat să dezm em breze sau să încerce să obţină concesii în calitate de parte învingătoare de la Franţa, m otivând că această m ăsură avea să fie necesară ca o contragreutate îm potriva viitoarelor am eninţări la adresa păcii europene care ar fi venit din alte părţi. Şi într- adevăr, mai târziu Rusia şi G erm ania, şi nu Franţa, au fost cele care au încercat să răstoarne statu quo-ul european. A ceastă echilibrare im parţială a forţelor care nu ţine cont de consideraţii ideologice sau revanşarde a fost subiectul prim ei cărţi scrise de K issinger şi răm âne un exem plu clasic de practică realistă.12 U n al treilea principiu călăuzitor este că în evaluarea am eninţărilor externe, oam enii politici trebuie să fie mai atenţi la capacităţile m ilitare decât la intenţii. R ealism ul susţine că, într-un fel, această intenţie există întotdeauna; chiar dacă astăzi o ţară pare prietenoasă şi paşnică, m âine s-ar putea ca atitudinea ei să fie alta. C apacitatea m ilitară - num ărul de tancuri, avioane şi tunuri - nu este un fleac, ci constituie în sine un indicator al intenţiilor. Cel din urm ă precept, sau cea din urm ă serie de precepte, a teoriei realiste are de a face cu necesitatea de a exclude lecţiile de m orală din politica externă. M orgenthau a atacat tendinţa răspândită în cadrul naţiunilor de a „identifica aspiraţiile m orale ale unei anum ite naţiuni cu legile m orale care guvernează universul", argum entând că această tendinţă a dus la aroganţă şi exagerare, în tim p 216

ce „noţiunea de interes definită în term enii forţei... ne scuteşte atât de exagerările m oralizatoare cât şi de nesăbuinţele politice."13 K issinger argum enta într-un m od asem ănător că există două tipuri de sistem e statale, sistem e „legitim e" şi sistem e „revoluţionare". în cele dintâi, toate statele m em bre îşi acceptă reciproc legiti­ m itatea fundam entală şi nu caută să se saboteze sau să-şi conteste unele altora dreptul de a exista. Sistem ele revoluţionare, pe de altă parte, au fost asaltate în m od constant de mari conflicte din cauza refuzului anum itor state m em bre de a accepta situaţia existentă.14 Un exem plu evident de stat revoluţionar a fost U niunea S o­ vietică, care încă de la începuturile sale s-a angajat să lupte pentru revoluţia m ondială şi victoria socialism ului în întreaga lum e. D ar şi dem ocraţii liberale precum Statele U nite au acţionat uneori ca statele revoluţionare atunci când au încercat să prom oveze propria form ă de guvernăm ânt în locuri unde aceasta avea prea puţine şanse de reuşită, de la V ietnam până la Panam a. Sistem ele de state revoluţionare sunt în m od inerent mai predispuse la conflict decât cele legitim e: m em brele lor sunt nem ulţum ite de coexistenţa lor şi privesc fiecare conflict ca o luptă m anicheană pentru afirm area principiilor fundam entale. Şi pentru că pacea, mai ales într-o epocă a arm elor nucleare, este cel mai im portant obiectiv, statele legitim e sunt desigur preferabile celor revoluţionare. C eea ce rezultă de aici este o puternică opoziţie faţă de am estecul consideren­ telor m orale în politica externă. D upă N iebhur, ca ghid, m oralistul poate fi la fel de periculos ca şi realistul. D e o b ic e i el n u re u şe ş te să re c u n o a s c ă e le m e n te le d e in ju s tiţie şi c o n strâ n g e re c a re e x is tă în fie c a re p a c e so c ia lă c o n te m p o ra n ă ... O g lo rific a re fă ră re z e rv e a c o o p e r ă r ii ş i r e c i p r o c i t ă ţ i i d u c e a ş a d a r la a c c e p ta r e a n e d r e p tă ţilo r tra d iţio n a le şi la o p re fe rin ţă p e n tru fo rm e le m ai s u b tile d e c o n s trâ n g e re fa ţă d e c e le m ai fă ţişe .

A cest fapt conduce spre o situaţie oarecum paradoxală: realiştii, care încearcă tot tim pul să m enţină un echilibru al forţelor bazat pe puterea m ilitară sunt, de asem enea, cei care, după toate probabilităţile, vor căuta să se îm pace cu inam icii puternici. Şi aceasta decurge firesc din atitudinea realistă. Pentru că, dacă rivalitatea dintre state este într-un fel perm anentă şi universală, atunci schim bările survenite în ideologia sau conducerea statelor ostile nu vor am eliora în m od esenţial dilem a securităţii internaţionale. încercările de a găsi rem edii pentru problem a securităţii prin m ijloace revoluţionare - de exm plu, atacând legitim itatea fundam entală a guvernelor rivale prin criticarea violării drepturilor om ului - sunt atât eronate, cât şi periculoase. De aceea nu este o întâm plare faptul că prim ii realişti precum M etternich au fost diplom aţi şi nu războinici şi că realistul K issinger, în pofida dispreţului său pentru O .N .U ., a fost la originea destinderii dintre S.U .A . şi U niunea Sovietică la 217

începutul anilor ’70 - a unei destinderi între o dem ocraţie liberală şi o Uniune Sovietică total conservatoare. A şa cum K issinger încerca să explice la vrem ea aceea, puterea com unistă sovietică era un aspect perm anent al realităţii inter­ naţionale, un aspect care nu putea fi înlăturat sau reform at în mod esenţial şi am ericanii trebuiau să se obişnuiască mai degrabă cu ideea com prom isului decât cu aceea a confruntării. Statele U nite şi U niunea Sovietică aveau un interes com un în evitarea războiului nuclear şi K issinger s-a opus consecvent am estecării pro­ blem ei drepturilor om ului, precum em igrarea evreilor din U RSS, în eforturile de prom ovare ale acestui interes com un. Realism ul a jucat un m are rol benefic în m odelarea concepţiei am ericanilor despre politica externă după cel de-al 11-lea război mondial. Şi a făcut-o scăpând S.U .A . de tendinţa sa de a căuta securitatea într-o form ă realm ente naivă de internaţionalism liberal, cum ar fi faptul de a se baza în primul rând pe O rganizaţia N aţiunilor U nite pentru realizarea acestei securităţi. Realism ul era o structură adecvată pentru înţelegerea politicii internaţionale în acea perioadă pentru că lumea funcţiona conform prem iselor realiste. Ea funcţiona astfel nu pentru că principiile realiste reflectau nişte adevăruri eterne, ci pentru că lumea era clar îm părţită în state care aveau ideologii radical diferite şi reciproc ostile. în prima jum ătate a acestui secol, politica internaţională a fost dom inată mai întâi de către agresivele naţionalism e europene - în prim ul rând, de cel germ an - şi apoi de conflictul dintre fascism , com unism şi dem ocraţia liberă. Fascism ul a acceptat în m od explicit afirm aţia lui M orgethau că întreaga viaţă politică este o luptă neîncetată pentru putere, în tim p ce liberalism ul sau com unism ul îm părtăşeau un universalism în noţiunile lor de dreptate, care a răspândit conflictul dintre ele practic în toate colţurile lum ii. Im placabila ostilitate a acestor ideologii garanta că o structură a liberalism ului internaţional care ar fi vrut să regleze interacţiunile unui sistem de state liberale, ar fi fost fie ignorată, fie folosită într-un m od necinstit pentru a prom ova scopuri naţionale agresive. Japonia, G erm ania şi Italia au nesocotit rezoluţiile Ligii N aţiunilor U nite în perioada interbelică, iar folosirea de către URSS a dreptului său de veto în Consiliul de Securitate al O.N.U. a fost suficientă pentru a reduce la neputinţă această organizaţie după 1946.16 într-o astfel de lum e, existenţa legii internaţionale era o iluzie şi forţa m ilitară era de fapt singurul rem ediu în problem a securităţii. R ealism ul, deci, arăta ca un cadru adecvat pentru în ţe­ legerea funcţionării lum ii şi oferea baza teoretică necesară pentru crearea NATO şi a altor alianţe m ilitare cu Europa occidentală şi Japonia după cel de al doilea război m ondial. R ealism ul este o concepţie potrivită despre politica internaţională pentru un secol pesim ist şi el a apărut firesc din experienţa nem ijlocită a m ultora dintre marii săi reprezentanţi. H enry Kissinger, de exem plu, a trăit experienţa transform ării vieţii civilizate într-o violentă luptă pentru putere, atunci când a trebuit să fugă, în copilărie, din G erm ania nazistă. Lucrarea sa de doctorat despre Kant, scrisă în tim p 218

ce studia la H arvard, ataca concepţia kantiană asupra progresului istoric şi accepta o perspectivă care uneori aduce cu un fel de nihilism : inexistenţa lui D um nezeu, inexistenţa unui m ecanism laic precum Istoria U niversală a lui H egel care ar putea să dea sens desfăşurării evenim entelor. Istoria era mai degrabă o seric haotică şi nesfârşită de lupte între naţiuni, în cadrul căreia liberalism ul nu ocupa vreun loc privilegiat.17 A ceste prim e contribuţii ale realism ului la politica externă am ericană nu trebuie, totuşi, să ne îm piedice să observăm m arile slăbiciuni ale acestui m od de a înţelege relaţiile internaţionale, atât ca descriere a realităţii, cât şi ca prescriere pentru politică, pentru că realism ul a ajuns un fel de fetiş printre „rafinaţii" politicii externe, care de multe ori acceptă prem isele lui fără spirit critic, fără să recunoască faptul că acestea nu se m ai potrivesc lumii noastre. D ăinuirea structurii teoretice dincolo de tim pul său a dus la unele propuneri destul de ciudate pentru cum să gândim şi cum să acţionăm în lum ea de după războiul rece. D e exem plu a existat sugestia ca O ccidentul să încerce să m enţină în viaţă Tratatul de la V arşovia pentru că diviziunea bipolară a Europei a fost cea care a asigurat pacea continentului după 1945;1S sau, se susţinea că sfârşitul diviziunii Europei avea să ducă la o perioadă de mai m are instabilitate şi pericol în Europa decât în tim pul războiului rece, care putea fi rezolvată prin proliferarea planificată a arm elor nucleare în G erm ania. A ceste propuneri ne fac să ne gândim la un doctor care, după ce a tratat un bolnav de cancer supunându-1 unui proces lung şi dureros de chim ioterapie, care în cele din urmă a învins cancerul, încearcă cu disperare să-şi convingă pacientul să continue tratam entul pentru că i-a făcut atât de bine înainte. T ratând o boală care nu mai există, realiştii se află acum în situaţia în care propun m edicam ente costisitoare şi periculoase unor pacienţi sănătoşi. Pentru a vedea de ce acest pacient este sănătos, trebuie să ne întoarcem iar la presupunerile realiste asupra cauzelor care se află la originea bolii, adică la războiul dintre naţiuni.

219

24 Puterea celor care nu deţin puterea R ealism ul este o teorie care susţine că nesiguranţa, agresiunea şi războiul sunt posibilităţi p erm anente în cadrul sistem ului statal internaţional şi că această situaţie ţine de însăşi condiţia um ană, adică nu se poate schim ba o dată cu apariţia unor form e şi tipuri specifice de societăţi umane, fiind înrădăcinată de fapt chiar în natura neschim bătoare a om ului. în sprijinul acestui punct de vedere, realiştii atrag atenţia asupra preponderenţei războiului de-a lungul istoriei om eneşti, de la prim ele bătălii sângeroase m enţionate în B iblie până la războaiele m ondiale ale acestui secol. Intuitiv toate aceste lucruri par plauzibile, dar realism ul se sprijină pe două baze foarte nesigure: un reducţionism inadm isibil în privinţa m otivelor şi com portam en­ tului societăţilor um ane şi nereuşita abordării problem ei Istoriei. în form a sa cea mai pură, realism ul încearcă să elim ine orice consideraţie legată de politica internă şi să deducă posibilitatea războiului doar din structura sistem ului de state. D upă părerea unui realist: „C onflictul este ceva obişnuit între state pentru că sistem ul internaţional creează stim ulente foarte puternice pentru agresiune... Statele încearcă să supravieţuiască în cadrul anarhiei sporindu-şi la maxim puterea faţă de alte state...1*1 D ar această form ă pură de realism reintroduce într-o form ă cam uflată anum ite presupuneri reducţioniste referitoare la natura societăţilor um ane care form ează sistem ul, pe care le atribuie în m od greşit „sistemului** şi nu com ponentelor acestuia. D e exem plu, nu există absolut nici un motiv de a pre­ supune că orice stat din cadrul unei ordini internaţionale anarhice trebuie să se sim tă am eninţat de alt stat, dacă nu cum va ai avea m otive să crezi că societăţile om eneşti sunt în m od inerent agresive. O rdinea internaţională descrisă de realişti seam ănă foarte m ult cu starea naturală descrisă de H obbes, în care om ul se află în luptă cu toată lum ea. D ar această stare prim ordială războinică descrisă de H obbes nu se naşte din sim pla dorinţă de autoconservare, ci apare pentru că autoconservarea coexistă cu orgoliul sau cu dorinţa de recunoaştere. D acă nu ar fi existat unii oam eni care să dorească să-şi im pună opiniile altora, în m od deosebit cei stăpâniţi de spiritul fanatism ului religios, atunci chiar H obbes însuşi ar fi susţinut că această stare de război prim ordială nu ar m ai fi apărut niciodată. N um ai instinctul de autoconservare nu este suficient pentru a explica războiul tuturor îm p o triv a tuturor. O stare naturală paşnică este exact aceea postulată de Rousseau. El neagă că orgoliul sau am orul-propriu ar fi o caracteristică firească a om ului şi susţine că om ul natural, fricos şi solitar este în m od esenţial paşnic pentru că puţinele sale nevoi egoiste sunt uşor de satisfăcut. Frica şi nesiguranţa nu duc la perm anenta căutare a puterii ci la izolare şi cum inţenie: starea naturală este caracterizată de existenţa unor indivizi blânzi care se m ulţum esc să trăiască şi să-i lase şi pe alţii să

221

trăiască, să-şi vadă dc viaţa lor fără a depinde de alţii. Prin urm are, anarhia începuturilor generează pace. Sau, altfel spus, o lum e form ată din sclavi care nu urm ăresc decât propria autoconservare ar fi fără conflicte, pentru că numai stăpânii sunt m ânaţi spre lupta sângeroasă. Este perfect posibil să-ţi închipui sistem e statale anarhice care sunt totuşi paşnice, în care problem a bipolarităţii sau a m ultipolarităţii să nu aibă nici o im portanţă, dacă ai susţine că societăţile om eneşti se com portă ca om ul lui R ousseau în starea naturală sau sclavul descris de H egel, adică, dacă singurul lucru care le-ar interesa ar fi autoconservarea. A rgum entul realist că statele se percep ca posibile am eninţări unele pentru celelalte şi prin urm are se înarm ează în m od adecvat nu ţin atât de sistem cât de presupunerea nem ărturisită că societăţile um ane, în com portam entul lor pe plan internaţional, seam ănă mai degrabă cu stăpânul hegelian care caută recunoaşterea, sau cu trufaşul om prim ar al lui Hobbes decât cu solitarul tim id al lui Rousseau. Faptul că pacea a fost atât de greu de obţinut în cadrul sistem elor statale istorice reflectă că anum ite state caută m ai m ult decât autoconservarea. A sem eni unor uriaşi indivizi thym otici, ele caută confirm area valorii sau dem nităţii lor invocând co n ­ siderente dinastice, religioase, naţionaliste sau ideologice obligând alte state să se lupte sau să se supună. M otivul fundam ental al războiului dintre naţiuni este prin urm are mai curând thym os-ul decât autoconservarea. Exact cum istoria um ană a început cu lupta sângeroasă dată de dragul prestigiului pur şi sim plu, la fel şi conflictul internaţional debutează cu o luptă pentru recunoaştere între state, ceea ce constituie sursa iniţială a im perialism ului. D eci, realistul nu poate deduce nimic, de fapt, din sim plele date asupra distribuirii puterii în cadrul sistem ului de state. A stfel de inform aţii dobândesc o sem nificaţie doar dacă acesta face anum ite presupuneri asupra naturii acestor societăţi care constituie sistem ul, şi anum e, dacă nu cum va cel puţin unele dintre ele nu caută mai degrabă recunoaşterea decât sim pla autoconservare. Prim a generaţie de realişti precum M orgenthau, K ennan, N iebuhr şi K issinger încă mai lăsau să pătrundă consideraţii asupra trăsăturilor interne ale statelor în cadrul analizelor lor şi de aceea puteau să explice mai adecvat cauzele conflictelor internaţionale decât au făcut-o mai târziu realiştii care aparţineau şcolii „structuraliste“. Cei dintâi recunoşteau cel puţin că m otivul conflictelor trebuia să fie dorinţa om enească de a dom ina şi nu interacţiunea m ecanică a unui sistem al pieselor de biliard. Cu toate acestea, toţi realiştii au tendinţa să recurgă la explicaţii extrem de reducţioniste ale com portam entului statului atunci când este vorba despre politica internă. Este greu de ştiut, de exem plu, cum un realist ca M orgenthau poate dovedi în mod em piric că lupta pentru putere este, după cum spune el, „universală în spaţiu şi tim p", de vrem e ce există nenum ărate cazuri in care atât societăţile cât şi indivizii par să aibă alte m otivaţii decât dorinţa de a-şi spori la m axim um puterea lor relativă. Coloneii greci care au cedat puterea civililor în 1974, sau m em brii juntei m ilitare

222

argentinienecare au renunţat la putere în 1983 riscând să fie aduşi în instanţă pentru judecarea crim elor com ise în tim pul în care au deţinut puterea, nu prea se încadrează în categoria celor care urm ăresc „m axim um de putere11. în ultimul sfert al secolului al X lX -lea, M area Britanic şi-a consacrat o m are parte a energiilor naţionale dobândirii de noi colonii, mai ales în A frica, în tim p ce după cel de-al II-lea război m ondial a făcut un efort la fel de m are pentru a se descotorosi de im periul său. înainte de primul război m ondial, Turcia visa la un im periu panturcic sau panturanic care să se întindă de la M area A driatică până la A sia C entrală rusească, dar mai târziu sub conducerea lui A tatiirk a renunţat la asem enea obiective im perialiste şi s-a retras în interiorul frontierelor unui com pact stat-naţiune, în A natolia. Sunt oare cazurile acestea în care statele încearcă să devină m ai m ici tot nişte m anifestări ale luptei pentru putere ca acelea în care ele încearcă să se extindă prin cucerire şi acum ulare de arm am ent? M orgenthau ar argum enta că aceste cazuri ilustrează lupta pentru putere, pentru că există diferite feluri de putere şi diferite feluri de a o acum ula. U nele state încearcă să-şi m enţină puterea printr-o politică de statu qucr, altele încearcă să şi-o sporească printr-o politică im perialistă; în tim p ce altele încearcă să-şi dem onstreze puterea printr-o politică de prestigiu. M area Britanie care renunţă la colonii sau T urcia kem alistă urm ăreau la fel de mult să-şi sporească puterea, pentru că ele erau obligate să se consolideze. D evenind mai m ici, ele şi-au asigurat puterea pe term en lung.3 Un stat nu are nevoie să-şi sporească puterea prin căile tradiţionale ale expansiunii m ilitare şi teritoriale: poate să realizeze aceasta şi prin creşterea econom ică sau aşezându-se în fruntea luptei pentru libertate şi dem ocraţie. T otuşi, aprofundând analiza, este evident că o definiţie a „puterii11 care să cuprindă atât obiectivele statelor care caută să-şi restrângă teritoriul, cât şi pe acelea ale statelor care recurg la violenţă şi agresiune pentru a-şi extinde dom inaţia, îşi pierde orice valoare descriptivă sau analitică. O astfel de definiţie nu ne ajută să înţelegem de ce naţiunile pornesc la război. Pentru că este clar că anum ite m ani­ festări ale „luptei pentru putere11, în accepţia generală, nu numai că nu reprezintă o am eninţare, dar sunt indiscutabil benefice. De exem plu, dacă interpretăm căutarea de pieţe de export a Coreei de Sud sau a Japoniei drept m anifestări ale luptei pentru putere, atunci acest fel de luptă pentru putere poate fi dusă la nesfârşit de am bele ţări în beneficiul am ândurora şi al regiunii în general care va avea acces astfel la produse mai ieftine. Este evident că toate statele trebuie să urm ărească puterea pentru a-şi realiza scopurile naţionale, chiar dacă acestea nu m erg mai departe de sim pla supravieţuire, în acest sens, urm ărirea puterii este într-adevăr universală, dar sem nificaţia ei se banalizează. D ar este cu totul altceva să spui că toate statele caută să-şi sporească la maxim puterea, mai ales puterea m ilitară. Putem oare să vedem state contem ­ porane precum Canada, Spania, O landa sau M exicul urm ărind numai puterea? B ineînţeles că fiecare dintre ele caută să devină mai bogată, dar bunăstarea este 223

preferată din dorinţa de a asigura necesităţile consum ului intern şi nu numai pentru a spori puterea statului în com paraţie cu cea a vecinilor săi. De fapt aceste ţări pot chiar să încurajeze creşterea econom ică a vecinilor lor pentru că propria lor prosperitate este intim legată de aceasta.4 A şadar, statele nu urm ăresc num ai puterea, ele urm ăresc o m ulţim e de scopuri care sunt dictate de noţiunea de legitim itate5. A cestă noţiune acţionează ca o frână puternică în procesul urm ăririi puterii de dragul puterii şi acele state care nu ţin cont de consideraţiile de legitim itate o fac pe propriul lor risc. Când M area Britanic a renunţat la India şi la alte părţi ale Im periului după cel de-al doilea război m ondial, a făcut-o m ai ales din cauza situaţiei sale de învingătoare ruinată de victoria sa. Dar şi pentru că m ulţi englezi ajunseseră să considere colonialism ul ca fiind incom ­ patibil cu Carta A tlanticului şi cu D eclaraţia Universală a D repturilor O m ului, pe baza cărora M area B ritanie tocm ai încheiase războiul îm potriva G erm aniei. Dacă întărirea puterii ar fi fost principalul său obiectiv, M area Britanie ar fi putut găsi un m otiv plauzibil de a se agăţa de coloniile sale, aşa cum a făcut Franţa după război, sau ar fi putut să încerce să le recucerească după ce şi-a revenit econom ic. Şi această a doua posibilitate era de neconceput pentru că M area Britanie a acceptat verdictul lum ii m oderne asupra colonialism ului ca form ă nelegitim ă de dom inaţie. Legătura intim ă care există între putere şi noţiunile de legitim itate este cel mai bine ilustrată de situaţia din Europa de Est. în perioada 1989-1990 s-a produs una dintre cele m ai mari schim bări în cadrul echilibrului de forţe în vrem e de pace, prin dezintegrarea Tratatului de la V arşovia şi apariţia unei G erm anii unificate în centrul E uropei. în echilibrul concret, m aterial al forţelor nu a avut loc nici cea mai m ică schim bare: în Europa, nici m ăcar un singur tanc nu a fost distrus în vreo luptă sau m ăcar dep lasat datorită vreunui tratat de control al arm am entului. A ceastă m odificare a fost în întregim e rezultatul unei schim bări în cadrul norm elor de legitim itate: pe m ăsură ce puterea com unistă s-a discreditat în fiecare ţară esteuropeană şi sovieticii înşişi nu mai aveau încredere în propria capacitate de a-şi reclădi im periul prin forţă, coeziunea T ratatului de la V arşovia a cedat m ult mai repede decât în focul unui război real. N u are im portanţă câte tancuri şi avioane are o ţară dacă soldaţii şi piloţii aviatori nu vor să urce în ele şi să le folosească îm potriva pretinşilor duşm ani ai naţiunii sau dacă ei nu vor să tragă în m anifestanţi pentru a apăra regim ul în slujba căruia se află în m od oficial. Legitim itatea a constituit ceea ce V ăclav H avel num ea „puterea celor care nu deţin puterea". Realiştii care se uită num ai la capacităţi şi nu la intenţii sunt total dezorientaţi atunci când intenţiile se m odifică atât de radical. Faptul că noţiunile de legitim itate s-au m odificat atât de dram atic de-a lungul tim pului ne sugerează cea de-a doua slăbiciune m ajoră a realism ului: el nu lin e cont d e istorie. Spre deosebire de oricare alt aspect al vieţii politice şi sociale, relaţiile internaţionale sunt în optica realistă izolate într-un gol atem poral, im une la pro­ cesele de evoluţie care se petrec în jurul lor. D ar această continuitate aparentă a 224

politicii m ondiale de la T ucidide până la războiul rece ascunde de fapt schim bări sem nificative în felul în care societăţile urm ăresc, controlează şi se raportează la putere. Im perialism ul - dom inaţia prin forţă a unei societăţi de către alta - se naşte direct din dorinţa stăpânului aristocrat de a fi recunoscut ca superior - din m egalothym ia sa. A celaşi im puls thym otic care l-a îndem nat pe stăpân să-l subjuge pe sclav îl conduce inevitabil pe prim ul să încerce să obţină recunoaşterea de la toţi, conducându-şi ţara într-o bătălie sângeroasă îm potriva altor ţări. A cest proces nu are nici un punct final logic până în m om entul în care stăpânul fie realizează im periul m ondial, fie m oare. D orinţa de recunoaştere a stăpânului, nu structura sistem ului statal, este cauza care se află la originea războiului. De aceea im perialism ul şi războiul sunt legate de o anum ită clasă socială, clasa stăpânitorilor sau aristocraţia, care şi-a obţinut statutul social în trecut prin dorinţa de a-şi risca viaţa. în societăţile aristocratice (ceea ce înseam nă m ajoritatea societăţilor um ane până în ultim ele două-trei sute de ani) lupta principilor de a obţine recunoaşterea universală dar inegală era considerată în general ca fiind legitim ă. Războaiele de cucerire purtate pentru extinderea perm anentă a dom inaţiei erau văzute ca o aspiraţie um ană firească, chiar dacă im pactul lor destructiv era condam nat de unii scriitori şi m oralişti. L upta thym otică a stăpânului pentru recunoaştere putea îm brăca şi alte form e cum ar fi religia. D orinţa de dom inaţie religioasă - adică, recunoaşterea propriilor zei şi idoli de către alte popoare - putea să însoţească dorinţa de dom inaţie personală, aşa cum s-a întâm plat în cazul războaielor de cucerire duse de C ortes sau Pizarro, sau puteau înlocui total m otivele laice ca în tim pul diverselor războaie religioase din secolele al X V I-lea şi al X V ll-lea. N ota com ună dintre expansiunea dinastică şi cea religioasă nu este o luptă nediferenţiată pentru putere, cum cred realiştii, ci lupta de recunoaştere. D ar aceste m anifestări ale thym os-u\ui au fost înlocuite în m are m ăsură, la începutul perioadei m odem e, de către form e de recunoaştere din ce în ce mai raţionale a căror expresie finală a fost statul liberal m odem . R evoluţia burgheză ai cărei profeţi au fost H obbes şi Locke a căutat să înalţe din punct de vedere moral spaim a de m oarte a sclavului deasupra virtuţii aristocratice a stăpânului şi astfel să sublim eze m anifestările iraţionale ale thym os-u\ui precum am biţia princiară şi fanatism ul religios în acum ularea nelim itată a proprietăţii. A colo unde existase cândva conflictul datorită problem elor dinastice sau religioase, au apărut noi zone de pace constituite de statele-naţiuni liberale m odem e ale Europei. în A nglia, liberalism ul politic a dus la încheierea războaielor religioase dintre protestanţi şi catolici care aproape distruseseră ţara în secolul al X V II-lea: o dată cu apariţia lui, religiei i s-au sm uls colţii şi a d ev e n it tolerantă. P acea cauzată de liberalism ar trebui în m od logic să-şi găsească echivalentul în relaţiile dintre state. Im perialism ul şi războiul au fost din punct de vedere istoric 225

produsul societăţilor aristocratice. D acă dem ocraţia liberală a desfiinţat distincţia de clasă dintre stăpâni şi sclavi făcându-i pe sclavi să-şi fie propriii stăpâni, atunci ar trebui să ducă în final şi la desfiinţarea im perialism ului. A ceastă teză a fost form ulată într-o form ă puţin diferită de către econom istul Joseph Schum peter, care susţinea că societăţile capitaliste dem ocrate erau în m od evident nerăzboinice şi antiim perialiste pentru că ele ofereau supape de evacuare pentru energiile care înainte generau războaie: S iste m u l c o n c u re n ţe i a b so a rb e to ate e n e rg iile m a jo rită ţii o a m e n ilo r Ia to a te n iv e lu rile e c o n o m ic e . A p lic a re a c o n s ta n tă , a te n ţia şi c o n c e n tra re a e n e rg ie i s u n t c o n d iţiile su p ra v ie ţu irii în c a d ru l a c e stu i sis te m , în p rim u l râ n d în p ro fe s iile sp e c ific e c o n o m ic e d a r şi în a lte a c tiv ită ţi o rg a n iz a te d u p ă m o d e lu l lo r. S u rp lu s u l d e e n e rg ie e ste m u lt p re a m ic în c o m p a ra ţie c u so c ie tă ţile p re c a p ita lis te p e n tru a fi iro s it în r ă z b o a ie d e c u c e rire . O ric e s u rp lu s de e n e rg ie se sc u rg e m ai a le s în in d u strie , c e e a c e e x p lic ă fig u rile sa le de m a rc ă - tip u l m a g n a tu lu i in d u stria l - iar c e e a c e m ai ră m â n e e ste fo lo s it în a rtă , ş tiin ţă şi lu p ta s o c ia lă ... P rin u rm a re , o lu m e p u r c a p ita lis tă nu p o a te o fe ri un te re n p ro p ic e im p u ls u rilo r im p e ria lis te ... D u p ă to a te p ro b a b ilită ţile , o a m e n ii s o c ie tă ţii c a p ita lis te au o d isp o z iţie fu n d a m e n ta l p a ş n ic ă .7

Schum peter definea im perialism ul ca fiind „tendinţa lipsită de obiect a statului către expansiunea nelim itată prin interm ediul forţei.“s A ceastă luptă nesfârşită de cucerire nu era o caracteristică universală a tuturor societăţilor um ane şi nu putea fi cauzată de o căutare abstractă a siguranţei de către societăţile dom inate. Mai degrabă, ea apărea în anum ite m om ente şi în anum ite locuri, aşa cum s-a întâm plat în Egipt după izgonirea hicsoşilor (dinastia sem itică care a condus Egiptul din secolul al X V III-lea până în secolul al X V I-lea î.d.H r.) sau după convertirea arabilor la islam ism , din cauza apariţiei unei clase aristocratice a cărei bază m orală era orientată spre război.9 O riginea societăţilor liberal-m odem e în conştiinţa sclavului mai curând decât în cea a stăpânului şi influenţa exercitată asupra lor de către ultim a m are ideologie de sclav, creştinism ul, este astăzi evidentă în răspândirea sentim entului de co m ­ pasiune şi prin dim inuarea toleranţei faţă de violenţă, m oarte şi suferinţă. A cest fapt iese la iveală, de exem plu, prin dispariţia treptată a pedepsei capitale în ţările dezvoltate sau prin gradul tot mai redus de acceptare a pierderilor um ane cauzate de război. în tim pul Războiului de secesiune, soldaţii dezertori erau de obicei îm puşcaţi; în tim pul celui de-al doilea război m ondial, doar un singur soldat a fost executat pentru această crim ă, iar mai târziu soţia acestuia a dat în judecată guvernul Statelor Unite. M arina Regală Britanică obişnuia în trecut să-şi recruteze prin forţă m arinarii din rândurile claselor inferioare pentru a-i obliga la o viaţă de servitute forţată; acum , trebuie să-i adem enească cu salarii la nivelul celor din sectorul civil

226

şi să le asigure întregul confort al căm inului la bordul navei. în secolele al X V II-lea şi al X V III-lea, principii nu ezitau să trim ită la m oarte zeci de mii de soldaţi-ţărani num ai pentru gloria lor personală. A stăzi, conducătorii ţărilor dem ocrate nu-şi conduc ţările în război decât pentru cauze naţionale serioase şi trebuie să cân­ tărească bine înainte de a lua orice hotărâri im portante pentru că ştiu că regim ul nu le va perm ite să se com porte nechibzuit. Când acest lucru se întâm plă, ca în cazul intervenţiei am ericane în V ietnam , ei sunt aspru p ed ep siţi.11 T ocqueville, obser­ vând deja creşterea sentim entului com pasiunii atunci când scria D em ocraţia în A m erica în jurul anului 1830, citează o scrisoare scrisă în 1670 de către doam na de Sevigne către fiica sa, în care îi descrie cu m ult calm cum a asistat la zdrobirea pe roată a unui lăutar care furase nişte hârtie, şi-şi continuă povestirea explicând cum a fost acesta tăiat în patru, după ce a m urit „m em brele sale fiind expuse în cele patru colţuri ale oraşului.'*12 T ocqueville, uim it că ea vorbeşte despre acest lucru cu tot atâta uşurinţă ca şi despre vrem e, atribuie îm blânzirea obiceiurilor care s-a petrecut de atunci apariţiei egalităţii. D em ocraţia înlătură zidurile care despărţeau clasele sociale înainte, ziduri care le îm piedicau chiar pe persoanele educate şi sensibile precum M adam e de S evigne să vadă în bietul lăutar un sem en. A stăzi, com pasiunea noastră nu vizează num ai clasele inferioare ale societăţii, ci chiar şi anim alele superioare.13 O dată cu răspândirea egalităţii sociale au apărut schim bări im portante şi în econom ia războiului. înainte de Revoluţia industrială, bogăţia naţională trebuia extrasă din m icile surplusuri încropite de m asele de ţărani care trăiau la sau foarte puţin deasupra nivelului de subzistenţă în ceea ce erau aproape universalele societăţii agricole. Un principe am biţios îşi putea spori averea punând m âna pur şi sim plu pe păm ânturile şi ţăranii altcuiva sau cucerind anum ite resurse preţioase cum erau aurul şi argintul din Lum ea N ouă. O ricum , după R evoluţia industrială, im portanţa păm ântului, a populaţiei şi a resurselor naturale a scăzut brusc ca izvor de bogăţie în com paraţie cu tehnologia, educaţia şi organizarea raţională a muncii. E xtraordinarele creşteri ale productivităţii m uncii datorate acestor ultim i factori au fost m ult mai sem nificative şi mai sigure decât orice câştiguri econom ice realizate prin cuceriri teritoriale. Ţări ca Japonia, Singapore şi H ong K ong având puţin păm ânt, populaţii reduse ca num ăr şi nici un fel de resurse naturale au ajuns în situaţia dem nă de invidiat în care nu mai aveau nevoie să recurgă la im perialism pentru a-şi spori bogăţia. D upă cum dem onstrează tentativa irakiană de preluare a puterii în K uw ait, desigur, controlul asupra unor resurse naturale cum ar fi petrolul conferă potenţial m ari beneficii econom ice. O ricum , consecinţele acestei invazii probabil că nu vor încuraja această m etodă de obţinere a resurselor. A vând în vedere că accesul la aceleaşi resurse se poate obţine pe cale paşnică printr-un sistem m ondial de com erţ liber, din punct de vedere econom ic, războiul este m ult m ai puţin „rentabil" decât era în urm ă cu două sau trei sute de an i.14 227

în acelaşi tim p, costurile econom ice ale războiului, atât de criticate de K ant, au crescut exponenţial o dată cu progresul tehnologiei. Deja în tim pul prim ului război m ondial, tehnologia convenţională făcuse ca războiul să fie atât de costisitor încât ţări întregi puteau fi ruinate chiar dacă se aflau de partea învingătoare. A rm ele nucleare, nu m ai este nevoie s-o spunem , au sporit costul social potenţial al războiului de m ai m ulte ori în com paraţie cu cel al arm elor convenţionale. Rolul arm elor nucleare în m enţinerea păcii în tim pul războiului rece a fost general recunoscut.15 E ste foarte greu să desprinzi efectele arm elor nucleare de factori precum bipolaritatea atunci când încerci să explici absenţa războiului din Europa după 1945. Privind retrospectiv, putem totuşi presupune că oricare dintre crizele războiului rece - Berlinul, Cuba sau O rientul M ijlociu - ar fi putut duce la un război real dacă cele două supraputeri nu ar fi fost conştiente de îngrozitoarele costuri potenţiale ale conflictului. C aracterul fundam ental nerăzboinic al societăţilor liberale este evident în paşnicele relaţii care există între aceste societăţi. Există deja o cantitate substanţială de docum entaţie care consem nează faptul că au existat prea puţine exem ple de conflicte între statele liberal-dem ocrate.17 Politologul M ichael D oyle, de exm plu, susţine că, în ultimii două sute şi ceva de ani, de când există dem ocraţiile liberale m odem e, nu a existat nici m ăcar un singur conflict de acest tip. D esigur, dem ocraţiile liberale pot să intre în conflict cu statele care nu sunt dem ocraţii liberale, aşa cum a fost cazul S.U .A . care a participat la două războaie m ondiale, a luptat în C oreea şi în V ietnam şi, cel m ai recent, în G olful Persic. Entuziasm ul cu care luptă ele în asem enea războaie poate să-l depăşească pe cel al m onarhiilor tradiţionale sau al despotism elor. D ar între dem ocraţiile liberale nu prea există neîncredere sau interesul de a se dom ina una pe cealaltă. Ele îm părţăşesc aceleaşi principii de egalitate şi drepturi universale şi, de aceea, nu au m otive de a-şi contesta legitim itatea una alteia. în astfel de state m egalothym ia şi-a găsit şi alte m ijloace de m anifestare în afara războiului, sau s-a atrofiat atât de m ult încât este destul de puţin probabil că ar mai putea provoca versiunea m odernă a unei lupte sângeroase. D eci, argum entul nu este că dem ocraţia liberă lim itează instinctele fireşti de agresiune şi violenţă, ci faptul că aceasta a transform at în m od fundam ental instinctele în sine şi a elim inat m obilul im perialism ului. Influenţa pacifistă a ideilor liberale asupra politicii externe se poate constata în schim bările care au avut loc în U niunea Sovietică şi în E uropa de Est începând cu m ijlocul anului 1989. Conform teoriei realiste, dem ocratizarea U .R .S.S.-ului nu ar însem na şi m odificarea poziţiei sale strategice; într-adevăr, m ulţi observatori for­ maţi la şcoala realism ului prevesteau foarte convinşi că G orbaciov nu va perm ite niciodată dărâm area Zidului B erlinului sau pierderea glacis-ului sovietic din E uropa de Est. Şi totuşi chiar aceste schim bări uim itoare s-au petrecut în politica externă sovietică între 1985 şi 1989, nu în urm a vreunei schim bări concrete a poziţiei pe plan internaţional a U niunii Sovietice, ci datorită a ceea ce G orbaciov 228

numea „noua gândire". „Interesul naţional sovietic" nu era ceva dat, ci a fost reinterpretat în term eni radical m inim ali de către G orbaciov şi de către fostul m inistru de externe E duard Ş evardnadze.12 „N oua gândire" a început cu reeva­ luarea am eninţării externe cu care se confrunta U niunea Sovietică. D em ocratizarea U .R .S.S.-ului conducea direct către o dim inuare a obiectivelor principale anterioare ale politicii externe sovietice, cum erau team a de „încercuirea capitalistă" sau faţă de N A TO ca organizaţie „agresivă şi revanşistă". D im potrivă, chiar ziarul par­ tidului com unist sovietic, C om unistul, explica la începutul lui 1988 că „nu există nici un fel de forţe politice influente nici în E uropa occidentală, nici în SU A " care să aibă în vedere „agresiunea m ilitară îm potriva socialism ului" şi că „dem ocraţia burgheză are rolul unei bariere sigure în calea dezlănţuirii unui asem enea război."20 Sentim entul am eninţării externe nu este, se pare, determ inat „obiectiv" de către poziţia unui stat în cadrul sistem ului de state, dar este în schim b puternic influenţat de ideologie. M odificările care au avut loc în perceperea am eninţării au dus la m asive reduceri unilaterale ale forţelor convenţionale ale U RSS. Răsturnarea com unism ului în E uropa de Est a dus la anunţarea unor reduceri unilaterale sim ilare ale forţelor din C ehoslovacia, U ngaria, Polonia şi alte state pe cale de dem o­ cratizare. T oate acestea au putut avea loc pentru că noile forţe dem ocratice din U niunea Sovietică şi Europa de Est au înţeles mai bine decât realiştii occidentali că dem ocraţiile nu reprezintă o am eninţare unele pentru altele.21 U nii realişti au încercat să explice sim plist dovezile copleşitoare referitoare la absenţa războaielor dintre dem ocraţiile liberale argum entând că acestea fie nu se învecinau (şi de aceea nu se puteau lupta între ele) fie erau obligate să coopereze din cauza am eninţării pe care sim ţeau că o reprezintă dem ocraţiile neliberale. A dică, relaţiile paşnice care există din 1945 între state rivale prin tradiţie precum M area Britanie, Franţa şi G erm ania nu se explică prin angajam entul lor faţă de dem ocraţia liberală, ci m ai degrabă prin team a lor com ună faţă de U niunea Sovietică care le-a obligat să form eze alianţa N A TO şi Com unitatea E uropeană.22 O asem enea concluzie este posibilă numai dacă insişti să vezi statele ca pe nişte piese de biliard şi te fereşti să priveşti ce se întâm plă în interiorul lor. Există, bineînţeles ţări ale căror relaţii paşnice se pot explica în prim ul rând ca rezultat al unei m ari am eninţări com une şi care vor redeveni ostile una faţă de cealaltă odată dispărută această am eninţare. D e exem plu, Siria şi Irakul s-au aliniat de aceeaşi parte în tim pul perioadelor de conflict cu Israelul d ar s-au luptat pe viaţă şi pe m oarte în aproape toate celelalte perioade. O ricum , chiar şi în vrem uri de „pace", ostilitatea reciprocă a unor asem enea aliaţi este atât de evidentă încât oricine o poate sesiza. D ar nu există o astfel de ostilitate între dem ocraţiile care s-au unit îm potriva Uniunii Sovietice în tim pul războiului rece. Cine oare aşteaptă în Franţa sau G erm ania contem porană ocazia de a trece Rinul pentru a cuceri noi teritorii sau pentru a răzbuna vechi nedreptăţi? Ca să folosim expresia lui John M ueller, războiul între state dem ocratice contem porane precum O landa sau D anem arca este „de necon229

23

ceput.“ Statele U nite şi Canada au m enţinut o frontieră lată cât un continent fără nici un fel de apărare tim p de aproape un secol, în pofida vidului de putere reprezentaţ de C anada. Pentru a fi consecvent, un realist ar trebui să susţină cucerirea Canadei de către A m erica, având în vedere ocazia oferită de încheierea războiului rece - cu condiţia ca el să fie, bineînţeles, am erican. Să crezi că ordinea europeană apărută după războiul rece va reveni la com portam entul de rivalitate care caracteriza secolul al X IX -lea, înseam nă a nu-ţi da seam a de caracterul profund burghez al vieţii din E uropa de azi. Sistem ul anarhic al statelor Europei libere nu generează neîncrederea şi nesiguranţa pentru că m ajoritatea statelor europene se înţeleg foarte bine între ele. Ele ştiu că statele cu care se învecinează sunt m ult prea ataşate consum ului pentru a-şi risca viaţa, că acestea sunt pline de întreprinzători şi oam eni de afaceri dar lipsite de principii şi dem agogii ale căror am biţii duc de obicei la declanşarea războaielor. Şi totuşi, aceaşi E uropă burgheză a fost zguduită de război în tim pul vieţii m ultor oam eni care însă trăiesc. Im perialism ul şi războiul nu au dispărut o dată cu apariţia societăţii burgheze; de fapt, cele m ai distrugătoare războaie din istorie au avut loc d e la revoluţia burgheză încoace. Cum putem explica acest fapt? E xplicaţia dată de S chum peter a fost că im perialism ul era un fel de atavism , o rem iniscenţă dintr-o fază anterioară a evoluţiei om eneşti: „este un elem ent care izvorăşte din condiţiile de trai nu ale prezentului, ci ale trecutului - sau dacă ne exprim ăm în term enii interpretării econom ice a istoriei, m ai curând din relaţiile de producţie ale trecutului şi nu din cele actuale." 4 D eşi E uropa a trecut printr-o serie de revoluţii burgheze, elitele conducătoare până la sfârşitul prim ului război m ondial au continuat să vină din rândurile aristocraţiei pentru care noţiunile de m ăreţie şi glorie naţională nu au fost înlocuite de cele com erciale. E thosul războinic al societăţilor aristocratice a putut fi transm is descendentelor lor dem ocratice, izbucnind la suprafaţă în v re­ m urile de criză sau de m are entuziasm . E xplicaţiei lui S chum peter referitoare la existenţa în continuare a im perialis­ m ului şi războiului ca rem iniscenţe ale societăţilor aristocratice, trebuie să îi mai adăugăm încă una care vine direct din istoria thymos-u\\i\. între form ele mai vechi de recunoaştere reprezentate de am biţiile dinastice şi religioase şi expresia pe deplin m odernă pe care o găseşte în statul universal şi om ogen, thym os-ul poate să ia form a naţionalism ului. în m od evident, naţionalism ul are foarte m ult de a face cu răz­ boaiele acestui secol şi reapariţia lui în E uropa este ceea ce am eninţă pacea Europei postcom uniste. Şi aceasta este problem a pe care o vom aborda în cele ce urm ează.

230

25 Interesele naţionale N aţionalism ul este un fenom en specific m odern pentru că înlocuieşte raportul de dom inaţie şi sclavie cu recunoaşterea reciprocă şi egală. D â re i nu este pe deplin raţional pentru că acordă recunoaşterea num ai m em brilor unui grup naţional sau etnic dat. El este o form ă de legitim itate mai dem ocratică şi m ai egalitară decât, să zicem , m onarhia ereditară, în cadrul căreia popoare întregi puteau fi privite ca făcând parte din patrim oniul m oştenit. D e aceea nu este deloc surprinzător că, începând cu R evoluţia franceză, m işcările naţionaliste au fost îndeaproape asociate cu cele dem ocratice. D ar dem nitatea a cărei recunoaştere vor s-o obţină naţionaliştii nu este dem nitatea general um ană, ci dem nitatea propriului lor grup. Pretenţia lor la acest tip de recunoaştere conduce potenţial la conflictul cu alte grupuri care caută recunoaşterea dem nităţii lor specifice. Prin urm are, naţionalism ul este pe deplin capabil să ia locul am biţiilor dinastice sau religioase care duc la im perialism şi aşa s-a şi întâm plat în cazul G erm aniei. C ontinuarea existenţei im perialism ului şi războiului după m arile revoluţii bur­ gheze ale secolului al X V III-lea şi al X IX -lea se datorează aşadar nu numai supravieţuirii unui ethos războinic atavic, dar şi faptului că m egalothym ia stă­ pânului era incom plet sublim ată în activitatea econom ică. D e-a lungul ultim elor câteva secole, sistem ul statelor a fost un am estec de societăţi liberale şi neliberale, în acestea din urm ă, de obicei, form elor iraţionale de thym os li se dădea frâu liber şi toate statele erau m ai m ult sau m ai puţin dom inate de naţionalism . N aţionalităţile Europei erau strâns îm pletite, în m od special în E uropa de E st şi Sud-Est, iar despărţirea lor în state naţionale a fost o puternică sursă de conflict care mai continuă în m ulte regiuni. Societăţile liberale porneau la război pentru a se apăra de atacul statelor neliberale şi chiar ele însele atacau şi preluau puterea în ţări din afara Europei. M ulte aşa-zise societăţi liberale sufereau de un fel de naţionalism intolerant, nereuşind să-şi universalizeze ideile asupra drepturilor civile datorită faptului că acordau cetăţenia doar pe baza rasei sau a originii etnice. Ţări „liberale*4 ca A nglia şi Franţa, la sfârşitul secolului al X IX -lea, au obţinut vaste im perii coloniale în A frica şi A sia, guvernând prin forţă şi nu prin asentim entul popular, pentru că ele considerau dem nitatea indienilor, algerienilor, vietnam ezilor etc. ca fiind inferioară dem nităţii lor. D upă cum spunea istoricul W illiam Langer, im ­ perialism ul „era de asem enea o proiecţie a naţionalism ului dincolo de frontierele E uropei, o proiecţie la scară m ondială a luptei seculare pentru putere şi pentru echilibrul de forţă care existase pe C ontinent de veacuri.14' A pariţia statului-naţiune m odem după Revoluţia franceză a avut un num ăr de consecinţe im portante care au schim bat caracterul politicii internaţionale în m od 231

2

esenţial. R ăzboaiele dinastice, în care un principe conducea la luptă m ase de ţărani de diverse naţionalităţi pentru a cuceri un oraş sau o provincie, au devenit im ­ posibile. Ţările de Jos nu au m ai putut fi posedate de Spania sau P iem ontul de către austrieci num ai din pricina unei căsătorii sau a unei cuceriri care se petrecuseră cu m ulte generaţii înainte. Im perii m ultinaţionale precum cel habsburgic şi cel otom an au început să se prăbuşească sub povara naţionalism ului. Puterea m ilitară m odernă, la fel ca şi politica m odernă, a devenit m ult mai dem ocrată, ajungând la acea levee en m asse a unor întregi populaţii. Şi o dată cu participarea în m asă a populaţiilor la război, obiectivele acestuia au trebuit să satisfacă naţiunea în ansam blul său şi nu doar am biţia unui conducător individual. A lianţele şi frontierele au devenit mult mai figide, pentru că naţiunile şi popoarele nu mai puteau fi tratate ca nişte piese de şah. A cest lucru nu e valabil num ai în cazul dem ocraţiilor oficial recunoscute ci şi în cazul unor state-naţiuni precum G erm ania lui Bism arck care a trebuit să fie receptivă la dictatele identităţii naţionale chiar în absenţa suveranităţii populare3, în plus, o dată ce populaţii întregi şi-au găsit în naţionalism m otivaţia participării la război, ele au putut atinge un nivel al furiei thym otice rar întâlnit în cazul conflictelor dinastice, îm piedicându-i pe conducători să fie prea m oderaţi sau m aleabili faţă de inam icii lor. în acest sens, exem plul cel mai convingător a fost Tratatul de pace de la V ersailles care a încheiat prim ul război m ondial. Spre deosebire de C ongresul de la V iena, acordul de la V ersailles nu putea restabili un echilibru al puterii care să funcţioneze în Europa, din cauza necesităţii de a satisface, pe de o parte, principiul suveranităţii naţionale în m om entul trasării noilor frontiere pe locul fostelor im perii germ ane şi austro-ungare şi din cauza pretenţiilor fran­ cezilor de a pedepsi G erm ania pe de altă parte. C hiar dacă adm item foarte m area putere a naţionalism ului de-a lungul ultim elor câteva secole, totuşi, trebuie să privim acest fenom en într-o perspectivă corectă. Există în rândul ziariştilor, politicienilor şi chiar şi al savanţilor tendinţa de a considera că naţionalism ul reflectă o aspiraţie profundă, fundam entală a naturii om eneşti, ca şi când „naţiunile" pe care se bazează naţionalism ul ar fi nişte entităţi eterne la fel de vechi ca statul sau fam ilia. Părerea general îm părtăşită este că, odată trezit, naţionalism ul reprezintă o asem enea forţă în istorie încât atunci când se dezlănţuie nu mai poate fi oprit nici m ăcar de religie şi ideologie şi că în final va învinge trestii fragile precum com unism ul sau liberalism ul4. Recent, această părere pare a-şi fi găsit o bază în realitate prin renaşterea sentim entelor naţionaliste în toată Europa de Est şi U niunea Sovietică şi într-o asem enea m ăsură încât mulţi ob ser­ vatori prezic că era de după războiul rece va fi o eră a reînvierii naţionalism ului, foarte asem ănătoare din acest punct de vedere cu secolul al X IX -le a /C o m u n ism u l sovietic susţinea că problem a naţională nu era decât o consecinţă a problem ei într-adevăr fundam entale a claselor şi pretindea că o rezolvaseră pe cea dintâi odată pentru totdeauna angajându-se pe calea unei societăţi fără clase. D ar când n aţio ­ naliştii au început să-i scoată din funcţii pe com uniştii din fiecare republică 232

sovietică şi din E uropa de Est, falsitatea acelei afirm aţii i-a făcut pe m ulţi să se îndoiască de credibilitatea pretenţiilor ideologiilor universaliste de a fi înlăturat naţionalism ul. Fără a nega puterea naţionalism ului într-o bună parte a Europei de după războiul rece, a-1 vedea ca un elem ent perm anent şi de neînvins este nu num ai o dovadă de provincialism , ci este şi fals. în prim ul rând, o asem enea perspectivă nu ţine cont de faptul că naţionalism ul este un fenom en destul de recent şi accidental. D upă cum spune Ernest G ellner, naţionalism ul „nu are rădăcini foarte adânci în psihicul um an.“6 O am enii au sim ţit un ataşam ent patriotic faţă de grupuri sociale mai mari atâta vrem e cât acestea au existat, dar până la R evoluţia industrială aceste grupuri nu au fost definite ca entităţi om ogene din punct de vedere lingvistic şi cultural. în societăţile preindustriale, deosebirile de clasă dintre oam eni de aceeaşi naţionalitate erau atât de pronunţate încât ele constituiau bariere de netrecut în calea raporturilor reciproce. U n nobil rus avea m ult mai m ulte în com un cu un nobil francez decât cu un ţăran care trăia pe m oşia sa. N u doar condiţia sa socială era sim ilară cu cea a francezului ci şi lim ba pe care o vorbea, de m ulte ori nefiind capabil să com unice direct cu propriul său ţăran.7 E ntităţile politice nu ţineau cont de naţionalitate: îm păratul de H absburg Carol al V -lea stăpânea sim ultan regiuni din G erm ania, Spania şi Ţările de Jos, în tim p ce turcii otom ani guvernau peste turci, arabi, berberi şi creştini europeni. O ricum , exact aceeaşi logică econom ică a ştiinţei m odem e pe care am discutat-o în partea a doua a fost cea care a făcut ca toate societăţile ce au trecut prin ea să devină m ult mai egalitare, om ogene şi mai instruite. G uvernanţi şi guvernaţi au trebuit să vorbească aceeaşi lim bă pentru că şi unii şi alţii erau im plicaţi în econom ia naţională; ţăranii care plecau de la sate trebuiau alfabetizaţi în acea lim bă şi să ştie atâta carte încât să poată lucra în fabricile m oderne sau, eventual, în birouri. V echile diviziuni sociale funcţie de apartenenţa la o clasă, fam ilie, trib sau sectă au dispărut sub presiunea cerinţelor de m obilitate a forţei de m uncă, lăsându-le oam enilor ca singură form ă m ajoră de înrudire socială o lim bă şi o cultură lingvistică com ună. N aţionalism ul a fost de aceea produsul industrializării şi al ideologiilor dem ocratice egalitare care au însoţit acest proces.8 N aţiunile care au fost create ca rezultat al naţionalism ului m odem se bazau în m are m ăsură pe diviziuni lingvistice „naturale*1 preexistente. D ar unele dintre ele erau invenţii ale naţionaliştilor care îşi luau o oarecare libertate în definirea a ceea ce constituia o lim bă sau o naţiune.9 D e exem plu, naţiunile care „se retrezesc** la viaţă în prezent în A sia C entrală Sovietică nu au existat ca entităţi lingvistice conştiente înainte de Revoluţia bolşevică; naţionaliştii uzbeci şi cazaci scotocesc în biblioteci pentru a-şi „redescoperi** lim bile şi culturile care pentru m ulţi dintre ei sunt achiziţii foarte noi. Ernest G ellner atrage atenţia că în lum e există peste opt mii de lim bi „naturale**, din care şapte sute sunt mai im portante, dar mai puţin de două sute de naţiuni. M ulte dintre vechile state-naţiuni care includ două-trei grupuri 233

de acest fel, cum ar fi cazul Spaniei cu m inoritatea sa bască, sunt ţinta presiunilor de a recunoaşte identitatea distinctă a acestor grupuri. A ceasta indică faptul că naţiunile nu sunt surse perm anente sau „naturale" de ataşam ent pentru oam eni de-a lungul tim pului. A sim ilarea sau redefinirea naţională sunt într-adevăr posibile şi de, fapt, destul de frecvente.10 S e pare că naţionalism ul are o evoluţie proprie. în anum ite faze ale dezvoltării istorice, cum ar fi în societăţile agricole, el nu există deloc în conştiinţa oam enilor. El creşte m ult în intensitate în, sau după punctul de trecere la societatea industrială şi devine deosebit de exacerbat atunci când unui popor, după ce a trecut prin prim ele faze de m odernizare econom ică, nu îi sunt recunoscute nici identitatea naţională, nici libertatea politică. De aceea nu este surprinzător că cele două ţări occidentale care au inventat fascism ul ultranaţionalist, Italia şi G erm ania, au fost şi ultim ele care s-au industrializat şi unificat politic, sau că cele mai puternice m anifestări ale naţionalism ului im ediat după cel de-al doilea război m ondial au fost cele ale fostelor colonii ale Europei din Lum ea a treia. D atorită experienţelor trecutului, nu ar trebui să ne surprindă că cele mai puternice m anifestări naţionaliste din ziua de astăzi se m anifestă în U niunea Sovietică sau Europa de Est, unde industrializarea a avut loc destul de târziu şi unde identităţile naţionale au fost m ultă vrem e reprim ate de com unism . D ar pentru acele grupuri naţionale a căror identificare este mai sigură şi mai durabilă, naţiunea ca sursă de identificare thym otică pare să fie în declin. în regiunea care a fost cel m ai adesea victim a naţionalism ului, Europa, acesta a depăşit faza iniţială de intensitate. Pe acest continent, cele două războaie m ondiale au acţionat ca nişte puternice stim ulente în redefinirea naţionalism ului într-o m anieră mai tolerantă. D upă ce-au trăit oribila iraţionalitate care se ascunde în form a naţionalistă de recunoaştere, populaţiile Europei au ajuns treptat să accepte alternativa re­ cunoaşterii egale şi universale. Rezultatul a fost un efort deliberat din partea supravieţuitorilor acelor războaie de a desfiinţa hotarele naţionale şi de a distrage pasiunile populare de la autoafirm area naţională spre activitatea econom ică. R ezul­ tatul a fost desigur Com unitatea Europeană, un proiect care a căpătat un mai m are avânt în ultim ii ani sub presiunea concurenţei nord-am ericane şi asiatice. Evident, C om unitatea E uropeană nu a abolit diferenţele naţionale şi întâm pină greutăţi în crearea unor atribute de suprasuveranitate aşa cum speraseră fondatorii săi. Dar lipul de naţionalism m anifestat în cadrul C.E.E. în privinţa unor problem e precum politica agricolă sau uniunea m onetară este deja o versiune foarte dom esticită şi foarte îndepărtată de forţa care a dus la două războaie m ondiale. Cei care susţin că naţionalism ul este o forţă elem entară prea puternică pentru a fi învinsă de liberalism şi de interesul econom ic trebuie să se gândească la soarta religiei organizate care a fost vehiculul recunoaşterii precedând naţionalism ul. A existat o vrem e când religia juca un rol atotputernic în politica europeană, când protestanţii şi catolicii se organizau în facţiuni politice şi iroseau bogăţia Europei 234

