Realizatori: Profesor coordonator:
CUPRINS:
Pozitie geografica si limite Orase importante Agricultura Populatia Japoniei Economia Industrie Religia Educatia Cultura Spre modernizare … Pozitia Pozitia in sistemul geopoliti geopoliticc mondial Japonia la un pas de a cuceri lumea… Bibliografie
Pozitie geografica si limite
Japonia este asezata in estul Asiei si este formata din patru insule principale:Hokkaido,Honshu,Shikoku,Kyushu,la care se adauga alte insule mai mici. Arhipelargul Japonez are forma unui arc, intinzandu-se pe mai mult de 2000 km de-a lungul coastei de la nord la sud.
Ziua Naţionala: 23 decembrie Suprafaţa: 377.835 km2 Populaţia: 127.463.611 loc. Limba oficiala: japoneza Religia: şintoism (50%), budism(44%) Denumire oficiala: Japonia Capitala: Tokyo Moneda: yen (JPY) Forma de guvernamant: monarhie constituţionala cu guvern parlamentar
Orase Importante Tokio Yokohama Osaka Nagoya
Tokio
Tokio
Este capitala tãrii si în acelasi timp cel mai mare oras al Japoniei. Este un megalapalopolis. Tokio- “ capitala rãsãriteana “ , capitala “tãrii soarelui rãsare” începând cu 1869, s-a transformat într-o strãlucitã metropolã. Tokio este deasemenea cel mai important centru comercial al tãrii , având peste 400 de institutii de învãtãmânt superior, peste 100 de universitãti, 50 de mari biblioteci, academia japoneza(1879), 600 de cinematografe, 2000 de temple. Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria chimicã, a cauciucului, a hârtiei, textilã, metalurgia feroasã, industria constuctiilor de masini. Tokio este deasemenea un foarte mare port la Oceanul Pacific, care comunicã direct cu alt mare port, Yokohama. Functia industrialã a megalopolisului este enormã. El concentreazã împreunã cu Kawasaki si Yokohama aproximativ o treime din productia industrialã a tãrii si reprezintã cel mai mare complex pentru japonezi , cu un trafic ce depãseste 80 milioane tone anual. Tokio este unit de Kawasaki într-o masã continuã de uzine si constructii urbane, cartiere muncitoresti.
Yokohama
Este portul cel mai însemnat al Japoniei, în capitală a districtului Kanagawa, în sudul insulei Honshu si pe coasta vesticã a golfului Tokio. Situat la 20 km în sudul metropolei, orasul-port cu o populatie de 3,3 milioane locuitori reprezintã poarta maritimã a lui Tokio, sau a complexului Reihin el este dotat cu cele mai mari si moderne santiere navale si are un trafic sporit. Este un centru important al industriilor chimice, echipament electronic, industria constructiilor de masini si al rafinãriilor de petrol. Populatia, în conformitate cu recesãmîntul din 1998, este de 3.325.216 de locuitori.
Yokohama
Osaka
Oras-port cunoscut si sub numele de “ Venezia Japoniei” sau “Manchester-ul Orientului” , cu o populatie de peste 2,6 milioane de locuitori, este situat în sudul insulei Honshu, în golful Osaka, pe malul râului Yodo, este capitala districtului Osaka. Este o metropolã industrialã specializatã în industria textilă (bumbac), industria feroasã, industria constructiilor de masini, echipament electronic si ciment. Aici sunt cele mai renumite târguri internationale pentru produsele industriei usoare asiatice. Orasul a crescut si s-a modernizat foarte mult dupã cel de-al doilea rãzboi, unindu-se cu Kobe (1,3 milioane locuitori-dupã sondajul din 1975 ), devenind astfel cel mai mare port de import si centru al industriei grele japoneze. Osaka este un oras dezvoltat si din punct de vedere al turismului pe latura culturalã, în special.
