Emmanuel Levinas: Etica Prima
Autor: Țicu GOLDSTEIN | Celalalt – legatura noastra cu transcendentul transcendentul Filozofia lui Emmanuel Levinas, exprimata lapidar prin sintagma etica prima, nu s-a impus cu usurinta in peisajul filozofic francez francez tocmai din cauza cauza interesului marcat marcat al filozofului alteritatii pentru etica si religie, religie, intr-un Occident tot mai secularizat !u intimplator, cea dintii receptare si recunoastere a venit din partea "isericii #Catolice$, interesate de pro%lemele urgente ale omului si de o etica innoitoare, dupa falimentul umanismelor traditionale Crestinii sint, deci, aceia care i-au asigurat filozofului reputatia, su%liniind originalitatea unei gindiri fondatoare, intr-o Franta care il aprecia, in cel mai %un caz, ca pe un fenomenolog, intre altii, de o coloratura teologica &suspecta'( Or, ce facea Levinas) *cotea omul din &cotlonul' sau ontologic, socotit ca o fundatura, &tirindu-l', cum se exprima +errida, spre agora, spre celalalt *i, parca urmind propria sa %iografie de &evreu ratacitor', inradacinarii, superstitiei locului, marginirii el le prefera inradacinarea spirituala, nemarginirea ai mult, reluind o mai vece meditatie asupra lui +umnezeu, Levinas inverseaza termenii diagnosticului eideggerian, prin care filozofia l-a confundat pe +umnezeu cu Fiinta, in asa masura incit nu atit al doilea termen #Fiinta$, ci cel dintii #+umnezeu$ a fost eclipsat .indirii ii revenea sarcina de a-l eli%era pe +umnezeu din secestrarea onto-teologica in care il impotmolise metafizica Caci &ceea ce numim +umnezeu nu poate do%indi sens decit pornind de la relatia inter-umana'/ Levinas face un tur de orizont al filozofiei contemporane si constata stadiul ei: omul este gindit acum ca &intentionalitate #0usserl$ sau ca &Fiinta-aruncata-in-lume' #0eidegger$, fie su% regimul unei &reinnoiri neincetate a duratei' #"ergson$ Altfel spus, &omul este in situatie ciar inainte de a se fi situat' 1ntelegem prin aceasta ca el este in relatie imediata imediata cu lucrurile, maniera maniera sa dintii fiind contactul2 contactul2 +ar intoarcerea la lucruri, la realitate, ceruta de fenomenologie, nu garanteaza inca scim%area, care pretinde o angajare spre &exterioritate', cu alte cuvinte o miscare a Aceluiasi Aceluiasi catre Celalalt, care sa nu se intoarca insa niciodata la Acelasi +e aceea eroul preferat al lui Levinas nu este 3lisse, care, peregrinind, ajunge inapoi la locul de plecare, ci A%raam, A%raam, pornit spre necunoscut necunoscut Ca la *pinoza, fericirea e pentru Levinas scopul omului 4elatia inter-umana, inteleasa ca o relatie etica, este vazuta ca o miscare spre "ine: &"unatatea insasi e transcendenta' 1esirea din fiinta, ex-cederea, fericirea au in mod necesar un fundament in fiinta: iata de ce &a fi face mai mult decit a nu fi'5 *trapungerea pe care o savirseste Levinas cu ajutorul fenomenologiei este, cum se stie, in domeniul eticii, pe care o pune inaintea ontologiei, ca filozofia prima !u fiinta, identitatea ei, ci cipul, cipul celuilalt, alteritatea primeaza Aici Aici el dezvolta filonul iudaic contemporan, corectind viziunea %u%eriana din Eu si 6u, sistemul sistemul dialogic de parteneriat, &ecita%il', &ecita%il', sustinind asimetria, asimetria, punindu-l pe Celalalt Celalalt inaintea ea, cu riscul riscul asumat al incalcarii incalcarii &legilor firii' Celalalt nu e infernul, ca la *artre, ci legatura noastra cu transcendentul: in el vad cipul lui +umnezeu, nu un cip particular, ci cipul infinit &*acrul nu se manifesta decit acolo unde omul il recunoaste si il accepta pe celalalt'7 !i se propune simultan un umanism si o metafizica urmind &calea regala a eticii'8 4elatia cu +umnezeu nu e directa, ci intermediata, dar nu de su%stitute, ci de aproapele nostru *pune-mi cum te porti cu ceilalti ca sa-ti spun in ce raporturi esti cu +umnezeu9 Adevarata Adevarata corelatie dintre om si +umnezeu depinde, deci, de relatia de la om la om, in care omul isi asuma deplina responsa%ilitate, ca si cum nu ar fi un +umnezeu pe care sa poti conta Cu alte cuvinte: fa f a ce tre%uie sa faci daca vrei ca El sa te ajute9 4eligie, filozofie, etica Levinas implica religia ca veicul privilegiat, operind insa o rasturnare de perspectiva +aca mai multe secole filozofia a fost intr-o relatie ancilara cu religia, tocmai religia este acum aceea care tre%uie sa se supuna rationalitatii, legii &A iu%i 6ora 6ora #Legea$ mai mult decit pe +umnezeu' defineste pozitia riguros intelectualista a unui discipol al iudaismului lituanian Aceasta Aceasta conceptie explica rezerva unor cercuri religioase israeliene si intirzierea traducerii operei lui Levinas in lim%a e%raica Acest Acest &talmudist de (