în războaie sectare. D upă cum am văzut, liberalism ul englez a apărut ca reacţie nem ijlocită la fanatism ul religios al războiului civil din A nglia. C ontrar celor care credeau la vrem ea aceea că religia este o trăsătură necesară şi perm anentă a peisajului politic, liberalism ul a învins religia în E uropa. D upă secole lungi de confruntare cu liberalism ul, religia a învăţat să fie tolerantă. în secolul al X V I-lea, ar fi părut ceva foarte ciudat pentru m ajoritatea europenilor să nu se folosească de puterea politică pentru a consolida credinţa într-o anum ită religie. A stăzi i se pare bizară, chiar şi celui mai pios om al bisericii, ideea că practica unei religii diferite ar putea să rănească sentim entele religioase ale vreunui credincios. R eligia a fost astfel expediată în sfera vieţii private - exilată, ar părea, aproape perm anent din viaţa politică europeană cu excepţia unor problem e de interes mai restrâns cum ar fi av o rtu l.11 în m ăsura în care naţionalism ul poate fi îm blânzit şi m odernizat ca şi religia, m anifestările individuale de naţionalism acceptând un statut separat dar egal cu om oloagele lor, m otivele naţionaliste ale im perialism ului şi războiului se vor dim inua. . M ulţi cred că orientarea actuală către integrarea europeană este o aberaţie m om entană cauzată de experienţa celui de al doilea război m ondial şi a războiului rece, dar că tendinţa generală a istoriei europene m odem e este către naţionalism . Dar s-ar putea ca cele două războaie m ondiale să fi avut rolul pe care l-au avut războaiele religioase din secolele al X V I-lea şi al X V II-lea afectând nu num ai conştiinţa generaţiei im ediat urm ătoare ci şi pe aceea a generaţiilor care i-au urm at acesteia. D acă soarta naţionalism ului este de a pierde terenul ca forţă politică, trebuie ca el să fie obligat să devină tolerant exact cum s-a întâm plat cu religia înaintea lui. G rupurile naţionale îşi pot păstra lim ba şi identitatea, dar această identitate se va exprim a în prim ul rând pe tărâm ul culturii şi mai puţin pe cel al politicii. Francezii pot continua să-şi savureze vinurile şi nem ţii cârnaţii dar aceste lucruri v o r ţine numai de sfera vieţii private. O asem enea evoluţie a avut loc în toate dem ocraţiile liberale europene avansate în ultim ele câteva generaţii. D eşi naţionalism ul so cie­ tăţilor europene contem porane este încă destul de pronunţat, el are un caracter foarte diferit faţă de cel al secolului anlerior când noţiunile de „popoare" şi identităţi naţionale erau relativ noi. D e la căderea lui H itler, nici un naţionalism vest-european nu a mai considerat dom inaţia altor naţionalităţi ca o cheie a propriei identităţi. D im potrivă: m ajoritatea m anifestărilor m oderne ale naţionalism ului au urm at calea lui A taturk, găsindu-şi adevărata m isiune în consolidarea şi purificarea identităţii naţionale în interiorul unei patrii tradiţionale. într-adevăr, s-ar putea spune că naţionalism ul adult trece printr-un proces de „turcificare". Un astfel de naţionalism nu pare a fi capabil să creeze noi im perii, ci doar să desfacă im periile existente. Form ele cele m ai radicale de naţionalism din ziua de azi, reprezentate de Partidul Republican din G erm ania al lui S choenhuber şi Frontul N aţional din Franţa condus de Le Pen sunt preocupate nu de a-i dom ina, ci de a-i expedia pe străini şi de a se 235

bucura - precum proverbialul burghez lacom - singuri de bunăstare fără a fi deranjaţi de nim eni. Faptul cel m ai surprinzător şi în acelaşi tim p revelator este că naţionalis­ mul rus, de obicei cotat ca cel mai retrograd din Europa, a suferit un rapid proces de „turcificare", renunţând la expansionism ul anterior în favoarea ideii unei „Rusii m ici“ .13 Europa m odernă a avansat rapid pe calea renunţării la autoritate, bucurându-se de identitatea naţională în lum ina blândă a vieţii private. Ca şi religia, naţionalism ul nu este deloc am eninţat de dispariţie, dar ca şi religia, pare să-şi fi pierdut m ult din capacitatea sa de a-i îndem na pe europeni să-şi rişte viaţa tihnită în m ari acţiuni im perialiste.14 A ceasta nu înseam nă, bineînţeles, că Europa va fi scutită de conflicte naţio­ naliste pe viitor. M ai ales în cazul naţionalism elor care tocm ai au fost eliberate în E uropa de E st şi U niunea Sovietică după ce au existat în form ă latentă fără a se putea realiza sub regim ul com unist. Intr-adevăr, o dată cu încetarea războiului rece ne putem aştepta la m ai m ulte conflicte naţionaliste în Europa. N aţionalism ul însoţeşte în m od necesar procesul de răspândire a dem ocraţiei, pe m ăsură ce grupuri naţionale şi etnice care nu au avut libertatea de a se exprim a încep să o facă, pronunţându-se în favoarea suveranităţii şi existenţei independente. D e exem plu, scena a fost pregătită pentru războiul civil din Iugoslavia de alegerile libere din Slovenia, Croaţia şi Serbia din 1990, care au adus la putere, în prim ele două republici, guverne necom uniste, favorabile independenţei. Prăbuşirea statelor multietnice prom ite să fie violentă şi sângeroasă, cu atât mai m ult cu cât grupurile naţionale sunt strâns îm pletite unele cu celelalte. în U niunea Sovietică, de exem plu, vreo 60 de m ilioane de oam eni (dintre care jum ătate sunt ruşi) trăiesc în afara republicilor din care provin, în tim p ce a opta parte din populaţia C roaţiei este form ată din sârbi. în U RSS, au început deja im portante transferuri de populaţie şi ele se vo r accelera pe m ăsură ce diferite republici se vor îndrepta spre independenţă. M ulte din form ele de naţionalism care apar acum , mai ales în regiunile care au un nivel scăzut de dezvoltare social-econom ică, vor fi probabil destul de prim itive adică, intolerante, şovine şi agresive.15 De altfel, statele-naţiuni care există de m ai m ultă vrem e vor fi probabil atacate prin revendicările unor grupuri m inoritare lingvistic care vor cere recunoaşterea separată. Slovacii doresc acum recunoaşterea unei identităţi separate faţă de cehi. Pentru m ulţi canadieni francofoni din Q uebec pacea şi prosperitatea statului liberal canadian nu sunt de ajuns, ei dorind în plus păstrarea specificităţii lor culturale. Potenţialul noilor state- naţiuni în care kurzii, estonienii, osetienii, tibetanii, slovenii şi alţi asem eni lor îşi dobândesc fiecare identitatea naţională este nelim itat. D ar aceste noi m anifestări naţionaliste trebuie puse într-o perspectivă adecvată. M ai întâi, cele mai puternice dintre ele se vor petrece în părţile cel mai puţin avansate ale Europei, mai ales în sau lângă Balcani şi în părţile sudice ale fostului Im periu Rus. Probabil că ele vo r izbucni Iară a afecta evoluţia pe term en lung a form elor m ai vechi de naţionalism european în direcţia mai tolerantă sugerată mai 236

devrem e. Deşi popoarele T ranscaucaziei sovietice s-au făcut deja vinovate de acte de o brutalitate de nedescris, este foarte puţin probabil ca naţionalism ul părţii de nord a Europei de E st - C ehoslovacia, U ngaria, Polonia şi statele baltice - să evolueze într-o direcţie agresivă incom patibilă cu liberalism ul. A sta nu înseam nă că state existente precum C ehoslovacia nu se pot diviza, sau că Polonia şi Lituania nu vor avea dispute în privinţa frontierelor. D ar aceasta nu trebuie să ducă neapărat la vârtejul de violenţă politică care a caracterizat alte regiuni şi va fi contracarată de presiunile pentru integrarea econom ică. în al doilea rând, im pactul noilor conflicte naţionaliste asupra păcii şi securităţii generale a Europei va fi m ult mai m ic decât în 1914, când un naţionalist sârb a declanşat prim ul război m ondial prin asasinarea m oştenitorului tronului austroungar. în tim p ce Iugoslavia se fărâm iţează şi recent eliberaţii m aghiari şi rom âni se chinuie unii pe alţii într-o dispută nesfârşită asupra statutului m inorităţii m a­ ghiare din T ransilvania, în E uropa nu mai există m ari puteri care să fie interesate în exploatarea unui asem enea conflict pentru a-şi îm bunătăţi poziţia strategică. D im potrivă, statele europene cele mai avansate s-au ferit ca de foc să se am estece în asem enea controverse, intervenind num ai atunci când s-au aflat înaintea unor violări ale drepturilor om ului strigătoare la cer sau când propriii lor cetăţeni au fost am eninţaţi. Iugoslavia, pe teritoriul căreia a început prim ul război m ondial, a căzut pradă războiului civil şi se dezintegrează ca entitate naţională. D ar restul Europei a reuşit să ajungă la un consens în privinţa m odului de abordare a posibilelor căi de rezolvare a acestei problem e şi a necesităţii de a izola Iugoslavia de problem ele generale ale securităţii europene.16 în al treilea rând, este im portant să recunoaştem caracterul de tranziţe al confruntărilor naţionale care au loc acum în E uropa de Est şi U niunea Sovietică. Ele sunt durerile naşterii unei noi ordini considerate în general (chiar dacă nu şi universal) mai dem ocratice în această regiune, pe m ăsură ce fostele im perii se prăbuşesc. Este de aşteptat că m ulte dintre statele naţionale care se vor naşte din acest proces să fie dem ocraţii liberale şi că naţionalism ul lor, exacerbat deja de lupta de independenţă, se va m aturiza şi va suferi acelaşi proces de „turcificare" ca şi cele ale Europei occidentale. Principiul legitim ităţii bazate pe identitatea naţională a prins în Lum ea a treia într-un m od spectaculos după cel de-al doilea război m ondial. A cest principiu a ajuns mai târziu în Lum ea a treia decât în E uropa, pentru că şi industrializarea şi independenţa naţională au avut loc mai târziu, d ar când acest lucru s-a întâm plat a avut cam acelaşi im pact. Deşi relativ puţine ţări din Lum ea a treia erau dem ocraţii după 1945, aproape toate au renunţat la pretenţiile dinastice şi religioase, la legitim itate, în favoarea principiului autodeterm inării naţionale. N outatea naţi­ onalism ului lor consta în faptul că acestea erau m ult mai sigure de sine decât tipurile de naţionalism existente, stabilite de m ultă vrem e în Europa. N aţionalism ul panarab, de exem plu, se baza pe aceleaşi aspiraţii de unificare naţională ca şi naţionalis­ 237

mul din Italia sau G erm ania din secolul trecut, dar nu s-a realizat niciodată prin crearea unui singur stat arab integrat politic. D ar apariţia naţionalism ului Lumii a treia a dus şi la lim itarea conflictelor internaţionale în anum ite privinţe. L arga acceptare a principiului autodeterm inării - nu neapărat autoderm inarea oficială prin alegeri libere, ci dreptul grupurilor naţionale de a se bucura de independenţă pe teritoriul patriei lo r tradiţionale - a fost un obstacol considerabil în calea oricărei intervenţii m ilitare sau expansiuni teri­ toriale. Forţa naţionalism ului L um ii a treia a fost aproape universal învingătoare după cât se pare, indiferent de nivelul tehnologiei şi al dezvoltării: francezii au fost daţi afară din V ietnam şi A lgeria, Statele U nite din Vietnam , sovieticii din A fganis­ tan, libienii din Ciad, vietnam ezii din C am bodgia şi aşa mai d ep arte.17 Schim bările m ajore care s-au petrecut la nivelul graniţelor internaţionale din 1945 încoace au fost în m ajoritatea lor mai degrabă cazuri de divizare a unor ţări după criterii de naţionalitate decât de expansiune teritorială prin im perialism - de exem plu, d es­ părţirea Pakistanului de B angladesh în 1971. M ulţi dintre factorii care fac expan­ siunea teritorială neprofitabilă pentru ţările dezvoltate - creşterea rapidă a costurilor războiului, inclusiv cele ale guvernării unei populaţii ostile, posibilitatea dezvoltării econom ice interne ca sursă mai accesibilă de prosperitate şi altele - au fost valabili şi în cazul conflictelor dintre ţările Lum ii a treia.1 N aţionalism ul continuă să fie mai intens în Lum ea a treia, Europa de Est şi U niunea Sovietică şi va dura mai m ult acolo decât în Europa sau în A m erica. V italitatea acestor noi naţionalism e pare să-i fi convins pe m ulţi dintre cei care trăiesc în dem ocraţii liberale avansate că epoca noastră poartă am prenta naţionalis­ m ului, fără ca aceştia să mai observe declinul acestuia la ei acasă. Este foarte curios de ce oam enii cred că un fenom en atât de recent din punct de vedere istoric ca naţionalism ul va fi de acum încolo o trăsătură perm anentă a peisajului social uman. Forţele econom ice au încurajat naţionalism ul înlocuind barierele de clasă cu cele naţionale, ducând astfel la crearea unor entităţi om ogene lingvistic, centralizate. A celeaşi forţe econom ice încurajează acum desfiinţarea barierelor naţionale prin făurirea unei pieţe m ondiale integrate unice. Faptul că naţionalism ul nu va fi poate definitiv neutralizat din punct de vedere politic nici în generaţia aceasta şi poate nici în urm ătoarea nu afectează şansa ca acest lucru să aibă loc în viitor.

\

238

26 Către o uniune paşnică Politica de forţă continuă să predom ine în cadrul relaţiilor statelor care nu sunt dem ocraţii liberale. A pariţia relativ târzie a industrializării şi naţionalism ului în Lum ea a treia va conduce la o distincţie clară între com portam entul unei m ari părţi a Lum ii a treia, pe o parte şi a dem ocraţiilor industriale pe de altă parte. într-un viitor previzibil, lum ea va fi îm părţită într-o zonă postistorică şi o altă zonă încă înţepenită în istorie1. în interiorul lumii postistorice axa principală de interacţiune dintre state va fi econom ică şi vechile reguli ale politicii de forţă vor fi din ce în ce mai puţin relevante. A dică, îţi poţi im agina o Europă m ultipolară şi dom inată de puterea econom ică a G erm aniei, în care vecinii G erm aniei totuşi nu s-ar sim ţi am eninţaţi din punct de vedere m ilitar şi nu ar face nici un efort special de a-şi spori nivelul de pregătire m ilitară. C oncurenţa care ar exista ar fi mai ales econom ică şi în foarte mică m ăsură m ilitară. Lum ea postistorică ar fi încă divizată în state naţionale, dar naţionalism ul fiecărei ţări va fi făcut pace cu liberalism ul şi s-ar exprim a din ce în ce mai m ult num ai în sfera vieţii private. în acelaşi tim p, raţionalitatea econom ică va eroda m ulte dintre trăsăturile tradiţionale ale suve­ ranităţii pe m ăsură ce pieţele şi producţia se vor unifica. Pe de altă parte, lum ea istorică va fi încă sfâşiată de diverse conflicte religioase, naţionale şi ideologice, funcţie de stadiul de dezvoltare al ţărilor respective, în care vechile reguli ale politicii de forţă continuă să fie valabile. Ţări ca Irakul sau Libia vor continua să-şi invadeze vecinii şi să ducă lupte sângeroase. în lumea istorică statul naţional va continua să fie principala scenă de identificare politică. Linia de despărţire dintre lum ea postistorică şi cea istorică este foarte greu dc trasat pentru că este supusă unei schim bări rapide. U niunea Sovietică este în tranziţie dintr-o tabără în cealaltă; iar rezultatul divizării ei va fi apariţia unor state succesoare care vor reuşi să treacă la dem ocraţia liberală şi altele care nu vor reuşi s-o facă. După Piaţa T ienanm en, C hina este departe de a se fi dem ocratizat, dar, de la începutul reform ei econom ice, politica sa econom ică a devenit, ca să spunem aşa, din ce în ce mai burgheză. A ctuala conducere a Chinei pare să înţeleagă că nu poate să se răzgândească în privinţa reform ei econom ice şi că ţara va trebui să răm ână deschisă faţă de econom ia internaţională. A ceasta a decurajat orice revenire la o politică externă de orientare m aoistă, în ciuda încercărilor de a reînvia unele aspecte ale m aoism ului pe plan intern. Statele m ai mari ale A m ericii Latine, M exicul, Brazilia, A rgentina au trecut în ultim a generaţie de la lum ea istorică la cea postistorică şi chiar dacă alunecările nu sunt excluse pentru nici una dintre ele, toate sunt acum strâns legate de alte dem ocraţii industriale prin interdependenţa econom ică. 239

în m ulte privinţe, lum ea istorică şi cea postistorică vor duce existenţe paralele dar separate, interacţiunea dintre ele fiind relativ redusă. O ricum , vor exista câteva axe de-a lungul cărora aceste lum i se vor ciocni. Prim a va fi petrolul, care a fost cauza crizei provocate de invazia irakiană din K uw ait. Producţia de petrol răm âne concentrată în lum ea istorică şi este de o im portanţă crucială pentru bunăstarea econom ică a lum ii postistorice. în ciuda discuţiilor care au avut loc în m om entul crizei petrolului din anii ’70 despre creşterea interdependenţei pe plan internaţional într-o m are gam ă de produse petrolul răm âne singurul a cărui producţie este suficient de concentrată pentru ca piaţa lui să poată fi m anipulată sau dezorganizată din m otive politice şi a cărui dezorganizare poate să ducă im ediat la consecinţe econom ice dezastruoase pentru lum ea postistorică. Cea de a doua axă de interacţiune care este mai puţin evidentă decât cea a petrolului şi care va fi probabil în tim p şi m ai chinuitoare este im igraţia. E xistă în clipa de faţă un aflux constant de oam eni din ţările sărace şi instabile către cele bogate şi sigure care a afectat practic toate statele lum ii dezvoltate. A cest aflux, în creştere constantă în ultim ii ani, ar putea fi brusc accelerat de crizele politice din lum ea istorică. Evenim ente ca divizarea U niunii Sovietice sau izbucnirea unor grave conflicte interetnice în E uropa de Est, sau preluarea H ong K ong-ului de către un stat chinez com unist nereform at vor prilejui m asive trasferuri de populaţie din lum ea istorică în cea postistorică. A ceste transferuri ale populaţiei vor garanta interesul statelor postistorice faţă de lum ea istorică, fie pentru a opri valul, fie pentru că aceşti noi im igranţi vor fi pătruns în sistem ul politic şi vor insista ca gazdele lor să se im plice mai mult. S-a dovedit a fi foarte dificil pentru ţările postistorice să îm piedice im igraţia şi aceasta din două m otive. Prim ul, le-a fost foarte greu să form uleze un principiu ju st de excludere a străinilor care să nu pară rasist sau naţionalist, care să nu violeze deci acele principii universale ale drepturilor faţă de care s-au angajat în calitatea lor de dem ocraţii liberale. T oate dem ocraţiile avansate au im pus anum ite lim ite im igraţiei într-un m om ent sau altul, dar acest lucru s-a făcut de obicei cu un sentim ent de vinovăţie. Cel de-al doilea m otiv de creştere al im igraţiei este de ordin econom ic, de vrem e ce fiecare ţară dezvoltată a trecut prin perioade de lipsă de m ână de lucru necaiificată sau sem icalificată pentru care există o sursă inepuizabilă în Lum ea a treia. Nu toate serviciile plătite cu salarii m ici se pot exporta. C oncurenţa econom ică din cadrul unei singure pieţe internaţionale v a încuraja integrarea în continuare a pieţelor de forţă de m uncă regionale, exact la fel cum capitalism ul tim puriu a generat dezvoltarea statelor-naţiuni unificate care aveau o m are m obilitate a forţei de m uncă pe plan intern. A xa finală de interacţiune între cele două lumi va fi legată de anum ite problem e ale „ordinii internaţionale". A dică, dincolo de am eninţarea pe care anum ite ţări istorice ar putea s-o reprezinte pentru statele cu care acestea se învecinează, multe 240

ţări postistorice îşi vor exprim a interesul teoretic de a îm piedica răspândirea anum itor tehnologii în lum ea istorică, pe m otiv că aceasta ar fi cea mai înclinată spre conflict şi violenţă. în clipa de faţă, aceste tehnologii includ arm ele nucleare, rachetele balistice, arm ele chim ice şi biologice şi aşa mai departe. D ar pe viitor, problem ele ordinii internaţionale ar putea să cuprindă şi anum ite interese legate de protecţia m ediului am eninţat de proliferarea necontrolată a tehnologiei. D acă lum ea postistorică se va m anifesta într-atât de diferit faţă de cea istorică cum susţinem noi în aceste rânduri, atunci dem ocraţiile postistorice vor avea interese com une atât de a se proteja de pericolul extern cât şi de a prom ova cauza dem ocraţiei în ţările în care aceasta nu există acum . Ca doctrină prescriptivă, concepţia realistă asupra relaţiilor internaţionale con­ tinuă să fie destul de relevantă în ciuda cuceririlor dem ocraţiei din anii ’70 şi ’80. Jum ătatea istorică a lum ii continuă să funcţioneze conform principiilor realiste, iar jum ătatea postistorică trebuie să recurgă la m etode realiste atunci când are de a face cu partea care se află încă în istorie. Raporturile dintre statele dem ocrate şi cele nedem ocrate vor fi caracterizate în continuare de neîncrederea reciprocă şi team ă şi, în ciuda unui grad mai m are de interdependenţă econom ică, forţa va continua să fie ultim a ratio în relaţiile lor reciproce. Pe de altă parte, ca m odel descriptiv al felului în care funcţionează lum ea, realism ul lasă foarte m ult de dorit. C om portam entul determ inat de nesiguranţă şi de dorinţa de a-şi întări puterea pe care realiştii o atribuie tuturor statelor în toate tim purile nu rezistă în faţa unei exam inări mai atente. Procesul istoriei om eneşti a generat o serie de concepte de legitim itate - dinastică, religioasă, naţionalistă şi ideologică, conducând la tot atât de m ulte surse posibile pentru im perialism şi război. Fiecare dintre aceste form e de legitim itate, anterioare liberalism ului m o­ dem , s-a bazat pe o form ă de dom inaţie şi sclavie astfel încât im perialism ul a fost într-un fel dictat de sistem ul social. E xact cum noţiunile de legitim itate s-au schim bat în decursul istoriei, la fel s-au m odificat şi relaţiile internaţionale; chiar dacă războiul şi im perialism ul au părut să fie elem ente constante ale istoriei, în fiecare epocă războaiele au fost duse pentru alte m otive. N u a existat, nici un interes naţional „obiectiv" care să asigure o linie com ună în com portam entul statelor în vrem uri şi locuri diferite, ci o pluralitate de interese naţionale definite de acel principiu al legitim ităţii care funcţiona în acel m om ent şi de indivizii care îl interpretau. Şi ar părea firesc ca dem ocraţia liberală, care caută să desfiinţeze distincţia dintre stăpâni şi sclavi, facându-i pe sclavi să-şi fie propriii stăpâni, să aibă cu totul alte obiective ale politicii externe. C eea ce va duce la pace în lum ea postistorică nu v a fi faptul că statele cele m ai im portante vor îm părtăşi acelaşi principiu al legitim ităţii. A ceastă situaţie a existat şi în trecut, când toate naţiunile Europei erau m onarhii sau im perii. în schim b, pacea se va naşte din însăşi natura specifică a 241

legitim ităţii dem ocratice şi din capacitatea acesteia de a satisface aspiraţia umană către recunoaştere. D iferenţele dintre statele dem ocrate şi cele nedem ocrate şi posibilitatea unui proces istoric m ai am plu care să ducă la răspândirea dem ocraţiei liberale peste tot în lum e ne sugerează că m oralism ul tradiţional al politicii externe am ericane, cu preocuparea sa pentru drepturile om ului şi pentru „valorile dem ocraţiei'1, nu este total d e p la s a t. H enry K issinger susţinea în anii ’70 că provocările pline de îndrăzneală adresate unor state ca U niunea Sovietică şi China erau satisfăcătoare din punct de vedere moral dar im prudente din punct de vedere practic pentru că blocau calea com prom isului „realist" în privinţa unor problem e cum ar fi controlul arm elor sau rezolvarea disputelor regionale. Fostul preşedinte am erican Reagan a fost aspru criticat în 1987 pentru chem area pe care a adresat-o sovieticilor de a dărâm a Zidul Berlinului, tocm ai în G erm ania care se adaptase de m ultă vrem e la „realitatea" puterii sovietice. D ar într-o lum e care evoluează spre dem ocraţie, s-a dovedit că aceste provocări la adresa legitim ităţii U niunii Sovietice au fost atât satisfăcătoare din punct de vedere m oral cât şi prudente din punct de vedere politic, în m ăsura în care ele au coincis cu aspiraţiile ce aveau să fie curând exprim ate de către m ulte popoare care trăiau în com unism în acel m om ent. N im eni, desigur, nu ar fi partizanul unei politici de provocări m ilitare adresate unor state nedem ocrate puternic înarm ate, mai ales acelora care ar deţine arme nucleare. R evoluţii de felul acelora care au avut loc în Europa de Est în 1989 sunt evenim ente rare, chiar fără precedent şi o dem ocraţie nu se poate baza în politica sa externă pe căderea im inentă a fiecărei dictaturi cu care se confruntă. D ar atunci când îşi fac calcule în privinţa puterii, dem ocraţiile trebuie să-şi am intească faptul că şi legitim itatea este o form ă de putere şi că cel mai adesea statele puternice ascund grave slăbiciuni interne. A ceasta înseam nă că statele dem ocratice care îşi aleg prietenii şi duşm anii bazându- se pe consideraţii ideologice - adică, ţinând cont dacă aceştia sunt dem ocraţi - vor avea probabil aliaţi mai puternici şi mai fideli p e termen lung. Şi în relaţiile cu inamicii lor, ele nu trebuie să uite deosebirile morale perm anente dintre ţările lor sau să nu ţină cont de problem ele drepturilor om ului în căutarea celor puternici3. C om portam entul paşnic al dem ocraţiilor ne m ai sugerează că S.U .A . şi alte state dem ocrate au un interes pe term en lung în m enţinerea sferei dem ocraţiei în lum e şi extinderea ei acolo unde este posibil şi unde este prudent să se facă acest lucru. A dică, dacă dem ocraţiile nu se luptă între ele, atunci o lum e postistorică care se extinde constant va fi mai paşnică şi mai prosperă. Faptul că în Europa de Est şi în U niunea Sovietică com unism ul s-a prăbuşit şi că am eninţarea m ilitară im ediată din partea ţărilor Tratatului de la V arşovia aproape că s-a evaporat nu ne poate lăsa indiferenţi în privinţa celor ce-i vor urm a. Pentru că principala garanţie a O cciden­ tului pe term en lung îm potriva revenirii pericolului din acea parte a lum ii, sau din 242

partea unei G erm anii unificate sau a unei Japonii care dom ină econom ia, va fi înflorirea dem ocraţiei liberale în acele ţări. N evoia statelor dem ocratice de a colabora pentru a prom ova dem ocraţia şi pacea pe plan internaţional este o idee la fel de veche ca însuşi liberalism ul. Ideea unei ligi internaţionale a dem ocraţiilor guvernate de stricta aplicare a legii a fost expusă de Im m anuel K ant în faim osul său eseu P acea perpetuă, ca şi în Ideea p en tru o Istorie U niversală. K ant susţinea că toate realizările om ului în m om entul când acesta trecea de la starea naturală la societatea civilă erau în m are parte anulate de starea de război care exista între naţiuni: „Prin cheltuirea fără folos a energiilor com unităţilor în scopul înarm ării pentru ca ele să lupte unele îm potriva altora, prin distrugerea provocată de război şi mai m ult chiar, prin necesitatea de a fi perm anent pregătite pentru eventualitatea războiului, statele opresc dezvoltarea plenară a naturii um ane4“ . D rept urm are, scrierile lui K ant despre relaţiile internaţionale au devenit baza raţională a internaţionalism ului liberal contem poran. Liga kantiană a fost cea care a servit drept inspiraţie încercărilor am ericanilor de a înfiinţa mai întâi Liga N aţiunilor şi apoi O rganizaţia N aţiunilor Unite. D upă cum am obsevat mai înainte, realism ul postbelic a fost prezentat în m ulte privinţe ca un antidot îm potriva eşecului liberalism lui internaţional, sugerându-se că adevărata soluţie pentru secu­ ritatea internaţională era mai puţin legea internaţională, cât echilibrul forţelor. Eşecul evident al Ligii N aţiunilor şi al N aţiunilor U nite de a asigura securitatea colectivă mai întâi în faţa provocărilor lui M ussolini, ale jap o n ezilo r şi ale lui H itler, iar apoi în faţa expansionism ului sovietic, a dus la discreditarea generală a inter­ naţionalism ului kantian şi a dreptului internaţional în general. T otuşi, ceea ce mulţi n-au înţeles a fost faptul că însăşi punerea în practică a ideii kantiene s-a făcu txde la început greşit prin nerespectarea preceptelor lui K ant5. „Prim ul articol definitiv" al lui K ant dedicat păcii perpetue spune că organizarea statelor din cadrul sistem ului statal trebuie să fie republicană, adică ele trebuie să fie dem ocraţii liberale.6 „Al doilea articol definitiv" afirm ă că „legea naţiunilor trebuie să se bazeze pe o federaţie de state lib e re “ 1, adică de state care au toate constituţii republicane. M otivele lui K ant sunt exprim ate direct: este mai puţin probabil ca statele bazate pe principii republicane să se lupte între ele pentru că popoarele care se bucură de autonom ie sunt m ult mai puţin dispuse decât statele despotice să accepte costurile războiului, în tim p ce o federaţie internaţională care să funcţioneze trebuie să îm părtăşească aceleaşi principii liberale ale drepturilor. D reptul internaţional este de fapt o extindere a dreptului intern. O rganizaţia N aţiunilor U nite nu a reuşit să satisfacă aceste condiţii de la început. Carta N aţiunilor U nite a elim inat orice referire la o ligă a „naţiunilor libere", în favoarea principiului mai puţin concludent al „egalităţii suverane a tuturor statelor m em bre8". A dică, calitatea de m em bru al N aţiunilor Unite era accesibilă oricărui stat care poseda anum ite criterii form ale m inim ale de suveranitate, indiferent dacă acestea se bazau pe suveranitatea populară sau nu. A stfel U niunea Sovietică a lui 243

Stalin a fost de la început un m em bru fondator al organizaţiei, având un loc în C onsiliul de Securitate şi dreptul de veto asupra rezoluţiilor acestui organism . După decolonizare, A dunarea G enerală a ajuns să fie populată de o grăm adă de noi state ale L um ii a treia care îm părtăşeau prea puţin principiile liberale kantiene şi care au descoperit în O rganizaţia N aţiunilor U nite un instrum ent foarte util pentru a im pune program e politice neliberale. In lipsa unui consens preexistent, a unor principii juste ale ordinii politice sau ale naturii drepturilor, nu este surprinzător că O rganizaţia N aţiunilor U nite nu a reuşit să realizeze nim ic realm ente im portant de la înfiinţarea sa, în dom eniul atât de delicat al securităţii internaţionale. D e asem enea, nu este surprinzător că O N U a fost întotdeauna privită cu suspiciune de către poporul am erican. Predecesoarea ei, L iga N aţiunilor, a fost într-un fel mai om ogenă în privinţa caracterului politic al statelor m em bre chiar dacă a ajuns să includă în rândurile sale U niunea Sovietică, după 1933. D ar capacitatea sa de a aplica principiile securităţii colective a fost decisiv dim inuată de faptul că partenere im portante şi puternice din cadrul sistem ului statelor - Japonia şi G erm ania - nu erau dem ocraţii şi nu doreau să respecte regulile Ligii. O dată cu încheierea războiului rece şi apariţia m işcărilor de reform ă în Uniunea Sovietică şi C hina, O rganizaţia N aţiunilor U nite s-a mai lecuit de slăbiciunile sale din trecut. H otărârea Consiliului de S ecuritate de a trece la sancţiuni econom ice fără precedent îm potriva Irakului şi autorizarea utilizării forţei după invadarea K uw aitului au indicat tipul de acţiune internaţională care ar putea fi posibilă pe viitor. C onsiliul de S ecuritate este încă vulnerabil, totuşi, la alunecări din partea unor puteri incom plet reform ate ca R usia şi China, în tim p ce A dunarea G enerală răm âne populată de naţiuni care nu sunt libere. Se naşte întrebarea firească dacă O N U va deveni baza unei „noi ordini internaţionale" în generaţia urm ătoare. D acă cineva ar dori să creeze o ligă a naţiunilor conform preceptelor lui Kant, care să nu sufere de defectele fatale ale organizaţiilor internaţionale anterioare, este clar că aceasta ar trebui să arate m ai degrabă ca N A TO decât ca O rganizaţia N aţiunilor U nite - adică o ligă a unor state într-adevăr libere reunite de angajam entul lor com un faţă de principiile liberale. O asem enea ligă ar fi m ult m ai capabilă de a acţiona pentru a-şi proteja securitatea colectivă îm potriva am eninţărilor care vin din partea zonei nedem ocrate a lum ii. S tatele com ponente ar fi capabile să respecte regulile de drept internaţional în raporturile lor reciproce. D e fapt, o asem enea ordine internaţională kantiană s-a născut vrând-nevrând încă din tim pul războiului rece, sub um brelele protectoare ale unor organizaţii ca N A TO , C om unitatea E uropeană, O rganizaţia pentru C olaborare şi D ezvoltare E conom ică, G rupul celor 7, G A IT 9 şi altele care consideră liberalism ul ca o condiţie sin e qua non a calităţii de m em bru. D em ocraţiile industriale sunt astăzi efectiv legate pnntr-un sistem de acorduri juridice ferm e care reglează interacţiunile lor reciproce. C hiar dacă acestea se pot angaja în dispute politice asupra cotelor de im port de cam e de vită, spre exem plu, sau în privinţa caracterului U niunii M onetare Europene, sau cum să 244

reacţioneze faţă de Libia sau faţă de conflictul arabo-israelian, folosirea forţei pentru rezolvarea unor asem enea dispute între dem ocraţii este de neim aginat. Statele U nite şi alte dem ocraţii liberale vor trebui să se îm pace cu ideea că, o dată cu prăbuşirea com unism ului, lum ea în care trăiesc este din ce în ce mai puţin vechea lum e a geopoliticii şi că regulile şi m etodele lum ii istorice nu se potrivesc existenţei în cadrul lum ii postistorice. Pentru aceasta din urm ă, problem ele m ajore vor fi cele econom ice cum ar fi prom ovarea com petitivităţii şi a inovaţiei, ad­ m inistrarea deficitelor interne şi externe, com baterea şom ajului, rezolvarea prin cooperare a gravelor problem e ale m ediului şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, ele trebuie să se obişnuiască cu ideea că sunt urm aşele unei revoluţii burgheze care a început în urm ă cu mai m ult de patru sute de ani. L um ea postistorică este cea în care dorinţa de tihnită autoconservare a fost ridicată deasupra dorinţei de a-şi risca viaţa într-o luptă pentru prestigiu pur şi sim plu şi în care recunoaşterea universală şi raţională a înlocuit lupta pentru dom inaţie. O am enii care trăiesc în prezent pot discuta la nesfârşit dacă au ajuns sau nu în lum ea postistorică - dacă viaţa internaţională va scoate la iveală noi im perii, dictaturi, naţionalism e nesatisfăcute aspirând la recunoaştere, sau noi religii care vor năvăli ca furtunile deşertului. D ar la un m om ent dat vor trebui de asem enea să-şi pună întrebarea dacă această casă postistorică pe care şi-au construit-o, această casă care le-a servit drept adăpost îm potriva îngrozitoarelor furtuni ale secolului al XX- lea, este şi cea în care ei pot să trăiască m ulţum iţi pentru m ultă vrem e de acum încolo. A stăzi este lim pede pentru oricine care trăieşte într-o ţară dezvoltată că dem ocraţia liberală este infinit preferabilă principalelor sale rivale: fascism ul şi com unism ul. D ar m erită ea oare să fie aleasă num ai pentru ea însăşi? Sau poate că nici dem ocraţia liberală nu ne poate satisface pe deplin? E xistă oare contradicţii care se vor păstra în adâncul ordinii noastre liberale, chiar după ce ultim ul dictator fascist, colonel fanfaron sau şe f de partid com unist, va fi fost gonit de pe faţa păm ântului? A ceasta este problem a spre care ne vom îndrepta în secţiunea finală a acestei cărţi.

245

Partea a cincea ULTIMUL OM

27

Pe tărâmul libertăţii Isto ria p ro p r iu -z isă în ca re o a m e n ii („ c la se le " ) s e lu p tă p e n tru recunoaştere şi înfruntă natura p rin m uncă este num ită d e M a rx „ tărâm ul n e c e sită ţii" (R e ic h d e r N o tw e n d ig k e it); din co lo (je n s e itş) se află „ tărâm ul lib ertă ţii" (R e ic h d e r F re ih e it) în care oam enii (recunoscându-se reciproc fă r ă n ici o rezervă) nu s e m ai luptă şi m uncesc cât m a i p u ţin cu putinţă. A le x a n d re K o jev e, Introducere la lectura lui H e g e l]

în d iscuţia no astră anterio ară d espre posib ilitatea de a scrie o Istorie U n i­ v ersală, am spus că vom am âna, pentru m om ent, în treb area dacă schim barea istorică direcţio n ală în seam n ă p ro g re s. D acă istoria ne co n d u ce într-un fel sau altul la d em ocraţia lib erală, atunci în treb area care se pune în co n tin u are este dacă d em o craţia liberală şi p rin cip iile libertăţii şi eg a lităţii pe care aceasta se bazează sunt bune. B unul sim ţ ne-ar putea spune că d em o craţia lib erală are m ulte avantaje faţă de cele mai im portante rivale ale ei d in secolul al X X -lea, fascism ul şi com unism ul, în tim p ce loialitatea no astră faţă de v alo rile şi trad iţiile m oştenite n e-a r p utea dicta un an gajam ent orb faţă de d em o craţie. D ar cau za d em ocraţiei liberale nu este neap ărat mai bine serv ită p rintr-un partizan at m ecan ic şi ev itân d an alizarea cu onestitate a n eîm p lin irilo r d em o craţiei. Şi este ev id en t im posibil să răspunzi la în treb area dacă istoria a ajuns la cap ăt fără să an alizezi m ai p rofund p roblem a dem o craţiei şi a n em u lţu m irilo r pe care aceasta le-a generat. N e-am o b işn u it să ne gândim la p roblem a su p rav ieţu irii d em o craţiei în term en ii politicii externe. în ochii cuiva ca Jean-F rango is R evel, cea m ai m are slăb iciu n e a dem o craţiei a fo st in c ap a citate a sa de a se ap ăra în faţa tiran iilo r, în treb area dacă şi pentru câtă vrem e am en in ţarea ac esto r tiran ii a fost în lătu rată v a co n tin u a să ne preo cu p e în tr-o lum e încă p lin ă de reg im u ri au to ritare, de teo craţii şi de naţio n alism intolerante. D ar să adm item , p en tru m om ent, că d em o craţia liberală şi-a în v in s riv alele şi că în viito ru l p rev izib il nu v a apărea 247

nici o gravă am en in ţare externă la adresa ei. L ăsate în pace, d em o craţiile liberale stab ile şi durabile ale E uropei şi A m ericii pot oare să-şi p ăstreze la infinit au tonom ia sau se vor p răbuşi şi ele în tr-o bu n ă zi din cauza v reunui rău intern, aşa cum s-a în tâ m p la t şi cu com unism ul? D em ocraţiile lib erale au d esig u r o m u lţim e de p roblem e cum ar fi şom aju l, poluarea m ed iu lu i, d ro g u rile, crim a şi altele, d ar dinco lo de aceste p roblem e im ed iate, se p une în treb area d acă nu ex istă şi alte surse m ai profunde de n em ulţum ire în cadrul d em o craţiei liberale - dacă viaţa este în tr-ad e v ăr m ulţu m ito a re. D acă nu vedem nici un fel de asem en ea „contradicţii*1, atunci putem spune îm preu n ă cu H egel şi K ojeve că am ajuns la sfârşitul istoriei. D ar dacă totuşi le vedem , atu n ci v a treb u i să spunem că Istoria, în sensul strict al cu v ân tu lu i, va co n tinua. P entru a răspunde la această în treb are, am afirm at m ai d evrem e că nu este su ficien t să căutăm în lum e probe concrete ale unor p ro v o cări la ad resa d em o ­ craţiei, pentru că astfel de dovezi v o r fi în totdeau n a am bigue şi n e-ar putea induce în eroare. D esigur, nu putem con sid era prăb u şirea co m u n ism u lu i ca o d o v ad ă că dem o craţia nu v a m ai fi atacată pe viitor, sau că d em o craţia nu ar p u tea să aibă într-o bună zi aceeaşi so artă. A vem nevoie m ai deg rab ă de un criteriu tran sisto ric p entru a ev alu a so c ietate a dem o crată, de un an u m it co n cep t al „om ului ca o m “ care să ne ajute să-i găsim defectele p o ten ţiale. D e aceea ne-am în tors la „prim ii oameni** ai lui H obbes, L ocke, R ousseau şi H egel. A firm aţia lui K ojeve că o m enirea a ajuns deja la sfârşitul isto riei se b azează pe o p in ia sa că d o rin ţa de rec u n o aşte re este cea m ai im p o rtan tă a sp ira ţie um ană. P en tru el, lupta p entru recunoaştere a fost m otorul istoriei în că de la prim a b ătălie sângeroasă; istoria s-a încheiat pentru că statul univ ersal şi o m o g en care în tru c h ip ea ză rec u n o aşte re a recip ro că sa tisfa ce p e d ep lin această aspiraţie. A ccentul pus de K ojeve pe dorinţa de recunoaştere este, se p are, un cadru ad ecvat al în ţe le g erii p ersp e ctiv elo r v iito are ale lib eralism u lu i, p en tru că după cum am v ăzu t, fen o m en ele m ajore ale istoriei ultim elo r câtev a seco le - religia, n aţio n alism u l şi dem o craţia - pot fi în ţelese ca fiin d în esen ţa lo r div erse m an ifestări ale lu ptei p entru recu n o aştere. O analiză a m o d a lită ţilo r în care th ym o s-ul este şi nu este satisfăcu t în so cietatea co n tem p o ran ă n e v a ajuta p ro babil să în ţeleg em m ai bine ad ecvarea dem ocraţiei lib erale d ecât ar face-o o an aliză sim ilară d o rinţei. A tu n ci în treb area referito a re Ia sfârşitu l istoriei este în acelaşi tim p o în treb are care se referă şi la viito ru l th ym o s-ului: dacă d em o craţia liberală satisface în m od ad ecv at dorinţa de recu n o aştere, cum sp u n e K ojeve, sau dacă aceasta răm âne total nesatisfăcu tă şi d e aceea capab ilă să se m an ifeste su b o fo rm ă to tal d iferită. în cercarea n oastră de mai înain te de a co n stru i o Isto rie U n iv ersală a d ez v ălu it două procese istorice paralele, unul că lă u zit d e ştiinţa m o dernă şi de logica d o rin ţei, iar ce lă lalt de către lu p ta pen tru recu n o aştere. A m â n d o u ă au d us în tr-u n m o d fo a rte co n v e n a b il la a c e la şi p u n c t fin al,

248

d em ocraţia lib erală ca p ita listă. D ar este oare posibil ca d o rin ţa şi th ym o s-ul să fie satisfăcute atât de bine de aceleaşi tipuri de instituţii so c iale şi p olitice? O are ceea ce satisface dorin ţa nu ar p utea să nu satisfacă th ym o s-ul şi vicev ersa, astfel în cât nici o so cietate um ană nu va putea fi satisfăcătoare pen tru „om în calitatea sa de o m “ ? M ulţi critici ai lib e ralism u lu i, atât de stân g a cât şi de d reap ta, au invocat po sib ilitatea ca so c ietate a lib erală să nu reprezinte satisfac erea sim u ltan ă a dorinţei şi a th y m o s-ului ci, dim p o triv ă, ca ea să fie cauza u n ei grave despărţiri dintre ele. S tânga susţine că p rom isiunea unei recu n o aşteri recip ro ce, un iv ersale răm âne în m od esen ţial n ere aliz ată în societăţile lib erale, din m otive pe care le-am indicat deja: in eg alitatea econom ică cauzată de cap italism în sine im plică recu n oaşterea inegală. D reapta susţine că problem a so cietăţii liberale nu este n ep o trivita univ ersalitate a recu n o aşterii, ci scopul înşuşi al recunoaşterii egale. A cesta din urm ă este d iscu tab il pentru că fiin ţele om en eşti su n t în m od inerent inegale-, a le trata ca egale nu înseam nă a le afirm a, ci a le nega um anitatea. Vom investiga în co ntinuare fiecare dintre aceste afirm aţii pe rând. D intre acestea două, de-a lungul secolului trecu t, cel mai adesea criticii so cietăţilo r liberale au fost cei de stânga. P roblem ele leg ate de in egalităţi vor continua să p reocupe so c ietăţile liberale m ulte generaţii d e acum în co lo pen tru că ele, într-un fel, nu pot fi rezo lv ate în contextul lib eralism u lu i. D ar ch iar şi aşa, aceste problem e sunt, se pare, nişte „c o n trad ic ţii" m ai p u ţin im p o rtan te ale ordinii noastre ac tu a le decât acele îndoieli exp rim ate de d rea p ta în leg ătu ră cu n ecesitatea recu n o aşterii egale ca un scop în sine. Inegalitatea socială intră în două categorii, una care ţine de co n v en ţiile stab ilite de oam eni şi alta care poate fi atrib u ită naturii sau n ecesităţii n atu rale, în p rim a ca te g o rie se află b a rie re le ju rid ic e rid ic a te în a in te a e g a lită ţii îm p ărţirea societăţii în se cto a re închise, apartheidu l, leg ile seg reg aţio n iste, co n d iţionarea d rep tu lu i la vot de deţin erea p ro p rietăţii şi aşa m ai departe. în p îus, există inegalităţi co n v en ţio n ale care ţin de cultu ră, cum ar fi atitu d in ile d iv erselor grupuri etn ice şi relig io ase faţă de activitatea eco n o m ică, pe care le-am d iscutat m ai devrem e. A cestea nu provin din leg ea sau p o litica co n cretă şi nici nu pot fi atrib u ite naturii. B arierele n atu ra le în calea eg a lităţii în cep o dată cu in eg ala d istrib u ire a cap acităţilo r sau în su şirilo r în rândul p o p ulaţiei. N u o ricin e poate da co n certe de pian sau să fie ju c ă to r la ce n tru pentru L akers şi nu toţi o am en ii au, d upă cum spunea M adison, cap ac ită ţi egale de a dobândi p ro p rietatea. B ăieţii frum oşi şi fetele frum oase v o r fi av an tajaţi în găsirea unor parten ere sau p arteneri faţă de cei sau cele care nu arată la fel de bine. E xistă de asem en ea fo rm e de in eg alitate care se pot regăsi d irect în fu n cţio n area pieţei cap italiste: d iv iziu n ea m u n cii în cad ru l econom iei şi fu n cţio n area im placabilă a p ieţelo r în sin e. A ceste form e de in egalitate nu su n t m ai „n a tu rale " decât capitalism u l în su şi, dar ele sunt 249

im plicate în m od necesar prin alegerea sistem ului eco n o m ic cap italist. P ro d u c­ tiv itatea unei econom ii m oderne nu poate fi realizată fără d iv iziu n ea raţională a m uncii şi fără să creeze învingători şi învinşi atunci când cap italu l se d ep la­ sează de la o industrie, de la o regiune sau de la o ţară la alta. T oate societăţife realm ente liberale sunt în prin cip iu an g ajate pe calea elim inării su rselo r convenţionale de inegalitate. în plus, din am ism u l ec o n o ­ m iilo r capitaliste tinde să în lătu re prin m odificarea p erm an en tă a cererii de m uncă m ulte bariere ce se ridică înaintea egalităţii. Un secol de g ân d ire m arxistă ne-a făcut să vedem societăţile capitaliste ca fiind extrem de in eg alitare, dar ad ev ărul este că ele sunt m ult m ai egalitare prin efectele lor sociale decât so c ietăţile agricole pe care le-au în lo c u it.2 C apitalism u l este o fo rţă dinam ică care atacă în m od constant raporturile sociale pur co n v en ţio n ale, înlocuind p riv ileg iile m oştenite cu noi stratificări bazate pe talent şi in stru ire. Fără în v ăţăm ân tu l universal şi fără un grad m are de m o b ilitate so cială şi ocupaţii d eschise mai degrabă talentului decât privileg iu lu i, so c ietăţile cap italiste nu ar putea funcţiona sau nu ar funcţiona atât de eficien t. în plus, p ractic toate d em o craţiile m oderne reg lează afacerile, redistribu ie v en itu rile de la bogaţi către săraci şi acceptă o anum ită resp onsabilitate în p rivinţa asisten ţei sociale, de la S ocial S ecurity* şi M edicaid** din S.U .A . până la sistem ele de asistenţă so cială m ult mai am ple din G erm ania şi S uedia. C h iar dacă SU A răm âne poate cea mai puţin înclinată d intre d em ocraţiile o cciden tale de a-şi asum a un rol p atern alist, legislaţia de b az ă a N ew D eal- ului*** a fost accep tată de co n ser­ v ato ri şi s-a d ovedit invulnerabilă la m ăsuri guvern am en tale de reducere. C eea ce a rezultat în urm a acestor procese de eg alizare a prim it denum irea de „societate burg h eză"* * * * . A ceastă form ulare este n ep o triv ită, având în v ed ere că structura socială a d em ocraţiilor m o d e m e seam ăn ă în co n tin u are cu clasica piram idă şi nu cu o p o doabă de C răciun rotunjită la m ijloc. D ar m ijlocul acestei piram ide răm âne destul de în căp ăto r şi un m are g rad de m obilitate so cială perm ite aproape tu tu ro r să se identifice cu asp iraţiile clasei m ijlocii şi să se co n sid ere m ăcar potenţial m em bri ai acesteia. S o cietăţile b u rg h eze vor răm âne foarte inegalitare în anum ite p rivinţe dar sursele de in eg alitate se vor d ato ra din ce în ce m ai m ult inegalităţii naturale, necesarei d iviziuni econom ice a m u ncii şi culturii. P utem interp reta rem arca lui K ojev e că A m erica postbelică a rea liza t de fapt „societatea fără clase" a lui M arx în felu l urm ător: nu a fost elim in ată ch iar orice fo rm ă de inegalitate socială dar acele b ariere c are au răm as erau într-un fel „necesare şi de n eîn lătu rat" prin însăşi n atu ra lu cru rilo r şi nu n eap ărat datorită v o inţei um ane. In aceste lim ite, se poate spune că o so cietate * Social Security - Serviciul de Pensii în SUA (n.t.). * * Medicaid - asistenţa medicală pentru săraci (n.t.). *** New Deal - program ele şi măsurile politice de reconstrucţie, reform ă şi de asistenţă socială introduse în anii ’30 de preşedintele Fr. D. Roosevelt. **** în original „middle class society” = „societatea clasei de m ijloc” (n.t.).

