Epurarea Apelor Uzate

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE ENERGETICA

PROIECT - EPURAREA APELOR UZATE-

Cuprins

I.

Introducere

II.1. Datele staţiei de epurare şi alegerea tehnologiei de epurare

2. Proiectarea grătarului; 3. Proiectarea deznisipatorului; 4. Proiectarea separatorului de grăsimi; 5. Proiectarea decantorului primar de tip longitudinal; 6. Proiectarea treptei de epurare biologică; 7. Proiectare decantor secundar . III.1.Impactul staţiei de epurare asupra mediului 2.Tehnologia de tratare a nămolului; 3.Bi 3.Billanţu anţull ener energe gettic pe staţ staţie ie şi solu soluţţii de redu reduce cere re a consumului energetic 4.Costul apei epurate; 5.Alegerea unei tehnologiei de epurare avansată cu  justificare; 6.Managementul staţiei staţiei de epurare a apelor uzate. IV. Bibliografie

2

Cuprins

I.

Introducere

II.1. Datele staţiei de epurare şi alegerea tehnologiei de epurare

2. Proiectarea grătarului; 3. Proiectarea deznisipatorului; 4. Proiectarea separatorului de grăsimi; 5. Proiectarea decantorului primar de tip longitudinal; 6. Proiectarea treptei de epurare biologică; 7. Proiectare decantor secundar . III.1.Impactul staţiei de epurare asupra mediului 2.Tehnologia de tratare a nămolului; 3.Bi 3.Billanţu anţull ener energe gettic pe staţ staţie ie şi solu soluţţii de redu reduce cere re a consumului energetic 4.Costul apei epurate; 5.Alegerea unei tehnologiei de epurare avansată cu  justificare; 6.Managementul staţiei staţiei de epurare a apelor uzate. IV. Bibliografie

2

I. INTRODUCERE INTRODUCERE

Epur Epurar area ea apel apelor or uzat uzatee cons consti titu tuie ie ansa ansamb mblu lull proc proced edee eelo lorr fizi fizice ce,, chim chimic ice, e, biol biolog ogic icee şi bact bacter erio iolo logi gice ce prin prin care care se redu reduce ce încă încărc rcar area ea în substanţe poluante organice sau anorganice şi în bacterii în scopul protecţiei mediului înconjurător.(aer, înconjurător.(aer, sol, emisar etc.). Ea are ca rezultat obţinerea unor  ape ape cura curate te,, în dife diferi rite te grade rade de puri purifi fica care re func funcţi ţiee de tehn tehnol olog ogii iile le şi echipamentele folosite, şi un amestec de corpuri şi substanţe care sunt denumite generic nămoluri. Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în care apele de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care le modifică în aşa mod calităţile, încât să îndeplinească condiţiile prescrise, de primire în emisar şi de îndepărtare a substanţelor reţinute din aceste ape. În prezent, staţiile de epurare pot fi clasificate în două mari categorii: •

Orăşeneşti;

•

Industriale.

Staţiile de epurare orăşeneşti primesc spre epurare ape uzate menajere, industriale, meteorice, de drenaj şi de suprafaţă, în proporţii variabile. O dată cu industrializarea puternică a centrelor populate, se poate considera că nu mai există staţii de epurare care tratează numai ape uzate menajere. Procesele de epurare se clasifică în funcţie de principalele fenomene pe care se bazează în 3 categorii : a) proc proced edeu eull de epur epurar aree fizic izicăă denu denumi mite te în lucr lucrăr ăril ilee mai mai vech vechii şi mecanice

3

 b) procedeul procedeul de epurar epuraree biologi biologică că c) proced procedeul eul de de epurar epuraree chimic chimicăă a) Tehnologii Tehnologii de epurare epurare mecanică mecanică , bazate pe procese de epurare

mecanică, au ca scop: •

reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari, operaţie realizată în instalaţii ca grătare;

•

flot flotar area ea (sep (separ arar area ea)) grăs grăsim imil ilor or şi ulei uleiur uril ilor or,, real realiz izat atăă în sepa separa rato toar aree de grăs grăsim imii şi în deca decant ntoa oare re,, cu disp dispoz ozit itiv ivee de reţinere a grăsimilor şi uleiurilor;

•

sedimentarea sau decantarea pentru separarea materiilor solide în susp suspen ensi siee din din apa apa uzat uzată, ă, prin prin inst instal alaţ aţii ii de dezn deznis isip ipar are, e, decantare, fose septice şi decantoare cu etaj;

•

  prelucrarea nămolurilor, după cum se arată la procedeele de epurare mecano-biologice.

b) Tehnologii de epurare mecano-chimică se bazează, în special, pe

acţiunea substanţelor chimice asupra apelor uzate şi au ca scop: epurarea mecanică, aşa cum a fost descrisă anterior; •

coagularea suspensiilor din apă, realizată în camerele de  preparare şi dozare a reactivilor, de amestec şi de reacţie;

•

dezinfectarea apelor uzate, realizată în staţiile de clorinare şi  bazinelor de contact.

c) Tehnol Tehnologi ogiii de epurar epuraree mecano mecano-bi -biolo ologic gică ă , care se bazează pe

acţiunea comună a proceselor mecanice şi biologice, având ca scop:

4

•

epurarea mecanică, aşa cum s-a arătat mai înainte;

•

epurarea naturală a apelor uzate şi a nămolurilor, realizată pe câmpuri de irigare şi filtrare, iazuri biologice, pentru apele uzate, şi în bazine deschise, de fermentare naturală a nămolurilor, pentru nămoluri;

•

epurarea artificială a apelor uzate şi a nămolurilor, realizată în filtre biologice, bazine cu nămol activ, aerofiltre, filtre  biologice scufundate şi turn etc. (pentru apele uzate), iar    pentru nămoluri, în fose septice, concentratoare sau îngroşătoare de nămol, platforme pentru uscarea nămolului, filtre vacuum şi presă, incineratoare.

II.1.

DATELE

STAŢIEI

DE

EPURARE

ŞI

ALEGEREA

TEHNOLOGIEI DE EPURARE

Să se proiecteze o staţie de epurare pentru un oraş cu un număr de locuitori de 80 000. Se consideră următoarele date: •

Debitul orar minim Q0 min= 480 l/s;

•

Debitul orar maxim Q 0 max= 1346.4 l/s;

•

Debitul zilnic mediu Qzi med= 16.000 l/s;

•

Debitul zilnic maxim Qzi max= 19.200 l/s;

•

Concentraţia de suspensii solide separabile gravitaţionalCSSG=291.66 mg/l;

•

Încărcarea organică CBO5= 250 l/s;

5

•

Concentraţia

suspensiilor

neseparabile

gravitaţional CSS= 50 mg/l; •

Concentraţia de grăsimi şi uleiuri CG= 87.5 mg/l;

•

Concentraţia de substanţe anorganice dizolvate Cdiz= 112.5 mg/l;

•

Concentraţia de compuşi de N C N= 41.66 mg/l;

•

Concentraţia de compuşi de P C P= 12.5 mg/l.

Ţinând cont de datele de mai sus pentru staţia de epurare voi alege tehnologia de epurare mecano - biologică. II.2. Proiectarea grătarului

Construcţiile specifice reţinerii corpurilor şi suspensiilor mari sunt gratarele şi sitele, în care se reţîn hârtii, cârpe, materiale plestice etc. Dacă apa este pompată in staţia de epurare, sitele şi grătarele sunt aşezate înainte staţiilor de pompare. Grătarele sunt echipamente destinate reţinerii prin blocare a corpurilor  mari, a flotanţilor şi a semiflotanţilor din apă. Ele reţin circa 3..5% din cantitatea de corpuri transportate ceea ce reprezintă 6…20 dm 3/locuitor şi an. Grătare sunt formate din panouri cu bare paralele, echidistante, amplasate în calea apei uzate. Proiectarea se realizează la debitul de calcul: Qc=2Q0 max=2*1346.4=2692.8 l/s

6

Distanţa dintre barele grătarelor (lumina grătarului) are valori diferite  pentru cele două cazuri: - pentru grătarele rare distanţa dintre bare este: b= 2,5….5 cm; - pentru grătarele dese distanţa dintre bare este: b= 1,5….2,5 cm. au rolul de a reţine materii grosiere din apa uzată

Grătarele rare

intrată în staţie. Grătarele dese au rolul de a reţine corpurile grosiere din apa

uzată.

Am ales dinstanţa dintre bare b = 3 cm şi un grătar rar. Lăţimea barelor este s=0,8….1,2 cm şi am ales s=1 cm. Camera grătarelor trebuie să aibă o lăţime mai mare decât canalul de acces, iar, imediat în aval de grătar, radierul trebuie să fie coborât cu 7,5-15 cm. Lăţimea camerei grătarului este:  B

= ∑b

 s + b b Qc

∑b = v

 g  max

× hmax

vg max = 0,4…1 m/s şi am ales vg max= 0.4 m/s. hmax= înălţimea apei în faţa grătarului care se alege ≈ 500-600 mm hmax=600mm

= 0,6 m

B= este o lăţime standard după ce e calculat se ia din catalog un Bst

∑

b

=

Qc v g max

× hmax

=

2692 .8 ×10

7

0.4 × 600

3

= 2.07 m

 B

 s + b

= ∑b x

b

= 2.07 x

1.2 + 3 3

= 2.20 m



B standardizat = 2.09 m  Numărul de bare:  B

 N bare =

=

b + s

2090 ×10

−3

2

2

1.2 ×10− + 3 ×10−

= 50bare

Verificare:

Vg max = 0,4 …1 m/s

Viteza apei în amonte de grătar, V a, trebuie să fie suficient de mare,

 pentru a nu se produce depunerea suspensiilor din apă şi, în acelaşi timp, să nu depăşească anumite limite, pentru a nu disloca reţinerile de pe grătar. Viteza apei în amonte de grătartrebuie să se încadreze în intervalul Va = 0,4 ÷ 0,9 m/s V  a

=

C 

C  =

1

n

 Rh I 

1

 Rh6 ,

unde:

(1/n se ia din catalog în Îndreptarul de calcule hidraulice

 pentru cazul betonului de condiţie medie).  Rh

=

 A  B + 2hmax

=

 B × hmax

 B + 2hmax

=

2,09 x 0,6 2,09 + 2 x 0,6

= 0.38m

I=0,001. Se alege din îndrumar  n=0,019

c = 1/0,019 x 0,308 1/6 = 44.79

8

Va

=

44 ,79  x

0,38  x

1 1000

0,873 m /  s

=

care aparţine intervalului

0,4÷ 0,9 m/s Deci, am observat ca s-au verificat condiţiile urmând sa-mi aleg gratarul : Tip grătar 1,25 M Putere P = 1.5 KW

Cantitatea de reţineri pe grătar se determină în funcţie de distanţa dintre barele grătarelor conform tabelului următor:

b[cm] 1,6 2 [dm3/loc.an] 6 5

2,5 3,5

3 3

4 2,5

5 2

Pentru b=3 cm 80 000 x 3= 240.000 dm 3/loc.an. Pierderea de sarcină prin grătare, Δh, trebuie aleasă astfel încât să nu se producă un remuu prea mare, care să pună sub presiune vanalul de ape uzate, care intră în staţie. Pierderea de sarcină se calculează cu relaţia: ∆h = ξ 

V a2 2 g 

sin α 

α = unghi de înclinare a grătarului 60 0-700 (aleg α=600); ξ = în funcţie de mai mulţi parametri; ξ = k 1k 2k 3, 2

unde: k 1 =   10m0      

m = 60% ÷ 90% ⇒ m = 80% ⇒ k 1

= 1,5625

k 2- coeficient în funcţie de forma barelor: -secţiune rotundă 0,74 se

alege valoare pentru secţiune rotundă k 2=0,74; 9

k 3=f(a,b)

b

=

e

a

e +  s

 2 h     =  +  0,25  e hmax  

e=3 cm; hmax= 0,6 m; s=1 cm; h= 1m b=0,714 şi a = 0,17

0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,4 2 3

0,1 245 230 221 199 164 149 137 134 132

0,2 51,5 48 46 42 34 31 28,4 27,4 27,5



0,3 18,2 17,4 16,6 15 12,2 11,1 10,3 9,9 10

prin interpolare din tabelul de mai jos k 3= 0,95

0,4 8,25 7,7 7,4 6,6 5,5 5,0 4,6 4,4 4,5

0,5 4 3,75 3,6 3,2 2,7 2,4 2,25 2,2 2,24

0,6 2 1,87 1,8 1,6 1,34 1,2 1,15 1,15 1,17

0,7 0,97 0,91 0,88 0,8 0,66 0,61 0,58 0,58 0,61

0,8 0,42 0,4 0,39 0,36 0,31 0,29 0,28 0,28 0,31

Cu cele 3 valori pentru k se obţinem ξ= 1.098 ∆h =1,098

0,893 2 2

sin 60

10

0

= 0,347 mcolH  2O

0,9 0,13 0,13 0,13 0,13 0,12 0,11 0,11 0,12 0,15

1,0 0 0,01 0,01 0,01 0,02 0,02 0,03 0,04 0,06

Grătar plan cu curăţire manuală: 1. umplutură din beton; 2. bară LT 60X8; 3. traversă; 4. pasarelă

11

Schema grătarului GPM

12

. Schema gratarului plan 1. Canal apă uzata 3. Grebla 5. Rola de rulare 7. Grup de antrenare 9. Plan de descarcare

2. Zona de bare pentru gratar   4. Rola presoare 6. Lant 8. Curatitor de grebla

II.3. Proiectarea deznisipatorului

Deznisipatoarele sunt bazine care se folosesc pentru separarea din apele uzate a particulelor minerale mai mari ca 0,2 mm. Deznisipatoarele sunt folosite,în prezent, în mod curent, pentru apele uzate provenite din reţele dimensionate atât în sistem divizor, cât şi unitar. Deznisipatoarele care tratează ape uzate provenite din sistemul unitar sunt folosite, de obicei, numai pentru debite care depăşesc 3000 m3/zi(circa 10000 loc). Noi avem un debit de 2692.8 m3/zi cu 80 000 locuitori. În realitate, pe lângă substantele minerale se reţin în deznisipatoare şi cantitaţi reduse de substantr organice care sunt purtate de particulele

13

minerale sau sunt antrenate de către acestea în tinpul căderii sau care având o viteză de sedimentare egală cu aceea a particulelor minerale se depun înpreună cu acestea, în special la viteze mici. Proiectarea deznisipatorului se realizează la debitul de calcul egal cu de 2 ori debitul orar maxim. Qc=2Q0 max= 2*1346.4 = 2692.8 l/s Adâncimea H este între 1,5 şi 4 m cu pasul de 0,25. La un deznisipator, trebuie prevăzute minim 2 compartimente, ele fiind exploatate periodic, alternativ. Se recomandă ca lăţimea unui compartiment să nu depăşească 3,0 m, n compartimente = 2. Secţiunea transversală a deznisipatoarelor orizontale se determină cu relaţia:  Atr  =

Qc V 0

unde: Qc – este debitul de calcul al deznisipatorului, [m3/s]; V0 – viteza orizontală, [m/s]; Viteza orizontală se va determina în funcţie de diametrul particulelor  reţinute în deznisipator. Se consideră ca diametrul particulelor reţinute este de 0,2mm şi din tabelul următor va rezulta viteza orizontală.