duminica', cum singur se caracteriza cu modestie Levinas, a injectat textelor sacre marea cultura europeana de care dispunea, cautind, paradoxal, in 0agada principii, iar in 0alaa, surse legendare !onconformismul lui consta in pastrarea si cultivarea exclusiv a nucleului etic +e altfel, filozoful aminteste ca iudaismul nu este o &religie', cuvint care nici nu exista in lim%a e%raica #se foloseste cuvintul daat, &cunoastere'$, tot astfel cum nu exista cuvintul &ateu' #&necredincios' se spune api;ores, de la &epicureu'$ 1udaismul lui Levinas e deci opus oricarui dogmatism 4eligia nu este atit o institutie, cit o instanta morala 1ar filozoful, care pledeaza descis pentru preponderenta moralei asupra sacerdotiului #principiul potrivit caruia &*im%ata e facuta pentru om, iar nu omul pentru sim%ata' – arcu, 11, /$, isi gaseste toate derogarile in favoarea omului, in functie de imprejurari, in traditia orala si in responsele ra%inice !u ne atrage Levinas atentia asupra faptului ca profetii prefera dreptatea sacrificiilor din 6emplu) Cunoasterea lui +umnezeu consta, potrivit lui 1eremia #//, (8$, in a face dreptate saracului si o%iditului, iar rolul lui esia este, inainte de toate, sa instaureze pacea si dreptatea pe pamint Aici merita evocat ra%inul lituanian *alanter Lip;in #(<(=-(<<2$, de care tre%uie sa fi avut cunostinta Levinas si care spunea: &!evoile materiale ale aproapelui meu sint pentru mine nevoi spirituale' #Levinas cunostea &oma', dar o atri%uia folclorului evreiesc$ Luind partea dezmostenitilor soartei, filozoful ne avertizeaza asupra faptului ca democratia si li%ertatea sint doar vor%e goale in conditiile mizeriei Cit de actual suna si pentru noi, in vremuri de tranzitie, cuvintele sale: &grija zilei de miine, foamea si setea isi rid de li%ertate'< Cit priveste ideea mesianica, exigenta se adreseaza omului insusi Fiecare tre%uie sa se comporte ca si cum lui i-ar reveni misiunea de a fi esia, iar nu de a-l astepta pasiv E ciar mai mult decit i-ar fi pretins Ca%ala9 4elatia etica este, pentru Levinas, o relatie prin excelenta religioasa: relatia cu celalalt introduce transcendenta 1n felul acesta, religia descide drumul eticii Fara exterioritate, fiinta umana ramine vesnic ecranata, cu &ferestrele zidite', surda si muta in fata aproapelui, cufundat in egolatrie, in ontologic >entru Levinas, filozofia occidentala %azata pe ontologie este marcata de reducerea constanta a Celuilalt la Acelasi Asa incit interogatia &Este ontologia fundamentala)'? face din filozof primul opozant al lui 0eidegger si ciar al filozofiei de la >laton incoace Levinas nu a incetat a spune ca &etica, raportul cu celalalt, nu este un cimp de cunoastere intre altele, ci filozofia prima'(= +e altfel, asa cum remarca *alomon al;a, &ciar in miezul versetului si in comentariul sau, Levinas are intotdeauna grija sa izoleze si sa lumineze momentul etic'(( 1ntr-o scrisoare adresata de aurice "lancot lui *alomon al;a se face auzita urmatoarea marturisire: &Levinas ne-a invatat, printr-o tul%uratoare rasturnare de planuri, sa punem etica la inceput, iar pe celalalt inaintea mea'(/@ &>ersecutia nazista, continua el, ne-a facut sa simtim, de asemenea, ca evreii sint fratii nostri #cind Levinas era in prizonierat, "lancot i-a ascuns familia intr-o manastire$, iar iudaismul, mai mult decit o cultura si ciar mai mult decit o religie, reprezinta fundamentul relatiilor noastre cu celalalt' &4iscul asumat al su%iectivitatii' >e marginea faimoaselor Lectii talmudice ale filozofului, Annette Aronoicz a indicat citeva elemente ale ermeneuticii levinasiene(2 *a ne oprim la cel mai &delicat': la &riscul asumat al su%iectivitatii' 1ata un exemplu, in aparenta minor, dar plin de consecinte, care sa ne dea si noua de gindit *e povesteste astfel ca studiosul 4av si-a suparat dascalul, pe 4av 0anina #secolul 11 ien$, venind la ore cu intirziere 4av 0anina a refuzat sa-si ierte discipolul preferat, desi acesta si-a cerut iertate (2 ani la rind, in ajun de 1om Bipur +e ce a refuzat sa-l ierte) Levinas sugereaza mai multe variante Apoi, su%it, sintem proiectati in prezent *e poate, rationeaza Levinas, sa i se ierte celui care greseste in mod inconstient +ar cuiva pe deplin constient) *a nu uitam ca 4av era menit unui destin maret >utem ierta, sustine filozoful, multor germani, dar sint germani pe care e greu sa-i ierti E dificil sa-l ierti pe 0eidegger, desi Levinas a recunoscut intotdeauna ce-i datoreaza 1n scrisoarea mai inainte amintita a lui "lancot, se mai spune, apropo de &cazul 0eidegger': &Este evident ca persecutia nazista s-a exercitat de la origine, contrar a ceea ce vor unii profesori de filozofie sa ne convinga, pentru a ne face sa credem ca in (?22, atunci cind 0eidegger a aderat la national-socialism, acesta reprezenta inca o doctrina convena%ila, care nu merita condamnare'(5 *intem aici tentati sa facem comparatii 3nii, de pilda, considera ca unui Eliade sau Cioran tre%uie sa li se ierte ratacirile din tinerete, unele, se spune, &ocazionale' 3n fel de %onificatie, datorita operei Altii, ca 4av /
0anina, ar spune, si dupa el Levinas, ca tocmai celor meniti unui mare destin li se cere mai multa responsa%ilitate, ca unor modele, figuri tutelare, sefi de generatie, care pot fi si au si fost urmati de mii de tineri intr-o aventura tragica, din care ei, &stegarii', au stiut totusi, la timp, sa se sustraga *-ar putea invoca #facindu-ne avocatul diavolului$ circumstantele socio-istorice +ar sa ne amintim ca in imprejurari similare s-au orientat diferit 0eidegger si 6omas ann, Lucian "laga si Cioran sau, pentru secolul 1, ca orientare politica, Eminescu si aiorescu *i, reluind concluzia lui aurice "lancot, pentru cazul 4omaniei ante%elice, cine poate invoca drept scuza faptul ca miscarea legionara, miscarea extremista, ar fi fost, la inceputurile ei, o miscare &convena%ila') 4eciteam cu uimire marturisirea lui Dintila 0oria, scriitor al exilului, care considera ca &pe mine ma caracterizeaza credinta in om si nu rasismul, fascismul ori nazismul meu, fantome zdrenturoase ale unui trecut pe care nu am de