Osaka
Nagoya
Este o metropolã cu o populatie de aproximativ 2,2 milioane de locuitori, situatã în partea centralã a tãrii, pe coasta sudicã a insulei Honshu si fiind inclusã în districtul Aichi, o conurbatie ce numãrã peste 5 milioane de locuitori. Industria manufacturierã include ind. feroasã si siderurgicã, ind. chimicã si textilã, ind constructiilor de material rulant si avioane. Dezvoltatea orasului a început la începutul secolului al-XVII-lea, când castelul nagoya a fost construit de generalul si totodatã conducãtorul de stat japonez Ieyasu, fondatorul shogunatului Tokugawa. Orasul s-a dezvoltat rapid ca centru industrial dupã 1880 si, în 1907, a anexat portul din Atsuta din sud. La fel ca multe orase din Japonia, si Nagoya a fost avariatã în cel de-II-lea rãzboi mondial, ca pasãrea Phoenix, a renãscut din propria cenusã, devenind în zilele noastre, unul dintre cele mai impunãtoare orase ale Japoniei si de ce nu din lumea modernã. Populatia Nagoyei în 1998 a fost de 2.090.340 locuitori.
Nagoya
AGRICULTURA
Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare. Japonia trebuie să-și importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Agricultura japoneză dispune de puține terenuri arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile cimpii litorale, irigate, precum și pe pantele munților. Datorită selecției, chimizării și muncii insistente a țăranului japonez, se obțin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grîul, cartoful, sfecla de zahăr, soia și diverse legume. Este foarte răspîndit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creșterea viermilor de mătase. Japonia de rînd cu China, este principalul producător de mătase naturală. În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, și citruși. În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine și porcine. O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producția mondială de pește după China și Peru. Agricultura: cultura plantelor: orez,trestie,ceai, legume, pomi fructiferi
Populația Japoniei
În octombrie 2010 populația Japoniei era de 128.057.352 persoane, a zecea țară din lume din punct de vedere al numărului populației. Japonia este cunoscută pentru omogenitatea etnică și lingvistică a populației sale, precum și pentru legile stricte de imigrație. Japonia este o societate urbană (doar cca. 5% din populație fiind agricultori) concentrată în câteva enclave de-a lungul Oceanului Pacific, zona metropolitană Tokio-Yokohama (populație: 35 milioane) fiind cel mai mare oraș din lume. Societatea japoneză, compusă în majoritate din rasa Yamato, este omogenă, cu mici populații de coreeni (cca. 0,6 mil.),chinezi/taiwanezi (0,5 mil.), brazilieni (0,3 mil.), filipinezi (0,25 mil.) etc. Există și populații indigene (ainii și populația Insulelor Ryukyu), și minoritatea socială burakuminii. Cetățenia japoneză se dă conform jus sanguinis , iar minorități care nu mai vorbesc limba țării de origine, cu toate că întrunesc condițiile pentru naturalizare japoneză, deseori continuă să fie rezidenți în Japonia fără a cere cetățenia japoneză. Totuși, cca. 10.000 de coreeni își iau cetățenia japoneză anual. Natalitatea este de 7,65 ‰. Conform unui raport al Națiunilor Unite din 2005, densitatea populației era de 339 persoane/km², ceea ce face ca Japonia să fie pe locul 32 în lume. Între 1955 și 1989 prețul terenurilor a crescut în cele 6 orașe majore cu 15.000% (12% pe an). În 1989 11,6% din populație era de peste 65 de ani, dar s-a calculat că această cifră va fi cca. 40% în 2055. Această îmbătrânire a populației va avea loc datorită natalității scăzute combinată cu mortalitate scăzută.
