Embriologie 2

46. Malformatii Malformatii si anomalii in dezvoltarea aparatului respirator

I.

Ale cailor aeriene: a.

Hipoplazie a unei bronhii lobare sau secundare

b. Atrezia bronhiilor principale sau secundare c.

Diverticul traheal si bronsic (dilatatii chistice ale peretilor bronsici)

d. Fistule traheoesofagiene si bronhioesofagiene II.

Ale plamanilor: a.

Agenezie si aplazie a unor lobi sau segmente

b. Boala chistica pulmoanara, congenitala (dilatatii ale sacilor alveolari printr-un defect de tesut conjunctiv interalveolar; aspect radiologic de fagure de miere) c.

Boala membranelor hialine (secretie de surfactant de proasta calitate)

d. Mucoviscidoza (mucus aderent, vascos)

47. Aparitia tubului cardiac si evolutia sa

Sistemul cardiovascular este primul care se pune in functiune in corpul embrionar. Nutritia produsului de conceptie este in prima faza histiotrofa si apoi hemotrofa. Dezvolatarea acestui sistem incepe din saptamana 3 (zilele 18-19). Originea sistemului este repreze ntata de mezoderm nesegmentat cefalic, situat anterior de placa procordala. Din acesta deriva: 

Mezoderm cardiogen



Septul transvers

Dezvoltarea acestui sistem are determinism genetic in sens ca proenteronul are efect inductor asupra mezodermului cardiogen. Concomitent cu dezvolatarea acestui sistem discul embrionar sufera urmatoarele procese: I.

Curbarea longitudinala care face ca mezodermul nesegmentat cefalic din pozitie craniala sa ajunga in pozitie ventrala (anterior de proenteron). La nivelul acestui mezoderm cardiogen apar spatii de clivaj => vacuole care conflueaza => schita cavitatii pericardice primitive. Din mezodermul cardiogen prin procese de proliferare apar 2 structuri simetrice paramediane denumite cordoane cardiogene (fara lumen). Acestea se gasesc in relatie cu splahnopleura. Cordoanele cardiogene capata rapid lumen => tubi cardiaci primitivi (endocardici sau endoteliali).

II.

Curbarea transversala a discului duce la apropierea celor 2 tubi cardiaci primitivi cu formarea unui tub cardiac unic. De retinut ca acest tub cardiac unic sta la originea doar a e ndocardului. Miocardul si epicardul au origine in splahnopleura (placa epimiocardica). Intre tubul cardiac si placa epimiocardica apare gelatina cardiaca din care se dezvolta scheletul fibros al cordului.

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.







III.

Tubul cardiac unic sufera un proces de rotatie astfel incat extremitatea lui craniana va deveni caudala.

Toate aceste procese se numeste descensus cordis. 48. Regiunile tubului cardiac primitiv si evolutia l or

Tubul cardiac prezinta regiuni distincte: 

Regiunea tronconica



Ventriculul drept



Ventriculul stang



Regiunea atriala

Tubul cardiac primitiv incepe sa prezinte contractii ineficiente inca din ziua 22. Aceste devin eficiente, unidirectionale spre sfarsitul saptamanii 4. Tubul cardiac prezinta mai multe regiuni. Initial doar bulbul si ventriculul primitiv se gasesc in cavitatea pericardica primitiva, atriul si sinusul venos gasindu-se in grosimea septului transvers. Partile bulbare si ventriculara se apropie, tubul cardiac luand forma literei U cu convexitatea spre dreapta. Din acest moment tubul cardiac intra in intregime in cavitatea pericardica primara. Atriul ascensioneaza, sinusul venos ramanand atasat de el iar cordul ia forma literei S (cord sigmoideu). In ultima faza atriile ajung in spatele bulbului cordului. In aceasta faza (sfarsitul saptamanii 4) cordul este neseptat. 49. Septarea atriului primitiv si a canalului atrioventricular atrioventricular