V[cm/s] 41 30 19 13 d[mm] 1 0, 0, 0,1 5

V0=19

cm/s = 0,19 m/s

14

2

 = 3,9 m3   B + b 2 A  A = = V  1 × 93 6 0 0  ⇒  A =  H ⇒  B = − b = 2,1 m4 2  H    H = 3m  Q 2 6.8 ×91 22 0

2

c

t r 

t r 

t r 

c r 

B=2.5

m (din catalog)

se

alege din catalog curăţătorul deznisipator tip

 NA->Nd2-2 cu o suflantă tip SRD 20-7,5 Secţiunea orizontală a deznisipatorului se calculează după formula:  Ao

= α 

Qc V  s

unde: α = coeficient ce ţine seama de mai mulţi parametri, şi de aceea se ia 2,2 pentru o eficienţă de 85%; Vs = viteza de sedimentare, [m/s] care se determină tot în funcţie de diametrul particulelor reţinute în deznisipator;

Vs[cm/s] d [mm] d=0,2

mm

14 7, 2 1 0, 5

2,3

0,7

0,2

0,1

Vs=2,3 cm/s= 0,023 m/s

Ao=71.54 m2

Lungimea

deznisipatorului

se

calculează

cu

formula:

L=Ao/B=71.54/2.5=57.23 m

Se recomandă ca raportul între lungimea şi lăţimea deznisipatorului să fie cuprins între 10 şi 15. L/B=57.23/2.5=11.44

se încadrează între 10 şi 15.

15

Puterea pentru deznisipatorul de L=57.23 m şi B=2.5 m este de 0,8 kW cu o rotaţie de 750 rot/min.

Deznisipator combinat cu separator de grăsimi 1 - separator grasimi 3 - zona de nisip 5 - lama de grasimi 7 – pompa 9 – motor 

2 – deznisipator   4 - lama racloare 6 - canal evacuare nisip 8 – pod

II.4.V.Proiectarea separatorului de grăsimi

Separatoarele grăsimi se prevăd adeseori la staţiile de epurare şi la unităţile care evacuează în reţeaua publică de canalizare ape cu concentraţii mari de uleiuri minerale, acizi graşi, grăsimi şi alte substanţe plutitoare. Scopul flotării este separarea din apele uzate, a uleiurilor, grăsimilor  sau a altor substanţe, mai uşoare decât apa, care se ridică la suprafaţa acesteia, în zonele liniştite şi cu viteză orizontală mică. Proiectarea se realizează la un debit de calcul Qc = Qzi max = 1346.4m3/h.(se aleg 2 separatoare de grasimi) Suprafaţa orizontală (de separare) se calculează cu formula:

16

 Ao =

Qc vas

Qc este debitul de calcul = Qzi max=1346,4 m3/h vas reprezintă viteza ascensională minimă şi ia valori între 8 şi 14

m3/m2h. 

vas =10 m/h   Ao =

1346 ,4 10

= 134 ,64 m 2

 Normativele prevăd un timp de separare de t a= 5…10 min; timpul mic se consideră în cazul insuflării de aer în bazin. Lăţimea bazinelor de separare se recomandă a fi B=2,0…4,0 m Adâncimea H=1,2…2,75 m, iar lungimea L<20 m. Se aleg următoarele valori: ta=5 min=300s

volumul separatorului: V=taQc=5*134.64=673.2 m 3  B = 4m

  B + b 4+ 1 2 ⇒ = =  A  H  2,7 5= 6,8 7 m5  t r   H  = 2,7 5m 2 2  L =

V 

=

6 7 ,23

= 1 2,2 4m

2 At r  6 × 6,8 7 5

Se verifică viteza ascensională. Se calculează valorile efective pentru arii: = 2 × B × L = 2 × 4 ×12 ,24 = 97 ,92 m 2 V ef   = 2 × Atr  × L = 2 × 6,875 ×12 ,24 = 168 ,3m 3  Aoef  

vaef  

=

Qc  Aotr 

=

1346 ,4 97 ,92

=13,75 m 3 / m 2 h

Volumul de substanţe separate se apreciază la 1-5 dm 3/om şi an.

17

Pentru distribuţia prin plăci poroase, cantitatea de aer insuflată prin radier se ia 0,3m3aer/m3apă uzată şi oră, iar în cazul distribuţiei prin tuburi  perforate, 0,6m3aer/m3apă uzată şi oră. Se optează pentru cazul când avem tuburi0,3 m3aer/m3apă uzată şi oră. Qaer =2692.8*0,3= 807.84 m3/h Am ales din catalog o suflantă cu rotor de distribuţie SRD20-N 1500 rot/min cu o putere P= 7 kW. Conform tabelului pot alege o suflantă suflantă de la ASIO SRL tip LUTOS DT 10/40 şi chiar mai multe în funcţie de presiunea dorită.

O suflantă LUTOS DT arată astfel:

18

19

Separator de grăsimi

20

21

II.5. Proiectarea decantorului primar

Decantorul longitudinal este în general folosit ca decantor primar   pentru separarea particulelor din apele uzate brute, decantoare pentru ape de consum în procese de tratare, se paratoare pentru apele uzate din industra  petrochimică şi, cu formă uşor modificată la deznisiparea apelor uzate. Ele se construiesc astfel încât să funcţioneze în flux continuu şi au scopul de a reţine suspensiile floculente din apele uzate. Proiectarea decantorului primar se calulează la Qc=Qzimax=19200 m3/zi Concentraţia de suspensii solide separabile gravitaţional CSSG=291.66 mg/l. Pentru determinarea timpului de retenţie t r  se va proceda astfel: -se alege o valoare pentru eficienţă, pentru ε şi din tabelul următor se determină valoarea pentru w [m 3/m3h];

ε [%] 40…45 45…50 50…55 55…60



ε = 50% - 55%

C ≤ 200 2,3 1,8 1,2 0,7

200≤C≤300 2,7 2,3 1,5 1,1

C ≥300 3 2,6 1,9 1,5

w=1,5 m3/m2h

-  pentru w găsit se alege o valoare pentru H med şi din tabelul al doilea se va

scoate valoarea corespunzătoare pentru t r :

Hmediu[m]

22

w

2

[m3/m2h] 1 2 1,4 1,6 1,7 1,25

Hmed=

2.5 m

2,5

3

2,5 1,8 1,4

3 2,25 1,75

prin interpolare t r = 1,883 h

Volumul decantorului: V=Qc*tr= (19200*1,883)/24 = 1506,4 m 3 Aria orizontală:  A

o

=

Qc

=

19200

= 533 ,33m 2

w 1,5 × 24 Qc 19200

Aria transversală:  A = v = 9 ×10− × 3600 × 24 = 24,69m v ≤ 10mm / s -se alege vo= 9 mm/s = 0,09 m/s ⇒ A = 24,69m Lungimea decantorului: L=vo*tr= 0,09*1,883*3600 = 61.0092 m tr 

2

o

3

o

2

tr 

Înălţimea utilă: hu=w*tr = 1,5*1,883 = 2,8245 m  Ao

533,33

Lăţimea decantorului:  B =  L = 61,0092 = 8,741 m  din catalog avem lăţimea standard Bst= 9 m cu Lmax= 60 m şi P=0,4 kW. Se alege din catalog Raclorul de tip DLP7. Se recalculează: Atr = Bst*hu = 9*2,8245 = 25,42 m 2 Ao = Bst*L = 9*60 = 540m 2 V = Atr*L = 25,42*60 = 1525.2 m 2

Verificare: 4*Bst ≤ L ≤ 10*Bst

36 ≤ 60 ≤ 90

L/10 ≥hu ≥ L/25

Volumul total de nămol depus:

6 ≥ 2,8245 ≥ 2,44 V n =

23

100 ε  × C SSG × Qc × × t  100 −  p  ρ n

ε=53% kg/m3

ρn= 1150 kg/m 3

p=95%

CSSG=291 =291.6 .66 6 mg/l mg/l = 0,29 0,2916 166 6

Qc=19200 m 3/zi

Pentru determinarea timpului t trebuiesc determinate: t= tCA+tCP+tm - tCA timpul cursei active,

t CA

=

- tCP timpul cursei pasive,

t CP 

=

 L vCA  L vCP 

=

61,0092

=

61,0092

= 50 ,84 min

1,2

2,4

= 25,42 min

- tm timpul mort = 5 min

t= tCA+tCP+tm = 50.84+25.42+5 = 81.2605 min Geometria nămolului : nămolul se depune în decantor sub forma unei 

 pene cu pantă 0,008 determinată experimental

8 0/00  b

β B L

V n

=

55 100

×1150

× 0,379 ×

19200 6 × 24

24

×

100 100

− 95

×81,26 = 3,929

m3

 a+ b  3,9 = a+ b2× 6 ,0 9 × 19 0 9 V  n =  L×  B×   2  2  b= − 1,7  ⇒  b− a ⇒  − a  b a = − 1,7  t β = g ≈ β 0,0 = 0 8   L  6 ,0 1 0 9 2  1  3,9 = 22× h1 L× 91 × 9  h1 = 0,0 8 3 a < 0⇒  ⇒ ⇒ h1  L = 1 ,4 0 4 6  0,0 = 0 8  1   L1 2

2

1 2  L1 1 2 1 ,4 0 4 6 hl a = m L1 −a = 1 ,4 0− 4 6 = 0,5m

α α + 1 2 0 2 × 0,0 + 10 8

H=hu + hd + hs + hn hs=0.3…1m hn=0.3m hu=2.224m hn=0.0835m H=2.224+0.3+0.5+0.0835=3.1075m

25

Debitul de nămol:

Q=

V n t CA

=

3,929 929 81,26

3 048 m / min min = 0,048

26

Schema unui decantor longitudinal curatat mecanic 1 - canal de aductiune a apei brute 2 - sistem de linistire 3 – antecamera 4 - conductă pentru evacuarea grăsimilor   5 - podul raclor 6 - lama împingătoare pentru spumă 7 - başa de namol 8 - zonă liniştită pentru sedimentare 9 - lamă racloare 10 - cochilă pentru colectarea flotanţilor   11 - canal cu deversor pentru colectarea şi evacuarea apei tratate

II.6.Treapta de epurare biologică

Obiectivul principal al treptei biologice de epurare este îndepărtarea subs substa tanţ nţel elor or soli solide de orga organi nice ce nese nesedi dime ment ntab abil ile, e, prec precum um şi stab stabil iliz izar area ea materiilor organice din nămoluri.

27

Este un proces flexibil care se poate adapta uşor la o multitudine de ape uzate, concentraţii şi compoziţii.Procesele biologice sunt precedate de o treaptă fizică de epurare care are rolul de a reţine substanţele sedimentabile şi sunt urmate de o decantare secundară destinată reţinerii produşilor  rezultaţi din epurarea biologică. Treapta de epurare biologică se proiectează la debitul de calcul Qc=Qzi max => Qc=19200 m3/zi

Gradul de epurare:

 E  = 1 −

CBO 5  f   CBO 5i

=1−

15 250

= 0,94

Încărcarea organică a bazinului de aerare: Încărcarea organică a bazinului Iob reprezintă raportul dintre încărcarea organică a influentului care intră în bazinul de aerare într-o zi şi volumul bazinului de aerare. Se recomandă corelarea încărcării organice a  bazinului de aerare cu eficienţa de epurare a instalaţiei biologice. k g C B O5  I ob 5 1  E  5 1 0,9 4 1,224 m3bazin zi =

−

=

−

=

Încărcarea organică a nămolului activ: Încărcarea organică a nămolului In reprezintă raportul dintre debitul masic de încărcare organică în timp de o zi şi încărcarea în materii solide uscate în suspensie existentă în bazinul de aerare.  I on

= 5(1 − E ) = 5(1 − 0,94) = 0,3

kg CBO5 3 mbazin  zi

Concentraţia de substanţă solidă uscată în amestecul din bazin: Concentraţia în substanţe solide uscate în suspensie în bazinul de aerare S reprezintă masa substanţei solide uscate prezentă în lichidul din bazin.

28

 ρ 

= 1000 ÷ 1200 kg / m3

S  =

 I ob  I on

=

1,224 0,3

= 1,302

kg  SSU 

⇒

3 bazin

m

S   ρ 

× 100 =

1,302 1150

× 100 ⇒ S  = 0,1132 %

Se alege indicele de nămol IVN se alege 50…150 mg/l

IVN= 75 mg/l.

Rata de recirculare a nămolului:

β  =

Q R QC 

=

10 0 × S [ % ] ×  IVN  100 − S [ % ] ×  IVN 

=

100 × 0,1132 × 75 100 − 0,1132 × 75

= 9,277%

Debitul total ce intră în bazin: QT 

= QC  + Q R = QC  (1 + β ) = 19200 (1 +

9,227 100

)

= 20981 ,184

m3 /  zi

Încărcarea organică totală ce intră în bazin într-o zi: CBO 5T 

= CBO5 × QT  = 250 ×10−3 × 20981,184 = 5245 ,296

kg  CBO5  zi

 Nămolul în exces:

(

)

(

)

 N ex = 4 5 1 − E  = 4 5 1 − 0,94 = 0,74

kg  SSU  3 mbazin  zi

Oxigenul necesar: On

0,02   0,02     = CBO 5T     = 4213 ,721 kgO 2 /  zi  0,5 E  +  = 5245 ,296 0,5 ×0,94 + 1 − E    1 − 0,94      

Capacitatea de oxigenare: Capacitatea de oxigenare reprezintă debitul masic de oxigen transferat din aer în apă de instalaţia de oxigenare care echipează bazinul de aerare.

29

1,1× On

 1,1× 4 2 ,71 23 1 k g 2  = 2 2,2 71 α  × 2 4  ⇒ C =O h 0,8 ×52 4 α  = 0,6 ÷51,2 ⇒ α  = 1,1 C =O

Debitul de aer: Cantitatea de aer pe care trebuie să o introducă echipamentul de CO oxigenare, pentru necesităţile procesului aerob, este Q = ρ ⋅ η , unde ρox10C = 1,429 kg/m3 este densitatea oxigenului din aer la temperatura standard de 10oC, iar ηox = 6…25 % reprezintă randamentul de transfer al oxigenului din aer în apă în procesul de transfer de masă cu valori dependente de echipament. aer 

ox10 C

ox

 0,2 1×  ρ  o x1 0 C  × η  o x   k g a e r  8 6 ,81 1 0 2 = 1 3 1 4,29 4 1 2 5% ⇒ η o x = 2 2% ⇒ Q a e =r  η  o x = 6% ... 0,2 1× 1,4 2 9× 0,2 2 h  3 = 1 , 4 2 9 /  ρ  k g  m o x1 0 C    Qa er  =

CO 0

0

am

ales 6 suflante N-SRD-72 care merge pentru un debit

Qaer =3901.59 m3aer/h cu un P = 39 Kw. Volumul bazinului de aerare:

V  =

CBO 5T   I ob

=

5245 ,96 1,224

= 4285,915 m3bazin

-voi folosi 1 bazin având un volum V=4285,915 m3.

