ATLAS: Pestii apelor Moldovei

Autori: Adrian Usatîi – cercetător științific al Laboratorului de Ihtiologie și Acvacultură al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei; Marin Usatîi – doctor habilitat, profesor universitar, șef al Laboratorului de Ihtiologie și Acvacultură al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei; Ion Toderaș – academician, doctor habilitat, profesor universitar, director al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei; Nicolae Șaptefrați – cercetător științific al Laboratorului de Ihtiologie și Acvacultură al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei. Recenzent: Miron Ionel, doctor în biologie, profesor universitar, cercetător științific Gr. I, Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iași, România

Redactor: Ștefan Țurcanu, doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Design copertă: Adrian Usatîi Concepție grafică, machetare computerizată: Adrian Usatîi Editat conform deciziei Consiliului științific al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei (proces-verbal nr. 12 din 10 noiembrie 2015). Acest ”ATLAS” a apărut cu suportul financiar al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei, în cadrul proiectului aplicativ în derulare ”Stabilirea structurii, funcționării, toleranței comunităților de hidrobionți și dezvoltarea principiilor științifice ale managementului bioproductivității ecosistemelor acvatice”.

Toate drepturile asupra acestei ediție aparțin autorilor. Preluarea parțială sau totală a textelor, fără acordul autorilor, este interzisă.

© Adrian Usatîi, Marin Usatîi, Ion Toderaş, Nicolae Şaptefraţi. 2015

ATLASUL «Peștii apelor Moldovei» include rezultatele cercetărilor științifice complexe (taxonomice, ihtiologice, ecologice), efectuate de către Institutul de Zoologie pe parcursul ultimelor decenii asupra biodiversității ihtiofaunei Republicii Moldova. Lucrarea prezintă o evaluare actuală a ihtiofaunei, bazată pe cercetări de monitorizare efectuate în ecosistemele acvatice ale Republicii Moldova. În prezenta lucrare sânt descrise principalele specii de pești autohtoni și invazivi care populează ecosistemele acvatice naturale ale Moldovei. Pentru ușurință și accesibilitate în căutare, sânt expuse indexurile alfabetice cu denumirile speciilor, expuse în limbile latină, română, engleză și rusă. Speciile de pești sânt prezentate conform unui algoritm unic: aspectul exterior, răspândirea (marcaj pe hartă hidrografică), habitatul, particularitățile biologice şi ecologice, reproducerea, frecvența și starea de conservare. Fiecare specie descrisă este însoțită de o imagine, cu aspect detaliat coloristic și deosebiri vizibile, specifice speciei de pește, pentru determinarea corectă a ei. Informația și datele științifice sânt însoțite suplimentar de o serie de curiozități din viața acestor specii în arealul de răspândire a lor. De asemenea, în ATLAS, sânt incluse așa capitole cum ar fi: peștii și mediul ambiant, descrierea principalelor artere acvatice din Republica Moldova, starea actuală a bazinelor piscicole naturale și a faunei piscicole din Republica Moldova, anatomia și fiziologia peștilor, și a. ATLASUL «Peștii apelor Moldovei» este direcționat atât specialiștilor în domeniu cât și unui public mai larg: profesori de biologie, studenți, elevi, lucrători din domeniul protecției mediului, pescarilor profesioniști / sportivi / amatori și pentru toți admiratorii și iubitorii naturii.

3

CUPRINS PEŞTII ŞI MEDIUL AMBIANT

5

68

Fam. Esocidae

Bazinele piscicole naturale și fauna lor

7

70

Fam. Umbridae

 Fluviul NISTRU

8

72

Fam. Anguillidae

Cursul mijlociu și lacul de acumulare Dubăsari

10

74

Fam. Cyprinidae

Cursul inferior al fluviului Nistru

17

142

Fam. Nemacheilidae

Lacul de acumulare Cuciurgan

19

144

Fam. Cobitidae

Râurile mici din bazinul fluviului Nistru

20

148

Fam. Siluridae

 Râul PRUT

23

150

Fam. Ictaluridae

Lacul de acumulare Costești-Stânca

26

152

Fam. Lotidae

Râurile mici din bazinul râului Prut

27

154

Fam. Gasterosteidae

Râurile Cogâlnic, Ialpug, Lunga, Cahul

28

158

Fam. Syngnathidae

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PEȘTILOR

30

160

Fam. Atherinidae

Forma corpului, particularitățile exterioare și tegumentul

30

162

Fam. Percidae

Scheletul intern și musculatura peștilor

33

180

Fam. Gobiidae

Organele interne

35

182

Fam. Centrarchidae

Reproducerea și migrațiile

39

184

Fam. Cottidae

Starea de conservare a speciilor

41

186

Index alfabetic al denumirilor științifice a peștilor

SPECIILE DE PEŞTI: Fam. Acipenseridae

42

187

Index alfabetic al denumirilor peștilor în limba română

Fam. Polyodontidae

52

188

Index alfabetic al denumirilor peștilor în limba engleză

Fam. Clupeidae

54

189

Index alfabetic al denumirilor peștilor în limba rusă

Fam. Salmonidae

60

190

BIBLIOGRAFIE

4

PEŞTII ŞI MEDIUL AMBIANT Peștii trăiesc pretutindeni unde este apă și fiecare specie se adaptează la diversele condiții ale mediului acvatic de la apele din zona polară până la cea tropicală, de la straturile de suprafață până la adâncimi oceanice, în apele sărate și dulci, la fundul și în stratul de apă, în apele termale și cu temperaturi negative și în apele cu efect de asfixie.

temperatura apei). Peștii trăiesc la diferite temperaturi ale apei. Specia Lucania browni din familia Cyprinodontidae trăiște și se reproduce în izvoarele Californiei muntoase unde temperatura apei este peste 500C. Pe de altă parte Dallia pectoralis (peștele negru) și carasul iarna suportă înghețul, aflându-se în hibernare pe fundul bazinelor piscicole, însă sângele și branhiile nu îngheață (la înghețarea lor pieirea peștilor este inevitabilă).

Mediul ambiant - considerat ca factor care influențează asupra peștilor se împarte în biotic și abiotic:

De temperatura apei depinde intensitatea schimbului de substanțe al peștilor: - intensitatea alimentației, schimbul de gaze și alte funcții. În bazinele piscicole încălzirea apei începe de la suprafață fiind urmată de fenomene de stratificare termică care se caracterizează prin diferențe de valori între suprafață și fund.

biotic - lumea animală și vegetală a organismelor care este în ambianță și legată cu peștii. Influența mediului biotic se realizează pe diverse căi: concurența pentru hrană între diferite specii, relațiile reciproce între răpitor și pradă, influența organismelor asupra regimului hidrobiologic al bazinelor piscicole și altele. abiotic - proprietățile fizice și chimice ale mediului de vi-

O importanță mare pentru pești o are amplitudinea temperaturilor apei în care pot trăi și pentru fiecare specie poate fi foarte diferită. Unii pești pot trăi în limitele schimbării temperaturilor apei cu 5-70C, iar altele cu zeci de grade. În dependență de limitele temperaturilor în care activitatea vitală se desfășoară mai intensiv peștii se împart în termofili și stenofili.

ețuire a peștilor. Factorii abiotici cei mai importanți care influențează asupra activității vitale a peștilor sânt: temperatura apei, densitatea, gazele dizolvate în apă și a.

Temperatura influențează asupra termenilor reproducerii și depunerii pontei, dezvoltarea icrelor, ritmului de creștere, schimbului de gaze. La ridicarea temperaturii apei consumul de oxigen dizolvat în apă crește și invers, se micșorează la reducerea temperaturii. Temperatura influențează și asupra consumului hranei. Fiecare specie consumă hrana cel mai activ într-un anumit interval de temperaturi. Consumul optim de

Temperatura apei constituie un factor esențial pentru fiziologia și creșterea peștilor. Peștii sunt animale poichiloterme- cu temperatura corpului variabilă și este egală sau cu 0,5-1,00C mai mare decât temperatura mediului acvatic în care viețuiește. În timpul deplasărilor și mișcărilor sau îmbolnăvirilor temperatura corpului crește cu 2-30C (cea mai mare temperatură a corpului s-a înregistrat la ton, cu 110C mai mare decât 5

Peștii și mediul ambiant

hrană pentru peștii termofili din apele noastre – lin, caras, babușcă, acipenseride, fitofagi și al. este la temperatura apei de 17-280C, știucă-15-180C, crap 20-280C (chiar și la 300C), păstrăv la 10-120C. La temperaturile mai mari sau mai mici peștii nu mai consumă hrană (păstrăvul nu consumă hrană la temperatura apei mai mică de +30C și mai mare de +180C).

oxigenul solvit în apă se consumă la oxidarea substanțelor organice. Cantitatea optimă de oxigen solvit în apa bazinelor piscicole trebuie să fie în limitele 5 – 9 mg/l. Dioxidul de carbon (CO2) – se formează în rezultatul oxidării substanțelor organice și respirației hidrobionţilor. Acumularea în cantități mari a dioxidului de carbon în apă este dăunătoare pentru pești și alte organisme acvatice. Conținutul mare de dioxid de carbon în apă (30 mg/l) duce la acumularea lui în sânge, înrăutățind respirația peștilor. Concentrația dioxidului de carbon în apă nu trebuie să depășească 10 – 20 mg/l.

Gazele dizolvate în apă în cantități mari sânt oxigenul și azotul iar dioxidul de carbon în cantități mult mai mici. Repartizarea gazelor în aerul atmosferic și în apă este neuniformă. Raportul de oxigen și azot în aer este de 1:4 iar în apă de 1:2. Însă cantitatea absolută de oxigen într-o unitate de volum este mai mare în aer decât în apă. La temperatura de 200C întrun litru de aer de 33 ori este ori este mai mult oxigen decât întrun litru de apă. Prin urmare apa reprezintă un mediu mai dificil pentru respirație decât aerul.

Hidrogenul sulfurat (H2S) – are un miros înțepător și dăunător vieții hidrobionţilor. De obicei se formează în rezultatul activității vitale a unor bacterii speciale și consumă mult oxigen pentru oxidare, îndeosebi în bazinele poluate cu substanțe organice și cu un conținut redus de oxigen, înrăutățind brusc regimul gazos al apei.

Saturația apei cu oxigen din straturile mai adânci a bazinelor acvatice piscicole naturale se realizează prin amestecul apei de către vânturi și circulația apei datorită variațiilor temperaturii. Odată cu mărirea temperaturii dizolvarea gazelor în apă se micșorează.

Densitatea apei – apa are proprietatea dea realiza densitatea maximă la +40C. La înghețare apa își mărește volumul cu 10% iar densitatea gheții este mai mică decât densitatea apei la 00C. Astfel gheața plutește pe apă. Aceste proprietăți au o importanță semnificativă în natură. Când se răcește timpul apele bazinelor acvatice se răcesc până la +40C și se lasă la fund, iar la suprafață din straturile mai adânci se ridică apa cu temperatura mai mare. În momentul când toată apa a ajuns la temperatura de +40C stratul de la suprafață se răcește și la 00C îngheață rămânând la suprafață, iar stratul de apă de la fundul bazinului rămâne lichid la o temperatura de +40C, permițând existența vieții bentonice. Densitatea mare și viscozitatea mică

Oxigenul solvit în apă (O2) – constituie unul din factorii limitativi cei mai importanți atât pentru viața peștilor cât și pentru viața celorlalți hidrobionţi. Oxigenul din apă parțial provine prin difuziune din aerul atmosferic și parțial de la plantele verzi (îndeosebi de la alge). Plantele (algele și macrofitele) descompun bioxidul de carbon (CO2) dizolvat în apă asimilând carbonul și eliminând oxigenul (procesul de fotosinteză care se desfășoară numai ziua). În timpul nopții procesul de fotosinteză se întrerupe iar 6

a apei (determinate de cantitatea de săruri solvite si temperatură) joacă un rol important în viața peștilor în primul rând prin rezistența apei împotriva rezistenții corpului, deci și a vitezei de deplasare, în al doilea rând – presiunea apei asupra organismului care crește odată cu coborârea în straturile de apă mai adânci. În aceste condiții pentru pești o importanță majoră o are adaptările care-i asigură existența în straturile de apă, menținerea corpului într-o anumită poziție și-i ușurează înotul. Aceste adaptări s-au manifestat prin micșorarea densității corpului datorită căruia se poate menține în masa de apă fără mare efort, și la formarea diverselor forme ale corpului și modalități de mișcare.

B az i n e le p i sc i c o le n at u ra l e și f aun a l or Republica Moldova, geografic, se suprapune pe bazinele hidrografice ale fluviului Nistru și râului Prut. La jumătatea secolului trecut lungimea totală a râurilor constituia 3 260 km, suprafața lacurilor naturale era 5 900 ha și a bălților din luncile inundabile era de circa 46 mii hectare. Însă după anul 1950 – începe regularizarea cursurilor și debitelor râurilor mici și mari, și în anul 1962 suprafața bazinelor piscicole naturale s-a micșorat. În prezent fondul bazinelor piscicole naturale include fluviul Nistru și râul Prut cu lungimea totală de 1 352 km, și suprafața de 15 mii ha, lacuri de acumulare – 15 380 ha, bălți din luncile inundabile – 3 580 ha.

Reacția activă a apei (pH) – este condiționată de prezența ionilor de hidrogen (H+) și hidroxil - (OH–). Preponderența cantitativă a ionilor de hidrogen condiționează reacția acidă (mai mică de 7.0), iar a celor de hidroxil, reacția alcalină (mai mare de 7.0). La raportul cantitativ egal al ionilor de hidrogen și hidroxil reacția este neutră (egală cu 7.0). Activitatea vitală optimă a hidrobionților decurge în mediul neutru. pH-ul reglează intensitatea schimbului de substanțe acționând nu numai asupra componenței cantitative a hidrobionților dar și asupra dezvoltării calitative a lor. Acțiunea pH-lui asupra hidrobionților este legată și prin faptul că capacitatea hemoglobulinei de a folosi oxigenul dizolvat în apă la diverse valori a ionilor de hidrogen este diferită. Din această cauză schimbarea pH-ului provoacă schimbări în intensitatea respirației. Pentru peștii din apele naturale cele mai optime valori ale pH-lui sânt între 6.0 – 8.0.

Ihtiofauna din bazinele acvatice piscicole naturale ale Republicii Moldova este foarte variată și include peste 100 specii și subspecii de pești atribuite la 14 ordine și 22 familii. După originea zoogeografică ihtiofauna este compusă din 10 complexe faunistice: boreal-de-șes (știucă, șalău, babușcă, ţigănuş, ocheană, văduviță, batcă, biban, clean, ghiborț, fufă, cleanul mic, ocheană mare, caracudă, sabiță, lin, biban-soare); borealsubmontan (scobar, lostriță, grindel); ponto-caspic de apă dulce (nisetru, păstrugă, poliodon, cegă, viză, morun, avat, obleț, plătică, cosac-cu-bot-turtit, morunaș, roșioară, mreană, pietrar, zboriş, fusar); ponto-caspic de mare (moacă-de-brădiș, ciobănaș, mocănaș, guvid-de-baltă, strongil, osar, gingirică, scrumbie-de-Marea Neagră, rizeafcă, caspiosoma, umflătură); terțiarde-șes (morun, crap, caras argintiu, zvârlugă, țipar, somn, bufalo, somn-american); preasiatic (beldiță); chinezesc-de-șes 7


și insule. În secțiunea s. Zaleşcichi debitul mediu multianual ajunge la 233 m3/s.

(porcușor-de-Nistru, boarță, murgoi-bălțat, rotan, sânger, novac, cosaș, scoicar, porcușor-de-nisip, porcușor-de-șes, porcușor-de-Dunăre); nord-boreal de apă dulce (mihalț); nord-boreal marin (ghidrin); mediteranean (ac-de-mare, aterină). Istoric, ihtiofauna s-a format în următoarele complexe faunistice: borealde-șes, terțiar-de-șes și ponto-caspic. Reprezentanții acestor complexe sânt specii aborigene, cum ar fi: pietrarul și ţigănuşul – endemici ai Dunării și Nistrului, lostrița și fusarul – endemici ai Dunării, guvizii și acul-de-mare – endemici ai bazinului Mării Negre, etc. Restul speciilor de pești au pătruns în bazinele acvatice ale Moldovei din alte complexe faunistice menționate mai sus.

Cursul mijlociu – era de la s. Cosăuţi până la or. Dubăsari (în prezent or. Camenca) și se evidenția prin multiplele praguri și insule în zona s. Cosăuți. Lățimea era de la 80 m până la 200 m, adâncimi 0,3 – 1,5 m la praguri și 1,8 – 4,0 m între praguri și viteza de scurgere 0,7 – 2,0 m/s. Debitul mediu multianual în zona or. Camenca ajunge la 299 m3/s. Cursul inferior – era de la gura de vărsare a r. Răut (în prezent barajul Dubăsari) până la vărsarea în Limanul Nistrean. Lățimea în perioadele cu cel mai mic nivel de apă era de 70 – 210 m, adâncimi de 1,9 – 9,4 m și debitul mediu multianual în zona or. Tiraspol este de 357 m3/s. La km 148 (1 km aval de s. Cioburciu) fluviul Nistru se bifurcă formând brațul Turunciuc cu o lungime de 58 km care prin lacul Beloe se varsă în fluviul Nistru lângă localitatea Beleaevka la 21 km de gura de vărsare în Limanul Nistrean. Praguri și insule pe acest curs erau mai puține decât pe cursul mijlociu. În aval de or. Bender fluviul căpăta caracter de șes cu multiple bălți și lunci inundabile – peste 50 000 ha.

Fluviul NISTRU Izvorăște din munții Carpați de la altitudinea de 760 m și are lungimea de 1362 km (în limitele teritoriale ale Republicii Moldova 657 km). Una din particularitățile caracteristice ale bazinului este lipsa afluenților mari și multitudinea afluenților mici – 984 (160 primari, 824 secundari). După particularitățile fiziografice și hidrologice fluviul Nistru a fost împărțit în trei sectoare: superior, mijlociu și inferior (Ярошенко, 1957).

Pentru regimul hidrologic al fluviului sânt caracteristice viiturile de primăvară – vară, dependente de topirea zăpezii și ploile torențiale. Pe cursul superior cea mai mare creștere a nivelului apei are loc vara, iar pe cursul mijlociu și inferior – primăvara. Creșterea viiturilor se produce rapid, iar scăderea durează o perioadă mai îndelungată, până la 10 și mai multe zile. Temperatura medie lunară a apei în lunile de iarnă ajunge aproape de 00C, în aprilie 6-100C, în mai 12-180C, în iunie 18-

Cursul superior – de la izvoare până la s. Cosăuți. În partea superioară a fluviul Nistru (până la gura de vărsare a râului Strviaj) reprezentă un torent tipic de munte cu viteze de curgere – 2-3 m/s și adâncimi nu mai mari de 1m. Începând cu platoul Volânsco – Podolsc devine un râu mare cu praguri și insule. Lățimea medie este aproape de 200 m, viteza de scurgere a apei – 1 – 2 m/s și adâncimi de 1,8 – 4,0 m între praguri 8

220C, cu creșterea continuu a ei în luna iulie. Temperatura maximă a apei se semnalează de la mijlocul lunii iulie până la mijlocul lunii august și în unele zile poate ajunge până la 27-300C.

regularizarea debitelor de apă prin edificarea barajelor de la Dubăsari (a. 1956) și Novodnestrovsc (Ucraina, a. 1981); îndiguirea albiei în aval de barajul Dubăsari și secarea bălților în lunca inundabilă din cursul inferior; extragerea nisipului și pietrei de râu din albia minoră și folosirea ireversibilă a apei la irigație, industrie și în scopuri managere; poluarea cu pesticide, erbicide și alte substanțe utilizate în agricultură, cu ape reziduale neepurate de la întreprinderi industriale, din sectorul zootehnic și din alte procese tehnologice și activități economice; exploatarea defectuoasă a resurselor piscicole prin pescuitul nereglementat, braconaj ş.a.; lipsa evidenței pescuitului și neefectuarea măsurilor de ameliorare piscicolă.

După importanța diversității biologice, fluviul Nistru se consideră ca bazin piscicol de categorie superioară, în care se menține ihtiogenofondul principal al speciilor valoroase de pești: acipenseride (morun, nisetru, păstrugă, cegă); ciprinide (mreană, morunaș, crap, plătică, sabiță, clean, avat, ocheană-mare, văduviță); clupeide (scrumbie); percide (șalău, șalău-vărgat, fusar, pietrar); alte specii (mihalț, lostriță, păstrăv, somn, știucă). Până la regularizarea debitelor de apă fluviul Nistru era locul de reproducere a multor specii de pești: morun, nisetru, păstrugă, cegă, șalău, mreană, morunaș, scrumbie, crap, lin, ocheană, plătică, sabiță, avat, clean, somn, biban, știucă și se întâlneau pe tot cursul Nistrului. Însă, începând cu jumătatea a doua a secolului trecut, capturile acestor specii au scăzut substanțial, în special a sturionilor. Concomitent s-au redus și efectivele mrenei, morunașului, șalăului, crapului, avatului, somnului, linului și ochenei. În prezent nisetrul, morunul și păstruga se întâlnesc doar sporadic. Dispariția sturionilor și a altor specii valoroase a fost influențată de factorii antropogeni care au modificat condițiile de reproducere, dezvoltare, nutriție și îngrășare fiind provocate de:

Barajul Dubăsari a separat cursul superior și mijlociu de cursul inferior provocând dereglări semnificative a condițiilor ecologice pentru reproducerea, dezvoltarea și creșterea faunei piscicole. Atenuarea valorilor maxime a viiturilor de primăvară și vară, perturbarea debitelor și nivelurilor de apă însoțite și de îndiguirea ambelor maluri în aval de barajul Dubăsari (362,9 km de diguri numai pe teritoriul Republicii Moldova) și cu asanarea circa a 38 753 ha de bălți din luncile majoră și inundabilă au provocat schimbări mari în regimul fizico-chimie al ecosistemelor (Русев, 2008). O influenta negativă asupra ecosistemelor Nistrului, începând cu mijlocul secolului trecut, o produce și poluarea cu ape reziduale neepurate, de la întreprinderi industriale, comunale, 9

Fluviul NISTRU

din sectoarele agricol și zootehnic (poluarea fluviului Nistru din toamna anului 1983 cu 4,5 mln m3 ape reziduale (200 – 250 g/l săruri de kaliu) deversate de la combinatul de îngrășăminte de kaliu din or. Stebnicov (Ucraina) a provocat pieirea a 920 tone pește marfă și 1,3 tone puiet de pești), pomparea și folosirea ireversibilă a apei în scopuri industriale și pentru irigații, excavarea prundișului și nisipului din albia minoră și alte activități. Mari prejudicii resurselor piscicole se cauzează și prin folosirea apei în scopuri agricole și industriale. În perioada anilor 1980 - 1990 în fl. Nistru funcționau 122 stații de pompare a apei având capacitatea de 159,3 m3/s. Majoritatea stațiilor nu erau echipate cu instalații eficiente de protecție a peștilor, și ca urmare o mare parte din icrele pelagice, puietul de pești și chiar indivizii maturi nimereau în instalațiile de pompare distrugându-i. Numai pe cursul inferior, anual, se nimicesc circa 100 mln de puieți.

1981, a separat partea inferioară a cursului superior de cursul mijlociu, regularizând dinamica debitului anual al fluviului, a viiturilor naturale, modificând regimul hidrologic și termic cu consecințe negative asupra ecosistemelor din aval. S-au micșorat semnificativ debitele în perioadele viiturilor cu atenuarea valorilor maxime și desincronizarea volumelor, debitelor și dinamicii fluxului de apă cu necesitățile ecosistemelor (Чепурнова, 1991). Debitul maxim al apei se înregistrează în luna martie cu temperaturi atipice condițiilor de înmulțire, iar în perioada reproducerii, volumul acestora scade brusc provocând schimbări periodice esențiale, și ca urmare boiștile nu se acoperă cu apă sau se acoperă și apoi se golesc, cauzând pieirea masivă a icrelor și puietului. Modificarea regimului hidrologic a contribuit la micșorarea vitezei de scurgere a apei, accelerând simțitor procesul de colmatare și distrugere a locurilor de reproducere și îngrășare a peștilor. Factorul termic a redus termenii de îngrășare a peștelui din lac. Analizând succesiunile multianuale a regimului termic s-a remarcat o scădere a temperaturii apei în perioada de primăvară - vară cu 5 – 8 °C comparativ cu temperatura naturală, care se resimte până la barajul Dubăsari, ducând la dependența inversă între volumul de apă deversat din lacul Novodnestrovsc și temperatura apei pe o distanta de până la 400 km în aval. În perioada de iarnă temperatura apei este cu 5 - 6 0C mai ridicată. Prin urmare în perioada de după construcția barajului Novodnestrovsc și până în prezent s-a modificat substanțial dinamica distribuției temperaturilor medii anuale și sezoniere a apei. Valorile maxime a temperaturilor de vară pe tronsonul s. Naslavcea – or. Camenca s-au deplasat cu o lună (o lună și

Cursul mijlociu și lacul de acumulare Dubăsari.

După anul 1955, pe cursul superior și mijlociu, dar și în lacul de acumulare Dubăsari, s-a format un ihtiocomplex specific cu predominarea plăticii, babuștei, șalăului, crapului, cegii, morunașului, mrenei, somnului, cleanului, avatului, linului, știucii și altor specii valoroase de pești. Lacul de acumulare a devenit principalul loc pentru îngrășare, iar cursul mijlociu și superior ale fluviului - locuri pentru reproducere. Anterior, cantitatea de pește pescuită anual pe cursul mijlociu și în lac constituia circa 80 tone, iar în comun cu pescuitul sportiv și amator peste 160 tone. Însă construirea barajului Novodnestrovsc (Ucraina) edificat la km 677,7 și dat în exploatare în anul 10

jumătate în anii mai răcoroși), de la mijlocul lunii iulie până la mijlocul lunii august fiind cu 4-5°C mai scăzute. Este cunoscut că pentru continuarea normală a ciclului vital fiecare specie, necesită o anumită sumă a temperaturilor în decursul a douăzeci și patru de ore, însă din cauza repartizării neuniforme a lor au loc schimbări a structurii de vârstă și a parametrilor gravidimensionali a populațiilor multor specii de pești economic valoroase, fiind influențate de modificarea perioadelor de eclozare a embrionilor și de creștere a puietului (Чепурнова, 1991; 2007).

numeric. Până la edificarea barajului de la Novodnestrovsk, cursul mijlociu al fl. Nistru era locul de reproducere a peste 30 specii și subspecii valoroase de pești, însă după anul 1985, concomitent cu începutul exploatării complexului hidroenergetic a început să scadă numărul puietului pe boiști. S-a redus reproducerea naturală nu numai a speciilor de pești termofili care se reproduc la temperatura apei de 15 - 22°C (cegă, roșioară, morunaș, plătică, crap, caras, clean, somn, caracudă), dar și a speciilor ombrofile care se reproduc la temperatura apei de 4 - 15°C (avat, ocheană, știucă, biban, șalău, cleanul mic, văduviță, babușcă mreană, scobar).

În ultimii 30 de ani a avut loc invadarea masivă a Nistrului mijlociu și lacului Dubăsari cu diversă vegetație acvatică alcătuită din plante lacustre (de baltă) și palustre (de mlaștină), fapt care demonstrează începutul procesului de înmlăştinire a lacului. Iar odată cu sporirea progresivă a productivității biologice a comunităților vegetale, necontenit scade capacitatea de reproducere a populațiilor de pești (Шарапановская, 1999). Din cauza deversării apei reci din lacul Novodnestrovsc speciile fitofile nu mai folosesc boiștile din cursul mijlociu, iar suprafețele boiștilor din lacul Dubăsari sânt insuficiente. Colmatarea excesivă a lacului Dubăsari și viiturile mari din anii 2008 și 2010 au distrus aproape în întregime boiștile pentru speciile litofile de pești.

Tronsonul de 10 km în aval de lacul de liniștire (672 - 662 km) după edificarea barajului Novodnestrovsc care a stopat migrațiile peștilor spre boiștile situate în amonte de baraj a devenit locul principal pentru reproducerea unor specii litofile cegă (Acipenser ruthenus), mreană (Barbus barbus), morunaș (Vimba vimba), clean (Squalius cephalus). Prezența unui prund lung în zona s. Naslavcea și a multiplelor insulițe de prundiș și nisip creează condiții favorabile pentru înmulțirea speciilor menționate. Luând în considerație importanta acestui tronson pentru reproducerea speciilor litofile este apreciat ca zonă ecologică sensibilă.

Regimul de exploatare a hidrocentralei de la Novodnestrovsc a redus considerabil debitul de apă în perioada de reproducere a peștilor (aprilie-iunie) de la 200,0 m3/s până la 40,7 m3/s, iar variațiile diurne a nivelului apei (până la 1,5 m) au stopat realmente reproducerea speciilor fitofile, care constituie peste 50% din toate speciile prezente și 90% din efectivul lor 11

12

E. Tomnatic, M. Vladimirov și a. aa. 1950-1965

Institutul de Zoologie al AȘM aa. 2000-2015

Anguilla anguilla (Linnaeus, 1758)

Ord. Anguilliformes Fam. Anguillidae Anghilă + ?


Ord. Acipenseriformes Fam. Acipenseridae Acipenser stellatus Pallas, 1771 Păstrugă + ? Acipenser gueldenstaedtii Brandt et Ratzeburg, 1833 Nisetru + ? Acipenser nudiventris Lovetsky, 1828 Viză + ? Acipenser ruthenus Linnaeus,1758 Cegă + + Huso huso (Linnaeus, 1758) Morun + ? Huso huso (L.1758) X Acipenser ruthenus L. 1758 Bester + Fam. Polyodontidae Polyodon spathula (Walbaum, 1792) Poliodon Ord. Clupeiformes Fam. Clupeidae Clupeonella cultriventris (Nordmann, 1840) Gingirică + + Alosa tanaica (Grimm,1901) Rizeafcă + + Alosa immaculata Bennett, 1835 Scrumbie-de-Dunăre + + Ord. Salmoniformes Fam. Salmonidae Hucho hucho (Linnaeus,1758) Lostriţă Salmo trutta fario Linnaeus, 1758 Păstrăv-indigen + + Oncorhynchus mykiss (Walbaum,1792) Păstrăv-curcubeu + Salmo labrax Pallas, 1814 Păstrăv-de-mare + ? Thymallus thymallus (Linnaeus,1758) Lipan ? Ord. Esociformes Fam. Esocidae Esox lucius Linnaeus,1758 Ştiucă + + Fam. Umbridae Umbra krameri Walbaum,1792 Ţigănuş + +

Bazinele din spaţiul interfluvial Nistru-Prut

Bazinul r. Prut S. Cărăuși, P. Bănărescu, L. Popa aa. 1952-1965

Denumirea română


SPECIILE DE PEŞTI

L. Berg, M. Iaroșenco, M. Burnașev aa. 1949-1965


Bazinul fl. Nistru

-/? -/? + -/? -

-/? + + -/? -

-

+/?

-

-

-

+/?

+ +/?

+ +/?

-

-

+/? + -

+/? + + -

-

-

+

+

+

+

+

+

-

-

+/?

+/?

-

-

Ord. Cypriniformes Fam. Cyprinidae Cyprinus carpio Linnaeus, 1758 Crap + + Carassius carassius (Linnaeus, 1758) Caracudă + +/? Carassius auratus (Linnaeus, 1758) Caras-auriu + Carassius gibelio (Bloch, 1782) Caras-argintiu + + Barbus barbus (Linnaeus,1758) Mreană + + Barbus petenyi Heckel, 1852 Mreană-vânătă + + Tinca tinca (Linnaeus, 1758) Lin + + Romanogobio kessleri (Dybowski, 1862) Porcuşor-de-nisip + + Romanogobio uranoscopus (Agassiz, 1828) Porcuşor-de-vad + + Gobio sarmaticus Berg, 1949 Porcuşor-sarmatic + + Gobio carpathicus Vladykov, 1925 Porcuşor-carpatic -/? + Romanogobio belingi (Slastenenko, 1934) Porcuşor-de-râu -/? + Romanogobio vladykovi (Fang, 1943) Porcuşor-de-şes Gobio gobio (Linnaeus, 1758) Porcuşor + + Pseudorasbora parva (Temminck & Schlegel, 1846) Murgoi-bălţat + Abramis brama (Linnaeus, 1758) Plătică + + Ballerus ballerus (Linnaeus, 1758) Cosac + + Ballerus sapa (Pallas, 1814) Cosac-cu-bot-turtit + + Vimba vimba (Linnaeus, 1758) Morunaş + + Rutilus rutilus (Linnaeus, 1758) Babuşcă + + Rutilus heckelii (Nordmann,1840) Tarancă + + Rutilus frisii (Nordmann,1840) Ocheană-mare + + Rhodeus amarus (Bloch, 1782) Boarţă + + Chondrostoma nasus (Linnaeus, 1758) Scobar + + Aspius aspius (Linnaeus, 1758) Avat + + Pelecus cultratus (Linnaeus, 1758) Sabiţă + + Squalius cephalus (Linnaeus, 1758) Clean + + Leuciscus leuciscus (Linnaeus, 1758) Clean-mic + + Leuciscus idus (Linnaeus, 1758) Văduviţă + + Petroleuciscus borysthenicus (Kessler,1859) Cernuşcă + + Scardinius erythrophthalmus (Linnaeus, 1758) Roşioară + + Hypophthalmichthys molitrix (Valenciennes, 1844) Sânger + Hypophthalmichthys nobilis (Richardson, 1845) Novac + Ctenopharyngodon idella (Valenciennes, 1844) Cosaş + 13

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + -

+ +/? + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +

+ + + + + + + + + + -

+ + + + + + + + + + + + + + +


Scoicar +/? Fufă + + Batcă + + Obleţ + + Obleţ-mare + -/? Beldiţă + + Fam. Nemacheilidae Barbatula barbatula (Linnaeus, 1758) Grindel + + Fam. Cobitidae Cobitis melanoleuca Nichols, 1925 Zvârlugă-siberiană ? + Cobitis tanaitica Bacescu et Mayer,1969 Zvârlugă-de-Azov ? + Cobitis taenia Linnaeus, 1758 Zvârlugă + + Cobitis elongatoides Bacescu et Maier, 1969 Zvârlugă-de-Dunăre ? + Misgurnus fossilis (Linnaeus, 1758) Ţipar + + Sabanejewia baltica Witkowski, 1994 Câră-baltică + + Sabanejewia bulgarica (Drensky, 1928) Câră-bulgărească ? + Sabanejewia balcanica (Karaman, 1922) Câră-balcanică + + Ord. Siluriformes Fam. Siluridae Silurus glanis Linnaeus, 1758 Somn + + Fam. Ictaluridae Ictalurus punctatus (Rafinesque, 1818) Somn-american +/? Ord. Gadiformes Fam. Lotidae Lota lota (Linnaeus, 1758) Mihalţ + + Ord. Gasterosteiformes Fam. Gasterosteidae Pungitius platygaster (Kessler, 1859) Osar + + Gasterosteus aculeatus Linnaeus,1758 Ghidrin + + Ord. Sygnathiformes Fam. Sygnathidae Syngnathus abaster Risso, 1827 Ac-de-mare + + Ord. Atheriniformes Fam. Atherinidae Atherina boyeri Risso, 1810 Aterină + Ord. Perciformes Fam. Percidae Perca fluviatilis Linnaeus, 1758 Biban + + Sander lucioperca (Linnaeus, 1758) Şalău + + Sander volgensis (Gmelin, 1789) Şalău-vărgat + +/? Mylopharyngodon piceus (Richardson, 1846) Leucaspius delineatus (Heckel,1843) Blicca bjoerkna (Linnaeus, 1758) Alburnus alburnus (Linnaeus, 1758) Alburnus sarmaticus Freyhof et Kottelat, 2007 Alburnoides bipunctatus (Bloch, 1782)

14

+ + + +

+ + + +

+ + + -

+ + + + -

+

+

-

-

+ + + +/? +/?

+ + + + + +

-

-

+

+

-

+

-

-

-

+/?