250

a realizat „tărâm ul libertăţii** în ch ip u it de M arx, prin ab o lirea efectiv ă a n e c e ­ sităţii n aturale şi p erm iţân d oam en ilo r să o bţină ceea ce d o resc în sch im b u l unui volum m inim - după orice criteriu istoric —de m uncă.'1 M ajoritatea d em o craţiilo r lib e rale existen te nu se p ot rid ica nici m ăcar la n ivelul acestui m odest stan d ard de eg alitate. D intre in eg alităţile d atorate mai deg rabă con v en ţiilo r decât natu rii sau n ec esităţii, cele m ai g reu de era d ica t sunt cele care îşi au orig in ea în cultură. A cesta este cazul aşa-n u m itei „subclase** a n eg rilo r din S tatele U nite. O bstaco lele cu care se co n fru n tă un tân ăr n egru care trăieşte în D etroit sau în South B ronx în c ep încă din şco lile de nivel in ferio r, o problem ă care teo retic ar putea fi rem ed iată ca o ch estiu n e de p o litică gen erală. Intr-o societate în care statutul social este d eterm in at apro ap e în în treg im e de pregătire, un asem en ea individ p o ate fi h an d icap at în a in te de a atinge v ârsta şcolară. în lipsa unui m ediu fam ilial capabil să-i tran sm ită v alo rile cu ltu rale n ecesare pentru a pro fita de şa n sele care se pot ivi, un asem en ea tân ăr va sim ţi atracţia perm anentă a „străzii** care-i oferă o v iaţă m ai fasc in an tă şi cu care este m ai obişnuit decât cea a A m ericii clasei de m ijlo c. în asem enea co n d iţii, dobândirea de că tre negri a deplinei eg alităţi din pu n ct de v ed ere ju rid ic şi eg alitatea şanselor, asigurată de eco n o m ia S tate lo r U n ite, nu v o r în sem n a prea m ult pentru acest individ. S oluţia nu este uşor de g ăsit p en tru asem en ea cazuri de inegalitate cu ltu rală, cu atât m ai m ult cu cât s-a d o v ed it că ex act m ăsu rile de p o litică so cială în trep rin se p entru a sprijini su b clasa n eg rilo r le-au dău n at acestora prin dim in u area im portanţei fam iliei şi m ărin d u -le d ep en d en ţa faţă de stat. N im eni nu a rezo lv at problem a „făuririi culturii** - ad ică a regenerării v alo rilo r m orale asim ilate —ca o problem ă de p o litică g en erală. A stfel, chiar d acă p rincipiul eg alităţii a fost co re ct stab ilit în A m erica în 1776, acesta răm âne în că nerealizat p entru m ulţi am ericani în anii ’90. D e altfel, deşi capitalism ul poate crea ca n tităţi en o rm e d e b o g ăţie, el nu va reuşi nici de-acum înco lo să satisfac ă dorinţa o m en ească de recu n o aştere eg ală, sau isothym ia. O dată cu diviziu n ea m uncii au apăru t şi d iferen ţele de evaluare a d em nităţii d iv erselo r ocu p aţii: g unoierii şi cei care d eb arasează m esele în restaurante vor fi în to td eau n a trataţi cu m ai puţin resp ect d ec ât n eu ro ch iru rg ii sau stelele fo tb alu lu i, iar şom erii v o r fi şi m ai puţin resp ectaţi. în d em o craţiile p rospere, problem a sărăciei s-a transform at dintr-o pro b lem ă a n ecesităţii n a ­ turale într-una a recu n o aşterii. A d evărata n edreptate care li se face c e lo r săraci sau celor fără locuinţă priveşte mai puţin b u n ăstarea lo r fizică cât mai ales d em nitatea lor. P en tru că ei n u d eţin b unuri sau p ro p rie ta te şi nu su n t luaţi în serio s de restul societăţii: ei nu sunt curtaţi de către p o liticien i iar de d rep tu rile lor nu ţine prea m ult cont nici poliţia nici sistem ul ju d ic ia r; ei nu-şi p ot găsi de lucru într-o so c ietate care ap reciază independenţa; m u n cile pe care le p ot obţine li se par în jositoare; au m ai puţine şanse de a-şi îm b u n ătăţi situ aţia prin p regătire sau de a-şi realiza în v reun fel poten ţialu l. A tâta v rem e cât se v a m enţine 251

d istin cţia dintre bogaţi şi săraci, atâta vrem e cât unele ocupaţii v o r fi considerate p restigioase în tim p ce altele vo r fi văzute ca degradante, nici un nivel absolut de p ro sp eritate m aterială nu va corecta situaţia sau nu va în lătu ra dau n a p ro ­ v o cată în fiecare zi dem nităţii celor m ai puţin avuţi. D e aceea, ceea ce poate fi sa tisfă c ă to r p entru dorinţă nu este sa tisfăcăto r şi p en tru thym os. F aptul că in eg alităţile sociale m ajore vo r co ntin u a să ex iste şi în cele mai ev o lu ate societăţi lib erale în seam n ă că v a exista o ten siu n e co n tin u ă în tre cele d o u ă p rin cip ii ale lib ertăţii şi eg a lităţii pe care aceste so cietăţi se bazează. A ceastă tensiune, b in e o b serv ată de T o cq u e v ille4, v a fi la fel de „n ecesară şi de n eîn lătu ra t" ca şi inegalitatea din care se naşte. F iecare în cercare de a acorda ce lo r defavorizaţi „dem nitate eg a lă " va însem na în g răd irea libertăţii sau a d rep tu rilo r alto r oam eni, cu atât m ai m ult cu cât sursele d efav o rizării se găsesc în p rofu n zim ea stru cturii sociale. F iecare lo c o ferit unui can d id at al unei m in o rităţi în tr-un se rv ic iu sau fiecare ocazie o ferită de a stu d ia la o u n iversitate în cadrul unui program d e acţiuni antidiscrim inatorii pentru m in o rităţi înseam nă un loc m ai puţin p entru alţii; fiecare dolar din buget ch eltu it p entru asistenţa so cială înseam nă un do lar m ai puţin pentru sectorul privat al eco n o m iei; fiecare în cercare de a-i proteja pe m uncitori de şom aj sau co m p an iile de falim en t va în sem na mai puţină lib ertate econom ică. Nu există nici un punct fix sau firesc în care libertatea şi eg a litatea să ajungă în ec h ilib ru şi nici o m o d alitate de a le o p tim iza pe am ândouă sim ultan. La una d in tre extrem e, p roiectul m arx ist a în cercat să susţină o form ă ex trem ă de eg a litate so cială în detrim en tu l libertăţii, elim in ân d in eg alităţile n atu rale prin reco m p en sarea nu a talen tu lu i, ci a n ecesităţii şi prin în cercarea de a d esfiinţa d iviziunea m uncii. T oate în c ercă rile viito are de a îm p in g e eg a­ litatea so cială dinco lo de niv elu l unei „societăţi b u rg h eze" treb u ie să se c o n ­ fru n te cu eşecu l p ro iectu lu i m arxist. D eo arece pentru a erad ica aceste diferenţe care sunt după cât se pare „n ecesare şi de n eîn lătu ra t" a fost n ecesar să se creeze un stat m onstruos de puternic. C hiar d acă com uniştii din C hina sau khm erii roşii din C am bodgia au în c erca t să elim in e d iferenţa dintre oraş şi sat sau dintre m u n ca fizică şi cea in telectu ală au făcu t-o cu preţul lipsirii o am en ilo r de cele m ai elem en tare drepturi. S o vieticii au în c erca t să răsp lătească m ai degrabă pe cel n evoiaş decât pe cel h arn ic şi talen tat, dar rezultatu l a fo st o so cietate care şi-a p ie rd u t orice interes de a m ai m unci. Şi aceste so cietăţi co m u n iste au ajuns în cele d in urm ă să accep te un m are grad de injustiţie socială prin ceea ce M ilo van D jilas num ea „noua clasă" de cond u căto ri şi fu n cţio n ari de p artid .5 O dată cu prăb u şirea co m unism ului în lum ea în treag ă, ne g ăsim în u i­ m ito area situaţie în ca re criticii de stân g a ai so c ietăţilo r lib erale d uc lipsă de so lu ţii ra d ica le p entru a elim in a form ele cele m ai in so lu b ile de inegalitate. P en tru m om ent dorinţa th y m o tică de recunoaştere in d iv id u ală a rezistat în faţa d o rin ţei thy m o tice de egalitate. Nu prea m ai există astăzi d ecât puţini critici ai 252

so cietăţilo r liberale care să su sţin ă aban d o n area în b lo c a p rin cip iilo r lib erale în do m eniul politic sau cel econom ic, p entru a co m b ate in eg alitatea eco n o m ică ex isten tă.6 A rg u m en tele m ajo re nu se referă la p rin cip iile so cietăţii lib erale ci la punctul în care trebuie să apară co m prom isul d in tre lib ertate şi eg alitate. F iecare societate va evalua lib ertatea şi eg a litatea în m o d diferit, de la in ­ d ividualism ul A m ericii lui R eagan sau a! A ng liei do am n ei T h atch er, p ân ă la dem ocraţia creştin ă a E uropei sau so c ial-d em o craţia scan d in av ă. A ceste ţări se v o r deosebi foarte m ult în tre ele prin p racticile lor so c iale şi calitatea v ie ţii în fiecare dintre ele, dar co m p ro m isu rile sp ecifice pe care ele le aleg pot fi toate făcute sub u m b rela m are a d em ocraţiei lib erale, fără a d ău n a p rin cip iilo r de b ază. D orinţa unui g rad m ai m are de dem o craţie so cială nu trebuie să fie n eap ărat în defav o area dem ocraţiei form ale şi de aceea ea nu co n trazice p o si­ b ilitatea sfârşitu lu i istoriei. în pofida estom pării, în prezent, a vechii p roblem e eco n o m ice a claselo r rep ro şată de stân g a, nu este sig u r că nu vor apărea noi p ro v o că ri, poate ch iar m ai radicale, la adresa dem o craţiei liberale b azate pe alte form e de in eg alitate. D eja, form e de in eg alitate ca d iscrim in area rasială, sex u ală şi h o m ofobia au în lo cu it trad iţio n alele diferen ţe de clasă din ca m p u su rile co leg iilo r am erican e co n tem porane. O dată cu sta b ilire a p rincipiului recu n o aşterii eg ale a dem nităţii um ane a fiecărei perso an e - satisfacerea iso th ym iei l o r - n u ex istă nici o g aran ţie că oam enii v o r m ai ac cep ta existen ţa în co ntinuare a unor fo rm e de in eg alitate, fie ea necesară sau n aturală. F aptul c ă natura distrib u ie cap ac ită ţile inegal nu este neapărat ceva ju st. N um ai pentru că g en e raţia actu ală ac cep tă acest tip de inegalitate ca fiin d natural sau n ec esar nu în seam n ă că el v a fi accep tat şi în v iito r. O m işcare po litică poate să reînvie în tr-o b u n ă zi p lan u l lui A risto fan din „A du narea fem eilo r" de a-i o b lig a pe b ăieţii frum oşi să se că săto rească cu fem ei urâte şi v ic e v e rsa 7, sau viito ru l a r p u tea da la iveală noi teh n o lo g ii de a rep ara această n ed rep tate făcută de natură şi de a distribui fru m u seţea şi in telig en ţa într-un fel m ai „ e c h ita b il".8 Să ne gândim , de exem plu, cum a ev o lu at m odul n o stru de a-i trata pe h andicapaţi. înainte oam enii co n sid erau că hand icap aţii treb u iau să-şi accep te so arta n edreaptă, să se o b işn u iască cu d efectul lo r ca şi cân d s-ar fi născut scunzi sau cu ochii saşii. C u to ate acestea, so c ietate a co n tem p o ran ă am erican ă a cău tat n u d o a r să re m e d ie z e h a n d ic a p u l fiz ic , ci şi p re ju d ic iu l ad u s d em n ită ţii. M o d alitatea de a-i aju ta pe h andicapaţi care a fost alea să de ag en ţiile g u v er­ n am entale şi de u niversităţi a fo st în m ulte p rivinţe m ult m ai co stisito are din punct de ved ere ec o n o m ic d ec ât ar fi pu tu t să fie. în lo c de a asig u ra h an d ­ icap aţilor serv icii sp eciale de tran sp o rt, m ulte m u n ic ip a lită ţi au sch im b at toate auto b uzele pu b lice p entru ca ele să poată fi fo lo site şi de h an d icap aţi, in locul unor intrări d isc re te în clăd irile pub lice p entru scau n e p e ro tile, s-au in stalat ram p e p entru că ru cio are la in tră rile p rincipale. C h e ltu ielile şi efo rtu rile s-au 253

făcu t nu atât pentru uşurarea handicapului fizic, pentru că ar fi ex istat m odalităţi m ai ieftine de a face acest lucru, ci pentru a nu le răni d em n itatea ce lo r afectaţi de aceste handicapuri. T hym os-u\ lor era ceea ce trebuia p ro tejat, învingând natura şi d em onstrând că o persoană h andicapată po ate să ia un auto b u z sau să intre pe uşa prin cip ală la fel ca toată lum ea. D orinţa de recu n o aştere egală - izothym ia - nu se dim in u ează odată cu d o b ân d irea unei m ai m ari eg alităţi de fa c to şi a ab u n d en ţei, ci poate să fie de fap t stim ulată de acestea. T o cq u ev ille afirm a că atunci cân d diferen ţele d in tre g ru p u rile sau clasele so ciale sunt m ari şi au o îndelungată tradiţie, oam enii se resem n ează şi le acceptă. D ar când so cietatea este m obilă şi gru p u rile se apropie în tre ele, oam enii devin mai co n ştien ţi şi nem ulţum iţi de deo seb irile dintre ei. în ţările d em o crate, dorin ţa de eg a litate a fost m ai profu n d ă şi m ai d urabilă decât d rag o stea de lib ertate. L ib ertatea p u tea fi p o sedată şi fără d em o craţie, dar eg a litate a era trăsătu ra d efin ito rie unică a ep o c ilo r d em o crate şi din acest m otiv o am enii se agăţau de ea cu şi mai m ultă tenacitate. E xcesele de lib ertate aro g an ţa L eonei H elm sley sau a lui D onald T rum p, crim ele co m ise de un Ivan B o esky sau M ichael M ilken, d istru g erile ca u zate de E xxo n V aldez în G olful P ru dhoe - sunt m ult m ai evidente decât n ocivitatea eg a lităţii ex cesiv e care se m an ifestă prin m ed io critatea co p leşito are sau tirania m ajo rităţii. Şi în tim p ce lib e rtate a politică d ăruieşte m ari plăceri unui num ăr m ic de cetăţen i, eg alitatea o feră m ici bucurii unei uriaşe m ase de o am en i.9 A stfel, deşi proiectul liberal a reuşit în u ltim ele patru su te de ani să excludă m eg a lo th ym ia din v ia ţa politică, societatea noastră va continua să fie p reocuptă d e p roblem ele eg alizării d em nităţii. A zi, în A m erica d em ocrată, ex istă o m u l­ ţim e de oam eni care îşi dedică viaţa elim inării to tale a o rică ro r v estigii ale in egalităţii, luând to ate m ăsurile ca nici o fetiţă să nu plătească la tuns m ai m ult d ecât un b ăieţe l, ca nici o trupă de cercetaşi să nu fie interzisă accesului in stru c to rilo r hom osexuali şi nici o clăd ire să nu fie co n stru ită fără o ram p ă de b eto n pen tru scaune cu rotile, la intrarea p rincipală. A ceste preo cu p ări ex istă în so cietatea am ericană din cau za şi nu în pofida v o lu m u lu i m ic de inegalităţi răm ase. O v iito are provo care din partea stângii la adresa lib eralism u lu i nostru actual a r p utea lua o fo rm ă fo arte d iferită de cele cu ca re ne-am o b işn u it în secolul acesta. A m eninţarea rep rezen tată de com unism pen tru libertate a fost atât de d irectă şi de evidentă, iar do ctrin a aceasta este atât de d iscred itată în prezent, în cât nu poţi s-o consideri decât com plet epuizată oriunde în lum ea civilizată. E ste m ult m ai probabil ca v iito area am eninţare pen tru d em o craţia liberală, din p artea stângii, să p oarte în sem n ele lib eralism ului, m o d ificân d u -se d in interior, d e c â t să pună la cale un a tac d irect îm p o triv a in stitu ţiilo r şi p rin cip iilo r d em ocratice. 254

De exem plu, aproape toate dem ocraţiile liberale au asistat la o p ro liferare m asivă a unor „n o i“ drepturi în ultim a generaţie. N efiind m u lţu m ite să protejeze num ai viaţa, libertatea şi p ro prietatea, m ulte dem ocraţii au d efin it dreptul la o viaţă privată, la călăto rii, la m uncă, d istracţie, p referin ţă sex u ală, avort, dreptul de a avea o co p ilărie şi aşa mai departe. Nu mai este nevoie să spunem că m ulte dintre aceste drepturi sunt am bigue în conţinutul lor social şi ch iar se co n trazic între ele. E ste u şo r să prevezi situaţiile în care d repturile de b ază fo rm u late, să zicem , în D eclaraţia de In d ep en d en ţă sau C onstituţie sunt serio s în g răd ite de recent elab o ratele drepturi al căror scop a fost de a duce la o mai p rofundă eg alizare a societăţii. Incoerenţa actu alu lu i nostru discurs asupra naturii d rep tu rilo r îşi are originea într-o criză filo zo fică m ai profundă, legată de p o sib ilitatea unei în ţeleg eri raţionale a om ului. D rep tu rile izvorăsc direct dintr-o în ţe le g ere a ceea ce este om ul, dar dacă nu există nici un acord în privinţa naturii u m ane, sau se consideră că o asem enea în ţeleg ere este im posibilă, atunci orice în cercare de a defini d repturile sau de a îm piedica inventarea unor noi şi ev en tu al false drepturi va fi ineficace. De exem p lu , să ne gândim la o viitoare su p eru n iv ersalizare a d repturilor, în care nu mai există distincţia d intre uman şi nonum an. F ilozofia po litică clasică afirm a că d em nitatea um ană se situ ează undeva între anim ale şi zei; natura um ană are o parte anim ală dar mai are şi raţiu n ea, care este în m od sp e cific o trăsătură um ană neîm p ărtăşită de alte specii. P entru K ant şi H egel şi p entru trad iţia creştin ă pe care ei s-au sp rijin it, distin cţia dintre um an şi nonum an era absolut decisivă. P entru ei fiin ţele o m eneşti aveau o dem nitate superio ară o ricărui elem ent din natură pentru că erau sin g u rele libere-, adică ele erau cau ze fără cauză, nedeterm inate de instinctul natural şi cap ab ile de o opţiune m orală autonom ă. A stăzi toată lum ea vo rb eşte despre d em nitatea um ană, dar nu ex istă un consens în p rivinţa m otivului pentru care oam enii o posedă. D esigur, su n t puţini cei care cred că om ul are dem nitate pentru că el este capabil de o op ţiu n e m orală. Ideea călăuzitoare în ştiin ţa şi filozofia m odernă de după K ant şi H egel a fost de a nega p o sib ilita tea unei opţiuni m orale autonom e şi d e a în ţeleg e co m p o r­ tam entul um an num ai în term enii im pulsurilor subum ane şi su b raţio n ale. C eea ce-i apărea cân d v a lui K ant drept o opţiune liberă şi raţio n ală, pentru M arx era produsul fo rţelo r econom ice, ia r pentru F reud, im pulsuri sex u ale bine c a ­ m uflate. D upă D arw in , om ul a evoluat literalm ente din subum an; d ev en irea lui se putea defini din ce în ce m ai m ult în term enii b iologiei şi b io ch im iei. Ş tiinţele sociale ale acestui secol n e-au spus că om ul este un produs al m ediului său social şi natural şi că, la fel ca şi în cazul com portam entului an im al, com portam entul um an fu n cţio n ează conform unor anum ite legi d eterm in iste. Studiul c o m p o r­ tam entului anim al ne arată că şi anim alele se pot angaja în lupte p entru prestig iu şi, cine ştie, pot şi ele sim ţi m ândria sau dorinţa de recu n o aştere. O m ul m odern 255

v ed e acum că există o co n tin u ita te de la „m âlul colcăin d de v iaţă", cum spunea N ietzsch e, până la el însuşi; el se deosebea num ai can titativ , nu şi calitativ , de reg n ul anim al din care provenea. O m ul autonom , capabil din pu n ct de vedere raţio nal să respecte legile pe care şi le-a creat pentru sine, a fost redus la un sim plu m it al cărui sco p este autoadularea. D em nitatea om ului îi dă dreptul să cu cerească natura, adică să o m anipuleze în sco p u rile proprii prin in term ediul ştiinţei m oderne. D ar ştiinţa m odernă pare să d em onstreze că nu există nici o d iferenţă esenţială între om şi n atură, că om ul este pur şi sim plu o form ă mai o rg an izată şi m ai raţio n ală de m aterie vâscoasă. D ar dacă nu există nici o bază p entru a afirm a sup erio ritatea o m u lu i faţă de n atu ră atunci nu există nici o ju stific a re a dom inaţiei om ului asu p ra naturii. P asiu n e a egalitaristă care neagă existenţa unor d iferen ţe esen ţiale în tre fiin ţele o m eneşti poate să ajungă până la negarea ac esto r d iferen ţe dintre om şi an i­ m alele superioare. M işcările pentru d repturile anim alelo r susţin că m aim uţele, şo b o lan ii sau şoriceii pot suferi la fel de m ult ca şi o fiinţă om en ească, în tim p c e d elfinii posedă, se pare, o form ă superioară de inteligenţă; atunci, de ce este ileg al să ucizi oam eni dar nu şi aceste creaturi? D iscuţia nu se opreşte însă aici. Cum poţi oare face d iferen ţa d in tre an i­ m alele superioare şi cele in ferioare? C ine poate spune ce anum e în natură su feră? într-adevăr, de ce trebuie ca p o sib ilitatea suferinţei sau p o sed area unei in telig en ţe superioare să fie sem nul unei v alo ri superioare? Şi, în cele din urm ă, d e ce are om ul m ai m ultă dem nitate decât o rice altă parte a lum ii naturale, de ia cea m ai um ilă piatră până la cea m ai în d ep ărtată stea? D e ce să nu aibă drepturi eg a le cu fiinţele om eneşti şi insectele, b ac teriile, p araziţii in testin ali şi viruşii H IV ? F aptul că m ajoritatea ec o lo g iştilo r contem poran i nu pun p roblem a în acest fel d o vedeşte că ei m ai cred în tr-o idee a dem nităţii um ane su p erio are. A dică, ei d o resc să protejeze puii de fo că şi co rm o ran ii pen tru că n o u ă o a m en ilo r ne p lac aceste vieţuitoare. D ar aceasta este o dovadă de ipocrizie din p artea lor. D acă nu ex istă nici o b az ă raţională pentru a afirm a că o am enii su n t superiori natu rii prin d em nitatea lor, nu există nici o b ază raţio n ală pen tru a afirm a că o p arte a naturii, de pildă, puii de focă, are o dem nitate superioară faţă de altă p arte a naturii, cum a r fi de exem plu, viruşii H IV . E xistă de fap t o ram u ră m arg in ală a m işcării ecologiste care este m ult m ai co n secv en tă în această p riv in ţă, considerând că natura ca atare - nu num ai an im alele sen sib ile şi in telig en te, ci în treag a creaţie - are drepturi egale cu om ul. C o n secin ţă acestei cred in ţe este in diferenţa faţă de foam ea din E tiopia, de vrem e ce acest lucru este d o ar un exem plu de reacţie a naturii îm potriva sp iritu lu i p rea în tre p rin z ăto r al o m u lu i - şi convingerea că om ul ar trebui să revin ă la o p o p u laţie m ondială „n a tu rală " d e v reo su tă de m ilioane (şi nu cele cinci m iliard e şi cev a din p rezen t) 256

astfel încât el să nu m ai deran jeze ech ilib ru l ec o lo g ic aşa cum a făcu t-o de la R evoluţia industrială până acum . E xtinderea p rin cip iu lu i eg a lităţii de la fiin ţe le o m en eşti până la creaţia nonum ană poate să pară b izară astăzi, dar ea este im p licată în ca p acitatea no astră actuală de a răspunde la întrebarea: C e este o m u l? D acă cred em întrad ev ăr că el nu este cap ab il de o opţiu n e m orală sau de o fo lo sire au to n o m ă a raţiu n ii, dacă el poate fi pe dep lin ex p lica t în term en ii su b u m an u lu i, atu n ci nu este num ai posibil ci şi in e v ita b il ca d rep tu rile să fie ex tin se de la om la anim ale şi la alte vieţu ito are. C onceptul liberal al unei um an ităţi eg ale şi un iv ersale având o dem nitate um ană sp e cifică va fi atacat din toate p ărţile: de aceia care afirm ă că anum ite id en tităţi de g ru p su n t m ai im portan te d ecât ca litate a de om şi de aceia care cred că a fi om nu im plică nici o trăsătu ră d istin ctiv ă faţă de nonum an. Im pasul in telectu al în care ne-a lăsat relativ ism u l m odern nu ne p erm ite să răspundem cu co n v in g ere la nici unul d in tre aceste atacu ri şi de aceea nu ne lasă să apărăm drep tu rile lib e rale în accep ţia lo r trad iţio n ală. R ecunoaşterea recip ro că de felul celei care există în statul universal şi om ogen nu reuşeşte să-i sa tisfac ă pe m ulţi înd eaju n s, p entru că b o g aţii vor co n tin u a, după cum sp u n ea A dam S m ith, să se fălească cu b o g ăţiile lor, în tim p ce săracul se va ruşina de sărăcia sa şi se va sim ţi inv izib il p entru sem en ii lui. în ciu da p răbuşirii com u n ism u lu i, im perfecta rec ip ro citate a recu n o aşterii va fi sursa unor viitoare în cercări ale stângii de a găsi altern ativ e la dem o craţia lib erală şi la capitalism . D eşi recu n o aşterea in eg ală a o am en ilo r egali este acu za cea m ai frecv en tă la adresa dem ocraţiei liberale, avem m otive să credem că am en in ţarea cea mai serio asă vine din partea d rep te i, din cauza tendinţei d em o craţiei lib erale de a aco rd a recun o aştere egală unor oam eni inegali. Şi d espre acest lu cru vom d iscu ta m ai departe.

257

28

Oameni fără inimi C el m a i u n iversa l sem n a l epocii m oderne: o m u l şi-a p ie r d u t dem nitatea în p ro p riii să i o c h i incredibil d e m ult. P entru m ultă vrem e e l a fo s t eroul tragic a l existentei în g en era l; dornic m ăcar a tunci să se dovedească fo a rte legat d e p a rte a decisivă şi fu n d a m e n ta l valoroasă a existentei - ca top m etafizicienii c a re do resc să se agate d e dem nitatea om ului, a v â n d credinţa că valorile m o ra le su n t valori esenţiale. C ei care l-au a b a ndonat p e D u m ­ nezeu s e agată cu atât m ai m u lt de credinţa în m oralitate. N ie tz s c h e , V oinfa d e p u te r e 1

Este im posibil să încheiem prezenta discuţie fără să ne referim la creatura care după cât se pare se iveşte la sfârşitul istoriei, adică la ultim ul om. D upă H egel, statul universal şi om ogen rezolvă pe deplin contradicţia care a existat în raportul dintre stăpânire şi sclavie transform ându-i pe foştii sclavi în propriii lor stăpâni. Stăpânul nu mai este recunoscut doar de fiinţe care sunt oarecum subum ane, iar sclavilor nu li se mai refuză propria um anitate. în schim b, fiecare individ liber şi conştient de propria lui valoare recunoaşte pe oricare alt individ exact pentru aceleaşi calităţi. D esfiinţând contradicţiile dintre stăpân şi sclav, s-a păstrat câte ceva de la fiecare dintre aceşti term eni: atât libertatea stăpânului cât şi munca sclavului. N egând că recunoaşterea a r fi fost universală - existenţa claselor econom ice o îm piedica să fie astfel - Karl M arx s-a situat la unul dintre polii criticii lui Hegel. Celălalt m are şi poate mai profund critic al lui Hegel a fost N ietzsche; pentru că, deşi gândirea lui N ietzsche nu a fost niciodată pusă în practică în cadrul unor m işcări de m asă sau preluată de partide politice cum s-a întâm plat cu concepţia m arxistă, problem ele ridicate de el referitoare la direcţia procesului istoric uman rămân ncrezolvate şi este, puţin probabil că ele se vor rezolva după dispariţia ultimului regim m arxist de pe faţa păm ântului. Pentru N ietzsche, nu era m are diferenţă între H egel şi M arx, pentru că scopul lor era acelaşi, o societate care să întruchipeze recunoaşterea universală. El punea, de fapt, urm ătoarea întrebare: m erită oare să fie obţinută o recunoaştere care poate li universalizată? N u cum va chiar scopul acesta al universalizării recunoaşterii o va banaliza şi devaloriza? Pentru N ietzsche, ultim ul om era, în esenţă, sclavul victorios. El era de acord cu H egel că religia creştină era o ideologie de sclav şi că dem ocraţia reprezenta o lormă laicizată a creştinism ului. E galitatea tuturor oam enilor în faţa legii era o împlinire a idealului creştin al egalităţii tuturor oam enilor în.ljiipărăţia-G©rurtlor.

[BibLlOTilCA

——

iV\Un >v.. i'* mA

I MIHAIL SADOW vNU

Dar credinţa creştină în egalitatea oam enilor înaintea lui D um nezeu nu era nim ic altceva decât o prejudecată, o prejudecată născută din resentim entele celor slabi îm potriva celor mai puternici decât ei înşişi. Religia creştină îşi avea originea în înţelegerea faptului că cei slabi îi puteau învinge pe cei puternici atunci când cei dintâi se adunau într-o turm ă, folosindu-se de arm ele vinovăţiei şi ale conştiinţei, în tim purile m oderne această prejudecată a devenit foarte răspândită şi irezistibilă, nu pentru că s-ar fi dovedit adevărată, ci din cauza sporirii num ărului oam enilor slabi.2 Statul liberal-dem ocrat nu constituie o sinteză a eticii stăpânului şi a sclavului, după cum spusese H egel. Pentru N ietzsche acesta reprezenta victoria necon­ diţionată a sclavului.3 L ibertatea şi satisfacţia stăpânului nu erau păstrate nicăieri, pentru că nim eni nu conducea într-adevăr într-o societate dem ocrată. C etăţeanul tipic al unei dem ocraţii liberale era acel individ care, form at la şcoala lui H obbes şi Locke, renunţa la încrederea în superioritatea sa în favoarea com odei au to ­ conservări. Pentru N ietzsche, om ul dem ocrat era alcătuit în întregim e din dorinţă şi raţiune, fiind foarte priceput în găsirea unor noi m odalităţi de a-şi satisface o m ulţim e de dorinţe m eschine, calculându-şi interesul personal pe term en lung. Dar era com plet lipsit de orice form ă de m egalothym ie, m ulţum it de soarta sa şi incapabil de orice sentim ent de ruşine faţă de neputinţa sa de a se ridica deasupra acestor dorinţe. H egel, desigur, susţinea că om ul m odern se lupta pentru recunoaştere la fel de m ult ca şi pentru satisfacerea dorinţei şi o obţinea atunci când i se acordau drepturile de către statul universal şi om ogen. Este însă foarte adevărat că oam enii care nu se bucură de drepturi se luptă pentru ele, aşa cum s-a întâm plat în Europa de Est, în C hina şi în U niunea Sovietică. D ar aceasta nu înseam nă că ei sunt într-adevăr satisfăcuţi din punct de vedere um an doar de faptul de a li se acorda drepturi. A cest lucru ne am inteşte glum a lui G roucho M arx în care acesta spunea că nu ar vrea să fie m em brul nici unui club care l-ar accepta ca m em bru; care este valoarea unei recunoaşteri care se acordă oricui în virtutea faptului că este om ? După o revoluţie liberală încununată de succes ca cea care s-a petrecut în G erm ania de Est în 1989, toată lum ea poate beneficia de noul sistem de drepturi. A cest lucru este valabil indiferent dacă beneficiarii lui luptaseră pentru libertate sau nu, dacă se m ulţum iseră sau nu cu existenţa lor de sclavi din vechiul regim sau dacă lucraseră pentru organele de securitate ale regim ului com unist. O societate care acordă o asem enea recu­ noaştere poate să fie punctul de plecare pentru satisfacerea thym os-ului şi este în m od clar mai bună decât una care neagă um anitatea tuturor. D ar înseam nă oare acordarea drepturilor liberale în sine realizarea acelei mari aspiraţii care l-a făcut pe stăpânul aristocrat să-şi rişte viaţa? Şi chiar dacă m ulţi oam eni s-au m ulţum it cu acest soi um il de recunoaştere, va fi acesta satisfăcător pentru puţinii care sunt m ult mai am biţioşi? D acă toată lum ea ar fi deplin m ulţum ită num ai pentru că se bucură de drepturi într-o societate dem ocrată, fără a mai avea şi alte aspiraţii decât 260

cetăţenia, atunci nu i-am considera pe toţi dem ni de dispreţ? Şi pe de altă parte, dacă thym os-ul ar răm âne fundam ental nesatisfăcut de recunoaşterea universală reciprocă, nu va fi aceasta o dovadă de m are slăbiciune din partea societăţilor dem ocrate?4 Poţi constata contradicţiile inerente conceptului de recunoaştere universală studiind m işcarea dedicată „respectului pentru sine" în ultim ii ani în Statele Unite, reprezentată de com isia respectului pentru propria persoană autorizată de Statul C alifornia în 19875. A ceastă m işcare porneşte de la observaţia corectă din punct de vedere psihologic că succesul în viaţă depinde de sentim entul propriei valori şi, dacă oam enii sunt lipsiţi de acesta, neîncrederea lor în propria valoare se va confirm a inevitabil. Prem isa de la care s-a pornit, care este atât kantiană cât şi creştină (chiar dacă cei care o prom ovează nu sunt conştienţi de propriile origini intelectuale) este că fiecare fiinţă om enească posedă o anum ită dem nitate. în cadrul tradiţiei creştine, K ant ar fi spus că toate fiinţele om eneşti sunt în m od egal capabile să hotărască dacă trebuie să trăiască sau nu după legea m orală. D ar această dem nitate universală depinde de capacitatea om ului de a spune dacă anum ite acte sunt contrare legii m orale şi din acest m otiv negative. A te respecta într-adevăr înseam nă a fi capabil să sim ţi ruşinea sau dezgustul pentru propria persoană atunci când nu eşti în stare să trăieşti conform anum itor norm e m orale. Problem a cu m işcarea actuală dedicată respectului pentru sine este că m em brii acesteia, care trăiesc într-o societate dem ocrată şi egalitară, sunt prea puţin dispuşi să aibă opţiuni în privinţa a ceea ce se cuvine a fi respectat. Ei vor să iasă înainte şi să îm brăţişeze pe toată lum ea şi să le spună tuturor că, oricât le-ar fi viaţa de nenorocită şi plină de um ilinţe, ei au încă dem nitate, că fiecare este cineva. Ei nu vor să excludă pe nim eni şi nim ic ca fiind lipsit de valoare. C a tactică, aceasta poate să salveze într-un m om ent critic o persoană aflată la capătul puterilor, prin ex­ prim area sprijinului fără rezerve pentru dem nitatea sau pentru „calitatea sa de persoană pur şi sim plu”. D ar în final, m am a va şti dacă şi-a neglijat copilul, tatăl va şti dacă s-a apucat din nou de băut, fiica va şti dacă a m inţit, pentru că „şm echeriile care-i păcălesc pe ceilalţi nu au nici o valoare pe acea alee bine lum inată în care te întâlneşti cu tine însuţi." Respectul pentru sine trebuie să fie legat într-o oarecare m ăsură de un m erit cât de m ic. Şi cu cât este mai m are m eritul, cu atât poate fi mai m are sentim entul de respect pentru sine: poţi fi mai m ândru de tine însuţi dacă ai făcut instrucţie ca puşcaş m arin decât dacă te aşezi la coadă ca să prim eşti o supă de pom ană. D ar, într-o ţară dem ocrată noi considerăm inacceptabilă afirm aţia că o anum ită persoană, un anum it m od de viaţă sau o activitate ar putea fi superioare altora.6 Şi mai există o problem ă în legătură cu recunoaşterea universală care este im plicată în întrebarea: „C ine este cel care respectă?" Pentru că nu depinde oare în mare m ăsură satisfacţia pe care o obţii din recunoaştere de calitatea persoanei care te stim ează? Nu este oare m ult m ai m are satisfacţia dacă eşti recunoscut de cineva 261

a cărui judecată o respecţi decât de o m ulţim e de oam eni lipsiţi de înţelegere? Şi nu sunt cele mai înalte şi deci cele mai satisfăcătoare form e de recunoaştere acelea care vin din partea unor grupuri din ce în ce mai mici, de vrem e ce m eritele cele mai m ari nu pot fi apreciate decât de oam eni la fel de valoroşi? D e exem plu, dacă eşti fizician, probabil că te-ai bucura m ult mai m ult dacă activitatea ţi-ar fi recunoscută de cel mai bun dintre colegii de breaslă, decât de revista Time. Şi chiar când nu te interesează un nivel atât de înalt de realizare, problem a calităţii recunoaşterii răm âne la fel de im portantă. Putem să ne întrebăm , este recunoaşterea pe care o obţii în calitate de cetăţean al unei m ari dem ocraţii contem porane neapărat mai satisfăcătoare decât recunoaşterea pe care oam enii o obţineau ca m em bri ai unei com unităţi agricole mai mici şi mai unite? Pentru că, deşi m em brii acesteia din urm ă nu aveau nici un fel de „drepturi" politice, în sensul m odern al cuvântului, ei erau m em brii unor grupuri sociale mici şi stabile, unite prin legături de înrudire, m uncă, religie etc. care se „recunoşteau" reciproc şi se respectau, chiar dacă erau adesea obiectul exploatării şi abuzurilor stăpânilor feudali. D im potrivă, locuitorii oraşelor m oderne care trăiesc în blocuri im ense sunt recunoscuţi de către stat, dar sunt nişte străini pentru oam enii cu care locuiesc şi m uncesc. N ietzsche considera că adevărata desăvârşire um ană, m ăreţia şi nobleţea erau posibile num ai în societăţile aristocratice.7 Cu alte cuvinte, adevărata libertate sau creativitate nu ar putea să apară decât din m egalothym ie, adică din dorinţa de a fi recunoscut ca fiind mai bun decât alţii. C hiar dacă oam enii s-ar naşte egali, ei nu ar căuta să-şi depăşească propriile lim ite dacă i-ar interesa doar să fie la fel ca toţi ceilalţi. Pentru că dorinţa de a fi recunoscut drept superiorul altora este necesară pentru a te autodepăşi. A ceastă dorinţă nu este num ai baza cuceririlor şi a im ­ perialism ului, ea este şi condiţia absolut necesară pentru a crea orice lucru valoros, fie că este vorba de sim fonii, picturi, rom ane, coduri etice sau sistem e politice. N ietzsche sublinia că adevărata desăvârşire, indiferent de form a sub care se m anifestă, trebuie să apară iniţial din nem ulţum ire, dintr-o sfâşiere şi în cele din urm ă, o luptă interioară, cu toată suferinţa pe care aceasta o im plică: „trebuie să ai încă haosul în suflet pentru a da naştere unei sprinţare stele". Sănătatea şi m u l­ ţum irea de sine constituie pasivul. Thym os-u\ este acea parte a om ului care caută în m od deliberat lupta şi sacrificiul, care încearcă să dem onstreze că eul nu este un anim al fricos pradă nevoilor, instinctului şi condiţionărilor fizice. N u toţi oam enii sim t această pornire, dar pentru aceia care o au, thym os-ul nu poate fi satisfăcut de cunoaşterea faptului că ei nu sunt decât egali cu toţi ceilalţi oam eni. Lupta pentru inegalitate iese la iveală în toate aspectele vieţii, chiar şi în evenim ente ca Revoluţia bolşevică care a încercat să creeze o societate bazată pe deplina egalitate um ană. O am eni ca Lenin, T roţki şi Stalin nu erau indivizi care să lupte num ai pentru a fi egalii altora: dacă lucrurile ar fi stat astfel, Lenin nu ar fi părăsit Sam ara şi Stalin ar fi răm as student la teologie în Tbilisi. Pentru a face o revoluţie şi a crea o societate com plet nouă este nevoie de indivizi deosebiţi care 262

să posede o tenacitate, perspicacitate, brutalitate şi inteligenţă neobişnuită, trăsături pe care toţi aceşti prim i bolşevici le posedau din plin. Si totuşi tipul de societate pe care ei se luptau să-l construiască încerca să desfiinţeze am biţiile şi trăsăturile pe care ei înşişi le posedau. Poate că de aceea toate m işcările de stânga, de la bolşevici şi de la com uniştii chinezi până la Partidul V erzilor din G erm ania, ajung să se confrunte în final cu criza datorată „cultului personalităţii" conducătorilor lor, pentru că există o tensiune inevitabilă între idealurile izothym otice ale societăţii egalitare şi tipurile um ane m egalothym otice necesare creării unei asem enea societăţi. D e aceea este m ult mai probabil că indivizi ca Lenin şi Troţki, care se luptă pentru ceva mai pur şi mai înalt, să apară în acele societăţi dedicate ideii că nu toţi oam enii sunt creaţi egali. Societăţile dem ocrate, dedicate ideii opuse, au tendinţa să prom oveze credinţa în egalitatea tuturor stilurilor de viaţă şi a tuturor valorilor. Ele nu le spun cetăţenilor lor cum ar trebui să trăiască sau ce anum e îi va face fericiţi, virtuoşi sau rem arcabili.^ în schim b ele cultivă toleranţa care devine principala virtute în societăţile dem ocrate. Şi dacă oam enii nu sunt capabili să afirm e că un anum it fel de viaţă este superior altuia, atunci ei se vor întoarce la afirm area vieţii însăşi, adică, la trup, la necesităţile şi spaim ele acestuia. Deşi nu toate sufletele pot fi la fel de virtuoase sau talentate, toate trupurile pot suferi; în consecinţă, toate societăţile dem ocrate vor încerca să dea dovadă de com pasiune şi să pună pe primul plan problem a evitării suferinţelor trupului. N u este o întâm plare că oam enii societăţilor dem ocrate sunt preocupaţi de câştigul m aterial şi trăiesc într-o lum e econom ică dedicată satisfacerii unui şir nesfârşit de m ici nevoi ale trupului. D upă părerea lui N ietzsche, ultim ul om a „părăsit ţinuturile unde viaţa era aspră sim ţind nevoie de căldură”. în c ă se v a m a i m u n c i, f iin d c ă m u n c a -n v e s e le ş te . D a r g rija v a fi c a a stfel de d is tra c ţie să n u d e v in ă o s te n ito a re . N u v a m ai fi n im e n i b o g a t d a r n ici să ra c : c ă o b o se a lă fi-v a şi u n a şi a lta . Şi c in e v ro i-v a să m ai g u v e rn e z e ? C in e v ro i-v a să se m ai s u p u n ă ? Ş i u n a , şi a lta , fi-v o r o b o sito a re . N ic i u n c io b a n , d a r tu rm a - u n a . T o ţi v o r v ro i a c e la şi lu c ru , to ţi v o r fi e g a li; o ric in e s im ţi-v a a ltfe l, d e b u n ă v o ie v a in tra -n a z ilu l d e n e b u n i.* 9

Pentru oam enii societăţilor dem ocrate este din ce în ce mai greu să m ai ia în serios în viaţa publică problem ele cu un adevărat conţinut moral. M oralitatea im plică distincţie între superior şi inferior, între bine şi rău, ceea ce pare să violeze principiul dem ocratic al toleranţei. D in acest m otiv ultim ul om ajunge să fie preocupat în prim ul rând de sănătatea şi siguranţa sa personală pentru că acestea nu sunt surse de controverse. A stăzi, în A m erica, ne sim ţim îndreptăţiţi să criticăm *

Nietzsche, Aşa grăit a Zarathustra, versiunea românească de Victoria Ana Tăuşan, EDINTER, Bucureşti, 1991.

263

pe cineva că fum ează, dar nu pentru că are anum ite convingeri religioase sau un anum it com portam ent m oral. Pentru am ericani, sănătatea fizică - ceea ce ei m ănâncă şi beau, exerciţiul fizic şi form a în care se află - a devenit o m ult mai mare obsesie decât problem ele m orale care-i chinuiau pe înaintaşii lor. Punând autoconservarea pe prim ul plan, ultim ul om seam ănă cu sclavul din lupta sângeroasă de la începutul istoriei descrisă de H egel. D ar situaţia ultim ului om este înrăutăţită în urm a întregului proces istoric care s-a petrecut de atunci încoace, com plexei evoluţii cum ulative a societăţii um ane spre dem ocraţie. Pentru că, după părerea lui N ietzsche, o fiinţă vie nu poate fi sănătoasă, puternică sau productivă fără să aibă un anum it orizont, adică o serie de valori şi credinţe care sunt acceptate în m od absolut, fără a fi tăgăduite. “ Nici un artist nu-i va face portretul, nici un general nu-i va obţine victorii şi nici o naţiune nu-şi va câştiga libertatea" fără un asem enea orizont, fără a-şi iubi m unca infinit mai m ult decât m erită ea să fie iubită.10 D ar faptul că sunt conştienţi de ceea ce înseam nă istoria face această dragoste im posibilă. Pentru că istoria ne învaţă că au existat nenum ărate orizonturi în trecut -c iv iliz a ţii, religii, coduri etice, „sistem e de valori**. Oam enii care trăiau în cadrul lor, lipsiţi de conştiinţa noastră m odernă a istoriei, credeau că orizontul lor este singurul posibil. Cei care apar târziu în cadrul acestui proces, cei care trăiesc epoca bătrâneţii om enirii, nu pot fi la fel de lipsiţi de spirit critic. învăţăm ântul m odern, acel învăţăm ânt universal care are rolul decisiv în pregătirea societăţilor pentru lum ea econom ică m odernă, îi eliberează pe oam eni de ceea ce-i lega de tradiţie şi autoritate. Ei realizează că orizontul lor este un sim plu miraj care dispare pe m ăsură ce te apropii de el, făcându-i loc altuia. De aceea este om ul m odern ultim ul om: pe el experienţa istoriei l-a sleit de puteri, şi-a pierdut iluziile după ce a văzut de aproape valorile. C u alte cuvinte, învăţăm ântul m odem stim ulează o anum ită tendinţă către relativism , adică, spre doctrina care spune că toate orizonturile şi sistem ele de valori sunt determ inate de timpul şi locul lor şi că nici unul nu este adevărat, ci reflectă prejudecăţile sau interesele celor care le susţin. D octrina care spune că nu există nici o concepţie privilegiată se potriveşte foarte bine cu dorinţa om ului dem ocrat de a crede că felul lui de viaţă este la fel de bun ca oricare altul. în acest context, relativism ul nu duce la eliberarea celor m ari sau puternici ci a celor m ediocri cărora li se spune că nu au de ce să se ruşineze.11 Sclavul de la începuturile istoriei nu a vrut să-şi rişte viaţa în bătălia sângeroasă pentru că era fricos din instinct. Omul de la sfârşitul istorici ştie că nu are rost să-şi rişte viaţa pentru o cauză, pentru că el înţelege că istoria este plină de bătălii fără rost, oam enii luptându-se de-a lungul tim pului pentru că erau creştini sau m usulm ani, protestanţi sau catolici, germ ani sau francezi. L oialitatea care-i m âna pe oam eni către acte disperate de curaj sau sacrificiu s-a dovedit a fi o prejudecată stupidă prin prism a evoluţiei ulterioare a istoriei. O am enii care au beneficiat de o educaţie m odernă sunt m ulţum iţi să stea 264

acasă, felicitându-se că dau dovadă de vederi largi şi lipsă de fanatism . D upă cum spune Zarathustra despre ei. „Pentru că astfel vorbiţi voi: A devăraţi suntem pe de-a-ntregul şi lipsiţi de orice credinţă sau superstiţie. A şa vă um flaţi piepturile dar vai, ele sunt goale pe dinăuntru!4' 12 Există mulţi oam eni în societăţile dem ocrate contem porane, mai ales printre tineri, care nu se m ulţum esc să fie încântaţi de spiritul lor tolerant şi care ar dori să „aibă un orizont". A dică, vo r să-şi găsească o credinţă şi să se dedice unor valori mai profunde decât sim plul liberalism , valori ca cele oferite de religiile tradiţionale. D ar sunt confruntaţi cu un obstacol aproape im posibil de trecut. L ibertatea de alegere a credinţei este probabil mai m are decât în orice altă societate de-a lungul istoriei: pot deveni m usulm ani, budişti, teozofişti, adepţi ai lui K rishna sau discipoli ai lui Lyndon La R ouche, ca să nu m ai vorbim de opţiunile tradiţionale de a fi catolici sau baptişti. D ar însăşi varietatea aceasta este am eţitoare şi cei care se decid asupra unei căi sau alteia o fac fiind în acelaşi tim p conştienţi de num ărul im ens de căi care răm ân neexplorate. Ei seam ănă cu acel personaj al lui W oody A llen, M ickey Sachs care, când află că are cancer în ultim a fază, se angajează într-o cursă disperată prin superm agazinul religiilor lum ii. C eea ce-1 îm pacă cu viaţa în cele din urm ă nu este mai puţin arbitrar: îl ascultă pe L ouis A rm strong cântând P otato H ea d B lu es şi decide că există lucruri de valoare până la urmă. C ând com unităţile erau legate între ele de o singură credinţă lăsată de pre­ decesori dem ult dispăruţi, autoritatea acestei credinţe era considerată de la sine ca bună şi devenea elem entul constitutiv al caracterului m oral al unei persoane. C redinţa îl lega pe individ de fam ilie şi de ceilalţi m em bri ai societăţii în general. O asem enea opţiune făcută acum într-o societate dem ocrată im plică prea puţine cheltuieli sau consecinţe, dar produce m ai puţine satisfacţii* C redinfajnjji degrabă^ îi separă decât îi uneşţg jje o a m eni, pentru că e ^ ş ţă jtâ ^ d s jn u lte alternative- Poţi să te alături unei m ici com unîtaţî de credincioşi dintre m ulte altele, dar este prea puţin probabil ca aceasta să coincidă cu com unitatea în care m unceşti şi trăieşti. Şi când credinţa devine incom odă - când eşti scos de pe testam entul părinţilor sau când îl surprinzi pe guru în flagrant delict - credinţa dispare ca un capriciu al adolescenţei. Interesul lui N ietzsche pentru ultim ul om şi-a găsit ecoul în gândirea m ultor filozofi m oderni care au studiat cu m ultă atenţie caracterul societăţilor dem o crate.13 T ocgueville, de exem plu, a anticipat problem a ridicată de N ietzsche şi anum e, dacă stilul de viaţă al stăpânului nu avea să dispară o dată cu apariţia dem ocraţiei. Stăpânul care făcea legea pentru el însuşi şi pentru ceilalţi, care nu era obligat doar să i se supună, era în acelaşi tim p m ai nobil şi mai satisfăcut decât sclavul. De aceea, T ocqueville privea caracterul foarte privat al vieţii din A m erica dem ocrată ca pe o problem ă dificilă ce putea duce la atrofierea legăturilor m orale care existaseră între oam eni în societăţile predem ocratice. Ca şi N ietzsche după el, T ocqueville se tem ea 265

că desfiinţarea relaţiei form ale dintre stăpâni şi sclavi nu avea să-i facă pe aceştia din urm ă să-şi fie propriii stăpâni, ci că avea să-i înrobească într-o nouă sclavie. în c e rc s ă d e s c o p ă r n o ile fo rm e su b c a re a r p u te a să m ai a p a ră în lu m e d e s p o tis m u l. P rim u l lu c ru c a re a tra g e a te n ţia e ste m u ltitu d in e a d e o a m e n i, to ţi e g a li şi a s e m ă n ă to ri, c a re se stră d u ie sc n e în c e ta t să -şi p ro c u re p lăc erile m e s c h in e c u c a re -şi h ră n e s c v ia ţa . F ie c a re d in tre ei, tră in d s e p a ra t, e ste străin d e so a rta c e lo rla lţi; c o p iii şi p rie te n ii să i su n t p e n tru e l to a tă o m e n ire a . C ât d e sp re re stu l c o m p a trio ţilo r să i, el e ste lân g ă e i, d a r n u -i v e d e ; îi a tin g e , d a r n u -i sim te ; e l e x is tă n u m a i în şi p e n tru el în su şi; şi d a c ă fam il ia în c ă îi răm ân e a p ro p ia tă , se p o a te sp u n e în o ric e c az c ă şi-a p ie rd u t p a tria. D e a s u p ra ra se i o m e n e ş ti se a flă o im e n să p u te re tu te la ră , c a re -ş i a su m ă ră sp u n d e re a de a-i a sig u ra g ra tific a re a şi d e a v e g h e a a su p ra so rţii e i. A c e a stă p u te re e s te a b so lu tă , m e tic u lo a s ă , b in e re g la tă , p re v ă z ă to a re şi b lâ n d ă . A r p u te a fi c o n s id e ra tă ca o a u to rita te p ă rin te a sc ă d a c ă , a se m e n i a c e le i au to rită ţi, a r a v e a c a o b ie c tiv să -i p re g ă te a sc ă pe o a m e n i p e n tru m a tu rita te ; d a r ea, d im p o triv ă , c a u tă să -i ţin ă în tr-o c o p ilă rie p e rp e tu ă ; e s te fo a rte m u lţu m ită că o a m e n ii se sim t b in e , c u c o n d iţia c a ei să nu se g â n d e a sc ă la a ltc e v a d e c â t la a se sim ţi b in e .14

într-o ţară m are ca A m erica, datoriile cetăţeneşti sunt m inim e şi dim ensiunea individului com parată cu im ensitatea ţării l-a făcut pe acesta din urm ă să nu se prea considere ca fiindu-şi propriul stăpân, ci slab şi neputincios înaintea evenim entelor pe care nu le poate controla. Cu excepţia nivelului celui mai abstract şi teoretic, ce vrem să spunem oare când afirm ăm că oam enii îşi sunt propriii stăpâni? Tocqueville l-a anticipat pe N ietzsche atunci când şi-a dat seam a ce se pierde când societăţile treceau de la aristocraţie la dem ocraţie. A ceasta din urm ă producea mai puţine lucruri frum oase’şî nîufilecare erau tipice pentru societăţile aristocratice, de la poezii şi teorii m etafizice până la ouăle Faberge; pe de altă parte ea producea în im ense cantităţi lucruri care sunt utile dar urâte: m aşini-unclte, autostrăzi, autom obile T oyota Cam ry şi case prefabricate. (A m erica m odernă a reuşit să facă în aşa fel încât tinerii ei cei mai deştepţi şi mai privilegiaţi să producă lucruri care nu sunt nici frum oase, nici utile, adică tone de litigii realizate de avocaţi an de an.) D ar pierderea rafinam entului şi a m eşteşugului nu înseam nă nim ic în com paraţie c ^ p ie rd erea^ n u m ito r capacităţi um ane în sfgţa m orală şi teoretică, capacităţi care erau întreţinute de ethosul liber, antm tilitar al societăţilor aristocratice. într-un faim o s pasaj care se referă la m atem aticianul şi scriito ru l relig io s P ascal, T ocqueville spune: D a c ă P a sc a l nu s-a r fi g â n d it la a ltc e v a d e c â t la u n m a re c â ş tig , sa u c h ia r d a că n u l-a r fi in te re s a t d e c â t fa im a , n u p o t să c re d c ă a r fi fo st v re o d a tă c a p a b il

266

să -şi a d u n e to a te p u te rile m in ţii aşa cu m a fă c u t-o , p e n tru m a i b u n a d e z v ă lu ire a c e lo r m ai a s c u n s e lu c ru ri a le C re a ţie i. C â n d îl v ă d r u p â n d u -ş i su fle tu l de to a te g rijile v ie ţii p e n tru a-1 d e d ic a în în tre g im e a c e s to r c e rc e tă ri şi tăin d p re m a tu r le g ă tu rile d in tre tru p şi v ia ţă , m u rin d d e b ă trâ n e ţe în a in te d e a îm p lin i p a tr u z e c i d e a n i, ră m â n u im it şi î n ţe l e g c ă n u m a i o c a u z ă e x tra o rd in a ră p o a te p ro d u c e e fo rtu ri e x tra o rd in a re ca a c e s te a .

