Secretul Lui Joe Elliot

LINDA ADAMS

Secretul lui Joe Elliot Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ILEANA JITARU

ALCRIS Romance

Capitolul 1 Eve Crawford puse motorul la ralanti, l`sând mica barc` ro[ie s` pluteasc` \n deriv` \n voia curentului. Cu o mân` [ovìtoare pe cârm`, scrut` cu \ngrijorare norul gros de cea]` ce \nv`luia ambarca]iunea. |i mai r`mâneau de parcurs vreo cinci kilometri [i prin negura aceasta ar fi fost un adev`rat r`m`[ag. Cum s`-[i continue drumul f`r` s` se r`t`ceasc` sau s` aib` vreun accident? |[i repro[a amarnic incon[tien]a. Ce idee absurd` s` vrea s` se \ntoarc` acas` tocmai când izbucnea furtuna! Dar, când plecase de la prietena ei, Julie, din Zwolle, ploaia \ncetase complet, [i crezuse c` furtuna se terminase. Furtuna, poate. Dar cea]a nu p`rea hot`rât` s` abandoneze partida. |n cel mai bun caz trebuia s` treac` mai multe ore pentru ca vizibilitatea s` redevin` normal` pe lacul Toledo Bend. Burl Crawford, tat`l Evei, lipsea de câteva zile de acas`, [i era mai bine a[a, pentru c` [i-ar fi f`cut griji v`zând c` nu se \ntoarce la timp. Iar cât prive[te prietena ei, Julie, aceasta tocmai plecase cu ma[ina pân` la Natchitoches...

6

LINDA ADAMS

A[adar, nimeni nu [tia c` este pierdut` pe lac. Cum s` ias` din capcana aceasta? Cea]a, de o densitate neobi[nuit`, \i impunea un periculos joc de-a baba-oarba; orbe[te, Eve trebuia acum s` \ncerce s` ajung` la un mal. Opri motorul [i r`mase nemi[cat`, pândind cel mai mic zgomot care i-ar fi permis s` se orienteze. |nainte s` se opreasc`, f`cuse vreo [apte-opt sute de metri spre sud-vest. Apoi, barca bar ca plutise \n deriv`. Pe ce distan]`? {i \n ce direc]ie? Eve n-ar fi fost \n stare s` spun`. Era sigur` de un singur lucru: trebuia s` continue. Pe suprafa]a apei pluteau crengi [i trunchiuri de copaci doborâ]i care puteau \n orice clip` s` fac` o bre[` \n coc`. Era deci urgent s` acosteze oriunde [i s` lege barca la mal. Dup` aceea, se va descurca \ntr-un fel ca s` ajung` acas`, chiar pe jos, dac` va trebui. |nfrunt` cea]a \nc` vreo jum`tate de or`, evitând \n ultima clip` obstacolele care ap`reau ici-colo, asemenea unor fantome care o pândeau s` fac` o manevr` gre[it`. Bra]ele o dureau de \ncordarea cu care ]inea cârma. Noaptea se l`sa cu rapiditate, f`când vizibilitatea [i mai dificil`. Eve avea un chef nebun s` izbucneasc` \n plâns, dar asta n-ar fi ajutat-o cu nimic, dimpotriv`. Trebuia neap`rat s` se controleze dac` voia s` scape teaf`r` [i nev`t`mat`. Deodat`, un [oc zgudui barca, [i se trezi proiectat` spre cârm`. Cu r`suflarea tìat` de spaim`, opri \nc` o dat` motorul [i se c`]`r` pe partea din fa]` a b`rcii, \ncercând s` constate pagubele. Lovitura fusese provocat` de dou` trunchiuri de copac, dar din fericire nu l`saser` decât câteva zgârieturi. Se ridic` [i-[i d`du pe spate p`rul ud, \ncercând s` str`pung` cu privirea cea]a deas`.

SECRETUL LUI JOE ELLIOT

7

Tres`ri la auzul unui l`trat \n apropiere. |n sfâr[it, p`mânt! Oft` adânc, de u[urare. – Hei! E cineva pe aici? strig` ea. |i r`spunse doar l`tratul surd al câinelui invizibil. Orient` barca \n direc]ia de unde provenea acesta. Curând, putu s` sar` \n apa mai pu]in adânc`, [i merse bâjbâind pân` la mal. Când sfâr[i de legat barca de o r`d`cin` groas`, animalul, un câine de vân`toare ro[cat [i alb, veni spre ea. – Bu Bun` n`,, frfrum umos osul ule, e, \i sp spus usee Ev Eve. e. {t {tiiii c` to tocm cmai ai mi mi-a -aii sa salv lvat at vi via] a]a? a? |n loc de r`spuns, câinele scânci [i d`du vesel din coad`. Chiar \n clipa când Eve se preg`tea s`-l mângâie pe cap, auzi o voce \n spatele ei. – M` \ndoiesc c` Rebel a \n]eles ce i-ai spus! Se r`suci repede pe c`lcâie, cùtând s` ghiceasc` dincotro venea aceast` voce nelini[titoare ce str`punsese cea]a. Auzi atunci un zgomot de pa[i ce c`lcau pe frunzele moarte [i pe crengile rupte. Schi]` o mi[care de retragere. |n cea]`, ap`ru o siluet` \nalt`, masculin`. – Ce cau]i ca u]i aici? \ntreb` necunoscutul. necunoscutu l. – M` \ntorceam acas`. M-am r`t`cit prin cea]`, r`spunse Eve cu circumspec]ie. Privirea \ntunecat` a strìnului o m`sur` din cap pân`-n picioare, oprindu-se din când \n când pe obrajii \nro[i]i de frig [i emo]ie, pe [uvi]ele brune lipite de fa]`, pe ochii cenu[ii... – Te \ntorceai acas`? Pe vremea asta? Este o adev`rat` nebunie! Nu ]i-a spus \nc` nimeni c` trebuie s` te fere[ti când se las` cea]a pe lac? – {tiu foarte bine c` uneori cea]a poate fi deas` pe aici, replic` ea. Dar când am plecat din Zwole, nu era cea]`. S-a l`sat \ntr-o clip`!

8

LINDA ADAMS

– {i unde aveai de gând s` mergi? – La Pine Ridge. Eve privi \n jurul ei, cùtând un reper, o indica]ie... Nu. Nu cuno[tea locul acesta. – Se poate spune c` te-ai r`t`cit de-a binelea. E[ti tot \n Louisiana, dar cel pu]in [apte kilometri de Pine Ridge. – {apte kilometri! exclam` Eve cu ciud`. |[i \ndep`rt` de pe fa]` câteva [uvi]e lungi. – Ei bine, cred c` va trebui s` m` \narmez cu r`bdare. |i \ntoarse spatele strìnului [i se urc` din nou \n barc`. S` lt` capacul unui scaun [i \ncepu s` scotoceasc` \n lada de sub el. B`rbatul n-o pierdea din ochi. Eve era \mbr`cat` \n ni[te blugi albi, uzi pân` la genunchi dup` ce mersese prin ap`. Era \nalt`, supl` – f`r` \ndoial` c` o considera mai ma i degrab` fragil`, asemenea multor oameni care o vedeau prima oar`. Eve scoase din lad` un impermeabil oliv [i [i-l arunc` pe bra], apoi se \ntoarse spre necunoscutul din fa]a ei. – Exist` case pe aici? B`rbatul scutur` din cap. – Dup` câte cât e [tiu eu, nu. – Dar dumneata dumneat a cum ai venit? – C`lare. Eve f`cu ochii mari, dar nu coment`. Pentru prima oar`, \l privi mai atent` pe strìn. Trebuie s` fi avut pu]in peste treizeci de ani. Avea tenul m`sliniu, [i p`rul piept`nat spre spate era drept [i negru, sau mai degrab` brun \nchis. Era cam prea lung [i str`lucitor, acoperindu-i ceafa. Umerii [i bra]ele erau puternice, talia sub]ire, coapsele musculoase. |nf`]i[area lui \n ansamblu d`dea impresia de s`n`tate [i vigoare.


9

– Cortul meu nu este prea departe de aici. Dac` vrei s` vii cu mine... Ai putea a[tepta pân` se \mpr`[tie cea]a, \i propuse strìnul. Eve nu r`spunse, fascinat` de chipul lui a c`rui frumuse]e viril` era de-a dreptul neobi[nuit`. Sprâncenele erau groase [i drepte, de un negru de c`rbune, ochii c`prui, str`lucitori. Nasul, u[or coroiat. Privirea Evei urm`ri conturul plin [i senzual al buzei inferioare, apoi cicatricea neregulat` care marca, pe partea dreapt`, buza superioar`... Se \nfior` u[or, cuprins` de o stranie tulburare. – N-ai de ce s` te temi, relu` necunoscutul. Sunt inofensiv, Rebel poate s`-]i confirme! Eve \[i d`du seama dintr-o dat` c` el \i a[tepta r`spunsul. P`rea s` cread` c` ei \i era fric`, [i gândul acesta o indign`. – Nu m` \ndoiesc. {i-]i sunt recunosc`toare c`-mi oferi ospitalitatea, declar` ea. S`ri cu u[urin]` din barc` [i-l urm` pe strìn. P`durea deas` ce m`rginea lacul era foarte \ntunecoas`. Eve avu grij` s`-[i potriveasc` pasul dup` cel al b`rbatului; aligatorii mi[unau prin zona aceea. Rebel, câinele, mergea \n urma ei, adulmecându-i picioarele, ca pentru a se asigura c` st`pânul lui nu se afla \n nici n ici un pericol \n prezen]a nou venitei veni tei.. Dup` câteva minute, ajunser` \ntr-un lumini[, \n mijlocul c`ruia se \n`l]a un cort-cupol` ro[u, lâng` un foc. B`rbatul desf`cu scaunul pliant pentru Eve, apoi arunc` apa dintr-o g`leat` din tabl` galvanizat`, o r`sturn`, [i se a[ez` pe acest scaun improvizat. Câinele se culc` la picioarele lui. – Eu m` numesc Eve. Eve Crawford, zise z ise ea \nro[indu-se. I se potrive[te prenumele, se gândi strìnul.

10

LINDA ADAMS

Era frumoas`, dar de o frumuse]e calm` [i subtil`. Genul de frumuse]e care se impune \ncetul cu \ncetul. – Mie mi se spune Elliot. Eve \ncuviin]` din cap [i-[i feri privirea. F`r` voia ei, aceast` intimitate o intimida. – E[ti... nou venit pe aici? Mul]i oameni veneau s` petreac` iarna pe lâng` Toledo Bend. Lacul se afla la grani]a dintre Texas [i Louisiana [i gra]ie gra] ie acestei pozi]ii meridionale, regiunea se bucura de ierni blânde. Acum \ns` era aprilie, [i strìnul n-avea \nf`]i[area obi[nuit` a unui rezident sezonier. – Da [i nu, r`spunse evaziv acesta. Odinioar`, am locuit prin \mprejurimi. Eve nu \ndr`zni s` insiste. – Eu [i cu tata avem motelul Pine Ridge de vreo zece ani, \i spuse ea. O lic`rire de interes sclipi \n ochii c`prui ai strìnului, aproape nedeslu[it` \n spatele perdelei \ntunecate a genelor. – Ce f`ceai pe lac? Pescuiai? Pescu iai? – Nu. M` \ntorce \ntorceam am de la Zwolle, Zwolle, unde m-am m-am dus dus s`-mi s`-mi v`d o prieten`. Este mai simplu s` traversezi lacul decât s`-l ocole[ti pe autostrad`. Se câ[tig` cel pu]in cincisprezece kilometri... kilometri... Eu cunosc bine lacul, dar n-am mai v`zut niciodat` o cea]` ca asta, atât de deas`. Mi-a fost imposibil s` m` orientez. Oarecum stânjenit`, Eve se foi \n scaun. Focul trosnea vesel, r`spândind \n aer mireasma pl`cut` pl`cu t` a lemnului lemnu lui ars. – Ai venit... s`-]i s`-] i petreci weekendul pescuind? pescu ind? – Nu. Eu nu pescuiesc. Nu era de mirare. Omul nu corespundea imaginii obi[nuite a unui pescar. Purta un tricou negru cu inscrip]ia


11

„Harley-Davidson”. Pe coapsa dreapt`, blugii decolora]i aveau o mic` ruptur` triunghiular`. Cizmele negre de cowboy \i completau ]inuta, cu t`lpile [i tocurile murdare de un strat gros de noroi. – M` ocup de puii de aligator, relu` el. Eve ridic` din sprâncene. – Faci braconaj? – A[ zice mai degrab` c` m` aflu aici pentru a-i surprinde pe braconieri, spuse b`rbatul pe un ton ironic. Zâmbetul lui oblic se mai l`rgi. P`rea s`-l amuze acest joc de-a ghicitoarea, aerul perplex al Evei. – De fapt, nu aceasta este meseria mea. Dar am un vechi prieten care este poli]ist federal [i am venit s`-i dau o mân` de ajutor. Eve se sim]i u[urat` s` afle c` Elliot nu era unul dintre acei oameni care omorau sau mutilau animalele s`lbatice. Nu locuia \n regiune, dar trìse aici odinioar`. {i era prieten cu un poli]ist federal. Era o fi[` de identitate cam sub]iric` pentru un om cu care \mpar]i intimitatea unui foc de tab`r` \n lumini[ul acesta pierdut din adâncul p`durii... Eve \i arunc` o privire piezi[`. Lic`ririle fl`c`rilor \i accentuau asprimea tr`s`turilor, dar nu sim]ea nici o team`. |i pl`cea omul acesta. – Crezi c` c ` o s` se ridice curând cu rând cea]a? \ntreb` ea. – Poate. Dar asta n-o s` te ajute prea mult. O s` \nceap` ploaia. – De unde u nde [tii? Elliot ridic` din umeri [i zâmbi pu]in arogant \n fa]a uimirii ei. – {tiu, atâta tot. Mi-a spus Rebel. Câinele ro[cat cu alb dormea, cu botul sprijinit de cizmele st`pânului sù.

12

LINDA ADAMS

– Ai familie, Elliot? Zâmbetul b`rbatului disp`ru subit. Se aplec`, lu` un gr`tar de fier [i-l puse peste foc, apoi puse pe el un ibric albastru. Un puf fin brun \i acoperea dosul mâinilor [i bra]elor. Eve remarc` faptul c` nu purta verighet` – dar bine\n]eles, acest lucru nu dovedea nimic. – Nu m` am decât pe mine, zise el \n sfâr[it, cu o triste]e greu st`pânit` care o tulbur`. Elliot ridic` ochii. Eve \l privea cu un aer grav [i surprins \n acela[i timp, obligându-l f`r` s`-[i dea seama s` recunoasc` trista realitate. Era singur. |n toate \n]elesurile cuvântului. {i \ntr-o m`sur` \n care aceast` fermec`toare persoan` nici nu-[i putea imagina. – |]i este foame, domni[oar`? \ntreb` el. – Ei bine... Dac` ai ceva la \ndemân`... – Tocma Tocmaii m` preg` preg`team team s`-mi fac mânc mâncarea area când Rebel te-a auzit. Eve \[i puse impermeabilul pe speteaza scaunului [i se ridic`. – D`-mi voie mie s-o prepar, \i propuse ea. Am talente de buc`t`reas`. Chipul lui Elliot se destinse [i, fascinat`, Eve z`ri umbra unui zâmbet \nflorindu-i pe buze. De unde o fi avut aceast` cicatrice? Oricum, rana care o cauzase nu-i afectase [i din]ii. Ace[tia erau foarte albi, ca un [irag de perle, pl`cu]i la vedere. Ca [i \ntreaga lui \nf`]i[are, de altfel... – Talente de buc`t`reas`? Nu te lauzi? Un zâmbet larg lumin` fa]a Evei, f`când s`-i str`luceasc` minuna]ii ochi cenu[ii. P`reau s` vad` totul. Elliot se \ntreb` cu oarecare \ngrijorare ce-or fi ghicit \n privin]a lui.


13

– Am \nceput \n ceput s` g`tesc pe la zece ani, s` [tii! Argumentul era conving`tor. Elliot se ridic` la rândul lui. – Lada frigorific` se afl` lâng` cort. Ia de acolo tot ce-]i trebuie, zise el. – Doar n-ai adus toate toat e lucrurile acestea ac estea venind c`lare! – Nu. Folosesc un jeep ca s`-mi transport proviziile, m`rturisi Elliot zâmbind. – Tab`ra r`mâne instalat` aici \n permanen]`? – Din când \n când c ând mai schimb locul. |n timp ce-l asculta pe Elliot, Eve examina con]inutul l`zii. Scoase un pachet \nvelit \ntr-o hârtie alb` care, dup` forma [i mirosul caracteristic, trebuie s` fi fost [unc` afumat`. Alese apoi garnitura. Elliot \i \ntinse dou` cr`ticioare [i \n clipa urm`toare, Eve pusese la pr`jit ceap` [i cartofi \ntr-una din ele, [i [unca \n cealalt`. Elliot se a[ez` din nou pe g`leata r`sturnat`, \[i \ntinse picioarele [i le \ncruci[` non[alant. – Spune Spune-mi, -mi, ai \nv`]a \nv`]att s` g`te[ti atât de tân`r` din necesitate sau de pl`cere? \ntreb` el. – {i una [i alta, r`spunse Eve. Privirea lui Elliot n-o mai deranja, [i chiar se mira c` se sim]ea \n siguran]` \n acest loc izolat. – Mama a murit pe când eram doar o feti]`. Nu-mi amintesc de ea. Tata a fost cel care m-a \nv`]at s` g`tesc. |mi tr`geam un scaun [i m` urcam pe el ca s`-l priveasc g`tind mâncarea. – Ai fra]i fr a]i sau surori? su rori? „Totu[i, este ciudat, se gândi Eve. Omul acesta m` supune unui adev`rat interogatoriu, iar el se eschiveaz` de la toate \ntreb`rile mele!”

14

LINDA ADAMS

– Mai am un frate, mai mare ca mine. S-a \nsurat anul trecut [i s-a mutat de aici. |i simt foarte tare lipsa. Elliot fu emo]ionat de accentul de sinceritate care emana din aceast` confiden]`. Nu te puteai \n[ela: Eve iubea oamenii. P`rea s` fie foarte ata[at` de familia ei. De mult` vreme Elliot nu mai \ntâlnise o femeie ca ea. – Pun pariu c` ai mai g`tit la un foc de tab`r`, spuse el, observându-i cu pl`cere gesturile precise. Mâinile Evei erau delicate, pielea fin`. |ntreaga ei fiin]` degaja o impresie de blânde]e. Elliot remarc` amuzat c` [i Rebel deschisese ochii [i o privea [i el cu interes. – A[a este. Adeseori am f`cut f`cu t camping cu fratele meu. – {i apoi, s-a sfâr[it, din moment ce el a plecat? spuse Elliot. – A[a credeam. {i iat` c` o fac din nou! r`spunse Eve zâmbind. Prin lumini[, \ncepur` s` pluteasc` miresme apetisante de cartofi pr`ji]i, [unc` [i cafea. Corul broa[telor chemau ploaia, \n timp ce focul lic`rea vesel. Elliot scoase dou` farfurii, pe care Eve le umplu copios. Se a[ezar`, cu farfuriile puse \n echilibru pe genunchi. – De cât timp erai pe lac când te-a t e-a reperat Rebel? – De cel pu]in patruzeci de minute. Probabil c` de la plecare am luat-o \ntr-o direc]ie gre[it`. T`cur` amândoi ca s`-[i savureze mâncarea. |n timp ce mânca, Eve \i arunc` priviri discrete lui Elliot. Mu[chii bra]elor lui, o impresionau un pic [i-i a]â]au curiozitatea. – Vii din vestul Texasului, nu-i a[a? – Se poate spune [i a[a. Locuiesc la Fort Worth. Dar m-am n`scut nu departe de aici.


15

Un or`[ean \n mijlocul p`durii! Ce cùta aici? Cu siguran]`, nu venise din Fort Worth tocmai pân` aici ca s`-i urm`reasc` pe braconieri. Cafeaua, re\nc`lzit` de mai multe ori de diminea]` pân` acum, abia de mai putea fi bùt`, dar Elliot remarc` faptul c` Eve o \nghi]ea cu stoicism, f`r` s` schi]eze vreo strâmb`tur`. – Cum ai ghicit de unde vin? \ntreb` \nt reb` el. – Dup` felul cum \l pronun]i pe „r”. – |n Louisiana nu se pronun]` a[a? – Nu. Nu chiar. Poate c` te-ai n`scut aici, dar se vede vede treaba c` nu te-ai \ntors de mult` vreme! – Mmm... Bine gândit, recunoscu Elliot. Eve prefer` s` schimbe subiectul, \n ciuda dorin]ei de a afla mai multe despre acest b`rbat atât de pu]in vorb`re]. – Ia te uit`! |ncepe vântul, spuse ea. Poate va alunga cea]a. – Poate. Dar aduce ploaie. Eve se \ntunec`. – Asta-i o veste veste proast`. Dac` va continua tot a[a, n-o s` mai ajung niciodat` acas`! {i dac` a[ \ncerca s` plec pe jos? A[ putea s` vin mâine s`-mi iau barca? – |]i dai seama cumva \n ce loc te afli, domni[oar`? E[ti \n mijlocul mla[tinilor pline de [erpi. Eve oft`, descurajat`. – {tiu foarte bine asta, recunoscu ea. Dar m` simt atât de neputincioas`... – {tie cineva c` ai a i plecat cu barca? – Pritena mea din Zwolle. Dar a plecat [i ea acum din ora[. Elliot \[i \ncruci[` bra]ele la piept [i \mpinse cu vârful cizmei un lemn \n foc.

16

LINDA ADAMS

– N-ar fi trebuit s`-mi spui asta. – De ce? \nt \ntreb reb`` Eve, mir mirat` at`.. Ace Acesta sta est estee adev adev`ru `rul,l, [i eu n-am obiceiul s` mint, s` [tii! – Poate c` gre[e[ti având avân d \ncredere \n mine. De unde po]i s` [tii c` nu sunt un individ periculos? Brusc, Elliot se aplec` \nainte [i cuprinse cu o mân` gâtul Evei, dar f`r` s` fac` nici o presiune, m`rginindu-se doar s` pun` degetele pe pielea ei m`t`soas`. – Ar fi de-ajuns un gest... – {tiu foarte bine c` n-ai face niciodat` un asemenea lucru, murmur` Eve. Un miros u[or de fum se degaja din degetele aspre ale lui Elliot. Ea remarc` dintr-o dat` c` atingerea acestora, u[or nelini[titoare, nu-i displ`cea. – E[ti sigur`? O lic`rire ciudat` sclipea \n ochii texanului; Eve \n]elese c` voia s-o \ncerce, \ncerc e, nimic altceva. Elliot sim]i pulsul fetei b`tând din ce \n ce mai iute sub degetele sale, [i-i fu ru[ine. F`cuse gestul acesta doar din joac`, nu ca s-o sperie. |[i desf`cu degetele [i mângâie u[or pielea \nro[it`. Eve se \nfior` la aceast` mângâiere nea[teptat`. – Nu mi-ai r`spuns, spuse Elliot pe un ton t on blând. – Ei bine... bine... Sunt un bun psiholog. {tiu pur [i simplu c` e[ti un om cinstit. Elliot f`cu o mutr` sceptic` [i-[i l`s` mâna s` cad`. – Dac` crezi c rezi cu adev`rat asta... Eve zâmbi. – N-o s` reu[e[ti s` m` sperii. Nu-i cazul s` mai \ncerci. \nc erci. Pentru prima oar`, Eve \l v`zu pe Elliot izbucnind \n râs.


17

– Dar am reu[it! }i-a fost fric`, zise el pe un ton satisf`cut. Eve nu r`spunse. |n fond, era mai bine ca Elliot s` atribuie b`tìle inimii ei fricii, decât adev`ratei cauze, tulbur`toarei emo]ii care o cuprinsese. Deodat`, câinele se ridic` dintr-un salt [i scânci u[or, apoi adulmec` aerul [i disp`ru \n p`dure. – Ce a p`]it? \ntreb` Eve, |n loc de orice r`spuns, pic`turi mari de ap` \ncepur` s` se zdrobeasc` de p`mântul deja umed al lumini[ului. – Vezi: Rebel m` previne \ntotdeauna, chiar \nainte s` \nceap` ploaia, spuse Elliot. Eve se ridic` [i-[i puse repede impermeabilul. – A[ face mai bine s` m` \ntorc la barc`. Am acolo o prelat`. M` voi ad`posti sub ea. Ploua din ce \n ce mai tare. |n timp ce vorbea, Eve vedea pic`turile de ap` care se ag`]au de pielea bronzat` a lui Elliot, [i petele de umezeal` se l`rgeau din ce \n ce mai mult pe tricoul lui. – S-a \ntunecat, spuse el. Va trebui s` te conduc prin p`dure cu lanterna mea [i n-am nici un chef. Eve ridic` din umeri. – Adineauri, am spus c` e[ti un om cinstit. Este adev`rat c` n-am spus [i galant. Elliot zâmbi [i-i puse o mân` protectoare pe um`r. – |n cazul acesta, \]i voi fae o propunere dintre cele mai cinstite. S` ne ad`postim amândoi \n cortul meu. Al`turând cuvintelor [i gestul, texanul ridic` pânza care masca intrarea \n cort, \i f`cu semn Evei s` intre, apoi o urm` [i el.

18

LINDA ADAMS

Eve se a[ez` pe salteaua pneumatic` aflat` \n cort, [i Elliot se ghemui lâng` deschiz`tura \ngust`, privind ploaia de afar`. Aceasta c`dea \n rafale. |n imposibilitate de a face ceva – ceea ce nu-i era deloc pe plac – Eve asculta r`pìala ploii pe pânza cortului. – Cortul tù este bine etan[eizat? \ntreb` ea, privind \ngrijorat` p`turile dinùntru. – Are un acoperi[ dublu. Dar dac` plou` mult, apa s-ar putea infiltra dedesubt. Eve \ncuviin]` din cap. I se \ntâmplase de mai multe ori s` trebuiasc` s` se culce pe o saltea de camping ud`. – Nu-i o noa noapte pte idea ideal` l` pent pentru ru a-i h`r h`r]ui ]ui pe bra bracon conieri ieri,, zise ea. Elliot se a[ez` turce[te, cu bra]ele pe genunchi. – Da... A[a este. Dar nu prea aveam ce face acas`, a[a c`... – Unde locuie[ti? – La casa Marshall. Poate c` o [tii. – Da, o [tiu. B`trâna cas` se ridica \ntr-un loc izolat, departe de drumurile mai frecventate, la mai bine de cincisprezece kilometri de Pine Ridge. Ultima oar` când trecuse prin apropiere, cu multe luni \n urm`, casa era nelocuit`. – |mi amintesc bine de familia Marshall. A trecut mult` vreme de când au murit, spuse ea. – Erau bunicii b unicii mei. – Oh!... Cred c` \]i lipsesc mult, r`spunse Eve, un pic stânjenit`. |i veni \n minte o amintire \nduio[`toare [i zâmbi. – |ntr-o prim`var`, doamna Marshall m-a invitat s` vin s` culeg mure din gr`dina ei. I-am l`sat [i ei dou` kilograme din


19

„recolta” mea, [i dup` vreo dou` zile, a venit [i ne-a adus o enorm` tart` cu fructe. Bunicii tì erau er au ni[te oameni adorabili. – Erau foarte dr`gu]i, a[a este, murmur` murmur ` Elliot. Triste]ea din glasul lui strânse inima Evei. Bine\n]eles, omul acesta era pentru ea un necunoscut, dar evocarea bunicilor lui \l afectase profund, [i suferin]a lui n-o putea l`sa indiferent`. – Dar tu, domni[oar`? Mi-ai spus c`, \mpreun` cu tat`l tù, ]ine]i un motel \n regiune. |nainte s`-i r`spund`, Eve \[i scoase impermeabilul. |n cort era cald [i umed. – Da, \l ajut pe tata \n afacerea aceasta. – D`-mi voie s` ghicesc: pun pariu c` e[ti \nc` nec`s`torit`, dar logodit`, c` vrei s` te m`ri]i [i s` ai mul]i copii. – Nu. Nimic din toate astea. N-am \ntâlnit \nc` persoana care s` m` intereseze \ntr-atât \ncât s`-mi fac planuri de c`s`torie. {i apoi, \mi doresc foarte mult s` merg la universitate. Elliot \[i trecu o mân` prin p`r. – De ce c e nu te-ai t e-ai dus pân` acum? – Când mi-am termint studiile secundare, fratele meu era deja la universitate. Tata n-ar fi f`cut fa]` nevoilor a doi studen]i. Acum \ns`, cu ajutorul unei burse, cred c` planul meu se va realiza \n sfâr[it. Cu un zâmbet discret \n col]ul buzelor, Elliot se \ntinse pe o parte, sprijinit \ntr-un cot. Pozi]ia \i scotea \n eviden]` mu[chii bra]elor. Privirea Evei alunec` \ncet de la bra]e c`tre pieptul lui pe care-l b`nuia la fel de puternic sub ]es`tura tricoului. Mai cunoscuse b`rba]i bine f`cu]i, dar niciodat` atât de misterio[i [i fascinan]i ca acesta. Ce-l f`cea oare s` fie atât de diferit de al]ii?

20

LINDA ADAMS

– A[adar, vrei s`-]i continui studiile. {i dup` aceea, cum ai de gând s`-]i folose[ti cuno[tin]ele? Evei \i fu ciud` c` se \nro[i din nou, ca o adolescent`. |[i ridic` privirea. – Ei bine, a[ vrea s` devin avocat, avocat, \i explic` ea. Oh! Nu unul din acei avoca]i f`r` scrupule care \[i racoleac` clien]ii dintre victimele accidentelor! Nu. A[ vrea s` devin avocat al acuz`rii, ac uz`rii, \n scopul de a ajuta victimele n`p`stuite s`-[i g`seasc` dreptatea. Elliot nu-i r`spunse. La lumina portocalie a focului pe cale de a se stinge, care mai lumina \nc` slab interiorul ad`postului, Eve observ` c` tr`s`turile lui se aspriser`. – Vrei deci s` intri \n sistemul judiciar, spuse el \n sfâr[it. Cred c` nu [tii prea bine despre ce vorbe[ti. – Ba da, dimpotriv`! {tii c` sunt pu]ine femei care fac aceast` meserie, dar destule ca s` fie luate \n serios [i... Elliot \i \ntrerupse protestele. – Nu pun la \ndoial` capacit`]ile tale, domni[oar`. Spun doar c` aceast` meserie te-ar face s` fii nefericit`. Eve nu se putu ab]ine s` zâmbeasc`, amuzat` de tonul autoritar al texanului. – Cum po]i s` afirmi a[a ceva? M` cuno[ti doar de pu]in` vreme... Cu un aer \ngândurat, Elliot \[i trecu palma peste obrajii umbri]i de o barb` \n devenire. – Es Este te ade adev` v`ra rat,t, da darr \n \n]e ]ele legg ce si sim] m]i.i. Am cu cuno nosc scut ut pe cineva care era ca tine. |[i imagina [i el c` va putea schimba lucrurile. Dar pân` la urm`, toat` lumea i-a \ntors spatele.


21

– E[ti teribil t eribil de pesimist! – Faptele ne oblig` s` devenim a[a. Elliot se ridic` din nou ca s` arunce o privire prin deschiz`tur`. – S-ar zice c` ploaia are de gând s` cad` toat` noaptea! spuse el. Consternat`, Eve se apropie [i ea de intrarea cortului. Ploaia se ab`tea f`r` \ncetare \n b`l]ile care aproape c` acopereau deja lumini[ul. – Cum o s` mai ajung acas`? murmur` ea. De mult` vreme, Elliot nu se mai aflase \n preajma unei femei. Un u[or parfum de trandafiri se degaja de pe pielea [i din p`rul Evei. F`r` s` vrea, texanul se sim]i cuprins de o emo]ie nea[teptat`... Cu siguran]`, pentru c` nu era obi[nuit s` se afle \n preajma unor astfel de femei, se gândi el. – Ei bine, domni[oar`, am impresia c` va trebui s` dormi aici, noaptea asta.

Capitolul 2 Cu r`suflarea tìat`, Eve sim]i c` un frig glacial \i cuprindea corpul. Nu reu[ea s`-[i desprind` privirea de cea a lui Elliot. – S` S ` dorm... aici... cu tine? Imposibil. Trebuie neap`rat s` m` \ntorc acas`. Reac]ia ei \l amuz` pe Elliot. – Adev`rat? {i cum crezi c` vei reu[i? F`când opt kilometri pe jos pe potopul `sta? Sau \ntorcându-te pe lac noaptea, pe ploaie [i pe cea]`? Barca ta din fibr` de sticl` va rezista poate la vreo dou` trunchiuri de copac plutitoare, dar nu mai mult. – Dar te-a[ deranja prea mult! protest` Eve. O s` m` \ntorc la barc`, [i voi dormi sub prelat`. Vocea ei tr`da o panic` surd`, [i Elliot sim]i nevoia s-o lini[teasc`. Fu uimit s` simt` ren`scându-i-se acel reflex protector pe care-l crezuse definitiv pierdut. Iat` c` o tân`r` care se numea Eve i-l reaprindea... – {tiu c` c ` ai dreptate, relu` ea, dar... – Haide! Tocmai mi-ai spus c` e[ti sigur` c`, \n prezen]a mea, nu te sim]i \n pericol. Eve oft` adânc.


23

– {tiu, dar... – Nu m` crezi? – Ba da... – Bine. |n cazul acesta, ne-am \n]eles. Locul cel mai sigur pentru tine, este aici, cu mine. Evei i se p`ru c` aceste cuvinte sun` ciudat. Avusese mai mul]i prieteni, dar nici unul dintre ei nu-[i manifestase vreodat` grija de a o proteja. Oare, de data aceasta, situa]ia era de a[a natur`, sau era de fapt caracterul lui Elliot care-l \ndemna s` se poarte atât de amabil. Cu un zâmbet resemnat, Eve se \ntoarse [i se a[ez` pe un cap`t al saltelei. – |]i mul]umesc mu l]umesc pentru ospitalitate, Elliot. El regret` imediat c` se dep`rtase de el. I se p`ruse foarte pl`cut s-o simt` al`turi. Dar poate era mai bine a[a. Dac` Eve ar fi r`mas lâng` el, n-ar fi rezistat ispitei de a o s`ruta. {i lucrul acesta poate c` ar fi speriat-o, iar dup` aceea i-ar fi fost teribil de greu s-o mai conving` s` r`mân`... Nu. Nu trebuia s` dea aten]ie frumuse]ii ei, blânde]ii ei, fermec`toarei ei sincerit`]i. |n felul acesta, dup` ce Eve Crawford va pleca, o va uita foarte repede. – {tii, nu m` port \ntotdeauna ca un gentleman, dar pot s` reu[esc dac`-mi dau silin]a cu adev`rat. Eve n-ar fi putut spune c` sim]ea team`, ci mai degrab` o tulburare, pl`cut` [i agasant` totodat`. Atribui acest sentiment prezen]ei al`turi de ea, \ntr-un spa]iu limitat, a acestui b`rbat viril. Un zâmbet u[or pulutea pe buzele lui Elliot. Cicatricea sub]ire atrase aten]ia Evei. Rana care o provocase trebuie s` fi

24

LINDA ADAMS

tìat profund pielea, dar urma r`mas` nu-i urâ]ea cu nimic chipul. Dimpotriv`, \i d`dea chiar un aer dezinvolt care-i venea foarte bine. – |n Te Texa xas,s, to to]i]i b` b`rb rba] a]iiii su sunt nt ge gent ntle lema mani ni,, nu nu-i-i a[ a[a? a? spuse ea. – Mi-ar pl`cea [i mie s` cred asta, domni[oar`. Dar nu-i chiar a[a, r`spunse Elliot cu un zâmbet ironic. Fata \[i d`du pe spate p`rul ud care o deranja, dar n-avea nimic cu ce s`-l prind`. – De cât` vreme e[ti \n zon`? \ntreb` ea. – Aici, \n estul Texasului? T exasului? Oh, nu [tiu precis. De vreo [ase[apte luni. – |]i place? – Este un loc ca oricare oric are altul. – Nicidecum! P`durile de pin din zon` sunt cele mai frumoase pe care le-am v`zut vreodat`, protest` ea. – Este adev`rat. Am vrut doar s` spun c` pentru mine, toate locurile sunt la fel. – |mi vine greu s` te cred. Fort Worth Worth nu poate fi comparat cu Tolendo Bend. Elliot veni [i se \ntinse lâng` Eve pe saltea. – Oa Oame meni niii fa facc ca un loc s` fifiee de deose osebi bitt de al altu tul,l, \i explic` el. – De ce n-ai venit niciodat` n iciodat` la Pine Ridge? – Pentru c` n-aveam nici un motiv. Fata \[i adun` genunchii sub b`rbie. – Chiar dac` nu pescuie[ti, ar trebui s` vii s` gu[ti mânc`rurile noastre. Sunt faimoase. Elliot \[i plec` privirea.