+

+

-

-

+ +

+ +

-

-

+

+

-

-

-

-

-

-

+ + -

+ + -

+ + +

+ + +

Răspăr Ghiborţ + Ghiborţ-de-Dunăre Zboriş + Pietrar + Fusar Fam. Gobiidae Neogobius melanostomus (Pallas, 1814) Stronghil + Ponticola kessleri (Guenther, 1861) Guvid-de-baltă + Ponticola syrman (Nordmann, 1840) Guvid--sirman Babka gymnotrachelus (Kessler, 1857) Mocănaş + Proterorhinus semilunaris (Heckel, 1837) Moacă-de-brădiş + Neogobius fluviatilis (Pallas, 1814) Ciobănaş + Mesogobius batrachocephalus (Pallas, 1814) Hanos + Benthophilus nudus Berg, 1898 Umflătură-golaşă-pontică -/? Benthophilus durrelli Boldyrev et Bogutskaya, 2004 Umflătură-de-Don -/? Benthophilus stellatus (Sauvage, 1874) Umflătură + Caspiosoma caspium (Kessler, 1877) Caspiosoma -/? Knipwitschia longecaudata (Kessler, 1877) Cnipovicia-cu-coadă-lungă Ponticola eurycephalus (Kessler, 1874) Guvid-de-liman Gobius niger Linnaeus, 1758 Guvid-negru Fam. Centrarchidae Lepomis gibbosus (Linnaeus, 1758) Biban-soare Fam. Odontobutidae Perccottus glenii Dybowski, 1877 Guvid-de-Amur Ord. Scorpaeniformes Fam. Cottidae Cottus gobio Linnaeus, 1758 Zglăvoacă + Cottus poecilopus Heckel, 1837 Zglăvoacă-răsăriteană + Ord. Mugiliformes Fam. Mugilidae Liza haematocheilus (Temminck & Schlegel, 1845) Pelingas Gymnocephalus schraetser (Linnaeus, 1758) Gymnocephalus cernua (Linnaeus, 1758) Gymnocephalus baloni Holcík & Hensel, 1974 Gymnocephalus acerina (Gmelin, 1789) Zingel zingel (Linnaeus, 1766) Zingel streber (Siebold, 1863)

Total (specii)

(+) 69 (?) 9

102

+ + + + -

+ + + +

+ + + + +

+ -

+ -

+ + + + + + + + + + + + + +

+ + + + + -

+ + + + + + -

-

+ -

+

-

+

-

+

+

-

+

-

+

+ +

+ +

+ +

-

-

+ (+) 84 (?) 12

(+) 54 (?) 8

(+) 66 (?) 6

(+) 18 (?) -

(+) 28 (?) 3

+ - prezent; ̶ - absent ; +/? - prezență incertă; ̶ /? - absență incertă; ? - informații insuficiente

15

Fluviul NISTRU

Lacul de acumulare Dubăsari a fost format în anul

Pe malul stâng are o arie de extindere pe râul Iagorlâc, formând golful Goieni, situat la 18 km în amonte de barajul Dubăsari, prin inundarea luncii de la gura de vărsare a râului Iagorlâc, având suprafața de 300 ha și întinzându-se pe o distanta de 6 km cu adâncimi de până la 5m în mijlocul golfului, iar în zona confluenței cu lacul de acumulare Dubăsari – 9 m. Pe segmentul cel mai îngust al golfului s-a construit podul traseului Chișinău - Râbnița divizându-l în două părți, iar schimbul apei se efectuează printr-un canal de comunicare îngust cu adâncimea de 2,5 m. Regimul hidrologic și hidrochimic este determinat de o anumită izolare de lacul Dubăsari (un schimb mai intensiv al apei are loc numai în perioada viiturilor), o mai mică (în comparație cu lacul de acumulare) influență antropică, temperatura apei cu 3-50C mai ridicată decât în lacul de acumulare în perioada de reproducere (depunerea pontei în golf începe mai devreme). Pe toată suprafața golfului sânt situate boiști pe care se reproduc peste 14 specii de pești: șalău, plătică, știucă,

1954 pe cursul mijlociu al fluviului Nistru la km 356 de la gura de vărsare în limanul Nistrean. Are lungimea de 125 km (barajul Dubăsari - or. Camenca), suprafața de 6 750 ha, lățimea medie de 528 m cu devieri de la 200 m până la 1 800 m, adâncimea medie 7,19 m, maximă - 19,5 m. Morfometric lacul este împărțit în trei sectoare: 1) Superior (or. Camenca - or. Râbnița) cu lungimea de 50 km, lățimea 200300 m, iar în aval de localitatea Molochișul Mare ajunge până la 500 m;

2) Mijlociu (or. Râbnița - s. Țâbuleuca) cu lungimea de 48 km prioritar cu lățimea de 350-600 m, pe alocuri (în aval de s. Popenchi și Jura) până la 1 000 – 1 200 m;

3) Inferior (s. Țâbuleuca - or. Dubăsari) cu lungimea de 30 km, lățimea de 600 – 1 000 m, iar în zona s. Molovata și barajului 1 500 – 1 800 m.

16

ocheană, babușcă, caras, biban, roșioară, lin și altele. Inițial ihtiofauna golfului era reprezentată de 27 specii de pești, însă în ultima perioadă nu se mai întâlnesc – linul, cleanul, caracuda, morunașul. Din aceste considerente golful Goieni din anul 1972 este inclus în componenta rezervației naturale de stat „Iagorlîc” (inițial din 1972 până 1990 cu denumirea „Golful Goieni”).

este de 150 – 200 m, adâncimea medie este de 4 - 6 m iar nemijlocit lângă baraj până la 15 m. În albia minoră sânt situate multiple bancuri de nisip și insulițe aluviale. Partea superioară a acestui segment (km 356 - 345) este apreciată ca zonă ecologic sensibilă din cauza densității mari a diferitor specii de pești și are o însemnătate mare pentru reproducerea, îngrășarea și iernarea faunei piscicole. Acest segment este de o importantă majoră pentru reproducerea speciilor litofile fiindcă este ultima din zonele rămase (cu excepția zonei de lângă s. Șerpeni) a albiei minore formată din prundiș și piatră de râu și este locul de reproducere a sturionilor (Huso huso, Acipenser stellatus, Acipenser guldenstadti, Acipenser ruthenus), mrenei (Barbus barbus), morunașului (Vimba vimba) precum și a speciilor reofile, scrumbiei-de-Dunăre (Alosa immaculata), sabiței (Pelecus cultratus). Variațiile diurne bruște a nivelului apei pe această porțiune în perioada reproducerii constituie principala influență negativă deoarece provoacă pieirea alevinilor și puietului.

Ihtiofauna lacului de acumulare Dubăsari și a cursului mijlociu este dominată de speciile de talie mică - babușcă (20,5%), biban (16,3%), caras argintiu (7,0%) – în total (43,8%). Speciile de talie mare constituie – 26,9%, - plătica (9,0%), avatul (4,2%), șalăul (5,9%), știuca (3,0%), somnul (2,4%), crapul (1,2%), sângerul (0,6%), novacul (0,6%). Speciile nevaloroase alcătuiesc – 29,3%. Volumul capturilor pescuitului industrial/comercial din lacul Dubăsari în prezent s-a micșorat de 9 ori (de la 65 tone în perioada anilor 1971 – 1975 până la 7,3 tone în perioada anilor 2006 – 2010). Cursul inferior al fl. Nistru (barajul Dubăsari – limanul

În ultimii ani s-a constat și influența negativă a temperaturilor scăzute asupra proceselor de reproducere. La scăderea temperaturii apei până la 100C pe acest sector peștii părăsesc boiștile. Dacă temperatura scăzută se menține o perioadă mai îndelungată, duce la resorbția icrelor. Din cauza deplasării perioadelor de încălzire a apei până la temperaturi optimale pentru reproducere între diferite specii începe concurența pentru boiști în rezultatul căreia unele specii nu depun ponta.

Nistrean) are o semnificație majoră pentru menținerea genofondului ihtiofaunei autohtone datorită faptului că sectorul nominalizat după particularitățile hidrologice a concentrat în sine schema bazinului Nistru în parametri reduși. După condițiile ecologice s-au păstrat căile anterioare de migrație și legătura reciprocă cu Limanul Nistrean și Marea Neagră, menținând potențialul speciilor migratoare și semimigratoare a ihtiofaunei bazinului Nistru.

Temperatura și nivelurile ridicate ale apei au devenit parametrii alternativi care trebuie luați în considerație la evaluarea factorilor necesari pentru asigurarea condițiilor de reproducere. Cu cât viitura este mai mare cu atât temperatura apei este

Porțiunea cursul inferior de la barajul Dubăsari (km 356 în aval până la km 335) este influențată nemijlocit de funcționarea lacului de acumulare. Lățimea fluviului pe acest segment 17

Fluviul NISTRU

mai mică în fluviu. Din acest motiv pentru o perioadă mai îndelungată debitul minim, necesar pe acest sector, trebuie să constituie 140 m3 /s. În perioada de la jumătatea lunii aprilie până în prima decadă a lunii mai debitul apei trebuie să sporească treptat de la 350 m3/s până la 550 m3/s la sfârșitul lunii mai și să se mențină și în prima decadă a lunii iunie după care treptat să scadă (cu scăderi diurne nu mai mult de 25 m3/s în 24 ore) până la 225 m3/s.

distanță de cca 1 000 – 1 500 m concomitent influențând negativ asupra bazei trofice și reducând semnificativ suprafețele boiștilor pentru speciile limno-reofile. Numai în perioada anilor 1960 - 1987 pe cursul inferior al fl. Nistru s-au excavat peste 10 mln.m3 de nisip și prundiș din care circa 10 mln m3 s-au excavat în locuri fără prospectarea zăcămintelor. Pe unele segmente volumul de nisip și prundiș excavat depășea volumul calculat inițial. În zona localității Vadullui-Vodă din a. 1961 până în anul 1983 s-au excavat mai mult de 15 mln m3 având rezerve numai de 9,98 mln m3, iar în zona localității Grigoriopol tot în această perioadă s-au excavat 3,6 mln m3 având rezerve de numai 2 mln m3. Luând în considerație că grosimea stratului extras a fost de 2 - 6 m (în mediu 4 m) suprafața boiștilor distruse a fost de peste 850 ha. pe care se reproduceau și dezvoltau speciile limno-reofile: - sturionii, avatul, morunașul, șalăul, cleanul, mreana, scobarul, cosacul-cubot-turtit. Numărul puietului migrator de pe boiști în această perioadă s-a micșorat cu 115 mln (câte 23 mln anual).

Deversarea apei din lacul Dubăsari și prezența substratului de prundiș și nisip pe segmentul barajului Dubăsari- or. Vadul-lui-Vodă imită condițiile ecologice favorabile pentru reproducerea naturală a multor specii de pești. Variațiile sistematice ale nivelului de apă pe tronsonul de 20-30 km în aval de baraj în perioada de reproducere, facilitează migrarea și prezența reproducătorilor până la maturizarea produselor sexuale și reproducerea eficientă. Însă în ultimii 20 - 25 de ani se înregistrează o instabilitate tot mai frecventă a nivelurilor diurne și sezoniere ale apei, iar variațiile temperaturii și viteza de curgere a apei sânt factorii determinanți care compromit reproducerea naturală a speciilor migratoare și semimigratoare de pești.

În condițiile ecologice actuale, ihtiofauna cursului inferior poate fi atribuită la complexul reofil-limnofil din care fac parte reofilii tipici (avat, clean, cleanul mic, scobar, pietrar, morunaș, mreană și a.) și limnofilii tipici (crap, caras-argintiu, babușcă, roșioară și a.). Din speciile prezente valoare economică majoră o au 14 specii (cegă, scrumbie-de-Dunăre, știucă, crap, plătică, avat, clean, sânger, novac, cosaș, morunaș, mreană, somn, șalău), iar 9 specii (rizeafcă, caras-argintiu, roșioară, cosacul-cubot-turtit, batcă, babușcă, cleanul-mic, scobar, biban) au valoare economică mică. Dominante în capturi sânt speciile de talie mică – carasul-argintiu (15,6%), babușca (12,6%), batca (8,8%), bibanul

O influență negativă asupra condițiilor de reproducere, dezvoltare și îngrășare a ihtiofaunei pe acest sector a produs-o lucrările de adâncire a albiei fluviului cu excavarea prundișului și nisipului, lucrări care au demarat la sfârșitul anilor 50 secolul trecut, excavând anual circa câte 2,8 mln m3 de nisip și prundiș din albia minoră a fluviului. Prin efectuarea acestor lucrări s-au distrus comunitățile naturale ale Nistrului cauzând prejudicii semnificative ihtiofaunei și degradarea completă a biocenozelor bentale nu numai în locurile excavării dar și în aval, pe o 18

(8,3%), roșioara (5,7%) și cosacul-cu-bot-turtit (3,2%) - în total 54,2%. Din speciile de talie mare mai frecvent în capturi domină plătica (9,6%) urmată de șalău (2,8%), crap (2,8%), avat (3,2%) în total 18,4%. Rar întâlnite în capturi au fost sângerul (0,8%), novacul (0,5%), mreana (0,3%), somnul (0,3%), știuca (0,2%), cleanul (0,2%), scobarul (0,2%), cega (0,1%), morunașul (0,1%) și cosașul (0,1%).

rele lacului era de 12,6-12,7°C. Concomitent cu mărirea capacităților de producție a CTEM (1967-1970) temperatura medie anuală a apei din sectorul inferior a început să crească depășind cu 3,7°C temperatura naturală.

Capturile pescuitului industrial pe acest sector în perioada anilor 2006-2010 în comparație cu perioada anilor 19661990 au scăzut de 4 ori de la 66,5 tone până la 16,5 tone, plătica de la 30 tone până la 1,5 tone, ocheana de la 25 tone în prezent lipsește în capturi, șalăul de la 13 tone până la 1,5 tone). Lacul de acumulare Cuciurgan a fost format în anul

Odată cu atingerea capacităților de proiect a CTEM (1981-1985) temperatura apei în sectorul menționat depășea temperatura naturală cu 6,1°C, iar în sectorul mijlociu cu 4,0°C (Горбатенький Г. Г., 1988). Intensificarea încălzirii lacului a dus la stoparea creșterii conținutului de azot și fosfor la un nivel inferior celui optimal, fapt care a provocat micșorarea producției biologice primare. Mineralizarea a crescut de 2 ori. În perioada ultimilor 15-18 ani regimul termic al lacului practic nu diferă de regimul termic natural, iar starea ecologică a lui este în continuă degradare. Comparativ cu anii 1981-1985, mineralizarea apei lacului a crescut de peste 2 ori, iar duritatea depășește 18 mg-ekv/l. Regimul hidrologic actual a stimulat

1964 prin regularizarea limanului natural Cuciurgan și are suprafața de 2 730 ha, cu adâncimea medie - 3,5 m (maximă - 5 m) pentru alimentarea circulabilă cu apă a Centralei Termoelectrice din Moldova (CTEM). Lungimea lacului în dependență de nivelul apei ajunge până la 14 – 20 km, lățimea în zona barajului 3 km. Modificarea condițiilor hidrologice și hidrobiologice pe parcursul exploatării lacului de acumulare Cuciurgan a contribuit la reducerea relativă de 2,5 ori a efectivului speciilor valoroase pentru pescuit, comparativ cu situația în perioada anilor 70 secolul trecut. Au scăzut considerabil efectivele șalăului, știucii, plăticii, ochenei, linului și crapului. În acest răstimp sau înregistrat schimbări semnificative a regimului termic. La începutul exploatării CTEM (1964-1966) încălzirea apei din lac era nesemnificativă, temperatura medie anuală pe toate sectoa-

19

Fluviul NISTRU

dizolvarea excesivă a macrofitelor. În perioada estivală pe toată suprafața lacului se semnalează sectoare cu un conținut redus de oxigen solvit în apă și cu eliminarea hidrogenului sulfurat (H2S) afectând straturile superioare ale apei (Зубкова Е., 2008).

La speciile mai puţin valoroase o capacitate mai mare de adaptare s-a înregistrat la carasul argintiu, biban şi roșioară în populaţiile cărora au avut loc modificări structurale şi fiziologice. În grupele cu aceleași vârste s-au evidențiat forme cu ritmul redus de creştere şi forme pitice cu perioade de maturizare sexuală obișnuită. În condiţiile ecologice actuale mai adaptate s-au dovedit a fi populaţiile de caras argintiu, biban şi roșioară cu ritmul redus de creştere. La speciile economic nevaloroase o creştere considerabilă a valorilor numerice şi extinderea ariilor de răspândire s-a semnalat la populaţia de fufă, care anterior se întâlnea foarte rar şi numai în sectorul superior al lacului şi în r. Cuciurgan. De asemenea s-a constatat tendinţa unor specii ca cernușca şi bibanul-soare, anterior întâlnite rar, de a-şi extinde ariile pe tot acvatoriul lacului.

În lacul Cuciurgan valorile cantitative a tuturor speciilor valoroase de pești sânt în descreștere şi şi-au pierdut importanța pentru pescuit, dominante în prezent fiind bibanul (9%) și carasul argintiu (9,1%), ponderea cărora este în continuu micșorare. Populațiile de știucă, plătică, babușcă, lin și sânger și-au redus efectivul până la mai puțin de 1% fiecare. Cleanul, avatul, somnul și șalăul în capturi se întâlnesc doar episodic. Din speciile mai puțin valoroase dominante sânt cele de roșioară (21%), obleț (18,7%) și fufă (10,3%). A crescut frecvența cernuşcăi, bibanului soare și aterinei. În perioada anilor 1981-1985 anual prin pescuitul industrial se pescuia câte 112,6 tone (fără partea ucraineană), iar pescuitul sportiv amator constituia circa 40-45 tone.

Râurile mici din bazinul fluviului Nistru.

Debitul, structura, compoziția minerală şi microbiologică a apelor râurilor mici ce formează rețeaua hidrografică a fluviului Nistru în limitele teritoriale ale republicii Moldova depind de cantitatea precipitațiilor atmosferice, de forma şi structura reliefului, solului şi subsolului, de temperatura aerului şi în mod special, de activitățile umane care intervin în sistemul hidrografic provocând multiple modificări a condițiilor ecologice pe parcursul anului.

Rezultatele cercetărilor efectuate confirmă faptul neadaptării speciilor reofile la condițiile actuale din lac. Una din cauzele degradării a acestor populații este înrăutățirea condițiilor de reproducere şi dezvoltarea abundentă a algelor filamentoase pe boiștile situate în canalele de evacuare a apei şi regimul gazos nefavorabil pentru dezvoltarea icrelor embrionate. Din complexul limnofil, șalăul dintr-o specie frecvent întâlnită în lac a devenit o specie rară. Condiţiile ecologice actuale sânt prielnice pentru populaţiile de știucă şi lin, care în prezent şi-au lărgit ariile de răspândire şi au trecut din categoria de specii rare în categoria de specii frecvent întâlnite.

În aceste râuri condiţiile vitale de existență a diverselor specii de peşti sânt foarte dificile, ținând cont că în ele baza furajeră pentru creșterea peștelui este foarte sărăcăcioasă. Râul Răut, al treilea râu ca mărime în Republica Moldova, izvorăște în zona satului Rediul Mare (Donduşeni), are 20

lungimea 286 km şi se varsă în fluviul Nistru în aval de barajul Dubăsari la km 342 de la gura de vărsare în limanul Nistrean.

Amur) a fost introdus şi murgoiul-bălţat devenind una din speciile dominante (13,72%) fiind prezentă pretutindeni. Cercetările științifice realizate în perioada anilor 2000-2014 au constatat schimbări structurale şi producţionale ale populațiilor de peşti în r. Răut. În prezent ihtiofauna este reprezentată de speciile nevaloroase (68,95%) – porcuşor, murgoi-bălţat, boarţă, fufă, obleţ, zvârlugă, osar, ghidrin, mocănaş, ciobănaş, moacă-debrădiş. Speciile de talie mică cu valoare economică redusă constituie – 21,20% - (caras-argintiu, babuşcă, roşioară, biban). Instabilitatea regimului hidrologic a diminuat semnificativ ponderea speciilor valoroase ce constituie doar 9,55%, din care şalăul şi plătica alcătuiesc numai 2,09% iar restul 7,76% - speciile pătrunse din heleșteiele gospodăriilor piscicole ( sânger, novac, cosaş, crap). Speciile ocheana-mare, avatul, cleanul, cleanulmic, linul, scobarul, mreana, caracuda, somnul şi ştiuca care anterior se întâlneau frecvent în cursul inferior al râului Răut în ultimii 30-35 ani în pescuiturile de control, nu au fost semnalate.

Cercetările efectuate în perioada anilor 1946-1950 (В. Гримальский 1962, Е. Томнатик 1959, 1962) au stabilit că ihtiofauna r. Răut era formată din 24 de specii, iar începând cu anii 1970-1975 odată cu pătrunderea speciilor din heleșteiele gospodăriilor piscicole, amplasate în bazinul râului, ihtiofauna includea 30 specii. În perioada anilor 1950-1970 au avut loc regularizări intensive a debitelor rețelei hidrologice din bazinul fluviului Nistru, inclusiv şi în bazinul r. Răut. S-au construit lacurile de acumulare Lazo (Orhei), Căzăneşti (Teleneşti), Floreşti şi un șir de heleșteie pe afluenții Cubolta, Căinar, Camenca, Soloneţ, Dobruja, Ciuluc, Cula, Cogâlnic și s-au îndiguit malurile pe multe segmente şi s-au asanat luncile inundabile din cursul inferior (Clişova, Orhei, Ohrâncea şi a.). Tot în această perioadă au avut loc şi cele mai semnificative modificări în ihtiofauna bazinului râului Răut. Migrațiile peştilor din fluviul Nistru s-au limitat de către primul baraj construit în albia râului de lângă s. Lazo. În restul rețelei regularizate din bazinul r. Răut au dispărut speciile valoroase din complexul reofil şi au fost substituite cu specii din heleșteiele gospodăriilor piscicole (caras-argintiu, crap, sânger, novac şi cosaș) care în timpul vidării heleșteielor precum şi cu viiturile pătrund în râu. Îmbunătățirea condițiilor de viețuire (furajarea peştilor din heleșteiele gospodăriilor piscicole şi dezvoltarea intensivă a fito-şi-zooplanctonului) a provocat sporirea numerică masivă a speciilor autohtone fără valoare economică în toată rețeaua hidrografică a r. Răut. Concomitent cu introducerea în cultură a speciilor fitofage (originare din bazinul fluviului

Râul Ichel are lungimea de 101 km și izvorăște din apropierea satului Sînești (Ungheni) şi se varsă în fluviul Nistru (km 322). În trecut r. Ichel avea lunci largi inundabile şi apă curată, de aceea rețeaua accesorie a lui prezenta un loc bun pentru reproducerea naturală a peştilor din fluviul Nistru. Ihtiofauna este formată din 17 specii în componența căreia numeric predomină speciile de peşti fără valoare economică: murgoiul-bălţat (28,5%), boarţa (17,8%), fufa (7,6%), obleţul (7,1%). O cantitate numerică nesemnificativă o au speciile de peşti cu valoare economică mică: babuşcă (3,5%), caras-argintiu (11,2%), biban (4,6%). În zona de confluență cu fluviul Nistru au fost pescuite, 21

Fluviul NISTRU

doar episodic, exemplare unitare de peşti valoroși: crap (1%), novac (0,5%), sânger (0,5%) şi șalău (2%). În prezent pe cursul mijlociu s-au semnalat 5 specii de peşti fără valoare economică: fufă (20,3%), boarță (20,3%), murgoi-bălţat (40,5%), porcușor (5,4%) şi caras-argintiu (13,5%). Conform datelor din literatura de specialitate în anii 1959-1961 pe cursul mijlociu se întâlnea numai fufa.

Condiţiile ecologice de viețuire pentru peşti care s-au creat în ecosistema r. Bâc a determinat împărțirea lui în trei sectoare:  Cursul superior - de la izvor până la or. Străşeni. Aici predomină speciile economice nevaloroase - 94%: roşioara, porcuşorul, fufa, obleţul şi murgoiul-bălţat. Speciile valoroase: crap, caras, sânger, novac pătrund din sistema iazurilor şi heleșteielor amplasate pe afluenții r. Bâc și parțial, în timpul viiturilor, din lacul Ghidighici.

În cursul inferior al râului viețuiesc permanent numai 5 specii - boarță, caras-argintiu, murgoi-bălţat, porcuşor şi biban, iar celelalte specii (crap, sânger, novac, șalău, plătică si a.) migrează episodic din fl. Nistru sau pătrund în albia râului din heleșteie şi iazuri.

 Cursul mijlociu - de la Străşeni până la or. Chişinău. Pe acest tronson, sub influenta lacului Ghidighici s-au format condiții prielnice pentru reproducerea şi îngrășarea peștelui. Ihtiofauna lacului Ghidighici este constituită de 23 specii de peşti grupate în 7 familii: 14 specii de peşti este atribuită la fam. Ciprinide (babuşcă – 12,8%; obleţ – 12,8%; murgoi-bălţat – 27,2% etc.); 3 specii - la fam. Percide (şalău – 0,1%; biban – 0,4%; ghiborţ – 0,4%); 2 specii - la fam. Cobitidide (zvârlugă – 2,4%; ţipar – 3,2%) şi câte o specie la fam. Gobiide (moacă-de-brădiş – 1,2%), fam. Esocide (ştiuca – 0,8%), fam. Gasterosteide (osar – 0,4%), fam. Sygnatide (ac-de-mare – 4,0%).

Râul Bâc (afluent primar de pe malul drept al fluviului Nistru) izvorăşte în zona Codrilor de nord-vest în apropiere de satul Temeleuţi (raionul Călăraşi), are lungimea de 155 km şi se varsă în fluviul Nistru la 1 km sud-est de s. Gura Bâcului (raionul Anenii Noi) la 225 km de la gura de vărsare în Limanul Nistrean. Ca și celelalte râuri mici ale Moldovei râul Bâc este supus influenței condițiilor ecologice de caracter variabil, (folosirea intensivă a apei în diferite scopuri, poluarea, regularizarea cursului, îndiguirea, excavarea nămolului şi nisipului etc.)

 Cursul inferior - de la or. Chişinău până la confluența cu fluviul Nistru. Albia acestui sector este complet regularizată şi este utilizată în mare parte pentru evacuarea apelor uzate din localitățile situate pe malurile râului şi a celor de drenaj din luncă. Ihtiofauna este reprezentată de speciile de peşti care populează sectorul mijlociu al râului şi rețeaua hidrografică accesorie.

În prezent ihtiofauna r. Bâc include 28 specii şi subspecii de peşti grupate în 7 familii (fam. Ciprinide cu 18 specii, fam. Percide cu 3 specii, fam. Gobiide şi Cobitidide cu câte 2 specii şi fam. Esocide, Gasterosteide, Singnatide cu câte o specie).

Diversitatea ihtiofaunei a cursului inferior crește numai în zona de confluență a r. Bâc, datorită speciilor din fl. Nistru şi 22

enumeră 25 specii. Din fluviu, episodic, migrează plătica, șalăul, cleanul, cleanul mic, avatul, batca. În componența ihtiofaunei predomină peștii fără valoare economică (obleţ – 15,8%, murgoi bălţat – 14,7%, porcuşor – 8,3%, boarţa – 5,9% etc.) şi cu valoare economică mică (babuşcă – 8,8%, caras argintiu – 5,9%, biban – 5,9%). Din specii cu valoare economică au fost semnalate doar crapul şi şalăul în cantități mici.

valoare economică (fufă, boarţă, porcuşor, zvârlugă, murgoibălţat, guvizi, caras-argintiu).

Râul PRUT Izvorăște din munții Carpați (muntele Goverla) de la altitudinea de 2 058 m, are lungimea de 967 km. În limitele teritoriale ale R. Moldova 695 km) şi formează frontiera cu România între localitățile Criva şi Giurgiuleşti unde confluiază cu fluviul Dunărea (km 164 de la vărsarea în Marea Neagră). Regimul de scurgere a apei pe tot cursul este permanent. Sursele principale de alimentare cu apă sânt apele de la topirea zăpezilor şi depunerile atmosferice care condiționează variații considerabile a debitelor şi nivelurilor apei îndeosebi în perioadele de vară. Principalii afluenți pe teritoriul R. Moldova sânt: Vilia (50 km), Lopatnic (51 km), Racovăţ (57 km), Ciugur (90 km), Camenca (93 km), Gârla Mare (40 km), Nârnova (88 km), Lăpuşna (70 km), Sarata (59 km), Tigheci (58 km), Larga (40 km). Regimul de scurgere a apei pe afluenți este diferit în unele pârți prezentând un curs semipermanent caracteristic zonei de stepă în perioadele secetoase. Bazinul hidrografic a râului Prut este situat în zona climatului continental temperat cu diferențe termice între extremitățile bazinului de 3 – 40C. Temperatura apei vara ajunge la 20 – 290C şi iarna tinde spre 00C. După caracteristicile fiziogeografice şi hidrologice râul Prut este împărțit în trei sectoare: - superior, mijlociu, inferior (Бевза, 1969).

Râul Botna izvorăşte din apropierea satului Stejăreni (raionul Strășeni), are lungimea de 152 km şi se varsă în fluviul Nistru la km 221 de la vărsarea în limanul Nistrean. Până la regularizarea cursului r. Botna şi a afluenților săi ihtiofauna lui era dependentă de cea a fl. Nistru. După regularizarea cursului migrarea peștelui din fluviu a fost întreruptă. În prezent în bazinul r. Botna se întâlnesc 22 specii de peşti (5 familii) nemijlocit în albia râului 12 specii. Majoritatea din ele sânt specii nevaloroase şi nu prezintă interes economic: obleţ (11%), murgoi-bălţat (35%), porcuşor (20%), iar valoare economică mică au doar: babuşca (6%), carasul-argintiu (9%) şi bibanul (6%). În perioada viiturilor ihtiofauna albiei se completează cu sânger, novac, crap şi caras-argintiu pentru care condiţiile ecologice vitale în sistema râului sânt nefavorabile din cauza utilizării intensive a apei, evacuării apelor de drenaj, apelor menajere şi debitul mic al râului. În heleșteiele de albie s-au semnalat 21 specii de peşti din care prezintă interes economic numai ştiuca (1,3%), plătica (1,8%), crapul (4,5%), sângerul (2,7%), novacul (2,2%) şi şalăul (1,8%) . Cercetările ihtiologice au constatat că componența ihtiofaunei r. Botna totalmente este alcătuită din specii de peşti fără

Cursul superior - de la izvoare până la or. Cernăuţi. Pentru acest sector sânt caracteristice multiplele praguri, fundul albiei minore este din prundiș, viteza de scurgere a apei de 23

Râul PRUT

la 0,5 m/s până la 5,43 m/s, variații bruște ale nivelului - de la 1,1 m până la 3,35 m şi debitele de la 1,4 m3/s până la 160 m3/s.

23 familii (după unii autori G. Davideanu, A. Moşu, A. Davideanu, Ş. Miron, 2008, – 103 specii). După regularizarea debitului precum şi desfășurarea măsurilor ameliorative masive (secarea bălţilor din cursul inferior - circa 27-30 mii ha) s-au produs modificări esențiale în diversitatea specifică a ihtiofaunei. Au dispărut speciile valoroase ca: morunul, viza, păstruga, nisetrul, anghila, salmonidele. S-a redus efectivul populațiilor unor specii semimigratoare (văduviţă, ocheana-mare, morunaş, sabiţă). Concomitent cu introducerea din bazinele acvatice a Extremului Orient a unor specii valoroase de peşti, ihtiofauna s-a completat cu specii noi - sânger, novac, cosaş şi a. Prin urmare în a doua jumătate a secolului trecut în cursurile mijlociu și inferior ale r. Prut, ihtiofauna era reprezentată de 56 specii şi subspecii de pești atribuite la 14 familii. În legătură cu regimul de frontieră pescuitul industrial/comercial în râul Prut nu s-a practicat şi din acest motiv nu a fost dusă o evidentă statistică. Pescuitul industrial s-a practicat numai în bălţile situate în aval de localitatea Ţiganca până la localitatea Slobozia Mare. În perioada imediată după al doilea război mondial, începând cu anul 1946, s-a organizat pescuitul industrial și, anual, până în anul 1963, se pescuiau câte 495 tone. Până în anul 1959 în capturi predomina crapul câte 505 tone (30% din capturi), urmat de ştiucă câte 90 tone (18% din capturi), somn - 16 tone şi plătică 7 tone. Secarea a peste 27 000 ha de bălți în perioada anilor 1950 - 1960 (V. Grimalschii, 1967), a modificat esențial ecosistemele acvatice din această zonă, iar din renumitele bălţi au rămas numai lacurile din zona s. Manta (2 200 ha) şi lacul Beleu din zona s. Slobozia Mare (900 ha). Odată cu secarea bălţilor s-au lichidat importante suprafețe pentru reproducerea multor specii valoroase, dezvoltarea puietului, creșterea şi îngrășarea speciilor pentru

Cursul mijlociu - de la or. Cernăuți până la s. Sculeni (după edificarea Nodului hidrotehnic Costeşti-Stânca până la barajul Costeşti). Lăţimea albiei minore până la 80 – 120 m în perioadele cu cel mai scăzut nivel, adâncimile medii 0,5 – 1,5 m, viteza de scurgere a apei 0,5 – 1,3 m/s. Temperatura apei vara ajunge până la 22,9 – 24,0 0C. Cursul inferior - de la s. Sculeni (după edificarea Nodului hidrotehnic Costeşti-Stânca de la barajul Costeşti) până la confluența cu fluviul Dunărea. Lăţimea albiei minore variază de la 60 până 150 m, adâncimile de la 1,6 până la 5,4 m. Debitele de apă oscilează în limitele 10,5 – 187,0 m3/s. Temperatura apei vara ajunge până la 29 0C. Fundul albiei preponderent este nisipos - argilos. Pe acest sector râul formează multiple bălți şi lunci inundabile. Bălţile Prutului situate în aval de or. Leova aveau suprafața de 27 080 ha (Гримальский, 1967). După lucrările de asanare, efectuate în perioada anilor 50 - 60 secolul trecut, au rămas numai bălţile Manta - 2200 ha şi lacul Beleu 900 ha. În componența bălților Manta întră lacurile: Dracele - 350 ha, Bodelnic - 250 ha, Rotunda - 300 ha, Foltâna - 250 ha unite între ele, precum şi brațele: Surdu - 50 ha, Lifştevo - 60 ha, Hidraru - 25 ha, Dracu - 35 ha. Diversele surse din literatura științifică de specialitate menționează că, de-a lungul timpului, până la regularizarea debitului râului Prut (barajul Costeşti – Stânca, 1979), ihtiofauna era reprezentată de 98 specii şi subspecii de peşti, atribuite la

24

O influență negativă asupra resurselor piscicole din bazinul râului Prut a produs poluarea sistematică cu ape uzate neepurate din sectoarele: industrial, agricol, zootehnic, pomparea ireversibilă a apei pentru necesități industriale, irigații, menajere (în perioada anilor 1975-2000 pe râul Prut funcționau 40 stații de pompare cu capacitatea de 45,7 m3/sec, majoritatea din ele neechipate cu instalații eficiente de protecție a peștelui), extragerea nisipului și prundișului (se excavau anual câte 320380 mii m3).

Odată cu regularizarea debitului r. Prut debitul mediu anual al apei constituie 50 m3/s cu oscilații de la 31 m3/s până la 77 m3/s. În asemenea condiții peștii nu mai intră în bălţile Prutului, iar pescuitul industrial, începând cu anii 90 (secolul trecut), nu se mai practică. Bălțile şi şi-au pierdut importanța lor pentru reproducere unde suprafețele boiștilor constituiau circa 750-900 ha în bălţile Manta şi 300 – 500 ha în lacul Beleu. Pe parcursul ultimilor două decenii în pescuiturile de control, industrial/comercial, sportiv/amator şi în scopuri științifice dominante au fost speciile fără valoare economică – 37,8% (obleţ - 13,6%, porcuşor - 8,4%, moaca-de-brădiș - 7,3%, guvizi - 8,5%) şi speciile cu valoare economică redusă – 26,9% – (batca - 8,9%, babuşca - 4,3%, carasul-argintiu - 6,0%, cosacul-cu-bot turtit - 4,3%, bibanul - 3,4%). Mai rar în capturi se întâlneau speciile economic valoroase doar - 22,9% (plătică - 4,5%, şalău 5,6%, somn - 5,3%, sabiţă - 2,4%, avat - 1,8%, crap - 2,1%, morunaş - 1,2%).

Un alt factor negativ care a contribuit la reducerea resurselor piscicole pe cursul inferior al Prutului, bălţile Manta şi lacul Beleu a fost regularizarea debitelor de apă prin edificarea barajului Costeşti-Stânca (1979), modificând regimul hidrologic pe cursul inferior al râului. Starea resurselor piscicole din bălţile actuale ale Prutului în întregime depind de gradul de alimentare cu apă şi pătrunderea peştilor din sistemul fluvial Dunărea-Prut. Observațiile ihtiologice sistematice au constat că intrarea intensivă a peştilor pentru reproducere şi îngrăşare în bălţile Manta şi lacul Beleu se producea în perioadele cu debitul mediu anual al r. Prut de 80 m3/s şi creșterea nivelului apei în fl. Dunărea.

Perioada următoare (de la mijlocul anilor 80 secolul trecut până în prezent) se caracterizează prin intensificarea influenței antropice negative asupra ecosistemelor acvatice din bazinul Râului Prut care au provocat modificări substanțiale a diversității specifice a faunei piscicole, schimbarea statutului ecologic al multor specii de peşti precum şi la degradarea populațiilor speciilor economic valoroase şi periclitate. Din componența ihtiofaunei practic au dispărut – mihalţul, fusarul, mreana-vânătă, lostriţa, caracuda. Sânt pe cale de dispariţie populaţiile de cegă, văduviţă, ocheană-mare, ţigănuş, şi a. Au trecut în categoria de specii rare – scrumbia-de-Dunăre, sabiţa, linul, mreana, câra. S-au redus considerabil efectivele populațiilor

pescuit (crap, plătică, şalău, ştiucă, lin). Capturile pescuitului industrial/comercial, în perioada anilor 1968-1970, s-au diminuat până la 227 tone, iar spre sfârșitul anilor 70 secolul trecut până la 100 tone, dominante în capturi devenind carasul - 28 tone şi plătica – 20 tone. În prezent pescuitul industrial în bălțile Manta nu se mai practică în legătură cu perioada secetoasă din ultimii 20-25 ani și nivelul scăzut de apă, iar în lacul Beleu în legătura cu includerea în componenta rezervației naturale ,,Prutul de Jos”.

25

Râul PRUT

speciilor economic valoroase (anterior numeroase) – avat, şalău, crap, somn, plătică, morunaş, ştiucă. Unele specii s-au adaptat la noile condiții de mediu şi şi-au extins ariile de răspândire, iar populaţiile lor progresează. Cele menționate se referă în primul rând la speciile fără valoare economică (murgoibălțat, porcușori, obleț, roșioară, biban, formele cu ritmul redus de creștere a carasului-argintiu și a.).