ce sa-l justific, pentru ca oricum face parte din experienta mea de om li%er'(7 Curioasa argumentare9 +e cind li%ertatea ne deresponsa%ilizeaza) Atunci si teroristii, de ieri si de azi, sint scuza%ili sau ciar &onora%ili', &fiindca tot ce faci e rodul li%ertatii tale'9 3n anarism individualist fara limite9 +ar ceea ce ma mira cel mai mult la astfel de intelectuali e retransarea lor in domeniile culturale cele mai sensi%ile la alteritate, la intelegerea diversitatii si a@ celuilalt: morala si istoria religiilor9 Aceasta este una dintre modalitatile, pe care le-am folosit si noi, ca exemplu de extrapolare, poate &riscante' dar necesare, avansate de Levinas, utilizind texte clasice de referinta pentru a judeca prezentul, fiindca el ne cere sa fim mereu atentia la pro%lemele cetatii *a revenim la ideea de %aza: &greseli mici', exigente mari@ 1n sprijinul tezei sale, tre%uie sa o%servam ca nu o data exegetii evrei pun pe seama unor greseli incompara%il mai mici decit cele amintite mai inainte, ale oamenilor insemnati, verita%ile catastrofe, nationale sau ciar cosmice #tot pentru &mici greseli' – din punctul nostru de vedere – primii oameni sint alungati din paradis, iar oise nu calca pe >amintul Fagaduintei$ O supra-omeneasca exigenta) O pedagogie divina paradoxala) +ar sa nu uitam ca iudaismul cunoaste si iertarea #raamim$, doar ca greseala fata de oameni nu poate fi iertata de catre +umnezeu, ci tot de catre oameni, de catre cei prejudiciati 4esponsa%ilitatea Conceptul de %aza al voca%ularului levinasian este acela de responsa%ilitate Acesta decurge dintr-un alt eltanscauung decit acela care ne defineste ca Fiinta-pentru-moarte, alternativa fiind Fiinta-pentru-celalalt, Fiinte-cu-ceilalti, decurgind din izvorul iudaic exprimat de 4osenzeig: &Alege viata'9 *i din formula lui Levinas: &"ucura-te de viata'9 +ar, fara a fi o negare a Eului, eu trec in plan secund, ma expun altuia, am de dat socoteala Celuilalt, Celalalt conteaza mai mult decit mine, trece inaintea mea, eu avind fata de el o responsa%ilitate &nelimitata' #responsa%ilitatile mele sporesc pe masura ce sint asumate$ 1nterventia mea este insa o asumare gratuita, in sensul ca ea nu se intemeiaza pe &grija reciprocitatii' *pre deose%ire de viziunea lui 0eidegger, care revendica o li%ertate fara raspundere, Levinas sustine ca, daca celalalt este oprimat, &eu nu pot fi decit o%ligat' Eu sint &ostaticul' celuilalt, adica raspunzator !u te poti spala pe miini daca celalalt sufera, ciar daca el nu sufera din cauza ta Altminteri te afli in fata intre%arii lui Cain: &*int eu paznicul fratelui meu)' #.eneza, 1D, ?$ Ontologic vor%ind, explica filozoful, Cain are dreptate: Eu sint eu, el e el, dar etic, nu9 *i, mai departe, precizeaza: &a fi raspunzator pentru aproapele tau, a fi paznicul celuilalt – contrar viziunii cainestiG asupra lumii – iata ce defineste fraternitatea'(8 Acest transfer, de la ontologic la etic, ne cere sa meditam daca nu cumva insusi termenul de responsa%ilitate nu este, in definitiv, secularizarea conceptului de comandament, de mitva O%sesiv revine la Levinas referinta %i%lica privitoare la raspunderea noastra fata de strain, vaduva, orfan 1ndeose%i &strainul' nu tre%uie discriminat, caci &si tu ai fost strain in tara Egiptului' 4eferinta religioasa este mereu su%ordonata eticii Levinas determina in cele din urma o adevarata mutatie, caci etica tre%uie sa tina loc de ontologie si ciar de metafizica *e desprinde din intreaga sa opera faptul ca &morala nu mai este o ramura a filozofiei, ci filozofia prima'( *e stie ca Levinas a fost in timpul raz%oiului prizonier la nemti, deci avea nu doar experienta &strainului', fugit de pogromuri si de revolutia %olsevica, ci si a lagarelor naziste Denind in intimpinarea gindirii levinasiene, Caterine Calier citeaza din literatura rusa a gulagului o experienta legata de rolul %enefic al investitiei in celalalt, mai ales in conditii-limita: &*a pui la inima mai curind suferinta celuilalt decit pe a ta 2
proprie este neindoielnic singura maniera de a ramine o fiinta umana intr-un lagar@ >ierzind aceasta aptitudine, fiinta umana pierde tot'(< Levinas generalizeaza aceasta idee, parafrazind cele%ra formula dostoievs;iana: toti oamenii sint responsa%ili unii pentru altii, iar eu mai mult decit intreaga lume, inlocuind cuvintul &vinovat' cu &responsa%il'(? +ar inainte, cu mult inainte, in secolul D11, 4a%%i 0aim din Dolojin ajunsese la concluzia ca fiecare dintre noi e responsa%il de intreg universul/= Levinas a pus secolul su% semnul generic al Auscitz-ului, luat ca sim%ol pentru toate grozaviile petrecute: doua raz%oaie mondiale, gulaguri, cuptoare si camere de gazare, atomul distructiv #&cred ca toti mortii .ulagului si ai tuturor locurilor de tortura din secolul nostru sint prezenti atunci cind se vor%este de Auscitz'/($ +e ce Auscitz-ul) !u este vor%a despre un monopol al suferintei, asa cum sustin negationistii &gelosi', ci de faptul ca, urmarind metodic stirpirea unui neam, pe temeiuri rasiale, a fost dusa la ultima expresie &rusinea de a fi om' 1ntre cuvintul rostit de *atin in Azilul de noapte: &Om, ce mindru suna acest cuvint9' si expresia lui Levinas &rusinea de a fi om' nu s-a scurs decit o jumatate de secol9 *a nu uitam ca Levinas venea din rasaritul Europei, facea parte, cum se exprima aurice-4u%en 0aHoun, dintre acei Ostjuden care se simteau desconsiderati de estjuden, o%isnuiti cu luminile Cordovei #prin aimonide$ sau ale "erlinului #prin endelsson$// 1nsa Levinas mergea pe urmele lui 0ermann Coen, filozoful care a sta%ilit o ecivalenta intre iudaism si etica, si ale lui Franz 4osenzeig, mai intii student al lui Coen, apoi prietenul si editorul sau #Iuedisce *criften, 2 vol, "erlin, (?