Timpul de aerare:

30

Timpul de aerare t a reprezintă timpul minim de oxigenare pentru ca  procesul să decurgă normal. Durata de aerare are o mare importanţă asupra  procesului biologic de degradare a substanţelor organice. Astfel, la durate de aerare reduse şi încărcări mici ale nămolului activ eficienţa este scăzută. Creşterea timpului ta conduce simţitor la majorarea eficienţei de epurare. t a

=

V  QT 

=

4285 ,975 × 24 20981 ,184

= 4,9026 h  pentru 1 bazin ta= 4,9026h

Vârsta nămolului: Vârsta nămolului τn este o măsură a capacităţii acestuia de a acţiona corect în procesul de degradare a substanţei organice. Ea reprezintă timpul mediu în care un flacon de nămol activ rămâne în suspensie în zona de oxigenare. τn =

Se poate calcula cu relaţia:

S⋅ ta CSS ⋅ 24

unde CSS este concentraţia de

substanţe solubile naseparabile gravitaţional. τ  n

=

S  × t a 24 × C SS 

=

1,302 × 4,9026 24 ×162 ,5 ×10

−3

= 1,636  zile 

vârsta pentru 1 bazin 1.636

zile Dimensionarea bazinului: H=3…5 m

H=5m

B = 10 m

Lungimea bazinului:  L

=

V   Atr 

=

V   B × H 

=

4285 ,915

Cantitatea maximă de aer:

31

5 ×10

= 85,7183

m

       ' 4 2,7 1 2 3 1  qO = C 1 O×0 H  ⇒ Qm aa ex= r  − 3 =  4 × 51 0× 2 4  C 1 O=0 1  g0 2O/ m3a me ar bd a  z⇒i nqO = 4  g5 2O/ ma3 e r      H ' = H − h '    ⇒  H = 4,5m  h = 0,5m    = 3 9,5 0m93 /1h O Qm aa ex= r  n qO

2

2

2

Energia brută consumată:

Pb=Qmax aer*H’*p,unde p= 6 Wh/m 3aermadancime bazin=P=3901.59/24*4,5*6= =4.389kW

II.7. Proiectare decantor secundar

Decantoarele secundare sunt o parte componentă deosebit de importantă a treptei de epurare biologică şi au scopul de a reţine nămolul, materiile solide în suspensie, separabile prin decantare (membrana biologică sau flocoanele de nămol activ, evacuate o dată cu apa uzată din filtrele  biologice, respectiv din bazinele cu nămol activ). Proiectarea decantorului secundar de tip radial se realizează la debitul de calcul QC egal debitul total calculat în treapta biologică. QC=Qzi max+QR =QT QC=QT=19200 m3/zi.

Volumul decantorului este :

32

V=QT*tr , unde tr=2,5h…3h tr=2h

V=19200/24*2=1600 m 3

Secţiunea orizontală este: Ao=QT/w, unde w=1,7m/h Ao=19200/(1,7*24)= 470.58 m 2

Înălţimea utilă: hu=w*tr

hu= 1,7*2 = 3.4m

 Ao

=

π  D

2

⇒  D =

4

4 Ao π 

=

4 × 470,58 π 

= 24,48m

Se alege din catalog diametrul standard D=28 m şi corespunzător acestui diametru se alege Raclor DRSH- 28 cu o putere P=0,37*2 kW.

Se verifică: 6≤ 15

 D hu

≤

 D hu

≤ 10 ≤ 20

 pentru  D

= 16 ... 30 m

 pentru  D

= 30 ... 50 m

D=28 m 6≤7.2≤10 se verifică prima condiţie condiţie.

33

34

35

Decantor radial cu pod raclor  1 – decantor 3 - zona de sedimentare 5 - canalul de colectare apa tratata 7 - evacuare namol 9 – basa 11 - mecanismul de antrenare.

2 - conductă admisie apă brută 4 - suportul pivotului central si al jupei 6 - conul central 8 - lame racloare 10 - cale de rulare

Aerator  36

II.8 Treapta tertiara

Treapta tertiara nu exista la toate statiile de epurare.Ea are de regula rolul de a inlatura compusi in exces (de exemplu nutrienti-azotsi fosfor)si a asigura dezinfecia apelor (de exemplu prin clorinare).Aceasta treapta poate fi  biologica, mecanica sau chimica sau combinata, utilizand tehnologii clasice   precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbtia pe carbune activat, precipitarea chimica etc. Eliminarea azotului in exces se face   biologic,prin nitrificare (transformarea amoniului in azotit si apoi azotat)urmata de denitrificare, ce transforma azotatul in azot ce se degaja in atmosfera. Eliminarea fosforului se face pe cale biologica, sau chimica. In urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie sa aiba o calitate acceptabila, care sa corespunda standardelor pentru ape uzate epurate. Daca emisarul nu poate asigura o dilutie puternica, apele paurate trebuie sa fie foarte curate. Ideal e sa aiba o caliate care sa le faca sa nu mai merite numite “ape uzate” dar in practica rar intalnim asa o situatie fericita. Pe de o parte tehnologiile de epurare se imbunatatesc, dar pe de alta parte ajung in apele fecaloid-menajere tot mai multe substante care nu ar trebui sa fie si pe care statiile de epurare nu le pot inlatura din ape. In final apa epurata este restituita in emisar-de regula raul de unde fusese prelevata amonte de oras. Ea contine evident inca urme de poluant, de aceea aste avantajos ca debitulemisarului sa fie mare pentru a asigura dilutie adecvtata. Alte solutii propun utilizarea pentru irigatii a apelor uzate dupa tratamentul secundar,deoareceau un continut ridicat de nutrienti.Acest   procedeu este aplicabil daca acele ape nu contin toxice apecifice peste limitele admise si produsele agricole rezultate nu se consuma direct. In caest 37

caz nu mai este necesara treapta a treia si nu se mai introduc ape in emisar  (fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru caliate,deoarece apele epurate nu sunt niciodata cu adevarat de calitate apropiata celor naturale nepoluate antropic).Se experimenteaza si utilizarea apelor uzate ca sursa de apa potabila, desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.  Namolul din decantoarele primare si secundare este introdus in turnuri de fermentatie, numite metatancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat, de mari dimensiuni, unde se asigura temperatura relativ ridicata, constanta, si conditii anaerobe, in care bacteriile fermenteaza namolul si descompun substantele organice pana la substante anorganice, rezultand unnamol bogat in nutrienti si gaze care, continand mult metan, se utilizeaza ca si combustibil. Din treapta biologica apa ajunge in decantorul secundar  unde flocoanele se depun prin sedimentare. Namolul rezultat din sedimentare este prelucrat pentru reducerea volumului si tratarea ulterioara  pentru obtinerea namolului fermentat.prin fermentare se degaja biogaz care  poatefi folosit pentru nevoile statiei de epurare. Pentru asigurarea conditiilor optime de epurare pe tot parcursul apei si namolului din statia de epurare se monitorizeaza anumiti parametri si pe  baza lor se fac anumite reglaje (debitul de oxigen, debitul de apa uzata, etc).

38

Schema generala de epurare a apelor uzate

nutrienti Gratar

gunoi

Deznisipator

Separator de grasimi

nisip

Decantor   primar  longitudinal

grasimi

Aerare

Decantor  secundar tip radial

namol

namol exces Bazin de amestec reactivi Schema bloc a instalatiei

Qg G1

Qim

P1 D1

SG 1G

Q1

Namol exces P3

G G

Q1

SG 2

Namol recirculat

P2

Namol exces

39

II.9.Alegerea echipamentelor 1.Camera de intrare Camera de intrare - preia apele uzate din canalizare. Este prevazuta

cu doua stavilare unul pentru intrarea apei pe treapta mecanica si unul pentru traseul de ocolire al statiei spre iazurile biologice in caz de debite suplimentare sau avarii in statia de epurare.

2.Gratar

Am ales de la firma Asio 1gratar cu autocuratare SCC cu inclinare de 70 grade. Grãtarele cu autocurãtare SCC sunt separatoare universale pentru materialele solide insolubile din fluide. Pot fi folosite la statii de epurare, procesarea cãrnii, industria chimicã, tãbãcãrii, fabrici de bere, statii de potabilizare, statii de pompare, etc. De obicei, grãtarele cu autocurãtare sunt montate la intrarea în treapta de pre-epurare mecanicã a statiilor de epurare, la baza canalului de intrare, de unde reziduurile retinute (de la o adâncime de 0,4-8 m) sunt ridicate deasupra nivelului canalului sau la un alt nivel, la o înãltime necesarã unei o lichidãri suplimentare (container, transportor elicoidal,  presã,etc.). Avantajele grãtarelor cu autocurãtare sunt: efectul de autocurãtare a benzii de filtrare si faptul cã pot fi utilizate pentru canale adânci. Descrierea functionãrii

40

Particulele în suspensie sunt separate prin curgerea apei uzate prin banda filtrantã a grãtarului, care ridicã particulele separate la jgheabul de evacuare, în timp ce apa fãrã suspensii va curge la o urmãtoare treaptã de evacuare. Design-ul special si modul de fixare a elementelor benzii (raclete), asigurã o curãtare automatã a filtratului de pe bandã. Banda este actionatã de un reductor cu trasmisie cu lant si un ax pentru ghidarea rotilor. Întinderea curelei poate fi ajustatã. Motorul grãtarului poate fi montat direct pe ax pe oricare parte a cadrului, în functie de spatiul de amplasare. Reziduurile sunt evacuate prin jgheabul de evacuare într-un spatiu aflat sub grãtarul cu autocurãtare. Pot fi oferite echipamente pentru transportul, deshidratarea (presarea), spãlarea filtratului, cum ar fi transportoare elicoidale din otel inoxidabil, prese sau spãlãtor, ce pot transporta reziduurile în directia doritã.

Gratar firma Asio

41

Gratare firma vor-env

42

3.Deznisipator

Deznisipatoarele tip Vortex sunt fabricate din polipropilenă. De obicei, ele sunt fabricate cu o conductă de by-pass, spălare nisip şi pompă aer-lift, inclusiv vane pentru reglarea şi alimentarea aerului şi apei presurizate. Opţional, este posibilă echiparea utilajului cu raclor sau cu o sită fină (oţel, oţel inoxidabil, plastic), cu apă şi aer sub presiune, cu dispozitiv de evacuare a nisipului, cu container şi panou de comandă. Deznisipatoarele tip Vortex sunt utilizate pentru îndepărtarea suspensiilor  solide de natură minerală (nisip cu o granulaţie de 0,2 mm, clincher, cenuşă,   praf mineral, etc). Apa în interiorul deznisipatorului este forţat pentru o circulaţie laterală, şi datorită forţei centrifugale, se produce separarea materialului organic de particulele cu o densitate mai mare. Rezultă o funcţionare simplă, pentru că nu este necesar evacuarea nisipului şi nu apar   probleme cu nămolul Deznisipatoare tip vortex

43

Deznisipator vortex –firma Vor-env

44

4.Suflanta

Suflantele sunt utilizate pentru transportul ºi presurizarea aerului ºi a gazelor  neutreConstructia suflantelor este realizatã astfel încât uleiul sã nu ajungã în gazul vehiculat. Suflantele sunt dotate cu o serie de echipamente de bazã, ce asigurã o funcþionare lipsitã de defecte. Suflantele sunt actionate de motoare electrice, la modelul DT 4 actionarea se face direct,cu o cuplare flexibilã, la celelalte suflante prin curea trapezoidalã. Dotare standard:

1. Suflantã DT 6 - DT 110 (rotor cu 3 lobi), DT 4 ºi DT 4R (rotor cu 2 lobi)

2. Motor electric 3. Cadru de susþinere cu amortizor de vibratii 4. Filtru si amortizor de aspiratie 5. Transmisie prin curea de la tipul DT 4R pânã la DT 110, cuplare pentru DT4 6. Apãrãtoare pentru cureaua de transmisie, dacã suflanta nu este dotatã cu carcasã antifonicã. 7. Ventil de sigurantã Herose pentru suflantele DT 6 - DT 50/72 8. Ventil integrat de siguranþã ºi de pornire pentru suflantele DT 50/102 - DT 110/802, pentru o presiune de 30 kPa 9. Supapã de sens la evacuare 10. Compensator, începând cu suflantele DT6/42 11. Indicator vizual de colmatare a filtrului, începând de la suflantele DT10/42 12. Indicator de presiune, începând de la suflantele DT 6/42 Am ales de la firma Asio a suflanta tip Lotus. 5.Colectarea substantelor petroliere,uleiurilor sau grasimilor

Dispozitivul OROL-1 se utilizeaza la colectarea diferitelor substante extractibile nepolare (substante petroliere, uleiuri minerale, vegetale, grasimi animale sau substante chimic echivalente) neemulsionate, de pe suprafata mediilor dispersoare unde formeaza “ochiuri” sau straturi consistente. Descriere

OROL 1 este un dispozitiv cu banda care colecteaza continuu fazele 45

nepolare ale diferitelor substante aflate pe suprafata solutiilor apoase sau emulsiilor.Dispozitivul se remarca prin: - universalitate (pentru aproape toate substantele neemulsionate cu densitate sub 1000 kg/m3 si nivel variabil al suprafetei). - simplitate (cerinte minime de montare, utilizare si întretinere) - înalta capacitate (pâna la 45 l/h faze uleioase) comparativ cu dimensiunile reduse (0,45x0,15x0,45 m). Utilizare A paratul se utilizeaza la curatarea diverselor bai de impuritati lipofile

sau uleioase, care plutesc la suprafata mediului dispersor (apa). Este foarte eficient la epurarea apei uzate impurificate cu produse petroliere, la colectarea uleiului din bai de degresare ale lichidelor de racire la aschierea metalelor, cât si în multe alte domenii. Avantaje

-

raport mic Pret : Eficienta = amortizare rapida a investitiei; mareste randamentul si durata de viata a bailor de separare; cerinte minime la montare, utilizare si întretinere; proces ecologic de colectare.

