UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANŢA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI
SUPORT CURS PSIHOPATOLOGIE PSIHOPATOLOGIE SI PSIHOLOGIE MEDICALA
1
CUPRINS INTRODUC ERE........ INTRODUCERE ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................. ................. ................ ................ ................ ................ ............ ........ ......... ..... 4 PSIHOPATOLOGIE GENERALA........................................... .................................................................. .............................................. ................................ ......... 9 DOMENIUL PSIHOPATOLOGIEI ...................... ............................................. ................................................................ ......................................... ....... 10 Istoricul si cadrul problemei .................... ........................................... .............................................. .............................................. ................................... .............. 10 Domeniul psihiatriei si psihopatologiei ....................... .............................................. .............................................. ....................................... ................ 11 Constituirea psihopatologiei ca stiinta .............................................................. ....................................................................................... ......................... 13 Obiectul psihopatologiei .................... ........................................... .............................................. .............................................. .......................................... ................... 15 METODE SI TEHNICI IN PSIHOLOGIA MEDICALA SI PSIHOPATOLOGIE ..................... 17 Atitudinea metodologica ..................... ............................................ .............................................. .................................................. ........................................ ............. 17 17 Examenul clinic si psihologic .......................................................... ................................................................................. .......................................... ................... 19 Primul contact c ontact cu bolnavul ........................................................ ............................................................................... ................................................ ......................... 20 Convorbirea medicala .................... ........................................... .............................................. .............................................. .............................................. ....................... 21 Anamneza psihiatrica .................... ........................................... .............................................. ................................................................ ......................................... ..... 22 Chestionarea anturajului bolnavului ............................................................... .......................................................................................... ........................... 22 Exploatarea psihologica ...................... ............................................. .............................................. .............................................. ......................................... .................. 22 Diagnosticul .................... ........................................... .............................................. .............................................. .............................................. ...................................... ............... 22 DOMENIUL PSIHOLOGIEI MEDICALE ................................................................................. ................................................................................. . 23 Semnificatia psihologica a bolii .............................................. ..................................................................... .................................. ........................ ................ ... 24 Psihologia bolnavului ..................... ............................................ .............................................. .............................................. ...................................... ...................... ....... 25 Psihologia medicului ..................... ............................................ .............................................. .............................................. ................................... ....................... ........... 26 Relatia medic-bolnav .................... ........................................... .............................................. .............................................. ............................................... ........................ 27 PSIHOPATOLOGIE CLINICA.................................. ......................................................... .............................................. ............................................ ..................... 28 PSIHOPATOLOGIA PROCESELOR PSIHICE ..................... ............................................ ..................................................... .............................. 28 Tulburarile de perceptie ..................... ............................................ .............................................. .............................................. .......................................... ................... 28 Tulburarile de vigilenta si de somn .............................................. .......................................................................................... ............................................ . 30 Tulburarile vietii instinctuale ...................... ............................................. .............................................. ...................................... ........................... ................. ..... 30 Tulburari de activitate ..................... ............................................ .............................................. .............................................. ............................................. ...................... 30 Tulburari de vointa .................... ........................................... .............................................. .............................................. ......................................... ........................... ......... 31 Tulburarile de caracter ....................... .............................................. .............................................. .............................................. .......................................... ................... 31 Tulburarile afective ...................... ............................................. .............................................. ............................................................. ...................................... ......... 32 Tulburarile de memorie ................................................................ ....................................................................................... ...................................... ...................... ....... 32 Psihopatologia proceselor de inteligenta .......................................................... .................................................................................. .......................... 32 Tulburarile de gandire ......................................................... ................................................................................ ......................................... .............................. .............. 32 Delirul .................... ........................................... .............................................. .............................................. .............................................. ............................................... ........................ 32 SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE ...................... ............................................. .............................................. ........................................ ................. 33 Cadrul general ...................... ............................................. .............................................. .............................................. ...................................... ........................... ................. ..... 33 1) Sidromul astenic ....................... .............................................. .............................................. .............................................. ............................................... ........................ 33 2) Sindromul obsesiv ....................... .............................................. .............................................. .............................................. ............................................ ..................... 34 Sindroamele afective - Sindromele psihopatologice afective..................... ................................ ........................ .................... ....... 35 1) Sindromul maniacal ..................... ............................................ .............................................. ....................................................... ........................................... ........... 35 2) Sindromul depresiv ............................................................ ................................................................................... ...................................... ........................... .............. 35 3) Instabilitatea psiho-afectiva .................... ........................................... .............................................. ...................................... ........................... ................. ..... 35 4) Sindromul anxios ..................... ............................................ .............................................. ............................................................. ...................................... ......... 35 Sindroamele Halucinator -Paranoide .................... ........................................... .............................................. .............................................. ....................... 36 1) Sindroamele delirante .................... ........................................... .............................................. .............................................. .......................................... ................... 36 2) Sindromul demential ...................... ............................................. .............................................. ................................................................ ......................................... 36 NOSOLOGIA PSIHIATRICA .................... ........................................... .............................................. .............................................. ................................... .............. 37 (Evolutia conceptiilor nosologice in psihiatrie) ..................... ................................................................. ............................................ ....... 37 Modelul nosologic ....................... .............................................. .............................................. .............................................. ............................................... .......................... 37 PSIHOPATOLOGIE NOSOLOGICA...................... ............................................. .............................................. ......................................... ....................... ..... 38 2
PERSONALITATI PSIHOPATICE ...................... ............................................. ................................................................ ......................................... ....... 38 Clasificarea psihopatiilor ...................... ............................................. .............................................. .............................................. ....................................... ................ 38 NEVROZELE ............................................. ...................... .............................................. .............................................. .............................................. ...................................... ............... 38 Istoric .................... ........................................... .............................................. .............................................. .............................................. ................................................ ......................... 38 Definitie si cadrul psihopatologic .................................................... ........................................................................... .......................................... ................... 39 Descrierea formelor de nevroza ...................... ............................................. .............................................. .............................................. ............................. ...... 39 PSIHOZELE ORGANICE............................. .................................................... .............................................. ........................................................ ................................... 41 Domeniul psihozelor organixce ..................... ............................................ .............................................. .............................................. .............................. ....... 41 Descrierea formelor clinice ..................................................... ............................................................................ .................................. ........................ ................ ... 42 Paralizia generala progressiva (PGP) ...................................................... ....................................................................................... ................................... 42 Epilepsia ..................... ............................................ .............................................. .............................................. ................................................................ ......................................... . 42 PSIHOZELE TOXICE................................ ....................................................... .............................................. ............................................................ ..................................... 43 Cadrul general ...................... ............................................. .............................................. .............................................. ...................................... ........................... ................. ..... 43 Alcoolismul ...................... ............................................. .............................................. .............................................. .................................................. .................................... ......... 43 Toxicomaniile .................... ........................................... .............................................. .............................................. .............................................. ................................... ............ 44 PSIHOZELE ENDOGENE I ......................... ................................................ .............................................. .............................................. ................................... ............ 44 Domeniul psihozelor ........................ ............................................... .............................................. ....................................................... ........................................... ........... 44 44 Semnificatia psihopatologiiei endogene si exogene .................................................................. .................................................................. 45 PSIHOZELE ENDOGENE II...................... ............................................. .............................................. .................................................. .................................... ......... 45 (Psihozele afective) - Cadrul psihopatologic general ............................................................... ............................................................... 45 Psihoza maniaco-depresiva ..................... ............................................ .............................................. ............................................ .................................. ............... ..45 Suicidul ...................... ............................................. .............................................. .............................................. .............................................. ........................................... .................... 46 PSIHOZELE ENDOGENE III.................... ........................................... .............................................. ............................................................ ..................................... 47 (Grupa psihozelor schizofrenie) ........................................................... ........................................................................................... ..................................... ..... 47 Schizofrenia ...................... ............................................. .............................................. .............................................. .............................................. ................................... .............. 47 Aspecte psihopatologice ....................... .............................................. .............................................. .............................................. ...................................... ................. 48 Formele clinice ....................... .............................................. .............................................. .............................................. .................................................. .............................. ... 48 PSIHOZELE ENDOGENE IV...................... ............................................. .............................................. .............................................. ................................... ............ 49 (Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) ....................... ........................................ .................49 49 Cadru psihopatologic general ..................... ............................................ ............................................... ........................................................ ................................ 49 Paranoia -Caracteristici psihopatologice ........................................... ................................................................................... ........................................ 49 Formele clinice ale paranoiei ................................................................ ....................................................................................... ..................................... .............. 50 Parafreniile -Delimitare si caracteristici ...................... ............................................. .............................................. ...................................... ................. 51 Delirantii pasionali .............................................................. ..................................................................................... ......................................... .............................. .............. 51 Psihoze endogene atipice ....................... .............................................. .............................................. .............................................. ...................................... ............... 51 STARILE DE ARIERATIE MINTALA ..................... ............................................ .............................................. ........................................... .................... 51 Oligofreniile ..................... ............................................ .............................................. .............................................. ............................................ .................................. ............... .. 51 Clasificarea oligofreniilor ...................... ............................................. .............................................. .............................................. ...................................... ............... 52 Psihozele debililor ..................... ............................................ .............................................. .............................................. ......................................... ........................... ......... 52 DEMENTELE ..................... ............................................ .............................................. .............................................. ............................................................ ..................................... 53 Cadrul general ...................... ............................................. .............................................. .............................................. ...................................... ........................... ................. ..... 53 Psihopatologia dementelor ....................... .............................................. .............................................. ............................................... ................................... ........... 53 Nota ....................... .............................................. .............................................. .............................................. ................................................................... ............................................ ... 54 BIBLIOGRAFIE....................... .............................................. .............................................. .............................................. ............................................ ................................ ........... 54 Subiecte examen............................................... ...................................................................... .............................................. ....................................................... ................................ 56
3
PSIHOPATOLOGIE SI PSIHOLOGIE MEDICALA INTRODUCERE
Orice Orice incercare incercare de abordare abordare a psi psihopat hopatolog ologiei iei se confrunta confrunta cu dificulta dificultati ti inerente, dintre cele mai variate. Dincolo de precizarea si abordarea directa a “obi “obiec ectu tulu luii “ ps psih ihop opat atol olog ogie iei, i, se ridi ridica ca bari barier ere e de ordi ordinu null “ ideo ideolo logi giil ilor or intelectu intelectualis aliste” te” referitoa referitoare re la modul modul de a considera considera obiectul obiectul psihopat psihopatolog ologiei iei rapor raportat tat la o anumi anumita ta mental mentalita itate te sau chiar chiar tradi traditie tie doctri doctrinar nara. a. Faptul Faptul se datoreste unor atitudini intelectuale venite din directii diferite, dintre care cea mai mai impo import rtan anta ta este este,, in mod mod inco incont ntes esta tabi bil, l, atit atitud udin inea ea medi medica cala la,, apar aparen entt simp simpli list st-r -red educ ucti tion onis ista ta,, de a nu recu recuno noas aste te nici nici un fel fel de dife difere rent nta a intr intre e psih ps ihia iatr tria ia clin clinic ica, a, cons consid ider erat ata a ca disc discip ipli lina na si sp spec ecia iali lita tate tea a medi medica cala la si psihopatologie, ca disciplina apartinand domeniului stiintelor umane. Natural ca, facand aceasta afirmatie, nu negam inrudirea psihiatriei clinice cu sfera umanismelor, dar, spre deosebire de psihopatologie, aceasta ramane o ramura a medicinii. Pe aceste considerente orice abordare a psihopatologiei trebuie sa inceapa prin a-i delimita sfera de domeniul psihiatriei clinice, cu care de multe ori a fost asimilata in mod eronat. Trebuie prin urmare facuta in mod exact aceasta delimitare epistemiologica, intre psihiatrie si psihopatologie. psihopatologie. Psihiatria, ca specialitate clinica in cadrul stiintelor medicale, se ocupa cu studiul bolilor psihice, urmarind cauzele care le produc, stabilirea formei clinice a bolii bolii prin prin interm intermedi ediul ul diagno diagnosti sticul cului ui poziti pozitiv v si difere diferenti ntial, al, inchei incheind nd prin prin instruirea unui tratament de specialitate adecvat in scopul combaterii cauzelor imbol imbolnav naviri iriii si al restab restabil iliri iriii stari stariii de echil echilib ibru ru psi psihi hic c care care este este sanata sanatatea tea mintala. Obiectul Obiectul psihiatr psihiatriei iei il reprezint reprezinta a bolnavul bolnavul psi psihic, hic, considerat considerat din punct de vede vedere re clin clinic ic ca un om in su sufe feri rint nta. a. Av Avan and d in vede vedere re aces aceste te aspe aspect cte e ale ale patologiei vietii psihice, psihiatria se situeaza intr-o pozitie opusa psihologiei, care care este este sti stiin inta ta care care studi studiaza aza proce procesel sele e psi psihic hice e si person personali alitat tatea ea omul omului ui normal sau sanatos psihic. Daca Daca ps psih ihia iatr tria ia,, ca sp spec ecia iali lita tate te medi medica cala la,, este este o disc discip ipli lina na anal analit itic icoodescri descripti ptiva va a bolilo bolilorr psi psihi hice, ce, psi psihol hologi ogia a ca sti stiin inta ta umana umana este este o dis discip cipli lina na analitico-descriptiva a proceselor psihice, a actelor si manifestarilor exterioare ale personalitatii indivizilor normali psihic. Metodo Metodolog logic, ic, psi psihi hiatr atria ia se bazea bazeaza za pe observ observati atia a si anamn anamneza eza clinic clinica a a bolnavilor mintali, iar psihologia pe observatia si psihodiagnosticul subiectilor normali. In cazul acesta ne punem intrebarea “ce este psihopatologia?” psihopatologia?” si in al doilea rand “ce loc ocupa ea in raport cu psihiatria si psihologia?” Psihop Psi hopato atolog logia ia studi studiaza aza fenom fenomenu enull psi psihi hic c morbi morbid, d, separ separand andu-s u-se e in felul felul acesta acesta de psi psihi hiatr atrie, ie, cat si de ps psiho iholog logie, ie, sau mai mai exact, exact, situa situandu ndu-se -se intre intre aceste doua domenii. Ea nu se inte intere rese seaz aza a de boli bolile le ps psih ihic ice e ca ps psih ihia iatr tria ia,, nefi nefiin ind d disc discip ipli lina na medica medicala, la, ci utili utilizea zeaza za “mate “materi rialu alull psi psihi hiatr atric” ic”,, compar comparand andu-l u-l cu “norm “normalu alull psihic” psihic” oferit oferit de psiholog psihologie. ie. In raporturi raporturile le sale cu psi psiholo hologia, gia, psi psihopat hopatolog ologia ia utilizeaza principiile metodologice aplicate la studiul “normalitatii psihice” in procesul de evaluare al “fenomenului psihic morbid”. Ca metodologie speci ecifica, psihopatologia apeleaza la meto etoda fenomenologica in interpretarea fenomenelor morbide ale vietii psihice. Ea se constituie, in felul acesta, ca o “atitudine reflexiva”, cautand a cunoaste si intelege natura si semnificatia “ fenomenelor morbide”. Din acest punct de 4
vedere, metodologia psihopatologiei se deosebeste atat de observatia clinicomedica medicala la a ps psihi ihiatr atriei iei,, dar si de tehnic tehnicil ile e psi psihod hodiag iagnos nostic tice e specif specifice ice alre alre psihologiei. Ea va utiliza in explorarea anormalitatii psihice “metoda filosofica” adaptata la cerintele specifice ale obiectului sau. Prin aceasta psihopatologia se situeaza net in campul stiintelor umane, devenind o psihoantropologie a vietii morbide. Fenom Fenomenu enull psi psihic hic morbi morbid d este este privi privitt de psi psihop hopato atolog logie ie atat atat ca natur natura a a persoanei, prin urmare ca pe o dimensiune antropologica particulara a fiintei, cat si ca o noua modalitate de a exista a acesteia, prin urmare ca pe un dat ontolo ontologic gic.. Natur Natura a morbi morbidul dului ui ps psiho iholog logic ic ramane ramane ins insa a perman permanent ent inter interio ioara ara fiintei umane, persoanei, ea fiind un fapt de experienta sufleteasca proprie subiectului ca “natura traita” de acesta. Daca psihiatria analizeaza “din exterior” tulburarile mintale considerate ca “simptome clnice”, “sindroame” sau “boli” cu un caracter specific obiectivat si net individualizate in spatiul clinico-medical, iar psihologia studiaza organizarea personalitatii, personalitatii, procesele psihice si manifestarile manifestarile comportamentale ale acestora, tot tot “d “din in exte exteri rior or”, ”, ps psih ihop opat atol olog ogia ia caut cauta a sa patr patrun unda da in “int “inter erio iori rita tate tea” a” persoa persoanei nei umane umane,, prin prin descri descrifra frarea rea sensul sensului ui fenom fenomenu enulu luii psi psihi hic c morbi morbid d ca modalitate de “a fi” a bolnavului psihic in comparatie cu omul normal. Meto Metoda da comp compre rehe hens nsiv iva, a, prop propus usa a de K. Jasp Jasper ers s este este,, in prim primul ul rand rand,, o “atitudine metodologica” metodologica” care descrie o noua directie a cercetarii in acest sens. Ea este este com complet pletat ata a cu “ana “anali liza za exis existe tent ntia ialla“ a lui lui L. Bins Binswa wang nger er si cu “hermeneutica actului psihiatric” de catre H.Tellenbach. Toa Toate te aces aceste te metod etode, e, de insp inspir irat atie ie fili filiso sofi fica ca,, isi recu recuno nosc sc fili filier era a in fenomenologia husserliana si existentialismul heideggerian. Persoana umana aflata in suferinta psihica este inteleasa intr-un sens antropologic largit, ca pastr pastrato atoare area a unei unei “isto “istori riii interi interioar oare e suflet sufletest esti” i” de o forma forma partic particul ulara ara (L. Bins Binswa wang nger er), ), cons consti titu tuin indu du-s -se e din din cuno cunoas aste tere rea a aces aceste teia ia o “ant “antro ropo polo logi gie e psihopatologica” psihopatologica” (V.E. von Gebsattel, R.Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regasim inca de la I.Kant care, pe langa langa anali analiza za fenom fenomene enelo lorr psi psihi hice ce normal normale, e, se ocupa ocupa de “b “boli olile le psi psihic hice” e” si suic su icid id,, acor acorda dand nduu-le le o aten atenti tie e deos deoseb ebit ita. a. Al doil doilea ea mome moment nt in anal analiz iza a antrop antropolo ologi gica ca a vieti vietiii psi psihic hice e o regasi regasim m la Maine Maine de Brian, Brian, care care scoate scoate in evidenta valoarea introspectiei. In sec. XX, filosofi de marca vor relua studiile de antr antrop opol olog ogie ie filo filoso sofi fica ca aduc aducan and d impo import rtan ante te si noi noi cont contri ribu buti tiii in aces acestt domeniu (W. Dilthey, L. Lavelle, H.Bergson, E.Husserl, M.Heidegger, Cl. LeviStrauss, G. Gusdorf, J.P.Sartre, M.Focault). Un aport important este adus, in ambele planuri ale antropologiei psihologice, atat normale, cat si patologica, de catre K.Jaspers, Lbinswanger, V.E. von Gebsattel, K.Sneider, E.Minkowski, G.E. Morselli, M.Manfredi, D.Cargnello. D.Cargnello. Putem Putem afirm afirma, a, din acest acest momen moment, t, ca psi psihop hopato atolog logia ia se consti constitui tuie e ca o psihoantropologie a fenomenului psihic morbid, avand ca metoda de studiu reflectia filosofica.Desi este net delimitata si cu individualitate specifica in seria stiintelo stiintelorr umane, umane, psihopato psihopatologi logia a va continua continua permanent permanent sa se situeze situeze intre intre psihiatria clinica, de la care, cum spuneam mai sus, ia “materialul de studiu” si psihologia normala de la care ia sistemul de organizare al vietii psihice, al personalitatii, criteriile de evaluare ale “normalului” si “patologicului”in viata psihica. Se poate insa ridica o problema problema fireasca fireasca in acest caz. Daca psiholog psihologia ia este stiinta care pune in evidenta procesele psihice normale si le analizeaza metodic dupa tehnici bine stabilite si daca psihiatria psihiatria este stiinta care studiaza aspectele patologice ale vietii psihice dupa o metodologie la fel de bine condusa, pentru 5
