ZONA LĂRGITĂ A MĂRII NEGRE ŞI SECURITATEA ÎN SEE
Lucrare efectuată de Camelia Enache Master în Relaţii Internaţionale, Internaţi onale, Analiza Analiza şi Soluţionarea Conflictelor Profesor Vasile Secăreş
1
Marea Neagră a constituit dintotdeauna o regiune geostrategică importantă pentru Europa. Istoria ei agitată se dovedeşte a fi de o mare bogăţie atât pe plan cultural cât economic. Astăzi, Astăzi, in contextul globalizării, bazinul Mării Negre reprezintă o chestiune politico-economică majoră pentru Uniunea Europeană şi tăriile învecinate. Intr-adevăr, regiunea acoperă o piaţa de peste 150 de milioane de locuitori ale cărei nevoii sunt in creştere. Însa, diversitatea popoarelor şi inegalităţile privind resursele natu natura rale le sau sau infr infras astru truct ctur uril ilee intr intree dife diferit ritel elee ţări ţări cons constit titui uiee un obst obstac acol ol pent pentru ru dezvoltarea întregii regiune. Problemele cu care se confrunta ţările regiunii Mării Neg Negre re sunt sunt nume numero roas asee şi ajuto jutoru rull Uniu Uniuni niii Euro Europe pene ne si al alto altorr orga organi niza zaţi ţiii internaţionale este indispensabil pentru dezvoltarea lor. În acest context de globalizare unde se intersectează interesele marilor puteri, cooperarea transfrontalieră devine primordiala pentru dezvoltarea regiunii. În acest sens, sens, autori autorităţ tăţile ile locale locale se regăs regăsesc esc pe primul primul loc fiindcă fiindcă de ele depind depindee bună bună înţelegerea regională ameninţata de contradicţiile profunde moştenite de trecut, de întâlnirea a două civilizaţii distincte şi de inegalităţi. Regiunea Mării Negre este importantă pentru securitatea din zonă, deoarece se află la intersecţia nu numai a intereselor i ntereselor de stat, dar şi a celor comerciale. „Zona Mării Negre reprezintă o barieră, dar, în acelaşi timp, şi o sursă a ameninţărilor tradiţionale sau sau mai puţin puţin conven convenţio ţional nalee la adresa adresa securit securităţi ăţiii int intern ernaţi aţiona onale” le” 1, afirm afirmaa fost fostul ul ministru Al Apărării Naţionale, Ioan Mircea Paşcu, în cadrul seminarului Orientul Mijlociu Extins şi zona lărgită a Mării Negre: legături de securitate şi perspective de cooperare . Doi ani mai târziu, diplomatul Sergiu Celac, directorul general al Centrului
Internaţional pentru Studii ale Mării Negre, afirma: „regiunea Mării Negre a fost una dintre dintre cele mai dinamice dinamice din punct punct de vedere economic economic în ultimii ultimii ani. Rata creşterii creşterii PIB în regiune a avut o medie de 5,9% între î ntre 2000 şi 2005” 2. Problematica actuală a Mării Negre rezultă din interacţiunea a două tipuri de probleme specifice. Primul este reprezentat de problemele dezvoltării ţărilor din regiune. Al doilea este constituit de interacţiunea marilor puteri în regiune, deoarece se intersectează sferele de influenţă şi ariile de securitate a mai multor centre de 1 2
Agenţia de Presă Agerpres, 11 mai 2004. EurActiv, EurActiv, 2 iunie 2006.