Constructie si functionare

De suportul metalic (1) este fixat electromotorul (2) cu regulatorul electronic de turatie (3). Electromotorul antreneaza banda adsorbanta (4) care este tensionata prin greutatea proprie si cea a rolei libere (5). Lungimea   benzii se va alege astfel încât rola libera sa ramâna suficient imersata în lichid chiar si la o scadere apreciabila a nivelului acestuia. Impuritatile care adera la banda în miscare sunt sterse de un sistem de rigle si conduse cu ajutorul jgheabului (6) într-un vas pregatit în acest scop. Randamentul colectarii si al separarii sunt functie de turatia aleasa pentru rola conducatoare. Caracteristici tehnice

Inaltime de transport: max. 5,5 m Tensiune de alimentare nominala: 220 V / 50 Hz Tensiune/Putere electromotor: 24 V / 8 W. Turatia rolei: variabila uniform 0 - 32 rot/min Temperatura maxima a baii: 85°C 46

Capacitate: pâna la 45 l/h (functie de substanta de colectat si calitatea benzii) Dimensiuni: 450x150x450 mmMasa neta: 7 kg

Instalatie firma Asio

47

Separator grasimi-firma Vor-env 6.Decantor primar longitudinal

Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare si asigura stationarea apei timp mai indelungat,astfel ca se depun si suspensiile fine. Se  pot adauga in ape si diverse substante chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare,uneori se interpun si filtre.Spumele si alte substante flotante adunate la suprafata se retin si inlatura iar namolul depus pe fund se colecteaza si inlatura din bazin si se trimite la metatancuri. Curatiroarele pentru decantoare sunt denumite si racloare, fiind destinate indepartarii depunerilor de pe radier,precum si a transportarii materialului colectat catre basa de evacuare, situata in amonte.

7.Decantor secundar tip radial

Decantoarele secundare sunt bazine in care se sedimenteaza materialele de suspensie formate inurmaproceselor complexe din aerotancuri.Acest namol este trimis la metatancuri iar gazele se folosesc ca si combustibil de exemplu la centrala termica.

48

8.Bazin de aerare

49

9.Descrierea liniei de deshidratere

Filtrul cu banda KCZ având înglobat îngrosator de namol, serveste deshidratarii continue a diferitelor tipuri de namol. Ingrosatorul de namol confera un grad ridicat al deshidratarii datorita rabaterii cu 180 o a namolului deshidratat. Procesul tehnologic al deshidratarii consta într-o prima etapa, aceea de separatie a partilor solide, rezultând niste turte de namol ce sunt luate deoparte, iar lichidul rezultat este preluat in procesul auxiliar. Capacitatea de prelucrare a unui filtru cu banda poate sa varieze intre 2 –  20m3 /h , cu un grad de retinere a subtantei uscate de 28 – 38 % pt namolurile anaerobe stabilizate. Filtrul este alcatuit dintr-un profil U, ce formeaza o structura închisa, în care se gasesc componentele ce folosesc procesului de presare. Partea finala a structurii este zincata si vopsita cu vopsea rezistenta la apa iar celelalte componente sunt materiale galvanizate sau plastic. Comanda si presiunea de compresie a cilindrilor este asigurata de aerul comprimat de la compresor,  benzile sunt curatate sub presiunea apei de serviciu preluata de la iesirea instalatiei de tratare apa, proces ce se desfasoara prin stropirea benzii

Puterea instalata a actionarii presei este de 0,75 – 3 kW, actionarea este controlata printr-un variator (convertizor de frecventa pentru tipul KCZ 800/S) care permite schimbarea continua a vitezei in timpul functionarii utilajului. NAMOLUL INTRAT NECESAR DE SUBSTANTA USCATA POLIELECTROLIT A TURTEI DE NAMOL % g/Kg % pana la 50 3–5 25 50 – 60 5–7 20 peste 60 7 si peste 15 – 20 50

In procesul de deshidratare a namolului menajer se folosesc coagulanti organici. Ei sunt preparati într-o unitate chimica, de unde sunt dozati fluent,  printr-o pompa de dozare, în conducta de namol unde se floculeaza. Namolul este transportat în zona de deshidratare printr-o pompa având un variator ce regleaza volumul de namol transportat în timpul functionarii procesului. Intregul proces al deshidratarii este automatizat si controlat de un program memorat într-un tablou de comanda. Exista si conexiuni pentru PC. Operatorul poate supraveghea procesul având informatii în timp real despre linie, de exemplu procente din capacitatea liniei, sau volumul in m 3, bazat pe un semnal provenit de la un debitmetru inductiv. Operatorul are posibilitatea de a utiliza panourile de comanda din apropierea fiecarui echipamant si sa-l comute pentru functionarea manuala. Eventualele avarii pot fi anuntate  printr-un semnal acustic. TIP

KCZ 800/S

KCZ 800 KCZ 1000KC 1500

KC 2000

ZZ 1000

CAPACITATE (mc/h) 2* 40 - b * 6 - 10 * 8 - 13 13 - 20 15 - 20 SUBSTANTA USCATA 18 -30 20 - 40 20 - 40 20 - 30 20 - 30 6 - 15 (%) PUTERE INSTALATA 0.75 0.75 1.5 3 3 0.75 (Kw) (+0,55)** (+0,55)** TENSIUNE (V) 230 400 400 400 400 400 MASA (t) 0.9 2.4 2.9 6.5 7.8 0.7 DIMENSIUNI (mm) INALTIME 1500 2300 2300 2900 2900 1112 LUNGIME 3400 3950 4050 4600 4600 2200 LATIME 1550 1600 1800 2972 3300 1600 VITEZA SITEI (m/s) 0,02 - 0,2 0,02 - 0,12 0,02 - 0,12 0,02 - 0,12 0,02 - 0,12 0,02 - 0,2 CONSUMUL DE APA 3-9 1,9 - 6,1 2,3 - 7,7 3,5 - 12 5 - 12 2 (mc/h) CONSUMUL DE AER  3 3 5 5 1,5 (mc/h) *Namol mineral, namol slab organic – la iesire 30 – 40 % ** Puterea tamburului de mixare

51

 Instalatia de spalare a nisipului



 Echipamente pentru evacuarea namolului

52

III.1. Impactul staţiei de epurare asupra mediului

Majoritatea staţiilor de epurare din ţara noastră dispun numai trepte de epurare mecanică şi biologică. În prezent treapta de epurare biologică a devenit necesară, aproape în toate staţiile de epurare, datorită numărului mare de industrii şi creşterii numărului pupulaţiei la oraşe.Pentru ca organismele să dezvolte o activitate maximă, biomasa trebuie să fie alimentată ritmic şi în cantităti suficiente. Procesul de epurare poate fi prejudiciat prin dezvoltarea peste măsură a  biomasei; astfel, prin îngroşarea membranei sau prin mărirea volumului de flocoane, scade atât capacitatea de oxidare, cât şi gradul de epurare a apelor  uzate şî de aici o serie de influente negative asupra mediului,

53

Treapta mecanică permite reţinerea substanţelor în suspensie, decantabile şi grăsimile, în timp ce treapta biologică asigură îndepărtarea  parţială a substanţei organice aflată fie sub formă dizolvată, fie sub formă coloidală. Din nefericire, nu sunt reţinute o serie de substanţe denumite rezistente sau refractare, ca de exemplu compuşi ai azotului (N), fosforului (P), metale grele, micropoluanţi organici persistenţi, pesticide, anumiţi germeni patogeni, precum şi alte substanţe nebiodegradabile. Aceste substanţe sunt prezente în efluentul epurat mecano-biologic şi ajung în emisar. Dacă acesta constituie sursă de alimentare cu apă pentru comunităţile din aval de punctul de deversare, efectul lor cumulativ şi expunerea continuă a oamenilor la aceste substanţe, poate avea efecte negative (uneori chiar letale) asupra sănătăţii umane. În plus, unele dintre ele constituie hrană ideală pentru alge şi plante acvatice. Impactul descărcării apelor uzate epurate mecano-biologic (conţinând  poluanţi reziduali de tipul celor amintiţi anterior) în emisarii naturali se manifestă pe planuri diverse, de la afectarea sănătăţii umane, până la  probleme complexe de natură ecologică, tehnică şi economică. Germenii patogeni, viruşii, compuşii azotului din efluentul epurat mecano- biologic periclitează sănătatea oamenilor. Gazul amoniac este toxic, având efecte cumulative sub-letale, încetinind creşterea şi dezvoltarea copiilor şi a adolescenţilor. Cei mai periculoşi sunt azotiţii, atât pentru oameni (produce cancerul gastric), cât şi pentru fauna acvatică. Azotaţii reprezintă o formă mai puţin periculoasă, nederanjantă pentru adulţi (poate determina anumite afecţiuni gastrice); pentru nou-născuţi însă, provoacă methemoglobinemia (boala albastră).

54

Existanţa poluanţilor reziduali în efluentul epurat mecano-biologic are efecte negative şi asupra mediului, asupra peisajului, deoarece: Se produce eutrofizarea lacurilor şi a râurilor cu curgere lentă (fenomen datorat compuşilor de azot şi de fosfor, substanţe nutritive pentru alge şi microplancton, constând în dezvoltarea accelerată şi masivă a microplanctonului şi vegetaţie acvatice); Consumă oxigenul dizolvat din apa lacurilor şi a râurilor cu curgere lentă, conţinututl în oxigen al straturilor de adâncime fiind şi aşa foarte sărac. Nămolul căzut pe fundul lacurilor intră în fermentaţie anaerobă şi la fluctuaţii de nivel se produc mirosuri neplăcute; Variaţia de pH modifică echilibrul ionic din apa emisarilor, apa devenind toxică pentru fauna piscicolă; Se modifică culoarea apei emisarilor cu toate consecinţele (în special asupra peisajului) care decurg din aceasta.  Nu trebuie omise efectele tehnico-economice ale deversării efluenţilor  epuraţi mecano-biologic, conţinând substanţe reziduale, în emisarii naturali, în sensul că: Se impun tehnologii de tratare a apei pentru potabilizare, complicate tehnic şi costisitoare din punct de vedere economic; Apele sunt îmbogăţite cu uleiuri eterice care imprimă gust neplăcut şi sunt foarte greu de îndepărtat în procesele de tratare pentru potabilizare; Datorită eutrofizării sunt împiedicate activităţile legate de navigaţie şi agrement.

55

O dată cu dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice a elementelor poluante găsite în apa uzată, precum şi disponibilitatea unei baze informaţionale extinse, provenită din studiile de monitorizare a mediului, cerinţele impuse   pentru calitatea efluentului epurat descărcat în mediul înconjurător, au devenit tot mai stricte.

III.2. Tehnologia de tratare a nămolului

Scopul tratării nămolurilor este mineralizarea materiilor organice din acestea, pentru a obţine, astfel, atât reducerea volumului, respectiv  posibilitatea de tratare mai uşoară a acestora, precum şi cantităţi importante de gaz metan, folosind în principal la nevoile staţiei de epurare. Nămolurile fermentate sunt aproape lipsite de miros şi pot fi folosite ca atare sau în diferite scopuri, după ce sunt tratate. Gazul de nămol este produsul cel mai important al fermentării nămolului. Utilizarea lui în staţia de epurare conduce la satisfacerea, aproape în totalitate, a energiei necesare epurării. Gazul de nămol conţine aproximativ 30% bioxid de carbon şi 70% metan şi, în cantităţi mici, câteva  procente de azot, oxigen, hidrogen sulfurat, vapori de apă. El aste greu de identificat, deoarece nu are miros; amestecat cu mercaptan, care îi dă un miros specific, devine uşor detectabil. În urma fermentării nămolului rezultă gaze care sunt înmagazinate în rezervoare de gaz. Rezervoarele de gaz constau dintr-o cuvă circulară de   beton armat, în care se aşează un clopot metalic cilindric, a cărui bază superioară este închisă.

56

Principalele obiective ale tratării nămolului sunt: -

reducerea volumului acestuia, în continuare, prin deshidratare;

-

stabilizarea, micşorarea sau reducerea completă a pericolului

 prezentat de nămolul fermentat, din punct de vedere sanitar; -

realizarea unor condiţii corespunzătoare utilizării lui.

În procesul de tratare a nămolurilor se deosebesc trei faze sau tipuri de tratare: preliminare, în scopul pregătirii (îngroşării) nămolului, în vederea tratării ulterioare; deshidratare şi deshidratare avansată. Îngroşarea se produce în aşa numitele îngroşătoare sau concentratoare de nămol şi este practicată uneori, şi înainte de a se introduce nămolul în   bazinele de fermentare. Îngroşătoarele de nămol sunt asemănătoare decantoarelor radiale având prevăzute, pentru accelerarea îngroşării, o serie de bare metalice, perpendiculare pe radier, care se rotesc cu o viteză de 1 rot/h.  Elutrierea nămolului are scopul de a îndepărta din nămolul fermentat,

coloizii şi particulele fin dispersate, ceea ce condice la scăderea rezistenţei specifice la filtrare, respectiv la o eficienţă mai mare a filtrării nămolului. Coagularea

sau condiţionarea chimică a nămolului are drept scop

modificarea structurii nămolului, aceasta conducând la micşorarea rezistenţei specifice la filtrare şi uşurarea sarcinii de deshidratare a nămolului în filtrele presă sau cu vacuum.  Deshidratarea

nămolurilor continuă procesul de reducere a

 procentului de umiditate a nămolului. Deshidratarea se realizează prin: - procedee naturale (pe platforme de uscare şi

57

iazuri de nămol);

- procedee artificiale (pe filtre presă, pe filtre

cu vacuum, în centrifuge etc.).

Platformele pentru uscarea nămolului sunt construcţii executate la suprafaţa solului, caracterizate prin natura stratului de susţinere. Referitor la   proiectarea platformelor de uscare a nămolului, menţionăm că suprafaţa acestora este în funcţie de felul nămolului şi condiţiile climatice, sistemul de canalizare din care provin apele uzate şi caracteristicile acestor ape, alcătuirea staţiei de epurare.   Deshidratarea avansată  .

După deshidratare nămolul mai conţine

cantităţi importante de materii organice, umiditate, respective volumul acestuia este mare şi periculos din punct de vedere sanitar.

III.3. Bilanţul energetic pe staţie şi soluţii de reducere a consumului energetic

Echipamentele cu care este prevăzută staţia de epurare a apelor uzate au următoarele consumuri energetice:

•

Grătar unul (Tip grătar 1,25 M); Putere P = 1.5 KW

•

Deznisipator N2A-2.5 cu o rotaţie de 750 rot/min  P = 0.8 kW;

•

Suflanta pentru separator  2 suflante cu rotor de distribuţie SRD20-N 1500 rot/min cu o putere P=2*7=14 kW.