După originea zoogeografică, ihtiofauna cursului mijlociu al r. Prut și lacului Costești-Stânca este compusă din reprezentanți a 6 complexe faunistice: boreal-de-șes - 7 specii (știucă, babușcă, șalău, biban, batcă, clean, ghiborț), boreal-submontan 1 (scobar), ponto-caspic de apă dulce - 6 (obleț, plătică, cosaccu-bot-turtit, morunaș, roșioară, avat), ponto-caspic de mare 3 (moaca-de-brădiș, ciobănaș, guvid-de-iarbă), terțiar-de-șes - 4 (caras-argintiu, crap, somn, zvârlugă și chinez-de-șes - 5 specii (sânger, novac, boarța, porcușor, cosaș).

Lacul de acumulare Costești-Stânca a fost format în anul 1978 și este situat pe cursul mijlociu al r. Prut – la km 575 de la confluența cu fluviul Dunărea. Suprafața este – 5,9 mii ha (pe teritoriu Republicii Moldova 2,1 – 2,6 mii ha), lungimea - 74 km, adâncimea medie - 10 m. Pe malul stâng lacul are multe arii de extindere (râurile Vilia, Lopatnic, Racovăț, Ciuhur), cea mai mare fiind pe râul Ciuhur, formând golful „Ciuhur”, cu suprafața de circa 300 ha.

După ecologia înmulțirii toate speciile (cu excepția știucii) fac parte din grupa de pești termofili cu depunerea pontei primăvara-vara, 12 specii sânt fitofile (știucă, babușcă, șalău, biban, batcă, plătică, obleț, cosac-cu-bot-turtit, caras-argintiu, crap, somn, roșioară), 9 - litofile (clean, avat, scobar, morunaș, zvârlugă, moacă-de-brădiș, guvid-de-iarbă, ciobănaș, ghiborț), 1 - psamofilă (porcușor), 3 - pelagofile (sânger, novac, cosaș) și o specie - ostracofilă (boarță). După modul de nutriție o specie este fito-zoobentofagă (roșioară), 1 - fito-detritofagă (scobar), 2 - fito-zooplanctonofage (sânger și novac), 1 - fitofagă (cosaș), 1 - zooplanctonofagă (obleț), 14 - zoobentofage (babușcă, porcușor, plătică, batcă, boarță, cosac-cu-bot-turtit, morunaș, caras-argintiu, crap, zvârlugă, moacă-de-brădiș, guvid-de-iarbă, ciobănaș, ghiborț), 2 răpitori facultativi (biban, clean) și 4 specii - răpitori tipici (somn, șalău, avat, știucă).

Cercetările științifice din perioada anilor 2006 – 2014 efectuate pe cursul mijlociu al r. Prut şi în lacul CosteștiStânca au constatat prezența a 27 specii și subspecii (Ciprinide – 17, Cobitide – 1, Percide – 3, Gobiide – 3, Siluride – 1, Esocide – 1, Acipensiride – 1 specie).

Valorificarea piscicolă a lacului Costești-Stânca ar putea fi separată în două perioade cu diverse metode de acțiune asupra formării populațiilor piscicole și particularităților folosirii lor. 26

Prima perioadă, din 1978 până 1985 se caracterizează prin acumularea populațiilor reproductive a speciilor valoroase și majorarea cantitativă a lor prin introducerea reproducătorilor, prohibiția totală a pescuitului și efectuarea pescuitului ameliorativ intensiv a speciilor nevaloroase. A doua perioada, din 1985 până în prezent, se caracterizează prin exploatarea speciilor valoroase efectuată în baza evidenței resurselor și reglementarea pescuitului, continuarea pescuitului ameliorativ și popularea cu puiet (specii valoroase – crap, șalău, plătică, sânger, novac, caras, morunaș).

rezultatelor evaluărilor, baza nutritivă furajeră naturală existentă poate asigura o productivitate de 35-40 kg pește pe un hectar). Spre sfârșitul anilor 90 secolul trecut, volumul pescuitului industrial a scăzut de 6,6 ori până la 6,5-7,5 tone ce se explică prin suspendarea populărilor cu puiet de specii valoroase și neasigurarea condițiilor optimale pentru înmulțirea naturală, influențată de variațiile diurne ale nivelului apei din lac în epoca de reproducere, distrugerea substratului de pe boiști, exploatarea deplorabilă a resurselor piscicole, stabilirea cotelor anuale pentru pescuit, științific neargumentate, lipsa unei evidențe clare a pescuitului și alte acțiuni nechibzuite. O influență negativă o are și încălzirea înceată a apei în perioadele prereproductivă și reproductivă (primăvară întârziată).

Observațiile ihtiologice sistematice și cercetările științifice care se desfășoară de la formare până în prezent au evidențiat o creștere cantitativă generală a faunei piscicole cu valori maxime la 3-4 ani după umplerea lacului cu apă. Astfel în anul 1980 bibanul constituia 46,5% din cantitatea totală, babușca și carasul câte 8,7 %, iar speciile valoroase 30%. Prin pescuiturile ameliorative din anii 1983-1985 ponderea bibanului a scăzut până la 25%, iar densitatea babuștei a sporit până la 30%. Începând cu anul 1985 prin populările sistematice cu puieți de crap, șalău și plătică, modificarea mărimii minime admise pentru pescuitul plăticii (de la 25 cm la 30 cm) compoziția cantitativă și calitativă a ihtiofaunei spre sfârșitul anilor 80 secolul trecut s-a stabilizat. Speciile dominante în pescuitul industrial în perioada anilor 1985-1991 au fost: plătică - 58,4 %, crap - 14,6 %, șalău - 4,9 %, alte specii de talie mare (avat, fitofagi, știucă, somn) - 13,6 % și speciile de talie mică (babușcă, caras, biban) 8,5 %. Cantitatea de pește pescuit în anii 1990 și 1991 a fost de 45,7 t. și 38,1 t. Productivitatea piscicolă reală la 1 ha era de 1820 kg ce constituia numai 50 % din potențialul lacului (conform

Râurile mici din bazinul râului Prut

Afluenții râului Prut (Vilia, Lopatna, Răcovăţ, Ciuhur, Camenca, Gârla-mare, Delia, Nârnova, Lăpușna, Sarata, Tigheci, Larga) pe unele porțiuni prezintă un curs semipermanent caracteristic zonelor de stepă în regim secetos. Râurile Racovăţ și Ciuhur au un curs permanent și pe segmentele neregularizate ale r. Racovăţ (inclusiv și lacul de acumulare Bădrajii-Noi) de la confluența cu lacul de acumulare Costeşi-Stânca până la gură de vărsare a r. Draghişte și r. Ciuhur de la vărsarea în lacul de acumulare Costeşti-Stânca până la s. Pociumbreni, se întâlnesc specii valoroase: șalău, crap, plătică și a. Celelalte râuri, cu excepția cursurilor interioare în zonele de confluență, nu prezintă o importantă majoră pentru fauna piscicolă, fiind populate numai de specii economic nevaloroase. 27

Râul PRUT

În cursurile inferioare ale râurilor mici inclusiv și în albia cursului mijlociu a r. Prut au fost identificate 24 specii de pești atribuite la 6 complexe ecologo-faunistice. Din complexul faunistic – boreal-de-șes fac parte 7 specii (știucă, babușcă, clean, batcă, biban, șalău, ghiborț), din boreal-submontan – 2 specii (scobar, grindel), din terţial-de-șes – 4 specii (crap, caras-argintiu, zvârlugă, somn), din complexul ponto-caspic marin – 1 specie (moacă-de-brădiș), din ponto-caspic de apă dulce – 6 specii (avat, morunaș, obleț, plătică, cosac-cu-bot-turtit, pietrar), iar din complexul chinezesc-de-șes fac parte 4 specii (sânger, novac, porcușor, boarță). Analiza ihtiofaunei afluenților din cursul inferior al râului Prut (r. Lăpușna, r. Sârma, r. Sărata, r. Tigheci, r. Larga) a demonstrat că componența ei este în dependență de speciile ce populează r. Prut și regimul lui hidrologic. Spre exemplu, albia r. Lăpușna după amenajările hidrotehnice și îndiguirea ei, periodic seacă și numai la gura de vărsare în r. Prut, se întâlnesc 14 specii de pești, 5 din care formează populații (porcușorii, murgoiul-bălțat, moaca-de-brădiș, boarța, zvârluga), destul de numeroase fiind populațiile de murgoi-bălțat (30,6%) și porcușori (28,6%), restul speciilor se întâlnesc mai rar.

moaca-de-brădiș, murgoiul-bălțat și porcușorii formează populații. Populațiile murgoiului-bălțat și porcușorilor predomină numeric (48,8%). Dominantă în r. Larga este populația porcușorului (33,8%), codominante fiind cele de boarță (20,7%), urmată de cea a carasului-argintiu cu ritm redus de creștere (13,2%), iar populația murgoiului-bălțat fiind minoră (5,7%). Restul speciilor se întâlnesc doar episodic. În r. Tigheci s-a constatat cea mai săracă diversitate specifică (8 specii) din toți afluenții r. Prut studiați dominante fiind doar speciile de porcușor și boarță, concomitent trebuie de menționat faptul, că în acest râu spre deosebire de celelalte nu au fost depistate exemplare de murgoi-bălțat. Râurile Cogâlnic, Ialpug, Lunga, Cahul

Râul Cogâlnic își ia începutul din apropierea s. Ciuciuleni (raionul Hâncești) 3 km nord-vest și se revarsă în partea de nord a lacului Sasâc (Ucraina) și are lungimea de 221 km (în limitele teritoriale ale Republicii Moldova – 100 km). Cercetările științifice realizate în perioada anilor 20002014 au constatat schimbări structurale și producţionale ale populațiilor de pești comparativ cu perioada anilor 1955-1980. În ultimii 15 ani în ihtiofauna r. Cogâlnic s-au înregistrat 14 specii de pești din care 3 specii (crap, caras-argintiu, fitofagi) sânt economic valoroase, 2 specii (babușcă, biban) au valoare economică mică, iar restul speciilor nu prezintă interes economic.

Diversitatea ihtiofaunei r. Sărata, spre deosebire de cea a r. Lăpușna (zona de confluență cu r. Prut) este mai bogată. În zona de confluență cu r. Prut au fost înregistrate 18 specii, majoritatea din ele aparținând populațiilor de pești din r. Prut (11 specii) și 7 specii (porcușor, caras-argintiu, murgoi-bălțat, boarță, batcă, biban, moacă-de-brădiș) care, probabil, formează populații de sine - stătătoare în sectoarele nesupuse amenajărilor hidrotehnice. În r. Sârma din 10 specii pescuite, numai

Râul Ialpug își ia începutul din apropierea s. Marienteld (raionul Cimișlia) și curge pe teritoriul raioanelor Comrat, Ciadâr-Lunga, Taraclia, și se varsă în lacul Ialpug (Ucraina). 28

Are lungimea de 114 km. Ihtiofauna râului este constituită din 14 specii și subspecii de pești, din care doar 3 prezintă interes economic (știuca, crap, șalău), însă ponderea lor numerică abia atinge 6,6%. Din speciile cu valoare economică mică pot fi menționate următoarele: babușcă, caras-argintiu, biban, care au o frecvență relativ mai sporită (21,9%). Speciile economic nevaloroase alcătuiesc 71,5%. În râul Ialpugel (afluent al râului Ialpug) s-au înregistrat 8 specii de pești specifice ihtiofaunei râurilor mici care nu prezintă valoare economică: fufa, porcușor, murgoi-bălțat, boarță, zvârlugă și episodic unele exemplare de biban și crap. Iazurile de albie a r. Ialpugel sânt populate de 13 specii de pești, dominante fiind fufa, murgoiul-bălțat, și carasul-argintiu. Episodic se întâlnesc crapul, șalăul și peștii fitofagi. Ihtiofauna râului Salcia-Mare, preponderent, depinde de cea din cursul inferior al râului Ialpug și este reprezentată de 11 specii și subspecii de pești, din care predomină porcușorul și murgoiul-bălțat câte 14,4%, carasul-argintiu, moaca-de-brădiș și fufa cu câte 10,7%.

lungimea de 39 km. Ihtiofauna cursului inferior al râului depinde în mare măsură de ihtiofauna lacului Cahul și este constituită din 17 specii și subspecii de pești, o bună parte din care în perioada vernală migrează din lac (caras-argintiu, biban, boarță, batcă etc.), sau pătrund din iazuri (puiet de crap, episodic sânger). În iazul de albie, populațiile de pești sânt reprezentate de sânger, novac, episodic cosaș și șalău, caras-argintiu. Restul speciilor (porcușor, fufă, murgoi-bălțat, batcă, boarță, biban, biban-soare, guvizi, și a.) nu prezintă interes economic. Cursul superior al r. Cahul și afluenții lui nu au o ihtiofaună stabilă și este reprezentată în general de specii economic nevaloroase: porcușor, murgoi-bălțat, boarță, carasul-argintiu (cu ritmul redus de creștere), zvârlugă, unele specii de guvizi, dar valoarea lor numerică este neînsemnată. Lacul Cahul este situat pe malul stâng al fluviului Dunărea. Are suprafața de 8 mii ha (în limitele teritoriale ale Republicii Moldova - 250 ha). Adâncimea maximă - 2,7 m, medie - 1,8 m. Schimbul de apă a lacului cu fluviul Dunărea se înfăptuiește prin gârla Vechita. Prin canalul Ruscoe și gârla Zarza, apa din lacul Cahul permanent se scurge în Lacul Cahul și în continuare prin gârla Tabocel se scurge în lacul Cugurlui.

Râul Lunga afluent al râului Ialpug, își ia începutul de lângă s. Cioc-Maidan (raionul Comrat) și are lungimea de 78 km. Ihtiofauna cursului inferior a râului depinde în mare măsură de ihtiofauna r. Ialpug și este constituită de 10 specii de pești, 2 specii economic valoroase (crap, știucă), 2 specii cu valoare economică mică (caras-argintiu, babușcă) și 6 specii fără valoare economică (fufă, porcușori, obleț, boarță, osar).

În prezent ihtiofauna este reprezentată de 34 specii de pești. După regularizarea nivelului de apă în lac s-au redus semnificativ suprafețele de reproducere. Acest fenomen precum și variațiile nivelului apei în perioada de reproducere au dus la diminuarea continuu a speciilor cu valoare comercială, s-au redus capturile crapului. Dominante în capturi sânt carasul și plătica.

Râul Cahul își ia începutul de lângă s. Pelinei (raionul Cahul) și curge pe teritoriul a două raioane (Cahul și Vulcănești) și se varsă în lacul Cahul în apropiere de loc. Etulia. Are 29

ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA PE Ş TILOR

Forma corpului, particularitățile exterioare și tegumentul

corpului sânt cei mai buni înotători care habitează în stratul de apă – salmonidele, chefalul, tonul, scrumbia și a. Tipul sagitiform (formă de săgeată). Corpul alungit, înotătoarea dorsală și anală situate spre peduncul. Peștii cu astfel de formă nu pot înfăptui migrații îndelungate. Ei își pândesc prada, apoi cu repeziciune se aruncă asupra ei (știuca, sarganul și a.). Tipul teniiform (formă de panglică). Capul comprimat lateral, foarte alungit. Habitează la adâncimi în apele liniștite, deplasându-se încet (Regalecus glesne (peștele-vâslă) și a.). Tipul serpentiform (formă de șarpe). Capul foarte alungit, cilindric. Înoată cu mișcări serpentiforme a corpului menținându-se pe lângă vegetația acvatică (anghila și a.) Tipul depresiform (formă plată). Corpul turtit dorso-ventral, ochii amplasați asimetric, ambii pe aceiași parte a corpului. Toți peștii sânt slab înotători și habitează pe fundul apei. Tipul globiform (formă de glob). Corpul aproape sferic, caudala slab dezvoltată.

Pentru deplasarea prin apă (mediu cu densitatea mult mai înalta decât a aerului) cu un consum mic de energie și dezvoltarea vitezei de deplasare corespunzătoare necesităților sale vitale, peștii prezintă diferite forme a corpului (fusiformă-hidrodinamică, netedă fără proeminențe, rotundă ca globul, întinse și plate, late și plate). La unele specii tegumentul este moale și acoperit cu mucus, la altele tare cu ghimpi și scuturi. Coloritul corpului de asemeni este foarte variat, în special, la speciile care viețuiesc în apele tropicale și cele calde. Peștii dispun de diverse adaptări care le ajută la deplasări rapide sau să se târâie pe fundul apei, să se protejeze de dușmani sau pentru dobândirea hranei. Formele actuale ale peștilor s-au format în rezultatul selecției naturale care a durat milioane de ani, adaptându-se la mediul de viețuire. Structura exterioară a peștilor este condiționată de dezvoltarea diferitor adaptări la condițiile biologice și acvatice, legate de deplasare, mișcare și de dobândirea hranei. După aspectul exterior al peștilor se poate aprecia modul lor de viață și de nutriție. Din diversitatea mare de forme a corpului se pot evidenția câteva tipuri mai importante:

Trebuie de menționat faptul că, deseori, peștii nu pot fi atribuiți în întregime la un anumit tip de formă a corpului, prezentând combinații a mai multor tipuri de forme. Corpul peștelui este format din cap, trunchi, coadă și înotătoare (vezi figura).

Tipul fusiform (formă de torpilă). Capul ascuțit, corpul în formă de fus, pedunculul ascuțit. Peștii cu această formă a 30

ide, rechini) înotătoarele ventrale sânt situate pe abdomen (poziție abdominală) sub înotătoarele dorsale. La biban, șalău și la alte specii sânt situate aproape în dreptul înotătoarelor pectorale (poziția toracică). La Trachinidae înotătoarele ventrale sânt situate înaintea înotătoarelor pectorale (poziție jugulară). La unele specii (masculii de selacieni, rechini și vatoși) înotătoarele ventrale se transformă într-un organ de acuplare denumit pterigopodiu. Sânt specii la care înotătoarele ventrale lipsesc (anghilă, lupul de mare si a.). Înotătoarea caudală C (pinna caudalis) situată la extremitatea posterioară a corpului este un organ important în deplasarea peștelui, creând forța motrice și asigurând manevrarea la schimbarea direcției și la viraje. Se întâlnesc trei tipuri de înotătoare caudale: heterocercă - lobul superior este mai mare decât cel inferior (selacieni, acipenseride); izocercă – lobii sunt egali (scrumbie, babușcă, somon) și hipocercă – lobul inferior este mai mare decât cel superior (peștii zburători). Forma înotătoarei caudale este legata de modul de viață a peştilor. La acipenseride, care au gura inferioară lobul superior este mai dezvoltat fiindcă ajută la menținerea corpului în poziție înclinată. Peștii zburători au lobul inferior mai dezvoltat, care ajută la propulsarea corpului din apă. Înotătoarea dorsală D (pinna dorsalis) exercită rolul de carenă verticală. La peștii slab înotători (vatoși), este redusă sau lipsește. La biban, șalău, șalău vărgat, pietrar și la alte specii sânt prezente câte două înotătoare dorsale, iar bacaliarul are trei. Înotătoarea anală A (pinna analis) ca și dorsala are funcția de carenă. La vatoși și la unele specii de rechini înotătoarea anală lipsește.

ÎNOTĂTOARELE. Peștii dispun de înotătoare perechi –

pectorale și ventrale și neperechi – dorsală (de la una până la trei), caudală și anală (una sau două). La unele specii de pești – Salmonidae și Ictaluridae și a. există înotătoarea adipoasă fără radii situată pe partea dorsală a corpului în spațiul dintre înotătoarele dorsală și caudală. Amplasarea înotătoarelor pe corp, structura și mărimea lor diferită de la o specie la alta. Înotătoarele pectorale P (pinna pectoralis) sânt predestinate pentru menținerea echilibrului corpului, participând de asemenea la înclinări ale corpului și la viraje. Înotătoarele sânt situate imediat după deschizăturile branhiale și la diferite specii ocupă poziții diverse. Înotătoarele ventrale V (pinna ventralis) ca si cele pectorale mențin echilibrul corpului. La unele specii (crap, somoni, clupe31

TEGUMENTUL (pielea) și structura lui. Tegumentul peș-

creează o gamă de culori. Culoarea corpului la pești nu este permanentă și se modifică sub influența factorilor externi și interni. Modificarea coloritului în unele cazuri este mai rapidă, uneori momentană, în alte cazuri decurge mai lent. Puietul de somon inițial are niște dungi transversale pe corp care pe parcurs dispar și culoarea devine argintie. Alevinii de anghilă timp de câțiva ani trăiesc în stratul de apă, corpul fiind străveziu. Când se transformă în puiet și trece la modul de viață bentonic, spatele lui devine întunecat după culoarea fundului acvatic.

telui formează un înveliș trainic, protejând țesuturile și organele de la vătămări mecanice, de pierderea substanțelor necesare organismului precum și de la pătrunderea paraziților și substanțelor toxice. Tegumentul peștelui este alcătuit din două straturi: exterior – epiderma și interior – derma. Epiderma este formată din mai multe straturi de celule epiteliale; derma este alcătuită dintr-un strat gros de țesut fibros: sub dermă se află țesutul conjunctiv (celule subcutanate) în care deseori se depun grăsimile. Unele specii de pești (lin, cegă) elimină prin tegument o cantitate semnificativă de mucus, iar altele (șalău, somon), foarte puțin. Mucusul se formează în celule situate în epidermă. Mucusul îndeplinește funcțiile de protecție a organismului de influenta mediului ambiant (strat protector împotriva paraziților și a substanțelor toxice dizolvate în apă, menținerea echilibrului osmotic intern, favorizează deplasarea peștilor în apă). Mucusul contribuie la coagularea rapidă a sângelui. La unele specii sânt prezente celule și glande veninoase care secretă substanțe toxice folosite în timpul apărării sau a atacului. În stratul conjunctiv al tegumentului sunt situate organele luminoase formate din celule glandulare (fotogene) cu granule pigmentare denumite – cromatofori (melanofori - care conțin granule pigmentate de culoare neagra, eritrofori - de culoare roșie, xantofori - de culoare galbenă) și cristale de guanină care reflectă lumina denumite – iridocite, dispuse în anumite regiuni ale corpului. Organul luminos secretă luciferină care în prezența apei și a oxigenului se oxidează transformându-se în oxiluciferină cu proprietăți luminiscente. Suprafața iridocitelor reflectă lumină formând coloritul argintiu al peștelui. Combinația diferitor culori a cromatoforilor și a suprafețelor reflectoare a iridocitelor

Culoarea de fond a peștilor este gri și joacă un rol important în apărare. La majoritatea speciilor părțile laterale și abdomenul sânt argintii-albe, spatele este mai întunecat. Culoarea închisă a spatelui, pe fundalul întunecat al fundului apei, dacă privești de sus, este aproape invizibilă, iar culoarea deschisă a abdomenului, dacă privești de jos, se contopește cu suprafața lucitoare a apei. Peștii de fund au o colorație monocromă sau pestriță (somn, mihalț, zglăvoacă), iar cei care viețuiesc printre plantele acvatice - au coloritul vărgat (știucă, biban). SOLZII – formațiuni osoase de proveniență dermală sânt

de trei tipuri: placoizi (cutanați), ganoizi și elasmoizi (cicloizi și ctenoizi). Solzii placoizi (denticulii cutanați) sunt caracteristici pentru peștii cartilaginoși (rechini și vatoşi) și sânt formați dintr-o placă bazală și un spin cu cavitatea interioară plină cu țesut conjunctiv, vase sangvine și terminații nervoase. 32

Scheletul intern și musculatura peștilor

Solzii ganoizi au formă de plăcuțe rombice. În exterior solzul este acoperit cu un strat de ganoină, asemănător cu emailul, dispuși pe corpul peștelui în serii oblice iar la unul dintre colțuri are o prelungire cu care se leagă de solzii vecini. Acești solzi sânt caracteristici pentru peștii fosili, iar din peștii contemporani pentru știuca - Kaiman și polipteri. La acipenseride s-au păstrat numai pe lobul superior al caudalei.

STRUCTURA SCHELETULUI este alcătuită din scheletul

axial al coloanei vertebrale, scheletul craniului și scheletul apendicular (înotătoarele perechi și neperechi).

Solzii elasmoizi sânt specifici pentru teleosteeni și au două forme: cicloizi și ctenoizi. Ambele forme au aceeași structură cu excepția că solzii cicloizi au formă rotunjită cu marginea de pe partea posterioară netedă iar solzii ctenoizi în zona inferioară a părții posterioare au niște spinuli. Solzii elasmoizi sânt de diferite mărimi. La anghilă solzii sânt foarte mici (microscopici) iar la mreana indiană ajunge la câțiva centimetri. Pentru diferite familii de pești este caracteristică o anumită formă de solzi (pentru ciprinide - cicloidă, percide – ctenoidă).

Scheletul poate fi reprezentat de coarda dorsală sau coloana vertebrală. La ciclostomate, acipenseride și dipnoi, coarda dorsală se păstrează pe parcursul întregii vieți. La celelalte specii de pești coarda este prezentă în primele etape de dezvoltare iar la maturi se schimbă cu coloana vertebrală care este formată din vertebre. La ciclostomate coarda se întinde de-a lungul corpului, de la partea posterioară a craniului la coadă, alcătuită dintr-un filament integru nesegmentat, din elemente cartilaginoase și țesut conjunctiv deasupra căreia sânt alăturate arcurile vertebrale cartilaginoase. Peștii Teleosteeni au coloana vertebrală osificată, în care sânt evidențiate două segmente - trunchiul și coada. Trunchiul este fracționat în vertebre tipice - amficelice, fiecare fiind alcătuită din corp, două apofize neurale superioare care protejează 33

măduva spinării și două parapofize. În zona toracică pe parapofize se articulează coastele. În zona caudală parapofizele se unesc și formează arcul hemal inferior. Ultima vertebră caudală este plată, pe care se articulează radiile înotătoarei caudale. Numărul de vertebre este determinat de un șir de factori interni și exteriori (anghila are 114 vertebre, somnul – 72, șalăul – 44).

Scheletul înotătoarelor perechi și neperechi este format din radii unite între ele cu membrane înotătoare. MUȘCHII. Se împart în mușchii trunchiului, capului, cau-

dali și a înotătoarelor. Cei mai dezvoltați sunt mușchii trunchiului care în formă de două bandelete sânt situați de-a lungul trupului (de la cap până la coadă denumiți mușchii laterali). Mușchii laterali se împart în două mase, - dorsală și ventrală fiind separate între ele de pereți conjunctivi care vin de la coloana vertebrală spre tegument. Culoarea mușchilor depinde de pigmenți. Fiecare specie de pești are culoarea sa. Șalăul are mușchii albi, știuca - gri, păstrăvul - rozovii, sturionii - gălbui. Culoarea mușchilor este influențată și de factorii mediului ambiant, compoziția apei și natura hranei. Mușchii capului și a aparatului branhial sânt diverși și pun în mișcare mandibulele și arcurile branhiale. Mușchii înotătoarelor sânt formați dintr-un țesut muscular subțire și sânt situați la baza înotătoarelor.

Scheletul craniului ca și scheletul axial în procesul evoluției s-a transformat. La ciclostomate cutia craniană lipsește. La ei sunt prezente niște capsule craniene cartilaginoase separate, legate cu țesut conjunctiv. Peștii cartilaginoși (rechinii, vatoșii) au craniul cartilaginos format din capsule craniene concrescute, maxilare și dinți. Maxilarele sânt unite cu craniul. Craniul la peștii teleosteeni este alcătuit din segmente: neural (neurocraniul) unde se afla creierul și unele organe de simțuri, visceral care formează scheletul aparatului respirator (branhial). În cavitățile branhiale sânt situate cinci perechi de arcuri branhiale. Pe partea inferioară a patru arcuri branhiale sânt fixate lamelele branhiale. Pe al cinci-lea arc branhial se formează dinții faringieni amplasați în 1-3 rânduri.

A

B

ORGANELE ELECTRICE LA PEȘTI. Organele electrice se

formează în rezultatul transformării țesutului muscular sau glandular și reprezintă niște plăci musculare, țesut conjunctiv gelatinos. Partea inferioară a plăcii este încărcată negativ iar partea superioară – pozitiv. Descărcările electrice au loc sub influența impulsurilor bulbului rahidian (măduva prelungită). După capacitatea de regenerare a curentului electric peștii se împart în trei grupe:

C

A – cosaș; B – crap; C – șalău

Speciile cu încărcătură electrică mare de la 20 până la 600 volți (anghila electrică, somnul electric, vatosul electric).

La ciprinide în partea opusă a faringelui se află placa cornificată care în comun cu dinții faringieni participă la sfărâmarea hranei.

Principala destinație a descărcărilor electrice este atacul și apărarea. 34

se disting următoarele tipuri: gură superioară (sabiță, sânger, novac, murgoi-bălţat); gură semisuperioară (obleț, somn, roșioară); gură terminală (lostriță, cosac, văduviță, ocheană mare, șalău, biban, mihalț, știucă, lin, scrumbie-de-Dunăre); gură semiinferioară (ocheană, babușcă, mreană vânătă, cosac-cu-botturtit, plătică, batcă, fusar); gură inferioară (morunaș, pietrar, scobar, mreană, țipar, zvârlugă, sturionii).

Speciile cu încărcătură electrică mică până la 17 volți. Destinația principala a descărcărilor este semnalizarea, locația (determinarea locului unde se află), orientarea (pentru speciile care habitează în apele tulburi din râurile Africii). Speciile fără organe specializate dar dispune de activitate electrică. Descărcările electrice generate se răspândesc la 10-15 m în apele sărate și până la 2 m în apele dulci și sânt folosite de pești pentru orientare, semnalizare, locație (stavridul, aterina, bibanul și a.).

Poziția gurii la pești

Organele interne A – superioară; B – terminală; C – semiinferioară; D – inferioară

Faringele – este zona tractului digestiv dintre cavitatea bucală și tubul digestiv. În faringe sânt orificiile branhiale prin care cavitatea branhială se unește cu faringele. Orificiile de separare sânt formate de arcurile branhiale pe care se găsesc spinii branhiali pe partea inferioară și lamelele branhiale pe partea posterioară. Numărul și mărimea spinilor branhiali, corespund modului de hrănire a peștilor. La peștii răpitori spinii sunt rari și scurți protejând lamelele de deteriorare care poate fi cauzată de obiectele mari de hrană. La peștii care se hrănesc cu plancton spinii sânt lungi și deși, având rolul de filtru.

1 – stomac; 2 – vezica înotătoare; 3 – branhii; 4 – inima; 5 – ficat; 6 – vezica biliară; 7 – intestine; 8 – organ genital; 9 – anus; 10 – rinichi APARATUL DIGESTIV

Faringele trece în esofag care conduce hrana în stomac. Speciile răpitoare au stomacul în formă de sifon (peștii pașnici care se hrănesc cu vegetație sau organisme mici pot fi fără stomac).

Tubul digestiv - este alcătuit din gură, cavitate bucală, maxile, dinți, faringe, esofag, stomac, intestin. În funcție de caracterul nutriției, gura este variată ca formă, dimensiuni, poziție și 35

Pancreasul la majoritatea speciilor de pești vizual nu se observă fiindcă este difuz, în mare parte concrescut în masa ficatului, a splinei și între curburile intestinale. La crap, lin și carasul argintiu, pancreasul reprezintă un grup de celule specializate care sânt localizate în ficat, mezenter, splină și în grăsimile de pe intestin. Pancreasul produce fermenții – tripsină, erepsină, enterochinază, lipază, amilază și a. care participă la descompunerea proteinelor, grăsimilor și hidrocarburilor.

continuare prin artera ventrală sângele este condus spre branhii. În lamelele branhiale sângele trece prin capilare unde cedează bioxidul de carbon, se oxigenează. După oxigenare, prin alte capilare, sângele este dus în aorta dorsală de la care prin artere către organele interne și musculatură.

Ficatul ca glandă, îndeplinește mai multe funcții. La unele specii în ficat se depozitează rezervele de grăsimi, iar rezervele de hidrocarburi în formă de glicogen este prezent la toate speciile. Sângele de la organele aparatului digestiv inițial trece prin ficat unde sânt neutralizate proteinele străine. Ficatul mai produce și fierea care se acumulează în vezica biliară apoi prin canalul coledoc este drenată spre intestin. Fierea emulsionează grăsimile și activează fermenții intestinului. SISTEMUL CIRCULAR SANGVIN

Principalul organ al circulației sangvine este inima care este situată imediat în urma ultimelor arcuri branhiale în cavitatea pericardică. Inima este formată dintr-un ventricul (partea contractilă) și dintr-un auricul care comunică cu ventriculul prin orificiul branhio-ventricular. Înaintea auriculului este situat sinusul venos prin care sângele pătrunde în auricul apoi în ventricul. Din ventricul, prin conul arterial, în interiorul căruia sânt dispuse mai multe valvule având rolul de a împiedica reîntoarcerea sângelui în inimă, sângele pătrunde în bulbul arterial și pe urmă în aorta ventrală. Circulația sângelui se desfășoară în modul următor: sângele venos din inimă la contracția mușchiului din ventricul prin conul arterial pătrunde în bulbul arterial și în

ORGANELE DE RESPIRAȚIE

Branhiile au funcția de aprovizionare a organismului cu oxigen transmițându-l din mediul ambiant în sânge. La peștii Teleosteeni, pe laturile capului sânt prezente câte cinci arcuri branhiale. Patru arcuri pe partea posterioară sânt prinse câte două rânduri de lamele branhiale. Lamelele branhiale sânt acoperite cu niște foițe branhiale subțiri suprafața cărora este puternic cutată unde are loc schimbul de gaze (eliminarea bioxidului de carbon CO2 și asimilarea oxigenului O2). La inspirație gura peștelui se deschide, arcurile branhiale se deplasează în părți, operculele sub presiunea din afară închid deschizăturile 36

de oxigen. La crap, lin, somn, anghilă - intensitatea respirației prin tegument este de 17-22%, iar la unii indivizi până la 80%. APARATUL EXCRETOR (rinichii) este format din două

panglici alungite de culoare roșu-închis, sub coloana vertebrală deasupra vezicii gazoase și îndeplinesc două funcții principale: excretoare și osmoreglare. Elementul morfofiziologic al rinichiului este canalul urinar renal, un capăt al căruia se dilată în corpusculul Malpighi, iar celălalt capăt duce spre ureter. Corpusculul Malpighi – ghemul de vase sangvine (glomerul Malpighi) cuprins de pereții dilatați a tubușorului urinifer formează capsula Bowmann. Glomerul Malpighi asigură filtrarea produselor lichide de schimb. Pereții tubușoarelor urinifere secretă ureea. Tot în pereții tubușoarelor are loc absorbția apei, glucidelor și vitaminelor din filtratul glomerului Malpighi. Sângele curățat se întoarce în sistemul vascular renal, iar produsele de schimb filtrate din sânge și ureea prin ureter și cavitatea urogenitală se elimină în mediul acvatic. Rinichii joacă un rol important și în menținerea constantă a concentrației (presiunii) mediului intern de cel extern. La peștii Teleosteeni presiunea osmotică din interiorul corpului nu este egală cu presiunea osmotică din mediul acvatic. La peștii de apă dulce datorită concentrației sărurilor din sânge mai mare decât în apă, presiunea osmotică interioară este mai mare decât în mediul acvatic. La peștii marini concentrația sărurilor din sânge este cu mult mai mică decât în mediul acvatic marin prin urmare și presiunea osmotică interioară este mai mică decât cea din mediul ambiant.

branhiale. Astfel, presiunea din cavitatea bucală se micșorează și apa pătrunde în cavitatea branhială (spălând lamelele branhiale). La expirație gura se închide, arcurile branhiale și operculele se apropie, presiunea în cavitatea branhială se mărește, crăpăturile branhiale se deschid și apa este împinsă afară. În capilarele lamelelor branhiale din apă se asimilează oxigenul. Respirația branhială se mai completează prin tubul digestiv (respirație intestinală), vezica gazoasă și tegument. Respirația intestinală este caracteristică în mare parte numai pentru pești. În pereții intestinului se formează niște aglomerații de capilare prin care din aerul atmosferic inspirat, prin cavitatea bucală se asimilează oxigenul O2 și se elimină bioxidul de carbon arterial. Din aer, de unele specii de pești se asimilează până la 50% de oxigen. Vezica gazoasă de asemenea este utilizată de multe specii pentru aprovizionarea cu oxigen. Pereții vezicii sânt vascularizați cu capilare arteriale și venoase, formând din loc în loc rețele dese printre care se disting niște glande celulare numite- corp roșu prin care gazul din vezică difuzează în vasele sangvine, iar din sânge gazele trec invers, în vezică. Respirația prin tegument ca suplimentare a respirației branhiale există la toți peștii, îndeosebi, în eliminarea bioxidului de carbon CO2. O intensitate mai mare a respirației prin tegument se observă la peștii care habitează în condițiile deficitului

ORGANELE SIMȚULUI

Organele simțului la pești sânt înzestrate ca un șir de particularități care reflectă adaptarea lor la condițiile de viață. Receptorii (celulele senzoriale) pot percepe diverse excitații de natură fizică 37

și chimică: presiunea apei, sunetul, culorile, temperatura, impulsurile magnetice și electrice, mirosul și gustul. Unele excitații sânt percepute prin contactul direct (gustul, pipăitul), altele de la distanță. Se evidențiază organele simțului tegumentar (excitațiile de natură tactilă, de durere, schimbare a temperaturii și presiunii apei), organele simțului chimic (perceperea gustului, mirosului, calității apei) și organele simțurilor superioare (auzului, văzului).

de melc numit – lagenă și trei canale semicirculare. Cavitatea superioară și inferioară comunică între ele prin canalul utriculo-sacular, iar canalele semicirculare se deschid în cavitatea superioară (utricul), fiecare având la baza lor câte o dilatare în formă de fiolă. Utriculul și canalele semicirculare formează organul echilibrului (aparatul vestibular). Epiteliul care acoperă labirintul are celule senzitive prevăzute la capătul liber cu peri aspri, iar capătul opus este împletit cu terminațiile nervilor acustici. Cavitatea labirintului este împlută cu endolimfă în care pe fiecare parte a capului în utricul, sacul și lagenă se găsesc câte trei elemente (pietre) calcaroase numite – otolite. În otolite, ca și pe solzi, în funcție de afluxul de săruri calcaroase, care nu este egal pe tot parcursul anului, depunerile în straturi concentrice sânt mai masive vara și mai slabe iarna. Din aceste motive otolitele deseori sânt folosite pentru determinarea vârstei.