Pascal, care a descoperit în copilărie de unul singur teorem ele lui Euclid, s-a izolat într-o m ănăstire la vârsta de treizeci şi unu de ani. El avea un rând de cuie prinse de scaun pentru ca atunci când şedea sau când oam enii veneau să-i ceară sfatul şi sim ţea că-i face plăcere conversaţia, să se lase pe scaun pentru a-şi m ortifica trupul.16 Pascal, la fel ca şi N ietzsche, a fost bolnăvicios de-a lungul întregii sale vieţi de adult şi totuşi a putut să scrie în anii dinainte de m oartea sa cele mai profunde m editaţii din cadrul tradiţiei spirituale occidentale. Faptul că o carieră atât de prom iţătoare în utilul dom eniu al m atem aticii a putut fi sacrificată contem plaţiei religioase l-a înfuriat în m od deosebit pe un b iograf am erican, care spunea că, dacă Pascal „nu ar fi luat-o razna... el ar fi putut să se realizeze pe deplin, în loc să lase să se sufoce tot ce avea mai bun sub o m asă de m isticism fără sens şi de platitudini asupra nefericirii şi dem nităţii om u lu i."17 „O dinioară, toată lum ea era nebună" spune cel mai subtil dintre ultimii oam eni. Dacă N ietzsche se tem ea cel mai m ult că „felul de viaţă am erican" avea să învingă, T ocqueville se resem nase cu ideea inevitabilităţii sale şi era m ulţum it că acesta avea să se răspândească în lum e. Spre deosebire de N ietzsche, el era sensibil la m icile îm bunătăţiri ale vieţii m arii m ase a oam enilor într-o dem ocraţie. Şi în orice caz, el sim ţea că m ersul spre dem ocraţie era atât de inexorabil încât rezistenţa în faţa lui era fără speranţă şi totodată contraproductivă: în cel m ai bun caz puteai spera să-i înveţi pe partizanii fervenţi ai dem ocraţiei că existau alternative serioase la ea, şi ele se puteau păstra prin m oderarea dem ocraţiei înseşi. A lexandre K ojeve îm părtăşea credinţa lui T ocqueville că dem ocraţia m odernă era inevitabilă, chiar dacă şi el vedea cu ce preţ. Pentru că, dacă omul este definit de dorinţa sa de a lupta pentru recunoaştere şi prin m unca sa care supune natura şi dacă la sfârşitul istoriei el dobândeşte atât recunoaşterea um anităţii sale cât şi abundenţa m aterială, atunci „O m ul propriu-zis" va înceta să existe pentru că va fi încetat să m uncească şi să lupte. D e a c e e a , d is p a riţia O m u lu i la s fâ rşitu l isto rie i n u e s te o c a ta s tro fă c o sm ic ă ; lu m e a n a tu ra lă c o n tin u ă să fie c e e a c e a fo s t în to td e a u n a . Ş i d e a c e e a nu e ste n ici o c a ta s tro fă b io lo g ic ă : O m u l c o n tin u ă să e x is te c a un a n im a l în arm onie c u N a tu ra s a u c u o F iin ţă d a tă . C e e a c e d is p a re e ste O m u l p r o p r i u - z i s - a d ic ă A c ţiu n e a c a re n e a g ă c e e a c e e ste d a t şi E ro a re a , s a u în g e n e ra l v o rb in d , S u b ie c tu l o p u s O b ie c tu lu i...

267

Sfârşitul istoriei ar însem na sfârşitul războaielor şi al revoluţiilor sângeroase. jr e n tru i nu v or m ai trebui să-şi W şteV iaţaiifftiptă^C u alte cuvinte, ei vor redeveni anim ale, aşa cum erau înainte ca lupta sângeroasă să aibă loc în istb n e. Un câine este m ulţum it să doarm ă la soare toată ziua dacă este hrănit, pentru că el nu este nem ulţum it de condiţia sa. El nu-şi face problem e că alţi câini o duc m ai bine decât el, sau că activitatea sa de câine a stagnat sau că undeva în lum e câinii sunt oprim aţi. Dacă om ul ajunge să trăiască într-o societate în care el a reuşit să desfiinţeze injustiţia, viaţa sa va sem ăna cu aceea a câinelui.20 D eci, v iaţa o m enească im plică un curios paradox: sg pare c l are nevoie de nedreptate. ppntruxaTnS^^ este ceea ce trezeşte ceea ce csţe mai n obil în om . ' Spre deosebire de N ietzsche, K ojeve nu s-a dezlănţuit îm potriva revenirii la anim alitate la sfârşitul istoriei; mai curând, el a fost m ulţum it că a putut să-şi petreacă restul vieţii lucrând în cadrul acelui sistem birocratic destinat să supra­ vegheze construirea ultim ului căm in al ultim ului om, C om isia Europeană. într-o serie de note de subsol ironice la prelegerile sale despre H egel, el arăta că sfârşitul istorici însem na de asem enea sfârşitul artei şi al filozofici şi im plicit, sfârşitu] activităţii vieţiişale. N u avea să m ai fie posibil să creezi m area artă care era destinată să cuprindă cele mai înalte aspiraţii ale unei epoci, ca Iliada lui H om er, m adonele lui D a V inci şi M ichelangelo sau giganticul B uddha din K am akura, pentru că nu vor mai fi noi epoci şi nici un fel de particularităţi distincte pe care artiştii să le înfăţişeze. Ei ar putea scrie nenum ărate poezii despre frum useţea prim ăverii şi despre sânul feciorelnic al unei tinere fete, d ar nu ar mai putea spune nim ic esenţial nou în privinţa condiţiei um ane. Filozofia de asem enea va deveni im posibilă, o dată ce sistem ul hegelian a dobândit statutul de adevăr. „Filozofia" viitorului, dacă ar dori să spună ceva diferit de H egel, nu ar m ai putea spune nim ic nou ci doar ar repeta vechi form e de ignoranţă. 1 D ar mai m ult, „Ceea ce putea să dispară... nu este num ai filozofia sau căutarea înţelepciunii discursive ci însăşi înţelepciunea. Pentru aceste anim ale postistorice nu va mai exista nici o înţelegere [discursivă] a lum ii şi a individului.2 Revoluţionarii care s-au luptat cu Securitatea lui Ceauşescu în R om ânia, curajoşii studenţi chinezi care au stat în faţa tancurilor în Piaţa Tienanm en, lituanienii care s-au luptat cu M oscova pentru independenţa lor naţională, ruşii care şi-au apărat parlam entul şi preşedintele au fost cei mai liberi şi de aceea cei mai um ani dintre oam eni. Ei erau foşti sclavi care se dovediseră în stare să-şi rişte viaţa într-o luptă sângeroasă pentru a se elibera. D ar când ei în cele din urm ă reuşesc, după cum este şi norm al să se întâm ple, ei vo r crea o societate dem ocrată stabilă în care lupta şi m unca în vechea accepţie nu mai sunt necesare şi în care posibilitatea de a m ai fi la fel de liberi şi de um ani ca în luptele lor revoluţionare a fost desfiinţată. A stăzi, îşi im aginează că vor fi fericiţi când vor ajunge în ţara 268

făgăduită, pentru că m ulte din nevoile şi dorinţele care există în R om ânia şi China de astăzi vor fi îndeplinite. într-o bună zi şi ei vor avea m aşini de spălat vasele şi aparate video şi autom obile personale. D ar vor fi ei şi m ulţum iţi de ei înşişi? Sau se v a dovedi că satisfacţia om ului, spre deosebire de fericirea sa, se năştea nu din scop în sine, ci din lupta şi efortul care duceau la îndeplinirea acestuia? C ând Zarathustra vorbea m ulţim ii despre ultim ul om , s-a auzit un vuiet: „Dă-ni-1 pe acesta, cel din urm ă om , o, Z arathustra!“ , „Fă-ne să fim noi acei din urm ă oam eni!“ strigau ei. Viaţa^ultimului o m e ste o viaţă (je siguranţă fizică şi abundenţă, m aterială, exact ce le place politicienilor occidentali să prom ită electoratului lor. N um ai atâta să fi însem nat istoria om enească din aceste ultim e m ilenii? T rebuie să ne fie team ă că vom fi şi fericiţi şi satisfăcuţi de condiţia noa.strg. nem aifiind fiinţe om eneşti ci anim ale din specia hom o sapiens! Sau există prim ejdia de a fi fericiţi la un anum it nivel, dar totuşi nem ulţum iţi de noi înşine în alte privinţe şi deci capabili să târâm lum ea înapoi în istorie cu toate războaiele, nedreptăţile şi revoluţiile ei?

269

29

Liberi şi inegali Este foarte greu pentru aceia dintre noi care cred în dem ocraţia liberală să m eargă prea departe pe drum ul pe care-1 urm a. N ietzsche. El sc o p u n e a deschis 'd em o c ra ţie işijg jiu n iLpe care aceasta se baza,.ETspera în naşterea unei noi m orale care să-i favorizeze pe cei puternîcî faţă de cei slabi, care să sporească inegalitatea socială şi chiar să prom oveze un anum it tip de cruzim e. Pentru a-i f i fid eliJu i N ietzsc h ^ ar trebui să ne în tă rim jru p u l şi spiritul. N ietzsche - ale cărui degete se învineţeau iarna pentru că refuza să-şi încălzească încăperea şi care, chiar în anii dinainte de a înnebuni, nu avea decât o singură zi din zece fără dureri de cap îngrozitoare - ne arată calea unei v ie ţîc are nu este îndulcită nici de confort n ici den linişte.__ _ Pe de altă parte, suntem gata să-i acceptăm m ulte din profundele observaţii psihologice, chiar dacă îi respingem m orala. Felul în care dorinţa de ju stiţie şi pedeapsă este prea adesea ancorată în resentim entul celor slabi faţă de cei puternici, potenţialele efecte de slăbire a spiritului pe care le pot avea com pasiunea şi egalitatea, faptul că anum iţi indivizi în mod deliberat nu caută confortul şi siguranţa şi nu sunt satisfăcuţi de felul în care este înţeleasă fericirea în cadrul tradiţiei utilitare anglo-saxone, felul în care lupta şi riscul sunt părţi constitutive ale sufletului om enesc, relaţia dintre dorinţa de a fi superior altora şi posibilitatea desăvârşirii individuale şi a învingerii slăbiciunilor - toate aceste observaţii pot fi considerate drept reflecţii exacte asupra condiţiei om eneşti, pe care le putem accepta fără să ne despărţim de tradiţiile creştine şi liberale în care trăim. într-adevăr, observaţiile psihologice ale lui N ietzsche nu ne sunt străine pentru că el vorbeşte de dorinţa de recunoaştere. Principala preocupare a lui N ietzsche pare să fie de fapt viitorul thym os-ului - capacitatea om ului de a pune preţ pe lucruri şi pe sine însuşi - pe care N ietzsche o vede am eninţată de sim ţul istoric al om ului şi de răspândirea dem ocraţiei. A şa cum filozofia lui N ietzsche poate fi văzută în general ca o radicalizare a istoricism ului hegelian, la fel psihologia sa poate fi văzută ca o radicalizare a accentului pus de H egel pe recunoaştere. C hiar dacă nu suntem obligaţi să îm părtăşim ura lui N ietzsche pentru d em o­ craţia liberală, putem să ne folosim de ideile sale referitoare la relaţia incom odă dintre dem ocraţie şi dorinţa de recunoaştere. A dică, în m ăsura în care dem ocraţia liberală reuşeşte să elim ine m egalothym ia din viaţă şi s-o înlocuiască cu consum ul raţional, noi vom deveni ultimii oam eni. Dar oam enii se vor ridica îm potriva acestei idei. A dică, ei vor fi revoltaţi de ideea de a fi m em brii nediferenţiaţi ai statului universal şi om ogen, fiecare la fel cu celălalt oriunde în lum e. Ei doresc să fie mai degrabă cetăţeni decât burghezi, găsind că viaţa de sclavie fără stăpân, viaţa 271

consum ului raţional - este, în cele din urm ă, plicticoasă. Ei vor dori să aibă idealuri pentru care să trăiască şi să m oară, chiar dacă cele m ai m ari idealuri au fost în m are m ăsură deja realizate aici pe păm ânt, ei vor dori să-şi rişte viaţa chiar dacă sistem ul internaţional de state a reuşit să desfiinţeze posibilitatea războiului. A ceasta este „contradicţia" pe care dem ocraţia liberală nu a rezolvat-o încă. D e m o c ra ţia lib e ra lă ar p u te a fi, în tim p , răstu rn a tă fie de ex c esu l de m egalothym ie, fie de ex cesu l de izothym ie - adică, de d o rin ţa fan atică de recunoaştere egală. Intuiţia îm i spune că prim a dintre cele două va reprezenta în final o am eninţare mai m are pentru dem ocraţie. O civilizaţie care se com place într-o izothym ie fără lim ite, care caută cu fanatism să elim ine fiecare m anifestare de recunoaştere inegală, se va lovi repede de lim itele pe care le im pune însăşi natura. N e găsim la sfârşitul unei perioade în care com unism ul a încercat să utilizeze puterea statului pentru a elim ina inegalitatea econom ică şi făcând astfel a subm inat ch iar baza vieţii econom ice m odem e. D acă pasiunile izothym otice de m âine vor încerca să scoată în afara legii diferenţele dintre urât şi frum os, sau să pretindă că o persoană fără picioare nu este num ai spiritual dar şi fizic egala cuiva cu trupul întreg, atunci acest argum ent va ajunge în tim p să se discrediteze, la fel cum s-a întâm plat şi cu com unism ul. D ar acest lucru nu are de ce să ne bucure în mod deosebit, pentru că discreditarea lipsei de temei a prem iselor izothym otice ale m arxism -leninism ului a luat cam un secol şi jum ătate. Dar, în cazul acesta, natura este un aliat şi oricât ai încerca să o goneşti, tam an usque recurrit - ea se va întoarce acolo de unde ai încercat s-o alungi. Pe de altă parte, natura va contribui la păstrarea unui grad substanţial de m egalothym ie chiar şi în lum ea noastră egalitară, dem ocrată. Pentru că N ietzsche gândea foarte corect când considera că un anum it grad de m egalothym ie este o condiţie absolut necesară a vieţii înseşi. O civilizaţie lipsită de oam eni care să vrea să fie recunoscuţi ca fiind superiori altora, care nu ar afirm a într-un fel sau altul că această dorinţă e şi bună şi sănătoasă, ar avea prea puţină artă sau literatură, muzică sau viaţă intelectuală. A ceasta ar fi guvernată de persoane incom petente pentru că prea puţini oam eni de calitate ar m ai alege o funcţie publică. Nu ar dispune de prea m ult dinam ism econom ic; m eseriile şi industriile ar fi m ediocre şi neevoluate, iar tehnologia de m âna a doua. Şi ceea ce ar fi m ai grav, nu ar fi capabilă să se apere de civilizaţiile pătrunse de m egalothym ie, ai căror cetăţeni ar fi gata să renunţe la confort şi siguranţă şi care nu se tem să-şi rişte viaţa pentru a putea dom ina. M egalothym ia este, aşa cum a fost întotdeauna, un fenom en am biguu din punct de vedere m oral; atât lucrurile bune ale vieţii, cât şi cele rele provin din aceasta în m od sim ultan şi necesar. D ar dacă dem ocraţia liberală va fi răsturnată de către m egalothym ie, acest lucru se va întâm pla pentru că dem ocraţia liberală are nevoie de m egalothym ie şi nu va supravieţui niciodată numai pe baza recunoaşterii egale şi universale. 272

D e aceea, nu este deloc surprinzător că o dem ocraţie liberală contem porană ca SU A lasă o considerabilă libertate de acţiune celor care doresc să fie recunoscuţi drept superiorii altora. Efortul dem ocraţiei de a exila m egalothym ia sau de a o converti în izothym ie a fost, în cel mai bun caz, incom plet. Intr-adevăr, sănătatea şi stabilitatea dem ocraţiei în tim p se datorează, se pare, calităţii şi cantităţii form elor de defulare a m egalothym iei care sunt la dispoziţia cetăţenilor săi. A ceste supape canalizează energia latentă în thym os şi o utilizează în scopuri productive, având de asem enea funcţia unor legături la păm ânt care lasă să se scurgă excesul de energie care altfel ar putea să dezbine com unitatea. Prim a şi cea m ai im portantă dintre aceste căi de defulare într-o societate liberală este libera iniţiativă şi alte form e de activitate econom ică. Scopul principal al m uncii este în prim ul rând de a satisface „sistem ul de necesităţi" - dorinţa deci, mai curând d ecât thym os-ul. D ar după cum am văzut mai înainte, ea devine repede şi o arenă de desfăşurare a luptei thym otice: com portam entul întreprinzătorilor şi al industriaşilor nu poate fi înţeles num ai ca o problem ă de satisfacere a unei nevoi egoiste. C apitalism ul nu numai că perm ite, dar şi necesită o form ă ordonată şi sublim ă de m egalothym ie în lupta dintre com panii de a fi mai bune decât rivalele lor. La nivelul la care acţionează întreprinzători ca H enry Ford, A ndrew Carnegie sau T ed T urner consum ul nu este un m otiv sem nificativ; în fond cât de multe m aşini şi cât de m ulte neveste poţi să ai? A sem enea oam eni sunt desigur „lacom i" de sum e din ce în ce mai m ari de bani, dar banii sunt doar un sim bol al capacităţii lor ca întreprinzători, decât un m ijloc de a obţine bunuri pentru consum ul propriu. Ei nu-şi riscă viaţa dar îşi pun în jo c averea, statutul şi reputaţia de dragul unui anum it fel de glorie; ei m uncesc din greu şi dau la o parte m icile plăceri de dragul celor mai mari şi mai greu de atins; cel mai adesea roadele m uncii lor sunt produse de m aşini care dem onstrează o uluitoare dom inare asupra celui m ai de neînvins stăpân, natura; şi dacă ei nu dau dovadă de un spirit civic clasic, ei participă neapărat la lum ea socială constituită de societatea civică. întreprinzătorul capitalist descris de Joseph S chum peter nu este, aşadar, ultim ul om al lui N ietzsche. Ţ ine de însăşi structura ţărilor capitaliste dem ocrate, precum SUA , ca naturile cele mai talentate şi mai am biţioase să vrea să intre m ai curând în afaceri decât în politică, în arm ată, în învăţăm ântul universitar sau în rândurile clerului. Şi după cât se pare, nu este deloc rău pentru stabilitatea pe term en lung a politicii dem ocratice ca activitatea econom ică să constituie o preocupare pentru o viaţă întreagă a unor persoane atât de am biţioase. Şi nu num ai pentru că asem enea oam eni creează prosperitatea care se propagă în întreaga econom ie, ci pentru că astfel de oam eni sunt ţinuţi în afara politicii şi a activităţii m ilitare. în activităţi ca acestea din urm ă spiritul lor neliniştit i-ar putea face să propună inovaţii acasă şi aventuri în străinătate care ar avea consecinţe dezastruoase pentru regim ul respectiv. D esigur, aceasta a fost şi intenţia prim ilor fondatori ai liberalism ului, care sperau să echilibreze astfel interesele cu pasiunile. R epublicile antice precum Sparta, A tena 273

şi Rom a erau adm irate pentru patriotism ul şi spiritul civic pe care le generau: ele produceau m ai degrabă cetăţeni decât burghezi. D ar pe vrem ea aceea, cu mult înainte de Revoluţia industrială, cetăţenii lor nu prea aveau de ales: viaţa unui negustor era total lipsită de glorie, dinam ism , inovaţie sau talent; urm ai aceleaşi căi, pe care le urm aseră tatăl şi bunicul tău, fie că erai negustor, fie că erai m eşteşugar. Nu este deci de m irare că am biţiosul A lcibiade a intrat în politică şi, respingând sfatul prudentului N icias, a invadat Sicilia cauzând m ari pierderi statului atenian. Fondatorii liberalism ului m odern au înţeles, de fapt, că dorinţa de re ­ cunoaştere a lui A lcibiade ar fi fost mai bine orientată către fabricarea prim ei m aşini cu aburi sau a prim ului m icroprocesor. Posibilităţile thym otice ale vieţii econom ice nu trebuie înţelese într-un fel îngust. Proiectul cuceririi naturii prin interm ediul ştiinţei m oderne, care a fost intim legat de viaţa econom ică a capitalism ului, este prin însăşi natura sa o activitate profund thym otică. El im plică dorinţa de dom inare a „m ateriilor aproape fără valoare ale naturii*' şi strădania de a fi recunoscut ca superior altor oam eni de ştiinţă cu care te afli în com petiţie. Ştiinţa este departe de a fi o activitate lipsită de riscuri, pentru că natura este pe deplin capabilă să-şi ia revanşa sub form a arm elor nucleare sau a viruşilor HIV. Politica dem ocratică oferă de asem enea o cale de defulare pentru naturile am biţioase. Politica electorală este o activitate thym otică, de vrem e ce intri în com petiţie cu alţii pentru recunoaşterea publică plecând de la concepţii opuse asupra binelui şi răului, asupra dreptăţii şi a nedreptăţii. D ar cei care - ca H am ilton şi M adison - au form ulat constituţiile m odem e au înţeles pericolul potenţial al m egalothym iei în politică şi felul în care am biţia tiranică a distrus dem ocraţiile antice. In consecinţă, ei i-au înconjurat pe conducătorii dem ocraţiilor m oderne cu o m ulţim e de instituţii de control al puterii lor. Prim a şi cea mai im portantă este desigur suveranitatea populară: un şe f al executivului se consideră pe el însuşi prim -m inistru, adică, prim ul dintre servitorii poporului şi nu stăpânul lu i.1 Ei trebuie să facă apel la pasiunile oam enilor fie că acestea sunt degradante sau nobile, fie că arată ignoranţă sau bună inform are şi trebuie să facă o m ulţim e de lucruri um ilitoare pentru a fi şi a răm âne aleşi. Rezultatul este că ei arareori conduc: ei reacţionează, adm inistrează şi dirijează, dar sunt lim itaţi din punct de vedere instituţional în aria lor de acţiune, aşa că este foarte greu să-şi lase am prenta personală asupra poporului pe care îl guvernează. M ai m ult chiar, în dem ocraţiile cele mai avansate marile problem e referitoare la guvernarea com unităţii s-au rezolvat deja, fapt reflectat de reducerea constantă a diferenţelor şi aşa destul de mici dintre partidele politice în SU A şi în alte ţări. N u este sigur dacă acele naturi am biţioase care în alte tim puri voiau să fie stăpâni sau oam eni de stat ar fi atraşi de politica dem ocrată. în prim ul rând, dom eniul politicii externe oferă oam enilor politici dem ocraţi un grad de recunoaştere care nu poate fi găsit în principiu în nici un alt dom eniu al vieţii sociale. Pentru că politica externă a fost prin tradiţie dom eniul deciziilor 274

im portante şi al luptei m arilor idei, chiar dacă sfera acestor lupte este restrânsă acum de victoria dem ocraţiei. W inston C hurchill, guvernându-şi ţara până la sfârşitul celui de-al doilea război m ondial, s-a dovedit a fi un conducător la fel de iscusit ca oricare alt om politic din vrem urile predem ocrate şi, drept urm are, a prim it recunoaşterea lum ii întregi. Războiul G olfului din 1991 ne dem onstrează că un om politic ca G eorge Bush, inconsecvent şi confuz în problem ele de politică internă, poate totuşi să creeze noi realităţi pe scena m ondială prin exercitarea puterilor ce i le conferă constituţia ca şef de stat şi com andant suprem . D eşi num ărul eşecurilor prezidenţiale din ultim ele decenii a cam deteriorat im aginea acestei funcţii, un succes prezidenţial, cum este victoria într-un război, duce la o recunoaştere publică ce-i este inaccesibilă celui mai m are industriaş sau om de afaceri. A şa că, politica dem ocratică va continua să-i atragă pe aceia care nutresc am biţia de a fi recunoscuţi ca oam eni de excepţie. Faptul că o m are lum e istorică coexistă cu cea postistorică va face ca cea dintâi să-i atragă pe anum iţi indivizi exact pentru că aceasta continuă să fie un tărâm al luptei, războiului, injustiţiei şi sărăciei. O rde W ingate era nem ulţum it şi nu-şi găsea locul în M area Britanie din perioada interbelică, dar şi-a revenit ajutându-i pe evreii din Palestina să-şi organizeze o arm ată şi acordându-le asistenţă etiopienilor în lupta de cucerire a independenţei faţă de Italia; avea să m oară într-un fel care i se potrivea, prăbuşindu-se cu avionul în 1943 în ju n g la B irm aniei în tim pul luptei îm potriva japonezilor. Un om ca Regis D ebray şi-a găsit căi de defulare a zbucium ului său Ihym otic în afara Franţei prospere şi burgheze, luptând în ju n g la boliviană alături de Che G uevara. Este probabil util pentru dem ocraţiile liberale că există o Lume a treia care să absoarbă energiile şi am biţiile unor asem enea oam eni; este cu totul altă problem ă dacă acest lucru este bun şi pentru Lum ea a treia. în afara dom eniului econom ic şi al vieţii politice, m egalothym ia îşi găseşte căi de eliberare din ce în ce mai m ult în activităţi pur form ale cum sunt sporturile, alpinism ul, cursele de autom obile şi alte activităţi de acelaşi fel. O com petiţie atletică nu are nici un alt „sens“ decât acela de a-i face pe unii învingători şi pe alţii învinşi - cu alte cuvinte, ea satisface dorinţa de a fi recunoscut superior. Nivelul sau tipul com petiţiei este com plet arbitrar, la fel ca şi regulile tuturor activităţilor s|x>rtive. Să ne gândim la alpinism ai cărui pasionaţi provin aproape invariabil din ţări postistorice. Pentru a fi în form ă, ei trebuie să se antreneze perm anent; partea superioară a corpului alpiniştilor solitari este atât de dezvoltată încât, dacă nu au grijă, m uşchii pot sm ulge tendoanele de pe os. în tim pul ascensiunilor, alpiniştii care urcă în H im alaya trebuie să supravieţuiască acceselor de dizenterie şi furtunilor de zăpadă în corturi mici pe colinele de la poalele m unţilor din N epal. Rata m ortalităţii pentru cei care fac ascensiuni mai sus de 4000 de metri este sem ­ nificativă; în fiecare an, cam o duzină de oam eni îşi pierd viaţa pe vârfuri ca M ontblanc sau M atterhorn. Pe scurt, şi-au reconstituit toate condiţiile luptei is­ torice: pericolul, boala, efortul deosebit şi în final, riscul m orţii violente. D ar scopul 275

a încetat a m ai fi unul istoric, fiind acum unul pur form al: de exem plu, să fii primul am erican sau germ an care urcă pe K -2 sau N anga Parbat şi, când acest lucru s-a realizat, să fii prim ul care urcă fără oxigen etc. Pentru cea m ai m are parte a Europei postistorice, Cupa M ondială a înlocuit com petiţia m ilitară ca principală m odalitate de m anifestare a efortului naţionalist de a fi pe prim ul loc. Cum spunea K ojeve odată, scopul lui era de a reînfiinţa Im periul R om an, dar de data aceasta sub form a unei echipe internaţionale de fotbal. Probabil că nu este o întâm plare că în zona cea mai postistorică a SU A , California, există cea m ai obsesivă căutare a unor activităţi recreative de m are risc care nu au alt scop decât acela de a-1 scoate pe practicant din tihna existenţei burgheze: căţăratul pe stânci, deltaplanul, paraşutism ul, cursele m araton, cursele de rezistenţă şi aşa m ai departe. Pentru că acolo unde form ele tradiţionale de luptă cum ar fi războiul nu m ai sunt posibile şi unde prosperitatea m aterială tot m ai răspândită face ca lupta econom ică să nu m ai fie necesară, indivizii thym otici încep să caute alt fel de activităţi lipsite d e conţinut prin care să dobândească recunoaşterea. Intr-o altă notă de subsol ironică la prelegerile despre H egel, K ojeve observă că în urm a unui voiaj şi a unei poveşti de dragoste trăită de el în Japonia în 1958, a fost obligat să-şi revizuiască opinia anterioară că om ul va înceta să mai fie um an şi se va întoarce la starea de anim alitate. El susţinea că după venirea la putere a shogunului H ideyoshi în secolul al X V -lea, Japonia a cunoscut o stare de pace internă şi externă care aducea foarte m ult cu sfârşitul istoriei postulat de H egel. C lasele sociale nu se aflau în conflict şi nici nu trebuiau să m uncească din greu. D ar în loc de a se deda instinctiv dragostei sau jocului precum anim alele tinere cu alte cuvinte, în loc să se transform e într-o societate a ultim ilor oam eni -ja p o n e z ii au dem onstrat că este posibil să fii um an prin inventarea unei serii de arte form ale lipsite de orice conţinut, cum ar fi teatrul N o, cerem onia ceaiului, arta aranjam en­ tului floral etc.2 O cerem onie a ceaiului nu serveşte nici unui scop econom ic sau politic; chiar sem nificaţia sa sim bolică s-a pierdut în timp. Şi totuşi este un dom eniu de m anifestare a m egalothyrniei sub form a snobism ului pur: există şcoli rivale de cerem onie a ceaiului şi a aranjam entului floral, cu propriii lor m aeştri şi novici, cu propriile tradiţii şi canoane (care stabilesc ce este m ai bun şi ce este mai rău). Exact form alism ul acestor activităţi - c re a re a unor reguli şi valori fără nici un scop utilitar, ca în cazul sporturilor - este ceea ce i-a sugerat lui K ojeve posibilitatea unei activităţi specific um ane chiar şi după sfârşitul istoriei. K ojeve sugera în glum ă că în loc să se occidentalizeze Japonia, se va japoniza O ccidentul, inclusiv R usia (proces care se află acum în plină desfăşurare, deşi nu în sensul în care o spusese K ojeve). Cu alte cuvinte, într-o lum e în care problem ele cele m ai im portante s-au rezolvat, un snobism pur form al ar putea să devină principala form ă de exprim are a megalothyrniei, a dorinţei om ului de a fi recunoscut ca fiind mai bun decât sem enii săi.J în S tatele Unite, tradiţiile noastre utilitare sunt un obstacol chiar şi în calea artelor frum oase de a deveni pur form ale. A rtiştilor le 276

place să creadă că sunt angajaţi şi din punct de vedere social nu numai estetic. Dar sfârşitul istoriei va însem na, printre altele, şi sfârşitul întregii arte care poate fi considerată utilă din punct de vedere social şi, drept urm are, activitatea artistică va coborî în form alism ul artelor japoneze tradiţionale. A cestea sunt deci căile de defulare a m egalothym iei în dem ocraţiile liberale contem porane. Lupta de a fi recunoscut drept superior nu a dispărut din viaţa om enească, dar m anifestările şi sfera lor s-au schim bat. In loc să caute recunoaşterea pentru că au cunoscut alte ţări şi popoare, indivizii m egalothym otici încearcă să cucerească A nnapurna, să învingă S ID A sau să stăpânească tehnica litografiei cu raze X. De fapt, singurele form e de m egalothym ie care nu sunt perm ise în societăţile contem porane sunt acelea care duc la tirania politică. D iferenţa dintre aceste societăţi şi cele aristocratice dinaintea lor este că m egalothym ia nu a fost alungată, ci lăsată să se m anifeste subteran. Societăţile dem ocrate pornesc de la afirm aţia că toţi oam enii sunt creaţi egali şi ethosul lor predom inant este unul al egalităţii. D eşi nim eni nu este îm piedicat din punct de vedere juridic să vrea să fie recunoscut drept superior, nim eni nu este totuşi încurajat s-o facă. A stfel, acele m anifestări ale m egalothym iei care au supravieţuit în dem onstraţiile m oderne se află într-o anum ită tensiune cu idealurile pe care societatea le afirm ă în public.

277

30 Drepturi perfecte şi îndatoriri imperfecte Chiar dacă a candida la funcţia de preşedinte sau escaladarea Everestului pot atrage anumite firi ambiţioase, există şi un alt domeniu vast al vieţii contemporane care oferă o satisfacţie ceva mai obişnuită dorinţei de recunoaştere. A cest domeniu este cel al comunităţii, al vieţii comunitare sub nivelul naţiunii. A tât Tocqueville cât şi Hegel au subliniat importanţa vieţii de asociaţie ca focar al spiritului civic în statul m odem . In marile state-naţiuni m odeme pentru marea masă a populaţiei, faptul de a fi cetăţean se limitează la votarea reprezentanţilor o dată la câţiva ani. Guvernul este distant şi impersonal într-un sistem în care cei care participă direct la procesul politic sunt numai cei ce candidează la funcţii şi poate, organizatorii campaniei electorale şi ziariştii care-şi fac din politică o profesie. Acest lucru con­ trastează puternic cu situaţia micilor republici ale antichităţii care pretindeau par­ ticiparea directă a tuturor cetăţenilor la viaţa comunităţii, de la luarea deciziilor politice până la serviciul militar. în vremurile moderne, dreptul cetăţeanului se exercită cel mai bine prin aşa-zisele „instituţii de mediere4' - partide politice, corporaţii particulare, sindicate, asociaţii civice, organizaţii profesionale, biserici, asociaţii ale profesorilor şi părinţilor, comitete şcolare, societăţi literare şi altele de acelaşi fel. Prin intermediul asociaţiilor civice oamenii sunt făcuţi să-şi depăşească limitele persoanei şi egoistele probleme personale. De obicei credem că Tocqueville afirma că viaţa comunitară în societatea civilă era utilă pentru că servea drept şcoală pentru politica democratică la un nivel mai înalt. Dar el o considera de asem enea bună prin ea însăşi, pentru că îl făcea pe omul dem ocrat să fie mai mult decât un burghez. O asociaţie privată, indiferent cât de mică, constituie o comunitate şi astfel ea serveşte drept ideal unui proiect mai cuprinzător pentru atingerea căruia un individ trebuia să facă eforturi şi să-şi sacrifice dorinţele egoiste. Deşi viaţa comunitară din Am erica nu cheam ă la marile acte de virtute şi sacrificiu preamărite de Plutarch, ea duce la „mici acte zilnice de altruism44 care sunt la îndemâna unui număr mai mare de oam eni.1 Viaţa privată în cadrul unei comunităţi este mult mai satis­ făcătoare decât simpla cetăţenie într-o mare democraţie modernă. Recunoaşterea de către stat este în m od necesar impersonală; dimpotrivă, viaţa com unitară implică un tip mult mai individual de recunoaştere din partea unor oameni care au aceleaşi valori, religie, etnie etc. M embrul unei comunităţi este recunoscut nu numai datorită calităţii sale universale de a „fi o persoană44dar şi pentru o mulţime de calităţi distinctive care-1 definesc. Poţi să te mândreşti în fiecare zi pentru că eşti membrul unui sindicat, că frecventezi biserica unei comunităţi, că faci parte dintr-o ligă a temperanţei, dintr-o organizaţie feministă sau dintr-o asociaţie care luptă împotriva cancerului, fiecare dintre ele „recunoscându-şi“ membrii într-o manieră foarte personală.2 279

Dar dacă o viaţă comunitară puternică este, după cum ne sugerează Tocqueville, cea mai bună garanţie pe care democraţia o poate da că cetăţenii ei nu vor deveni ultimii oameni, în societăţile contemporane, această viaţă comunitară este ameninţată în mod constant. Şi ceea ce ameninţă existenţa unei comunităţi nu este o forţă exterioară ei, ci chiar principiile libertăţii şi egalităţii pe care se bazează aceasta şi care sunt acum pe cale de a deveni universale în toată lumea. Conform versiunii anglo-saxone a teoriei liberale pe care au fost întemeiate Statele Unite, oam enii au drepturi perfecte dar nu şi îndatoriri perfecte faţă de comunităţile lor. îndatoririle lor sunt imperfecte pentru că ele derivă din drepturile lor; comunitatea există numai pentru a proteja acele drepturi. De aceea, obligaţia morală este pe de-a-ntregul contractuală. Ea nu este garantată de Dumnezeu sau de teama de a-şi pune în primejdie sufletul nemuritor sau ordinea naturală a universului, ci mai degrabă de propriul interes al părţii contractante ca şi ceilalţi să participe la îndeplinirea contractului. Viaţa comunităţii este de asemenea slăbită, pe termen lung, de principiul democratic al egalităţii. Dacă cele mai puternice comunităţi sunt unite prin anumite legi morale care stabilesc ceea ce este bine şi ceea ce este rău pentru membrii lor, aceleaşi legi morale definesc acea com unitate atât din interior cât şi din exterior. Şi dacă acele legi morale trebuie să aibă vreun înţeles, aceia care sunt excluşi din comunitate din cauza refuzului lor de a-i accepta legile trebuie să aibă o valoare sau un statut moral diferit de cel al membrilor comunităţii. Dar societăţile dem ocrate au în m od constant tendinţa de a se deplasa de la simpla tolerare a tuturor celorlalte stiluri de viaţă, la o afirmare a egalităţii lor fundamentale. Ele rezistă preceptelor morale care atacă valoarea sau validitatea anum itor alternative şi de aceea se opun acelui tip de exclusivism generat de obicei de legăturile com unitare foarte puternice. Este limpede că acele comunităţi care sunt unite de interese de o natură superioară au anumite slăbiciuni în comparaţie cu acelea care sunt legate prin obligaţii absolute. Familia constituie nivelul primar al vieţii com unitare şi este din mai multe puncte de vedere şi cel mai important. Tocqueville nu pare să fi considerat familia drept o barieră serioasă în calea tendinţei societăţilor democrate către atomizare socială, poate pentru că el o privea ca pe o prelungire a individului şi deci, o trăsătură firească a tuturor societăţilor. D ar pentru mulţi americani, familia care nu mai este extinsă, ci nucleară, este practic singura formă de viaţă com unitară pe care ei o cunosc. Mult dispreţuita familie americană suburbană a anilor ’50 era de fapt locul unei adevărate vieţi morale. Dacă americanii nu se luptau, nu se sacrificau şi nu îndurau greutăţi pentru ţara lor sau pentru marile cauze internaţionale, ei o făceau de dragul copiilor lor. Dar familiile nu îşi îndeplinesc menirea dacă se bazează pe principii liberale, adică, dacă membrii lor le privesc ca pe o societate pe acţiuni, întemeiată datorită utilităţii sale şi nu bazându-se pe legăturile de dragoste şi datorie. Creşterea copiilor sau o căsnicie de o viaţă cer sacrificii personale care sunt iraţionale dacă sunt privite prin prisma unui calcul costuri-beneficii. Pentru că adevăratele beneficii ale unei puternice vieţi de familie, cel mai adesea, nu revin acelor care au cele mai mari obligaţii, ci se transmit 280

peste generaţii. M ulte dintre problemele familiei americane contemporane —numărul mare de divorţuri, lipsa autorităţii părinteşti, îndepărtarea copiilor şi aşa mai departe se datorează exact faptului că familia este privită de către membrii ei dintr-un punct de vedere strict liberal. Adică, atunci când obligaţiile de familie depăşesc condiţiile înţelegerii iniţiale, una dintre părţile contractuale caută să revoce termenii contractului. La nivelul celei mai mari comunităţi, care este ţara însăşi, principiile liberale pot să dăuneze celor mai înalte forme de patriotism care sunt necesare chiar pentru supra­ vieţuirea comunităţii. Pentru că acesta este defectul bine cunoscut al teoriei liberale anglo-saxone că oam enii nu vor muri niciodată pentru o ţară care se bazează numai pe principiul autoconservării raţionale. Argumentul că oamenii şi-ar risca viaţa pentru a-şi apăra proprietatea şi familia nu rezistă până la urmă, pentru că proprietatea există, conform teoriei liberale, în interesul autoconservării şi nu viceversa. întotdeauna o să existe o posibilitate de a-ţi părăsi ţara împreună cu familia şi cu toţi banii, sau să te sustragi serviciului militar. Faptul că nu toţi cetăţenii ţărilor liberale încearcă să se sustragă serviciului militar reflectă faptul că ei sunt motivaţi de factori ca mândrie şi onoare. Şi mândria, după cum ştim, era exact caracteristica ce trebuie să fie supusă de puternicul Leviathan care era statul liberal. Posibilitatea unei puternice vieţi comunitare este de asemenea atacată de presiunile pieţei capitaliste. Principiile economice liberale nu oferă nici un sprijin pentru com u­ nităţile tradiţionale; dimpotrivă, ele tind să izoleze şi să separe oamenii. Necesităţile mobilităţii form elor de învăţăm ânt şi a forţei de muncă fac ca oamenii să trăiască din ce în ce mai puţin în comunităţile în care au crescut sau unde au trăit familiile lor înainte.' Vieţile şi legăturile lor sociale sunt mai instabile, pentru că dinamismul economiilor capitaliste duce la schimbări constante ale domiciliului şi ale locului de muncă. In aceste condiţii, este mai greu ca oam enii să prindă rădăcini într-o com unitate sau să stabilească legături durabile cu colegii sau vecinii. Ei trebuie să se reorganizeze tot timpul în vederea unor cariere noi în oraşe noi. Sentimentul identităţii dat de o regiune sau de un loc anume se diminueză şi oamenii se găsesc în situaţia de a se retrage din ce în ce mai mult în lumea microscopică a familiilor lor pae care le cară cu ei din loc în loc ca pe o mobilă de voiaj. Spre deosebire de societăţile liberale, comunităţile care împărtăşesc aceeaşi „limbă a binelului şi a răului“ au şanse de a fi unite printr-un liant mai puternic decât acelea care se întemeiază doar pe interese comune. A cele grupuri şi comunităţi din ţările asiatice care ne apar atât de marcate de autodisciplina lor şi succesul economic nu se bazează pe contracte între părţi care-şi urm ăresc numai propriile interese. M ai curând, imjxjrtanţa acordată vieţii comunităţii în culturile asiatice îşi are originea în religie, sau într-o doctrină precum confucianismul care şi-a dobândit statutul de religie fiind transmisă de-a lungul secolelor prin tradiţie. La fel, cele mai puternice forme de viaţă comunitară din Am erica îşi aveau originile mai curând în valorile religioase împărtăşite decât în ceea ce era în mod raţional interesul propriu. Pelerinii şi alte comunităţi puritane care au întemeiat N oua Anglie erau toţi uniţi printr-un interes com un care nu privea 281

bunăstarea lor materială, ci preamărirea lui Dumnezeu. Americanilor le place să-şi regăsească dragostea lor de libertate în aceste secte nonconform iste care au fugit de persecuţie din Europa secolului al XVlI-lea. Dar, deşi aceste comunităţi erau foarte independente ca temperament, ele nu erau în nici un caz liberale în felul în care a fost înţeles liberalismul de către generaţia care a făcut Revoluţia. Ei căutau libertatea de a-şi practica religia lor, nu libertatea religiei în sine. Am putea, cum se şi întâmplă adesea, să-i privim ca pe nişte grupuri de fanatici intoleranţi şi înguşti la minte.4 Atunci când Tocqueville vizita America în anii ’30 ai secolului al XIX-lea, liberalismul lui Locke cucerise viaţa intelectuală a ţării, dar majoritatea asociaţiilor civile pe care le studia era de origine religioasă sau continua să aibă obiective religioase. Liberalii de orientare lockeeană ca Jefferson sau Franklin, care au făcut revoluţia americană, sau un suporter fervent al libertăţii şi egalităţii ca A braham Lincoln, nu au ezitat să afirme că libertatea cerea şi credinţa în Dumnezeu. Cu alte cuvinte, contractul social dintre indivizi cu interese personale raţionale nu are autonomie; el avea nevoie de o credinţă suplimentară în răsplata şi pedeapsa divină. Astăzi am reuşit să ne facem drum către ceea ce este pe drept cuvânt considerată drept o formă mai pură de liberalism; Curtea Supremă a hotărât că simpla afirmaţie a „credinţei în Dumnezeu" îi poate jigni pe atei şi din acest motiv este inadmisibilă în şcolile publice. într-o situaţie în care toate preceptele morale şi fanatismele religioase sunt descurajate în interesul toleranţei, într-un climat intelectual care reduce posibilitatea credinţei într-o singură doctrină din cauza angajamentului predominant de a fi deschis faţă de toate credinţele lumii şi „sistemele de valori", nu trebuie să ne surprindă faptul că viaţa comunitară este în declin în America. Acest declin s-a petrecut nu în pofida principiilor liberale ci datorită lor. Ceea ce ne sugerează că nu va fi posibilă nici o consolidare fundamentală a vieţii comunitare dacă indivizii nu cedează anum ite drepturi comunităţilor lor şi nu acceptă în schimb revenirea anumitor forme de intoleranţă.5 Democraţiile liberale, cu alte cuvinte, nu sunt independente: viaţa comunitară de care ele depind trebuie să provină în definitiv dintr-o altă sursă decât liberalismul însuşi.6 Oamenii care formau societatea americană în timpul întemeierii Statelor Unite nu erau indivizii raţionali, izolaţi, care îşi calculau propriile interese. Mai curând, ei erau în cea mai mare parte a lor membrii unor comunităţii religioase legate între ele printr- un cod moral comun şi credinţa în Dumnezeu. Liberalismul raţional pe care au ajuns în final să-l îmbrăţişeze nu era o proiecţie a acestei culturi preexistente, ci exista într-o anumită uniune cu aceasta. „Interesul personal corect înţeles" a ajuns să fie principiul cu o accepţie largă care stabileşte un nivel scăzut dar solid pentru virtutea generală în Statele Unite, în multe cazuri acesta fiind un fundament mai sigur decât s-ar fi putut obţine apelând la valorile religioase sau premoderne. Dar, în timp, principiile liberale au erodat valorile anterioare liberalismului, necesare susţinerii comunităţilor puternice şi, de aceea, şi capacitatea societăţii liberale de a se susţine pe sine. 282

31 Imense războaie ale spiritului

D eclinul vieţii com unitare ne sugerează că în viitor, tot căutând satisfacerea plăcerilor personale, riscăm să devenim nişţe_ultimi-oameni egocentrici, lipsiţi de strădania thym otică dedicată unor scopuri m ailn a lte T U a r mai există şi pericolul celălalt şi anum e că vom redev en ijiam iu n ai jnxeputurilqjr^angajaţi în bătălii de dragul prestigiului, dar de data aceasta cu arm e m oderneî în tr-ad ev ăr, cele două problem e sunt legate între ele, pentru că lipsa unor m odalităţi de defulare a m egalothym iei poate să ducă pur şi sim plu la reînvierea acesteia din urm ă sub o form ă extrem ă şi patologică. Este firesc să ne întrebăm dacă toţi oam enii v o r crede că eforturile şi sacrificiile posibile într-o dem ocraţie liberală m ulţum ită de sine şi prosperă sunt suficiente pentru a trezi sentim entele um ane cele mai înalte. Pentru că nu există oare rezerve de idealism care răm ân n e e p u iz a te -c a re la drept vorbind, nu sunt nici m ăcar atinse - dacă devii un prom otor al afacerilor im obiliare ca D onald T rum p, un alpinist ca Rheinhold M eissner sau un om politic ca G eorge B ush? O ricât ar fi de greu să fii în locul lor şi cu toată recunoaşterea de care se bucură ei, vieţile lor nu sunt cele mai grele şi cauzele pe care le servesc nu sunt cele mai serioase sau cele m ai juste. Şi atâta vrem e cât lucrurile stau aşa, orizontul posibilităţilor um ane pe care acestea îl definesc nu va fi în final satisfăcător pentru naturile cele mai thym otice. în special virtuţile şi am biţiile necesare războiului cu greu şi-ar putea găsi expresia în dem ocraţiile liberale. V or fi o m ulţim e de războaie m etaforice - purtate de avocaţii corporaţiilor care se specializează în preluarea altor com panii care se vor considera veritabili rechini sau bandiţi şi m isiţii care-şi vor im agina, ca în cartea lui Tom W olfe „Rugul deşertăciunilor", că ei sunt „stăpânii universului". (Oricum ei voTcrede-acest lucru num ai când se vor afla pe terenul pieţelor de speculă.) Dar când se aşază com od în fotoliile de piele ale B M W -urilor lor, vor fi de fapt conştienţi că au existat cândva adevăraţi bandiţi şi stăpâni în lum e, care ar dispreţui m ăruntele virtuţi necesare pentru a fi bogat sau a fi faim os în A m erica m odernă. R ăm âne de v ăzut cât tim p se va m ulţum i m egalothym ia num ai cu războaie m etafizice şi victorii sim bolice. Te poţi gândi că unii oam eni nu vor fi m ulţum iţi până când nu-şi vor dovedi valoarea exact prin acel act care a fost dovada um anităţii lor la începutul istoriei: ei vor voi să-şi rişte viaţa într-o luptă violentă pentru a-şi dovedi lor şi celorlalţi că nu există nici cea mai m ică îndoială că ei sunt oam eni liberi. Ei vor căuta în m od deliberat dificultăţile şi sacrificiul pentru că suferinţa va fi singura lor posibilitate de a dem onstra definitiv că ei au o p ă rere bună despre ei înşişi, că ei sunt fiin ţe om eneşti. 283

H egel - deosebindu-se în privinţa aceasta de interpretul său, K ojeve - a înţeles că nevoia de a fi m ândru de propria um anitate nu va fi neapărat satisfăcută de „pacea şi prosperitatea" sfârşitului istoriei.1 O am enii se confruntă cu pericolul constant de a deveni burghezi şi de a ajunge să se dispreţuiască pentru aceasta. D e aceea, cea mai im portantă probă a calităţii de cetăţean a fost şi răm âne voinţa de a m uri pentru propria ţară: statul va trebui să im pună serviciul m ilitar şi va continua să poarte războaie. A cest aspect al gândirii lui H egel i-a adus acuzaţia de a fi fost m ilitarist. D ar el nu a glorificat niciodată războiul în sine şi nici nu a văzut în acesta principalul ţel al om ului; războiul era im portant pentru efectele sale secundare asupra caracterului uman şi asupra com unităţii. H egel credea că fără posibilitatea războiului şi sacri­ ficiile cerute de acesta, oam enii se vor m oleşi şi vor deveni egocentrici; societatea va degenera într-o letargie hedonistă şi în cele din urm ă com unitatea se va dizolva. Frica de „doam na şi stăpâna om ului, M oartea" era o forţă fără egal, capabilă să-i facă pe oam eni să uite de ei înşişi şi să le aducă am inte că ei nu erau atom i izolaţi, ci m em brii unor com unităţi întem eiate pe idealuri com une. O dem ocraţie liberală care ar fi putut să poarte un război scurt şi decisiv cam la fiecare generaţie pentru a-şi apăra propria libertate şi independenţă ar fi fost m ult mai sănătoasă şi mai satisfăcută decât o dem ocraţie liberală care ar fi trăit într-o continuă pace. V iziunea lui H egel asupra războiului reflectă o experienţă obişnuită luptei: pentru că, deşi oam enii suferă îngrozitor şi trăiesc spaim e de nedescris şi o m are nefericire, experienţa lor, dacă ei supravieţuiesc, tinde să pună toate celelalte lucruri într-o anum ită perspectivă. Ceea ce se num eşte de obicei în viaţa civilă eroism şi sacrificiu le pare pur şi sim plu insignifiant, prietenia şi curajul dobândesc noi şi mai vii înţelesuri şi viaţa lor este din acel m om ent transform ată de am intirea participării la ceva ce depăşeşte în im portanţă sim plele lo r persoane. D upă cum rem arca un scriitor la sfârşitul R ăzboiului de secesiune - în m od cert unul dintre cele' mai sângeroase şi mai îngrozitoare conflicte ale tim purilor m odem e - „U nul dintre veteranii lui S herm an, întorcându-se acasă îm preună cu ceilalţi, a descoperit atunci când arm atele s-au topit în m area m asă a populaţiei, că adaptarea nu era prea uşoară. O am enii fuseseră peste tot şi văzuseră m ulte, cea mai im portantă experienţă a vieţii lor se încheiase şi mai răm ăsese atâta viaţă de trăit înaintea lor, încât găsirea unui scop obişnuit în zilele liniştite ale vrem urilor de pace avea să fie dificilă..."2 D ar dacă lum ea „s-a um plut", ca să spunem aşa, cu dem ocraţii liberale, astfel încât nu m ai există nici un fel de tiranie şi oprim are îm potriva cărora să m erite să lupţi? Experienţa ne spune că ^ d ac ăp am en ii nu pot lupta pentru o cauză dreaptă pentru că acea cauză a ieşit învingătoare înfr-o luptă anterioară, atunci ei vor lupta îm potriva acelei cauze juste. V or lupta, altfel spus, dintr-o anum ită plictiseală: pentru că nu-şi pot im agina o lum e fără luptă. Şi dacă cea mai m are parte a lumii în care trăiesc este caracterizată de către dem ocraţia paşnică şi prosperă, atunci ei vor lupta îm potriva acestei păci, a acestei prosperităţi şi îm potriva dem ocraţiei. 284

O asem enea psihologie se afla în spatele unor izbucniri cum au fost evenim entele an u luj 1968,^aFYanţ
înflorind civilizaţia tehnologică m odernă pe m ăsură ce Europa se industrializa, ceea ce dusese la o prosperitate m aterială extraordinară şi la apariţia unei societăţi burgheze. D em onstraţiile în favoarea războiului care au avut loc în diverse capitale ale Europei în august 1914 pot fi văzute într-un fel ca nişte m anifestări de revoltă îm potriva civilizaţiei burgheze, cu siguranţa şi prosperitatea ei şi cu lipsa ei de cutezanţă. Izothym ia din ce în ce mai m are a vieţii de fiecare zi nu-i mai satisfăcea. M egalothym ia r e a p ă r e a la n iv e lu l m a s e lo r : nu m egalothym ia p rin c ip ilo r individuali, ci aceea a unor întregi naţiuni care căutau recunoaşterea valorii şi dem nităţii lor. în G erm ania, înainte de toate, războiul era văzut de m ulţi ca o revoltă îm potriva m aterialism ului creat de Franţa şi de acel arhetip al societăţii burgheze care era M area Britanie. D esigur, G erm ania avea m ulte nem ulţum iri concrete îm potriva ordinii existente în Europa, de la politica colonială şi navală până la am eninţarea expansiunii coloniale a Rusiei. D ar când citeşti explicaţiile date de germ ani în privinţa războiului, eşti izbit de insistenţa asupra nevoii unei lupte fără scop, o luptă care urm a să aibă efecte m orale purificatoare indiferent dacă G erm ania obţinea colonii sau câştiga libertate de m işcare pe mare. C om entariile unui student germ an în drum spre front sunt tipice: deşi denunţa războiul ca fiind „îngrozitor, nedemn de fiinţele om eneşti şi destructiv din toate punctele d e vedere“, el ajungea totuşi la concluzia nietzscheană că „problem a decisivă va fi întotdeauna dacă eşti gata să te sacrifici şi nu pentru ce te sacrifici.*'5 P flicht sau datoria nu era interpretată ca o problem ă de interes personal superior sau obligaţie contractuală; era o valoare m orală absolută prin care îţi dem onstrezi forţa interioară şi superioritatea faţă de p ro b lem ele m ateriale şi determ inarea naturală. Ea era începutul libertăţii şi creativităţii. G ândirea m odernă nu ridică nici un fel de barieră în faţa unui posibil război nihilist îm potriva dem ocraţiei liberale declanşat de cei care au crescut la sânul ei. Relativism ul - doctrina care afirm ă că toate valorile sunt pur şi sim plu relative şi care atacă toate „perspectivele privilegiate** - va sfârşi prin a subm ina valorile dem ocraţiei şi toleranţei. Relativism ul nu este o arm ă care poate fi îndreptată numai către inam icii pe care ţi-i alegi drept ţintă. Ea trage fără să discearnă, sm ulgând nu num ai m em brele „absolutismelor**, ale dogm elor şi certitudinilor tradiţiei occiden­ tale, ci şi pe acelea, aparţinând aceleiaşi tradiţii, care pun accentul pe diversitate şi libertatea de gândire. D acă nim ic nu poate fi adevărat în m od absolut, dacă toate valorile sunt determ inate din punct de vedere cultural, atunci principii îndrăgite precum egalitatea um ană trebuie să fie şi ele date la o parte. Şi cel mai bun exem plu în această privinţă ni-1 dă chiar gândirea lui N ietzsche. Pentru N ietzsche, faptul că om ul era conştient că nim ic nu era adevărat era atât o prim ejdie, cât şi o şansă. Era o prim ejdie pentru că, după cum am observat mai înainte, subm ina posibilitatea de a trăi în „cadrul unui orizont**. D ar era şi o şansă pentru că perm itea totala eliberare a om ului de constrângerile m orale anterioare.