La nivelul CAV anterior si posterior apar 2 proeminente endocardice. Acestea prolifereaza si se unesc => sept intermediar. CAV este impartit astfel in 2 ostii: drept si stang. Concomitent, din tavanul AP coboara o prelungire endocardica (septul prim). Intre acesta si septul intermediar ramane delimitat un orificiu temporar (foramen primum). Prin unirea septului prim cu septul intermediar dispare foramen primum. Imediat in partea superioara a septului prim prin rezorbtie apare foramen secundum. La dreapta septului prim din tavanul atriului coboara o alta prelungire endocardica (septum secundum), cu forma de secera, concav inferior. Septul secundum transforma foramen secundum in foramen ovale. In perioada embriofetala sensul de circulatie al sangelui este din AD spre AS deoarece: 

SV va ramane in comunicare cu A drept prin ostiul sinoatrial; sangele adus de VV, VO, VC ajunge in AD –> foramen ovale –> AS –> VS –> aorta



In perioada embriofetala circulatia pulmonara nu exista, ea fiind scurtcircuitata; dupa nastere o data cu prima respiratie creste presiunea sangelui in mica circulatie si implicit in AS; din acest motiv septul prim se apropie si se lipeste treptat de septul secund astfel incat in mod normal







50. Septarea ventriculului primitiv si bulbul cardiac

Septarea VP are loc in paralel cu septarea AP. Din podeaua VP apare o pre lungire endocardica care prolifereaza cranial. Aceasta are tendinta de unire cu septul intermediar cu care delimiteaza pana la unire orificiul interventricular. Aceasta proliferare interventriculara va lua parte la formarea partii musculare a septului interventricular. Orificiul interventricular dispare, pe locul lui formandu-se partea membranoasa a septului interventricular (din septul intermediar si septul spiral). Evolutia bulbului: In interiorul acestuia apare o proliferare cardiaca ce va forma septul spiral. Acesta imparte bulbul cordului in 2 artere: trunchiul pulmonar si bulbul aortei. Concomitent aparatul valvular al bulbului cordului este fragmentat si el in valvulele aortice si pulmonare. 51. Malformatii Malformatii si anomalii in i n dezvoltarea aparatului cardiovascular

Malformatii cardiace: 

Dextrocardia = inima la dreapta in situs invers toracic sau total (asimptomatica)



Ectopia cardiaca:



o

Cervicala

o

Toracala inalta (prin defect de descensus cordis)

Defect de sept interatrial cu persistenta or ificiului Botallo Botallo (foramen secundum) prin defect de unire (lipire) a septurilor prim si secund; dimensiunile pot fi variabile iar anomalia simptomatica sau nu; defecte stanga-dreapta cu pierderea de sange oxigenat



Anomalii in formarea ostiilor atrio-ventriculare si cuspidelor



Defect de sept interventricular:



o

Persistenta orificiului interventricular

o

Absenta septului interventricular membranos

o

Absenta septului interventricular muscular => Cor d trilocular; cianoza

Trilogia sau tetralogia Fallot: o

Stenoza pulmonara

o

Hipertrofie a ventriculului drept

o

Defect de sept interventricular

o

Aorta calare pe sept

Evolutia arcurilor arteriale aortice









La pesti evolueaza 4 arcuri arteriale



La amfibieni evolueaza 2 arcuri arteriale



La pasari evolueaza arcul arterial 4 drept



La mamifere evolueaza arcul arterial 4 stang

Aparitia si evolutia lor are loc in sens craniocaudal intre saptamanile 4 si 6, ele coexistand doar in saptamana 5. La sfarsitul saptamanii 6 arcul 1 dispare iar arcurile 6 sunt abia schitate. La om, din cele 6 per echi de arcuri arteriale evolueaza arcul arterial 4 stang. Bulbul cordului inainte de septare si aparitia septului spiral se continua cu 2 aorte ventrale. Din acestea pornesc cele 6 pere chi de arcuri arteriale care dupa ce traverseaza arcurile branhiale se deschid in aortele dorsale. Din aortele dorsale se desprind metameric artere intersegmentare in numar de 12 perechi (intercostale posterioare). Inferior de intersegmentarele 7 aorte le dorsale se unesc formand o singura aorta dorsala comuna. Arcurile arteriale 1, 2 si 5 dispar. Raman 3, 4 si 6 . Aortele dorsale intre arcurile 3 si 4 dispar de asemenea. Aortele ventrale intre arcurile 3 si 4 devin artere carotide comune. Arcurile arteri ale 3 impreuna cu aortele dorsale de deasupra devin artere carotide interne. Din partile lor proximale prin inmugurire apar arterele carotide externe. Aorta dorsala dreapta inferior de intersegmentara 7 dreapta dispare. Evolutia in stanga: Aorta ventrala stanga dintre arcurile arter iale 4 si 6 impreuna cu arcul arterial 4 stang si aorta dorsala stanga (pana la intersegmentara 7) formeaza crosa aortei, din care se desprind trunchiul brahiocefalic (aorta ventrala drepata dintre arcurile 4 si 6). Se desprinde si artera carotida comuna stanga (aorta ventrala stanga dintre arcurile 4 si 6). Artera subclavie stanga provine din ramura intersegmentara 7 din stanga.

53. Evolutia arcului arterial III

Da nastere arterei carotide comune si portiunii initiale a arterei carotide interne. Restul arterei carotide interne este format de portiunea craniala a aortei dorsale. Artera carotida externa se formeaza prin inmugurire din cel de-al treilea arc aortic. 54. Evolutia arcului arterial IV

Persista de ambele parti, insa in final da nastere unor structuri diferite. De partea stanga formeaza segmentul crosei aortice situat intre emergenta ar terei carotide comune stangi si artera subclavie stanga. De partea dreapta formeaza segmentul cel mai proximal al arterei subclavii drepte; portiunea distala a acestei artere se formeaza dintr-un segment al aortei dorsale drepte si din cea de-a saptea artera intersegmentara.









Un segment proximal din care se dezvolta art erele pulmoanre



Un segment distal

Evolutia acestui segment este diferita la dreapta si la stanga. In dreapta, din segmentul proximal se formeaza artera pulmonara dreapta, iar segementul distal dispare. Din acest motiv nervul laringeu recurent drept coborat pe arcul 6 drept scapa de sub acesta acesta si va ajunge sub arcul 4 (viitoare artera subclavie dreapta). In stanga, segmentul proximal urmeaza artera pulmonara stanga. Segmentul distal formeaza in perioada fetala canalul arterial Botallo, care in mod normal se inchide dupa nastere, devenind ligament. Din acest motiv, nervul laringeu recurent stang ramane pe sub arcul 6, ajungand sa ocoleasca inferior crosa aortei. In paralel cu evolutia arcurilor 6 are loc si septarea bulbului cordului prin aparitia septului spiral. Din divziunea anterolaterala stanga rezulta trunchiul pulmonar care ramane in legatura cu partile proximale ale arcurilor 6, iar din diviziunea posterolaterala deriva aorta ascendenta.

56. Anomalii in dezvoltarea arcurilor arteriale



Dextropozitia arcului aortic



Persistenta a 2 arcuri aortice



Stenoze sau insuficiente (ostiu arterial mai mare decat normal) congenitale aortice/pulmonare



Defecte de septare ale bulbului arterial si de formare ale aparatelor valvulare de la acest nivel



Coarctatie aortica = stenoza aortica in jurul deschiderii canalului arterial:



o

Preductala: inainte de acesta

o

Retroductala: dupa acesta

Persistenta canalului arterial Botallo

57. Tesutul nodal – dezvoltare si caractere generale

Privind originea tesutului nodal exista: 

Teoria clasica: origine mezodermala



Teoria moderna: origine ectomezenchimala din crestele neurale; aceste materiale migreaza spre mezodermul cardiogen si tubul cardiac formand 2 mase distincte in apropierea valvelor dreapta







prelungire a nodulului atrioventricular, ramurile si hemiramurile sale avand origine discutabila, iar reteaua Purkynje are origine mezodermala.