/5$, unul dintre cei mai mari ginditori moderni ai iudaismului din +iaspora, un iudaism etern, dar sustras istoriei #ceea ce nu va mai repeta Levinas$, punte intre iudaism si crestinism, fiecare cu misiunea sa #tarim frecventat si de Levinas$ +ar el mai avea in spate si traditia .aonului din Dilna, opusa sentimentalismului, pateticului, cerind discipolilor sai efort intelectual in cunoasterea talmudica si a stiintelor profane 1n iesivot lituaniene se studia indeose%i 4aci care, versat in stiintele naturii si matematici, afirma: &acela care este ignorant in materie de stiinte va ramine ignorant si in stiintele 6orei' !azismul nu numai ca a gra%it restaurarea *tatului evreu dar, su%liniaza filozoful, a resta%ilit drastic si egalitatea iudaismului francez cu toate iudaismele Aici si iudaismul roman ar avea cite ceva de spus, dar nu mai %ine decit a spus-o filozoful insusi Fenomenologia ca etica *a ne intoarcem insa la &revolutia de catifea' infaptuita de Levinas O data cu el, fenomenologia devine o etica Critica radicala a ideii de totalitate, ca ingradire, ca o maladie a constiintei, suficienta siesi, care crede ca nu are de primit nimic de la celalalt, presupune promovarea spatiului inter-su%iectiv, su%iectivitatea fiind tocmai tensiunea catre celalalt, caci &a fi inseamna a fi pentru celalalt' >oate ca aceasta rezuma cel mai %ine etica levinasiana A-l lasa pe celalalt inaintea mea este desigur, pentru mentalitatea noastra concurentiala, o &erezie' care le intrece pe toate9 1n termeni de politete frantuzeasca ni se ofera modelul de urmat, nu doar formal si in ocazii accidentale: &AprJs vous, onsieur, sKil vous plait9'/2 Opera lui Levinas este impregnata de experienta religioasa, de respectul fata de aproape, in care vad cipul lui +umnezeu si din care se desprinde o idee-forta cipul uman e sacru si porunceste: &*a nu ucizi' Cipul e simultan vulnera%il si inataca%il, fiindca e usor sa ucizi, dar imposi%il sa ramii dupa aceea om Contrariul inseamna domnia fortei si a violentei Concluzia: etica a stat prea mult &su% calciiul ontologiei' 1mperativele %i%lice &1u%esteti aproapele9' si &*a nu ucizi9' asteapta de citeva mii de ani intrarea in drepturi/5 *e stie ca pentru evrei religia a fost factorul esential de coeziune si de supravietuire, ca popor &6re%uie sa se recunoasca, remarca filozoful, ca acest popor s-a identificat si s-a pastrat peste doua mii de ani prin religie' 4aspunzindu-i parintelui +aniMlou, Levinas scria: &+aca nu ar fi fost 6almudul n-ar fi existat astazi evrei #de cite pro%leme n-ar fi fost scutita lumea9$ sau sintem supravietuitorii unei lumi disparute)@ *titi, noi refuzam respecta%ilitatea #la dignitM$ a relicvelor9'/7 Faimoasele lectii talmudice ale lui Levinas sint modele de interpretare nedogmatica &Lectiile noastre – comenta filozoful – vor sa sciteze o posi%ila lectura a 6almudului' care nu s-ar margini la filologie, nici la pietatea fata de un trecut &drag, dar perimat', nici la un act de adoratie, ci &o lectura in cautare de pro%leme si de adevaruri' Alta data, insa, ne spune: &!imic din textele sacre nu tre%uie ocolit, nimic nu este anacronic arile idei sint atemporale' *a fie vor%a de o contradictie) *au mai degra%a de cerinta unei discriminari de finete) +ez%ateri de acest gen, dar, mai ales, pe litera si pe cuvint purta Levinas cu 5
Coucani, geniul vaga%ond si fara opera scrisa, caruia filozoful nostru ii este indatorat si pe care el il pune alaturi de 0usserl si de 0eidegger, ca metoda si ca anvergura Cum s-a vazut, fara un guru te poti rataci si in iudaism, ca * eil 3n alt orizont al meditatiei sale este legat de cele doua spiritualitati majore care au edificat Europa Este vor%a despre interferenta dintre universul grec si cel iudaic, intre cunoastere si credinta Formula paulina: &!ici grec, nici evreu9' #>avel, .alateni, 2, /<$, vizind evident stergerea otarelor de rasa si de neam, poate fi vazuta acum si altfel: &*i grec, si evreu', ca o du%la inradacinare spirituala, o mostenire du%la si %inefacatoare Oricum, separatia devenise, inca din Anticitate, tot mai artificiala *piritul elin se infiltrase deja irezisti%il in viata societatii israelite, incit, in anul 8= ien, la 1erusalim, s-a dat un edict, su% forma unui epigraf, pe care l-am gasit la Bier;egaard si care suna astfel: &"lestemat sa fie acela care creste un porc si isi invata fiul filozofie greaca'/8, ceea ce denota faptul ca am%ele &pacate' erau destul de raspindite Levinas ne asigura insa ca, cu toate interdictiile, comentatorii evrei erau la curent cu &ereziile' grecesti, macar pentru a le com%ate #vezi, de pilda, Iosepus Flavius, Contra lui Apion$ +ar si +iaspora evreiasca, mai vece decit distrugerea celor doua 6emple, a rodit in spiritul elin Asa cum se exprima insusi Levinas, &daca-l zgirii pe grec, dai de evreu' sau, cum spune C !oica, &.recii au fost niste semiti care se ignorau'/ Astfel, Atena si 1erusalimul pot fi, in acelasi timp, rivale si complementare Laconic, Levinas concide, spunind: &Europa e "i%lia si grecii' 1nsusi statutul epistemologic al "i%liei nu este