25

– |n privin]a mânc`rurilor, obi[nuiesc s` m` descurc. – Dar este \ngrozitor s` m`nânci singur! Mâncarea \[i pierde toat` savoarea, când e[ti singur \n fa]a farfuriei! exclam` Eve. Un zâmbet u[or ironic \nflori pe buzele texanului. – Cum vei face când te vei duce la facultatea de drept? Cu cine vei mânca, dac` n-o s` fii c`s`torit`? Eve râse, amuzat`. – Ei bine, \mi voi face mul]i prieteni. |n felul acesta, voia avea mereu pe cineva \n preajm`. – Iube[ti oamenii, oa menii, dup` cum se vede. – Dar... evident! Tu nu-i iube[ti? – Nu pe to]i, r`spunse Elliot. Eve observ` c` expresia fe]ei i se \ntunecase. Urm` o t`cere prelungit` – Cu siguran]`, nu e[ti atât de dur pe cât vrei s` m` faci s` cred, Elliot. – Gre[e[ti, domni[oar` Eve. – A[adar, vrei s` spui c` e[ti un om dur... E[ti, poate, greu de cunoscut... Sau greu de suportat? Greu de trezit diminea]a? Dac`-i a[a, ai \ncredere \n mine. |]i voi preg`ti o cafea care te va trezi cu c u siguran]`, \]i garantez. Eve constat` cu satisfac]ie c` gluma ei \l amuzase pe Elliot. – Apropo, ar fi trebuit s` aducem cafetiera aici. Nici n-am avut timp s` termin de f`cut cafeaua. – Nici nu-i prea bun`. Este prea tare, [i re\nc`lzit`... Am f`cut-o diminea]` devreme, zise el. Eve \[i \ntinse picioarele \n fa]`. Partea de jos a blugilor \ncepea \n sfâr[it s` se usuce. |ngândurat`, \[i trecu mâinile peste ]es`tura \nc` umed`.

26

LINDA ADAMS

– Erai deja aici, asear`? Elliot \ncuviin]`. – Cred c` te sim]i foarte foart e singur. – |l am pe Rebel, cu care mai vorbesc... Da, vorbe[te. |n limbajul câinilor, fire[te, \i explic` el zâmbind. Eve sim]i c` el ocole[te r`spunsul, dar insist`: – La Fort Worth... cu ce te ocupai? Ce f`ceai? – Mâncam, dormeam, munceam. – |ntotdeauna e[ti a[a? \ntreb` \ntr eb` Eve, u[or agasat`... – Nu. Nu cu toat` lumea. Tu [tii deja mai multe lucruri despre mine decât cei mai mul]i dintre oamenii care m` cunosc. |n sinea ei, Eve se sim]i m`gulit`. – A[adar, cu ce te ocupai acolo? Elliot \[i pipì partea stâng` a pieptului, \n cùtarea unui pachet de ]ig`ri, apoi se l`s` p`guba[. – Lucram pentru municipalitatea din Fort Worth, spuse el. Eve \n]elese c` era mai bine s` schimbe subiectul. – Observ c` e[ti un vechi fum`tor. Cumva prezen]a mea aici face s`-]i fie insuportabil` lipsa de nicotin`? Elliot evit` s` r`spund`. De la sosirea Evei, se sim]ea nervos, tulburat mai mult decât ar fi fost cazul. – M-am l`sat de fumat de mai bine de un an, dar din când \n când, mai am chef s` fumez câte o ]igar`. – Vorbesc prea mult. Scuz`-m`. Am s` tac. |n felul acesta, te vei putea relaxa [i vei uita de gustul tutunului. Eu voi asculta zgomotul ploii. Eve \nchise ochii. |ntins, cu mâinile \ncruci[ate pe piept, Elliot se str`duia s` nu se mai gândeasc` la Eve, dar zadarnic.


27

Prezen]a ei atât de aproape \i tulbura mintea [i sim]urile cu o violen]` nea[teptat`, nelini[titoare, n elini[titoare, poate chiar periculoas`... Nu se mai putu ab]ine [i arunc` o privire fugar` spre ea. Avea ochii \nchi[i, genele lungi [i brune. Pielea P ielea fe]ei era de o rar` fine]e, iar p`rul... De obicei, Elliot prefera blondele. Dar p`rul Evei i se \mpr`[tiase pe umeri \n valuri somptuoase, [i cu siguran]` c` era foarte m`t`sos la mângâiere... Gândul acesta \l duse pe texan cu mult timp \n urm`. Cunoscuse o femeie care avea [i ea un p`r frumos, dar blond, mai pu]in m`t`sos, [i coafat \ntr-un mod sofisticat. Rebecca... |l str`b`tu un fior nepl`cut. Când lucrurile \ncepuser` s` mearg` prost, Rebecca \[i dezv`luise adev`rata fire. El [tia c` nu toate femeile erau ca ea. Dar plecarea ei \l f`cuse s` sufere mult – ca [i atitudinea prietenilor, de altfel, care-i \ntorseser` [i ei spatele. Elliot \ncerc` s` alunge aceste amintiri nepl`cute. |[i trecu mâna peste fa]`. Nu. Tân`ra care st`tea a[ezat` lini[tit` lâng` el nu sem`na deloc cu Rebecca. Deodat`, Eve deschise ochii. – Cred c` ploaia este pe cale s` se potoleasc`. Pierdut \n gândurile lui, Elliot nu fusese atent la zgomotul aversei. Se a[ez` [i privi afar`. – Cred c` ai dreptate, confirm` el. – Slav` Domnului! Domnu lui! Voi putea s` m` \ntorc \ntor c acas`. – N-o s` pleci nicìeri. – Dar dac` vremea se amelioreaz`... – Ploaia va \ncepe din nou. Mi-a spus Rebel. {i dac`, \n momentul acela, te vei afla \n mijlocul lacului... |n plus, cea]a va persista pân` mâine diminea]`. Elliot se ridic` repede [i ie[i din cort.

28

LINDA ADAMS

– Dar... unde te duci? strig` Eve dinùntru. dinùntr u. – S`S`-]i]i fac o can can`` de caf cafea. ea. Sun Suntt un gent gentlema leman, n, nu uit uita, a, zise el. Eve se gr`bi s`-l \nso]easc`. Ploaia se transformase \ntr-o burni]` fin`, al c`rei zgomot era amplificat de frunzi[ul copacilor. Eve sim]i ab`tându-i-se peste umeri ca o mantie de umiditate. – Nu-i nevoie s` faci cafea, Elliot. Pot P ot s` m` lipsesc de ea. {i apoi, prive[te, focul s-a stins. – Tocmai de aceea voi face altul. Elliot d`du la o parte prelata grea de plastic albastru care acoperea o gr`mad` de lemne, la câ]iva metri de cort. Cu bra]ele \nc`rcate de crengi, veni spre vatra \ncercuit` de pietre. |n timp ce Eve preg`tea cafeaua, lemnele, stropite abundent cu petrol de Elliot, se aprinser` u[or, [i curând se auzi trosnetul pl`cut al crengilor arse. Dup` ce fl`c`rile mai scùzr` \n intensivitate, Elliot puse gr`tarul peste foc, [i Eve a[ez` cafetiera deasupra. – Te str`duie[ti mult ca s`-mi faci o cafea, spuse ea zâmbind. – Dac` n-a[ face-o, ai spune: texanul `sta habar n-are ce \nseamn` ospitalitatea! – M` \ntreb \ntr eb dac` asta te-ar derajna prea mult, replic` ea. Trecuse mult` vreme de când pe Elliot nu-l mai preocupa p`rerea oamenilor despre el. Dar cu siguran]`, Eve ar fi fost dezam`git` dac` l-ar fi cunoscut a[a cum era, [i f`r` s` [tie de ce, n-avea nici un chef s`-i displac`. – Texanul are o anumit` reputa]ie [i vreau s`-l reprezint cu demnitate, declar` el.


29

|nghenunche lâng` foc, s`lt` capacul cafetierei [i puse o crengu]` deasupra. – De ce c e faci asta? \ntreb` Eve. – Ca s` nu dea cafeaua c afeaua \n foc. – Credeam c` este un fel de ritual magic. – Supravegheaz` bine cafetiera, domni[oar` Eve, spuse Elliot râzând. Vei vedea c` [mecheria mea este eficient`. Scaunul pliant era ud. Eve se duse s`-[i ia impermeabilul [i acoperi scaunul \nainte s` se a[eze. Elliot [terse [i el g`leata ce ]inea loc de scaun cu o cârp` veche [i o puse lâng` foc. Aerul serii, mai r`coros, f`cea c`ldura focului deosebit de pl`cut`. Eve a[tept` r`bd`toare s` fiarb` cafeaua. Elliot scoase un briceag din buzunarul blugilor [i \ncepu s` ciopleasc` o bucat` de lemn. – Unde o fi câinele? \ntreb` \nt reb` Eve. Cred c` e ud leoarc`! – Oh! Nu-]i face griji griji pentru Rebel. Câinii de vân`toare [tiu s` g`seasc` ad`posturi bune. Cred c` s-a f`cut ghem \n vreo scorbur`. – |l aveai pe Rebel [i la Fort Worth? – Ar fi o adev`rat` cruzime cruz ime s` ]ii \n ora[ un câine ca el. Ar pieri, ar muri, dac` nu l-ai l`sa s` alerge prin p`dure. – {i tu e[ti ca el? Un zâmbet \n col]ul gurii lumin` chipul lui Elliot. – Am impresia c` vei fi o bun` avocat`, domni[oar`. – Am spus asta pentru c` \mi dai impresia c` ]ii mult la libertatea ta, \i explic` Eve ro[ind. Privirea lui Elliot se \ndreapt` spre foc, captivat de dansul fl`c`rilor. – Orice om are uneori nevoie s` trìasc` [i pentru el \nsu[i. De aceea am venit aici.

30

LINDA ADAMS

Cuvintele lui Elliot o cufundar` pe Eve \ntr-o profund` nedumerire. Ce voia s` spun`? Ce l`sase oare \n urma lui la Fort Worth? O femeie, poate. Dorin]a ei de a afla era prea puternic`. – Ai o motociclet` Harley? \ntreb` ea, ar`tând cu degetul inscrip]ia de pe pieptul lui Elliot. – Da. Dar a r`mas \n garajul meu, la Fort Worth. A[adar, \[i p`strase un domiciliu acolo, [i deci [i unele leg`turi. Atunci de ce p`r`sise toate astea cu [ase-[apte luni \n urm`? Eve \[i continu` cu abilitate interogatoriul: – Aveam un prieten care poseda o motociclet`, o marc` strìn`. N-avea suficien]i bani s`-[i ofere un Harley. – Oh! Nici eu nu sunt bogat. A fost doar un chilipir. Am prins ocazia. Apa \ncepea s` fiarb`, [i aroma de cafea se sim]ea deja, \mpr`[tiat` de c`ldura focului. A[a cum o prevenise Elliot, mica lui [mecherie \mpiedic` lichidul s` dea pe dinafar`. El lu` cafetiera de pe foc, arunc` crengu]a [i-[i puse la loc \n buzunar briceagul. Eve goli c`nile pline cu ap` de ploaie, le umplu cu cafea, [i-i \ntinse una lui Elliot. – Unde ai \nv`]at s` faci camping? – Cu bunicul meu, Marshall. Punea Pu nea capcane pe aici. Eu nu m` desprindeam de el [i f`ceam tot felul de prostii. M-a \nv`]at multe, [i nu doar braconajul. – {i tat`l tat` l tù? – Nu l-am cunoscut, r`spunse Elliot cu un zâmbet ironic. Ne-a abandonat, pe mine [i pe mama, când eram doar un bebelu[.


31

– Mama ta [tie de ce v-a p`r`sit? – Da. Nu ne mai voia, pur [i simplu. Reprezentam pentru el o povar`, prea multe responsabilit`]i de asumat. Eve \l observa pe Elliot pe furi[, \n timp ce-[i sorbea cafeaua. Nu p`rea s`-l deranjeze faptul c` vorbea despre tat`l lui, ca [i cum ar fi acceptat de mult` vreme ideea dezert`rii lui. – Mama ta mai trìe[te? t rìe[te? – Da. La San Diego, \n California. N-o v`d prea des. S-a rec`sòrit. Ne scriem [i ne telefon`m din când \n când. Este fericit`, [i asta \mi este de-ajuns. Eve oft`. – Mi-a[ dori ca mama s` mai fi trìt, murmur` ea. Când privesc fotografiile cu ea, m` \ntreb ce fel de femeie o fi fost. Tata pretinde c` am acela[i caracter ca ea, dar asta nu-mi spune prea multe. – {i tat`l tù? Eve zâmbi, \nduio[at`. – Este un b`rba b`rbatt voini voinic, c, lat \n spate spate,, [i cu p`rul ro[cat. A[ putea spune c` este un tip prietenos, \n afar` de cazul \n care-l enerveaz` cineva. Elliot zâmbi, [i t`cur` amândoi, \ngândura]i. Texanul rupse primul t`cerea. – {tii s` faci o cafea bun`. – Este u[or, u [or, cu un u n foc bun. Elliot d`du din cap, [i Eve \n]elese c` prezen]a ei nu-l deranja pe acest singuratic. – Câ]i ani ai, domni[oar` Eve? – Dou`zeci [i cinci.

32

LINDA ADAMS

– Oh! E[ti deja o „fat` b`trân`”, spuse Elliot pe un ton ironic. – Dar tu? tu ? Texanul schi]` o mic` grimas`. – Treizeci [i unu. – |ntotdeauna le \ntrebi câ]i ani au pe femeile pe care le \ntâlne[ti? – De obicei, nu le \ntreb nimic. – E[ti primul b`rbat pe care-l \ntreb de vârst`, se gr`bi s` adauge Eve, descump`nit` de acest ciudat r`spuns. – De ce? \ntreb` Elliot, vizibil amuzat. – Pentru c`, \n cazul tù, n-am fost \n stare s` ghicesc, m`rturisi fata. Elliot \[i trecu o mân` peste fa]`. O [uvi]` brun` \i c`zuse peste ochiul drept. Evei i se p`ru irezistibil [i sim]i o brusc` dorin]` de a-l s`ruta. – Ar trebui s`-]i termini cafeaua, zise brusc Elliot. Va re\ncepe \n curând s` plou`. De data aceasta, Eve nu-[i mai pierdu timpul s`-l \ntrebe de unde [tie [i se ridic` imediat. Elliot lu` cafetiera [i cele dou` c`ni \nainte de a o urma \n cort. Aici, bùr` \n tihn` restul de cafea, ascultând ropotul unei noi averse pe pânza cortului. Focul fu foarte repede stins, cufundându-i \ntr-un \ntuneric complet. Pe pipìte, Elliot aprinse lampa. – Ei bine, cred c` acum ar trebui s` \ncerc`m s` dormim. Poate c` pân` mâine diminea]`, ploaia va \nceta. – Ia tu salteaua, Elliot. Elliot. Impermeabilul meu f`cut sul va ]ine foarte bine loc de pern`.


33

– Nu. Am dou` p`turi. Ia una dintre ele. Am \ns` doar o pern`. O s-o \mp`r]im cumva... Dac` tot nu-]i este fric` de mine, bine\n]eles!... Nu, Evei nu-i era fric` de Elliot. Mai degrab` de ea \ns`[i se temea ca nu cumva, atât de aproape de el fiind, s` cedeze unui impuls ira]ional. Ardea de dorin]a de a-l s`ruta, ceea ce era deja o nebunie. A[a c`-[i interzise s` mai viseze vis eze.. La ur urma ma ur urmei mei,, b`r b`rbat batul ul ac acest estaa era un str strìn ìn,, ch chiar iar dac` b`tìle dezordonate ale inimii o f`ceau s` cread` altceva. Nu se mai aflase niciodat` \ntr-o situa]ie asem`n`toare, drept care nu prea [tia ce s` spun`. Elliot era mai \n vârst`, mai seduc`tor, mai sigur pe el decât ceilal]i b`rba]i pe care-ii cunos carecunoscuse. cuse. Sim]e Sim]eaa c` el el avea avea deja deja acea acea bog` bog`]ie ]ie interioar` a omului care trecuse prin prin multe, [i poate c` [i[i suferise mult. Elliot stinse lampa, [i \ntunericul \i ascunse chipul de privirile Evei. – Numai de nu [i-ar da seama Rebel c` dormi \mpreun` cu mine \n cort! Ar fi \ngrozitor de jignit. I-am explicat de mai multe ori c` aici nu este loc pentru doi. – Eu nu-i voi spune nimic, promit! Eve f`cu tot ce-i st`tu \n putin]` ca s` se relaxeze. N-avea de ce s` se team`. Elliot nu va \ncerca s` profite de situa]ie. Cu siguran]`, va continua, pân` la plecarea ei, s` se poarte dr`gu] [i \n]eleg`tor. Se sim]i u[urat` la gândul acesta... dar [i un pic dezam`git`, ceea ce o l`s` perplex`.

34

LINDA ADAMS

– |]i mul]umesc, Elliot, c` \mpar]i cortul cu mine. Texanul se r`suci pe o parte [i, \n ciuda \ntunericului, ea [tiu c` o prive[te. O cuprinse un val de emo]ie, exagerat` dup` p`rerea ei. – Pen Pentru tru un gent gentlema lemann texa texan, n, este o nimi nimica ca toat toat`, `, r`spunse el. Eve \nchise ochii. |n ciuda eforturilor ei, respira]ia \i era sacadat`, \n vreme ce Elliot p`rea absolut calm [i relaxat. Se gândi cu ciud` c` pe el nu-l deranja cu nimic situa]ia, situa] ia, \n vreme ce ea se sim]ea atât de tulburat` de prezen]a lui. La urma urmei, nu era de mirare: ea n-avusese niciodat` prea mult succes la b`rba]i. Probabil c` [i Elliot prefera seduc`toarele, sau poate femeile m`run]ele [i foarte feminine. feminin e. Poate c` avea chiar [i o prieten` la Fort Worth, [i... „Adormi o dat`, Eve. Dormi [i uit` acest b`rbat de al`turi”, \i ordon` brusc o voce interioar`. – Noapte bun`, Elliot, [opti ea. – Noapte bun`, domni[oar` Eve.

Capitolul 3 Eve se trezi tres`rind la auzul unui zgomot. Deschise ochii. |nima \i b`tea cu putere. F`cu un efort s`-[i aminteasc` unde se afl` [i totul \i veni \n minte dintr-o dat`. Lacul. Cea]a. Elliot. Abia \n clipa aceea \[i d`du seama c` mâinile ei se odihneau pe pieptul texanului [i c` se ghemuise lâng` el! – Totul e-n regul`, murmur` Elliot. Este Rebel, care m`nânc` cina noastr`. Eve clipi des, dar era prea \ntuneric ca s`-i disting` fa]a. Mâinile lui Elliot \i cuprinseser` talia, \ntr-un gest a c`rui familiaritate o [oc`... \n mod pl`cut. – |mi... \mi pare rù, bâigui ea \ndep`rtându-se de el. – |]i pare par e rù? De ce? – Pentru c`... am uitat de ce parte a patului trebuia s` dorm. – Dar eu nu m` plâng! Eve era descump`nit` de cuvintele lui Elliot, [i de senza]ia trupului sù, atât de aproape de al ei. Niciodat` nu mai dorise

36

LINDA ADAMS

astfel de b`rbat, [i dorin]a aceasta p`rea s-o fi sleit de toate puterile. Totu[i, ardea de dorin]a de a-i mângâia pieptul musculos, de a-i s`ruta misterioasa cicatrice de pe buze. – Elliot... Degetele texanului, aspre [i puternice cum era el \nsu[i, urcar` de-a lungul spatelui ei, se strecurar` \n p`r [i-i cuprinse ceafa. – Nu-]i voi face nici un rù, [opti el. Fizic nu, evident, se gândi Eve. Avea \ncredere \n el. Dar, fascinat` de farmecul ciudat al acestui b`rbat, era mai pu]in sigur` c`-[i va putea controla propriile sentimente. Nimic \ns` n-ar fi putut s-o \mpiedice s` se lase s`rutat`. Texanul o strânse la piept. Buzele lui, calde, puternice, seduc`toare, se contopir` cu ale ei... Se rostogolir` amândoi pe saltea, [i Elliot se lipi de Eve. Aceasta se sim]i dintr-o dat` mic`, ne\nsemnat`. Degetele lili se \mpreunar`, [i Elliot \i imobiliz` mâinile. Sim]ea sub hainele fetei forme pl`cute, [i se imagin` \mbr`]i[ând acest trup gol, cu pielea fin` ca m`tasea. Gândul acesta \i a]â]` [i mai mult dorin]a, [i mângâierile lui devenir` din ce \n ce mai \ndr`zne]e. Când sim]i bra]ele Evei \ncol`cindu-se dup` gâtul lui \ntr-unn gest de abandon, \ntr-u abandon, Elliot Elliot \[i \[i d`du seama seama c` se \ndreptau \ndreptau amândoi pe o cale f`r` \ntoarcere, [i, dintr-o dat`, vraja se risipi. {tia, \n adâncul sufletului sù, c` nu se va mul]umi s` fac` dragoste cu Eve doar o dat`. Momentul acesta marca intrarea ei \n universul lui. Or, acest lucru era imposibil. |n via]a lui exista o umbr`, o pat` care murd`rea totul, [i care ar distruge


37

via]a Evei a[a cum i-o distrusese pe a lui. Femeia aceasta era prea blând`, prea dulce, prea pre]ioas` pentru el \ncât s-o conduc` spre un asemenea co[mar. Foarte \ncet, se dep`rt` de ea. Glasul Evei r`sun` \n \ntuneric, [ovìtor. – Elliot? Ce se \ntâmpl`? Texanul respir` profund. Niciodat`, cu siguran]`, inima lui nu b`tuse mai puternic, chiar [i pe str`zile \ntunecate ale ora[ului unde pericolul [i moartea pândeau la fiecare pas. Cum era posibil ca prezen]a unei femei s`-l tulbure \ntr-o asemenea m`sur`? |[i trecu o mân` tremur`toare peste fa]`, luptându-se cu dorin]a de a o cuprinde pe Eve din nou \n bra]e. – Nu... nu voiam ca lucrurile s` mearg` atât de departe... dincolo de un simplu s`rut, spuse el. – Dar... Nu e[ti tu vinovat de ceea ce s-a \ntâmplat! Eu sunt cea care... – N-are importan]`! import an]`! exclam` el brusc. Frustrat` [i dezam`git` totodat`, Eve se reg`si foarte repede. De ce regreta texanul ce se \ntâmplase? |i trecu prin minte un gând. – Iube[ti pe altcineva! arunc` ea f`r` s` stea pe gânduri. Uimit de franche]ea fetei, Elliot \ntoarse brusc capul spre ea. – Nu iubesc pe nimeni, replic` el. Am`r`ciunea lui Elliot Elliot [i tonul lui tran[ant o surprinser` surprinser` pe Eve, dar n-o descurajar`. De la prima privire, presim]ise c` b`rbatul acesta \i va tulbura via]a. – Oh! O iube[ti pe mama ta, totu[i! zise ea pe un ton aparent vesel.

38

LINDA ADAMS

|l auzi pe Elliot oftând profund, ca [i cum \ncordarea pe care o acumulase \l p`r`sea dintr-o dat`. – Da, \mi iubesc mama, fire[te. Este singura persoan` pe care o iubesc. Singura... Eve se \ntreb` ce o fi vrut s` spun`. Voia s`-i dea de \n]eles c` n-o dorea pe ea? Era greu de crezut. Sim]ise doar arzând \n el pasiunea [i dorin]a ca o flac`r`. – De ce... – Ascult`, Eve, nu trebuie s` a[tep]i nimic de la mine. Nu m` cuno[ti cum sunt \n realitate. – Asta apreciez, nu crezi? Cu un gest brusc, Elliot ridic` pânza de la intrare [i privi lumini[ul cufundat \n \ntuneric. Continua s` plou`. Eve \[i spuse cu triste]e c` dac` vremea i-ar fi permis, ciudatul ei tovar`[ ar fi l`sat-o deja singur` \n cort. – Oricum, o femeie nu trebuie s` fac` dragoste cu un b`rbat pe care nu-l cunoa[te. – Nu-mi st` \n obicei! ripost` r ipost` Eve, indignat`. Elliot nu fu surprins de aceast` m`rturisire de inocen]`. De la bun \nceput b`nuise c` Eve nu avusese niciodat` vreo aventur` serioas`. Dar nu va abuza de \mprejur`ri; avea deja destule griji ca s`-[i mai adauge alte remu[c`ri! – |ntinde-te [i dormi, Eve. N-am s` te mai sup`r. – {i dac` eu a[ vrea s` facem dragoste? – Asta n-ar schimba nimic. Eve sim]ea c` Elliot trebuie s` fi avut dreptate, dar nu reu[ea s`-[i potoleasc` furtuna care-i r`scolea sim]urile. Nu mai sim]ise niciodat` o dorin]` atât de puternic`. Dac` m`car Elliot i-ar fi adus un argument credibil, poate c` frustrarea ar fi fost mic`.


39

– Ai noroc, Elliot, c` te mul]ume[ti cu tine \nsu]i, c` n-ai nevoie de nimeni. – N-am nevoie de nimeni! exclam` furios texanul printre din]i. Am avut, odinioar`, nevoie de al]ii \n jurul meu. Numai c`, vezi tu, to]i m-au l`sat balt`. Am`r`ciunea care r`zb`tea din vorbele lui o impresion` pe Eve. Era evident c`-i trezise ni[te amintiri nepl`cute. T`cu, stânjenit`, \ncercând zadarnic s` analizeze situa]ia. Totul se petrecuse atât de repede... Trecur` câteva minute interminabile. – |mi pare sincer rù, murmur` ea \n sfâr[it. – Oh! Nu-]i face griji pentru mine. Eu [tiu de mult` vreme c` nu po]i s` te \ncrezi \n nimeni. Când apar probleme, unii sunt victimele evenimentelor \n timp ce al]ii \[i continu` lini[ti]i drumul f`r` s` arunce m`car o privire celorlal]i. A[a-i via]a. – {i tu din care categorie faci parte? parte? Cea a celor indiferen]i? Elliot l`s` s` cad` pânza cortului. – Nu, Eve. Din cea a victimelor. Ea tres`ri. – N-aveai de gând s`-mi faci vreun rù. Asta mi-ai spus adineauri, nu-i a[a, Elliot? – Da. {i din acest motiv n-am f`cut dragoste cu tine. t ine. S` fac` dragoste. Da, despre asta ar fi fost vorba \ntre ei, dincolo de contactul pur fizic. {i totu[i, Eve ezita \n sinea ei s` numeasc` dragoste ceea ce sim]ea acum. La urma urmei, doar se s`rutaser` de câteva ori! Dar inima ei b`tea prea puternic \ncât s` poat` s` se \n[ele, [i nu rezist` nevoii de a-i m` m`rt rtur uris isi.i.

40

LINDA ADAMS

– {tii, Elliot... nu m-am sim]it niciodat` atât de bine; vreau s` spun, atât de bine ca adineauri, cu tine. Niciodat`. Cu nimeni. A[ fi vrut atât de mult s` nu se sfâr[easc`... |n \ntuneric, Elliot \nchise ochii. Sinceritatea Evei \l chinuia. De ce a trebuit s` se \ntâmple toate astea, de ce a trebuit ca aceast` femeie s`-i ias` \n cale, s` \nnopteze \n cortul lui din mijlocul p`durii, s` fie cât pe ce s`-[i piard` capul din cauza ei, când se credea pentru totdeauna vindecat, incapabil s` mai \ncerce emo]ii atât de puternice? – Nu spune a[a ceva, bomb`ni el. Nu gândea \ns` astfel. |n adâncul sufletului, era fericit c` Eve \i atribuise un loc special \n inima ei. |ntâlnirea lor o marcase [i pe ea la fel de mult. – Eu spun \ntotdeauna ce gândesc, Elliot. {i apoi, \mi doream atât de mult s` [tii... – Acum trebuie s` dormi, Eve. Mâine, vei uita toate astea, zise el pe un ton ce nu admitea replic`. De[i n-avea nici un chef s` doarm`, Eve E ve se \ntinse [i \nchise ochii. Se gândi cu am`r`ciune c` probabil Elliot va uita uit a repede cele câteva minute pe care le petrecuse \n bra]ele ei. Cunoscuse probabil multe femei... Destinul o condusese \ns` spre Elliot, [i pentru Eve, noaptea aceasta era un \nceput, ca [i cum zorile se iveau din adâncul ce]ii. * *

*

Diminea]a, când Eve se trezi, o pl`cut` arom` de cârna]i frip]i [i cafea cald` \i gâdil` n`rile.


41

Deschise ochii, [i-i \nchise imediat. Trebuia s` ias`, s` \nfrunte privirea lui Elliot. S` se prefac` bine c` nu acord` acor d` nici o importan]` evenimentelor de noaptea trecut`. Când se hot`r\ \n sfâr[it s` ias` din cort, \l g`si pe Elliot lâng` foc, mâncând o omlet`. Se \mbr`case \n ni[te blugi cura]i, cu acelea[i cizme ca \n ajun, [i o c`ma[` \n carouri care, deschis` neglijent, l`sa s` i se vad` pieptul bronzat. – Bun` diminea]a Eve, spuse el. Privirile li se \ntâlnir` [i Eve zâmbi vesel`, uitând de toate temerile. |i r`spunse la salut, apoi se \ntinse, cu fa]a spre cer. Printre nori, \ncepea s` apar` un pic de senin. Cea]a se risipise, l`sând \n urma ei o umiditate p`trunz`toare. De acum, nimic n-o mai \mpiedica pe Eve s` se \ntoarc` acas`. Dar, \n mod ciudat, nu mai avea aceea[i grab` s` plece, ca \n ajun. – Totul este gata. Sper c`-]i este foame, spuse el. – |mi este o foame de lup! Dup` ce-[i f`cu o toalet` sumar` la malul lacului, Eve se \ntoarse la cort. Cu farfuria \n mân`, se al`tur` lui Elliot lâng` foc. – S-ar spune c` furtuna s-a sfâr[it. – Da... Vei putea s` te t e \ntorci acas`. Deodat`, Eve \[i d`du seama c` n-avea nici un chef s`-l p`r`seasc` pe Elliot. Dup` ce se va \ntoarce la Pine Ridge, nimic nu va mai fi ca \nainte. Imaginea texanului, singur \n lumini[ \mpreun` cu câinele sù, \i va dìnui mereu \n minte.

42

LINDA ADAMS

Privirea i se \ndrept` spre chipul lui. Poate c` Elliot se sim]ea u[urat s` [tie c` va pleca. Se mai gândea oare la momentul de tandre]e pe care-l \mp`rt`[iser`, noaptea trecut`? Totul se petrecuse atât de repede... Ea-l s`rutase f`r` s` se gândeasc`, \ntr-un elan pornit din adâncul fiin]ei ei. – E[ti un bun buc`tar, Elliot. Dac` vei vrea vreodat` s` mai faci [i altceva \n afara supravegherii aligatorilor, vei putea oricând s` vii s` lucrezi la restaurant. – De fapt, nu-mi place s` g`tesc. O fac doar din necesitate, r`spunse Elliot zâmbind. Pentru prima oar`, Eve se \ntreb` care era meseria lui. Lucra pentru municipalitate, spusese el, dar era foarte vag` informa]ia. – Când te \ntorci la Fort Worth? \ntreb` ea. Elliot ridic` din umeri, cu ochii a]inti]i \n farfurie. – Nu [tiu. Poate c` niciodat`. Eve f`cu ochii mari. R`spunsul acesta evaziv nu corespundea deloc impresiei de siguran]` pe care o emana de obicei. Era oare posibil s` nu aib` nici un scop \n via]`? – Dar... credeam c` ai o cas` acolo... ac olo... – Mmm... Eve t`cu, jenat`. Era evident c` Elliot considera c` nu era treaba ei s` [tie toate astea. |[i termin` termin ` repede masa [i, fire[te, schimb` subiectul. – Mul] Mul]umesc umesc pentr pentruu acest excel excelent ent mic dejun dejun,, Elliot Elliot.. Acum,, este timpu Acum timpull s` plec. Tat`l meu este pleca plecat,t, [i trebu trebuie ie s`-l \nlocuiesc la motel. Elliot, cu un nod \n gât, o v`zu punându-[i farfuria [i cana lâng` foc. Credea c` se va sim]i mai bine dup` ce Eve va pleca.


43

Acum \ns`, nu-[i mai dorea s-o vad` plecând. Cât de trist` [i goal` va fi via]a lui f`r` ea... |[i va relua existen]a solitar`, ca \nainte. Dar va mai putea, oare? Texanul strânse pumnii [i se mustr` \n sinea lui. Fir-ar s` fie! Via]a lui doar nu se va opri aici! Singur`tatea devenise a doua lui natur`. Se va descurca foarte bine singur, [i chiar c` nu avea nevoie de nimeni, mai ales de o femeiu[c` delicat` cum era Eve Crawford! – Te voi conduce pân` la barc`, zise el ridicându-se. – Oh! E[ti foarte amabil, dar nu este nevoie. – Vreau s` fiu sigur c` c ` totul este \n regul`. Elliot \i f`cu semn Evei, s`-l urmeze, [i p`trunser` \n p`dure. Barca se afla mai departe de tab`r` t ab`r` decât \[i imaginase Eve, [i merser` o bun` bucat` de drum, cu Rebel pe urmele lor. Furtuna l`sase b`l]i de ap` peste tot [i pantofii Evei plescìau la fiecare pas. Crengile pe care le ag`]au \n trecere l`sau s` cad` de pe ele pic`turi mari de ap` care le udau hainele. Ajuns` lâng` barc`, Eve \[i arunc` impermeabilul pe banchet` [i desf`cu funia cu care legase barca de mal. – Totul ]i se pare \n ordine? Nu intr` ap` pe undeva? N-a fost furat nimic? \ntreb` Elliot. – Nu. Totul este \n ordine! r`spunse Eve dup` o scurt` inspec]ie. Ca s` nu-[i ude blugii, \ncepu s`-i suflece, dezvelindu-[i \ncetul cu \ncetul frumoasele picioare. Amintirile din noaptea trecut` \i n`v`lir` \n minte lui Elliot, [i prefer` s`-[i \ntoarc` privirea.