58. Nodulul sinoatrial 59. Nodulul si fasciculul atrioventricular 60. Vascularizatia functionala a plamanilor

Plamanii sunt organe bine irigate, avand dubla vascularizatie, functionala si nutritiva. Vascularizatia functionala este reprezentata de vasele pulmonare, ce formeaza mica circulatie sau circulatia pulmonara, care deserveste hematozei. Trunchiul pulmonar are originea in ventriculul drept si transporta in plaman sange neoxigenat. Se imparte in artera pulmonara dreapta si arte ra pulmonara stanga. Ramificatia arterelor precede pe cea a bronhiilor, fiind in raport strans cu aceasta. Astfel, se descriu ramuri lobare si se gmentare, care intra in alcatuirea pediculilor lobari si segmentari. Ultimele ramificatii formeaza o retea capilara, care intra in structura peretelui alveolar si a septurilor interalveolare, irigand totodata si bronhiile respiratorii si canalele alveolare. Ramurile destinate lobului superior drept: 

Ramura apicala



Ramura anterioara descendenta



Ramura anterioara ascendenta



Ramura posterioara descendenta



Ramura posterioara ascendenta

Ramurile destinate lobului mijlociu drept: ramura lobara medie => ramura laterala si ramura mediala Ramurile destinate lobului inferior drept: 

Ramura apicala superioara



Parte bazala (trunchi comun) => ramura subapicala, ramura bazala anterioara, ramura bazala laterala, ramura bazala posterioara

Ramuri destinate lobului superior stang: 

Ramura apicala



Ramura anterioara descendenta



Ramura anterioara ascendenta











Ramura apicala superioara



Parte bazala (trunchi comun) => ramura subapicala, ramura bazala anterioara, ramura bazala laterala, ramura bazala posterioara

Venele pulmonare transporta sangele oxigenat in atriul stang. Din reteaua capilara a alveolelor se formeaza postcapilare, care se pot anastomoza cu vasele precapilare. La locul de continuare al postcapilarelor cu venulele se gasesc sfinctere. Venulele care dreneaza reteaua perialveolara patrund in septurile interlobulare si se varsa de obicei in venele intersegmentare. La plamanul drept, vena pulmonara superioara dreapta dreneaza sangele din lobul superior si lobul mijlociu, iar vena pulmonara inferioara dreapta dreneaza sangele lobului inferior. La lobul superior si lobul mijlociu drept, reteaua superficiala si reteaua profunda dreneaza sangele separat. La plamanul stang, vena pulmonara superioara stanga dreneaza sangele din lobul superior. De aceasta data, sangele din reteaua profund si rete aua superficiala nu dreneaza separat, ci in 3 ramuri: 

Ramura apicoposterioara



Ramura anterioara



Ramura lingulara

Vena pulmonara inferioara stanga dreneaza sangele lobului inferior. 61. Structura arborelui bronsic

Bronhia principala dreapta are o lungime de 2,5 cm, este mai larga si mai verticala ca cea st anga, fiind asezata oarecum in continuarea traheei. Aceasta favorizeaza intrarea corpilor straini traheali in bronhia dreapta. Bronhia principala dreapta se gaseste posterior de aorta ascendenta, de vena cava superioara si de artera pulmonara. In vena cava superioara pe care bronhia o incruciseaza in unghi foarte ascutit, se deschide vena azygos, care in apropierea de locul ei de varsare urca pe fata posterioara a bronhiei drepte si trece apoi superior de ea si de celelalte elemente ale radacinii pulmonului drept. Bronhia principala stanga are o directie mai orizontala. Lungimea ei de aproximativ 5 cm se explica prin