diferit de acela al filozofiei grecesti, fiind vor%a despre doua spiritualitati originale care exprima doua modalitati specifice: filozofia greaca pune accentul pe teorie, iar traditia iudaica pe relatia etica .recul e atiat de cunoastere, evreul de dreptate9 +e ce ar fi ele incompati%ile) +ar Levinas nu apeleaza doar la greci si la filozofie 1nstrumentarul sau conceptual pune la lucru exemplar marile literaturi europene, mai ales pe cea rusa #+ostoievs;i, 6olstoi$ si franceza #secolul D11 si >roust, indeose%i$ 6ransmiterea largita a iudaismului prin infuzarea culturilor straine a constituit o cutezanta nu tocmai %ine primita de unele cercuri ultra-ortodoxe evreiesti, dar ea permite integrarea gindirii iudaice in circuitul universal &inunile lim%ii' *a ne oprim o clipa la lim%aj si la terminologie +ar, mai intii, o precizare 0usserl, 0eidegger si Levinas au marcat un secol si, o data cu cel din urma, filozofia vor%este %ine si in lim%a franceza Levinas, ne spune .Mrard 0ausman, &a recurs la poetica franceza pentru a-si fauri instrumentele lingvistice necesare demersului sau original cip, privire, piele, responsa%ilitate'/< Filozoful e atent la pro%lemele lim%ajului si la &minunile lim%ii' 1ntr-o nota la prefata cartii +ieu, la ort et le 6emps, IacNues 4olland, filozof si editor al lui Levinas, o%serva ca sint pagini din opera acestuia unde fiecare rind ridica pro%leme de lim%aj, precizind: &Cit priveste lim%a, vreau sa amintesc doar o fraza a lui erleau >ontH, din *ignes, scrisa parca anume pentru a numi raportul lui Levinas cu lim%a franceza: E ca si cum lim%a sfrancezat a fost creata pentru el, iar el pentru eaG'/? 3n vers al lui Celan, alt mare creator de lim%a, face o intimpinare dialectica a &cipului', punct nodal al reflectiei sale: &1c %in du, enn ic ic %in', caci, ar continua filozoful, &fara cipul celuilalt, nici eu nu as avea cip, nu m-as intrucipa, n-as aparea asa cum sint Celalalt imi permite sa fiu ceea ce sint' si mai spune ceva, punind in deruta lingvistica si logica: &A trece la celalalt fel de a f i, altfel decit a fi !u a fi altfel, ci altfel decit a fi !ici nu a mai fi' #&>asser lKautre de lKPtre, autrement NuKPtre !on pas Ptre autrement, mais autrement NuKPtre !i non plus ne pas Ptre'$ Filozofie si religie 1n sfirsit, s-ar mai putea ridica o pro%lema: exista oare o filozofie evreiasca) O%iectia lui Qvon "elaval, mentionata de Alain +avid, si anume ca &filozofia evreiasca nu ar putea fi evreiasca decit prin religie, care ar impiedica-o sa fie filozofie'2=, suna ca o verita%ila aporie 6otusi, cum se stie, Levinas, secularizind unele texte %i%lice, fara a le compromite, le confera un mesaj filozofic, iar &religiosul', care pare diminuat, ii da, dimpotriva, girul &Li%ertatile' si le asuma filozoful in %eneficiul omului si al societatii El crede ciar in posi%ilitatea unui stat drept si intr-o societate conviviala +aca Levinas apeleaza la iudaism, el o face cu convingerea ca iudaismul a venit pentru toata omenirea, iar iudaismul nu-l intereseaza decit intr-un decupaj universal &Avantajul' iudaismului este tocmai potentialitatea de universalizare a particularismului sau +e 7
aceea, poate ca el nu este propriu-zis un &filozof evreu', ci pur si simplu un filozof, si inca unul dintre cei mai mari ai secolului +esi nu-i place prea mult termenul uzat de &religie', ca si lui 4osenzeig, de altfel, pentru care religia nu este o confesiune ci &o drama existentiala', el tocmai prin &religie' reuseste strapungerea in filozofie, deoarece la rafinarea instrumentului etic religia, ciar si marginalizata astazi sau a%uziv folosita de fanatici, a contri%uit cel mai mult 1n acelasi timp, filozoful nu vor%este doar pentru credinciosi, ci si pentru necredinciosi #nu de alta, dar &nu se stie cu certitudine daca +umnezeu exista sau nu'$ El insusi face ca soarele sa straluceasca deopotriva si pentru unii, si pentru ceilalti Asa incit Levinas reuseste sa fluidizeze frontierele dintre filozofie si religie, spunindu-se ciar despre el ca este &cel mai laic dintre ginditorii religiosi si cel mai religios dintre ginditorii laici' Levinas recunoaste totusi ca omenirea trece printr-o criza de incredere: &4eligiile si-au pierdut rolul conducator in constiinta moderna', sufletele individuale &supravietuiesc ca epave ale "isericilor naufragiate, traind ca 4o%inson' din rezervele cunoscute2( !u intimplator, cuvintul &religie' a fost evitat de 4osenzeig in +er *tern der ErlRsung El se lauda ciar de a nu-l fi folosit, caci, preciza el, &"unul +umnezeu nu a creat religia, El a creat lumea'2/ Operind insa mai departe cu acest termen, Levinas socoteste ca doar oamenii sint aceia care il onoreaza sau, dimpotriva, il depreciaza, citindu-l pe Bier;egaard: &6re%uie sa-l iu%im pe +umnezeu nu pentru ca e perfect, ci pentru ca avem nevoie de El'22 Ca si democratia, religia nu e perfecta, fiind o creatie a omului, dar nu avem ceva mai %un de pus in loc 1n cautarea unei reconcilieri rationale intre filozofie si religie, Levinas raspunde unei cerinte ermeneutice formulate de >aul 4icoeur, si anume: &cind reflecteaza asupra religiei, e prefera%il ca filozoful sa ai%a in fata un exeget, iar nu un teolog'25 Ei %ine, Levinas e si filozof, si exeget al textelor sacre, dar nu e un teolog 1ntr-o convor%ire cu profesorul de filozofie 4 BearneH, de la 3niversitatea din +u%lin si de la "oston College, din (?<( #pu%licata in Franta in (??