Debussy - Petit Negre for Clarinet QuartetFull description
Full description
Referat RISCURI DE SECURITATE IN BAZINUL EXTINS AL MARII NEGREFull description
Îi'-O
V' ' i-,■.!;.• ■■rM
: •'•• ;•■L.I'.':.w,-'-h::i •
' ^ ’t;.'
w m ..
'■ «M < '
JOfflIMOli DIAMANTELE NEGRE R o I
T r a d uc er e de N IC O L A E
JtA N U jt lO S IF C Z IN C Z A R
Prefaţă
de
NAG Y M IK lâ S
Bucureţii
1965
Jokal F e k e t e
Mor
G y â m â n f o k
Szâpirodălifti Kânyvkiadd
1959
p r e f a ţ a
Pe vremea dualismului austro-ungar, publicul cititor din Ungaria era surprins de o nouă tematică abordată de Jokai: autorul său preferat — cunoscut pînâ atunci prin scrieri oglindind Orieaitul de basm, zbuciumul unor înde părtate secole maghiare şi luptele din epoca reformelor — se apucase deodată să scrie despre prezentul cel mai apro piat, despre capitalişti şi panamale, despre viaţa feerică a marilor oraşe. Scriitorul nu mai explora cu predilecţie tainiţele sufletului omenesc, ci căuta trăsăturile noi ale timpului său, folosindu~se de modalităţile proprii psiho logului sau moralistului. Era gazetar, şi ca atare îşi con centra atenţia înainte de toate asupra evenimentelor scan daloase, „senzaţionale" din acel deceniu. In 1870, cînd Diamantele negre vedeau lumina tiparu lui în coloanele revistei A Hon (Patria), condusă chiar de el, scandalul stîrnit de episcopul Danielik Jănos era încă proaspăt în conştiinţa oamenilor. în 1866 Danielik voise să ^nndă unui bancher belgian uriaşele moşii ale bisericii catolice maghiare. Subtila afacere ar fi însemnat nu numai scoaterea averilor clericale de sub controlul Adunării Naţionale Maghiare, ci ar fi oferit o nouă şi masivă sursă pentru sprijinirea statului papal periclitat în însăşi existenţa Iui de mişcarea de eliberare naţională italiană. Numai că marea lovitură a dat greş. Opinia pu blică din Ungaria şi-a spus cuvîntul apăsat, iar ciclul de articole demascatoare apărut în A Hon sub semnătura lui Ludvigh Jânos, luptător cinstit din tabăra emigranţilor politici care l-au urmat pe Kossuth, a avut darul s-o ză-
dărnicească, silindu-1 pe Danielik să renunţe şi să bată în retragere, într-un chip la fel de zgomotos ! Scandalosul eveniment de la care a pornit Jokai n-a încătuşat însă imaginaţia marelui scriitor, nu l-a deter minat să scrie un roman-reportaj. Cazul concret la fost surprins de scriitor într-o viziune largă, romanul Diaman tele negre oglindind lupta, cu toate implicaţiile ei demo cratice, purtată împotriva absolutismului şi a capitalului străin aflat în strînse relaţii cu papalitatea. Cu acest pri lej, însă, scriitorul care luptase pentru o Ungarie bur gheză se pomeneşte deodată în faţa unei noi clase, în faţa mişcării muncitoreşti, şi nu poate să nu observe gre vele. Dar ca purtător de cuvînt al liberalismului şi al dezvoltării paşnice, Jokai nu s-,a putut întoarce împotriva capitalismului, n-a putut deveni adeptul revoluţiei prole tare sau al anarhismului. In mina din Valea Dondei, a lui Berend Ivân, lesne putem recunoaşte semnele preocupărilor de natură refor mistă : se profesează grija faţă de traiul şi educaţia mun citorilor pentru ca însuşi proletarul să devină un acţionar, un mărunt coproprietar ! Dacă nu facem asta — pare să ne atragă atenţia Jokai — ne pomenim cu greva (pe care el o numeşte încă „greve", cu termenul franţuzesc) şi ne vor înfrunta truditorii de seama lui Szaffrăn, muncitorii răsculaţi, cu atât mai dîrzi, cu oît în multe privinţe drep tatea e de partea lor ! Judecate la vremea cînd au fost scrise, şi în contextul ideilor progresiste ale romanului, aceste păreri nu ştirbesc valoarea operei, şi fără îndoială ie vom privi, în parte, ca pe nişte documente istorice de acum aproape o sută de ani, şi nu ca pe nişte opinii ne strămutate, oferite prin intermediul unei opere artistice. O singură viziune a acestui mare artist ne poate pro voca o strîngere de inimă, descrierea Ţării Magnetului. Tabloul nu are nimic comun cu socialismul ştiinţific, mai degrabă îi găsim o corespondenţă în miturile, în poveştile romantice emoţionante şi naive ale unui nou secol de aur. Ţara Magnetului e un vis despre o lume în care nu există nici ură de rasă, nici patimi religioase, o utopie despre mari întreprinderi concentrate în mina statului, o viziune despre minunile electricităţii !