Organele simțului tactil sânt localizate în tegument și percep atingerile cu obiectele solide, presiunea apei, și schimbările temperaturii (cald și rece). Mulți receptori sânt situați în gură și pe buze. Termoreceptorii sânt situați în straturile exterioare ale tegumentului. Ca exemplu, la știucă receptorii care percep căldura - sânt situați pe cap, iar receptorii care percep frigul - sânt situați pe corp. Peștii Teleosteeni sânt foarte sensibili și percep schimbările de temperatură cu 0,1 – 0,4 0C.

Organele văzului - la pești, în mare parte, sânt formate ca și la alte vertebrate și mecanismul perceperii vizuale este la fel: lumina pătrunde prin cornee, apoi prin pupilă ajunge la cristalin de unde este transmisă pe peretele intern al ochiului – retina unde are loc nemijlocit perceperea. Ochii peștilor au forma elipsoidală, permanent deschiși (pleoapele lipsesc) și sânt plasați de o parte și de alta a capului și vederea lor este monoculară, iar fiecare ochi vede independent. În față câmpurile vizuale se suprapun doar sub un unghi de 15 – 300. Datorită faptului că cristalinul are forma aproape sferică și deplasarea lui înainte spre cornee asigură mărirea unghiului vizual (lumina pătrunde în ochi din toate părțile)

Linia laterală este un organ specific numai peștilor și amfibiilor care viețuiesc în apă și este situată pe ambele laturi ale corpului, de la cap spre coadă, uneori cu sinuozități, se întinde un șir de puncte, reprezentând niște orificii ce au legătură cu un canal plin cu mucus, situat sub pielea peștelui, care la rândul său comunică cu sistemul nervos. Prin intermediul liniei laterale peștele simte circulația curenților de apă, mișcările vântului și oscilațiile apei provocate de diferite obiecte și alte animale din jurul său, ajutându-l astfel să se orienteze și să mențină anumite distanțe față de alți pești, să simtă apropierea dușmanului sau a prăzii. Organul auzului și echilibrului – este situat în partea posterioară a cutiei craniene și este reprezentat de un labirint membranos – urechea internă, formată din trei vezicule: cavitatea superioară numită – utricul, cavitatea inferioară numită – sacul și un rudiment 38

peşti care depun icrele primăvara (bibanul, știuca, avatul, babușca, șalăul); peşti care depun icrele primăvara-vara (crapul, somnul, plătica, roșioara, linul, moronașul); peşti care depun icrele toamna-iarna (păstrăvul, mihalțul).

unghiul vizual pe verticală constituie 1500, iar pe orizontală – 1680 – 1700. Însă forma sferică a cristalinului condiționează și miopia peștilor. Acuitatea vizuală depinde și de dimensiunea ochilor: somnul și anghila, cu ochi disproporționat de mici sânt printre cei mai "miopi". Distanța focală minimă este de 1 m și cea maximă este de 15 m. Retina ochiului percepe satisfăcător unele culori elementare. Peștii pot face distincție între diferite forme ale obiectelor. Privind în sus, peștele percepe și imagini din mediul aerian, când suprafața apei este liniștită.

Maturația sexuală și depunerea primei ponte la diferite specii de pești se desfășoară la vârste și în termene diverse. Amplitudinea termenelor de maturație sexuală este amplă – de la câteva luni la unele specii și până la mulți ani la alte specii. Cel mai târziu ajunge la maturația sexuală morunul – 14-18 ani. Nisetru – 10-15 ani, anghila – 10-14 ani. Multe specii ajung la maturitatea sexuală la vârsta de un an (gingirica, hamsia, guvizii și a.). Peștii de aceeași specie pot ajunge la maturitatea sexuală la diferite vârste în dependență de temperatura în perioada creșterii și capacitatea nutritivă a bazinului acvatic. Cu cât capacitatea nutritivă este mai mare, cu atât mai repede crește peștele și ajunge la maturitatea sexuală mai devreme.

REPRODUCEREA Organele de reproducere a peștelui la mascul sânt testiculele

care produc spermatozoizi (numiți popular lapți), iar la femele – ovare, care produc ovule (numite popular icre) sânt situate în cavitatea corpului de o parte și de alta a liniei mediale. Cele mai simple organe de reproducere sânt la Ciclostomi, care reprezintă niște glande nepereche situate deasupra intestinului și nu au canale de evacuare. Produsele seminale ajung în cavitatea generală a corpului și apoi prin porul genital, situat între orificiul anal și cel urinar, sânt evacuate în mediul ambiant. La peștii cartilaginoși, organele de reproducere sânt perechi și după structură mai complicate. Produsele seminale se elimină în mediul ambiant prin canale, format din canalul rinichiului primar divizat în două părți: canalele Woltt și Műller. La peștii Teleosteeni, glandele genitale sânt perechi situate simetric în cavitatea corpului. La majoritatea speciilor fecundarea ovulelor se desfășoară în mediul acvatic. Peștii se reproduc în diverse condiții, prin depunerea icrelor de către femele şi fecundarea lor cu lapții masculilor. După termenele de reproducere, peștii se împart în:

După durata depunerii pontei se evidențiază două grupuri de pești, cu depunerea pontei dintr-o singură dată și în porții. La peștii cu depunerea pontei dintr-o singură dată icrele se maturizează în același timp iar durata depunerii icrelor poate fi foarte scurtă (biban) sau poate dura câteva zile (crap, plătică). La peștii cu depunerea pontei în porții icrele se maturizează și se depun în reprize (batca, carasul, oblețul și a.). De obicei se depun trei porții de icre. Intervalul de timp dintre depuneri este de 7-11 zile, iar în funcție de temperatura apei aceste intervale se pot modifica. Depunerea icrelor în porții într-o perioadă mai îndelungată contribuie la sporirea prolificității și asigurarea descendenților cu hrană și la o supraviețuire mai bună a icrelor și alevinilor în condiții nefavorabile pentru viețuire. Majoritatea 39

speciilor de pești după maturația sexuală, se reproduc anual pe durata întregii perioade reproductive. Sânt însă specii care depun ponta numai odată în viață și după reproducere pier (anghila, somonul și a.).

MIGRAȚIILE Majoritatea speciilor de pești pe tot parcursul vieții întreprind deplasări periodice sezoniere într-o anumită direcție și într-o anumită perioadă a anului. Căile migrației de la un an la altul sânt diferite. Uneori în urma modificărilor condițiilor de mediu se schimbă și direcția migrațiilor. Migrațiile sânt împărțite în migrații pasive și migrații active.

La majoritatea speciilor de pești icrele sânt rotunde. Dar sânt și de formă ovală (hamsie), cilindrică (unii guvizi). Culoarea predominantă a icrelor la multe specii este gălbuie, portocalie, la sturioni – neagră, la guvizi – verde. Culoarea gălbuie și portocalie este condiționată de prezența carotenoidelor.

Migrațiile pasive – au loc când migranții – icrele pelagice, larvele și uneori puietul neviguros a speciilor de pești care se reproduc la distanții mari de la locurile de hrănire (scrumbiade-Dunăre, morunul, nisetrul, păstruga și a.).

Locurile pentru depunerea icrelor sânt extrem de diverse și specifice pentru fiecare specie. Somonii depun icrele în gropițe făcute de ei pe fundul bazinului pe unde depun icrele care sânt acoperite, formând astfel cuiburi. Sturionii depun icrele în râuri pe pietriș. Scrumbia-de-Dunăre depune icrele în stratul de apă. Șalăul construiește cuiburi speciale. Majoritatea speciilor de pești din apele Republicii Moldova depun icrele pe suprafețele inundate primăvara în timpul viiturilor de primăvară.

Migrațiile active – sânt întreprinse de pești maturi când deplasările se fac pe un anumit traseu cu un consum mare de energie. Astfel de migrații le întreprinde scrumbia-de –Dunăre, sturionii, anghila și a. În funcție de direcția deplasării, migrațiile se împart în:

După particularitățile depunerii icrelor şi dezvoltării puietului, se evidențiază următoarele grupe ecologice de peşti:

anadrome – în fluvii, împotriva curentului apei, sau din largul mărilor spre zonele litorale și țărmuri; catadrome – în fluvii, în aceiași direcție a curentului de apă, ori de la țărmuri și zone litorale spre largul mărilor.

litofili – se reproduc pe funduri pietroase, de obicei in râuri, in zonele cu curenţi (sturionii, lipanul, scobarul, cleanul mic);

fitofili – se reproduc in apele stătătoare sau cu curgere lină pe vegetaţie (știuca, crapul, băbușca, plătica, bibanul);

Principalele tipuri de migrații sânt:

psamofili – depun icrele pe fundul nisipos (porcușorul, boiș-

de reproducere – din locurile de hrănire și iernare, spre locu-

teanul);

rile de reproducere;

pelagofili – depun icrele in grosul apei (scrumbia, novacul,

de hrănire – din locurile de reproducere sau iernare, spre lo-

sângerul, cosașul);

curile de hrănire);

ostracofili – depun icrele in cavitatea paleală a moluștelor bi-

de iernare – din locurile de hrănire sau de reproducere, spre

valve (boarța).

zonele de iernare. 40

Starea de conservare a unei specii este un indicator al probabilității ca specia respectivă să continue să supraviețuiască în prezent sau în viitor. Există mulți factori care sânt luați în considerare când se acordă o stare de conservare unei specii: nu contează doar numărul total al indivizilor speciei care trăiesc, ci și creșterile și descreșterile populației

de-a lungul timpului, rata de succes a reproducerii, amenințările cunoscute și altele. Cel mai cunoscut sistem de clasificare în stări de conservare din lume este Lista Roșie a IUCN.

(International Union for Conservation of Nature)

A fost creată în anul 1963 și reprezintă inventarul cel mai complet al stării de conservare a speciilor de animale și plante, fiind cel mai bun indicator al stării biodiversității mondiale. Categoriile Listei Roșii: EX (extinct) – Dispărută, Extinctă.

EXEMPLE:

EW (extinct in the wild) – Extinctă în sălbăticie. Dispărută din natură. Se cunoaște că a supraviețuit doar în captivitate, sau în populații naturalizate înafara arealului său de răspândire.

Stare de conservare

CR (critically endangered) – În pericol critic de dispariție. Critic amenințată cu dispariția în sălbăticie. EN (endangered) – Amenințată cu dispariția. Risc foarte mare de dispariție în sălbăticie. Risc scăzut (LC)

VU (vulnerable) – Vulnerabilă. Risc înalt de periclitare în sălbăticie. NT (near threatened) – Aproape amenințată cu dispariția. Posibil să devină pe cale de dispariție în viitorul apropiat.

Stare de conservare

LC (least concern) – Risc scăzut. Neamenințată cu dispariția. DD (data deficient) – Date insuficiente pentru a face o evaluare a riscului său de dispariție. NE (not evaluated) – Neevaluată. Starea de conservare nu a fost încă evaluată de IUCN.

41

Pericol critic (CR)

Starry Sturgeon

Acipenser stellatus

Eng.

Pallas,1771

Севрюга Rus.

Lungimea 70–150 cm. Greutatea 3 000–12 000 g.

Denumirea populară

• Pistrugã • Rãstrugã • Sevriugã •

42

În Republica Moldova se întâlneşte în cursul inferior al fluviului Nistru, foarte rar în râul Prut în zona confluenței cu fluviul Dunărea. În afara hotarelor țării a fost semnalată în bazinele Mării Negre, Mării Azov, Mări Caspice, foarte rar în partea de nord a Mării Adriatice. Peşte pelago-bentonic, solitar, migrator, zoobentofag, semirăpitor. Se deosebește de celelalte specii din familia Acipenseride prin lungimea botului (60% din lungimea capului) şi rostrul turtit. Corpul alungit, fusiform, acoperit cu 11-14 scuturi dorsale, 30-38 laterale şi 9-14 ventrale, botul îngust şi uşor comprimat dorso-ventral, gura dreaptă, buza superioară întreagă iar cea inferioară întreruptă la mijloc, mustățile rotunde care nu ajung până la gură. Spatele este de culoare negrie-brună sau cenușie. Abdomenul şi puţin din laturile inferioare sunt gălbui. Atinge maturitatea sexuală la 9-13 ani masculii şi 11-17 ani femelele. Migrații reproductive întreprinde la temperaturi ale apei mai ridicate comparativ cu alți sturioni. Se reproduce în iunie-august formând grupuri mici şi depune icrele într-o singură

repriză pe prundiș şi nisip în locurile adânci cu curenți puternici ai apei, pe sectorul Dubăsari – Vadul-lui-Vodă și brațul Turunciuc, la temperatura apei de 21-25 0C. Durata incubației icrelor este de 40-80 ore la temperatura apei de 20-28 0C. Prolificitatea unei femele constituie circa 79 000 – 90 000 icre. Larvele eclozate au lungimea de 6-9 mm. După reproducere maturii şi puietul migrează în Marea Neagră pentru îngrășare. Păstruga nu se reproduce în fiecare an. În natură formează hibrizi cu viza, cega și nisetru. Se hrăneşte cu moluşte, crustacee, larve de insecte, viermi şi unele specii de peşti (guvizi, gingirică, scrumbie). Durata vieții este de circa 40 ani. Noaptea urcă spre suprafața apei în căutarea hranei, ziua se retrage la fund. Fiind o specie periclitată este ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

43

În trecut păstruga era una dintre cele mai numeroase specii din fam. Acipenseride, după cegă, care avea o importanță economică deosebită în fl. Nistru datorită cantităților pescuite. Păstruga poate atinge 214 cm lungime și o greutate de 68 kg.

Russian Sturgeon

Acipenser gueldenstaedtii

Осётр русский

Eng.

Brandt & Ratzeburg, 1833

Rus.


Denumirea populară

• Nisetru • Sturion • Osetru •

44

În Republica Moldova se întâlneşte numai în cursul inferior al fluviului Nistru. În afara teritoriului republicii, populează bazinele Mării Negre, Mării Azov și Mării Caspice. În Marea Neagră este răspândit de-a lungul litoralului nord-estic şi sudic. Peşte marin, migrator, reofil, litofil, bentonic, răpitor facultativ, are corpul gros în partea anterioară, lateral comprimat în cea posterioară. Partea caudală este acoperită cu solzi ganoizi, restul corpului acoperit cu 5 rânduri de scuturi osoase. Botul scurt rotunjit şi lat, are 4 mustăți rotunde, care nu ajung până la gură. Gura mică, inferioară, dreaptă. Buza superioară slab despicată la mijloc, iar cea inferioară întreruptă. Înotătoarele dorsală și anală sânt situate în partea posterioară. Înotătoarea caudală cu doi lobi, cel superior fiind mai mare. Coloritul corpului este variabil şi depinde mult de vârstă şi mediul în care trăieşte. Spatele are culoarea neagră-cenușie sau verde-murdar până la închis, iar abdomenul – alb-murdar.

Masculii ating maturitatea sexuală la 8-12 ani, iar femelele la 13-15 ani. Ca peşte migrator, primăvara în lunile aprilie–mai şi

august–septembrie migrează în fluviul Nistru pentru reproducere, până la barajul Dubăsari. Prolificitatea, în funcție de vârsta femelei, este de 70 000 - 800 000 icre cu mărimea de 3 – 3,5 mm. Depune icrele într-o singură repriză, în locuri adânci, cu fund pietros sau nisipos la temperatura apei de 1722 0C. Incubația icrelor depuse la temperatura apei de 25,9 0C durează câteva ore, iar la temperatura apei de 11,9 0C – 230 ore. Cea mai mare parte dintre maturi care au migrat primăvara, după reproducere se întorc în mare, unde iernează la adâncime, în grupuri mici. Reproducătorii care au migrat toamna în fl. Nistru rămân şi iernează în gropi adânci şi în anul următor, după reproducere, se reîntorc în mare. Durata vieții este de circa 50 ani.

Puietul în primele 2-3 luni se hrăneşte în fluviu cu diferite nevertebrate bentonice apoi migrează în mare. Se hrăneşte cu moluşte, larve de insecte acvatice, viermi şi peşti mici (obleţ, hamsie). Devenind periclitată specia este ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a) 45

Nisetru poate trăi până la 50 ani și poate atinge o lungime de 4 m cu o greutate maximă de 115 kg; În condiții naturale formează hibrizi cu morunul, păstruga, cega și viza; Calitățile gastronomice ale icrelor (caviarului) sânt de o calitate superioară, uneori mai apreciate decât cele de morun, având un gust cu aromă de nucă.

Bastard Sturgeon

Acipenser nudiventris Lovetzky, 1828

Eng.

Шип Rus.


Denumirea populară

• Bogzar •

46

În Republica Moldova se întâlnește în cursurile inferioare al fluviului Nistru (până la barajul Dubăsari) și Dunărea (în zona de confluență cu râul Prut). În afara republicii populează râurile ce se varsă în mările Neagră, Azov, Caspică și Lacul Aral. Este un peşte de talie mare, migrator, reofil, litofil, zoobentofag, răpitor facultativ. Duce un mod de viață bentonic, sedentar. Corpul gros şi relativ înalt, fusiform. Corpul este acoperit cu 5 fâșii longitudinale de plăci osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și ventral pe fiecare latură. Capul este complet acoperit de plăci osoase. Botul, scurt şi conic, rotunjit la capăt, cu 4 mustăți rotunjite și medii în lungime, pe inferiorul rostrului. Gura inferioară transversală, dreaptă. Înotătoarea caudală are doi lobi, cel superior fiind mai mare. Spatele cenușiu-închis cu nuanţe de cafeniu sau vânăt, abdomenul alb. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 6-9 ani masculii şi 12-14 ani femelele. Viza se reproduce în lunile mai – iunie la temperatura apei de 12-20 0C. O femelă de-

pune de la 200 000 până la 1 000 000 icre cleioase, într-o singură repriză, la curenţi puternici în locuri adânci (4-5 m) pe bancuri de nisip şi pietriș. Locurile de reproducere sunt situate în aval de barajul Dubăsari. Incubația icrelor durează 5 zile la temperatura apei de 17,7-21,2 0C. După reproducere, alevinii și reproducătorii duși de curenții de apă se reîntorc în mare pentru hrănire și iernare. Iernează în gropi adânci (16-18 m), cu fund acvatic tare. Preferă apele limpezi, hrănindu-se exclusiv cu crustacee, larve de insecte (rusalii, vetrițe), moluşte, icre de peşti şi foarte rar cu peşti mărunți. Durata vieții este de până la 30 de ani, unele exemplare şi mai mult. Viza este specia cea mai rară din fam. Acipenseride, biologia căreia este studiată insuficient. Este protejată la nivel european şi internațional, statut de protecție în Republica Moldova nu are.

47

În Republica Moldova și România viza nu a fost pescuită de circa 50 ani; Sturionii – sânt cele mai vechi specii de animale de pe Pământ, cca 200 mln de ani; Viza ajunge până la 2 m lungime și 50 kg greutate; Viza în timpul migrațiilor în fluviu și al întoarcerii în mare nu se hrănește.

Sterlet Eng.

Acipenser ruthenus LINNAEUS, 1758

Стерлядь Rus.

Lungimea 20–80 cm. Greutatea 120–2500 g.

Denumirea populară

• Cigã • Ceciugã • Sucigã •

48

În limitele teritoriale ale Republicii Moldova se întâlneşte în cursul mijlociu şi inferior al fl. Nistru, brațul Turunciuc, lacul de acumulare Dubăsari, rar în râul Prut şi lacul de acumulare Costeşti - Stânca.

135 000 de icre într-o singură repriză. Diametrul icrelor depuse este de 2,0–2,6 mm. În funcție de temperatura apei dezvoltarea icrelor embrionate durează 6-11 zile. Durata vieții 20-25 ani.

Specie de sturion euro-asiatic. Este o specie pur dulcicolă, reofilă, bentonică, zoobentofagă. Este unul dintre cei mai mici sturioni (talia comună – 20-78 cm şi greutatea de 2,5-3,5 kg; maximă 1-1,2 m şi 12-16 kg) care s-a adaptat perfect la condițiile de trai în apele dulci, adânci, limpezi şi reci.

Modul de viață este mult asemănător cu cel al vizei (reproducere, hibernație), hrănindu-se cu crustacee, larve de insecte, moluşte, uneori peşti mărunți. Întreprinde migrații locale de reproducere, îngrășare și/sau iernare. Iernează în gropi adânci (1618 m).

Are corpul alungit, aproape cilindric, acoperit de 10-15 scuturi osoase dorsale, 5065 laterale şi 15-20 abdominale, mult mai deschise la culoare decât pielea. Spatele de culoare cenuşie-brună cu nuanţe verzui, abdomenul gălbui-roz. Capul este conic, botul alungit, gura inferioară, transversală, dreaptă şi mustăți rotunde franjurate. Buza inferioara întreruptă la mijloc. Se deosebește uşor de alte varietăți de sturioni datorită botului lung, ascuțit, uşor curbat în sus.

Specie ocrotită conform legislației europene și internaționale.

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 4-5 ani masculii şi 6-9 ani femelele. În mediu natural, depun icrele în lunile mai-iunie la temperatura apei de 15-19 0C pe fund acvatic tare în locuri adânci de 6-7 m cu curenţi puternici. O femelă depune între 11 000 şi

Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

Besterul (Huso huso x Acipenser ruthenus) – este o specie hibridă obținută prin încrucișarea morunului (femela) şi cegăi (mascul). Este crescut în scop comercial pentru carne și este unicul hibrid care în sisteme dirijate, la vârsta de 5 ani ajunge la maturitate sexuală și produce caviarul valoros. Culoarea corpului este gri-măslinie, iar abdomenul albgălbui. Se întâlneşte foarte rar în lacul de acumulare Dubăsari. Pentru prima dată a fost obținut în anul 1952 în regiunea Saratov (Rusia) de către profesorul Nicolai Nicoliukin.

49

Se întâlnesc exemplare de cegă cu o culoare galben-roz, așa numiți albinoși. La femelele acestora, icrele au o culoare aurie, din care se prepară caviarul auriu. Sturionii nu au oase, scheletul fiind cartilaginos cu excepția craniului.

Beluga, Sturgeon

Huso huso

Eng.

(LINNAEUS, 1758)

Белуга Rus.


Denumirea populară

• Belugã •

50

În Republica Moldova se întâlnește extrem de rar numai în cursul inferior al fl. Nistru. În afara țării populează bazinele Mării Negre, Mării Azov, Mării Caspice şi regiunea nordică a Mării Adriatice. Peşte marin, migrator, bentonic, litofil, răpitor. Trăieşte în mare, solitar, la adâncimi de cca 40–100 m. Are corpul masiv, lung, gros şi relativ înalt în partea anterioară. Trunchiul prezintă 5 șiruri de plăci osoase, unul dorsal, o pereche laterală şi o pereche ventrală. Pielea este nudă sau acoperită de scuturi mici. Culoarea spatelui este cenușie, uneori aproape neagră şi cea ventrală, albă. Capul este mic, la puiet triunghiular şi ascuțit, la maturi scurt şi rotunjit. Gura este inferioară, are formă de semilună, ocupă toată lățimea botului şi nu are dinţi. Buza superioară întreagă, iar cea inferioară întreruptă la mijloc şi are 4 mustăți lungi şi turtite lateral, amplasate între vârful botului şi gură. Ochii sunt mici, situați lateral. Morunul este un peşte longeviv şi ajunge la vârsta de 30-60 ani, iar unele exemplare pot depăși şi 100 de ani. Morunul – este gigantul peștilor din Marea Neagră, fiind semnalate exemplare de cca 1,5

tone greutate cu o lungime de 9 m. Masculii ating maturitatea sexuală la 12–14 ani, iar femelele la 16–18 ani. Indivizii maturi migrează pentru reproducere în fluviul Nistru primăvara, iar indivizii mai tineri toamna, iernând în gropi adânci şi se reproduc în primăvara anului următor. Reproducerea are loc în mai-iunie la temperatura apei de 15–16 ºC în zone cu adâncime de 8–15 m în locuri cu curent rapid al apei şi fund pietros. Icrele bentale, lipicioase sunt depuse într-o singură repriză pe pietre, prundiș. În funcție de vârstă şi masa corporală prolificitatea unei femele este de 50 000 – 1 000 000 de icre cu un diametru de 2,5-3,0 mm și au o culoare cenușie. După reproducere, morunul se reîntoarce în mare. Se hrănește cu alge, crustacee, moluşte şi peşti (crap, avat, babușcă, plătică, cegă) dar exemplarele mari se pot hrăni chiar și cu păsări acvatice. Fiind o specie critic periclitată este ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a) 51

Caviarul preparat din icrele morunului albinos este supranumit ”Diamant”. În lume se produc doar 10-20 kg de caviar ”Diamant”, iar prețul lui depășește suma de 25 000 dolari. Se realizează în cutii din aur de 24-carate; Din vezica înotătoare a morunului se prepară clei de calitate excepțională; Prolificitatea unor femele de morun poate ajunge până la 7,5 milioane de icre.

Paddlefish Eng.

Polyodon spathula (Walbaum, 1792)

Веслонос Rus.


Denumirea populară

• Poliodon • Veslonos •

52

Poliodonul este un sturion originar din America de Nord, bazinul hidrografic al fluviului Mississippi. În Republica Moldova a fost introdus pentru aclimatizare în a. 1978, apoi pe teritoriul republicii a fost reprodus în aa. 1988, 1989, 1990. Este o specie dulcicolă, pelagică, reofilă, litofilă, planctonofagă, hrănindu-se preponderent cu zooplancton pe care îl prinde înotând în spirală cu gura deschisă, poate prinde ocazional şi insecte acvatice. Ca adaptare la acest mod de hrănire prezintă numeroși spini branhiali, lungi si subțiri, ceea ce reprezintă o caracteristica a genului. După hrana specifică, în heleșteie, este concurent cu novacul. Este un pește de apă dulce, de talie mare. Morfologic se aseamănă cu ceilalți sturioni, cu excepția rostrului mult alungit, turtit dorso-ventral, în forma de vâslă şi prin lipsa scuturilor osoase pe corp. Capul este mic cu ochii plasați în partea inferioară. Botul poate atinge o treime din lungimea corpului. Are rostrul acoperit cu muguri gustativi și numeroase terminații nervoase, ce îl ajută în localizarea planctonului. Gura este foarte mare, prevăzută cu dinți mărunți

și 2 mustăți mici. Pe spate are o culoare cenușie–albăstrie spre negru, iar abdomenul este alb. În condiții de abundență a hranei, are un ritm de creștere foarte rapid: în primăvară ajungând la greutatea de 100-400 g (uneori 600 g). În vara a doua greutatea atinge 1-1,5 kg, iar în vara a cincea la 5,5-6,0 kg. Carnea şi icrele acestei specii sunt foarte asemănătoare cu ale celorlalți sturioni. Particularitățile biologice şi ecologice ale speciei permit creșterea acesteia în heleșteie, în diferite formule de policultură, fără consum de furaje şi alte costuri suplimentare. Masculii ating maturitatea sexuală la 6 ani, iar femelele la 9 ani. Se reproduce la sfârșitul iernii - începutul primăverii, când temperatura apei atinge 10–16 0C și depune icrele pe fundul dur sau nisipos al albiei fluviilor sau pe fundurile nisipoase departe de malurile lacurilor. În timpul migrării pentru reproducere se deplasează în bancuri mari aproape de suprafață. Icrele sânt de culoare gri-verzui (diametrul = 2,7 mm). Prolificitatea variază de la 80 000 până la 200 000 icre. Durata vieții este de 20-30 ani. În arealul său natural specia este în declin. 53

Icrele poliodonului se aseamănă cu cele ale altor sturioni (nisetru, păstrugă și al.) denumite popular ”icre negre”; Poliodonul este supranumit ”balena de apă dulce” și datorită rostrului ciudat i se mai spune ”peștele vâslă” sau ”sturionul cu cioc-lingură”.

Black Sea Sprat

Clupeonella cultriventris

Тюлька Rus.

(Nordmann, 1840)

Eng.


Denumirea populară

• Scrumbioarã • Sardeluțã •

54

Este răspândită în sectorul inferior al fluviului Nistru și lacul Cuciurgan. După hotarele țării populează sectorul de nordvest al Mării Negre, Marea Azov și Marea Caspică, de unde migrează periodic în fluviile și lacurile litorale. Este un relict pontocaspic. Specie de pește marin pelagic, zooplanctonofag, asemănător cu scrumbia de Dunăre. Este un pește de cârd, care trăiește în ape salmastre și marine. Are corpul scurt, comprimat lateral, spinarea dreaptă, abdomenul curbat cu o carenă zimțată acoperită cu 24-30 spini ventrali. Este acoperit cu solzi relativ mari, care cad repede. Botul scurt și ascuțit, gura oblică în sus și cu dinți rudimentari. Înotătoarea anală este alungită, cu marginea concavă și cu ultimele radii ceva mai lungi. Spatele este cenușiu-negricios, bătând în verzui; laturile sunt albe-argintii sau galbene-aurii, irisul ochiului - auriu. Se reproduce în aprilie-iunie în cursul inferior al fluviului Nistru și în zona salmastră a Nistrului (cu salinitatea până la 13

g/l). Icrele sunt mărunte cu un diametru de 0,8-1,0 mm fiind depuse în câteva reprize la o variație mare a temperaturii apei – 16220C. Mai intens depunerea icrelor are loc în luna mai, la temperaturile de 20,5-22,0 0C și se dezvoltă în circa 24 ore (la temperaturi mai joase în 98 ore). Prolificitatea este de 4000-21000 icre. Ritmul de creștere la femele este mai accelerat, astfel ating dimensiuni mai mari decât masculii. Durata vieții este de 5 – 6 ani. După resorbirea sacului vitelin alevinii trec la nutriția activă consumând nevertebrate planctonice, ulterior larve de moluște, puiet și icre de pești. Mai intens se hrănește în perioada vară-toamnă.

În hotarele arealului are valoare economică și este pescuită în cantități destul de mari. Se consumă preponderent sărată. Gingirica servește ca hrană pentru peștii economic valoroși: șalău, nisetru, morun și alte specii marine răpitoare precum și pentru păsările ihtiofage. În apele dulci formează populații locale și se hrănește cu zooplancton, iar în mare cu mici crustacei.

55

Gingirica se hrănește îndeosebi în timpul zilei. În baza acestei particularități trofice este pescuită în timpul nopții, ademenind-o la surse de lumină.

Black Sea Shad

Alosa tanaica

Пузанок дунайский

Eng.

(Grimm, 1901)

Rus.


Denumirea populară

• Scrumbie • Scrumbie-de-Dunãre •

56

În Republica Moldova se întâlnește în cursul inferior al fluviului Nistru, brațul Turunciuc din care în timpul viiturilor pătrunde în lacul refrigerent Cuciurgan. În afara țării populează partea occidentală a Mării Negre, de unde în perioada de reproducere migrează în Dunăre și Nistru. Specie marină de cârd, semimigratoare, pelagofilă, zoobentofagă, întră primăvara de timpuriu în fluviul Nistru şi râul Prut , unde se hrăneşte şi se reproduce. Spre toamnă se retrage în mare, migrând în cârduri, mai întâi adulții, apoi puii. Deseori este confundată cu exemplarele tinere de scrumbie-de-Dunăre. Are corpul înalt şi comprimat lateral, iar partea dorsală cenușie-verzuie sau albăstruie-închisă, laturile şi abdomenul fiind alb argintii, carena abdominală ascuțită. Capul mare, înalt, turtit lateral și culoarea aproape neagră. Ochii sunt relativ mari, iar dinții puţin dezvoltați. Masculii ajung la maturitatea sexuală la vârsta de 3 ani, la lungimea de 12 cm, iar femelele la 3-4 ani, când măsoară 15 cm. În cantități nesemnificative din Marea Neagră

migrează pentru reproducere în fluviul Nistru până la Vadul-lui-Vodă, în lacul de acumulare Cuciurgan unde s-a format o populație locală și în râul Prut până la s. Țiganca. Reproducerea începe în lunile martieaprilie când temperatura apei se ridică până la 9-10 0C. Depune icrele în 3 reprize la temperatura apei de 18-22 0C la adâncimi de 1,5-4 m în locuri cu curenți lenți cu fund acvatic nisipos și colmatat moderat. O femelă depune 20-44 mii icre. Icrele embrionate au în diametru de 1,5-1,8 mm și în funcție de temperatură apei se dezvoltă timp de 45-58 ore. După reproducere în lunile septembrienoiembrie o parte din adulți se întorc în Marea Neagră. O altă parte rămân în fluviul Nistru pentru iernare. Durata vieții este de 4-5 ani. Până la vârsta de 3 ani se hrăneşte cu larve de insecte şi crustacee mici. Mai târziu devine răpitoare, atacând hamsiile, guvizii, obleții etc.

57

Rizeafca este cea mai mică specie dintre scrumbii și este un relict ponto-caspic; Carnea ei este mai puțin gustoasă și se consumă sărată; Poate atinge până la 25 cm lungime și o greutate de circa 130 g.

Pontic Shad Eng.

Alosa immaculata

Сельдь дунайская

Bennett, 1835

Rus.


Denumirea populară

• Scrumbie •

58

Cârduri mari de scrumbie se concentrează la gurile fluviului Dunărea şi în zona limanului Nistrului din februarie şi până în a doua jumătate a lunii martie, pentru a se îngrășa. O parte din ele, fiind atrase de curentul fluvial întră în fluviul Nistru pentru reproducere, întreprinzând migrații până la barajul Dubăsari (până la construcția barajului Dubăsari se ridica până la pragurile Iampol – Cosăuți). Este răspândită în sectorul de nord-vest al Mării Negre, Marea Azov și fluviile care se varsă în ele. Este un relict ponto-caspic, peşte marin de cârd, migrator, reofil, pelagofil, răpitor facultativ. Are corpul alungit, comprimat lateral şi carena bine dezvoltată, elemente caracteristice în general scrumbiilor. Gura terminală, armată cu dinţi bine dezvoltați. Pleoapele sunt groase şi adipoase. Culoarea corpului pe spate este verde-albăstrie, iar laturile sunt alb-argintii cu nuanță roză. Pe opercul, în partea de sus, are o pată neagră. În perioada de reproducere, urca până la barajul Dubăsari când temperatura apei atinge 8°C, rămânând aici pană la jumătatea lunii mai, când iau calea întoarsă, obosite şi

slăbite. Masculii ajung la maturitate sexuală după 2 ani de viață, iar femelele după 3-4 ani. Se reproduce pe sectorul de la barajul Dubăsari – Speia – Gura Bâcului – Sucleia – Olăneşti la temperatura apei de 17-25 0C. Icrele pelagice cu diametrul de 2,6-2,9 mm sunt depuse în 2-3 reprize când condițiile climaterice și hidrologice sunt nefavorabile. O parte din femele depun numai o porție de icre într-o singură repriză. Dezvoltarea icrelor embrionate la temperatura apei de 19,019,6 0C durează 43-72 ore. Puietul trăiește în fluviu până în lunile iulie-septembrie, apoi migrează pasiv în mare. În prezent această specie a devenit vulnerabilă fiind într-un declin continuu din cauza pescuitului excesiv, dar și de poluarea fluviului cu ape reziduale și menajere, deteriorarea habitatelor acvatice. Durata vieții este de circa 5 – 6 ani. În toamnă, când apa Mării Negre se răcește, apare din nou pe coastă pentru a se hrăni. Hrana scrumbiei-de-Dunăre constă din diferite specii de peşti (guvizi, stavrizi, hamsii, aterine si crustacee). Iarna se retrage în mare.

59

După perioada de reproducere, o mare parte a exemplarelor scrumbiei-de-Dunăre mor; Iernează în mare la adâncime, la distanțe mari de mal; Carnea scrumbiei este mult apreciată pentru grăsimea și gustul ei fin. Se consumă sărată sau afumată.

Huchen Eng.

Hucho hucho

Лосось дунайский

(LINNAEUS, 1758)

Rus.


Denumirea populară

• Somon • Puicã •

60

În Republica Moldova se întâlnește sporadic doar pe sectorul superior al r. Prut. Este o specie relictă în bazinul fluviului Dunărea, întâlnindu-se doar în zonele muntoase ale afluenților. Specie autohtonă, de apă dulce, reofilă, litofilă, bentopelagică, răpitoare. Are corp alungit și gros, aproape cilindric, puţin comprimat lateral, acoperit cu solzi relativ mici. Capul mare cu bot ascuțit, conic. Gura foarte mare, terminală, transversală, prevăzută cu dinți puternici, uşor încovoiați înapoi. Ochii sunt relativ mici față de mărimea capului. Înotătoarea adipoasă este foarte bine dezvoltată.