2
putere politică, militară şi ideologică: UE, NATO, Rusia, SUA. O altă categorie de probl probleme eme este este dată dată de nesup nesuprap rapune unerea rea regiun regiunilo ilorr de dezvo dezvolta ltare re cu regiun regiunile ile de securitate. Ţările din zonă adoptă un model de securitate de tip democrat – liberal, fără a însoţi această opţiune de investiţii şi proiecte capabile să declanşeze dezvoltarea economică şi socială a acestor ţări. În acelaşi timp trebuie evidenţiat faptul că Marea Neagră este plasată la „inter „intersec secţia ţia a trei macroc macrocomp omplex lexee de securi securitat tate: e: euro-a euro-atla tlanti ntic, c, ex-sov ex-soviet ietic ic şi al Orientului Mijlociu”3. Astfel, Ucraina şi Moldova sunt captive faliei dintre Rusia şi comunitate comunitateaa euro-atlan euro-atlantică. tică. Apoi, Apoi, Caucazul Caucazul în întregul întregul său este o zonă de falie între Rusia şi Orientul Mijlociu, iar Georgia, Armenia şi Azerbaijan sunt într-o continuă luptă între islamizarea regiunii şi dependenţa economică faţă de Rusia. În ceea ce priveşte Turcia, aceasta se află şi ea pe o linie de mijloc: între instituţii şi fluxuri economice din Occident şi identitatea colectivă a lumii l umii islamice. Poziţia Rusiei este una bine cunoscută şi, dacă mai era nevoie încă o dată, este afirmată şi oficial. Astfel, după Forumul Mării Negre de la Bucureşti, din iunie 2006, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, afirma că „Rusia nu este interesată de participarea la forumuri abstracte, cu o agendă neclară, care nu fac decât să politizeze acţiunile reale menite să rezolve probleme reale” r eale” 4. Uniunea Europeană este preocupată de această parte a Europei. Astfel, a prezentat o strategie de cooperare regională, numită „Sinergia Mării Negre”. Potrivit documentului pentru Uniunea Europeană, Europeană, Marea Neagră reprezintă, înainte de toate, o „regiune geografică distinctă, bogată în resurse naturale, ocupând o poziţie strategică la intersecţia Europei cu Asia Centrală şi Orientul Mijlociu” 5. În acelaşi document este amintită existenţa conflictelor din zona adiacentă. Astfel, că „să joace un rol mai activ prin o mai mare implicare din punct de vedere politic în acţiunile pe care le desfăşoară în prezent pentru rezolvarea conflictelor (Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah)” 6 şi a propus ca UE „să anal analiz izez ezee moda modalit lităţ ăţil ilee de cons consol olid idar aree a parti partici cipă pării rii,, de exem exempl pluu în dome domeni niul ul monitorizării”7. 3
Ionut Apahideanu, Marea Neagră, între situaţia actuală şi perspective, AlterMedia România. Insuccesul Forumului Mării Negre de la Bucureşti, Bucureşti, pe larg, în presa rusă , Telegraf de Constanţa, 07 iunie 2006. 5 Strategia UE la Marea Neagră se sprijină pe Rusia şi Turcia, cotidianul Adevărul, 13 aprilie 2007. 6 Comunicarea Comisiei Europei către Consiliu şi Parlamentul European, COM (2007) 160 FINAL, Bruxelles, 11.04.2007. 7 Comunicarea Comisiei Europei către Consiliu şi Parlamentul European, COM (2007) 160 FINAL, Bruxelles, 11.04.2007. 4
3
Pentru România, „adevăratul pariu se pune pe abilitatea cu care este în măsură să iasă în câştig şi nu în pagubă din ciocnirea de interese ale Statelor Unite, Uniunea Europeană şi Rusie la Marea Neagră” 8. Contraa Contraamir miralu alull Marius Marius Hangan Hanganuu a sublin subliniat iat că „zona „zona Mării Mării Negre Negre este este considera considerată tă ca zonă de frontieră, frontieră, iar aria lărgita a Marii Negre reprezintă reprezintă extindere extindereaa zonei Caucazului spre Orient. Actorii principali din acest spaţiu sunt incluşi în aria euroatlantica extinsă. Prin Ucraina şi Polonia se asigură controlul către Marea Baltică si, practic, o „închidere“ a zonei. Interesele pentru regiune sunt datorate atât resurselor naturale existente, cât si caracterului de ruta de tranzit a bazinului Marii Negre. În contextul jocului geopolitic actual se manifestă diferende privind delimitarea platoului continental între statele vecine” 9. Pe de altă parte, Victor Victor Babiuc subliniază existenţa a două caracteristici pentru această zonă. „Prima se refera la faptul că problemele de securitate locală tind să devină expresia unor probleme latente în raporturile de securitate globală. A doua cara caract cter eris istic ticăă se refe referă ră la fapt faptul ul că prob proble leme mele le de secu securit ritat atee loca locală lă tind tind să se transforme, ca urmare a integrării actorilor locali în reţelele globale de securitate, în factori de