$, filozoful preciza: &Eu nu zic ca etica presupune credinta +impotriva, credinta presupune etica'27 ai e intre%at daca nu e utopic si daca pentru a fi etic nu tre%uie mers ciar impotriva naturii 4aspunsul e tul%urator: &+a, intr-adevar, tre%uie mers ciar impotriva naturii +umnezeu nu tine de aceasta lume', iar noi putem adauga ca nici Levinas nu tine de secolul , secolul %ar%ariei, al totalitarismelor si al incalcarii +ecalogului El, profund credincios, ne pune totusi in garda impotriva oricarei idolatrii, ciar si impotriva idolatrizarii 6orei 6ora insasi poate fi interpretata la infinit, deoarece ea are &privilegiul' de a ramine intacta, deci vesnic &opera descisa' +rept concluzie, putem oferi sintetic spusa lui Iean-Luc arion, profesor de filozofie la *or%ona, din LKArce-ul des citat, numar incinat lui Levinas, filozof si evreu, iar nu filozof evreu, caci el se considera deopotriva mostenitorul traditiei occidentale, cu radacini grecesti, si al celei %i%lice, prin 6ora si 6almud Iean-Luc arion spunea, deci: &Levinas a inlocuit cestiunea fiintei prin etica si a facut din ea filozofia prima, iar aceasta incepind din (?2=, adica inainte de *oa A fost maniera sa de a intelege ceea ce numim adesea sfirsitul metafizicii@ 0eidegger tine deja de vecea filozofie, Levinas de cea noua El a su%stituit pro%lemei fiintei pro%lema omului'28 +eplingind moartea lui Emmanuel Levinas, Alain Fien;iel;raut pomeneste de &o maniera numai a lui, aceea de a fi, in acelasi timp, fidel "i%liei si fidel filozofiei'2, fara a fi, adaugam noi, un filozof religios, ca IacNues aritain sau .a%riel arcel, mai apropiat de >aul 4icoeur +esi e dificila li%ertatea, el a stiut sa fie indeajuns de li%er si de atasat atit religiei, cit si filozofiei, fara a o fi tradat pe nici una Levinas introduce tensiunea %i%lica si etica prima in gindirea filozofica, aducind, fata in fata, Atena si 1erusalimul 1n conceptia lui, iudaismul angajeaza o gindire, iar nu o credinta Ceea ce fundamenteaza el in principal este conceptul de &responsa%ilitate', ciar inaintea cunoasterii *intem, oricum, pusi in garda impotriva iluziilor, rodul amar al unei experiente milenare: &+in pacate, nici o filozofie a istoriei nu ne garanteaza ca nu vom recadea in %ar%arie'2< >utem decela o am%iguitate productiva intr-o ecuatie personala greu de imitat Cum se exprima, interogativ, prof FranSois-+avid *e%%a: &Forta lui Levinas nu consta oare in a nelinisti atit religia, cit si filozofia, una prin cealalta, a le expune una celeilalte)'2? Autorul se refera la un gen de contaminare reciproca, vrind sa spuna ca, intr-un anume sens, nu exista nici filozofie, nici religie &pura' 1n sfirsit, reluind opinia lui Fien;iel;raut, acesta nu crede ca cineva il va mosteni pe Levinas, deoarece &unde intorci capul, oamenii sint impartiti in ta%ere, fie de partea religiei, fie de partea filozofiei a tem, 8
adauga el, ca dupa Levinas sa nu regresam in alternanta %rutala si stupida: ori religie, ori filozofie' Credem, totusi, ca Levinas, acest profet al modernitatii, nu a semanat in zadar si ca &strigatul sau etic si profetic' va fi auzit +aca l-am considera ultimul profet, faimoasa vor%a a lui alraux, prezentata in atitea variante, ar suna, credem, levinasian, ceva mai convingator: &*ecolul 1 va fi etic sau nu va fi deloc' 1n dosarul sau periodic consacrat religiilor, su% forma unei ancete, revista Esprit considera ca su% influenta lui Emmanuel Levinas si a lui >aul 4icoeur ar putea avea loc o &turnura etica' a religiilor, evreiasca si crestina +ar invocarea o%sedanta a eticii, se intrea%a autorii ancetei, nu ne trimite mai curind la criza ei, la fragilitatea si ciar la a%senta acesteia5=) Fireste, cele doua filozofii etice #ela%orate de Levinas si de >aul 4icoeur$ dau inca un %alon de oxigen sperantelor noastre 4einsertia fenomenologica a %inelui si a raului, a dreptului, a responsa%ilitatii, a celuilalt, a cipului, legate fireste de &religios', au jucat un rol esential pentru una sau doua generatii *e poate, insa, merge mai departe in fata noilor provocari ale secolului 1) 1n acest punct, anceta se inceie cu intre%area la care va tre%ui sa raspundem: aceste filozofii nu au totusi rolul unui su%stitut de teologie din care, in definitiv, &religia e tot mai a%senta') Oricum, &continentul Levinas' merita si tre%uie explorat Dincolo de fiinta cu Emmanuel Lévinas
1n nota finala a unui lung eseu din (?85 consacrat gindirii lui LMvinas #Diolence et mMtapHsiNue, in LKEcriture et la diffMrence, *euil, (?8 – trad noastra$, +errida opunea dislocarii logosului grec operate de profetismul #in acelasi timp empiric, mesianic si etic$ din 6otalitate si infinit formula #paulinic$joHciana: &Iegree; is gree;je Extremes meet', ciasmul desemnind aici spatiul interstitial sau diferenta dintre cei doi termeni: &*intem evrei) *intem greci) 6raim in diferenta dintre evreu si grec, care reprezinta poate unitatea a ceea ce numim istorie' #op cit$ Or, daca sintem familiarizati cu terminologia deconstructionista, tre%uie sa intelegem ca r espectivul topos nu reprezinta pentru +errida nici du%la prosternare &ipocrita' proprie, dupa LMvinas, traditiei europene #si denuntata ca atare in 6otalitate si infinit Eseu despre exterioritate, trad arius Lazurca, >olirom, 1asi, (??? p (/: &+e cind escatologia a opus raz%oiului pacea, evidenta raz%oiului se mentine intr-o civilizatie esentialmente ipocrita, adica atasata in acelasi timp Adevarului si "inelui, de acum antagoniste'$, nici sinteza dialectica preconizata, pare-se, de catre IoHce #calificat aici, nu intimplator, drept &cel mai egelian dintre romancieri'$ ai degra%a, cu pretul unui usor anacronism, amfi%ologia evreu-grecTgrec-evreu ar tre%ui gindita in termenii unei negatii non-negative, adica ai unei &de-negatii' ce descide un spatiu intermediar, ¶logie' a neutrului si suspensie a dialecticii >e de alta parte, termenul de dMnMgation #&de-zicere', tagaduire$, calciat dupa freudianul DerTneinung, apare la +errida in contextul conferintei de la 1erusalim #I +errida, Comment ne pas parler +MnMgations in >sHcM 1nventions de lKautre, .alilMe, (?