Spatele este brun-verzui, cu luciu argintiu, iar lateralele de un gri-metalic, argintiu, uneori cu reflexe roșiatice. Partea ventrală la unele exemplare este albă cu străluciri argintii, la unele exemplare albă spre gri. Atât pe spate, cât şi pe pârțile laterale, se pot observa multe pete negre, uneori în formă de semilună, înotătoarele au culori închise, de nuanță verzuie, mai rar

gălbui. Petele negre se disting şi pe înotătoarea adipoasă. Coloritul masculilor este mai întunecat decât al femelelor. Atinge maturitatea sexuală la al 4-lea an. Se reproduce în martie-mai la temperatura apei de 6-10 0C în locurile adânci cu curenţi puternici de apă, în prundiș. O femelă depune între 5 000 și 20 000 icre mari (4-5 mm diametru). Depunerea icrelor durează 2-3 zile. Puietul se hrăneşte cu insecte şi crustacee, mai târziu şi cu puiet de peşte, iar după un an numai cu peşte (zglăvoacă, porcuşori, clean, mreană, obleţ, grindel, mihalţ) şi cu alte vietăți care trăiesc în preajma apelor (broaște, șopârle, șoareci şi chiar pasări de apa). Are un ritm de creștere sporit. În primul an de viață poate atinge până la 15-25 cm lungime și 50-150 g în greutate. Specie în pericol de extincție, efectivul căreia este în continuă descreștere. Este ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

61

Lostrița este cel mai mare salmonid din apele noastre și este supranumit ”Tigru” apelor de munte. Poate atinge până la 1,5 m lungime cu o masă de peste 50 kg și cu o durată a vieții de 25 ani; Perechea construiește un cuib, gropiță pe fundul râului, acoperit cu prundiș cu un diametru de 1,5-2,5 m și o adâncime de până la 10-30 cm, în care ulterior femela depune icrele. Icrele embrionate sânt acoperite cu prundiș, iar reproducătorii î-și apără cuibul.

Brown trout

Salmo trutta fario

Форель ручьевая

Eng.

LINNAEUS, 1758

Rus.


Denumirea populară

• Pãstrãv-de-râu • Pãstru-pãtat •

62

În Moldova se întâlnește sporadic. În aval de barajul Novodnestrovsc, venit aici din amontele fluviului Nistru pe timpul viiturilor mari și doar pe sectorul superior al râului Prut, și în afluenții lui din zona montană. Este răspândit în întreaga Europa, cu excepția fluviului Peciora. Pește dulcicol, reofil, litofil, răpitor facultativ, eurifag. Are corpul gros, alungit, fuziform. Pârțile laterale, sunt acoperite cu solzi mici, cicloizi care pot fi îndepărtați cu ușurință. Botul relativ scurt, reprezintă o treime din lungimea corpului. Are dinţi extrem de puternici, bine dezvoltați şi ascuțiți, îndreptați spre interior, ceea ce-i servește la reținerea prăzii. În apropierea cozii se găsește o înotătoare dorsală adipoasă, lipsită de radii osoase. Musculatura păstrăvului indigen este extrem de dezvoltată, asigurându-i o mare mobilitate. Coloritul corpului este foarte variat, determinat de condițiile ecologice, de natura fundului apei, de flora submersă, de transparența și temperatura apei, vârsta, sex și maturitatea sexuală. Coloritul obișnuit este brun-măsliniu pe spate, deschizându-se spre abdomen alb-murdar. Latu-

rile sunt acoperite mai mult în partea superioară de o mulțime de pete brun închis, de forme neregulate, printre care se disting mici steluțe roșii cu margini tivite în alb-gălbui, ce coboară spre partea ventrala. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani şi, fiind o specie criofilă, se reproduce în lunile octombrie-decembrie la temperatura apei de 6-8 0C în locurile cu apă limpede și substrat nisipos sau cu pietriș. Incubația poate dura până la 200 zile la temperatura apei de 7-8 0C. O femelă depune de la 500 până la 1 500 icre cu diametrul de 4-5 mm. Icrele se depun într-o gropiță săpată cu coada și înotătoarele pectorale la apă mică bine oxigenată și fund acoperit cu pietriș mărunt. După fecundare cu mișcările cozii acoperă icrele embrionate. Durata vieții este de circa 12 ani. Habitează în zona superioară a apelor curgătoare, fiind o specie iubitoare de ape limpezi, bogate în oxigen, temperatura căreia nu depășește 18°C. Locul de unde-și pândește prada î-l schimbă numai în perioadele viiturilor puternice ori toamna, în timpul reproducerii. Se hrăneşte cu: insecte, crustacee, broaște şi peşti mici.

63

Este un peşte răpitor care trăieşte în râuri şi lacuri de munte; Crește numai dacă temperatura apei este mai mare de 6 0C; În condiții bune de hrană atinge 0,5-1,5 kg în râuri; Are nevoie de apă limpede şi bine oxigenată și este foarte sensibil la calitatea apei.

Rainbow trout

Oncorhynchus mykiss

Форель радужная

Eng.

(Walbaum, 1792)

Rus.


Denumirea populară

• Pãstrãv-american • Pãstru •

64

Specie originară din America de Nord, a fost introdusă în Europa (Germania) în anul 1882. În Moldova se întâlnește sporadic în sectorul mijlociu al r. Prut. Se cultivă în păstrăvăriile din Ucraina, România, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Africa de Sud, Madagascar. Specie dulcicolă, reofilă, litofilă, bentopelagică, răpitoare. Are corpul fusiform turtit lateral, cu solzii mai mari decât la păstrăvul indigen. Deosebirea între cele 2 specii constă în culoare. Păstrăvul-curcubeu având culori mai puțin variate și mai șterse: cenușiu-verzui pe spate, argintiu pe laterale şi albicios pe abdomen. Aproape tot corpul, inclusiv şi înotătoarea dorsală este acoperit de pete mici negre. Pe laterale lipsesc punctele roșii care sânt specifice păstrăvului indigen sau altor salmonide. Mijlocul corpului este străbătut de o linie lată roz-sidefie, care dă strălucire de curcubeu. Denumirea de ”curcubeu” se datorează benzii late de culoare roșie completată de tonuri verzui sau albăstrui de-a lungul liniei laterale. Pe spate se poate distinge dorsala adipoasă caracteristică salmonidelor. Cercetările citogenetice asupra speciei au evidențiat faptul că aceasta seamănă mai

mult cu somonii din Pacific decât cu păstrăvul-indigen, cea ce a făcut că ”Societatea de Ihtiologie Americană” să-l includă în genul Oncorhynchus. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani. Reproducerea are loc primăvara în lunile martie-aprilie la temperatura apei de 6-12 0C. O femelă depune 1 500 – 2 000 de icre galbene de mărimea de 4-6 mm în diametru într-o gropiță la apă mică pe fundul acoperit cu pietriș mărunt, apoi sunt acoperite pentru a fi protejate. În funcție de temperatura apei dezvoltarea embrionară poate dura 1,5-2 luni (330-390 grade/zile). Durata vieții este de circa 12 – 14 ani. În comparație cu păstrăvul-indigen nu este pretențios la temperatura apei şi conținutul oxigenului. Poate fi întâlnit şi la altitudini mai mici. În apele naturale, locurile preferate ale păstrăvului-curcubeu se afla în jurul pietrelor, al diferitor obiecte mai mari, sub malurile spălate ale râurilor. Dacă apa nu-i aduce hrană îndeajuns, părăsește aceste locuri, trecând la vânătoare.

Se hrăneşte cu insecte, crustacee, gamaride, moluște, hrana de bază fiind peşti mici.

65

Este un peşte răpitor care habitează în râuri şi lacuri de munte cu curs moderat al apei; Are nevoie de apă limpede, bine oxigenată și este foarte sensibil la calitatea apei; Deoarece are o plasticitate ecologică mult mai largă, îl elimină prin concurența trofică pe păstrăvul indigen.

Grayling Eng.

Thymallus thymallus

Хариус Rus.

(LINNAEUS, 1758)


Denumirea populară

• Harius • Cimbrişor • Arãmiu •

66

În Republica Moldova se întâlnește sporadic în cursurile superioare ale fluviului Nistru şi râul Prut. În afara republicii poate fi întâlnită în numeroase fluvii și râuri ale Europei. Specie autohtonă, dulcicolă, bentopelagică, răpitoare. Trăiește în sectoarele superioare ale râurilor repezi de munte cu apă limpede, adâncă, cu curenți reci, cu fund pietros sau nisipos, la o temperatură a apei de până la 20 0C. Are corpul alungit şi puţin turtit lateral, acoperit cu solzi mari argintii. Gura mică, inferioară, transversală cu dinți mici. Capul relativ mic, ochii mari. Înotătoarea dorsală mare cu puncte galbene-verzui, violete sau negre, așezate în 3-4 rânduri. Înotătoarele pectorale ascuțite, iar abdominale rotunjite, caudala bifurcată cu lobi egali cu colorit cenușiu, roșu-albăstruie cu pete cafenii. Colorația corpului variază în dependență de vârstă şi mediu; spatele verzui-cenușiu, laturile gălbui-roz sau vinete-argintii, abdomenul alb-argintiu, bătând in roșu. Pe laturi are puncte negre şi dungi cafenii.

Atinge maturitatea sexuală la 2-3 ani. Se reproduce în martie-aprilie în locuri cu pietriș mărunt și curenți de apă. O femelă depune de la 5 000 până la 18 000 icre cu diametrul de 2,5-3,5 mm în gropițe mici făcute de ea. Incubația, în funcție de temperatura apei, durează – 20 - 26 zile (200 - 230 grade/zile). În momentul ecloziunii larva atinge 10-11 mm având un sac vitelin mare care-i servește ca sursă nutritivă în primele 6 zile de viață. Poate trăi până la 12-14 ani. Se hrăneşte în special cu larve de insecte, crustacee, viermi, moluşte, dar vânează sărind din apă şi insecte în zbor, preferă icrele și puietul de pește. Icrele și puietul la rândul său servesc ca hrană pentru alte specii răpitoare de pești, păsări ihtiofage și animale acvatice. Fiind în declin numeric, specia este ocrotită conform legislației europene şi internaționale. Statut de protecție în Republica Moldova nu are.

67

Este un pește asemănător cu păstrăvul; Lipanul poate atinge o lungime maximă de 60 cm și o greutate de până la 6-7 kg; Are o carne albă, foarte gustoasă, cu miros de cimbru, care trebuie sărată în primele 1-2 ore după ce a fost pescuită, astfel se deteriorează.

Northem pike

Exos lucius

Eng.

Linnaeus, 1758

Щука Rus.


Denumirea populară

• Lupul-bãlţii • Mârliţã • Briceag •

68

În Republica Moldova populează fluviul Nistru și râul Prut, lacurile și bălțile adiacente. În afara republicii este răspândită în Europa, Siberia și în estul Americii de Nord. Specie de apă dulce, autohtonă, fitofilă, reostagnofilă, răpitoare, care duce un mod de viață solitar. Preferă apele curgătoare cu curenți lenți și stătătoare cu multă vegetație care-i servește pentru a pândi prada. Este prădătorul înzestrat perfect de natură, situat în vârful piramidei trofice din ecosistemele acvatice dulcicole, având o viteză de invidiat, 25-28 m/s, pe distanțe scurte. Este cel mai lacom răpitor, ”rechinul” apelor dulci. Are corpul alungit, uşor turtit lateral și acoperit cu solzi mărunți ctenoizi. Capul este lunguieț, turtit lateral, puţin curbat din profil. Botul seamănă cu ciocul de rață. Are gura terminală, foarte largă, cu fălcile care se deschid pană sub ochi. Dinții sunt bine dezvoltați, puternici, inegali şi ascuțiți. Maxilarul inferior este mai lung decât cel superior. Ochii sunt dispuși sus, în regiunea frunții.

Culoarea corpului este cenușie-verzui-măslinie, iar înotătoarele pectorale şi ventrale roșietice. Spatele poate varia de la gri-verzui la galben-verzui, aproape negru uneori sau cafeniu-închis. Pârțile laterale sunt marmorate cu pete maronii negricioase. Abdomenul este gălbui-albicios. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani şi se reproduce în februarie-martie la temperatura apei de 6-8 0C. Icrele sunt depuse într-o singură repriză pe vegetația submersă, ulterior se desprind, plutind aproape de fundul apei. Femelele au un ritm de creștere mai accelerat comparativ cu masculii și ajung la dimensiuni mai mari. O femelă depune, în funcție de vârstă, de la 17 000 până la 450 000 icre cu diametrul de 1,0-2,0 mm. Incubația icrelor embrionate durează 8-12 zile. Durata vieții – circa 8 - 12 ani. Se hrăneşte cu peşti mari şi mici, insecte, broaște, păsări şi mamifere acvatice, vânând mai mult dimineața şi seara.

69

Pentru a se îngrașă cu 1 kg, știuca trebuie sa mănânce peste 20 kg de alt peste. Știuca are mirosul slab dezvoltat, în schimbul vederii perfecte. Canibalismul prezent la știucă este foarte bine accentuat, mai ales în condiții în care hrana este insuficientă și adăposturile sânt necorespunzătoare.

Mudminnow Eng.

Umbra krameri

Евдошка Rus.

Walbaum, 1792

Lungimea 5–9 cm. Greutatea 1,5–2,0 g.

Denumirea populară

• Pietroşel • Umbra • Peşte-negru •

70

Se întâlneşte în bălțile din cursurile inferioare ale fluviului Nistrul şi râului Prut. În afara Republicii Moldova este prezent în bazinul Dunării din Austria până în deltă. Este o specie endemică a bazinului hidrografic al fluviilor Dunărea și Nistru.

are pete negre, neregulate. Pe înotătoarele laterale au câte o dungă mai închisă la bază. Masculii au dimensiuni mai mici decât femelele și în epoca de reproducere îmbracă haina nupțială. Înotătoarea anală capătă o culoare bleu-verzuie.

Peste autohton, de apă dulce, bentopelagic, litofil, răpitor facultativ. Specie de apă stătătoare sau lent curgătoare, preferă locurile mlăștinoase cu multă vegetaţie submersă. Extrem de rezistent la deficitul de oxigen datorită respirației aeriene, prin vezica înotătoare şi piele. Periodic se ridică la suprafața apei pentru a înghiți aerul atmosferic din care reține oxigenul prin vasele capilare ale vezicii înotătoare. La secarea apei rezistă timp îndelungat îngropându-se în nămol.

Atinge maturitatea sexuală la sfârșitul primului an de viață. Se reproduce în martie-aprilie la temperatura apei de 13-15 0C. Icrele sunt depuse în cuiburi special amenajate de către femele (într-o adâncitură așterne alge, resturi de plante). O femelă depune între 150 – 1 500 icre cu diametrul de 1,5 mm. Perioada de incubație a icrelor, în funcție de temperatura apei durează până la 5 zile. Femela, după depunerea icrelor, ocrotește și aerează cuibul cu icre. Durata vieții circa 3 ani.

Are corp oval, acoperit cu solzi relativ mari care acoperă tot capul şi aparatul opercular. Gura mică, terminală cu dinţi mărunți. Înotătoarea caudală este rotunjită. Culoarea corpului pe spate cafenie-întunecată, cu reflexe violete sau roșii. Culoarea abdomenului este gălbuie. Înotătoarele au culoarea galbenă-cenușie. Dorsala și caudala au prezente câte un rând de pete mai întunecate la bază. Pe părțile laterale și cap

Se hrăneşte cu nevertebrate acvatice, larve de insecte, uneori şi larve de peşti. Fiind o specie pe cale de dispariție este ocrotită conform legislației europene şi internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

71

Țigănușul poate fi folosit ca pește de acvariu. Denumirea sa latină de ”Umbra”, provine de la faptul că este un pește ce se simte bine pe fundul apei, în semiobscuritate. Rar poate atinge o lungime de 11,5 cm și o greutate de 8 g.

European Eel Eng.

Anguilla anguilla

Угорь Rus.

(LINNAEUS, 1758)


Denumirea populară

• Peşte-șarpe • Helios • Sãgeatã •

72

În limitele teritoriale ale Republicii Moldova se întâlnește în fluviul Nistru și, foarte rar, în cursul inferior al râului Prut. Peste hotarele țării este răspândită în râurile din bazinele Mării Negre, Mării Mediterane, Mării Baltice şi în fluviile europene ce se varsă în ocean. Este un pește migrator, bentopelagic, pelagofil, răpitor facultativ. Are corpul foarte alungit, aproape cilindric, iar în partea caudală turtit lateral (formă de ”șarpe”) capabil de mișcări serpentiforme. Solzi foarte mărunți. Are o singură înotătoare nepereche împrejurul corpului, de la cea dorsală până la cea anală, incluzând şi caudala. Înotătoarele pectorale sunt foarte mici în comparație cu restul corpului. Înotătoarele ventrale lipsesc.

Culoarea corpului adaptată la traiul pe fundul apei, este de la verde-închis-maroniu până la negru-lucios, uneori (la exemplarele mature) negru-argintiu. Părțile laterale și abdomenul - gălbui-albicioase. La maturitatea sexuală masculul ajunge la 5-7 ani, iar femela în 7-9 ani. O femelă poate depune până la 8 000 000 – 9 000 000 icre cu diametrul de 0,9-1,4 mm. Pentru reproducere migrează în Marea Sargaselor. Depunerea icrelor are loc la sfârșitul iernii -

începutul primăverii la temperatura apei de 16-17 0C la adâncimea de 400 m (până la 1000 m). După reproducere masculii şi femelele mor. Larvele, numite leptocefali, sânt aduse pe coastele Europei de curenții Gulfstream-ului în aproximativ 7 - 11 luni, dar poate dura până la 3 ani. În stadiul larvar, puii de anghilă nu seamănă deloc cu părinții având forma unor frunze, semitransparente şi se hrănesc numai cu plancton. În perioada în care sunt purtate de Gulfstream, leptocefalii cresc transformându-se în civelle, căpătând apoi forma de anghilă, corpul se alungește, ia forma rotundă şi încep să se hrănească intens cu viermi, crustacee, moluşte, peşti, amfibieni etc, este începutul unei vieți de prădător. Este foarte rezistentă în mediul extraacvatic şi poate trăi îndelungat în nămol umed sau pe iarbă umedă. Anghila deseori iese din mediul acvatic pentru a trece peste uscat în altă apă! Durata vieții 9-15 ani (foarte rar până la 25 ani). Fiind o specie efectivul căreia este în continuă descreștere, este ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

73

Determinarea vârstei anghilelor pe baza solzilor este irelevantă datorită faptului că acestea se dezvoltă neuniform pe diferite regiuni corporale; În prezent, creșterea dirijată a anghilei se află într-o fază ascendentă, mai ales în așa țări ca Italia, Franța, Germania, etc.; Carnea acestei specii este considerată o delicatesă, este de o culoare albă-sidefie, lipsită de miosepte, cu posibilități de prelucrare și conservare foarte variată.

Common carp Eng.

Cyprinus carpio LINNAEUS, 1758

Карп Rus.


Denumirea populară

• Crap-ghebos • Sazan •

74

În Republica Moldova crapul sălbatic se întâlneşte rar numai în fl. Nistru şi r. Prut. Crapul de crescătorie (din gospodăriile piscicole) se întâlneşte în toate apele stătătoare, inclusiv şi bazinele fl. Nistru, şi r. Prut. În afara țării populează apele stătătoare și lin curgătoare ale bazinelor Mării Mediterane, Mării Negre, Mării Azov, Mării Caspice și râurile din Extremul Orient. Este o specie dulcicolă, semimigratoare, bentopelagică, fitofilă, zoobentofagă. Crapul sălbatic are o forma mai alungita, în timp ce a celui de cultură din crescătorii este mai înalt. Corpul este turtit lateral. În heleșteiele și iazurile din Moldova se cultivă patru rase de crap: – crapul cu solzi, crapul oglindă, crapul cu solzi în linie și crapul golaș. Corpul crapului este acoperit cu solzi cicloizi mari. Radiile înotătoarei dorsale sunt moi, dar prima radie a acestei înotătoare, precum şi a înotătoarei anale sunt tari şi țepoase, înotătoarea dorsala se întinde de-a lungul spatelui. Coloritul corpului este puternic influențat de culorile predominante din mediul în care trăieşte, în general, spatele este negricios, cu nuanţe verzi sau brune, uneori cenușii. Părțile laterale strălucesc auriu sau sunt gălbui, burta albă-gălbuie. Capul este

relativ mare, gura terminală lunguiață prevăzută cu buze cărnoase, cu care scurmă cu ușurință mâlul de pe fundul bazinului. Pe buza de sus se găsesc două mustăți mai scurte, iar pe cea de jos, spre colțurile gurii, o pereche de mustăți mai lungi. Are dinţi faringieni, de tip mestecător. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani (masculii) şi 3-4 ani (femele). Se reproduce primăvara (aprilie-mai) când temperatura apei este de 18-20 0C. O femelă depune de la 600 000 până la 1 900 000 icre pe vegetația submersă în luncile proaspăt inundate cu ape curate. În funcție de temperatura apei, eclozarea embrionilor urmează după 3-6 zile, care până la resorbția parțială a sacului vitelin stau fixați pe plante acvatice. Toamna formează cârduri și se retrage în locuri adânci unde iernează. Durata vieții este de până la 30 ani. După nutriție este considerat omnivor, consumă hrana de origine animală (viermi, larve, mici crustacee) și cea de origine vegetală (fitoplancton sau frunze, semințe de plante acvatice). Fiind un pește termofil cel mai intensiv consumă hrana la temperatura apei de 22-29 0C și crește foarte bine.

75

Crapul este originar din China. A fost adus în Europa în sec XIII; Crapul hibernează împreună cu somnul şi șalăul. Iarna, când lacul este înghețat, ei se adună în jurul gropilor de pe fundul lacului şi hibernează în straturile de deasupra somnului; În vara anului 2014 în Thailanda a fost prins cel mai mare crap din lume care cântărea 68 de kilograme.

Crucian carp Eng.

Carassius carassius

Карась Rus.

(LINNAEUS, 1758)


Denumirea populară

• Caras • Caras-auriu • Lãtãu •

76

În Republica Moldova se întâlnește preponderent în bălțile Prutului, foarte rar în lacurile de acumulare Dubăsari și Cuciurgan. Mai poate fi găsită și în fostele canale de irigație. În afara țării se întâlnește pe tot continentul european, cu excepția Franței și Elveției, până în nordul Chinei. La sud, arealul speciei se întinde până în nord-vestul Asiei Mici. Specie dulcicolă, stenohalină, limnofilă, bento-pelagică, zoobentofagă, policiclică şi fitofilă după substratul de reproducere. Pește de fund, caracterizat prin faptul că nu părăsește zona în care viețuiește, fiind un pește foarte leneș. Corpul este plat și foarte înalt, fiind în lungime aproape egal cu înălțimea. Capul este scurt, gura terminală, buzele sunt subțiri. Ochii au dimensiuni medii. Pedunculul caudal scurt, linia laterală rectilinie. Caracuda are culoarea arămie-aurie pe spate, laturile mai deschise spre abdomen galbenă sau roșcată. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt roșietice iar dorsală și caudală fumurii. Indivizii tineri se identifică foarte ușor după pata neagră

la baza înotătoarei caudale. În comparație cu carasul, cu care se aseamănă foarte bine, are solzii mai mari și înotătoarea dorsală mult mai lungă. Irisul ochilor la caracudă este gălbui, tivit cu auriu. Peritoneul deschis la culoare, cu puncte întunecate. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani masculii și 4-5 ani femelele. Se reproduce în perioada lunilor mai-iulie la temperatura apei de 18-20 0C. O femelă depune 25 000-130 000 icre în 3-5 reprize. În funcție de temperatura apei dezvoltarea icrelor după fecundare durează 5-7 zile. Se hrănește cu insecte, dar și larvele acestora, râme, viermușori, vegetație aflată în descompunere, resturi organice, moluște de mici dimensiuni, semințe și chiar frunze de plante acvatice. Considerată periclitată, specia este ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

77

În prezent caracuda a devenit extrem de rară, ca urmare a distrugerii habitatelor naturale și a eliminării sale prin concurență de către specia invazivă – carasul argintiu; Poate ajunge la o lungime corporală de 64 cm și o greutate de 3 kg.

Prussian carp Eng.

Carassius gibelio

Карась серебряный

(BLOCH, 1783)

Rus.


Denumirea populară

• Caras • Crap-Caras •

78

Este răspândit aproape în toate apele stătătoare şi slab curgătoare din Moldova datorită prolificității sporite și mortalității scăzute. În afara teritoriului republicii populează cea mai mare parte a Siberiei, regiunile estice și centrale ale Europei. Este o specie dulcicolă, bentopelagică, fitofilă, eurifagă, tipică de apă stătătoare de șes habitând împreună cu crapul în bălțile puţin adânci şi cu funduri mâloase. Rezistă mai bine decât crapul la lipsa de oxigen. Originară din bazinul Amurului, este una din primele specii alogene invazive pătrunse la noi în țară. Are corpul robust şi alungit. Spre deosebire de caracudă, înălțimea trunchiului este cu mult mai mică. Gura terminală, cu buze subțiri, fără mustăți. Culoarea peritoneului este neagră. Culoarea corpului este în general argintie, verzuie-cenușie pe spate, lateralele argintii-gălbui şi abdomenul alb. Înotătoarele fumurii cu nuanțe roșietice. Colorația solzilor carasului, depinde de apa în care vieţuieşte, variind de la argintiu-spălăcit în

râuri cu apa limpede, la cenușiu-verzui, măsliniu sau verde în apele pline de vegetaţie şi spre negru în apele mâloase. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani şi se reproduce în aprilie-mai, când apa atinge temperatura de 16-19 0C. O femelă depune de la 32 000 până la 198 000 icre în 3-4 reprize la adâncimi mici pe vegetația submersă. Dezvoltarea embrionară la temperatura apei de 15,5-20 0C durează 5-6 zile. Din cauza numărului foarte mic de masculi (doar 3-5% din populație) fecundația este genogenetică: icrele încep să se dividă sub impulsul dat de spermatozoizii masculilor altor specii: caracudă, crap, plătică, lin și a. Se hrăneşte cu larve, crustacee, vegetaţie acvatică, moluşte, icre. Cel mai activ se hrănește vara la temperatura apei de 22-25 0C. Ritmul de creștere normal este de 40-55 g la vârsta de un an și 130-160 g la doi ani. În cazul insuficienței bazei nutritive, ritmul de creștere este foarte lent.

79

Carasul argintiu provoacă un impact negativ asupra altor specii native, precum linul (Tinca tinca), țigănușul (Umbra krameri) și caracuda (Carassius carassius), cu care întră în concurență pentru nișa trofică și spațială, astfel acestea din urmă fiind eliminate prin competiție intraspecifică.

Barbel

Barbus barbus (LINNAEUS, 1758)

Eng.

Усач Rus.


Denumirea populară

• Mireanã • Umbreanã • Breanã •

80

În Republica Moldova populează bazinul fluviului Nistru şi râul Prut, inclusiv în sectoarele mijlocii în amonte de lacurile de acumulare Costeşti-Stânca şi Dubăsari, preferând apele curgătoare cu fundul nisipos sau pietros. După hotarele țării este răspândit în ecosistemele acvatice din Europa, Asia Mică și Vestul Africii. Este o specie dulcicolă, reofilă, bentonică, litofilă, zoobentofagă, foarte mobilă și puternică. Are corpul lung şi cilindric, gros chiar şi spre coadă, acoperit cu solzi relativ mari, care pe laterală au o dungă cenușieargintie. Capul comprimat lateral, botul lung ascuțit, gura inferioară semilunară cu buze cărnoase mărginite de 4 mustăți, cele anterioare ajung până sub nări, iar cele posterioare sunt mai lungi, până sub ochi. Ultima radie a dorsalei este osificată și zimțată. Linia laterală este rectilinie, ușor vizibilă.

Colorația este verde măslinie spre negru pe spate, lateralele argintii – maronii, iar abdomenul alb - gălbui. Poate pre-

zenta mici pete negre pe corp şi pe înotătoare. Marginile înotătoarelor pectorale, ventrale şi dorsale sunt roșietice. Înotătoarea caudală este conturată cu o dungă subțire, neagră. Masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani şi la 4 ani femelele. Se reproduce în aprilie-mai la temperatura apei de 14-25 0C, la o viteză a apei de 0,3-1,2 m/sec şi adâncimi de 0,8-2,0 m. O femelă depune în porții de la 14 000 până la 155 000 icre (cu diametrul de 1,1-2,6 mm) de culoare galbenă-portocalie pe funduri tari (pietroase). Ponta este lipicioasă şi se fixează uşor de pietre. Dezvoltarea embrionară are loc la temperatura medie a apei de 14,7 0C și durează 8 zile, iar la 22 0C numai 3 zile. Durata vieții este de 15-20 ani și ca excepție poate atinge în greutate până la 12 kilograme. Se hrăneşte cu alge, zooplancton, crustacee, larve de insecte, viermi, icre și puiet de pește.

81

ATENŢIE ! Icrele de mreană sunt toxice și nu sânt recomandate pentru consum. Acestea pot provoca indigestii severe! În perioada depunerii pontei, reproducătorii nu se hrănesc.

Romanian Barbel

Barbus petenyi (HECKEL, 1852)

Усач румынский

Eng.

Rus.


Denumirea populară

• Mreană-pătată • Moioaga •

82

În Republica Moldova populează sectoarele superioare ale fluviului Nistru și râului Prut. În perioada viiturilor puternice coboară în sectoarele mijlocii ale acestora. Peste hotarele republicii se întâlneşte în fluviile și râurile bazinului Mării Negre, precum şi în unele râuri din Muntenegru, Grecia, Albania, nordul Italiei, sudul Franței, Spania de Est, Polonia.

are o culoare brună, acoperit cu pete mari închise. Flancurile sânt arămii, iar abdomenul alb-gălbui. Spatele, părțile laterale și capul sânt acoperite cu puncte și pete mari, închise, care se contopesc. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sânt galbene. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala au culoarea corpului cu rânduri de pete întunecate. Mustățile sânt gălbui.

Peşte dulcicol, reofil tipic, litofil, zoobentofag. Este o specie bentonică, trăiește în cârduri mici, compuse din pești de diferite vârste și dimensiuni. Mreana-vânătă preferă apele de lângă mal cu multă vegetație și numeroase adăposturi în albia râului.

La începutul lunii mai, la temperatura apei de circa 15 0C, întreprinde migrații de reproducere. Atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani. Prolificitatea femelelor constituie 17-18 mii de icre, care sânt depuse în câteva reprize pe pietriș mărunt în sectoarele cu adâncimi mici şi curenţi moderați ai apei. Icrele depuse au un diametru de circa 2 mm, fiind de culoare galbenă-portocalie. Durata incubației este de circa 9 zile, în dependență de temperatura apei. Durata vieții este de până la 20 ani.

Are corpul lung şi cilindric, ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi mijlocii persistenți și cu mucus foarte abundent. Capul este relativ mare, alungit, cu botul lung ascuțit, gura inferioară semilunară cu buze cărnoase mărginite de 4 mustăți. Linia laterală este rectilinie, ușor vizibilă. Ochii sânt relativ mici. Înotătoarea dorsală este scurtă și are spinul osos mai subțire și lipsit de dinți în partea posterioară. Înotătoarea anală scurtă și înaltă. Corpul mrenei vânăte este mai închis la culoare decât la mreana comună. Spatele

Se hrăneşte cu larve de insecte, alge, viermi, deseori cu icre şi puiet de peşti. Fiind o specie rară este ocrotită de legislația europeană și internațională. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

83

În perioada de reproducere mreana-vânătă îmbracă ”haina nupțială” specifică ciprinidelor. ATENŢIE ! Icrele de mreană sunt toxice și nu sânt recomandate pentru consum. Acestea pot provoca indigestii severe!

Tench

Tinca tinca

Линь

Eng.

(LINNAEUS, 1758)

Rus.


Denumirea populară

• Linus • Lin-de-lac •

84

Pe teritoriul Republicii Moldova se întâlnește în cursurile inferioare ale fluviului Nistru, râul Prut, lacurile de acumulare Dubăsari, Cuciurgan, Costeşti-Stânca (rar), lacul Beleu, bălțile Manta. Peste hotarele țării este răspândit în bazinele Mării Baltice, Mării Negre şi Mării Caspice.

Linul este puţin pretențios la conținutul oxigenului solvit în apă. Trăiește în apele stătătoare cu multă vegetație cu fund mâlos. De obicei duce un mod de viață solitar, adunându-se în cârduri numai în timpul iernării. Are un ritm de creștere redus, durata vieții fiind de 8-9 ani.

Specie de apă dulce, bentonică, fitofilă, zoobentofagă. Are corpul gros, cu solzi foarte mici, învelit într-un strat gros de mucus. Gura mică, terminală ușor oblică cu două mustăți scurte. Masculii față de femele sunt mai mici și radiile înotătoarelor ventrale îngroșate.

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani. Se reproduce depunând ponta în 2-3 reprize, de obicei în lunile mai – iulie atunci când temperatura apei atinge 19-25 0C. Depune icrele în 2-3 reprize pe vegetația acvatică, chiar şi pe fundul mâlos. O femelă depune de la 60 000 până la 450 000 icre. Icrele sânt mărunte cu un diametru de 1,52,0 mm. Durata incubației icrelor embrionate constituie 3-7 zile la temperatura apei de 20-24 0C.

Colorația este în funcție de natura apei, dacă trăieşte în ape mai curate culoarea este mai deschisă, iar în ape tulburi mai închisă. Corpul are culoarea verde-închis sau chiar neagră pe spate, abdomenul de o culoare gălbuie iar lateralele corpului galbenă–verzuie sau chiar aurie, iar înotătoarele sânt de culoare cenușie sau negricioasă. În timpul depunerii icrelor linul își schimbă culoarea, devenind pătat cu pete roșii pronunțate. Irisul ochilor este de o nuanță roșietică.

Se hrăneşte preponderent cu plante acvatice, dar şi cu moluşte, insecte, crustacee şi viermi, resturi organice înghițite odată cu mâlul de pe fundul apei. Fiind o specie vulnerabilă este ocrotită conform legislației. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

85

Linul este singurul peşte, care nu este vânat de peștii răpitori din cauza mucozității şi a mirosului; În evul mediu linul era numit peșteledoctor, întrucât se credea că mucusul lui vindecă durerile de cap și de dinți; Carnea linului este albă, foarte gustoasă, considerată o delicatesă; Fiind scos din apă, linul își schimbă culoarea.

Kessler’s gudgeon

Romanogobio kesslerii

Пескарь Кесслера

Eng.

(DUBOWSKI, 1862)

Rus.


Denumirea populară

• Porcan • Porcãnel • Cui •

86

În Republica Moldova este o specie rară și în declin numeric continuu. Se întâlnește în râul Prut și cursurile mijlociu și inferior al fluviului Nistru și în gurile afluenților lui. În afara hotarelor Moldovei este răspândit în cea mai mare parte a bazinului Dunării și bazinul superior al Vistulei (Polonia). Preferă apele puțin adânci, limpezi și bine oxigenate din cursul mijlociu al râurilor cu fund nisipos sau cele cu prundiș și nisip, prundiș cu argilă sau pietros. În cursul superior al râurilor este mai rar și se întâlnesc numai indivizi maturi. Este un pește autohton, dulcicol bentopelagic, psamofil, zoobentofag. Trăiește în cârduri mari de câteva sute de exemplare, stă nemișcat pe fundul apei, ducând o viață sedentară. În perioada reproducerii face migrații scurte. Are corpul alungit, fusiform, gros, de înălțime mică, bot scurt, gura subterminală cu buze subțiri cu o pereche de mustăți lungi. Înotătoarea dorsală înaltă, scurtă. Culoarea spatelui cenușie-închisă, galbenă-cenușie sau brună-verzuie cu mici

pete mai întunecate. Flancurile cenușii-argintate, galbene-cafenii sau argintii cu reflexe albăstrii și cu 7-9 pete mari, brune, rotunde sau alungite în sensul longitudinal; ele se contopesc, uneori, într-o singură dungă în lungul liniei laterale. La maturitatea sexuală ajunge în al doilea sau al treilea an de viață. Perioada de depunere a icrelor durează de la sfârșitul primăverii până în septembrie, în funcție de climă și de debitul râurilor. O femelă depune 1 000 – 3 000 icre. După fecundare icrele sunt transportate de curent spre fund unde se lipesc cu filamentele lor adezive de pietre sau de alte componente ale substratului. Icrele rămân atașate de substrat până la ecloziune, care are loc în aproximativ 710 zile. Durata vieții - 4 – 5 ani. Se hrănește cu alge, crustacee, larve de insecte, viermi, moluște și icrele altor specii de pești. Servește la rândul său ca hrană pentru speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage. Specie protejată la nivel european, statut de protecție în Republica Moldova nu are. 87

Porcușorul este mai activ în amurg sau în zilele înnourate fiind mai puțin fotofob decât alte specii ale genului Romanogobio; În România porcușorul-de-nisip a fost identificat și studiat amănunțit de renumitul academician român Petre Mihai Bănărescu, fost zoolog și biogeograf, ihtiolog cu renume mondial.

Danube gudgeon

Romanogobio uranoscopus

Пескарь дунайский

Eng.

(AGASSIZ, 1828)

Rus.