44

LINDA ADAMS

– Ei bine, nu ne mai r`mâne decât s` ne spunem la revedere, zise Eve pe un ton pref`cut deta[at. Elliot \i zâmbi. – M` bucur c` aventura ta pe lac se termin` cu bine. Pe viitor, \ncearc` s` nu mai porne[ti cu barca atât de târziu seara. – N-avea grij`. Asta mi-a folosit drept lec]ie. Eve nu reu[ea s`-[i desprind` privirea de chipul lui Elliot. Cum va putea s`-i uite parfumul, gustul s`rut`rilor, atingerea pielii? – Sper c` vei veni s` m` vezi la Pine Ridge. Rareori lipsesc de acas`. „Nu. Nu voi veni”, se gândi Elliot. Ar fi fost o gre[eal` s-o revad`, [i pentru ea [i pentru el. – Nu ies prea mult \n lume... – Gre[e[ti! lans` Eve cu o veselie for]at`. }i-ar pl`cea cu siguran]`. Ia-l [i pe Rebel cu tine. Tata are o sl`biciune pentru astfel de câini. Ideea aceasta pu]in demodat` de a fi prezentat tat`l ei \l amuz` pe Elliot. Comportamentul Rebeccì, sau al celorlalte femei pe care le cunoscuse pân` acum, era absolut opus acestor convenien]e. Erau directe, reci, blazate... Cuvintele acestea \i veneau \n minte de fiecare dat` când se gândea la fostele lui prietene. Dar putea el oare s` le judece? ju dece? Fort Worth era departe de Toledo Bend, [i toate astea apar]ineau trecutului. F`r` voia lui, meseria \l obligase s` se \nvârteasc` \ntr-un mediu deosebit... [i \n fond, ce rost avea s` mai r`scoleasc` toat` aceast` drojdie?


45

– Pe curând, c urând, poate. Cine [tie? – Chiar sper. Te voi a[tepta, zise Eve. |[i puse mâna pe obrazul texanului. – |]i mul]umesc mu l]umesc pentru ospitalitate, Elliot. |n lumina dimine]ii, Eve distingea clar paietele brune, bru ne, verzi [i aurii care d`deau ochilor lui Elliot frumoasa lor culoare c`pruie. Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te. Atras` irezistibil, f`cu un pas \nainte [i buzele li se \ntâlnir`. Apoi, Eve \i \ntoarse spatele [i porni cu un pas hot`rât spre barc`. Motorul demar` din prima \ncercare, [i barca se \ndep`rt` u[or de mal unde, \n picioare al`turi de câinele sù, Elliot o privea plecând. Când nu mai erau decât dou` mici mic i siluete, Eve se hot`r\ s` accelereze. – La revedere, Elliot! strig` ea. Texanul ridic` mâna \n semn de adio, dar ea abia o v`zu, fiindc` ochii \i erau plini de lacrimi. * *

*

Motelul-restaurant din Pine Ridge se afla pe malul vestic al lacului. Grupul de cl`diri albe cu tâmpl`rie verde-\nchis se afla pe un pinten de p`mânt care \nainta \n ape ca un deget \ncovoiat. Pini imen[i umbreau peluza [i parcarea. Ici-colo, tufe de azalee \nflorite formau pete de culoare \n acest sipet de verdea]`.

46

LINDA ADAMS

Burl Crawford, tat`l Evei, \ntre]inea perfect cl`dirile, fiind unul dintre cele mai frumoase moteluri din regiune. Laculbaraj de la Toledo Bend nu era prea potrivit pentru ambarca]iuni de pl`cere sau sporturi nautice. Obstacole ascunse, trunchiuri plutitoare [i, pe alocuri, proliferarea algelor erau tot atâtea capcane. Ceea ce-i asigura renumele, era pesuitul. Cu vreo cincisprezece ani \n urm`, lacul fusese unul dintre cele mai bogate \n pe[te din \ntreg sudul. De atunci, reputa]ia lui mai sc`zuse, pentru c` pescuitul excesiv decimase popula]ia de bibani [i crapi. Motelul continua totu[i s` atrag` un num`r destul de mare de pescari pasiona]i, [i chiar familii \ntregi veneau s`-[i petreac` vacan]a aici, atrase de climatul blând din estul Texasului. Acest lucru era de-ajuns ca s` fac` s` prospere o afacere de familie. Burl [i Eve locuiau \ntr-un bungalou aflat la vreo sut` de metri \n spatele motelului. |n seara asta, Eve \mp`turea lenjeria pe o ms` din dreptul ferestrei sp`l`toriei. |n dep`rtare, un b`rbat [i o femeie urcau planul \nclinat al debarcaderului acoperit, care ducea la chei. Fasciculul luminos al lanternei lor dansa pe p`mânt. Din nou, cum i se mai \ntâmplase adeseori de dou` zile \ncoace, Eve se \ntreba dac` Elliot s-o mai fi aflând \n tab`ra lui. Zgomotul produs de o lovitur` \nfundat` \n ma[ina de sp`lat o f`cu s` tresar` [i se \ntoarse brusc. – Oh! Tat`! M-ai speriat. A[adar, te-ai \ntors? Burl izbucni \ntr-un râs s`n`tos [i robust, asemeni \nf`]i[`rii lui.


47

– M-au gonit din Galvestone, draga mea. Mi-au spus c` ora[ul nu este \ndeajuns de mare pentru mine. Râzând [i ea cu poft`, Eve se arunc` de gâtul tat`lui sù [i-l s`rut` pe obraz. – {i... câte femei \nl`crimate ai l`sat \n urma ta? – Aaa... Era o ro[cat` fermec`toare... – Adev`rat? Burl scutur` din cap. – Ei bine, nu, draga mea. M` \ntreb cum a[ fi putut s`-mi consacru m`car un minut vreunei ro[cate focoase. |n dou` zile, am v`zut atâtea ambarca]iuni \ncât ar putea \nc`pea pe ele jum`tate din Texas. – {i? Ai g`sit ceva care s`-]i convin`? – Vrei s` spui: care s` „convin`” bugetului nostru? Da. Gr`mezi de fiare. Burl \[i pusese \n minte s` cumpere mai multe vase de pescuit care s` poat` fi \nchiriate de la motel. Muncitorii lucrau deja la construc]ia unui al doilea chei acoperit care s` adop`steasc` noile ambarca]iuni. – A[adar, treaba merge cam prost... conchise Eve. Burl \[i trecu mâna peste fa]a ro[covan`. – Poate c` nu! Trebuie s` vin` vineri cineva cu care s` discut afaceri. Sper s` ne punem de acord. Chipul Evei se lumin`. {tia cât de mult ]inea tat`l ei la acest plan. – La câte câ te b`rci te-ai t e-ai gândit, tat`? – La vreo cinci-[ase. De ocazie, dar \n stare foarte bun`. O s` vedem!

48

LINDA ADAMS

Eve puse lenjeria \mp`turit` \ntr-un co[ pe care-l puse deoparte. Burl o prinse dup` umeri [i o conduse spre buc`t`rie. – Acum, draga mea, s`-mi poveste[ti tot ce s-a \ntâmplat \n lipsa mea. Eve \[i servi tat`l cu un pahar de ceai rece [i un sandvi[ cu friptur`. Ora cinei trecuse de mult [i, sub privirea amuzat` a fiicei sale, Burl cel voinic devor` pâinea [i carnea \ntr-o clip`. – Ca de obicei, tat`. A fost mult de lucru la motel [i la restaurant. Ma[ina de ghea]` s-a stricat, dar Bob a reu[it s-o repare. Cred c` se arsese un contact. Bob era prietenul [i asociatul lui Burl. – {i lucr`rile? lucr`r ile? – M-am dus s`-i v`d pe muncitori ast` sear`, cu pu]in \nainte s` plece. |ncepe s` prind` form`. Burl oft` u[urat. – Slav` Domnului! exclam` el. |n aceste dou` zile, nu [tiu de ce am avut mereu sentimentul bizar c` aici se petrece ceva sup`r`tor. Din fericire, n-a fost nimic. {i tu? Nu e[ti prea obosit`? – De ce trebuie s`-]i faci griji \ntotdeauna pentru s`n`tatea mea? M` simt foarte bine! protest` Eve ferindu-[i privirea. Nu era chiar a[a. Din punct de vedere fizic, da, se sim]ea bine. Dar moralul ei era la p`mânt. O obseda imaginea lui Elliot. Degeaba \[i repeta f`r` \ncetare c`-l \ntâlnise din \ntâmplare, c` el nu voia s-o mai vad` [i c` deci n-avea de f`cut decât un singur lucru: s`-l uite. Degeaba. I se p`rea c` s`rut`rile texanului, mângâierile lui, tr`s`turile chipului, culoarea ochilor i se gravaser` pentru totdeauna \n memorie.


49

– E-e-ve! Draga mea! Te-am \ntrebat ceva! Unde sunt rezerv`rile pentru weekendul acesta? – Oh! |mi pare rù, tat`. M` gândeam la altceva. – Mi-am dat seama! zise Burl \mpingându-[i farfuria. |[i \ncruci[` mâinile la piept, se l`s` cu scaunul pu]in pe spate [i-[i fixa fata cu o privire p`trunz`toare. – S-a \ntâmplat cumva ceva despre care nu vrei s`-mi vorbe[ti? Eve blestem` \n gând perspicacitatea tat`lui ei. – Nu... nu. Nimic grav. Când m` \ntorceam de la Zwolle, m-am r`t`cit pe lac, \n cea]`, dar pân` la urm` am reu[it s` ajung acas`. Prefer` s` nu-i povesteasc` mai multe. Tat`l sù n-ar fi apreciat vestea c`-[i petrecuse noaptea \ntr-un cort, \n compania unui b`rbat. Burl p`rea s`-i fi acceptat explica]iile, dar se \ncrunt` totu[i. – }i-am spus de atâtea ori c` nu-mi plac astfel de plimb`ri, Eve. Nu este prudent. De acum \ncolo, vei lua camioneta. De acord? Eve \ncuviin]`, \ngândurat`. Dac` \n urm` cu trei zile ar fi luat ma[ina, nu l-ar fi \ntâlnit pe Elliot... [i acum ar fi fost mult mai lini[tit`. Dar s-a \ntâmplat altfel, [i de acum, Elliot f`cea parte din via]a ei.

Capitolul 4 |n weekendul urm`tor, la Pine Ridge fu o mare activitate. |n perioada aceasta a anului, crapii erau din abunden]`, astfel c` pescarii parc` \[i d`duser` \ntâlnire. Motelul nu mai avea camere libere, iar restaurantul r`mase deschis din zori pân` la zece seara. |n timp ce lucra, Eve se surprindea adesea cùtând printre clien]i chipul lui Elliot. Poate s-o fi r`zgândit [i s-o fi hot`rât s` vin` s-o vad`? Dar dup` o alt` s`pt`mân` de a[teptare, nu mai avu r`bdare. Dac` Elliot nu se ar`ta, ar` ta, n-avea de ales: se va duce la el. S`pt`mâna urm`toare, miercuri, se anun]a o zi calm`, [i Eve hot`r\ s` profite. Diminea]` devreme, f`cu o tart` cu mure. Apoi, \n timp ce pr`jitura se r`cea, \[i scoase din dulap ni[te blugi, o bluz` alb` [i o pereche de cizme maro. O dat` \mbr`cat`, se machie discret cu pu]in ruj de buze [i rimel [i-[i piept`n` repede p`rul. Cu tarta \n mân`, ie[i din cas` f`r` s` stea prea mult pe gânduri, de team` s` nu se r`zgândeasc`.


51

P`rul lung [i m`t`sos \i plutea \n jurul umerilor; se \ndrept` spre camioneta albastr` parcat` sub copertina pentru ma[ini. Cu cinci ani \n urm`, tat`l sù se hot`râse s` i-o dea, [i de atunci, pentru Eve, b`trânul Ford devenise cu timpul un fel de animal de cas`. Fratele ei o tachinase adeseori \n leg`tur` cu acest subiect, tratând-o drept o sentimental` incoruptibil`, la care Eve \i r`spundea invocând nenum`ratele servicii pe care i le f`cuse ma[ina. Ziua se anun]a frumoas` [i cald`. |n pinii cei mari, p`s`relele cântau, [i zgomotul fier`straielor [i ciocanelor care se auzea dinspre cheiul pe care se lucra, o umplu pe Eve de mul]umire. Zâmbi, sim]indu-[i inima u[oar`. – Pleci undeva, un deva, draga mea? se auzi vocea lui Burl. Eve se imobiliz`, cu mâna pe cheia de contact. |ntoase capul [i-l v`zu pe tat`l sù \ndreptându-se spre camionet`. – Da! M` duc s` v`d pe cineva, r`spunse ea. B`rbatul \nalt [i ro[covan \[i scoase o batist` din buzunar [i-[i [terse fruntea de sudoare. – Ai dreptate. Meri]i [i tu s` te relaxezi un pic. La cine te duci? Eve nu-[i min]ise niciodat` tat`l. I se \ntâmplase uneori s` omit` unele detalii – dar astea nu erau cu adev`rat minciuni. A[a c`, [i de data asta, se hot`r\ s` spun` adev`rul, chiar dac` se temea c` Burl nu va aprecia deloc rela]ia ei cu un b`rbat ca Elliot. – Nu cred c`-l cuno[ti. Este din Fort Worth. L-am \ntâlnit când m` \ntorceam de la Zwolle. O lic`rire de interes se aprinse \n ochii lui Burl. – Ai \ntâlnit \n tâlnit un b`rbat? Eve nu se putu ab]ine s` râd`.

52

LINDA ADAMS

– Pì da, tat`. Din când \n când, mi se mai \ntâmpl` [i asta. Chiar dac` tu gânde[ti c` sunt deja aproape o fat` b`trân`. – Oh! Nu asta m` \ngrijoreaz`. Dar n-a[ vrea ca vreun b`rbat s`-]i frâng` inimioara! – Cu `sta, nu-i nici un risc. Se pare c` nu-l inter interesez esez deloc. – Atunci, este un imbecil, [i \n cazul acesta, m` \ntreb de ce-]i mai pierzi timpul ducându-te s`-l vezi! exclam` Burl. Era exact \ntrebarea pe care [i-o pusese [i Eve, f`r` s` reu[easc` s` g`seasc` vreun r`spuns. Ridic` din umeri. – Nu-]i face griji. Este nepotul b`trânilor Marshall. |]i aminte[ti de ei, nu-i a[a? Burl se gândi o clip`. – Da... Erau ni[te oameni cumsecade. Dar nu [tiam s` aib` vreun nepo]el. Un nepo]el! Eve se gândi amuzat` c` descrierea nu se prea potrivea cu \nf`]i[area lui Elliot. – Bun, acum plec. S` nu cumva s`-]i faci f aci griji, tat`. – Asta este. Haide, ia-o din loc. Pe mine m` a[teapt` munca, bomb`ni Burl. Dar când ridic` mâna ca s`-[i ia la revedere, Eve observ` umbra unui zâmbet afectuos \n col]ul buzelor. Ca s` ajung` la casa familei Marshall, trebuia s` ias` de pe [osea [i s` mearg` pe un drum de p`mânt vrei [apte-opt kilometri. |n timp ce privea defilând pinii ce m`rgineau drumul, Eve se \ntreba ce-i va spune lui Elliot când \l va revedea, peste câteva minute... Problema se rezolv` \ns` mult mai simplu. Când opri ma[ina \n fa]a b`trânei case, observ` c` nu era nimeni. Dac` Elliot ar fi fost aici, Rebel ar fi \ntâmpinat-o l`trând.


53

Deschise portiera [i s`ri jos, apoi, trecând de gardul viu, p`trunse \n curte. Iarba nu mai fusese tìat` de mult` vreme. Balustrada sc`rii era roas` de rugin`. Nimic nu dovedea vreo prezen]` uman`. Tufi[uri \ntunecate \nconjurau pe toate p`r]ile casa veche. Doar o pas`re se auzea cântând undeva prin ramuri. Ajuns` \n fa]a u[ii cu tarta \n bra]e, Eve b`tu. – Elliot, e[ti aici? |ncerc` s` apese pe clan]`, dar u[a era \nchis` cu cheia. Profund dezam`git`, se \ntoarse spre ma[in`, când se gândi la tarta cu mure. Ce va face cu ea? S-o ia \napoi acas`? |n nici un caz. Era de asemenea exclus s-o lase pe prag, unde cu siguran]` ar fi mâncat-o vreun câine sau alt animal s`lbatic. Mânat` de un impuls brusc, se \ntoarse [i ocoli casa prin spa]ioasa verand` ce ducea la u[a din spate. Aceasta nu era \ncuiat`, [i Eve intr` \n buc`t`rie. |nc`perea era curat` cu excep]ia unei farfurii cu resturi de mâncare uitat` pe un col] al mesei. A[adar, Elliot nu min]ise \n privin]a priceperii sale \n arta culinar`! Eve [i-l imagin` a[ezat aici, mâncând. Chiar \i pl`ceau mânc`rurile acestea frugale? |ntoars` la camionet`, \[i scoase din po[et` un stilou [i o bucat` de hârtie, [i scrise: Drag` Elliot, Am venit s` te v`d. Sper c` o s`-]i plac` aceast` tart` cu mure, chiar dac` nu se compar` cu aceea f`cut` de bunica ta. Tot te mai a[tept la Pine Ridge. Pe curând, sper. Eve.

Dup` ce puse biletul [i tarta \n buc`t`rie, Eve porni \napoi spre cas`. Se \ntreba când va g`si Elliot biletul ei. Cât va mai avea de a[teptat pân` s`-l revad`? Dar \l va revedea vreodat`?

54

LINDA ADAMS

* *

*

Se \ntunecase de mult când Elliot ajunse la casa Marshall. Cu dou` ore \nainte, \nghesuise claie peste gr`mad`, \n jeep, cortul [i materialul de camping. Rebel se a[ezase pe cel`lalt scaun, cu limba atârnând, [i p`rea s`-[i \ntrebe din priviri st`pânul. – {tiu, Rebel, [tiu. Am oprit motorul. Este timpul s` ie[im din ma[in`. Inutil s`-mi repro[ezi! Rebel d`du voios din coad`. Elliot deschise portiera [i se l`s` s` alunece jos, urmat de câine. C`ldura cople[itoare care domnea \n seara aceasta nu-i \ndulcea deloc dispozi]ia posac`. Avea poft` de o bere rece [i o baie cald`. {i s-o uite pe Eve Crawford. |ncepu s` descarce ma[ina, f`r` s` dea aten]ie agita]iei lui Rebel care f`cea curse dus-\ntors din curte la u[a din spate, cu nasul lipit de p`mânt, adulmecând cu \nc`p`]ânare o urm` invizibil`. – Nu cumva a \ndr`znit vreun iepure s` traverseze curtea, cur tea, Rebel? \l \ntreb` Elliot, un pic agasat de l`tr`turile insistente ale câinelui. |n loc de r`spuns, acesta l`tr` [i mai tare, \n timp ce Elliot \[i transporta meterialul spre cas`. Poate c` vreun opossum sau un raton [i-o fi s`pat vizuina sub cas`? Elliot se sim]ea prea obosit ca s` elucideze aceast` problem`, [i continu` s`-[i transporte lucrurile \n cas`. Abia mai târziu, aflându-se \n picioare \n buc`t`rie, \n]elese \n sfâr[it ce \ncercase Rebel s`-i spun`: urma pe care câinele o sim]ise era cea a unui oaspete: Eve Crawford.


55

Texanul privea nedumerit tarta cu mure a c`rei arom` plutea \n \nc`pere. Pentru o clip`, \[i v`zu bunica \n fa]a aragazului [i bunicul a[ezat \n capul mesei, umplându-[i pipa cu tutun. Pe vremea aceea, casa era plin` de râsete [i arome pl`cute de mâncare. Era singurul c`min pe care-l cunoscuse vreodat` vreo dat`.. Timp Timpul ul \ns` \[i \nf` \nf`ptui ptuise se oper opera. a. Buni Bunicul cul lui disp`ruse, apoi, la pu]in` vreme dup` aceea, [i bunica. {i acum, chiar când era aici cu Rebel, casa p`rea goal`. Goal`. Pustie. Elliot detesta aceste cuvinte. {i totu[i, de când o cunoscuse pe Eve, \i veneau adeseori \n minte, ca [i cum \ntâlnirea lor \i scosese la suprafa]` amintirile bune [i rele. Lu` biletul, \l reciti, [i chipul i se destinse. |[i imagin` cu u[urin]` degetele fine ale Evei formând cu grij` cuvintele. Apoi duse bucata de hârtie la nas, dar fu un pic dezam`git c` nu reg`si parfumul de trandafiri al Evei, care-l emo]ionase atât. „Haide, Elliot, de obicei nu e[ti genul sentimental. {i n-o s` te schimbi acum. {tii bine, ochii care nu se v`d, se uit`“, \[i zise el punând biletul \n buzunarul c`m`[ii. Hot`r\ s` amâne pe mai târziu degustarea pr`jiturii, lu` din frigider o sticl` de bere, bù jum`tate din ea, [i se \ndrept` spre baie. |n cas`, nu se schimbase nimic de la construc]ia ei. Echiparea s`lii de baie era \n stil vechi, ca [i restul, de altfel. Elliot se a[ez` pe marginea b`trânei c`zi pe picioare, puse sticla de bere jos, la \ndemân`, [i-[i scoase cizmele acoperite cu noroi uscat. Apa provenea dintr-un pu] dotat cu o pomp` electric electric`. `. Presiunea era sc`zut`, dar dup` o vreme, Elliot reu[i totu[i

56

LINDA ADAMS

s`-[i relaxeze corpul obosit \ntr-o baie bun`, cald`. Era tot ce-[i dorea. Dintr-o \nghi] \nghi]itur`, itur`, termin` restul de bere bere \nc` rece, [i se gândi din nou la mesajul Evei. |n trecut, de mai multe ori, femeile \i f`cuser` avansuri, pe care uneori le respinsese. Cu Eve, lucrurile st`teau altfel. Ea n-avea nimic dintr-o dintr-o seduc`toare seduc`toare cu experien]`. experien]`. |n tot ce f`cea, nu exista nici un echivoc, nici un calcul. Venise s`-l vad` pentru c` probabil \l aprecia ca persoan`, [i-i adusese o pr`jitur` ca s`-i fac` pl`cere. Elliot cùta tot felul de explica]ii banale. Când se gândea \ns` la ea, mai sim]ea \nc` pe buze dulcea]a s`rutului ei. Mâinile ei tremuraser` când cân d el \i spusese c` nu trebuia s` mearg` mai departe. Era evident c` \ntâlnirea lor nu-i tulburaser` numai sim]urile... Contrariat de aceast` idee, texanul se afund` \n ap` pân` la umeri. Nu se va duce s-o vad` pe Eve Crawford. Când va voi, nu va avea decât s` se \ntoarc` la Fort Worth. Acolo, va g`si u[or o femeie potrivit`, f`r` preten]ii sau prejudec`]i; a doua zi diminea]a, va pleca din patul lui, \i va spune vesel` la revedere [i-[i va continua drumul. |i trebuir` doar câteva minute ca s` goleasc` baia, s` se usuce [i s` se \mbrace cu ni[te blugi vechi, un tricou alb, apoi, descul], se \ntoarse \n buc`t`rie. Se a[ez` [i-[i lu` o bucat` mare de tart`. Era chiar mai bun` decât se a[teptase. Oare o f`cuse Eve sau vreo buc`t`reas` de la restaurant? se \ntreb` el. Cu un oftat de pl`cere, \[i l`s` scaunul pe spate [i-[i \mpleti degetele \n spatele capului. Casa n-avea aer condi]ionat. Elliot deschise toate ferestrele, dar deja transpira, [i lini[tea din jur f`cea s`-i vuiasc` urechile, \n aerul cald [i aproape nemi[cat.


57

|n salon, exista totu[i un televizor alb-negru, dar lui Elliot nu-i prea pl`cea s` se uite. Prefera radioul, dar ast` sear` nu era dispus s` asulte nici muzic`. Era prea nervos... Se ridic` [i se apropie de u[a deschis`. Rebel era \ntins pe podeaua din fa]`, gâfâind [i el din cauza c`ldurii. Câinele se aciuise pe lâng` Elliot de când acesta venise aici. De luni de zile, era singurul lui prieten. |i fusese \ntotdeauna de o fidelitate exemplar`, spre deosebire de mul]i oameni pe care Elliot \i cunoscuse. Texanul se \ntoarse \n buc`t`rie, umplu un castronel cu pr`jitur` [i-l puse \n fa]a câinelui. – Poftim, b`trâne. b`t râne. R`sfa]`-te, \i spuse el. Rebel savur` pr`jitura, apoi se linse pe bot sub privirea amuzat` a st`pânului sù. Elliot [tia c` zah`rul nu este prea recomandat câinilor, dar nu-i pl`ceau regulile prea stricte care, dup` p`rerea lui, f`ceau via]a monoton`. |ntotdeauna \[i luase libert`]i \n fa]a regulamentelor. {i chiar dac` uneori comportamentul lui \i provocase necazuri, n-avea de gând s`-[i schimbe modul de a gândi. Nu prejudiciase niciodat` pe nimeni, nu ac]ionase niciodat` \n vederea ob]inerii unui profit. Cu atât mai rù dac` unii \i condamnau purtarea [i-l considerau ca pe un vinovat. El nu concepea via]a altfel. |l mângâie pe Rebel pe cap, apoi intr` \n buc`t`rie. F`r` s` [ovìe, se \ndrept` spre o comod` [i deschise un sertar. Aici, al`turi de argint`rie, se afla un revolver calibru 38 Special, \n tocul lui de piele uzat`. Texanul scoase arma din toc [i o cânt`ri \n palm`. Apoi, cu o mi[care a degetului, r`suci \nc`rc`torul gol privind \n lumin`.

58

LINDA ADAMS

Nu, nu se va schimba niciodat`. {i asta \nsemna c` o femeie ca Eve n-avea nici un loc \n via]a lui. Era o simpl` chestiune de logic`. * *

*

– M-am hot`rât s` p`strez antricoatele de vit` pentru petrecerea cu gr`tar de sâmb`t`, declar` Marcia, aflat` \n picioare \n fa]a enormului gr`tar al restaurantului. Buc`t`reasa de la Pine Ridge, o femeie voinic` de vreo patruzeci de ani, avea o fa]` rotund` [i o expresie amabil`. Când lucra, \[i ]inea \ntotdeauna p`rul blond strâns \ntr-un fileu. Eve se opri o clip` din tìatul verzei. – N-ar fi nici o problem`, Marcia. Dar dac` modific`m \n ultima clip` meniul de ast` sear`, s-ar putea s`-i nemul]umim pe unii clien]i. Dup`-amiaza era pe sfâr[ite, [i primii clien]i nu vor \ntârzia \ntâ rzia s` apar`. Personalul se str`duia \ntotdeauna s` preg`teasc` mâncarea dinainte. Eve venise s` ajute la prepararea aperitivelor. Faye, chelneri]a, muncea [i ea al`turi de Eve. – Eve, [tii c` Herb m-a invitat asear` la cin` la restaurant? \ntreb` Marcia. – Oh! Dar ce a]i s`rb`torit? – Dou`zeci [i opt de ani de c`snicie. Nu [tiai c` suntem c`s`tori]i de atâta timp, nu-i a[a? – Te-a suportat atâ]ia ani cu caracterul tù? Incredibil! \[i tachin` Eve prietena.


59

Cele dou` femei se cuno[teau de mult` vreme, pentru c` Marcia lucra pentru familia Crawford \nc` de când se deschisese restaurantul. – Recunoa[te c` e[ti \nnebunit` \nn ebunit` dup` so]ul tù, relu` r elu` Eve. – Este adev`rat. Am petrecut o sear` excelent`. Herb a comandat o sticl` de vin bun, [i am tr`nc`nit ore \n [ir. – Oh! Ce romantic! exclam` Eve, bucurându-se sincer pentru prietena ei. – M` mir s` te aud vorbind astfel, Eve! |ncepusem s` cred c` pove[tile romantice nu te intereseaz` deloc. – Am avut [i eu câ]iva prieteni, Marcia! Nu este o crim` dac` nu ie[i tot timpul la \ntâlniri. – Dac` vrei p`rerea mea, afl` c` este o crim` pentru o fat` frumoas` ca tine s` nu aib` un b`rbat \n via]a ei; vreau s` spun, o leg`tur` serioas`. Eve \[i strânse buzele [i \ncepu s` toace mai repede varza care-i mai r`m`sese. – {tii bine c` am de gând s` merg la universitate. Voi avea nevoie de mult timp [i energie. {i apoi, dac` m` voi m`rita vreodat`, ar fi mult mai bine decât o leg`tur`, chiar serioas`. Dar pentru asta, trebuie s` g`sesc b`rbatul vie]ii mele... Tu cum ai [tiut c` Herb este cel pe care-l a[tep]i? |nainte s` r`spund`, Marcia termin` repede de preparat un hamburgher; \l puse pe o farfurie alb` pe care o garnisi din bel[ug cu cartofi pr`ji]i. – Ceva mi-a spus, \n sufletul meu... Este greu de explicat. N-aveam decât cincisprezece cincisprezece ani când m-am m`ritat, m`ritat, dar [tiam. Marcia puse farfuria pe tejghea [i sun` din clopo]elul pus al`turi pentru a anun]a c` hamburgerul este gata. |ntre timp, Eve \nchise cutia \n care pusese varza tocat`.

60

LINDA ADAMS

Spusele Marciei \i trezir` unele nelini[ti. De la vizita pe care o f`cuse la casa Marshall \n urm` cu trei zile, imaginea lui Elliot o urm`rea f`r` \ncetare. G`sise oare mesajul [i pr`jitura? pr`jitu ra? Eve se gândise la un moment dat s` se \ntoarc` acolo ca s` se l`mureasc`, dar nu \ndr`znise s-o fac`. – Oricum, trebuie s` m` gândesc mai \ntâi la studiile mele, Marcia. – E[ti sigur` c` asta te va face fac e fericit`? – Un b`rbat nu \nseamn` totul. – Nici o carier`, \i replic` buc`t`reasa. – Vreau s`-mi iau o diplom`, s` fac ceva \n via]`. – Toate astea sunt atât de frumoase, draga mea, dar poate c` ar fi bine s` te bucuri [i de dragoste, nu crezi? Eve supraveghea ni[te gogo[i ce se rumeneau când batantele u[ii se deschiser`, \mpinse de o mân` energic` [i Faye intr` \n buc`t`rie. |nalt`, supl` [i brunet`, afi[a \n permanen]` un zâmbet fermec`tor sub pome]ii \nal]i. Ea [i cu Marcia erau cele mai bune prietene ale Evei. – Gogo[ile sunt aproape gata, Faye. Ai nevoie de ele imediat? Zâmbetul chelneri]ei se \ntinse pe toat` fa]a. – Nu. De tine am nevoie. n evoie. – Ah da? Este deja atât de mult` lume? \ntreb` Eve. Clien]ii vor trebui s` mai a[tepte un pic! Trebuie mai \ntâi s` scot gogo[ile din ulei. – Dar n-am nevoie de tine pentru seriviciu, Eve. Este cineva care vrea s` te vad`. Eve lu` sita metalic` [i scoase gogo[ile \ntr-un co[ c`ptu[it cu [erve]ele de hârtie.


61

– Sunt foarte ocupat` acum, Faye. Este Est e ceva important? Cu un aer mali]ios, chelneri]a ridic` ochii spre cer. – Dup` p`rerea mea, un b`rbat ca `sta nu poate fi decât important! Eve \ntoarse \ncet capul c`tre prietena ei. – Un... b`rbat?... Cum arat`? Cu inima b`tând nebune[te, cùt` cu febrilitate un loc unde s` pun` co[ul cu gogo[i. Faye izbucni \n râs [i-i f`cu cu ochiul prietenei sale. – {tii, eu n-am timp s` analiezez oamenii care intr`! M` duc s`-i spun c` o s` vii imediat! strig` ea \nainte s` dispar`. Partea de restaurant rezervat` servirii cinei consta \ntr-o sal` lung`. Lâng` cei doi pere]i cu geamuri largi, se aflau separeuri tapisate cu scai verde \nchis cu ornamente orn amente bej, iar \n mijlocul s`lii erau a[ezate mese [i scaune asortate cu decorul separeurilor. Când ie[i din buc`t`rie, Eve \l reper` imediat pe Elliot, \n picioare de cealalt` parte a s`lii, \ntre u[a de la intrare [i cas`, jucându-se neglijent cu bra]ul de metal metal al ochelaril ochelarilor or de soare. La vederea lui, o cople[i un val de bucurie, [i-[i croi drum printre clien]i ca s` ajung` la el. Când o z`ri, Elliot schi]` un zâmbet. Eve \i lu` mâinile [i le strânse \ntr-ale ei. – Elliot. Sunt atât de fericit` f ericit` c` ai venit, zise ea. – S-ar spune c` n-am nimerit tocmai momentul momen tul potrivit. Ai mult de lucru [i... – Nu-]i Nu -]i face fac e griji. Faye [i Marcia se ocup` ocu p` de toate. Vrei s` m`nânci ceva? Puse o mân` pe bra]ul lui Elliot [i-l conduse c`tre un separeu liber. Remarc` faptul c` purta ni[te blugi de firm` [i

62

LINDA ADAMS

o c`ma[` alb` cu mâneci scurte. |[i cur`]ase cizmele [i-[i pusese un ceas la mân`; dar probabil c` nu se b`rbierise de vreo trei zile [i p`rul \i era [i mai lung decât atunci când se \ntâlniser` prima oar`. Cu toate acestea, nimic n-ar fi \mpiedicat-o s`-l g`seasc` superb. – De fapt, am venit s` m`nânc. M` \ntorceam din Center [i mi-am zis c` poate ar fi bine s` m` opresc pe aici... – O s`-]i dau s` m`nânci ceva! hot`r\ Eve zâmbind. Nici eu n-am cinat \nc`. |]i place pe[tele? Este specialitatea de azi. Elliot se strecur` \n separeu [i se a[ez` pe banchet`. – Tu l-ai preparat? – Am participat [i eu la prepararea lui. A[teapt`-m` aici. M` duc s` aduc tot ce trebuie. Vrei ceai sau cafea? – Cafea. Eve o g`si pe Faye \n fa]a mesei-bufet [i lu` o farfurie far furie goal`. – Credeam c` e[ti ocupat`! [u[oti chelneri]a pe un ton ironic. – Acum sunt su nt [i mai ocupat`, Faye. – Cine este? – O s`-]i spun mai târziu. t ârziu. Po]i s` te descurci f`r` f` r` mine? – O s` facem [i noi ce putem! spuse Faye râzând. Se \ndep`rt` ca s` se ocupe de un client, [i Eve se \ntoarse la Elliot cu o farfurie bine garnisit` \n mân`. Texanul privea prin geamul ce d`dea spre chei [i spre lac. P`rea \ngândurat. – Frumoas` priveli[te, nu-i a[a? \ntreb` Eve punând u[or farfuria pe mas`. |n mare parte, priveli[tea aceasta este tot farmecul locului: lacul, pinii, luminile care se reflect` seara \n ap`. Prive[te, parc` sunt stele. – Este foarte frumos, \ntr-adev`r... Elliot o privi pe Eve a[ezându-se \n fa]a lui. Aceasta \[i desf`cu [or]ul [i-l puse al`turi. Privirea texanului fu atras`


63

irezistibil de unghiul de piele alb` care, prin decolteul bluzei ei albastre, l`sa s` se \ntrevad` pu]in din sâni. Apoi ochii i se \ndreptar` c`tre [uvi]ele dezordonate, umede de sudoare, care \i \ncadrau fa]a [i chipul ei \l \nduio[`. {i chiar mai mult decât voia s` recunoasc`. – A[adar, te-ai \ntors din Center. Ce mai este interesant pe acolo? – Dup` câte [tiu eu, nu mare lucru... |]i mul]umesc pentru tarta cu mure. A fost dr`gu] din partea ta s` mi-o aduci acas`. – Dr`gu]? N-a[ zice. L-a[ numi mai degrab` un [antaj odios. odios. N-am f`cut asta decât ca s` te scot din bârlogul tù din inima p`durii. – Nu te cred, r`spunse Elliot. – {i ai dreptate! spuse Eve râzând. N-a fost [antaj. M-am gândit doar c` s-ar putea s`-]i fac` pl`cere. – Pr`jitura a fost delicioas`. {i lui Rebel i-a pl`cut mult. – M` bucur... Pre] de câteva clipe, mâncar` \n t`cere [i cu poft`. Pe[tele era fraged [i gustos. – Când te-ai t e-ai \ntors din tab`ra din p`dure? \ntreb` Eve. – Ast` sear`. Am adus tot materialul. Se pare c` aligatorii nu prea mai aveau nevoie de mine. – {i prietenul tù din garda federal`? – Sunt sigur c` se va sim]i u[urat când \i voi spune c` n-am dat peste nici un braconier. |n timp ce vorbea, Elliot contempla chipul Evei, bucuros s-o vad` la fel de frumoas` ca \n imagina]ia lui. De câte ori n-o vi visa sase se?? – Mâncarea este delicioas`. Acum \n]eleg de ce este atâta lume aici, relu` el.