Form a suprem ă a creativităţii um ane era pentru N ietzsche nu arta, ci crearea celui mai preţios lucru, noile valori. Proiectul său, o dată ce el s-a eliberat de cătuşele filozofiei sale anterioare, care credea în posibilitatea adevărului şi dreptăţii ab­ solute, a fost de a „reevalua toate valorile", începând cu cele ale creştinism ului. El a căutat în m od deliberat să subm ineze credinţa în egalitatea um ană, susţinând că aceasta era o prejudecată insuflată de creştinism . N ietzsche spera că principiul egalităţii avea să cedeze într-o bună zi înaintea unei m orale care să justifice dom inarea celor slabi de către cei puternici şi încheia lăudând ceva ce echivala cu o doctrină a cruzim ii. El ura societăţile în care exista diversitate şi toleranţă, preferându-le în schim b pe acelea care erau intolerante, instinctive şi fără rem uşcări - casta indiană C handala care încerca să creeze rase om eneşti distincte, sau acele „fiare blonde de pradă care îşi înfigeau fără nici o ezitare groaznicele gheare în prostim e."6 L egătura lui N ietzsche cu fascism ul germ an a fost îndelung dezbătută şi, chiar dacă poate fi apărat de acuzaţia m eschină de a fi fost precursorul sim plis­ telor doctrine naţional-socialiste, legătura dintre gândirea sa şi nazism nu este accidentală. Ca şi în cazul urm aşului său, M artin H eidegger, relativism ul lui N ietzsche a aruncat în aer toţi stâlpii de sprijin ai dem ocraţiei liberale m oderne şi a înlocuit-o cu o doctrină a forţei şi a dom inaţiei.7 N ietzsche credea că era nihilism ului european, pe care spera că o inaugurează el, va conduce la „im ense războaie" ale spiritului, războaie fără obiect, al cărui singur scop era acela de a afirm a războiul însuşi. Proiectul liberal a încercat să m ute baza societăţilor din dom eniul thym os-v\u\ în terenul m ai solid al dorinţei. D em ocraţia liberală „a rezolvat" problem a m egalothym iei im punându-i lim ite şi sublim ând-o printr-o serie com plexă de aranjam ente instituţionale - principiul suveranităţii populare, stabilirea drepturilor, autoritatea legii, separaţia puterilor în stat şi altele de acelaşi fel. De asem enea liberalism ul a făcut posibilă lum ea m odernă econom ică, eliberând-o de constrân­ gerile im puse dorinţei de câştig şi aliind-o raţiunii sub form a ştiinţei m oderne. D eodată, un nou dom eniu de încercare, dinam ic şi infinit de bogat s-a deschis înaintea om ului. Conform teoreticienilor liberalism ului anglo-saxon, stăpânii cei leneşi trebuiau să fie convinşi să renunţe la gloria lor deşartă şi să-şi găsească locul în cadrul acestei lum i econom ice. Thymos-u\ trebuia subordonat dorinţei şi raţiunii, adică dorinţei călăuzite de raţiune. Şi Hegel a înţeles că tranziţia esenţială care s-a petrecut în viaţa m odernă a fost îm blânzirea stăpânului şi m etam orfozarea lui în om ul econom ic. D ar el îşi dădea seam a că aceasta nu însem na desfiinţarea thym os-u\ui, ci mai curând transform area lui în ceva mai bun şi, credea el, mai înalt. M egalothym ia celor puţini trebuia să facă loc izothym iei celor mulţi. O am enii nu aveau să fie lipsiţi de inimi îndrăzneţe, dar în ele nu trebuie să mai sălăşluiască m ândria tiranică. A ceia pe care vechea lum e predem ocratică nu reuşise să-i satisfacă erau m ajoritatea om enirii; cei care nu sunt satisfăcuţi de lum ea m odernă a recunoaşterii universale sunt m ult mai puţini la 287

num ăr. Ceea ce explică rem arcabila stabilitate şi forţă a dem ocraţiei în lumea contem porană. M unca de o viaţă a lui N ietzsche poate fi într-un fel văzută ca un efort de a deplasa echilibrul înapoi în direcţia m egalothym iei. M ânia păzitorilor cetăţii lui Platon nu mai trebuia să fie lim itată de ideea binelui public. Nu exista nici un bine public: toate încercările de a defini acest bine reflectau pur şi sim plu forţa celor care-1 form ulau. Un bine com un care proteja m ulţum irea de sine a ultim ului om era desigur un bine dim inuat. Nu mai existau păzitori bine sau prost instruiţi, ci păzitori mai m ult sau mai puţin indignaţi. în viitor, ei aveau să se deosebească între ei prin forţa furiei lor - adică, prin capacitatea lor de a-şi im pune „valorile" altora. în loc de a fi una dintre cele trei părţi com ponente, ca în concepţia lui Platon, pentru N ietzsche thym os-ul a devenit omul în întregul lui. U itându-ne înapoi, noi cei care trăim bătrâneţea um anităţii am putea ajunge la urm ătoarea concluzie. N ici un regim - nici un „sistem socio-econom ic" - nu poate să satisfacă pe toată lumea. A cest lucru este valabil şi pentru dem ocraţia liberală. Şi acest lucru nu înseam nă că revoluţia dem ocratică este incom pletă, că binefacerile libertăţii şi egalităţii nu au fost acordate tuturor. M ai curând, nem ulţum irea apare exact acolo unde dem ocraţia a învins: nem ulţum irea există din pricina libertăţii şi egalităţii. Şi astfel cei care sunt nem ulţum iţi v o r putea lua întotdeauna istoria de la început. M ai m ult chiar, se pare că recunoaşterea raţională nu este autonom ă, ci trebuie să se bazeze pe form e de recunoaştere prem oderne, neuniversale pentru a funcţiona adecvat. D em ocraţia stabilă are nevoie de o cultură dem ocratică uneori iraţională şi d e o so cietate civilă spontană care să crească din trad iţiile p relib erale. P rosperitatea capitalistă este cel m ai bine prom ovată de o puternică etică a m uncii, care la rândul ei depinde de spiritul credinţelor religioase trecute, dacă nu cum va chiar de un angajam ent iraţional faţă de naţiune sau rasă. Recunoaşterea de grup poate fi un sprijin mai bun decât recunoaşterea universală atât pentru activitatea econom ică cât şi pentru viaţa com unitară şi, chiar dacă este în ultim ă instanţă iraţională, acest fel de iraţionalitate are prea puţine şanse de a subm ina societăţile care o practică. A stfel, nu num ai că recunoaşterea universală nu este satisfăcătoare în m od universal, dar însăşi capacitatea societăţilor liberal-dem ocrate de a se stabili şi susţine pe o bază raţională pe term en lung, poate fi pusă la îndoială. A ristotel vedea istoria desfăşurându-se în cicluri şi nu evolând de-a lungul secolelor, pentru că toate regim urile aveau im perfecţiunile lo rşi acele im perfecţiuni i-ar fi făcut întotdeauna pe oam eni să vrea să schim be regim ul în care trăiau în ceva diferit. Cu toate m otivele deja enum erate, n-am putea oare spune acelaşi lucru şi despre dem ocraţia m odernă? Urmându-1 pe A ristotel, am putea adm ite că o societate a ultim ilor oam eni com pusă în întregim e din dorinţă şi raţiune ar face loc altei societăţi a unor bestiali oam eni prim itivi care caută num ai recunoaşterea; 288

aceasta ar ceda într-un anum it m om ent în faţa „dorinţei şi raţiunii“ , succesiunea fiind reluată într-o oscilaţie fără sfârşit? Şi totuşi, cele două elem ente ale acestei diade nu prea sunt egale. A lternativa lui N ietzsche ne obligă să ne despărţim de partea doritoare a sufletului. Secolul acesta ne-a învăţat ce consecinţe îngrozitoare poată să aibă reînvierea unei m egalothym ii nem ăsurate, pentru că într-un fel, ne-a fost deja dat să trecem prin experienţa „im enselor războaie“ prezise de N ietzsche. M ulţim ile care m anifestau în favoarea războiului în august 1914 au avut parte de sacrificiul şi prim ejdia pe care şi le-au dorit şi chiar mai m ult decât atâta. Evoluţia ulterioară a războiului m ondial a dem onstrat că indiferent de efectele sale secundare benefice în privinţa călirii caracterului şi întăririi com unităţii, oam enii au fost copleşiţi de efectul distrugător al consecinţelor sale prim are. în secolul al X X -lea, riscul pierderii vieţii într-o bătălie sângeroasă s-a dem ocratizat profund. în loc de a mai fi sem nul distinctiv al unui caracter de excepţie, aceasta a devenit o experienţă im pusă m aselor de bărbaţi şi, în cele din urm ă, fem eilor şi copiilor. Nu ducea la satisfacţia recunoaşterii, ci la m oartea anonim ă şi fără sens. D eparte de a întări virtutea şi creativitatea, războiul contem poran a zdruncinat credinţa generală în noţiuni pre­ cum curajul şi egoism ul şi a dat naştere unei profunde alienări şi anom ii în rândul celor care l-au trăit. D acă oam enii viitorului se vor plictisi de pace şi prosperitate şi vor căuta noi lupte şi provocări thym otice, consecinţele am eninţă să fie şi mai îngrozitoare. Pentru că acum avem arm e nucleare şi alte arm e de distrugere în masă, care pot provoca m oartea anonim ă a m ilioane de oam eni într-o secundă. C a un aparat îm potriva reînvierii istoriei şi a revenirii prim ului om se înalţă im punătorul M ecanism al ştiinţei m odem e pe care l-am descris în Partea a doua a cărţii de faţă, M ecanism ul declanşat de dorinţa fără de m argini şi călăuzit de raţiune. O reînviere a m egalothym iei în lum ea m odernă ar însem na despărţirea de această lum e econom ică puternică şi dinam ică şi o încercare de a rupe logica dezvoltării tehnologice. A sem enea rupturi s-au dovedit a fi posibile în anum ite vrem uri şi anum ite locuri —ca atunci când ţări ca G erm ania şi Japonia s-au sacrificat de dragul recunoaşterii raţionale - dar nu este deloc sigur dacă lumea în ansam blul ei poate provoca o asem enea ruptură pentru o perioadă mai lungă de tim p. G erm ania şi Japonia erau m ânate de dorinţa de recunoaştere a superiorităţii lor în tim pul războaielor prim ei jum ătăţi a secolului al X X -lea, dar ele credeau de asem enea că îşi asigură viitorul econom ic cucerind neom ercantilistul L ebensraum sau o „sferă a co-prosperităţii“ . Experienţa ulterioară a dem onstrat celor două ţări că siguranţa econom ică a fost m ult mai uşor obţinută prin com erţul liber al societăţii liberale decât prin război, calea cuceririi m ilitare ducând la distrugerea totală a valorilor econom ice. Privind în jurul nostru, în A m erica zilelor noastre, nu mi se pare că ne con­ fruntăm cu problem a unui exces de m egalothym ie. A cei tineri cum secade care se înscriu la facultăţile de drept şi com erţ, care îşi com pletează cu înfrigurare notele 289

biografice în speranţa de a-şi păstra stilul de viaţă care consideră că li se cuvine, par mai degrabă a fi în pericolul de a ajunge ultim i oam eni decât de a reînvia pasiunile prim ului om. Pentru ei, proiectul liberal de a-şi umple viaţa cu achiziţii m ateriale şi cu am biţii sigure, consacrate, pare să fi funcţionat foarte bine. Sunt greu de detectat m ari aspiraţii neîm plinite sau pasiuni iraţionale în străfundul sufletului unui tânăr avocat stagiar. A celaşi lucru este valabil şi pentru alte părţi ale lumii postistorice. în tim pul anilor ’80, conducătorii m ajorităţii ţărilor vest-europene nu şi-au m anifestat dorinţa de a se lupta sau sacrifica atunci când s-au confruntat cu problem ele războiului rece, ale luptei îm potriva foam etei în Lum ea a treia sau ale acţiunii m ilitare îm potriva terorism ului. Au existat fanatici în rândul tinerilor care s-au alăturat facţiunii A rm ata Roşie G erm ană sau B rigăzilor Roşii din Italia, dar ei nu au reprezentat decât un grup m arginal de lunatici întreţinuţi cu ajutorul ţărilor din blocul sovietic. D upă m arile evenim ente ale toam nei anului 1989 în E uropa de Est, un num ăr considerabil de germ ani a avut îndoieli în privinţa unificării pentru că aceasta avea să coste prea mult. A cestea nu sunt sem nele unei civilizaţii aflate pe picior de luptă, gata să se jertfească pe altarul unor noi fanatism e neprevăzute, ci mai degrabă o lum e foarte satisfăcută de situaţia actuală şi de cea viitoare. Platon afirm a că, deşi thym os-ul era baza tuturor virtuţilor, în el însuşi nu era nici bun, nici rău, dar trebuia astfel antrenat încât să servească binelui public. Cu alte cuvinte, thym os-u\ trebuia să fie guvernat de raţiune şi făcut să fie un aliat al dorinţei. C etatea ideală era cea în care toate cele trei părţi ale sufletului erau satisfăcute şi echilibrate sub călăuzirea raţiunii.8 Cel mai bun regim era extrem de greu de realizat pentru că trebuia să-l satisfacă pe om sim ultan în întregul său, raţiunea, dorinţa şi thym os-n\ său. Dar, chiar dacă nu există practic nici un regim care să-l poată m ulţum i deplin pe om , cel mai bun regim putea oferi un etalon pentru a le m ăsura pe cele existente. Cel mai bun regim era acela care satisface cel mai bine toate cele trei părţi ale sufletului. Conform acestui etalon, în com paraţie cu alternativele istorice pe care le avem la dispoziţie, se pare că dem ocraţia liberală dă cea mai deplină libertate de acţiune tuturor celor trei părţi. C hiar dacă nu îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a fi regim ul cel mai ju st „în vorbe“, ar putea să fie cel mai ju st regim „în realitate". Pentru că, după cum ne învaţă H egel, liberalism ul m odem nu se bazează pe abolirea dorinţei de recunoaştere, cât m ai ales pe transform area acesteia în ceva m ai raţional. D acă thym os-ul nu este pe de-a-ntregul păstrat sub form ele sale anterioare, el nu este nici cu totul negat. M ai m ult chiar, nici o societate liberală existentă nu se bazează în exclusivitate pe izothymie-, toate trebuie să perm ită un anum it grad de m egalothym ie îm blânzită, chiar dacă acest lucru este îm potriva principiilor la care ei subscriu. D acă este adevărat că procesul istoric se sprijină pe cei doi stâlpi ai dorinţei şi recunoaşterii iraţionale şi că dem ocraţia liberală m odernă este sistem ul politic care 290

Ic satisface cel mai bine pe acestea două echilibrându-le, atunci se pare că principala am eninţare la adresa dem ocraţiei ar fi propria noastră confuzie despre ceea ce se află în joc. Pentru că, deşi societăţile m oderne au evoluat spre dem ocraţie, gândirea m odernă a ajuns într-un im pas, fiind incapabilă să ajungă la un consens asupra a ceea ce constituie om ul şi dem nitatea sa specifică şi este, în consecinţă, incapabilă să definească drepturile om ului. A ceasta deschide calea unei pretenţii exagerate la recunoaşterea egalităţii în drepturi, pe de o parte şi de reeliberare a m egalothym iei, pe de altă parte. A ceastă confuzie de gândire poate avea loc în ciuda faptului că istoria este m ânată într-o direcţie coerentă de către dorinţă şi recunoaştere raţională şi în ciuda faptului că dem ocraţia liberală constituie în realitate cea mai bună rezolvare a problem ei um ane. D acă evenim entele continuă să se desfăşoare ca în ultim ele decenii, este posibil ca ideea unei istorii universale şi direcţionale care duce la dem ocraţia liberală să li se pară m ult mai plauzibilă oam enilor şi ca im pasul relativist al gândirii m oderne să se rezolve, într-un fel, de la sine. A dică, relativism ul cultural (o invenţie europeană) ni s-a părut plauzibil în secolul acesta pentru că, pentru prim a oară, Europa a fost obligată să se confrunte cu culturile neeuropene trecând prin ex ­ perienţa colonialism ului şi a decolonizării. M ulte dintre evoluţiile secolului trecut declinul încrederii civilizaţiei europene în ea însăşi, ascensiunea Lumii a treia şi apariţia unor noi ideologii - au avut tendinţa să întărească credinţa în relativism . Dar, dacă în tim p, din ce în ce mai m ulte societăţi având culturi şi istorii diferite vor urm a m odele sim ilare de dezvoltare, dacă există o convergenţă continuă a tipurilor de instituţii care guvernează cele mai avansate societăţi şi dacă procesul de om ogenizare se continuă ca rezultat al dezvoltării econom ice, atunci ideea de relativism poate să piardă teren. Pentru că diferenţele aparente dintre „lim bile binelui şi răului" vorbite de diferite popoare vor apărea ca un produs al stadiului respectiv de dezvoltare istorică. în loc să sem ene cu o m ie de vlăstari înflorind şi dând naştere la tot atâtea plante diferite, om enirea va ajunge să arate mai degrabă ca un convoi de căruţe care străbat un drum . U nele dintre ele se vor îndrepta iute şi fără şovăire spre oraş, în tim p ce altele îşi vor petrece noaptea sub cerul liber în pustiu sau blocate undeva în ultim a trecătoare din m unţi. C âteva căruţe, atacate de indieni, vor fi fost incendiate şi abandonate de-a lungul drum ului. V or exista şi câţiva căruţaşi care, buim ăciţi de lupte, îşi vor fi pierdut sim ţul de orientare şi se vor îndrepta în direcţia greşită pentru o vrem e, în tim p ce alţii obosiţi de drum se vor hotărî să întem eieze tabere perm anente în anum ite puncte din urm ă ale drum ului. A ltele vor fi găsit căi alternative faţă de drum ul principal, deşi vor descoperi că pentru a trece prin ultim ul lanţ de munţi trebuie să folosească aceeaşi trecătoare. D ar m ajoritatea căruţelor vor înainta spre oraş şi cele mai m ulte vor ajunge acolo. C ăruţele seam ănă unele cu altele: chiar dacă sunt vopsite în culori diferite, fiecare are patru roţi şi este trasă de cai, iar înăuntru se află o fam ilie care speră şi se roagă să aibă o călătorie ferită de 291

prim ejdii. D iferenţele aparente dintre situaţiile în care se găsesc căruţele nu reflectă diferenţe perm anente şi necesare dintre oam enii din căruţe, ci sunt doar rezultatul poziţiilor lor diferite de-a lungul drum ului. A lexandre K ojeve credea că în cele din urm ă istoria însăşi îşi va revendica propria raţionalitate. A dică, în oraş vor ajunge suficient de m ulte căruţe astfel că orice persoană raţională care studiază situaţia se va vedea obligată să fie de acord că nu există decât o singură călătorie şi o singură destinaţie. N u este sigur că ne-am afla acum în acel punct, pentru că în pofida recentei revoluţii liberale m ondiale, dovezile de care dispunem acum sunt încă neconcludente. Şi nici nu putem şti, în definitiv, în cazul în care m ajoritatea căruţelor ajung în acelaşi oraş în cele din urmă, dacă ocupanţii lor privind noul peisaj care-i înconjoară nu-1 vor găsi inadecvat şi nu se vor gândi la o nouă călătorie spre locuri mai îndepărtate.

292

NOTELE AUTORULUI

în loc de introducere 1. The End. o f H istory?, The N a tio n a l Interest 16 (V ara 1989): 3-18. 2. Ca prim ă încercare de a răspunde acestor critici, a se vedea articolul R ăspunzând criticilor mei, The N ational Interest 18 (Iarna 1989-1990): 21-28. 3. Locke şi în special M adison au înţeles că unul dintre scopurile guvernării republicane era protecţia autoafirm ării cetăţenilor lor. (V. articolele m enţionate mai sus, paginile 186-188 şi nota de subsol 15, paginile 160, 367).

Capitolul 1. Pesimismul nostru 1. E m ile F ackenheim , G o d ’s P resen ce in H istory: J e w ish A ffirm a tio n s and P hilosophical R eflections (N ew York: N ew Y ork U niversity Press, 1970) paginile 5-6. 2. Robert M ackenzie, The N ineteenth century - A H istory, citat în R.G. Collingw ood, The Idea o f H istory (N ew York: O xford U niversity Press, 1956) pagina 146. 3. E ncyclopaedia B ritannica, ediţia a X l-a (Londra 1911), vol. 27, pag. 72. 4. N orm an A ngell, The G reat Illusion: A Stu d y o f the R elation o f M ilitary P ow er to N a tional A dva n ta g e (Londra: H einem ann, 1914). 5. Paul Fussell, T h eG rea t War a nd M odern M em ory (N ew York: O xford U niversity Press, 1975). 6. A cest punct de vedere apare în lucrarea lui M odris Eksteins R ites o f Spring: The G reat War a n d the B irth o f the M odern A g e (Boston: H oughton M ifflin, 1989) paginile 176-191; (V. de asem enea Fussell - 1975 - paginile 18-27). 7. Erich M aria R em arque, A ll Q uiet on the W estern Front (Londra: G .P .P u tn am ’s Sons, 1929) paginile 19-20. 8. Citat în lucrarea lui Eksteins (1989) pag. 291. 9. A ceastă subliniere este făcută în articolul lui Jean-Franqois Revel B u t We F ollow the W o r s e The N ational Interest 18 (Iarna 1989-90): 99-103. 10. V. reacţia lui G ertrude H im m elfarb la articolul m eu iniţial The E n d o f H istory?, The N a tio n a l In tere st 16 (V a ra 1989): 25-26. V. de asem en ea L eszck

293

K olakow sky, U ncertainties o f a D em ocratic A ge, Jo u rn a l o f D em ocracy 1 no. 1 (1990): 47- 50. 11. Sublinierea ne aparţine. H enry K issinger, The P erm anent C hallenge o f Peace: US P olicy Towards the Soviet Union în lucrarea lui K issinger, A m erican F oreign P olicy, ediţia a treia (N ew York: N orton, 1977) pag. 302. 12. în această categorie intră şi autorul acestei cărţi, care scria în 1984 că “a existat o tendinţă constantă printre observatorii am ericani ai U niunii Sovietice de a exagera problem ele sistem ului sovietic şi de a-i subestim a eficienţa şi dinam is­ m ul”. Studiul lui Robert Byrnes, în A fter B rezhnev în The A m erican Spectator 17, nr. 4 (aprilie 1984): 35-37. 13. Jean-Franqois Revel, H ow D em ocracies P erish (N ew York: H arper and Row, 1983) pag. 3. 14. Jeanne K irkpatrick, D ictatorships a nd D ouble Standards, C om m entary 68 (noiem brie 1979): 34-45. 15. R ecom andăm ca un bun studiu critic al lui Revel dinainte de perestroika şi g la sn o st’ lucrarea lui Stephen Sestanovich, A nxiety and Ideology, U niversity o f C hicago L aw R eview 52, nr. 2, (Prim ăvara 1985): 3-16. 16. Revel (1983) pag. 17. N u este foarte clar cât de m ult credea Revel în form ulările sale mai radicale despre puterea şi slăbiciunile dem ocraţiei şi totalitarism ului. O m are parte din ridiculizarea neajunsurilor dem ocraţiei poate fi atribuită necesităţii retorice de a-şi scoate colegii dem ocraţi din evidenta letargie şi de a-i face să vadă pericolul reprezentat de puterea sovietică. D acă ar fi fost într-adevăr convins că dem ocraţiile erau atât de incapabile pe cât le descria el, nu ar m ai fi avut nici un rost să scrie H o w D em ocracies P erish. 17. Jerry H ough, The S oviet U nion a nd Social Science (C am bridge, M ass.: H arvard U niveristy Press, 1977), pag. 8. H ough continuă “E xistă desigur experţi care doresc să arate că participarea politică în U niunea S ovietică nu prea este reală... că nu se poate folosi cuvântul «pluralism » în sensul său consacrat pentru a descrie U niunea Sovietică... asem enea afirm aţii nu mi se par a fi dem ne de o discuţie serioasă”. 18. H ough (1977) pag. 5. R escriind lucrarea devenită clasică a lui M erle Fainsod despre com unism ul sovietic, H ow the S oviet Union Is G overned, Jerry Hough dedică o secţiune cuprinzătoare vechiului Soviet Suprem al epocii Brcjnev, pe care-1 apără ca pe un forum în care interesele sociale sunt clar exprim ate şi protejate. A ceastă carte constituie o lectură curioasă în lum ina activităţii C on­ gresului D eputaţilor Poporului şi al noului Soviet Suprem creat de G orbaciov după cea de a X lX -a conferinţă a partidului din 1988 şi diversele soviete suprem e ale republicilor care au apărut din 1990. [V. H o w the S o viet Union is G overned (C am bridge M ass.: H arvard Press, 1979) paginile 363- 380.] 19. Jam es M cA dam s, C risis in the Soviet E m pire: Three A m biguities in Search o f a Prediction, C om parative P olitics 20, nr. 1 (octom brie 1987): 107-118. 294

20. în privinţa contractului social sovietic a se vedea Peter H ausloher, G o rb a ch ev’s S o cial Contract, Soviet E conom y 3 (1987): 54-89. 21. V., de exem plu, argum entele lui T.H . R igby conform cărora ţările com uniste au dobândit legitim itate pe baza “raţionalităţii scopului”. Introduction: P olitical Legitim acy, W eber a nd C om m unist M ono-organizational System s în lucrarea lui T.H .R igby şi F erenc Feher, P olitical L egitim ation in C om m unist Sta les (New Y ork: St. M artin’s Press, 1982)). 22. Sam uel H untington, P olitica l O rder in C hanging Societies (N ew H aven: Yale U niversity Press, 1968) pag. 1; v. de asem enea concluziile din lucrarea lui Tim othy J.C olton, The D ilem m a o f R eform in the So viet Union, ediţie revizuită şi adăugită (N ew York: Council on Foreign R elations, 1986 paginile 119-122). 23. Pentru o descriere generală v. articolul lui D ankw art A . Rustow , D em ocracy: A G lobal R evolution?, F oreign A ffairs 69, nr. 4 (Toam na 1990): 75-90.

Capitolul 2. Slăbiciunea statelor autoritare - 1 1. Conceptul legitim ităţii a fost dezvoltat am ănunţit de M ax W eber care a im aginat faim oasa îm părţire tripartită a form elor de autoritate în tradiţionale, raţionale şi charism atice. A u existat m ulte discuţii provocate de întrebarea care dintre aceste categorii w eberiene caracteriza autoritatea în statele totalitare cum au fost G erm ania nazistă sau U niunea Sovietică. A se vedea, de exem plu, diversele eseuri ale lui R igby şi F eher (1982). E xpunerea iniţială făcută de W eber tipurilor de autoritate se găseşte în The T heory o f Socia l and E conom ic O rganization editată de T alcott Parsons (N ew Y ork: O xford U niversity Press, 1947) paginile 324-423. D ificultatea de a pune statele totalitare în categoriile lui W eber ne arată lim itele sistem ului său de tipuri ideale, care este mai degrabă form al şi artificial. 2. A ceastă opinie este form ulată în răspunsul pe care i-1 dă K ojeve lui Strauss, Tyranny a n d W isdom , referitoare la lucrarea lui Leo Strauss, O n Tyranny (Ithaca, N.Y.: C ornell U niversity Press, 1963, paginile 152-153. 3. D izidenţa internă faţă de H itler a fost evidentă în iulie 1944 când a avut loc com plotul, care urm ărea uciderea lui şi ea s-ar fi răspândit dacă regim ul ar mai fi durat câteva decenii, aşa cum s-a întâm plat în U niunea Sovietică. 4. Referitor la aceasta, v. Introduction to Guillermo O ’D onnel and Philippe Schmitter, Transitions fro m A uthoritarian Rule: Tentative Conclusion A bout Uncertain D em ocracies (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1986) pag. 15. 5. Studiul clasic al acestui subiect este lucrarea lui Juan Linz, The B reakdow n o f D em ocratic R egim es: Crisis, B reakdow n, R equilibration (B altim ore: Johns H opkins U niversity Press, 1978). 6. C uvintele aparţin unui ziarist eleveţian şi sunt citate în articolul lui P hilippe C. S chm itter L iberation by G olpe: R etrospective T houghts on the D em ise o f 295

A uthoritarianism in P ortugal, A rm ed F orces a n d So ciety 2, nr. 1 (noiem brie 1975): 5 - 3 3 . 7. Ibidem ; şi T hom as C. Bruneanu, C ontinuity and C hange in P ortuguese Politics: Ten Years a fter the R evolution o f 25 A p ril 1974 în G eoffrey Pridham The N ew M editerranean D em ocracies: R egim e Transition inSpain, G reece a n d P ortugal (London: Frank Cass, 1984). 8. K enneth M axw ell, R egim e O verthrow a nd the P rospects fo r D em ocratic T ran­ sition in P ortugal in Transitions fro m A uthoritarian R u le : Southern E urope de G uillerm o O ’D onnell, Philippe Schm itter şi L aurence W hitehead (Baltim ore: John H opkins U niversity Press, 1986c) pag. 136. 9. V. K enneth M ethurst, S p a in ’s E volutionary P a th w a y fro m D ictatorship to D em ocracy în Pridham (1984) pag. 31-32; şi Jose C asanova, M odernization and D em ocratization: R eflections on S p a in ’s Transition to D em ocracy, Social R esearch 50 (W inter 1983): 929-973. 10. Jose M aria Maravall and Julian Santamaria, Political Change in Spain and the Prospects fo r D em ocracy, în O ’Donnel şi Schmitter (1986c) pag. 81. Un studiu efectuat în decem brie 1975 arăta că 42,2 % dintre cei interogaţi şi 51,7% dintre cei care îşi exprimau opinia erau în favoarea schimbărilor necesare pentru a aduce Spania în rândul ţărilor democrate occidentale. John F. Coverdale, The Political Transformation o f Spain after Franco (New York: Praeger, 1979) pag. 17. 11. în pofida opoziţiei franchiştilor conservatori, 77,7% din electorat au participat la referendum ul din decem brie 1976 şi 94,2% au votat în favoarea alegerilor dem ocratice. C overdale (1979) pag. 53. 12. P. N ikiforos D iam andouros R egim e C hange a n d the P rospect fo r D em ocracy in G reece: 1974-1983 în O ’D onnel, S chm itter and W hitehead (1986c) pag. 148. 13. L ipsa încrederii în propriile puteri ale arm atei a fost indicată de reafirm area ierarhiei tradiţionale de com andă care a elim inat baza puterii om ului forte al regim ului, G eneralul de brigadă D em etrios Ioannides, aceasta fiind dublată şi de am eninţarea unei lovituri de forţă din partea A rm atei a treia. P. N ikiforos D iam andouros, Transition to, a n d C onsolidation o f D em ocratic P olitics in Greece, 1974-1983: A Tentative A ssessm ent în Pridham (1984), pag. 53-54. 14. V. Carlos W aism an A rgentina: A utarchic Industrialization a n d Illegitim acy în D em ocracy in D eveloping C ountries de Larry D iam ond, Juan Linz şi Seym our M artin Lipset, vol. 4, L atin A m erica (B oulder, Colo: Lynne Rienner, 1988 b) pag. 85. 15. C y n th ia M c C lin to c k , P e ru : P re c a rio u s R eg im e s, A u th o r ita r ia n a n d D em ocraticîn D iam ond şi alţii (1988 b), pag. 350. în plus accentuata polarizare dintre oligarhia tradiţională peruviană şi partidul reform ist A PR A se atenuase deja suficient pentru a perm ite venirea la putere în 1985 a unui preşedinte aprist.

296

16. D espre această perioadă a istoriei braziliene, v. T hom as E. Skidm ore, The P olitics o f M ilitary in Brazii, 1964-1985 (New York: O xford U niversity Press, 1988) pag. 210-255. 17. C harles Guy G illespie şi Luis Eduardo G onzalez, U ruguay: The Surviva l o f O ld a n d A utonom ous Institutions în D iam ond şi alţii (1988 b) pag. 223-226. 18. Verwoerd, ministru cu problemele indigenilor după 1950 şi prim-ministru între anii 1961-1966, şi-a făcut studiile în Germania în anii ’20 şi s-a întors în Africa de Sud aducând teoria “neo-fichteană” a Vo/fc-ului, v. T.R.H. Davenport, South Africa: A Modern History (Johannesburg: Macmillan South Africa, 1987) pag. 318. 19. C itat în lucrarea Iui John K ane-B erm an, South A fr ic a ’s Silent R evolution (Johannesburg: South A frican Institute o f Race R elation, 1990) pag. 60. D eclaraţia aceasta a fost făcută în tim pul cam paniei electorale din 1987. 20. La acestea se adaugă cazul Irakului lui Saddam H ussein. La fel ca m ulte state poliţieneşti ale secolului al X X -lea, Irakul condus de Partidul Socialist Baath părea foarte puternic până în m om entul în care arm ata sa s-a prăbuşit sub bom bardam entul am erican. Im punătoarea sa structură m ilitară, cea mai num e­ roasă din O rientul M ijlociu, care se baza pe rezerve de petrol depăşite d oar de cele ale A rabiei Saudite, s-a dovedit a fi găunoasă pentru că, în cele din urmă, populaţia irakiană nu voia să lupte pentru acest regim . A cest stat puternic a dat dovadă de o m are slăbiciune atunci când s-a angajat în două războaie distru­ gătoare şi inutile în mai puţin de un deceniu, războaie pe care un Irak dem ocrat, ce ar fi ţinut cont de voinţa propriului popor, probabil că nu le-ar fi purtat niciodată. D eşi Saddam H ussein şi-a surprins mulţi duşm ani supravieţuind războiului, viitorul său şi al Irakului ca putere a regiunii este îndoielnic. 21. Grevele şi mişcările de protest au avut un anumit rol în a-i convinge pe conducătorii autoritari să renunţe la putere în Grecia, Peru, Brazilia şi Africa de Sud etc., în timp ce în alte cazuri căderea regimului a fost precipitată, după cum am văzut, de criza externă. N u se poate spune că aceşti factori ar fi forţa t fostele regimuri să cedeze puterea, dacă acestea din urmă ar fi fost foarte hotărâte s-o păstreze.

Capitolul 3. Slăbiciunea statelor autoritare - II sau Mâncând ananas pe Lună 1. în lucrarea lui Iuri A fanasiev Inogo ne dano (M oscova: Progres, 1989) pag. 510. 2. D efiniţia standard a totalitarism ului a fost dată în lucrarea lui C arl J. Friedrich şi a lui Z bigniew B rzezinski, Totalitarian D ictatorship a n d A utocracy, ediţia a doua (C am bridge, M ass.: H arvard U niversity Press, 1965). 3. M ikhail H eller, C ogs in the W heel: The Form ation o f S o viet M an (N ew York: Knopf, 1988) pag. 30. 4. M archizul de C ustin c, Jo u rn ey fo r O ur Tim e (New York: Pelegrini and Cudahy, 1951) pag. 323. 297

5. Toate aceste ţări din sud-estul Europei au parcurs o evoluţie similară din 1989. O parte din membrii vechiului regim comunist a reuşit să se reintituleze drept “socialişti” şi a câştigat cu majoritate de voturi în alegeri destul de democratice, dar au ajuns curând ţinta criticilor pe măsură ce revendicările democratice ale po­ pulaţiilor lorse radicalizau. Acest tip de presiune a dus la căderea guvernului bulgar şi a diminuat statutul celorlalţi “reintitulaţi” cu excepţia lui Miloşevici în Serbia. 6 . E d H e w e t, R e fo rm in g the S o v ie t E co n o m y : E q u a lity versus E fficie n cy (W ashington, D.C.: Brookings Institutions, 1988) pag. 38. 7. A nders A slund, citând cifre date de Seliunin, K anin şi de A bel A ganbegian, în lucrarea sa G orbachev’s Struggle fo r E conom ic Reform (Ithaca, N .Y .: Cornell U niversity Press, 1989) pag. 15. A slund subliniază că procentul reprezentat din PN B de către cheltuielile de apărare estim ate de CIA la 15-17 % ale produsului m aterial net pentru cea mai m are parte a perioadei postbelice, era mai degrabă în ju r de 25-30% . începând cu 1990, un purtător de cuvânt ca E duard Şevardnadze a început să folosească în m od curent cifra de 25 de procente din PNB ca reprezentând cheltuielile de apărare în întreaga econom ie sovietică. 8. Ibidem. 9. Pentru studii ale diferitelor şcoli cărora le aparţin econom iştii sovietici, v. A slund (1989) pag. 274-302. Ca exem plu reprezentativ pentru critica sovietică a planificării centralizate, v. articolul lui G avril Popov R estructuring o f the E co n o m y’s M anagem ent în A fanasiev (1989), pag. 621-633. 10. Este destul de clar că atât A ndropov cât şi Gorbaciov erau conştienţi într-o oarecare măsură de dimensiunile descreşterii economice atunci când au ajuns ei la putere şi că primele lor încercări de reformă erau motivate de înţelegerea faptului că trebuiau să evite o criză economică. V. Marshall I. Goldman, Econom ic Reform in the A ge o f High Technology (New York: Norton, 1987) pag. 71. 11. Cele mai m ulte dintre ineficienţele şi patologiile inerente ale adm inistrării centralizate a econom iei care au fost expuse în tim pul perestroikăi sunt ilustrate de exem ple din anii ’50 în cărţi ca aceea a lui Joseph Berliner, F actory and M anager in the USSR (C am bridge, M ass.: H arvard U niversity Press, 1957) care se bazează pe interviuri luate em igranţilor. E ste de presupus că o instituţie precum KG B-ul a fost pe deplin capabil să ofere analize sim ilare unor co ndu­ cători sovietici ca A ndropov şi G orbaciov atunci când aceştia au ajuns la putere. 12. G orbaciov a lăudat efectiv în 1985 toate succesele lui Stalin; la sfârşitul lui 1987, el (ca şi H ruşciov) încă aproba actele lui Stalin până la colectivizarea din anii ’30. D e abia în 1988 a afirm at liberalizarea lim itată susţinută de Buharin şi Lenin în perioada “N oii Politici E conom ice” din anii ’20. V. Referirile la Buharin în cuvântarea lui G orbaciov la cea de a 70-a aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din O ctom brie, din 7 noiem brie 1987. 13. D e fapt, există naţionalişti ruşi de dreapta ca A lexandr Prohanov care îm ­ brăţişează o ideologie destul de sistem atică antidem ocratică şi anticapitalistă 298

care totuşi nu este m arxistă. A lexandr S oljeniţîn a fost acuzat de asem enea înclinaţii, dar el este de fapt un susţinător riguros al dem ocraţiei. V. articolul său Cum trebuie să restructurăm Rusia, L iteraturnaia G azeta nr. 18 (18 septem brie 1990): 3-6. 14. Sunt cu totul de acord cu părerea lui Jerem y A zrael că poporului rus trebuie să-i ceară scuze num eroşii lui detractori occidentali, care l-au crezut incapabil să aleagă dem ocraţia şi de asem enea, propria sa elită intelectuală rusofobă. 15. A existat o îndelungată dezbatere în rândul sovietologilor universitari în privinţa succesului final al proiectului totalitar şi dacă term enul “totalitar” putea fi adecvat folosit pentru a descrie U niunea Sovietică poststalinistă sau oricare din fostele regim uri satelite din E uropa de Est. D atarea de faţă a sfârşitului perioadei totalitare în U RSS se bazează pe articolul lui A ndranik M igranian, L u n g u l drum până la casa europeană, N ovîi M ir 7 (iulie 1989): 166-184. 16. V aclav H avel şi alţii The P ow er o f the P ow erless (London: H utchinson, 1985) pag. 27. A cest term en a mai fost folosit şi de Juan L inz pentru a descrie regim urile com uniste ale epocii Brejnev. N u este corect să spunem că U niunea Sovietică sub H ruşciov şi Brejnev au fost la fel ca oricare alte regim uri totalitare. Unii sovietologi ca Jerry H ough credeau că văd apariţia unor “grupări de interese” sau a “pluralism ului instituţional” în U niunea Sovietică a anilor ’60 sau ’70. Deşi au existat unele negocieri şi com prom isuri între, să zicem , diferite m inistere ale econom iei sovietice, sau între M oscova şi organizaţiile regionale ale partidului, interacţiunea aceasta s-a petrecut conform unei serii foarte lim itate de reguli stabilite de stat. V.H. G ordon S k illin g şi Franklyn G riggiths, Interest G roups in Soviet P olitics (Princeton, N .J.: Princeton U niversity Press, 1971) şi H ough (1979) pag. 518-529. 17. Hu Y aobang, fost asociat al lui D eng, a fost considerat de studenţi drept un partizan al reform ei în interiorul Partidului C om unist Chinez. Pentru o cro­ nologie a acestor evenim ente, v. Lucian W . Pye, Tienanm en and C hinese P olitical C ulture, A sian S urvey 30, nr. 4 (aprilie 1990 b): 331-347. 18. Sugestia îi aparţine lui H enry K issinger în The C aricature o f D en g as Tyrant is Unfair, W ashington P ost (1 august 1989) pag. A 21. 19. Ian W ilson şi Y u Ji L eadership by L ines: C h in a 's U nresolved Succession, P roblem s o f C om m unism 39, nr. 1 (ian.-febr. 1990): 28-44. 20. într-adevăr, aceste societăţi erau considerate ca fiind atât de diferite încât erau studiate în cadrul unor discipline separate precum “sinologia”, “sovietologia” sau “krem linologia” care nu acordau atenţie evoluţiei generale a societăţii civile, ci doar politicii, presupusă a le guverna, şi adeseori politicii unui grup de zece sau douăsprezece persoane care deţineau puterea. 299

Capitolul 4. Revoluţia liberală mondială 1. D okum ente zu H egels Entwicklung, ediţia J. Hoffmeister (Stuttgart 1936) pag. 352. 2. O vedere de ansam blu există, printre altele, în Sylvia N asar, Third. W orld E m bracing R eform s to E ncourage E conom ic Growth, N ew York Tim es (8 iulie 1991) pag. A l. 3. Ca prezentare a regândirii legitim ităţii dictaturii revoluţionare care s-a petrecut în A m erica L atină în ultim ul deceniu, v. R obert B arros, The L eft a n d D em ocracy: R ecent D ebates in L atin A m erica, Telos 68 (1986): 49-70. Ca exem plu al confuziei în care evenim entele din Europa de Est au aruncat stânga, v. A ndre G under Frank, R evolution in E astern E urope: L essons fo r D em ocratic S o cial M ovem ents (a n d Socialists?), Third W orld Q uarterly 12, nr. 12 (aprilie 1990): 36-52. 4. Jam es Bryce, M odern D em ocracies, voi. I (N ew York: M acm illan, 1931) pag. 53-54. 5. A cceptând rezervele lui S chum peter referitoare la definiţiile din sec. al X V III-lea ale dem ocraţiei, putem spune îm preună cu el că dem ocraţia înseam nă “co m ­ petiţia liberă între eventualii conducători pentru votul electoratului”. Joseph S chum peter, C apitalism , S ocialism a n d D em ocracy (N ew Y ork: H arp er Brothers, 1950) pag. 284. V. de asem enea discuţia asupra definiţiilor d em o­ craţiei în Sam uel H untington, W ill M ore Countries B eco m e D em ocratic?, P olitical Science Q uarterly 99, nr. 2 (vara 1984): 193-218. 6. Extinderea dreptului la vot a fost un proces treptat în m ajoritatea dem ocraţiilor, inclusiv A nglia şi S tatele Unite; m ulte din dem ocraţiile contem porane nu au realizat sufragiul universal decât destul de târziu în sec. al X X -lea şi totuşi puteau fi considerate ca atare chiar înainte de aceasta. V. Bryce, voi. 1 (1931) pag. 20-23. 7. în urma revoluţiilor din Europa de Est din 1989, au existat presiuni pentru realizarea unei mai depline democraţii în ţări din Orientul Mijlociu precum Iordania şi Egiptul. Dar în această parte a lumii, Islamul a fost un mare obstacol în calea democratizării. După cum au demonstrat-o alegerile municipale din Algeria din 1990, sau situaţia din Iran în urmă cu un deceniu, este posibil ca democratizarea să nu ducă la liberalizare pentru că cea dintâi îi aduce la putere pe fundamentaliştii islamici care speră să stabilească o formă de teocraţie populară. 8. D eşi Irakul este o ţară islam ică, partidul Baath al lui Saddam H ussein este în mod explicit o organizaţie naţionalistă arabă laică. încercările sale de a se acoperi cu m antia Islam ului după ce a invadat Kuw eitul erau ipocrite în lum ina eforturilor sale anterioare de a se prezenta ca un apărător al valorilor laice îm potriva unui Iran islam ic fanatic în tim pul războiului cu această ţară. 9. Ele pot desigur să am eninţe dem ocraţia liberală prin acţiunile teroriştilor, dar acest tip de am eninţare gravă nu poate fi fatală. 300

10. Sugestia pe care am formulat-o în articolul meu iniţial The E nd o f H istory? că nu există nici o alternativă viabilă la dem ocraţia liberală a declanşat numeroase reacţii de indignare din partea unor persoane care indicau fundamentalismul islamic, naţionalismul, fascismul şi o serie de alte posibilităţi. Totuşi, nici unul dintre critici nu crede că aceste alternative sunt superioare democraţiei liberale şi în cursul întregii controverse iscate de articol, din cât am putut să observ eu, nimeni nu a indicat o form ă alternativă de organizare socială ţie care o considera mai bună. 11. D iferite distincţii de acest tip sunt făcute în articolul lui Robert M. Fishm an, R ethinking State a nd R egim e: Southern E u ro p e ’s Transition to D em ocracy, W orld P olitics 42, nr. 3 (aprilie 1990): 422-440. 12. A cest tabel se bazează, cu unele m odificări, pe articolul lui M ichael D oyle Kant, L iberal L egacies a nd F oreign A ffairs, P hilosophy a n d P ublic A ffairs 12 (vara 1983a): 205-235. C erinţele form ulate de D oyle pentru ca o ţară să poată fi considerată o dem ocraţie liberală sunt econom ia de piaţă, guvernul reprezen­ tativ, suveranitatea externă şi drepturile juridice. Sunt excluse ţările care au o populaţie de mai puţin de un m ilion. Includerea unui num ăr de state într-o listă a dem ocraţiilor liberale va da probabil naştere unor controverse. De exem plu, Bulgaria, C olum bia, El Salvador, N icaragua, M exic, Peru, Filipine, Singapore, Sri Lanka şi T urcia sunt caracterizate de Freedom H ouse ca fiind num ai “parţial libere”, fie pentru că a fost contestată corectitudinea alegerilor recente sau din cauza nereuşitei statului de a proteja drepturile om ului. A u existat de asem enea şi paşi înapoi: T hailanda nu mai este o dem ocraţie din 1990. Pe de altă parte, din această listă lipsesc state care din 1991 au devenit dem ocraţii sau s-au angajat să ţină alegeri libere într-un viitor apropiat. V. Freedom H ouse Survey, F reedom at Issue (ian.-febr. 1990). 13. Prin urm are dem ocraţia ateniană a fost în stare să-l execute pe cel mai faim os cetăţean al ei, pe Socrate, pentru că acesta şi-a exercitat pur şi sim plu dreptul la cuvânt şi pentru că i-ar fi corupt pe tineri. 14. H ow ard W iarda, T ow ard a F ram ew ork fo r the Stu d y o f P olitical C hange in the Iberio-Latin Tradition, W orld P olitics 25 (ian. 1973): 106-135. 15. H ow ard W iarda, The E thnocentricism o f the So cia l S cience (sic): Im plications fo r R esearch a nd Policy, A R eview o f P olitics 43, nr. 2 (aprilie 1981): 163-197.