ECONOMIA
Cooperarea dintre guvern și industrie, o etică profesională solidă, înalta tehnologie și un segment de apărare redus(1% din PIB) au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la rangul de a doua țară din lume sub aspect tehnologic(după SUA) și a treia la nivelul parității de cumpărare(după SUA și China). O caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii, furnizorii și distribuitorii lucrează împreună, în grupuri numite "keiretsu". O a doua caracteristică importantă este garantarea angajării pe viață pentru o mare parte din populația activă de la orașe. În prezent, aceste caracterisitici sunt în declin. Japonia este puternic dependentă de importul de materiale de construcții și carburanți. Micul sector agricol este masiv subvenționat și protejat, cu producții agricole printre cele mai mari din lume(valoare la hectar). De obicei cu rezerve suficiente de orez. Japonia trebuie să -și importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Japonia menține una dintre cele mai mari flote de pescuit oceanic, realizând 15% din pescuitul de pe glob. Timp de trei decenii, Japonia a avut o creștere economică rapidă: 10% în anii 1960, 5% în anii 1970 și 4% în anii 1980. Datoria publică este de 17% din PIB. Sectoare economice: -agricultură: 1.6%; -industrie: 25.3%; -servicii: 73.1% Sectoare agricole și zootehnice: orez, sfeclă de zahăr, legume, fructe, carne de porc și pasăre, lactate, ouă, pește Industrie: motoare, construcții de mașini, echipamente electronice, oțel și neferoase, nave. chimicale, textile, procesare alimentară. Produse exportate: echipament de transport, motoare de vehicule, nave, chimicale, textile, procesare alimentară, echipamente electronice.
INDUSTRIE
Industria construcții de mașini: autoturisme, nave maritime Industria siderurgică Industrie chimică: ciment, textilă Pescuitul Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4 insule se realizează prin tunele submarine (cel maimare tunel are 54 km lungime), cele mai dezvoltate companii aeriene din Asia. Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologic(deține 60% din roboții industriali din lume), ce antrenează peste o pătrime din populația activă și contribuie doar cu ceva mai puțin la PIB. Ocupa locuri fruntașe pe Glob în metalurgia neferoasă(fontă, oțel) și neferoasă(mai ales aluminiu și plumb), electronică, constr. navale(circa o treime din tonajul lăsat la apă), aurovehicule(cel mai mare producător de autoturisme, fiind depășită doar de SUA ), prelucrarea lemnului, petrochimie, celuloză și hârtie, telxtile, etc. Marile concentrări industriale sunt Keihin, Hanshin, Chukyo, Kitakyushu, dar ind. este bine reprezentată în mai toate centrele urbane. Cele mai importante companii sunt: Sony , Toshiba, Fujitsu, Nikon, Panasonic și Canon la producția de electronice; Toyota, Honda, Nissan și Mitsubishi la producția de automobile; Hitachi în industria IT.
RELIGIA
Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși, majoritatea japonezilor nu sunt adepții unei singure religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învățăturile budiste și șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din Japonia, deși japonezii pot să nu își dea seama de acest lucru. În general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia „adevărată” japoneză de superstițiile și ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu își pun problema să le separe. Alte studii au sugerat faptul că doar 30% din populație se identifica ca aparținând unei religii. Potrivit unui studiu din 2000 condus de ziarul Yomiuri Shimbun, 76,6% din japonezi chestionați au declarat că nu cred într -o anumită religie. Un studiu de Yomiuri Shimbun, din 2005 a arătat că 72% din japonezi nu au nicio afiliere religioasă, 25% cred în religie și doar 20% au spus că practică o religie. Potrivit lui Steve Heine (2011), mai puțin de 15% dintre japonezi cred în Dumnezeu. Într-un studiu, studenții din Universității Tokio (considerată cea mai bună universitate din Japonia, clasificată drept cea mai prestigioasă din Asia), au fost rugați să-și numească religiile. Răspunsurile au fost, după cum urmează: budiști, 50; creștini 60; atei 1500, agnostici, 3000. Cu alte cuvinte, 4500 tinerii, au renunțat la credințele religioase naționale devenind atei sau agnostici.
EDUCATIA
Educația în Japonia își are începuturile moderne
în anul 1872, când a fost introdus sistemul modern de învățământ datorită „Ordinului Educației”. Planurile școlare erau stabilite de guvern, iar manualele școlare pentru școlile primare și secundare erau fie scrise sau autorizate de către guvern. Angajații școlilor publice erau considerați funcționari de stat, și chiar și școlile particulare erau nevoite să urmeze îndrumările guvernului. Reforma școlară din 1947, inițiată sub îndrumarea forțelor de ocupație americane, a schimbat substanțial sistemul de învățământ, decentralizând controlul asupra educației și învâțământului, dând autorizații pentru crearea unor școli particulalre autonome, și încurajând dezvoltarea învâțământului în comunități. Manualele școlare sunt actualmente (2009) scrise de către firme particulare, dar autorizarea lor de către Ministerul Învâțământului este necesară și în ziua de astăzi (2009). Învâțământul este obligatoriu până la terminarea școlii secundare inferioare, adică 9 clase. Circa 95% din școlile primare și secundare inferioare sunt publice. Circa 24% din licee și 73% dinuniversități sunt particulare.