ce mai este necesara, in caul acesta, psihopatologia? Mai mul chiar decat atat, se pune intrebarea”ce aduce nou” sau “ce aduce in plus” psihopatologia? Este necesara, sau, dimpotriva, constituie un domeniu artificial creat de o altfel de metodologie” metodologie” decat cele ce le utilizate de psihologie sau de psihiatrie? psihiatrie? Iata cateva probleme care, cel putin formal, pot pune serios in discutie domeniul psihopatologiei si legitimitatea acesteia. Mai mult chiar decat atat si psihopatologia si psihiatria sunt si ele tot discipline care se cuprind in sfera stiintelor umane. Si din nou atunci se pune intrebarea “de ce psihopatologia ?” Nu se poate inainta fara sa se raspunda la aceaste intrebari. Dar, de fapt, aces aceste te intr intreb ebar ari, i, de part parte e de a slab slabii pozi poziti tia a ps psih ihop opat atol olog ogie iei, i, vin vin ca sa o consolideze. Raspunsurile Raspunsurile la aceste intrebari vin din sfera stiintelor umane. Spuneam mai sus, ca atat psihologia, cat si psihiatria au ca obiect descrierea si calsificarea proceselor psihice si a manifestarilor acesteia in stare normala sau patologica. In ambele cazuri insa, pentru a putea explica si ntelege aceste procese, se iau ca model model de referi referinta nta sti stiint intele ele naturi naturii, i, legand legandu-s u-se e in ambel ambele e sit situat uatii ii viata viata psihica de activitatea creierului. Limita, dar concomitent si conexiunea dintre stiintele naturii si psihologie, este reprezentata prin “neuropsihofiziologie”, asa cum au demonstrat Fechner si Wundt, domeniu care ulterior s-a extins si a capata capatatt o dezvol dezvoltar tare e consi consider derabi abila la deveni devenind nd disci discipli plina na sti stiin intif tifica ica de sin sine e statatoare – neuropsihologia – si care cuprinde atat aspecte ale normalitatii cat si ale patologicului. patologicului. In mod mod egal egal limi limita ta dint dintre re antr antrop opol olog ogie ie si ps psih ihol olog ogie ie,, pe de opar oparte te,, si psih ps ihia iatr trie ie,, pe de alta alta part parte, e, a dus dus la apar aparit itia ia unui unui dome domeni niu u nou, nou, cu o config configura uratie tie partic particula ulara ra si o inden indentit titate ate propr proprieie- psi psihop hopato atolog logia. ia. In sensul sensul acesta este suficient sa mentionam contributiile aduse de C.von Monakow si R. Mour Mourgu gue, e, K. Gold Goldst stei ein n si Gelb Gelb,, Hjac Hjacks kson on,, H. Ey. Ey. E. Mink Minkow owsk ski, i, K. Jasp Jasper ers, s, L.Binswanger, D.Cargnello, D.Cargnello, G.E Morselli, M. Manfredi. Din acest moment situatia anterior prezentata ne apare complet schimbata. Atat psihologia, ca domeniu al normalitatii psihice, cat si psihiatria, ca doneniu al anormalitatii psihice, sunt cuprinse intre neuropsihologie care le leaga de stii stiint ntel ele e natu naturi riii si ps psih ihop opat atol olog ogie ie care care le cone conexe xeaz aza a prin prin antr antrop opol olog ogie ie la stiintele umane. Pent Pentru ru W.Di W.Dilt lthe hey y care care vede vede in ps psih ihol olog ogie ie o stii stiint nta a fund fundam amen enta tala la ce sistem sis temati atizea zeaza za toate toate cunost cunostin inele ele despr despre e spi spiri rit, t, psi psihol hologi ogia a are are doua doua su surse rse fund fundam amen enta tale le.. Pe de o part parte e stii stiint ntel ele e natu naturi riii repr reprez ezen enta tate te prin prin biol biolog ogie ie (neuro (neuropsi psihol hologi ogie), e), iar iar pe de alta alta parte parte sti stiint intele ele umane umane,, reprez reprezent entate ate prin prin filosofie (psihoantropologia) Acest aspect, adus in discutie de W. Dilthey in sec. XIX pentr pentru u psi psihol hologi ogie, e, este este reluat reluat in sec. sec. XX pentr pentru u psi psihia hiatr trie, ie, careia careia i se subliniaza dubla apartenenta la stiintele biologice (ca specialitate medicala) si la stii stiint ntel ele e umsn umsne e (ca (ca antr antrop opol olog ogie ie)) (K.J (K.Jas aspe pers rs,, L.Bi L.Bins nswa wang nger er,, V. E. von von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt, H. Tellenbach, H. Ey). Aceast Aceasta a remarc remarca a este este foart foarte e impor importan tanta ta pentru pentru preciz precizare area a locui locuilu luii si a identitatii psihopatologiei care se legitimeaza ca disciplina stiintifica de sine statatoare. W.Di W.Dilt lthe hey y dins dinspr pre e stii stiint ntel ele e uman umane e si K.Ja K.Jasp sper ers s dins dinspr pre e medi medici cina na fac fac distinct distinctia ia bipolari bipolaritati tatiii originii originii psihologiei psihologiei si a psihiatr psihiatriei, iei, dar analiza analiza lor este axata pe aspectele exterioare, de contingenta ale acestor domenii. Din acest motiv concluziile lor vor fi in primul rand de ordin metodologic. Ceea Ceea ce treb trebui uie e pus pus ca prob proble lema mati tica ca cent centra rala la este este obie obiect ctul ul si ulte ulteri rior or metodele. Si W.Dilthey si K.Jaspers cultiva ordinea sigura a spiritului metodic. Astfel, pentru W.Dilthey “psihologia nu se va achita de sarcinile sale ca stiinta 6
fundamentala decat daca se va tine in limitele unei stiinte descriptive care nu face decat sa constate faptele si concordanta faptelor”, idee pe care K.Jaspers o preia si o aplica in cazul psihopatologiei. Concluzia teoretica a unei atare atit atitud udin inii metod etodol olog ogic ice e este este pent pentru ru W.Di W.Dilt lthe hey y trec trecer erea ea de “p “psi siho holo logi gia a descriptiva” la “psihologia explicativa”, al carui obiectiv final este de “a da o stru struct ctur ura a logi logica ca ansa ansamb mblu lulu luii viet vietii ii sp spir irit itul ului ui”. ”. Reve Reveni nind nd la dome domeni niul ul psihopato psihopatologi logiei, ei, vom remarca remarca aceeasi aceeasi intentie intentie metodolo metodologica gica la K.Jaspers K.Jaspers in cazu cazull pro procese cesellor psih sihice morbid bide, cu ajut ajuto orul “meto etodei psih siholog logice comprehensive” de a explica semnificatia “fenomenelor psihice morbide”. Ceea ce trebuie retinut din cele de mai sus este faptul ca se contureaza o relatie particulara intre “obiect’ si “metoda” in sfera psihopatologiei. Metoda fiind fiind descri descripti ptiva va sau expli explicat cativa iva,, va aduce aduce in campul campul cunoas cunoaster terii ii cele cele doua doua laturi ale obiectului in primul caz latura sa externa iar in cel de-al doilea caz latura sa interna. Psiholog Psihologia ia si psihiatr psihiatria, ia, descriind descriind faptele, vor fi discipli discipline ne descripti descriptive, ve, pe cand psihopatologia, care va cauta sa explice semnificatia fenomenului psihic morbid, va fi o disciplina explicativa. Ea va cauta ca sa patrunda semnificatia interioara a “nebuniei”, sensul fiintei alienate, nu ca “simptome “simptome clinice”vizibile, ci ca “sensu “sensuri ri interi interioar oare” e” ale umanu umanului lui.. Psi Psihi hiatr atria ia este este o dis discip cipli lina na clinic clinicoomedicala, pe cand psihopatologia psihopatologia este o disciplina filosofico-antropologica. filosofico-antropologica. Psiihopat Ps opato ologi ogia ca disc disciiplina exp explicati cativa va,, pri prin nat natura ura obiec biecttului ului si metodologia utilizata, se va deosebi fundamental de psihologie si psihiatrie. Ea se va separa insa fara a se rupe, asa cum de altfel am aratat mai sus. In psihopatologie observatia obiectului este inlocuita cu reflectia filosofica (W.Dilthey, K.Jaspers). Pentru W.Dilthey “filosofia trebuie, in primul rand, sa ne invete invete sa surpr surprind indem em,, print printr-o r-o experi experient enta a pura, pura, reali realitat tatea ea si realul realul,, si sa le analizam tinandu-ne in limitele pe care ni le ofera critica cunoasterii”. In cadrul acestei atitudini metodologice, W.Dilthey distinge doua directii de orientar orientare e in cunoastere cunoasterea a obiectul obiectului: ui: “reflecti “reflectia a introspec introspectiva” tiva” si ‘cunoaster ‘cunoasterea ea metafizica”. In cazul acesta, fie ca ne referim la introspectie, fie la metafizica, psih ps ihop opat atol olog ogia ia,, prin prin meto metoda da refl reflect ectie ieii filo filoso sofi fice ce,, va tran transc scen ende de obie obiect ctul ul,, obligand obligand in felul felul acesta acesta manifesta manifestaril rile e clinico-p clinico-psihi sihiatri atrice, ce, simptom simptomele ele clinice clinice obiective sa se intoarca in planul subiectilv intern al fiintei bolnavului. In acest mod nu mai sunt descrise simptomele, ci sunt interogate, mergandu-se in felul acesta acesta catre catre ”expli ”explicar carea” ea” semni semnific ficati atiei ei intrap intrapsih sihice ice a acesto acestora ra in rapor raportt cu persoana bolnavului. bolnavului. Din acest moment metodologia psihopatologiei devine “interogatie pura” a subi su biec ectu tulu luii fiin fiinte teii alie aliena nate te ps psih ihic ic.. Ea se va mode modela la nuan nuanta tatt in rapo raport rt cu ‘tematicile” oferite de “fenomenul psihic morbid”, metinandu-si insa constant, ca principiu, aceeasi metodologie. metodologie. Inte Intero roga gati tia a meto metodi dica ca a ps psih ihop opat atol olog ogie ieii isi isi afla afla raspu aspuns nsul ul in metod etoda a comprehensiva inspirata de reductia fenomenologica, imprumutata de la Ed. Hesserl si introdusa in psihopatologie de catre K.Jaspers si E. Minkowski. Din acest acest momen momentt intre intreaga aga metodo metodolog logie ie psi psihop hopato atolo logic gica a devine devine o comple complexa xa si nuantata reflectie filosofica, care urmareste descifrarea semnificatiei interne a manifestarilor psihice morbide. Un pas pas impo import rtan antt meto metodo dolo logi gic, c, care care adan adance cest ste e si intr introd oduc uce e un grad grad suplimentar de rigoare, este reprezentat de “analiza hermeneutica” a faptului psihiatric” introdusa de H.Tellenbach. Se poate afirma din acest moment ca psihop psi hopato atolo logia gia se infati infatisea seaza za ca o dis discip cipli lina na bine bine indivi individua duali lizat zata, a, care-s care-sii defi define nest ste e in mod mod clar clar obie obiect ctul ul si meto metodo dolo logi gia a in rapo raport rt cu pasi pasiho holo logi gia a si psihiatria clinica clinica de care se va separa, incetand a se mai confunda cu acestea. 7
Spre deosebire de psihiatrie, care considera tulburarile psihice ca expresie a uniei boli, legandu-le de o cauza care a dus la perturbarea echilibrului psihic, psihopatologia considera tulburarile psihice ca pe niste experiente sufletesti care care se ins inscri criu u in durata durata desfas desfasura urari riii existe existente nteii persoa persoanei nei umane umane.. Aceste Aceste experiente sunt intrapsihice, strct personale si din acest motiv ele pot fi, asa cum remarc remarca a K.Jasp K.Jaspers ers,, cunosc cunoscute ute dar nu si intele intelese, se, intruc intrucat at raman raman strict strict individuale. Din acest motiv, ceea ce trebuie sa intereseze psihopatologia, in sens largit, este, de fapt, “experienta vietii interioare” morbide sau “istoria inte interi rioa oara ra a omul omului ui boln bolnav av ps psih ihic ic” ” la care care face face refe referi rint nta a L.Bi L.Bins nswa wang nger er.. Psihop Psi hopato atolog logia ia se va intere interesa sa de natura natura transf transfor ormar marii ii fiinte fiinteii umane umane si de destin destinul ul aceste acesteia ia ca o noua noua condui conduita ta ontolo ontologic gica a (R.Al (R.Allen lendy) dy).. Evolut Evolutia ia bolii bolii psihice nu mai este considerata ca o “evolutie a bolii”, ci ca o noua forma de “a fi in lume” a persoanei alienata psihic. Este o cu totul alta viziune. O noua perspe perspecti ctiva va a cunoa cunoaste steri riii se deschi deschide de asupra asupra persoa persoanei nei umane umane,, in spi spiri ritul tul existentialismului. Astfel pusa problema, se remarca neta individualitate a psihopatologiei care ni se infatiseaza ca o stiinta a fenomenului psihic morbid, situata in interiorul domeniului domeniului psihoantropologiei. psihoantropologiei. Din Din cele cele de mai mai su sus s rezu rezult lta a fapt faptul ul ca ps psih ihop opat atol olog ogia ia este este o disc discip ipli lina na cuprinsa cuprinsa intre psiholog psihologie ie si psihiatr psihiatrie, ie, avand ca obiect obiect “fenomenel “fenomenele e psihice psihice morbide”. Obie Obiect ctiv ivel ele e pe care care si le prop propun une e sa le stud studie ieze ze ps psih ihop opat atol olog ogia ia su sunt nt urmatoarele: a) analiza structurilor structurilor morbide ale personalitatii bolnavilor psihici; b) cuno cunoas aste tere rea a semn semnif ific icat atie ieii aces acesto torr tulb tulbur urar ari, i, a dina dinami mici ciii morb morbid ide e a personalitatii, personalitatii, legate de noul regim sufletesc al persoanei umane; c) urmare urmareste ste delim delimita itarea rea unor unor “form “forme” e” sau “mode “modele” le” de person personali alitat tate e morbida; d) considera anormalitatea psihica ca fiind in corelatie directa cu starea de norm normal alit itat ate, e, in inte interi rior orul ul care careia ia se dezv dezvol olta ta,, ca o vari varian anta ta acci accide dent ntal ala a a acesteia; e) cons consid ider era a boal boala a ps psih ihic ica a ca pe un feno fenome men n ps psih ihic ic morb morbid id,, inte integr grat at experi experient entelo elorr su sufle fletes testi ti ale perso persoane aneii umane umane si, prin prin urmare urmare,, cupri cuprinsa nsa in “psiho-biografia” individului, privita ca o madalitate particulara a “istoriei sale interioare” f) fiin fiind d un mome moment nt sau sau un frag fragme ment nt ps psih ihoo-bi biog ogra rafi fic, c, boal boala a ps psih ihic ica a din din punctul de vedere al psihopatologiei va avea, dincolo de aspectele evolutiei sale clinice, o semnificatie ontologica ontologica g) psihopatologia integreaza datele obtinute din analiza aspectelor morbide ale personalitatii umane in teoria despre om, fundamentand o “antropologie psihiatrica”. In acest fel pusa problema, distingem in sfera psihopatologiei mai multe componente, dupa cum urmeaza: 1) Ps Psih ihop opat atol olog ogia ia gene genera rala la,, avan avand d un cara caract cter er teor teoret etic ic,, stud studia iaza za si precizeaza precizeaza “obiectul “obiectul acestei acestei discipli discipline”, ne”, “metodel “metodele e de studiu” studiu” ale acesteia, acesteia, urmarind cunoasterea semnificatiilor semnificatiilor interne ale “fenomenului “fenomenului psihic morbid” si “integrarea acestuia in sfera stiintelor umane. Ea este de fapt “psihopatologia antrop antropolo ologi gica” ca”(K. (K.Jas Jasper pers, s, L. Binsw Binswang anger, er, E. Minkow Minkowski ski,, V.E.vo V.E.von n Gebsat Gebsattel tel,, R.Kuhn, A. Zutt). 2) Ps Psih ihop opat atol olog ogia ia clin clinic ica a se ocup ocupa a cu anal analiz iza a orga organi niza zari riii sist sistem emul ului ui personalitatii si dinamica psihopatologica a fenomenelor psihice morbide, in comp compar arat atie ie cu proc proces esel ele e ps psih ihic ice e norm normal ale. e. Ea stud studia iaza za in mod mod sist sistem emat atic ic 8
alterarile diferitelor procese psihice, semnificatia sindroamelor psihopatologice, precum si clasificarea nosologica a manifestarilor manifestarilor clinice. 3) Psihopatologia nosologica studiaza marile categorii clinico-psihiatrice din punc punctt de vede vedere re ps psih ihop opat atol olog ogic ic,, natu natura ra si semn semnif ific icat atia ia boli bolilo lorr ps psih ihic ice, e, cons consid ider erat ate e din din punc punctt de vede vedere re antr antrop opol olog ogic ic si onto ontolo logi gic c ca expe experi rien ente te sufletesti morbide ale fiintei umane raportate la psiho-biografia acesteia. 4) Ps Psih ihop opat atol olog ogia ia antr antrop opol olog ogic ica a si soci social ala a este este cons consac acra rata ta stud studiu iulu luii modelelo modelelorr de personali personalitate tate si psiho-bi psiho-biogra ografice fice in psihopato psihopatologi logie, e, psihozel psihozelor or experimentale si psihozelor colective, incheindu-se cu discutarea raporturilor psihopatologiei psihopatologiei cu celelalte discipline umane. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul ca domeniul pssihopatologiei se infatiseaza ca un veritabil spatiu epistemiologiv bine conturat, in care viata psihica anormala ne dezvaluie aspecte extrem de interesante, de un mare polim polimorf orfis ism m si comple complexit xitate ate,, deschi deschizan zand d noi perspe perspecti ctive ve in cunoas cunoaster terea ea si intele inteleger gerea ea persoa persoanei nei umane umane.. Conclu Concluzii ziile le care care se despr desprind ind din orice orice studi studiu u psihopatologic invita la o reflectie particulara asupra fiintei umane, a sensului si dest destin inul ului ui aces aceste teia ia,, poat poate e mai mai mult mult deca decatt ne ofer ofera a ca posi posibi bili lita tati ti de intelegere psihologia si psihanaliza. Psihopatologia este o “intalnire” unica cu persoana bolnavului psihic in intersubiectivitatea si interioritatea acestuia, o revelatie a experientelor sufletesti cele mai intime, dincolo de care descoperim sensurile cele mai adanci si poate ultime ale umanului, umanului, dar si drama sa cea mai profunda. Acea Ac east sta a lucr lucrar are, e, conc concep eput uta a dupa dupa un plan plan dida didact ctic ic ca Trat Tratat at de stud studiu iu univer universit sitar, ar, este este rezult rezultatu atull cercet cercetari arilor lor si al experi experient entei ei clini clinice ce person personale ale desf desfas asur urat ate e intr intr-u -un n inte interv rval al de patr patru u dece deceni niii ca medi medic c ps psih ihia iatr tru. u. Cart Cartea ea cupri cuprinde nde,, dinco dincolo lo de aspect aspecte e clasi clasice, ce, fundam fundament entale ale ale aceste acesteii dis discip cipli line, ne, rezultatul experientelor si studiilor personale in domeniul psihiatriei clinice si al psihologiei, psihologiei, din care am constituit domeniul psihopatologiei. Intentia finala a fost reprezentata prin “construirea” “construirea” unui” model general” al vietii psihice anormale, care dincolo de aspectele clinico-medicale sa puna in discutie “fenomene psihice morbide” ca dimensiuni ale fiintei interioare, din care sa se poata realiza cadrul unei “antropologii a nebuniei” considerata nu numai ca o boala psihica ci si ca o stare ontologica particulara a persoanei umane. Trata Tratatul tul de psi psihop hopato atolo logie gie se adrese adreseaza aza studen studentil tilor or de la facult facultati atile le de stiinte stiinte umane umane (psihol (psihologie ogie,, psihoped psihopedagogi agogie, e, pedagogie pedagogie,, sociolog sociologie, ie, filosofie filosofie,, stiinte juridice), dar, in egala masura si celor de la facultatea de medicina. El reprezinta sursa unor informatii sistematizate, dar concomitent ofera si motive de refl reflec ecti tie e sau sau disc discut utii ii pent pentru ru sp spec ecia iali list sti, i, prec precum um si pent pentru ru oric orice e om de cultur cultura, a, intere interesat satii de aspect aspectele ele anorm anormali alitat tatii ii psi psihic hice. e. Prin Prin aceste aceste inten intentii tii prezen prezenta ta lucra lucrare re se deoseb deosebest este e de Trata Tratatel tele e de psi psihi hiatr atrie ie clini clinica, ca, fiind fiind un comentariu al fenomenelor psihice morbide din perspectiva stiintelor umane. PSIHOPATOLOGIE GENERALA
Domeniu situat intre psihiatria clinica si psihologia generala, psihopatologia studiaza fenomenele psihice morbide si semnificatia acestora din perspectiva stiintelor umane. Psih Ps ihop opat atol olog ogia ia gene genera rala la se cons consrt rtit itui uie e ca fund fundam amen entu tull unui unui deme demers rs antropologic medico-psihologic avand ca obiect de studiu”sanatatea, suferinta si boala” boala” in sfera sfera vietii vietii su sufle fletes testi ti.. Tulbur Tulburari arile le psi psihic hice e sunt sunt consid considera erate te ca “experinete sufletesti morbide”, carora se incearca a li se da o interpretare 9
apel apelan andu du-s -se e la meto metode dele le filo filoso sofi fiei ei.. In sens sensul ul aces acesta ta,, ps psih ihop opat atol olog ogia ia isi isi preciz precizeaz eaza a cadrul cadrul episte epistemi miolo ologic gic prin prin atitud atitudine inea a sa metodo metodolo logic gica a fata fata de obiectul studiului sau. Aspe As pect ctul ul prac practi tic c care care se desp despri rind nde e de aici aici este este noua noua dime dimens nsiu iune ne si semni semnific ficati atie e a relati relatiei ei "medi "medic-b c-bol olnav nav"” "” precum precum si interp interpret retare area a suferi suferinte nteii psihice ca forma particulara de manifestare ontologica. DOMENIUL PSIHOPATOLOGIEI PSIHOPATOLOGIEI
Istoricul si cadrul problemei Psih Ps ihop opat atol olog ogia ia ca stii stiint nta a se cons consti titu tuie ie rece recent nt in sfer sfera a disc discip ipli line nelo lorr psihologice. Intelegera sensului si a scopului urmarit atat de psihopatologie, cat si de psihiatrie este strans legat de cunoasterea evolutiei istorice a psihologiei. Cuvant Cuvantul ul “psih “psiholo ologie gie” ” apare apare destul destul de tarzi tarziu u in contex contextul tul intele intelectu ctual al al scolasticii sec. XVI. Eucken sustine ca termenul de psihologie a fost utilizat pentru pentru prima prima data data de Melanc Melanchto hton. n. Ulteri Ulterior or acestu acestuia, ia, R. Goclen Gocleniu ius s in 1950 1950 afirma ca psihologia reprezinta “comentariile si discutiile teologilor si filosofilor asupra perfectiunii sufletului si originii omului”. In 1594 O.Casmann, un elev a lui R. Goclenius, publica o lucrare intitulata ” Psycholo Psychologia gia antropol antropologic ogica, a, sive animae humanae humanae doctrina doctrina”. ”. In aceeasi aceeasi epo epoca O. Casm Casman ann n va disti stinge doua doua dom domeni eniiin sfer sfera a antrop tropo ologi logiei ei:: somatologia, somatologia, sau stiinta corpului si psihologia, sau stiinta sufletului. Cuvantul psihologie incepe sa fie curent utilizat inca de la inceputul sec. XVII. J.Boelune va scrie in 1620 o “Psychologia vera” in care trateaza destinele eschatologice ale sufletului uman. Cercetarile si interesul stiintific incepe sa se orienteze, in aceasta perioada, asupra investigarii caracteriale. Putem afirma din acest moment incepe sa se configureze domeniul psihologiei ca stiinta. Pentru Pentru G.Gusd G.Gusdorf orf “fieca “fiecare re sti stiint inta a reprez reprezin inta ta un punct punct de fixar fixare e pentr pentru u o atenti atentie e episte epistemi miolo ologic gica, a, in contet contetul ul globa globall al gandir gandirii ii la un momen momentt dat”. dat”. Aceast Aceasta a impl implica ica o redis redistri tribui buire re menta mentala la a cunost cunostin intel telor or acumul acumulate ate intr-u intr-un n domeniu dat. In sec. XVIII termenul de “psihologie” se insituie definitiv, desi el lipseste la Hume, Condillac, Locke, care vorbesc despre stiinta omului. omului. Cel care impune definitiv si solid termenul de psihologie este Ch. Wolff. Acesta pulbica in 1732 prima sa lucrare “Psychologia empirica”, urmata de o a doua lucrare in 1734 “Psychologia naturalis”. Ambele lucrari ofera o privire ordo ordona nata ta sist sistem emat atic ic a ps psih ihol olog ogie iei, i, impu impuna nand nd si util utiliz izar area ea term termen enul ului ui de psihologie dar si recunoasterea acesteia ca stiinta de sine statatoare. In 1754 Ch. Bonnet va scrie un “Essai de psychologie ou considerations sur le operations de l’ame sur l’habitude et sur l’education, auxquelles on a ajoute des principes philosophiques sur la cause premiere et sur effet”. F.A.Carus scrie in 1808 o “Histoire de la psychologie” precizand ca este vorba vorba despr despre e o “isto “istori rie e a sti stiin intei tei despre despre om in genera generall si despre despre doctri doctrina na sufletului in particular”. In sensul acesta F.A.Carus largeste sfera psihologiei facand din ea nucleul antropologiei culturale. Haffner va face distinctia intre “pneutomatologia” traditionala traditionala care se ocupa de studi studiul ul spi spiri ritul tului ui fiind fiind asftel asftel inrud inrudita ita cu metafi metafizic zica a si “psih “psihol ologi ogia” a” care care studiaza procesele psihice si relatiile dintre suflet si trup. In sec. XIX V.Cousin precizeaza domeniul psihologiei ca fiind disciplina care se ocupa de “aspectele constiintei de sine in raporturile raporturile dintre om si lume”. Tot el este este cel cel care care va preci preciza za stat statut utul ul ps psih ihol olog ogul ului ui afir afirma mand nd ca aces acesta ta este este persoana care “interogheaza indentitatea fiintei umane”. 10
Tot in aceasta perioada Scoala germana de psihologie va aduce importante contri contribut butii ii la preciz precizare area a si dezvol dezvoltar tarea ea siste sistemat matic icaa aa acestu acestuii domeni domeniu u prin prin studiile lui W. Wundt si E.Cassirer. G.Gusd G.Gusdorf orf specif specifica ica,, atunci atunci cand cand vorbes vorbeste te de ist istor oria ia psi psihol hologi ogiei, ei, ca au existat, in paralel preocupari de psihologie in sfera filosofiei, moralei, religiei, culturii, mentionand in sensul acesta pe Tacit si Plutarch, Platon si Aristotel, Cicero, Seneca, Epictet si Marc Aureliu, Theophrast, Montaigne si La Bruyere, Rousseaux si Wieland, Pascal si Descartes etc. Nu poate poate fi intele inteleasa asa apari aparitia tia si evolut evolutia ia ps psihi ihiatr atriei iei clinic clinice e si ulteri ulterior or a psihopato psihopatologi logiei, ei, precum precum si a psihanali psihanalizei zei si psihoter psihoterapiei apiei,, fara cunoastere cunoasterea a evolutiei istorice a psihologiei si a ideilor despre suflet, asa cum s-a aratat mai sus. Domeniul psihiatriei si psihopatologiei Psihi Psi hiatr atria ia clnica clnica si, ulteri ulterior, or, psi psihop hopato atolog logia ia s-au s-au dezvol dezvoltat tat,, ca dis discip cipli line ne independente, in mod succesiv, plecand de la bazele puse anterior psihologiei. Se considera ca orice termen care desemneaza o disciplina stiintifica este mai mult decat un simplu cuvant, el fiind in primul rand expresia unei conceptii epistemiologice. Introducerea de “termeni noi” care desemneaza un domeniu stiintific coincid cu construirea unui ansamblu automat care grupeaza multiple date si dintre cele mai diferite (G.Gusdorf). J.Starobinski noteaza faptul ca termenul de psihiatrie a fost creat si introdus de catre J.C.Reil la inceputul sec.XIX pentru a desemna ramura medicinii care se ocupa cu studiul bolilor psihice. Psihi Psi hiatr atria ia ca specia speciali litat tate e medica medicale le este este in primu primull rand rand opera opera lui lui Ph. Ph.Pi Pinel nel “medicul filosof”. Ea s-a delimitat ca specialitate in sfera medicinii generale, desi la originea sa “medicina mintala” avea inca un pronuntat caracter moral si filosofic. Caracterul “azilar” al psihiatriei este dat de W.Tuke (1972) prin reformarea intuitie intuitieii spitalic spitalicesti, esti, opera continuata continuata de Esquirol Esquirol care transform transforma a “azilul “azilul de alienati” in “casa de sanatate pentru tratamentul bolnavilor psihici” (1800). Apar Ap ariitia tia psihiat hiatrriei treb trebu uie cons consiiderat erata a ca un moment ent esent sentiial in “reevalua “reevaluarea rea valorilor valorilor care constitui constituiau au traditio traditional nal patrimo patrimoniul niul cunostin cunostintelor telor medicale ale comunitatii umane” (G.Gusdorf). dar odata cu psihiatria isi face intrarea in scena stiintifica si medicala un nou personaj: psihiatrul. psihiatrul. Pentru Pentru G.Gusd G.Gusdor orff “p “psih sihiat iatrul rul” ” este este operat operatoru orull unei unei cunoas cunoaster terii in cadrul cadrul care careia ia,, prop propri riil ile e sale sale exig exigen ente te ment mental ale e prei preiau au ca sarc sarcin ina a de repr reprez ezen enta tatt elementele mai mult sau mai putin confuze ale unei “alte realitati”. Psihiatrul trebuie sa descifreze semnificatia alteralitatii constiintei bolnavului psihic, in rapo raport rt cu logi logica ca real realit itat atii ii.. El este este chem chemat at sa desc descif ifre reze ze sens sensul ul unei unei “alt “alte e realitati umane” plecand de la experienta istorica reprezentat prin idei, teme si valori care reprezinta reperele cautarii de sine. Eval Evalua uare rea a “n “neb ebum ume” e” se face face in rapo raport rt cu “n “nor orma mali lita tate tea” a” ca star stare e de echi echili libr bru u su sufl flet etes esc. c. Dar Dar dinc dincol olo o de aspe aspect ctel ele e pur pur biol biolog ogic ice e ale ale boli bolilo lor, r, de cunostintele oferite, de conditiile lor naturale, trebuie surprinse si “faptele de cultura care li se adauga” (J.Starobinski). (J.Starobinski). Boal Boala a mint mintal ala a nu va rama ramane ne o tema tema pura pura si excl exclus usiv iv medi medica cala la.. Ea va constitui un obiect de reflectie continua pentru morala si filosofie, inseparabila de sfera culturii. Boala mintala, pentru Gusdorf, este perceputa sau traita, ca o stare de alienatie, ca o distanta in raport cu norma sociala, ea fiind mai mult “patologie de cultura” decat o “patologie “patologie natural”. 11