<$, el fiind de la inceput asociat unei du%le pro%lematici: cum sa vor%esti despre teologia negativa evitind, in acelasi timp, de a vor%i despre, adica din afara ei, si cum sa faci toate acestea situindu-te tocmai in Cetatea *finta, locul aflat, dupa cum ne invata Ec;art, mai aproape de inima ciar decit propriul nostru trup otivul pentru care m-am incumetat in aceste locuri ascunse ale deconstructiei este ca, mai ales dupa cotitura apocaliptic-apofantica pe care a luat-o aceasta in ultima perioada, +errida si LMvinas par a impartasi visul unei teo-logii eterologice in care sa nu figureze cuvintul &fiinta', iar numele lui &+umnezeu' sa fie sustras tematizarii grecesti ce domina metafizica occidentala de la >laton pina la 0egel cel putin 6eza pe care vreau sa o ilustrez aici este ca, pe de o parte, diotomia &grecTevreu', paradigmatica pentru LMvinas, nu isi dezvaluie toate implicatiile decit in masura in care este confruntata cu puternicul revelator constituit de teologia negativa si, pe de alta parte, ca temele de forta al acestei gindiri s-au nascut tocmai din intilnirea cu modelul concurent reprezentat de traditia apofatica La o prima a%ordare, gindirea lMvinasiana se prezinta su% forma unei vaste ta%le de antinomii organizate in jurul a doi poli functionali #grecitate si evreitate$ care isi su%ordoneaza intreaga serie de contrarii: Adevar"ine totalitate-infinit simetrie-asimetrie acelasi-celalalt Avraam si ratacirea pe care o inaugureaza 3lise si revenirea la identic egologie-alteritate raz%oi-pace *pus #&+it'$-*punere #&+ire'$ ontoTteoTlogie-etica 1nsa, la o privire mai atenta, este evident ca termenii situati la polul grecesc sint ei insisi amfi%ologici, in
sensul ca pot fi consi-derati in acelasi timp ca versiuni perverse si ca aspecte endemice ale fiintarii Or, acelasi ecivoc se regaseste, cum vom arata, in conceptia LMvinasiana despre filozofie, aceasta fiind in acelasi timp tematizare #totalizanta$ a alteritatii si traducere #necesara$ in termenii universalului +ar pentru a clarifica sensul taxonomiei de mai sus tre%uie sa ne intoarcem la &scena originara' a gindirii lMvinasiene +ecorul initial poarta semnele dezertarii lumii de catre divin: nici o coloana de foc, nici un rug vesnic aprins nu vin sa lumineze cerul a-teologic al modernilor >linatatea divina in prezentul reprezentarii e pro%lematica pentru LMvinas in masura in care aceasta masceaza responsa%ilitatea mea pentru Celalalt, justifica violenta religioasa si mai ales aplatizeaza diferentele creaturale, readucindu-le la simetria identicului 1n aceeasi masura ca si +errida, LMvinas respinge metafizica prezentei si, in general, ontoteologia ce determina locul si functia divnului ca principiu fondator O consecinta ar fi su%iectivizarea generalizata a continuturilor teolgice, specifica modernitatii si exemplificata de 0eidegger pornind de la principiul lei%nizian al ratiunii ca principium reddendae rationis, fundament ce nu devine efectiv decit in masura in care este re-dat su%iectului >e de alta parte, in formula ei clasica, onto-teologia il desemneaza pe +umnezeu ca ipsum esse su%sistens, causa sui, sau ca &figura cea mai prezenta a prezentei', ce va fi opusa de >ascal +umnezeului ascuns al profetilor veterotestamentari Figura lMvinasiana a divinului necontaminat de fiinta, transcendent pina la limita extrema a a%sentei, pare a tine, in prima instanta, de un apofantism generalizat sau de o &teologie a mortii lui +umnezeu' Filozoful refuza nu doar traditia onto-teologiei, ci si solutia eideggeriana a diferentei ontologice +upa LMvinas, aceasta din urma participa la aceeasi amfi%ologie a fiintei si fiintarii in masura in care ea nu se arata in &*punere' #+ire$, ci in &*pus' #+it$, si acesta atrage &ceea ce este dincolo de fiinta' #lKautrement NuKPtre$ in propria sa tema Cu toate acestea, in 6otalitate si infinit de exemplu, LMvinas incepe prin a pune reperele unei &fenomenologii' #termenul e inadecvat$ a dorintei care surprinde prin accentele unei saudade cu nimic deose%ita de nostalgia misticilor dupa Cel >reainalt +orinta tinde spre un &Cu-6otul-Altul' si, asemeni ideii carteziene de infinit, nu se lasa redusa la pura intentionalitate tematizanta #E LMvinas, +e +ieu Nui vient lUidMe, I Drin, (??