Denumirea populară

• Petroc • Morcoci • Chetrat •

88

În Republica Moldova se întâlnește numai în sectorul superior al râului Prut și afluenții lui la adâncimi mici, cu ape bine oxigenate și curenți rapizi, în amonte de lacul de acumulare Costești-Stânca. După hotarele țării populează bazinul hidrografic al fluviului Dunărea. Este un pește autohton, de apă dulce, reofil, bentonic, psamofil, zoobentofag, fotofob, preferă fundul apei unde stă cu capul îndreptat contra curentului. Peștii maturi sunt solitari. De obicei se localizează în vaduri și în repezișuri, cu fundurile pietroase, bolovănoase. Corpul este alungit, fusiform, acoperit cu solzi cicloizi destul de mari. Ochii sunt ridicați spre frunte, privind în sus. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii branhiali sunt scurți și rari. Colorația este brună-cenușie sau brună-roșcată pe spate, cenușie-verzuie pe flancuri. Corpul este presărat cu pete mari negre. În spatele dorsalei sunt prezente 2-3 pete mari, negricioase, iar pe laturi 7-10 pete

mari rotunde. Uneori pe corp petele lipsesc sau sânt slab pronunțate. Pe dorsală și caudală sunt 2 rânduri de pete negre. Se reproduce în perioada mai-iulie în zonele cu fundul pietros și viteze mari ale apei. În perioada de reproducere formează cârduri din câțiva indivizi. Icrele sunt lipicioase de culoare albăstruie. O femelă depune în mai multe reprize 2 000 - 3 000 de icre pe pietre, în locuri mai puțin adânci (0,1-1,0 m). Se hrănește cu insecte acvatice și larvele lor, crustacee și gamaride, moluște, viermi, detritus organic de origine animală sau vegetală, larvele și icrele altor pești. Este activ în amurg și noaptea sau în zilele înnorate. Servește ca hrană pentru peștii răpitori, păsările ihtiofage și alte animale acvatice. Durata vieții este de circa 5 ani. Este protejat la nivel european, statut de protecție în Republica Moldova nu are.

89

Numele speciei uranoscopus este format din cuvintele grecești ouranos = cer și skopos = privire, țintă, adică „care privește în cer”, cu referire la ochii peștelui îndreptați în sus.

Ukrainian gudgeon

Gobio sarmaticus

Пескарь Rus.

BERG, 1949

Eng.


Denumirea populară

• Porcan • Porcãnel • Cui •

90

Pe teritoriul Republicii Moldova este răspândit pe cursul mijlociu și inferior al fluviului Nistru și afluenții lui. În afara țării rar poate fi întâlnit și în apele Bugului-deSud (Ucraina). Este un pește de talie mică, de apă dulce. Preferă sectoarele adânci, cu fund nisipos și curenți moderați ai apei. Trăieşte în cârduri mici, câte 5-20 de indivizi de diferite vârste și dimensiuni, în apropierea locului unde au eclozat. Are corpul fusiform, alungit, acoperit cu solzi cu excepția gâtului care este acoperit doar parțial. Capul mare, botul obtuz, gura inferioară, semilunară cu mustăți. Orificiul anal este mai aproape de înotătoarea anală decât de baza ventralelor. Solzii de pe spate fără creste epiteliale longitudinale.

Se reproduce în lunile mai-iunie. O femela depune circa 2 000 icre în mai multe reprize în mici grămăjoare care eclozează după 10-15 zile în funcţie de temperatura apei. Puietul se menține în imediata vecinătate a locului de reproducere, hrăninduse preponderent cu zooplancton. Durata vieții este de 5-7 ani. Se hrăneşte pe fundul apei, cu crustacee, larve de insecte, moluște, vegetație acvatică, icre de pești. Ritmul de creștere este redus. Servește ca hrană peștilor răpitori, păsărilor ihtiofage și altor animale acvatice. Iernează în gropile adânci din albia râurilor.

Este protejat la nivel european, statut de protecție în Republica Moldova nu are.

Culoarea corpului pe spate și cap brună-verzuie, presărată cu pete negre mici. Pe flancuri de asemenea are 8-14 pete mai întunecate. Abdomenul este de culoare gălbuie-argintie. Pe înotătoarele dorsală și caudală sunt situate o serie de puncte brune.

91

Porcușorul este foarte sensibil la poluarea apei, ceea ce îl face să fie considerat ca un bioindicator al calității apei.

Stone moroko Eng.

Pseudorasbora parva

Чебачок амурский

(Temminck & Schlegel, 1846)

Rus.


Denumirea populară

• Murgoi •

92

În Republica Moldova se întâlnește în majoritatea bazinelor din spațiul interfluvial Nistru-Prut în deosebi în zonele sudice. Este un pește dulcicol, bentopelagic, originar din apele stătătoare (bălți și heleșteie) sau lin curgătoare (râuri) din Asia Estică. În Republica Moldova și România a fost introdus involuntar în anul 1961 odată cu alevinii speciilor de pești fitofagi aduși din China. Pește dulcicol, bentopelagic, litofil, zoobentofag, omnivor. Are corpul alungit și gros, aproape cilindric, slab comprimat lateral, acoperit cu solzi mari. Capul este comprimat lateral, gura mică, semilunară, superioară, dispusă oblic în sus. Linia laterală este dreaptă și situată la mijlocul laturilor. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte, cu marginile convexe. Înotătoarea caudală este adânc scobită cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului este cenușiu sau cenușiu-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. La puiet pe laturi se întinde o dungă subțire cenușie-argintie care la maturi dispare. Înotătoarele ven-

trale, pectorale și anală sunt de culoare galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici.

Atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață. Masculii sunt mai mari decât femelele. Depune icrele în câteva reprize în perioada lunilor iunie-iulie pe lângă maluri la adâncimi mici. Icrele sunt depuse într-un strat subțire pe diverse obiecte acvatice - pietre, crengi, cochilii goale de moluște, etc. O femelă depune până la 5 000 icre, în medie 2 500. Este un pește polifag, foarte hrăpăreț, se hrănește cu larve de insecte și insecte acvatice sau care cad în apă, anelide, moluște, crustacee, cladocere, amfipode și izopode, dar și cu spongieri de apă dulce, zooplancton, detritus și resturi vegetale. Consumă în cantități mari icrele și puietul altor specii de pești. Este concurent în nutriție al speciilor valoroase de pești, în special în gospodăriile piscicole, în care are un efectiv numeric sporit. Puietul se hrănește cu zooplancton. Durata vieții este de 4-5 ani.

93

Fiind o specie invazivă în Europa a dus la scăderea numărului sau chiar dispariția unor ciprinide autohtone (caracudă, lin, fufă); În timpul hrănirii, are uneori comportament agresiv afectând prin ciupire înotătoarele altor specii de pești din apropiere.

Bream Eng.

Abramis brama

Лещ Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Cârjancã • Ruginoasã • Plãstaicã •

94

În Republica Moldova este întâlnită în fluviul Nistru, râul Prut şi bălțile sale, lacurile Beleu, Cahul, lacurile de acumulare Cuciurgan, Dubăsari şi Costeşti-Stânca, în cursurile inferioare ale râurilor mici şi bălţile lor, în unele lacuri mici (Ghidighici, Taraclia, Ialoveni, Mingir, Congaz). În afara țării plătica populează apele Europei de la răsărit de Pirinei și la nord de Alpi din bazinele mărilor Nordului, Baltice, Albe, Negre, Azov, Caspice și Lacul Aral.

Culoarea plăticii este foarte variată. Puietul pe spate are culoarea măslinie-cenușie, pe laturi argintie-deschisă. Maturii se colorează în funcție de mediul în care trăiesc, pot rămâne argintii, pot fi aurii-arămii sau chiar brun-maro-închis. În perioada reproducerii, gâtul și partea inferioară a operculelor masculilor capătă nuanţe roșietice, iar pe corp apar tuberculi albi, numiți butoni de împerechere. Irisul ochilor este auriu sau argintiu.

Specie dulcicolă, semimigratoare, bentopelagică, fitofilă, zoobentofagă, omnivoră.

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-5 ani. Se reproduce în mai-iunie. Depunerea pontei începe la temperatura apei de 13-15 0C, iar reproducerea în masă are loc la temperatura apei de 16-17 0C în locuri cu vegetaţie submersă abundentă. O femelă depune de la 85 000 până la 730 000 icre (în medie 220 000 icre). Durata vieții până la 20 de ani.

Are corpul plat (de unde şi denumirea peștelui), turtit lateral, acoperit cu solzi relativ mari, nu prea tari, bine fixați, pe care se disting punctișoare negre, dispuse în evantai. Capul mic, cu bot scurt și ascuțit, gura mică semiinferioară cu buze subțiri și fragile, protractilă (se poate prelungi întrun tub). Nu are mustăți. Înotătoarea dorsală este înalta, cea anală lunguiață, întinzându-se de la anus și până în apropierea cozii iar cea caudală adânc scobită cu lobul inferior mai lung.

Este un peşte pașnic, extrem de sperios la zgomote puternice și mișcare. Se hrănește cu larve de insecte, viermi, crustacee și plante acvatice în preajma malurilor mâloase.

95

Plăticile au jocul lor nupțial în perioada de reproducere care se manifestă prin faptul că peștii sar în permanență din apă în aer, cazând înapoi pe o parte, producând un zgomot puternic; În condiții favorabile de mediul acvatic și hrană îndestulată poate atinge lungimea de 85 cm și o greutate de 7 kg.

Blue Bream Eng.

Ballerus ballerus (Linnaeus, 1758)

Синец Rus.


Denumirea populară

• Cosac-cu-bot-ascuțit •

96

Se întâlnește în cursurile inferioare ale fl. Nistru şi r. Prut, cu o densitate numerică scăzută a populațiilor. Este răspândit în râurile din Europa Centrală și Europa de Est, care se varsă în Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Azov și Marea Caspică. Este o specie dulcicolă, reofilă, bentopelagică, fitofilă, zoobentofagă. Cosacul are corpul mai puţin alungit ca la cosaculcu-bot-turtit, fruntea bombată, gura mică terminală şi puțin oblică în sus, botul este scurt şi ascuțit, asemănător cu plătica. Caudala este adânc scobită, lobul inferior este mai lung decât cel superior. Corpul acoperit cu solzi mărunți (mai mici ca la plătică) şi subțiri. Culoarea este albăstrie pe spate, argintie cu reflexe metalice pe laturi şi albă fără luciu pe abdomen. Înotătoarele sunt tivite cu negru, înotătoarele perechi sunt de culoare gălbuie iar cele nepereche sunt cenușii.

temperatură a apei de 8-12 0C în locurile cu adâncimi mici (30-40 cm) pe substrat vegetal într-o repriză. O femelă depune de la 4 000 până la 25 000 icre, cu un diametru de 1,3-1,5mm. Durata incubației icrelor embrionate constituie 12-13 zile. De multe ori poate fi întâlnit în compania plăticii, intrând în cârdurile acesteia, în zilele calde de vară trăiește mai mult în apropierea fundului, însă în cele reci se ridica şi în straturile superioare ale apelor. Toamna se grupează în cârduri mici şi își caută locuri mai adânci în râuri sau în lacuri, unde iernează, timp în care încetează complet sa se hrănească. Durata vieții este de circa 8-10 ani.

Se hrănește cu zooplancton, larve de insecte acvatice, viermi, crustacee, moluște, alge, detritus organic etc. Servește la rândul său ca pradă pentru speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage.

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 4-5 ani. Se reproduce în aprilie-mai la o 97

Cosacul are o valoare economică redusă din cauza efectivului foarte mic în capturi, iar carnea este de calitate inferioară și se consumă mai mult sărată.

White-eye Bream

Ballerus sapa

Eng.

Pallas, 1814

Белоглазка Rus.


Denumirea populară

• Boțog • Ocheanã-comunã • 98

Pe teritoriul Republicii Moldova populează fluviul Nistru şi râul Prut, preponderent preferând zonele de confluență a râului cu afluenții, la adâncimi de cca 2 m. Peste hotarele țării se întâlnește în bazinele Mării Negre și Mării Azov de la Dunăre până la Kuban și în zona nord-vestică a Mării Caspice. Specie dulcicolă, fitofilă, bentopelașică, zoobentofagă. Fiind o specie reofilă adesea poate fi găsită în gropile din albia râurilor sau în adânciturile malurilor, unde-și caută hrana. Deseori poate fi întâlnită în compania plăticii, intrând în cârdul acesteia. Toamna târziu se grupează în cârduri mici şi își caută locuri mai adânci în râuri sau în lacuri, unde iernează. Are corpul înalt, de formă rombică, asemănătoare cu batca, botul mare cu o formă caracteristică înalta cu gura mică subterminală. Ochii sânt comparativ mari. Partea dorsală a cosacului este albăstruiecenușie, iar lateralele argintii cu reflexe metalice, abdomenul alb–argintiu. Dorsala cosacului care viețuiește în lacuri este mai întunecată, iar cei care trăiesc în ape mai

curate sunt de culoare mai deschisă. Lobii caudali sunt inegali. Înotătoarele incolore sau gălbui cu un contur fumuriu. În timpul reproducerii, masculii au tuberculi albi pe corp şi înotătoare, iar înotătoarele pectorale sânt puțin mai lungi ca la femele. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani. La sfârșitul lunii martie formează cârduri și migrează spre locurile de reproducere. În lunile aprilie-mai se reproduce la temperatura apei 12-16 0C, femelele depun icrele într-o repriză, pe vegetația acvatică sau pe sectoarele cu fund nisipos-pietros cu curenţi moderați ai apei. O femelă depune de la 7 900 până la 37 000 icre. Perioada de incubație durează aproape 6 zile. Durata vieții constituie circa 8 ani. Se hrăneşte preponderent cu crustacee, larve de chironomide, moluşte, alge, detrius organic. Servește la rândul ei ca pradă pentru speciile răpitoare de pești, păsările ihtiofage și alte animale acvatice.

99

În hotarele arealului cosaculcu-botul-turtit poate atinge o lungime de 46 cm și o greutate de 1,5 kg. Acest pește are o valoare economică redusă, carnea acestuia fiind puțin gustoasă și mult osoasă.

Vimba Bream Eng.

Vimba vimba

Рыбец Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Boulean • Lostie • Suduc •

100

Pe teritoriul Republicii Moldova se întâlneşte în fluviul Nistru, râul Prut, lacurile de acumulare Dubăsari şi CosteştiStânca. Morunașul din limanul Nistrean migrează în cursul inferior al fluviului Nistru, iar cel din lacul de acumulare Dubăsari migrează pe cursul mijlociu amonte de or. Camenca. În afara teritoriului republicii populează fluviile care se varsă în Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Azov, Marea Caspică, Marea Marmara. Este un pește semimigrator, bentonic, reofil, litofil, zoobentofag. Preferă locurile adânci de 5-14 m cu fund nisipos-pietros. În apele curgătoare, evita locurile cu curenţi puternici. Specia a devenit vulnerabilă efectivul căreia este în permanentă descreștere. Are corpul alungit turtit lateral. Capul este mic, botul alungit conic. Gura inferioară, semilunară. Maxilarul superior este mult mai lung decât cel inferior. Capul şi spinarea au o culoare plumburiu-albăstruie, părțile laterale și abdomenul albă-argintie, înotătoarele sânt gălbui, iar cea

anală pe margini tivită cu negru. Primăvara, odată cu apropierea perioadei de reproducere, ambele sexe își modifică colorația. Spatele devine negru cu nuanţe albastre, lateralele vărgate cu dungi transversale negre care alternează cu cele argintii, iar înotătoarele pectorale, ventrale şi anală roșiatice. La masculi pe cap şi corp apar butonii de împerechere.

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 4-5 ani. În timpul reproducerii se adună în cârduri, în lunile mai-iunie la temperatura apei de 20-21 0C în cursul inferior al Nistrului și 14-19 0C în cursul mijlociu (segmentul s. Goloșnița – s. Vertiujeni). O femelă depune de la 14 000 până la 78 000 icre cu diametrul 1,5-2,0 mm, în locurile cu prundiș și nisip cu adâncimi de 0,25-0,8 m și viteza apei de 0,7-1,1 m3/s. În legătură cu condițiile nefavorabile pentru reproducere din fl. Nistru, ponta este depusă într-o singură repriză. Dezvoltarea embrionului la temperatura apei de 21 0C are loc timp de 3 zile și 6 zile la temperatura apei de 15 0C. Se hrănește preponderent cu alge, larvele insectelor, moluşte mici, raci, râme. 101

Morunașul este foarte apreciat gastronomic având carnea destul de grasă și este consumată proaspătă, sărată sau afumată. În areal, morunașul poate atinge 60 cm lungime, o greutate de 3 kg și o vârstă maximală de 17 ani.

Roach Eng.

Rutilus rutilus

Плотва Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Tarancã • Ocheanã • Goghie •

102

În Republica Moldova este răspândită în bazinul fluviului Nistru, lacurile de acumulare Dubăsari și Cuciurgan (babușcă tipică). Babușca carpatică se întâlnește în cursul mediu şi inferior al râului Prut, lacurile Beleu, Manta şi Costeşti-Stânca. Peste hotarele țării este semnalată în Europa Centrală și de Vest, în Siberia, Asia Mică și Lacul Aral.

Specie autohtonă, dulcicolă, reofilă, limnofilă, bentopelagică, fitofilă, zoobentofagă. Are corpul puțin înalt, alungit, turtit lateral, acoperit cu solzi străluciți. Corpul subconic, botul ascuțit, gura mică terminală și puțin înclinată. Linia laterală curbată ușor și este situată mai jos de jumătatea corpului. Solzii sânt mici, se desprind ușor și sânt acoperiți cu un strat bogat de mucus. Coloritul este cenușiu-albăstrui pe spate și albicios pe restul corpului. Înotătoarele galbene-roșietice chiar și roșu-portocaliu. Irisul ochiului e roșu-portocaliu. Înainte de reproducere pe capul masculilor

apar niște butoni puternic pronunțați care dispar după reproducere. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani. Se reproduce în cârduri mari în aprilie-mai, când temperatura apei este de 12-14°C, trecând din râuri în bălți, unde femelele depun icrele într-o repriză pe vegetația acvatică submearsă la adâncimi de 0,5-1,5 m. O femelă depune până la 150 000 icre cu diametrul de 2,1 mm. Durata incubației icrelor embrionate este de 10-14 zile la temperatura apei de 10-12 0C și 9-12 zile la temperatura apei de 12-14 0C. Viețuiește în apele dulci stătătoare, în lacuri şi bălti cu fundul acvatic nisiposmâlos. Este o specie fricoasă, care se ascunde în vegetația submersă, sub malurile abrupte, în stufăriș și altă macrovegetație acvatică. Durata vieții – de până la 15 ani. Hrana preferată a băbuștii constă din alge filamentoase, perifiton, particule de plante acvatice, crustacee mici, dreisenă, larve de insecte acvatice. Accidental, consumă icrele altor pești. Servește ca pradă pentru speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage. 103

Băbuștele în multe cazuri formează numeroși hibrizi cu așa specii ca plătica, batca, oblețul, roșioara. Poate atinge o lungime de 50 cm și o greutate maximală de 1,8 kg.

Taran Eng.

Rutilus heckeli

Тарань Rus.

(Nordmann, 1840)


denumirea populară

• Ocheanã • Ochene •

104

Se întâlneşte în cursul inferior al fluviului Nistru, limanul Nistrean, lacul refrigerent Cuciurgan, lacul de acumulare Dubăsari şi cursul inferior al râul Prut. Peste hotarele republicii este răspândită în regiunile din bazinele mărilor Neagră și Azov. Peşte semimigrător, bentonic, limnoreofil, fitofil, zoobentofag, preferă apele dulci și salmastre, locurile cu curenți moderați și fund nisipos. Trăieşte în cârduri, preponderent se menține la fund. Locul principal de îngrășare este limanul Nistrean. Corpul turtit lateral şi acoperit cu solzii cicloizi mari. Trunchiul înalt. Gura subterminală. Linia laterală este ușor curbată în jos. Caudala scobită adânc. Spatele de culoare albăstruie-cenușie, laturile şi abdomenul - argintii. Înotătoarele dorsală și caudală cenușie-deschisă iar celelalte galbene-roșietice. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate.

pe sectoarele bogate în vegetaţie. O femelă depune de la 7 000 până la 158 000 icre cu mărimea diametrului de 1,5-2,0 mm. Icrele fecundate se lipesc de plantele acvatice și se dezvoltă 6-11 zile. În iunie-iulie adulții şi puietul migrează spre zonele salmastre, unde iernează în gropi. Durata vieții este de 9-10 ani. Se hrăneşte cu alge, zooplancton, nevertebrate bentonice. La peștii adulți componentele principale a spectrului de nutriție sânt moluștele (în general – dreisena) și macrofitele, ponderea cărora poate atinge până la 95%. Servește la rândul său ca pradă pentru speciile răpitoare de pești, păsările ihtiofage și alte animale acvatice.

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani. Migrațiile de reproducere încep în luna martie. Reproducerea are loc în martie-mai la temperatura apei de 8-12 0C, 105

În condiții favorabile poate atinge o greutate de 2 kg la o lungime de peste 50 cm.

Black Sea Roach

Rutilus frisii

Eng.

(Nordmann, 1840)

Вырезуб Rus.


Denumirea populară

• Vîrezub • Tãran • Babuşcã-ponticã •

106

Se întâlnește în cursul mijlociu și inferior al fluviului Nistru și lacul de acumulare Dubăsari și foarte rar în lacul Cuciurgan. În râul Prut nu a fost semnalată. După hotarele republicii este prezentă în fluviile care se varsă în Marea Neagră și Marea Azov. Este un peşte semimigrător, bentonic, reofil, bentopelagic, litofil, zoobentofag. Preferă apele curate şi reci, adânci cu curenți rapizi, fund pietros şi/sau nisipos. Are corpul alungit şi gros. Se deosebește de tarancă prin colorație şi solzii mai mărunți. Gura aproape terminală. Culoarea corpului pe spate verzuie-închisă, laturile argintii, abdomenul este alb sau gălbui. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii închise. Înotătoarele ventrale și anală sunt gălbui sau roșcate. Înotătoarele pectorale pot avea nuanțe portocalii sau roșii, în special în perioada de reproducere. Irisul ochilor cenușiu-întunecat sau gălbui. În epoca reproducerii pe capul și laturile masculilor apar butoni albicioși (tuberculi nupțiali).

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 4-5 ani. Reproducerea are loc primăvara în lunile aprilie-mai la temperatura apei de

12-15 0C. Migrația spre locurile de reproducere are loc în fiecare an, reproducătorii au tendința de a căuta locurile unde au eclozat din icre. O femelă depune până la 250 000 de icre cu diametrul de 2,0-2,2 mm. Icrele sânt depuse într-o singură repriză, pe pietre în locurile cu curenţi rapizi, iar dezvoltarea embrionilor durează 7 zile. După reproducere migrează în limanul Nistrean și Marea Neagră în zona cu apă salmastră unde se îngrașă. Toamna se concentrează în limanul Nistrean și gura de vărsare a Nistrului unde iernează în zone cele mai adânci. Durata vieții este de circa 12 ani. Se hrănește cu alge, zooplancton, crustacee mărunte, moluşte. În condiții favorabile poate atinge o lungime maximală de 71 cm și o greutate de 8 kg. Servește la rândul ei ca pradă pentru speciile răpitoare de pești, păsările ihtiofage și alte animale acvatice. Specie vulnerabilă, este pe cale de dispariție, ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

107

Înainte de construirea și formarea barajului de la Dubăsari, populațiile semimigrătoare formau cârduri imense și se urcau în sus pe fluviu Nistru sute de kilometri pentru a ajunge la locurile de reproducere. În prezent migrațiile sânt mult mai scurte și bancurile sânt mult mai mici; Ocheana-mare tolerează concentrații saline de peste 12%.

Bitterling Eng.

Rhodeus amarus

Горчак Rus.

(Bloch, 1782)


Denumirea populară

• Boarcã • Blehniţã • Latiţã •

108

Pe teritoriul țării se întâlnește în bazinul hidrografic al fluviului Nistru și râului Prut. Peste hotarele Republicii Moldova este semnalată în apele din Europa, din estul Franței până la Ural și Nordul Asiei Mici. Este o specie autohtonă, dulcicolă, bentopelagică, fitozoofagă din apele stătătoare (bălți, iazuri și heleșteie) sau lin curgătoare (râuri), cu fundul nisipos sau pietros. Are corpul înalt, comprimat lateral, cu spatele și abdomenul curbat și este acoperit cu solzi mari. Capul mic. Gura mică subterminală semilunară, arcuită și puțin oblică. Botul obtuz. Ochii mari. Linia laterală incompletă, scurtă. Înotătoarea caudală bifurcată cu vârfurile ascuțite. Culoarea corpului este brună sau cenușie-gălbuie, uneori verzuie, laturile și abdomenul albe-argintate cu o dungă îngustă verzuie-albă sau negricioasă care se întinde longitudinal pe jumătatea posterioară a corpului. Înotătoarele dorsală și caudală sânt cenușii-închis, restul înotătoarelor roșcate. Vezica biliară este foarte fragilă și se sparge

ușor dând cărnii un gust amărui, care descurajează consumul ei. Duce un mod de viață sedentar. Se reproduce în lunile mai-iulie. Prolificitatea este de 220-300 icre. Înainte de reproducere masculii capătă un colorit viu; operculii și spatele devin violete, laturile și abdomenul roz-argintii, ochii se înroșesc, pe bot apar butoni. Femelele poartă culori mai șterse, în perioada reproducerii li se dezvoltă o papilă genitală sub forma de tubuleț (ovipozitor) cu o lungime de 3-4 cm cu ajutorul căreia își depun 8-10 icre, cu diametrul de 2,53 mm, în cavitatea unor scoici de baltă. Masculii însoțesc femelele eliberând lapții în jurul acelorași scoici care, în procesul de respirație și hrănire absorb apa, realizând astfel fecundarea. Incubația icrelor, eclozarea și dezvoltarea larvară se face tot în cavitatea paleală a scoicii pe durata a 30-40 zile. Durata vieții – circa 5 ani. Se hrănește cu plancton, alge și detritus vegetal. Boarța servește ca hrană pentru speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage.

109

Larvele boarței folosesc foițele branhiale ale scoicii drept adăpost vremelnic, nu fără a furniza, totodată, un serviciu reciproc scoicii gazdă, caci timp de 1-2 luni, alevinii de boarță mențin pe pielea lor larve de moluște care, după ce devin scoici în miniatură se desprind și cad pe fundul apei pentru a-și duce viața independent. Simbioza asigură în bălți perpetuarea ambelor vietăți acvatice, pește și scoică; Boarța este supranumită ”pitica ciprinidelor”.

Chondrostoma nasus

Nase Eng.

Подуст Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Poduţ • Podeţ • Maţe-negre •

110

În Republica Moldova se întâlnește în cursurile mijlocii şi inferioare ale fl. Nistru şi r. Prut, lacurile de acumulare Dubăsari şi Costeşti-Stânca. Este răspândit în Europa Centrală și parțial în Europa de Răsărit, în fluviile mărilor Neagră, Azov și Caspică. Pește autohton, dulcicol, bentonic, reofil, fitofag. Preferă apele reci, limpezi, cu fundul bolovănos și zonele cu curentul moderat al apei, unde trăiește în cârduri mari. Corpul este alungit, capul comprimat medio-lateral, botul scurt lat și obtuz cu un rostru scurt, gura inferioară, transversală cu buze ascuțite şi cărnoase. Maxilarul superior este puțin mai lung comparativ cu cel inferior. Buzele tari si tăioase, acoperite cu un strat cornos care permit sa răzuiască cu ușurință perifitonul de pe pietre. Înotătoarea dorsală este situată pe mijlocul spatelui și are marginea ușor concavă. Pectoralele amplasate în urma operculelor, ventralele la nivelul dorsalei, caudala scobită adânc cu lobii egali. Culoarea pe cap și spate este verzuiemăslinie cu reflexe aurii, pe laterale cenușiue-argintie, iar pe abdomen albă. În zona

dorsală, uneori sunt prezente puncte mici de culoare neagră. Cu excepția înotătoarei dorsale celelalte au o culoare roșie-sângerie. În epoca reproducerii la femele colorația devine mai vie, capul este acoperit cu tuberozități epiteliale ascuțite, iar pe solzi apar niște pete negrii, înotătoarele anale și ventralele devin roșii-portocalii. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-5 ani şi se reproduce în cârduri în aprilie-mai la temperatura apei de 6-10 0C. Migrațiile de reproducere încep primăvara când apele sunt acoperite cu gheață. O femelă depune între 7 000 – 20 000 icre cu diametrul de 1,5-2,0 mm într-o singură repriză în locurile cu curenți rapizi și adâncimi mici, pe prundiș. Durata incubației este de 10-14 zile. Durata vieții este de 8-9 ani, rar 15 ani. Scobarul se hrănește în special cu alge pe care le răzuiește de pe pietre, dar nu refuză nici larve de insecte, moluşte și crustacee de mici dimensiuni, icre sau chiar pești mici. El însuși servește ca hrană pentru somn și avat, dar și pentru unele păsări ihtiofage.

111

La scobar peritoneul este negru ca și cavitatea mațelor, de aici și se trage denumirea populară de „mațe negre”. Scobarul este foarte rezistent la factorul de poluare. Poate atinge 50 cm lungime și o greutate de 1,5-2,0 kg.

Aspius aspius

Asp Eng.

Жерех Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Vulcan • Boulean • Vânãtor •

112

Pe teritoriul republicii se întâlnește mai frecvent în fluviul Nistru şi râul Prut, mai rar în lacurile de acumulare Dubăsari, Cuciurgan, Costeşti-Stânca. În afara Moldovei este răspândit în fluviile din bazinele Mării Negre, Mării Nordice, Mării Baltice și Mării Caspice. Pește autohton, dulcicol, semimigrător, reofil, bentopelagic, litofil. Este singurul pește răpitor din familia Ciprinidelor. Avatul viețuiește singuratic în ape curgătoare cu curenţi puternici cu fund acvatic nisipos sau pietros. Dar se întâlnește și în apele stătătoare – lacuri (în zonele marine salmastre). Preponderent se găsește în straturile superioare din largul bazinelor acvatice piscicole. Are corpul alungit, ușor turtit lateral şi acoperit cu solzi relativ mărunți. Botul ascuțit, gura mare terminală și oblică în sus. Maxilarul inferior se ridică ușor peste cel superior. Dinții lipsesc. Ochii sânt relativ mici. În urma înotătoarei dorsale este o carenă acoperită cu solzi. Caudala lungă puternic scobită cu lobi ascuțiți aproape egali.

Culoarea corpului pe spate este albăstruie-cenușie sau albăstruie-verzuie, pe laturi albăstruie-argintie și pe abdomen albă, înotătoarele dorsală şi caudală sunt cenușii cu vârfuri întunecate, ventrale și anală roșietice, pectoralele incolore. În perioada de reproducere, pe capul şi corpul masculilor apar mai mulți butoni cornoși albi, îmbracă ”haina nupțială”.

Migrația de reproducere începe odată cu topirea gheții pe râuri. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-5 ani. Se reproduce în aprilie-mai la temperatura apei de 9-10 0C, când femelele depun icrele pe fundul pietros sau nisipos, în curenţi rapizi de apă. O femelă depune între 40 000 și 300 000 icre cu diametrul de 1,6-1,8 mm într-o singură repriză. Incubația are loc la temperatura apei de 15-17 0C și durează 67 zile. Puietul se hrănește cu zooplancton, iar adulții cu pești mărunți - obleț, porcușori, puiet de plătică, morunaș, caras. Ca hrană secundară folosește crustacee, iar accidental coleoptere, chironomide şi viermi. Durata vieții este de 8-9 ani. 113

Avatul este cunoscut şi sub denumirea de "lupul obleților", se remarcă prin viteza de deplasare şi rapiditatea cu care atacă peștii; Avatul este un pește care moare în scurt timp după ce a fost scos din apă, iar datorită conținutului mai ridicat în grăsime, se alterează foarte repede. Avatul poate atinge lungimea de 120 cm și o greutate de 12 kg.

Sichel Eng.

Pelecus cultratus

Чехонь Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Sabie • Cehon • Saghiţã •

114

În Republica Moldova se întâlnește în fluviul Nistru şi râul Prut. În afara teritoriului țării este răspândită în lacurile de acumulare şi fluviile ce se revarsă în Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Caspică, Marea Azov şi Lacul Aral. Pește, dulcicol, semimigrător, reofil, pelagofil, răpitor facultativ. Din apele salmastre ale Mării Negre migrează în cursurile inferioare ale fluviului Nistru şi râul Prut. Primăvara migrează din limanul Nistrului spre locurile de reproducere din fluviu. Reproducerea în mare măsură depinde de nivelul și viteza apei (cel puțin 0,14 m/s). Are corpul alungit în formă de sabie, mult comprimat lateral, acoperit cu solzi mici. Marginea superioară a corpului în linie dreaptă. Are o carenă ventrală foarte ascuțită, lipsită de solzi, se întinde de sub opercule pană la înotătoarea anală. Ochii sunt foarte mari, botul scurt, gura superioară, mică şi aproape verticală. Înotătoarea dorsală este situată în dreptul celei anale. Caudala puternică, cu lobul inferior mai lung decât cel superior. Linia laterală începe de la partea superioară a opercului coborând vertical face câteva ondulații între pectorală și anală continuând aproape dreaptă spre coadă.

Culoarea spatelui este albastră-închisă sau verde-albăstruie cu luciu metalic, a laturilor este argintie și a abdomenului argintiealbicioasă. Înotătoarele pectorale, dorsala şi caudala sunt cenușii, roșiatice spre margini. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani şi se reproduce în aprilie-iunie la temperatura apei de 10-12 0C la adâncimi de 2-6 m. O femelă depune 10 000-58 000 de icre. În epoca de reproducere, în orele de dimineață reproducătorii efectuează salturi din apă până 0,5 m, agitând puternic apa în locul depunerii icrelor. Icrele depuse direct în apă se hidratează, astfel diametrul atingând până la 4 mm. Durata incubației icrelor embrionate este de 3-4 zile. După reproducere sabița din fluviul Nistru se întoarce în zona cu apă salmastră (îndulcită) a Mării Negre. Există forme care nu părăsesc fluviul și se întorc în locurile unde au eclozat. Toamna în cârduri mari migrează în locurile adânci pentru iernare. Se hrănește cu plancton, nevertebrate bentonice, insecte aeriene și puiet de pește. Fiind o specie vulnerabilă este ocrotită conform legislației internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

115

Carnea sabiței este grasă, deosebit de gustoasă și apreciată, mai ales sărată sau afumată. Sabița poate atinge o greutate maximă de 2,0 kg la o lungime de 60 cm.

Squalius cephalus

Chub Eng.

Голавль Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Clin • Cecan • Porcul-apelor •

116

În Moldova este răspândit în fluviul Nistru, râul Prut şi afluenții lor, lacurile de acumulare Dubăsari, Costeşti-Stânca, Cuciurgan. Peste hotarele Moldovei se întâlnește aproape în toate fluviile Europei, în bazinul Mării Negre și al Mării Azov. Este un pește autohton de apă dulce, reofil, bentopelagic, litofil, zoobentofag. Preferă apa limpede şi rece, cu fund nisipos, pietros sau argilos, trăind solitar sau în grupuri mici, în locuri umbroase. Întreprinde migrații scurte de reproducere și pentru iernat. La etapele timpurii de viață se adună în cârduri, în timp ce adulții trăiesc solitari. Corpul alungit, cilindric acoperit cu solzi mari tiviți cu negru. Capul mare (2327% din lungimea corpului) turtit lateral, alungit şi de aceeași grosime cu corpul, gura mare, terminală, înzestrată cu două șiruri de dinți puternici. Înotătoarea dorsală puțin deplasată de mijlocul corpului spre caudală.

sunt cenușii. Irisul ochilor este galben sau argintiu, sus având o pată brună-verzuie, iar jos una neagră.

Se reproduce primăvara-vara. În timpul reproducerii pe cap și pe laturile corpului apar butoni albicioși. Cleanul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 4-5 ani, dar unii masculi sunt apți pentru reproducere şi la 3 ani. Se reproduce în aprilie-mai, la temperatura apei de 17-18 0C, când se îndreaptă către ape mai puţin adânci, cu fund nisipos și/sau cu pietriș (rar pe vegetaţie). O femelă depune 20 000 - 200 000 icre cu diametrul 1,8-2,0 mm în câteva reprize în locurile cu curenți rapizi ai apei și adâncimi de 0,3-0,5 m. Durata incubației icrelor embrionate este de 4-5 zile. Durata vieții este de circa 20 ani. Este un răpitor facultativ, hrăninduse destul de variat în special noaptea cu alge, nevertebrate bentonice, insecte, peşti, broaște, șoareci, raci, viermi, cărăbuși, vegetaţie.

Pe spate are culoarea verzuie-cenușie, laturile și operculele argintii, pe abdomen albă. Înotătoarele dorsală și caudală 117

Cleanul în condiții favorabile din mediul acvatic și hrană îndestulată, excepțional poate atinge lungimea de 90 cm la o greutate de 8 kg.

Leuciscus leuciscus

Dace Eng.

Елец Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Clean-vânãt •

118

În Republica Moldova se întâlnește în albia Nistrului, mai abundent în cursul mijlociu, mai rar în lacul de acumulare Dubăsari, brațul Turunciuc, limanul Nistrului și în râul Prut. Este răspândit în toată Europa și Asia. Este un pește autohton, dulcicol sau salmastricol, reofil, litofil, zoobentofag. Trăiește în râuri cu curenți rapizi, în zonele bancurilor de nisip. Iernează în locuri adânci. Cât este tânăr, trăiește în cârduri mari în locuri cu fund pietros sau argilo-nisipos. Exemplarele mature duc o viață solitară, preferând fundurile mâloase. Are corpul alungit și ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi medii, groși, persistenți. Spatele și abdomenul sunt rotunjite, fără carenă. Capul mic, alungit și comprimat lateral. Botul gros, masiv, ascuțit și scurt. Gura mică, semilunară, așezată subterminal. Buzele subțiri, cea inferioară este întreruptă la mijloc. Linia laterală este ușor curbată. Înotătoarea anală ușor scobită.

abdomen - albă-argintie. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, restul înotătoarelor palide, gălbui. Irisul ochilor galben. Masculii, de obicei, sunt de talie mai mică și mai subțiri ca femelele și în epoca de reproducere pe partea superioară a corpului apar butonii nupțiali. Maturitatea sexuală este atinsă la 2-4 ani. Depune icrele primăvară la sfârșitul lui martie, pe funduri mâloase-nisipoase, deseori pe plante submerse, pietre, la o temperatură a apei de 6-8 0C. O femelă depune într-o singură repriză până la 22 000 de icre albicioase, bentonice, lipicioase cu diametrul de 1,82,0 mm. Incubația icrelor embrionate durează 9-10 zile. Durata vieții este de 4-5 ani.