Accept Acce ptar area ea idee ideeii de boal boala a ps psih ihic ica a este este dire direct ct cond condit itio iona nata ta de natu natura ra spatiului mintal din care deriva modelul socio-cultural. Pentru Gusdorf “spatiul ment mental al este este dome domeni niul ul in care care se arti articu cule leaz aza a semn semnif ific icat atii iile le desc descif ifra rate te si recunoscute printr-un acord comun cu opinia mediei”. Pentru a admite sau recunoaste existenta bolii psihice si implicit a psihiatriei ca stiinta, este necesar ca “d “dom omen eniu iull epis episte temi mic” c” sa se insc inscri rie e in inte interi rior orul ul “s “spa pati tiul ului ui ment mental al” ” al modelul modelului ui socio-cult socio-cultural ural respectiv respectiv.. Desacord Desacordul ul dintre dintre “campul “campul epistemic epistemic” ” si “spatiul “spatiul mental” va duce la conflice, conflice, respinger respingeri, i, nerecunoas nerecunoasterea terea sau chiar negarea nebuniei si in final la dizolvarea psihiatriei ca stiinta si excluderea psihiatrului. Aceste aspecte nu privesc si patologia somatica care nu vizeaza valorile culturale ale modelului social. Bolnavul somatic si medicul accepta in mod mod recipr reciproc oc exiten exitenta ta bolii bolii,, iar dis discur cursul sul medica medicall se consti constitui tuie e din anali analiza za clinic clinica a a simp simptom tomelo elor. r. In cazul cazul bolii bolii psi psihi hice, ce, fiind fiind pusa pusa in dicuti dicutie e consti constiint inta a bolnavului, se va apela pentru interpretarea “cazului” la sistemul subordonat al valorilor umane ale modelului socio-cultural. socio-cultural. La vremea sa R.Descartes afirma ca intotdeauna “corpul se explica prin corp, iar spiritul prin spirit”. In sec. XX K.Jaspers, reluand tema, afirma ca “viata psihica nu poate fi explicata prin categoriile materiale”, materiale”, iar W.Dilthey sustine ca “natura o experimentam, iar viata sufleteasca o intelegem”. Se poate afirma, din acest motiv, ca “psihiatria nu devine posibila decat din momentul in care ea se constituie ca o inteligenta capabila de a intelege si de a iden identi tifi fica ca (G.G (G.Gus usdo dorf rf). ). Inai Inaint ntea ea aces acestu tuii mome moment nt nebu nebuni nia a impl implic ica a o cont contra radi dict ctie ie,, prin prin ineg inegal alit itat atea ea ling lingvi vist stic ica a si rati ration onal ala a pe care care o opun opunea eau u moral moralei, ei, filoso filosofie fiei, i, socio sociolo logie gieii si teolo teologie giei. i. Nebuni Nebunia a avea avea semnif semnifica icati tia a unei unei pervertiri a spiritului prin pacat fiind obiectul unor terapeutici specializate de exorcism. Psihiatria va restabili comunicarea cu bolnavul mintal, iar psihoterapia va inaugu inaugura ra perspe perspecti ctiva va unei unei restau restaurar rarii a psi psihi hicul cului ui prin prin mecani mecanism sme e si forte forte sufletesti. In felul acesta, pshiatria va reevalua “nebunia” si va da “nebunului” statut statutul ul de “bolna “bolnav v minta mintal” l”,, reinte reintegra grandu ndu-l -l prin prin inter intermed mediu iull medici medicini nii, i, in ordinea umana si suprimand in felul acesta “ruptura” dintre bolnav si societate. Atitudinea societatii de respingere a bolnavului psihic ca infamant si periculos incepe sa se schimb, fiind inlocuita cu o descriere umanista inaugurata de Ph.P Ph .Pin inel el,, cons consol olid idat ata a de S.Fr S.Freu eud d si exti extins nsa a la acte actele le ps psih ihia iatr trie ieii soci social ale e si comunitar-umanist comunitar-umanist de H.Baruk. Schimbarea mentalitatii mentalitatii si a atitudinii sociale fata de bonavul mintal si boala psihic psi hica a va avea avea consec consecint inte e multi multipl ple. e. Spital Spitalul ul de psi psihia hiatri trie e va fi o proie proiecti ctie e arhi arhite tect ctur ural ala a a clas clasif ific icar arii ii noso nosolo logi gice ce.. Nebu Nebuni nia a nu va repr reprez ezen enta ta o lume lume nein neinte teli ligi gibi bila la ci un sect sector or al ansa ansamb mblu lulu luii medi medici cini nii, i, al sp spir irit itul ului ui gene genera ral. l. Patologia mintala va deveni un domeniu privilegiat al antropologiei, un model epistemic prin care se deschide accesul la intelegerea echilibrului si al ordinei intelectuale, ca valoare a omului. Stare de alienatie mintala capata o imagine relativizanta. Ea apare ca o “sit “s itua uati tie e limi limita ta” ” a uman umanul ului ui si nu ca o star stare e de desu desuma mani niza zare re.. Nebu Nebunu null inceteaza de mai fi o “fiinta opusa si periculoasa” el fiind perceput ca un “semn in stare de suferinta”. Cabani Cabanis, s, referi referindu ndu-se -se la statut statutul ul social social al bonav bonavulu uluii psi psihic hic,, dis distin tinge ge trei trei grupe de raporturi intre acesta si societate: a) starea de boala psihica; b) potentialul de periculozitate periculozitate antisociala; c) pierderea partiala sau totala a discernamantului cu implicatii immediate asupra raspunderii pentru faptele comise. 12
Constituirea psihopatologiei ca stiinta Psihopato Psihopatologi logia a se naste naste ulterior ulterior constitui constituirii rii si recunoast recunoasterii erii psihiatr psihiatriei iei ca disciplina medicala. Ea isi datoreste existenta, in principal lucrarilor lui Th.Ribot “filosoful psiholog”. Considerata initial ca o “psihologie patologica” de catre acesta acesta,, Th. Ribot Ribot cauta cauta sa faca faca o delim delimita itare re intre intre psi psihol hologi ogie e si metafi metafizic zica. a. Studiind bolile psihice, el le considera ca reprezentand “disolutii ale facultatilor mintale”. Acest aspect este deosebit de important intrucat el da posibilitatea explicarii diferitelor nivele ale vietii psihice, in conditiile oferite de patologia psihia psi hiatri trica, ca, impos imposib ibil il de sesiza sesizatt si de explor explorat at la su subie biecti ctiii normal normali, i, la care care facultatile psihice nu pot fi separate una de cealalta. Acest punct de vedere nou impune precizarea cadrului stiintific de referinta, Th.Ribot si elevii sai P.Janet si G.Dumas, iar ulterioar Ch.Blondel si H.Wallon, vor face o prima distinctie distinctie intre psihologia normala si psihologia patologica. E.Minkows E.Minkowski ki pune, in mod direct direct problema problema psihopato psihopatologi logiei, ei, intreband intrebandu-se u-se daca aceasta trebuie considetata ca fiind o “psihologie patologica” in raport cu “psi “p siho holo logi gia a norm normal ala” a” ? Deri Deriva va oare oare acea aceast sta a din din ps psih ihol olgi gie? e? se intr intrea eaba ba E.Minkowski. Raspunsul pe care E.Minkowski il da este ca psihiatria furnizeaza materialele, iar psihologia ofera cadrul de orientare ca structura si organizare, pentru psihopatologie. psihopatologie. In sensul acesta, se pune intrebarea daca “psihopatologia este patologie a psihologicului sau o psihologie a patologicului?” (E.Mainkoeski). pentru autorul citat, citat, psi psihop hopato atolo logia gia este este o“psi o“psiho holog logie ie a patolo patologi gicul cului ui” ” obiect obiectul ul sau fiind fiind “fenomenul psihic morbid”, analizat din punct de vedere psihologic, diferit de modul de gandire clinico-psihiatric, dupa o alta metodologie, diferita in mare masu masura ra de cea cea a ps psih ihol olog ogie iei. i. Se prof profil ilea eaza za in felu felull aces acesta ta iden identi tita tate tea a psihopatologiei, psihopatologiei, ca o noua disciplina disciplina stiintifica. Psihopatologia se infatiseaza ca o analiza reflexiva avand ca obiect “faptul psihiatric” sau “fenomenul psihic morbid” pe care-l utilizeaza pentru a putea ajunge la intelegerea bolnavului psihic considerat ca un alt fel de fiinta umana, ca un mod de existenta esentialmente diferit de cel al omului normal. Interesul psihoopatologiei se axeaza pe omul in suferinta, nu pe boala, ca in cazul psihiatriei clinice. Din aceste motive psihopatologia va studia urmatoarele aspecte: a) Campul Campul de observ observati atie e al “fapt “faptulu uluii psi psihat hatri ric” c” va cupri cuprinde nde struct structuri urile le person personali alitat tatil ilor or morbi morbide, de, modur moduril ile e si sensur sensuril ile e delir delirulu ului, i, struct structur uril ile e socio socio-familiale, modurile modurile de comunicare-expresie, comunicare-expresie, actele si conduitele bolnavilor. b) Metodologia va fi orientata in trei directii principale: 1) Inte Intele lege gere rea, a, care care cons consta ta intr intr-u -un n efor efortt de patr patrun unde dere re intu intuit itiv iva a a fenomenului psihic morbid, semnificatia acestuia raportata la persoana si viata bolnavului. In acest caz, avem de-a face cu o atitudine fenomenologica, care cauta ca sa vada in simptomul clinic sensurile unui continut vital 2) Explicarea este operatia intelectuala care completeaza intelegerea prin interpretari si stabilirea unor legaturi de cauzalitate intre diferitele date de observatie. 3) Interp Interpret retare area a fenom fenomenu enului lui ps psihi ihic c morb morbid id va fi condus condusa a dupa dupa metoda metoda refl reflec ecti tiei ei filo filoso sofi fice ce,, ea avan avand d cara caract cter erul ul unei unei herm hermen eneu euti tici ci a desc descif ifra rari riii semn semnif ific icat atie ieii fapt faptul ului ui ps psih ihia iatr tric ic si impl implic icit it a natu naturi riii dife diferi rite te a pers persoa oane neii bolnavului psihic. Avand in vedere cele de mai sus se poate afima faptul ca psihopatologia are o pozitie pozitie intermedi intermediara ara intre intre psihiatr psihiatrie, ie, psiholo psihologie gie si filosofi filosofie. e. Filosof Filosofia ia cauta cauta semnific semnificatia atia nebuniei nebuniei in sfera umanului umanului,, pe cand psihopato psihopatologi logia a rasturnan rasturnand d 13
problema, cauta sa aduca o semnificatie noua a umanului, justificand in felul acesta realitatea nebuniei. Plecand de la intrebarea daca “trebuie sa situam nebunia in sfera umanului, sau sau uman umanul ul in sfre sfrea a nebu nebuni niei ei?” ?”,, se desp despri rind nde e un impo import rtan antt dome domeni niu u epistemiologic, deosebit de complex, cel al “bolilor mintale” in care distingem trei trei direct directii: ii: psi psihi hiatr atria, ia, psi psihop hopato atolog logia ia si episte epistemi miol ologi ogia a sti stiin intel telor or nebuni nebuniei ei (M.Thinlleaux). Elemen Elementul tul comun comun care care le aprop apropie, ie, concet concetran rand-s d-se e in acela acelasi si cadru, cadru, este este persoana umana, fiinta sub multiplele sale determinate: biologic, psihologic, istoric, sociologic, cultural, moral, religios. religios. In cazul acesta observatia clinica are un carac caracte terr pur pur empi empiri ric, c, redu reduca cand nduu-se se la o “col “colec ecti tie e de fapt fapte” e”.. Teor Teorii iile le psihopatologice vor constitui un model de interpretare al sensurilor umanului, in raport cu faptele de observatie clinico-psihiatrice. O epistemiologie a acestor disc discip ipli line ne stii stiint ntif ific ice e va part partic icip ipa, a, in fina final, l, la clar clarif ific icar area ea prin princi cipi piil ilor or si a fundam fundament entelo elorr acesto acestor, r, sfars sfarsind ind prin prin a plasa plasa “fenom “fenomenu enull psi psihi hic c morb morbid” id”,, conf confis isca catt de medi medici cina na,, in sfer sfera a uman umanul ului ui.. Ac Aces este te aspe aspect cte e ridi ridica ca in fata fata specialistului, cel putin doua directii de abordare a psihopatologiei. O abordare din perspectiva psihiatriei clinice si o alta din perspectiva stiintelor umane. Psihopatologia este o interogare asupra fenomenului psihic morbid, sau a psihismului patologic. “Morbidul psihic” si-l disputa atat curiozitatea filosofica, cat si dorinta de cunoastere medico-psihiatrica. Filosofia integreaza “existenta patologica” in conceptia antropologica, pe cand psihiatria include “nebunia” in sfera medicinii etichetand-o ca boala. Se pune deci in mod legitim intrebarea, pe ce teren se vor intilni gandirea si actiunea actiunea referitoa referitoare re la fenomenul fenomenul psihic psihic morbid? morbid? Raspunsul Raspunsul este urmator urmatorul: ul: acest teren este psihopatologia. Psihop Psi hopato atolgi lgia a nu este este acelas acelasii lucru lucru cu clinic clinica a psi psihi hiatr atrica ica,, intru intrucat cat,, spre spre deosebire de aceasta din urma, ea urmareste intelegerea si explicarea printr-o analiza reflexiva, a fenomemului psihic morbid, dar nu considerat ca o “specie clinica” , si , in al doilea rand, fiind complet lipsita de orice intentii terapeutice reparatorii. Psihopatologia este orientata mai mult catre filosofie intrucat ea “interogheaza” si “asculta” obiectul studiului sau, motiv pentru care raspunde la doua aspecte principale: a) raspunde filosofiei la unele dintre intrebarile acesteia referitoare la natura umana; b) ofera psihiatriei un corp doctrinal si teoretic care-si permite o mai buna inteleger intelegere e a semnific semnificatiei atiei “bolilor “bolilor mintale” mintale”,, in scopul scopul organiza organizarii rii conduitelo conduitelorr diagnostice si terapeutice. Psih Ps ihop opat atol olog ogia ia repr reprez ezin inta ta o teor teorie ie a fapt faptel elor or ps psih ihia iatr tric ice; e; iar iar “fap “faptu tull psihopato psihopatologi logic” c” este reprezent reprezentat at prin prin urmatoar urmatoarele ele aspecte:i aspecte:istor storic, ic, sociologi sociologic, c, biologic si patologic (M.Thuilleaux). Orice modificare psihopatologica reprezinta o traire a unui individ, unica in perspectiv perspectiva a istoriei istoriei sale psiho-biogra psiho-biografice, fice, izolata izolata de societate societate,, autonoma autonoma in origi original nalita itatea tea sa, solita solitara ra cu suferi suferinta nta moral morala a (M.Tui (M.Tuill lleau eaux). x). In felul felul acesta acesta faptul psihopatologic devine inseparabil de teoria personalitatii. personalitatii. In rapo raport rt cu filo filoso sofi fia, a, ps psih ihop opat atol olog ogia ia are are ca obie obiect ct stud studiu iull fapt faptel elor or net net det determ erminate nate,, izolat olate e in cam campul pul cuno cunoas aste terrii de perce ercep ptia tia stii tiintifi tifica ca a cercet cercetato atorul rului ui.. Spre Spre deoseb deosebir ire e insa insa de aceast aceasta, a, psi psihia hiatri tria a se infati infatisea seaza za ca ramura strict medicala, inclinand catre stiintele biologica. Spre deosebire de psihopatologie, psihopatologie, psihiatria se caracterizeaza prin urmatoarele: a) are ca obiect studiul bolilor mintale; 14
b) scopul scopul urmar urmarit it este este trata tratamen mentul tul,, profil profilaxi axia a si recupe recuperar rarea ea comple completa ta a bolnavilor psihici; c) metoda utilizata este cea clinica, de observatie si anamneza medicala a bolnavilor psihici. Psihopatologia, situata intre filosofie si psihiatrie, are o identitate proprie carcterizata prin urmatoarele aspecte: a) obiectul sau il reprezinta fenomelnul psihic morbid, morbid, b) scopul urmarit este de cunoastere a persoanei alienata psihic, c) utilizarea unei metodologii preluata de filosofie. Doua probleme de ordin epistemiologic se pun in sfera psihopatologiei:a sti si a cuno cunoas aste te.. A sti, sti, este este part partea ea form formal al exte extern rna a a prob proble leme mei. i. A cuno cunoas aste te repr reprez ezin inta ta desc descif ifra rare rea a cont contin inut utul ului ui inte intern rn,, priv privin ind d semn semnif ific icat atia ia fapt faptel elor or observ observate ate.. Corobo Coroborat rate, e, ambel ambele e config configure ureaza aza un contin continuum uum metodo metodolo logic gic al domeniului stiintific al psihopatologiei. Cunoas Cunoaster terea ea duce duce la intele inteleger gerea ea fenom fenomenu enulu luii pshic pshic morb morbid. id. K.Jasp K.Jaspers ers subliniaza faptul ca “putem cunoaste fenomenul psihic morbid dar nu-l putem intelege, intrucat el este o experienta sufleteasca strict individuala si persoana, interioara, a fiecarei persoane”. Psihopatologul trebuie sa aibe, in mod obligatoriu, o formatie profesionala de psihiatru. Este absolut necesar ca acesta sa fi primit o pregatire medicala de speci sp ecial alit itat ate e in dome domeni niul ul boli bolilo lorr ps psih ihic ice. e. Ac Acea east sta a form format atie ie ii este este abso absolu lutt indispensabila, intrucat psihiatria este cea care furnizeaza “materialul faptic” psih ps ihop opat atol olog ogie iei. i. Ps Psih ihop opat atol olog ogul ul va fi, fi, in cazu cazull aces acesta ta un teor teoret etic icia ian n al cunoasterii fenomenului psihic morbid, pe cand psihiatrul va fi practician al diagnosticarii diagnosticarii si tratarii medicale a bolilor psihice. Rezulta de aici ca obiectul apropie psihopatologia de psihiatrie, iar cea care le separa este metoda. Este necesar in acest caz sa precizam caracteristicile pent pentru ru obie obiect ct si cele cele pent pentru ru meto metoda da,, atat atat in cazu cazull ps psih ihia iatr trie ieii cat cat si al psihopatologiei. Obiectul psihopatologiei Referindu-se la obiectul cunosterii in psihopatologie, L..Bonswanger distinge doua directii: a) conceptia psihopatologica care vine dinspre filosofie si stiinte umane, b) concep conceptia tia psi psihia hiatr trica ica care care vine vine dinspr dinspre e medic medicina ina genera generala, la, somato somato-biologica. Aceste conceptii reprezinta doua modalitati clare de a intelege omul. Psihiatria clinica considera omul din punct de vedere medical, ca pe un bolnav, ca pe un caz clinic, consemnand simptomatologia, grupand-o in serii sind sindro roma mato tolo logi gice ce si inca incadr dran andd-o o in grup grupe e noso nosolo logi gice ce prin prin inte interm rmed ediu iull ratio rationam nament entulu uluii clinic clinic care care este este reprez reprezent entat at de diagn diagnost ostic. ic. Fundam Fundament entand and observatia clinica a bolnavilor psihici, pe metoda fenomenologica, K.Jaspers ne ofera un cadru largit, introducand conceptul de experienta clinico- psihiatrica. Acesta imbogateste cadrul strict medical al a l examenului clinic. K.Jaspers, pune in discutie conceptul de boala ca pe o abatere de la medie, cons consid ider erat ata a ca repr reprez ezen enta tand nd valo valori rile le de norm normal alit itat ate. e. Ab Abat ater erea ea poat poate e fi sanc sancti tion onar ara, a, fapt fapt care care cond conduc uce e la conc concep eptu tull de sana sanata tate te mint mintal ala, a, sau sau dimpotriva, abaterea poate interesa “procesul vital”, implicand in cazul acesta modificari de ordin functional, avand ca rezultat aparitia starii de boala psihica. Este pus, in felul acesta in raport de comparatie, normalul cu patologicul, respectiv, starea de sanatate cu starea de boala. Se demonstreaza astfel ca 15
cele doua concepte sunt inseparabile, ele avand caracter de complementaritate. Faptul este esential in intelegerea persoanei atat in stare de normalitate, cat si de boala psihica. Psihopatologia ca domeniu al stiintelor umane este o “antropologie clinica’ care care priv prives este te feno fenome menu null ps psih ihic ic morb morbid id.. Obie Obiect ctul ul ei este este fiin fiinta ta uman umana a ca “persoana “persoana diferita” diferita” in raport raport cu normalit normalitatea atea psihica psihica a celorlalt celorlalte e persoane. persoane. Nebunia sau starea de alienatie mintala este considerata ca un “accident” psihol psi hologi ogic c al persoa persoanei nei respec respecti tive, ve, iar iar din punct punct de vedere vedere esenti esential, al, ca o “posibilitate “posibilitate ontologica”. Din aceste considerente metoda psihopatologiei psihopatologiei nu va mai fi “observatia clinica”, cum este in cazul psihiatriei, ci o reflectie de ordin filosofic asupra naturii fiintei umane aflata in stare de suferinta psihica. Se diferentiaza astfel doua directii metodologice: a) cunoasterea stiintifica de factura epistemiologica, in cazul psihiatriei, b) intelegerea fiulosofica de factura hermeneutica, in cazul psihopatologiei. psihopatologiei. Psihi Psi hiatr atria ia reprez reprezin inta ta campul campul medi medico-b co-biol iologi ogic, c, clini clinico-m co-medi edical cal,, avand avand in centrul ei bolnavul psihic privit prin intermediul rationamentului diagnostic. diagnostic. Psihopato Psihopatologi logia a reprezin reprezinta ta campul campul antropol antropologic, ogic, de inteleger intelegere e filosofic filosofica a a fenomenului psihic morbid, prin intermediul unui act de hermeneutica. Desi Desi dist distin inct cte e intr intre e ele ele dar dar lega legate te prin prin acel acelas asii “obi “obiec ect” t” de cuno cunoas aste tere re comun, cele doua domenii stiintifice se diferentiaza intre el, in primul rand prin “atitudinea” metodologica metodologica fata de obiectul cunoasterii. In cazu cazull ps psih ihia iatr trie ieii su sufe feri rint nta a ps psih ihic ica a este este perc percep eput uta a prin prin inte interm rmed ediu iull obse observ rvat atie ieii clin clinic ice, e, su sub b form forma a de “simp simpto tome me”. ”. Simp Simpto tome mele le repr reprez ezin inta ta mater ateriialu alul din din car care se va con constr strui “tab tablou loul cli clinic” nic” pri prin inter termedi ediul rationamentului rationamentului diagnostic, specificandu-se in final boala psihica. Scopul final al oricarui diagnostic este stabilirea tipului sau formei clinice a bolii psihice pentru a se putea institui un tratament medical adecvat necesar restabilirii echilibrului psihic al bolnavului respectiv. Actul medical este un tip de rationament cauzal privind relatia dintre factorii etiologici (cauza) si boala (efect). In cazul psihopatologiei, suferinta psihica este considerata in mod diferit, asa cum rezulta aceasta din ascultarea de catre psihopatolog a istoriei psihobiogra biografic fice e a persoa persoanei nei respec respectiv tive. e. Relata Relatare rea a bolnav bolnavulu uluii sau enuntu enuntull bolii bolii acestuia, se va constitui intr-un discurs sau intr-un context narativ specific, reprezentand imaginea paralela a persoanei bolnavului respectiv. Acest enunt este echivalent echivalentul ul tabloulu tablouluii clinic clinic din sfera sfera psihiatr psihiatriei. iei. Printr-un Printr-un rationam rationament ent analitic, de ordonare si clarificare, contextul narativ va fi raportat la un anumit “registru ontologic” al persoanei repsective, ceea ce va corespunde, in cazul psihiatriei cu “boala psihica”. Locul diagnosticului din psihiatrie este luat, in cazul psihopato psihopatologi logiei ei de interpret interpretarea area hermeneut hermeneutica ica a sensului sensului “nebunie “nebuniei”, i”, respectiv a fenomenului psihic morbid. Prin analiza hermeneutica a contextului nativ al bonavului se realizeaza de fapt o descifrare a semnificatiei alteralitatii psihice, care este starea de “suferinta” de la care s-a plecat initial. Scopul final este de realizare a unei imagini antropologice a persoanei umane, in stare de alienare mintala. Scopurile urmarite de psihopatologie, dupa K. Jaspers sunt urmatoarle: a) analizeaza viata psihica anormala ca realitate a persoanei, b) reprezinta studiul mijloacelor de expresie ale acesteia, c) urmareste cauzele tulburarilor tulburarilor psihice, d) explica dinamica fenomenului psihic morbid, e) interpreteaza formele de anomalie psihica. Pentru Pentru K.Jaspers K.Jaspers,, scopul scopul psihopato psihopatologi logiei ei este de a cunoaste cunoaste viata psihica psihica normala in realitatea sa, mijloacele de expresie ale acesteia, raporturile sale de 16
ansa ansamb mblu lu si cauz cauzel ele e sale sale mult multip iple le.. Situ Situan andu du-s -se e pe acea aceast sta a pozi poziti tie e care care construieste o psihopatologie plecand de la datele oferite de psihiatria clinica, K.Jaspers izoleaza urmatoarele aspecte tematice ale psihopatologiei: psihopatologiei: 1) calitatile subiective ale sufletului traite in mod real (fenomenologia), 2) simptomele obiective, operatiile si fenomenele fiziologice auxiliare; 3) expresia sufletului, in sensul de fenomen atat obiectiv cat si subiectiv; 4) raporturile de ansamblu ale vietii psihice; 5) raporturile de comprehensiune; comprehensiune; 6) raporturuile de cauzalitate; 7) modurile si sensul reprezentarilor teoretice; 8) inteligenta si perosnalitatea. Ulterior, reluand problema, K.Jaspers sintetizand temele de mai sus, prefera sa vorbeasca in sfera psihopatologiei despre “fenomenele psihice individuale” care care conc concen entr trea eaza za tem tematic atica a obie obiect ctul ului ui ps psih ihop opat atol olog ogie iei” i”.. Ac Aces este tea a su sunt nt urmatoarele: 1) Expe Experi rien ente tele le viet vietii ii trai traite te.. Feno Fenome mene nele le su subi biec ecti tive ve ale ale viet vietii ii ps psih ihic ice e morb morbid ide, e, repr reprez ezen enta tand nd “p “psi siho hopa pato tolo logi gia a feno fenome meno nolo logi gica ca” ” (tul (tulbu bura rari ri de constiinta, halucinatii, afecte, tulburari de gandire) 2) Perf Perfor orma mant ntel ele e ps psih ihic ice e ca perf perfor orma mant nte e obie obiect ctiv ive e ale ale viet vietii ii ps psih ihic ice e (aperc (apercept eptia, ia, memor memoria, ia, activ activita itatea tea,, inteli inteligen genta) ta).. Aceste Acestea a sunt sunt in rapor raportt cu “psihologia formei “. 3) Compon Component enta a somati somatica ca a eveni evenimen mentel telor or psi psihic hice, e, in care care sunt sunt inclu incluse se compon component entele ele si efecte efectele le somat somatice ice ca simpto simptome me ale activi activitat tatii ii psi psihi hice, ce, ele reprezentand “somato-psihologia”; “somato-psihologia”; 4) Semnific Semnificatia atia fenomenel fenomenelor or obiectiv obiective, e, ele reprezent reprezentand and “psihop “psihopatolo atologia gia comprehensiva”. Pentru K.Jaspers ceea ce are valoare pentru psihopatologie sunt, in primul rand experientele umane, fie ca este vorba despre “experientele vietii traite”, ca manifestari exterioare, fie ca este vorba de ”experientele vietii sufletesti”, ca manifestari interioare. In sensul acesta psihopatologia este chemata pentru a explica si intelege, aceste experiente umane, in raport cu fenomenele psihice morbide. E.Minkowski afirma ca scopul psihopatologiei este de a intelege diversele modal modalit itati ati de “a-fi“a-fi-alt altfel fel” ” ale perso persoane aneii umane umane.. Din Din acest acest motiv motiv pentr pentru u E. Minkowski, o importanta deosebita o au nu “temele” ci “mecanismele” care stau stau la baza aza feno fenome menu nulu luii ps psih ihic ic morb morbid id si care care su sunt nt repr reprez ezen enta tate te prin prin urmatoarele: a) legatura si disjunctia, b) fuziunea si denudarea, c) vagul si confuzul (ordinea, precizia, vidul, unitatea), d) reif reific icar area ea si pier pierde dere rea a cont contac actu tulu luii vita vitall cu real realit itat atea ea (int (integ egra rare rea, a, adaptare, desadaptare, alienare). Toate Toate aspectele aspectele mai sus prezentat prezentate, e, demonstr demonstreaza eaza ca psihopat psihopatolog ologia ia se constituie ca disciplina bine conturata, avand ca obiect studiul “fenomenului psih ps ihic ic morb morbid id” ” din din pers perspe pect ctiv iva a stii stiint ntel elor or uman umane, e, real realiz izan and d prin prin acea aceast sta a conexiunea, atat de necesara intre psihiatria clinica si psihologia generala. METODE SI TEHNICI IN PSIHOLOGIA MEDICALA SI PSIHOPATOLOGIE PSIHOPATOLOGIE
Atitudinea metodologica Pentru K.Jaspers, in psihopatologie “obiectul” nu se experimenteaza ci se gandeste. In felul acesta, inca de la inceput, modalitatea de reflectare asupra 17
obiectului implica o anumita atitudine metodologica. Optiunea metodologica este o problema esentiala, de ea depinzand succesul sau esecul cunoasterii naturii “obiectului” studiat. Ca ramura a medicinii, psihiatria clinica, va considera obiectul sau ca fiind reprezentat prin complexul “bolnav-boala”, motiv pentru care metodologia va fi orientata esentialmente clinic. Aceasta orientare metodologica metodologica este din ce in ce mai “biologizanta”, ajungandu-se chiar la considerarea, de catre unii autori, ai psih ps ihia iatr trie iei, i, ca “s “sti tiin inta ta biol biolog ogic ica” a”;; desc deschi hiza zand nduu-se se prin prin acea aceast sta a poar poarta ta “experimentului “experimentului in domeniul psihiatriei clinice. Psihopatologia Psihopatologia are ca obiect de studiu “fenomenul morbid”. morbid”. Din acest motiv, spre deosebire de psihiatria clinica, psihopatologia isi gandeste obiectul, ea adop adopta tand nd prin prin acea aceast sta a o atit atitud udin ine e meto metodo dolo logi gica ca impr imprum umut utat ata a din din sfer sfera a stiintelor umane. Atitudinea reflexiva nu numai ca largeste sfera psihopatologiei, psihopatologiei, scotand-o din domeniul strict delimitat al medicinii si plasand-o in universul stiintelor umane. In felul acesta, isi fac intrarea in psihiatrie, prin psihopatologie, psihopatologie, gandirea speculativa, atitudinea critica si reflectia filosofica. N.Na N.Nata tans nson on,, faca facand nd o sint sintez eza a a rapo raport rtur uril ilor or filo filoso sofi fiei ei cu ps psih ihia iatr tria ia si psih ps ihop opat atol olog ogia ia,, cons consta tata ta ca aces acestt rapo raport rt este este,, in prim primul ul rand rand de fact factur ura a metodologica. Filosofia, prin reflectia filosofica, ofera “cadrele metodologice” de abor aborda dare re ale ale “obi “obiec ectu tulu luii ps psih ihop opat atol olog ogie iei” i” (K.J (K.Jas aspe pers rs,, E.Mi E.Mink nkow owsk ski, i, R.G. R.G.Co Coll llin ingw gwoo ood, d, H. H.Ba Baru ruk, k, C.Ca C.Cang ngui uilh lhem em,, M.Fo M.Foca caul ult) t).. In sens sensul ul acest acesta a M.Na M.Nata tans nson on dist distin inge ge doua doua mode modele le meto metodo dolo logi gice ce prin princi cipa pale le in abor aborda dare rea a filosofica a obiectului psihopatologiei: psihopatologiei: a) Modelul de analiza filosofica empirico-pozitivista, bazat in primul rand pe observatia si experienta clinica a faptelor, in conformitate cu modelul stiintelor naturii, specific psihiatriei ca specialitate medicala. b) Modelul filosofic conceptual fenomenologic, care cauta sa inteleaga si sa explice semnificatia “fenomenului psihic morbid” in raport cu natura umana. Se poate afirma, pe baza celor de mai sus, ca “psihiatria clinica” urmareste analiza manifestarilor exterioare ale nebuniei, considerate ca “semne clinice” ale bolii mintale, pe cand “psihopatologia” urmareste cunoasterea, intelegerea si explicarea structurilor interne, modificate, ale vietii psihice, considerate ca “stari de constiinta morbida ale individului”. individului”. Este evident din cele expuse ca in sfera psihiatriei se pot distinge doua directii metidologice: metidologice: a) direc directi tia a biolo biologi gica, ca, pur medica medicala, la, care care experi experimen mentea teaza za clinic clinic obiect obiectul ul psihiatriei, psihiatriei, respectiv, bolnavul psihic si boala acestuia; b) directia directia umanista umanista,, pur filosofic filosofica, a, care gandeste, gandeste, interpret interpreteaza eaza reflexiv reflexiv fiinta umana si “modurile sale de existenta” de factura patologica in raport cu “formele vietii psihice normale” (L.Binswanger). In psihopatologie “metoda filosofica” are, ca scop esential, de a expune omul lui insusi, in asemenea masura incat acesta sa se poata recunoaste in mod autentic (J.Beaufret). K.Jasp K.Jaspers ers recuno recunoast aste e ca filoso filosofia fia este este foarte foarte diferi diferita ta de sti stiin inta. ta. Filos Filosofi ofia a reali realizea zeaza za efort efortul ul de “a intra intra cu forta forta in fundam fundament entul ul inca inca neexpl neexploat oatat at al cer certitu titudi din nii pe care are omul il poat oate ave avea desp despre re el ins nsus usii”. Din acest ceste e considerente, K.Jaspers insita asupra faptului, ca dincolo de aspectele empirice ale ale prac practi tici ciii clin clinic icoo-ps psih ihia iatr tric ice, e, “med “medic icii ii ps psih ihia iatr trii ii treb trebui uie e sa inve invete te sa gandeasca”, metodologia fiind fundamentala pe atitudinea reflexiva, care este un act al intelectului. intelectului.