<$ sau la corelatia de tip noetic-noematic 1nfinitul ca o%iect de%ordeaza atit cadrele gindirii ce se investeste intentional, cit si, implicit, pe cele ale predicatiei A%soluta transcendenta a &Celui-cu-totul-altul', aflat dincolo de fiinta, si pentru care Creatia insasi este un grapJ al separarii, interzice marturia directa, situatie in care referinta la teologia negativa nu mai este evita%ila 1ntr-a-devar, analogiile intre gindirea lui Emmanuel LMvinas si traditia apofantica nu au cum sa nu frapeze: in amindoua regasim topos-ul "inelui de dincolo de fiinta, in amindoua relatia cu +umnezeu este una asimetrica, ireversi%ila si non-reciproca, amindoua insista asupra unei pasivitati a%solute #&mai pasiva decit orice pasivitate'$ a su%iectului, a unui a%andon a%solut al dorintei, amindoua recurg la un lim%aj exasperat, fara continut epistemic, pentru a marturisi inexprima%ilul +ate fiind respectivele similitudini, atitudinea lui LMvinas fata de teologia negativa este cu atit mai surprinzatoare: convocata cu insistenta, traditia apofatica joaca mai totdeauna rolul unui contra-model a%solut 1n acest sens, LMvinas se gra%este sa dezminta orice complicitate intre propriul demers si cel al teologiei negative: concretitudinea fenomenologica a ideii de +umnezeu care circumscrieTtranseaza intreaga fenomenalitate nu se poate spune, dupa LMvinas, in termenii unei negatii apofantice 6eologia negativa privilegiaza autoritatea numelui, promoveaza o forma su%reptice de iperesentialitate si, in esenta, este incapa%ila de a transcende orizontul epistemei grecesti, considerind infinitul ca limita a unei progresii in cunoastere La LMvinas, negativitatea teologiei negative este depasita prin afirmarea infinita a responsa%ilitatii pentru Celalalt, care nu-si are originea in li%ertatea su%iectului, ci provine din porunca an-anarica, imemoriala, a Celui >reainalt O%iectul dorintei, infinitul, deviaza sau deturneaza dorinta de la el insusi inspre cel ne-dorit – celalalt #&autrui'$, astfel ca dualismul cunoasterii este a%andonat in favoarea unei &intrigi in trei', deplasare pe care LMvinas o numeste ille-itate #&el-itate'$ Aceasta marceaza iesirea din paradigma filozofica greaca si adoptarea modelului etic e%raic 1deea aceasta a retragerii lui +umnezeu nu este fara legatura cu doctrina ca%alistica a timtum-ului, a &auto-contragerii' #cum o numeste . *colem$ lui 100 in momentul creatiei, iar anumite texte din Voar au o rezonanta cit se poate de lMvinasiana: &El #0eG$ este ascuns, nu revelat, pentru ca 6ora vine din lumea de mai sus si in fiecare loc El este lumea de mai sus care nu se reveleaza +e aceea El este numit ElG si nu 6uG' #Citat in +avid !ova;, *elf-Contraction of te <
.odead in Ba%%alistic 6eologH, in Lenn E .oodman, !eoplatonism and Ieis 6ougt, !e Qor;, (??/$ 1n acelasi timp, &intriga' lMvinasiana este un raspuns polemic, pe de o parte, la filozofia dialogica a lui artin "u%er, iar pe de alta parte la doctrina &anaorezei' tematizata de Ec;art si de intreaga traditie Nuietista care ii succede: pentru LMvinas, nu su%iectul, ci +umnezeu insusi tre%uie sa se retraga in sine 1n mod analog, 1nfinitul nu produce o revelatie tematiza%ila, ci este prezent numai in raspunsul – pe virful lim%ii – al su%iectului Experienta lMvinasiana este tocmai aceea de a se intoarce de la experienta si evidenta totalitatii la o situatie in care totalitatea e intrerupta diacronic de stralucirea transcendentei pe cipul celuilalt >rin amfi%ologia cipului acesta concret, din fata mea, si a urmei nereprezenta%ile a divinului, 1nfinitul ne converteste la nonindiferenta fata de aproape, prezenta divina revelindu-se in cur%ura ne-simetrica spre Celalalt 1n virtutea unei o%ligatii care ma preceda si ma constituie ca su%iect, tre%uie sa ma su%stitui aproapelui si sa ma ofer acestuia – ca &ostatic', cum ar spune LMvinas, care manifesta o predilectie speciala pentru metaforele persecutiei 1nsa, daca formula unei teologii negative este prin aceasta intr-adevar depasita, nu se intimpla acelasi lucru si cu contradictia performativa pe care o presupune *au gindirea lui LMvinas este doar un raspuns emotiv la tipatul vaduvei si al orfanului ce se sustrage astfel oricarei tematizari, sau ea presupune aceeasi totalitate filozofica pe care o denunta in ontologia &greaca' 1n Diolenta si metafizica, +errida o%serva ca fiecare propozitie enuntata de LMvinas reprezinta o spectaculoasa dezmintire a intregii sale filozofii ai incoerent decit figurile teologiei negative, LMvinas postuleaza un a%solut altul indesemna%il, dar se priveaza, in acelasi timp, de instrumentul traditional al apofazei care este dispretul fata de lim%aj, dat fiind ca discursul reprezinta tocmai locul de intilnire cu celalalt Aceste o%iectii il vor determina pe LMvinas sa introduca, in Alfel decit fiinta, distinctia fundamentala intre +it si +ire, in care fiecare *pus este de-zis de o *punere an-arica, iar *punerea este constant tradata de tematizarea inerenta fiecarui *pus Astfel, LMvinas se resemneaza la a &trada' momentul *punerii incoative, momentul etic prin excelenta, traducindu-l in termenii grecesti #deci universali, daca ar tre%ui sa-l credem$ ai filozofiei si supunindu-l unui tratament de omogenizare, tematizare si reificare +iferenta epitomizata de figura ascunsa a +umnezeului %i%lic este prin aceasta sacrificata si a%olita in discurs ai mult decit atit, amfi%ologia grecTevreu este agravata de faptul ca &si%%olet'-ul deconstructionist-lMvinasian – dincolo de fiinta – este o inventie greaca in masura in care el apare in cartea a D1-a a 4epu%licii, astfel ca LMvinas insusi nu mai poate recuza &atasamentul sau la platonism' #E LMvinas, W lKeure des nations, inuit, (??<$ Concluzia nu poate fi decit joHciana: &Extremele se intilnesc' *upliment realizat de Dlad ALEA!+4E*C3 si Alexandru A6E1
?