Pentru literatură, utopia secolului al ^tlX-lea a avut în primul rînd meritul de a li dat creatorilor imbold să scruteze viitorul, să aibă încredere în el. Dar însuşirea programatică a utopiei s-a dovedit uneori hazardată, cu atît mai mult cu oît unii utopişti erau în permanenţă pri mejduiţi de a se rupe de viaţă, de a o transfigura. Nu e greu să observi caracterul înapoiat al universului de gîndire al autorului în portretizarea Evilei şi a lui Szaffrân. Preluînd motive romantice perimate, cunoscute din opera lui Eugene Sue, Jbkai ne pune de pildă în faţa unui fapt surprinzător : după ce cunoaşte lumea de „sus“, a celor zece mii, de care a fost profund deziluzionată, Evila răînme totuşi neîntinată, se întoarce liniştită la vechea ei muncă, se mărită cu Berend, şi tocmai această căsnicie consfinţeşte armonia deplină dintre capital şi muncitor ! De altfel, în general, eroii principali ai lui Jokai sînt excesiv de idealizaţi, deşi majoritatea se fixează adine în conştiinţa individuală, şi chiar în opinia publică, pentru că ne fac să simţim profunda admiraţie a scriitorului pentru măreţia omului, sentiment atît de propriu şi citi torului de azi. Nu mai puţin simpatici sînt şi acei eroi ai lui Jokai cărora le-a dat naştere nu atît visul şl spe ranţa, cit simpla fantezie. Figura contradictorie a lui Be rend Ivân se hrăneşte din anxbele izvoare. Berend, ascetul savant, dă un examen strălucit în pa latele aristocraţiei, dovedind măiestrie în toate distracţiile şi jocurile tineretului, stăpineşte perfect intrigile mon dene bine cunoscute din romanele facile apusene, dar sfîrşeşte prin a se face admirat de noi ca un nou Sfînt Florian, stingător de focuri. Eroii din cărţile scrise anterior — cum ar fi Kârpathy Zoltăn din romanul cu acelaşi titlu — erau concepuţi mult mai liniar ! In toate scrierile lui Jokai din jurul anului 1867 apar elemente noi, preluate din dramele programatice franţuzeşti şi din pseudorealism, continuări nu prea fericite ale realismului anecdotic din scrierile sale anterioare. Luate în ansamblu, ele con stituie mai degrabă frîne decît elemente care să contri buie la dezvoltarea creaţiei sale de mai tîrziu. Motivul cel mai caracteristic al noii tendinţe se poate rezuma la întrebarea : oare dragostea poate înfrînge deosebirile so
ciale şi în primul rînd spiritul de castă al aristcx:raţiei ? Figura contesei Angela, întrunind sentimentalismril şi mîndria, este în întregime concepută ca un răspuns afirmativ la această întrebare. Berend Ivăn, în care scriitorul şi-a concentrat toate visele legate de acest personaj savant, legat de popor, nu s-a născut Iară antecedente. Potrivit mărturiei imui emi nent geolog maghiar, „modelul" lui Jokai a fost înainte de toate inginerul miner Zsigmondy Vilmos, iniţiatorul forajelor adinei, apostolul fîntînilor arteziene din pusta Alfoldului. Biografia acestui savant se aseamănă in multe privinţe cu cea a lui Berend : a participat la lupta de eli berare naţională, fapt pentru care a suferit şi detenţiune, a creat instituţii pentru îmbunătăţirea stării materiale a muncitorilor, ba mai mult, a făcut şi o descoperire în folosul stingerii incendiilor izbucnite în mină. Scriitorul n-a aflat de Zsigmondy prin intermediul ziarelor. Ii cu noştea încă din adolescenţă, căci în 1835—37, pe vremea cînd era student la Bratislava, stătea în gazdă la tatăl lui Zsigmondy, profesor