influenţă a relaţiilor la nivel global”10. Regiunea Mării Negre se află în epicentrul eforturilor occidentale de a-şi proiecta interesele spre Caucaz şi Orientul Mijlociu. Pe măsură ce NATO îşi extinde atribuţiile atribuţiile şi se pregăteşte pregăteşte pentru o implicare implicare pe termen termen lung în Afganistan, Afganistan, luând în considerare şi asumarea unor responsabilităţi suplimentare în Irak, regiunea Mării Negre începe să fie privită într-o altă lumină. „Punctul de plecare al abordării occidentale de azi în Marea Neagră a fost 11 septembrie 2001 moment care a condus la o modificare a opticii statelor occidentale faţă de întreaga regiune” 11. Necesitatea creării unei „springboard” pentru combaterea terorismului islamic este întărită de o serie serie de fact factor orii stru struct ctur ural alii prez prezen enţi ţi în regi regiun unea ea Mării Mării Negr Negree cum cum sunt sunt:: stat statee necon neconsol solida idate, te, slabă slabă capaci capacitat tatee admini administr strati ativă vă,, sărăci sărăciee şi dispar disparită ităţi ţi econom economice ice,, corupţie şi crimă organizată. Dilema abordării Mării Negre precum şi faptul că această etapă face parte dintr-un plan mai vast, o panidee creionată cu mult timp înainte, nu mai este un secret. 8
Adrian Severin, Doi buni prieteni: Bush şi Băsescu, cotidianul Ziua, 22 martie 2005. România şi integrarea europeană, aspecte de securitate , http://www.ispaim.ro/body.htm http://www.ispaim.ro/body.htm,, 01
9
decembrie 2008. 10 Dezvoltarea economică şi securitatea regională în zona lărgită a Mării Negre, Victor Babiuc, Dezvoltarea http://www.roembus.org/embassynews http://www .roembus.org/embassynews/2006/23feb_visit_Babiuc/discurs.htm /2006/23feb_visit_Babiuc/discurs.htm,, 01 decembrie 2008. 11 Costin Ionescu, Marea Neagră- un pivot geopolitic în dispută?, Geopolitica, Nr.1, 2005, anul IV.
4
Acest Acest fapt este detaliat detaliat chiar de occidenta occidentali li după cum urmează: urmează: „Finalizare „Finalizareaa acestei acestei viziuni pentru o Europă unitară şi liberă ar putea fi un avans considerabil pentru cauza democraţiei, integrării şi securităţii în regiunea euroatlantică. Ar reprezenta şi o poziţie mai bună a Statelor Unite şi Europei în abordarea provocărilor din Orientul Mijlociu lărgit. Întrebarea cheie nu este dacă acest lucru este dezirabil ci dacă este realizabil”12. „Inter „Interes esul ul europe european an şi euroeuro-atl atlant antic ic pentru pentru spaţiu spaţiull Mării Mării Negre Negre este este în continuă creştere şi este susţinut tot mai mult cu investiţii de resurse. Regiunea Mării Negre se poate constitui, pe termen mediu şi lung, într-un spaţiu democratic, stabil, prosp prosper er,, conec conectat tat funcţi funcţiona onall la spaţi spaţiul ul europ europea eann şi euroa euroatla tlanti nticc şi având având relaţi relaţiii echilibrate, de cooperare politică şi sectorială, cu vecinătatea ei estică, pe fundalul unor raporturi de putere larg acceptate şi preponderent amiabile” scrie pe site-ul Ministerului Afacerilor Afacerilor Externe român. Insă este o viziune mult prea optimistă. Pe măsură ce volumul resurselor energetice care tranzitează Marea Neagră sporeşte cu fiecare zi, regiunea devine din ce în ce mai importantă atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru Statele Unite. În acest context, „politicienii şi militarii sunt obligaţi să acorde o atenţie sporită asigurării securităţii tranzitului petrolului şi gazului, cu atât mai mult cu cât conductele, terminalele şi tancurile petroliere pot deveni ţinte atrăgătoare pentru terorişti” 13. Nu întâmplător, în iunie 2004, la summitul de la Istanbul al Alianţei NordAtlantice, a fost recunoscută importanţa regiunii Mării Negre, fiind lansat un apel către "partenerii şi aliaţii riverani ca aceştia să coopereze în vederea consolidării stabilităţii acestei regiuni". Din acest punct de vedere, ţările din regiune au căzut de acord acord asupra asupra faptului faptului că este necesară necesară coordonare coordonareaa eforturilor eforturilor pentru pentru asigurare asigurareaa securităţii Mării Negre. Acest lucru nu este numai în folosul Europei, spre care - prin această regiune - afluesc o cincime din totalul resurselor minerale folosite de către statele membre ale UE, ci şi în folosul statelor riverane Mării Negre. În acest context, ambiţiile şi calculele geopolitice joacă un rol important, iar, dacă România, Bulgaria şi Ucraina consideră că, sub protecţia Alianţei, Marea Neagră va fi mai sigură, în ceea ce priveşte Rusia şi Turcia, opiniile diferă.