Fiecare bronhie principala este o componenta a radacinului plamanului (pedicul pulmonar). Acesta leaga hilul pulmonar, situat pe fata mediala, de mediastin. Fiecare pedicul pulmonar mai contine pe langa bronhia principala: 

Artere si vene pulmonare pentru irigatia functionala



Vase bronsice pentru irigatia nutritiva



Vase limfatice



Nervi vegetativi

Pediculul pulmonar drept are: 

Anterior: vena cava superioara, cu nervul frenic drept si vasele pericardofrenice pe fata ei laterala, iar medial pericardul



Posterior: vena azygos, nervul vag drept (alipit pe fata posterioara)



Superior: vena azygos



Inferior: pleura de pe fata anterioara si cea posterioara a pediculului pulmonar se prelungesc si formeaza ligamentul pulmonar

Pediculul pulmonar stang are: 

Anterior: pericardul, cu nervul frenic stang si vasele pericardofrenice alipite de pericard, ligamentul arterial, plexul cardiac



Posterior: esofagul, cu canalul toracic la stanga acestuia



Superior: arcul aortic, iar intre arc si pedicul trec nerv ii vag stang si nervul laringeu recurent stang



Inferior: pleura formeaza ligamentul pulmonar

62. Artera coronara stanga

Are origine in sinusul aortic, la nivelul valvulei semilunare stangi. Diametrul ei este mai mare decat al







Ramura interventriculara anterioara furnizeaza de asemenea 7-15 ram uri septale pentru cele 2/3 superioare ale septului interventricular. Dintre acestea, cele superioare sunt oblic descendente fata de suprafata inimii, cele mijlocii aproximativ perpendiculare, iar cele inferioare oblic ascendente. Ramura circumflexa se gaseste mai intai in jumatatea stanga a santului coronar de pe fata sternocostala a inimii trecand cu aceasta peste fata pulmonara pentru a ajunge pe fata diafragmatica unde se opreste de obicei la intalnirea santului coronar cu santul interventricular posterior. Din aceasta ramura se desprind colaterale atriale si ventriculare. Primele dintre acestea sunt mici si iriga cea mai mare parte a atriului stang. Colateralele ventriculare iriga fata pulmonara si in parte pe cea diafragmatica a ventriculului stang. Pe aceasta cale este irigat muschiul papilar anterior stang si partial muschiul papilar posterior stang. In afara de ramurile pentru nodul sinoatrial, artera coronara stanga mai iriga ramura dreapta a fasciculului atrioventricular si partea anterioara a ramurii stangi al acestuia. 63. Artera coronara dreapta

Are originea in sinusul aortic in dreptul valvulei semilunare drepte si apare la suprafata inimii intre trunchiul pulmonar si atriul drept, pentru a patrunde in jumatatea dreapta a santului coronar de pe fata sternocostala. Apoi ocoleste marginea dreapta a inimi si, ajunsa pe fata diafragmatica, paraseste santul coronar, patrunzand in sant interventricular posterior, unde se continua cu o ramura interventriculara posterioara, care se termina la oarecare distanta de varful inimii. Aceasta ramura se poate anastomoza cu ramura interventriculara anterioara din artera coronara stanga. Artera coronara dreapta da colaterale pentru bulbul aortei, conul pulmonarei, atriul drept pentru partea anterioara a septului interatrial, pentru partea juxtaseptala a atriului stang, pentru cea mai mare parte a fetei sternocostale a ventriculului drept si pentru fata diafragmatica a acestuia. Ramura interventriculara posterioara vascularizeaza fata diafragmatica a ventriculului drept si o fasie situata imediat la stanga santului interventricular posterior din fata diafragmatica a ventriculului stang. Din artera coronara dreapta se mai desprind ramuri pentru muschiul papilar inferior si muschiul septal al







fata diafragmatica si se varsa in extremitatea stanga a sinusului coronar; dreneaza sanglee din ambii ventriculi si din atriul stang 