la un liceu evanghelic. Dar Zsigmondy n-a fost unicul model al lui Berend, fie îşi din motivul că, în general, Jokai avea obiceiul să concentreze caracteristicile mai multor persoane în viaţă într-un singur personaj de roman. Geologul şi profesorul Foldvări Aladâr stabileşte asocieri cu un alt cunoscut geolog şi paleontolog maghiar din secolul trecut, Hantken Miksa, un om asemănător lui Zsigmondy; de asemenea, se cuvine să amintim şi de ipoteza scriitorului Hegediis Geza privitoare Ia Vidats Jânos. într-adevăr, Vidats, un fabricant de maşini agricole, prieten cu Jokai, nu e străin de Berend. Opoziţionismul, extremismul lui Vidats, sim patia făţişă arătată pe vremuri mişcării muncitoreşti, uto pismul său sînt îndeobşte cunoscute, şi nu trebuie să uităm că în timpul luptei pentru libertate a fost căpitan în oastea patriotică; Vidats era un excelent scrimeur şi as la jocul de cărţi. în acele clipe mitice, cînd Berend înfruntă pustiitorul incendiu de mină, el devine parcă un simbol al uriaşului drum Ce porneşte de la strămoşul primitiv şi duce la omul ce stăpâneşte natura. în perioada amintită, Jokai 8
se arată deosebit de interesat de ştiinţele naturii şi depune multă însufleţire în răspîndirea cunoştinţelor evoluţiohiste, în opoziţie cu imaginea teologică a lumii. Sub pana lui, istoria pămîntului îşi pierde ariditatea şi cititorul are prilejul să vadă, în toate culorile curcubeului, unul dintre cele mai minunate tablouri din întreaga sa operă : fresca erei pliocenice. In multe din operele sale anterioare Jokai a înfăţişat personaje surprinse cu mijloacele artistice şi optica so cială proprii realismului critic, dar ele nu se pot compara cu Felix Kaulman sau cu abatele Sâmuel, personaje ca tegoric predomlnjante în roman, în raport cu figurile ro mantice. Dintre aceştia doi, abatele este mai complex. In persoana lui vedem nu numai pe politicianul animat de înalte aspiraţii, ci şi pe omul de lume care se complace sub masca savantlîcului uşor şi a fervoare! patriotarde. Jokai se mişcă mai puţin sigur în metropolă decît la Komârom sau la curiile nobilimii săteşti, dar cu toate acestea descrierea mediului modern e cea mai izbutită latură din întreaga sa creaţie. Cîte decoruri, cită varietate! Avem prilejul să asistăm la o serată a contesei Theudelinda, ni se lînfăţişează atît secretele vedetelor de teatru, cît şi high-Ufe-ul parisian ce se manifestă pentru papă şi îm potriva lui Garibaldi. Romancierul înmănunchează energic acţiunea desfăşu rată pe mai multe planuri, în cadrul căreia evenimentele din ţară şl din străinătate se împletesc la fel ca în romanul său Fiii omului cu inimă de piatră. Lupta nu e dusă numai pentru cărbunele din Valea Bondei, ci şi pentru cîştigarea Evilei. Adversarii lui Kaulman; prinţul Valdemar, Szaffrăn Peter şi Berend Ivân sînt în acelaşi timp şi ri valii săi în dragoste, fapt care se integrează în nota ro mantică a cărţii. Satira socială care ţinteşte precis, acţiunea trepidantă, excelentele sale descrieri au înălţat Diamantele negre în rîndul celor mai îndrăgite scrieri ale lui Jâkai. Unul dintre lingviştii maghiari a stabilit că, în ultimii şaizeci-şaptezecî de ani, numelui de familie Berend, foarte ades i se asociază numele de botez Ivân ! Din păcate, unii dintre popularizatorii romanului au omis anticleri 9
calismul autorului. De altminteri, însuşi Jokai
Partea intii