64

LINDA ADAMS

– Avem Avem o buc`t`re buc`t`reas` as` excel excelent`, ent`, \i expli explic` c` Eve Eve cu entuzi entuziasm. asm. – Tu de ce te ocupi ocu pi \n mod special? – Dau o mân` de ajutor peste tot unde este nevoie de mine. Eve mu[c` dintr-o gogoa[` cald` \nc`. Sim]i cum i se \mbujoreaz` obrajii sub privirea lui Elliot. Niciodat` n-o mai privise astfel un b`rbat, nici \ndr`zne] nici vulgar – ci cu un ciudat amestec de tandre]e [i farmec, lucru care-i ca re-i amitnea f`r` \ncetare c` era o dezirabil`. – Ce-ai mai f`cut \n ultimele zile? Ai mai ma i salvat [i alte biete femei pierdute \n cea]`? – Nu. Cred c` tu e[ti singura aventurier` aventu rier` din zon`! zon` ! – E[ti cât se poate de dr`gu], Elliot. Tata ar fi spus mai degrab` descreierat` decât aventurier`. Texanul sorbi o gur` de cafea. – Tat`l tù pornise \n cùtarea c ùtarea ta pân` s` te \ntorci? – Nu. Din fericire, fer icire, \nc` nu se \ntorsese din Galvestone. Ar fi murit de \ngrijorare. – Din cauza cau za mea? – Oh! Nu! Sunt sigur` c`-i vei fi pe plac... Vrei s` faci cuno[tin]` cu el, nu-i a[a? – M` \ndoiesc c` ar avea chef s` m` cunoasc`. – Pot s` pariez contrariul! exclam` Eve. Elliot râse cu poft` \mpreun` cu ea. {i ultimele lui \ndoieli \[i luaser` zborul. Avusese dreptate s` vin` \ncoace. Al`turi de Eve, se sim]ea bine, ca \nainte... Dup` desert – o tart` cu l`mâie – Eve se \ntoarse \n buc`t`rie ca s` le \ntrebe pe fete dac` au nevoie de ea. Cele dou` prietene \i r`spunser` printr-o privire asasin`, ca [i cum le-ar fi jignit \ndr`znind s` le pun` o asemenea \ntrebare. Eve se gr`bi s` se \ntoarc` \n sal`, la Elliot.


65

– N-au nevoie de mine la buc`t`rie. Ce ar fi s` ie[im pu]in la aer? propuse ea. – Trebuie mai \ntâi s` pl`tesc, spuse Elliot sco]ându-[i portofelul din buzunar. Eve \i opri gestul cu mâna. – Nici vorb`! E[ti invitatul meu. De altfel, tu mi-ai oferit dou` mese. A[a c`-]i mai datorez una! Elliot prefer` s` se supun` v`zând-o atât de hot`rât`. – Acum, o s` crezi c` am venit s` m`nânc m`nân c gratis... Eve \[i strecur` bra]ul sub al lui [i se \ndrept` spre ie[ire. – Nicidecum, Elliot. Voi crede pur [i simplu c` ai venit pentru c` te-am rugat s-o faci. Noaptea era frumoas`. Dup` c`ldura zilei, acum era o r`coare pl`cut`. Eve se sim]ea minunat de relaxat`: prezen]a lui Elliot o f`cuse s` uite oboseala unei zile de munc`. – S` coborâm pe malul lacului, suger` ea. Tata tocmai a cump`rat câteva b`rci ca s` le \nchirieze. Au sosit ieri. O luar` pe o alee ce cobora spre chei, ghida]i de lumina discret` a felinarelor din gr`din`. – Ce mai face Rebel? – Este \n ma[in`. I-am spus s` m` a[tepte cuminte. – Sunt sigur` c` c ` i-ar pl`cea s` ne \nso]easc`. Te rog, Elliot, las`-l s` ias`! Texanul fluier`, [i dup` câteva clipe, Rebel ]opìa \n fa]a lor. |i demonstr` Evei c` n-o uitase l`trând vesel [i s`rind \n jurul ei. Amuzat`, Eve se aplec` [i-l s`rut` u[or pe cap. – Bun` seara, frumosule, murmur` murmu r` ea. Elliot \ncerc` s` [i-o imgineze pe Rebecca mângâindu-i câinele, dar era ceva de neconceput. Eve se ridic` [i-[i continu` plimbarea.

66

LINDA ADAMS

– Ai locuit \ntotdeauna aici? \ntreb` Elliot. – Nu. Când eram mic`, am locuit la New Orleans. Tata lucra pe o barc` de pescuit creve]i. Dar sunt atât de \ndep`rtate acele vremuri... |[i petrecu bra]ul dup` talia Evei. Mergeau de-a lungul cheiului plutitor, care se leg`na u[or sub picioarele lor. Când ajunser` la cap`t, ea se a[ez` pe botul unei b`rci [i-[i ridic` ochii spre Elliot. – Te-am a[teptat. |ncepusem s`-mi pierd speran]a. – |n ur urm` m` cu doa doarr o or` or`,, m-a m-am m hot hot`râ `râtt s` nu vin vin.. Apo Apoii m-am r` r`zg zgând ânditit.. – Sunt fericit` c` ai f`cut-o, pentru c` mi-ai lipsit, murmur` Eve. Elliot \i arunc` o privire surprins`, apoi un zâmbet larg \i lumin` fa]a. – |ntotdeauna e[ti atât de direct`, Eve? – Da. Nu-mi plac ocoli[urile. Texanul o prinse de mâini [i o ajut` s` se ridice. Erau acum fa]`-n fa]`. – Nici mine, spuse el.

Capitolul 5 Expresia de pe chipul lui Elliot \i tr`da atât de limpede dorin]a, \ncât Eve se sim]i tulburat`. Atras` de el \n mod irezistibil, \nchise ochii. Elliot \[i \[i \nclin` capul [i buzele lor se contopir`. Eve nu [i-ar fi \nchipuit niciodat` c` va putea sim]i mai mult` pl`cere s`rutându-l pe Elliot decât prima oar`. De dou` s`pt`mâni \ncoace, retrìse de mii de ori s`rut`rile lor [i visase la reedit`ri prea pu]in probabile. {i iat` c` speran]a ei nebuneasc` se realiza. Pentru o clip`, i se p`ru c` podeaua \i fuge de sub picioare. |[i \mpletise bra]ele pe dup` gâtul lui Elliot, [i el o strângea la piept... – Mi-ai lipsit mult, murmur` el. – De ce c e n-ai venit mai devreme? Elliot \i atinse cu buzele gâtul, f`când-o s` se \nfioare de pl`cere. – Pentru c` [tiam c` asta se va \ntâmpla, zise el cu c u o voce r`gu[it`.

68

LINDA ADAMS

Din nou, buzele li se \ntâlnir`. S`rutul S`ru tul lui Elliot deveni mai insistent. Mâinile \i cuprinser` talia, apoi alunecar` de-a lungul spatelui \nainte de a-i cuprinde sânii. Când \n sfâr[it se desp`r]ir`, Eve avea impresia c` inima \i va exploda. R`maser` t`cu]i fa]`-n fa]`, ca [i cum fiecare dintre ei cùta s` ghiceasc` gândurile celuilalt. – Nu voiai ca a[a ceva c eva s` se \ntâmple, nu-i a[a, Elliot? – Este adev`rat. |n acela[i timp \ns`, nu este nimic altceva care s`-mi doresc mai mult. – |n cazul caz ul acesta, de ce s` rezi[ti? Elliot \i cuprinse fa]a \n mâini. Cu ochii \nchi[i, mângâie u[or obrajii Evei. – Nu e[ti genul meu de femeie, spuse el. – A[adar, \]i clasifici cuceririle? Elliot \[i deschise ochii [i zâmbi. – Presupun c` c ` o s` m` \ntrebi \n ce categorie te plasez... – Nu. Nu m-au pasionat niciodat` clasamentele. El izbucni \n râs [i-i atrase capul pe pieptul lui. – {tii, Eve, c` m` simt foarte bine bin e lâng` tine? Ea se ghemui [i mai strâns la pieptul lui \n timp ce el \[i r`t`cea cu pl`cere degetele prin p`rul ei. – Eu [tiu doar un lucru: cum m` simt când sunt cu tine. Fericit`. Chiar foarte fericit`, m`rturisi ea. Pieptul lui Elliot se mi[ca ritmic sub obrazul ei; \i auzea inima b`tând. I se p`rea c` ar fi putut s` stea ore \ntregi astfel, pierdut` de atâta fericire. Texanul se desprinse u[or, dar p`str` mâinile Evei strânse \n palmele lui. – S-ar putea s` gânde[ti cu totul altfel, când m` vei cunoa[te mai bine, declar` el.


69

– {i cu toate acestea, ai venit... De ce? Elliot o privi o clip` pe Eve \nainte de a-i r`spunde, ca [i cum [i-ar fi cânt`rit fiecare cuvânt pe care urma s`-l rosteasc`. – Pent Pentru ru c` m` gânde gândeam am ne\nc ne\ncetat etat la tine. Pentr Pentruu c`-mi doream prea mult s` te mai s`rut. {i pentru c` sunt un idiot. Eve \l privi, perplex`. De unde-i veneau aceste sentimente sentimen te amestecate pe care p`rea s` le aib`? Poate s` suferise din cauza vreunei femei, sau poate, pur [i simplu, respingea ideea unei rela]ii serioase pentru c` detesta orice form` de angajament? – Un idiot? Pentru c`-]i plac? Mul]umesc de compliment, Elliot! Remarca ta este chiar demn` de un gentleman din Texas! zise ea, pref`cându-se indignat`. – Scuz`-m`... sunt atât de stângaci... – Te vei re\ntoarce curând, nu-i a[a? – Dac` a[ fi \n]elept, n-a[ mai reveni vreodat`. Ar fi mai bine pentru tine. Eve scutur` din cap. Am crezut \ntotdeauna c` atunci când c ând un b`rbat este atras de o femeie \ncearc` s-o vad` cât mai des cu putin]`! – Se vede c` n-ai cunoscut prea mul]i b`rba]i la via]a ta de vorbe[ti astfel. – Exact. Pentru tine, este un inconvenient? – Nu, Eve. |mi placi a[a cum e[ti. Declara]ia aceasta fu \ntâmpinat` cu un zâmbet radios. – {i tu, Elliot, r`spunse Eve. |n fond, totul este foarte simplu, nu crezi? Tr`s`turile texanului se relaxar` complet. Cle[tele care-i strângea inima de câteva luni \ncoace p`rea s`-[i fi sl`bit

70

LINDA ADAMS

strânsoarea. Nu, \n el nu murise totul – sau mai degrab`, Eve \l readusese la via]`. Nu-i mai r`mânea acum decât s` hot`rasc` ce va face cu aceast` via]` reg`sit`. – Nu vreau decât s` te cred, Eve. – D`-mi o [ans` s`-]i dovedesc c` am dreptate. – Nu ma maii \n \n]e ]ele legg ni nimi mic, c, m` m`rt rtur uris isii El Elliliot ot.. Nu vo voia iam m s` mai am de-a face cu nici o femeie \n via]a mea. {i acum, n-am decât o dorin]`: s` s` te iau cu mine. M` faci s`-mi s`-mi pierd pierd capul. – Poate c` nu-i chiar a[a de rù. Uneori este nevoie de pu]in` nebunie, spuse Eve, sigur` de acum c` Elliot \i \mp`rt`[ea sentimentele. – Ai accepta s` vii la mine dac` ]i-a[ cere-o? murmur` texanul. Pentru Eve, \ntrebarea era cu atât mai tulbur`toare cu cât sim]ea trupul musculos al lui Elliot atingându-l pe al ei. |nainte de a-l \ntâlni pe acest b`rbat nu sim]ise niciodat` dorin]a de a se d`rui \n totalitate. Dar era \nc` prea devreme ca s` fac` dragoste cu el. A[a cum intuise de la prima lor \ntâlnire, acest act ar \nsemna pentru ea mult mai mult decât o rela]ie fizic`. – Ce-ai face dac` a[ zice... z ice... da? \ntreb` ea la rândul ei. Elliot se pref`cu a glumi pentru a-[i masca intensa tulburare care-l cuprinsese. – Spune, [i vei vedea, zise el. Râsul cristalin al Evei r`sun` brusc. – }i-au trebuit dou` s`pt`mâni ca s` te hot`r`[ti s` vii s` m` vezi. {i acum c` e[ti aici – de abia o or` – vrei s` m` duci direct \n patul tù?


71

Reac]ia Evei \i confirm` lui Elliot ceea ce el deja b`nuise: b`nu ise: ea nu era genul de femeie care ac]ioneaz` cu u[urin]`. Din nou, se \ntreb` pentru ce venise. Ce s` fac` el cu Eve Crawford? Ea nu era o femeie pentru el! – Dac` \n]eleg bine, refuzi? Eve respir` adânc. – Da, Elliot. O tensiune crescând` se instalase \ntre ei. Elliot sim]ea formele calde ale Evei lipite de el. Ispita devenea prea puternic`; prefer` s` rup` vraja. – Dac`... am merge s`-l vedem pe tat`l tù? suger` el. S-a f`cut târziu. Curând m` voi \ntoarce acas`. Eve \n]elese dorin]a lui Elliot de a schimba subiectul, [i \n sinea ei, \i aprob` hot`rârea. Texanul o cuprinse pe dup` umeri [i, strân[i unul lâng` altul, pornir` \napoi spre cl`dire. |l g`sir` pe Burl \n buc`t`ria bungaloului. A[ezat \n fa]a unui teanc de hârtii [i dosare, acesta ridic` o privire mirat` c`tre necunoscutul care-i \nso]ea fiica. Eve f`cu prezent`rile [i ro[i. – Elliot este nepotul n epotul familiei Marshall. }i-am vorbit despre el zilele trecute, \]i aminte[ti cu siguran]`. – Bine\n]eles! exclam` Burl. Se ridic` [i strânse mâna pe care i-o \ntinse texanul. – M` bucur s` te cunosc, Elliot. {ederea ta aici este pl`cut`? – Da. S-au schimbat multe de pe vremea când bunicii bun icii mei \nc` mai trìau, dar zona este la fel de agreabil`. Mai ales dac` o compari cu marile ora[e. Burl \ncuviin]`.

72

LINDA ADAMS

– Aici, ducem o via]` mai lini[tit`. Unii spun chiar prea lini[tit`. Dar mie \mi place a[a... F`-ne câte o cafea, draga mea. Cred c` Elliot n-o s` spun` nu, a[a-i, bìete? |n timp ce texanul se a[ez` \n fa]a lui, [i Eve treb`luia pe la chiuvet`, Burl \mpinse la o parte teancul de dosare de pe mas`. – Conduce]i o afacere frumoas`, domnule Crawford. Probabil c` ave]i mult de lucru, zise Elliot. De mult` vreme nu-i mai spusese nimeni a[a. Bìete... Copil`ria lui fusese atât de scurt`... Se sim]i cucerit de tonul mucalit [i primirea cald` pe care i-o f`cuse Burl. – Este adev`rat. Munca nu lipse[te, r`spunse acesta cu o evident` mândrie. Dar, [tii, acum consider Pine Ridge cumva ca pe copilul meu. Cred c` m-a[ plictisi de moarte dac` n-a[ avea de lucru. – Ai putea s` te ocupi de mine, tat`, spuse Eve punând cafetiera pe mas`. – Sigur! exclam` Burl. De mult` vreme tu nu mai ai nevoie de tat`l tù. Se \ntoarse spre Elliot. – Eve este foarte independent`. Oh! {tiu bine c` multe femei sunt a[a, ast`zi. |nchipuie-]i c` vrea s` se fac` avocat. Eu i-am dat \ncuviin]area, dar cred c`, \n cazul acesta, ar trebui s` \nve]e s` se foloseasc` de o arm`, pentru c` \[i va face mul]i du[mani! Eve oft`, resemnat`. Nu era pentru prima oar` c` tat`l sù aborda acest subiect. Acesta nu-i ascunsese niciodat` faptul c` planul ei nu-l \ncânta deloc. Burl avea ni[te idei mai conservatoare: pentru el, locul femeii era acas`.


73

– Cu sigur siguran]` an]` c` vei v ei fi \ncâ \ncântat ntat,, tat`, ta t`, s` afli a fli c` [i [ i Elliot El liot \]i \mp`rt`[e[te p`rerea. Mi-a spus deja c` meseria aceasta n-o s`-mi aduc` prea mari satisf satisfac]ii. ac]ii. Burl \l privi cu interes pe Elliot. – Am v`zut imediat c` am de-a de-a face cu un om inteligent. Ar trebui s` ascul]i doi b`rba]i cu experien]`, draga mea Eve. Fata izbucni \n râs. – Dac` vreodat` unul dintre voi va avea nevoie de un ajutor judiciar, sper s` ave]i un bun avocat care s` v` apere, pentru c` acesta va avea cu cine s` se lupte: Eve Crawford, avocatul acuz`rii! Burl se al`tur` hohotului de râs al Evei, dar aceasta remarc` faptul c` Elliot r`mase impasibil. – Tu cu ce te ocupi la Fort Worth, bìete? \ntreb` Burl. Elliot p`ru s` ezite. – |nainte s` vin aici, lucram pentru municipalitatea din Fort Worth, zise el \n sfâr[it. Burl ridic` sprâncenele. – Cau]i cumva de lucru pe aici? – Nu [tiu. Nu m-am hot`rât \nc` dac` voi r`mâne \n regiune. Eve \n]elese privirea contrariat` pe care i-o aruncase tat`l ei: Burl nu aprecia deloc r`spunsurile evazive ale lui Elliot. – Elliot a venit s`-[i ajute un prieten care este \n poli]ia federal` din Louisiana, se gr`bi ea s` precizeze. – Ai prins ceva braconieri, Elliot? \ntreb` Burl. – Da. Cu vreo dou` luni \n urm`. Dar recent, nu. – Sper c` c ` le-ai rupt urechile! Eu detest astfel de oameni. – Au primit ce au meritat, r`spunse calm Elliot. Burl z`ri lic`rirea ironic` ce sclipi \n ochii lui, [i cei doi b`rba]i \[i zâmbir` cu sub\n]eles sub privirea intrigat` a Evei.

74

LINDA ADAMS

– I-am preg`tit lui Elliot s` guste din specialit`]ile noastre: pe[te-pisic` [i gogo[i. Se pare c` le-a apreciat, spuse Eve punându-[i pe mas` cea[ca de cafea. – Nu degeaba deviza noastr` este: calitatea \nainte de toate! lans` Burl. – Nu ]i-am spus c` Elliot are un câine de vân`toare superb, alb [i ro[cat, care se nume[te Rebel. – E[ti vân`tor, bìete? „Se poate numi oare a[a meseria pe care am f`cut-o timp de zece ani?” se \ntreb` Elliot. Da, \ntr-un anume fel, asta era: vân`tor de oameni... oa meni... – Din când \n când, r`spunse el. Dar doar din pl`cerea de a vedea câinele alergând. Nu ucid niciodat` vânatul. – |mi ima imagin ginez ez c` nic nicii n-a n-aii pre preaa mu multlt vân vânat at pri prinn \mprejurimile Fort Worth-ului. – |ntr-adev`r, nimic care s` merite. Texanul \[i termin` repede cafeaua. – A[ face bine s` plec, Eve. S-a f`cut deja târziu, [i-l deranjez pe tat`l tù de la treab`. – Nicidecum, Elliot! exclam` Burl. Prietenii Evei nu m` deranjeaz` niciodat`. Dar aten]ie! Dac` o s` \ncepi s` vii mai des, o s` te pun la treab`! – Nu m-ar deranja deloc, domnule Crawford. A[ fi chiar bucuros s` am ceva de f`cut. Acas` la mine, este mult prea mult` lini[te. – Dac` [tii s` te folose[ti folose[ti de un ciocan [i un fier`strù, po]i veni s` lucrezi aici. Ne-am apucat s` construim un nou chei. Te voi pl`ti, fire[te. Elliot f`cu un gest de refuz.


75

– Nu de bani am nevoie, ci de ocupa]ie. – Ei bine, bin e, atunci vino când vrei, Elliot. Texanul \i mul]umi lui Burl [i plec`; Eve \l conduse pân` la ma[in`. – Sper c` tata nu te-a agasat prea mult cu \ntreb`rile lui. Dar m` iube[te atât de mult... Elliot urc` \n ma[in`, urmat imediat de Rebel. – Domnul Crawford este un om cunsecade. Mi-ar pl`cea s` am [i eu un tat` ca el. Eve se sim]i cuprins` de emo]ie. – Te \n]eleg, Elliot... Elliot... Dac` vrei, po]i s`-l consideri pe tata ca [i tat`l tù... „Ce suflet bun are”, se gândi texanul. Tocmai acesta era unul din motivele pentru care ar fi trebuit s` \nceteze s-o mai vad`. Dar acum, era prea târziu. Nu fusese pecetluit totul \ntre ei, \nc` de la prima \ntâlnire, din noaptea aceea ce]oas`? – Mul]ume Mul]umesc, sc, Eve. Merit` s` m` gândes gândescc la la asta, asta, r`spu r`spunse nse el. Fata se apropie [i-[i puse mâna pe mâna lui, luptându-se cu dorin]a de a i se arunca \n bra]e. – Sper c` c ` te vei mai gândi un pic la mine, murmur` ea. – |]i promit. Mai devreme sau mai târziu, voi dori cu siguran]` s` te rev`d. – Iar eu, voi dori s` [tiu ce mai face b`rbatul acela ursuz pe care l-am cunoscut \n inima p`durii! – Ursuz? A[a m` vezi tu? – S` zicem c` depinde de momente. Ai [i p`r]i bune... b une... Se \ntrerupse brusc, apoi adùg`, cu o voce [ovìtoare: – Elliot, tata... nu [tie c` am dormit lâng` tine. – B`nuiam eu, Eve. Dac` i-ai fi spus, sunt sigur` c` m-ar fi \ntâmpinat cu pu[ca \n mân`! r`spunse Elliot zâmbind.

76

LINDA ADAMS

– Probabil c` ne consideri foarte demoda]i. – Nu, dar evident, apar]inem unor lumi diferite. – {i... dup` p`rerea ta, care car e este mai bun`? – Habar n-am, n-a m, spuse el. R`suci cheia de contact. Cu p`rere de rù, fata \[i retrase mâna [i se d`du un pas \napoi. – La revedere, Elliot. Texanul \i r`spunse printr-un semn discret cu mâna [i ma[ina se \ndep`rt` \nspre autostrad`. |ngândurat`, Eve se \ntoarse spre bungalou, totu[i cu o mic` speran]` \n suflet. Când intr` \n buc`t`rie, Burl ridic` spre ea o privire afectuoas`, dar o cut` de \ngrijorare \i br`zda fruntea. – |l iube[ti, nu-i a[a? – Da, mult, spuse Eve ro[ind. Lu` de pe mas` ce[tile goale [i le puse \n chiuvet`. Burl, care nu-[i terminase cafeaua, \[i puse farfurioara \n echilibru pe genunchi [i se l`s` pe speteaza fotoliului, oftând adânc. Era un b`rbat puternic, [i fizic [i moral. Eve \l adorase [i-l respectase \ntotdeauna, [i ]inuse cont \ntotdeauna de p`rerea lui – chiar dac` se \ntâmpla s` nu fie de acord cu el. – Nu seam`n` cu ceilal]i b`rba]i b` rba]i pe care car e i-ai cunoscut. cun oscut. – Nu-]i place? – Ba da. Dimpotriv`. Mi-a f`cut o impresie excelent`. Dar mi se pare un pic cam prea... puternic pentru tine. – Vrei s` spui, prea viril, tat`? Burl \[i drese vocea \nainte s`-i r`spund`: – Ei bine, nu chiar a[a. Am vrut s` spun c` tu ai dus \ntotdeauna o via]` lini[tit`, la ]ar`. N-ai obiceiul s` frecventezi b`rba]i ca Elliot.


77

– Este adev`rat, el este altfel. Dar nu \n sensul rù al cuvântului. – Cu siguran]` c` ai dreptate, Eve. E ve. Totu[i, am impresia c` nu sunte]i pe aceea[i lungime de und`. Elliot este un b`rbat dur. Am remarcat cicatricea pe care c are o are la buz`. Nu te r`ne[ti r`n e[ti astfel cântând la pian. Eve se apuc` s` spele vasele. – Crezi c` c ` s-a b`tut b`t ut cu cineva? – Sunt gata s` pariez asta. – {i crezi c` sunt \ndr`gostit` de el? – Nu te-am v`zut niciodat` n iciodat` privind astfel un b`rbat – [i te cunosc bine. – Te-ar deranja dac` ar fi a[a? – Nu [t [tiu iu.. Su Subb \n \nf` f`]i]i[a [are reaa lu luii as aspr pr`, `, cu si sigu gura ran] n]`` c` Elliot este un bìat de treab`. Dar n-a[ vrea s` te fac` nefericit`. Asta s-ar putea \ntâmpla dac` \i vei \mp`rt`[i problemele. – Nu va accepta s` se intereseze cineva cin eva prea mult de via]a lui personal` – cel pu]in a[a cred. – Tu nu [tii nimic despre el [i el nu vrea s`-]i povesteasc` nimic! |]i m`rturisesc c` lucrul acesta m` \ngrijoreaz`, Eve. F`r` s` b`nuiasc`, Burl tocmai exprimase ceea ce o preocupa pe Eve \n cea mai mare m`sur`. Ar fi vrut s` [tie totul despre Elliot, s`-i cunoasc` amintirile, povestea vie]ii trecute [i prezente. Dar nu voia s` for]eze nota \n fa]a acestui b`rbat atât de reticent [i care se deschidea atât de pu]in. Poate c`, \ntr-o bun` zi, i se va confesa de bun`voie... Eve se \ntoarse spre tat`l sù [i-[i trecu o mân` prin p`rul lung.

78

LINDA ADAMS

– Elliot este un om cinstit, tat`. Nu pot s`-]i dovedesc asta, dar o simt. Burl se ridic`. Puse pe mas` cea[ca goal`. – Sper din tot sufletul s` nu te \n[eli, draga mea. * *

*

Spre marea ei surpriz`, Eve \l rev`zu pe Elliot chiar a doua zi. Se afla pe acoperi[ul noului chei, ocupat s` bat` cuie \n pl`cile de tabl` ondulat`. Purta ni[te blugi [i un tricou gros alb care i se lipise deja de corp din cauza c`ldurii. Al`turi de el, mai lucrau doi oameni: Bob, [i \nc` un muncitor venit din Hemphil pe care Burl \l angajase special. – Elliot! Tu e[ti? strig` Eve, E ve, Texanul, c`lare pe coama acoperi[ului, se \ntoarse cu grij` [i o z`ri pe Ee \n picioare pe taluzul \n pant` lin` ce m`rginea lacul. Cu capul \n`l]at spre el, \[i f`cuse palma strea[in` la ochi. – Bun` diminea]a, Eve! strig` el. – V`d c` ai vorbit serios când ai spus c` ]i-ar pl`cea s` lucrezi la noi, strig` ea. Elliot \i zâmbi. Eve era ca un tablou \ncânt`tor \n rochia ei cu bretele din pânz` u[oar` imprimat` cu trandafiri roz. P`rul legat \n coad` de cal era \mpodobit cu o e[arf` asortat` rochiei. – V`z V`zân ândudu-m` m` cum mân mânuie uiesc sc cio ciocan canul, ul, pro proba babil bil c` tovar`[ii mei de munc` se gândesc c` a[ face mai bine s` m` ab]in! De mult` vreme n-am mai practicat acest gen de activitate.


79

Bob, un b`rbat voinic cu p`rul c`runt, ]inu neap`rat s`-[i dea cu p`rerea, deranjat pu]in \n pronun]ie de ciuiul pe care-l ]inea \ntre din]i. – Se descurc` foarte bine... este un dulgher excelent! Zâmbetul lui Elliot se \ntinse pe toat` fa]a. Se sim]ea fericit c` nu mai este singur. Oamenii care lucrau al`turi de el erau ni[te oameni normali care-[i petreceau zilele muncind cinstit, apoi \ntorcându-se seara acas`, obosi]i dar mul]umi]i. |n cele câteva ore petrecute al`turi de ei, se surprinsese adeseori imaginându-[i c` era asemeni lor. |n ceea ce o prive[te, Eve era bucuroas` s`-l revad` pe Elliot, [i \n plus, al`turi de prietenii ei. – Perfect! exclam` ea. |n schimb, mie ar fi inutil s`-mi dai un ciocan, nu [tiu s`-l folosesc. Mai bine m` \ntorc \n buc`t`rie. Pe curând! Când, dup` vreo trei ore, acoperi[ul cheiului fu aproape gata, Elliot se duse s-o \ntâlneasc` pe Eve \n restaurant. Se strecur` discret \n buc`t`rie, unde ea tocmai tìa ni[te c`p[uni \ntr-un castron mare, \mpreun` cu Marcia. – {tii, zicea aceasta, c` Bradley, nepotul meu, viseaz` s` \mpart` apartamentul cu tine când te vei duce la facultate? |ntotdeauna i-ai pl`cut. – Tocm Tocmai ai de aceea n-a[ accep accepta ta o asemen asemenea ea propu propunere. nere. N-am chef s` m` trezesc trezesc \nghesu \nghesuit` it` \ntr-un \ntr-un col] col] de de camer` camer` chiar din prima zi a coabit`rii noastre! Marcia izbucni \n râs. – Poate c` te \n[eli! \n [eli! Bradley este totu[i un bìat dr`gu]... – Este chiar frumos [i el [tie asta! r`spunse Eve cu \nsufle]ire. {i apoi... Elliot \[i drese glasul [i cele dou` femei \ntoarser` capul spre el.

80

LINDA ADAMS

– |mi pare rù c` v-am speriat, doamnelor. Eve se ridic` brusc, cât pe ce s` r`stoarne castronul pe carel ]inea pe genunchi. – Elliot! A]i terminat de pus acoperi[ul? – Cam \n momentul când erai \ncol]it` \n camer` de Bradley, presupun, zise el pe un ton ironic. Stânjenit`, Eve \i arunc` o privire furioas` Marciei. – M` duc s`-]i aduc ceva rece de bùt, Elliot. Poate vrei s` [i m`nânci ceva? Eve umplu un pahar de ceai cu ghea]` [i i-l \ntinse texanului. – M` \n \ntr treb ebam am dac dac`` ai ac acce cept ptaa s` ci cine nezi zi cu mi mine ne disear`, Eve. – Cu pl`cere! Eve se \ntoarse spre Marcia, care-[i f`cea de lucru \n spatele ei [i se pref`cea c` nu ascult`. – Ai putea s` te lipse[ti de mine disear`, Mar... Buc`t`reasa nici n-o l`s` s` termine fraza [i-[i a]inti o privire mali]ioas` spre Elliot. – Ia-o! {i p`streaz-o! P`streaz-o cât de mult` vreme po]i. – Marcia! Eve nu avu timp s-o mai mu[truluiasc`, pentru c` deja Elliot, prinzând-o de mân`, o conducea spre u[a de serviciu. – Trebuie s-o scuzi pe Marcia, Elliot. Are tendin]a s` se poarte mereu ca o pe]itoare, sub pretextul c` eu m` „ofilesc” nem`ritat`, \i explic` ea. Obrajii ei \nc` \mbujora]i de stânjeneal` \l emo]ionar`. Trecuse mult` vreme de când nu mai v`zuse o femeie ro[ind!


81

– Mmm... Pare s` cread` c` a[ fi un logodnic logodnic foarte potrivit pentru tine... Eve nu se putu ab]ine s` nu chicoteasc`. – Pentru Marcia, orice b`rbat b `rbat mi s-ar potrivi! – Nu prea \mi place p`rerea asta. Elliot, gelos...? Eve zâmbi la acest gând. – Când Marcia era de vârsta mea, era deja m`ritat` de zece ani, a[a c`, \n privin]a mea, este disperat`. Elliot arunc` \n iarb` buc`]ica de ghea]` care r`m`sese pe fundul paharului [i-[i trecu mâna prin p`r, sub privirea admirativ` a fetei. – Dar tu? E[ti disperat` s`-]i g`se[ti un so]? |n ciuda tonului lejer pe care vorbise Elliot, Eve sim]i c` \ntrebarea era mai pu]in nevinovat` decât p`rea. – Asta pretinde Marcia, nu eu! r`spunse ea. |n sinea ei \ns`, Eve trebui s` recunoasc` faptul c` nu era chiar a[a. }inea la Elliot, [i acest sentiment, nou pentru ea, o nelini[tea mult. Se temea de reac]ia texanului, dac` acesta \i ghicea sentimentele. Dar poate c` b`nuia ceva, dup` cum l`sa s` se \n]eleag` \ntrebarea lui... – Dar tu, Elliot? E[ti ner`bd`tor s` te \nsori? – Dac` voi continua s` te v`d prea des, nu este imposibil s` m` apuce cheful `sta! zise el râzând. |n aerul cald, plutea o u[oar` cea]`. Elliot \[i trecu o mân` peste frunte [i-[i d`du seama dintr-o dat` c` nu era \n]elept s` stea aici, sub soarele arz`tor. – Mai e[ti de acord s` cinezi cu mine, Eve? – }i-am spus, cu pl`cere. Unde mergem? – Tu hot`r`[ti. Dar a[ vrea mai \ntâi s` trec pe acas`, s` m` schimb.