18
Examenul clinic si psihologic Cun Cunoas oaster terea per persoan soanei ei bol bolnavu navullui ps psiihic se face face pri prin inter termedi ediul exame examenul nului ui clinic clinico-p o-psih sihiat iatri ric c si a celui celui psi psiho holog logic. ic. Exami Examinar narea ea bolnav bolnavul ului ui urma urmare rest ste e stab stabil ilir irea ea,, in fina final, l, a diag diagno nost stic icul ului ui clin clinic ic,, fapt fapt care care impl implic ica a urmatoarele elemente: a) un factor factor moral moral legat legat de respo responsa nsabil bilit itate atea a profe profesi siona onala, la, de concep concepti tia a morala si atitudinea moral-umanista a examinatorului fata de omul aflat in suferinta; b) discretia, legata de aspectul deontologic al secretului medical; c) deli delica cate tete te si resp respec ectt fata fata de pudo pudoar area ea,, anxi anxiet etat atea ea,, necu necuno nosc scut utul ul si neprevazutul cu care este confruntat bolnavul supus examenului medical; d) tact si maiestrie in xonducerea examinarii medicale a bolnavului; e) cunostinte profesionale temeinice; f) o logi logica ca rigu riguro roas asa a in inte interp rpre reta tare rea a clin clinic ico-p o-psi sihi hiat atri rica ca a boln bolnav avul ului ui examinat; g) folo folosi sire rea a date datelo lorr cule culese se de exam examen enul ul medi medica call in sc scop opul ul rest restab abil ilir irii ii sanatatii bolnavului; h) stab stabil ilir irea ea unui unui cont contac actt inte interu ruma man n pozi poziti tiv v cu boln bolnav avul ul,, cu valo valoar are e emotionala in procesul terapeutic. Socrate spune ca cel care trebuie sa fie pus in situatia de a judeca pe altul trebuie ca inainte sa-si orienteze judecata asupra lui insusi pentru a nu gresi. Acest fapt trebuie avut in vedere si in cazul examenului medical al unui bolnav psihic, ca o conduita morala obligatorie. obligatorie. Exam Examin inar area ea medi medical cala a este este actu actull prin prin care care medi medicu cull intr intra a in cont contac actt cu bolnavul bolnavul supus supus observatie observatieii clinice, clinice, in scopul scopul descoperi descoperirii rii si cunoaster cunoasterii ii bolii bolii acestuia. Orice examen medical este o succesiune de momente si operatii logice care constituie gandirea medicala sau rationamentul clinic, conducand catr catre e diag diagno nost stic ic.. Ac Aces esta ta repr reprez ezin inta ta un tip tip de rati ration onam amen entt prin prin “red “reduc ucti tie e fenomenologica”, fenomenologica”, asa cum se va vedea in continuare. Examenul clinico-psihiatric clinico-psihiatric presupune mai multe etape si anume: 1) Bolnavul isi expune suferinta resimtita de el ca boala, sub forma unor manifestari pe care le enumera si care sunt pentru medic simptomele sau semnele clinice care exprima suferinta. 2) Etapa de analiza, sinteza si clasificare a simptomelor intr-o ordine logica in conformi conformitate tate cu gravitate gravitatea, a, primarit primaritatea atea sau secundari secundaritatea tatea lor, ierarhia ierarhia aparitiei , evolutiei clinice etc. 3) Psihiatrul opereaza, in final un act de “reductie fenomenologica” punand intre paranteze datele culese anterior de la bolnav, din relatarile acestuia sau observatia clinica directa. 4) Rezultatu Rezultatull reductiei reductiei fenomenolog fenomenologice ice va fi reprezent reprezentat at printr-un printr-un grupaj sindrom sindromolog ologic, ic, un veritabil veritabil “complex “complex de simptom simptome” e” reprezenta reprezentand nd concluzia concluzia rationamentului clinic, respectiv, boala, tabloul clinic care rezulta din aceste grupaje. Reconstituirea anamnezei este o parte esentiala a examenului psihiatric si ea consta in regruparea, interpretarea si intelegerea simptomelor culese in cursul dialogului dintre medic si bolnav. In sensul acesta va trebui sa tinem seama de urmatoarele aspecte: a) este imposibil de separat istoria bolii de istoria vietii individuale (psihobiogra biografia fia)) bolnav bolnavulu ului. i. Fieca Fiecare re elemen elementt biogr biografi afic c poate poate avea avea o semni semnific ficati atie e favorabila sau nefavorabila in geneza tulburarilor sale clinice, in procesul de
19
deso desorg rgan anis isar are e al sist sistem emul ului ui pers person onal alit itat atii ii,, al rela relati tiil ilor or sale sale cu ceila ceilalt lti, i, a conduitelor, etc. b) Anamneza trebuie sa fie cat se poate de obiectiva. Se va face distinctie intre aspectele obiective ale bolii si relatarile subiective ale bolnavului fata de propria sa suferinta si istoria biografica. Anam An amne neza za treb trebui uie e sa evit evite e aspe aspect ctel ele e nese nesem mnifi nifica cati tive ve,, anec anecdo doti tice ce,, colectionand si retinand numai datele reale. Culegerea datelor anamnestice consta in a preciza si a ordona relatarea (naratiunea) spontana a bolnavului, cautand sa i completeze golurile. Principalele aspecte care trebuie urmarite sunt: - istoria vietii personale a bolnavului (psiho-biografia), - istoria tulburarilor psihice, - istor istoria ia medica medicala la a cazul cazului ui (exame (examene ne medic medicale ale anteri anterioar oare, e, diagn diagnost ostice ice,, tratamente modele de evolutie, vindecari, recaderi, ciclicitatea evolutiei clinice, etc), - cadrul familial, socio-cultural si profesional al acestuia . Asupra tulburarilor tulburarilor psihice se vor avea in vedere doua aspecte: a) ante antece cede dent ntel ele e pato patolo logi gice ce:: epis episoa oade de anal analoa oage ge ante anteri rioa oare re,, star starea ea interepi interepisodi sodica, ca, antecedent antecedente e somatice somatice si psihiatr psihiatrice ice (traumati (traumatisme, sme, oboseala, oboseala, situatii stresante, infectii, alcool, droguri, etc). b) caracteristicile episodului actual: acuzele pacientului, modul de aparitie al tulburarilor, tulburarilor, reactia si relatarile anturajului etc. Referitor la istoria persoanala a subiectului vom avea in vedere urmatoarele aspecte: a) istoria biografica asa cum este ea relatata de bolnav, b) felul in care episoadele clinice au fost traite de bolnav, c) perioadele “uitate” sau cele “omise” din relatarea bolnavului, bolnavului, d) date furnizate de familie, anturaj etc, e) modul de dezvoltare si evolutie al personalitatii bolnavului. Toa Toate te date datele le de mai mai su sus s demo demons nstr trea eaza za ca exam examen enul ul clin clinic ic este este un tip tip particular de rationament, care pornind de la bolnav ajunge la boala, sau de la suferinta ca traire subiectiva, la diagnostic ca forma de cunoastere medicala. Ca act medica medical, l, examen examenul ul clini clinic c al bolnav bolnavul ului ui psi psihi hic, c, impli implica ca mai mai multe multe “etape” succesive si anume: - primul contact cu bolnavul, - exploraea bolnavului, bolnavului, convorbirea convorbirea medicala sau interviul, - anamneza biografica sau istoricul bolii actuale, - chestionarea anturajului bolnavului, - expl explo orarea area ps psiiholo ologica, ca, cu aju ajutor torul teste estellor ps psiihodi odiagn agnost ostice, ce, a personalitatii personalitatii bolnavului respectiv. Vom analiza in continuare aceste aspecte. Primul contact cu bolnavul Motivele consultatiei psihiatrice sunt, de regula, ascunse de bolnav care se rusineaza sau se simte vinovat fata de acestea. Sunt insa, destul de frecvente situatiile in care bolnavii vin direct la medic ca sa-si expuna acuzele. Bolnavii Bolnavii se afla intr-o intr-o permanent permanenta a dil dilema ema care-i care-i framanta, framanta, ii nelinist nelinistesc, esc, legat legat de faptul faptul ca trebui trebuie e sa se destai destainui nuiasc asca, a, sa-si sa-si descop descopere ere intim intimit itate atea a propriilor probleme sufletesti, unor persoane necunoscute. Din aceste motive intalnirea cu medicul, consultul medical este de obicei intarziat. Adesea ei sunt adusi la medic impotriva vointei lor. 20
De modul de comportare al medicului, de momentul “primei intalniri” va depi depind nde e ceea ceea ce va urma urma,, cum cum fi rela relati tia a dint dintre re aces acesta ta si boln bolnav av.. Un prim prim contact pozitiv va influenta favorabil atat diagnosticul cat si tratamentul. Daca bolnavul nu-si va destainui, in mod spontan propriile sale probleme, atunci revine medicului sarcina de a actiona cu tact si prudenta, sa inceapa si sa conduca conversatia. Se va lua lua in disc discut utie ie felu felull de viat viata, a, situ situat atia ia prof profes esio iona nala la sau sau sc scol olar ara, a, familiala, adaptarea la mediul social a bolnavului, precum si bolile suferite de acesta anterior, modul de debut si evolutie a bolii actuale, starea prezenta. Convorbirea medicala Pentru a se realiza o anamneza, intre medic si bolnav se va desfasura o conversatie cu caracter de interviu, care ulterior trebuie sa se transforme intr-o relatare libera, nedirijata, deschisa si sincera a bolnavului (naratiunea clnica a bolii). Conv Convor orbi bire rea a medi medica cala la urma urmare rest ste e clar clarif ific icar area ea diag diagno nost stic icul ului ui in sc scop opul ul instit ins titui uirii rii celui celui mai adecvat adecvat tratam tratament ent.. In acest acest sens sens sunt sunt avute avute in vedere vedere urmatoarele reguli ale conversatiei medicale cu bolnavul: a) medicul nu trebuie sa puna bolnavului intrebarea intr-un anumit fel si sa nu astepte raspunsul acestuia, ci bolnavul trebuie sa aibe impresia ca el este cel care da sensul discutiei; b) medi medicu cull treb trebui uie e sa ascu ascult lte e si sa-s sa-sii obse observ rve e boln bolnav avul ul,, cu rabd rabdar are e si intelegere, fara a influenta raspunsul acestuia; c) medic edicul ul treb trebui uie e sa dedu deduca ca,, din din rela relata tari rile le boln bolnav avul ului ui,, elem elemen ente tele le semnificative valorice valorice in raport cu boala, eliminand toate amanuntele lipsite de import ortanta anta cli clinica nica.. Se au in ved vedere ere urm urmatoa atoarrele ele aspe aspect cte e din din cur cursu sull conv conver ersa sati tiei ei:: voce vocea, a, mimi mimica ca,, gest gestic ica, a, tinu tinuta ta corp corpor oral ala, a, igie igiena na pers person ona, a, manifestarile manifestarile vegetative ale bolnavului, etc.. d) este deosebit de important mai ales ceea ce bolnavul relateaza in mod spontan, faptele sau evenimentele care-l intereseaza sau care l-au impresionat cel cel mai mult mult din din trec trecut utul ul sau, sau, pe care care aces acesta ta le cons consid ider era a a fi cele cele mai impor importan tante, te, modul modul de partic particip ipare are sau de angaja angajare re emoti emotiona onala la la propr propria ia sa suferinta si atitudinea fata de relatarile sale; e) trebuie facuta legatura intre afectiunea psihica prezenta si evenimentele traite anterior de bolnav; f) medi medicu cull treb trebui uie e sa puna puna intr intreb ebar arii deta detail ilat ate, e, caut cautan and d ca sa adop adopte te o atitudine de intelegere fata de bolnav si de suferinta acestuia, sa aibe tact, rabdare, sa nu intrerupa sau bruscheze bolnavul, sa nu-i sugereze idei straine, etc.; g) conducerea discutiei medicului cu bolnavul depinde de atitudinea, atentia si interesul medicului, ca stil profesional, fapt care contribuie in mare masura la creare crearea a unei unei atmosf atmosfere ere de intim intimit itate ate favora favorabi bila la contac contactul tului ui si desfas desfasur urari ariii sincere a conversatiei; h) medicul trebuie, ca pe tot parcursul conversatiei sa aibe o atitudine de seriozit seriozitate ate prietenea prieteneasca, sca, deschisa deschisa si intelegat intelegatoare, oare, dand impresi impresia a ca poate oferi incredere si ajutor eficient bolnavului in rezolvarea problemelor acestuia. Convor Convorbir birea ea medic medicala ala in psi psihi hiatr atrie, ie, cu copii copiiii si adoles adolescen centii tii,, are un un caracter particular. De regula este necesara si participarea altor membri ai familiei la anamneza.
21
Anamneza psihiatrica Anamneza psihiatrica urmareste reconstituirea reconstituirea “istoriei bolii” pe care mediul o va integra in “istoria vietii bolnavului” sau in “psihobiografia” acestuia. In acest caz se au in vedere urmatoarele aspecte: a) existenta unor afectiuni psihiatrice sau neurologice, b) suferintele sau reactiile emotional –afective ale bolnavului , c) tentative sau idei de suicid in antecedente, d) natura relatiilor sociale ale bolnavului, e) potentialitatea agresiva, latenta sau manifesta, a acestuia, f) acte agresive a gresive anterioare sau prezente, g) tipul de relatii si comunicare din familia personala. Chestionarea anturajului bolnavului Acea Ac east sta a etap etapa a a exam examen enul ului ui clin clinic ic al boln bolnav avul ului ui ps psih ihic ic are are o valo valoar are e deosebita, intrucat ne poate releva detalii sau aspecte pe care bolnavul nu le relateaza, fie ca le-a uitat, fie ca le ascunde. Aceste informatii sunt cele, in special legate de debutul si de evolutia bolii in primele sale faze, dar si de evenimente psihotraumatizante sau situatii penibile din viata bolnavului, stari complexuale etc. Exploatarea psihologica Exame Examenul nul clini clinicoco-psi psihia hiatri tric, c, ca modal modalita itate te partic particul ulara ara de “convo “convorbi rbire re cu bolnavul” trebuie, dincolo de aspectul sau subiectiv sa aibe si fundamentarea unei unei obi obiecti ectiva varri a relat elatar ariilor bol bolnavul avului ui.. Aceas ceastta revi evine expl explo orari arii psihod psi hodiag iagno nosti stice ce care care comple completea teaza za inves investig tigare area a clinic clinica a a bolnav bolnavul ului, ui, prin prin aplicarea unor probe sau teste psihologice. psihologice. In psi psihop hopato atolog logie, ie, psi psihod hodiag iagnos nostic ticul ul utili utilizea zeaza za urmato urmatoare arele le tehni tehnici ci de investigare: 1) Testele mintale (teste de inteligenta, de perceptie simpla si de memorie) urmaresc punerea in evidenta a unor situatii de deficienta de intelect sau a unor stari de deteriorare leziuni organice, demente, etc, precum si a unor stari defectuale post-procesulae (de regula post-psihotice) post-psihotice) 2) Test Testel ele e de pers person onal alit itat ate e vor vor util utiliz iza a fie fie ches chesti tion onar arel ele e (MMP (MMPI, I, Catt Cattel el,, Eyns Eynsen enck ck), ), fie fie test testel ele e proi proiec ecti tive ve (TAT (TAT,, Rors Rorsch chac ach, h, test testul ul pomu pomulu lui, i, test testul ul persoanei umane, etc.) 3) Scalel Scalele e de evalua evaluare re reprez reprezin inta ta un mijl mijloc oc stand standard ardiza izatt de evalua evaluare re a datelor furnizate de examenul clinic si ele sunt reprezentate prin urmatoarele: invent inventare are genera generale le de simpto simptomat matol ologi ogie, e, scale scale de evalu evaluare are pentru pentru bolnav bolnavii ii psihotic psihoticii internati internati,, scale scale special special adaptate adaptate pentru pentru investig investigarea area unei anumite anumite tulburari clinice (anxietate, depresie, tulburari nevrotice) 4) List Listel ele e de crit criter erii ii diag diagno nost stic ice. e. Ac Aces este tea a core coresp spun und d nece necesi sita tati tiii de a amel amelio iora ra conc concor orda dant nta a diag diagno nost stic icel elor or dife diferi rite te rezu rezult ltat ate e din din obse observ rvat atii iile le clinicienilor cu “conceptii psihiatrice” deosebite intre ele. Se urmareste prin ace aceast asta de a se stabi tabilli un acor acord d com comun intre tre difer feriti speci pecial aliisti sti, pri prin omogenizarea grupelor de bolnavi studiati, in asa fel incat rezultatele obtinute sa fie fie conc concor orda dant nte e intr intre e ele, ele, comu comuni nica cabi bile le si util utiliz izab abil ile e de majo majori rita tate tea a specialistilor. Diagnosticul Diag Diagno nost stic icul ul este este actu actull prin prin care care,, porn pornin ind d de la obse observ rvat atia ia clin clinic ica a a bolnav bolnavulu ului, i, este este stabil stabilit ita a de catre catre medic, medic, tipul tipul sau forma forma bolii bolii acestu acestuia. ia. Pe 22
aceste considerente, diagnosticul clinic trebuie privit ca un mod particular de ”rati ”rationa onamen mentt medica medical” l”.. Intrea Intreaga ga gandir gandire e medica medicala, la, clinic clinica, a, este este axata axata pe “diagnostic”. In cadr cadrul ul aces acestu tuii proc proces es,, “b “bol olna navu vul’ l’ si “b “boa oala la” ” repr reprez ezin inta ta conc concep epte te operationale ale gandirii medicale. Diagnosticul, ca forma de gandire medicala, este un rationament de tip deductiv, care urmareste sa dea o forma logica, coeren coerenta, ta, “sufer “suferint intei ei bolna bolnavul vului ui”, ”, conver converti tind nd datele datele de semio semiolog logie ie clini clinica ca (simptom (simptomele) ele) in elemente elemente din care se construi construieste este “cunoaste “cunoasterea rea medicala” medicala”.. Aceasta va avea, in final o formulare diagnostica, reprezentand rezultatul unui demers epistemologic. Etapel Etapele e gandir gandirii ii medica medicale le reprez reprezint inta a un ratio rationam nament ent care care porni pornind nd de la aspectele subiective relatate de bolnav, si datele de observatie obiectiv-logica, care este diagnosticul clinic. Acest tip de rationament este un proces mental deos deoseb ebit it de comp comple lex x si de o mare mare su subt btil ilit itae ae,, care care are are ca mode modell filo filoso sofi fic, c, rationamentul fenomenologic, pornind de la “bolnav” si ajungand la “boala”, sau de la fiinta umana la alteralitatea acesteia, in care bolnavul ca persoana, se va recunoaste. In felul acesta, in plus, diagnosticul stabileste un “acord epistemologic” epistemologic” intre medic si bolnav. Bolnav Bolnavul ul prezin prezinta ta o latura latura subiec subiecti tiva, va, esenti esentiala ala pentr pentru u el intru intrucat cat este este resimtita in sfera constiintei proprii, proprii, si o latura obiectiva, pe care insa o resimte ca fiind accesorie primeia. Medicul, in calitatea sa de observator al bolnavului, prezinta si el o latura subiectiva, de tip emotional-afectiv, prin coparticiparea la siferinta bolnavului, si o latura obiectiva , rationala raportata la observatia clinica a cazului, careia cauta sa-I dea o forma rationala. In relatia “medic-bolnav” se va produce urmatorul proces de comunicare: a) suferintele sau acuzele clinice ale bolnavului sunt transformate de medic in criterii diagnostice, respectiv intrerpretate ca “simptome”. “simptome”. b) Fenom Fenomene enele le vital vitale e sunt sunt percep percepute ute de medic medic ca schim schimbar barii clini clinice ce ale personalitatii personalitatii bolnavului datorita bolii acestuia. Diagn Diagnost osticu icull clinic clinic apare, apare, in acest acest caz, caz, ca un proces proces de transf transform ormare are al suferintei in boala, un act de medicalizare al subiectului care este al bolnavului. Boala Boala este este concep conceptul tul episte epistemo molo logic gic al suferi suferinte ntei, i, iar preci precizar zarea ea naturi naturiii acesteia reprezinta diagnosticul clinic. DOMENIUL PSIHOLOGIEI MEDICALE
Medicina este domeniul care se ocupa cu cercetarea cauzelor care produc imbolna imbolnaviri virile le corpului corpului omenesc, omenesc, studdiul studdiul bolilor bolilor al evolutie evolutieii si prognosti prognosticului cului acestora, precum si cu aplicarea celor mai eficace metode de tratament in scopul restabilirii starii de sanatate. Experi Experient enta a clinic clinicii ii acumu acumulea leaza, za, prin prin volum volumul ul observ observati atiil ilor or medic medicale ale,, un dome domeni niu u cons consid ider erab abil il de date date,, care care vor vor cons consti titu tuii un dome domeni niu u sp speci ecifi fic c de cunoastere al omului. F.Laplantine, distinge in campul epistemic medical, trei grupe de sisteme: 1) Sist Sistem emel ele e biobio-me medi dica cale le (Fab (Fabre rega ga,G ,Gen enes est) t) de natu natura ra fizi fizico co-c -chi himi mica ca,, reprezentand medicina somatica; 2) Sistemele psihologice sau psiho-medicale psiho-medicale in care sunt cuprinse psihiatria, psihosomatica psihosomatica si psihanaliza, sau intr-o forma sintetica, medicina vietii psihice; 3) Sistemele relationale (Genest) de factura socio-medicala. In centrul medicinii se afla relatia dintre “cel care ingrijeste” si “cel care este este ingri ingriji jit” t” sau dintre dintre “medi “medic” c” si “b “boln olnav” av”.. Acesta Acesta consti constitui tuie e elemen elementul tul 23
centra centrall al “p “psih siholo ologi giei ei medica medicale” le” dar concom concomite itent nt si “poart “poarta a de intrar intrare” e” in suferinta somatica sau psihica a bolnavului. bolnavului. Dupa P.Sivadon, psihologia medicala se defineste prin urmatoarele aspecte: a) Obiectul Psiholog Psihologia ia medicala medicala studiaza studiaza toate aspectele aspectele medicinii medicinii in care se gasesc gasesc implica implicate te semnific semnificati, ati, constient constienta a sau inconsti inconstienta, enta, a relatiil relatiilor or subiectul subiectului ui cu situatiile si cu celelalte persoane. b) Metodele Acestea urmaresc elucidarea unor situatii si eventuala lor transformare intro directie favorabila a relatiilor umane si situationale in raport cu interesele bolnavului. c) Campul de aplicare Acesta cuprinde intreaga medicina, cu toate ramurile ramurile sale, in masura in care priveste relatia bolnavului cu medicul si personalul de ingrijire medicala, cu medicina si institutiile institutiile terapeutice, cu medicul general de viata a bolnav . Semnificatia psihologica a bolii Boala nu poate fi reductibila la caracterul ei strict medical. Fiind in suferinta ea presupune o anumita “traire” si o anumita “atitudine’ subiectiva din partea bolnavului care intereseaza intreaga sa personalitate. Suferi Suferinta nta nu este este nicio niciodat data a izolat izolata a sau sin singur gura. a. Comuni Comunicar carea ea suferi suferinte nteii inaugureaza actul medical. Ea stabileste intalnirea dintre medic si bolnav. Din aces aceste te cons consid ider eren ente te,, su sufe feri rint nta a nu este este echi echiva vale lent nta a cu boal boala. a. Sufe Suferi rint nta a reprezinta “situatia” traita de bonav ca pe o stare particulara proprie, intima acestuia. Boala este rezultatul medicalizarii suferintei de catre medic. Suferinta este interioara, pe cand boala este suferinta exteriorizata, obiectivata. Pe aceste considerente trebuie sa discernem, dincolo de aspectul pur medical al bolii, si o dime dimens nsiu iune ne antr antrop opol olog ogic ica a a aces aceste teia ia (F.L (F.Lap apla lant ntin ine) e).. Ps Psih ihol olog ogia ia medi medical cal,, axandu-se in principal pe suferinta, ca fenomen sufletesc “limita”, va cerceta, in primul rand aspectele antropologice ale acesteia. Elem Elemen entu tull care care sint sintet etiz izea eaza za dime dimens nsiu iune nea a antr antrop opol olog ogic ica a a boli boliii su sunt nt “modelele patologice”, patologice”, de factura etilogica sau terapeutica ale acetuia. Efortul de a constitui “modele ale bolii” consta in a identifica, in prezenta unui discurs, nucleul de semnificatie exprimat, plecandu-se de la o optiune etiologica sau terapeutica (F.Laplantine). (F.Laplantine). Dupa L.Laplantine, “un model etiologic este o matrice care consta intr-o anumita combinare a raporturilor sensurilor si care comanda, cel mai adesea solutii originale, distincte si ireductibile, pentru a putea raspunde la problemele ridicate de prezenta bolii”. Caracteristicile Caracteristicile principalelor “modele ale bolii” sunt: 1) Modelul ontologic presupune faptul ca boala este un “accident ontologic“ in existenta sau psiho-grafia persoanei umane. 2) Modelul relational, implica o tulburare a raportului “normal/patologic” si se manifesta prin urmatoarele urmatoarele forme: a) boala ca ruptura a echilibrului dintre om si el insusi, b) boala ca ruptura a echilibrului dintre om si natura, c) boala ca ruptura a echilibrului dintre om si mediul sau social. 3) Modelul Modelul exogen consider considera a boala boala ca pe un accident accident datorita datorita actiunii actiunii unui element strain, real sau simbolic, care actioneaza asupra persoanei umane din exteriorul acesteia.
24
4) Modelul endugen consta in inversarea modelului precedent in contrariul sau. 5) Modelul aditiv, considera boala ca pe o “prezenta straina” care a penetrat in interiorul persoanei umane 6) Modelul substractiv, este opusul modelului aditiv. 7) Mode Modelu lull male malefi fic, c, cons consid ider era a boal boala a ca repr reprez ezen enta tand nd o star stare e de ”rau ”rau absolut” , o stare nociva, nedorita de persoana. 8) Modelul benefic, reprezinta opusul modelului precedent. Boala devine o sursa de cunoastere a persoanei cu o valoare perticulara. Referitor la aceasta se descriu mai multe aspecte: a) Boala-gratificatie, este modelul care permite individului de a scapa de constrangerile constrangerile vietii si ale societatii, atragand atentia celorlalti asupra lui. b) Boala Boala compen compensar sare, e, este este situa situati tia a in care care experi experient enta a patol patologi ogica ca a unei unei infirmitati infirmitati permite individului de a face dovada unei vointe exceptionale. c) Boala-vindecare, apare ca o “corupere” a unor slabiciuni ale personalitatii personalitatii individului. d) Boala-voluptate este legata din punct de vedere psihanalitic, de principiul placerii si de principiul realitatii. realitatii. e) Boala salvatoare este legata de ideea ca “suferinta” este un eveniment deosebit in viata persoanei care ii pune la incercare propria sa existenta, in sensul ca “o exalteaza”, “o ilumineaza”, sau “o elibereaza”. Gandirea crestina considera boala fie ca o consecinta a pacatului originar, fie ca pe un act de mantuire prin suferinta, bolnavul repetand “modelul lui Iisus”. f) Boala-li Boala-libert bertate, ate, in cazul acesta, sanatatea sanatatea fiind consider considerata ata o absenta absenta totala totala a boli bolii, i, boala boala apare apare ca o forma forma de agresi agresivit vitate ate orien orientat tata a impo impotri triva va medicinii. Ea este un “mod de a fi” care se impune ca “drepturi ale bolii” in societate, cerand a fi recunoscute, respectate si recuperate. Psihologia bolnavului Bolnavul este persoana care acuza o suferinta subiectiva sau care prezinta semne obiective ale unei suferintefgizico-somatice, suferintefgizico-somatice, psihice sau psiho-somatice. psiho-somatice. Statutul de bolnav este atribuit unei persoane de catre medic, si sunt mai multe moduri de a eticheta ca bolnav o persoana , asa cum se poate vedea mai jos: a) Cazu Cazuri ri obis obisnu nuit ite, e, tipi tipice ce,, nese nesemn mnif ific icat ativ ive e sau sau cons consid ider erat ate e ca fiin fiind d “neinteresante” din punct de vedere medical si stiintific; b) Cazuri neobisnuite, atipice, care se abat de la “formele clinice” stabilite de ordine ordinea a clasi clasific ficari arilo lorr medica medicale, le, cu compli complicat catii ii,, cauze cauze necuno necunoscu scute te sau modalitati atipice de evolutie clinica; c) Cazuri ilustrative, mai rar intalnite, care starnesc curiozitatea si interesul stiintific al medicilor prin raritatea si ineditul lor; d) Bolnavi imaginari, la care acuzele clinice nu au nici un fel de fundament organic-somatic organic-somatic sau fiziologic; fiziologic; e) Simulantii sunt persoane care in scopul obtinerii unor aventaje, simuleaza diferite simptome clinice sau chiar boli. Pentru Pentru H.E.Sige H.E.Sigerist rist “boala “boala desbraca desbraca omul omul infatisa infatisandu-l ndu-l in stare stare primiti primitiva. va. Multi oameni traiesc in spatele unei masti , boala este cea care le descopera adevarata adevarata lor figura”. figura”. Acelasi autor afirma afirma ca ‘boala ‘boala sensibil sensibilizeaz izeaza a omul, omul, in timp ce in viata el este acoperit de un ecran izolator”.
25
Un fapt este absolut cert: orice boala modifica personalitatea individului, in sensul aparitiei unor aspecte psihologice si comportamentale noi. In aceasta privinta P.Sivadon, le mentioneaza pe urmatoarele: a) Regresiunea Orice atingere a integritatii persoanei antreneaza o reactie de protectie de tip regresiv din partea acesteia. b) Transferul si contratransferul Transferul poate fi de doua feluri : 1) tran transf sfer er pozi poziti tiv v cand cand atit atitud udin inil ile e si sent sentim imen ente tele le boln bolnav avul ului ui su sunt nt transferate asupra medicului curant, fata de care acesta capata o dependenta bazata pe incredere cu efecte pozitive, 2) trasfer negativ in cursul caruia bolnavul adopta o atitudine de opozitie, si de neincredere fata de medicul sau curant. c) Reluarea autonomiei Orice stare de boala face ca persoana bolnavului sa devina dependenta de persoanele persoanele care o ingrijes ingrijesc. c. Vin Vindecar decarea, ea, prin restabilirea restabilirea starii starii de echilibru echilibru soma somati tic c si ps psih ihic ic,, va favo favori riza za relu reluar area ea auto autono nomi miei ei boln bolnav avul ului ui,, reda redand nduu-ii capacitatile sale de a actiona in mod liber si volutar. Psihologia medicului Psihol Psi hologi ogia a medicu medicului lui se sit situea ueaza za intrintr-o o poziti pozitie e de comple complemen mentar tarita itate te in rapor raportt cu psi psiho holog logia ia bolnav bolnavulu ului. i. Eleme Elemente ntele le care care sunt sunt inchi inchise se in “p “prof rofil ilul ul psihologic” al medicului sunt reprezentate prin urmatoarele: urmatoarele: 1) Tactul Acestea este “finetea de spirit” spune B.Pascal. Omul cu tact are antene morale care-i permit de a cunoaste dificultatile celulalt. Tactul este arta de a intra in sentimentele celulalt. 2) Intelegerea semenilor Esta tot o trasatura psihologica legata de simpatie si filantropie. Ea este expresia ‘iubirii aproapelui” si dorinta de a-l ajuta la nevoie. Este starea de compatimire, compatimire, de coparticipare la suferinta omului bolnav. 3) Spiritul de observatie Are o valoare esentiala. El consta in surprinderea esentialului, a degajarii faptelor semnificative., importante din multimea de date inutile, de a cauta cele mai clare si directe cai de abordare a problemelor medicale ale bolnavului. 4) Arta de a convinge Este persuasiu persuasiunea nea bolnavul bolnavului. ui. Prin aceasta aceasta medicul medicul trebuie trebuie sa-si sa-si apropie apropie bolnav bolnavul, ul, sa-l sa-l atraga atraga,, sa-i sa-i sus sustin tina a moral moralul, ul, evitan evitand d disar disarmo monii niile le dintr dintre e el si pacient, care pot avea consecinte nefaste. 5) Comunicarea cu bolnavul Este deosebit de important si de ea depinde, in mare masura succesul atat al diagnosticului cat si al efectelor terapeutice asupra bolii. Medicul trebuie sa fie fie desc deschi his s dar dar prud pruden entt in comu comuni nica care rea a cu boln bolnav avul ul.. Se va evit evita a sa se vorbeasca, intre medici, in prezenta bolnavului, de regula la “vizitele medicale mari” cu mai multi specialisti, intr-o limba straina, pentru ca bolnavul sa un inteleaga cele discutate referitoare la starea sa clinica. Acesta are un efect psihologic si moral extrem de negativ asupra bolnavului trezindu-i angoase, idee ideea a grav gravit itat atii ii sau sau chia chiarr incu incura rabi bili lita tati tiii boli bolii, i, etc. etc. De regu regula la,, in tim timpul pul comunicarii cu bolnavul medicul trebuie sa asculte iar bolnavul este cel care trebuie sa vorbeasca.