Capitolul 5. O idee pentru o Istorie Universală 1. N ietzsche, The U se a n d A b u se o f H istory (Indianapolis: Bobbs-M erril, 1957) pag. 55. 2. H erodot, num it şi “părintele istoriei”, a scris o asem enea prezentare enciclopedică a societăţii greceşti şi a celor barbare, d ar nu prea a lăsat să se vadă şi un fir călăuzitor pentru cititorul neiniţiat. 301

3. V . R epublica, Cartea a VH-a, 543c-569c şi P olitica, C artea a V III-a, 1301a1316b. 4. A supra acestui punct, v. Leo S trauss, Thoughts on M achiavelli (G lencoe, 111: Free Press, 1958) pag. 299. 5. Pentru a avea două perspective foarte diferite asupra încercărilor trecute de a scrie Istorii U niversale v. J.B. Bury, The Idea o f P rogress (N ew York: M acm il­ lan, 1932); R obert H isbet, So cia l C hange a n d H istory (O xford: O xford U niver­ sity Press, 1969). 6. Practica obişnuită de a num ăra anii înainte şi după H ristos, adoptată acum de o m are parte a lum ii necreştine a fost iniţiată de un istoric creştin din secolul al V II-lea, Isid o rd e Sevilla, V .R.G . C ollingw ood, The Idea o f H istory (N ew York: O xford U niversity Press, 1956) pag. 4 9 ,5 1 . 7. A lte încercări m oderne de a scrie Istorii U niversale au fost lucrarea lui Jean Bodin şi Louis Le Roy D e la vicissitude ou variete des choses en l ’univers şi, un secol mai târziu, aceea a lui B ossuet, D iscours sur l ’histoire universelle (Paris: F. D idot, 1852). V. Bury, paginile 37-47. 8. Citat în N isbet (1969) pag. 104. V. de asem enea Bury (1932) pag. 104-111. 9. V. N isbet (1969) pag. 120-121. 10. Pentru discutarea eseului lui K ant, v. C ollingw ood, pag. 98-103 şi W illiam G alston, K a n t an d the P roblem o f H istory (Chicago: U niversity o f Chicago Press, 1975) mai ales paginile 205-268. 11 .A n Idea fo r a U niversal H istory fro m a C osm opolitan P oint o f View în Im m anuel K ant, O n H istory (Indianapolis: Bobbs-M erril, 1963, pag. 11-13). 12. Ibid. pag. 16. 13. Kant, Idea (1963) pag. 23-26. 14. Interpretările superficiale sau eronate ale operei lui Hegel sunt nenum ărate în cadrul tradiţiei em piriste sau pozitiviste. D e exem plu: D ar în ceea ce-1 priveşte pe H egel, nici m ăcar nu cred că era talentat. liste un scriitor indigest. Şi chiar şi cei m ai m ari adm iratori ai lui trebuie să recunoască, stilul său este “fără îndoială scandalos” . Iar în privinţa conţinutului scrierilor sale, el este la superlativ num ai în rem arcabila sa lipsă de originalitate... El a dedicat aceste reflecţii şi m etode de îm prum ut cu încăpăţânare, dar fără cea mai m ică urm ă de strălucire, unui singur scop: acela de a lupta îm potriva societăţii deschise slujindu-1 astfel pe patronul său, F rederic W ilhelm de Prusia... Şi toată povestea lui H egel nu ar m erita de fapt să fie spusă, dacă nu ar fi avut consecinţe m ai sinistre, care ne arată cât de uşor un clovn poate ajunge un “făuritor al istoriei”. (K arl Popper, The O pen Society a nd Its E nem ies, Princenton, N.J.: [Princeton U niversity Press, 1950] pag. 227.) Din m etafizica sa rezultă că adevărata libertate constă în obedienţa faţă de o 302

autoritate arbitrară, că libertatea cuvântului este rea, că m onarhia absolută este bună şi că statul prusac era cel mai bun la vrem ea când scria el, că războiul este bun şi că o organizaţie internaţională pentru rezolvarea paşnică a conflictelor ar fi o nenorocire. (B ertrand Russel, U npopular E ssays [New York: S im on & Schuster, 1951] pag. 22. Tradiţia atacării referinţelor liberale ale lui H egel a continuat cu Paul Hirst: N ici un cititor atent al lucrării lui H egel Filozofia dreptului nu poate să-l confunde pe autorul ei cu un liberal. Teoria politică a lui H egel reprezintă opiniile unui conservator prusac care considera că reform ele după înfrângerea de la Jena au m ers prea departe. (E ndism , London R eview o f B ooks [23 noiem brie 1989]). 15. A ceastă idee apare în G alston (1975) pag. 261. 16. A cest citat este luat dintr-o transcriere a prelegerilor de istorie ale lui Hegel care au ajuns până la noi sub titlul de Filozofia istoriei, trad. Sibree (N ew York: D over Publications, 1956) pag. 17-18. 17. Hegel (1956) pag. 19. 18. Ca antidot pentru opiniile convenţionale care-1 descriu pe Hegel ca adept al autoritarism ului, v. Sholm o A vineri, H e g e l’s Theory o f the M odern S tate (Cam bridge: C am bridge U niversity Press, 1972) şi Steven B. Sm ith W hat is R ight in H e g e l’s „P hilosophy o f R ig h t!”, A m erican P olitical S cience R eview 83, nr. 1 (1989a): 3-18. Pentru a da câteva exem ple pentru felul în care a fost greşit înţeles H egel, deşi este adevărat că el sprijinea m onarhia, concepţia sa asupra m onarhiei aşa cum reiese din paragrafele 275-286 din F ilozofia dreptului este apropiată de aceea a unui conducător al unui stat m odern şi este com patibilă cu m onarhiile constituţionale contem porane existente; departe de a fi o ju s ­ tificare a m onarhiei prusace a tim pului său, ea poate fi citită ca o critică ezoterică a practicii concrete. Este adevărat că H egel se opunea alegerilor directe şi era în favoarea organizării societăţii în stări sociale. D ar aceasta nu venea din opoziţia faţă de principiul suveranităţii populare în sine. Corporatism ul lui H egel poate fi com parabil cu “arta asocierii” văzută de Tocqueville: într-un m are stat m odern, participarea politică, pentru a fi eficientă, trebuie m ediată printr-o serie de organizaţii şi asociaţii mai mici. C alitatea de m em bru într-un stat se bazează pe ocupaţie şi nu pe descendenţă şi este deschisă tuturor. R eferitor la pretinsa glorificare a războiului făcută de H egel, v. Partea a cincea, pag. 284-285. 19. Ca o lectură a lui Hegel care subliniază aspectele nedeterm iniste ale sistem ului lui, v. T erry Pinkard, H e g e l’s D ialectic: The E xplanation o f P ossibility (Philadelphia: T em ple U niversity Press, 1988). 303

20. H egel (1956) pag. 318-323. 21. “Istoricism ul” folosit în acest sens trebuie distins de felul în care foloseşte Karl Popper acest term en în The P overty o fH isto ricism şi alte lucrări. Cu obişnuita lui lipsă de perspicacitate, Popper identifică istoricism ul cu pretenţia de a fi capabil să prevezi viitorul plecând de la trecutul istoric, concepţie conform căreia un filozof ca Platon care crede în existenţa unei naturi um ane esenţiale neschim bătoare este la fel de “ istoricist” ca şi H egel. 22. A ceastă excepţie a fost Rousseau, al cărui A l doilea discurs prezintă o viziune istorică a om ului, natura dorinţelor acestuia schim bându-se radical de-a lungul tim pului. 23. A ceasta însem na, printre altele, că fiinţele om eneşti nu sunt total supuse legilor fizice care guvernează restul naturii. D im potrivă, o m are parte din ştiinţele sociale m oderne se bazează pe presupunerea că studiul om ului poate fi asim ilat studiului naturii pentru că esenţa um ană nu este diferită de aceea a naturii. Poate că această presupunere se află la originea faptului că ştiinţa socială nu reuşeşte să se afirm e ca o “ştiinţă” larg acceptată. 24. V. discuţia lui H egel asupra naturii schim bătoare a dorinţei în paragrafele 190-195 din F ilozofia dreptului. 25. H egel despre consum ism : “ Ceea ce num esc englezii confort este ceva in­ epuizabil şi nelim itat. A lţii îţi pot dezvălui că ceea ce tu consideri drept confort la orice nivel este lipsă de confort şi acest fel de dezvăluiri nu se sfârşesc niciodată. Prin urm are nevoia de mai m ult confort nu pare să se nască direct în m intea ta; ea îţi este sugerată de aceea care speră să p ro fite d e p e urm a ei”. (S ublinierea îm i aparţine.) Filozofia dreptului, com pletare la paragraful 191. 26. A ceastă interpretare a lui M arx a ajuns la m odă în urm a apariţiei lucrării lui G eorg Lukâcs, Istoria şi conştiinţa de clasă. 27. R eferitor la aceste idei, v. Shlom o A vineri, The So cia l and P o litica l Thought o f K a rl M a rx (C am bridge: C am bridge U niversity Press, 1971). 28. Prelegerile ţinute de K ojeve la E cole Pratique au fost m enţinute în Introduction ă la lecture de H egel (Paris: G allim ard, 1947) tradusă în engleză sub titlul Introduction to the R eading o f H egel, traducere de Jam es N ichols (New York: B asic B ooks, 1969). Printre studenţii lui K ojeve se aflau mulţi care aveau să ajungă faim oşi în generaţia urm ătoare: R aym ond Q ueneanu, Jacques Lacan, G eorges B ataille, Raym ond A ron, E ric W eil, G eorges Fessard şi M aurice M erleau-Ponty. Pentru o listă com pletă, v. M ichael S. Roth, K now ing and H istory (Ithaca, N.Y.: Cornell U niversity Press, 1988, pag. 225-227. D espre K ojeve, v. de asem enea Barry C ooper, The E n d o f H istory: A n E ssay on M odern H egelianism (Toronto: U niversity o f T oronto Press, 1984). 29. R aym ond A ron, M em oirs (New Y ork and London: H olm es and M eier, 1990) pag. 65-66. 304

30. Mai exact “D e la acea dată [1806] ce s-a întâm plat? N im ic, alinierea provin­ ciilor. Revoluţia chineză este numai introducerea C odului lui N apoleon în C hina”. D intr-un interviu din L a quinzaine litteraire, 1-15 iunie 1968, citat în Roth (1988) pag. 83. 31. Kojeve (1947) pag. 83. 32. Este uneori greu să-l vedem pe K ojeve ca pe un liberal având în vedere că el şi-a exprim at destul de frecvent adm iraţia pentru Stalin şi afirm a că nu exista nici o diferenţă esenţială între Statele Unite, U niunea Sovietică şi China în anii ’50; “dacă am ericanii dau im presia unor sino-sovietici bogaţi, aceasta se dato­ rează faptului că ruşii şi chinezii sunt nişte am ericani care sunt încă săraci dar care se grăbesc să devină mai bogaţi.” Cu toate acestea, acelaşi K ojeve era un fidel funcţionar al C om unităţii Europene şi al Franţei burgheze şi considera că “Statele U nite au atins stadiul final al com unism ului m arxist, văzând că, practic, toţi m em brii unei societăţi fără clase pot deja să-şi însuşească tot ce li se pare bun fără să fie nevoiţi să m uncească mai mult decât şi-ar dori.” în m od cert, A m erica şi Europa au pus în practică “recunoaşterea u n iv ersală” mai m ult decât a făcut-o vreodată R usia stalinistă, ceea ce face ca liberalul K ojeve să fie mai plauzibil decât cel stalinist. K ojeve (1947), pag. 436. 33. M ax B eloff, Two H istorians, A rn o ld Toynbee a n d L ew is Nam ier, E ncounter 74 (1990): 51-54. 34. Nu există nici un text care să ofere o definiţie autorizată a teoriei m odernizării şi de-a lungul anilor s-a ajuns la num eroase variante ale scopului iniţial. în afară de lucrarea lui D aniel Lerner, The Passing o f Traditional S o ciety (G lencoe, 111.: Free Press 1958) teoria m odernizării a fost elaborată în diverse lucrări ale lui T alcott Parsons, îndeosebi în The Structure o f So cia l A ctio n (N ew York: M cG raw -H ill, 1937) în lucrarea scrisă îm preună cu E dw ard Shils, T ow ard a G eneral Theory o f A ctio n (C am bridge, M ass.: H arvard U niversity Press 1951) şi în The S ocia l S ystem (G lencoe, 111: Free Press, 1951). O versiune scurtă şi relativ accesibilă a opiniilor lui Parson există în articolul său E volutionary U niversals in Society, A m erican Sociological R eview 29 (iunie 1964): 339-357. Acestei tradiţii îi aparţin cele două volum e sponsorizate de A m erican Social Science R esearch C ouncil (C onsiliul A m erican de C ercetare în D om eniul Ştiinţelor Sociale) între anii 1963-1975, care încep cu lucrarea lui Lucian Pye, C o m m u n ica tio n s a n d P o litic a l D evelopm ent (P rin ce to n , N .J.: P rin ceto n U niversity Press, 1963) şi se term ină cu lucrarea lui R aym ond G rew , C rises o f P olitical D evelopm ent in E urope a nd the U nited States (Princeton, N .J.: P rin­ ceton U niversity P ress, 1978). Ca im agini de ansam blu asupra acestor scrieri, v. eseurile lui Sam uel H untington şi G abriel A lm ond în M yron W einer şi Sam uel H untington, U nderstanding P olitical D evelopm ent (B oston: Little, Brow n, 1987) şi L eonard B inder The N atural H istory o f D evelopm ent Theory, C om parative S tudies in S o ciety a n d H istory, 28 (1986): 3-33. 305

35. C apital, voi. 1, în traducerea lui S. M oore şi E. A veling (N ew York: International Publishers, 1976) pag. 8. 36. V. de exem plu Lerner (1958), pag. 46. 37. D eşi conceptul de dezvoltare econom ică este destul de intuitiv, acela de “dezvoltare politică” este mai pu(in intuitiv. în această noţiune există im plicit o ierarhie a form elor istorice de organizare politică ce, pentru m ajoritatea sp e­ cialiştilor în ştiinţele sociale culm inează cu dem ocraţia socială. 38. A stfel un text de studiu standard, utilizat de absolvenţii ştiinţelor politice din A m erica spune: “D ocum entaţia despre dezvoltarea politică răm âne foarte plină de orientările spre stabilitate ale pluralism ului dem ocratic şi accentul pus pe schim bare... N epregătită din punct de vedere conceptual să se ocupe de sch im ­ barea radicală şi transform area fundam entală a sistem ului, ştiinţa socială am e­ ricană a fost saturată cu un angajam ent norm ativ faţă de ordine”, Jam es A. Bill şi R obert L. H ardgrave Jr., C om parative P olitics: The Q uest fo r Theory (Lanham , M d. U niversity Press o f A m erica, 1973) pag. 75. 39. M ark K esselm an, O rder or M ovem ent? The L iterature o f P olitical D evelopm ent as Ideology, W orld P olitics 26, nr. 1 (O ctober 1973): 139-154. V. de asem enea H ow ard W iarda, The E thnocentrism o f the Socia l Science (sic): Im plications fo r R esearch and P olicy, R eview o f P olitics 43, nr. 2 (aprilie 1981): 163-197. 40. A lte critici în această direcţie îl includ pe Joel M igdal, Studying the P olitics o f D evelopm ent and C hange: The State o f the A rt în A da Finifter, P olitical Science: The State o f the D iscipline (W ashington, D.C.: A m erican Political Science A ssociation, 1983) pag. 309-321; şi N isbet (1969). 41. Astfel Gabriel Almond, într-o prezentare generală a teoriei modernizării în care răspunde la acuzaţiile de etnocentrism, citează lucrarea lui Lucian Pye, C om ­ m unications and Political Development, conform căreia “instruirea unei întregi generaţii în spiritul relativismului cultural” şi-a dovedit influenţa şi specialiştii în ştiinţele sociale nu prea mai acceptă concepte care ar putea sugera credinţa în “progres” sau “stadii ale civilizaţiei”, W einer and Huntington (1987), pag. 447.

Capitolul 6 . Mecanismul dorinţei 1. A ceastă teorie a ciclurilor are anum iţi adepţi în prezent: v. răspunsul lui Irving Kristol la articolul m eu iniţial E n d o f H istory? din The N a tional Interest 16 (vara 1989): 26-28. 2. N atura cum ulativă şi progresivă a ştiinţei m odem e a fost contestată de T hom as Kuhn, care a subliniat caracterul discontinuu şi revoluţionar al schim bării în cadrul ştiinţei. în afirm aţiile sale cele mai radicale, el a negat posibilitatea existenţei vreunei cunoaşteri “ştiinţifice” a naturii, de vrem e ce toate “paradig­ m ele” după care înţeleg oam enii de ştiinţă natura eşuează în cele din urmă. A dică, teoria relativităţii nu m archează un nou progres al ştiinţei care se adaugă 306

adevărului deja stabilit al m ecanicii ncw toniene, ci face ca întreaga m ecanică new toniană să fie greşită în m od esenţial. O ricum , scepticism ul lui Kuhn nu are nici o im portanţă pentru discuţia de faţă, pentru că un model ştiinţific nu trebuie să fie “adevărat” în vreun sens epis­ tem ologic fundam ental pentru a avea im portante consecinţe istorice. A cesta nu trebuie decât să reuşească să prevadă fenom ene naturale şi să perm ită om ului să le m anipuleze. Faptul că m ecanica new toniană nu funcţionează la viteze care se apropie de viteza lum inii şi nu reprezintă un fundam ent adecvat pentru dezvoltarea energiei atom ice sau a bom bei cu hidrogen nu înseam nă că nu ar fi potrivită ca m ijloc de a stăpâni alte aspecte ale naturii ca în cazul navigaţiei planetare, locom oţiei cu ajutorul aburului sau arm elor cu rază m are de acţiune. Există de altfel o ierarhie a paradigm elor care este stabilită mai degrabă de natură decât de om : teoria relativităţii nu ar fi putut fi descoperită înainte de a fi fost descoperite legile new toniene ale m işcării. A ceastă ierarhie a paradig­ m elor este ceea ce asigură o coerenţă şi unidirecţionalitate a progresului cunoaşterii ştiinţifice. V. T hom as S. K uhn, The Structure o f Scientific R evolutions, ediţia a doua (Chicago: U niversity o f C hicago Press, 1970) mai ales pag. 9 5 -1 1 0 ,1 3 9 -1 4 3 şi 170-173. Pentru o recenzie a lucrărilor critice despre K uhn, v. T erence Ball, F rom P aradigm s to R esearch P rogram s: Towards a P ost-K uhnian P olitical S cience,A m erican Jo u rn a l o f P oliticalScience, nr. 1 (februarie 1976): 151-177. 3. Există situaţii în care state mai puţin avansate din punct de vedere tehnologic “ au învins” state m ai avansate, cum a fost cazul V ietnam ului şi al Statelor Unite, sau al A fganistanului şi al U niunii Sovietice, dar m otivele acestor înfrângeri rezidă şi în interesele politice foarte diferite ale celor două părţi. Fără îndoială că tehnologia a asigurat capacitatea de a învinge în am bele cazuri. 4. V. Sam uel H untington, P olitical O rder in C hanging S o cieties (New H aven, Conn.: Y ale U niversity Press, 1968), pag. 154-156. A ceastă idee apare de asem enea la W alt R ostow , The Stages o f E conom ic G row th: A N on-C om m unist M anifesto (C am bridge: C am bridge U niversity Press, 1960) pag. 26-27, 56. 5. H untington (1968) pag. 122-123. 6. Pentru o com paraţie a proceselor de m odernizare în T urcia şi Japonia, v. Robert W ard şi D ankw art Rustow , P olitical D evelopm ent in Ja p a n and Turkey (Prin­ ceton, N.J.: P rinceton U niversity Press, 1964). 7. D espre reform a din P rusia, v. G ordon A. C raig, The P o litics o f the P russian A rm y 1640-1945 (O xford: O xford U niversity Press, 1955) pag. 35-53; şi H ajo Holbom , “ M oltke and Schlieffen: T he Prussian Ferm an S chool” în Edw ard Earle, The M akers o f M odern Strategy (Princeton, N .J.: Princeton U niversity Press, 1948) pag. 172-173. 8. A lexander G erschenkron, E conom ic B ackw ardness in H istorical P erspective (C am bridge, M ass.: H arvard U niversity Press, 1962) pag. 17. A cest tip de 307

reform ă “de sus” în care rolul principal este al statului este desigur un cuţit cu două tăişuri; deşi distruge instituţii tradiţionale sau feudale, ea creează de asem enea form e noi, “m oderne” de despotism birocratic. în cazul lui Petru cel M are, G erschenkron subliniază că m odernizarea a dus la intensificarea do­ m inaţiei exercitate asupra ţărănim ii ruse. 9. E xistă num eroase alte exem ple de m odernizări im puse cu sprijinul arm atei, cum a fost cazul celor “ O m ie de zile” în C hina, determ inată de înfrângerea Chinei de către Japonia în 1895 sau reform ele şahului R eza în anii ’20 după incursiunile sovietice şi britanice din perioada 1917-18. 10. T otuşi, ofiţeri superiori din conducerea arm atei sovietice ca fostul şe f de stat m ajor, mareşalul O garkov, nu au acceptat niciodată reform ele econom ice radicale şi dem ocratizarea ca soluţii pentru problem ele legate de inovaţie în dom eniul m ilitar. N evoia de a răm âne com petitivi din punct de vedere m ilitar a fost probabil un factor mai im portant în gândirea lui G orbaciov în anii 1985-1986 decât în anii urm ători. Pe m ăsură ce ţelurile p erestro ikă i au devenit mai radicale, pregătirea m ilitară a început să fie din ce în ce mai criticată pe plan intern. La începutul anilor ’90, procesul de reform ă în sine slăbise econom ia sovietică în m od dram atic şi o făcuse mai puţin com petitivă din punct de vedere m ilitar. Ca o prezentare a vederilor arm atei în privinţa necesităţii reform ei econom ice, v. Jerem y A zrael, The S oviet C ivilian L eadership a n d the M ilitay H igh Com m and, 1976-1986 (Santa M onica, Calif.: The R A N D C orporation, 1987) pag. 15-21. 11. M ulte dintre aceste idei sunt form ulate în V.S. N aipaul, A m o u n g the B elievers (New York: K nopf, 1981). 12. N athan R osenberg şi L.E. B irdzell Jr., Science, Technology a n d the W estern M iracle, Scientific A m erican 263 nr. (noiem brie 1990): 42-54; despre venitul p e r capita în se co lu l al X V III-le a, v. D av id S. L an d es, The U nbound P rom etheus; T echnological C hange a n d Industrial D evelopm ent in W estern E urope fro m 1750 to the P resent (N ew Y ork: C am bridge U niversity Press, 1969) pag. 13. 13. T ehnologia şi legile naturii pe care aceasta se sprijină oferă o anum ită re­ gularitate şi coerenţă procesului schim bării, dar ele nu determ ină caracterul dezvoltării econom ice într-un m od m ecanic, cum lăsau să se înţeleagă uneori M arx şi Engels. D e exem plu, M ichael Piore şi C harles Sabel argum entează că tipul am erican de organizare industrială, acela care începând cu secolul al X IX -lea a pus accentul pe producţia de m asă şi pe caracteristici de execuţie foarte lim itate în detrim entul m odelului de producţie care se baza pe m eşteşug, nu era unul necesar şi nu a fost adoptat în aceeaşi m ăsură de alte ţări cu tradiţii naţionale diferite cum sunt G erm ania şi Japonia. V. The S ec o n d Industrial D ivide (N ew York: B asic B ooks, 1984) pag. 19-48,133-164. 308

14. Vom folosi form ularea de “organizare a m uncii” în locul celei cu care nc-am obişnuit, “diviziunea m uncii”, pentru că aceasta din urm ă a ajuns să însem ne diviziunea din ce în ce mai m are a operaţiilor m anuale în acte tot mai m ecanice până la am orţirea m inţii. Deşi cea de a doua s-a petrecut în cursul industrializării, alte progrese ale tehnologiei au avut tendinţa de a răsturna acest proces şi de a înlocui operaţiile m anuale cu altele de o mai m are com plexitate din punct de vedere intelectual. V iziunea lui M arx a unei lumi industriale în care m uncitorii erau sim ple accesorii ale m aşinilor lor nu a fost de fapt realizată. 15. Proliferarea unor operaţii noi, din ce în ce mai specializate sugerează la rândul lor noi aplicaţii ale tehnologiei în procesul de producţie. A dam Sm ith subliniază în W ealth o f N a tio n s cum concentrarea pe o singură operaţie sim plă dă noi sugestii în privinţa posibilităţilor producţiei de m aşini care ar fi scăpat atenţiei unui m eşter preocupat de o varietate de operaţii; prin urm are diviziunea muncii conduce în m od frecvent la crearea unei noi tehnologii şi invers. A dam Sm ith, A n Inquiry into the N ature an d C auses o f the W ealth o f Nations, voi. 1 (Oxford: O xford U niversity Press, 1976) pag. 19-20. 16. C harles Lindblom observă cum , pe la sfârşitul anilor ’70, ju m ătate din populaţia am ericană lucra în cadrul birocraţiilor sectorului privat, în tim p ce alte treispre­ zece m ilioane de am ericani lucrau pentru instituţiile guvernam entale federale, statale sau locale. V. lucrarea lui P olitics a n d M arkets: The W o rld ’s P oliticalE conom ic System s (N e w Y ork: B asic B ooks, 1977) pag. 27-28. 17. M arx era de acord cu A dam Sm ith care subordona producţia diviziunii m uncii, dar numai pentru perioada m anufacturilor până la sfârşitul secolului al XV IIIlea, când m aşinile erau folosite num ai sporadic. V. M arx (1976) voi. 1 pag. 348. 18. Este greu de crezut că faim oasa sa viziune din Ideologia germ ană a fost expusă cu toată seriozitatea. în afară de consecinţele desfiinţării diviziunii m uncii, nu este clar dacă o viaţă de un asem enea diletantism ar putea fi satisfăcătoare. 19. în această privinţă, sovieticii au avut întotdeauna mai m ult bun sim ţ, deşi sufereau de com plexul de a fi “roşii” şi “experţi” în acelaşi tim p. V. M aurice M eisner, M arx, M ao and D eng on the D ivision o f L ab o r in H istory în lucrarea lui A rif D irlik şi a lui M aurice M eisner, M arxism and the C hinese E xperience (B oulder, C olo.: W estview Press, 1989) pag. 79-116. 20. D urkheim subliniază că acest concept al diviziunii m uncii a fost folosit tot mai m ult în ştiinţa biologiei pentru a descrie alte organism e decât cele um ane şi că unul dintre cele mai sim ple exem ple ale acestui fenom en este acela al diviziunii biologice a m uncii dintre bărbaţi şi fem ei în crearea copiilor. V. The D ivision o f L abor in Society (N ew York: Free Press, 1964), pag. 39-41, 56-61. V. de asem enea discuţia lui Karl M arx despre originile diviziunii m uncii, în M arx (1967), voi. I, paginile 351-352. 21. M arile birocraţii centralizate au caracterizat im periile prem oderne, cum au fost cele ale C hinei şi T urciei. O ricum , aceste birocraţii nu erau organizate în scopul 309

optim izării eficienţei econom ice şi deci corespundeau unor societăţi tradiţionale stagnante. 22. D esigur, aceste revoluţii adeseori beneficiază de intervenţia politică conştientă sub form a reform ei agricole. 23. Juan Linz, E u ro p e ’s Southern F rontier: E volving Trends tow ard W hat? D aedalus 108, no. 1 (iarna 1979): 175-209.

Capitolul 7. Nici un barbar Ia porţile noastre 1. A dică, R ousseau susţine că agresiunea nu este, cum cred H obbes şi Locke, o trăsătură firească a om ului şi că ea face parte din starea naturală prim ară. De vrem e ce om ul natural al lui R ousseau are puţine nevoi şi chiar şi acelea sunt relativ uşor de satisfăcut, nu există nici un motiv ca el să-şi jefuiască sau să-şi ucidă sem enii şi nici un m otiv, de fapt, ca el să trăiască într-o societate civilă. V. D iscours su r l ’O rigine, et Ies F ondam ents de l ’in e g a lite p a rm i Ies H om mes, în O euvres C om pletes, voi. 3 (Paris: Editions G allim ard, 1964) pag. 136. 2. Pentru o exam inare a sensului acestei deplinătăţi naturale şi a ceea ce Rousseau num ea sentim ent de / ’existence, v. A rthur M elzer, The N a tu ra l G oodness o f M an: On the System o f R o u sse a u ’s Thought (Chicago: U niversity o f Chicago Press, 1990) în special paginile 69-85. 3. Bill M cK ibben în lucrarea sa The E n d o f N ature (N ew York: Random House, 1989), susţine că suntem pentru prim a oară în pragul elim inării unui dom eniu natural neatins de activitatea um ană. O bservaţia este desigur adevărată, dar M cK ibben se înşală în datarea acestui fenom en cu cel puţin patru sute de ani. Societăţile tribale prim itive şi-au m odificat habitatul natural; diferenţa dintre ele şi societăţile tehnologice m odem e ţine doar de proporţie. D ar de la început, a existat în m iezul revoluţiei ştiinţifice m odem e proiectul cuceririi naturii şi al m anipulării ei în folosul om ului; însă este puţin cam târziu pentru ca cineva să vină şi să deplângă această m anipulare ca problem ă de principiu. C eea ce vedem noi astăzi ca “natură” - fie că este vorba de un lac din A ngeles N ational Forest sau o cărare din A dirondack - este în m ulte privinţe rezultatul ingeniozităţii um ane la fel de m ult ca Em pire State Building sau naveta spaţială. 4. Nu trebuie să presupunem acum că superioritatea ştiinţei m oderne şi dezvoltarea econom ică ne-ar putea face să renunţăm a ne mai gândi la posibilitatea unui cataclism planetar. D acă pesim iştii noştri istorici au dreptate, dacă tehnologia m odernă nu l-a făcut pe om mai fericit, ci a ajuns să-l stăpânească şi să-l distrugă, atunci perspectiva unui cataclism care, să spunem , ar face tabula rasa şi ar obliga om enirea s-o ia de la capăt ar fi mai degrabă o m anifestare de bunăvoinţă şi nu de cruzim e a naturii. A cesta era punctul de vedere al clasicilor filozofiei politice care au fost Platon şi A ristotel, care credeau, fără sentim entalism e, că toate realizările om eneşti, inclusiv opera lor, aveau să fie în cele din urmă 310

distruse pe m ăsură ce om enirea trecea de la un ciclu la altul. în legătură cu aceasta, v. Leo S trauss, Thoughts on M achiavelli (G lencoe, 111: Free Press, 1958) pag. 298-299. 5. D upă părerea lui S trauss, “D ificultatea im plicată de adm iterea faptului că invenţiile legate de arta războiului trebuie încurajate este singura care oferă o bază criticii făcute de M achiavelli filozofiei politice c lasice”. Strauss, pag. 299. 6. O soluţie alternativă ar putea fi aceea de a înlocui sistem ul internaţional de state cu un guvern m ondial care ar pune în aplicare interzicerea tehnologiilor peri­ culoase, sau un acord internaţional în privinţa lim itării aplicaţiilor tehnologiei, în afară de num eroasele m otive pentru care un astfel de aranjam ent ar fi greu de obţinut, chiar şi într-o lum e supusă cataclism elor, problem a inovaţiei teh ­ nologice nu ar fi neapărat rezolvată. M etoda ştiinţifică ar fi încă accesibilă grupurilor crim inale, organizaţiilor de eliberare naţională, sau altor grupări dizidente şi ar conduce la o com petiţie tehnologică internă.

Capitolul 8. Acumulare fără sfârşit 1. Pentru inform aţii despre D eutscher şi alţi scriitori care credeau că va exista o convergenţă între Est şi V est pe baza socialism ului, v. A lfred G. M eyer, Theories o f C onvergence în C halm ers Johnson, C hange in C om m unist System s (Stanford, Calif.: Stanford U niversity Press, 1970) pag. 321 ff. 2. Term enul “m are consum de m asă” a fost folosit prim a oară de W alt R ostow (în The Stages o f E conom ic G row th: A N on-C om m unist M anifesto [Cam bridge: C am bridge U niversity Press, I960]), cel de “eră tehnotronică” de către Z big­ niew B rzezinski (în B etw een Two A ges: A m e ric a ’s R ole in the Technotronic E ra, [New York: V iking Press, 1970]) şi cel de “societate postindustrială” de către D aniel Bell. V. articolele acestuia din urm ă N otes on the P ost-Industrial Society I şi 11, The P ublic Interest 6-1 (Iarna 1967a): 24-35 şi (Prim ăvara 1967b): 102-118 şi felul în care a descris el originea co n ceptului de “so cietate postindustrială” în The C om ing o f P ost-Industrial Society (N ew York: B asic Books, 1973) pag. 33-40. 3. Bell (1967) pag. 25. 4. Cifră citată în articolul lui Lucian W. Pye, Political Science and the Crisis o f Authoritarianism în Am erican Political Science Review 84, no. 1 (mar. 1990): 3-17. 5. O ricum , chiar şi în cazul acestor industrii mai vechi, econom iile socialiste au răm as destul de m ult în urm a celor capitaliste în ceea ce priveşte m odernizarea proceselor de fabricaţie. 6. Cifre date de H ew ett (1988) pag. 192. 7. A ron c ita t de Jerem y A zrae l în M a n a g eria l P o w er a n d S o viet P o litics (C am bridge, M ass.: H arvard U niversity Press, 1966) pag. 4. A zrael îi citează în acest sens şi pe O tto B auer, Isaac D eutscher, H erbert M arcuse, W alt R ostow , 311

Zbigniew B rzezinski şi pe A dam Ulam . V. de asem enea A lien K assof, The F uture o f S oviet Society în lucrarea lui Kassof, P ro sp ects fo r Soviet Society (New York: Council on Foreign R elations, 1968) pag. 501. 8. Pentru o exam inare a felurilor în care sistem ul sovietic s-a adaptat la cerinţele unei creşteri a m aturităţii industriale, v. Richard Low enthal, The R uling Party in a M ature Society, în M ark G. Field, Social C onsequences o f M odernization in C om m unist Societies (B altim ore: Johns H opkins U niversity Press, 1976). 9. A zrael (1966) paginile 173-180. 10. A cest punct de vedere apare referitor la China în articolul lui Edw ard Friedm an M odernization a nd D em ocratization in L eninist States: The C ase o f China, Studies in C om parative C om m unism 22, num erele 2-3 (V ara-Toam na 1989) 251-264.

Capitolul 9. Victoria video-casetofoanelor 1. C itat de Lucian W . Pye în A sian P ow er a nd P olitics: The C ultural D im ensions o f A uthority (C am bridge, M ass.: H arvard U niversity Press, 1985) pag. 4. 2. V .l. Lenin, Im perialism : The H ighest Stage o f C apitalism (N ew York: Interna­ tional Publishers, 1939). 3. Ca recenzii ale acestei docum entaţii, v. R onald C hilcote, Theories o f C om para­ tive P olitics: The Search fo r a P aradigm (B oulder, Colo. W estriens Press, 1981); Jam es A. C aporaso, D ependence, D ependency, a n d P ow er in the G lobal System : A . S tructural a n d B ehavioral A nalysis, In tern a tio n a l O rganization 32 (1978): 13-43 şi de aceiaşi autori D ependency Theory: C ontinuities and D is­ continuities in D evelopm ent Studies, International O rganization 34 (1980): 605-628; şi J. Sam uel V alenzuela şi A rturo V alenzuela, M odernization and D ependency: A lternative P erspectives in the S tu d y o f L atin A m erican U nder­ developm ent, C om parative P olitics 10 (iulie 1978): 535-557. 4. D escoperirile făcute de acea com isie sunt relatate printre altele în E l Segundo D ecenio de las N aciones U nidas Para el D esarrollo d e A m erica L atina (Lim a, Peru: E C L A , 14-23 aprilie 1969). O pera lui Prebisch a fost continuată de econom işti ca O svaldo Sunkel şi C elso Furtado şi popularizată în A m erica de N ord de către A ndre G under Frank. V. O svaldo Sunkel, B ig B usiness and D ependencia în F oreign A ffairs 50 (aprilie 1972): 517-531; C elso Furtado, E conom ic D evelopm ent o f Latin A m erica: A Survey fro m C olonial Times to the C uban R evolution (C am bridge: C am bridge U niversity Press, 1970); A ndre G under Frank, L atin A m erica: U ndevelopm ent o r R evolution (New York: M onthly R eview P ress, 1969). D e asem enea, în aceeaşi categorie intră şi T heotonio D os Santos, The Structure o f D ependency, A m erican E conom ic R eview 40 (m ai 1980): 231- 236. 312

5. V. descrierea făcută lui Prebisch în lucrarea lui W alt W . Rostow , Theorists o f E conom ic G row th fro m D a vid H um e to the P resent (N ew York: O xford University Press 1990), pag. 403- 407. 6. O svaldo Sunkel şi Pedro Paz, citaţi de V alenzuela (1978) pag. 544. 7. A ceastă idee a fost form ulată iniţial în legătură cu dezvoltarea G erm aniei în sec. al X IX -lea de către T horsten V eblen în Im perial G erm any and the Industrial Revolution (N ew York: V icking Press, 1942). V. de asem enea A lexander G e rs c h e n k iro n , E c o n o m ic B a c k w a r d n e s s in H is to r ic a l P e r s p e c tiv e (C am bridge, M ass.: H arvard U niversity Press, 1962) pag. 8. 8. A num iţi teoreticieni de dată m ai recentă ai teoriei dependenţei, recunoscând că industriile m anufacturiere erau din ce în ce m ai m ulte în A m erica Latină, făceau o distincţie între un sector m odern m ic şi izolat legat de corporaţiile m ulti­ naţionale occidentale şi un sector tradiţional ale cărui posibilităţi de dezvoltare erau subm inate de către cel dintâi. V. Tony Sm ith, The U nderdevelopm ent o f D evelopm ent Literature: The Case o f D ependency Theory, W orld P olitics 31, nr. 2, (Iulie 1979): 247-285 şi, de acelaşi autor, R equiem o r N ew A g enda fo r Third W orld Studies?, W orld P olitics 37 (iulie 1985): 532-561; Peter Evans, D ependent D evelopm ent: The A lliance o f M ultinational, State and L o ca l C api­ tal in B razil (Princeton, N.J.: Princeton U niversity Press, 1979); H ernando H. C ardoso and Enzo Faletto, D ependency a nd D evelopm ent in Latin A m erica (B erkeley: U n iv ersity o f C alifornia P ress, 1979) şi C ardoso D ependent C apitalist D evelopm ent in L atin A m erica, N e w L e ft R eview 74 (iulie-august 1972): 83-95. 9. O ricum nu toţi. Fernando C ardoso, de exem plu, a fost de acord că întreprinzătorii par să fi fost atraşi de “liberalism ul dem ocratic” tot aşa cum au fost atrase şi alte elem ente active ale societăţii şi că “par să existe elem ente structurale, derivate din form area unei societăţi industrializate de m asă, care duc la căutarea unui model social care pune m ai m are preţ pe societatea civilă decât pe stat”. E ntrepreneurs a n d the Transition P rocess: The B razilian Case, în O ’D onnel and Schm itter (1986b) pag. 140. 10. în Statele U nite, perspectiva depedencistă a devenit baza unui intens atac îm potriva teoriei m odernizării şi a pretenţiilor acesteia de a fi o ştiinţă socială em pirică. D upă cum se exprim a un critic, “teoriile dom inante utilizate de specialiştii în ştiinţele sociale nu sunt în nici un caz universal valabile după cum susţin suporterii lor; ele sunt foarte caracteristice anum itor interese am ericane din A m erica Latină şi pot fi considerate mai degrabă drept expresia unor ideologii decât baza solidă a unor cunoaşteri ştiinţifice”. Ideea că liberalism ul politic sau econom ic al ţărilor lum ii dezvoltate trebuie să constituie punctul final al dezvoltării istorice a fost acuzată de a fi o form ă de “ Im perialism cultural” care “suprapune cultura am ericană sau în general opţiunile culturale occidentale peste culturile altor societăţi”. V. Susanne J. Bodenheim ar, The Id eo lo g y o f 313

D evelopm entalism : A m erican P olitical S c ie n c e ’s P aradigm -Surrogate fo r Latin A m erican Studies, B erkeley Jou rn a l o f Sociology 15 (1970): 95-137; Dean C. Tipps, M odernization Theory and the C om parative S tu d y o f Society: A C ritical P erspective, C om parative Studies o f So ciety a n d H istory 15 (M artie 1973): 199-226. O m ică industrie s-a dezvoltat în jurul efortului de a proiecta teoria dependenţei în urmă printr-o interpretare foarte tendenţioasă a istoriei, aşa încât lum ea secolului al X V I-lea era deja văzută ca un “sistem mondial capitalist” îm părţit într-un “centru” şi o “periferie” exploatată. A ceasta este reprezentată de lucrarea lui Im m anuel W allerstein, inclusiv lucrarea sa The M odern W orldSystem , în 3 volum e (New York: A cadem ic Press, 1974 şi 1980). Pentru critici, nu întru totul nefavorabile, care expun interpretarea sa asupra istoriei, v. T heda Skoskpol, W allerstein’s W orld C apitalist System : A Theoritical and H istorical Critique, A m erican Jo u rn a l o f S ociology 82 (M artie 1977): 1075-1090; şi A ristide Z olberg, O rigins o f the M odern W orld System : A M issing Link, W orld P olitics 33 (Ian. 1981): 253-281. 11. A cest argum ent este form ulat în Pye (1985) pag. 4. 12. C itat din aceeaşi lucrare, pag. 5 13. Ibidem. 14. Cifre luate din Taiwan a n d K orea: Two P aths to Prosperity, E conom ist 316 no. 7663 (iulie 14, 1990): 19-22. 15. O m ăsură a creşterii unei largi clase m ijlocii instruite este num ărul regulat de cititori ai presei, activitate care avea, după părerea lui H egel, să înlocuiască rugăciunea zilnică în cadrul societăţilor burgheze la sfârşitul istoriei. N um ărul cititorilor ziarelor este acum la fel de m are în T aiw an şi C oreea ca şi în SUA. Pye (1990a) p. 9. 16. Ibidem . La începutul anilor ’8 0T aiw anul avea cel mai m ic “coeficient G ini” (o unitate de m ăsură a distribuirii egale a veniturilor) dintre toate ţările în curs de dezvoltare. V. G ary S. F ields, Em ploym ent, Incom e D istribution a n d E conom ic G rowth in Sevei Sm all O pen Econom ics, E conom ic Jo u rn a l 94 (m artie 1984): 74-83. 17. D espre alte încercări de a apăra teoria dependenţei în faţa realităţii lor asiatice, v. Peter Evans, Class, State a nd D ependence in E ast A sia: L essons fo r Latin A m ericanists şi Bruce C um m ings, The O rigins and D evelopm ent o f the N o rth ­ east A sian P olitical E conom y: Industrial Sectors, P roduct Cycles, a n d P olitical C onsequences, (am ândouă) în Frederic C. D enyo, The P olitical E conom y o f the N ew A sian Industrialism (Ithaca, N.Y.: Cornell U niversity Press, 1989) pag. 45-83, 203-226. 18. D espre caracterul com petitiv al sectoarelor încununate de succes din industria japoneză, V. M ichael Porter, The C om petitive A dva n ta g e o f N ations (New York: Free Press, 1990) paginile 117-122. 314

19. A cest argum ent este form ulat de Law rence H arrison în U nderdevelopm ent Is a S tate o f M ind: The L atin A m erican Case (N ew York: M adison B ooks, 1985). 20. W erner Baer, The B razilian Econom y: G row th a nd D evelopm ent, ediţia a treia (New York: Praeger, 1989) pag. 238-239. 21. Cifră citată dintr-un studiu al lui B aranson apărut în W erner Baer, Im port Substitution an d Industrialization in L atin A m erica: E xperiences a n d In ter­ pretations, L atin A m erican R esearch R eview 1, nr. 1 (prim ăvara 1972): 95-122. M ulte ţări europene şi asiatice anterior subdezvoltate au protejat industriile aflate la început, dar nu este clar dacă aceasta a fost sursa creşterii lor econom ice iniţiale. în orice caz, substituirea im porturilor s-a practicat la întâm plare în A m erica Latină şi s-a continuat încă m ultă vrem e după m om entul în care s-ar mai fi justificat ca o m ăsură de protejare a noilor industrii. 22. D espre aceasta, v. A lbert O. H irschm an, The Turn to A uthoritarianism in Latin A m erica a nd the Search fo r Its E conom ic D eterm inats în D avid C ollier, The N ew A uthoritarianism in L atin A m erica (Princeton, N .J.: Princeton U niversity Press, 1979) pag. 85. 23. D espre sectorul public în Brazilia, vezi B aer (1989) pag. 238-273. 24. H ernando de Soto, The O ther Path: The Invisible R evolution in the T hird W orld (New York: H arper and Row, 1989) pag. 134. 25. în Prefaţa lucrării m enţionate anterior, p. XIV. 26. Citat în H irschm an (1979) p. 65. 27. V. Sylvia N asar, Third W orld E m bracing R eform s to E n courage E conom ic Growth, N ew York Tim es (8 iulie 1990) pp. A l, D3.

Capitolul 10. în patria culturii 1. The P ortable N ietzsche (N ew York: V iking, 1954) pag. 231. 2. Seym our M artin Lipset, Som e Social R equisites o f D em ocracy: E conom ic D evelopm ent a nd P olitical L egitim acy, A m erican P olitical Science R eview 53 (1 959): 6 9 -1 0 5 . V. de asem en ea ca p ito lu l E co n o m ic D evelo p m en t a n d D em ocracy în lucrarea lui S.M . Lipset, P olitical M an: Where, How, a n d Why, D em ocracy W orks in the M odern W orld (N ew York: D oubleday, 1960) pag. 45-76; Phillips C utright, A m erican Sociology R eview 28 (1963): 253-264; şi D eane E. N eubauer, S o m e C onditions o f D em ocracy, A m erican P olitical Science R eview 61 (1967): 1002-1009. 3. R. H udson şi J.R . L ew is, C apital A ccum ulation: The Industrialization o f Southern E urope? în A llan W illiam s, Southern E uro p e Transform ed (London: H arper and Row , 1984) pag. 182. V. de asem enea Linz (1989) p. 176. A cestea erau nişte rate de creştere care le depăşeau pe cele ale prim elor 6 ţări m em bre ale CEE, şi apoi pe ale celor 9 ţări m em bre în urm a extinderii C E E într-o perioadă de tim p com parabilă. 315

4. John F. C overdale, The P olitical Transform ation o f Spain a fter F ranco (New York: Praeger, 1979) pag. 3. 5. Linz (1979) p. 176. 6. Coverdale (1979) p. 1. 7. Taiwan a nd K orea: Two P aths to P rosperity, E conom ist 316: 7663 (14 iulie 1990) pag. 19. 8. Pye (1990a) pag. 8. 9. Conform unei surse, “o cincim e din populaţia bură din acea vrem e putea fi inclusă în categoria albilor săraci, un m em bru al acestei categorii era definit drept o persoană care devenise într-atât de dependentă, din m otive m orale, econom ice sau fizice încât era incapabilă, fără ajutorul altora, să-şi găsească propriile m ijloace de a-şi câştiga existenţa...” D avenport (1987) pag. 319. 10. în 1936, 41% dintre afrikaanderi erau ferm ieri; această cifră a scăzut la 8% în 1977, în tim p ce 27% erau m uncitori şi 65% deveniseră m anageri şi profesionişti care lucrau la birou. C ifrele sunt din H erm ann G iliom ee and Laurence Schlem mer, F rom A parth eid to N ation-B uilding (Johannesburg: O xford U niversity Press, 1990) pag. 120. 11. La începutul anilor ’60, Peter W iles atrăgea atenţia că Uniunea Sovietică începuse să-şi educe elita tehnocrată m ai degrabă conform unor criterii funcţi­ onale decât ideologice şi că acest lucru avea să o facă în cele din urm ă să înţeleagă iraţionalitatea altor aspecte din sistem ul lor econom ic. V. The P olitical E conom y o f Com m unism (C am bridge, M ass.: H arvard U niversity Press, 1962) pag. 329. M oshe Lew in a făcut m are caz de urbanizare şi instruire ca baze de perestroika. V. The G orbachev P henom enon: A H istorical Interpretation (B erkeley, C alifornia: U niversity o f C alifornia Press, 1987). 12. D upă cum observam în P artea întâi, un num ăr de ţări africane printre care Botsw ana şi N am ibia au devenit dem ocraţii în anii ’80 şi m ulte altele au planificat alegeri pentru anii ’90. 13. Parsons (1964) pag. 355-356. 14. O variantă a argum entului funcţional este că dem ocraţia liberală este necesară pentru a asigura funcţionarea corectă a pieţei. A dică, regim urile autoritare care controlează econom iile de piaţă rareori se m ulţum esc să nu intervină, ci sunt de obicei tentate să folosească autoritatea statului intervenind în econom ie în interesul creşterii econom ice, echităţii, ju stiţiei, puterii naţionale sau o m ulţim e de alte interese politice. Se poate spune că num ai existenţa unor “ pieţe” politice poate îm piedica am estecul abuziv al statului în econom ie pentru că asigură posibilitatea reacţiei şi rezistenţa la m ăsurile politice guvernam entale nechib­ zuite. A cest argum ent este adus de M ario V argas Llosa în cartea lui de Soto (1989) pag. X V III-X IX . 15. Ceva asem ănător s-a petrecut în U niunea Sovietică în anii ’60 şi ’70, când partidul com unist şi-a asum at mai puţin rolul de diriguitor al dezvoltării ec o ­ 316

nom ice, cât mai degrabă pe cel de arbitru care făcea m edierea între interesele diferitelor sectoare, m inistere şi întreprinderi. Partidul putea dicta, din m otive ideologice, ca agricultura să fie colectivizată şi ca m inisterele să funcţioneze conform unui plan central; dar ideologia nu prea are cum să ajute la rezolvarea luptei dintre, să zicem , două ram uri ale industriei chim ice pentru a obţine m ijloace de investiţii. D acă spunem că statul-partid sovietic ju c a acest rol de m ediere între interesele instituţionale nu înseam nă că exista o adevărată dem o­ craţie sau că acesta nu conducea cu o m ână de fier în alte dom enii ale societăţii. 16. Pentru vederi care pun deteriorarea m ediului pe seam a capitalism ului, v. M arshall G oldm an, The Spoils o f P rogress: E nviron m en ta l Pollution in the S o viet Union (C am bridge, M ass.: M IT Press, 1972). Pentru o vedere de an­ sam blu asupra problem elor m ediului în U niunea Sovietică şi Europa de Est, v. Joan D ebardlcben, The E nvironm ent a nd M arxism -L eninism : The S o viet and E ast G erm an E xperiences (B oulder, Colo.: W estview , 1985); şi B. K om arov, The D estruction o f N ature in the USSR (London: M .E. S harpe, 1980). 17. V. E astern E urope Faces Vast E nvironm ental Blight, W ashington P ost (30 m artie 1990) pag. A l; C zechoslovakia Tackles the E nvironm ent, G overnm ent S a ys a T hird o f the C ountry is E cologically D evastated, C hristian S cience M onitor (21 iunie 1990) pag. 5. 18. D espre această argum entare, v. Richard Low enthal The R u lin g P a rty in a M ature Society în Field (1976) pag. 107. 19. A cest punct de vedere este analizat în contribuţiile aduse de O ’D onnell, S chm itter şi Przew orski la voluntele intitulate Transitions fro m A uthoritarian R ule, O ’D onnell and S chm itter (1986a, 1986b, 1986c, 1986d). 20. O ricum cea m ai m are parte a acestei literaturi discută despre felul în care cultura îi pregăteşte pe oam eni pentru dem ocraţie şi ajută la consolidarea acesteia fără să explice de ce cultura ar trebui să-i predispună pe oam eni la dem ocraţie. V. de exem plu Bryce (1931) pag. 70-79. 21. E vident, că în ţările dezvoltate poţi găsi titulari ai unui doctorat care câştigă mai puţin decât agenţii im obiliari care au doar diplom ă de absolvire a liceului, dar în general continuă să existe o profundă corelaţie între venituri şi cultură. 22. A cest argum ent este prezentat de D avid A pter în P o litica M odernizării (Chicago: U niversity o f C hicago Press, 1965). 23. A cest argum ent apare la H untington (1968) pag. 134-137. D espre consecinţele sociale ale faptului că am ericanii s-ar fi “născut egali”, v. Louis H artz, The L iberal Tradition in A m erica (N ew York: H arcourt B race, 1955). 24. O excepţie la această generalizare este apariţia unei num eroase populaţii de lim bă spaniolă în sud-vestul A m ericii, care este diferită de grupurile etnice precedente datorită dim ensiunii şi gradului relativ redus de asim ilare lingvistică. 25. O situaţie analogă există în U niunea Sovietică; dar în locul vechilor clase sociale răm ase din feudalism , există o “nouă clasă” de birocraţi ai partidului şi 317

m anageri din rândul nom enclaturii cu privilegii şi autoritate foarte bine fortifi­ cate. Ca şi latifundarii latino-am ericani, ei se pot folosi de autoritatea lor pentru a întoarce procesul electoral în favoarea lor. A ceastă clasă socială constituie un obstacol social tenace înaintea apariţiei capitalism ului sau a dem ocraţiei şi puterea ei trebuie zdrobită pentru ca acestea să se poată naşte. 26. Evident, dictatura în sine nu este suficientă pentru a duce la reform a socială egalitară. F erdinand M arcos s-a folosit de puterea statului pentru a-şi recom ­ pensa prietenii apropiaţi, exacerbând prin aceasta inegalităţile sociale existente. D ar o dictatură care ar dori m odernizarea dedicându-se eficienţei econom ice ar putea teoretic să realizeze o profundă transform are a societăţii filipineze într-o perioadă de tim p m ai scurtă decât ar putea s-o facă o dem ocraţie. 2 7 . C y n th ia M c C lin to c k , P e r u : P re c a rio u s R eg im e s, A u th o r ita r ia n a n d D em ocratic în cartea lui Larry D iam ond, Juan Linz, and Seym our M artin Lipset, D em ocracy in D eveloping Countries, vol. 4, L atin A m erica (B oulder, Colo.: Lynne Rienner, 1988b) pag. 353-358. 28. Un m otiv pentru aceasta a fost şi faptul că o m are parte din păm ântul expropriat vechii oligarhii a fost transferat unui sector de stat ineficient, care a dus la o creştere a PNB de la 13% la 23% atâta vrem e cât arm ata a fost la putere. 29. Interviu cu A ndranik M igranian şi Igor K lyam kin in Literaturnaya G azeta (6 august 1989) tradus în D etente, noiem brie 1989; şi L ungul drum p â n ă la casa europeană, N ovîi M ir, nr. 7 (iulie 1989): 166-184. 30. Un punct de vedere sim ilar este susţinut de D aniel H. Levine în critica pe care o face volum elor lui O ’D onnell şi S chm itter despre tranziţiile de la autoritarism . Este foarte greu să ne im aginăm o dem ocraţie născându-se şi cu atât mai puţin o vedem c o n so lid â n d u -se aco lo un d e nim eni nu c re d e în leg itim itatea dem ocraţiei în sine. V. P aradigm L ost: D ependence to D em ocracy, W orld P olitics 40, no. 3 (aprilie 1988): 377-394. 31. Un argum ent general pentru care susţine superioritatea regim urilor autoritare ca fiind prom otoare ale industrializării tim purii este dat în G erschenkron (1962). Legătura între absolutism şi dezvoltarea Japoniei după 1868 este făcută în lucrarea lui Koji Taira, J a p a n ’s M odern E conom ic G rowth: C apitalist D evelo p ­ m ent under A bsolutism , în cartea lui H arry W ray şi Hilary Conroy, Japan Exam ined: P erspective on M odern Japa n ese H istory (Honolulu: U niversity o f H aw aii Press, 1983), pp. 34-41. 32. Cifre date în lucrarea lui Sam uel P. H untington şi Jorge I. D om inguez, P olitical D evelopm ent în cartea lui Fred 1. G reenstein şi N elson Polsby, H andbook o f P olitical Science, vol. 3 (R eading, M ass.: A ddison-W esley, 1975), p. 61.