82

LINDA ADAMS

– {i eu! Eve [i Elliot se \ndreptar` spre bungalou. |n timp ce el o a[tepta \n parcare, ea se \mbr`c` \ntr-o rochie din m`tase albastru-\nchis ale c`rei bretele se \ncruci[au frumos pe spatele gol. Apoi scrise la repezeal` câteva cuvinte pentru ca Burl s` [tie unde este, [i alerg` \napoi la Elliot. * *

*

O clip` mai târziu, rulau pe drumul ce ducea la casa Marshall. Din când \n când, Elliot o privea pe furi[ pe Eve. Rochia pe care o purta \i punea \n valoare formele armonioase. P`rul lung plutea liber pe umeri, [i vântul f`cea s`-i zburde [uvi]ele mai scurte care-i \ncadrau fa]a. Era mai frumoas` ca un vis, se gândi texanul, uluit... – Ai fo fost st \n \ntt r-r-ad adev ev`r `r fo foar arte te dr dr`g `gu] u] c` ai ve venn it s` ne aju]i s` termin`m acoperi[ul. Tata \]i va fi foarte recunosc`tor. – N-am f`cut-o ca s` câ[tig bun`voin]a domnului Crawford, sau a ta! – Dar... n-am vrut deloc s` spun asta! Ma[ina p`trunse pe alee. Elliot scutur` din cap. – Scuz`-m`, Eve. De atâta vreme n-am mai... |n]elegi, acolo de unde vin eu, vecinii nu se prea ajut` \ntre ei. Dac` \[i ofer` cineva serviciile, te \ntrebi imediat ce gând ascuns o avea. Nu sunt obi[nuit s` primesc mul]umiri. – Eu nu suspectez niciodat` pe nimeni c` ar avea gânduri ascunse, spuse ea \nceti[or.


83

– Po Poat atee c` gr gre[ e[e[t e[ti.i. SS-ar ar pu pute teaa s` ai ne neca cazu zuriri,, \n \ntr tr-o -o bun` zi. Ajunser`. Elliot opri motorul [i se \ntoarse spre Eve. Ea \[i aminti c` o mai avertizase deja \n privin]a excesului ei de \ncredere, chiar \n noaptea \n care se \ntâlniser`. – Nu-mi place s` m` feresc de toat` lumea. |n orice caz, nu de prieteni. Nici de tine. Detest ideea asta. Texanul sim]i cum inima \i bate mai repede. Eve avea \ncredere \n el... S`ri u[or din ma[in`. – Pentru tine, sunt acela[i om cinstit al`turi de care ai dormit, \n noaptea aceea cu cea]`? Eve ocoli ma[ina [i se duse lâng` Elliot. – F`r` nici o \ndoial`, zise ea pe un ton ferm, ridicând ridicând spre el o privire \n care se citea un u[or repro[. Pe Elliot \l cuprinse un ciudat ciu dat sentiment de culpabilitate, la concuren]` cu o violent` dorin]` de a o s`ruta pe Eve. O clip`, r`mase nehot`rât. Niciodat` pân` acum nu mai fusese \ntr-o asemenea situa]ie al`turi de o femeie. – Bun, va trebui s` m` gr`besc! mormì morm ì el. |n timp ce traversa curtea \n urma lui, Eve remarc` faptul c` tunsese peluza [i tìase m`r`cinii, ceea ce f`cea ca locul s` fie mai primitor. – Se vede c` vii de la ora[! exclam` ea când trecu pragul. |ncui u[a cu cheia când pleci de acas`. – Presupun c` \n locul meu, tu ai l`sa-o deschis`, pentru c` ai mereu \ncredere \n aproapele tù! Eve se a[ez` pe canapeaua veche. – Numai oamenii care au ceva de ascuns a scuns \[i \ncuie u[a cu cheia. {tiai asta?

84

LINDA ADAMS

Pre] de o clip`, Elliot se \ntunec`, dar atât de fugar \ncât Evei i se p`ru c` visase. – Am putea merge la Longview, dac` vrei, propuse el. – Mi se pare o idee excelent`. De ani de zile n-am mai mers acolo. – N-o s` \ntârzii prea mult. A[teapt`-m` \n cerdacul din spatele casei. Este mai r`coare decât aici. Elliot prinse marginea tricoului [i [i-l scoase cu un gest scurt. Se preg`tea s` \ntoarc` spatele când expresia de pe chipul Evei \l opri. Ea \i privea bustul bronzat [i musculos, acoperit cu un puf fin negru. Fascinat`, uit` de orice re]inere. Se ridic` \ncet [i merse spre Elliot. De la prima lor \ntâlnire, p`rea c` \ntre ei se ]esuse un acord subtil. Astfel c`, f`r` nici o jen`, \[i puse mâinile pe umerii goi ai texanului. – S`rut`-m`, Elliot. Te rog.

Capitolul 6 De \ndat` ce Elliot sim]i mâinile Evei atingându-i pielea, nu mai avu decât un gând: s-o ia \n bra]e [i s-o duc` \n camera lui, uitând de toate hot`rârile pe care le luase de când o \ntâlnise. – Te joci j oci cu focul, murmur` el. Dar deja buzele lui le atingeau pe cele ale Evei, cu o blânde]e tulbur`toare. Ea \[i plimb` \ncet mâinile pe pieptul lui musculos. Pielea lui era uimitor de fin`. Eve se surprinse sperând la clipa când, la un singur cuvânt de-al lui, \[i va l`sa rochia s` alunece pe parchet. {i apoi... |[i \ncol`ci mâinile dup` gâtul lui [i se lipi strâns de el. Texanul sim]ea c` \ncepe s`-[i piard` controlul. Avea nevoie de ea, de trupul ei cu forme ame]itoare, dar [i de dragostea ei. Când \n sfâr[it \n]elese asta, fu ca o str`fulgerare. Cu r`suflarea tìat`, se desprinse brusc [i privi fermec`torul chip al Evei, cu o expresie de suferin]`. „Fir-ar s` fie, Elliot, e[ti pe cale s` te \ndr`goste[ti! Ai cam \ncurcat-o...”

86

LINDA ADAMS

– Trebuie s` urc s` m` schimb. – Dar Elliot... bâigui b âigui Eve. Texanul \i mângâie u[or obrazul. – Dureaz` doar câteva minute. minu te. Cu p`rere de rù, Eve \l v`zu \ndep`rtându-se spre baie. |i venir` \n minte cuvintele Marciei. Acum, [tia c` Elliot Ell iot era b`rbatul vie]ii sale. sale. Pentru a fi sigur`, \i era de-ajuns s`-l ating`, s`-l priveasc`, sau pur [i simplu s` se gândeasc` la el. Zgomotul du[ului \i \ntrerupse visarea. Lu` tricoul lui Elliot [i ie[i din buc`t`rie ca s` caute locul unde \[i punea rufele murdare. Acea Ac east st`` vi vizi zit` t` in inop opin inat at`` \i pe perm rmis isee s` co cons nsta tate te c` interiorul casei era \ntr-o stare foarte bun`. Se \ntreb` care erau planurile lui Elliot. Avea oare de gând s` r`mân` \n casa asta veche [i s`-[i \ntemeieze o familie? Pentru o clip`, Eve \[i l`s` imagina]ia s` r`t`ceasc`. Se vedea trìnd al`turi de Elliot, f`r` ca totu[i s`-[i abandoneze studiile de drept. |[i alung` \ns` repede aceste gânduri, pentru c` nu p`reau deloc realizabile. Ma[ina de sp`lat se afla \n sp`l`torie, lâng` buc`t`rie. Deasupra ei era pus un co[ \n care Eve arunc` neglijent tricoul. – Eve? se auzi vocea lui Elliot. Ea se \ntoarse \n hol, de unde se putea z`ri u[a bìi. Elliot \[i scoase capul prin deschiz`tura u[ii. – Ai putea, te rog, s` sco]i o bere din frigider? Mor de sete. Ia [i ceva pentru tine, dac` vrei. Eve \ncuviin]` [i se \ntoarse \n buc`t`rie.


87

V`z ând con V`zând con]in ]inutu utull fri frigid gideru erului lui,, f`c f`cuu o mu mutr` tr` dezaprobatoare. Ideea c` Elliot se hr`ne[te adesea cu mâncare re\nc`lzit`, nu era de natur` s-o bucure bucu re pe fata unui patron de restaurant. Dar poate c` Elliot p`stra aceste resturi de pui [i de piure pentru Rebel... Lu` o cutie cu bere [i una cu sifon. Apoi \ncerc` s-o deschid` pe prima, dar \n zadar. Capacul opunea o rezisten]` nea[teptat`. Trebuia s` g`seasc` un desf`c`tor de conserve. |n ultimul sertar, lâng` perete, z`ri revolverul. |i remarc` prezen]a cu o privire distrat`. Nu era nimic surprinz`tor \n faptul c` Elliot poseda o arm`. |n zon`, mul]i oameni aveau una acas`. Era un fel de tradi]ie legat` de via]a la ]ar` [i de practica vân`torii. Totu[i, dup` o clip`, sim]i c` p`le[te. Cuprins` de o presim]ire stranie, puse cutia cu bere pe marginea chiuvetei, apoi respir` adânc [i atinse cu o mân` [ovìtoare tocul de piele uzat`. Nu era un toc pe care-l por]i la brâu, ci un holster, asem`n`tor acelora pe care agen]ii federali sau poli]i[tii \n civil [i-l aga]` de um`r. Cu inima b`tându-i cu putere, Eve se preg`tea s`-l ia când z`ri, \n fundul sertarului, o cutie plat` acoperit` cu aceea[i piele uzat`. Tenta]ia era prea puternic`; poate c` \n sfâr[it va afla cine era b`rbatul pe care-l iubea. Cutia se deschise singur` \n palma Evei, [i aceasta f`cu ochii mari, impresionat` un pic de prestigiul pe care-l impunea obiectul oval [i str`lucitor, o insign`, \nso]it` de un permis. Da, era chiar fotografia lui Elliot pe acesta. Uluit`, \i trebuir` câteva secunde ca s` \n]eleag` ce citea: „Locotenent

88

LINDA ADAMS

Joe Elliot. Poli]ia din Fort Worth. |n`l]ime: |n `l]ime: 1,82 m. Greutate: Greu tate: 80 kg.” Celelalte semnalmente abia le mai v`zu; cuvintele \i jucau \n fa]a ochilor... A[adar, Elliot era poli]ist! Dar atunci, de ce se afla atât de departe de ora[ul sù, \n alt stat? Mai f`cea oare parte din poli]ia din Fort Worth, sau plecase de acolo? |ncerca s`-[i pun` ordine \n gânduri când auzi pa[i pe linoleum, apoi vocea lui Elliot. – Ai g`sit berea? Cu insigna \n mân`, Eve se \ntoarse \ncet [i privirea ei stupefiat` o \ntâlni pe cea a texanului. – Te nume[ti Elliot, zise ea cu o voce plat`. Elliot termin` s`-[i a[eze c`ma[a \n dungi bleu [i albe \n blugi \nainte s` r`spund`. – Da. Chiar a[a \mi spui [i tu, pare-mi-se. Eve ridic` din umeri, u[or iritat`. – Evident! Dar eu credeam c` numele tù de familie este Marshall, ca acela al bunicilor tì! Elliot f`cu un semn de negare, se duse pân` la chiuvet`, lu` cutia cu bere de care Eve uitase complet, [i o deschise f`r` nici un efort. – Marshall era numele de fat` al mamei, \i explic` el. |[i d`du capul pe spate [i bù cu sete. – |]i spune cineva [i Joe? – Pu]ini oameni [tiu c` am a m [i un prenume, r`spunse Elliot cu un zâmbet u[or ironic. Ce \n]elegea oare prin asta? Eve nu-l mai \ntreb`, gr`bit` s`-i pun` alt` \ntrebare:


89

– Mi-ai spus c` te afli prin zon` de vreo [apte luni. Ai demisionat din postul tù? – Mi-am luat un concediu nelimitat. N-am demisionat, nu \nc`. Elliot mai bù dou` guri de bere. – Mmm... A[adar, ce-ar fi s` mergem s` cin`m? Revoltat` de atitudinea lui, Eve nu-i r`spunse. Elliot tocmai o pusese la punct, dându-i de \n]eles c` deciziile lui n-o priveau. Cu o strângere de inim`, puse la loc insigna \n sertar [i-l \nchise. – Sunt gata. Putem pleca imediat, spuse ea. F`r` s`-l priveasc`, trecu repede prin fa]a lui. |[i lu` po[eta de pe canapeaua din salon când el o ajunse din urm`. Ea \l auzi intrând \n \nc`pere. – Eve? F`r` voia ei, se crisp`, str`duindu-se, nu f`r` greutate, s`-[i re]in` lacrimile. – Da, Elliot... – N-am vrut vru t s`... Texanul se \ntrerupse. Se sim]ea teribil de dezam`git de propria lui stâng`cie. Cum de putuse, \n ciuda atâtor eforturi, s` fie atât de dezagreabil? Se sim]ea prins \n capcana amintirilor lui, acelea ale unui trecut pe care \ncerca s`-l uite de [apte luni \ncoace. – |mi pare rù c` ]i-am vorbit astfel. Eve avu dintr-o dat` impresia c`-i fuge p`mântul de sub picioare, [i se \ntoarse \nceti[or spre Elliot.

90

LINDA ADAMS

– Nu-i nimic grav, murmur` ea, cu r`suflarea tìat`. N-ar fi trebuit s` fiu atât de indiscret`. Nu m` prive[te pe mine dac` e[ti poli]ist sau altceva. – De fapt, nu pentru pentru c` a[... |n]elegi... Pur [i simplu, nu-mi place s` vorbesc despre asta, zise el cu o voce gâtuit`. Eve se \ntreb` ce lupt` teribil` se d`dea \n sufletul lui Elliot, ce evenimente ar fi putut s`-l marcheze astfel – [i poate c` vor continua s`-l afecteze. Dar, \n ciuda dorin]ei de a afla, nu va \ncerca s`-l for]eze s` i se confeseze. Va a[tepta ca Elliot s`-i dezv`luie el \nsu[i durerosul secret, \ntr-o bun` zi, când \n sfâr[it va avea deplin` \ncredere \n ea. Un brusc elan de dragoste o \mpinse spre el. – S` uit`m uit `m toate astea, ast ea, Elliot. N-au importan]`. Chipul texanului se destinse. |i lu` mâinile Evei [i o trase spre el. – Nici nu [tiu cum s` m` exprim, m-am purtat cu tine \ntr\ntr adev`r ca un idiot. – Nu spune asta, Elliot, protest` Eve. Cu mine, po]i s` vorbe[ti orice. Elliot oft` adânc. |i ridic` u[or b`rbia cu un deget. – Da. Tu e[ti singura persoan` cu care m` simt bine. {i totu[i, \n adâncul sufletului, nu voiam s` [tii c` sunt poli]ist. – Dar... de ce? Elliot ridic` din umeri [i-i mângâie cu tandre]e p`rul. – Este o meserie foarte periculoas`, [tii. Mul]i oameni ne „iubesc” mai degrab` mor]i decât vii. Afirma]ia aceasta nelini[titoare o f`cu pe Eve s` se \nfioare. – Dup` cum o spui, s-ar zice c` este vorba despre un r`zboi.


91

– |ntr-un anume sens, a[a este. Nu numai \mpotriva criminalilor, dar [i \mpotriva oboselii. Poli]i[tilor li se cer multe: ore lungi de munc`, un devotament necondi]ionat, loialitate. Toate astea nu-]i las` deloc timp pentru via]a personal`. – Din cauza asta vrei s`-]i dai demisia? Urm` o t`cere prelung`. Chipul lui Elliot se \ntunecase. – Nu, motivul mot ivul este cu totul altul, recunoscu recu noscu el \n sfâr[it. – Nu-]i cer s`-mi explici, s` [tii, zise cu blânde]e Eve. – |ntr-o zi, f`r` s` \n]eleg cu adev`rat de ce, c e, am avut mari necazuri. {i când totul s-a terminat, mi-am pus multe \ntreb`ri \n leg`tur` cu modul de func]ionare al sistemului nostru judiciar. Lucrasem timp de zece ani cu impresia c` pot schimba lucrurile. Cât de mult m` \n[elam... Acum, \mi spun c` ar fi absurd s`-mi reiau locul. Dac` nu crezi \n ceea ce faci, este mai bine s` abandonezi partida. – {i totu[i, sunt sigur` c` e[ti un bun poli]ist, Elliot. Texanul \[i netezi p`rul cu un gest nervos. – N-ai spune asta dac` ai cunoa[te toate am`nuntele afacerii. {i sincer s` fiu, prefer s` nu [tii nimic. |n orice caz, nu acum. Chiar dac` te vei sup`ra pe mine pentru asta... – Cum a[ putea s` m` sup`r, Elliot? Eu [tiu c` e[ti un u n om cinstit. Nu [tiu ce s-a \ntâmplat, dar sunt sigur` c` n-ai nimic s`-]i repro[ezi. Texanul \[i re]inu un oftat de u[urare [i realiz` dintr-o dat` c`-i fusese foarte team` c` Eve \i va \ntoarce spatele. Dar nu, ea avea deplin` \ncredere \n el. Un zâmbet larg \i lumin` fa]a. – E[ti adorabil`, a dorabil`, Eve. Complimentul o f`cu s` ro[easc`.

92

LINDA ADAMS

– Am o idee, Elliot. Ce-ar fi dac` a[ prepara cina? Am putea r`mâne aici, \n loc s` mergem la un restaurant. – Dar... Eu aveam de gând s` te invit undeva... Râzând, Eve \l lu` de mân` [i-l conduse spre buc`t`rie. – Va fi o pl`cere pentru mine mine s` te r`sf`]. Spune-mi doar ce vrei s` m`nânci. m`nâ nci. Dorin]ele tale vor fi ordine pentru mine. – Nu prea am provizii \n cas`, obiect` el. – Nu face nimic. O s` g`sim noi ceva. |]i plac biscui]ii? Dac` se gândea bine, ideea de a cina acas` \mpreun` cu Eve era mai degrab` seduc`toare. – |i ador! exclam` texanul. Ea g`sise deja o pung` cu fìn` \ntr-unul din dulapuri. – Am s` fac aluatul. Alege ce mai vrei altceva. Elliot se \ndrept` spre frigider, dar brusc pocni din degete. – Am g`sit! Vino! Vechea afum`toare se afla \n spatele casei. |n loc s` deschid` u[a, Elliot se ghemui [i trase pe dedesubt un vas dreptunghiular plin cu ap`, sub privirea stupefiat` a Evei. – Prietenul meu Caleb, poli]ist federal, mi i-a adus ieri, ca s`-i folosesc pe post de momeal`, \i explic` el. – Raci! exclam` Eve \ngenunghind lâng` el. Veni [i Rebel, care adulmeca b`nuitor apa. – {tii s`-i prepari? \ntreb` Elliot. – Cum po]i s`-]i imaginezi c` o fat` de prin partea locului ca mine s` nu cunoasc` re]eta de preparare a racilor? replic` Eve, pref`cându-se indignat`. O clip` mai târziu, supraveghea deja fierberea crustaceelor, cufundate \n ap` clocotit` \mpreun` cu mirodenii [i piper din bel[ug.


93

– Apreciez foarte mult faptul c` g`te[ti pentru mine, Eve. Este pentru prima oar` c` se \ntâmpl` asta... Mama era prea ocupat` cu munca ei, care-i l`sa prea pu]in timp s` g`teasc` mânc`ruri mai sofisticate. Cât prive[te celelalte femei... Dar nu cred c` te intereseaz` asta. Eve zâmbi crispat. |n]elesese foarte bine ce vrusese Elliot s` spun`. A[a seduc`tor cum era, probabil c` avusese mult succes la femei. – Prietenele tale nu erau pasionate de buc`t`rie, vrei s` spui, conchise ea pe un ton cât se putea de neutru. Totu[i, nu-i pl`cea deloc gândul c` Elliot avusese rela]ii cu alte femei. Tocmai ea, care nu fusese niciodat` geloas` sau posesiv`, chiar [i cu prietenii ei! Da, dar nu-l iubise niciodat` cu adev`rat pe vreunul dintre ei... – Sper c` am reu[it s` te \nv`] câte ceva, \n materie de buc`t`rie, fire[te. Nu \n materie de femei! spuse ea. – Am \n]eles! r`spunse Elliot, vizibil amuzat. Da, datorit` ]ie, am \nv`]at cum se fierb racii. – |n ceea ce prive[te femeile, nu cred c` ai \ncercat vreodat` cu adev`rat s` le cuno[ti. Oricum, cred c` ai f`cut \ntotdeauna \n a[a fel \ncât nici una s` nu r`mân` mai mult de dou`zeci [i patru de ore. – A[a este, dar vezi tu, n-aveam niciodat` dou`zeci [i patru de ore libere deodat`, când eram \n activitate. Eve deduse din spusele lui c` Elliot se d`ruise mult muncii, munc ii, [i deci n-avusese probabil nici o rela]ie serioas` [i durabil` cu vreo femeie. Trìse astfel, f`r` s` aib` nevoie de nimeni, sau, \n orice caz, \ncercând s`-[i fie de-ajuns lui \nsu[i. Eve nu se vedea \n stare s` duc` o astfel de via]` solitar`.

94

LINDA ADAMS

– {i acum? acu m? \ntreb` ea. Ai destul timp liber. Elliot \i mângâie bra]ul. – Mmm... am destul timp liber pentru tine, [opti el. – Racii sunt gata! anun]` Eve, str`duindu-se s`-[i ascund` tulburarea. – Oh!.. Deja? Ei bine, s` trecem la mas`. Cum se f`cuse prea cald, Elliot puse un ventilator portativ pe o mobil` [i-i d`du drumul. Mâncarea era delicioas`. Elliot se servi de mai multe ori, [i-i f`cu atâtea complimente Evei \ncât aceasta, stânjenit`, \l rug` râzând s` tac`. Dup` ce terminar` de mâncat, se duser` s` se a[eze pe treptele verandei din spate ca s` savureze câte o cea[c` de cafea. Se \nserase [i discul galben al lunii se \n`l]ase deja pe cerul limpede, deasupra vârfurilor copacilor. Eve se bucura de frumuse]ea serii, respirând cu pl`cere aerul r`coros de afar`. – Când ai de gând s` te duci la facultate? \ntreb` Elliot. – Toamna viitoare. De fapt, m` simt un pic vinovat` c` plec din Pine Ridge. |ntotdeauna l-am ajutat pe tata, [i faptul c` dup` plecarea mea va avea mai mult de muncit, m` nec`je[te. |n timp ce \[i bea pe \ndelete cafeaua, Elliot \ncerca s`-[i imagineze cum va fi via]a lui f`r` Eve, doar peste câteva luni. Cât de mult \i va lipsi... – Dup` p`rerea mea, nu trebuie s` vezi lucrurile astfel. Gânde[te-te c` vei \nv`]a s` zbori cu propriile-]i aripi. Sunt sigur c` tat`l tù gânde[te astfel. Eve \[i puse cea[ca goal` pe una din trepte.


95

– Oh! Bien\n]eles, el nu-[i dore[te dore[te s` m` vad` r`mânând la nesfâr[it la Pine Ridge. Dar, dup` cum [tii, gândul c` voi deveni avocat nu-i place deloc... – F`r` \ndoial`, vrea s` te protejeze. El [tie bine c` meseria aceasta te va obliga s` \nfrun]i realit`]i sordide. Nu este genul de profesie pe care mi-a[ dori-o pentru fiica mea! Dar pentru so]ia lui? se \ntreb` Eve. |[i repro[` imediat faptul c`-i trecuse prin minte un gând atât de absurd. Elliot era un solitar. Probabil c` ideea c`s`toriei nu-l prea tenta; prefera f`r` \ndoial` rela]iile efemere, judecând dup` spusele lui [i felul de a se purta. – M-am gândit deja la asta, Elliot. {tiu foarte bine de ce gen de afaceri m` voi ocupa. Dar sunt preg`tit` s` accept provocarea. {i apoi, [i tu [i tata ave]i \n vedere un viitor \nc` \ndep`rtat. |]i trebuie ani de studii ca s` ob]ii o diplom` de avocat, [i \nc` nu-i suficient` nici asta. Ca s` devii asistent de procuror \]i trebuie o solid` experien]` profesional`. Vezi a[adar c` nu sunt \nc` gata de a \ncepe munca! „Slav` Domnului”, se gândi Elliot. – Când \n sfâr[it voi reu[i, voi fi de-acum b`trân`, continu` ea râzând. B`trân` [i ursuz`. Chiar insuportabil`. Voi avea o inim` de piatr`, dar o eficacitate de temut! Chipul lui Elliot r`mase grav. Nu, Eve nu va deveni niciodat` ursuz`. Va r`mâne vioaie [i inteligent`, dar la fel de sensibil`. |n schimb, iluziile [i entuziasmul ei se vor risipi \ncetul cu \ncetul. El avusese parte de asta, [i gândul c` Eve E ve ar fi putut suferi la rândul ei \i era insuportabil. – Nu visa, Eve. Ca s` \ncerci s` faci s` fie respectat` legea, este o treab` afurisit`, orice s-ar zice. Eve se revolt`, [ocat` de atâta cinism.

96

LINDA ADAMS

– Tu de ce ai intrat int rat \n poli]ie? – Pentru c` eram ca tine, hot`rât s` termin cu delincven]ii. Credeam c` asta va da un sens vie]ii mele, permi]ându-mi s` fiu folositor... O clip`, Eve avu impresia c` Elliot va continua. Oare ce demoni \l bântuiau? Deodat`, el o lu` de mân` [i o ajut` s` se ridice. – Vino, spuse el. S` ne plimb`m un pic. Eve se lu` dup` el. Traversar` curtea din spate [i trecur` printr-o porti]` d`r`p`nat`. Dincolo de ea \ncepea o potec` bine trasat` care se \nfunda \n p`dure. Cântecul greierilor [i al broa[telor umplea aerul. Eve \l lu` de bra] pe Elliot [i pornir` amândoi pe sub pinii b`trâni. – Ce frumos [i lini[te este aici! Te-ai obi[nuit obi[nu it repede cu o via]` mai calm`, c alm`, când te-ai \ntors aici? – Nu m-am gândit la asta. La \nceput, \mi petreceam cea mai mare parte a timpului rumegându-mi problemele, a[ezat \n buc`t`rie. – Ceea ce \n general, nu folose[te la mare lucru, spuse Eve Eve pe un ton ironic. – Ce po]i s` faci altceva când e[ti \nnebunit de furie? – Poate... s` te aperi? S` reac]ionezi? – Asta am f`cut f`r` \ncetare timp de zece ani. M-am s`turat s` duc o lupt` inutil`. Urm` un moment de t`cere. Printre ramuri, luna lumina slab poteca acoperit` cu un covor gros din ace de pin. – Dup` cum spui, te ca s`turase[i s`tur ase[i s`-]i faci meseria, Elliot. Dac` o detestai \n asemenea m`sur`, poate c` era timpul s-o abandonezi...


97

– Nu-i a[a! protest` Elliot, iritat. Apoi se mai \mblânzi. – Am muncit mult – prea mult, f`r` \ndoial` – dar nu-mi detestam meseria! – Atunci, \]i place? Texanul oft`. |ntrebarea Evei \l stânjenea, trezindu-i amintiri \nc` prea dureroase. – Da, spuse el. |mi adoram profesia. – {i acum, o dete[ti? Elliot nu-[i putu st`pâni un gest de iritare. – S`-]i plac`, s-o dete[ti... Lucrurile nu sunt atât de simple! Eve zâmbi. |ncepea s` \ntrevad` motivul care explica poate atitudinea deziluzionat` a lui Elliot. Era un fel de pasiune \n[elat` pentru o meserie teribil de exigent` care-i inspira mult` am`r`ciune, dar nu-l l`sa indiferent. – Ba, dimpotriv`, sunt foarte simple. Mie, de exemplu, \mi plac hamburgerii, [i detest cârna]ii. – E[ti exasperant`! exasperan t`! exclam` Elliot. Poteca urca \n pant` lin`. Tot vorbind, Eve [i Elliot ajunseser` \n vârf, [i dintr-o dat`, ea scoase un mic strig`t de surpriz`. La câ]iva metri de ei, apa lini[tit` a unui hele[teu scânteia sub lumina lunii. Pe malul apropiat, se z`rea un debarcader lung din lemn. – Tu l-ai construit? \ntreb` Eve. – Nu. Bunicul meu, cu ani \n urm`. Dar eu l-am reparat recent. Eve nu rezist` de a alerga pân` la cap`tul debarcaderului... Aproape de malul opus, pâlcuri de nuferi formau ici-colo pete pete mari \ntunecate pe suprafa]a scânteietoare a apei.

98

LINDA ADAMS

– Se poate sc`lda aici? \ntreb` ea, fermecat` de frumuse]ea locului. – Da. Este mai bine decât \ntr-o piscin`; aici nu sunt produse chimice, fundul este curat, acoperit cu un pietri[ fin, [i po]i s` stai \n picioare peste tot, \n afar` de cap`tul acela unde sunt nuferii. O s` te invit o dat`, dac` te tenteaz`. – Accept dinainte! lans` Eve a[ezându-s a[ezându-see pe cap`tul platformei. Când o ajunse, Elliot f`cu la fel. – Este Este unu unull di dinn locu locuril rilee mel melee favo favorit rite, e, spu spuse se el el,, spri sprijin jinind indu-s u-see non[alant \ntr-un cot. Veneam aici cu bunicul. Aruncam firimituri de pâine pe[tilor. – Ca s`-i mome[ti? – Nu. Bunicul nu pescuia decât rareori. Dar \i pl`cea \n schimb vân`toarea. Cred c` pe el \l mo[tenesc. Un poli]ist de la brigada de moravuri este un fel de vân`tor: caut`, hìtuie[te, pune capcane... – Bunicul tù te-a \ndemnat s` intri \n poli]ie? Elliot scutur` din cap. – Tot ceea ce-[i dorea era s` fac meseria pe care o visez. Dumnezeule! Dac` m-ar vedea acum, el care era atât de mândru de mine!... Se \ntrerupse, cople[it de emo]ie. Ca s`-l mai reconforteze, Eve \[i puse mâna pe bra]ul lui. – Ar fi la fel de mândru de tine, sunt sigur`. Orice om trece prin momente dificile. Vei ie[i din aceast` \ncercare mai puternic ca \nainte, vei vedea. Elliot \i mângâie u[or obrazul.


99

– A[ vrea s` cred asta, Eve. {i când te privesc, aproape c` reu[esc. Eve \[i sim]i inima b`tând mai tare. Elliot era atât de aproape \ncât \i sim]ea parfumul plutind \n jurul ei. Atras` irezistibil, \[i puse palmele pe pieptul lui. – Tr Treb ebui uiee s` s`-]-]ii re reca cape pe]i]i sp sper eran an]a ]a,, El Elliliot ot.. Tr Treb ebui uie, e, murmur` ea. F`r` un cuvânt, Elliot \[i cufund` degetele \n p`rul ei [i-i acoperi fa]a cu s`rut`ri u[oare [i delicios de excitante, pân` când, nemaiputând s` se ab]in`, cuprinse buzele Evei cu l`comie. Ea \[i \ncol`ci bra]ele dup` gâtul lui, \nfiorat` de mângâieri. – |mi place atât de mult s` fiu cu tine, [opti ea. – {i mie, Eve. Nici nu-]i imaginezi cât de mult, r`spunse texanul, tulburat. Eve \[i sim]i ochii inunda]i de lacrimi fierbin]i. |l iubea atât de mult pe Elliot \ncât privirile [i mângâierile ei \i tr`daser` probabil sentimentele. Cu vârful unui deget, \i atinse misterioasa cicatrice. Elliot fu str`b`tut de un lung fior. Niciodat` vreo femeie nu-l atinsese cu o asemenea blânde]e. Eve \l iubea... Se citea asta \n privirea ei plin` de adora]ie. – {tiu c` nu vrei o rela]ie serioas`... zise ea. – Am mai avut pe cineva \n via]a mea, deja. Dar când lucrurile au \nceput s` mearg` prost, m-a p`r`sit imediat. – O iubeai? iub eai? \ntreb` Eve cu o strângere de inim`. – Credeam c` o iubesc. Dar nu [tiam ce \nseamn` dragostea, [i nici ea, f`r` \ndoial`. Pentru c` c ` dac` m-ar fi iubit, n-ar fi plecat.

100

LINDA ADAMS

– Eu n-a[ n-a [ putea s` fac niciodat` a[a ceva, Elliot. Niciodat`. – Eve... murmur` Elliot, abia auzit. Credea c` dup` lunile de suferin]` prin care trecuse, nimic nu l-ar mai putea atinge, [i mai ales sentimentele unei femei. {i iat` c` Eve \i dovedea contrariul. Nu-[i dorea s` piard` tandre]ea [i dragostea ei. Nu voia s-o piard`. – Am supravie]uit tuturor celor ce mi s-au \ntâmplat. Dar dac`... tu m-ai p`r`si, nu [tiu ce s-ar \ntâmpla cu mine. Stupefiat`, Eve se preg`tea s`-i r`spund`, dar Elliot nu-i l`s` timp. – Crezi c` nu vreau s` m` gândesc la o rela]ie serioas` cu cu tine. La \nceput, \ntr-adev`r am refuzat aceast` idee. Dar acum, n-am ce s` mai fac. Tu e[ti lucrul cel mai important din via]a mea, [i vreau s` [tii asta. Eve crezu c` o s` i se opreasc` inima. – Te iubesc, Elliot, zise ea cu o voce tremurat`. Dac`-]i displace asta, n-am ce s`-]i fac, dar... – Oh, Eve! Mai spune-mi-o, draga mea. – Te iubesc, Joe Elliot. Te iubesc, repet` Eve, plutind de fericire...

Capitolul 7 – Tat`, Elliot este poli]ist, spuse Eve punând \n fa]a fa] a tat`lui sù o farfurie de ou` cu [unc`. Burl tocmai citea ziarul. Ridic` privirea. – Ce ai spus, Eve? – Am spus: Elliot este poli]ist. Burl d`du din cap, ne\ncrez`tor. – S`-mi spui a[a ceva dis-de-diminea]`! Eve ridic` din umeri. Se a[teptase la o astfel de reac]ie din partea tat`lui sù. – M-am gândit c` poate te-ar interesa. Burl se \ncrunt`. – De ce crezi asta? |ncerci cumva s`-mi spui c` ai de gând s` te c`s`tore[ti cu b`rbatul `sta? – Poate. Dar nu [tiu dac` Elliot se gânde[te la c`s`torie, cel pu]in deocamdat`. Tat`l ei oft` prelung. |[i puse palmele pe mas`. |n lumina crud` a dimine]ii, Eve \l v`zu p`lind, ceea ce la el \nsemna o profund` tulburare.