26
Medici Mediciii sunt sunt diferi diferiti ti.. In caul caul acesta acesta se pot descrie descrie mai mai multe multe “tipuri “tipuri de medici”: a) Medicu Medicull curant curant,, este este tipul tipul omni omnipra practi cticia cianul nului ui altrui altruit, t, ocupat ocupat,, atent atent si interesat de bolnavi. b) Medicu Medicull “om de sti stiint inta”, a”, este este tipul tipul de cercet cercetato ator, r, intere interesat sat numai numai de obiectul si rezultatele cercetarilor sale, experimentalist, detasat de suferinta bolnavilor, orgolios, orgolios, dornic de descoperiri si de glorie profesionala. c) Medi Medicu cull peda pedago gog, g, este este ocup ocupat at cu inst instru ruir irea ea stud studen enti tilo lorr caro carora ra si se dedica dedica.. Este Este rigur riguros, os, ordona ordonat, t, didact didactic, ic, sin sintet tetic, ic, isi isi cauta cauta cu multa multa atenti atentie e “cazurile de afis” pe care le prezinta la curs, aduna date de literatura, este la curent cu cunostintele si ultimele descoperiri, cauta sa atraga discipolii, face “scoala si adepti”. d) Medicul afacerist urmareste profitul material prin exercitarea profesiunii medicale. e) Marii maestri sunt cei care ilustreaza un domeniu al medicinii, cei care creaza o specialitate, scoli medicale, sunt inconjurati de colaboratori formati de ei si de elevi-discipoli. elevi-discipoli. Relatia medic-bolnav Trebuie precizat, de la inceput, ca raporturile medicului cu bolnavul nu se stabi stabiles lesc c numai numai prin prin vorbe vorbe frumo frumoase ase si incura incurajar jarii de circum circumsta stant nta a exist exista a o adevarata “tehnica psihologica” pe care orice medic trebuie sa o cunoasca si sa o deprinda si care sta la baza relatiei acestuia cu bolnavul sau. Trebuie avut in vedere faptul ca sunt unele lucruri care nu trebuie spuse bolnavului, ca sunt manevre medicale care pot si trebuie sa fie evitate si ca un “cuvant” sau un “proce “procedeu deu terape terapeuti utic” c” pot genera genera serio serioase ase maladi maladiii iatro iatrogen gene e sau maladi maladiii terapeutice. In cadrul relatiei “medic-bolnav”, fiecare dintre aceste persoane au roluri diferite, bine precizate, pe care trebuie sa le indeplineasca. La bolnav conteaza foarte mult personalitatea premorbida si impactul cu boala actuala. La medic conteaza conteaza personali personalitatea tatea acestuia acestuia (rezervat (rezervat,, curajos, curajos, optimis optimist, t, dur, defetist) defetist),, experienta cu bolnavii si modul de a se apropia de acestia. M.Durant, vorbeste despre “armonia dintre medic si bolnav” care trebuie sa stea la baza “relatiei” mai sus amintite. Autorul mentionat distinge patru tipuri de disarmonii care pot apare intre medic si pacientul sau: a) disarmonii sociale, prin inadaptarea medicului medicului la un mediu pentru care nu este pregatit, nici prin origine, nici prin maniere, nici prin cultura, b) dis disarm armoni oniii moral morale, e, reprez reprezent entate ate prin prin diver divergen genta ta de caract caracter, er, opinii opinii,, religie, lipsa de solicitudine si de simpatie, c) disa disarm rmon onii ii verb verbal ale, e, cont contan and d in nein neinte tele lege geri ri verb verbal ale, e, comu comuni nica care re defectuoasa, etc. d) disarmonii stiintifice stiintifice caracterizate prin refuz sau neglijenta de a se adapta la gustul bolnavilor, refuzul noului, a altor opinii,etc Referindu-se la “rolurile” medicului in relatia sa cu bolnavul, P.Le Gendre mentineaza urmatoarele: urmatoarele: a) Medicul confident, legat de bolnav prin detinerea “secretului profesional” priv privin ind d natu natura ra boli bolii, i, cauza cauza aces aceste teia ia si diag diagno nost stic icul ul clin clinic ic care care nu treb trebui uie e comu comuni nica cate te in afar afara a aces aceste teii rela relati tii, i, dato datori rita ta unor unor aspe aspect cte e care care pot pot leza leza intimita intimitatea tea sau personali personalitatea tatea sociala sociala si familial familiala a a bolnavulu bolnavuluii (TBC, (TBC, sifilis, sifilis, SIDA, boli incurabile,etc) incurabile,etc)
27
b) Medicul sfatuitor este un rol deosebit de greu si riscant ce implica o mare raspundere profesionala dar si morala prin consecintele sale. Un aspect important legat de relatia intre medic si bolnav este reprezentat de ce se comunica bolnavului si ce se spune anturajului imediat al acestuia. De regu regula la treb trebui uie e pe cat cat posi posibi bill sa se evit evite e de a i se sp spun une e adev adevar arul ul bolnavului in cazul unor afectiuni grave, incurabile, chiar daca acesta insista si afiseaza o mare indiferenta sau un fals curaj. Tre Trebu buie ie evit evitat ata a pe cat cat posi posibi bill o atit atitud udin ine e de desc descur uraj ajar are e din din part partea ea medi medicu culu lui, i, prec precum um si cea cea de aban abando don n a boln bolnav avul ului ui sau, sau, atit atitud udin ine e care care ar echivala cu “condamnarea la moarte” a bolnavului respectiv. Bolnavul trebuie sa vada in medic un protector si un salvator. PSIHOPATOLOGIE PSIHOPATOLO GIE CLINICA
Psihopato Psihopatologi logia a clinica clinica are ca obiectiv obiectiv studiul studiul organiza organizarii rii si desorgani desorganizari zariii sistemului personalitatii, considerat ca spatiu de dezvoltare al “fenomenelor psihice psihice morbide morbide”. ”. Ea studiaza studiaza modalita modalitatil tile e patologic patologice e ale proceselo proceselorr psihice, psihice, considerate individual, dupa o ordine sistematica, sindroamele sindroamele psihopatologice, psihopatologice, precum si nosologia pasihiatrica. Este Es te anal analiz izat ata a dina dinami mica ca proc proces esel elor or ps psih ihop opat atol olog ogic ice, e, form formel elor or lor lor de manifestare individuala sau “complexe de simptome”, semnificatia acestora in raport cu persoana si psiho-biografia bolnavului. PSIHOPATOLOGIA PROCESELOR PSIHICE
Tulburarile de perceptie Cadru general – Perceptia este operatia psihologica prin care noi cunoastem prezenta actuala a unui obiect exterior prin intermediul modificarilor pe care acest obiect la imprima imprima organelor noastre senzoriale (A.Poirot). (A.Poirot). Tulburarile de perceptie se pot prezenta sub urmatoarele aspecte: a) cresterea intensitatii perceptive de tipul hipersteziei, b) sc scad ader erea ea inte intesi sita tati tiii perc percep epti tiei ei (hip (hipos oste tezi zie) e) sau sau pier pierde dere rea a sa tota totala la (anestezia), c) prezenta unor false perceptii sau a iluziilor, d) perceptii fara obiect sau halucinatii. Descrierea tulburarilor tulburarilor de perceptie 1) Hipersteziile Hipersteziile Hipersteziile reprezinta cresterea in intensitate a perceptiilor caracterizate prin faptul ca bolnavul percepe excitatiile externe mai viu, mai intens decat in mod obisnuit. Starile de hiperstezie pot apare in urmatoarele urmatoarele situatii; a) stari de oboseala prelungita sau surmenaj; b) in stadiile de debut ale unor boli psihice; c) in perioada de instalare a unui sindrom confuzional; d) in stadiile prodromale ale unor boli infectioase; e) in cursul perioadelor de covalescenta dupa bolile infectioase. Tot in sfera hipersteziilor se mai situeaza si imaginile eidetice care sunt reprezentari foarte clare, aproape cu caracter perceptiv net, ale unor fenomene anterior percepute. 2) Hiposteziile Hiposteziile Hiposteziile constau in scaderea pragului sensibilitatii la actiunea stimulilor externi. Ele sunt consemnate in urmatoarele circumstante: a) stari stuporoase; b) in cursul schizofreniei; 28
c) in sin sindr drom omul ul de depers depersona onali lizar zare e si dereal derealiz izare are,, din cursul cursul afecti afectiuni unilor lor cerebrale. 3) Iuziile Iluziile sunt false perceptii la baza carora se afla un sistem senzorial real, care nu este perceput asa cum este el de fapt in realitate, ci in mod deformat. Dupa modalitatea lor perceptiva, iluziile pot fi de mai multe feluri: a) iluzii vizuale, cand forma si imaginea vizuala a obiectului apare complet schimbat schimbata. a. In aceasta aceasta categorie categorie intra intra si falsele falsele recunoast recunoasteri, eri, cand bolnavul bolnavul identi identific fica a anumi anumite te persoa persoane ne cu altele altele,, ca in cursul cursul stari starilo lorr confuz confuzio ional nale, e, in sindro sin dromul mul Karsak Karsakow ow , in dement dementa a senil senila. a. O forma forma partic particul ulara ara o reprez reprezin inta ta “iluz “iluziil iile e sosii sosiilor lor” ” descri descrise se de Capgr Capgras, as, care care const constau au in atribu atribuir irea ea de catre catre bolnav a aceleeasi identitati mai multor persoane care nu seamana fizic intre ele sau care se aseamana foarte putin. Aceste tiipuri de iluzii sunt intalnite in schi sc hizo zore reni nia a para parano noid ida, a, deli deliru ruli lile le sist sistem emat atiz izat ate e halu haluci cina nato tori rii, i, sind sindro roam ame e maniacale, sindroame depresive. b) Iluzii auditive, constau in a identifica diferite zgomote sau sunete de alta natura c) Iluz Iluzii ii gust gustat ativ ive e si olfa olfact ctiv ive, e, su sunt nt mult ult mai rare rare ca frec frecve vent nta a si se diferentiaza destul de greu de halucinatiile halucinatiile sau interpretarile delirante. d) Iluzii tactile sau cenestezice, privesc simtul extern si pe cel inter, viceral, fiind iluzii raportate la rpopriul nostru corp. e) Iluzii de transformarea transformarea ale schemei corporale sau a “imaginii de sine’ sunt perceptii anormale ale imaginii propriului corp, total sau partial. 4) Halucinatiile Halucinatiile B.Balli defineste halucinatiile ca fiind “perceptii fara obiect”. Spre deosebire de iluzii care sunt perceptii deformate ale unor obiecte exstente in realitate, in cursul halucinatiilor, obiectul perceput lipseste din campul realitatii perceptive, dar bolnavii sunt convinsi de existenta si veridicitatea acestuia. Halucinatiile Halucinatiile pot lua forme variate de manifestare psihopatologica. Tipuri de halucinatii, dupa natura lor: a) Halu Haluci cina nati tiil ile e prop propri riuu-zi zise se,, sau sau adev adevar arat ate e (abs (absen enta ta obie obiect ctul ului ui si convingerea bolnavului de realitate a acesteia); b) Halu Haluci cino noze zele le,, su sunt nt utlb utlbur urar arii de perc percep epti tie e in curs cursul ul caro carora ra desi desi apar apar “obiecte reale”, bolnavii recunosc ca formele percepute nu corespund realitatii; realitatii; c) Halucinatiile psihice sau pseudo-halucinatiile, sunt cele percepute pe cai senzoriale obisnuite si pe care bolnavul bolnavul le situeaza in “creierul” sau sau in “interiorul sau” fara a le recunoaste o proiectie spatiala externa. d) Halu Haluci cino noid idel ele e su sunt nt feno fenom mene ene inte interm rmed edia iare re intr intre e repr reprez ezen enta tari ri si haluci halucinat natii ii,, care care apar apar fie fie in perioa perioada da de dezvol dezvoltar tare e a haluci halucinat natii iilor lor,, fie in perioada de disparitie a cestora. 1) Halucinatii auditive, raportate la analizatorul auditiv, pot fi: - halucinatii auditive elementare, acoasme, zgomote; - halucinatii auditive comune, de tipul unor sunete precise; - halucinatii auditive verbale reprezentate prin cuvinte, fraze, dialoguri; - dupa dupa cont contin inut ut,, halu haluci cina nati tiil ile e audi auditi tive ve pot pot fi: fi: favo favora rabi bile le,, nefa nefavo vora rabi bile le,, imperative, episodice, continue. 2) Halucinatii vizuale, sunt legate de perceptia patologica vizuala a unor obiecte absente din realitatea externa. 3) Halucinatii gustative si olfactive sunt mai rare ca frecventa. 4) Halucinatii tactile sau hepatice, interezeaza analizatorul tactil-cutanat si sunt mai rare. 29
5) Halucinatii interoceptive si proprioceptive, interesaza sfera viscerala sau genitala. 6) Halucinatii polisenzoriale, - se caracterizeaza prin asocierea mai multor modalitati de halucinatii prezente simultan la acelasi bolnav. Tulburarile de vigilenta si de somn In cadrul acestei grupe de tulburari ale proceselor psihice sunt cuprinse urmatoarele aspecte: tulburarile de atentie, tulburarile de orientare, tulburarile de constiinta, tulburarile de somn si vis. Tulburarile vietii instinctuale Se considera instinctele ca fiind factorii care determina aparitia si orientarea (vectoriz (vectorizarea) area) comportamen comportamentulu tului, i, acesta acesta avand rol hatarator hatarator in procesul procesul de supravietuire al speciei. Instinctele sau trebuintele sunt activitati ale organismului indreptate spre sati satisf sfac acer erea ea nevo nevoil ilor or aces acestu tuia ia in vede vedere rea a ment mentin iner erii ii si dezv dezvol olta tari riii viet vietii ii individuale. individuale. Ele se caracterizeaza prin : a) trebuinta instinctuala are intotdeauna un obiect; b) fiecare trebuinta capata un continut concret; c) una si aceeasi trebuinta are tendinta de a se repeta; d) dezv dezvol olta tare rea a treb trebui uint ntel elor or se real realiz izeaz eaza a prin prin sc schi himb mbar area ea modu modulu luii de satisfacere. E.Dupre distinge trei niveluri sau zone in sfera instinctelor: 1) instinctul de conservare 2) instinctul de reproducere; 3) instinctul de asociere. Tulburarile instinctuale instinctuale pot fi, in general, de trei categorii: 1) Tulburari in exces a manifestarilor manifestarilor instinctuale; 2) Tulburari in minus, sau diminuarea satisfacerii nevoilor instinctuale; 3) Pervertirea instinctelor - cu urmatoarele tipuri tipuri de tulburari: a) perver perverti tirea rea insti instinct nctulu uluii alime alimenta ntar, r, prin prin deturn deturnare area a apeten apetentel telor or de la alimentele comestibile comestibile catre obiecte sau produse necomestibile necomestibile b) perver perverti tirea rea ins instin tinctu ctulu luii mater matern, n, manif manifest estat at prin prin abando abandonul nul copil copilulu ului, i, aversiune fata de copil, refuzul de a-l ingriji, pruncucidere; c) pervertirea instinctului de auto-conservare manifestat prin automultilari, sau suicid; d) perv perver ersi siun unii ale ale inst instin inct ctul ului ui sexu sexual al,, viza vizand nd obie obiect ctul ul plac placer erii ii sau sau modalitatea de a obtine placerea erotico-sexuala. erotico-sexuala. Tulburari de activitate Acti Ac tivi vita tate tea a este este defi defini nita ta ca repr reprez ezen enta tand nd ansa ansamb mblu lull de mani manife fest star arii psihom psi homoto otorii rii ale ale unui unui indiv individ id orient orientat at in vedere vederea a in vedere vederea a reali realizar zarii ii unui unui anumit scop propus. In cazul tulburarilor de activitate se descriu mai multe grupe de manifestari: manifestari: 1) Activitate de tip exagerat, manifestata prin agitatie, mobilitate mimica, logoree, ineficienta; 2) Activitate de tip diminuat – inhibitie, negativism, negativism, stupoare. M.Dide si P.Guirand, descriu mai multe tipuri de manifestari psihopatologice in sfera activitatii, in special de factura motorie, ca dominanta, dar care sunt de regula asociate si cu alte forme de manifestari:
30
1) Enerv Enervare areaa- stare stare de excit excitati atie e brusca brusca si tranzi tranzitor torie, ie, de scurta scurta durata durata,, alternand cu momente de inertie, motorie sau chiar imobilism; imobilism; 2) Inhibi Inhibiti tia a motor motorie ie – se caract caracteri erizea zeaza za prin prin dimi diminua nuarea rea sau lentoa lentoarea rea activitatii motorii a bolnavului; 3) Brad Bradik ikin inez ezia ia este este o dimi diminu nuar are e a acte actelo lorr moto motori riii in ceea ceea ce priv privet ete e usurinta, fluiditatea si ritmul executiei; 4) Stupoarea Stupoarea motorie motorie reprezin reprezinta ta suspendar suspendarea ea oricarei oricarei forme forme de activitat activitatii psihice; 5) Baraju Barajull este este oprir oprirea ea brusca brusca in execut executare area a misca miscari rilor lor,, o impos imposibi ibili litat tate e pasagera de a trece la actiune; 6) Negativismul este asemanator barajului, barajului, la care se mai adauga o “contraactiune” patologica care se opune ordinului dat bolnavului de a executa un act motor; 7) Opozitia este refuzul voluntar de a executa o miscare, o actiune care vine in contradictie cu ideile patologice ale bolnavului; 8) Supunerea pasiva este o accentuare a starii obisnuite de sugestibilitate, in cursul careia bolnavul executa imediat, in mod reflexiv, toate ordinele care I se dau; 9) Catale Catalepsi psia a este este o tulbur tulburare are de activi activitat tate e motor motorie, ie, privin privind d in speci special al tonusul muscular; 10)) Ster 10 Stereo eoti tipi pia a este este tend tendin inta ta de a ment mentin ine e si repe repeta ta prac practi tic c inde indefi fini nit, t, aceeasi miscare si atitudine motorie; 11) Manierismul reprezinta o serie de simptome motorii disparate care au in comun comun caract caracteru erull unei unei impr impresi esiii exteri exterioar oare e ca “b “bol olnav navul ul este este manie manierat rat” ” in gesturi, mimica,etc; 12)) Ecop 12 Ecopra raxi xia a cons consta ta in repe repettarea area iden identi tica ca ca un ecou ecou a gest gestur uril ilor or,, acti actiun unil ilor or,, mim mimicii icii,, lim limbaju bajulu lui, i, sc scri rier erii ii de catr catre e boln bolnav av prin prin imit imitar area ea interlocutorului interlocutorului sau. Tulburari de vointa Vointa Vointa proce proces s psi psihic hic apropi apropiat at de activi activitat tatea ea motor motorie, ie, dar si de caract caracter, er, desemneaza formele de motricitate plasate sub controlul sistemului vietii de rela relati tie, e, neav neavan and d nici nici car caracte acterr refl reflex ex,, nici nici auto autom mant. ant. Voin Vointa ta repr reprez ezin inta ta capacitatea de decizie libera si ferm orientata in directia realizarii un scop propus, dincolo de orice fel de obstacole. In sfera sfera ps psiho ihopat patol ologi ogiei ei Th.Ri Th.Ribot bot,, dis disti tinge nge trei trei catego categori riii de tulbur tulburari ari ale ale vointei: ideile fixe sau obsesiile, impulsiunile si abulia. Cea mai importanta form forma a de tulb tulbur urar are e a voin vointe teii este este abul abulia ia,, care care cons consta ta in ince inceti tini nire rea a sau sau “insuficienta “insuficienta vointei”. P.Janet distinge urmatoarele tipuri de abulii: a) abulia motorie; b) abulia intelectuala; c) abulia constitutionala; d) abulii sistematizate. Tulburarile de caracter Caracterul reprezinta totalitatea trasaturilor esentiale si calitativ specifice ale persoanei si care se manifesta in actiunile acesteia. In general, in psihopatologie sunt cuprinse, in acelasi cadru, atat tulburarile de caracter cat si tulburarile de comportament care deriva in mare masura din acestea. Tulburarile de caracter desemneaza tulburari de ordin structural ale persoanei, pe cand tulburarile de comportament, tulburari de ordin dinamic.
31
Tulburarile afective Afectivitatea reprezinta ansamblul de reactii psihice ale individului in fata unor situatii ocazionale ale vietii, fie datorita unor contacte cu lumea externa, fie datorate unor modificari interne ale persoanei. Tulburarile vietii afective sunt deosebit de variate si multiple. Ele pot fi inregist inregistrate rate ca “reactii “reactii” ” care contitui contituie e “raspuns “raspunsul ul emotiona emotional-afec l-afectiv tiv al unui individ la evenimentele vietii traite” (K.Schneider) avand o cauza exogena, sau dimpotriva pot apare “spontan” legate de o anumita dispozitie constitutionala de factura endogena. Tulburarile de memorie Pentru P.Janet, memoria consta in recunoasterea sau evocarea spontana a amintirilor. Procesul memoriei consta in fixarea , evocarea si recunoasterea datelor anterior achizitionate de persoana. Tulbu Tulburar rarile ile memor memoriei iei,, asa cum sunt sunt ele intaln intalnite ite in ps psiho ihopat patolo ologi gie e su sunt nt cuprinse cu denumirea generala de “amnezii”. Acestea pot fi de mai multe forme si anume: a) amnezi amneziii antero anterogr grade ade;; b) amnez amnezii ii retro retrogra grade; de; c) amnezi amneziii de fixare fixare;; d) amnezii de evocare; e) amnezii de conservare; f) amnezii secundare. Tulburarile psihice in care sunt semnalate cel mai frecvent tulburarile de memorie de natura amnezica sunt urmatoarele: confuzia mentala; sindromul Korsakov. Psihopatologia proceselor de inteligenta Proces Procesele ele de inteli inteligen genta ta deseme desemeaza aza un cadrul cadrul destul destul de larg, larg, dar bine bine delim delimita itatt de functi functiii su super perioa ioare re cu caract caracter er simbol simbolic ic operat operatio ional nal,, fie ca este este vorba de un aspect de factura conceptuala (procesul de gandire propriu-zisa), fie ca este vorba de un aspect de factura instrumentala (procesele de expresie propriu-zisa). Ambele Ambele aspecte sunt intm legate intre ele si nu pot fi separate, in asem asemen enea ea masu masura ra inca incatt nu pute putem m cons consid ider era a “p “pro roce cese sele le inte intele lect ctua uale le” ” ca reprezentand “mecanismele simbolice cerebrale” (C.Enachescu). Inteligenta, din punct de vedere psihologic este definita ca reprezentand apti aptitu tudi dine nea a ment mental ala a de a rezo rezolv lva a oera oerati tiii cu maxi maximu mum m de rand randam amen entt si fide fideli lita tate te,, in rapo raport rt cu sarc sarcin ina a prop propus usa a si cu posi posibi bili lita tati tile le pers person onal ale e ale ale subiectului. Tulburarile de gandire Gandirea reprezinta una din laturile importante ale inteligentei individuale, cu num numeroa eroase se si comp comple lexe xe impl implic icat atii ii asup asupra ra sfer sferei ei ps psih ihop opat atol olog ogie iei. i. In psihopatologie psihopatologie se disting mai multe forme de alterare ale gandirii: 1) Tulburari asociative: asociatii automate de idei; asociatii dirijate; 2) Tulbur Tulburari ari ale cursul cursului ui gandi gandirii rii:: fuga fuga de idei; idei; mentis mentismu mul; l; bradip bradipshi shia; a; perseverarea; barajul; 3) Tulburar Tulburarii de imaginat imaginatie: ie: saracia saracia imaginati imaginativa; va; exagerarea exagerarea imaginat imaginatiei; iei; fabulatia; mitomania; 4) Gandir Gandirea ea xenopa xenopatic tica: a: autom automati atism sm senzit senzitiv iv;; autom automati atism sm emotio emotional nal si afectiv; automatism de activare. Delirul Falsel Falsele e inter interpre pretar tarii patolo patologi gice ce sunt sunt cupri cuprinse nse in grupa grupa stari starilor lor delir delirant ante. e. Acest ceste ea cup cuprind tul tulbur burari arile de gandi andirre si pro proces cesele ele psih sihice ice inrud nrudiite 32
(reprezentarea, intuitia, expresia, perceptia). Ideea deliranta este cea care se opune realitatii socand evidenta faptelor. Deli Deliru rull ince incepe pe sa se mani manife fest ste e din din mome moment ntul ul in care care indi indivi vidu dull nu mai dispune de critica pentru a-l invinge, acesta transformandu-se in convingere, iar individul devedind prizonierul sau, incapabil de a se putea desprinde de acesta . La delir delir dis disti tinge ngem, m, in ceea ceea ce prives priveste te caract caracteru erull si conti continut nutul ul acestu acestuia ia urmato urmatoare arele le aspect aspecte: e: delir delir monot monotema ematic tic sau siste sistemat matiz izat at si delir delir polim polimorf orf,, nesistematizat tematic. Temele delirante majore, cele mai frecvante intalnite sunt urmatoarele: idei de persecutie si de interpretare, idei de grandoare, idei de melancolie. SINDROAMELE SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE PSIHOPATOLOGICE
Cadrul general Tab Tablloul oul cli clinic nic al bol bolilor lor ps psiihice hice apar apare e sub for forma unor nor “com complex plexe e simptomatologice”. simptomatologice”. Acestea sunt sindroamele psihopatologice. psihopatologice. Sindromul reprezinta un complex de simptoame unite intre ele prin legaturi interne. Termenul de “complex de simptome” a fost introdus in psihiatrie de W.Griesinger. Acest termen a fost acceptat si i s-au adus completari ulterioare de catre N.Kandinski, K. Kahlbaun si E.Kreapelin. K. Kahlbaun face deosebirea dintre “tabloul clinic” (Zustandbild) (Zustandbild) si “procesul patologic” care sta la baza acestuia, subliniind astfel deosebirea dintre boala, ca enti entita tate te pato patolo logi gica ca (Kr (Krankh ankhei eits tsei einh nhau auit it)) si dive divers rsel ele e “com “compl plex exe e de simptome” care pot apare, in mod constant, in cursul perioadelor succesive de evolutie clinica ale acesteia. E.Dupre a dat urmatoarea definite sindromului psihopatologic: “Un sindrom este este o grup grupar are e noso nosolo logi gica ca fund fundam amen enta tata ta pe coex coexis iste tent nta a obis obisnu nuit ita a si subordonarea logica a simptomelor clinice. El este un tot, o unitate clinica ale carei elemente sunt apropiate intre ele prin legaturi de afinitate naturala”. Dupa parerea lui A.Guiraud, un sindrom este o juxtapunere de simptome clinice fortuite. Solidaritatea simptomelor simptomelor se explica numai cand intre ele exista o relatie patogenetica specifica. In felul acesta sindromul ne apare ca o notiune intermediara intre simptom si boala (A.Porot). Exem Exempl ple e de sind sindro roam ame e su sunt nt:: sind sindro rom mul aste asteni nic, c, sind sindro rom mul obse obsesi siv, v, sindroamele psihopatice, sindromele afective, sindromul catatonic, sindromele halucinat halucinator-p or-parano aranoide, ide, sindroam sindroamele ele delirante delirante,, sindrom sindromul ul autist, autist, sindroam sindroamele ele ipohondr ipohondriace, iace, sindrom sindromele ele confuzinal confuzinale, e, sindromu sindromull oniric, oniric, sindrom sindromul ul Karkakow, Karkakow, sindromul demential, tulburarile de comportament. comportament. 1) Sidromul astenic Sindromul astenic este o stare de slabiciune neuropsihica de cauze diferite, mani manife fest stat at prin printr tr-o -o star stare e de epui epuiza zare re pe care care boln bolnav avul ul o resi resimt mte e ca pe o oboseala cronica. Termenul de “astenie” a fost utilizat prima data de Brown (1735) si ulterior de Dupuy Dupuytre tren n (1832) (1832) si Erich Erichsen sen (1868) (1868),, referi referitor tor la stari stari patol patologi ogice ce care care ins nsot otea eau u afec afecttiuni unile som somati atice. ce. Bear eard (18 (1869 69)) intro troduce duce term ermenul enul de “neurastenie”, adoptat ulterior si de catre Kandinski (1890) si Benon (1928). Din punct de vedere psihopatologic sindromul sindromul astenic se caracterizeaza prin urm urmato atoarel arele: e: iritabi tabillitat tate, slabi abiciun ciune, e, tul tulburar urarii de som somn, tulbu ulburrari ari neurovegetative. 33
Cauzele care produc un sindrom astenic sunt multiple si anume: boli toxice si infectioase; boli somatice; boli endocrine; boli organice cerebrale; in fazele de debut ale unor boli psihice grave (schizofrenie). 2) Sindromul obsesiv Fenom Fenomene enele le obsesi obsesive ve sunt sunt reprez reprezent entate ate prin prin gandur ganduri, i, amint amintir iri, i, impr impresi esiii patologice care apar independent si impotriva vointei bolnavului, repetandu-se permanent si incoercibil, de a caror fasitate bolnavul este constient, dar cu toate acestea nu se poate elibera de ele. Pentru Pentru M.Dide M.Dide si P.Guiraud P.Guiraud,, obsesiil obsesiile e se caracteri caracterizeaza zeaza prin prin urmatoar urmatoarele ele aspecte psihopatologice: psihopatologice: a) o stare de anxietate asociata cu elemente mentale si organice; b) patrunderea in sfera constiintei a unui sentiment, idee sau tendinta care este in dezacord cu persoanlitatea bolnavului si de care, cu toate incercarile acestuia, nu se poate debarasa; c) bolnavul se simte asaltat de o “putere straina” exterioara si opusa vointei sale, de a carei absurditate este constieint; d) orice obsesie presupune atat repulsie cat si dorinta din partea bolnavului. bolnavului. Fenomenele obsesive sunt extrem de variate si ele constau din urmatoarele: 1) idei idei obse obseda dant nte; e; 2) fric fricil ile e obse obseda dant nte; e; 3) impu impuls lsiu iuni nile le obse obseda dant nte e sau sau “obsesiile impulsive”; impulsive”; 4) actiuni obsedante. Cauzel Cauzele e sin sindro dromu mului lui obsesi obsesiv v sunt sunt multi multiple ple.. Se consid considera era ca in geneza geneza acestuia, anxietatea ocupa locul esential. Tulburarile obsesive pot fi intalnite in numeroase afectiuni psihiatrice cum ar fi: - simpla stare de oboseala; - starile astenice febrile; - in cursul neurasteniei; - in nevroza obsesivo-fobica; obsesivo-fobica; - in mod episodic la psihopatii psihastenici, etc. Din punct de vedere psihanalitic, S. Freud, distinge doua laturi psihopatologice, la sindromul obsesiv si anume: a) reactia fobica; b) reactia obsesiva. Din punct de vedere tematic, fobiile au o extrem de mare varietate. In general, majoritatea specialistilor, prefera sa le sistematizeze in urmatoarele grupe: a) Fobii de obiecte: arme, obiecte murdare, sange, dejectii, etc; b) Fobii de locuri: spatii goale (agorafobie) sau spatii inchise (claustrofobie), cale ferata, cimitire, cimitire, adncimi, inaltimi,etc c) Fobii de boli sau nosofobii, sunt cele reprezentate prin frica patologica a unor unor boln bolnav avii de micro icrobi bi,, boli boli inte intern rne, e, boli boli cont contag agio ioas ase, e, in sp spec ecia iall cele cele veneriene, turbarea, frica de bolile psihice, stc; d) Fobii raportate la factori fizici naturali; e) Fobii pentru fiinte vii; f) Fobii legate de functii biologice; g) Fobii legate de relatii publice; h) Fobii morale si religioase.