•

Decantorul primar cu raclorul de tip DLP 7  P = 0,4 kW; 58

•

Pompa de tulbureala tip PT50 n=1500rot/min P=5.5kW

•

Suflante tip SRD 72 n=1000 rot/min P=6*39 =234 kW

•

Decantorul secundar cu raclorul DRSH 28



P = 2*0,37 = 0,74

kW;

Consumul energetic zilnic (toate echipamentele funcţionează 24 h/zi) este 256.94kW. Ţinând cont că preţul pt energie este 1kWh = 3000 lei, atunci: - costul zilnic al energiei electrice este lunar consumul ajunge la 18 499 680 lei = 256.94*24*3000; - costul lunar al energiei electrice este de 554 990 400 lei/lună = 256.94*3000*24*30; - costul anual al energiei electrice este de: 6 659 884 800 lei/an = 256.94*3000*24*30*12;

III.4. Costul apei epurate

Aprecierea eficienţei unei staţii de tratare a apei trebuie făcută şi din punct de vedere al aspectelor economice. Pentru aceasta este necesar a stabili costul apei. Exploatarea staţiilor de epurare se reflectă în costul epurării apei (lei/m 3 apă epurată), în condiţiile în care se realizează integral indicii stabiliţi, conform normelor în vigoare pentru primirea apelor epurate în receptor. 59

Cheltuielile anuale de exploatare se calculează cu relaţia: A=a+b+c+d+e+f+g+h–V

unde: A – totalul cheltuielilor care se fac în timp de 1 an pentru exploatarea tehnică a staţiei de epurare; a – cotele de amortisment ale staţiei de epurare;   b – costul energiei electrice necesare pentru: pompare, mişcarea mecanismelor, iluminat, semnalizări, încălzit tehnologic etc.; c – costul combustibililor şi energiei calorice consumate la fermentare, deshidratare, dezgheţare şi încălzit; d – costul reactivilor folosiţi pentru epurare, dezinfecţie şi deshidratare; e – costul apei potabile şi de incendiu sau alte folosinţe; f – cheltuieli de transporturi tehnologice; g – retribuţii şi alte drepturi băneşti ale personalului; h – cheltuieli generale de exploatare; V – venituri rezultate din valorificarea produselor. Costul energiei electrice se stabileşte pentru fiecare obiect luând consumul pe durata de funcţionare respectivă; calculul se face pentru un consum annual în vigoare la data proiectului sau a exploatării. Costul energiei calorice se stabileşte pentru fiecare obiect, în funcţie de sursele de energie folosite.

60

Costul reactivilor se stabileşte pentru fiecare material, pe obiect, se aplică preţurile de la magazia staţiei de epurare. Costul apei potabile şi pentru combaterea incendiilor sau alte folosinţe se apreciază pe baza altor staţii de epurare similare. Cheltuielile de transport privesc evacuarea gazelor, nămolului şi depunerilor la lacul de depozitare şi consum. Retribuţiile şi alte drepturi băneşti ale personalului se stabilesc conform indicaţiilor oficiale şi experienţei pentru staţii similare. Veniturile pot rezulta din vânzarea gazelor produse prin fermentare a nămolului deshidratat, a nisipului de la deznisipatoare şi a grăsimilor  reţinute în separatoarele de grăsimi. Toate cheltuielile arătate se stabilesc în proiect pentru fiecare variantă de staţie de epurare studiată şi pentru fiecare etapă de dezvoltare a acestuia. Costul apei epurate se stabileşte cu relaţia:

C  =

 A Q

 lei   m 3 

unde: A – cheltuielile anuale de exploatare; Q - cantitatea de apă epurată într-un an. În continuare este prezentat un calcul aproximativ pentru o staţie de epurare în ipoteza în care în staţie avem un număr de 29 de persoane cu următoarele salarii: Inginer-şef de staţie: 25280000 lei; Inginer adjunct de sef de staţie (2): 16 280 000 lei; Inginer responsabil cu exploatarea (4) : 12 280 000 lei; 61

              

Chimist (5): 8 000 000 lei; Laborant (5): 6 280 000 lei; Contabil: 12 000 000 lei; Secretară: 6 000 000 lei; Electrician (3): 8 000 000 lei; Mecanic (4) : 7 000 000 lei; Sudor: 8 500 000 lei; Femeie de serviciu(2): 5 000 000 lei; La nivelul staţiei se mai fac următoarele cheltuieli: Ore suplimentare: 50 000 000 lei/lună  600 000 000 lei/an; Şomaj (5%): 40 000 000 lei/lună  480 000 000 lei/an; Sporuri: 30 000 000 lei/lună  360 000 000 lei/an; CAS – (11%): 150 000 000 lei/lună  1 800 000 000 lei/an; Impozit(38%): 458 000 000 lei/lună  5 496 000 000 lei/an; Concedii medicale: 15 000 000 lei/lună  180 000 000 lei/an; Iluminat: 1 000 000 lei/lună  12 000 000 lei/an; Motorina: 10 000 000 lei/lună  120 000 000 lei/an; Gaz: 10 000 000 lei/lună  120 000 000 lei/an; Apa potabilă şi menajeră: 6 000 000 lei/lună  72 000 000 lei/an; Reactivi: 25 000 000 lei/lună  300 000 000 lei/an; Echipamente de protecţie: 4 000 000 lei/lună  48 000 000 lei/an; Ulei şi vaselină: 2 000 000 lei/lună  24 000 000 lei/an; Scule şi aparate: 3 000 000 lei/lună  36 000 000 lei/an; Consumabile: 7 000 000 lei/lună  84 000 000 lei/an; În total cheltuielile cu activitatea pe staţie calculate lunar sunt: 2 671 676 267 lei. Cheltuielile anuale ajung la suma de: 3.206*10 10 lei/an. Pentru a calcula costul apei epurate se ţine seama de bilanţul energetic pe staţie. Ct = 3.206 1010 lei/an + 6 659 884 800 lei/an = 3.872*10 10 lei/an

Debitul mediu anual de apă epurată este: Qm anual=Qzi med * 10-3 * 365 * 24 * 3600 = 16 000 * 10 -3 * 365 *24 * 3600 = = 504 576 000 m 3/an

62

În consecinţă se poate determina preţul apei epurate raportând volumul cheltuielilor anuale la debitul mediu anual de apă epurată: C = Ct/Qm anual =7389 lei/m3

Reducerea costului apei epurate

Costul apei este necesar să fie cât mai redus, în condiţiile asigurării apei tratate la nivelul de calitate cel mai exigent. Realizarea acestui obiectiv se poate face pe mai multe căi: o

Controlul folosirii apei în incintă şi reducerea la

minimum a pierderilor, prin depistarea locului în care se produc şi remedierea operativă a defecţiunilor; o

Căutarea de tehnologii noi de tratare, reactivi noi

mai ieftini şi mai eficace, astfel încât randamentul construcţiilor de alimentare cu apă să crească; o

Verificarea pompelor pentru funcţionarea lor cu

randamente cât mai mari şi, eventual, înlocuirea acestora când uzura este avansată; o

Educarea beneficiarului (consumatorilor de apă) în

scopul folosirii cât mai raţionale a apei; o

Evitarea murdării apei din sursă;

o

Raţionalizarea şi refolosirea apei în incintele

industriale; o

Recuperarea apei de spălare evacuate din filtre;

63

Mărirea capacităţii de tratare în perioada de ape

o

limpezi. În acest sens, se poate face o comparaţie cu costul apei prevăzut prin  proiect. Prin raportul: r  =

C real  C  planificat 

100

se poate stabili în ce măsură se depăşeşte sau se realizează costul planificat al apei. Comparând fiecare dintre elementele componente ale costului apei, se evidenţiază câile de acţionare pentru reducerea acestuia. În cazul poluării sursei, rezultă necesară efectuarea unei cheltuieli suplimentare pentru asigurarea calităţii apei potabile (consum de reactivi) sau reducerea capacităţii de tratare. Ambele modalităţi de adaptare a staţiei la această situaţie conduc la creşterea costului apei. Aprecierea valorică, după relaţia: ∆V  = (C  poluare − C mediu )∆t × Qmed 

în care: C poluare – este costul în timpul poluării, în lei/m3; Cmediu – costul mediu realizat de staţie în perioada anterioară, în lei/m3; Δt – durata măsurilor de adaptare, în h; Qmediu – debitul mediu în perioada de adaptare, în m 3/h permite cuantificarea efectului poluării din punct de vedere al alimentărilor cu apă şi  poate constitui un suport economic al măsurilor de protecţia mediului.

64

III.5 Alegerea unei tehnologii de epurare avansată cu  justificare  Reţinerea simultană a azotului şi fosforului pe cale biologică

În ultimii ani au fost dezvoltate o serie de procedee biologice care vizează reducerea simultană a azotului şi fosforului. Multe dintre acestea utilizează procedeul cu nămol activate, introducând suplimentar combinaţii de zone sau compartimente anaerobe, anoxe şi aerobe pentru asigurarea reţinerii azotului şi fosforului. Unele dintre aceste procedee s-au dezvoltat pe  baza unor sisteme a căror destinaţie iniţială a fost de îndepărtare a fosforului. Procedeele de îndepărtare simultană a azotului şi fosforului cele mai des utilizate sunt: •

Procedeul A2/O;

•

 procedeul Bardenpho în 5 stadii;

•

 procedeul UCT;

•

 procedeul VIP.

 Procedeul A2 /O

Acest sistem este o modificare a procedeului A/O, având prevăzută în  plus o zonă anoxică pentru denitrificare. Perioada de retenţie hidraulică ìn 65

zona anoxică este de aproximativ 1 h. Zona anoxică este deficitară în oxigen dizolvat, dar oxigenul legat chimic în forma nitraţilor sau nitriţilor este introdus prin recircularea amestecului nitrificat în zona aerobă. Se poate obţine fără filtrare un efluent cu co concentraţie în ceea ce priveşte fosforul, sub 2 mg/l. Dacă schema de epurare conţine şi filtrare, concentraţia efluentului în P poate fi adusă sub 1,5 mg/l  Procedeul BARDENPHO în 5 trepte

Procedeul

BARDENPHO

iniţial

proiectat

pentru asigurarea

nitrificării/denitrificării în treapta de epurare biologică, poate fi modificat   pentru a asigura reţinerea combinată a azotului şi a fosforului pe cale  biologică. Modificarea făcută pentru reţinerea fosforului este adăugarea celei dea cincea zone (anaerobă). Succesiunea stadiilor este următoarea:trei compartimente : aerob, anoxic 1, aerob – pentru reţinerea azotului, fosforului şi oxidarea carbonului; Compartiment anoxic 2, pentru denitrificare suplimentară, folosind nitratul produs în faza aerobă ca electron acceptor şi carbonul organic endogen ca electron donor, compartiment final, aerob, utilizat pentru striparea azotului gazos residual din soluţie şi pentru diminuarea eliberării fosforului în decatorul final. Amestecul din prima zonă aerobă este recirculat în zona anexă. Procedeul utilizează un timp lung de retenţie a suspensiilor  (10 – 40 zile), faţă de procedeul A 2/O, ceea ce creşte capabilitatea de oxidare a carbonului.

66

 Procedeul UCT 

Studiat de University of Town(UCT), acest system este similar   procedeului A2/O, cu două excepţii :nămolul activate recirculat este returnat zonei anoxe înainte de zona anaerobă; recircularea internă se face din zona anoxică în zona anaerobă. Prin returnarea nămolului active în stadiul anox, este eliminată introducerea nitratului în zona anaerobă, prin aceasta fosforul aliminându-se în zona anaerobă

 Procedeul VIP 

Sistemul VIP (Virginia Initiative Plant, Norfolk, Virginia ),care este similar procedeelor A2/O şi UCT, diferând metodele utilizate pentru recirculare.   Nămolul activate recirculat este descărcat în zona de admisie a stadiului anoxic, împreună cu recircularea amestecului nitrificat din stadiul aerob. Amestecul din zona anoxică este returnat în zona de admisie în stadiul anaerob. Experimental, s-a constat că o parte din materialul organic din influentul procesului ester stabilizată prin mecanisme anaerobe in stadiul anaerob, ceea ce reduce necesarul de oxigen suplimentar.

  Avantajele şi dezavantajele procedeelor de reţinere simultană a azotului şi fosforului:

O concluzie generalăcu privire la avantajele tuturor acestor procedee arată că, cantităţile de nămol generate sunt comparabile cu producţia de

67

nămol caracteristică sistemelor de epurare conveţională cu nămol active şi, la fel de important, necesită foarte puţini sau deloc reactivi chimici pentru îndepărtarea fosforului. Unele dintre aceste procedee, într-o formă modificată, pot fi utilizate fie pentru reţinerea numai a fosforului, fie numai  pentru a azotului.

IV.Managementul statiei de epurare

Asociatia Managerilor Americani (TheAmerican Management Association) a definit managementul ca fiind “arta de a imbunatati viata oamenilor”. Definitia data managementului de Statul Major al Armatei Americane este “procesul de folosire a personalului si materialelor destinate realizarii economice eficiente a unei misiuni”’Managementul statiilor de epuarare este o componenta esentiala a proceselor tehnologice de tratare. Managementulunui SEAU trebuie sacolaboreze in mod eficient cudiferite categorii umane, oficiali ai municipalitatii(edili) , reprezentanti ai mass-media, proiectanti cercetatori, producatorisi furnizori de echipamente,organizatii publice, comunitatea riverana SEAU. De fapt, succesul managementuluiunei statii depinde in egala masura de stabilirea de relatii eficiente cu angajatii SEAU si de interesulpublic, cat si de cunoasterea in detaliu a operatiunilorde exploatare. Sarcina principala a managementului este de a organiza resursele disponibile si de a le exploata in mod optim pentru realizarea scopurilor  organizatiei.De obicei, managerii au autoritatea sa-siatinga aceste scopuri  prin mijloace “dictatoriale”.Metodele autocratice sunt predispuse esecului datorita conflictelor interne si instabilitatii organizatoriale. Procesele democratice reale, in care toti participantii au drept egal la vot, pot duceladecizii caresatisfac numai majoritatea, dar care nu beneficiaza de suportul entuziast al minoritatii. In procesul managementului, realizarea consensului este folositoare   pentru asigurarea armoniei, concentrarea asupra obiectivelor comune si renuntarea la procedurile autocratice si democratice.Managementul prin obiective dezvolta variatiuni ale acestui consens. Functiile managementului unui unei SEAU constau in:planificare, decizie, organizare, directionare si control,in vederea realizarii 68

scopurilor.Scopul obisnuit poate fi exploatarea in conditii de siguranta a unei facilitati, respectand in permanenta autorizatia de functionare si celelalte reglementari in vigoare. Toate functiile de mai sus se realizeaza in cadrul atmosferei politice, sub vizorul atent al unei comunitati constiente de  problemele financiare si cele ale protectiei mediului inconjurator. Problema managementului unei SEAU este deosebit de complexa si necesita o pregatire tehnica si economica deosebita. In exploatarea unei SEAU apar factori de natura diferita: hidraulica, mecanica, chimica,  biochimica, electrica, etc, care se interconditioneaza si influenteaza direct  problemele managementului.Totodata, instalatiile si echipamentele existente au conditii foarte grele de lucru, 24 ore din 24, intr-un mediu apos, expuse intemperiilor si actiunii agresive a amestecului polifazic. Evident ca toate acestea trebuie avute in vedere de catre manager in procesul decizional si organizatoric. Un bun manager incepe cu motivarea angajatilor si a persoanelor  implicate in vederea colaborarii pentru realizarea scopurilor intreprinderii  prin promovarea:viziunii, directiei de urmat, conducere, are in sarcina sa sa asigure ca scopurile SEAU sunt identificate, communicate si realizate, in modul in care salariatii, municipalitatea si comunitatea le pot intelege si sustine. Deseori cel care conduce(managerul) elaboreaza o strategie si o “sigla” in vederea realizarii, comunicarii scopului comun al celor implicati in epurare si face referiri la strategia pe termen lung in rezolvarea   problemelor cotidiene. Conducatorul discerne asupra scopurilor de  perspectiva, luand in considerare interesele pe termen lung ale comunitatii,   planurile de dezvoltare ale facilitatii si schimbarile de personal necesare   pentru realizarea acestor scopuri. O conducere buna necesita ca atat managerul, cat si personalul cu sarcini de conducere sa priveasca dincolo de  problemele tehnice ale exploatarii statiei si sa se ocupe efectiv de salariati,  public si alte persoane interesate. 1.1.Functiile managerului

Managerul are respunsabilitatea si autoritatea de a folosi resursele disponibile pentru realizarea scopurilor.Literatura de specialitate imparte, de obicei, aceasta sarcina in 5 componente: • • •

Planificarea actiunilor; Organizarea compartimentelor de munca si a timpului de lucru; Decizia 69

• • •

Directionarea (dirijarea) Controlul Lista functiilor este arbitrara, se poate folosi la fel de bine un numar  definit de componente, functie de definirea termenilor.