Vena medie a inimii: se afla in santul interventricular posterior; se anastomozeaza la varful inimii cu vena mare a inimii; vena medie a inimii se varsa in sinusul coronar, intre orificiile de varsare ale venei mari si venei mici; ea dreneaza sangele venos de la ambii ventriculi



Vena mica a inimii: incepe pe fata sternocostala a inimii, in apropierea marginii drepte; intra in segmentul drept al santului coronar de pe fata diafragmatica si se varsa de obicei in sinusul coronar, desi uneori se poate varsa direct in atriul drept



Vena oblica a atriului stang: se formeaza in apropierea locului de varsare al venelor pulmonare stangi, dupa care coboara pe peretele posterior al atriului stang pentru a se varsa in e xtremitatea stanga a sinusului coronar; originea acestei vene se prezinta ca un cordon fibrozat denumit plica venei cave stangi, ce reprezinta de fapt restul venei cave stangi si perforeaza pericardul, ajungand in apropierea venei intercostale superioare stangi



Vena posterioara a ventriculului stang: trece peste fata diafragmatica a ventriculului stang si se varsa in sinusul coronar, imediat la stanga venei cardiace medii, desi uneori se poate var sa in vena mare a inimii; ea drenrea sangele venos din peretele posterior al ventricului stang

Restul de aproximativ 40% din sangele venos al inimii este drenat prin venele anterioare si prin venele mici ale inimii, care se deschid direct in cavitatile inimii. Venele anterioare ale inimii aduna sangele venos de la peretele ante rior al ventriculului drept. Ele is fac aparitia pe fata anterioara a acestuia, in apropierea marginii drepte a inimii. Dupa ce incruciseaza segmentul drept al santului coronar de pe fata sternocostala, se varsa in atriul drept prin orificii numite foramine. Venele mici ale inimii se formeaza in grosimea miocardului celor 4 cavitati, fiind mai numeroase in atrii decat in ventriculi si mai multe in ventriculul drept decat in cel stang. Ele se varsa in cavitatile inimii prin orificii numite foraminule. Aceste vene m ici stabilesc canale de comunicare intre sinusul coronar si tributarele mari ale acestuia, avand astfel rolul de canale de derivatie a sangelui venos. 65. Inervatia cordului

Inervatia inimii este vegetativa. Fibre simpatice provin din lantul cervical prin nervi cardiaci cervicali







profund predomina de-a lungul arterei coronare stangi si sunt destinate atriului si ventriculului stang. Fibrele din planul superficial predomina de-a lungul arterei coronare drepte si sunt destinate atriului si ventriculului drept. In interiorul inimii se formeaza plexuri: 

Subendocardic



Subepicardic



Intramiocardic

Aceste plexuri contin ganglioni in care se realizeaza sinapsa intre primul si al doilea neuron de pe calea nervului vag. Filetele pleaca de la aceste plexuri si stabilesc jonctiunea cu miocitii cardiaci. Miocardul Miocardul atrial, nodul sinoatrial si partea superioara a nodului atrioventricular primesc atat inervatie simpatica, cat si parasimpatica. Nodul sinoatrial primeste ramuri din nervul vag si simpaticul de pe partea dreapta, pe cand nodul atrioventricular primeste ramuri din nervul vag si simpaticul de pe partea stanga. Miocardul ventricular si fasciculul atrioventricular au numai inervatie simpatica. Tesutul cardioexcitator are rolul de a genera contractiile cardiace, nervii extrinseci doar adaptand activitatea inimii la cerintele organismului. Ramurile cardiace ale nervului vag contin fibre cardiomoderatoare, pe cand cele simpatice fibre cardioacceleratoare. Ambele componente vegetative conduc de asemenea si aferentele, respectiv stimulii senzitivi de la inima. 66. Inervatia plamanilor