102

LINDA ADAMS

– Dac` zici c` este poli]ist, m` \ntreb ce caut` aici, \n p`dure! – {i-a luat concediu, tat`. A avut ni[te probleme la Fort Worth, [i... are de gând s`-[i dea demisia. – }i-a spus cumva ce s-a \ntâmplat? – Nu. Nu chiar. Dar o va face, fac e, sunt sigur`. Burl bomb`ni ceva [i pres`r` ou`le cu sare [i piper. – Ri[ti s` ai necazuri, Eve. Ce naiba, nu [tii nimic despre omul acesta. De cât timp \l cuno[ti? Abia de câteva s`pt`mâni... – Mi-a fost de-ajuns. – Habar n-ai \n ce \ncurc`turi o fi amestecat. |n ora[ele mari se petrec lucruri teribile. Lucruri pe care noi cei de aici, de la ]ar`, nici nu le b`nuim. Unii poli]i[ti se las` corup]i. Iar tu, tot ce [tii despre Elliot este c` a fost suspendat... – Nu-i adev`rat! protest` Eve. De ce \]i imaginezi a[a ceva, tat`? – De unde [tii c` n-a fost dat afar`? }i se pare normal s` trìasc` aici, \n mijlocul p`durii, \n casa aceea veche? Furioas` [i dezam`git`, Eve \i \ntoarse spatele lui Burl [i se \ndrept` spre chiuveta plin` cu vase. – |n]eleg foarte bine tot ce spui. Dar Elliot are \n continuare insigna [i arma. Este locotenent \n brigada de moravuri, \i explic` ea. Tat`l ei oft`, resemnat. N-avea \ncotro, trebuia s` se dea b`tut. – Scuz`-m`, Eve, zise el \n sfâr[it. {tii bine draga mea c` e[ti copila mea scump`, [i eu \]i vreau doar fericirea. M` \n]elegi, nu-i a[a?


103

– Da. |]i \n]eleg motivele. Dar mi se pare c`-l judeci pe Elliot prea pripit. {i mai ales, credeam c` ai mai mult` \ncredere \n mine. – N-am nimic \mpotriva lui Elliot, draga mea! Vezi tu, nu m-am gândit c` te-ar interesa un b`rbat ca el. Dar dac`-mi spui c` este un om cinstit, nu vreau decât s` te cred. Sper doar c` te-ai gândit bine ce faci. Eve zâmbi. Cum ar fi putut s` b`nuiasc` tat`l sù c` se gândea tot timpul la Elliot [i la viitorul lor? – M` iube[te, [tiu asta, tat`. – Ce se va \ntâmpla dac` \[i va relua func]ia? – Sper c` c ` \mi va cere s`-l urmez, ur mez, m`rturisi Eve. – Vei fi preg`tit` s` \nfrun]i consecin]ele unei asemenea decizii? Nelini[tile, \ngrijorarea, orele de a[teptare... – Pentru Elliot, da. Am s-o fac. – M`rturisesc c` n-a[ fi nemul]umit dac` m`ritându-te cu el, ai abandona ideea de a deveni avocat. Eve se \ntoarse repede. – Dar n-am deloc inten]ia in ten]ia s` renun]! Elliot a avut timp de zece ani o profesiune oarecum asem`n`toare, [i m` \n]elege perfect. – Da, dar acum nu-[i mai iube[te meseria, replic` Burl. Eve deveni stacojie. – Gânde[te un pic cam \nfierbântat acum, dar este o chestiune trec`toare... – Când m` gândesc c` \n trei ani ai primit dou` cereri \n c`s`torie [i ai refuzat! {i totu[i, amândoi aveau o bun` situa]ie. situ a]ie. Iar acum te-ai \ndr`gostit de b`rbatul acesta! N-am s` le \n]eleg niciodat` pe femei, mormì el. Prin privirea Evei trecu o lic`rire ironic`.

104

LINDA ADAMS

– Mi-ai spus \ntotdeauna c` sem`n cu mama, nu-i a[a? {i c` dup` dou` zile când v-a]i cunoscut, era]i deja \ndr`gosti]i unul de altul, [i c` n-aveai decât zece dolari \n buzunar? |nvins, Burl izbucni \n râs. – Dac` ai [ti cât de mult \i semeni! exclam` el. Apoi, pe un ton mai serios, adùg`: – Dac` Elliot este \ntr-adev`r cel pe care-l vrei, Eve, nu m` voi \mpotrivi s` te m`ri]i cu el. Dar gânde[te-te bine \nainte, draga mea. Promite-mi c` te vei gândi. * *

*

Spre sfâr[itul dup`-amiezii, când \[i termin` treaba, Eve \[i \ndes` repede \ntr-o saco[` costumul de baie [i haine de schimb, apoi se urc` \n camionet`. Atmo At mosf sfer eraa er eraa ap ap`s `s`to `toar are, e, câ câ]i]iva va nor norii pl plumb umbur uriiii pl plute uteau au pe ce cer.r. Mergea \ncet pe drumul desfundat ce ducea spre casa lui Elliot. Cople[it` de c`ldur`, Eve \[i trecu de mai multe ori mâna peste fruntea transpirat`. Asear`, când Elliot o condusese acas`, o invitase s` vin` a doua zi s` se scalde \n iaz. Eve \n]elesese c` texanul nu-i f`cuse doar o invita]ie de complezen]`. |i era limpede c` dorea s` mai petreac` un timp cu ea, [i gândul acesta o umplea de bucurie. Totu[i, parc` \ncepea s` aib` unele \ndoieli \n privin]a viitorului rela]iei lor. Elliot \i spunea c` o iube[te [i c` nu voia s-o piard`. Dar cum putea s` cl`deasc` planuri pentru amândoi când \nc` nu [tia ce va face cu propria lui via]`?


105

Bine\n]eles, p`rea sincer, dar Eve [tia c` asta nu va fi de-ajun de-a juns. s. Cum va va putea putea dragostea dragostea s`-i \mplin \mplineasc` easc` via]a lui Elliot, dac` nu-[i g`sea propriul echilibru? {i, \n privin]a asta, \i r`mânea de str`b`tut un drum lung \nainte s` reu[easc`... |n fa]a casei Marshall era oprit` o ma[in`. Eve remarc` inscrip]ia de pe portier`: „Statul Louisiana”. |n timp ce se \ndrepta spre poart`, auzi zgomotul intermitent al sta]iei de radio din ma[in`. |l g`si pe Elliot \n prag, \n compania unui b`rbat blond cu o \nf`]i[are pl`cut` care se a[ezase pe ultima treapt` de sus a sc`rii. Necunoscutul trebuie s` fi avut cam aceea[i vârst` cu Elliot. Avea pe cap o p`l`rie gri de cowboy, purta o c`ma[` kaki reglementar` [i blugi. Zâmbi, vizibil interesat, când o v`zu pe Eve intrând \n curte. Elliot era a[ezat chiar pe podea, sprijinit cu spatele de unul din stâlpii de lemn. V`zându-l, Eve sim]i un pl`cut fior str`b`tându-i corpul, ca de fiecare dat` când \l revedea. – Bun` seara, Elliot. Cred c` am venit \ntr-un moment nepotrivit. E[ti ocupat... – Nu, dimpotriv`! spuse necunoscutul. Ai venit chiar la fix. Eu m` numesc Caleb Jones. |i \ntinse gr`bit mâna. Când i-o strânse, Eve remarc` faptul c` omul purta \n piept o insign`. – M` bucur, eu sunt Eve Crawford. – Sunt \ncântat s` te cunosc, domni[oar`, spuse acesta, re]inându-i prietenos mâna \ntr-a lui.

106

LINDA ADAMS

– Eve, trebuie s` [tii c` prietenul meu, Caleb, are o proast` reputa]ie \n privin]a femeilor. A[a c`, dac` vrei s`-]i dea drumul la mân`, nu v`d decât o solu]ie: trage-i o palm` zdrav`n` peste obraz, zise Elliot. Caleb râse cu poft` [i-i d`du drumul mâinii. Eve trecu apoi prin fa]a lui [i se duse s` se a[eze lâng` Elliot, care-i cuprinse umerii cu bra]ul. Ea \i zâmbi. – Oh! A[adar, asta era! zise z ise Caleb, cu un aer complice. – Fetele din Texas sunt prea de[tepte ca s` se intereseze de un pr`p`dit din Louisiana. – Balive Baliverne, rne, Elliot Elliot!! Se \ntor \ntorcc repede spre noi când bag` de seam` c` dragii lor texani nu sunt decât ni[te bie]i fanfaroni. Eve nu se putu ab]ine s` zâmbeasc`, amuzat` de aceast` contrazicere evident amical`. – Locuie[ti \n Louisiana, domnule Jones? \ntreb` ea. – Da, domni[oar`, aproape de Natchitoches. Natchitoc hes. – Oh! Adev`rat? Acolo m` voi duce la facultate, toamna viitoare. – Ei bine, aceasta este cea mai bun` veste pe care o aud de mult` vreme \ncoace. Pân` atunci, b`trânul Elliot va pleca la Fort Worth, [i... – {i „b`trânul Elliot” o s`-i ard` vreo dou` domnului Jones, bomb`ni texanul. Caleb izbucni \n râs. – Bun! |n cazul acesta, a[ face mai bine s`-mi iau t`lp`[i]a. Elliot, nu cred c` mai vrei s` ai grij` de „copila[ii” mei... – Ai cop copii, ii, dom domnul nulee Jon Jones? es? \nt \ntreb reb`` Eve f` f`r` r` s` se gândeasc`.


107

– Da. Da. „Copil „Copila[i” a[i” alig aligatori, atori, domni domni[oar`, [oar`, r`spu r`spunse nse Caleb Caleb.. Sunt Sunt foarte... pre]io[i. Exist` oameni care ar dori mult s`-i transforme \n po[ete sau \n pantofi. {i \n calitatea mea de paznic de vân`toare, vân`to are, nu mi-ar mi-ar pl`cea pl`cea deloc deloc s` li se \ntâmp \ntâmple le asta. asta. Eve d`du din cap. Caleb trebuie s` fi fost prietenul despre care-i vorbise Elliot \n ziua \n care se \ntâlniser`. – Au mai fost probleme \n ultimul timp, Caleb? \ntreb` Elliot, redevenind brusc serios. – Nu cu braconierii. Dar am surprins ni[te fabrican]i de alcool clandestini \n mla[tini. Este genul de infrac]iune care ]i s-ar fi potrivit mai bine ca nou`. Asta \ns` nu ne-a \mpiedicat s` le facem praf alambicul, a[a cum ar fi f`cut orice brigad` de moravuri. Chiar le-am spus acelor oameni c` am un prieten \n Texas c`ruia i-ar face pl`cere s` vin` s` se ocupe de ei, dac`-i mai prind vreodat`. – Ar fi cea mai bun` solu]ie. Altfel, mai devreme sau mai târziu, vor veni al]ii s` fabrice alcool pe ascuns. – Ai dreptate, Elliot. Aici se petrec adeseori asemenea lucruri. Dar, datorit` insignelor pe care noi doi le purt`m, putem s` ac]ion`m astfel \ncât s` \mpiedic`m asta. – ...Datorit` insignei pe care c are tu t u o por]i, Caleb. A mea este \n sertar, unde se simte pe zi ce trece mai bine. Nimeni n-o love[te, nimeni n-o amenin]`, [i nimeni nu trage cu arma \n ea; nimeni n-o \njur` [i nimeni n-o acuz`. Nu i se cere niciodat` s` se justifice... Caleb ridic` din umeri [i-[i trase p`l`ria mai pe ochi. – E[ti plictisitor ca o zi ploioas`, bietul meu Elliot! – Cred c` trebuie s` te duci s` r`spunzi la sta]ia din ma[in`, Caleb. Se pare c` e[ti chemat.

108

LINDA ADAMS

Elliot vorbise rar. Eve \i remarc` privirea, ciudat de dur` acum. Caleb prefer` s` nu insiste, [i Eve avu dintr-o dat` intui]ia c` el [tia ce i se \ntâmplase lui Elliot, la Fort Worth. Acesta se ridic` [i se \ndrept` f`r` grab` spre poart`. – Cred c` ai dreptate, Elliot. Sunt chemat. Am un succes nebun prin zon`. Caleb se \ntoarse [i-[i duse degetul la borul p`l`riei Stetson. – La revedere, domni[oar` Eve. |ncearc` s`-l convingi pe Elliot c` ar trebui s`-[i pun` insigna \n piept. Acolo, \n sertar, rugine[te. Zâmbind, Eve \l privi urcând \n ma[in` [i \ndep`rtându-se \ntr-un nor de praf. – Uneori \mi este greu s`-l suport, bomb`ni Elliot. – Haide, nu spune asta! Se vede bine c` ]ii la el. {i cred chiar pot afirma c`-]i este cel mai bun prieten. – Caleb este poli]ist \n \n Louisiana de atât de mult timp \ncât i s-au urcat la cap autoritatea [i puterea. – Ar fi trebuit s`-i spui asta, zise Eve, ironic. – |n nici un caz. Nu-mi place s` intru \n conflict cu el. Când eram copii, ne b`team ca pisica [i câinele, f`r` a [ti, dup` aceea, care dintre noi era \nving`tor. A[a c` asta nu se va schimba acum. |ngândurat`, Eve mângâie capul lui Rebel. – A spus c` ai face fa ce bine s`-]i reiei slujba... – Mi-a repetat asta a sta ne\ncetat n e\ncetat de când am venit aici. Dar \n privin]a asta, nu ne \n]elegem. Pentru c` el \[i iube[te meseria, \n mintea lui ar trebui ca [i eu s` gândesc la fel!


109

Brusc, Elliot o lu` de mân` ca s-o ajute s` se ridice. Ea \[i d`du seama, agasat`, c` voia s` schimbe subiectul. Cât timp credea c` o va ]ine departe de ce-l preocupa atât de mult? – E[ti preg` preg`tit` tit` pentr pentruu o baie \n iaz? o \ntre \ntreb` b` el, \nain \nainte te s-o s`rute u[or pe buze. – S`-mi iau saco[a cu c u lucrurile din ma[in`. Dup` ce se schimb`, Eve ie[i din baie \mbr`cat` \ntr-un costum de baie roz cu negru peste care-[i pusese un tricou lung roz. V`zându-i picioarele frumoase, Elliot fluier` admirativ. Dar Eve nu-i d`du aten]ie, ea \ns`[i fascinat` de imaginea lui. Elliot se \mbr`case \ntr-un [ort tìat din ni[te blugi mai vechi, care-i punea perfect \n valoare picioarele bronzate [i musculoase. Zâmbind, o cuprinse pe Eve de talie [i o conduse afar`, spre poteca ce ducea c`tre lac. Soarele se juca de-a v-a]i ascunselea cu norii. Rebel ]opìa \n fa]a lor, adulmecând urme invizibile. Când ajunser` aproape de lac, Eve se desprinse de Elliot [i alerg` pân` la debarcader. Ajuns` aici, \[i scoase repede tricoul, \i arunc` un zâmbet mali]ios lui Elliot, [i apoi plonj` \n ap`. Când reveni la suprafa]`, \l z`ri imediat, a[ezat pe marginea platformei. – S-ar zice c` \]i place apa, spuse el. Eve \i cuprinse picioarele texanului cu bra]ele [i ridic` privirea spre el. – Ador apa! Aminte[te-]i c` eram pe lac când ne-am \ntâlnit.

110

LINDA ADAMS

– |mi ami aminte ntesc sc foa foart rtee bin bine, e, zis zisee Ell Elliot iot cu o voc vocee emo]ionat`. Erai \ntr-un teribil pericol, pierdut` \n cea]`. – Tu [i cu Rebel mi-a]i salvat via]a. – Asta \nseamn` c`, acum, \mi apar]ii? – Se poate spune [i a[a, \ntr-adev`r, zise Eve pe un ton candid, \nainte s`-l trag` cu putere de picioare pe Elliot. Dezechilibrat, acesta se pr`bu[i \n ap`, tr`gând-o t r`gând-o dup` el [i pe vicleana lui prieten`. Se ridicar` apoi \mpreun` la suprafa]`, Elliot tu[ind [i Eve râzând \n hohote. Texanul \[i d`du pe spate p`rul ud. – E[ti o scorpie mic`, Eve Crawford. O s` mi-o pl`te[ti... |i cuprinse talia cu palmele. – Elliot! Nu! Nu m` scufunda! Nu suport! Privirea str`lucitoare a lui Elliot se a]inti pe chipul ei [iroind de ap`, apoi alunec` spre decolteul adânc al sutienului. – Haide, draga mea. Nu-]i fac nimic, promit. – Adev`rat? \ntreb` Eve, \nc` b`nuitoare. b`nu itoare. – Da. Renun] la ideea mea, din moment ce-]i displace. Apropie-te. Am g`sit alt mijloc de a m` r`zbuna. r`z buna. Lini[tit` astfel, Eve \[i \ncol`ci bra]ele dup` gâtul lui [i se s`rutar` p`tima[. – Mmm... Iat` ce numesc eu o r`splat`. – M` bucur c` ai apreciat. Pot s` m` consider iertat`? murmur` Eve. Alte s`rut`ri, tandre [i jucù[e \n acela[i timp, \i d`dur` un r`spuns conving`tor. Cu ochii \nchi[i, se abandon`, f`r` s`-[i dea seama c` mâinile lui Elliot \i strângeau talia [i o ridicau \ncet-\ncet.


111

Când buzele li se dezlipir`, Elliot schi]` un zâmbet mali]ios, [i deodat`, Eve \n]elese ce o a[tepta – dar era prea târziu. – Nu, nu e[ti iertat`! strig` el \nainte de a o arunca \n ap`. Se sc`ldar` mai bine de o or`. Eve era o \not`toare excelent`, dar când urcar` pe platforma debarcaderului, era epuizat`. |[i \ntinse prosopul la umbra unei s`lcii, contând pe c`ldura \nc` ap`s`toare ca s`-i usuce costumul de baie [i p`rul. Elliot, \n schimb, \[i frec` viguros p`rul des cu un prosop \nainte s` se a[eze lâng` ea. R`spunse privirii plin` de dragoste a Evei punându-i o mân` pe coaps`. Gândul c` nu f`cuse niciodat` \nc` dragoste cu un b`rbat, [i c`-i rezerva lui aceast` onoare, \l emo]iona [i-l impresiona totodat`. Eve era pur` [i plin` de bun`tate, dou` calit`]i pe care nu le mai \ntâlnise prin preajm` de mult` vreme. Cum putuse trì pân` acum \ntr-un mediu atât de nemilos? – Te iubesc, iu besc, Eve... Ea sim]i lacrimi fierbin]i arzându-i pleoapele. – Oh, Elliot... Nu reu[i s` spun` mai mult, gâtuit` de emo]ie. Cu inima b`tându-i nebune[te, Elliot se gândi \nc` o dat` la hazardul miraculos care-i scosese \n cale aceast` fiin]` minunat`. – Probabil c` nu te a[teptai la o astfel de declara]ie? murmur` el. – Speram doar... Elliot \i mângâie u[or obrazul, apoi conturul buzelor. – |nainte s` te \ntâlnesc eram er am ca mort. Credeam c` pentru mine totul se sfâr[ise. Tu m-ai readus la via]`.

112

LINDA ADAMS

– |mi acorzi un merit prea mare, Elliot. |ncet, texanul \[i strecur` degetele \n p`rul Evei [i-[i cufund` privirea \ntr-a ei. – |]i acord ceea ce ]i se cuvine, [i-]i d`ruiesc toat` dragostea mea, r`spunse el pecetluindu-[i m`rturisirea cu un s`rut. * *

*

Când Eve [i Elliot se \ntoarser` acas`, cerul se \ntunecase. |n aer plutea o umiditate sufocant`. |n dep`rtare, spre sud [i vest, fulgerele br`zdau orizontul \nc`rcat de nori. Elliot puse la \nc`lzit ni[te fasole [i cinar` pe verand`, pe o m`su]` \mpodobit` cu o lumânare. Eve afirm` c` nu mai mâncase niciodat` ceva atât de bun. Se \mbr`case \ntr-un [ort alb [i o bluz` ro[ie, [i-[i \mpletise p`rul \nc` ud \ntr-o coad` lung`. Elliot era fascinat de chipul ei proasp`t [i tineresc, mângâiat de lumina cald` a lumân`rii. Desigur, cunoscuse femei mai frumoase, cu tr`s`turi mai perfecte decât ale Evei. Dar nici una dintre ele n-avea farmecul ei. Un farmec intens [i profund care venea din interior, care iradia din ochii ei, din voce, din zâmbet. – Cum ]i-a venit ideea s` te faci avocat? \ntreb` el. – |ntotdeauna m-a atras lumea judiciar`. De \ndat` ce vârsta vâr sta mimi-aa per permis mis s` \n] \n]ele elegg cât câtee cev cevaa din der derula ularea rea proceselor, m-am apucat s` citesc informa]iile din ziare, sau s` le urm`resc la televizor. Cred c` accidentul mamei mele a contribuit la trezirea acestei pasiuni. Cineva a ucis-o [i apoi a


113

fugit, un b`rbat pe care nu l-am mai g`sit niciodat` [i care n-a pl`tit niciodat` pentru fapta sa. Pentru mine, acest lucru lucr u a fost inacceptabil. – |n]eleg foarte bine ce vrei s` spui. Dar m` \ntreb dac` dorin]a de r`zbunare este motivul cel mai bun pentru a-]i alege o meserie. – Oh! Nu caut nici o r`zbunare, ci doar s` se fac` dreptate – atât pentru cel vinovat cât [i pentru cel nevinovat. n evinovat. Cuvintele Evei trezir` \n mintea lui Elliot un ecou. {i el crezuse o dat` \n valorile pe care ea le evocase. – Sunt foarte frumoase toate astea. Cel pu]in atâta vreme cât sistemul func]ioneaz` dup` aceste principii, zise el. – Pentru asta, este nevoie de oameni devota]i. Cu cât va fi mai puternic sistemul nostru judiciar, cu atât ]ara noastr` va fi mai puternic`. |n felul acesta v`d eu lucurile, [i mi-ar pl`cea s` particip la acest mare proiect. – O faci fac i deja, pl`tind impozitele. – Asta nu-i de-ajuns – [i cred c` nici ]ie nu-]i este de-ajuns, sunt sigur`. – Eve... Ea n-avea nici un chef s` par` \nc`p`]ânat` sau moralizatoare. Se ridic`, \ntrerupând astfel discu]ia. – M` duc s` fac o cafea, spuse ea zâmbind. – Las`, m` ocup eu de asta. Elliot \[i l`s` jos prosopul [i o urm` pe Eve \n buc`t`rie. Dup` ce cafeaua fu gata, se duser` s` se a[eze afar`, pe balansoar, cu cea[ca \n mân`. Furtuna devenea din ce \n ce mai apropiat` [i mai amenin]`toare.

114

LINDA ADAMS

– Crezi c` se preg`te[te o tornad`? \ntreb` Eve. – Nu. Dar dac` se \ntâmpl`, \ntâmpl`, vom cobor\ [i ne vom vom ad`posti \n pivni]`... }i-e team` de furtuni? – Da. Dar numai când sunt foarte violente! m`rturisi Eve ghemuindu-se lâng` um`rul lui. – Nu-]i fie team`, draga mea. Te voi proteja. Eve nu se \ndoi nici o clip` de acest adev`r. Instinctul \i spunea c` Elliot nu este omul care s` fug` din fa]a primejdiei. – Eve, a[ vrea s` m` c`s`toresc cu tine, spuse el dintr-o dat`. Ea \[i ridic` spre el privirea uluit`. – Nici mai mult nici mai pu]in! – Da. Vrei s` fii so]ia mea? Eve \[i d`du seama c`, \n ciuda tonului sù lejer, Elliot nu glumea. – S`... S` ... fiu so]ia ta? Dar... Elliot, E lliot, credeam c` nu te tenteaz` t enteaz` c`s`toria... – A[a era, pân` când te-am \ntâlnit pe tine. – Oh, Elliot!... Cum po]i s` fii sigur c`-]i dore[ti asta cu adev`rat? Tulburat` teribil, Eve nu [tia ce s` cread`. Toat` fiin]a ei o \ndemna s` accepte, dar misterul care \nv`luia trecutul lui Elliot \i umbrea bucuria. – Trebuie s` \n]eleg c` r`spunsul r `spunsul este nu? – Nu-i vorba despre despre asta, Elliot. A[ fi atât de fericit` s`-]i fiu so]ie, dac`... – Dac`? – Ce se va alege de planurile mele de a studia? – Dac` ]ii neap`rat la ele, n-am s` m` opun. Nu vreau s` renun]i la visele tale, vreau doar s` te am al`turi mereu.


115

– Oh, Elliot! Sunt atât de fericit` c` m` \n]elegi... Texanul o strânse pe Eve la piept [i o s`rut` cu o tandre]e tulbur`toare. – |nsemni atât de mult pentru mine, draga mea, [opti el. – Nu cu cumv mva, a, di dinn \n \ntâ tâmp mpla lare re,, te te-a -ai.i..... r` r`zg zgân ândi ditt [i tu tu?? E[ti preg`tit s` te \ntorci la Fort Worth [i s`-]i reiei slujba? Elliot tres`ri [i se retrase u[or. Brusc, zâmbetul i se [tersese de pe fa]`, [i chipul lui exprima o intens` preocupare. – Nu, zise el cu triste]e. Asear`, dup` ce te-am condus acas`, am hot`rât s`-mi dau demisia. S`pt`mâna viitoare m` voi duce la Fort Worth [i-mi voi preda superiorilor arma [i insigna. – Elliot! Nu po]i s` faci fac i asta! – De ce? Asta n-are nimic de-a face cu faptul c` ne vom c`s`tori! Consternat`, Eve se ridic` [i f`cu vreo câ]iva pa[i pe verand`. Furtuna era gata s` \nceap`. Fulgerele se succedau cu repeziciune pe cerul din ce \n ce mai plumburiu. – N-o s` m` faci s` cred c` gânde[ti ceea ce mi-ai spus, Elliot. |n clipa urm`toare, pic`turile mari de ploaie \ncepur` s` cad` cu zgomot pe acoperi[, astfel c` Eve, \ntoars` cu fa]a spre gr`din`, nu-l auzi pe Elliot apropiindu-se de ea. – Ascu Ascult`, lt`, zise el \nce \nceti[or ti[or.. Am fost poli]i poli]ist, st, dar asta ]ine de-acum de trecut. A[ vrea vrea s` \ntorc \ntorc pagina [i[i s` \ncep o via]` via]` nou` – al`turi de tine. Eve se \ntoarse brusc.

116

LINDA ADAMS

– N-a[ vedea nici un inconvenient \n asta dac` a[ crede c` ]i-ai \ncheiat cariera de poli]ist. Dar... nu cred c` acesta este cazul. Elliot \[i \n`bu[i o \njur`tur` [i-[i trecu nervos degetele prin p`rul des. – De ce trebuie ca femeile s` cread` \ntotdeauna c` [tiu mai bine decât b`rba]ii ceea ce este bun pentru ei? Nu [tii nimic din ce mi s-a \ntâmplat, Eve. {i atunci, cum po]i s`-mi dai sfaturi \n privin]a a ceea ce trebuie s` fac? – Tocmai asta-i problema. |mi ceri s` m` m`rit cu tine, dar dac` refuzi s` \mp`rt`[e[ti cu mine totul, \ncepând chiar de acum, ce se va alege de c`s`toria noastr`? Tr`s`turile lui Elliot se aspriser`. |i \ntoarse spatele [i-[i \ncle[t` mâinile la ceaf`, \ntr-un gest care-i tr`da profunda descump`nire. Trebui s` fac` un efort ca s` se st`pâneasc`. – Eve, eu nu ]i-am cerut s`-mi poveste[ti trecutul tù. De ce ]ii neap`rat s` [tii totul? Mi-ai spus c` ai \ncredere \n mine, dar observ c` nu-i adev`rat. Buim`cit` de acuza]iile lui Elliot [i de tunetele furioase ale furtunii, Eve \[i puse pentru câteva clipe palmele peste urechi, apoi, revenindu-[i, se \ndrept` spre texan. – Cred \n continuare \n tine, Elliot – din tot sufletul. Dar am ajuns s` te cunosc mai bine decât \]i \nchipui, [i m` tem ca trecutul tù, oricare ar fi el, s` nu ne otr`veasc` viitorul. – Nu vezi c` lupt din r`sputeri s`-l uit? De luni de zile, \mi tot rumeg gândurile negre, ceea ce nu mai am de gând s` fac când voi fi cu tine. Eve sim]i cum o cuprinde furia; Elliot se \nc`p`]âna s`-[i p`streze secretul...


117

– Ce vei face, dup` ce-]i vei p`r`si slujba? Texanul ridic` din umeri. – Voi g`si altceva de lucru. A[ putea s` conduc un camion, sau s` lucrez la uzina din Zwolle. – Adic`: s` te omori cu munca pentru un salariu de mizerie. {i crezi c` asta te va face fericit! – Ah! Deci Deci asta era. Nu viitorul meu te \ngrijoreaz`, ci banii pe care i-a[ câ[tiga ca s` te ajut... f`cu Elliot pe un ton sarcastic. Era mai mult decât putea suporta Eve. |i arunc` lui Elliot o privire glacial` trecând prin fa]a lui, [i se \ndrept` cu un pas rapid spre coridor. – Unde pleci? \ntreb` Elliot. – Acas`! Texanul veni repede dup` ea. |i puse mâna pe um`r [i o oblig` s` se \ntoarc`. – Voi lua jeepul tù, t` u, continu` ea. N-ai nevoie de el acum. Preferi s`-]i petreci zilele \n acest col] pierdut plângându-]i de mil`! Eve regret` imediat aceste cuvinte crude. Dar la urma urmei, nu mai avea importan]`. Orice reconciliere era de acum imposibil`, judecând dup` aerul [ocat [i furios totodat` al lui Elliot. – Câ Când nd m` gâ gând ndes escc c` te te-a -am m cr crez ezut ut al altftfel el de decâ câtt ce cele lela laltlte! e! zi zise se el el.. – A[a [i sunt, Elliot, replic` Eve, provocator. Eu chiar te iubesc. Furia lui Elliot se risipi \ntr-o clip`, dar Eve \i sim]i \ngrijorarea când o cuprinse \n bra]e, [i trebui s`-[i re]in` lacrimile când \[i lipi obrazul de pieptul lui.

118

LINDA ADAMS

– Nu-mi vine s` cred c` ne cert`m pentru c` te-am cerut \n c`s`torie, Eve. – Nu vreau s` te las s`-]i abandonezi cariera, dup` toate eforturile pe care le-ai depus ca s` devii un bun poli]ist. To]i anii aceia de munc`, de forma]ie profesional`, de devotament... – {i totu[i, asta voi face. fac e. – Nu... Este imposibil. Ochii \]i str`luceau când Caleb vorbea despre infractorii infractor ii pe care-i prinsese. – Câ]iva nenoroci]i de fabrican]i de alcool... Ce s` spun, mare lucru! Nu-mi pas` de astfel de oameni! – Dar ei \ncalc` legea, Elliot. {i este meseria ta s`-i urm`re[ti [i s`-i prinzi. Texanul \nchise ochii, \ncercând s` lupte cu emo]ia prea puternic` pe care Eve o trezea \n el. De ce trebuia ca ea s`-l for]eze s` priveasc` o realitate pe care nu mai voia s-o vad`? – N-ai mai spune asta dac` ai [ti prin ce am trecut, protest` el. Eve ridic` privirea spre el. – Tocmai asta-]i cer, Elliot. Dac` \mi vei povesti ce ]i s-a \ntâmplat, poate c`-]i voi spune s` renun]i la cariera ta [i s` r`mâi aici... Elliot [ovì. Tenta]ia de a-i m`rturisi totul era mare, atât de mare \ncât u[urarea pe care o va sim]i dup` aceea, f`r` \ndoial` c`... – Este o poveste urât`, s` [tii. – Nu m` sperie. Sunt mai puternic` decât crezi. Tocmai aici era problema. Eve [tia ce voia... [i ce nu voia. {i dac` va refuza s`-[i complice via]a cu un om ca el? Aceast`


119

eventualitate \l f`cu pe Elliot s` tresar`. A[a c` va suporta \n continuare povara secretului sù. Orice, decât s-o piard` pe cea pe care o iubea atât. – Eu... Dar este \nc` prea devreme s`-]i vorbesc despre asta, zise el \n sfâr[it. Eve scutur` cu triste]e din cap. – |n cazul acesta, cred c` ar fi de preferat s` amân`m pe mai târziu o eventual` c`s`torie. Elliot renun]` s` mai discute, [i amândoi se \ndreptar` spre jeep. Tot drumul pe care-l f`cur` pân` la Pine Ridge, nu schimbar` o vorb`. Dar când Elliot opri ma[ina \n parcarea motelului, o cuprinse \n bra]e pe Eve. – Te iubesc. iu besc. M` crezi, nu-i a[a? murmur` el. Ea \ncuviin]`, cu privirea mângâindu-i obrazul. – {i totu[i, nu vei deveni so]ia mea, relu` el. – Nu... nu acum. Nu a[a, r`spunse Eve, cu strângere de inim`. S`ri repede din ma[in`. – Noapte bun`, bu n`, Elliot, \i spuse ea. {i, \n ciuda suferin]ei pe care o sim]ea, se \ndep`rt` spre bungalou f`r` s` priveasc` \napoi.

Capitolul 8 Câteva ore mai târziu, Eve \[i d`dea la o parte cear[aful [ifonat [i se a[eza pe marginea patului. Nu \nchisese un ochi toat` noaptea. Imaginea lui Elliot o urm`rise ne\ncetat, \mpiedicând-o s`-[i g`seasc` somnul. Se petrecuse totul atât de repede... Eve crezuse \ntotdeauna c` dragostea era un sentiment care ap`rea \ncetul cu \ncetul, dar modul fulger`tor \n care se \ndr`gostise de Elliot \i demonstrase \n ce m`sur` se \n[elase pân` atunci. |[i d`du pe spate p`rul lung, se ridic` [i-[i puse un capot u[or. Elliot o ceruse \n c`s`torie, [i acum ceea ce conta era s` hot`rasc` rapid ce va face. Eve oft` adânc [i ie[i din \nc`pere. Casa era cufundat` \n \ntuneric. |n buc`t`rie, \[i turn` suc de portocale \ntr-un pahar pe care-l bù pe \ndelete, \n piciodare \n fa]a ferestrei. Afar`, continua s` plou`, dar mai potolit ca \n ajun. Se \ntreb` dac` Elliot reu[ise s` adoarm` dup` ce se \ntorsese acas`. Poate c` r`t`cea [i el din \nc`pere \n \nc`pere \n acea cas` veche, rumegându-[i furia [i \ncercând s`-[i dep`[easc` dezam`girea?


121

O cuprinse o profund` triste]e, tr iste]e, [i \nchise ochii. „Oh! Elliot, se gândi ea, cât de mult te iubesc. Nu vreau s` te fac s` suferi. Tot ceea ce-]i doresc, este s` fii fericit. Cu mine, dar [i cu tine \nsu]i...” * *

*

Chiar dac` func]ionau la vitez` maxim`, [teg`toarele abia reu[eau s` redea cât de cât transparen]a parbrizului. Dup` ce plecase din Pine Ridge, Elliot se gândise mai \ntâi s` se \ntoarc` acas`. Dar dup` câ]iva kilometri, se \ntorsese [i o luase spre podul Pendleton. Dup` vreo or` [i jum`tate, texanul intr` pe un drum m`rginit de pini [i magnolii stufoase care formau o bolt` vegetal` deasupra jeepului. Casa lui Caleb se afla la cap`tul acestui drum. |nùntru nu se z`rea nici o lumin`, dar ma[ina paznicului de vân`toare parcat` \n lumini[ dovedea c` era aici. Elliot urc` cele dou` trepte de piatr` care duceau la intrarea pe verand`, [i b`tu energic \n u[a protejat` de un grilaj. Nu ob]inu nici un r`spuns, [i atunci trase de mânerul clan]ei [i u[a de deschise f`r` efort. U[a interioar` era [i ea deschis`, ceea ce-l f`cu s` aib` o expresie dezaprobatoare. O clip`, \i trecu prin minte s`-l sperie pe Caleb, asta i-ar servi drept lec]ie! Dar renun]` foarte repede. Caleb avea probabil \ntotdeauna o arm` la \ndemân` [i Elliot n-avea nici un chef s` \ncaseze un glon]. |i fusese de-ajuns o dat`... Când ajunse \n pragul dormitorului, se opri.