CULTURA
Crăciunul în Japonia nu este o sărbătoare națională însă, încurajată de
companiile comerciale, a devenit o sărbătoare populară în Țara Soarelui-Răsare. Japonezii fac schimburi de cadouri, iar cadourile copiilor sunt puse lângă pernă în timpul nopții. Petrecerile de Crăciun se fac înaintea sau după ziua Crăciunului, unic fiind tortul de Crăciun care este făcut din frișcă bătută și căpșune. Clădirile și copacii sunt decorați cu lumini de Crăciun iar în locurile publice sunt instalați pomi de Crăciun. Ajunul Crăciunului a devenit o sărbătoare pentru cupluri în care aceștia își dăruiesc cadouri și își petrec timpul împreună. Mulți japonezi consideră Anul Nou una din cele mai importante festivități ale anului. Din 1873, după adoptarea calendarului gregorian în Japonia, anul nou este sărbătorit ca în restul lumii pe 31 decembrie - 1 ianuarie. Japonezii mănâncă o serie de mâncăruri de Anul Nou numită osechi-ryōri, fiecare tip de mâncare având o semnificație simbolică. Lista include kombu (alge de mare), kamaboko (rulada de pastă de peste), kurikinton (piure de cartofi dulci și castane), kinpira gobo (rădăcini de brusture fierte) și kuromame (boabe de soia dulci). Multe din aceste tipuri sunt dulci, acre sau uscate, și pot sta mult timp fără a fi ținute în frigider. Sunt multe varietăți de osechi conținând diferite tipuri de mâncăruri, depinzând de regiune. Alt tip popular de mâncare este supa ozoni care conține mochi (piure de orez) și alte ingrediente care diferă în funcție de regiune. Se mănâncă și sushi, sashimi și alte mâncăruri.
Spre modernizare…
Prima perioada a modernizarii Japoniei poate fi considerata perioada 1870-1905, când au fost puse bazele unei industrii nationale construite pe fundamentul mestesugurilor traditionale din arhipelag, dar si pe importul din afara, în primul rând de tehnica. În numai 30 de ani Japonia avea deja un sistem de învatamânt general si obligatoriu prin care devenea prima tara asiatica cu o populatie stiutoare de carte, un sistem financiar si bancar evoluat si o industrie care o facea sa fie inclusa în sistemul economic mondial al lumii capitaliste. Înfrângerea armatei Rusiei tariste în razboiul din 1904-1905, venita spre surprinderea întregii lumi, a consacrat Japonia ca forta militara de prim rang, cu mare putere imperialista. Samuraii au stiut sa îmbine spiritul lor militar cu tehnica moderna. Deasupra orasului Kyoto, martor al intrigilor si luptelor nesfârsite pentru putere, declansate de revolta adeptilor împaratului, era în dimineata zilei de 20 octombrie 1868 un cer limpede si linistit...doar o usoara pâcla se zarea spre nord-est. La intrarea principala a vechiului palat imperial se adunasera toti nobilii si slujitorii curtii pentru a fi martorii unui moment în care Kyoto înceta, dupa 1 074 de ani, sa mai fie capitala tarii.