1.1.1.Planificarea

Un “plan” se defineste printr-un proiect, un sistem sau o modalitate de realizare a obiectivelor a unui colectiv de munca.Este un proiect de activatate, nu activitatea propriu-zisa.Planificarea include stabilirea obiectivelor, dezvoltarea procedurilor de rutina, rezolvarea problemelor si luarea deciziilor.Un manager de succes poate stabili o planificare si sa garanteze realizarea acesteia.Planificarea trebuie sa preceada orice activitate. Tinand seama ca planul se refera la o activitate punctuala, planificarea trebuie sa includa un proces de revizuire si actualizare.Altfel, planul poate deveni perimat sau inadecvat pe durata realizarii sale. Tipuri obisnuite de planuri folosite intr-o SEAU includ: a)strategia pe termen scurt sau lung;  b)probabilitatea(contingenta); c)unica folosinta (nevoi speciale); d)programul; e)principalele facilitati; f)finantele Planuri strategice descriu obiectivele organizatiei, schimbarile obiective, scopurile, resursele necesare si strategiile care au determinat achizitionarea si folosirea acelor resurse.Ele se intocmesc pentru o perioada scurta de timp 4-6 luni sau de perspectiva 5-10 ani avandu-se in vedere uzura fizica sau morala a tehnologiilor, instalatiilor si echipamentelor. Planurile de probabilitate(contingenta) descriu modul de actionare pentru rezolvarea unei anumite situatii eventuale, ca de exemplu: masurile de urgenta in cazul unor greve, inundatii, incendii, cutremure, tulburari civile, emanatii toxicesau explozii. O problema deosebita apare in SEAU atunci cand apar valori foarte mari ale indicatorilor de debit sau calitate care depasesc prin marime si frecventa intervalul normal de evolutie a fenomenului. Personalul trebuie sa stie foarte clar ce masuri se iau in eventualitatea aparitiei unor astfel de situatii accidentale. Planurile de folosinta unica(nevoi speciale) descriu modul de desfasurare a unei activitati specifice ca de exemplu o instruire speciala, rebilitarea unui

70

echipament, (instalatie), un proiect de inlocuire sau creante pentru actiuni(bonduri). Planurile program descriu modul de desfasurare a unei activitati specifice. Planurile program pot acoperi termen scurte sau lungi si sunt incorporate in  planurile anuale sau multianuale si in bugetele planificate. Planurile pentru principale facilitati cuprind descrierea principalelor facilitati necesare in viitor, costurile aferente acestora, graficele de realizare a constructiei si mecanismele financiare care sa asigure fondurile necesare. Planurile trebuie sa contina, deasemenea, toate beneficiile prognozate obtinute de pe urma epurarii apei, valorificarea biosolidelor, vanzarile de energie electrica obtinuta prin utilizarea biogazului sau serviciile la terti. Planurile financiare cuprind capitalul previzionar, resursele operationale necesare pentru anumite perioade viitoare si diversele surse de beneficii sau fonduri pentru finantarea costurilor. In general, SEAU-rile functioneaza pe  baza unui buget anual care include contabilitatea pentru salarii, energie si materiale necesare. Orizonturile planificarii. Palnificarea se poate face pe termen scurt, mediu sau lung in functie de durata de realizare a unui plan, de asigurarea resurselor materiale si umane necesare si de lucru efectiv.Principalele facilitati se programeaza, in mod obisnuit, 10, 20 sau 30 de ani in avans,  pentru asigurarea timpului necesar pentru organizare, finantare si realizarea efectiva a constructiei. Exista planuri pentru perioadele mai scurte de un an. Aceste planuri necesita mai putin timp de organizare pentru implemnentare si reprezinta in mod obisnuit perfectionari(imbunatatiri) pe trmen lung sau  planuri multianuale. Exemple de planuri pe termen scurt pentru un manager  de elita ar fi:un program de lucru, un instructaj de protectie a muncii sau un  plan de instructaj pentru un nou angajat. Astfel de planuri pot fi folosite in mod repetat, cu mici modificari.In domeniul planificarii, orice manager care   priveste problema intretinerii trebuie sa aiba balanta dintre performante optime si costurile minime.Balanta va stabili un compromis intre programul de intretinere preventiva si cel de reparatie capitala. Conceptul de risc in constructia si exploatarea statiilor de epurare.Notiune de risc a fost introdusa dupa 1970 in afaceri. Ea analizeaza riscul unei afaceri sau investitii in sensul posibilitatii aparitiei unor evenimente care se pot solda cu pagube.Conceptul de risc in managementul proiectelor se analizeaza din primele momente ale definirii acestuia. In conceptia acestei teorii manageriale toate actiunile au o marja de risc cu efecte asupra sigurantei constructiilor, securitatii membrilor societatii sau protectiei mediului inconjurator.Siguranta constructiilor se refera la   posibilitatea cedarii acestora in eventuala aparitie a pagubelor sau a 71

vatamarii personalului operator. Securitatea personalului are in vedere masurile de siguranta care trebuie adoptate pentru a evita eventualele accidente de munca, imbolnavirea operatorilor ca urmare a unui microclimat necorespunzator sau chiar pierderea de vieti omenesti. Protectia mediului inconjurator impune considerarea riscului aparitiei poluarii sistematice sau accidentale cu efecte dezastruoase ulterioare. In privinta afacerilor si activitatilor curente se poate folosi notiunea de risc referitor la defectarea echipamentelor sau pagubelor asupra structurilor, intarzieri in derularea contractelor cu penalitatile aferente . O analiza pertinenta a problemei se face prin costuri in sensul ca acestea trebuie sa cuprinda influenta tuturor factorilor, nominalizati mai sus,  pentru ca efectul financiar propus sa se reflecte intr-un risc minim. Asadar, trebuie avute in vedere bugetul alocat, timpul afectat si efortul depus pentru a aduce indicatorii de risc la un nivel acceptabil, corespunzator importantei sociale si economice a obiectivului. Decizia manageriala se va lua prin acceptarea unuinivel de risc cunoscut sau impus dar nu se exclude ideea ca actiunile trebuie sa se defasoare astfel incat sa se reduca consecintele sau riscurile. Constructia si exploatarea unei statii de epurare este o problema deosebit de complexa care impune corelarea mai multor factori ce se interconditioneaza reciproc: a)societati de cercetare care precizeaza indicatorii si parametrii de mediu ce trebuie avuti in vedere.  b) societati de proiectare tehnologica, de costructii, de echipare cu utilaje; c)un investitor subordonat sau nu administratiei locale; d)anteprenor general; e)furnizori de echipamente si materiale specializate; f)costructor de specialitate; g)societatea de operare. Lucrarile executate in statiile de tratare si epurare ale apelor au  particularitati distincte in raport cu celelate constructii civile. Aceste lucrari sunt deosebit de complexe, au volume mari, conditii tehnice speciale (executie in aer liber, nivelul apelor freatice ridicat, teren moale, etc), durata medie de executie. In perioada executiei lucrarilor pot aparea si probleme neprevazute, factori perturbatori, care conduc la decalarea termenului final si la majoritatea costurilor de executie.Din acest punct de vedere se impune o anliza atenta a costurilorde executie.Din acest punct de vedere se impune o analiza atenta a costurilor, a duratei de executie si a resurselor.Problema trebuie abordata prin considerarea unui factor de incertitudine care conduce

72

la stabilirea unui nivel de risc, deoarece toti acesti factori nu conduc la o abordare determinista. Analiza riscului in managementul lucrarilor din statiile de epurare si tratare prezinta urmatoarele avantaje: a)permite elaborarea unei planificari realiste a costurilor, duratei si momentelor de timp in care trebuie livrate materialele speciale si echipamentele  b)permite identificarea factorilor de risc in perioada de executie si montaj c)identifica clar factorii perturbatori care pot apare pe parcursul derularii  proiectelor si nivelul lor de risc d)permite utilizarea rationala a materialelor si inchaierea corecta a contractelor de procurare a resurselor in sensul evitarii penalitatilor si o folosire corecta a timpului e)permite formularea si adoptarea deciziilor corecte in scopul majorarii  beneficiilor ce pot fi obtinute cu un riscasumat f)se poate costitui o banca de date statistice care sa permita evaluarea riscului in timp la viitoarele proiecte g)permite clarificarea si identificarea managerilor seriosi cu reale posibilitati de conducere a lucrarilor  h)ofera posibilitatea identificarii partenerilor seriosi de afaceri in constructia si montajul echipamentelor  Analiza riscului se face pe baza unor date exprimate cantitativ si calitativ obtinute din experienta firmelor, si echipei manageriale sau cele existente in literatura de specialitate.Ea se realizeaza prin metodele precizate matematic in teoria catastrofelor, teoria jocurilor, metoda Monte Carlo si/sau Perth – metoda drumului critic. In analiza riscului este necesara studierea atenta a datelor existente obtinute pediferite cai in sensul identificarii gradului deincertitudine. In caz contrar se va pleca cu date ce pot fi false si intreg studiul de analiza va fi eronat, conducand la decizii gresite. Rata de incertitudine este un indicator care reflecta posibilitatea ca unele date din experienta anterioara sa nu se respecte identic. Exista pentru fiecare problema din proiect un anumit gradad de variabilitate a activitatii anterioare care in mod evident va influenta analiza riscului. Pe baza ei se va determina distributia de probabilitate care va permite in final, in cadrul teoriei expuse, aprecierea incertitudinii estimate de atingere a obiectivului  propus. Analiza riscului lucrarilor de specialitate, constructie si montaj  presupune:

73

analiza costului – se analizeaza probabilitatile fiecarui element component si  prin combinarea acestor probabilitati de costuri va rezulta o imagine de ansamblu;  b) analiza duratei- fiecare activitate are o anumita rata de incertitudine cere trebuie cunoscuta si identificata cat mai corect astfel incat din aceasta analiza sa rezulte acele probleme care prezinta un risc ridicat; c) reducerea riscului asumat –in aceasta etapa se analizeaza pobibilitatea reducerii probabilitatilor de aparitie ale riscului si se identifica caile de reducere, elaborandu-se o planificare a proceselor care sa permita micsorarea consecintelor in cazul aparitiei evenimentelor. Epurare.schema.1

1.1.2. Decizia

Decizia este un element esential al procesului de management, fiind, de altfel, instrumentul sau specific si cel mai important mijloc al sau de exprimare. Nivelul calitativ al managementului se reflecta, in fond, prin calitatea deciziilor elaborate si aplicate. Decizia poate fi definita ca fiind: cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective. Spre deosebire de decizia personala pe care fiecare om o practica zilnic, decizia manageriala implica intotdeauna doua persoane:managerul-cel care decide si una sau maimulte persoane. Conducator sau executant care  participa la executarea deciziei. O a doua caracteristica a deciziei manageriale consta in aceea ca ea afecteaza starea, comportamentul, actiunile si rezultatele unui grup de   persoane, nu doar a unui singur individ. Ca urmare, in luarea deciziei managerul trebuie sa tina cont de interesele, pregatirea, motivarea,  potentialul, etc membrilor grupului respectiv. In al treilea rand, decizia manageriala determina efecte directe cel  putin la nivelul unui compartiment si propagate la nivelul economic, tehnic, uman al unei parti insemnate sau chiar la nivelul economic, tehnic, uman al unei parti insemnate sau chiar la nivelul intregii unitati/ firme. In practica societatilor comerciale si regiilor autonome decizia imbraca doua forme majore: act decizional si proces decizional.