122

LINDA ADAMS

– Treze[te-te! Haide, \n picioare, b`trâne! lans` el. Caleb se mi[c` \ncet sub cear[af, apoi dintr-un salt, fu \n picioare. – Elliot! Dar ce naiba cau]i aici? \ntreb` el cu o voce somnoroas`. – Treze[te-te. Mergem s` bem un u n pahar. Caleb aprinse veioza. – E[ti nebun! Este trecut de miezul nop]ii [i plou` cu g`leata! – Ce conteaz`? Ai dormit destul. Iar eu am o poft` nebun` s` beau o bere bun`. – Presupun c`, c `, pentru tine, ar fi prea simplu s-o bem aici? – Exact! f`cu f`c u Elliot. Tonul lui acid \l alert` pe Caleb, [i o privire mai atent` \i confirm` prima impresie: Elliot avea necazuri. |[i trase repede blugii, \[i puse c`ma[a [i cizmele. – Te urm urmez ez,, b`t b`trâ râne ne!! zi zise se el el,, dâ dând nduu-ii o pa palm lm`` am amica ical` l` pe um um`r. `r. Dup` un sfert de or`, st`teau amândoi \n fa]a unei sticle cu bere \ntr-un mic bar pustiu la ora aceea, din Natchitoches. – Ei bine, Elliot, ce-ar fi s` ajungem la fapte? Ce ]i s-a \ntâmplat? Ai ve[ti proaste de la Fort Worth, sau altceva? – Cu totul altceva, r`spunse Elliot cu un zâmbet amar. Am cerut-o pe Eve \n c`s`torie. Caleb fu cât pe ce s` se \nece cu bere. – |n... c`s`torie? Cuno[ti deci acest ac est cuvânt? Lui Elliot nu-i venea deloc s` râd`. D`du din cap. – V`d c` nu-]i mai vii \n fire... {i ai dreptate... Care femeie, \nainte de Eve Crawford, ar fi putut s` spere s` m` duc` legat la altar?... |ns` te rog s` remarci faptul c` n-a fost deloc o idee bun`: ea m-a refuzat.


123

– Probabil c` ]i-a spus [i de ce!... Când Cân d am v`zut-o ieri, la tine, te privea de parc` restul lumii n-ar fi existat. Elliot lu` câteva \nghi]ituri de bere \nainte s` r`spund`. – A refuzat din cauza situa]iei de la Fort Worth. Afacerea aia blestemat`... – I-ai vorbit despre ea? – Nu. |n sfâr[it, da... oarecum... I-am spus doar c` am avut probleme [i c` mi-am luat un concediu. – Dar, b`trâne, ai fi f`cut mai bine s`-i poveste[ti totul. Este imposibil s` te c`s`tore[ti cu ea f`r` s` [tie despre ce-i vorba. Este totu[i o problem` serioas`, [i... – Nu vreau s` afle. Vreau s` fie mândr` de mine, s` m` stimeze. {i dac`-i spun despre povestea aceea murdar`, nu va mai avea nimic pentru mine. – Pe cuvântul meu c` e[ti \ndr`gostit, Elliot, Elliot, [i \nc` al naibii de \ndr`gostit, zise Caleb, ironic. – Ascult`, n-am deloc chef de glume, bomb`ni Elliot. Caleb ridic` mâna. – Bine, bine... Texanul oft` adânc, cu ochii a]inti]i pe paharul cu bere. – Nu cred c` ne-am putea \n]elege, Eve [i cu mine, zise el cu glas trist. – De ce? c e? – Ea crede c` ar trebui s` m` \ntorc la Fort Worth. Este convins` c` \n adâncul sufletului, \mi doresc s` r`mân poli]ist. Dar cum... de unde s` [tie ea ce-mi doresc sau ce simt? – Este o atitudine tipic feminin`, zise [i Caleb. Caleb. {i... ce ai de gând s` faci? – Hab Habar ar nn-am. am. Nu m-a m-am m sim sim]it ]it nic niciod iodat at`` at atât ât de dezorientat.

124

LINDA ADAMS

– Un Un lucru lucru e sigur sigur:: Eve Eve are are cei cei mai mai frumo[i frumo[i ochi pe care i-am v`zut vreodat`. Dar ochii nu spun totul. Bun, are [i un p`r frumos, este adev`rat. Chiar superb. Dar lumea este plin` de femei frumoase, blonde sau brunete. A[a c`, \nceteaz` s` te mai macini, Elliot. O s`-]i g`se[ti o alt` logodnic`! – Nu a[a ca Eve, murmur` mu rmur` texanul. – Ce naiba, ia gânde[te-te: femeia asta este un adev`rat tiran. Vrea s` [tie totul despre tine. Vrea s`-]i reiei slujba de poli]ist când ai putea foartre bine s` te descurci conducând camioanele b`trânului Simms. Ai avea cel pu]in treizeci de dolari pe zi! Ce-ar putea s`-[i doreasc` mai mult o femeie? N-are dreptul s`-]i impun` s`-]i reiei munca la Fort Worth! Nu [tie c`, dac` ai face-o, ]i-ai risca via]a? – {i tu, ]i-o ri[ti, replic` Elliot, neluând \n seam` cu bun` [tiin]` rechizitoriul ironic al prietenului sù. Pe chipul lui Caleb \nflori un zâmbet larg. – Da, dar mie \mi place pericolul. Asta pune \n mi[care circula]ia sanguin`. – A[adar, crezi c` mie \mi este fric`. – Nu. |]i este fric` doar de faptul c` o po]i pierde pe femeia pe care o iube[ti, r`spunse Caleb, dintr-o dat` serios. – {i ce m` sf`tuie[ti s` fac? Vizibil stânjenit, Caleb ridic` din umeri. u meri. – Ce \ntrebare! Eu n-am fost niciodat` \ndr`gostit \ndr`gostit ca s` [tiu ce-ar trebui s` faci. Elliot se \ncrunt`. – Ce s` spun, \mi e[ti de mare ajutor! Mul]umesc, Caleb! Am f`cut mai mult de o sut` de kilometri ca s` ajung la tine, [i acum m` \ntreb dac` a meritat.


125

Dup` câteva clipe de gândire, Caleb lovi violent tejgheaua cu palma, f`cându-l pe barmanul a]ipit pe taburetul lui s` tresar`. – {tiu! exclam` el. Trebuie s` te duci la Eve [i s`-i poveste[ti totul. Dup` ce te va asculta, va \n]elege c`-]i cere prea mult impunându-]i s` te \ntorci la Fort Worth. |]i va cere iertare pentru atitudinea ei intransigent`, apoi v` ve]i c`s`tori, [i... totul e bine când se sfâr[e[te cu bine! Dac` a[ fi \n locul tù, m-a[ duce chiar mâine s`-i cer b`trânului Simms un post de [ofer... – |nceteaz` s`-mi tot vorbe[ti de de b`trânul Simms Simms,, bomb bo mb`n `nii Elliot, \ndreptând un deget amenin]`tor spre fa]a lui Caleb. – Oh! Voiam doar s` te ajut cumva, cu mva, protest` acesta, pe cel mai nevinovat ton din lume. |[i \ntorsese \ns` capul, pentru ca Elliot s` nu-i vad` zâmbetul satisf`cut. – Nu-i nevoie s` te ascunzi! }i-am priceput [mecheria. Faci totul ca s` m` sco]i din s`rite, nu-i a[a? Ei bine, po]i s` fii mul]umit: ai reu[it! exclam` texanul. Caleb izbucni \n râs. – Termin`-]i berea, locotenente! Este aproape ora pentru micul dejun, [i detest s` beau bere cald` \n timp ce-mi m`nânc tartinele cu unt! * *

*

Era \nc` devreme, \n diminea]a aceea când Eve auzi o ma[in` oprindu-se \n fa]a motelului. A[ezat` la biroul ei, ridic`

126

LINDA ADAMS

pu]in jaluzelele [i inima \i tres`ri de bucurie când \l v`zu pe Elliot coborând din jeep. |[i abandon` dosarele la care lucra [i alerg` la u[`. – Elliot, sunt aici! Texanul se \ntoarse [i o v`zu pe Eve \n prag, \mbr`cat` \n blugi [i o bluz` ro[ie. Se gr`bi s` vin` spre ea. Eve remarc` faptul c` era \mbr`cat \n acelea[i haine ca ieri. Nici nu se b`rbierise. Ochii \i erau ro[ii [i str`lucitori, ca [i cum nu dormise toat` noaptea. – Ai ie[it cam de diminea]`! exclam` ea. Poate c` [i Elliot \[i petrecuse noaptea gândindu-se? – Vin de la Caleb, [i el s-a trezit devreme azi diminea]`, \i explic` el. Eve deduse din spusele lui c` refuzul ei de a se c`s`tori cu el nu-l afectase chiar atât de mult pe cât \[i imaginase. |nchise u[a \n urma lor, [i se a[ez` din nou la birou. – Puneam \n ordine câteva hârtii. hâ rtii. Vrei o cafea? El scutur` din cap. – Nu. Am venit s` te caut \n mod special. Ai putea s` lipse[ti de aici o zi?... Sunt gata s`-]i povestesc totul, Eve. Dac` vrei s` m` ascul]i, fire[te. Vocea lui Elliot era r`gu[it` de emo]ie, ceea ce o tulbur` pe Eve. Lu` mâna texanului [i o strânse puternic \ntr-a ei. – Doar o clip` s-o sun pe Marcia la buc`t`rie buc`t `rie ca s-o previn, [i putem pleca. – Unde ai vrea s` mergem? o \ntreb` Elliot câteva minute mai târziu, când se aflar` al`turi \n ma[in`. – Nu conteaz`. cont eaz`. Unde vrei tu, r`spunse Eve. Elliot porni ma[ina [i o lu` pe autostrad` spre sud. Curând, trecur` de podul Pendleton care, lung de cinci


127

kilometri, lega Texasul de Louisiana. |ngândurat`, Eve contempla t`cut` apele lacului. Ici-colo, trunchiuri putrede de copaci pluteau la suprafa]a apei, f`când ca peisajul s` par` dezolant. Norii nu se risipiser` \nc`. Era cald [i umed. Prin gropile din [osea, b`l]ile nu avuseser` timp s` se usuce. Dup` ce trecur` podul, Elliot o lu` pe un drum ce ducea la Merritt Mountain. Merser` câ]iva kilometri prin mijlocul unei p`duri dese f`r` s` \ntâlneasc` vreo alt` ma[in`. |mprejurimile locului unde se afla vaporul Tom Sawyer erau la fel de pustii ca [oseaua când Elliot opri ma[ina \n parcare, câteva minute mai târziu. Evei \i pl`cuse \ntotdeauna acest loc. Vaporul, o copie fidel` a unui vapor cu aburi, f`cea oficiul de biseric` ecumenic` [i de sal` de adunare. Chiparo[i b`trâni [i tot felul de bol]i \nfrunzite umbreau puntea inferioar`. Dar \n ziua aceea, Eve era mult prea \ngrijorat` [i preocupat` ca s` aprecieze farmecul locului. M`rturisirile lui Elliot le va schimba inevitabil cursul vie]ii. Dar \n ce fel?... Urcar` pe punte [i se sprijinir` de balustrad`. Dup` câteva minute de t`cere stânjenitoare, Elliot se hot`r\. – Am gre[it c` nu ]i-am povestit totul chiar de la prima noastr` \ntâlnire. – |nc` nu m` apreciai apreciai \ndeaju \ndeajuns ns ca s` faci asta! asta! Aminte[t Aminte[te-]i: e-]i: prezen]a mea te agasa atât de mult \ncât ]i se f`cuse poft` de o ]igar`, \i reaminti Eve. – Dimpotriv`. Te-am pl`cut imediat. Eve zâmbi [i-[i plec` privirea. Totul \i reveni dintr-o dat` \n minte: delicate]ea cu care se purtase Elliot \n noaptea aceea,

128

LINDA ADAMS

dorin]a nebun` pe care i-o inspirase... {i nimic nu se schimbase de atunci. Acum nu mai avea decât un vis: s` se c`s`toreasc` cu Elliot [i s`-l iubeasc` toat` via]a. – Dac` nu te sim]i preg`tit s-o faci, nu trebuie s` te sim]i obligat s`-mi vorbe[ti, Elliot, spuse ea cu convingere. Texanul \i puse un deget pe buze. – Nu m` opri acum, te rog. Respir` adânc, \[i [terse palmele umede de coapse [i apoi se sprijini cu coatele de balustrad`. – La mai multe ferme din \mprejurimile Fort Worth-ului au avut loc o serie de furturi de vite. Furturi foarte importante. Vitele erau furate fur ate noaptea, cu camioanele. – Asta \nseamn` probabil mul]i bani pierdu]i. – Da. Sume enorme. Atacurile de acest fel durau de mai multe luni. Ancheta b`tea pasul pe loc. Fermierii deveniser` furio[i v`zând c` nu se rezolva nimic. {eful poli]iei \l h`r]uia pe c`pitan, superiorul meu ierarhic. |ntr-o zi, [eful meu m-a anun]at c`-mi retrage ancheta privind traficul de arme de care m` ocupam la vremea aceea. Voia s` \ncerc s` m` infiltrez \n banda ho]ilor de vite. – Ai acceptat? – I-am spus c` m` pricep mai bine la treburile de ora[ [i str`du]ele asfaltate decât la p`[unile \nverzite [i drumurile de ]ar`... Dar n-aveam de ales! – Erai obi[nuit s` ac]ionezi astfel, sub o fals` identitate? – Nu. Noi o f`ceam doar \n afaceri mai spinoase, ca aceasta. Dar de data asta, sarcina se anun]a deosebit de delicat`. – {i... ai reu[it? Elliot avu o expresie dezam`git`.


129

– Nu. Nu \n \ntregime. Am fost suspendat [i s-a deschis o anchet` \n privin]a mea. Eve primi m`rturia texanului ca pe o lovitur` puternic` \n inim`. – Anchet` asupra ta? Dar este imposibil! De ce? – Este exact \ntrebarea pe care mi-am pus-o [i eu. Cel pu]in, la \nceput. Descump`nit`, Eve \ncerc` s`-[i pun` ordine \n gânduri. Bine\n]eles, avusese \n vedere mai multe ipoteze, dar gândul c` Elliot ar fi putut s` fie personal implicat nu-i trecuse niciodat` prin minte. – M`rturisesc c` nu \n]eleg nimic, spuse ea. Sunt sigur` c` c` n-ai f`cut nimic rù. Atunci, de ce... Elliot o \ntrerupse. – Este o poveste lung`, s` [tii. – Avem tot timpul. Vreau atât de mult s` \n]eleg! |ncrederea pe care i-o ar`ta Eve \l convinse pân` la urm` pe Elliot s`-[i continue povestea. – N-am s` intru \n am`nunte, altfel st`m aici toat` ziua. Iat`: a trecut o lun` f`r` s` descop`r nici cel mai mic indiciu. |ncetul cu \ncetul \ns`, piesele jocului de puzzle \[i g`seau locul. Era o band` de ho]i foarte bine organizat` care fura fu ra vite. {eful locuia \n \mprejurimile or`[elului Brownsville. Animalele erau transportate \n camion pân` \n New Mexico, [i vândute acolo diferitelor ferme. Eve se \ncrunt`, nedumerit`. – Dar putea s` li se dea de urm` foarte u[or, datorit` marcajelor! – Unii fermieri nu-[i mai marcheaz` vitele cu fierul ro[u. Mul]i se mul]umesc cu un marcaj la ureche; metoda este mult mai rapid` [i mai simpl` pentru cresc`tor.

130

LINDA ADAMS

– Vânz`rile trebuie s` fi fost totu[i consemnate undeva? – Bun` remarc`. Da, erau. |n registrele unei ferme fictive. fic tive. Unul dintre trafican]i depunea cecul rezultat din intermediere \ntr-o banc` din Dallas, \ntr-un cont pe numele acestei ferme fictive. {efului bandei nu-i r`mânea decât s` \ncaseze cecul, câteva zile mai târziu. – Bandi]ii ace[tia nu sunt lipsi]i de \ndr`zneal`! Ar fi riscat mult mai pu]in dac` ar fi vândut animalele direct \n Mexic, unde poli]iei i-ar fi fost mult mai greu s` le dea de urm`! Elliot \ncuviin]` din cap. – Ai dreptate \ntr-o privin]`, Eve: aveau tupeu! {i pân` la urm` am descoperit de ce. Doi ofi]eri de poli]ie le facilitau traficul \n toate felurile. – Incredibil! murmur` Eve. Texanul continu`, cu maxilarele \ncle[tate: – Am manevrat atât de bine \ncât bandi]ii m-au acceptat \n micul lor grup. M-am dat drept [ofer de camion, [i m-au angajat s` le transport vitele furate. Va fi o lovitur` pe cinste, mi-au zis ei. Eu aveam \ns` o presim]ire rea, dar mi-am zis c` nu trebuie s`-mi fac griji din moment ce le inspir \ncredere. Cu pu]in` r`bdare, voi reu[i s` \ncol]esc toat` banda, inclusiv pe [eful ei. – }i-a trebuit probabil mult timp ca s` ajungi aici, zise Eve, \ngândurat`. – Da... Prea mult timp, din p`cate. M` obosise toat` afacerea asta. Voiam s` termin cu ea. Trecuser` vreo opt s`pt`mâni de când nu mai dormisem \n patul meu. |ntrerupsesem provizoriu toate leg`turile cu anturajul meu, cu colegii de serviciu, cu prietenii... Nu trìam decât pentru aceast` afacere, [i devenea de acum insuportabil.


131

– Presupu Presupunn c` c` cine cineva va sau cev cevaa ]i-a ]i-a tr`d tr`dat at ade adev`ra v`rata ta ide identit ntitate. ate. – M-am tr`dat chiar eu, f`r` s` [tiu. Am f`cut apel la un ofi]er din brigada mea \n care aveam \ncredere. Acesta m-a asigurat c`-i va explica totul superiorului nostru, [i c`, \n ziua când se va produce furtul, le va \ntinde o capcan` ho]ilor. Eve \[i ]inea r`suflarea. – Dar... Nimeni n-a venit s` \mpiedice \nc`rcarea animalelor, relu` Elliot. Mi-am dat seama c` ceva nu mersese, dar ce puteam s` fac? Am livrat vitele [i am luat cecul, a[a cum era convenit. Tocmai intrasem pe teritoriul Texasului când doi poli]i[ti mi-au f`cut semn s` opresc. Cei doi bandi]i care m` \nso]eau au scos armele [i au \nceput s` trag`. |ncepând de aici, totul mi s-a \ncâlcit \n minte... Am fost \mpu[cat \n picior. Eve p`li. – {i cei doi care erau cu tine? – Au reu[it s` fug`, f`r` prea mare greutate, se pare. Eu, am r`mas! Eram vinovatul ideal, cu acel blestemat de cec \n buzunar. |n timp ce eram internat \n spital, am aflat c` f`ceam obiectul unei anchete. Când mi-a perchezi]ionat casa, poli]ia a descoperit o mare sum` de bani, [i mai multe chitan]e referitoare la vânzarea de vite. – Este evident c` ]i s-a \ntins o capcan`! exclam` Eve, indignat`. Elliot ridic` din umeri, resemnat. – Ancheta a ajuns la aceast` concluzie. Am fost \n mod oficial sp`lat de toate acuzele acestea murdare. Dar rùl fusese fu sese f`cut. Mul]i dintre prietenii mei m-au l`sat balt`. – {i capitanul? – El mi-a refuzat demisia. Lucram de [ase ani sub ordinele lui. M` considera un poli]ist bun, [i m` considera [i prieten. Numai din cauza lui am acceptat s`-mi p`strez arma ar ma [i insigna.

132

LINDA ADAMS

– Po]i s`-i fii recunosc`tor, Elliot. Dac` ai fi demisionat la nervi, ai fi regretat cu siguran]` dup` aceea, spuse Eve. Elliot se \ntoarse spre ea. – Trebuie s` \n]eleg c`... povestea mea nu te-a f`cut s`-]i schimbi p`rerea? Eve se \ncrunt`. – S` zicem c` m-a ajutat s` v`d mai limpede situa]ia. |naintea acestei afaceri nenorocite, erai un poli]ist fericit, [i acum la[i acest incident s`-]i distrug` via]a. – Ar fi trebuit s` n-am nici inim` nici con[tiin]`, ca s` nu suf`r! – Nu neg asta. Dar este timpul timpul s` mergi mai departe, Elliot. – Ce \n]elegi prin asta? Eve lu` mâinile texanului \ntr-ale sale. – Va trebui s` te \ntorci \ntorci la Fort Worth, Elliot. Iat` ce cred eu. – La Fort Worth? Ca s` fiu tratat t ratat ca un lepros? Privirea Evei arunca fulgere. – Dac` am \n]eles \n ]eles bine, acolo exist` doi oameni care n-au fost niciodat` ancheta]i? – Da. Da . Poli] Po li]i[t i[tiiii Yat Yates es [i [ i Delve De lvecc cchio hio.. Dup` Du p` cât câtee [tiu [ tiu,, fac fa c \n \n continuare parte din brigad`. Eu [tiu c` erau vinova]i, dar n-aveam nic nicii un mijloc mijloc de de a o dovedi dovedi,, din lips lips`` de probe probe destul de solide. Eve f`cu ochii mari. – Dar glon]ul din piciorul tù? Nu l-a examinat nici un expert \n balitstic`? – Provenea din pistolul de calibru 38 al lui Delvecchio. Dar acesta a adus un argument plauzibil, [i anume c` eu f`ceam parte, aparent, dintr-o band` organizat`, [i am fost prins la mijloc, \ntre cei ce tr`geau.


133

– Este abject! exclam` Eve, revoltat`. Trebuie s` te \ntorci acolo. Nu vezi ce se \ntâmpl`? Exist` doi poli]i[ti – corup]i – care continu` s`-[i fac` meseria nepedepsi]i! Sim]i degetele lui Elliot strângându-i mâinile. – Asc Ascult ult`-m `-m`` bin bine, e, Eve. Am fos fostt un pol poli]i i]ist st cin cinsti stit,t, \ns`rcinat s` m` infiltrez \n re]eaua de ho]i. Lucrurile au luat o asemenea \ntors`tur` \ncât am fost tratat ca un criminal vulgar. Dac` poli]ia din Fort Worth \n]elege s` ac]ioneze astfel, n-are decât. S` se duc` naibii, cu legile [i regulamentele ei cu tot! {i mai ales, s` [i-i p`streze pe Yates [i Delvecchio. Atâta merit`! – Ell Elliot iot,, fii rez rezona onabil bil.. Ai fos fostt vic victim timaa un unei ei ter teribi ibile le nedrept`]i. Dar po]i face mai mult decât s` te refugiezi aici [i s` te ascunzi ca un animal c`ruia \i este fric`. – Mie nu-mi este fric`! Abandonez, pur [i simplu. Este cu totul altceva. Eve se desprinse [i, \ntorcându-i spatele lui Elliot, f`cu vreo câ]iva pa[i spre prora vasului. Sim]ea c` fierbe de furie. |ncercarea nedreapt` prin care trecuse Elliot, putea s` le distrug` dragostea. {i cel pe care \l iubea refuza s` reac]ioneze, s` se lupte! – Dac` po]i s` te resemnezi cu o asemenea situa]ie, atunci afl` c` m` dezam`ge[ti cumplit, lans` ea. Elliot se apropie [i-i puse o mân` pe um`r. Când ridic` privirea spre el, chipul ei exprima o asemenea determinare \ncât Elliot avu brusc impulsul de a o scutura f`r` menajamente. Nu mai cunoscuse o femeie atât de \nc`p`]ânat`... [i atât de seduc`toare. F`cu un efort ca s` se controleze.

134

LINDA ADAMS

– Este adev`rat c` m-am schimbat de la prima noastr` \ntâlnire, Eve. Motivul este simplu. M-am \ndr`gostit de tine, [i vreau s` ne c`s`torim. Chipul Evei se destinse un pic. Se \ntoarse [i-[i puse palmele pe pieptul lui Elliot. – Oh! Elliot. Te iubesc [i eu, murmur` ea cu \nfl`c`rare. Dar a[ vrea ca dragostea noastr` s` dureze... De când ai p`r`sit poli]ia din Fort Worth, \n via]a ta este un gol, [i m` tem c` eu nu exist pentru tine decât pentru a umple acest gol. – Nu este adev`rat. Te iubesc, Eve. – Da. Acum. Dar dragostea noastr` nu este de-ajuns ca s` ai o via]` \mplinit`. – |mi voi lua altceva de lucru... – E[ti sigur c` vei fi mândru [i fericit de ceea ce vei face? M` \ndoiesc. Eve nu-[i mai putu st`pâni lacrimile. Se \ntoarse [i-[i [terse ochii. – Nu po]i spera s` fii feric fericitit al`tu al`turiri de cinev cinevaa dac` mai \ntâi nu trìe[ti \n armonie cu tine \nsu]i. Nu vreau decât un lucru, Elliot: fericirea noastr`, relu` ea, cu vocea frânt` de emo]ie. Texanul \[i puse mâinile pe umerii Evei. – |mi ceri mult prea mult. mu lt. – N-a[ face-o dac` n-ai merita. E[ti un om tenace, ten ace, curajos, cur ajos, integru. Ai sim]ul onoarei. Mai devreme sau mai târziu, toate acestea te vor m`cina, [i vei dori s`-]i reg`se[ti locul cuvenit, \ncheie ea pe un ton ferm. Elliot era prad` unei teribile lupte interioare. Eve \l descrisese ca un om puternic [i hot`rât, [i aceast` imagine corespundea cu aceea pe care [i el o avea despre el \nsu[i. Dar


135

imediat, orgoliul r`nit se revolt`. De ce ar trebui s` suporte aceast` \ntoarcere dureroas`, din moment ce era nevinovat? – Dac` am \n]eles bine, nu vei fi so]ia mea, conchise el cu triste]e. Eve scutur` din cap, f`r` s`-i r`spund` clar. – }i-am spus, \ntr-o zi, c` r`zbunarea nu este niciodat` cea mai bun` solu]ie, relu` el. Atunci, de ce a[ \ncerca s` m` r`zbun pe Yates [i Delvecchio? N-ar avea nici un sens! – Nu m-ai \n]eles, Elliot. Mai devreme sau mai târziu, cu sau f`r` interven]ia ta, ace[tia doi vor c`p`ta ceea ce merit`. Pentru tine, nu este vorba s` ob]ii vreo repara]ie, sau s` te dezvinov`]e[ti \n ochii cuiva, ci doar s` te gânde[ti la tine! |]i pl`cea aceast` meserie. {i acest lucru nu-l va schimba nimeni, niciodat`! – A[ putea put ea fi fericit aici, Eve. Cu tine, dac` ai vrea. – Dac` a[ putea s` te cred... – N-a N-am m mai cu cunos noscu cutt ni nicio ciodat dat`` o fem femeie eie at atât ât de \nc`p`]ânat`! exclam` Elliot. Ea, \nc`p`]ânat`! Sufocat` de indignare, Eve cobor\ alergând pasarela. Se urca deja \n ma[in` când Elliot o ajunse din urm`. – {tii cum numesc poli]i[tii ceea ce e[ti pe cale s` faci? {antaj, lans` el trântind violent portiera ma[inii. – Tu nu mai lucrezi \n poli]ie. Ai uitat? replic` Eve, incapabil` s`-[i st`pâneasc` furia. – Exact. {i nu voi reveni asupra hot`rârii mele. – Nici eu. Nu voi deveni niciodat` doamna Elliot, replic` Eve \ntorcându-[i ostentativ capul. Texanul porni motorul [i d`du \n mar[arier cu gesturi violente.

136

LINDA ADAMS

– Am mai trìt singur. Voi supravie]ui [i acum! – Oh! Nu m` \ndoiesc. Doar asta e[ti \n stare s` faci. S` supravie]uie[ti, \n loc s` te lup]i. Jeepul Jee pul dem demar` ar` atâ atâtt de bru brusc sc c` Eve tr trebu ebuii s` se cramponeze de scaun. – Dac` vrei un b`rbat care s` [tie s` se lupte, m`rit`-te cu un boxer profesionist! Deodat`, Eve se sim]i teribil de obosit`. – A[ vrea s` merg acas`, Elliot. Te rog. Pe tot parcursul drumului, \ntre ei domni o t`cere \ncordat`. Eve privea distrat` peisajul, uluit` \nc` de violen]a disputei dintre ei. Cum de ajunseser` aici? Când \n sfâr[it jeepul se opri \n fa]a bungaloului, la Pine Ridge, Eve arunc` o privire fugar` spre Elliot. – Când te voi mai vedea? \ntreb` ea. Elliot \ntoarse spre ea o fa]` cu o expresie \ntunecat`, aproape ostil`. – Este inutil s` continu`m s` ne mai vedem, Eve. Eu nu voi fi niciodat` b`rbatul pe care-l visezi. Foarte repede, Eve deschise portiera [i s`ri jos. Apoi se \ntoarse. – Vei fi, Elliot, dac` nu ]i-e team` s` prive[ti adev`rul \n fa]`, spuse ea. Pre] de o clip`, i se p`ru c` Elliot se preg`te[te s`-i r`spund`, dar pân` la urm` n-o f`cu. Eve \i \ntoarse spatele [i se \ndrept` spre cas`. Deja ma[ina se \ndep`rta \ntr-un nor de praf, f`când s` scrâ[neasc` pietri[ul sub ro]i. Când Eve \nchise \n urma ei u[a bungaloului, avu impresia c`-i fuge p`mântul de sub picioare. Cu siguran]`, tocmai \[i pierduse fericirea...

Capitolul 9 Se \nserase. A[ezat` pe marginea unuia dintre cheiuri, la Pine Ridge, Eve contempla apa lini[tit` a lacului care scânteia sub cerul pres`rat cu stele. Totu[i, nimic – nici chiar frumuse]ea peisajului – nu-i u[ura triste]ea care-i strângea inima. Elliot \i lipsea teribil. Nu se va mai \ntoarce – era inutil, spusese el \n timp ce se certaser`, cu o s`pt`mân` \n urm`. De fiecare dat` când aceste cuvinte \i r`sunau \n minte, Eve avea impresia c` se cufund` din ce \n ce mai mult \n depresie. Cel pe care-l iubise atât de mult ie[ise din via]a ei. Ce va face acum? F`r` el, totul p`rea gol [i trist. Nu va reu[i s`-l uite niciodat`. Deodat`, \n lini[tea serii, se auzir` voci. |ntorcând capul, Eve \l z`ri pe tat`l sù mergând de-a lungul cheiului. El salut` cu mâna un cuplu care tocmai \[i amarase barca, [i se opri lâng` cei doi ca s` examineze dac` o legaser` bine. Judecând dup` zâmbetele [i discu]ia lor vesel`, se pare c` pescuitul fusese bun. Când cei doi se \ndreptar` spre motel, Burl veni lâng` fiica sa.

138

LINDA ADAMS

– Dar ce faci aici, singur`, draga mea? Nu te ispite[te deloc friptura f`cut` de Marcia? – Nu mi-e foame, r`spunse Eve. Burl p`rea \ngrijorat. – De vreo s`pt`mân`, tot a[a spui când este vorba de mâncare. Dac` vei continua s` sl`be[ti astfel, \ntr-o bun` zi o s` te sufle vântul! Eve schi]` un zâmbet for]at. – N-am fost niciodat` prea gras`... Burl \[i scoase cascheta [i [i-o lovi, cu un gest reflex, \n palm`. – Tot te mai gânde[ti la Elliot, nu-i a[a? Chipul Evei se \ntunec` [i mai mult. – Da, tat`, zise ea cu o voce tremurat`. |mi repet ne\ncetat c` a[ face mai bine s`-l uit, dar nu reu[esc. Dac` te-a[ fi ascultat de la \nceput, acum n-a[ mai fi atât de nefericit`. Eve \i povestise totul tat`lui sù: p`]ania lui Elliot [i consecin]ele sale, planurile lor de c`s`torie, cearta [i, \n final, ruptura. Burl o ascultase cu aten]ie [i bun`voin]`, dar f`r` s`-[i exprim exprimee vreo p`rere. p`rere. Acum, \n fa]a fa]a decep]iei decep]iei sfâ[ietoare sfâ[ietoare a fiicei sale, sim]i c` era timpul s-o fac`. – La \nceput, am reac]ionat ca orice tat`. Credeam c` Elliot voia doar o leg`tur` trec`toare, f`r` s` v` c`s`tori]i. Gre[eam. Este evident c` ]ine mult la tine. Cererea lui \n c`s`torie o dovede[te. Eve \[i fixase cu obstina]ie privirea pe mâinile \nl`n]uie pe genunchi. – {i eu am refuzat... murmur` ea. – Regre]i c` ai f`cut-o? Eve ridic` din umeri.


139

– Nu [tiu prea bine. Dac` regret ceva, este c` l-am pierdut pe Elliot. Nu conteaz` cum s-a \ntâmplat. |l iubesc. A[ fi vrut s` m` c`s`toresc cu el [i s`-i fiu al`turi toat` via]a. – ... ...Da Darr im impu punâ nând nduu-]i]i co condi ndi]i]iilile. e. {t {tiiii,, dr drag agaa mea mea,, b`rba]ilor nu le place deloc s` le dictezi cum s` se poarte sau ce s` fac`. Iritat`, Eve ridic` privirea. – Nu-i deloc a[a, tat`. Sunt sigur` c` lui Elliot \i place \n continuare meseria lui, chiar o iube[te \n adâncul sufletului. Dac` a[ fi crezut c` va fi fericit c`rând lemne cu camionul sau culegând bumbac, n-a[ fi protestat. Dar nu ese cazul. Iar c`s`toria este un lucru prea serios \ncât \nc ât s`-]i asumi cel mai mic risc. – Nevrând s`-]i asumi nici un risc, e[ti pe cale s` pierzi totul. – A[adar, crezi c` am gre[it insistând, [i c` ar fi trebuit s`-l las pe Elliot s` hot`rasc` singur? – Nu... nu chiar. Dar mi se pare c` ai fost lipsit` de diploma]ie. Te-ai gândit vreodat` la toate prin câte a trecut bìatul `sta? Cât a suferit? Tu, \n schimb, \i dai un ultimatum: \ntoarce-te la meseria ta, altfel nu ne c`s`torim. Inima Evei b`tea cu putere. Poate c`, la urma urmei, tat`l ei avea dreptate. |ncerc` s` se justifice, dar glasul ei nu n u mai era decât o [oapt`. – I-am spus doar c` n-a[ putea trì al`turi de un om disperat. Voiam s` plece la Fort Worth ca s` ia o hot`râre acolo, pe terenul lui, \n cuno[tin]` de cauz`. A[ fi a[teptat cât ar fi fost nevoie. Burl se ridic`.