34
Sindroamele afective - Sindromele psihopatologice p sihopatologice afective Cuprind o gama importanta si larga de manifestari psihice anormale in care intra: sindromul maniacal, sindromul depresiv, instabilitatea psiho-afectiva la copii si tineri, sindromul sindromul anxios. 1) Sindromul maniacal Sindromul maniacal este o entitate clinica speciala si autonoma, un sindrom general de excitatie psihomotorie cu o evolutie in general clinica, adesea de natura constitutionala endogena, uneori insa si secundar reactiv (A.Porot). Acestea se caracterizeaza printr-o dispozitie afectiva exaltata, de tip euforic, fuga fuga de idei idei ce poat poate e ajun ajunge ge la o star stare e de inco incoer eren enta ta,, poli polipr prag agm mazie azie,, instabilitate instabilitate motorie, agitatie, logoree, gandire prin asonanta, adesea un limbaj de tip moriatic. Din Din punc punctt de vede vedere re ps psih ihop opat atol olog ogic ic se note noteaz aza a urma urmato toar arel ele e tipu tipuri ri de tulbur tulburari ari sp speci ecifi fice: ce:tul tulbur burari ari de dispo dispozit zitie ie afecti afectiva va de tip eufori euforic, c, tulbur tulburari ari intelectu intelectuale ale (atentie (atentie flotanta, flotanta, fuga de idei, idei, asonanta, asonanta, divagatii divagatii),tul ),tulbura burari ri de activitate, tulburari fizice generale (insomnii, tulburari endocrine, tiroidiene sau ovarieine, cresterea apetitului alimentar). alimentar). In ceea ce privesc formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt urmatoarele: excitatie maniacala simpla; mania coleroasa; mania confuziva sau incoerenta; mania supraacuta; hipomania. 2) Sindromul depresiv Sindromul depresiv consta intr-o scadere trecatoare a starii de dispozitie psihic psi hica a sau a tonus tonusulu uluii psi psihic hic.. In cadru cadrull sindr sindrom omul ului ui depres depresiv iv se noteaz noteaza a existenta a doua componente clinice: una de natura fizico-somatica si alta de natura psiho-afectiva. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihiatrice diferite, in raport cu continutul acestuia. In sensul acesta se descriu descriu urmatoar urmatoarele ele tipuri: tipuri: sindrom sindromul ul melancol melancolic; ic; sindrom sindromul ul depresivdepresiv-anxi anxios; os; sindromul ipohondriac; sindromul asteno-depresiv; sindromul depresiv-obsesiv. 3) Instabilitatea psiho-afectiva Numero Numerosi si autori autori au descri descris s o stare stare de ins instab tabil ilita itate te emoti emotiona onal-a l-afec fectiv tiva a comple complexa, xa, asocia asociata ta cu o ins instab tabil ilita itate te motor motorie ie si modif modifica icari ri intele intelectu ctuale ale si comportamentale, care apar de regula la copii si adolescenti (H.Abramson). Ea pune serioase probleme de adaptare-integrare familiala, scolara, si sociala. In sensul sensul acesta acesta H.Abra H.Abramso mson n descri descrie e urmato urmatoare arele le forme forme clinic clinice: e: insta instabil bilit itate ate psihomotorie psihomotorie pura; debilii istabili; instabilii emotivi; instabilii paranoici; instabilii cu tend tendin inte te perv perver erse se;; perv perver ersi siii inst instab abil ili; i; inst instab abil ilii ii inte interm rmit iten enti ti;; inst instab abil ilii ii epileptici; instabilii simptomatici. 4) Sindromul anxios Anxietatea este o stare de neliniste psihopatologica care se poate defini in trei moduri: a) Ca sentim sentiment ent al unui unui perico pericoll imine iminent, nt, nedete nedeterm rmina inatt obiect obiectul ula, a, a unui unui pericol neprecizat care ar urma sa se produca. b) O atitudine de asteptare in fata unui pericol, cu caracterul unei veritabile stari de alerta care invadeaza individul in totalitatea sa, asociat cu impresia unei catastrofe immediate. immediate.
35
c) Convingerea unei imposibilitati absolute de a actiona, la care se asociaza sentimentul propriei sale dezorganizari si al aneantizarii persoanei respective in fata pericolului. pericolului. Din Din punct punct de vedere vedere clinic clinic,, sindr sindrom omul ul anxio anxios s este este unul unul din elemen elementel tele e fund fundam amen enta tale le ale ale ps psih ihop opat atol olog ogie iei. i. H. H.Ey Ey,, desc descri rie e urma urmato toar arel ele e form forme e de manife manifesta stare re ale sin sindro dromu mului lui anxio anxios: s: crizel crizele e anxio anxioase ase;; nevroz nevroze e anxio anxioase ase si anxoetati contitutionale; angoasa. Sindroamele Halucinator -Paranoide Acestea reprezinta un grup de sindroame psihopatologice caracterizate prin tulburari de ordin perceptiv (halucinatii) asociate sau nu cu tulburari de gandire de tip delirant, avand de regula un caracter sistematizat, de tip paranoid. In cadrul cadrul sindroam sindroamelor elor halucinat halucinator-p or-parano aranoide, ide, sunt cuprinse cuprinse urmatoar urmatoarele ele forme forme clinice: halucinoza; sindromul paranoic; sindromul paranoid; paranoidia acuta; sindromul Kadinski-Clerambault sau sindromul de automatism mental. Din Din punct punct de vedere vedere psi psihop hopato atolo logic gic,, sindr sindrom omul ul Kadins Kadinskiki-Cle Cleram rambau bault lt se mani manife fest sta a prin prin cate cateva va aspe aspect cte e prin princi cipa pale le:: auto automa mati tism smul ul ideo ideo-v -ver erba bal; l; automatism automatismul ul senzorial senzorial si sezitiv; sezitiv; automatism automatismul ul psihomo psihomotor; tor; automati automatismul smul ment mental al asoc asocia iatt cu deli deliru rull de infl influe uent nta; a; amin aminti tire rea a ps pseu eudo doha halu luci cina nato tori rie; e; sindromul parafrenic. 1) Sindroamele delirante Acest grup cuprinde toate cazurile de “alienatie ale persoanei” carcterizate printr-o tulburare permanenta a raporturilor intelectuale, afective si sociale ale Eului Eului cu celela celelalt lte e persoa persoane ne si reali realitat tatea. ea. Acest Acest grup grup de tulbur tulburari ari psi psihot hotice ice cronic cronice e este este caract caracteri erizat zat din din punct punct de vedere vedere psi psihop hopato atolog logic ic prin prin delir delir,, in sensul sensul de “alter “alterare are a siste sistemul mului ui reali realitat tatii ii” ” reflec reflectan tand d modul modul de organi organizar zare e “vesanica” a personalitatii. Acest grup de tulburari psihice denumit de psihiatrii sec. XIX paranoia (Verrucktheit) cuprinde doua sub-grupe:grupa schizofrenilor si grupa delirurilor delirurilor cronice sistematizate. sistematizate. 2) Sindromul demential Termenul de dementa este sinonim, in limbajul curent, celui de alienatie mintala: pentru a desemna, in sens general, prezenta unei tulburari psihice care afecteaza intelectul, facultatea dicernamantului si conduita unui individ. Ph. Pin Pinel el consi consider dera a dement dementa a ca fiind fiind o slabi slabire, re, mai mai mult mult sau mai putin putin profunda, generala, a facultatilor mintale, in opozitie cu delirurile care nu se insotesc de o slabiciune slabiciune psihica generala. A.Porot, defineste dementa ca fiind o slabiciune progresiva si ireversibila, cu cara caract cter er glob global al,, a viet vietii ii ps psih ihic ice e a indi indivi vidu dulu lui. i. Doua Doua aspe aspect cte e se disc discut uta a in psihopato psihopatologi logia a dementelo dementelor: r: procesul procesul de deterior deteriorare are mentala mentala si procesul procesul de slabire intelectuala. Deteriora Deteriorarea rea mentala mentala reprezin reprezinta ta un deficit deficit mental mental global, global, tranzito tranzitoriu riu dau definitiv, consecutiv oricarei atingeri functionale sau organice a creerului, fie prin prin proces procese e ireve ireversi rsibi bile le cum sunt sunt atrofi atrofili liile ile corti corticoc cocere erebra brale, le, fie prin prin crize crize tranzitorii de tip epileptic sau alcoolism (A.Porpt). Slab Slabic iciu iune ne inte intele lect ctua uala la cons consta ta intr intr-u -un n defi defici citt doba doband ndit it si defi defini niti tiv v al diferitelor componente ale inteligentei bolnavului. bolnavului.
36
NOSOLOGIA PSIHIATRICA
(Evolutia conceptiilor nosologice in psihiatrie) A clasifica inseamna a compune o clasa sau un ansamblu de clase in care obiect obiectele ele sau fenom fenomene enele le pot fi aranj aranjate ate dupa dupa criter criterii ii prede predeter termi minat nate. e. O clasificare este cu atat mai satisfacatoare cu cat criteriile de identificare sunt mai precise. O nosologie se defineste, in mod obisnuit, ca fiind clasificarea sau “stiinta de spre boli” . Ea reprezinta o clasificare a fenomenelor morbide in conformitate cu sc scop opur uril ile e medi medica cale le,, atat atat teor teoret etic ice e cat cat si prac practi tice ce.. In sc scop opul ul aces acesta ta se considera ca apartenenta unei boli la o anumita “clasa clinica” implica multiple info inform rmat atii ii in rapo raport rt cu etil etilog ogia ia,, diag diagno nost stic icul ul,, tera terape peut utic ica a si prog progno nost stic icul ul acesteia. Clasificarea fenomenelor patologice are ca punct comun facultatea acestora de a sugera sugera ipotez ipoteze. e. Stabi Stabili lirea rea unui unui diagn diagnost ostic ic nu reprez reprezin inta ta altcev altceva a decat decat recunoasterea unui anumit model clinic particular, cu o anumita specificitate si care apare in mod constant. Clasificarea bolilor in psihiatrie se intemeiaza in principal pe simptomele si semnel semnele e clinic clinice e observ observate ate de medic medic la anamn anamneza eza si examen examenul ul bolnav bolnavulu uluii psihic. Modelul nosologic Intentia clinicii de psihiatrie este de a stabili niste “modele nosologice” ale tulburarilor tulburarilor psihice, respectiv, “imaginile clinice ale nebuniei”. Definirea si clasificarea bolilor psihice trebuie sa se raporteze la un model. Acest model a variat continuu in decursul istoriei nebuniei si psihiatriei., in raport cu mentalitatile moral-religioase si socio-culturale, pana la acceptarea unui “model medical” (T.K.Osterreich, M.Ristich de Groote, J.Postel si Cl.Quetel, H.Tellenbach, P.Berner, si H.Luccioni, Ph.Rappard). O anal analiz iza a a mode modele lelo lorr care care repr reprez ezin inta ta nebu nebuni nia, a, in ordi ordine nea a su succ cces esiu iuni niii istori ist orice ce a acesto acestora ra este este prezen prezentat tata a in conti continua nuare: re: model modelul ul magico magico-re -reli ligio gios; s; model modelul ul moral moral-re -reli ligio gios; s; model modelul ul medico medico-mo -moral ral;; model modelul ul medic medico-b o-biol iolog ogic; ic; modelul conform stiintelor naturii; modelul conform stiintelor umane. Modele Modele prezen prezentat tate e mai sus nu reprez reprezin inta ta forme forme clinic clinice e ale ale nebuni nebuniei ei ci modalitati de intelegere ale acesteia sau, altfel spus, “atitudini metodologice” fata de “fenomenul nebuniei”. Conceptul de boala psihica Ideea Ideea de “boala “boala psi psihi hica” ca” este este rezul rezultat tatul ul unui unui lung lung proces proces de consti constitui tuire re epistemologica, in care isi aduc contributile cunostintele generale despre om (antologia), studiul bolilor (medicina), atitudinea fata de omul aflat in suferinta (psihologia, (psihologia, morala, religia) si sistemul de valori socio-culturale. Conceptul general de “boala” are acceptiuni diferite din punct de vedere istoric, in raport cu criteriile luate in considerare. Boala este tema centrala a medicinii, dar concomitent, ea ofera subiect de reflectie in domeniul stiintelor umane, fiind “suferinta” traita de persoana. Prin aceasta ea depaseste cadrele medicinii medicinii fara insa a iesi din sfera medicala. Psihologia medicala se constituie ca un domeniu de reflectie teoretica, dar si de actiune practica, in intelegerea si explicarea bolii. Ea isi indreapta atentia asupra persoanei bolnavului. bolnavului.
37
PSIHOPATOLOGIE NOSOLOGICA
Psihopatologia Psihopatologia nosologica are ca obiect studiul fenomenelor psihice morbide organizate sub forma bolilor psihice, asa cum sunt ele intalnite in practica medicala curenta din clinicile de psihiatrie. Scopul este de a cunoaste natura umana in diferitele sale ipostaze oferite de “modelele psihopatologice” psihopatologice” ale bolii psihice, in comparatie cu starea de normalitate normalitate mintala. Vor fi anali analizat zate e person personali alitat tatil ile e psi psihop hopati atice, ce, stari starile le reacti reactive ve si nevro nevrozel zele, e, psih ps ihoz ozel ele e orga organi nice ce,, toxi toxice ce si infe infect ctio ioas ase, e, ps psih ihoz ozel elel el endo endoge gene ne (afe (afect ctiv ive, e, schizofr schizofrenia, enia, psi psihozel hozele e delirante delirante sistemati sistematizate) zate),, starile starile de arierati arieratie e mintala mintala dementele si afectiunile a fectiunile psiho-somatice. psiho-somatice. Ca o conc conclu luzi zie e se vor vor anal analiz iza a “mod “model elel ele e de pers person onal alit itat ate” e” in cond condit itii ii psih ps ihop opat atol olog ogic ice, e, prec precum um si aspe aspect ctel ele e part partic icul ular are e “p “psi siho ho-b -bio iogr graf afic ice” e” ale ale bolnavilor psihici. PERSONALITATI PSIHOPATICE
Pers Person onal alit itat atil ile e ps psih ihop opat atic ice e ocup ocupa a un loc loc inte interm rmed edia iarr intr intre e star starea ea de normalit normalitate ate si marile marile tablouri tablouri psihopatolo psihopatologice. gice. Ele reprezint reprezinta a un domeniu domeniu al patologiei psihiatrice extrem de complex si polimorf, fapt care a dat nastere la numeroase controverse intre specialisti. specialisti. Etichetarea diagnostica de personalitate psihopatica, include o larga gama de aspecte psihopatologice cum ar fi: personalitatea histrionica, compulsiva, star staril ile e bord bordel elin ine, e, pers person onal alit itat atea ea para parano noic ica, a, anti antiso soci cial ala, a, depe depend nden enta ta,, schizotipala, narcisica, schizoida, pasiv-agresiva, ezitanta,etc. Clasificarea psihopatiilor De regula regula se consid considera era ca psi psihop hopati atiil ile e sunt sunt tulbur tulburari ari psi psihop hopato atolo logic gice e de caracter si personalitate spesifice varstei adulte. J.de Ajuriaguerra, ca si alti autori, le semnaleaza si la copii, numindu-le “personalitati neobosnuite”. Cea Cea mai mai cuno cunosc scut uta a si util utiliz izat ata a clas clasif ific icar are e a ps psih ihop opat atii iilo lorr apar aparti tine ne lui lui K.Schn K.Schneid eider. er. Acesta Acesta descri descrie e zece zece tipur tipurii de psi psiho hopat patii ii,, consi consider derand andu-l u-le e ca reprezentand tipuri de “personalitati anormale” si care nu trebuie obligatoriu priv privit ite e ca diag diagno nost stic ice e ps psih ihia iatr tric ice. e. Ac Aces este tea a su sunt nt urma urmato toar arel ele: e: ps psih ihop opat ati, i, hipert hipertim imici ici sau activi activi;; psi psiho hopat patii ii depri deprimat mati; i; psi psihop hopati atiii timo timorat rati; i; ps psiho ihopat patii ii fanatici; psihopatii vanitosi; psihopatii cu dispozitie labila; psihopatii explozivi; psihopatii reci; psihopatii abulici; psihopatii astenic. C.Radiere-Rein si j.D.Guelfi, descriu opt “forme” sau “tipuri” de personalitati psiihopa ps hopati tice ce:: pers ersonal onaliitate tatea a par parano anoiaca; aca; perso ersona nallitate tatea a anti ntisoci social ala; a; persoanlitatile schizotipica si schizoida; personalitatea evitanta; personalitatile histrio histrionica nica si dependenta dependenta;; personali personalitatea tatea complusi complusiva; va; personal personalitate itatea a pasivpasivagresiva; persoanalitatea narcisica. NEVROZELE
Istoric Termenul de nevroza apare in sec. XVIII in legatura cu studiile efectuate de Vieussens asupra creerului. El incepe sa fie folosit in mod curent, de catre W.Cullen (1769) pentru a desemna “un ansamblu de tulburari ale sentimentului sau ale miscarii fara febra si fara o leziune decelabila a organelor interne ci in raport cu o afectiune de ordin general a creerului”. creerului”.
38
E.Von E.Von Feucht Feuchters ersleb leben en (1845) (1845) propun propune e termen termenul ul de “psih “psihoza oza” ” pentru pentru a desemn desemna a bolil bolile e psi psihic hice, e, pe cand cand termen termenul ul de “n “nevr evroza oza” ” il rezerv rezerva a bolil bolilor or neurologice ale sistemului nervos. J.M.C J.M.Char harcot cot va descri descrie e diferi diferite te entita entitati ti patolo patologi gice ce ale sis sistem temulu uluii nervos nervos central de natura organica, dupa modelul anterior al PGP. Celelalte tulburari ner nervoas voase e cum cum ar fi ister teria, le cons consiider dera ca fii fiind boli oli “din dinami amice” ce” sau “functionale”, “functionale”, lipsite de un substrat organic cerebral. In sec.XIX in grupa nevrozelor sunt incluse bolile la care nu se poate decela o leziune organica cerebrala, ci care din punt de vedere clinic se manifesta prin tulburari de natura psihiatrica. psihiatrica. In sec.XX cunostintele despre nevroze se dezvolta in mod considerabil. O cont contri ribu buti tie e impo import rtan anta ta,, adev adevar arat ata a “ras “rastu turn rnar are e revo revolu luti tion onar ara” a” a reprez reprezent entatat-o o teori teoria a psi psihan hanali alitic tica a despre despre nevroz nevroze. e. S.Freu S.Freud, d, de pe poziti pozitiile ile modelului de gandire psihanalitic, distinge doua grupe principale de tulburari psihice: a) Nevro Nevrozel zele e actual actuale e (neura (neuraste stenia nia,, ipoho ipohondr ndria, ia, nevro nevroza za de angoas angoasa), a), in raport cu tulburarile recente ale vietii instinctulae; b) Psihonevrozele sau “nevrozele de aparare” care au la baza lor situatii conflictuale legate de dezvoltarea afectiva precoce, in special cea a sexualitatii infantile si in cadrul carora delimiteaza urmatoarele forme: - psihonevroze structurale sau de transfer ; - psihonevroze narcisice, ce corespund dupa S.Freud, cu PDM; - psihozele propriu-zise, reprezentate prin schizofrenie schizofrenie si paranoia. Definitie si cadrul psihopatologic Nevrozele sunt afectiuni psihice fara o baza organica cerebrala, care nu altereaza personalitatea bolnavului si se insotesc de o constiinta sau de un sentiment penibil, legat de prezenta starii morbide. Ele sunt afectiuni psihice de origi origine ne psi psihog hogena ena,, fiind fiind inrud inrudit ite e din acest acest punct punct de vedere vedere cu reacti reactiil ile e patologice si au ca si acestea un caracter reversibil (A.Porot). Majoritatea specialistilor sunt de acord in a recunoaste faptul ca in “sfera starilor starilor nevrotice” nevrotice” sunt cuprinse cuprinse doua aspecte aspecte psihopato psihopatologi logice ce principa principale le si anume: a) tulburarea nevrotica, concept descriptiv, dar la care nu este precizata etipatogenia; b) proces procesul ul nevro nevrotic tic,, concep conceptt care care impli implica ca rolul rolul cauzal cauzal al unui unui confli conflict ct inconstient in aparitia tulburarilor. tulburarilor. Din punct de vedere psihopatologic tulburarile nevrotice sunt caracterizate prin urmatoarele aspecte: tulburari mentale absenta oricarei etiologii organice dem demonst onstrrabi abile; sunt unt resi esimtite tite de indivi divid d ca fen fenomen omene e nedo edorit rite saiu aiu inacce inaccepta ptabil bile, e, strain straine e acestu acestuia ia si care care nu fac parte parte din din person personali alitat tatea ea sa; pert pertur urba ba mode modera ratt sau sau de loc loc expe experi rien enta ta real realit itat atii ii si nu alte altere reaz aza a in mod mod fundamental sentimentul de identitate. Descrierea formelor de nevroza De retinut sunt urmatoarele forme de nevroze: starile anxioase nevrotice, nevro nevroza za de angoas angoasa, a, nevro nevroza za ist isteri erica, ca, nevroz nevroza a fobica fobica,, nevro nevroza za obsesi obsesiva, va, nevroza ipohondrica. 1) Starile anxioase nevrotice
39
Anxietatea este definita ca un sentiment penibil de asteptare, o teama fara obiect de un pericol imprecis. Aceste caracteristici caracteristici disting anxietatea de teama, care este o emotie analoaga anxietatii dar legata de un pericol obiectiv si real. Termenul de “stare anxioasa” desemneaza ansamblul de tulburari anxioase care survin la o persoanalitate normala sau la una nevrotica, sau ca simptom asociat asociat in cadrul cadrul diferite diferitelor lor nevroze nevroze simptom simptomatice atice.. In sensul sensul acesta acesta trebuie trebuie diferentiate manifestarile anxioase psihotice de cele simptomatice din cursul evolutiei unei boli somatice. 2) Nevroza de angoasa Aceasta este o categorie nosologica si un concept introdus de S.Freud. Sfera acesteia a fost completata cu “nevrozele de angoasa’ si cu “nevrozele actuale” (F.Alexander, P.Marty, D.Klein). Din punct de vedere clinic, nevroza de angoasa realizeaza o stare anxioasa flotanta, izolata. Ea regrupeaza manifestarile paroxistice de crize de angoasa, anxietatea cronica, alte tipuri de modificari comportamentale. 3) Nevroza isterica Descrisa din antichitate de catre Hipocrate, ea are o perioada de maxima atentie si importanta clinica in sec.XIX, prin studiile lui J.M.Charcot, fiind ulterior revizuita de elevii acestuia (J.Babinski si P.Janet). Psihanaliza va aduce noi si importante contributii in acest domeniu. Din punct de vedere clinic nevroza isterica se caracterizeaza prin diferite tulburari somatice, tranzitorii sau de durata, fara un substrat organic cerebral sau somatic; tulburari cunoscute sub numele de “simptome de conversiune”. La acestea se mai adauga tulburari psihice de un mare polimorfism si de un anum anumit it prof profil il cara caract cter eria iall sp spec ecif ific ic,, cuno cunosc scut ut su sub b denu denumi mire rea a de "str "struc uctu tura ra mentala a istericilor"(P.Janet). istericilor"(P.Janet). De regul regula, a, din din punct punct de vedere vedere psi psiho hopat patol ologi ogic, c, in cadrul cadrul manife manifesta stari rilor lor clin clinic icoo-ps psih ihia iatr tric ice e ale ale nevr nevroz ozei ei iste isteri rice ce se dist distin ing: g: simp simpto tome me soma somati tice ce,, simpto simptome me psi psihic hice e inter intermi miten tente te cu caract caracter er de crize crize paroxi paroxisti stice, ce, tulbur tulburari ari durabile de ccaracter si comportament. Simptomele somatice care apar in cursul nevrozei isterice intereseaza toate orga organe nele le si ele ele su sunt nt expr expres esia ia unor unor dere deregl gler erii neur neurov oveg eget etat ativ ive e de tipu tipull conversiunii somatice, specifica isteriei. In cadrul tulburarilor somatice mentionam urmatoarele tipuri de tulburari: tulb tulbur urar arii de motr motric icit itat ate e si tonu tonus s musc muscul ular ar;; tulb tulbur urar arii senz senzit itiv ive; e; tulb tulbur urar arii neurovegetative. Simptomele psihice intermitente sau cu caracter de “crize paroxistice” care apar apar la boln bolnav avii ii de nevr nevroz oza a iste isteri rica ca,, cons consta tau u in pier pierde dere rea a cuno cunost stin inte tei, i, catalepsie., hipersomnie, stari onirice, crize pseudo-convulsive. 4) Nevroza fobica Acest tip de nevroza este o stare morbida in care fobia constituie simptomul prevalent si in care mecanismele de aparare, precum si conduitele de evitare ale ale “tip “tipul ului ui fobi fobic c de pers person onal alit itat ate” e” repr reprez ezin inta ta modu moduri rile le de amen amenaj ajar are e privilegiata ale angoasei. Din Din punct punct de vedere vedere psi psihop hopato atolo logic gic,, fobia fobia poate poate fi defin definita ita ca o teama teama angoasanta declansata de obiect, de o situatie sau de o persoana, nici una dintre acestea neavand insa in ea insasi, un caracter periculos in realitate. Din punct de vedere clinico-psihiatric si psihopatologic, fobiile se impart in urmatoarele trei grupe principale: a) Agorafobia, este teama de a trece sau traversa anumite strazi sau piete publice (Westphalt) sau teama de a iesi in locurile publice; 40
b) Fobiile sociale, sunt definite ca reprezentand o teama persistenta fata de situatiile in care individul poate fi observat de altul, sau se se conduca, sa apara intr-o postura umilitoare, etc. c) Fobiile simple. Comporta Comportament mentul ul personali personalitati tatilor lor fobice fobice inregist inregistreaza reaza aspecte aspecte particul particulare are care urmaresc ca sa evite starile anxiogene, protejand, in felul acesta individul de situ situat atia ia fobo foboge gena na.. In sens sensul ul aces acesta ta se desc descri riu u urma urmato toar arel ele e aspe aspect cte: e: conduite de evitare; conduite de asigurare; conduite de fuga. 5) Nevroza obsesiva Nevroza obsesiva se defineste prin prezenta simptomelor obsesionale sau compulsive adesea multiple si cu tendinta extensiva, constituind o piedica in viata relation relationala ala si adaptarea adaptarea socio-pr socio-profesi ofesional onala a a bolnavulu bolnavului, i, survenind survenind de regula la o personalitate patologica de tip psihastenic sau obsesiv. Din punct de vedere clinic si psihopatologic, se disting urmatoarele forme de tulburari in cadrul nevrozei obsesive: a) Obsesiile Obsesia consta in invadarea, independenta de circumstante, la un anumit subiect a carei cunostinta ramane clara si ratiunea intacta., a unei idei, a unei reprezentari sau a unui grup de idei sau de reprezentari. Bolnavul se simte ased asediiat de ace aceast asta idee sau sau repr eprezen ezenttare are careare-ii supri prima propr opria sa disponibilitate de a gandi, impotriva vointei sale, desi ii apare ca fiind absurda sau asociata cu un sentiment penibil de tensiune enxioasa. In general, obsesiile pot fi: obsesii ideative; obsesii fobice; obsesii impulsive b) Compulsiunile Compulsiunea Compulsiunea este definita ca ideea unui act de indeplinit, in general ridicol, absurd sau jenant, care se impune subiectului intr-o maniera incoercibila. incoercibila. c) Ritualuri si verificari d) Tematica clinica Din Din punc punctt de vede vedere re ps psih ihop opat atol olog ogic ic tem tematic atica a poat poate e fi sint sintet etiz izat ata a in urmato urmatoare arele le tulbur tulburari ari clinic clinice: e: fobia fobia de contac contact, t, de atinge atingere re sau “d “deli elire re du toucher”; toucher”; nebunia nebunia indoieli indoieliii sau remuscare remuscarea a intelectu intelectuala; ala; obsesii obsesii religioa religioase; se; obse obsesi siii cu cont contin inut ut agre agresi sivv vv cu auto autoac acuz uzar are e sau sau cond condui uite te repa repara rato tori rii; i; anomatomanie si aritnomanie. f) Personalitatea Personalitatea obsesionala In general, autorii sunt de acord in a accepta trei tipuri de personalitate obsesion obsesionala: ala: personal personalitate itatea a de tip psihasten psihastenic; ic; personali personalitate tate de tip obsesivobsesivcompulsiv; personalitate personalitate de tip anal. 6) Nevroza ipohondriaca ipohondriaca Termenul a fost creat de Hipocrate. Boissier de Sauvange (1770) a denumit aceasta afectiune ca pe o “haluciantie a omului privind propria sa sanatate”. Ipohon Ipohondri dria a reprez reprezin inta ta grija grija exager exagerata ata a unei unei persoa persoane ne privin privind d stare starea a de sanatate personala in plan fiziologic, somatic sau psihic. Din acest punct de vedere vedere este este o “boala “boala imagi imaginar nara” a” in cursul cursul careia careia indiv individ idul ul “inve “invente nteaza aza” ” o suferinta de care se simte, sau crede ca este atins. PSIHOZELE ORGANICE