74

 Actul decizional  implica desfasurarea deciziei pe o durata foarte scurta

de timp, vizand situatii decizionale simple. Actele decizionale predomina sub raport cantitativ.   Procesul decizional  se refera la situatii complexe,necesitand un volum de timp si informatii mult mai mare. In procesul decizional, factorii primari ai deciziei intra in interdependenta, rezultand 3 situatii de baza: a)Certitudine- caracterizata prin probabilitatea maxima de a realiza obiectvul urmarit. Elementele situatiei decizionale sunt cunoscute si controlabile, evolutia putand fi anticipata cu usurinta si controlata.   b)Incertitudine- cand probabilitatea realizarii obiectivului este mare dar  exista dubii legate de maniera in care trebuie procedat.Asemenea situatii implica un numar de variabile (in mare parte necontrolabile) si o anticipare relativa a evolutiei lor. c)Risc –cand obiectivul este posibil de realizat, existand insa o mare nesiguranta privind modaliattile ce trebuie aplicate.Cea mai mare parte din variabile sunt incontrolabile si efectul dificil de anticipat. Din punct de vedere calitativ, o decizie luata sub presiunea timpului si cu un bagaj minim de informatii nu poate fi comparata cu o decizie eleborata in urma analizarii mediului ambiant decizional al situatiei decizionale. Adoptarea deciziei presupune: a)o buna pregatire profesionala a managerului;  b)o buna organizare, cu viziune in viitor; c)experienta in profesie(trebuie sa fie elestic in gandire, lipsit de idei  preconcepute); d)o organizare serioasa si constiincioasa; Problemele care se pun in adoptarea deciziei sunt: a)definirea problemei;  b)analiza problemei si a cadrului conjunctural; c)dezvoltarea alternativelor; d)luarea deciziei; e)implementarea deciziei; f)monitorizarea, masurarea si evaluarea rezultatelor deciziei. Definirea problemei este etapa cea mai grea deoarece simptomele si conditiile problemelor sunt mai dificile decat problema insusi. Dezvoltarea alternativelor impune considerarea problemei din toate unghiurile si identificarea solutiilor posibile.In evaluarea alternativelor se considera riscul de cadere sau de aparitie a altor aspecte,costuri, timp de operare, limitarea resurselor(exista suficient personal, echipamente si materiale disponibile)

75

Adoptarea deciziei impune selectarea celei mai bune alternative sau a unei combinatii de alternative considerateafi relevante.Acest pas impune, dupa cum s-a mai aratat experienta managerului si a personalului de conducere. In concluzie, se poate spune ca pentru procesul managerial adoptarea deciziei este esentiala.Inpractica manageriala s-a extins practica luarii deciziilor bazate pe incertitudine sau risc- desigur cu un risc calculat, redus la minim-pentru a permite valorificarea potentialului economic de piata. 1.1.3 Organizarea

Functia de organizare include doua activitati principale: a)desemnarea responsabilitatilor pentru desfasurarea activitatii SEAU in conditii bune;  b)delegarea autoritatii necesare pentru realizarea acesteia. Responsabilitatea reala a unui manager SEAU poate varia functie de reglementarile legale locale si delegarea responsabilitatilor in cadrul mai larg al sferei politice. Principalele functii ale intreprinderii sunt conducerea, exploatarea si intratinerea, cusprijinul sustinut si permanent al activitatii de laborator si al controlului deseurilor industriale. Functie deanvergura SEAU, activitatea de laborator si cea de control a deseurilor industriale se pot desfasura in colaborare cu alte institutii publice sau prin acordul contractual. Fiecare angajat trebuie sa aiba o fisa a postului care sa defineasca responsabilitatile si ierarhizarea(supravegherea). Fisele posturilor trebuie sa fie clare, cu sarcinile bine definite si delimitate, astfel incat intre salariati sa nu apara discutii de competenta, iar  managerul sa stie foarte bine cui ii revine responsabilitatea pentru o eventuala nerealizare. Se considera functiile de baza necesare pentru intretinerea si exploatarea statiei. Pot fi necesare 4 schimburi pentru desfasurarea activitatii in mod continuu [24 h din 24].Personalul din pozitiile organizatorice este optional si depinde de marimea statiei si echipamentele din dotare[de ex:automatizate sau manuale].Pentru statiile mici compartimentele de intretinere si de exploatare pot fi comasate si conduse de catre o singura persoana. Activitatile de intretinere pot fi realizate pe baza de contract cu personal de la o alta intreprindere sau organizatie de acelasi profil.

76

Structura omanizatonca a unei SEAU variaza functie de capacitatea, si conditiile sale bugetare. Figura de mai sus este un exemplu de structura organizatorica de baza pentru intretinerea si exploatarea unei statii indiferent de capacitatea ei. 1.1.4. Directionarea

Directionarea poate fi definita ca fiind :”canalizarea (indreptarea) activitatii cuiva spre realizarea unui scop”. Intr-o SEAU, fiecare sarcina trebuie sa reprezinte un pas spre realizarea scopului: evacuarea unei ape epurate in conditiile impuse de Autorizatia de Mediu.Managementul statiei isi exercita aceasta functie a realizarii activitatii cotidiene prin motivarea si comunicarea cu personalul. Motivarea implica satisfacera nevoilor individuale si recunoasterea faptului ca fiecare individ are nevoi diferite.Aceasta sarcina necesita o foarte buna cunoastere a personalului pentru a putea intelege ce motiveaza pe fiecare. O buna comunicare implica urmatoarea procedura: a)transmiterea unui mesaj;  b)primirea unui mesaj; c)intelegerea mesajului; d)existenta feedback-ului. Erorile de comunicare din cadrul statiei pot avea consecinte majore, ca de exemplu:avarii la utilaje, disfunctionalitati ale procesului sau conditii ce pericliteaza sanatatea sau siguranta personalului. Empatia (abilitatea de a se substitui altei persoane) este cheia unei  bune comunicari.Va permite celui ce transmite, in scris sau oral, sa inteleaga audienta si tipul de mesaj pe care aceasta il poate percepe. De asemena, faciliteaza pentru cel care recepteaza intelegerea obiectivelor celui care transmite. 1.1.5 Controlul 

Controlul consta in asigurarea faptului ca activitatile desfasurate in cadrul statiei contribuie la realizarea scopului acesteia. Controlul implica evaluarea rezultatelor si a performantelor personalului,comparativ cu obiectivele stabilite in faza de planificare. Din cele trei arii largi ale controlului (financiar, tehnic si din punct de vedere al personalului) cel din urma il solicita cel mai mult pe manager. Celelate doua zone depind partial de performantele specialistilor din cadrul   personalului. Controlul personalului necesita o revizie eficienta a 77

realizarilor-ca sarcina continua a functiei manageriale- si nu doar o completare, la sfarsitul anului, a unui formular ce contine cateva probleme. Un manager eficient cunoaste nu numai ce se intampla in statie, ci si activitatea fiecarui angajat. Oricum aceasta cunoastere nu este suficienta  pentru realizarea unui control eficient.Personalul trebuie sa fie constient de faptul ca activitatea fiecaruia este cunoscuta la nivelul conducerii.Cele de mai sus implica un feedback cat mai frecvent asupra activitatii fiecaruiaceea ce reprezinta o insusire vitala, esentiala a unui manager. Consideratiile de mai jos ofera fundamentul unui feedback folositor: Feedback-ul trebuie sa fie bine programat. Este necesar sa fie o parte normala a rutinei cotidinene, cat mai repede posibil dupa evaluarea activitatii. Feedback-ul este mai degraba particular, decat general, mai ales atuncicand  prezinta aspecte negative.trebuie doar sa fie concentrata atentia asupra lui si sa se enunte problema specifica pentru a deschide discutia. Feedback-ul vizeaza comportamente ce pot fi schimbate.Este necesar sa se discute comportamentul ce poate fi schimbat, ca si cum se poate evita  parcurgerea unei trepte. Feedback-ul este obiectiv.Se impune asigurarea feedback-ului activitatilor  luand in considerare realizarile, nu aspectul “sentimental”. Se impune asigurarea ca angajatii inteleg rolul feedback-ului; Este utila sugerarea unui comportament “alternativ” Oricand exista posibilitatea, managerul trebuie sa se concentreze asupra unui feedback pozitiv al succesului unei echipe sau al unui angajat. In ultimul sfert al secolului, tendinta managementului s-a inclinat mai degrabaasuprasistemelor ce cauta sa ofere controlul prin stabilirea scopurilor  activitatii si evaluarea, in consecinta, a activitatii fiecarui angajat pentru realizarea acestora. Aceste procedee duc la discutii in momentul in care se incearca ajungerea la un consens intre conducere si angajati, privind responsabilitatea fiecaruia si se evalueaza rezultatele. In mod evident, aplicabilitatea acestor metode variaza functie de circumstantele fiecaruiloc de munca. Un manager trebuie sa considere intotdeauna trei aspecte diferite ale  problemei: aspectul tehnic –performantele tehnologice; organizare; aspectele umane. Cand se avanseaza pe una dintre cele trei axe trebuie neaparat sa se actioneze simultan si pe celelate, astfel apar discordante care pot duce la nerealizari. Din punct de vedere organizatoric se impune reducerea 78

nivelurilor ierarhice. Factorul uman impune ca modul de comportare a omului in munca sa sa evolueze astfel incat trecerea de la o specializare la alta sa se faca prin integrare informativa.La fiecare din cele trei aspecte trebuie analizate problemele, grautatile si solutiile posibile care se intrevad. 1.2.Managementul personalului

Pentru a fi eficient, un manager trebuie sa stapaneasca si sa se simta   bine in relatiile cu subordonatii, sub toate aspectele pe care acestea le implica. Procesul incepe cu recrutarea de personal pasibil de a fi instruit si motivat si include dezvoltarea, motivarea,evaluarea si disciplina. 1.2.1.Recrutarea

Recrutarea se selectia unui personal adecvat este inceputul unei operatii de succes. O recrutare eficienta suscita interesul solicitantilor calificati si incurajeaza evolutia personalului existent. Obiectivul recrutarii este asigurarea ca numarul si genul solicitantilor  necesari pentru satisfacerea cerintelor este disponibil. Datorita faptului ca recrutarea si angajarea sunt controlate de multe legi si regulamente, obtinerea unui sfat din partea unei persoane experimentate trebuie sa  preceada recrutarea. Criteriile de selectie trebuie sa se bazeze pe cerintele reale ale serviciului, fara discriminari de rasa, convingeri, sex, starecivila,,nationalitate, religie sau varsta, cu exceptia cazurilor incare activitatea solicita cerinte specifice.Dacaobtinerea de informatii este legata de cerintele postului, determinarea aptitudinilor pentru o functie se poate face prin teste scrise,interviuri,cazier, recomandari delafostelelocuridemunca si fise medicale. Sursele recrutarii include anunturile din presa , recomandarile angajatilor, scolile tehnice, etc. scopul programelor de recrutare este de a dezvolta si prezenta o imagine pozitiva a personalului unei SEAU si de a creste importanta unei SEAU municipale- amandoua atat in interiorul,cat si in exteriorulorganizatiei. Persoanele care raspund de recrutare pot beneficia de aceste programe in diferite moduri: a)anunturilespecializate prezinta o paleta larga de potentiali angajati;   b)instruirea continua si alte genuri de programe argumenteaza calitatea muncii prestate de catre angajatii existenti. c)programele de policalificare ofera angajatilor motivele necesare pentru dezvoltarea atitudinilor profesionale 79

d)o imagine pozitiva a organizatiei conduce la ridicarea calitatilor   profesionale ale solicitantilor si la un suport sporit din partea comunitatii. O oferta de recrutarecare sa se bucure de succes trebuie sa contina: 1.Programe compensatorii comparabile cu cele ale altor organizatii; o certitudine a sigurantei si siabilitatii postului-parte integranta a unei organizatii care-si cunoate importanta misiunii sale; 2.Eficineta instruirii si controlului(supravegherii); 3.Posibilitati de avansare si recompensare a muncii; 4.Un mediu placut la locul de munca si posibilitati adecvate de recreere. 5.Un anunt de oferta trebuie sa fie o nota concisa asupra unui loc de munca disponibil in cadrul organizatiei. Nota trebuie sa detalieze pe scurt obligatiile  postului , nivelul minim de calificare si modul de selectie. Anuntul trebuie sa descrie in mod adecvat cerintele postului.in mod obisnuit aceste anunturi ar  trebui sa fie aprobate de conducerea organizatiei, serviciile de resurse umane si oficiile “fortelor de munca”. Ofertele de servicii trebuie, de asemenea, sa cuprinda nivelul de salarizare si programul de lucru (normal de 8 ore, sau inschimburi, dupa caz). Este recomandabil sa se efectueze o verificare a descrierii postului si a cerintelor acestuia impreuna cu conducatorul locului de munca. In mod obisnuit, reglementarile legale trabuie sa dicteze dimensiunea, cerintele, frecventa si “timing”-ul postului vacant. Aceste reglementari pot include numai pozitia postului in schema organizatiei si modul de selectie. In cazul in care nu sunt mandatate reglementari specifice, oferta trebuie sa contina cel putin denumirea postului, sarcinile specifice si localizarea. Trebuie mentionate nivelul minim de calificare si si numai calicficarile care se iau in considerare la selectie.Anuntul trebuie sa specifice cum, cand si la cine sa se depuna cererea.Fig. de mai jos poate servi ca exemplu.Chiar in conditiile unui buget restrans se poate redacta o oferta eficienta.

1.2.2. Instruirea si dezvoltarea

Un program de dezvoltare pentru fiecare angajat integrat in cadrul instruirii profesionale este de dorit in scopul stabilitatii personalului, imbunatatirii performantelor organizatiei si viitorul personal. Cateva elemente ale programului de dezvoltare sunt:  Policalificare pentru invatarea altor meserii 80

      

Instruire adecvata prin cursuri serale, la sfarsit de saptamana sau la “zi”; Responsabilitati speciale proiectate; Responsabilitati ce decurg din rotatia cadrelor; Participarea in asociatii profesionale; Vizite la alte obiective sau organizatii similare sau cu activitati inrudite; Delegarea sporita a autoritatii; Certificarea calificarii inmeserie, la locul de munca.

1.2.3 Activitatea in echipa

Metodele folosite pentru dezvoltarea activitatii in echipa- conditie esentiala pentru o statie de “succes”-include: 1.stabilirea efortului colectiv pentru rezolvarea unei probleme, dezvoltarea  bugetului pentru anul viitor sau initierea unui alt proiect. Ca o cerinta pentru un asemenea efort colectiv, fiecare trebuie sa fie apt sa contribuie si trebuie sa aiba “portia sa din realizari” 2.posibilitatea angajatilor de a-si impartasi unul altuia scopurile proprii; 3.asigurarea de recompense individuale si colective,functie de succesul activitatii in echipa si de contributia individuala in cadrul echipei; 4.rotatia de cadre sau divizarea activitatii, astfel incat angajatii sa  beneficieze de o mai buna intelegere a diferitelor situatii. 1.2.4.Instruirea

Deseori un operator cu experienta sau un conducator de loc de munca ii instruieste pe ceilalti angajati. Cateva consideratii asupra instruirii: elaborarea instructiunilor generale de exploatare pentru controlul procesului, utilizarea instalatiilor si intretinerea acestora, procedurile de analize de laborator si de inregistrare a datelor. Stabilirea unei liste de subiecte care trebuie studiate si a unui grafic rezonabil atat pentru predarea , cat si insusirea lor, este necesara “bifarea fiecarui subiect dupa insusirea lui. Organizarea unui program de orientare, mai ales pentru noii angajati, pentru a le oferi o vedere de ansamblu asupra intregului proces tehnologic, nu doar  al rolului sau in organizatie; Evidentierea elementelor de siguranta mucii; Instruirea angajatilor in scopul cunoasterii persoanei careia I se adreseze in caz de nevoie; 81

Folosirea metodei standard de instruire “spui, arati si faci” Instruirea pe parcurs poate fi oferitain exteriorul organizatiei, de catre universitati tehnice, scoli tehnice, alte intreprinderi de epurarea apei, agentiile de mediu sauchiar alte institutii din cadrul municipalitatii. 1.2.5. Evaluarea

Managerul statiei trebuie sa se asigure de folosireaunui sistem corect si fundamental de evaluare a angajatilor indiferent de nivelul ierarhic. Sistemul trebuie sa includa recunoasterea prompta a unei realizari de succes si recompensele cuvenite, ca si identificarea unor nerealizari si a sanctiunilor  disciplinare ce decurgdin acestea, atunci cand este cazul. Managerul statiei foloseste sistemul de evaluare pentru imbunatatirea procesului cotidian de munca. Totodata este necesar sa se stabileasca necesitatile pe termen lung ale dezvoltarii personalului si a cresterii motivarii. Figura de mai jos prezinta  procesul standard sub forma unui ciclu. Schema 3.