Se hrănește preponderent cu nevertebrate bentonice, zooplancton, insecte, uneori alge, detritus organic, icre depuse de alți pești, puiet și pești mărunți. Servește la rândul său ca hrană pentru speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage.

Colorația corpului pe spate este cenușie-închisă, ușor măslinie sau albăstrie, pe 119

Cleanul-mic în condițiile favorabile din mediul acvatic și hrană în exces poate atinge în lungime 30 cm la o greutate de 380 g.

Ide / Orfe Eng.

Leuciscus idus

Язь Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Vãduvioarã • Alboane •

120

Se întâlneşte rar în sectoarele inferioare ale fluviului Nistru şi r. Prut, bălțile Manta, lacul Beleu, lacul refrigerent Cuciurgan. Este răspândită în fluviile din bazinele mărilor Albă, Baltică, Neagră, Azov și Caspică. Pește de apă dulce, autohton, semimigrător, bentopelagic, litofil, zoobentofag, răpitor facultativ. Evită curenții reci și rapizi, preferă apa lin curgătoare cu fund slab-mâlos. Aspectul exterior se aseamănă cu cel al cleanului şi al roșioarei. Are corpul îndesat, lunguieț, uşor comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mari bine fixați. Spatele este uşor curbat (imediat de la cap continuă un ”gheb” dorsal), capul mic şi gura mică, terminală, tăiată oblic în jos. Linia laterală ușor îndoită. Înotătoarea dorsală cu marginea concavă, pectoralele sânt situate inferior operculelor. Caudala scobită adânc cu lobul inferior mai lung decât cel superior. Coloritul diferă în funcție de mediu, anotimp, vârsta şi sex. Astfel, primăvara coloritul mai puţin pronunțat (spatele este cenușiu-negru, laturile de un argintiu-murdar, abdomenul alb-argintiu, înotătoarele

ventrale sunt roșii, iar cea caudală şi cea dorsală sunt cenușii cu irizații albăstrui-violete), iar toamna mai închis. Irisul este auriu. La masculi în epoca de reproducere capul și operculele au coloritul auriu. Partea dorsală se acoperă cu butoni mici gălbui. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-5 ani. Migrațiile de reproducere încep în luna februarie. Reproducerea are loc în perioada aprilie-mai, la temperatura apei de 68 0C, când părăsesc apele adânci şi migrează spre ape cu adâncimi de 0,5-1 m, depunând icrele într-o singură repriză – în regiunea bancurilor de nisip. O femelă depune de la 15 000 până la 114 000 icre lipicioase. Icrele embrionate se lipesc de pietre. Durata incubației icrelor embrionate este de 8-10 zile. Durata vieții este de 12-14 ani. Se hrăneşte cu larve ale diferitelor insecte, râme, viermi, insecte, moluşte şi crustacee de mici dimensiuni, detritus vegetal, plancton şi chiar cu peștișori. Specie vulnerabilă cu efectiv redus, protejată prin lege. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a) 121

Rar se întâlnesc exemplare de văduviță cu o lungime de 50-60 cm la o masă de 1,8-2,8 kg. Are o carne de bună calitate, gustoasă, fără multe oase care capătă o nuanță roz-roșietică la fierbere. Văduvița se hrănește pe parcursul întregului an, inclusiv iarna.

Black Sea Chub

Petroleuciscus borysthenicus

Eng.

(Kessler, 1859)

Бобырец Rus.


Denumirea populară

• Clean-de-baltă • Babușcă-mică • 122

În Republica Moldova se întâlnește în cursul inferior și mijlociu al fluviului Nistru, sectorul inferior al râului Prut, în lacurile de acumulare Dubăsari și Cuciurgan. În afara republicii este răspândită în cursul inferior al fluviilor ce se varsă în Marea Neagră, Marea Azov, Marea Marmara și nordestul Mării Egee. Specie autohtonă de apă dulce, endemic pontic, bentofag, litofil, răpitor facultativ. Trăiește în apele stagnante sau cu curgere lentă: râuri, cursul inferior al fluviilor, limanuri, lacuri, bălți. Preferă apele calde de mică adâncime cu temperaturi de până la 30-32°C, cu vegetația abundentă, cu fund acvatic nisipos sau mâlos. Iernează în ape adânci ale râurilor fără să-și întrerupă hrana.

Este un pește de talie mică. Are corpul gros, alungit și ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mari. Spatele și abdomenul sânt rotunjite, fără carenă. Capul relativ mare, alungit cu bot obtuz. Gura mică, terminală. Linia laterală curbată în sus. Marginile înotătoarelor dorsale sânt drepte sau ușor rotunjite, anala ușor rotunjită. Înotătoarea caudală scurtă, bifurcată. Colorația corpului pe spate este cenușie-verzuie, cenușie-brună sau brună întu-

necată. Abdomenul și partea inferioară a capului alb-murdar sau alb-gălbuie, cu o tentă roșiatică. Pe partea din spate a capului are o dungă longitudinală întunecată. În zona superioară a flancurilor solzii au la baza lor câte o pată brună. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii sau portocalii cu marginea cenușie. Restul înotătoarelor sânt portocalii sau roșietice. Irisul ochilor este portocaliu sau roșu, cu mici pete întunecate. Maturitatea sexuală este atinsă la 2-3 ani. Depune icrele în lunile aprilie-iunie, în ape cu adâncimi mici, cu funduri nisipoase sau mâloase, bogate în vegetație submersă, la o temperatură a apei de 12-28 0C. Femela depune icrele în mai multe reprize, cu intervale de aproximativ zece zile. Pe sezon femela depune până la 12 mii de icre mici, lipicioase. Incubația icrelor embrionate durează 7-9 zile. Durata vieții este de până la 8 ani. Se hrănește preponderent cu nevertebrate bentonice (viermi, crustacee), alge, zooplancton și detritus organic, insecte acvatice și larvele lor, larve și puiet de pești. Specie ocrotită conform legislației europene şi internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

123

Masculii cernuștii, de obicei, sânt de talie mai mică ca femelele și în epoca de reproducere pe cap și partea superioară a corpului apar tuberculi nupțiali. Poate suporta ape ușor salmastre și concentrații scăzute de oxigen.

Scardinius

Rudd

erythrophthalmus

Eng.

Краснопёрка Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Bãbuşca-roşie• Ocheniţã • 124

În Republica Moldova se întâlnește în fluviul Nistru și râul Prut, în lacurile de acumulare Ghidighici, Dubăsari, Cuciurgan, Costeşti-Stânca, lacurile Cahul și Beleu, bălțile Prutului. În afara țării este prezentă aproape în toate ecosistemele acvatice din Europa și Asia Mică. Este o specie de apă dulce, autohtonă, bentopelagică, limnofilă, fito- și zoofagă, omnivoră. Trăiește în cârduri, în ape dulci stătătoare - lacuri, bălți, iazuri sau ape curgătoare cu un curs domol. Preferă locurile mai puţin adânci, bogate în plante acvatice. Are corpul turtit lateral şi este acoperit cu solzi mari rotunzi. Botul scurt şi gura mică terminală oblică în sus. Înotătoarea dorsală situată mult înapoi după cele ventrale.

portocalie-roșiatică. Ochiul este auriu cu o pată roșie. În perioada reproducerii la masculi pe tot corpul apar butoni alburii ”erupția nupțială” și colorația devine mai vie. Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani. Se reproduce în ape stătătoare pe plante acvatice la temperaturi de 18-20 0C. O femelă depune 95 000 – 235 000 icre cu diametrul de 1,1-1,2 mm în câteva reprize. Durata dezvoltării icrelor embrionate este de 3-4 zile la temperatura apei de 20-22 0C. Durata vieții este de 6-7 ani. Roșioara se hrănește pe tot parcursul anului cu excepția perioadei de reproducere. Consumă mai multe alge, în special mătasea-broaștei, plante acvatice superioare, dar și cu diferite nevertebrate bentonice, ouă de moluște, icre de pești. Servește drept hrană pentru peștii răpitori și speciile ihtiofage de păsări.

Înotătoarele pectorale de culoare roșiatică sunt așezate în aproprierea branhiilor. Spatele şi părțile laterale a corpului sunt de culoare cenușie-verzuie, spre abdomen devine de culoare argintie. Înotătoarele dorsale, ventrale şi caudală au culoare 125

Roșioara se poate confunda ușor cu babușcă (Rutilus rutilus) singura diferență este forma gurii. Poate atinge 50 cm lungime și o greutate de 2-3 kg. Exemplarele de dimensiuni mai mari pot să-și modifice comportamentul căpătând aptitudini de răpitor.

Silver carp Eng.

Hypophthalmichthys

molitrix

Толстолоб белый

(Valenciennes, 1844)

Rus.


Denumirea populară

• Crap-chinezesc • Tolstolob • Fitofag

126

Specie originară din bazinul fluviului Amur (Extremul Orient). În Republica Moldova a fost introdus în acvacultură pentru creștere în heleșteie și iazuri în anul 1961. Populează fluviul Nistru, râul Prut, lacurile de acumulare Dubăsari, Cuciurgan, Costești-Stânca, lacurile de acumulare mici și alte obiective acvatice. Este răspândit în numeroase ecosisteme acvatice din sudul Europei. Pește de apă dulce, termofil, reofil, pelagofil, fito- și zooplanctonofag. Preferă apele curate cu fund nisipos, cu pietriș în regiunea bancurilor și curenți rapizi. Are corpul înalt turtit lateral, acoperit cu solzi cicloizi mici, argintii. Linia laterală curbată în jos. Capul mare, ochii sunt așezați în jos, sub nivelul gurii. Are o carenă ascuțită ce se întinde de la baza inferioară a opercului până la înotătoarea anală. Gura este mică, terminală, oblică în sus, cu buze subțiri şi cu dinți faringieni mari, lățiți, care servesc la sfărâmarea, dar mai ales la măcinarea hranei, formată din plancton, îndeosebi vegetal. Dorsala este situată în urma ventralelor, iar anala - în urma dorsalei. Caudala adânc bifurcată cu lobi egali. Spatele

este de culoare cenușie-verzuie, lateralele și abdomenul alb-argintiu.

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 5 - 8 ani. În condițiile Republicii Moldova nu se reproduce pe cale naturală (numai pe cale artificială). În ecosistemele originare – în fluviul Amur se deplasează contra curentului de apă spre locurile de reproducere. Depunerea icrelor se produce în albia fluviului în timpul viiturilor la temperatura apei de 26-30 0C în câteva reprize. Icrele sânt pelagice cu un diametru de 0,71,0 mm, după hidratare, diametrul atinge 3,5-4,5 mm. Durata incubației la temperatura apei de 23-28 0C este de 19 - 30 ore. Prolificitatea unei femele constituie circa 400 000 - 900 000 icre. Durata vieții este de 18-20 ani. Consumă toată viața alge. Se hrănește cu fitoplancton, parțial și cu zooplancton, destul de rar, insecte şi moluşte mici. Hrana consumată zilnic constituie circa 20% din masa corporală.

127

Exemplarele moarte ale sângerului capătă o nuanță roșietică, sângerie, de unde provine şi numele. Este utilizat în multe obiective acvatice în scopul controlului proliferării algelor. Poate atinge o greutate maximă de 50 kg.

Bighead carp Eng.

Hypophthalmichthys

nobilis

Толстолоб пёстрый

(Richardson, 1845)

Rus.


Denumirea populară

• Crap nobil • Crap-cu-cap-mare • 128

În Republica Moldova este răspândit în bazinul fluviului Nistru, râului Prut, în lacurile de acumulare, în heleșteiele și iazurile situate în teritoriul interfluvial Nistru – Prut. Este prezent în multe țări din sudul Europei. Este originar din bazinele fluviilor Amur și Iantzi. Se aseamănă cu sângerul prin forma corpului. Corpul este fusiform, turtit lateral, acoperit în totalitate cu solzi mărunți cicloizi, partea ventrală mai rotunjită decât a sângerului. Capul este de dimensiuni mai mari decât a sângerului. Gura mare, superioară şi lipsită de dinţi. Carena începe de la înotătoarele ventrale şi ține până la înotătoarea anală. Culoarea corpului cenușie-maro, neagră, laturile cu pete negre sur-argintii, abdomenul este albicios-argintiu.

000 icre care sânt depuse în grosul apei puțin mai târziu decât sângerul. În bazinele originare, primăvara, în timpul viiturilor, reproducătorii migrează spre locurile de reproducere. Icrele sânt depuse în timpul verii, în albie în grosul apei, mai târziu decât sângerul. În condițiile Republicii Moldova pe cale naturală nu se reproduce – exclusiv numai pe cale artificială. Este utilizat ca specie favorabilă de creștere în heleșteie în policultură cu sângerul, crapul și cosașul, în cantități bine calculate, pentru excluderea concurenței trofice cu crapul. Durata vieții este de 14 – 20 ani. Se hrănește de preferință cu plancton de origine animală. Consumă 50-90% zooplancton și circa 10-50% alge și detritus. În condițiile favorabile de mediul acvatic și hrană îndestulată poate atinge lungimea de 146 cm la o greutate de până la 40 kg. Iernează în gropi adânci din albia râurilor.

Pește de apă dulce, termofil, reofil, pelagofil, zooplanctonofag. Tubul digestiv de 3-5 ori mai lung decât corpul. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 6 – 7 ani. Prolificitatea ajunge până la 900 000 - 1 500 129

Novacul a fost introdus în SUA, concomitent cu sângerul, pentru ”controlul” algelor microscopice ce invadaseră apele centralelor termice americane. În timp s-a naturalizat și acum prezintă un mare pericol pentru speciile autohtone cu care concurează la hrană și spațiu. Formează hibrizi cu sângerul prin încrucișare.

Grass carp Eng.

Ctenopharyngodon idella

Амур белый Rus.

(Valenciennes, 1844)


Denumirea populară

• Amur-alb • Crap-alb-chinezesc • 130

În Republica Moldova trăiește în râul Prut, fluviul Nistru, lacurile de acumulare Dubăsari, Costești-Stânca, Cuciurgan, lacurile de acumulare mici, heleșteiele și iazurile situate în spațiul interfluvial Nistru și Prut. Specie originară din Asia de Est (Extremul Orient, China, fluviul Amur). Se mai întâlnește în unele țări Europene (Rusia, Ucraina, Belarusi, România, Polonia, Germania). Pește reofil, bentopelagic, pelagofil, fitofag. Are corpul alungit, gros, acoperit cu solzi mari cu marginea negricioasă, fără carenă. Capul comprimat dorso-ventral, fruntea lată, gura relativ mică semiinferioară cu deschiderea până sub nări. Înotătoarele ventrale situate exact sub dorsală. Caudala scobită adânc cu lobii egali. Culoarea corpului pe spate verzuie-cenușiegălbuie, pe laturi și abdomen albă-murdară fără luciu, înotătoarele dorsală și caudală întunecate.

perioada viiturilor de primăvară-vară în zonele cu curenți rapizi (1,0-1,7 m/s) la o variație mare a temperaturii apei (18-300C). O femelă depune de la 200 000 până la 800 000 icre. Durata incubației icrelor embrionate la temperatura apei de 26-30 0C este de 32-40 ore. Durata vieții – 12-15 ani. Se hrănește preponderent cu vegetație acvatică, macrofite (alge filamentoase, stuf, papură, mătasea-broaștei și terestră – lucernă, trifoi, frunze de salcie de pe maluri în timpul ridicării nivelului apei și a viiturilor). Larvele cosașului, după resorbția sacului vitelin, încep să se hrănească cu infuzorii, alge și crustacee mărunte. Puietul se hrănește cu alge, rotifere, crustacee inferioare și larve de chironomide. Cosașul are un ritm de creștere sporit, este un ameliorator biologic eficient, folosind intens plantele acvatice și majorează productivitatea piscicolă a obiectivelor acvatice.

Ajunge la maturitatea sexuală la 9-11 ani. În condițiile Republicii Moldova se reproduce exclusiv numai pe cale artificială. În bazinul fluviului Amur se reproduce în 131

Cosașul în condițiile favorabile de mediu acvatic și hrană îndestulată poate atinge în lungime 120 cm și o greutate de 40 kg. Este un pește extrem de lacom, într-o zi poate să consume o cantitate de hrană egală cu greutatea lui.

Black carp Eng.

Mylopharyngodon piceus

Амур чёрный Rus.

(Richardson, 1846)


Denumirea populară

• Amur-negru • Crap-chinezesc • 132

Specie originară din China. În Republica Moldova se întâlnește în lacul de acumulare Cuciurgan. În afara Moldovei se mai crește în Rusia, Ucraina, România și în alte țări. Pește de apă dulce, termofil, reofil, bentopelagic, malacofag. Preferă apele cu fundul acvatic nisipos-mâlos bogat în moluște. Are corpul alungit, fusiform, acoperit cu solzi mari. Capul mai mic ca la cosaș. Are buze foarte puternice și dure. Gura terminală. Posedă dinți faringieni foarte puternici, capabili să spargă cochiliile melcilor și scoicilor de apă dulce, dar și carapacele racilor. Înotătoarele dorsală și anală scurte. Culoarea corpului este negricioasă, mai deschisă pe abdomen. Înotătoarele sânt de culoare cenușie-închisă. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 7-10 ani (în Republica Moldova se reproduce exclusiv numai pe cale artificială). În bazinul fluviului Amur se reproduce vara în albia fluviului în zonele cu curenți

puternici, odată cu ridicarea nivelului de apă în urma viiturilor sau a ploilor abundente. Depune icrele într-o singură repriză la temperatura apei de 26-30 0C. O femelă depune între 800 000 și 1 000 000 icre. Durata vieții – până la 20 ani. Se hrănește preponderent cu scoici și melci pe care le zdrobește cu dinții faringieni, dar nu refuză nici racii, icrele și chiar pești de mici dimensiuni. Scoicarul are un ritm sporit de creștere, în condiții favorabile din mediul acvatic și hrană îndestulată poate atinge 2 m lungime și 180-200 kg în greutate. Scoicarul a fost introdus în ihtiofauna Republicii Moldova în anul 1961, în scopul aclimatizării. Adaptarea lui la condițiile din ecosistemele acvatice nu a fost cu succes. În prezent efectivul populației este scăzut, fiind înregistrate doar exemplare unitare în lacul refrigerent Cuciurgan.

133

Prin aplicarea metodei artificiale de reproducere, în anul 1970, au fost obținute primele descendențe viabile în condițiile Republicii Moldova. În lacul refrigerent Cuciurgan au fost capturați indivizi de 6-9 ani cu masa de 8-10 kg. În țara de origine, China, recordul oficial al greutății este de 157 kg și 220 cm lungime.

Belica Eng.

Leucaspius delineatus

Верховка Rus.

(Heckel, 1843)


Denumirea populară

• Plevuşcã • Albiturã • Fâţã •

134

În Republica Moldova se întâlnește pretutindeni în toate apele stătătoare și curgătoare, fluviul Nistru și râul Prut, lacurile de acumulare Dubăsari, CosteștiStânca, Cuciurgan precum și bălți, eleșteie, iazuri, lacuri, râuri mici, pâraie. După hotarele țării este frecvent întâlnită în Europa Centrală și de Est în bazinele mărilor Neagră, Azov, Caspică.

Pește autohton, dulcicol, limnofil, fitofil, zooplanctonofag. Populează straturile de suprafață ale apei. Preferă apă stătătoare sau lin curgătoare, bogată în vegetație acvatică cu curenți lenți și fund mâlos-nisipos. Are corpul alungit și acoperit de solzi cicloizi. Capul gros, comprimat lateral. Gura aproape superioară oblică fără mustăți, iar ochii sunt foarte mari și rotunzi. Înotătoarea caudală este bine dezvoltată, scobită adânc cu lobi aproape egali, iar pedunculul caudal este lung și destul de îngust.

dungă albăstruie. Înotătoarele sânt incolore. În funcție de habitat își poate schimba colorația corpului.

La maturitatea sexuală ajunge la vârsta de 2 ani. Se reproduce în perioada maiiulie la temperatura apei de 15-20 0C. În epoca reproducerii la masculi pe cap apar tuberculi albi ascuțiți. Icrele sânt depuse în câteva reprize pe plante acvatice. Incubația icrelor embrionate durează 5-6 zile. O femelă depune 1 300 - 3 200 icre. Iernează în gropi adânci. Durata vieții este de 4 – 5 ani. Se hrănește cu zooplancton, larve de insecte, insecte aeriene, larve și puieți de pește Servește ca sursă de nutriție pentru speciile de pești răpitori – știucă, biban, somn și păsările ihtiofage.

Culoarea corpului este brună-verzuie-albăstrie, pe laturi argintie-strălucitoare pe mijlocul cărora se observă o 135

În anumite condiții fufa (plevușca) poate fi folosită ca pește de acvariu.

Silver bream Eng.

Blicca bjoerkna

Густера Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Corbancã • Cârjaucã • Corpacã •

136

În Republica Moldova este frecvent întâlnită în bazinele fluviului Nistru și râului Prut. În afara Moldovei se întâlnește în majoritatea fluviilor, râurilor și lacurilor din Europa, bazinele Mării Negre, Mării Azov, Mării Caspice, Mării Nordului și Mării Baltice. Specie autohtonă, dulcicolă, fitofilă, bentopelagică, zoobentofagă. Este un pește solitar, evită apele cu multă vegetaţie acvatică, preferă ape curate, adânci, cu curenţi slabi, cu fundul acvatic mâlos. Are corpul înalt, comprimat lateral, acoperit cu solzi groși şi bine fixați. Capul mic, botul scurt, gura semi inferioară, terminală, orizontală. Pe piept are solzi mici. Ochii sunt relativ mari.

Se reproduce în perioada de la sfârșitul lunii aprilie şi până în luna iunie când temperatura apei depășește 16-17 0C. În epoca reproducerii formează cârduri mari. Masculii ating maturitatea sexuală la 3 ani, femelele la 4 ani. O femelă depune între 54 500 – 146 000 icre cu diametrul de 1,6 mm, în apele mici (30-50 cm), pe plante acvatice, în 2-3 reprize cu interval de 10-11 zile. Durata vieții este de circa 6-9 ani. Inițial larvele şi puietul se hrănesc cu infuzorii, rotifere, crustacee mici, ulterior cu insecte acvatice şi larvele acestora, cu moluşte, plante acvatice şi semințele lor, cu detritus și a. Consumă hrana cu mai putina eficientă, având un ritm de creștere lent.

Coloritul corpului pe spate este cenușiu-verzui, pe laturi argintiu cu un luciu metalic, pe abdomen alb. Înotătoarea anală are vârful negru, cele perechi sunt incolore, în majoritatea cazurilor cu nuanţe portocalii. Masculii sunt mai mici decât femelele. În perioada reproducerii pe capul și pe corpul masculilor apar tuberozități, iar la femele înotătoarele perechi au o nuanță portocalie-deschisă. 137

Batca poate forma hibrizi cu plătica, ocheana, babușca, roșioara, oblețul şi morunașul.

Bleak Eng.

Alburnus alburnus

Уклея Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Albişoarã • Oclei • Sorean •

138

În Republica Moldova este întâlnit în bazinul fluviului Nistru și râul Prut, în unele lacuri şi iazuri. În afara Republicii Moldova se întâlneşte în majoritatea ecosistemelor acvatice de la Perinei până la Ural. Oblețul este un pește bentopelagic dulcicol sau salmastricol din apele curgătoare sau stătătoare. Specie autohtonă, fitofilă, zoobentofagă. Pește de cârd, se menține mai mult în straturile superioare ale apei. Nu întreprinde migrații. Are corpul alungit, comprimat lateral și acoperit cu solzi cicloizi mici, strălucitori și caduci (se desprind ușor). Capul este mic, botul scurt. Gura mică, terminală, îndreptată oblic în sus. Ochii mari. Înotătoarea caudală adânc scobită, cu lobii aproape egali. Linia laterală este întreagă și curbată.

nuanță portocalie. Irisul este argintiu sau gălbui, cu pete cenușiu-închis. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2 ani. Se reproduce primăvara în lunile mai-iunie la temperatura apei de 15-16 0C. Ponta este depusă în câteva reprize pe vegetația acvatică, mai rar pe fundul apei nisipos sau pietros la adâncimi (10-50 cm.) cu curent moderat al apei. O femelă depune circa 8 000-11 500 icre cu diametrul de 1,2-1,5 mm. La temperatura apei de 1820 0C incubația icrelor embrionate durează până la 5 zile. Durata vieții este de 5-7 ani. Se hrăneşte cu alge, zooplancton, larve şi insecte, mai rar icre și larve de pești. Are o preferință specială pentru insecte (muște, himenoptere), pentru prinsul cărora sare deseori din apă.

Spatele are culoare cenușie-albăstruie cu nuanță verzuie. Pârțile laterale şi abdomenul – argintii, strălucitoare. Înotătoarele dorsală şi caudală au culoare cenușie-deschisă, celelalte înotătoare sunt albe, iar în perioada de reproducere capătă o 139

În țările mediteraneene, mai ales în Franța, din solzii strălucitori de pe burta acestui pește se extrage o substanță argintie, sidefie «Essence d'Orient», ce servește pentru fabricarea perlelor artificiale. Din punct de vedere culinar, este un pește gustos ce poate fi prăjit crocant sau după rețetele din diverse cărți de gastronomie, poate fi marinat, devenind un deliciu în perioada de iarnă.

Schneider Eng.

Alburnoides bipunctatus

Быстрянка Rus.

(Bloch, 1782)


Denumirea populară

• Berchiţã • Blehniţã • Coconar •

140

În Republica Moldova se întâlnește în cursul mijlociu al fluviului Nistru și râul Prut. În afara hotarelor Republicii Moldova este semnalată în fluviile bazinelor mărilor Baltica, Neagră, Azov, Caspică. Pește de apă dulce, termofil, autohton, reofil, litofil, zoobentofag. Este un pește de talie mică, asemănător cu oblețul. Spre deosebire de obleț, se găsește doar în râuri cu apă curată și bine aerată, preponderent în cursurile superioare, la un flux rapid cu fund nisipos-pietros. Are corpul alungit și mai lățit cu două dungi negre de-a lungul liniei laterale, capul subconic, botul ușor rotunjit, gura terminală, ochii relativ mari. Înotătoarea anală este situată în urma dorsalei. Caudala scobită adânc, cu lobi egali. Culoarea corpului pe spate este verde-închis, pe laturi verzuie-argintie și pe abdomen argintie. Înotătoarele dorsală, pectoralele și caudală au culoarea cenușieverzuie, celelalte gălbuie, care în epoca de reproducere devin portocalii.

Ajunge la maturitatea sexuală în al treilea an. Reproducerea are loc primăvaravara în lunile mai - iunie. O femelă depune până la 1 000 icre cu diametru de circa 0,5 mm, la praguri cu fundul pietros. Crește destul de lent și nu depășește lungimea maximă de 12-13 cm și o greutate de 15-20 g. În primii ani adaugă în lungimea corpului nu mai mult de 2,5-3,5 cm, iar apoi scade semnificativ. Ca și oblețul, este un pește cu ciclu de viață scurt: limita de vârstă nu depășește 5-6 ani. Se hrănește preponderent cu larve de insecte, în special chironomide, diverse crustacee, uneori și alge. Servește ca sursă nutritivă pentru speciile răpitoare de pești. Fiind o specie periclitată este ocrotită conform legislației europene. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

141

Concurenți în hrană ai beldiței sânt plătica, morunașul, mreana, ocheana-mare.

Barbatula barbatula

Stone loach Eng.

Голец Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Molan •

142

În Republica Moldova se întâlnește în cursurile mijlocii și inferioare ale fluviului Nistru, râului Prut și afluenții lor. În afara Republicii Moldova este răspândit în Europa și Asia, de la nordul Europei până în Nordul Italiei și spre Răsărit până la Ural. Este un pește de apă dulce, autohton, bentonic, litofil, zoobentofag, care trăiește pe fundul pietros sau cu prundiș în apele curate și repezi ale pâraielor și râurilor. Are corpul alungit, aproape cilindric, ușor comprimat posterior în regiunea pedunculului caudal și acoperit cu solzi rari, foarte mici. Corpul este învelit într-un strat gros de mucus. Solzii lipsesc în întregime pe spate și pe burtă și sânt ceva mai numeroși în regiunea postero-laterală. Pedunculul caudal este destul de lung. Capul ușor comprimat dorso-ventral. Botul este rotunjit, gura largă, inferioară, înzestrată cu șase mustăți (4 pe vârful botului și 2, mai lungi, la colțurile gurii). Ochii sunt mici și apropiați. Înotătoarea caudală este nedivizată.

cu o dungă mediană roșie, între înotătoarele pectorală și ventrală. Înotătoarea dorsală și caudală cu serii transversale de puncte brune. Înotătoarele pectorală, ventrală și anală cu culoarea galbenă-verzuie, monocromatică. Masculii au o talie mai mare ca femelele și în epoca reproducerii corpul lor se acoperă cu butoni mici albicioși și au o creastă dorsală și alta centrală în lungul trunchiului caudal.

Se maturizează sexual la vârsta de 23 ani. Reproducerea are loc primăvaravara, la temperaturi de 14–22 0C. O femelă depune de la 1 500 până la 11 000 icre în câteva reprize pe pietriș, nisip și pe plante acvatice. Incubația icrelor durează până la 40 zile. Durata vieții este de 4-5 ani. Se hrănește mai mult noaptea cu viermi, insecte, larve de insecte, gamaride, chironomide și chiar icre de pești. Specia este protejată la nivel european, statut de protecție în Republica Moldova nu are.

Colorația corpului pe spate și pe laturi este galbenă-verzuie presărat cu pete negre, neregulate. Abdomenul alb-gălbui, 143

Grindelul, ca și țiparul, poate respira și prin intestinul, bogat în vase sanguine. Grindelul are o carne destul de grasă și gustoasă.

Weatherfish Eng.

Misgurnus fossilis

Вьюн Rus.

(Linnaeus, 1758)


Denumirea populară

• Chişcar • Vârlan • Şerpar •

144

În Republica Moldova se întâlneşte în cursurile inferioare ale fluviului Nistru, râului Prut, râurile mici, lacul de acumulare Dubăsari, bălțile Manta şi lacul Beleu, preferând apele stătute, sărace în oxigen. În afara Republicii Moldova populează bazinele din Europa Centrală și de Sud-Est. Pește de apă dulce, autohton, bentonic, limnofil, fitofil, zoobentofag.

Corpul este alungit şi gros, aproape cilindric asemănător cu șarpele, acoperit cu solzi mici şi cu un strat de mucus care îl face alunecos. Capul este gros, uşor comprimat lateral. Gura inferioară, semilunară, cu buze cărnoase, are 10 mustăți, 4 în vârful buzei superioare, 2 în colțurile gurii şi 4 pe buza inferioară, mai mici. Sub ochi are câte un ghimpe ascuțit, ascuns bine sub piele. Pedunculul caudal este comprimat lateral. Înotătoarele dorsală și ventrale sânt inserate la același nivel. Caudala nu este bifurcată, marginea convexă (rotunjită). Linia laterală slab vizibilă. Coloraţia corpului variază mult ca intensitate după transparența apei şi culoarea mediului acvatic în care vieţuieşte. De obicei spatele este de o culoare brună-gălbuie.

Abdomenul de culoare gălbuie-portocalie. Pe părțile laterale sunt câte trei dungi longitudinale întunecate, iar cea din mijloc este mai lată. Înotătoarele sunt de culoare galbenă-spălăcită cu pete întunecate. Migrează în epoca reproducerii. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani şi se reproduce în mai-iunie la temperatura apei de 15-20 0C. Depune icrele pe vegetaţie lângă maluri. O femelă depune 12 000-38 000 icre cu diametrul de 1,5-1,9 mm de culoare întunecată. Incubația icrelor durează 4-8 zile. Ca și zvârluga are posibilitatea respirației aeriene (intestinală) și rezistă la lipsa oxigenului dizolvat în apă, mai ales în perioadele călduroase și secetoase. Dacă este scos brusc din apă, scoate un zgomot asemănător unui țipăt, de aici i se trage numele de "țipar". În captivitate poate trăi 5-6 luni fără hrană. Durata vieții 6-7 ani. Se hrăneşte cu larve de insecte, viermi, melci, detritus organic vegetație acvatică. Specia este protejată la nivel european și internațional, statut de protecție în Republica Moldova nu are. 145

Țiparul este foarte sensibil la schimbările de presiune atmosferică, ridicându-se la suprafața apei înaintea furtunilor; din această cauză, deseori este ținut în vase cu apă pentru prezicerea timpului.

Spined loach Eng.

Cobitis taenia Linnaeus, 1758

Щиповка Rus.


Denumirea populară

• Cârã • Fâsã • Vârlugã •

146

În Republica Moldova este întâlnită în fluviul Nistru, râul Prut, râulețe mici, lacurile de acumulare Dubăsari, Cuciurgan, Costești-Stânca, bălțile Mantei, lacurile Beleu și Cahul. În afara Republicii Moldova se întâlnește aproape în toate apele Europei, în fluviile și râurile din Siberia și Extremul Orient. Pește de apă dulce, autohton, bentonic, fitofil, zoobentofag. Preferă apele lent curgătoare și cele stătătoare (lacuri, bălți, gârle) cu fundul nisipos-mâlos, cu plante acvatice. Are corpul alungit, turtit lateral, acoperit cu solzi mărunți. Capul mic, turtit lateral și la vârf ascuțit. Gura mică, inferioară prevăzută cu 6 mustăți. Sub orbită are un spin cu două ramuri. Linia laterală aproape invizibilă. Caudala este trunchiată.

dungă. Capul are pete mărunte și o dungă oblică de la ceafă până la gură. Abdomenul este gălbui-deschis fără pete. Înotătoarele anală și dorsală cu pete întunecate, cea caudală rotunjită cu o pată neagră la baza ei. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani. Ca și ”Țiparul” are respirație intestinală. Se reproduce în aprilie-iunie când temperatura apei depășește 160C. Prolificitatea unei femele este de la 250 până la 1 350 icre cu diametru lor de 1,9-3,0 mm. Icrele sânt depuse în mai multe reprize fiind îngropate în nisip sau lipite de algele filamentoase și de plantele acvatice. Incubația durează 4-6 zile. Durata vieții este de 4-5 ani.

Se hrănește mai mult noaptea cu plante acvatice, viermi, larve de insecte, icre de pești. Servește ca sursă nutritivă pentru peștii răpitori și păsările ihtiofage.

Culoarea corpului este albă-gălbuie ornată cu pete și dungi mai întunecate. Pe spate sânt prezente 20-28 pete mici rotunjite sau dreptunghiulare. Părțile laterale sânt pigmentate cu câte 12-20 pete mari pătrate dreptunghiulare sau rotunjite care uneori pot fi contopite într-o singură 147

Scoasă brusc din apă și ținută în mană, zvârluga se apară cu mișcări vii ale corpului; în asemenea momente îl poate râni pe pescar cu cei doi țepi situați dedesubtul ochilor. Unele studii demonstrează că determinarea până la rang de specie a reprezentanților din genul Cobitis este valabilă doar efectuând analiza citogenetică și biochimică complexă.

Wels catfish Eng.

Silurus glanis

Cом европейский

Linnaeus, 1758

Rus.

Lungimea 50–80 cm (rar 500 cm) Greutatea 1000–6000 g (rar 200 000 g)

Denumirea populară

• Codãu • Harcã • Somotei •

148

În Republica Moldova este întâlnit în fluviul Nistru, râul Prut, lacurile de acumulare Dubăsari, Costești-Stânca, bălțile Manta, lacul Beleu. În afara Republicii Moldova populează apele Europei de la Rin până în Siberia, bazinul Mării Caspice și Lacul Aral. Pește autohton, fitofil, răpitor, preferă apele curgătoare dar și cele stătătoare, în locuri adânci cu fundul acvatic nisipos. Este un peşte în general nocturn şi are ca principale simțuri pipăitul (folosindu-se de mustăți), auzul (percepe imediat zbaterea momelii vii) şi mirosul (sesizează resturile de animale şi carne). Văzul este slab, ca urmare a traiului pe fundul apei, cu lumină puțină.

Corpul fără solzi, puţin comprimat dorso-ventral, iar partea posterioară mai mult comprimată lateral. Capul mare, turtit dorso-ventral. Bot lat și obtuz. Gura foarte largă, semisuperioară cu dinți conici, foarte ascuțiți care sunt uşor încovoiați înăuntru, mărunți în formă de perie. Ambele maxilare, inferior şi superior, sunt foarte puternice, cu oase tari. Pe falca superioară pe lateral, are două mustăți lungi şi pe falca inferioară patru mustăți mai mici, îndreptate

în jos. Ochii sunt foarte mici şi situați la o distanță relativ mare unul față de celălalt. Înotătoarea anală foarte lungă dar nu se contopește cu cea caudală. Dorsala foarte redusă. Caudala rotunjită. Linia laterală rectilinie și aproape invizibilă. Culoarea corpului este neagră-cenușie sau măslinie-închis pe spate și marmorată pe laturi cu pete albe și albă-gălbuie pe abdomen. Culorile se modifică în funcție de culoarea dominantă a mediului în care trăieşte. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 4-5 ani. Se reproduce în mai-iunie când temperatura apei atinge valori de 18-20 0C. Ponta este depusă în câteva reprize în cuiburi amenajate de către masculi din resturi de plante acvatice, crengi la adâncimi mici (40-50 cm). O femelă depune între 60 000 – 100 000 icre de culoare albă-gălbuie și diametrul 2-3 mm. Incubația icrelor durează 35 zile la temperatura apei de 22-25 0C. Femelele după depunerea icrelor părăsesc cuiburile cu icre. Masculii rămân și asigură paza și aerarea icrelor embrionate. Se hrănește cu pești, broaște, raci și alte animale mici acvatice. 149

Longevitatea somnului poate depăși 80 de ani. Cele mai mari exemplare capturate au măsurat până la 5 m și o greutate de 300 kg, în fluvii precum Nipru, Neva, Dunărea. În caz de lipsă sau când nu este suficientă hrană la el apare canibalismul. ATENȚIE! Icrele somnului sânt toxice și nu sânt indicate consumului uman.