POZITIA IN SISTEMUL GEOPOLITIC MONDIAL
Japonia a reuşit sa se impuna, pe arena
mondiala, in primul rand prin dezvoltarea economica deosebita, cunoscuta dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In prezent, Japonia reprezinta al doilea stat ca putere economica de pe glob, dupa SUA, fiind un lider de necontestat in lumea tehnologiilor de varf. Dezvoltarea economica a Japoniei nu s-a realizat pe baza unor resurse naturale deosebite, ci, in primul rand, pe efortul uman desfaşurat in domeniul cercetarii şi al dezvoltarii tehnologice. Japonia este un exemplu concludent de ceea ce se poate realiza prin eforturi
umane deosebite, prin ordine şi disciplina in munca. Japonia este ţara cu cea mai mare productivitate a muncii, deţinand poziţii fruntaşe in producţia mondiala de ciment, cauciuc sintetic, fonta şi aliaje de fier, matale neferoase, vehicule
auto, energie electrica, roboţi industriali, bunuri de consum şi nave maritime, ca numar de vase. In ultimele decenii, Japonia s-a remarcat ca putere regionala şi globala pe scena politica, prin
adoptarea unei politici de nealiniere la diferitele organizaţii şi tratate militare, deşi in ultimii ani s-a implicat, chiar prin trimiterea de trupe de menţinere a pacii, in unele conflicte locale sau zonale. Rolul major al Japoniei este insa unul economic, reprezentand pentru ultimele decenii ale secolului XX, motorul dezvoltarii economice din
zona pacifica. Decenii la rand, Japonia a deţinut cele mai inalte ritmuri de dezvoltare, reuşind sa se impuna ca o putere regionala, dar şi ca una globala, secondand SUA. Deşi in ultimul deceniu ritmurile de dezvoltare nu au mai cunoscut aceleaşi valori ridicate specifice anilor ’70 ai secolului trecut, previziunile economice sunt pozitive, iar creşterea importanţei geopolitice in zona Pacificului va deveni, cu siguranţa, o realitate a deceniilor urmatoare.
J a p o n i a a f o s t l a u n p a s d e-a c u c er i
lumea, dar… acum se îndreaptă spre faliment
1. Cândva, forţa economică a Japoniei se măsura în exporturi-record. Acum, balanţa s-a răsturnat. În ianuarie, deficitul comercial a ajuns la nivelul istoric de 18 miliarde de dolari. 2. Datoria publică este de peste 10 mii de miliarde de dolari, adică aproape 200% din PIB. Partea bună este că dobânzile sunt minuscule, la 1-2%, astfel că efortul bugetar anual nu depăşeşte 3% din PIB. Partea proastă este că în scenariul unor dobânzi de 5%, impactul în PIB ar fi de 10%. De asemenea, guvernul a stat liniştit pentru că 95% din datorie este finanţată intern. Însă pe măsură ce japonezii ies la pensie, ei îşi cer înapoi banii încredinţaţi statului. 3. Populaţia stagnează şi îmbătrâneşte. Vârsta medie este de 45 de ani, cea mai mare din lume după Monaco. Pentru comparaţie, România este pe locul 50 cu 38 de ani iar SUA sunt pe 59 cu 37 de ani. Iar Japonia este puţin atractivă pentru imigraţie. Media mondială de vârstă este de doar 28 de ani.
4. Taxele sunt încă mici: 30% impozitare a muncii şi 5% taxă pe vânzări, pentru cea din urmă existând planuri să fie dublată. Reversul este că mărirea de taxe ar duce la o nouă contracţie economică, după 20 de ani de recesiune sau stagnare. 5. Uriaşul pariu cu energia nucleară s-a dovedit pierzător odată cu accidentul de la Fukushima. Acum, Japonia trebuie simultan să înlocuiască din capacitatea de producţie şi să scape de munţii de deşeuri radioactive strânşi în 50 de ani. Doar curăţenia de după accident este estimată să coste 250 de miliarde de dolari, adică o dată şi jumătate PIB-ul anual al României. 6. O bună parte din capitalul acumulat în anii de glorie a fost re-exportată. Teoretic, asta poate asigura fluxuri financiare consistente în următoarele decenii. Practic, o nouă cădere masivă a burselor poate face aceste investiţii irelevante. 7. O altă bună parte din capital a fost investită în cercetare, însă fără rezultate. Roboţii antropomorfi au rămas jucării de expoziţie, “televiziunea interactivă” care îţi permitea să accesezi o casetă video de la distanţă a devenit irelevantă iar tehnologia industrială de vârf eset copiată la sfert de preţ de China…
BIBLIOGRAFIE:
https://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab=ii http://ro.scribd.com/ http://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia Manual de geografie clasa a XI-a