Cea mai importanta parte a evaluarii este aprecierea informationala zilnica a rezultatelor activitatii. In mod oficila evaluarea documentara sta la baza relatiei sef/subordonat, in scopul imbunatatirii performantelor personale ale angajatilor. Consultarea acestei evidente poate ajuta la cresterea acuratetei si a increderii in evaluarea personaluilui. 1.2.6. Motivarea

Managerul trebuie sa identifice nevoile individuale de satisfactie si sa foloseasca aceste cunostinte in vederea motivarii angajatului. In plus, managerul poate, in general, sa stimuleze motivarea prin crearea unui cadru de munca, care sa includa urmatoarele elemante:  Stabilirea de responsabilitati rezonabile si aducerea lor la cunostinta angajatilor, adaptarea autoriatii la resaponsabilitate si eliminarea frustrarilor cauzate de tergiversarea aprobarilor, sedintele prelungite si  pierderea din vedere a consecintelor.  Stabilirea de recompense pentru realizari deosebite. Deseori. O recunoastere prompa a meritelor de catre sef este cea mai eficienta si facila recompensa.  Scopurile trebuie safie clare pentru cei care o executa in cazul activitatii in schimburi, aceasta necesita prezenta unui supraveghetor in fiecare schimb care sa dea instructiuni ce include motivarea. 82



Relatiile interpersonale trebuie sa fie confortabile si sa incurajeze spiritul de echipa. Evenimentele sociale, pauzele pentru recreere , cuprinse in  programul de lucru si un tratament corect si egal sunt premisele edificarii unui mediu care sa incurajeze realizarea de performante.

1.2.7.Disciplina

Managerul statiei instaureaza un mod normal un sistem si o politica disciplinara in concordanta cu cea a organizatiei publice de care apartine, incluzandurmatoarele:  Instruirea tuturol conducatorilor locurilor de munca in procedurile disciplinare;  Asigurarea unei discipline echitabile si obligatorii  Cerinta ca investigatiile, atentionarile si audierile sa sedesfasoare consecutiv  Asigurarea ca angajatii sunt constienti de cerintele activitatii si sanctiunile disciplinare  Inregistrarea, sau altfel spus, tinerea evidentei activitatii Un sistem disciplinar progresiv, cazul ce mai des aplicat,poate include in mod succesiv avertizarea verbala si scrisa, diminuarea incadrarii si desfacerea contractului de munca.Reincadrarea pe post a angajatului dupa o asemenea sanctiune, poatefi conditionata de prezentarea unui angajament scris al salariatului, de respectare a normelor activitaii. Intr-o intreprindere in care exista sindicate, se pot solicita drepturi de reprezentare ale angajatilor, contestatii si arbitraje. 1 .2.8. Dosarul angajatului 

Dosarul salariatului este unul din cele mai importante aspecte ale SMP. Acest dosar trebuie sa contina o evidenta completa a datelor  angajatului,de la data angajarii pana la terminarea activitatii in cadrul organizatiei. 1.3.Relatiile functionale

In totaliatate intreprinderile care lucreaza in domeniul apei, respecta reglementarile elaborate de diverse organizatii si agentii atat locale, cat si regionale,rferitoare la anumite aspecte ale activitatii.Atat aceste agentii cat sipublicul solicita respectarea diferitelor autorizatii (reglementari) care pot stipula: evacuarea de ape uzate, aerosoli, modificari in planul de 83

sistematizare, amplasarea de rezervoare subterane si altele.Managerul trebuie sa cunoasca care sunt legile si reglementarile sub influenta carora isi desfasoara activitatea SEAU, sa stabileasca un sistem si sa controleze pentru a avea siguranta ca acestea sunt respectate. Incalcarea unor reglementari  poate duce la sanctiuni civile sau penale pentru care poate fi raspunzator  managerul.In consecinta, acesta trebuie sa se asigure de intocmirea periodica de rapoarte clare. Managerii SEAU-rilor au ocazia sa influenteze elaborarea unei reglementari sub jurisdictia careia isi desfasoara activitatea .Asemenea oportunitati se ivesc la propunerea agentiei, dar managerii nu trebuie sa ezite sa elaboreze propuneri, in special organizatiilor din domeniu(sedinte, workshop-uri, simpozioane etc).Reglementarile nu sunt imuabile, ci trebuie  privite intr-o evolutie continua. 1.3.1.Bugetul pentru exploatare si intretinere

Stabilirea bugetului ajuta la aprecierea eficientei unui manager de SEAU. Un buget bine intocmit defineste obiectivele pe termen scurt si strategiile activitatii pentru atingerea scoplulii declarat. Pregatirea bugetului necesita o buna planificare care impune managerului identificarea nevoilor  statiei, stabilirea prioritatilor pentru satisfacerea acestora si alocarea fondurilor disponibile. Bugetul reprezinta responsabilitatea manageriala de a realiza scopurile stabilite pentru o anumita folosinta. Bugetul pentru exploatare si intretinere sa pregateste functie de cel al organizatiei din care face parte,-de obicei, municipalitatea locala sau guvernamentala. Bugetul total se calculeaza cel mai bine pe articole unitare,   pe principalele categorii, incluzand: forta de munca(cheltuieli directe si indirecte), energie, substante chimice, combustibili,servicii contractuale, materiale si piese de schimb. Un alt instrument folositor al managerului este insarcinarea conducatorilor compartimentelor “cheie” din cadrul SEAU (exploatare, intretinere si laborator) cu intocmirea necesarului de buget pentru compartimentul respectiv. Ulterior, dupa alocarea fondurilor, ei vor fi responsabili de controlul cheltuielilor proprii. O componenta de baza a oricarui proces de urmarire a bugetului este raportarea corecta a cheltuielilor lunare. Folosirea sistemelor computerizate de calcul usureaza mult acest proces, chiar in cadrul comunitatilor mai mici.Managerul trebuie sa aiba autoritatea sa modifice fondurile alocate unei categorii, in folosul alteia pentru a satisface diferitele nevoi.

84

1.4.Exploatarea si intretinerea

Tinand seama de realitatea faptului ca o exploatare eficinenta se  bazeaza pe disponibilitatea completa a tuturor compartimentelor functionate, exploatarea si intretinerea sunt direct intredependente in cadrul managementului, chiar daca aceste functiuni sunt realizate pe compartimente separate, cum este cazulSEAU-rilor mari. Datorita naturii sale tehnice, o intretinere eficienta necesita o   planificare sistematica.Un sistem de management al intretinerii (SMI) complet trebuie sa includa urmatoarele: a)organizare sidotare cu personal;  b)instruire; c)un sistem de intretinere preventiva si de evidenta a operatiunilor de intretinere; d)controlul pieselor de schimb, al stocurilor si al sculelor; e)un sistemcomputerizat de inregistrare a datelor; f)programarea, planificarea si intocmirea ordinelor de lucru; g)control managerial al bugetului si cheltuielilor, h)suport tehnic. Desi scopul unui SMI va depinde de marimea SEAU , un SMI eficient va cuprinde macar intretinerea preventiva, un sistem de evidenta a operatiunilor de intretinere a pieselor de schimb. 1.5. Managementul controlului procesului

Odata stabilit, planul de control al procesului trebuie condus si realizat. Acest nivel impune calificari, corectii, imbunatatiri si actualizari, toate acestea necesitand o comunicare biunivoca corespunzatoare. Comunicarea Managementul procesului depinde de actiuni ce raspund la schimbarile de procedura.Un asemenea raspuns implica necesitatea unor linii de comunicatie care sa promoveze circulatia uniforma a informatiei in ambele sensuri. O astfel de linie de comunicatie se poate reduce la un simplu mesaj verbal la schimbarea turelor sau transmiterea corectarii unui parametru.. Persoanele responsabile de controlul procesului trebuie beneficieze deacces imediat la aceste mesaje si la rapoartele privind conditiile procesului. 85

Procedurile standard de exploatare Procedurile standard de

exploatare reprezinta definitii detaliate a fiecarui segment al planului de contol al procesului. Aceste proceduri, intocmite de catre personalul statiei sau consultanti din exterior , necesita un proces de gandire (analiza) obiectiv si independent. Ideile novatoare sunt necesare si sindromulrutinier “asa am  procedat intotdeauna “ trebuie trebuie evitat. Masuratori corecte  pentru luarea deciziilor de control al procesului sunt necesare informatii corecte. Prelevarea de probe nereprezentative sau din locuri necorespunzatoare conduce la erori in deciziile de control cu eventuale consecinte grave.Informatiile trebuie sa respecte periodicitatea stabilita. Rezultatele analizelor privind consumul biochimic de oxigen (CBO) sunt furnizate cu o prea mare intarziere pentru majoritatea deciziilor  asupra procesului cotidian. Registre si rapoarte rapoartele necesare pentru:managementul “din mers” al procesului, reclamatii si stabilirea tendintelor cronologicede modificari operationale. Rapoartele necesare include:prelevarea de probe si rezultatele analizelor,calculele de proces, fise zilnice si registre.Datele se colecteaza si se pastreaza intr-o forma usor de utilizat. Fisele zilnice, rapoartele si registrele trebuie sa aiba o forma care sa faciliteze transferul datelor in formularele de raportare standard. Identificarea tendintelor   procesului prin metode grafice este un instrument folositor pentru controlul  proceselor. Limite superioare si inferioare reprezentand cheia controlului  procesului, limitele operationale superioare si interioare sunt necesare pentru fiecare unitate de proces. Aceste limite ofera personalului de exploatare  principiile calauzitoare pentru pastrarea sub control aprocesului.O practica cu rezultate pozitive s-a dovedit a fi inregistrarea datelor rezultate in urma controlului procesului pe diagrame care evidentiaza limitele superioare si inferioare. Relatia dintre proces si laborator Pentru succesul unui control al   procesului sunt necesare rezultate de laborator corecte si periodice, suplimentate de observatii vizualesi analitice. Capacitatea si programul laboratorului trebuie sa se conformeze reglementarilor legate de monitorizarea si sa asigure datele pentruoexploatare corespunzatoare. Analizele asupra controlului procesului nu trebuie sa respecte cerintele conformiste ale reglementarilor legale si se pot folosi si metode simplificate, ca de exemplu cuptoare cumicrounde pentru probele de determinare a substantelor solide. Analize generale(de ansamblu) unitatile individuale de proces trebuie sa se integreze intr-un sistem de epurare eficient.Managerul statiei 86

trebuie sa invete sa recunoasca indicatorii cheie ai intregii statii si sa-i monitorizeze zilnic. Numai o analiza mai detaliata a tuturor informatiilor    poate detecta relatiile “cauza-efect”. In cadrul statiei una dintre responsabilitatile managerului este verificarea costurilor.Analizele generale (de ansamblu) permit identificarea proceselor cu costuri ridicate si pot, eventual, evidentia masurile de reducere a acestora. Urmarirea amanuntita a procesului Gradul de impurificare a apei uzate si eficienta epuraii trebuie analizate pentru identificarea oricarei verigi slabe.Sistemele computerizate de prelucare a informatiilor pot furniza instantaneu datele necesare (dorite).Urmarirea prin mijloace clasice (manuale)necesita minimum o analiza trimestriala. Daca o singura unitate a procesului da semnale de slaba functionare, responsabilul de exploatare trebuie sa determine cauza, un grad de impurificare sporit sau procedeele de operare folosite .In oricare din cazuri se impune aplicarea de masuri corective. Uneori, s-ar putea ca singura solutie sa fie repararea capitala a facilitatilor, instalatiilor, echipamentelor. Arii de probleme majore Anumite probleme ale procesului, asemanatoare cu cele descrise mai jos, sunt comune majoritatii SEAU-rilor: -Se poate acumula o cantitate sporita de namol in incinta statiei, datorita depozitarii necorespunzatoare,procedeelor neadecvate de dehidratare sau restrictiilor impuse de clima, la raspandirea sa pe terenurile din vecinatate; -Echipamentele de control se pot defecta.Aceste defectiuni duc la furnizarea de informatii eronate sau la lipsa totala de informatii si implicit, la decizii de operare gresite.Odata cu cresterea gradului de automatizare al SEAU-rilor  creste si necesarul de personal de intretinere si reparare a echipamentelor.Sar putea sa apara necesitatea unor contracte cu firme externe specializate in intretinere se service. -Dependenta de date clasice poate duce la o diagnosticare tardiva a  problemelor.Aceste intarzieri pot fi evitate prin folosirea unor surogate de  parametri (semnale), ca de exemplu observarea vizuala a aparitiei spumei la namolul activ. -Incarcarile mari intermitente (socuri) incadrul proceselor de recirculare ale statiei pot afecta buna functionare. Supernatantul de la fermentare si spalarea inversa a filtrelor ce pot duce la supraincarcari ale statiei, daca aceste debite suplimentare sunt defalcate pe o perioada mai lunga de timp.La majoritatea SEAU-rilor, relatia dintre CBO este relativ stabila. Odata identificat, acest raport poate fi aplicat periodic informatiilor asupra CCO, de aici rezultand  prezumarea CBO.

87

-Emanatiile de mirosuri (aerosoli) provoaca rapid indignarea populatiei si da nastere conceptiei ca exploatarea statiei este defectuoasa, fie ca acest lucru este real sau nu. Instrumentele controlului procesului Mai multe instrumente generice ale controlului procesului, fiecare dintre ele analizate in continuare, vor ajuta la concentrarea managerului asupra procesului. Tabele si grafice Colectarea informatiilor numerice pentru o statie este atat de voluminoasa incat datele interzic analiza pana la organizarea lor  sistematica. Ele devin utile doar dupa sistematizare, care sa permita comparatii. De ex:imaginea grafica a CBO-ului si a solidelor in suspensie vor prezenta imediat relatia directa intre acestea doua in apa uzata. Debitmetria si gravimetria Precizia sistemelor de masura si control necesita o verificare periodica.Operatorul poate face o simpla verificare insumand citirile partiale si confruntand aceasta valoare cu cea furnizata de debitmetrul general. Datorita unor procese specifice ca de exemplu intarzierile cauzate de durata de fermentare, este necesara o alegere adecvata de aparate de masura si control. Gravimetria solidelor in cadrul fiecarei unitati, de proces si cea generala, a statiei, poate ajuta

88