140

LINDA ADAMS

– Poate c` ar trebui s` te duci s`-i spui asta, draga mea. To]i b`rba]ii au mândria lor, [i presupun c` mândria lui Elliot a fost pus` la grea \ncercare, de câteva luni \ncoace. A[a c` presupun c` ar fi fericit s` [tie c` \l mai iube[ti. Eve se ridic` la rândul ei, [i Burl \i cuprinse umerii cu bra]ul. – M` tem c` este prea târziu. Cu siguran]`, Elliot n-are nici un chef s` m` vad`. – Dar merit` s` \ncerci, nu n u crezi? Eve zâmbi printre lacrimi [i se ghemui la pieptul tat`lui sù. – Ai dreptate, tat`. M` voi duce mâine s`-l v`d. {i... mul]umesc. Mi-a f`cut bine s` vorbesc cu tine. Burl o b`tu u[or pe obraz. – Pentru asta exist` ta]ii... Acum, haide s` gust`m din fripturile Marciei. Altfel, o s` se \nfurie. * * * La câ]iva kilometri de acolo, Elliot st`tea \ntins pe platforma debarcaderului, mângâind distrat capul lui Rebel pus pe pieptul lui. |i veneau \n minte f`r` \ncetare diversele evenimente ale s`pt`mânii trecute. Eve... cum ar fi putut s-o uite? Se gândea la ea \n fiecare clip`, [i asta \ncepea s`-l nelini[teasc` \n mod serios. Nu mai mânca, nu mai dormea, [i se sim]ea foarte nefericit. Cum putea ea, chiar \n absen]`, s` aib` o asemenea putere asupra vie]ii lui? Auzise adeseori spunându-se c` dragostea este mai puternic` decât orice. Poate c` era adev`rat...


141

– Este convins` c` nu-mi doresc s`-mi schimb meseria, Rebel, murmur` el. Auzindu-[i numele, câinele s`lt` capul [i gemu prelung. Elliot \i ciufuli amical blana. – {tiu, { tiu, b`trâne. b`tr âne. {ocul {ocu l a fost dur [i pentru mine, zise el cu triste]e \n glas. Parc` auzea [i acum vocea blând` a Evei. Dup` ea, când un b`rbat devenea poli]ist, nimeni nu mai putea schimba nimic; acest lucru \i intra \n sânge... Avea dreptate. |n adâncul sufletului, el [tia asta. Dar când Eve i-o spusese, refuzase s` recunoasc` [i se sup`rase, spunându-i c` este prea exigent`. Ea adùgase c` nu era un lupt`tor. De fapt, el nu \ncetase s` se lupte cu el \nsu[i de când plecase din Fort Worth. Datorit` ei, \n]elesese c` este sfâ[iat de un conflict interior, [i c` nu va mai putea continua s` trìasc` astfel, renegându-[i voca]ia. Dar, era oare preg`tit s` \nfrunte riscurile pe care le presupunea o \ntoarcere la Fort Worth? Asta nu mai conta. O iubea pe Eve. Ar fi putut s` fie atât de ferici]i \mpreun`. Acum, totul depindea de el. Lipsindu-l brusc pe Rebel de perna lui improvizat`, Elliot s`ri \n picioare [i se \ndrept` cu un pas hot`rât spre cas`. Ajuns \n camer`, deschise [ifonierul [i scoase dou` valize \n care-[i arunc` hainele. Gesturile lui nu tr`dau nici o ezitare. Pentru prima oar` de mult` vreme, [tia ce are de f`cut. * * *

142

LINDA ADAMS

Soneria strident` a telefonului o trezi pe Eve, \n diminea]a urm`toare. Ridic` receptorul [i recunoscu imediat vocea Marciei. Buc`t`reasa p`rea \n culmea agita]iei. – Eve? Eve? Am nevoie de Burl. Burl. Imediat! Imediat! Congelatorul \n care ]in carnea s-a stricat. Este un dezastru! |nc` somnoroas`, Eve \[i trecu o mân` peste fa]`. – |l anun] imediat, Marcia. Dup` ce tat`l sù plec` de acas`, \[i scoase capotul, \[i f`cu toaleta [i se \mbr`c`. „|l voi revedea pe Elliot”, se gândi ea \n timp ce \[i peria p`rul. Nu se a[tepta la o primire prea c`lduroas`, dup` cearta care-i \ndep`rtase. Dar gândul acesta nu fu de-ajuns ca s-o descurajeze. |l iubea pe Elliot; erau f`cu]i unul pentru altul, [i trebuia s`-i spun` asta. Zorile abia se iviser` când ie[i din cas`. Se va duce mai \ntâi la restaurant s-o ajute pe Marcia, apoi va preg`ti micul dejun, pentru ea [i pentru Burl. Dup` aceea se va duce la casa Marshall. |n buc`t`rie domnea o dezordine de nedescris. Marcia, \n genunchi pe gresie, arunca pachete de carne \ntr-o cutie mare de carton, \n timp ce Burl [i Bob se chinuiau s` a[eze congelatorul pe un c`rucior. – Ce ce pot s` v` ajut? \ntreb` Eve. – Du-te [i adu camioneta ta \n fa]a u[ii de serviciu, \i r`spunse tat`l ei. Eve se execut`, [i cei doi b`rba]i urcar` voluminosul congelator \n ma[in`. – A[ vrea s` duci ma[in`ria asta blestemat` la reparat, \n San Augustine, Eve, spuse Burl. Ea nu-[i putu re]ine o reac]ie de ciud`.


143

– Eu? Dar, tat`... bâigui ea. Burl oft`, obosit dup` efortul depus. – {tiu c` c ` voiai s` te duci s`-l vezi pe Elliot. Dar eu am \ntr\nt radev`r treab` pân` peste cap. Nu a[tep]i pân` ce Leo repar` congelatorul. Spune-i c`-i voi pl`ti atât cât trebuie pentru ca s` mi-l aduc` chiar el. – N-ar putea s` se duc` Bob \n locul meu? \ntreb` Eve, plin` de speran]`. Tat`l ei scutur` din cap. – Imposibil. Pune faian]a \n baia de la camera 8, [i trebuie s` termine treaba pân` mâine sear`. Eve d`du din cap. |n]elegea argumentul, pentru c` ea \ns`[i \nregistrase rezervarea acestei camere. – Am \n]eles, \n ]eles, tat`. Voi pleca imediat dup` micul dejun. * * * La o or` dup` plecarea Evei, Elliot \[i oprea ma[ina \n fa]a restaurantului din Pine Ridge. N-o g`sise pe Eve nici acas`, nici la motel. Poate c` d`dea o mân` de ajutor la prepararea micului dejun? Faye muncea de zor. |n picioare, la cap`tul tejghelei, Elliot a[tepta un moment potrivit s`-i fac` semn. Fata mai umplu o cea[c` de cafea [i veni zâmbind spre el. – Bun` diminea]a, Elliot. O cau]i pe Eve, E ve, presupun. Texanul \ncuviin]`. – Este \n buc`t`rie? – Nu. A plecat la San Augustine. – Când se \ntoarce? \ntreb` el, \ngrijorat.

144

LINDA ADAMS

– Habar n-am. Ar fi putut s`-]i spun` mai multe domnul Crawford, dar a plecat pe lac. Elliot se gândi câteva minute. Nu voia s` plece f`r` s-o vad` pe Eve, dar \n acela[i timp trebuia s`-l duc` [i pe Rebel la adev`ratul lui proprietar, la Caleb. {i avea \ntâlnire cu acesta la o anumit` or`, iar dac` ajungea prea târziu, va trebui s` se duc` pân` la Natchitoches s`-l lase pe Rebel acas`. – De ce nu iei loc s` m`nânci ceva? \i propuse Faye. Cu siguran]`, Eve nu va \ntârzia prea mult, doar dac` nu s-o fi hot`rât s` fac` ni[te cump`r`turi. – Din p`cate, nu n u pot s` r`mân. Trebuie s` m` \ntâlnesc cu cineva. Te rog s`-i spui c` am trecut pe aici [i... Elliot se \ntrerupse. Ce-ar fi putut s`-i spun` mai mult? Nu putea s`-i destìnuie lui Faye ce avea \n adâncul sufletului... – Spune-i c` m` voi \ntoarce. \ntoarc e. Curând... *

* * La \ntoarcerea de la San Augustine, Eve se hot`r\ s` se duc` direct la casa Marshall. Cei opt kilometri de drum neasfaltat i se p`rur` interminabili. Ce-i va spune lui Elliot? |nainte de toate, c`-l iube[te. Poate c`, dup` aceea, el \i va da o [ans` s` se explice. Ajungând \n fa]a casei, remarc` imediat c` u[a [i toate ferestrele erau ermetic \nchise. – Elliot? strig` ea urcând treptele. Nici un r`spuns. Alerg` \n spatele casei. Veranda era goal`. M`su]a de lemn [i scaunele de gr`din` disp`ruser`. {i scara pus` de-a latul geamului \i confirm` ceea ce b`nuia deja. Elliot plecase.


145

Plecase... Eve \[i repro[` cu am`r`ciune c` nu venise mai devreme. Consternat`, se a[ez` pe o treapt` [i d`du frâu liber suferin]ei. Gândul c`-l pierduse pe Elliot p`rea s`-i fi alungat obi[nuita determinare, [i parc` puterile o p`r`siser`. Dup` vreo or`, se hot`r\ s` se \ntoarc` \ntoarc ` la Pine Ridge. Pe tot parcursul drumului, acelea[i \ntreb`ri \i veneau f`r` \ncetare \n minte. Cum putuse Elliot s` plece f`r` s`-i spun` nimic? A[adar, ea nu \nsemna nimic pentru el? O uitase deja? |ntoars` acas`, se refugie \n baie unde, departe de privirile curioase, \[i stropi fa]a cu ap` rece \ncercând s` [tearg` astfel urmele suferin]ei. Se duse apoi \n buc`t`rie [i bù un pahar mare cu ceai rece. Deodat`, sun` telefonul. Eve \[i drese glasul \nainte s` r`spund`. – Eve? E[ti ocupat`? se auzi vocea lui Faye de la cel`lalt cap`t al firului. – Nu, nu n u chiar. Tocmai T ocmai beam un u n ceai. – Ei bine, poate c` te vei bucura s` afli c` prietenul tù a trecut azi diminea]` pe aici. Eve fu cât pe ce s` scape paharul din mân`. – Vorbe[ti de... Elliot? De ce a venit? Ce ]i-a spus? – Voia s` te vad`. Dar mi-a zis c` nu poate s` te a[tepte pentru c` avea \ntâlnire cu cineva. – Cu cine? – Ce naiba, n aiba, Eve, m` [tii c` m` amestec \n treburile altora? – Da, tocmai! toc mai! Faye chicoti. – Ei bine, nu [i de data asta, draga mea! Ah! Era s` uit: a mai spus c` se va \ntoarce. Asta-i tot ce [tiu.

146

LINDA ADAMS

Eve \i mul]umi lui Faye \nainte s` \nchid` telefonul. Prad` unei agita]ii cumplite, \ncepu s` se plimbe \n lung [i-n lat prin buc`t`rie, gândindu-se. Unde se dusese Elliot dup` ce plecase din Pine Ridge? Cu cine o fi avut \ntâlnire? Cu Caleb! Alerg` \n salon [i r`sfoi cu \nfrigurare cartea de telefon, apoi sun` la serviciul la care lucra prietenul lui Elliot. |i r`spunse o secretar`. Caleb ie[ise, dar \i va transmite mesajul. Resemnat`, Eve trebui s` a[tepte mai bine de dou` ore [i era la cap`tul puterilor când sun` telefonul. – Domni[oara Eve? Sunt Caleb Jones. – Oh! Mul]umesc c` m-ai sunat, domnule Jones. {tiu c` e[ti foarte ocupat. – Asta nu m` \mpiedic` s` fac un serviciu unei femei frumoase. – Eu... m` \ntrebam dac` l-ai v`zut cumva pe Elliot ast`zi? spuse Eve, prea nelini[tit` ca s` r`spund` la complimentul lui Caleb. – Da. Azi diminea]`. De ce? r`spunse b`rbatul dup` o oarecare ezitare. – Ei bine, mi s-a spus c` a trecut pe la Pine Ridge, dar nu eram acas`. Am trecut pe la el [i totul era \ncuiat. – Bine\n]eles... Credeam c` e[ti la curent, domni[oar` Eve. Elliot s-a \ntors la Fort Worth. Pentru o clip`, Eve avu impresia c` viseaz`. Era tocmai toc mai ceea ce Elliot refuzase s` fac` de câteva luni! – La Fort Worth? Are de gând s`-[i reia slujba? – Pì... nu [tiu, domni[oar`. |l cuno[ti doar pe Elliot. Nu este prea vorb`re] când este vorba despre el. Dar a[ fi gata s` pariez c` vei avea \n curând ve[ti de la el.


147

Curând. A[a \i spusese Elliot [i lui Faye. Dar indiciul acesta, prea vag, nu era \n nici un caz o certitudine. Dup` ce-i mul]umi din nou lui Caleb, Eve puse \ncet receptorul \n furc`. Elliot trebuie s` fi venit s-o anun]e c`-[i va depune demisia – doar dac` nu cumva singurul scop al vizitei sale fusese acela de a-[i lua adio... Oricum ar fi, plecase, [i gândul acesta \i sfâ[ia inima. S`pt`mâna ce urm` fu foarte grea pentru Eve. |n ciuda suferin]ei pe care o resim]ea, f`cu tot posibilul s` nu se vad` nimic, muncind ca de obicei [i zâmbindu-le tuturor. Dar se sim]ea atât de deprimat` \ncât nu mai avea chef de nimic. Chiar [i gândul s`-[i continue studiile la care ]inuse atât de mult \nainte s`-l fi \ntâlnit pe Elliot, o l`sa acum indiferent`. Oscilând \ntre disperare [i resemnare, se cufunda \ncetul cu \ncetul \n triste]e... * * * |ntr-o sear`, la trei s`pt`mâni dup` plecarea lui Elliot, Eve era \n gr`din` \n genunchi, smulgând buruienile când umbra lui Burl se profil` pe pietri[ul aleii. Eve ridic` privirea. Cum [tia c` tat`l sù tocmai completa declara]ia de impozit, se gândi c` poate are nevoie de vreo factur`. – Bun` seara, tat`. Ai cumva nevoie de ceva? – Nu. Veneam s`-]i propun o plimbare pe lac, r`spunse Burl. Eve \i zâmbi. Aten]ia [i grija constant` pe care i-o ar`ta tat`l sù de câteva zile o mi[ca profund. Era evident c`-i ghicise suferin]a.

148

LINDA ADAMS

– Este o idee excelent`, zise ea. Câteva minute mai târziu, urca \mpreun` cu tat`l sù \n barca ro[ie de pescuit la bordul c`reia \nfruntase cea]a, cu câteva s`pt`mâni \n urm`. Eve reg`si pl`cerea pe care o resim]ise \ntotdeauna când pleca pe lac. O dat` cu apusul soarelui, atmosfera \n`bu[itoare de peste zi se mai r`corise, [i Eve \[i oferi f`r` re]ineri fa]a mângâierii vântului. Dup` vreo zece minute, Burl l`s` motorul la ralanti. Barca pluti lent \n deriv` pân` \n locul unde suprafa]a apei era acoperit` cu un covor de nuferi. Aici, Burl opri motorul [i-[i lu` undi]a. – Credeam c` trebuia s` facem o plimbare cu barca, remarc` Eve pe un ton ironic. – {i nu te-ai \n[elat, draga mea. Dar presimt c`, c `, acolo ac olo jos, m` a[teapt` o captur` frumoas`. – Cred c` n-ai mai pescuit pescuit de vreo lun`. lun`. Nu-]i la[i prea mult timp liber, tat`. – Am atâta de lucru la Pine Ridge... Eve d`du din cap, cu o expresie de triste]e. – Ce este? \ntreb` tat`l sù. – Nimic... M` \ntrebam doar cum ajung ajun g oamenii uneori s` nu mai [tie ce este mai important \n via]a lor. Burl arunc` pluta \n ap` [i ac]ion` mulineta. – Ce \n]elegi prin asta, Eve? – De fapt, vorbeam despre mine. De vreo trei s`pt`mâni, m` \ntreb adeseori ce este mai important pentru mine \n via]`. – {i... ce r`spuns ]i-ai dat? – Elliot. Burl se \ntoarse c`tre fiica sa.


149

– {tiu c` plecarea lui a fost un [oc teribil t eribil pentru tine. |mi pare rù c` totul s-a terminat astfel! – Eu am str strica icatt tot totul, ul, ta tat`, t`, spu spuse se Eve cu o voc vocee gât gâtuit uit`. `. L-am h`r h`r]uit ]uit repe repetând tându-i u-i c` nu nu trebuie trebuie s`-[ s`-[ii abando abandonez nezee meseria, ci dimpotriv`, s` se lupte pentru moral` [i onoare! Trebuia s`-l accept a[a cum era... Burl o lovi afectuos pe um`r. – E[ti prea sever` cu tine. Eu cred doar c` voi doi v-a]i \ntâlnit \ntr-un moment nepotrivit, atâta tot. Eve oft` adânc. – Oricum, nu mai are nici o importan]` acum. El a plecat, [i nu-l voi mai revedea niciodat`... Furiile lacului Toledo Bend erau imprevizibile. Burl se preg`tea s`-[i strâng` undi]a când vântul de sud \[i f`cu sim]it` prezen]a. |nte]indu-se din ce \n ce, aduse curând cu el nori grei [i bubuituri \nc` \ndep`rtate de tunete. Eve [i Burl erau la jum`tatea drumului spre Pine Ridge. Mica barc` se leg`na puternic, dar Burl o conducea cu \ndemânare. Eve [tia c` se vor \ntoare f`r` probleme. Tat`l sù era un navigator experimentat. Doar c` \ntoarcerea va fi ceva mai lung`. Primele pic`turi de ploaie se ab`tur` asupra lacului exact când intrau \n ad`postul pentru b`rci. Pu]in dup` aceea, Burl opri motorul [i s`ri pe chei. Eve \l urm` [i-l privi amarând barca. Deodat`, ters`ri. |n spatele ei se auzi o voce grav`. – Iat`-v` \n sfâr[it. Eram \ngrijorat. Eve se \ntoarse, [i crezu c` o s` i se opreasc` inima: la cap`tul cheiului, silueta \nalt` a texanului se profila pe cerul plumburiu.

150

LINDA ADAMS

– Elliot! murmur` Eve, f`r` s`-[i dea seama. Era atât de stupefiat` \ncât nici nu se gândi s` alerge spre el.Burl fu primul care se \ndrept` spre Elliot. – M` bucur s` te rev`d, bìete! exclam` el când fu aproape. S-ar zice c` ai sosit tocmai la timp s` vezi furtuna. Cei doi b`rba]i \[i strânser` \ndelung mâinile. Elliot zâmbi, vizibil lini[tit de primirea cald` pe care i-o f`cuse f`c use tat`l Evei. E vei. – O s`-mi prind` bine furtuna furt una asta, domnule domnu le Crawford. La Fort Worth este o c`ldur` insuportabil`. Când am plecat de acolo, te-ai fi crezut \ntr-un cuptor \ncins. Burl \[i puse mâna pe bra]ul lui Elliot, \n timp ce, cu o mi[care discret` a capului, ar`t` spre fiica lui, ca pentru a-i cere texanului s-o menajeze. – Ne vedem imediat acas`, spuse el \ntorcându-i spatele [i plecând. Când Elliot veni spre ea, Eve se sim]i str`b`tut` de un fior, tulburat` s`-l revad` pe cel pe care-l iubea. Nu se schimbase, se gândi ea, poate doar p`rul lui era ceva mai scurt. – Elliot, repet` ea. Texanul veni spre ea, apoi se opri brusc, ca prins de o \ndoial`. – Te... bucuri c` m` vezi? |n loc de orice r`spuns, Eve alerg` spre el [i se ghemui la pieptul lui, \n`bu[indu-[i un hohot de plâns. Elliot \nchise ochii. – Credeam c` n-am n -am s` te mai v`d niciodat`, murmur` mu rmur` Eve. De ce ai plecat f`r` s`-mi spui nimic? {i de ce nu mi-ai telefonat? – Du Dup` p` ce ne ne-a -am m ce cert rtat at,, am fo fost st at atât ât de ne nefe feririci citt \n \ncâ câtt m-am hot`rât s` reac]ionez. Oh, Eve, dac` ai [ti ce mult mi-ai


151

lipsit... Aceste trei s`pt`mâni departe de tine au fost un co[mar. Dar tu voiai s` \nfrunt realitatea – [i am ]inut s-o fac \nainte s` m` \ntorc la tine. Eve ridic` privirea, [i-l a]inti pe Elliot cu o expresie emo]ionat` [i intrigat` totodat`. – {i... ce ai s`-mi spui, Elliot? \ntreb` ea f`r` ocoli[uri. Texanul nu-[i putu re]ine un zâmbet. – Doar câteva cuvinte. Te iubesc, [i-mi doresc la fel de mult s` m` c`s`toresc cu tine. – Oh! Elliot... eu... eu ... am fost agresiv`, \nc`p`]ânat`, [i... Elliot o \ntrerupse. – Iar eu ar fi trebuit s` te ascult de la \nceput. Aveai dreptate. Ce via]` ]i-a[ fi putut oferi, dac` a[ fi r`mas prizonierul nefericitelor mele amintiri? Eve cuprinse fa]a lui Elliot \n palmele ei. – Ce s-a \ntâmplat la Fort Worth? }i-ai relut r elut vechea ta... V`zând-o c` ezit`, Elliot termin` fraza \n locul ei. – ...meserie? Da. {i asta nu mi-a displ`cut deloc. Ba dimpotriv`! Cople[it` de un val de fericire [i u[urare, Eve \ncepu s` plâng` u[or pe um`rul lui. Elliot \i mângâie cu emo]ie p`rul, spatele, apoi conturul obrazului. – Am \n]eles c` nimic nu va mai fi ca \nainte de afacerea cu furtul de vite. {i este mult mai bine a[a. Pe vremea aceea, eram atât de absorbit de munca mea \ncât aproape \mi pierdusem min]ile. De exemplu, ar fi trebuit s`-i suspectez de mult` vreme pe Yates [i Delvecchio. – I-ai rev`zut? r ev`zut? Elliot zâmbi, cu o expresie de mândrie pe fa]`.

152

LINDA ADAMS

– Da. |ndat` ce am intrat \n birourile bir ourile brig`zii. Dac` le-ai fi v`zut fe]ele... – Sunt gata s` pun pariu c` vor \ncerca iar s`-]i joace vreo fest`. – Abia a[tept, Eve. Dar de data asta, voi fi mult mai vigilent, vigilent, [i cei doi vor c`p`ta ceea ce merit`. Pân` atunci \ns`, e[ti preg`tit` s` te m`ri]i cu locotenentul Elliot? – A[ vrea s` fiu sigur` c` ]i-ai reluat – [i c` \]i vei continua – munca dintr-un singur motiv: pentru c` ]i-o dore[ti cu adev`rat. Elliot \[i cufund` privirea \n a ei [i o strânse la piept. Pre] de câteva minute delicioase, d`du r`spunsul cel mai mul]umitor \ndoielilor ei: s`rut`ri p`tima[e, c`rora ea le r`spundea cu \nfl`c`rare, cu toat` dorin]a prea mult timp st`pânit`. |n sfâr[it, cu regret, buzele lor se dezlipir`. – {tii, Eve, \ntotdeauna mi-am iubit meseria. Dar dup` ceea ce mi s-a \ntâmplat, am l`sat ura s`-mi distrug` via]a. {i apoi te-am \ntâlnit pe tine. Datorit` ]ie, am \n]eles c` dragostea este mai puternic` decât ura sau decât dorin]a de r`zbunare. Trebuie s` m` lupt pentru ca binele s` \nving`. Oh! Bine\n]eles, se vor face \ntotdeauna gre[eli \n \ncercarea de a face ca legea s` fie respectat`; dar asta face parte din riscurile meseriei. me seriei. Sper doar c`, f`cându-mi meseria, voi fi de folos, [i poate c` \ntr-o zi voi avea ocazia s` joc un rol decisiv \n via]a cuiva. – Te iubesc, Elliot. {i oricare orica re vor fi nedrept`]ile pe care le vom avea de \nfruntat, vom fi doi. |ntotdeauna, zise Eve cu blânde]e. Dup` \nc` un s`rut p`tima[, Eve scrut` cu duio[ie fa]a lui Elliot. Cu vârful degetului, \i urm`ri u[or cicatricea de pe buz`.


153

– {tii, Joe Elliot, c` nu mi-ai spus niciodat` de unde ai aceast` cicatrice? Texanul izbucni \n râs, un râs vesel, f`r` nici o re]inere. Eve \n]elese c` fantomele trecutului disp`ruser` definitiv. – Tu ce ]i-ai imaginat, curioaso? zise el pe un ton ironic. Vreo lovitur` cu un ciob de sticl` \ntr-un bar rù famat? Sau vreo \ncìerare pe o str`du]` \ntunecoas`? – Ei bine... bin e... da. Ceva de genul `sta, m`rturisi m`r turisi Eve zâmbind. Elliot \[i atinse \nceti[or cicatricea. – Este de fapt vorba despre o minge de base-ball aruncat` aiurea de un pu[ti de treisprezece ani care mi-a tìat buza. Era fiul unui prieten. |n ziua aceea, eu [i cu tat`l sù \ncercam s`-i \mbun`t`]im tehnica arunc`rii, dar se vede treaba c` eram \nc` departe de ]elul fixat! – Ce poveste! Sper c` n-o p`]e[ti prea des; asta ar dùna imaginii tale de b`rbat dur, zise Eve chicotind. Elliot o conduse pe alee. – Nu-]i fie team` team`!! P`str P`strez ez pentr pentruu mine acest secre secrett ru[inos... {i acum, dac` am merge s` ne \ntâlnim cu tat`l tù? Se \ntreab` probabil ce s-a \ntâmplat cu noi. Urcar` \ncet aleea ce ducea spre bungalou, sub ploaie, cu bra]ul lui Elliot trecut peste talia Evei. – {tii, tata mi-a criticat verde-n fa]` atitudinea fa]` de tine. Te-am h`r]uit, am fost de o agresivitate intolerabil`... Texanul d`du frâu liber veseliei. – Ce socru minunat voi avea! exclam` el. Eve \ntoarse capul spre el, \ncruntat` dar, neputând s` se ab]in`, pufni \n râs.

154

LINDA ADAMS

– Sunt ner`bd`tor s` te duc la Fort Worth. Vom forma o pereche extraordinar`, tu avocat, eu poli]ist! Gânde[te-te numai la toate informa]iile confiden]iale pe care ]i le voi procura, spuse texanul f`cându-i cu ochiul. – Am o singur` \ntrebare: un poli]ist [i o avocat` au dreptul s` \mpart` acela[i pat? \ntreb` Eve cu un zâmbet fermec`tor. Elliot se pref`cu foarte serios. – Doar dac` au o autoriza]ie oficial`... Ah! {i \nc` ceva: am g`sit pentru tine o [coal` excelent`, aproape de cartierul unde u nde vom locui. – Este minunat, minun at, Elliot. – {i... mai este ceva despre care \nc` n-am vorbit. Crezi c` am putea s` ne gândim s`... facem un copil? Eve fu cât pe ce s` ]ipe de bucurie, dar arbor` o expresie sever`. – Doar cu o autoriza]ie special`, zise ea, \nainte de a izbucni \n râs \mpreun` cu Elliot. – C`pitanul meu este ner`bd`tor s` te cunoasc`, spuse texanul. – I-ai vorbit despre mine? \ntreb` Eve, bucuroas` [i mirat` \n acela[i timp. – Bine\n]eles! |n picioare \n fa]a ferestrei bungaloului, Burl \i privea pe cei doi tineri traversând peluza, tandru \nl`n]ui]i, [i un zâmbet \i lumin` fa]a v`zându-le privirile \ndr`gostite. Cu treizeci de ani \n urm`, cunoscuse aceea[i fericire al`turi de mama Evei. Nu exist` nici o \ndoial`, se gândi el. Cei doi erau f`cu]i unul un ul pentru altul. {i se \ndrep` spre u[` ca s`-[i \ntâmpine copiii.

Capitolul 10 |ntr-o sear` blând` de prim`var`, o limuzin` albastr` plec` din centurul Fort Worth-ului. |nùntrul ma[inii, Eve \[i l`s` capul s` se sprijine pe speteaza banchetei. – M` dor picioarele, [i sunt istovit`... dar n-am fost niciodat` atât de fericit`, murmur` ea cu un zâmbet satisf`cut. satisf`cut . – Ce p`cat c` Burl n-a putut s` stea mai mult! Este adev`rat adev`rat c` are mult de lucru la Pine Ridge, \n acest moment. |n orice caz, a fost foarte dr`gu] c` a f`cut tot acest drum ca s` vin` s` participe la petrecere, zise so]ul ei. Eve \ncuviin]`. – {i pe mine m-a impresionat prezen]a prezen ]a lui Caleb... {tii c`, atunci când erai pe scen`, mi-ai p`rut un b`rbat deosebit de frumos? La ora asta târzie, circula]ia \n Fort Worth era mai u[oar`. Elliot, vizibil m`gulit, \ntoarse capul spre Eve. – Dac` \n]eleg bine, \]i place s`-]i vezi so]ul sub lumina reflectoarelor.

156

LINDA ADAMS

– Oh! Nu-i nevoie de reflectoare! Tu e[ti oricând vedeta mea favorit`. Dar dac` toat` lumea \]i recunoa[te meritele, este [i mai bine. Eve [i Elliot se \ntorceau de la un banchet organizat de poli]ia din Fort Worth. |n cursul serii, se oferiser` anumite distinc]ii. Eve, cu ochii str`lucind de emo]ie [i de mândrie, \l privise pe Elliot urcând pe scen`. Aici, i se decernase o medalie special`. „|n semn de mul]umire pentru serviciile excep]ionale pe care le adusese \n exerci]iul func]iunii”, declarase superiorul lui ierarhic \ntinzându-i placheta gravat`. – Vedeta ta favorit`, ai zis? Poate c` e[ti pu]in lipsit` de obiectivitate, draga mea, zise Elliot. Eve \[i puse cu pl`cere obrazul \n palma lui mare. – Fire[te c` sunt subiectiv`, când este vorba despre tine. Nu e[ti tu so]ul meu, tat`l feti]ei mele [i cel mai bun poli]ist pe care l-a avut vreodat` acest ora[? * * * Câteva minute mai târziu, \nchideau \n urma lor u[a casei \n care locuiau, o c`su]` simpl`, cu un farmec rustic, cu o verand` larg` [i, \n fa]`, cu o peluz` verde. Aflat` la ad`post de agita]ia ora[ului, era totu[i destul de aproape de acesta pentru a le permite Evei [i lui Elliot s` ajung` u[or la locurile lor de munc`. Eve prefer` s` mai \ntârzie \n living, [tiind cât de mult \i pl`cea lui Elliot s`-[i petreac` singur câteva clipe cu fiica lor. Adora copilul, [i-i consacra cât mai mult cu putin]` din timpul lui liber.


157

|n ciuda zilelor lor \nc`rcate, Eve [i Elliot se sim]eau [i mai uni]i de la na[terea lui Megan. Faptul de a nu fi avut o familie adev`rat` \l f`cea pe Elliot s` fie deosebit de atent cu so]ia [i cu fiica lor. Eve \[i scoase pantofii cu tocuri \nalte [i \ncepu s`-[i scoat` una câte una agrafele care-i ]ineau ]in eau cocul. Dup` ce termin`, lu` medalia gravat` de pe divan, unde Elliot, când intrase, o aruncase neglijent, [i cùt` cu privirea locul cel mai potrivit pentru a o pune \n valoare. Deodat`, Elliot, care se strecurase \n \nc`pere f`r` s`-l aud`, veni [i-i cuprinse talia cu bra]ul. – Megan este bine? \ntreb` Eve, sprijinindu-[i cu pl`cere spatele de pieptul musculos al so]ului ei. Elliot \i mângâie cu obrazul p`rul m`t`sos. – Doarme ca un \ngera[. – Voi trece [i eu s-o v`d. M` \ntrebam unde a[ putea pune medalia. Doar dac` nu preferi s-o pui \n biroul tù de la poli]ie? Elliot o r`suci pe Eve \n bra]ele sale, [i ea \i zâmbi remarcând c` \[i scosese deja haina [i cravata. |[i l`s` mâinile s` alunece de-a lungul bra]elor lui puternice pe care le sim]ea calde prin ]es`tura c`m`[ii albe. Apoi [i le \ncol`ci pe ale ei dup` gâtul lui. – Nu, nu o voi duce la birou, r`spunse Elliot. }i-o d`ruiesc. Este meritul tù, spuse el. – Doar nu vorbe[ti serios, Elliot. – Sunt cât se poate de serio serios,s, dimpot dimpotriv`, riv`, draga mea. Dac` nu te-a[ fi ascultat, acum n-a[ mai fi fost poli]ist [i, fire[te, n-a[ fi obi[nut obi[nut aceast` aceast` distinc]ie distinc]ie excep]i excep]ional`. onal`.

158

LINDA ADAMS

– Dar tu ai fost cel care a depus depus aceast` munc` remarcabil`. Eu m-am mul]umit doar s` te \ncurajez. – Tu ai dat un sens vie]ii mele – [i muncii mele, Eve. Dac` Dac ` ai [ti ce \nseamn` aceast` medalie pentru mine, ob]inut` doar datorit` ajutorului tù [i \ncrederii pe care mi-ai acordat-o, zise Elliot prinzându-i fa]a \n mâini. – Câ Când nd ne ne-a -am m cu cuno nosc scut ut,, ac acum um ci cinc ncii an ani,i, \n p` p`du dure re,, nu mi-am dat seama imediat cât e[ti de nefericit. Dar am ghicit repede c` dorin]a ta cea mai arz`toare era s` r`mâi poli]ist. Elliot o privi cu tandre]e pe cea care-i d`duse o a doua [ans` \n via]` [i-i redase \ncrederea \n sine. – Am str`b`t str`b`tut ut deja un drum lung \mpreun` \mpreun`.. Tu \]i continui str`lucit studiile de drept, [i \ntre timp ai reu[it s`-mi d`ruie[ti [i o feti]`! zise Elliot cu vocea vibrându-i de mândrie. – Nu uita num`rul impresionant de arest`ri pe care le-ai f`cut, inclusiv pe Yates [i pe Delvecchio, care a \ntors tot ora[ul pe dos! Elliot d`du din cap. I-a trebuit mai bine de un an s` adune probe suficiente [i de necontestat pentru a dovedi vinov`]ia celor doi poli]i[ti corup]i. Dar nu f`cuse din asta o r`zbunare, ci doar \[i f`cuse treaba de poli]ist. – Ai avut dreptate, Eve, când spuneai c`, mai devreme sau mai târziu, adev`rul va ie[i la iveal`. Acum, sunt atât de fericit. Ce a[ putea cere mai mult? Eve \i arunc` un zâmbet provocator [i \ncepu s`-i desfac` nasturii c`m`[ii. – Chiar n-ai nici o idee? A[ avea s`-]i fac eu o sugest sugestie, ie, [opti ea.


159

Elliot stinse veioza, apoi Eve \i sim]i degetele desf`cându-i fermoarul rochiei albastre de sear`, care alunec` la picioarele ei cu un fo[net m`t`sos. Inima \i b`tea nebune[te, [i sim]i cum o cuprinde o dorin]` arz`toare. – Vom s`rb`tori s`rb`tor i evenimentul, murmur` Elliot. – Mmm Mmm... ... Ce ide ideee gro grozav zav`! `! Dar Dar... ... car caree eve evenim niment ent?? Distinc]ia pe care ai primit-o? Elliot o ridic` pe Eve [i, purtând-o pe bra]e, o duse pân` \n dormitor. – Nu sunt nemul]umit c` am fost recunoscut ca un bun poli]ist. Dar sunt [i mai fericit s` te am lâng` mine, draga mea. {i-]i voi dovedi asta f`r` \ntârziere...

Sfâr[it

Secretul Lui Joe Elliot

Recommend Documents