Domeniul psihozelor organixce Psihozele organice sau psihozele simptomatice, dupa unii autori, reprezinta un grup grup de tulb tulbur urar arii ps psih ihop opat atol olog ogic ice e cu aspe aspect cte e extr extrem em de poli polim morfe orfe simptomatologic, insuficient de bine clarificate. Din acest motiv nu se poate vorbi de un punct de vedere comun intre specialistii in aceasta problema. 41
Psihozele exogene sunt cele care au cauze externe, nelegate de factori de predispo predispoziti zitie e interni interni ai personali personalitati tatiii bolnavulu bolnavului. i. Ele pot fi primitiv primitive, e, de tipul tipul “psi “p siho hoze zelo lorr orga organi nice ce cere cerebr bral ale” e” sau sau secu secund ndar are, e, de tipu tipull “p “psi siho hoze zelo lorr simptomatice secundare unor afectiuni somatice” , din cursul evolutiei unor afectiuni somatice generale. Acest Acest grup grup de tulbur tulburari ari psi psihi hice ce sunt sunt cunosc cunoscute ute de foarte foarte multa multa vreme. vreme. Hipocrate vorbea de “phrenitis” referindu-se la tulburarile de orientare psihica. Areth Aretheus eus facea facea deoseb deosebir irea ea intre intre delir delirul ul febri febrill si eufori euforia a produ produsa sa de unele unele stupefiante. Celsiuc descrie tulburarile psihice din cursul bolii febrile,etc. Un moment istoric important este cel legat de descrierea de catre Bayle (182 (1822) 2) a para parali lizi ziei ei gene genera rale le prog progre resi sive ve (PGP (PGP), ), boal boala a ps psih ihic ica a cu su subs bstr trat at organico organico-cereb -cerebral ral demonstr demonstrat at (meningo (meningo-encef -encefalit alita-si a-siifil ifilitica itica)) in cadrul cadrul careia careia sunt sunt asocia asociate te leziu leziunil nilor or organi organice ce cerebr cerebrale ale specif specifice ice si consta constante nte,, tulbur tulburari ari psihice caracteristice. Descrierea formelor clinice 1) Sindromul psiho-organic cerebral Simndromul psiho-organic cerebral desemneaza grupul de tulburari psihice care care afec afecte teaz aza a proc proces esel ele e de baza baza ale ale pers person onal alit itat atii ii si stat statut utul ul soci social al al individului respectiv. K.Bonhoeffer a subliniat faptul, cand a descris “tipul exogen de reactie” ca fiecare agent nociv care afecteaza creerul produce tablouri clinico-psihiatrice specifice. In felul acesta tulburarile de constiinta pot fi determinate de procese toxice sau tumorale pe cand starile dementiale pot fi rezultatul unei anoxii, traumatismelor traumatismelor cerebrale sau bolilor degenerativ-abiotrofice degenerativ-abiotrofice primar. W.A.Lishman, facand o sinteza a modificarilor psihopatologice care apar in cursul cursul sin sindr drom omulu uluii psi psihoho-org organi anic c cerebr cerebral al noteaz noteaza a preze prezenta nta urmato urmatoare arelo lorr tulb tulbur urar ari: i: reac reacti tia a orga organi nica ca acut acuta a si reac reacti tia a orga organi nica ca cron cronic ica; a; conf confuz uzia ia;; obnu obnubl blia iare rea a cons consti tiin inte tei; i; deli deliru rul; l; star staril ile e crep crepus uscu cula lare re;; coma coma;; stup stupoa oare rea; a; dementa; schimbarile de personalitate; sindromul sindromul amnestic cronic. Paralizia generala progressiva (PGP) Aceast Aceasta a afecti afectiune une psi psihia hiatri trica ca a fost fost descri descrisa sa prima prima data data de catre catre Bayle Bayle (1822) (1822),, ca reprez reprezent entand and model modelul ul clasi clasic c de boala boala psi psihi hica, ca, in cursul cursul careia careia tulburarilor neuro-psihice li se asociaza un substrat organic lezional specific al creerului, atat ca localizare, cat si ca etiologie. Ea face parte din afectiunile neurosifilisului. Din Din punc punctt de vede vedere re ps psih ihop opat atol olog ogic ic,, PGP PGP se cara caract cter eriz izea eaza za prin printr tr-o -o sim simptom ptomat atol olog ogie ie cons consta tant nta, a, sist sistem emat atiz izat ata a intr intr-o -o tria triada da sim simptom ptomat atic ica a reprezent reprezentata ata prin urmatoar urmatoarele: ele: sindrom sindromul ul psihiatr psihiatric; ic; sindrom sindromul ul neurologi neurologic; c; sindromul humoral. Epilepsia Epil Epilep epsi sia a este este un vast vast ansa ansamb mblu lu noso nosolo logi gic c care care grup grupea eaza za acci accide dent nte e neurop neuropsih sihice ice cu caract caracter er paroxi paroxisti stic, c, de origi origine ne centra centrala la rezul rezultan tand d dintrdintr-o o descarcare hipersincrona a unei populatii neuronale (H.Gastaut). Epilepsia este fie o afectiune organica cerebrala primara (epilepsia genuina sau ideopatica, esentiala); fie o manifestare de tip simptomatologic, secundara in cursul evolutiei clinice a unor alte afectiuni ale sistemului nervos (tumori cerebr cerebrale ale,, traum traumati atism sme e crani cranio-c o-cere erebra brale, le, accid accident ente e vascul vasculare are,, encefa encefali lite, te, parazitoze, abcese cerebrale,etc). 42
Din punct de vedere psihopatologic epilepsia se caracterizeaza prin crize paroxi paroxisti stice ce de pierde pierderea rea cunost cunostint intei, ei, in cursul cursul caror carora a pot apare apare tulbur tulburari ari neurologice sau psihice, urmate de o revenire a starii de constiinta dar cu amnezie completa legata de accesul paroxistic. Caracteristica psihopatologica a epilepsiei o reprezita accesele paroxistice. Din punct de vedere clinico-psihiatric clinico-psihiatric crizele de epilepsie sunt de doua tipuri: 1) Criza Criza grand grand mal, mal, sau “istu “istusul sul comiti comitial” al”,, cu urmato urmatoare arele le faze faze clinic clinice: e: prodro prodromu mull epilep epileptic tic;; aura aura epilep epileptic tica; a; atacul atacul convul convulsi siv v propr propriuiu-zis zis;; atacul atacul convulsiv incetat; revenirea din coma post –accesuala; revenirea la starea de constiinta. 2) Criza petit mal, este o criza de scurta durata, de pierderea cunostintei, fara convulsii. 3) Paroxismele epileptice de tip neurologic 4) Paroxismele epileptice cu manifestari psihiatrice. psihiatrice. PSIHOZELE TOXICE
Cadrul general Psihozele toxice ocupa un loc special in grupa tulburarilor psihopatologice. Din Din punc punctt de vede vedere re noso nosolo logi gic, c, in grup grupa a ps psih ihoz ozel elor or toxi toxice ce su sunt nt incl inclus use e afec afecti tiun unil ile e neur neurop opsi sihi hice ce dato datora rate te unor unor into intoxi xica cati tiii cron cronic ice e volu volunt ntar are e ale ale sist sistem emul ului ui nerv nervos os cent centra ral. l. Cu su subs bsta tant nte e care care trez trezes esc c apet apeten enta ta si dau dau obis obisnu nuin inta ta,, crei creind nd in felu felull aces acesta ta o star stare e de depe depend nden enta ta a boln bolnav avul ului ui necesitand un aport continuu si crescut de substanta toxica. Cele mai cunscute si frecvent utilizate substante cu efect toxic neuropsihic, sunt su nt alco alcool olul ul si drog drogur uril ile, e, in acea aceast sta a din din urm urma cate catego gori rie e fiin fiind d incl inclus use e numeroase substante naturale sau de sinteza. Alcoolismul Alcoolismul Alcoolismul este o forma de toxicomanie majora foarte raspandita, constand in util utiliz izar area ea regu regula lata ta si prog progre resi siva va cant cantit itat ativ iv a baut bautur uril ilor or alco alcool olic ice e cu consecinte negative pentru individul care le consuma. Un anumit consum de alcool este “tolerat:, dupa cum, in mod egal depasirea prin “exces” a acestei “doze permise” este considerata ca o forma de manifestare negativa in raport cu normele modelului socio-cultural. socio-cultural. Alcoolismul Alcoolismul sau ingestia de bauturi alcoolice, episodica sau durabila, implica nume numero roas ase e cons consec ecin inte te pent pentru ru orga organi nism sm,, de ordi ordin n biol biolog ogic ic,, ps psih ihol olog ogic ic,, neurologic, comportamental, social, etc. Toate aceste manifestari sunt reunite in grupa “alcoolismului” sau a “bolii alcoolice”. Dupa Dupa Jell Jellin inek ek “est “este e alco alcool olic ic oric orice e indi indivi vid d la care care cons consum umul ul de baut bautur urii alco alcool olic ice e este este daun daunat ator or lui lui insu insusi si,, soci societ etat atii ii sau sau la ambi ambii” i”.. Pe aces aceste te considerente, alcoolismul alcoolismul oscileaza intre doua categorii de atitudini normale: a) Pu Punc nctu tull de vede vedere re medi medica cal, l, sau sau mai exac exactt medi medico co-p -psi siho holo logi gic, c, in confor conformit mitate ate cu care care alcool alcoolism ismul ul este este consi consider derat at ca o boala boala,, iar persoa persoana na alcoolicului ca un bolnav care necesita tratament neuro-psihiatric; neuro-psihiatric; b) Punctul de vedere social, sau normativ-juridic , in conformitate cu care evaluarea acestei obisnuinte si comportament are o semnificatie social-morala centrata pe notiunea de ‘pacat”, “viciu” sau “devianta” cu consecinte directe asupra judecatii morale, a responsabilitatii sociale si juridice a individului si, implicit, a sanctionarii faptelor acestuia legate de schimbarile comportamentale comportamentale sub influenta consumului de alcool. 43
In ceea ce privesc aspectele clinico-psihiatrice, Fouquet imparte alcoolismul in urmat urmatoar oarele ele manife manifesta stari ri:: alcool alcoolism ismul ul prim primar; ar; alcoo alcooli lismu smull secund secundar ar sau alcoolozele; somalcoolozele. somalcoolozele. Din Din punc punctt de vede vedere re ps psih ihop opat atol olog ogic ic,, alco alcool olis ismu mull se mani manife fest sta a intr intr-o -o multitudine multitudine de tulburari: a) Tulb Tulbur urar arii ps psih ihic ice, e, car caracte acteri riza zate te prin prin obis obisnu nuin inta ta si depe depend nden enta ta , reprezentate de: tulburari psihice acute, formele psihotice prelungite, formele dementiale, encefalopatiile alcoolice; b) Tulburarile neurologice, caracterizate prin deficiente motorii, tulburari de instabilitate, instabilitate, accidente vasculo-cerebrale, polinevrite,etc; c) Tulb Tulbur urar aril ile e meta metabo boli lice ce dife diferi rite te,, dint dintre re care care cele cele mai mai frec frecve vent nte e su sunt nt reprezentate prin carentele vitaminice, in special in seria vitaminelor B; d) Tulburar Tulburarile ile dermatol dermatologic ogice e cunoscute cunoscute sub numele numele de “pseudo-pe “pseudo-pelagr lagraaalco alcool olic ica’ a’ cara caract cter eriz izat ate e prin prin derm dermit ite e care carent ntia iale le cron cronic ice, e, tela telang ngie iect ctaz azii ii cutanate,etc; e) Tulburarile digestive, manifestate prin inapetenta, scaderea sensibilitatii gustative, gastrita cronica, ciroza hepatica, etc. Toxicomaniile Toxicomania sau dependenta de droguri este o stare psihica si somatica rezultand din interactiunea dintre individ si un produs psihoactiv (psihotrop) speci sp ecifi fic, c, avan avand d ca urma urmare re tulb tulbur urar arii de comp compor orta tame ment nt si alte alte reac reacti tiii care care presup presupun un o dorint dorinta a invoci invocibi bila, la, perman permanent enta, a, conti continua nua sau perio periodic dica, a, ede a consuma drogul pentru a obtine anumite efecte psihice. Aceasta stare duce la obisnuinta si dependenta de aport a drogului, care in cazul cand este suprimat, declanseaza tulburari severe, de diferite forme, grade si intensitati din partea acestor indivizi. In configura configurarea rea personal personalitati itatiii toxicoma toxicomanulu nului, i, au rol urmator urmatorii ii factori factori etioetiopatogenetici si de personalitate: curiozitatea; atractia exercitata de o placere interz interzisa isa;; fascin fascinati atia a legata legata de percep perceptia tia unui unui perico pericoll poten potenti tial; al; conota conotatia tia antisociala a abuzului de substanta toxice; evaziunea dintr-o lume perceputa ca osti ostila la;; caut cautar area ea naiv naiva a a unei unei form forme e noi noi de comu comuni nica care re cu alti alti indi indivi vizi zi;; conduita toxocomaniaca are caracter de provocare; drogul poate oferi iluzia tempor temporala ala a unei unei creste cresteri ri a perfor performa mante ntelor lor indiv individ idulu ului, i, intel intelect ectual uale e sau a capacitati capacitatiii artistice artistice;; nevoia nevoia de afirmare afirmare narcisic narcisica; a; compensar compensarea ea dificulta dificultatilo tilorr unor subiecti de a tolera frustrarile. frustrarile. Studiind, Studiind, la randul randul sau, personali personalitatea tatea toxicoma toxicomanilo nilor, r, P.Vengos, P.Vengos, distinge distinge urma urmato toar arel ele e tras trasat atur urii cara caract cter eria iale le pent pentru ru acea aceast sta a cate catego gori rie e de indi indivi vizi zi:: dependenta afectiva; angoasa de separatie; izolare si anxietate resimtita in relatiil relatiile e cu ceilalti ceilalti;; intolera intoleranta nta la frustrar frustrari; i; depresia; depresia; nevoia inepuizab inepuizabila ila de iubire, aprobare, valorizare; satisfactia imediata a dorintelor; lipsa de incredere in sine sine si pasi pasivi vita tate tea; a; incap incapat atan anar area ea si irit iritab abil ilit itat atea ea;; lips lipsa a ambi ambiti tiil ilor or,, a combativitatii si cometitivitatii; absenta atitudinilor provocatoare si agresive; timiditate timiditate si hipersensibilitate. hipersensibilitate. PSIHOZELE ENDOGENE I
(Aspecte psihopatologice generale) Domeniul psihozelor Psihozele nu constituie un grup psihopatologic unitar. Din punct de vedere clinico-p clinico-psihi sihiatri atric, c, ele sunt diferentiate diferentiate in raport raport cu factorii factorii etiologi etiologici ci care le 44
produc. produc. In sensul sensul acesta acesta distinge distingem m “psihoze “psihoze exogene” exogene” datorate unor cauze extern externe e care care actio actionea neaza za asupr asupra a siste sistemu mului lui nervos nervos si “psih “psihoze oze endoge endogene” ne” dato datora rate te unor unor fact factor orii cons consti titu tuti tion onal ali, i, unei unei pred predis ispo pozi ziti tiii inte intern rne, e, prob probab abil il genetice (psihozele afective, psihoze din grupa schizofreniei, psihozele schizoafective, delirurile cronice, sistematizate sistematizate simple sau halucinatorii). Psih Ps ihoz ozel ele e cons consti titu tuie ie form forma a de manif anifes esta tare re ps psih ihop opat atol olog ogic ica a cea cea mai mai complexa afectand personalitatea individului in totalitatea sei. Prin natura si gravitatea sa, psihoza ne apare ca o fatalitate, ca un destin patologic al omului. Ea confera persoanei o anumita “maniera de a fi, un stil de viata, o forma de existanta existanta durabila, durabila, esenta esenta unei personalita personalitati ti aparte aparte cu un echilibr echilibru u precar” precar” (P.Wiener). Semnificatia psihopatologiiei endogene si exogene Desi aparente si net individualizate din punxct de vedere clinico-psihiatric, se pune pune proibl proiblema ema in sens sens psi psiho hopat patol ologi ogic, c, ce apropi apropie e intre intre ele “psiho “psihozel zele e endoge endogene” ne” si care care este este difer diferent enta a dintr dintre e patol patologi ogia a endoge endogena na si “tulb “tulbura urari rile le psihice exogene”. Elementul comun de referinta, in toate psihozele endogene il reprezinta asa cum s-a aratat de altfel, “nucleul endogen” al personalitatii, sau “endonul”. Dire Direct ctii iile le de dezv dezvol olta tare re pe care care le poat poate e lua lua endo endonu null su sunt nt cele cele care care vor vor configura configura profilul profilul psihopato psihopatologi logic c al psihozei psihozei endogene endogene respectiv respective. e. In sensul sensul acesta acesta un rol rol consid considera erabil bil il are “const “constitu itutia tia bio-ps bio-psiho iholo logic gica” a” a indiv individ idulu uluii respectiv. Pornind de la natura “endomului”, se disting urmatoarele tipologii: - endomul de tip ciclotim; - endomul de tip schizoid; - endomul de tip mixt. Tulburar Tulburarile ile tipice tipice exogene exogene depind depind de tipul tipul de personal personalitate itate al bolnavul bolnavului ui respectiv (introvertit, extrovertit sau mixt). In cazul cazul psi psihoz hozelo elorr asista asistam m la o trans transfor formar mare e psi psihop hopato atolo logic gica a de fond fond a personalitatii, privind structura Eului; pe cand in cazul nevrozelor si al starilor reac reacti tive ve asis asista tam m la un rasp raspun uns s pato patolo logi gic c al Eulu Eului, i, la even evenim imen ente tele le viet vietii ii exte exteri rioa oare re ale ale indi indivi vidu dulu lui. i. In prim primul ul caz caz rolu rolull pato patolo logi gic c il are are stru struct ctur ura a end endonul onulu ui, pe can cand in al doi doilea caz, caz, rol rolul pato atologi ogic revi evine tipul pului de personalitate. PSIHOZELE ENDOGENE II
(Psihozele afective) - Cadrul psihopatologic general Psihopatologia vietii afective, deosebit de importanta si complexa, reuneste doua grupe de afectiuni psihiatrice diferite intre ele in raport cu factorii cauzali care le produc: - tulburarile afective exogene (patologia afectiva de tip reactiv) - tulburar tulburarile ile afectiv afectiv endogene endogene (staril (starile e anxioase, anxioase, sin sindroam droamele ele depresive depresive si maniacale, boala afectiva, PMD). Psihoza maniaco-depresiva PMD impre impreuna una cu dement dementa a precoc precoce e (schiz (schizofr ofreni enia) a) a fost fost printr printre e primel primele e entitati clinico-nosologice, izolate de E.Kraepelin in clasificarea bolilor psihice facuta de acesta.
45
PMD PMD este este o ps psih ihoz oza a endo endoge gena na,, de tip tip bipo bipola lar, r, cara caract cter eriz izat ata a prin printr tr-o -o alternanta succesiva de accese depresiv-melancoliforme si accese maniacale, intrerupte de faze de remisiune. Terenul somato-psihic, pe care se grefeaza aceast aceasta a psi psihoz hoza a este este reprez reprezent entat at de “const “constitu itutia tia picnic picnica” a” coresp corespunz unzato atoare are “temperamentului ciclotim”. Din punct de vedere psihopatologic, PMD este caracterizata prin aparitia peri period odic ica, a, cicl ciclic ica, a, a unor unor acce accese se depr depres esiv ive e sau sau mani aniacal acale e alte altern rnan ante te.. Tulburarile sunt predominante in sfera afectiva, in activitatea bolnavilor si in comportament. In functi functie e de tipul tipul de evolut evolutie ie clini clinico-p co-psih sihiat iatri rica ca se descri descriu u urmato urmatoare arele le tipuri: 1) Forma unipolara a PMD este reprezentata prin mania acuta simpla; 2) Forma bipolara a PMD, mult mai complexa; 3) Crizele maniacale se caracterizeaza din punct de vedere psihopatologic prin urmatoarele tipuri de tulburari psihice: dispozitie euforica, mimica mobila; logoree, limbaj in versuri sau moriatic; polipragmazie; agitatie psihomotorie; fuga de idei, asociati ideative prin asonanta; hipersexualitate, agresivitate. agresivitate. Suicidul Sinuci Sinucider derea ea reprez reprezint inta a una una dintr dintre e cele cele mai mai impor importan tante te si mai mai comple complexe xe probleme ale psihopatologiei. Manifestare paradoxala a persoanei umane, in conditiile impuse de “situatii limita” ale vietii sau avand un determinism pur pato patolo logi gic, c, sinu sinuci cide dere rea a depa depase sest ste e cadr cadrel ele e noso nosolo logi giei ei clin clinic icoo-ps psih ihia iatr tric ice, e, insc inscri riin indu du-s -se e in ordi ordine nea a onto ontolo logi gica ca,, ca unul unul dint dintre re cele cele mai mai impo import rtan ante te “accidente” sau”situatii critice’ ale vietii unui individ. Exista numeroase forme de intelegere si definire pentru suicid. Personal am preferat urmatoarea definitie pe care o consider ca fiind mai cuprinzatoare: sinuciderea este actul de conduita intentionala, voluntar-deliberata, legat de un motiv exogen (social sau psiho-social) si de o motivatie endogena ( psihologica sau psihopatologica), specifice pentru fiecare individ in parte, cu rezonanta ideo-afectiva asupra personalitatii sale, declasand pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale fata de sine si fata de lume si avand ca finalitate intreruperea desfasurrarii firesti a cursului vietii biologice printr-un proces de trumatizare al propriului corp (C.Enachescu). K.Menn K.Menning inger er disti distinge nge trei trei forme forme de su suici icid: d: a) sucid sucidul ul cronic cronic;; b) sui suicid cidul ul focalizat; c)suicidul organic. In acelasi context medico-psihologic, medico-psihologic, M. Quida distinge urmatoarele tipuri de suicid: a) suicidul reusit; b) tentativa de suicid; c) amenintarea cu suicidul; d) ideea de suicid; e) santajul suicidar; f) echivalentele suicidare sau “suicidul mascat”. Cercetarile efectuate de noi, ne-au permis sa delimitam, doua grupe de suicid (C.Enachescu si A.Retezeanu) : 1) Suicid Suicidul ul reacti reactiv v exogen exogen,, legat legat de factor factorii ii si evenim eveniment entele ele emotio emotional nal-afective cu caracter psihotraumatizant pentru individ, care apar ca niste reactii subite. 2) Suicidul endogen , este legat de factorii genetici, de o anumita dispozitie catre suicid, pe care am putut-o urmari pe parcursul mai multor generatii la acceleasi familii. Spre deosebire de sinuciderile reactive, inuciderile endogene, se dezvolta in timp. Ele nu au un caracter brusc, ci evolueaza in doua etape bine determinate:
46
a) Etapa pregatirii actului suicidar, cunoscuta sub denumirea de “sindrom presuicidar”; b) Etap Etapa a trec trecer erii ii la actu actull de su suic icid idar ar prop propri riuu-zi zis. s. Es Este te o conc concen entr trar are e a pulsiunilor agresive ale persoanei orientate catre ea insasi. Orice act suicidar impl implic ica a trei trei mome moment nte: e: su suic icid idat atia ia,, resp respec ecti tiv v preg pregat atir irea ea actu actulu luii de su suic icid id;; suic su icid idac acti tia, a, sau sau trec trecer erea ea la act act si aleg aleger erea ea metod etodel elor or;; trau traum matiz atizat atia ia,, reprezentand actul auto-distructiv auto-distructiv PSIHOZELE ENDOGENE III
(Grupa psihozelor schizofrenie) Grupa Grupa schizo schizofre frenii niilor lor,, delmi delmitat tata a de E.Bleu E.Bleuler ler (1911) (1911) reunes reuneste te afecti afectiuni uni psihia psi hiatri trice ce grave, grave, ale varste varsteii tinere tinere care care produc produc o modi modific ficare are pfrofu pfrofunda nda,, de durata si cu serioase consecinte, pentru personalitatea bolnavului. Sec considera ca “grupul schizofreniilor” cuprinde toate cazurile de alienare ale person personali alitat tatii ii,, caract caracteri erizat zate e prin prin tulbur tulburare area a perma permanen nenta ta si de o severa severa gravitate a reporturilor intelectuale afective si sociale ale Eului cu ceilalti si cu realitatea. Schizofrenia E.Bleuler (1911) care a sistematizat si a descris schizofrenia da urmatoarea defin definiti itie e aceste acesteii psi psihoz hoze e endoge endogene: ne: Prin Prin temenu temenull de dement dementa a precoc precoce e sau schizo schizofre freni nie e este este desem desemnat nat grupul grupul de psi psiho hoze ze a caror caror evolut evolutie ie clinic clinica a este este uneori cronica, uneori marcata de atacuri intemitente si care poate sa apara sau sa retrocedeze in oricare din stadiile sale de evolutie, fara a permite insa o “retitutio ad integrum” deplina”. Disocierea intrapsihica si starea de discordanta exterioara a bolnavului in raport cu lumea, sunt caracteristici specifice psihozei schizofrenice; fapt care a facut pe unii autori sa o compare, simbolic cu “o orchestra fara dirijor”. In ceea ceea ce priv prives esc c mani manife fest star aril ile e ps psih ihop opat atol olog ogic ice, e, sp spec ecif ific ice e grup grupul ului ui psihoz psi hozelo elorr schizo schizofre frenic nice, e, A.P A.Por orot, ot, dis distin tinge ge urmat urmatoar oarele ele aspect aspecte, e, care care sunt sunt consuderate ca “forme clinice” in acest cadru nosologic: a) Schizo Schizoidi idia, a, reprez reprezin inta ta tipul tipul de consti constitut tutie ie minta mintala la reali realizan zand d terenu terenull predispus, insa neobligatoriu, pentru dezvoltarea clinica a schizofrenului; schizofrenului; b) Schizomania, este forma minora de schzofrenie, cu o evolutie clinica in bufee episodice si care se prezinta sub forma unor reactii de inadaptare la o situatie data de viata (H.Claude); c) Schizonoia reprezinta tendinta generala la discordanta intre atitudinea pe care un individ cauta in mod constient de a o adopta in viata si activitatea sa psihica inconstienta care ii este opusa (Pichon); d) Schizopat Schizopatia ia reprezint reprezinta a totalitat totalitatea ea tendintel tendintelor or constitut constitutiona ionale le ale unui subiect suscitand reactii de acest tip destul de pronuntate, fara ca totusi sa se cons consti titu tuie ie intr intr-u -un n proc proces es morb morbid id in cee cee ce priv prives este te evol evolut utia ia sa clin clinic ica a (E.Bleuler); e) Schi Schizo zofa fazi zia a este este o form forma a part partic icul ular ara a de diso disoci ciat atie ie a limb limbaj ajul ului ui,, caracteristica bolnavilor de schizofrenie (E.Kraepelin); f) Schizo Schizofr freni enia a este este psi psihoz hoza a propri propriu-zi u-zisa, sa, asa cum a fost fost ea descr descrisa isa si sistematizata sistematizata de E.Bleuler.