Fibrele simpatice preganglionare au origine in coarnele laterale ale maduvei T2 -T5. Dintre acestea, unele fac sinapsa cu neuronul postganglionar in ganglionul cervical inferior, astfel fibrele postganglionare ajungand la plamani pe calea nervilor cardiaci inferiori, iar altele faca sinapsa in primii 5 ganglioni simpatici toracali, fibrele postganglionare ajungand in plamani pe calea nervului vag. Unele fibre simpatice pot ajunge la plamani ca ramuri independente. Fibrele parasimpatice provin din nervul vag, care in hilul pulmonar da ramuri anterioare si posterioare. In hil, fibrele vegetative se aseaza pe pe fata anterioara si posterioara a bronhiei principale, formand un









Stimularea nervului vag produce bronhodilatatie, vasodilatatie si hipersecretia glandelor bronhice. Stimularea simpaticului are efecte inverse.

67. Regiunea temporala

Delimitare: 

Superior: linie temporala



Inferior: arc zigomatic

Comunicari: inferior cu regiunea infratemporala prin spatiul delimitat de arcul zigomatic Continut – stratigrafie: 

Regiunea este traversata de manunchiul vasculo-nervos vasculo-nervos temporal superficial (prin tesut subcutanat)



Vase si nervi temporali profunzi intre muschiul temporal si planul osos

Implicatii practice : descoperirea si ligatura arterei temporala superficiala prin incizie verticala, anterior de tragus







Implicatii practice: 

Este ocupata de tesut adipos si lipsita de pereti despartitori (septuri), ceea ce face posibile invaziile locale dinspre aceasta regiune sau inspre ea (din spatiul laterofaringian, regiunea parotideomaseterina sau orbita)



Inflamatii

69. Regiunea parotideomaseterina parotideomaseterina

Este o proiectie de suprafata intr-un spatiu patrulater a unei regiuni complexe cu urmatoarea delimitare: 

Superior: linia orizontala ce corespunde incizurii mandibulei



Inferior: linia ce corespunde marginii inferioare a corpului mandibulei



Anterior: marginea anterioara a muschiului maseter







Continut: 

Glanda parotida (partea ei posterioara profunda), traversata de e lemente vasculare si nervoase asezate in 3 planuri: o

Superficial (nervos): format de nervul facial (din plexul parotidian) si nervul auriculotemporal

II.

o

Intermediar (venos): format din vena jugulara externa si trunchiul retromandibular

o

Plan profund (arterial): format din artera carotida externa (bifurcatia terminala)

Partea superficiala:



Partea superficiala a glandei (inconstanta) continuata cu ductul parotidian (Stenon)



Ramuri zigomatice si bucale ale nervului facial



Vasele transverse ale fetei

Formatiunile care traverseaza regiunea parotideomaseterina formeaza in jurul acesteia 5 pediculi. Implicatii practice: Glanda parotida este afectata mai ales inflamator (oreion) sau tumoral. Tumorile glandei parotide pot invada regiunile din jur. Invazia spatiului laterofaringian determina sindromul Villaret, caracterizat prin hemipareza: velopalatina, faringiana, laringiana si a limbii, prin afectare directa a nervilor 9, 10 si 12 +







Continut: 

Glanda submandibulara, avand superficial vena faciala si profund artera faciala



Interstitiul dintre muschii milohioidian si hioglos este tr aversat de duct submandibular, nervul hipoglos si venele linguale; deasupra muschiului hioglos se afla artera linguala si nervul lingual

Implicatii practice: Glanda submandibulara poate fi afectata inflamator sau tumoral cu invazia planseului bucal sau spre regiunea parotideomaseterina, spatiul laterofaringian sau trigonul carotic.

71. Trigonul carotic

Este o regiune topografica anatomochirurgicala importanta, cu un numar de formatiuni vasculare si nervoase. Este de asemenea o zona reflexogena prin prezenta sinusului carotic. Delimitare: 

Posterior: muschiul sternocleidomastoidian ste rnocleidomastoidian



Superior: pantecel posterior al muschiului digastric



Inferior: pantecele superior al muschiului omohioidan

Continut:







Embriologie 2

Recommend Documents