318

Capitolul 11. Răspunzând la întrebarea lui Kant 1. A tât Siria cât şi Irakul pretind a fi într-un fel socialiste, deşi acest lucru reflecta mai degrabă m oda care a existat pe plan internaţional la vrem ea când aceste regim uri au ajuns la putere decât adevărul despre guvernele lor. M ulţi ar putea obiecta îm potriva încercării de a clasifica ţări ca acestea drept “totalitare”, datorită lim itării controlului statului în fiecare dintre ele; un term en mai potrivit ar fi acela de totalitarism e “eşuate” sau “ incom petente” care totuşi nu reuşeşte să redea brutalitatea lor. 2. A fost dem ult observat faptul că la început com unism ul a fost victorios nu într-o ţară dezvoltată cu un num eros proletariat, ca G erm ania, după cum prezisese M arx, ci în R usia sem iindustrializată şi sem ioccidentală şi apoi în China care avea econom ie preponderent agricolă. Pentru o prezentare a tentativelor com u­ niste de a înfiinţa această realitate, v. Stuart Schram şi H elene C arrere-d ’E ncausse, M arxism an d A sia (London: A llen Lane 1969). 3. V. W alt Rostow , The S ta g es o f E conom ic G rowth (C am bridge: C am bridge U niversity Press, 1960) pag. 162-163. 4. A cest punct de vedere este form ulat de Tsvetan T odorov în analiza critică făcută articolului lui Z ygm unt B aum an, M odernity a nd the H olocaust din The N ew R epublic (19 m artie 1990): 30-33. T odorov atrage atenţia foarte corect că G erm ania nazistă nu poate fi luată ca un exem plu de m odernitate; mai degrabă, ea conţinea elem ente m oderne şi antim oderne, acestea din urm ă explicând într-o oarecare m ăsură de ce a fost posibil H olocaustul. 5. V. de exem plu, lucrări clasice ca aceea a lui R alf D arendorf Society and D em ocracy in G erm any (G arden City, N.Y.: D oubleday, 1969); şi lucrarea lui Fritz Stern, The P olitics o f C ultural D espair (Berkeley: U niversity o f C alifornia Press, 1961). A ceasta din urm ă găseşte originile unor tem e naziste într-o nostalgie pentru societatea preindustrială organică şi o nem ulţum ire generală faţă de lum ea econom ică m odernă care atom izează şi alienează. Iranul lui K hom einy poate fi văzut ca un caz paralel: după cel de al doilea război m ondial Iranul a trecut printr-un proces de creştere econom ică extrem de rapid care a produs o ruptură în cadrul relaţiilor sociale tradiţionale şi al norm elor culturale. Şiism ul fundam entalist, ca şi fascism ul, poate fi văzut ca un efort nostalgic de a recupera o form ă a societăţii preindustriale prin m etode noi, radical diferite. 6. Revel (1989-1990) pag. 99-103.

Capitolul 12. Nu există democraţie fără democraţi 1. C apitalul, vol. 3. (N ew York: International Publishers, 1967), p. 820. 2. C ele două excepţii sunt statul asiatic autoritar cu econom ie de piaţă la care vom reveni în Partea a patra şi fundam entalism ul islam ic. 319

3. Dintr-un punct de vedere istoricist, nu putem afirma superioritatea unei forme de “refutaţie” asupra alteia; mai ales, nu există motive pentru a spune că o societate care supravieţuieşte pe baza competitivităţii sale economice superioare este într-un fel mai “legitimă” decât una care supravieţuieşte pe baza forţei sale militare. 4. A cest argum ent şi com paraţia istoriei lumii cu un dialog sunt form ulate de Kojeve în cartea lui Strauss (1963) pag. 178-179. 5. D espre acest punct, v. Steven B. Sm ith, H eg e l’s C ritique o f Liberalism : R ight in C ontext (Chicago: U niversity o f Chicago Press, 1989) pag. 225. 6. S-a argum entat că societăţile m atriarhale au existat cândva în zona m editeraneană dar au fost copleşite de cele patriarhale într-o anum ită epocă istorică. V. drept exem plu M aija G im butas, L anguage o f the G oddess (N ew York: H arper and Row , 1989). 7. O ricum o asem enea abordare nu este nici ea lipsită de problem e. înainte de toate apare întrebarea de unde vine înţelegerea transistorică a om ului. Dacă nu vrem să acceptăm revelaţia religioasă drept călăuză, acest standard trebuie să se bazeze pe o form ă particulară de reflecţie filozofică. Socrate a făcut acest lucru observându-i pe alţi oam eni şi angajându-se în dialog cu ei. N oi, care venim după Socrate, ne putem angaja într-un dialog sim ilar cu m arii gânditori ai vrem urilor anterioare, care au avut cea m ai profundă înţelegere a posibilităţilor naturii um ane. Sau putem privi în adâncul propriilor noastre suflete pentru a înţelege adevăratele izvoare ale m otivaţiei um ane, aşa cum au făcut-o Rousseau şi nenum ăraţi scriitori şi artişti. în clipa de faţă, în sfera m atem aticii şi într-o mai m ică m ăsură în ştiinţă, reflecţia personală poate duce la un acord intersubiectiv despre natura adevărului, sub form a “ ideilor clare şi distincte” ca r­ teziene. N im eni nu se va gândi să m eargă la piaţă pentru a găsi soluţia unei dificile ecuaţii diferenţiale parţiale; oricine s-ar duce la un m atem atician, a cărui soluţie corectă ar prim i aprobarea altor m atem aticieni. D ar în dom eniul lucrurilor om eneşti, nu există “ idei clare şi distincte” , nici un consens general în privinţa naturii um ane sau asupra problem elor justiţiei sau ale satisfacţiei om eneşti sau care ar fi cel mai bun regim derivat din această natură. Indivizii pot crede că ei au “idei clare şi distincte” în privinţa acestor subiecte, dar la fel cred şi lunaticii şi distincţiile dintre aceste două categorii nu sunt întotdeauna atât de bine definite. Faptul că un filozof poate să fi convins un cerc de adepţi asupra “evidenţei” vederilor sale poate garanta că filozoful nu este un lunatic, dar acest lucru nu fereşte acel grup să devină subiectul unui fel de prejudecată aristocratică. V. A lexandre Kojeve, “Tyranny a n d W isdom ”, în Strauss (1963) pag. 164-165. 8. într-o scrisoare către K ojeve din 22 august 1948, Leo Strauss observă că şi în sistem ul hegelian al lui K ojeve, o filozofie a naturii este încă “indispensabilă”. El întreabă: “cum se poate explica altfel... unicitatea procesului istoric? El nu poate să fie altfel decât unic de vrem e ce nu există decât un singur păm ânt” cu 320

o durată lim itată în tim p. De ce nu ar fi posibil ca acest păm ânt care este nu numai unul singur ci şi finit în tim p, să fie supus unor cataclism e (la fiecare 100.000.000 dc ani), procesul istoric repetându-se total sau parţial? N um ai un concept teleologic al naturii ne poate ajuta în acest caz citat în lucrarea lui Leo Strauss, O n Tyranny, E diţia revizuită şi lărgită de V ictor G ourevitch şi M ichael S. Roth (New York: Free Press, 1991) pag. 237. V. de asem enea M ichael Roth, K now ing and H istory: A ppropriations o f H egel in Tw entieth C entury F rance (Ithaca, N.Y.: C ornell U niversity Press, 1988) pag. 126-127. 9. K ant (1963) pag. 13-17. K ant descrie N atura ca pe un agent voliţional aflat în afara fiinţelor om eneşti; oricum , putem lua această afirm aţie ca pe o m etaforă pentru un aspect al naturii um ane care există potenţial în toţi oam enii dar care este realizat doar în cursul interacţiunilor istorice şi sociale.

Capitolul 13. La început, o luptă pe viaţă şi pe moarte de dragul prestigiului 1. H egel, The P henom enology o f M ind, trad, de J.B. Baillie (N ew York: H arper and Row , 1967) pag. 233. 2. K ojeve (1947) pag. 14. 3. în privinţa relaţiei lui K ojeve cu H egel cel real, v. M ichael S. Roth A P roblem o f R ecognition: A lexandre K ojeve a nd the E n d o f H istory, H isto ry a n d T heory 24, nr. 3 (1985): 293-306; şi Patrick Riley, Introduction to the R eading o f A lexandre Kojeve, P olitical Theory 9, nr. 1 (1981) paginile 5-48. 4. Pentru prezentări ale felului în care l-a interpretat K ojeve pe H egel în ceea ce priveşte lupta pentru recunoaştere v. Roth (1988) pag. 98-99; şi Sm ith (1989) pag. 116-117. 5. A cest punct de vedere este form ulat de Sm ith (1989a) pag. 115. V. de asem enea Steven Sm ith, H e g e l’s C ritique o f Liberalism , A m erica n P o litica l Science R eview 80 nr. 1 (m artie 1986): 121-139. 6. D avid R iesm an în The L o n ely C row d (H ew H aven: Y ale U niversity Press, 1950) folosea term enul “conform ist (other- directed) referindu-se la ceea ce considera drept un umil conform ism în societatea am ericană postbelică, pe care o punea în contrast cu “ individualism ul” (inner-directedness) am ericanilor din secolul al X IX -lea. Pentru H egel, nici o fiinţă om enească nu poate fi într-adevăr “individualistă”; om ul nu poate deveni o fiinţă fără a se afla în interacţiune cu alte fiinţe um ane şi fără a fi recunoscut de ele. Ceea ce R iesm an descrie drept “ individualism ” ar fi de fapt o form ă voalată de “conform ism ” . D e exem plu, aparenta autonom ie a persoanelor cu o puternică credinţă religioasă se bazează de fapt pe un fost conform ism de vrem e ce însuşi om ul creează norm ele religioase şi obiectele devoţiunii sale.

321

7. V. de asem enea Friedrich N ietzsche, On the G enealogy o f M orals, 2: 16 (New York: V intage Books 1967) p. 86. 8. Ca exem plu al lipsei de înţelegere contem porane a m otivaţiei um ane care se află în spatele duelului, v. John M ueller, R etreat fro m D oom sday: The O bsolescence o f M ajor W ar (N ew York: B asic Books, 1989) pag. 9-11. 9. H obbes, L eviathan (B obbs-M errill, 1958), p. 170. 10. A ceastă form ulare provine din C ontractul social al lui Rousseau, care spune că “ 1’im pulsion du seul appctit est esclavage.” O euvres com pletes, voi. 3 (Paris: G allim ard, 1964) p. 365. Rousseau însuşi foloseşte term enul “ libertate” atât în sensul hobbesian cât şi cel hegel ian. Pe de o parte, el vorbeşte în C el de-al doilea discurs de om ul în starea naturală, liber să-şi urm eze instinctele naturale, cum ar fi nevoia de hrană, de a avea o fem eie şi nevoia de odihnă pe de altă parte; pasajul pe care l-au citat arată sentim entul său că libertatea “m etafizică” necesită eliberarea de patim i şi nevoi. C oncepţia despre perfectibilitatea um ană seam ănă foarte m ult cu viziunea pe care o avea H egel asupra procesului istoric ca proces în care fiinţa um ană liberă se creează pe sine. 11. Mai exact în prim a sa versiune a C ontractului social, Rousseau spune: “dans la constitution de l ’hom m e Faction de l’âm e sur le corps est l ’abîm e de la philosophic”. R ousseau (1964), voi. 3, p. 296.

Capitolul 14. Primul om 1. H obbes (1958) pag. 106. 2. Spre deosebire de starea naturală din viziunea lui H obbes, lupta sângeroasă era destinată a fi într-un fel o caracterizare a situaţiei de fapt într-un m om ent istoric concret (sau, m ai precis; în m om entul de început al istoriei). 3. Lucru dem n de a fi subliniat. H obbes (1958), p. 106. 4. H obbes, prefaţa la D e C ive 100-101. V. de asem enea M ezer (1990), p. 121. 5. V. scrisoarea lui K ojeve către Leo Strauss din 2 noiem brie 1936, în care el conchide: “H obbes nu reuşeşte să aprecieze valoarea m uncii şi de aceea subestim ează valoarea luptei. D upă părerea lui H egel, sclavul care m unceşte realizează 1. Ideea de libertate, 2. A ctualizarea acestei idei în cadrul luptei. A stfel: iniţial om ul este întotdeauna stăpân sau sclav; “fiinţa deplin um ană” de la sfârşitul istoriei este şi stăpân şi sclav (adică sau una sau alta; sau nici una nici alta). N um ai acest lucru îi poate satisface “orgoliul”. în original aceste lucruri sunt subliniate în m od deosebit. C itat în Leo Strauss, O n Tyranny, ediţie revăzută şi lărgită, V ictor G ourevitch şi M ichael Roth (New Y ork: Free Press, 1991) pag. 233. 6. C om paraţia dintre H obbes şi H egel este făcută în Leo Strauss, The P olitical P hilosophy o f H obbes (Chicago: U niversity o f C hicago Press, 1952) pag. 57-58. într-o notă, Strauss explică urm ătoarele: “ Dl. A lexandre K ojevnikoff, şi su b ­ 322

sem natul intenţionăm să întreprindem o anchetă am ănunţită a legăturii dintre H egel şi H obbes”, un proiect care, din nefericire, nu s-a finalizat. 7. D upă H obbes, “bucuria care se naşte din im aginarea propriei forţe şi capacităţi este o jubilaţie a spiritului num ită SE N T IM E N T A L T R IU M FU LU I care, d a c ă este justificată de propriile acţiuni anterioare, este totuna cu încrederea în sine, dar dacă se bazează pe linguşire din partea unora sau este doar presupusă de cel în cauză pentru propria înaintare, poartă num ele de V A N IT A TE , num e foarte potrivit pentru că o încredere în sine generează acţiuni, în tim p ce o forţă im aginată doar nu duce la aşa ceva şi de aceea este pe drept num ită vană”. Sublinierile aparţin textului original. H obbes (1558), p. 57. 8. V. Leo Strauss, N atural R ight a n d H istory (Chicago: U niversity o f Chicago Press, 1953) pp. 187-188. 9. H obbes a fost unul dintre prim ii filozofi care au postulat principiul egalităţii um ane universale pe o bază care nu era creştină. Pentru că, după părerea lui, oam enii erau fundam ental egali în capacitatea de a se ucide unii pe alţii; dacă unul era mai slab din punct de vedere fizic, el totuşi putea să-şi învingă rivalul prin viclenie sau alăturându-se altor oam eni. U niversalism ul statului liberal m odem şi al drepturilor om ului s-a construit iniţial pe această postulată univer­ salitate a fricii de m oarte violentă. 10. Strauss observă că H obbes lăuda iniţial virtutea aristocratică şi că felul în care a înlocuit el m ândria aristocratică cu frica de m oarte violentă ca realitate m orală prim ordială s-a petrecut mai târziu. V. Strauss (1952) capit. 2. 11. Sublinierile aparţin originalului. în privinţa aceasta, v. S trauss (1952) pag. 13. 12. C onceptul de acord tacit nu este atât de absurd precum pare la prim a vedere. Cetăţenii dem ocraţiilor bine stabilite şi care au deja o tradiţie, de exem plu, pot să-şi aleagă conducătorii, dar de obicei nu sunt chem aţi să aprobe reglem entările constituţionale de bază ale ţării. Cum putem şti deci că ei le aprobă ? Evident prin sim plul fapt că ei răm ân în acea ţară din propria voinţă şi participă (sau cel puţin nu protestează) la procesul politic. 13. D reptului de autoconservare form ulat de H obbes, Locke îi adaugă alt drept (um an) fundam ental, dreptul la proprietate. D reptul la proprietate derivă din dreptul de autoconservare, dacă ai dreptul la viaţă, atunci ai dreptul şi la m ijloacele de a ţi-o asigura, cum ar fi hrana, îm brăcăm intea, o casă, păm ânt şi altele. întem eierea unor societăţi civile nu numai că-i îm piedică pe cei orgolioşi să se ucidă între ei, dar perm ite oam enilor să-şi protejeze proprietatea firească pe care o deţineau în starea naturală şi s-o sporească în m od paşnic. C o nvertirea p ro p rietăţii n atu ra le în proprietăţile co n v en ţio n ale, adică în proprietate autorizată, printr-un contract social între proprietari, duce la o schim bare fundam entală în viaţa om enească. Pentru că, înainte de societatea civilă, setea om enească de câştig era lim itată, după părerea lui Locke, la ce putea acum ula un om prin propriile eforturi pentru consum ul personal cu condiţia ca 323

el să nu jefuiască. D ar societatea civilă este prem isa eliberării dorinţei om eneşti de câştig; omul poate acum ula nu num ai ceea ce are nevoie, dar şi orice doreşte fără limită. Pentru că Locke spune că originea oricăror valori (după cum am spune noi acum , oricăror valori “econom ice”) este efortul om enesc care m ultiplică de o sută de ori valoarea “ m ateriilor aproape lipsite de orice valoare” ale naturii. Spre deosebire de starea naturală, în care acum ularea bogăţiei se putea face în detrim entul altuia, în societatea civilă urm ărirea îm bogăţirii fără lim ite este posibilă şi perm isă pentru că productivitatea fără precedent a muncii duce la îm bogăţirea tuturor. A dică, ea este posibilă şi perm isă, cu condiţia ca societatea civilă să apere interesele celor “ harnici şi cu ju d ecată” îm potriva celor “certăreţi şi cârcotaşi”. V. Locke, S econd Treatise o f G overnm ent (Indianapolis; Bobbs-M errill, 1952) pag. 16-30; A bram N. Shulsky, “T he C oncept o f Property in the H istory o f Political E conom y”, în lucrarea lui Jam es N ichols şi Colin W right, F rom P olitical E conom y to E conom ics... a n d B a ck? (San Francisco: Institute for C ontem porary S tudies P re ss,'1990) pag. 15-34; şi Strauss (1953) pag. 235-246. 14. Ca studiu şi critică a lucrărilor despre republicanism ul clasic şi întem eierea A m ericii, V. T hom as Pangle, The Spirit o f M odern R epublicanism (Chicago: U niversity o f C hicago Press 1988) pag. 28-39. 15. Mai m ulţi gânditori am ericani au observat că Locke dă mai m ultă libertate de acţiune m ândriei şi îndrăznelii decât se credea de obicei. L ocke, fără îndoială, încearcă să dezum fle m ândria celor dom inatori şi agresivi şi să-i facă să-şi urm eze interesele personale raţionale. D ar N athan T arcov sublinia că în Som e T houghts C oncerning E ducation, L o c k e îi în d e a m n ă p e o a m e n i să se m ândrească cu libertatea lor şi să dispreţuiască sclavia: viaţa şi libertatea devin scopuri în ele însele, care sunt potenţial dem ne de sacrificiul vieţii şi nu numai m ijloace de a proteja proprietatea. A stfel patriotism ul unui om liber într-o ţară liberă poate coexista cu dorinţa de tihnită autoconservare, după cum de fapt se pare că s-a şi întâm plat în decursul istoriei Statelor Unite. D eşi există o latură mai puţin cunoscută a lui Locke - la fel ca şi în cazul lui M adison şi H am ilton - care subliniază recunoaşterea, m ie mi se pare că Locke răm âne neclintit de cealaltă parte a m arii linii de despărţire în preferinţa sa pentru autoconservare înaintea m ândriei. C hiar dacă descoperim un Locke m ândru atunci când citim cu atenţie lucrările sale despre educaţie, acest fapt nu prea pare să atenueze im portanţa pe care o acordă el autoconservării în The S eco n d Treatise. V. N athan T arcov, L o c k e ’s E ducation fo r L ib erty (Chicago: U niversity o f C hicago Press, 1984) mai ales paginile 5-8 şi 209- 211 în Zuckert (1988), pag. 136-148. V. de asem enea Pangle (1988) pag. 194, 227 şi H arvey C. M ansfield, Tam ind the P rince: The A m bivalence o f M odern E xecutive P ow er (N ew York: Free Press, 1989), pag. 204-211.

16. Incom patibilitatea potenţială dintre capitalism şi viaţa de fam ilie este discutată în lucrarea lui Joseph Schum peter, Capitalism , socialism şi dem ocraţie (New York: H arper B rothers, 1950), pp. 157-160.

Capitolul 15.0 vacanţă în Bulgaria 1. R epublica 386c, citând O dissea lui Hom er, XI, 489-491. 2. Există foarte puţine studii sistem atice dedicate fenom enului thym os-ului sau recunoaşterii în cadrul tradiţiei filozofice occidentale, în ciuda im portanţei sale pentru această tradiţie. O asem enea încercare este lucrarea Catherinei Zuckert, U nderstanding the P olitica l Spirit: P hilosophical Investigations fro m Socrates to N ietzsche (N ew H aven, Conn.: Y ale U niversity Press, 1988). V. de asem enea abordarea lui A llan Bloom a thym os-ului în com entariul la traducerea făcută de el R epublicii lui Platon (N ew York: Basic B ooks, 1968) pag. 3 5 5 -3 57,375-379. 3. Thym os se mai poate traduce ca “forţă, zel, vigoare” . 4. Ca o continuare a discuţiei despre rolul thym os-u\u\ la Platon, V. C atherine Z uckert, On the R o le o f Spiritedness in P olitics şi M ary P. N icholas, Spiritedness a n d P hilosophy in P la to ’s R epublic in Zuckert (1988). 5. D iscuţia despre cele trei părţi ale sufletului se petrece în R epublica 435c-441c. D iscuţia iniţială despre T hym os se petrece în C artea a Il-a, 375a-375e şi 376c. V. de asem enea 41 la-41 le , 441c, 4 4 2e, 456a, 465a, 467e, 536c, 547e, 548c, 550b, 553e ... 553d, 572a, 580a, 586c-586d, 590b, 606d. A ceastă caracterizare m ultipartită a naturii om eneşti a avut o istorie lungă după Platon şi a fost com bătută pentru prim a oară în m od serios de către R ousseau. V. M elzer (1990) pag. 65-68; 69. 6. Republica, 439e-440a. 7. Relativa estim are a thym os-ului sau a m ândriei în opera lui H obbes este evidentă în definiţia destul de nesatisfăcătoare pe care o dă el m âniei. M ânia, spune el, este “curajul neaşteptat” în tim p ce curajul este “acelaşi lucru cu speranţa de a evita acea vătăm are prin rezistenţă”, care la rândul ei se referă la frică, care este “A versiunea faţă de ideea V Ă TĂ M Ă R II din partea o biectului.” Spre deosebire de H obbes, cineva ar putea crede că, curajul derivă din m ânie şi că m ânia în sine este o pasiune total independentă care nu are nim ic de a face cu m ecanism ul speranţei şi al fricii. 8. M ânia faţă de sine însuşi este egală cu ruşinea şi Leotius poate la fel de bine să fie descris ca trăind sentim entul ruşinii. 9. Republica, 440c-440d. 10. Sublinierile ne aparţin. Havel şi alţii (1985) pag. 27-28. 11. H avel şi alţii (1985) p. 38. 12. V. de exem plu nu num ai frecventele referiri la dem nitate şi um ilinţă răspândite prin “T he P ow er o f the P ow erless”, dar de asem enea prim a cuvântare de A nul 325

N ou a lui H avel, în care spunea că “Statul, care se autointitulează un stat al clase lo r m uncitoare, um ileşte m u ncitorii... R egim ul an terio r, în arm at cu ideologia sa arogantă şi intolerantă, denigra om ul considerându-1 o forţă de producţie şi natura drept o unealtă de producţie... în întreaga lum e, oam enii sunt uim iţi că umilitul, scepticul popor cehoslovac care părea să nu mai creadă în nim ic a reuşit deodată să găsească uriaşa forţă —în decurs de câteva săptăm âni —să se descotorosească de sistem ul totalitar într-un fel foarte paşnic şi plin de bun sim ţ”. Sublinierile ne aparţin. C itat în F oreign B roadcast Inform ation Service, FB IS-EEU -90-001, 2 ian. 1990 pag. 9-10. 13. Binecunoscutul ziarist cu accent am erican al televiziunii sovietice a scris o autobiografie de disculpare în care încearcă să-şi justifice propriile opţiuni m orale când ajunsese în vârful ierarhiei jurnalistice sovietice în tim pul lui Brejnev. El este prea puţin cinstit cu cititorii săi (şi probabil şi cu sine însuşi) atunci când explică în ce grad fusese obligat să se com prom ită şi apoi întreabă retoric cine ar putea să-l condam ne pentru că a avut astfel de opţiuni, având în vedere natura diabolică a sistem ului sovietic. A ceastă acceptare care devenise deja o rutină a degradării m orale face ea însăşi parte din degradarea vieţii thym otice pe care H avel o vede ca o consecinţă inevitabilă a com unism ului post-totalitar. V. Posner, P arting with Illusions (New York: A tlantic M onthly Press, 1989).

Capitolul 16. Fiara cu obrajii rumeni 1. Citat în A braham Lincoln, The L ife a n d W ritings o f A b ra h a m L incoln (N ew York: M odem Library, 1940), p. 842. 2. La drept vorbind, dorinţa de recunoaştere poate fi considerată ca o form ă a dorinţei precum foam ea sau setea, num ai că obiectul ei nu este natural ci ideal. R elaţia strânsă dintre thym os şi dorinţă este evidentă în cuvântul grecesc pentru dorinţă, epithym ia. 3. Sublinierile ne aparţin. A dam Sm ith, The Theory o f M o ra l Sentim ents (In­ dianapolis: Liberty C lassics, 1982), pp. 50-51. îi sunt recunoscător lui A bram Shulsky şi C harles G risw old Jr. pentru aceasta şi alte fine analize ale lui A dam Sm ith. V. de asem enea A lbert O. H irschm an, The P assions a n d the Interests (Princeton, N.J.: Princeton U niversity Press, 1977), pp. 107-108. 4. R ousseau ar fi de acord cu S m ith că nevoile naturale sunt relativ puţine şi că dorinţa de proprietate privată se naşte num ai din vanitatea om ului (sau am ourpropre)i adică din înclinaţia de a se com para cu alţi oam eni. Ceea ce-i desparte, desigur, este m odul în care apreciază ceea ce S m ith num eşte “am eliorarea condiţiei individului”. 5. Alexis de Tocqueville, The O ld R egim e and the French Revolution (Garden City, N.Y.: Doubleday A nchor Books, 1955.. V. în special partea a Il-a, capitolele 4-6.

326

6. Ca docum entaţie asupra acestui fenom en, V. H untington (1968) pp. 40-47. 7. O ricum , referirea pe care o face Lincoln la credinţa sa într-un D um nezeu drept, ridică întrebarea dacă cele mai mari acte de sacrificiu trebuie să se sprijine pe credinţa în D um nezeu. 8. Problem a avortului are conotaţii econom ice sau sociologice având în vedere că suporterii şi oponenţii ei sunt grupaţi după nivelul de venit, dacă trăiesc în m ediul urban sau rural etc., dar esenţa acestei dezbateri ţine de drepturi, nu de problem e econom ice. 9. Cazul Rom âniei este mai com plicat pentru că există m ărturii asupra faptului că dem onstraţiile de la T im işoara nu au fost pe de-a-ntregul spontane şi că revolta a fost pusă la cale de arm ată. 10. V., de exem plu, E ast G erm an VIPs N ow U nder A ttack fo r L iving H igh O ff P arty Privileges, W all S treet Jo u rn a l (22 noiem brie 1989) p. A6.

Capitolul 17. Grandoarea şi decăderea th y m o s - u lu i 1. N ietzsche, T w ilight o f the Idols and the A n tich rist (London: Penguin Books, 1968a), p. 23. 2. V. articolul scurt dar excelent al lui Joan D idion despre acest subiect “On S elf-R espect” în D idion, Slouching Towards B ethlehem (N ew York: Dell, 1968) pp. 142-148. 3. A ristotel exam inează thym os-u\ sub rubrica “ m ăreţiei sufletului” (m egalopsychia) sau a m ărinim iei; care pentru el este virtutea om enească esenţială. O m ul cu suflet m are “pretinde m ult şi m erită m ult” în ceea ce priveşte onoarea, cel mai m are dintre toate bunurile exterioare, şi făcând astfel o m edie între vanitate, pe de o parte, (cerând inult şi m eritând puţin) şi m icim ea sufletului (cerând puţin şi m eritând m ult). M ăreţia sufletului subsum ează toate celelalte virtuţi (curajul, dreptatea, cum pătarea, fidelitatea) şi cercka lo ka g a th ia (tradusă ca “nobleţe” sau “ nobleţe m orală”). O m ul cu suflet m are, cu alte cuvinte, pretinde cea m ai m are recunoaştere, pentru că posedă cea m ai m are virtute. Este interesant de observat că, după A ristotel, om ului cu suflet m are îi plac lucrurile “frum oase dar inutile”, pentru că e mai bine să fie independent (autarkous g a r m allon). D orinţa pentru lucruri inutile din partea sufletului thym otic se naşte din acelaşi im puls care-i conduce viaţa fizică. A ristotel, E tica N icom ahică I! 7-9; IV 3. A cceptarea dorinţei de recunoaştere sau onoare este una dintre principalele diferenţe dintre m oralitatea greacă şi cea creştină. 4. D upă Socrate, thym os-ul nu ajunge pentru a desăvârşi o cetate dreaptă; el trebuie să fie com pletat de a treia parte a sufletului, raţiunea sau înţelepciunea, întruchipată de regele-filozof. 327

5. V. de exem plu Republica 375b-376b. Socrate, de fapt, îl induce în eroare pe A deim antus atunci când spune că thym os-ul este cel mai adesea aliatul raţiunii, şi nu duşm anul acesteia. 6. Pentru a ne aduce am inte de diversele conotaţii etice pe care le avea cândva m egalothym ia, să studiem urm ătorul pasaj din C lausew itz: D intre toate pasiunile care-1 dom ină pe om în luptă, trebuie să adm item că nici una nu este atât de puternică şi constantă ca dorinţa de onoare şi faim ă. Limba germ ană este nedreaptă atunci când defăim ează, m urdăreşte acest cuvânt scriindu-1 cu două sensuri nedem ne ale term enilor “sete de onoare” (E hrgeiz) şi “poftă de glorie” (R uhm sucht). A buzul a făcut ca aceste nobile am biţii să cauzeze cele mai dezgustătoare crim e îm potriva rasei om eneşti; oricum originea lor le dă dreptul să fie considerate printre cele mai elevate trăsături om eneşti. în război, ele acţionează precum suflul vieţii care anim ează m asa inertă. S -ar putea ca alte sentim ente să fie mai obişnuite şi mai apreciate —precum ar fi patriotism ul, idealism ul, răzbunarea, entuziasm ul de orice fel - dar ele nu pot să înlocuiască setea de glorie şi onoare. Din Cari von Clausew itz, On War, şi tradus de M ichael H ow ard şi Peter Paret (Princeton: Princeton U niversity Press, 1976) pag. 105. îi m ulţum esc Iui Alvin Bernstein pentru această trim itere. 7. Dorinţa de glorie este, desigur, incom patibilă cu virtutea creştină a sm ereniei. A lbert O. H irschm an, The P assions a nd the Interests (Princeton, N.J.: Princeton U niversity Press, 1977) pag. 9-11. 8. A se observa mai ales capitolul 15 al Principelui. D espre această interpretare generală a lui M achiavelli, “mai m ăreţ decât C olum b”, V. Strauss (1953) pag. 177-179 şi de asem enea capitolul lui S trauss despre M achiavelli din Leo Strauss şi Joseph Cropsey H istory o f P olitical P hilosophy, a doua ediţie (Chicago: Rând M cN ally, 1972) pag. 271-292. 9. V. C artea I, capitolul 43 din D iscourses, intitulat Those only w ho com bat fo r their own glory are g o o d an d loyal soldiers. N iccolo M achiavelli, The P rince a n d the D iscourses (N ew Y ork: M odem Library, 1950), pp. 226-227. V. de asem enea M ichael D oyle, Liberalism a n d W orld Politics, A m erican P olitical Science R eview 80, nr. 4 (decem brie 1986): 1151-1169; şi M ansfield (1989) pag. 137,239. 10. M ansfield (1989) pag. 129,146. 11. V. H arvey C. M ansfield, Jr. M achiavelli a nd the M odern E xecutive în Zuckert (1988), p. 107. 12. A ceasta este tem a lui H irschm an (1977), care incontestabil localizează m in i­ m alizarea deliberată a thym os-ului la începutul gândirii m oderne. 13. D orinţa de recunoaştere a ocupat de asem enea un loc central în filozofia lui Jean-Jacques Rousseau, a cărui operă a constituit un atac im portant la adresa liberalism ului lui H obbes şi Locke. R ousseau era de acord cu ei că dorinţa de 328

recunoaştere era principala cauză a răului în viaţa socială om enească. T erm enul pe care-1 folosea Rousseau pentru dorinţa de recunoaştere era “am our-propre”, sau vanitate (am or propriu) pe care-1 opunea term enului “am our de soi ”(sau dragostea pentru sine) care, credea el, îl caracteriza pe omul natural înainte de a fi fost corupt de civilizaţie. A m o u r de so i era legat de satisfacerea nevoilor de hrană, odihnă şi sex; era un sentim ent egoist, dar fundam ental inofensiv pentru că Rousseau considera că om ul în starea naturală ducea o viaţă solitară şi paşnică, A m our-propre, pe de altă parte, s-a născut în cursul evoluţiei istorice a om ului când oam enii au intrat în societate şi au început să se com pare între ei. A cest proces de a-şi com para valoarea între ei era pentru Rousseau sursa fundam entală a inegalităţii om eneşti şi a răutăţii şi nefericirii om ului civilizat; acest proces era la originea proprietăţii private şi a tuturor inechităţilor sociale care izvorăsc din aceasta. Soluţia lui R ousseau nu era, ca aceea a lui H obbes şi Locke, de a proscrie cu totul încăpăţânatul am or propriu om enesc. U rm ând exem plul lui Platon, R ous­ seau a încercat să facă din thymos, într-un fel, baza spiritului civic într-o republică dem ocratică şi egalitară. Scopul guvernării legitim e aşa cum era descris în C ontractul social nu era acela de a proteja drepturile de proprietate şi interesele econom ice private, ci crearea unei situaţii sociale analoage libertăţii naturale, acea volonte generale sau voinţă generală. O m ul îşi recăpăta libertatea naturală nu după cum voia Locke, adică fiind lăsat în pace de stat ca să poată face bani şi să dobândească proprietatea, ci participând activ la viaţa publică a unei m ici dem ocraţii solidare. V oinţa generală, alcătuită din voinţele in­ dividuale ale cetăţenilor republicii, putea fi gândită ca un singur şi uriaş individ thym otic care-şi găsea satisfacţia în propria libertate de autodeterm inare şi autoafirm are. V. Jean-Jacques Rousseau, O euvres com pletes, voi. 3 (Paris: G allim ard, 1964) pag. 364-365; v. de asem enea dezbaterea din lucrarea lui A rthur M elzer, The N atural G oodness o f M an (Chicago: U niversity o f C hicago Press, 1990) despre discordanţa născută în sufletul om ului din cauza intrării lui în societate şi a dependenţei sale faţă de alţi oam eni care a rezultat din aceasta, pag. 70-71. 14. D esigur, târgul acesta nu a funcţionat aşa de uşor în Japonia, unde ethosul aristocratic s-a păstrat în cadrul arm atei. Izbucnirea im perialistă a Japoniei care a dus în cele din urm ă la Războiul Pacificului cu SU A poate fi înţeleasă ca fiind ultim a suflare a clasei thym otice tradiţionale. 15. The F ederalist P apers (N ew York: N ew A m erica Library, 1961) pag. 78. 16. F ederalist (1961) pag. 78-79. 17. A ceastă interpretare a F ederalistului este prezentată de D avid Epstein in The P olitical Theory o f the F ederalist (Chicago: U niversity o f Chicago Press, 1984) pag. 6, 68-81, 136- 141, 183-184, 193-197. îi sunt recunoscător lui D avid 329

E pstein pentru că a subliniat im portanţa t/rymos-ului nu num ai în F ederalistul ci şi în cazul altor autori din dom eniul filozofiei politice. 18. F ederalist (1961) p. 437. 19. V. prim ul capitol din C.S. Lewis, The A bolition o f M an, or R eflections on E ducation with S pecial R eference to the Teaching o f E nglish in the F orm s o f Schools (London: Collins, 1978), pp. 7-20. 20. Din On the Thousand a nd O ne G oals, în Thus S po ke Zaralhustra, Book I (în The P ortable N ietzsche (N ew York: V iking, 1954), pp. 170-171. 21. V. de asem enea N ietzsche, O n the G enealogy o f M orals, 2:8 (N ew York: Vintage Books, 1967), p. 70.

Capitolul 18. Dominaţie şi sclavie 1. K ojeve (1947) p. 26. 2. In cazul acesta “ pe term en lung” înseam nă “pe term en foarte lung”, m ăsurându-se în m iile de ani de la prim a apariţie a relaţiilor sociale dintre stăpân şi sclav, practic până la Revoluţia franceză. Când K ojeve (sau H egel) se referă la sclavi, el nu se referă strict la oam enii care aveau statutul social de iobagi, ci Ia toţi oam enii a căror dem nitate nu este “recunoscută”, ceea ce-i include de exem plu pe ţăranii liberi din punct de vedere legal din Franţa prerevoluţionară. 3 . U rm ă to a re a p re z e n ta re d e s tu l d e sc h e m a tic ă a p ro c e su lu i isto ric d in F enom enologia lui H egel urm ează interpretarea lui K ojeve şi ar trebui din nou interpretată drept lucrare a filozofului sintetic H egel-K ojeve. V. Roth (1988) pp. 110-115 şi Sm ith (1989a) pp. 119-121. 4. Stăpânii, bineînţeles, caută recunoaşterea din partea altor stăpâni, dar între tim p ei încearcă să-i transform e pe acei stăpâni în sclavi într-o serie de lupte pentru p re stig iu . în a in te de re c u n o a şte re a ra ţio n a lă re c ip ro c ă nu p o ţi o b ţin e recunoaştere decât din partea sclavilor. 5. K ojeve susţine că frica de m oarte e din punct de vedere m etafizic necesară pentru dezvoltarea ulterioară a sclavului, nu pentru că el încearcă să scape de ea, ci pentru că îi dezvăluie “ nim icnicia” sau faptul că el este o fiinţă fără o identitate perm anentă sau a cărui identitate este de a nega (adică, de a schim ba) în timp. K ojeve (1947) p. 175. 6. K ojeve distinge sclavul de burghez, care lucrează pentru el însuşi. 7. A junşi în acest punct, putem observa o anum ită convergenţă între H egel şi Locke în problem a m uncii. Pentru Locke, ca şi pentru H egel, m unca a fost prim a sursă a valorii; m unca om enească şi nu “m ateriile” lipsite de valoare din natură a fost cea mai m are sursă de bogăţie. Pentru Locke, ca şi pentru H egel, nu există un scop natural pozitiv căruia îi servea m unca. N evoile naturale ale oam enilor erau relativ puţine şi uşor de satisfăcut; proprietarul lockeean, care acum ula cantităţi nelim itate de au r şi argint, nu m uncea pentru a satisface acele nevoi, ci lucra 330

pentru a satisface un orizont în continuă schim bare reprezentând noi necesităţi, în acest sens m unca om enească era creatoare pentru că im plica o reaşezare fără sfârşit a unor noi sarcini şi din ce în ce mai am biţioase. C reativitatea um ană se răsfrânge şi asupra lui în sus, pe m ăsură ce el îşi inventa noi nevoi. în cele din urm ă, Locke ca şi H egel avea o tendinţă de a se opune naturii în m ăsura în care el credea că fiinţele om eneşti îşi găseau satisfacţia în capacitatea lor de a m anipula natura, de a o subordona propriilor scopuri. D octrinele lui Locke şi Hegel ar putea, am ândouă la fel de m ult, servi drept justificări capitalism ului, lum ii econom ice create de evoluţia ştiinţei m oderne. Locke şi H egel se deo ­ sebeau totuşi, în ceea ce părea a fi o problem ă m inoră dar era de fapt una foarte im portantă. Scopul m uncii, pentru Locke, era acela de a satisface dorinţele. A ceste dorinţe nu erau fixate, ele creşteau şi se schim bau în perm anenţă, dar caracteristica lor constantă era pretenţia lor de a fi satisfăcute. Pentru Locke, m unca era esenţialm ente o activitate neplăcută întreprinsă de dragul obiectelor de valoare pe care le crea. Şi deşi scopurile specifice ale muncii nu puteau fi definite dinainte pe baza principiilor naturale - adică legea naturală lockeană nu spunea dacă trebuie să fii vânzător de pantofi sau creator de m icrochips — exista cu toate acestea o bază naturală a m uncii, m unca şi acum ularea fără sfârşit a proprietăţii erau un m ijloc de a scăpa de teroarea m orţii. Frica de m oarte răm ânea un pol negativ de care orice efort um an încerca să se îndepărteze. C hiar dacă un om bogat avea mai m ult decât îi cereau nevoile sale naturale, obsesia sa de a acum ula bogăţii era în cele din urm ă determ inată de dorinţa de a se apăra de vrem uri rele şi de eventuala revenire la sărăcie, care era condiţia sa naturală. 8. D espre aceste problem e, v. S m ith (1989a) p. 120; şi A vineri (1972) pag. 88-89. 9. V. K ojeve în cartea lui Strauss (1963) pag. 183.

Capitolul 19. Statul universal şi omogen 1. A ceastă form ulare a fost redată fie ca “M ersul lui D um nezeu în lum e, acela este statul”, “sau ’’D rum ul lui D um nezeu prin lum e, acela ar trebui să fie statul". Din com pletarea la paragraful 258 al F ilozofiei dreptului. 2. C om paraţi aceasta cu d e fin iţia n aţio n alism u lu i d ată de E m e st G ellner: “ N aţionalism ul, ca sentim ent sau ca m işcare, poate fi cel mai bine definit în term enii acestui principiu [că ansam blul politic şi cel naţional trebuie să fie congruente]. Sentim entul naţionalist este sentim entul de m ânie trezit de violarea principiului sau sentim entul satisfacţiei trezit de realizarea acestuia. O m işcare naţionalistă este aceea declanşată de un sentim ent de acest fel”. D in N ations a n d N ationalism (Ithaca, N .Y .: C ornell U niversity Press, 1983) pag. 1. 3. A ceastă idee este de asem enea form ulată de G ellner (1983) p. 7. 331

Capitolul 20. Cel mai nesimţitor dintre nesimţitorii monştrii 1. The P ortable N ietzsche (N ew York: V iking, 1954) pag. 160-161. 2. D esigur, după cum subliniază K ojeve, există un anum it elem ent al dorinţei în credinţa creştină despre viaţa eternă. D orinţa creştinului pentru îndurare poate să nu aibă un alt m otiv mai înalt decât instinctul natural de autoconservare. V iaţa eternă este îm plinirea absolută pentru om ul m ânat de frica m orţii violente. 3. D upă cum am observat mai devrem e, desigur m ulte conflicte aparent cauzate de scopuri m ateriale precum o provincie sau tezaurul naţional cam uflează de fapt o luptă pentru recunoaştere din partea cuceritorului. 4. Toţi aceşti term eni ţin de ştiinţa socială m odernă, încercând să definească “valorile” care fac posibile dem ocraţiile liberale. După D aniel Lerner, de exem plu, “ O ipoteză m ajoră a acestui studiu este că o m are capacitate de înţelegere a celuilalt este stilul personal predom inant num ai în societatea m odernă, care este în m od distinctiv industrială, urbană, cultivată (Lerner 1958, p. 50). T erm enul "cultură civică", folosit prim a oară de E dw ard Shils, a fost definit ca o “a treia cultură, nici tradiţională, nici m odernă, ci ţinând din am ândouă: o cultură pluralistă bazată pe com unicare şi persuasiune, o cultură a consensului şi a diversităţii, o cultură care perm itea schim barea dar o modera. G abriel A. A lm ond şi Sidney V erba, The C ivic C ulture (Boston: Little, Brown, 1963) pag. 8. 5. Im portanţa virtuţii toleranţei în A m erica m odernă a fost foarte bine descrisă de A llan B low n în The C losing o f the A m erican M in d (N ew York: Sim on şi Schuster, 1988) mai des în capitolul 1. V iciul care-i corespunde, intoleranţa, este a s tă z i c o n s id e ra t m u lt m ai in a c c e p ta b il d ecât m a jo ritatea v ic iilo r tradiţionale ale am biţiei, poftei trupeşti, lăcom iei etc. 6. V. investigarea generală a condiţiilor prealabile dem ocraţiei care precede fiecare dintre volum ele scrise de D ram ond, L inz şi Lipset din seria D em ocracy in D eveloping C ountries (B oulder, Colo. L ynner Rienner, 1988a); în special, discuţia din vol. 4 despre A m erica Latină (1988b) pag. 2-52. V. de asem enea o exam inare a prem iselor dem ocraţiei în lucrarea lui H untington (1984) pag. 198-209. 7. U nitatea naţională este singura prem isă adevărată m enţionată de D ankw art R ostow în Transitions to D em ocracy, C om parative P olitics 2 (aprilie 1970): 337-363. 8. Sam uel H untington sugerează că un m are num ăr de ţări catolice care iau parte în prezent la al “treilea v al” de dem ocratizare fac din aceasta din urm ă într-un fel o realitate catolică, legată de o schim bare care s-a petrecut în conştiinţa catolică într-o direcţie mai dem ocratică şi mai egalitară în anii ’60. Chiar dacă există ceva adevărat în acest punct de vedere, s-ar putea pune întrebarea de ce a avut loc schim barea în conştiinţa catolică atunci. în m od cert, nu există nim ic 332

propriu doctrinei catolice care s-o predispună în cele din urm ă la o politică dem ocratică, sau să infirm e argum entul tradiţional că structura autoritară şi ierarhică a B isericii C atolice au făcut-o să favorizeze mai degrabă politica autoritară. C auzele anterioare schim bării din conştiinţa catolică se pare că sunt (1) legitim itatea generală a ideilor dem ocratice care au contam inat gândirea catolică (şi nu care s-ar fi născut din aceasta din urm ă); (2) nivelurile tot mai înalte de dezvoltare socio-econom ică din m ajoritatea ţărilo r catolice până în anii ’60; şi (3) “secularizarea” pe term en lung a B isericii C atolice care m ergea pe urm ele lui M artin L uther 400 de ani m ai târziu. V. Sam uel H untington, R eligion a n d the T hird Wave, The N ational Interest no. 24 (vara 1991) 29-42. 9. C hiar şi T urcia are problem e în susţinerea dem ocraţiei de când a devenit un stat laic. în cadrul a 36 de ţări cu populaţia m ajoritară m usulm ană, în 1984, Freedom H ouse evalua 21 ca “nefiind libere”, 15 ca “parţial libere” şi nici una “liberă”. Din lucrarea lui H untington (1984) pag. 208. 10. V. discuţia despre C osta Rica în lucrarea lui H arrison (1985) pag. 48-54. 11. A cest argum ent a fost form ulat într-un m od rem arcabil de B arrington M oore în Social O rigins o f D ictatorship and D em ocracy (B oston: B eacon Press 1966). 12. Există nenum ărate problem e în privinţa acestei teze, problem e care-i reduc forţa explicativă. D e exem plu, un num ăr de m onarhii centralizate ca cea suedeză au devenit dem ocraţii liberale foarte stabile. Feudalism ul este văzut de unii autori la fel de m ult ca un obstacol în calea dem ocratizării ulterioare cât şi ca un sprijin al acestora, constituind principala diferenţă între experienţele A m ericii de N ord şi A m ericii de Sud. V. H untington (1984) pag. 208. 13. De-a lungul tim pului, francezii s-au angajat în m ulte eforturi destinate a-i dezbăra de obiceiul centralism ului, inclusiv în încercări de a delega autoritatea din anum ite dom enii precum învăţăm ântul către organele alese pe plan local. A cest lucru s-a întâm plat atât sub guverne conservatoare cât şi socialiste în trecutul apropiat. Succesul ultim al acestor eforturi de descentralizare răm âne încă de văzut. 14. Un argum ent sim ilar despre această succesiune care începe cu identitatea naţională, apoi este continuată cu instinctele dem ocratice efective şi apoi ajunge la participarea extinsă, este form ulat de Robert A . D ahl, în Polyarchy: P a r­ ticipation a nd O pposition (N ew H aven: Y ale U niversity P ress, 1971) pag. 36. V. de asem enea Eric N ordlinger, P olitica l D evelopm ent: T im e Sequ en ced and R ates o f C hange, W orld P olitics 20 (1968): 494-530; şi L eonard, et. al. Crises a n d Sequences in P olitical D evelopm ent (Princenton: Princenton U niversity Press, 1971). 15. Eşecul dem ocraţiei în C hile în anii ’70, de exem plu, ar fi putut fi evitat dacă Chile ar fi avut un sistem parlam entar şi nu unul prezidenţial, ceea ce ar fi perm is dem isia unui guvern şi realinierea coaliţiilor fără să dărâm e întreaga structură instituţională a ţării. în privinţa problem ei dem ocraţiei parlam entare faţă de cea 333

prezidenţială, v. Juan L inz The P erils ofP residentialism , Jo u rn a l o f D em ocracy 1, no. 1 (iarna 1990): 51-69. 16. A ceasta este tem a lucrării lui Juan Linz, The B reakdow n o f D em ocratic Regim es: Crisis, Breakdown, a nd R eequilibration (Baltim ore: Johns H opkins U niversity Press, 1978). 17. D espre această problem ă generală, v. din nou. D iam ond şi alţii (1988b) pag. 19-27. Studiul teoretic de politică com parată s-a axat pe dreptul constituţional şi doctrinele juridice. Sub influenţa sociologiei europene, “ teoria m odernizării” postbelice a ignorat dreptul şi politica şi s-a concentrat aproape în exclusivitate asupra fac to rilo r subiacenţi eco n o m ici, culturali şi sociali în explicarea originilor şi succesului dem ocraţiei. D e-a lungul ultim elor câteva decenii, a avut loc un fel de revenire la perspectiva dinainte, asociată cu erudiţia lui Juan Linz de la Yale U niversity. D eşi nu negau im portanţa factorilor econom ici şi cu l­ turali, L inz şi colaboratorii lui au subliniat în mod adecvat autonom ia şi dem nitatea politicii şi au pus-o într-un echilibru mai bun cu dom eniul subpoliticului. 18. în viziunea lui W eber, libertatea occidentală există pentru că oraşul occidental s-a bazat pe o organizaţie de autoapărare form ată din luptători independenţi şi pentru că religiile occidentale (iudaism ul şi creştinism ul) au elim inat m afia şi superstiţiile din relaţiile dintre clase. C âteva inovaţii m edievale specifice, precum sistem ul breslelor explică apariţia unor relaţii sociale libere şi relativ egalitare ale oraşului. V. lucrarea lui W eber, G eneral E conom ic H istory (New Brunsw ick, N.J.: T ransaction Books, 1981) pag. 315- 337. 19. Deşi nu este deloc evident că se vor stabili instituţii dem ocratice durabile în U RSS în urm a rundei de reform e întreprinse de G orbaciov, nu există nici un fel de obstacole culturale absolute care să îm piedice aceste instituţii să prindă rădăcini în urm ătoarea generaţie. în privinţa unor factori, ca nivelurile de instruire, urbanizare, dezvoltare econom ică şi altele, ruşii au într-adevăr o poziţie m ult mai avantajoasă faţă de ţări ale Lumii a treia ca India sau Costa Rica, ce au reuşit să se dem ocratizeze. într-adevăr, credinţa că un anum it popor nu se poate dem ocratiza datorită unor cauze profund culturale devine în sine un obstacol sem nificativ în calea dem ocratizării. O anum ită rusofobie chiar în cadrul elitei ruse, un profund pesim ism faţă de capacitatea cetăţenilor sovietici de a fi stăpâni pe propriile lor vieţi şi fatalism ul faţă de inevitabilitatea autorităţii dictatoriale a statului ajung să fie la un m om ent dat nişte profeţii pe care le duci singur la îndeplinire.