12
Ronald D. Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig, O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre, Editura IRSI „Nicolae Titulescu” 2004, p. 26. 13 Laurenţiu Constantiniu, Marea Neagră, un lac prea disputat , Cadran Politic, Nr.39.
5
Literatura de specialitate centrată pe analiza geostratică a regiunii relevă că principalele ameninţări şi provocări din zona Mării Negre sunt: instabilitatea internă în numero numeroas asee state state şi regiun regiunii consti constitui tuite te după după destră destrămar marea ea Uniun Uniunii ii Soviet Sovietice ice;; accentuarea sau menţinerea conflictelor etnic-separatiste; încercările de dezintegrare şi constituire a unor entităţi statale independente (Transnistria, Abhazia); exportul de instabilitate, prin promovarea fundamentalismului islamic şi al intereselor statelor islamice către sud-estul Europei şi prin existenţa unor grupuri etnice compacte în aceste zone (turcii în sud-estul Bulgariei, turco-tătarii în Peninsula Crimeea, găgăuzii în Republica Moldova); furnizarea de armament şi facilitarea traficului ilegal cu acesta; competiţia economică declanşată de exploatarea şi transportul petrolului din Marea Marea Caspic Caspică; ă; punere punereaa în perico pericoll a mediulu mediuluii înconj înconjură urător tor (canal (canalul ul Bâstro Bâstroe); e); expansiunea reţelelor şi activităţilor teroriste şi a crimei organizate transnaţionale (crimi (criminal nalita itate te econom economico ico-fin -financ anciar iară, ă, trafic trafic transf transfron rontal talier ier de perso persoan ane, e, drogur droguri,i, materiale radioactive şi strategice, armament şi muniţii). * Spaţiul Spaţiul Economic Economic European (SEE, European European Economic Area) Area) a luat fiinţă la data de 1 ianuarie 1994 urma acordului semnat la data de 2 mai 1992 între statele participante la Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS) şi statele membre UE. UE. Acest acord pune bazele unei pieţe unice guvernate de aceleaşi reguli de bazǎ ce au ca scop să permită mărfurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor să circule liber în cadrul SEE, într-un mediu deschis şi competitiv, un concept cunoscut drept cele patru libertăţi. Acordul SEE se bazează pe legislaţia primară ( Tratatul de la Roma) Roma ) a Uniunii Europene şi pe legislaţia secundară derivata (regulamente, directive, decizii şi anumite instrumente non-obligatorii ale SEE, adoptate de instituţiile UE în mod continuu – cunoscute şi ca acquis-ul comunitar). Ca urmare, o mare parte a Acordului SEE este identică cu părţile corespunzătoare din Tratatul de la Roma din 1957 care guvern guverneaz eazăă cele cele patru patru lib libert ertăţi ăţi:: liberta libertatea tea de mişcar mişcaree a bunuri bunurilor lor,, perso persoan anelo elor, r, serviciilor şi a capitalului.
6
BIBLIOGRAFIE:
•
Cărţi utilizate:
Asmus, Ronald, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig, O nouă strategie euro-at euro-atlant lantică ică pentru pentru regiun regiunea ea Mării Mării Negre Negre,,
Editur Edituraa IRSI IRSI „Nicol „Nicolae ae
Titulescu” 2004.
•
Documente oficiale:
Comunicarea Comisiei Europei către Consiliu şi Parlamentul European, COM (2007) 160 FINAL, Bruxelles
•
Articole de presă:
Apahideanu, Ionuţ, Marea Neagră, între situaţia actuală şi perspective , AlterMedia România
•
Babiuc, Victor, Dezvoltarea economică şi securitatea regională în zona lărgită a Mării Negre
•
Constantiniu, Laurenţiu, Marea Neagră, un lac prea disputat , Cadran Politic.
•
Ionescu, Ionescu, Costin, Costin, Mar Marea Neag Neagră ră-- un pivo pivott geop geopol olit itic ic în disp disput ută? ă? , Geopolitica.
•
•
Severin, Adrian, Doi buni prieteni: Bush şi Băsescu , cotidianul Ziua România România şi integra integrare rea a europea europeană, nă, aspecte aspecte de securita securitate te,
Ambasa Ambasada da
României la Washington •
Insuccesul Forumului Mării Negre de la Bucureşti, pe larg, în presa rusă ,
Telegraf de Constanţa •
Strategia UE la Marea Neagră se sprijină pe Rusia şi Turcia ,
Adevărul
7
cotidianul
Agenţii de presă
•
Agerpres, 11 mai 2004.
•
EurActiv, 2 iunie 2006.
8