47
Aspecte psihopatologice Majoritatea specialistilor sunt de acord in a recunoaste din punct de vedere psihop psi hopato atolo logic gic,, existe existenta nta a doua doua grupe grupe princi principal pale e de tulbur tulburari ari,, cu valoar valoare e asimp asimptom tomati atica, ca, in afera afera schizo schizofre frenie niei: i: simpto simptomel mele e esenti esentiale ale,, consta constante nte si simptomele simptomele inconstante. 1) Simpto Simptome me esenti esentiale ale:: a) dis disoci ociati atia a intrp intrpsih sihica ica;; b) disoc disocier ierea ea intre intre Eul bolnavului si Lumea externa; 2) Simpto Simptome me incons inconstan tante: te: a) sindr sindrom omul ul catato catatonic nic;; b) delir delir:: c) haluci halucinat natii ii auditive, cenestezice sau fenomene de automatism mental. Din punct de vedere psihopatologic schizofrenia se caracterizeaza printr-un mare polimorfism al tulburarilor sale, dupa cum urmeaza: tulburari de gandire; tulburari de perceptie; tulburari afective; constiinta de sine alterata; afectarea voin vointe tei; i; alte altera rare rea a comu comuni nica cari riii si rela relati tiei ei cu lume lumea a exte exteri rioa oara ra boln bolnav avul ului ui;; tulburari psihomotorii; psihomotorii; tulburari de personalitate. Formele clinice Clasif Clasifica icarea rea formel formelor or clinic clinico-p o-psih sihiat iatri rice ce ale schizo schizofre frenie nieii este este diferi diferita ta in functi functie e de atitud atitudine inea a difer diferiti itilor lor specia speciali listi sti fata fata de aceast aceasta a psi psihoz hoza, a, cu un caracter extrem de complex. Pers Person onal al,, am pref prefer erat at,, din din moti motive ve dida didact ctic ice e dar dar si de ordi ordin n prac practi tic, c, sa utilizam o clasificare a formelor clinice de schizofrenie care sa aibe un caracter cat cat mai mai cupr cuprin inza zato torr atat atat teor teoret etic ic cat cat si pract practic ic.. In sens sensul ul aces acesta ta desc descri riu u urmatoarele noua forme de schizofrenie: 1) Schizofrenia paranoida al carui tablou clinico-psihiatric este caracterizat prin prezenta prezenta unui sin sindrom drom delirantdelirant-halu halucinat cinator or destul destul de bine sistemat sistematizat izat tematic; prezenta sindromului de automatism mental Kandinski-Clerambault si bizarerii; 2) Schizofrenia catatonica se caracterizeaza prin urmatoarele manifestari psihopatologice: psihopatologice: tulburari din seria sindromului catatonic, autism, idei delirante ipohondriace, saracire afectiva; 3) Schi Schiz zofr ofreni enia hebef ebefrreni enica prez rezinta nta urm urmato atoarel arele e carac aractteri eristici tici psihop psi hopato atolo logic gice: e: tulbur tulburari ari afecti afective ve de tip maniac maniacal, al, compor comportam tament ent verbal verbal moriatic, tendinta la preocupari abstracte, neadecvate varstei si nivelului de inst instru ruct ctie ie inte intele lect ctua uala la,, prec precoc ocit itat ate, e, depr depres esie ie si anxi anxiet etat ate, e, preo preocu cupa pari ri ipohondriace, stare de disforie; 4) Schizofrenia simpla se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte: saracirea pana pana la tota totala la pust pustii iire re a viet vietii ii ps psih ihic ice, e, sc scad ader erea ea nota notabi bila la a capa capaci cita tati tiii intelectuale, tendinta de izolare, inversiune afectiva; 5) Schiz Schizofr ofreni enia a ipohon ipohondri driaca aca este este caract caracteri erizat zata a prin prin existe existenta nta unui unui delir delir ipoh ipohon ondr dria iac c asoc asocia iatt cu cene cenest stop opat atii ii si o star stare e de anxi anxiet etat ate e din din part partea ea bolnavului 6) Formele recurente sau periodice ale schizofreniei, cu caracter intermitent, mixte sau atipice, caracterizate prin: scaderea atentiei, initiativei si energiei psihice; ingustarea sferei intereselor; saracire afectiva, autism si bizarerii; 7) Formele pseudonevrotice ale schizofreniei, cuprind in tabloul lor clinic: elemen elemente te asteni astenice, ce, eleme elemente nte din seria seria manif manifest estari arilo lorr ist isteri erice, ce, preocu preocupar parii obsesive, tulburari afective, bizarerii si tendinta la izolare morbida; 8) Schizofrenia tardiva, care apare dupa 40-50 de ani, esye un aspect clniconosologic discutabil, care este contestat de unii specialisti; specialisti;
48
9) Schizofrenia grefata este acel tablou clinic de alura scizofreniforma care se dezvolta pe fondul mintal al unei oligrefenii, fiind cunoscut si sub denumirea de hebefrenie grefata. PSIHOZELE ENDOGENE IV
(Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) Cadru psihopatologic general Psiihozel Ps ozele e del delirant ante cro cronice nice cu car caract acter sist sistem emat atiizat zat, sim simple ple sau sau haluci halucinat nator orii ii,, comple completea teaza za sfera sfera psi psihoz hozelo elorr endoge endogene. ne. Caract Caracteri eristi stica ca lor lor psihopatologica esentiala este gandirea deliranta, la care se pot asocia, sau lipsi, halucinatiile. halucinatiile. Ori de cata ori apare o eroare in perceptii si judecata, spiritul emite idei false. Ideile false devin idei delirante, cand acestea sunt in opozitie flagranta cu realitatea sau ne socheaza in mod evident. O idee deliranta care se mentine, neputand fi cu nimic combatuta, constituie un delir. Gandirea deliranta este o gandire dereista, intrucat ea contravine realitatii si logicii (P.Guiraud). Caracteristicile Caracteristicile psihopatologice psihopatologice ale delirului Deli Deliru rull este este un feno fenome men n ps psih ihop opat atol olog ogic ic prim primar ar.. El este este o form forma a de cunoastere si interpretare rasturnata a realitatii, prin faptul ca este o alterare a judecatii logice. In ceea ceea ce prive priveste ste struc structur tura a delir delirulu uluii se dis discut cuta a doua doua aspect aspecte e ideil ideile e si temele delirante; starile si experientele delirante. Ideile si temele delirante, pot avea a vea o tematica multipla. Ideile delirante polimorfe sunt caracterizate prin faptul ca au o tematica multipla si disparata. Ideile delirante sistematizate, prezinta o tematica unica, precisa si sunt bine organizate. Clasificarea delirurilor delirurilor Dupa structura delirurilor, P.Berner, distinge trei categorii specifice, dupa cum cum urm urmeaza eaza:: grup grupa a de pere perech che e “log “logic ic-p -par aral alog ogic ic”; ”; grup grupa a “org “organ aniz izat at-neorganizat”; ultima ultima grupa se refera la “raporturile cu lumea”. A.Porot clasifica delirurile dupa evolutia clinica si dupa originea acestora: 1) Delirurile cronice de aparenta primitiva: delirul de interpretare, delirul de imaginatie, delirul halucinator halucinator de influenta, delirul cu baza afectiva; 2) Deliruri cronice secundare si reziduale: delirul post-confuzo-oniric, delirul cronic al alcoolicilor, delirul post encefalic, delirurile secundare din cursul PGP; 3) Delirurile cronice cu baza dementiala: dementele paranoide, parafreniile. Paranoia -Caracteristici psihopatologice Parano Paranoia ia este este un delir delir cronic cronic sis sistem temati atizat zat,, de regula regula monot monotema ematic tic,, care care domina gandirea, actiunile, comportamentul si personalitatea individului, cu o aparenta formal-constructiva logica a judecatii. Acest delir nu duce la alterarea personalitatii bolnavului. Din punct de vedere psihopatologic se descriu doua forme principale: paranoia primara; paranoia secundara. Tendinte Tendintele le caracteri caracteristice stice “personal “personalitati itatiii paranoic paranoice” e” sunt reprezent reprezentate ate prin prin urmatoarele aspecte psihopatologice cu caracter constant si specific (GenilPerrin): 1) Orgo Orgoli liul ul,, cons consta ta in su supr prae aest stim imar area ea prop propri riei ei pers person one e (ego (egoce cent ntri rism sm,, autofilie, hipertrofia Eului); 49
2) Nein Neincr cred eder erea, ea, mani manife fest stat ata a ca o team teama, a, o reze rezerv rva a inut inutil ila a star stare e de neliniste, susceptibilitate, indoiala, sentimentul penibil de a nu fi inteles de ceilalti, de a se simti izolat intre oameni; 3) Falsitatea judecatii in raport cu realitatea; 4) Inadap Inadaptab tabil ilita itatea tea parano paranoicu icului lui ca rezult rezultant anta a social sociala a a atitud atitudin inii ii sale sale mentale. Formele clinice ale paranoiei Din punct de vedere vedere clinico-p clinico-psihi sihiatri atric c Genil-Per Genil-Perrin, rin, distinge distinge urmatoar urmatoarele ele forme clinice ale psihozei paranoice: 1) Grupa revendicatorilor revendicatorilor Dupa Serieux si Capgras, revendicatorul este considerat a fi un hipom hipomani aniaca acal. l. Parano Paranoicu icull depri deprimat mat este, este, inain inainte te de toate, toate, un inter interpre pretat tator or teoretic teoretic si speculati speculativ. v. Paranoicu Paranoicull excitat, excitat, este dimpotr dimpotriva, iva, un tip hiperacti hiperactiv, v, care nu se opreste la “a interpreta”. El se apara, actionaza si contra-ataca pentru pentru a-si “sustine” “sustine” proprii propriile le sale idei. In aceasta aceasta grupa grupa intra intra urmatoar urmatoarele ele tipuri tipuri de parano paranoici ici:: persec persecuto utori rii, i, cverul cverulent entii ii (certa (certaret retii ii sau scanda scandalag lagii ii si pamfletarii. 2) Grupa hipocondriacilor hipocondriacilor Pentru Pentru Boisi Boisier er de Ssauva Ssauvage, ge, aceast aceasta a reprez reprezint inta a “o bola bola cronic cronica a in care care boln bolnav avul ul isi isi imag imagin ineaz eaza a ca este este in peri perico coll de moar moarte te dato datori rita ta fapt faptul ului ui ca prezinta palpitatii ale inimii, eructatii, barborisme sau alte suferinte, mai mult sau mai putin imaginare, variabile si fara o origine prescrisa”. Ipohondriacii sunt persoane “vaporoase”, bolnavi imaginari. 3) Grupa inventastorilor inventastorilor si autodidactilor autodidactilor Sunt destul de frecvente cazurile in care paranoicii isi manifesta tendintele si tematicile lor delirante, in sfera culturii sau a cercetarilor intelectuale de ordi ordin n stii stiint ntif ific ic.. In sens sensul ul aces acesta ta su sunt nt desc descri rise se urma urmato toar arel ele e form forme e clin clinic ice e apartinand acestei grupe: a) Paranoicii inventatori, de la debilul autodidact de tip inferior, pana la individul dotat cu cunostinte tehnice precise, insa lipsit de bun simt care sa-I permita de a discerne intre fantezie si realitate, intre posibil si sbsurd; b) Paranoicii autodidacti, completeaza forma precedenta. Datorita orgoliului lor, aceasta categorie de bolnavi cauta sa-si dobandeasca un grad de instructie care sa le ridice prestigiul personalitatii, cat si pentru a putea rezolva orice fel de problema singuri. 4) Grupa reformatorilor reformatorilor Paranoicii sunt, de regula, nemultumiti de cele ce exista. Ei vin frecvent in conflict cu ordinea stabilita in domeniul social, moral, religios, politic. Acesti indivizi urmaresc “reforma societatii, a moravurilor, etc. Tipuri de reformatori paranoici: a) Refo Reform rmat ator orul ul soci social al se prez prezin inta ta su sub b urm urmatoa atoare rele le form forme: e: regi regici cizi ziii (per (perso soan ane e fana fanati tice ce care care comi comitt aten atenta tate te); ); anar anarhi hist stii ii;; utop utopis isti tiii (cei (cei care care construiesc proiecte himere); b) Refor Reformat matori oriii misti mistici ci se plase plaseaza aza intr-u intr-un n regist registru ru parale paralell celui celui in care care actioneaza reformatorul social. 5) Grupa erotomatinilor erotomatinilor si a gelosilor Aceste tendinte paranoice se pot cristaliza in jurul unor tematici sexuale sau erotice, realizand tabloul psihopatologic al unei erotomanii sau gelozii morbide. In cazul geloziei morbide, subiectul este framantat de falsa convingere ca este inselat de sotia sau de logodnica sa. 50
Parafreniile -Delimitare si caracteristici E.Kr E.Krae aepe peli lin n este este cel cel care care a impa impart rtit it deli delira rant ntii ii cron cronic icii in doua doua grup grupe e nosologice distincte si anume: a) grupa dementei precoce; b)grupa paranoiei. Aceasta clasificare a lui E.Kraepelin dateaza din 1889. Acelasi autor in 1909, va adauga la grupele mai sus mentionate ale psihozelor endogene de tip delirant, o a treia grupa, reprezentand o noua forma de psihoza izolata de acstea: grupa parafreniei. Delirantii pasionali M.Dide M.Dide si P. Guirau Guiraud d inclu include de in aceast aceasta a grupa, grupa, tipul tipul de person personali alitat tatii cu “con “const stit itut utii ii pasi pasion onal ale” e”.. Ac Aces esti tia a se cons consid ider era a ca nu dife difera ra de pers persoa oane nele le normale decat prin intensitatea maladiva a starilor pasionale care le dirijeaza conduitele, actele individuale si se reflecta si in procesul lor de adaptare la realitatea lumii sociale, la comunicarea cu celelalte persoane. Elementul cel mai caract caracteri eristi stic c din punct punct de vedere vedere psi psiho hopat patol ologi ogic c este este reprez reprezent entat at de reactiile antisociale ale acestei categorii de bolnavi psihici. M.Dide M.Dide si P.Guiraud P.Guiraud,, disting disting doua grupe principal principale e de deliranti deliranti pasionali: pasionali: pasionali egoisti si idealistii pasionali. Psihoze endogene atipice Acest grup de tulburari psihice a fost izolat de K.Kleist si K.Leonhard, care lea dat aceasta denumire. Psih Ps ihoz ozel ele e endo endoge gene ne atip atipic ice e au o indi indivi vidu dual alit itat ate e clin clinic icoo-ps psih ihia iatr tric ica, a, ca “tablouri clinice”, iar in ceea ce priveste evolutia lor, au drept caracteristica o anumita anumita “periodi “periodicitat citate” e” pe care Kleist Kleist si Leonhaard Leonhaard au denumit-o denumit-o “evoluti “evolutia a fazica” . Acest grup de psihoze endogene, imprumuta caracteristicile simptomatico – psihopatologice, atat de la psihozele afective cu evolutie periodica, de tipul PMD, in ceea ce priveste evolutia lor fazica, precum si de la schizofrenie, in ceea ce priveste continutul clinic, sau configuratia psihozei. Aces Ac estt grup grup de ps psih ihoz oze e endo endoge gene ne atip atipic ice e core coresp spun unde de cu “cic “ciclo lofr fren enii iile le” ” descrise de Al.Obregia. STARILE DE ARIERATIE MINTALA
Oligofreniile Starile de arieratie mintala sau oligofreniile au avut o evolutie interesanta din din punc punctt de vede vedere re ps psih ihop opat atol olog ogic ic,, dar dar si din din punc punctt de vede vedere re soci social al,, psihopedagogic psihopedagogic si psihomotric. Noti Notiun unea ea de “ari “arier erat atie ie mint mintal ala” a” va rama ramane ne cons consid ider erat ata a ca o star stare e de deficienta mintala, dar cu limite imprecise, variind in raport cu criteriile criteriile utilizate pentru a o delimita si defini. Cauzele oligofreniilor oligofreniilor In etiologia starilor de arieratie mintala sau a oligofreniilor, sunt incriminati un mare numar de factori, care pot avea o valoare ereditar-genetica morbida, pot fi legati de viata intrauterina, afectand procesul de organogeneza, cauze intra-natale si post-natale, cauze endocrine, metabolice, psihologice,etc. Psihopatologia Psihopatologia oligofrenilor oligofrenilor Din punct de vedere psihopatologic in cazul oligofreniilor se discuta de trei aspecte (A.Porot): nivelul mental; manifestarile asociate; alte tulburari psihice.
51
Elementele de care trebuie sa se tina seama in aprecierea unei stari de arieratie mentala sunt urmatoarele: evolutia perceptivo-motorie, comunicarea verbal verbala, a, comuni comunicar caril ile e extraextra-ver verbal bale, e, relati relatia a cu obiect obiectele ele,, modi modific ficari arile le de dispozitie emotionala, prezenta unor tulburari afective nevrotice, tulburari de comportament, comportament, nivelul de dezvoltare intelectuala. Majo Majori rita tate tea a sp spec ecia iali list stil ilor or su sunt nt de acor acord d in a recu recuno noas aste te doua doua grup grupur urii principale de caracteristici psihopatologice pentru subiectii cu arieratie mintala: tulburari intelectuale si particularitati afective si relationale. 1) Tulburarile intelectuale Debilul Debilul se caracteri caracterizeaza zeaza prin slabirea judecatii judecatii,, dificult dificultati ati importa importante nte de abstractizare si slabirea discernamantului. Daca la copilul normal, trecerea de la un nivel la altul se efectueaza intr-un fel fel mult mult mai mai rapi rapid d pana pana la sfar sfarsi situ tull adol adoles esce cent ntei ei in virt virtut utea ea mobil obilit itat atii ii crescande a gandirii operatorii, la debili se obseva dimpotriva o incetinire a dezvoltarii ajungand in final la un stadiu de stagnare. La subiectii cu arieratie mintala grava, la limita imbecilitatii, exista o stare de homo homoge geni nita tate te izbi izbito toar are e intr intre e dife diferi rite te le modu moduri ri de ratio ationa name ment nt,, o concordanta care permite a situa structurile operatorii la un nivel precis de evolutie genetica. Aceasta omogenitate este insa mai mare la debilii profunzi decat la copii normali dar in plina evolutie. 2) Particularitatile afective si relationale G.Vermeylen si T.S imon, dosting doua tipuri de debilitate intelectuala, din punct de vedere vedere socio-com socio-comport portamen amental tal si afectiv: afectiv: debilul debilul armonic armonic si debilul debilul disarmonic. Plecand de la fragilitatea si infantilismul copilului copilului debil mintal, R..Fan explica anumite anumite trasatur trasaturii caracteri caracteriale ale ale acestora acestora cum ar fi: credulita credulitatea, tea, confuzia confuzia intre dorinta si experienta, minciuna, teama in fata evenimentelor nreobisnuite ale vietii, atitudini defensive, compensari inadaptate. Clasificarea oligofreniilor Din punct de vedere psihopatologic, in afara observatiei clinico-psihiatrice, se utilizeaza, drept criteriu de apreciere psihodiagnostica nivelul Q.I. in sensul aces acesta ta se dist distin ing g urm urmatoa atoare rele le form forme e clin clinic ice: e: debi debili li us usor ori, i, debi debili li medi medii, i, debilitatea profunda sau imbecilitatea, arieratia profunda sua idiotia. Psihozele debililor K.Sc K.Schn hnei eide der, r, care care a acor acorda datt o aten atenti tie e sp speci ecial ala a stud studiu iulu luii aces acestu tuii cadr cadru u nosologic, face de la inceput precizarea ca starea de debilitate mintala este cea care din punct de vedere psihopatologic psihopatologic este opusa inteligentei. In ceea ceea ce prives priveste te inteli inteligen genta, ta, autor autorul ul citat, citat, o leaga leaga de sfera sfera gandir gandirii, ii, defin definind ind-o -o in felul felul urmato urmator: r: “inte “inteli ligen genta ta este este total totalita itatea tea aptitu aptitudin dinilo ilorr si a realizarilor gandirii cu aplicarea sa practica la scoputile imediat, teoretice si practice ale existentei cotidiene”. K.Schn K.Schneid eider er face face o anali analiza za a “form “formelo elorr de gandir gandire e la oligo oligofre freni” ni” . Acest Acest aspect se rasfrange si asupra personalitatii lor. Este vorba de “personalitati primitive primitive nediferentialte”, subliniind in felul acesta faptul, ca “nu este posibil de a se intalni intalni o personali personalitate tate diferenti diferentiata ata in straturi straturile le inferioa inferioare re ale debilita debilitatii tii mintale”. (K.Schneider). Incerc Incercand and sa stabil stabileas easca ca o tipol tipologi ogie e caract caractero erolo logic gica a a debil debilil ilor or minta mintali li,, K.Schneider, izoleaza urmatoarele tipuri : pasivul indolent, desfranatul lenes, incapatanatul amortit, recalcitrantul descreerat, eternul inmarmurit, vicleanul 52
incapa incapatan tanat, at, perfid perfidul ul viclea viclean, n, inopor inoportun tunul ul nevin nevinova ovat, t, laudar laudarosu osull fanfar fanfaron, on, ofensatul cronic, insultatorul agresiv. In ceea ce privesc “psihozele debililor “K.Schneider, distinge urmatoarele aspecte: a) debilitatea considerata ca o simpla variatie a aptitudinilor intelectuale; b) debilitatea morbida survenind ca o consecinta a proceselor unei boli sau a unei malformatii. K.Schn K.Schneid eider er crede crede ca debil debilit itate atea a minta mintala, la, ca si schizo schizofre frenia nia,, ar fi “d “doua oua ramuri ale aceluiasi arbore” cu dispozitii psihopato psihopatologice. logice. DEMENTELE
Cadrul general Deme Dement nta a este este o slab slabir ire e ps psih ihic ica a prof profun unda da,, glob global ala, a, si prog progre resi siva va care care altere altereaza aza profu profund nd functi functiil ile e intel intelect ectual uale e bazale bazale si dezin dezinteg tegrea reaza za condui conduitel tele e sociale ale individului. Dementa atinge personalitatea pana la nivelul structurii sale sale ca “fiin “fiinta ta ration rationala ala”, ”, siste sistemul mul valori valorilor lor sale sale logic logice, e, de cunoas cunoaster tere e si judecata, precum si adaptarea la mediul social al bonavului. (H.Ey). In evolutia lor, starile dementiale inregisreaza mai multe faze si grade. Cand dementa este incipienta si mai putin profunda, se vorbeste de o “slabire de tip demential” a intelectului. Cand acesta are un aspect sub-clinic, decelabil numai la testele psihodiagnostice, se vorbeste despre o stare de deterioare mintala. Din Din aceast aceasta a catego categori rie e de afecti afectiuni uni psi psihi hiatr atrice ice,, cu caract caracter er ps psiho ihoorg organi anic c cerebral, cerebral, fac parte urmatoar urmatoarele ele afectiuni afectiuni:: maladia maladia Pick, Pick, maladia maladia Alt Altzheim zheimer, er, maladia maladia Creutzfel Creutzfeld-Ja d-Jakob, kob, coreea coreea cronica cronica Huntingt Huntington, on, dementa dementa presenil presenila a cu atrofie cerebeloasa, dementa presenila cu degenerescenta talamica, catatonia tardiva, maladia parkinson, dementa senila simpla, presbiofrenia, dementele secundare. Psihopatologia dementelor In aprecierea psihopatologica a dementelor, H.Ey descrie existenta a trei grade care desemneaza “profunzime” “profunzime” procesului: a) dementa cronica si ireversibila, evidenta clinic; b) o form forma a de inte intens nsit itat ate e medie edie care care pent pentru ru a fi prec preciz izat ata a nece necesi sita ta investigatii clinice si paraclinice; c) o forma care fiind inaparenta clinic, poate fi detectata numai cu ajutorul examenului psihodiagnostic. psihodiagnostic. Trecem la expunerea sistematica a formelor clinico-psihistrice clinico-psihistrice de demente. 1) Dementa senila Aceasta afectiune psihica este caracteristica pentru varsta inaintata. Ea se instaleaza dupa 65-70 de ani, fiind consecinta unui proces de senilitate cu atrofie cortico-cerebrala difuza a crerului. Debutul clinic este de doua feluri : debut insidios si debut sub forma de episoade. Tab Tablo loul ul clin clinic ic al deme dement ntei ei se cara caract cter eriz izeaz eaza a prin prin:: tinu tinuta ta nein neingr grij ijit ita a a bolnavul bolnavului ui si o stare stare de igi igiena ena personal personala a deficitar deficitara; a; activitat activitate e dezordon dezordonata; ata; colectionarism; inversarea ritmului somn-veghe; bulimie; deficit de memorie; dezorient dezorientare are temporar temporaro-spa o-spatial tiala; a; tulburar tulburarii de limbaj; limbaj; tulburar tulburarii intelectu intelectuale; ale; tulburari de caracter. Evolut Evolutia ia clini clinica ca a dement dementei ei are caract caracter er progr progresi esiv, v, de la cateva cateva luni, luni, la cativa ani, sfarsind cu dementa intelectuala si tare de casexie. 2) Presbiofrenia Presbiofrenia 53
A fost descrisa de Wernicke (1906) si ea reprezinta o varianta clinica a deme dement ntei ei seni senile le,, fiin fiind d cara caract cter eriz izat ata a prin prin:: amne amnezi zie e de fixa fixare re,, dezo dezord rdin ine e temporaro-spatiala, temporaro-spatiala, fabulatie, deteriorare mentala lejera. 3) Dementele abiotrofice presenile Acest Acest grup grup de dement demente e apar apar in perioa perioada da presen presenil ila a datori datorita ta unui unui proces proces specific de abiotrofie cerebrala, care antreneaza o stare de disolutie progresiva a functi functiil ilor or ins instr trume umenta ntale le a limb limbaju ajului lui,, praxi praxiil ilor or si gnozii gnoziilo lor. r. Se consta constata ta o atrofie cortical cu proeminenta lombara, cu localizare cerebrala. Din punct de vedere psihopatologic si anatomo-clinic se descriu doua forme clinice; dementa Pick si dementa Altzheimer. 4) Dementa Creutzfeld-Jakob Boala a fost descrisa de Creutzfeld (1920) si ea este un proces abiotrofic cerebral. Debutul se situeaza in jurul varstei de 50 de ani. 5) Coreea cronica Huntington Afecti Afectiune une eredi ereditar tara, a, degene degenerat rativa iva,, cu debut debut clini clinic c intre intre 30-45 30-45 de ani si evolutie lenta de 20-30 de ani. Din punct de vedere clinic, aceasta consta dintrun sindrom coreic cronic, la care se asociaza tulburari de caracter, iritabilitate, manie, manie, variat variatii ii ale dis dispoz poziti itiei ei afecti afective, ve, depre depresii sii,, raptus raptusur urii sui suicid cidare are,, defici deficitt intelectual progresiv,etc. 6) Boala Parkinson Aceasta este o afectiune degenerativa ereditara si familiala. Din punct de vede vedere re clin clinic ic se cara caract cter eriz izea eaza za prin printr tr-un -un sind sindro rom m moto motorr extr extrap apir iram amid idal al hipertonic-hipokinetic. hipertonic-hipokinetic. Evolutia clinica progresiva la care se asociaza si o atrofie cortico-cerebrala care duce in final la instalarea unei stari de dementa. 7) Hidrocefalia cu presiune normala Aceasta afectiune clinica a fost descrisa de Hakim si Adams (1965) fiind caracterizata prin: dementa, tulburari de mers, incontinenta urinara. 8) Dementa presenila cu atrofie corticala Aceasta este o afectiune complexa care se caracterizeaza prin: dementa severa, hipersomnie, hipertonie musculara, pozitie rigida a corpului. 9 ) Sindromul lui Heidenheim Acesta pare a fi inrudit cu maladia Creutzfekd-Jakob. Se noteaza prezenta unei cecitati corticale asociata cu dementa. Boala evolueaza foarte rapid, prin dementa, catre moartea subiectului, in decurs de 4-6 luni. Nota Cursul continua cu tulburarile tulburarile psihosomatice, tulburari pe care studentii sunt rugati rugati sa le aprofu aprofunde ndeze ze prin prin consul consultar tarea ea Tratat Tratatulu uluii de psi psiho hopat patol ologi ogie, e, Ed. Tehnica, Bucuresti, autor Dr. Med., Dr. Psih. Constantin Enachescu. BIBLIOGRAFIE
1. Abraham, G. Psychodynamique essentielle normale et pathologique. Doin, Paris 1964; 2. Ajuriaguerra, J. Manuel de psychiatrie de l’enfant. Masson, Paris, 1974; 3. Allport, G.W. structura si dezvoltarea personalitatii, E.D.P., bucuresti, 1981; 4. Baecgler, J.les suicies. Calmann-Levy, paris, 1975; 5. Baruk, H. Traite de psychiatrie, Vol.I-II, Masson, Paris, 1959; 6. Cauguihlem, G. Le normal et le pathologique. PUF, Paris, 1966; 7. Dagonet, H. Traite des maladies mentales. J.B.Bailliere, J.B.Bailliere, Paris, 1878; 8. Descartes, R. Pasiunile sufletului, sufletului, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1984;
54
9. Enach Enachesc escu,C u,C.. Analys Analyse e ps psych ychopa opatol tologi ogique que des reves reves et des etats etats oniroonirohallucinatoires dans la peintur des malades mentaux, in “Ann. Medd.Psychol, 1,2, 1970; 10. Enachescu, Enachescu, C. Consider Consideratii atii asupra asupra aspectelo aspectelorr “psihopes “psihopesteti tetice” ce” ale artei psihopatologice, psihopatologice, in “Neurologia”, 18, 4, 1973; 11. Enachescu, C. Igiena mintala si recuperarea bolnavilor bolnavilor psihici. Ed. Medicala, bucuresti, 1979; 12. Enachescu, C. Le roman schizophenicque, in “Ann. Med. –Psychol”, 1,2 , 1968; 13. Enachescu, C. Neouropsihologie, Neouropsihologie, Ed. Victor, Bucuresti, 1996; 14. Enachescu, C. Nevrise et art psychopatologique, in Ann. Med . –Psychol., 2, 5, 1970; 15. Enachescu, Enachescu,C. C. Psiholog Psihologia ia activitat activitatii ii patoplst patoplstice. ice. Ed.Stiint Ed.Stiintifi ifica, ca, Bucuresti Bucuresti,, 1977; 16. Enachescu, C. Psihosexologia. Ed. Universal-Dalsi, Bucuresti, 1999; 17. Enachescu , C. Tratat de igiena mintala, E.D.P.Bucuresti, E.D.P.Bucuresti, 1996; 18. Enachescu, C. Unele aspecte psihopatologice in literatura si in arta plastica, in “Neurologia”, 17, 2, 1972; 19. Lauteri-Laura, G. Lecture des perversions. Masson, Paris, 1979; 20. Lester, D.Why people kill themselves. Ch. Thomas, Springfield, Springfield, 1972; 21. Levi-Strauss, J. Antropologia structurala. Ed. Politica, bucuresti, 1978; 22. Minkowski, E. Traite de psychopatologie, psychopatologie, PUF, Paris, 1966; 23. Obregia, A. Curs de psihiatrie. Facultatea de Medicina, Bucuresti, 19111912; 24. Prevost, Ch. M., La psychologie clinique. PUF, Paris, 1988; 25. Quercy, P.L’hallucination. VolI-II, Alcan, Paris, 1930; 26. Ribot, T. Les maladies de la memoire. Alcan, Paris, 1924; 27. Ribot, T. Les maladies de la personnalite. Alcan, Paris, 1924; 28. Schneider, K. Psychopatologie clinique , ed. Nauwelaerts, Paris, 1957; 29. Tallenbach, h. Melancholie. Springer,Bberlin, Springer,Bberlin, 1983; 30. Winner, P. Structure et processus dans le psychose. PUF, Paris, 1983.
55
Subiecte examen
1. Normalit Normalite e si anormal anormalite ite in viata viata psihi psihica ca 2. Cadrul general al problemei 3. Aspecte comparative ale normalitatii si anormalitatii in sfera somatica si viata psihica. 4. Constituirea Constituirea psihopatologiei psihopatologiei ca stiinta. 5. Obiectul psihopatologiei. psihopatologiei. 6. Aspectele dezorganizarii in psihologie. psihologie. 7. Boal Boala a psi psihi hica. ca. 8. Evolutia ideilor despre viatza psihica. 9. Etiologia bolii psihice 10. Evolutia bolii psihice 11. Domeniul ps psihologie me medicale 12. Semnificatia ps psihologica a bolii 13. Psihologia bolnavului 14. Psihologia medicului 15. Realtia medic-bolnavi 16. Tipuri constitut si dispoz psihice morbide 17. Organizarea sistemului personalitatii personalitatii 18. Evolutia cronologica a personalitatii personalitatii si psihopatologiei psihopatologiei varstelor 19. Semitomatologia Semitomatologia psihiatrica 20. Tulburari de perceptie 21. Tulburari de migil si somn 22. Tulburari metrii industriale 23. Tulburari ps psihosexuale 24. Tulburari de vointa 25. Tulburari de caracter 26. Agresivitatea violenta 27. Tulburari afective 28. Tulburari de memorie 29. Psihopatologia Psihopatologia proceselor intel 30. Tulburari de schema corporala 31. Tulburari de personalitate 32. Sindroame psihopatologice psihopatologice (cadru general+clasificare, {fara istoric }) 33. Sindromul astenic 34. Sindroame obsesive 35. Sindroame psihopatice
56