Capitolul 21. Originile thymotice ale muncii 1. Citat în K ojeve (1947) p. 9. 2. V. în Partea a doua, Victoria video-casetofoanelor. 334

3. V. T hom as Low ell, The E conom ics and P olitics o f R ace: A n International P erspective (N ew York: Q uill, 1938); şi Sow ell, “T hree Black H istories”, Wilson Q uarterly (iarna 1979): 96-106. 4. R.V. Jones, The W izard W ar: B ritish Scientific Intelligence, 1939-1945 (New York: C ow ard, M cC ann şi G eoghan, 1978) pag. 199, 229-230. 5. Ideea că m unca este em inam ente neplăcută are rădăcini adânci în tradiţia iudeo-creştină. în G eneza din Biblia ebraică este prezentă atunci când D um ­ nezeu trudeşte să creeze lum ea, dar este de asem enea un blestem aruncat asupra om ului ca urm are a decăderii sale din graţia divină. C onţinutul “vieţii etern e” este considerat a fi nu m unca ci “eterna odihnă”. V. Jaroslav Pelikan, “Com m andam ent or Curse: T he Paradox o f W ork in the Judeo-C hristian T rad itio n ”, în Pelikan et. al., C om parative Work E thics: Judeo-C hristian, Islam ic and E astern (W ashington, DC: Library o f C ongress, 1985) pag. 9-19. 6. A ceastă opinie avea să fie susţinută şi de Locke, care vedea m unca numai ca un m ijloc de producere a unor obiecte bune a fi consum ate. 7. Un econom ist m odern ar încerca să explice com portam entul unui asem enea individ folosind o definiţie pur form ală a “ utilităţii” care ar include orice scop urm ărit efectiv de fiinţele om eneşti. A dică s-ar putea spune că “stahanovistul” zilelor noastre obţine o “utilitate psihică” din m unca sa, exact cum despre austerul întreprinzător protestant se poate spune că obţine o “ utilitate p sihică” din speranţa m ântuirii eterne. Faptul că dorinţa de bani, de tim p liber, re­ cunoaşterea sau aspiraţia către m ântuirea eternă pot fi puse toate la un loc sub o rubrică form ală a utilităţii arată lipsa de utilitate din punct de vedere econom ic a unor asem enea definiţii form ale care încearcă să explice ceva interesant despre com portam entul um an. C hiar dacă salvează teoria, o asem enea definiţie atotcuprinzătoare a utilităţii o face să-şi piardă orice putere explicativă. A r fi mai înţelept să ne despărţim de definiţia convenţională a “ utilităţii” şi să ne lim ităm la folosirea ei într-un sens mai restrâns dar mai firesc: utilitatea este orice satisface dorinţa sau alină suferinţa om enească, în primul rând prin dobândirea proprietăţii şi a altor bunuri m ateriale. De aici a rezultat că omul auster care-şi m ortifică trupul pentru a obţine o satisfacţie pur thym otică nu poate fi considerat drept un individ care urm ăreşte “ utilitatea m axim ă”. 8. Printre autorii pe care W eber i-a m enţionat pentru că rem arcaseră legătura dintre protestantism şi capitalism se num ărase şi scriitorul belgian Em ile de Laveleye, care a scris un m anual foarte utilizat în secolul al X IX -lea şi criticul englez M atthew s A rnold. Alţii sunt: autorul rus M elgunov, John Keats şi A .T. Buckle. D espre precedente la teza lui W eber, v. R einhold Bendix, “The Protestant E tnic-R evisited”, C om parative Studies in Society a n d H istory 9, nr. 3 (aprilie 1967): 266-273. 9. Mulţi dintre criticii lui W eber au indicat apariţia capitalism ului înainte de R eform ă, de exem plu în com unităţile evreieşti sau catolice. A lţii au subliniat că 335

puritanism ul discutat de W eber era unul decăzut care a apărut după răspândirea capitalism ului şi care deci putea fi un m esager al capitalism ului dar nu şi creatorul său. în final, a existat şi argum entul că relativele perform anţe ale com unităţilor protestante şi catolice sunt mai bine explicate de obstacolele îm potriva raţionalism ului econom ic create de contrareform ă, decât orice altă contribuţie pozitivă a protestantism ului. în cadrul bibliografiei critice despre teza lui W eber sem nalăm : R.H. Taw ney, R eligion and the R ise o f Capitalism (N ew Yor: H arcourt, Brace and W orld, 1962); K em per Fullerton, C alvinism and C apitalism , H arvard Theological R eview 21 (1929) 163-191; Ernest T roeltsch, The S o cia l Teaching o f the C hristian C hurches (New York: M acm illan, 1950); W erner Som bart, The Q uintessence o f C apitalism (N ew York: D ulton 1915); şi H.H. Robertsn, A spects o f the R ise o f E conom ic Individualism (Cam bridge: C am bridge U niver­ sity Press, 1933). V. de asem enea discuţia despre W eber în lucrarea lui Strauss (1953), nota de subsol 22, pag. 60-61. Strauss subliniază că Reform a a fost precedată de o revoluţie în gândirea filozofică raţională care, de asem enea, justifica acum ularea nesfârşită a bogăţiei m ateriale, care era şi ea responsabilă de extinderea legitim ităţii capitalism ului. 10. V. Em ilio W illem s, C ulture C hange a nd the R ise o f Protestantism in B ra zil and C hile în lucrarea lui S.N . E isenstadt, The P rotestant E thic a n d M odernization: A C om parative View (N ew Y ork: Basic Books, 1968) pag. 184-208; cartea lui Law rence E. H arrison despre influenţa culturii, pe cale de apariţie la editura B asic Books în 1992; şi D avid M artin, Tongues o f Fire: The E xplosion o f P rotestantism în L atin A m erica (O xford: Basil Blackw ell, 1990). "Teologia eliberării" din A m erica Latină contem porană este o vrednică urm aşă a C o n ­ trareform ei în m ăsura în care a servit la îm binarea legitim ităţii acum ulării capitaliste raţionale şi nelim itate. 11. însuşi W eber a scris cărţi despre religiile C hinei şi Indiei pentru a explica de ce spiritul capitalism ului nu s-a născut în acele culturi. A cest punct de vedere este uşor diferit de întrebarea de ce aceste culturi au încurajat sau descurajat capitalism ul im portat din afară. D espre problem a aceasta din urm ă, v. D avid G ellner, M ax Weber, C apitalism a nd the R eligion o f India, Sociology 16, nr. 4, (noiem brie 1982) 526- 543. 12. Robert B ellayh, Tokugawa R eligion (Boston: Beacon Press, 1957), pag. 117126. 13. Ibidem pag. 133-161. 14. India: A. W ounded Civilization (New York: Vintage Books, 1978) pag. 187-188. 15. în afară de apariţia provocată de religia hindusă, M yrdal observa că interdicţia hindusă de a ucide vacile era în sine un im pedim ent în calea creşterii econom ice unde num ărul vacilor neproductive era jum ătate din num ărul im ensei sale populaţii om eneşti. G unnar M yrdal, A sian D ram a: A n Inquiery into the P overty

336

o f N ations (N ew Y ork: T w entieth C entury Fund, 1968) voi. 1, pag. 89-91, 9 5 -9 6 ,1 0 3 . 16. A cest argum ent este form ulat de D aniel Bell în The C ultural C ontradictions o f Capitalism , (N ew York: B asic Books, 1976) pag. 21. V. de asem enea M ichael Rose, R ew orking the W ork E tnic: E conom ic Values a n d Socio-C ultural P olitics (N ew Y ork: Schocken B ooks, 1985) pag. 53-68. 17. V. Rose (1985) pag. 66; de asem enea D avid C herrington, The W ork E thic: W orking Values and Values that W ork (N ew York: A m acon, 1980) pag. 12-15, 73. 18. A proape de 24% din forţa de lucru am ericană angajată cu norm ă întreagă lucra 49 ore pe săptăm ână sau m ai m ult în 1989, în com paraţie cu 18% cu 10 ani înainte, conform raportului Biroului de statistică a m uncii. Conform studiului făcut de Louis H arris, num ărul m ediu de ore reprezentând tim pul liber pentru adulţii am ericani a scăzut la 16,6 ore în 1987 faţă de 26,2 în 1973. Statisticile în articolul lui Peter T. K ilbom , Tales fro m the D ig ita l Treadm ill N ew York Tim es (3 iunie 1990) secţiunea 4, pag. 1-3. V. de asem enea Leslie B erkm an, “40-H our W eek is Part T im e for T hose on the Fast T rack ” L o s A n g eles Tim e (22 m artie ’90) partea T , p. 8. îi m ulţum esc lui D oyle M cM anus pentru aceste trim iteri. 19. D espre diferenţa dintre m uncitorii britanici şi cei japonezi, v. R ose (1985) pag. 84-85.

Capitolul 22. Imperii ale resentimentului, imperii ale respectului 1. Pentru o mai am plă exam inare a acestui subiect, v. R oderick M cFarquhar, The P ost-C onfucian Challenge, E conom ist (9 februarie 1980): 67-72; Lucian Pye, The N ew A sia n C apitalism : A P olitical P ortrait în cartea lui P eter B erger şi H sin-H uang M ichael H siao, In Search o f an E ast A sia n D evelopm ent M odel (New Brunsw ick, N.J.: T ransaction Books, 1988), pag. 81-98; şi Pye (1985) paginile 25-27, 33-34 şi 325-326. 2. în Japonia, relaţiile sociale fundam entale nu sunt cele cu contem poranii, ci unele verticale între Sem pai şi K ohai, superior şi inferior. A cest lucru este valabil în fam ilie, la universitate sau la o firm ă unde relaţia esenţială a unui individ este faţă de un patron m ai vârstnic. V. C hic N akane, Ja p a n ese So ciety (B erkeley: U niversity o f C alifornia Press, 1970) pag. 26 ff. 3. D e exem plu, prim ul tratat al lui Locke despre guvernare începe cu un atac îm potriva lui R obert F rem er, care a încercat să justifice autoritatea politică patriarhală pornind de la m odelul fam iliei. V. discuţia despre acest subiect în T arcov (1984) pag. 9-22. 4. A cest lucru nu este întâm plător: Locke apără d repturile copiilor în faţa anum itor form e de autoritate părintească în A l II-lea tratat. 337

5. Pye (1985, pag. 72) subliniază că fam ilia japoneză se deosebea de fam ilia chineză prin faptul că punea accentul pe onoarea personală la fel de m ult ca şi pe loialitatea faţă de fam ilie, perm iţându-i astfel să fie mai preocupată de exterior şi mai adaptabilă. 6. Fam ilia în sine nu pare să constituie un atu în ceea ce priveşte naţionalitatea econom ică. în Pakistan şi în alte părţi ale Orientului M ijlociu, legăturile de fam ilie sunt la fel de strânse ca în A sia de Est şi totuşi ele sunt de obicei un obstacol în calea raţionalizării econom ice pentru că încurajează nepotism ul şi preferinţele bazate pe apartenenţa la o fam ilie anum e. în A sia de Est, fam ilia nu înseam nă numai m em brii săi care trăiesc în prezent ci un şir lung de străm oşi m orţi care im pun individului un anum it nivel de com portam ent. Fam iliile puternice au astfel tendinţa de a prom ova un sim ţ al disciplinei interioare şi al rectitudinii şi nu de a încuraja nepotism ul. 7. Scandalul Recrutării din 1989 şi alte scandaluri care au dat jo s de la putere doi prim -m iniştri num iţi din rândurile Partidului Liberal D em ocrat, şi pierderea de către P.L.D . a m ajorităţii în cam era superioară a Dietei sunt dovezi ale unui tip occidental de responsabilitate în sistem ul politic japonez. Cu toate acestea, P.L.D. a reuşit să reziste acestei deteriorări şi să-şi păstreze hegem onia asupra sistem ului politic, fără să fie nevoie să se angajeze în vreo reform ă structurală a lui însuşi sau a felului în care politicienii şi birocraţii japonezi fac afaceri. 8. S ud-coreenii, de exem plu, au încercat să im ite nu partidul dem ocrat sau republica din A m erica, ci P.L.D .-ul japonez atunci când şi-au organizat propriul partid de guvernăm ânt. 9. în ultim ii ani, anum ite practici m anageriale japoneze care pun accentul pe coeziunea grupului şi loialitatea faţă de acesta au fost exportate cu oarecare succes către SU A şi M area Britanie, îm preună cu investiţii jap o n eze directe în fabrici şi utilaje. D acă şi alte instituţii sociale asiatice cu un mai mare conţinut moral precum fam ilia şi sentim entul naţional, ar putea fi la fel de bine exportate, este îndoielnic având în vedere cât de înrădăcinate sunt aceste experienţe în cultura ţărilor de origine. 10. Nu putem şti dacă K ojeve credea că sfârşitul istoriei avea nevoie de crearea unui stat literalm ente universal şi om ogen. Pe de o parte, el spunea că istoria s-ar fi încheiat în 1806, când sistem ul statal era, în m od evident, încă intact; pe de altă parte, este greu de conceput un stat pe deplin raţional înainte de elim inarea diferenţelor naţionale sem nificative din punct de vedere m oral. Propria sa activitate pentru Com unitatea Europeană arată că el considera dispariţia frontierelor naţionale existente ca o sarcină de o m are sem nificaţie istorică. 338

C a p ito lu l 2 3 . L ip s a d e r e a lita te a “ r e a lis m u lu i” l . I I I 105, 2. Cf. 1 3 7 ,4 0 -4 1 . 2. Astfel cartea lui Kenneth W altz, Theory o f International Politics (New York: Random House, 1979) pag. 65-66, conţine următorul pasaj: “Deşi schimbările abundă, continuitatea este uimitoare şi poate fi ilustrată în mai multe feluri. Dacă citeşti Cartea întâi a M acabeilor având în minte evenimentele din timpul şi de după primul război mondial, ai sentimentul continuităţii care caracterizează politica internaţională. Atât în secolul al II-lea î.d.H. cât şi în sec. al XX-lea după Hristos, arabii şi evreii s-au luptat între ei pentru rămăşiţele imperiului de nord, în tim p ce statele din afara zonei respective urmăreau conflictul sau interveneau. Pentru a ilustra această idee într-un mod general putem cita faimosul caz al lui Hobbes care a sim ţit contemporaneitatea lui Tucidide. Mai puţin faimos, dar la fel de uimitor, este felul în care a realizat Louis J. Halle relaţia dintre Tucidide şi epoca armelor nucleare şi a supraputerilor. 3. C ea mai succintă form ulare a vederilor lui R einhold N iebuhr asupra relaţiilor internaţionale se află probabil în M oral M an in Im m oral Society: A Study in E thics a nd P olitics (N ew York: S cribner’s, 1932). M anualul lui M orgenthau se num eşte P olitics am ong N ations: The Struggle fo r P ow er a n d P eace (New York: Knopf, 1958) care a avut 6 ediţii, ultim a fiind cea editată de Keneth Thom pson după m oartea lui M orgenthau. 4. Iniţial, W altz face dinstincţia dintre cauzele de la nivelul statelor şi cauzele de la nivelul sistem ului statal, în M an, the State, a n d W ar (N ew York: Colum bia U niversity Press, 1959). 5. Realiştii arată înrudirea cu liberalii internaţionalişti insistând asupra ideii că lipsa unei autorităţi şi a unei legislaţii internaţionale sunt la originea războiului. De fapt, după cum vom vedea, lipsa unei autorităţi internaţionale nu pare să fie factorul decisiv în prevenirea războiului. 6. C a o altă versiune a acestui argument, o definiţie pe care Thrasym achus o dă justiţiei ca “avantaj al celui mai puternic” în Republica lui Platon, Cartea 1,338-347a. 7. Spre deosebire de alţi realişti de la începutul perioadei postbelice, G eorge Kennan nu credea că expansiunea era neapărat inerentă Rusiei, ci că era rezultatul naţionalism ului Rusiei sovietice com binat cu un m arxism m ilitarizat. Strategia sa iniţială de îngrădire se baza pe o eventuală prăbuşire a com unism ului îm pins între propriile graniţe. 8. Pentru o altă versiune a acestui argum ent, v. Sam uel H untington, N o Exit: The E rrors o f E ndism , The N ational Interest 17 (toam na 1989) 3-11. 9. K enneth W altz i-a criticat pe realiştii M organthau, K issinger, R aym ond A ron şi Stanley H offm an pentru că au perm is am estecul dom eniului im pur al politicii interne în cadrul teoriilor asupra conflictelor, de exem plu, prin distincţia pe care ei o făceau între statele “revoluţionare” şi cele ale “Statu quo”-ului. Spre

339

deosebire de ei, el încearcă să explice politica internaţională numai pe baza structurii sistem ului fără nici un fel de consideraţie asupra caracterului politicii interne a naţiunilor com ponente. într-o uim itoare răsturnare a uzanţelor lingvis­ tice, el num eşte “reducţioniste” teoriile care ţin cont de politica internă spre deosebire de teoria sa, care reduce întreaga com plexitate a politicii m ondiale la “sistem ul” despre care poţi să ştii în m od esenţial num ai un singur fapt, că este bipolar sau m ultipolar, v. W altz (1979) pag. 18-78. 10. D espre acest punct de vedere, v. W altz (1979) pag. 70-71, 161-193. în teorie, un sistem m ultipolar precum clasicul concert european al naţiunilor ar trebui să aibă unele avantaje faţă de un sistem bipolar pentru că un elem ent care ar contesta sistem ul ar putea fi echilibrat printr-o m odificare a alianţelor, mai mult chiar, pentru că puterea este mai am plu distribuită, m odificările echilibrului la lim ită fac ca diferenţele să fie m ai mici. A cest lucru funcţionează mai bine, totuşi, într-o lum e în care statele sunt total libere să facă şi să desfacă alianţe şi în care pot să adapteze echilibrul puterii adăugând sau luând provincii. într-o lum e în care naţionalism ul şi ideologia lim itează libertatea statului de a-şi face aliaţi, totuşi m ultipolaritatea devine un dezavantaj. Nu este lim pede dacă primul război m ondial a fost un rezultat al m ultipolarităţii sau mai degrabă al unei m ultipolarităţi decăzute care ajungea să sem ene tot mai m ult cu o bipolaritate. G erm ania şi A ustro-U ngaria, dintr-o com binaţie de m otive naţionaliste şi ideologice, s-au închis într-o altă alianţă m ai m ult sau mai puţin perm anentă, o b lig ân d restul E uropei la o alian ţă la fel de in flex ib ilă îm potriva lor. A m eninţarea reprezentată de naţionalism ul sârb faţă de integritatea A ustriei a îm pins atunci în război un sistem bipolar cu un echilibru fragil. 11. N iebuhr (1932) p. 110. 12. H enry A . K issinger, A W orld R estored: M etternich, Castlereagh a n d the P roblem s o f P eace 1812-1822 (B oston: H oughton M ifflin, 1973) în special pag. 312-332. 13. M orgenthau (1985) pag. 13. 14. Ibidem pag. 1-3. 15. N iebuhr (1932) p .2 3 3 . 16. S ingura excepţie fiind, bineînţeles, răspunsul la atacul C oreii de N ord din 1950, care a avut lo c num ai din cauza boicotării de către U RSS a O rganizaţiei N aţiunilor Unite. 17. D espre dizertaţia lui K issinger, v. Peter D ikson, K issinger a n d the M eaning o f H istory (C am bridge: C am bridge U niversity Press, 1978). 18. John G addis, O ne G erm any - In B oth A llia n ces N ew York Tim es (21 martie 1990) pag. A 27. 19. John J. M earsheim er, B a ck to the F uture: Instability in E u ro p e after the C old War, International Security nr. 1 (vara 1990): 5-56. 340

C a p ito lu l 2 4 . P u te r e a c e lo r c a r e nu d e ţin p u te re a 1. M earsheim er (1990) pag. 12. 2. încercarea lui W atlz de a elim ina orice consideraţii despre politica internă din teoria sa despre relaţiile internaţionale se explică prin dorinţa sa de a o face riguroasă şi ştiin ţifică folo sin d term enii lui, făcând distincţie clară între “unitate” şi nivelurile “structurale” de analiză. M arele edificiu intelectual pe care îl construieşte el în efortul de a găsi legi universale, ordonate în politica internaţională nu duce, în final, decât la o serie de observaţii banale despre com portam entul statului care s-ar putea rezum a printr-o singură observaţie: “echilibrul puterii este im portant”. 3. Vezi răspunsul atenienilor în urma apelului corintienilor către spartani în T ucidide, Istoria războiului peloponesiac, I 76, în care ei susţin echivalenţa dintre A tena şi Sparta în ciuda încurajării statu q uo-ului în aceasta din urm ă; şi discuţia lor din dialogul cu m elienii, III 105 (vezi m otto-ul la capitolul 23). 4. A par desigur problem e, atunci când disproporţiile dintre vecini cresc cu viteză mare, o astfel de situaţie dând naştere la resentim ente. C ând sunt confruntate cu astfel de situaţii, totuşi, statele capitaliste m oderne încearcă în general să-şi canalizeze eforturile în direcţia imitării şi nu a subm inării acelei experienţe. 5. V ezi ex p u n erea lui M ax W eb er despre interdepen d en ţa dintre putere şi legitim itate,şi critica pe care o face el noţiunilor sim pliste d e “politică de forţă”, în M ax W eber (1946) “ Politics as a V ocation” pag. 78-79; şi “The P restig e a n d P ow er o f the G reat P o w e rs”, pag. 159-160. 6. O obiecţie sim ilară la adresa perspectivelor realiste anistorice ale lui K enneth W altz, dar dintr-o perspectivă m arxistă, este făcută de Robert W . C ox prin S o cial Forces, States, a nd W orld O rders în cartea lui Robert O. K eohane, N eorealism a nd Its C ritics (N ew York: C olum bia U niversity Press, 1986) pag. 213-216. V ezi de asem enea G eorge M odelski Is W orld P o litics E volutionary L earning?, International O rganisation 44, nr. 1 (iam a 1990): 1-24. 7. Joseph A. Schum peer, Im perialism and So cia l C lasses (N ew York: M eridian B ooks, 1955) p. 69. 8. Ibidem , p. 5. 9. Schum peer nu a făcut uz de conceptul de thymos, făcând o prezentare mai m ult funcţională şi econom ică a luptei nesfârşite de cucerire ca o răm ăşiţă dintr-o vrem e când era o calitate necesară supravieţuirii. 10. A cest lucru s-a dovedit a fi adevărat chiar şi în U niunea Sovietică, unde p ie rd e rile o m e n e şti în răz b o iu l din A fg a n ista n s-au d o v ed it a fi mai convingătoare din punct de vedere politic, chiar şi sub regim ul lui Brejnev, decât înclinau să creadă observatorii din afară. 11. N ici una dintre aceste tendinţe nu este contrazisă de înaltul nivel al violenţei din oraşele am ericane contem porane, sau de descrierea tot mai frecventă a 341

violenţei în cultura populară. Pentru cea mai m are parte a societăţii burgheze din A m erica de Nord, Europa şi A sia C entrală contactul personal cu violenţa sau m oartea este m ult mai redus decât acum două-trei secole, dacă nu din alt m otiv m ăcar din cauza îm bunătăţirilor din dom eniul îngrijirii sănătăţii care au dus la scăderea m ortalităţii infantile şi au făcut să crească speranţa de viaţă. Im aginile violente din film e reflectă probabil cât de neobişnuit a ajuns acest fenom en în vieţile spectatorilor acestor filme. 12. T ocqueville (1945), voi. 2, pp. 174-175. 13. U nele dintre aceste puncte de vedere au fost form ulate de John M uller în cartea sa R etreat fro m D oom sday: The O bsolescence o f M a jo r War (N ew York: Basic Books, 1989). M uller indică dispariţia sclaviei şi a duelurilor ca exem plu al abolirii unor vechi practici sociale şi presupune că acelaşi lucru se va întâm pla şi cu conflictele grave dintre statele dezvoltate. M uller are dreptate să sublinieze aceste schim bări dar, după cum observă Cari K aysen (1990), aceste exem ple sunt prezentate ca fenom ene izolate care se petrec în afara contextului general al evoluţiei sociale um ane din ultim ele câteva secole. A bolirea sclaviei şi a duelurilor îşi are originea în desfiinţarea raporturilor de dom inaţie şi sclavie determ inată de R evoluţia franceză, iar transform area dorinţei de recunoaştere a stăpânului în recunoaşterea naţională a statului universal om ogen. Duelul în lumea m odernă este un produs al m oralei stăpânului, care dem onstrează dorinţa acestuia de a-şi risca viaţa într-o luptă sângeroasă. Cauza care se află la baza declinului sclaviei, duelului şi războiului în ultim ele secole este aceeaşi: apariţia recunoaşterii naţionale. 14. M ulte dintre aceste argum ente generale sunt aduse de Cari K ayson în excelentul său eseu critic despre John M uller, Is War O bsolete? din International Security 14, nr. 4 (prim ăvara 1990) 42-64. 15. V ezi de exem plu articolul lui John G addis, The L ong P eace: E lem ents o f Stability in the P ostw ar International System , International S ecurity 10, nr. 4 (prim ăvara 1986)99-142. 16. D esigur, arm ele nucleare purtau răspunderea pentru cele mai grave confruntări dintre SU A şi U RSS în tim pul războiului rece, pentru criza rachetelor din Cuba, dar chiar şi în acest caz perspectiva războiului nuclear a îm piedicat transfor­ m area conflictului în război propriu-zis. 17. V ezi de exem plu articolul lui D ean V. Babst, A F orce fo r P eace, Industrial R esearch 14 (aprilie 1972): 55-58; Zeev M aoz şi N asrin AbdoYdW, R egim e Types a nd International Conflict, 1816-1976, Jo u rn a l o f C onflict R esolution 33 (m ar­ tie 1989) L ibertarianism a nd International Violence, Jo u rn a l o f C onflict R esolution 27 (m artie 1983): 27-71. 18. A ceastă concluzie depinde, într-o oarecare m ăsură, de felul în care defineşte D oyle dem ocraţia liberală. A nglia şi SU A au intrat în război în 1812 într-un m om ent în care constituţia britanică dobândise deja m ulte carcteristici liberale. 342

D oyle evită această problem ă datând transform area M arii Britanii într-o dem ocraţie liberală de la adoptarea Legii Reform ei din 1831. A ceastă dată este oarecum arbitrară - dreptul la vot în M area B ritanie răm ânând lim itat până în sec. XX şi, în m od cert, M area Britanie nu a acordat drepturi liberale şi coloniilor sale în 1831. Cu toate acestea, concluziile lui D oyle sunt şi corecte şi izbitoare (1983d) pag. 205- 235; şi D oyle (1983d) pag. 323-353. Vezi de asem enea articolul său L iberalism a nd W orld P olitics, A m erican P olitical Science R eview 80, nr. 40 (D ec. 1986): 1151-1169. 19. Pentru o clarificare a schim bării definiţiilor date de sovietici “ intereselor naţionale” vezi Stephen Sestanovich, Inventing the Soviet N a tio n a l Interest, The N ational Interest nr. 20 (vara 1990): 3-16. 20. V. K hurkin, S. K araganov, and A. K ortunov, The C hallenge o f Security: O ld and New, K om m unist (January 1, 1988), p. 45. 21. W altz presupunea că reform ele interne din U niunea Sovietică au fost deter­ m inate de schim bări pe plan internaţional şi că însăşi perestroika ar trebui considerată drept o confirm are a teoriei realiste. D upă cum am observat mai înainte, este un lucru cert că presiunea externă şi concurenţa au însem nat prea m ult pentru prom ovarea reform ei în U niunea Sovietică şi teoria realistă ar fi justificată dacă ar fi făcut un pas înapoi pentru a face doar paşi înainte mai târziu. D ar îi scapă total schim bările fundam entale ale obiectivelor naţionale care s-au petrecut în U niunea Sovietică şi cele ale bazei puterii sovietice începând cu 1985. Vezi com entariile lui W altz din U nited States Institute o f P eace Jo u rn a l 3, nr. 2 (iunie 1990), p. 6-7. 22. M earsheim er (1990) pag. 47. Printr-un uluitor efort de com prim are, M earsheim er reduce cei două sute de ani de pace dintre dem ocraţiile liberale la num ai trei cazuri, A nglia şi S U A , A nglia şi F ranţa şi dem o craţiile o ccidentale după 1945. începând cu exem plul am ericano-canadian, au fost, nu mai este nevoie s-o spunem , m ult mai m ulte cazuri decât cele trei. V ezi de asem enea H untington (1989), pag. 6-7. 23. E xistă în G erm ania zilelor noastre o m inoritate care susţine fostele teritorii germ ane care aparţin acum Poloniei, C ehoslovaciei şi U niunii Sovietice. A cest grup m inoritar este form at din aceia care au fost izgoniţi din aceste regiuni după cel de-al doilea război m ondial sau de urm aşii lor. Parlam entele fostelor G erm anii de V est şi de Est şi cel al G erm aniei reunite au renunţat la aceste pretenţii. R eapariţia unui grad sem nificativ din punct de vedere politic a revanşism ului dintr-o G erm anie dem ocrată îm potriva unei Polonii dem ocrate va fi un test im portant al tezei că dem ocraţiile liberale nu se războiesc între ele. Vezi de asem enea M uller (1990) p. 240. 24. Schum peter (1955), p. 65. 343

C a p ito lu l 2 5 . In te re s e le n a ţio n a le 1. W illiam L. Langer, A C ritique o f Im perialism , în cartea lui H arrison M. W right, The N e w Im perialism : A nalysis o f L a te N ineteenth-C entury Expansion, ediţia a doua (Lexington, M ass.: D.C. H eath, 1976), p. 98. 2. D espre acest subiect, vezi K aysen (1990), p. 52. 3. A ceastă rigiditate şi nu vreun defect inerent m ultipolarităţii explică eşecul concertului european al secolului al X IX -lea şi izbucnirea în cele din urm ă a prim ului război m ondial. D acă statele s-ar fi organizat în continuare după principiile dinastice de legislaţie în secolul al X IX -lea, ar fi fost m ult mai uşor pentru concertul european să se adapteze creşterii puterii G erm aniei printr-o serie de m odificări ale alianţelor. Intr-adevăr, dacă nu ar fi existat principiul naţional, însăşi G erm ania nu s-ar fi unificat niciodată. 4. M ulte dintre aceste argum ente sunt form ulate de Ernest G ellner în N ations and N ationalism (Ithaca, N.Y.: C ornell U niversity Press, 1983). 5. Vezi de exem plu John G ray, The E n d o f H is to r y - o r o f Liberalism ?, The N ational R eview (27 octom brie 1989): 33- 35. 6. G ellner (1983), p. 34. 7. Francofilia aristocraţiei ruse este poate un caz extrem , dar practic în toate ţările existau diferenţe dialectale foarte pronunţate între lim ba vorbită de aristocraţie şi cea vorbită de ţărănim e. 8. T rebuie să avem grijă să nu aplicăm acest fel de explicaţie econom ică a naţionalism ului. C hiar dacă naţionalism ul poate fi văzut în general ca o co n ­ secinţă a industrializării, ideologiile naţionaliste pot să aibă o evoluţie proprie, independentă de nivelul de dezvoltare econom ică a unor ţări. Cum altfel s-ar putea explica m işcările naţionaliste de după cel de-al doilea război mondial în ţări fundam ental preindustriale precum C am bodgia sau Laos. 9. A stfel, de exem plu, A taturk şi-a petrecut foarte m ultă vrem e către sfârşitul carierei sale făcând “cercetări” istorice şi lingvistice care de fapt au inventat o bază pentru tipul de conştiinţă naţională m odernă turcă pe care o dorea el. 10. G ellner (1983) pag. 44-45. 11. Sunt bineînţeles conştient de existenţa unor partide creştin-dem ocratice puter­ nice în Europa, dar faptul că ele sunt în prim ul rând dem ocrate înainte de a fi creştine şi natura laică a felului în care interpretează ele creştinism ul este pur şi sim plu o dovadă a trium fului liberalism ului asupra religiei. Religia intolerantă, antidem ocrată a dispărut din politică o dată cu m oartea lui Franco. 12. A ceastă direcţie viitoare în evoluţia naţionalism ului este susţinută de G ellner (1983), pag. 113. 13. E xistă desigur o aripă a m işcării naţionaliste ruse care continuă să fie şovină şi să nutrească am biţii im perialiste, ea fiind puternic reprezentată la conducerea fostei U niuni Sovietice. D upă cum era de aşteptat, vederile naţionalisto-im 344

perialiste se găsesc în zonele m ai puţin dezvoltate ale Eurasiei. Un exem plu este naţionalism ul şovin sârb al lui Slobodan M iloşevici. 14. M earsheim er rem arcă naţionalism ul ca singurul aspect al politicii interne pe care-1 consideră sem nificativ pentru perspectivele de pace sau de război. El identifică “hipernaţionalism ul” ca o sursă de conflict şi sugerează că hipernaţionalism ul însuşi este cauzat fie de m ediul exterior, fie de faptul că istoria naţională nu este predată adecvat în şcoli. M earsheim er nu pare să recunoască faptul că naţionalism ul şi “ hipernaţionalism ul” nu apar la întâm plare, că se nasc dintr-un context istoric, social şi econom ic specific şi com bate faptul că fenom enele istorice de acest fel sunt supuse legilor interne ale evoluţiilor. M earsheim er (1990) paginile 20-21, 2 5 ,5 5 -5 6 . 15. Când M asa Rotundă a lui Z viad G am sakhurdia, susţinătoarea dobândirii inde­ pendenţei, a ieşit învingătoare în alegerile din G eorgia din 1991, unul dintre prim ele lucruri pe care s-a grăbit să le facă a fost să intre în conflict cu m inoritatea din O ssetia, negând că aceasta din urm ă ar fi avut vreun drept la recunoaştere ca m inoritate naţională separată. A cest lucru s-a aflat într-un contrast puternic cu com portam entul lui B oris Elţîn ca preşedinte al Rusiei. în 1990, Elţîn a făcut un turneu prin zonele locuite de diversele naţionalităţi care form ează republica şi a dat asigurări că asocierea cu R usia se va face num ai dacă ele vor dori acest lucru. 16. Este interesant că m ulte noi grupări naţionale caută să obţină suveranitatea în ciuda faptului că dim ensiunea şi poziţia lor geografică le face neviabile din punct de vedere m ilitar ca entităţi independente, cel puţin conform prem iselor realiste. A cest lucru arată că sistem ul statal nu este perceput a fi atât am eninţător pe cât a fost odată şi că argum entul tradiţional pentru statele mari - apărarea naţională —nu m ai este puternic. 17. Există, desigur, câteva excepţii im portante la această regulă, cum ar fi ocuparea T ibetului de către C hina, ocupaţia israeliană din C isiordania şi G aza şi înglobarea statului G oa de către India. 18. S-a observat frecvent că în ciuda lipsei de raţiune a graniţelor naţionale actuale din Africa, care trec peste frontiere tribale şi etnice, nici una nu a putut fi modificată: vezi Ychoshafat Harkabi, Direction o f Change in the W orld Strategic Order: Com m ents on the A ddress by Professor Kaiser, în The Changing Strategic Landscape: IISS Conference Papers, 1988, partea II, A delphi Paper Nr. 237 (London: International Institute for Strategic Studies, 1989), pp. 21-25.

Capitolul 26. Către o uniune paşnică 1. A ceastă distincţie corespunde într-o m are m ăsură vechii distincţii dintre N ord şi Sud, sau dintre ţările dezvoltate şi cele subdezvoltate. A ceastă corespondenţă nu este totuşi com pletă, pentru că există state subdezvoltate precum C osta Rica 345

sau India care funcţionează ca dem ocraţii liberale, în tim p ce anum ite state dezvoltate ca G erm ania nazistă au fost adevărate tiranii. 2. Ca descriere a unor politici externe nonrealiste, vezi Stanley K ober, Idealpolitik, F oreign P olicy nr. 79 (vara 1990): 3-24. 3. Una dintre arm ele cele mai puternice în susţinerea războiului ideologic a fost activitatea unor organizaţii precum R adio E uropa Liberă, Radio Libertatea şi V ocea A m ericii care au transm is continuu în ţările blocului sovietic în tot timpul războiului rece. De obicei ignorate sau neglijate de realiştii care considerau războiul rece ca o problem ă ce ţinea de num ărul de tancuri sau de rachete nucleare, posturile de radio subvenţionate de S U A s-au dovedit a ju ca un rol foarte im portant, de prim ă m ărim e în păstrarea în viaţă a ideii de dem ocraţie în Europa de list şi în U niunea Sovietică. 4. D in T eza a şaptea din O idee pentru o istorie universală. K ant (1963), pag. 20. K ant a fost preocupat în m od deosebit de faptul că am eliorarea m orală a om enirii nu se putea petrece până când nu se va fi realizat problem a relaţiilor inter­ naţionale; pentru că cerea o “lungă elaborare internă a fiecărui ansam blu politic pentru a-şi instrui cetăţenii” (ibid., pag. 21). 5. Pentru o opinie conform căreia K ant însuşi nu privea pacea perpetuă ca o idee practică, vezi K enneth W altz, Kant, Liberalism , and War, A m erican P olitical S cience R eview 56 (iunie 1962): 331-340. 6. K ant defineşte o constituţie republicană ca fiind stabilită în prim ul rând de principiile libertăţii m em brilor societăţii (în calitatea lor de oam eni); în al doilea rând, de principiul dependenţei tuturor faţă de o singură legislaţie com ună (ca supuşi); şi în al treilea rând, de legea egalităţii lor (ca cetăţeni). Din P erpetuai P eace, K ant (1963), pag. 94. 7. Ibidem , pag. 98. 8. Vezi Carl J. Friedrich, Inevitable P eace (C am bridge, Mass.: H arvard U niversity Press, 1948), p. 45. 9. G A TT-ul, desigur, nu pretinde ţărilor m em bre să fie dem ocraţii, dar are criterii stricte în privinţa liberalism ului politicilor lor econom ice.

Capitolul 27. Pe tărâmul libertăţii 1. K ojeve (1947), pag. 435 (notă de subsol). 2. A supra acestui subiect, vezi G ellner (1983) pag. 32-34, 36. 3. Felul în care foloseşte K ojeve term enul de “societate fără clase” pentru a descrie A m erica postbelică, pe cât de rezonabilă în unele privinţe, este, în mod evident, nem arxistă. 4. Tocqueville (1945), voi. 2, pag. 99-103. 5. Vezi M ilovan D jilas, The N ew Class: A n A nalysis o f the C om m unist System (New York: Praeger, 1957). 346

6. Practic toţi criticii de stânga care au criticat articolul m eu iniţial “E nd o f H istory?” au arătat spre num eroasele problem e econom ice şi sociale ale societăţii liberale contem porane, dar nici unul dintre aceşti critici nu v o ia să susţină deschis abandonarea principiilor liberale pentru a le rezolva, aşa cum făcuseră M arx şi Lenin într-o epocă anterioară. Vezi de exem plu M arion D onhoff A m E n d e aller G eschichte?, D ie Z e it (22 septem brie 1989) pag. 1; şi A ndre Fontaine, A pres l ’histoire I ’ennui?, L e M onde (27 septem brie 1989), pag. 1. 7. C elor care cred că aceasta este o perspectivă îndepărtată le recom andăm lista de la Sm ith C ollege de “M anifestări specifice ale agresiunii” care include şi ceea ce se num eşte “ lookism ” care este “credinţa că aspectul exterior poate fi considerat drept un indicator al valorii unor persoane.” Citat în W all Street Jo u rn a l (26 noiem brie 1990), pag. A10. 8. D espre această problem ă cu privire la teoria dreptăţii care-i aparţine lui John R aw ls, vezi A llan Bloom Justice: Jo h n R aw ls versus the tradition o f P olitical P hilosophy, în cartea lui Bloom , G iants and D w arfs: E ssa ys 1960-1960 (New York: Sim on and S chuster, 1990), pag. 329. 9. T ocqueville (1945), vol. 2, pag. 100-101.

Capitolul 28. Oameni fără inimi 1. Nietzsche, The Will to Power 1:18 (New York: Vintage Books, 1968b), pagina 16. 2. V ezi N ietzsche, On the G enealogy o f M orals 2:11, (N ew York: Vintage Books, 1976), pag. 73-74; 2:20, pag. 90-91; 3:18, pag. 135-136; B eyo n d G o o d a n d E vil (N ew York: V intage B ooks, 1966) aforism ele 46, 50, 51, 199, 201, 202, 203, 229. 3. V ezi B eyond G o o d a nd E vil, aforism ul 260; de asem enea aforism ul despre vanitatea şi recunoaşterea “om ului obişnuit” în societăţile dem ocratice. 4. V ezi discuţia despre recunoaşterea din răspunsul pe care i-1 dă Leo Strauss Iui Kojeve, în cartea lui Strauss, On Tyranny (1963), pag. 222. V ezi de asem enea scrisoarea lui către K ojeve din 22 august 1948, în care el avansează ideea că însuşi H egel credea că înţelepciunea şi nu sim pla recunoaştere era necesară pentru a-1 satisface pe om şi de aceea “statul final îşi datorează privilegiul înţelepciunii, aplicării înţelepciunii, popularizării înţelepciunii şi universalităţii şi om ogenităţii sale ca atare” , citat în Strauss (1991), pag. 238. 5. Grupul E xpediţionar din C alifornia pentru P rom ovarea R espectului de Sine şi R ăspunderii Personale şi Sociale a fost intervenţia m em brului adunării legisla­ tive John V asconcellos şi şi-a publicat raportul final la m ijlocul anilor ’90. Vezi “Courts, Parents C alled T oo Soft on D elinquents”, L o s A n g eles Tim es (1 decem brie 1989), pag. A3. 6. G rupul expediţionar Californian definea respectul de sine ca fiind “A precierea propriei valori, im portanţa şi faptul de a fi responsabil faţă de sine însuşi şi faţă

347

de ceilalţi” . A ceastă a doua parte a definiţiei este foarte im portantă. D upă cum observa un critic: “ Când o m işcare pentru prom ovarea respectului de sine ajunge la o şcoală, profesorii sunt supuşi presiunii de a accepta fiecare copil aşa cum este el. Pentru a-i face pe copii să se sim tă bine, trebuie să eviţi orice critică şi aproape orice provocare care ar putea să ducă la eşec”. V ezi B eth A nn Krier, C alifornia N ew est E xport, L o s A ngeles Tim es (5 iunie, 1990), pag. E l. 7. V ezi de exem plu B eyo n d G ood a nd E vil, aforism e 2 5 7 ,2 5 9 . 8. Vezi Platon, R epublica, C artea a V III, 561c-d. 9. 77ie P ortable N ietzsche (1959), pag. 130. 10. N ietzsche, The Use a n d A b u se o f H istory (1957), pag. 9. 11. Felul în care relativism ul nietzschean a devenit parte din cultura noastră generală şi în care nihilism ul care-1 îngrozea cândva pe N ietzsche este afişat cu dezinvoltură în A m erica de astăzi, a fost descris foarte convingător de către A llan B loom în The C losing o f the A m erican M in d (New Y ork: Sim on and Schuster, 1988), mai ales pag. 141-240. 12. The P ortable N ietzsche, pag. 232. 13. A lt exem plu este M ax W eber, care deplângea “dezabuzarea” lum ii în faţa intensificării birocratizării şi raţionalizării şi se tem ea că spiritul va ceda înaintea unor specialişti lipsiţi de spirit şi oam eni senzuali lipsiţi de inim ă. El scoate din discuţie civilizaţia noastră contem porană în urm ătorul paragraf: “ D upă critica cruntă făcută de N ietzsche acelor “ultim i oam eni” care “au inventat fericirea”, pot să las deoparte optim ism ul naiv în care ştiinţa - adică, tehnica stăpânirii vieţii ce revine ştiinţei - a fost proslăvită ca fiind calea către fericire. Cine mai crede în acest lucru, în afară de câţiva copii m ari care ocupă catedra universitară sau birouri de redacţii?” Science as a Vocation, în F rom M a x W eber: E ssays in Sociology (N ew York: O xford U niversity Press, 1946), pag. 143. 14. T ocqueville, (1945), vol. 2, pag. 336. 15. Ibidem , pag. 45. 16. M me Perier, La vie de M. P ascal, în volum ul B laise Pascal, P ensees (Paris: G am ier, 1964), pag. 12-13. 17. Eric T em ple B ell, M en o f M athem atics (N ew York: Sim on & Schuster, 1937), pag. 7 3 ,8 2 . 18. K ojeve (1947), pag. 434-435 (notă de subsol). 19. Vezi capitolele despre relaţiile internaţionale din Partea a patra. 20. K ojeve afirm a că: “D acă om ul va redeveni un anim al, arta, dragostea şi jocul lui vor trebui să redevină naturale. în consecinţă, ar trebui să se adm ită că după sfârşitul istoriei, om ul ar putea construi edificiile şi crea lucrările de artă aşa cum îşi fac păsările cuibul şi-şi ţes păianjenii pânza, ar da concerte la fel ca broaştele şi greierii, s-ar ju c a ca anim alele tinere şi s-ar iubi ca cele adulte” . K ojeve (1947), p. 436 (notă de subsol). 348

i

21. Ultim ul proiect al lui K ojeve a fost scrierea unor lucrări intitulate E ssa i d ’une histoire raisonee de la p hilosophic p aienne (Paris: G allim ard, 1968) în care spera să înregistreze întregul ciclu al discursului uman raţional. In cadrul acestui ciclu, începând cu presocraticii şi încheind cu H egel, se pot localiza toate filozofiile posibile ale trecutului şi viitorului. V ezi Roth (1985), pag. 300-301. 22. Sublinierea aparţine originalului. K ojeve (1947), pag. 436. 23. Strauss (1963, pag. 223) spune: “Starea despre care se spune că l-ar putea satisface destul de mult pe om este, deci, starea în care baza umanităţii sale se alterează sau în care omul îşi pierde umanitatea. liste starea “ultimului om ” nietzscheean”.

Capitolul 29. Liberi şi inegali 1. A cest punct de vedere este form ulat de H arvey M ansfield în Tam ing the P rince (1989) pag. 1-20. 2. K ojeve (1947), pag. 437 (notă de subsol). 3. V ezi John A dam s W errergreen, Jr., Is Snobbery a F orm a l Value? C onsidering L ife at the E n d o f M odernity, W estern P olitical Q uarterly 26, nr. 1 (m artie 1973): 109-129.

Capitolul 30. Drepturi perfecte şi îndatoriri imperfecte 1. T ocquevilie (1945), voi. 2, pag. 131. 2. D acă T ocquevilie este cel m ai cunoscut participant al creaţiei com unitare în societatea m odernă, H egel aduce argum ente sim ilare pentru asem enea m ediere în F ilosofia dreptului. H egel credea de asem enea că statul m odem era prea m are şi im personal pentru a servi drept sursă sem nificativă de identificare şi din această cauză susţinea că societatea ar trebui organizată în Stănde - clase sau stări - precum ţărănim ea, clasa m ijlocie şi birocraţia. “ C orporaţiile” susţinute de H egel nu erau nici închisele guilde m edievale, nici instrum entele de m obilizare ale statului fascist, ci mai degrabă asociaţii organizate spontan de către societatea civilă ce serveau drept centru al com unităţii şi virtuţii. In această privinţă, H egel este destul de diferit de interpretarea pe care i-o dă K ojeve. Statul universal şi om ogen al lui K ojeve nu lasă nici un pic de loc pentru organism e “de m ediere” precum “corporaţiile” sau Stănde, chiar adjectivele pe care K ojeve le foloseşte pentru a descrie ceea ce vede el ca stat final sugerează o viziune m arxistă a societăţii în care nu există nim ic între indivizii liberi, egali şi atom izaţi şi stat. V. de asem enea Sm ith (1989), pag. 140-145. 3. A ceste efecte sunt echilibrate într-o oarecare m ăsură de progresul com unicaţiilor, ceea ce perm ite noi tipuri de asociere între oam eni izolaţi fizic dar legaţi prin interese şi obiective com une. 349

4. Pentru o discuţie pc această tem ă, v. T hom as Pangle, The C o n stitu tio n ’s H um an Vision, The P ublic Interest 86 (iarna 1987): 77-90. 5. D upă cum am observat m ai devrem e, com unităţile puternice din A sia se realizează în detrim entul drepturilor individuale şi al toleranţei: viaţa puternică de fam ilie este susţinută de o anum ită ostracizare a celor care nu au copii; conform ism ul social în p rivinţa îm brăcăm intei, a educaţiei, preferinţelor sexuale, ocupaţiei etc. este mai degrabă exagerată decât neglijată. M ăsura în care drepturile individuale şi coeziunea com unităţii vin în co n ­ tradicţie unele cu altele este ilustrată cel mai bine de cazul unei com unităţi din Inkster, M ichigan, care a încercat să stopeze traficul de droguri prin stabilirea unui punct de control al circulaţiei. D ar constituţionalitatea acestui act a fost contestată de A C L U invocându-se cel de-al patrulea am endam ent al constituţiei SU A şi punctul de control a fost elim inat până la revizuirea cazului de către instantă. ^Ţ r a f ic ^ d e dro gţrtL -care făcuse viaţa practic im posibilă în zona resp e ctiv ă, a re v en it._ C ita t în A m itai E tzioni, The N e w R u g g e d C om m unitarianism , W ashington P ast, O utlook Section, 20 ianuarie 1991, p. B l. 6. Pangle (1987), pag. 88-90.

Capitolul 31. Imense războaie ale spiritului 1. în Filozofia dreptului H egel afirm ă foarte clar că încă vor mai fi războaie la sfârşitul istoriei. Pe de altă parte, K ojeve sugerează că sfârşitul istoriei va fi sfârşitul m arilor dispute şi deci nu va m ai fi nici o luptă. Nu este clar de ce K ojeve alege această poziţie foarte nehegeliană. V. Sm ith (1989a), p. 164. 2. Bruce Catton, Grant Takes Com m and (Boston: Little, Brown, 1968), pag. 491-492. 3. în legătură cu starea generală de spirit în Europa înainte de izbucnirea războiului m ondial, v. M odris Eksteins, R ites o f Spring (Boston: H oughton M ifflin, 1989), pag. 55-64. 4. Ibidem , p. 57. 5. Ibidem , p. 196. 6. V. Twilight o f the Idols (1968a), pag. 56-58; B eyond G ood a n d E vil (1966), p. 86; şi Thus Spoke Z arathustra în The P ortable N ietzsche (1954), pag. 149-151. 7. V. discuţia despre legătura lui N ietzsche cu fascism ul germ an în capitolul introductiv al lucrării lui W erner D annhauser, N ie tzsc h e ’s View o f Socrates (Ithaca, N.Y.: C ornell U niversity Press, 1974). 8. V. Republica, C artea a IV-a, 440b, 440e. 9. îi sunt recunoscător lui H enry H iguera pentru această form ulare a problem ei. 350

BIBLIOTECA MUNlCiPAL\|

MIHAIL SADOVCAN, Q i i r i i F t e S T i

Cuprins în loc de i n t r o d u c e r e ................................................................................ Partea întâi O ÎN T R E B A R E C A R E R E V I N E ............................................................. / . . 1 Pesim ism ul n o s t r u ............................................................................... 2 Slăbiciunea statelo r au toritare - 1 .................................................. 3 Slăbiciunea statelo r au toritare - II sau M âncând an an as pe L ună .......................................................... 4 R evoluţia liberală m o n d i a l ă ............................................................. Partea a doua B Ă T R Â N E Ţ E A O M E N I R I I ............................................................................ 5 O idee pentru o Istorie U n i v e r s a l ă .................................................. 6 M ecanism ul d o r i n ţ e i ............................................................................ 7 N ici un barb ar la porţile n o a s t r e ...................................................... 8 A cum ularea fără s f â r ş i t ........................................................................ 9 V ictoria v i d e o - c a s e to f o a n e lo r .......................................................... 10 în patria c u ltu r ii...................................................................................... 11 R ăspunsul la în treb area lui K a n t l / ' . ............................................... 12 Nu ex istă d em o craţie fără d e m o c r a ţ i ............................................... Partea a treia L U P T A PE N T R U R E C U N O A Ş T E R E .......................................................... 13 La început, o lu p tă pe viaţă şi pe m oarte de dragul prestigiului 14 Prim ul om .............................................................................................. 15 O vacanţă în B ulg aria ........................................................................ 16 Fiara cu obrajii r u m e n i ........................................................................ 17 G randoarea şi d ecăd erea thym os-u\\x\ ........................................... 18 D om inaţie şi s c l a v i e ............................................................................ 19 Statul universal şi o m o g e n ................................................................. Partea a patra S Ă R IN D PE S T E C O L O S U L D IN R O D O S ............................................... 2 0 C el m ai n esim ţito r d in tre nesim ţitorii m o n ş t r i ............................. 21 O riginile th y m o tice ale m u n c i i .......................................................... 22 Im perii ale resen tim en tu lu i, im perii ale r e s p e c t u l u i .................. 23 Lipsa de realitate a „realism u lu i" .................................................. 24 Puterea celo r care nu d eţin p u t e r e a .................................................. 25 Interesele n a ţi o n a le ............................................................................... 26 C ătre o uniu n e p a ş n i c ă ........................................................................ Partea a cincea U L T I M U L O M ..................................................................................................... 27 Pe tărâm ul lib ertăţii ............................................................................ 28 O am eni fără i n i m i ............................................................................... 29 Liberi şi i n e g a l i ...................................................................................... 3 0 D repturi p erfecte şi îndatoriri i m p e r f e c t e .................................... 31 Im ense războaie ale sp iritului .......................................................... N O T E L E A U T O R U L U I ...................................................................................

. . .

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

15 15 23 31 43

55 55 .6 9 .79 . 85 . 93 103 .

.

■.s? .

.

129 129 137 145 153 161 171 177 185 185 195 205 213 221

231 239 247 247 259 271 279 283 293 351