Channel catfish Eng.

Ictalurus punctatus

Канальный сом

(Rafinesque, 1818)

Rus.


Denumirea populară

• Somn-de-canal •

150

În Republica Moldova a fost introdus în diferite tipuri de ecosisteme acvatice și zone piscicole, în anul 1976, în scopul aclimatizării. S-a aclimatizat numai în lacul refrigerent Cuciurgan al Centralei Termoelectrice din Moldova, unde în prezent se reproduce în condiții naturale. Până de curând arealul acestei specii se limita doar la regiunile de est și cele centrale ale SUA. În prezent, datorită reproducerii artificiale, este răspândit în diverse ecosisteme acvatice din SUA, Brazilia, Argentina și în alte țări ale continentului american, precum și a celui european: Anglia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Bulgaria, Ucraina, Rusia, Georgia și celui Asiatic – China. Are corpul alungit, puţin comprimat dorsoventral. În jurul gurii are patru perechi de mustăți. Capul este mic, alungit, puţin teșit lateral, fără solzi. Înotătoarele dorsale şi pectorale încep cu niște țepi ascuțiți, puţin curbați, a căror înțepătură este dureroasă. Pe spinare, înaintea înotătoarei anale, se află o înotătoare groasă.

şi denumirea în limba latină – „cu pete”. În același timp, cu exemplarele obișnuite, se întâlnesc şi somnii depigmentați (albinoși) de culoare galbenă – rozovie. Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 3–4 ani (în dependență de temperatura apei). Se reproduce la temperatura apei de 23 – 280C. Femelele depun icrele în mici reprize, timp de câteva ore, cca. 15.000 – 20.000 icre. Masculii ocrotesc și aerează icrele embrionate până la eclozarea embrionilor, care durează în funcție de temperatura apei 4-11 zile. Larvele trec la nutriția activă la a 4-7 zi după eclozare. Durata vieții este de circa 40 ani. Somnul american este un peşte omnivor, caracteristic pentru el fiind hrănirea pe fundul bazinului. Puietul se hrăneşte cu zooplancton, larve și pupe de insecte acvatice, puiet de dreisenă, peștele mare cu bentos, peşti, crustacee, broaște ş. a. Somnul american devine răpitor când lungimea corpului ajunge la 30 cm. El se poate hrăni bine cu hrană artificială (furaje speciale, granule).

Culoarea spinării este gri-închis, abdomenul de culoare deschisă. Pe cap sunt prezente o mulțime de pete negre, de unde 151

În habitatul de origine poate atinge masa de 45 kg la o lungime de 150 cm. Are o carne albă, fină, delicioasă, apreciată mult pentru lipsa oaselor mici și a solzilor. La creșterea în condiții industriale, utilizează foarte eficient hrana artificială cu un conținut sporit de proteine și deșeuri de abator.

Burbot

Lota lota

Eng.

(Linnaeus, 1758)

Налим Rus.


Denumirea populară

• Malin • Mântuş •

152

În Republica Moldova se întâlnește în râul Prut și fluviul Nistru. În afara republicii este răspândit în râurile și lacurile din emisfera nordică, în Europa de Nord și Centrală, Asia de Nord și America de Nord. Pește autohton, dulcicol, litofil, preferă apele curgătoare, reci, limpezi și adânci cu fundul pietros, nisipos sau argilos. Este un peşte răpitor, nocturn, ce consumă mari cantități de peşte, icre, crustacee, nevertebrate. Vara, când apa se încălzește, preferă adâncimile mari, cu apă mai rece, iar la temperaturi de peste 20 0C cade în hibernare. Niciodată nu formează cârduri, fiind mai mult singuratic. Poate fi întâlnit în lacuri unde trăiește ascuns între rădăcini, pietre sau în vegetația acvatică. Corpul este alungit, anterior comprimat dorso-ventral și puțin turtit în partea posterioară, acoperit cu solzi și mult mucus. Solzii sunt foarte mici, acoperind corpul şi capul până la nări. Capul lat cu botul obtuz. Gura mare, terminală, semilunară, orizontală cu dinţi mici şi conici. Caracteristic este mustața unică pe bărbie. Are două înotătoare dorsale apropiate între ele,

una scurtă, iar a doua se întinde pe mai bine de jumătate din lungimea corpului. Anala de asemenea este lungă. Caudala este rotunjită. Linia laterală incompletă. Colorația este foarte variabilă în funcție de mediu în care trăieşte. Culoarea spatelui și părților laterale este cafenie-măslinie, iar a abdomenului gălbuie-albicioasă. Corpul este acoperit cu pete marmorate.

Atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani. Se reproduce iarna, în lunile decembrie-februarie, femelele depun icrele pe un substrat nisipos-pietros la o temperatură a apei de circa 0 0C. O femelă depune între 5 000 și 3 000 000 icre cu diametrul de 0,9-1,2 mm. Dezvoltarea embrionară, în funcție de temperatura apei (0 – 5 0C) și conținutul de oxigen solvit în apă, durează de la 28 până la 80 zile. Durata vieții – circa 22 ani. Puietul se hrănește cu larve de insecte, crustacee, viermi, larve de Chironomide. Maturii la rândul său se hrănesc cu pește (porcușori, guvizi, ghiborț), broaște, raci și a. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a) 153

Mihalțul este singurul pește din apele Moldovei care se hrănește activ în anotimpul rece datorită originii sale arctice, în restul anului stând ascuns pe fundul apei într-o stare asemănătoare cu hibernarea. Maturii manifestă canibalism, din acest punct de vedere asemănându-se mult cu știuca.

Ukrainian stickleback

Pungitius platygaster

Колюшка девятииглая

Eng.

(Kessler, 1859)

Rus.


Denumirea populară

• Pãlãmidã-de-baltã • Ghelci •

154

Se întâlneşte des în afluenții bazinului fluviului Nistru şi râului Prut, având o abundență numerică mai scăzută în bălțile Manta, lacul Beleu, lacul refrigerent Cuciurgan. În afara Republicii Moldova este răspândit în apele salmastre și îndulcite ale mărilor Neagră, Azov și Caspică de unde pătrunde în cursurile inferioare ale fluviilor și afluenților acestora.

Pește autohton, fitofil, zoobentofag, preferă apele stătătoare puțin adânci și zonele cu ape curgătoare cu curenți moderați din fluvii și râuri cu vegetație acvatică. Are corpul alungit, comprimat lateral. Spatele este uşor curbat, capul mic şi gura mică, terminală, tăiată oblic în sus, ochii mari. Pe laturi are 29-32 de plăci osoase într-un singur rând până la baza peduncului caudal. Înaintea dorsalei are 8-11 țepi mobili. Înotătoarele ventrale s-au transformat în țepi puternici. Caudala este rotunjită.

Coloritul diferă în funcție de mediu, anotimp, vârstă şi sex. Primăvara coloritul mai puţin pronunțat, spatele și laturile sânt brune-măslinii, iar abdomenul alb-gălbui.

Înotătoarele ventrale sunt roșii, iar cea caudală şi cea dorsală sunt cenușii cu irizații albăstrui-violete, iar toamna mai închis.

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2 ani. Reproducerea are loc în perioada aprilie-mai, la temperatura apei de 6-8 0C, când părăsesc apele adânci şi migrează spre ape cu adâncimi de 0,5-1 m, depunând icrele în mai multe reprize – în zonele bancurilor de nisip şi în luncile inundabile. O femelă depune 400 – 900 de icre. Perioada de incubație a icrelor embrionate durează 4-7 zile. Icrele sânt depuse într-un cuib amenajat de masculi în desișurile plantelor submerse. Spre deosebire de ghidrin, cuibul este înzestrat cu intrare și ieșire unde masculii conduc 2-3 femele, care după depunerea icrelor îl părăsesc. Masculii rămân și protejează icrele fecundate, îngrijindu-le și aerându-le periodic. Durata vieții – circa 3 - 4 ani. Se hrăneşte cu larve ale diferitelor insecte, râme, viermi, insecte, moluşte şi crustacee de mici dimensiuni, detritus vegetal, plancton şi chiar cu icre și larve de pești. Servește ca hrană pentru speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage. 155

După eclozare și până la resorbția sacului vitelin, și trecerea larvelor la nutriția activă, larvele osarului se țin în preajma masculului fiind astfel protejate de speciile răpitoare de pești.

Three-spined stickleback

Gasterosteus aculeatus

Колюшка трёхиглая

Eng.

Linnaeus, 1758

Rus.


Denumirea populară

• Moş-cu-trei-ghimpi •

156

În Republica Moldova se întâlnește în lacuri și în cursurile inferioare ale râului Prut și fluviului Nistru. În afara Republicii Moldova populează Marea Neagră de unde pătrunde în cursul inferior al Dunării, bazinele mărilor din nordul Europei și râurile din bazinele acestora. Este o specie autohtonă, fitofilă, zoobentofagă. Fiind o specie marină migratoare, doar în perioada reproducerii, pătrunde în apele salmastre și dulci de la gurile de vărsare a fluviilor și râurilor. Preferă apele neadânci, straturile de suprafață, zona țărmului unde se adună în cârduri numeroase.

Are corpul fusiform, neacoperit cu solzi în locul cărora pe laturile corpului sânt 29-32 plăci osoase care parțial se suprapun, iar spre caudală formând carene. Înaintea dorsalei are 3 țepi zimțoși. Ventralele sânt reduse la doi țepi puternic zimțați situați în dreptul celui de al doilea țep dorsal. Caudala are un singur lob. Culoarea generală a corpului pe partea dorsală este verde-închis sau albăstruie, iar părțile laterale argintii. În epoca de reproducere

masculii devin complet roșii și înotătoarele albicioase. Se reproduce în lunile aprilie-mai. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. Masculii construiesc un cuib cu intrare și ieșire. Printr-un dans ritual femela este condusă de mascul în cuib unde-și depune ponta. O femelă depune 100 - 900 icre. Întrun cuib depun icrele 2-3 femele. Incubația icrelor durează 4 - 7 zile. Masculii asigură protecția icrelor embrionate și a alevinilor până când acestea ating lungimea de 1 cm. Durata vieții – circa 3 - 4 ani. Se hrăneşte cu nevertebrate și vertebrate mici, în special cu icre și puiet de pește. Servește ca hrană pentru speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage.

157

După eclozare, masculul ghidrinului, în caz de pericol, își ascunde descendenții în gură.

Black-striped Pipefish

Syngnathus abaster

Eng.

Risso, 1827

Черноморская рыба-игла Rus.


Denumirea populară

• Undrea • Ața-de-mare •

158

În Republica Moldova se întâlnește în lacurile și bălțile din cursurile inferioare ale fluviului Nistru și râului Prut, în lacul de acumulare Cuciurgan. Preferă zonele de litoral ale mărilor, lacurile salmastre și dulcicole de la gurile de vărsare ale fluviilor și râurilor bogate în vegetație acvatică. În afara republicii este prezent în Marea Neagră și Marea Azov, în lacurile litorale și în cursurile inferioare ale fluviilor și râurilor care se varsă în ele. Specie autohtonă, zooplanctonofagă. Are corpul lung și subțire, în forma de andrea, acoperit cu plăci osoase. Trunchiul în secțiune-transversală are forma unui patrulater. Capul este îngust și mic, cu botul ascuțit și relativ scurt, turtit puțin la vârf, gura tubiformă, terminală. Regiunea caudală este lungă și se termină cu o înotătoare mică, în formă de mătură nediferențiată în lobi. Pe spate este prezentă o singură înotătoare dorsală relativ lungă. Înotătoarele pectorale sunt scurte. Înotătoarele abdominale lipsesc, linia laterala este completă. La masculi pe partea ventrală din zona caudală sânt situate două pliuri

laterale care se alipesc reciproc pe linia mediană formând o cameră incubatoare (marsupiu). Coloritul general este cenușiu-verzui. Spatele verzui-cafeniu-gălbui, cu puncte și linii transversale; abdomenul argintiu-albicios. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2 ani. Reproducerea este târzie care se petrece în perioada lunilor mai - august. O femelă depune 40 - 60 de icre în punga incubatoare a masculului, unde are loc incubația. Perioada de incubație poate dura până la 15 zile. Alevinii la momentul eclozării au o lungime de 15-18 mm. Durata vieții este de 4 – 6 ani. Se hrăneşte aspirând crustacee inferioare, rotifere, larve de insecte, icre și larve de pești. Este folosit ca hrană de speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage.

159

Acul-de-mare se înmulțește prin icre, care sânt ,,incubate" în anumite cavități ale corpului (marsupiu), icrele sânt purtate până la eclozare de masculi, fiind eliberați deja alevinii.

Big-scale Sand Smelt

Atherina boyeri

Eng.

Risso, 1810

Атерина черноморская Rus.


Denumirea populară

• Aterincă •

160

În Republica Moldova se întâlneşte numai în sectorul inferior al fluviului Nistru până la barajul Dubăsari și lacul Cuciurgan. În afara republicii populează Marea Neagră și Marea Azov, din care migrează pentru reproducere și nutriție în apele fluviilor Dunărea, Bug și Nipru. Specie marină sau salmastricolă, migratoare, pelagică, fitofilă, zooplanctonofagă, de cârd, de talie mică, puțin sensibilă la amplitudinea salinității. Dispune de două înotătoare dorsale scurte, departe una de alta. Linia laterală lipsește. Are corpul fusiform, puțin comprimat lateral. Capul alungit, gura mare, oblică, cu dinți mărunți.

mare – din aprilie până în septembrie. Depune ponta în câteva reprize (3 - 12). Prolificitatea - de la 600 până la 2 000 icre. Icrele sânt bentonice cu un diametru de 1,9 mm. Icrele embrionate ușor se fixează de substrat prin intermediul numeroaselor fire lipicioase dispuse pe membrana acestora. Perioada de incubație durează până la 10 zile. Larvele eclozate sânt foarte sensibile la variațiile temperaturii apei. Are un ritm de creștere redus. Durata vieții este de 4 5 ani. Se hrănește cu zooplancton, moluște mici, larve de insecte, insecte aeriene. Servește ca sursă de nutriție pentru speciile de pești răpitori – știucă, biban, somn și păsările ihtiofage.

Pe spate are o culoare verde cenușie, pe flancuri – albă-argintie, abdomenul fiind alb-gălbui. Înotătoarele sunt incolore. În perioada reproducerii capul și înotătoarele pectorale au o culoare gălbuie cu nuanțe roșietice. Maturitatea sexuală atinge la al 2-lea an de viață. În fluviul Nistru se reproduce în perioada lunilor mai-iunie, pe când în 161

Exemplarele tinere ale aterinei sânt aproape transparente, din cauza structurii deosebite a mușchilor.

Perch Eng.

Perca fluviatilis Linnaeus, 1758

Окунь Rus.


Denumirea populară

• Ghiban • Costriş •

162

În Republica Moldova se întâlnește în bazinul fluviului Nistru și râul Prut, lacurile de acumulare Vatra, Dubăsari, Cuciurgan, Costești-Stânca, lacurile Beleu și Cahul, bălțile Manta și în multe alte lacuri de acumulare și heleșteie. În afara Republicii Moldova este răspândit în toate ecosistemele acvatice dulcicole din Europa și Asia de Nord.

Specie autohtonă, dulcicolă, fitofilă, bentopelagică, răpitoare. În râuri preferă apele limpezi și lin curgătoare. În lacuri și bălți se întâlnește în zonele cu fundul acvatic nisipos, argilos ori mâlos și cu multă vegetație acvatică. Are corp înalt, puţin comprimat lateral, acoperit până la ochi cu solzi ctenoizi mici. Capul înalt, botul obtuz, gura terminală, puțin oblică, înzestrată cu numeroși dinți asemănător unei perii. Linia laterală curbată. Operculul în partea posterioară se termină cu o țeapă osoasă (uneori două). Culoarea corpului deasupra liniei laterale este cenușie-verzuie, a laturilor - gălbuie-verzuie, iar a abdomenului galben-

deschisă. Prima înotătoare dorsală are culoarea cenușie și la baza ei este prezentă o pată întunecată, a doua dorsală - cenușiegălbuie. Pectoralele, ventralele și anala au culoarea gălbuie (în perioada reproducerii - roșiatice), caudala roșiatică. Irisul galben. Pe spate transversal, sânt 5-9 dungi late măslinii (aproape brune uneori) care spre abdomen dispar. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3 - 4 ani. Se reproduce în lunile martieaprilie, imediat după topirea zăpezilor la temperatura apei de 9-12 0C. Femelele depun icrele aproape de mal, pe plante acvatice, crengi, pietre. Ponta este depusă întro singură repriză în panglici gelatinoase de până la 2 m lungime şi 2-3 cm lățime. O femelă depune între 8 000 și 300 000 de icre. Incubația icrelor embrionate, în funcție de temperatura apei, durează până la 10 zile. Durata vieții - până la 15 ani. Se hrănește cu zooplancton, larve de chironomide, amfipode, viermi și pești. Servește însuși ca hrană speciilor valoroase răpitoare de pești.

163

Bibanul este foarte popular și a fost introdus în numeroase ecosisteme acvatice din Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Bibanii introduși au cauzat daune majore populațiilor de pești nativi ai Australiei. Bibanul poate fi folosit ca ameliorator biologic în heleșteiele și iazurile cu numeroase exemplare de fufă, însă fără să depășească 5% din ponderea comunității piscicole și utilizat numai acolo unde nu pot fi utilizați alți răpitori.

Pikeperch (Zander)

Sander lucioperca

Eng.

(Linnaeus, 1758)

Судак Rus.


Denumirea populară

• Chealău • Suduc • Guran •

164

În limitele teritoriale ale Republicii Moldova este răspândit în fluviul Nistru, râul Prut, lacurile de acumulare Dubăsari, Costeşti-Stânca, lacurile Beleu, Cahul, bălţile Manta şi în unele heleșteie. În afara Republicii Moldova se întâlnește în nordul și sudul Europei, în bazinele mărilor de Nord, Baltică, Neagră, Azov, Caspică, Egee.

Pește termofil, semimigrator, fitofil, limnofil, răpitor. Trăiește în apele dulci și salmastre, stătătoare și încet curgătoare și bine oxigenate cu fund acvatic tare, nisipos sau argilos. Are corpul fusiform, comprimat lateral, aproape cilindric, acoperit cu solzi ctenoizi mici. Capul alungit comprimat lateral, botul scurt, gura largă terminală, cu dinți mici şi mari. Înotătoarele dorsale - separate și nu sânt înalte. Culoarea corpului pe spate este verzuie-cenuşie, pe laturi cu 8-12 dungi transversale brune-cenușii, iar pe abdomen alb-argintie. Înotătoarele dorsale și caudală au pete întunecate, iar celelalte - gălbui-spălăcit.

Ajung la maturitatea sexuală: masculii la vârsta de 2 - 3 ani, femelele – la 3 - 4 ani. Reproducerea începe în aprilie la temperatura apei de 8-9 0C și continuă până în luna mai la temperatura apei de 16-20 0C. Femelele depun icrele pe pietre, plante acvatice, crengi la adâncimi de 0,5-1,0 m și o viteză a apei de 0,2-0,3 m/s. O femelă depune în medie 300 000 icre cu diametrul de 1,0-1,5 mm. Incubația icrelor embrionate durează 10 - 11 zile la temperatura apei de 9-11 0C și 3 - 4 zile la temperatura apei de 18-20 0C. Durata vieții este de 18 – 20 ani. Fiind un răpitor de noapte foarte lacom, până la vârsta de un an se hrănește cu plancton, crustacee mici, viermi, insecte, iar ca adult - cu peşti mici (obleț, gingirică, guvizi, ghiborț şi a.) broaște, raci, insecte. Se hrănește de două ori pe zi – dimineața până la răsăritul soarelui şi seara după asfințitul soarelui şi continuă aproape până la miezul nopții.

165

Șalăul poate atinge 130 cm lungime și o greutate de până la 19 kg. Șalăul are o valoare economică sporită, în special datorită gustului excepțional al cărnii slabe și albe, fiind recomandat de către medici celor cu consum impus.

Volga Zander

Sander volgensis

Eng.

(Gmelin, 1789)

Бёрш Rus.


Denumirea populară

• Șalău-vărgat •

166

În Republica Moldova se întâlneşte în fluviul Nistru, numai în cursul inferior, rar şi extrem de rar, în râul Prut. Peste hotarele țării preponderent populează cursurile inferioare ale fluviilor din bazinele mărilor Caspică, Azov şi Neagră. Este o specie dulcicolă, semimigratoare, reofilă, bentopelagică, fito-litofilă, răpitoare. Trăiește în ape dulci limpezi, lin curgătoare şi în cele stătătoare, în special la adâncimi cu fund pietros sau nisipos. Are corpul alungit, aproape cilindric, puţin mai scurt decât la șalău, dar cu solzi mai mari, ctenoizi, operculele acoperite cu solzi, caninii lipsesc, gura mare, terminală. Linia laterală continuă și pe radiile înotătoarei caudale. Culoarea corpului verzuie-cenușie, pe laturi gălbui, abdomenul alb-argintiu. Pe pârțile laterale spre deosebire de șalău are 8 dungi transversale mai late și bine delimitate de culoare mai întunecată. Înotătoarele dorsale și caudala au culoare surie-întunecată cu pete sau cu dungi negre, iar înotătoarele pectorale, ventrale și anală – surie cu tivitură albă.

Ajunge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani. Se reproduce în aprilie–mai la temperatura apei de 10–14 0C în zonele cu viteza apei nu mai mare de 0,35 m/s și adâncimi de până la 2,5 m. Ponta o depune în câteva reprize pe substrat, vegetație sau în gropițe cu resturi de vegetație. Prolificitatea este de până la 800 000 de icre de culoare galbenă-verzuie cu diametrul de 1,0 mm. Este un răpitor de noapte foarte lacom, hrănindu-se până la vârsta de un an cu plancton, crustacee mici, viermi, insecte, iar începând cu al doilea an exclusiv numai cu peşti mici (obleț, gingirică, guvizi, ghiborț şi a.). Durata vieții este de circa 10 ani. Specie ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

167

Șalăul-vărgat, ca și șalăul, se hrănește doar cu peștișori de talie mică (0,5-7,5 cm), din cauza lipsei dinților canini de pe maxilare și a faringelui îngust.

Schraetzer Eng.

Gymnocephalus schraetser

Ёрш полосатый

(Linnaeus, 1758)

Rus.


Denumirea populară

• Ghiborț • Baboi •

168

În limitele teritoriale ale Republicii Moldova se întâlnește în sectorul de mijloc și inferior al râului Prut. În afara republicii se întâlnește doar în bazinul fluviului Dunărea și afluenții săi. Specie autohtonă, dulcicolă, de cârd, reofilă, litofilă, bentopelagică, zoobentofagă. Preferă zonele cu apă lin curgătoare și cu fundul nisipos sau/și pietros. Are corpul alungit, comprimat lateral. Capul alungit fără solzi, botul lung, gura mică înzestrată cu dinți mici. Operculul se termină cu un spin osos. Linia laterală cuprinde toată lungimea corpului. Culoarea corpului este galbenă, a abdomenului - albă. Pe jumătatea dorsală a corpului se întind trei dungi longitudinale negre-albăstrui, înguste și bine delimitate. Înotătoarele au culoarea corpului. Pe membrana dorsalei sânt prezente trei șiruri de pete rotunde de culoare neagră. Irisul este negru.

duce în perioada aprilie–mai la temperatura apei de 6-16 0C, depune ponta pe substrat tare, întreprinzând migrații în susul râurilor pe distanțe mici, în grupuri foarte numeroase spre locurile de reproducere. Fiecare femelă în prezența mai multor masculi depune până la 7 000 icre sub formă de benzi. Durata vieții – circa 13 ani. La maturitate devine solitar. Se hrănește, la fel ca și ghiborțul, cu nevertebrate bentonice. În afară de insecte, larve de insecte, râme, raci, melci și scoici, ocazional consumă icre și puiet de pești. Servește ca hrană pentru speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage. Fiind o specie vulnerabilă, este ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2–3 ani și 12–16 cm lungime. Se repro-

169

Răspărul are un ritm redus de creștere. Este concurent trofic al speciilor valoroase de pești.

Ruffe Eng.

Gymnocephalus cernua (Linnaeus, 1758)

Ёрш Rus.


Denumirea populară

• Costraș • Grindar • Bălos •

170

În Republica Moldova se întâlnește în bazinul fluviului Nistru și râul Prut, în lacuri, bălți, heleșteie și iazuri. În afara Republicii Moldova este răspândit în Europa Centrală și de Est și în nordul continentului asiatic. Pește autohton de apă dulce, bentopelagic, litofil, zoobentofag, răpitor facultativ, viețuiește atât în ape curgătoare cât şi în cele stătătoare, pe funduri pietroase, argiloase (în ape adânci) sau chiar pe funduri mâloase (în cele puţin adânci). Are corpul scurt, turtit lateral acoperit cu solzi ctenoizi mici, care lipsesc pe cap, piept şi abdomen. Înotătoarele dorsale contopite. Capul scurt și înalt. Botul turtit, gura mică terminală, inferioară, orizontală cu dinți mici. Linia laterală deasupra liniei mediane a corpului. Culoarea corpului variază cu vârsta şi mediul vital: în ape curgătoare şi lacuri adânci – verde-deschisă până la măsliniu cu pete și puncte brune, iar în ape stătătoare aproape neagră. Abdomenul alb-gălbui. Pe înotătoarele dorsale 3-4 rânduri de pete brune. Pe cea caudală 6-8 rânduri de pete,

de asemenea brune. Pectoralele, ventralele și anala sânt cenușii. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani. Reproducerea are loc în lunile martie-aprilie, imediat după topirea gheții la temperatura de 8-12 0C. Depune ponta în câteva reprize pe substrat nisipos, prundiș, pietre, deseori pe vegetația acvatică. O femelă depune 40 000 – 50 600 icre de culoare gălbuie, lipicioase cu diametrul de până la 1 mm cu o picătură lipidică. Incubația icrelor, în funcție de temperatura apei, durează de la 5 până la 10 zile. Are un ritm de creștere redus. Durata vieții – până la 13 ani. Se hrănește cu larve de insecte, crustacee, icre şi larvele altor peşti şi chiar peşti mici. Este un concurent serios al speciilor bentofage – economic valoroase. Servește el însuși ca hrană pentru speciile răpitoare de pești și păsările ihtiofage.

171

Ghiborțul se hrănește în decursul întregului an, iarna însă intensitatea de nutriție este mai redusă. Ghiborțul poate atinge o greutate de 200 grame la o lungime de 30 cm.

Danube ruffe

Gymnocephalus baloni

Eng.

Holcik & Hensel, 1974

Ёрш дунайский Rus.


Denumirea populară

• Ghiborț-de-Dunăre •

172

În Republica Moldova se întâlnește în cursurile inferioare ale fluviului Nistru și râului Prut. În afara hotarelor țării se întâlnește în bazinele fluviilor Nipru și Dunărea. Este o specie dulcicolă, bentopelagică, litofilă, reofilă, zoobentofagă. Preferă apele stătătoare și lin curgătoare, adânci, curate, bogate în oxigen dizolvat în apă cu fundul nisipos, pietros și/sau prundiș. Are corpul scurt, înalt (”ghebos”), comprimat lateral, acoperit cu solzi mici ctenoizi și cu un strat de mucus. Capul relativ mare, botul scurt și turtit. Gura mică, terminală cu dinți mici. Pe opercule sânt prezenți câte doi ghimpi (spini).

clar, iar pe caudală petele sânt situate în dungi verticale. Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 2 ani. Depune ponta în mai multe reprize în lunile aprilie-mai. O femelă depune circa 40 000 – 700 000 icre. Durata vieții – până la 6 ani. Se hrănește cu larve de insecte, insecte, viermi, moluște, scoici, raci, icre și chiar cu puiet de pești. Servește ca hrană pentru speciile răpitoare de pești și alte animale acvatice. Este o specie ocrotită conform legislației europene și internaționale. Statut de protecție în Republica Moldova nu are.

Coloritul corpului pe spate este brun-verzui ori verde-cenușiu, părțile laterale verzui-gălbui, iar pe abdomen alb-gălbui. Pe suprafața corpului sânt prezente mai multe pete întunecate conturate nepronunțat. Culoarea exemplarelor provenite din apele stătătoare este mai întunecată decât a celor din râuri. Pe înotătoarele dorsale sânt un șir de pete neconturate

173

În condiții naturale formează hibrizi cu ghiborțul.

Donets ruffe

Gymnocephalus acerina

Ёрш донской

Eng.

(Gmelin, 1789)

Rus.


Denumirea populară

• Ghiborț-de-Don • Zborâș •

174

În Republica Moldova se întâlnește doar în fluviul Nistru și afluenții lui. În afara țării populează fluviile și râurile din partea nordică a bazinelor mărilor Neagră și Azov. Pește dulcicol sau salmastru, litofil, zoobentofag, de cârd. Preferă numai apele curgătoare, curate, cu fundul acvatic pietros și/sau nisipos.

Are corpul alungit, botul alungit, gura dispusă terminal. Coloritul pe partea dorsală și laturi este verzui-măsliniu, sunt prezente numeroase puncte negre pe tot corpul bine conturate. Înotătoarea dorsală este înaltă și lungă, spre partea posterioară a înotătoarei treptat înălțimea spinilor descrește până la întâmpinarea celei de-a doua înotătoare dorsală care este din nou mai înaltă decât ultimii spini ale precedentei.

30 000 icre cu diametrul de 1,1 mm. Incubația icrelor embrionate la temperatura de 14°C poate dura până la 7-8 zile. Are un ritm de creștere redus. Durata vieții – circa 10 – 11 ani. Se hrănește cu zooplancton, larve de insecte, viermi, moluște mici, icre, larve și puiet de pești. Concurează în hrană cu speciile valoroase de pești bentofagi. Preponderent consumă hrană în amurg și noaptea. Ziua este mai puțin activ. Iernează în cârduri în gropi adânci în albia fluviului. El însuși servește ca hrană pentru speciile răpitoare de pești, păsările ihtiofage și alte animale acvatice.

Maturitatea sexuală o atinge la 3-4 ani. Reproducerea are loc în lunile apriliemai, iar ponta este depusă în câteva reprize, la o temperatură de 8-14°C, în preajma pragurilor din albia râului cu curenți puternici, pe substrat de pietriș sau nisip. O femelă depune de la 7 000 până la 175

Zborișul este foarte apreciat de pescari, pentru carnea fină și foarte gustoasă, și ciorba delicioasă preparată din el.

Zingel

Zingel zingel

Eng.

(Linnaeus, 1766)

Чоп Rus.


Denumirea populară

• Ciop • Fusar • Peşte-de-piatră •

176

În limitele Republicii Moldova se întâlneşte doar în fluviul Nistru şi râul Prut. În afara țării este răspândit în bazinul fluviului Dunărea și afluenții săi. Specie autohtonă, litofilă, reofilă, bentonică, răpitoare facultativă, endemică, cu areal restrâns la bazinele Dunării şi Nistrului. Trăiește permanent în apele dulci. Preferă zonele adânci cu ape limpezi, curgătoare și cu fundul nisipos, pietros sau argilos. Migrează numai în perioada de reproducere. Corpul alungit fusiform, însă mai scurt decât a fusarului. Capul ușor turtit dorsoventral, gura mică inferioară, subterminală, cu aspect de potcoavă şi cu dinţi mici şi deși. Tot corpul, inclusiv și abdomenul, este acoperit cu solzi ctenoizi mici, bine fixați, acoperind şi partea superioară a capului. Pedunculul caudal puţin turtit lateral. Operculul pe partea posterioară are 2 ghimpi osoși.

Culoarea corpului este brună-cenușie, iar a abdomenului gălbuie. Pe corp are 4-5 dungi transversale late de culoare întu-

necată care se contopesc. Variabilitatea coloritului este destul de pronunțată, unele exemplare având coloritul general cenuşiu, altele fiind brun-roșcate, abdomenul alb-gălbui. În timpul reproducerii, la masculi, întreg corpul capătă o culoare gălbuie cu reflexe roșietice. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani. Se reproduce în perioada lunilor aprilie-mai în zonele cu apă curată, curgătoare și cu fundul pietros, la temperaturi de 14-18 0C. O femelă depune circa 5 000 - 7 000 icre, într-o singură repriză. Durata vieții este de până la 7-8 ani. După caracterul nutriției, este un răpitor facultativ, se hrăneşte cu crustacee, larve de insecte acvatice, moluște, icre şi puiet de peşti. Specie vulnerabilă, ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

177

Pietrarul poate atinge masa de până la 1,0 kg la o lungime de 48 cm.

Danube streber

Zingel streber

Чоп малый

Eng.

(Siebold, 1863)

Rus.


Denumirea populară

• Ciobănaș • Fus • Peşte-de-piatră •

178

În limitele Republicii Moldova se întâlnește doar pe cursul superior și mijlociu al râului Prut. În afara Republicii Moldova se întâlnește în afluenții râului Prut de pe teritoriile României și Ucrainei. Specie endemică în apele bazinului Dunării. Pește autohton, dulcicol, bentonic, litofil, răpitor facultativ. Preferă apele curgătoare curate, bine oxigenate și adânci cu fundul pietros, nisipos sau argilos. Preponderent duce un mod de viață solitar. Are corpul alungit fusiform, capul turtit dorsoventral, triunghiular. Botul obtuz, lung și lat, gura subterminală înzestrată cu dinţi mici. Solzi mici, ctenoizi pe tot corpul și pe cap până la nări, pe preoperculi și operculi. Pieptul și partea anterioară a abdomenului sunt lipsite de solzi. Linia laterală rectilinie. Înotătoarele dorsale au forme triunghiulare, separate una de alta. Pedunculul este foarte lung de formă cilindrică. Caudala este slab dezvoltată.

având 5 dungi transversale late mai întunecate, pe abdomen – albă. Înotătoarele sânt incolore. Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani. Reproducerea are loc primăvara (martie-mai). În această perioadă, la femele se modifică forma corpului. La masculi pe fiecare solz, îndeosebi pe acei care acoperă partea dorsală și capul, apar tuberozități epiteliale albicioase. Ponta este depusă pe pietre sau plante acvatice. O femelă depune 5 000 – 10 000 icre de culoare uşor gălbuie cu diametrul de 2 mm. Durata vieții circa 8 ani. Fiind un peşte răpitor se hrăneşte cu larve și insecte acvatice, viermi, rareori cu icre şi puiet de peşte. Specie vulnerabilă, ocrotită conform legislației europene și internaționale. Inclusã în Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a III-a)

Culoarea pe partea dorsală a corpului, capului și pe o mare parte a laturilor este cafenie-cenușie cu nuanță verzuie, 179

În spațiu acvatic demonstrează o capacitate fenomenală de capturare a prăzii – furișându-se pe fundul apei în zig-zag cu ajutorul înotătoarelor pectorale și celei caudale.

Round goby

Neogobius melanostomus

Eng.

(Pallas, 1814)

Бычок кругляк Rus.


Denumirea populară

• Guvid • Babca-neagră •

180

Pe teritoriul Republicii Moldova pătrunde în fluviul Nistru (până la or. Otaci), lacul refrigerent Cuciurgan și râul Prut. Peste hotarele republicii este răspândit în apele cu fund pietros, în zonele de litoral al mărilor Marmara, Neagră, Azov și Caspică. Pește marin, adaptat la condițiile de viață din apele salmastre, litofil, bentonic, zoobentofag. Se deosebește de celelalte specii de guvizi prin faptul că în partea posterioara a înotătoarei dorsale are o pată de culoare neagră. Ea se observă mult mai bine la femele. Are corpul comprimat lateral, totalmente acoperit cu solzi. Pedunculul spre sfârșit este plat. Culoarea corpului este diversă, de la suriu-deschisă, cu multiple pete nepronunțate pe laturi, până la brună pe spate. Culoarea capului este mai întunecată decât a corpului, iar a înotătoarelor surie.

treilea – al patrulea an de viață. Are o perioadă de reproducere îndelungată, din aprilie până în august. Reproducerea are loc la temperatura apei de la 10 0C până la 30 0C. Icrele sânt depuse în 5-6 reprize (cu intervalul de 17-20 zile) în zonele cu adâncimi de 3 m, uneori 7-8 m pe suprafața inferioară a pietrelor. Masculul protejează icrele asigurând și aerarea lor cu ajutorul înotătoarelor pectorale. Incubația icrelor embrionate are loc la temperatura apei de 19-26 0C și durează 14-20 zile. O femelă depune de la 320 până la 1 000 icre de formă ovală (2,2-3,9 mm). Incubația icrelor embrionate, în dependență de temperatura apei, durează circa 7 zile. Spre sfârșitul primei veri larvele ating 4 cm lungime. Durata vieții este de 4-5 ani. Se hrănește preponderent cu moluște, dar consumă și crustacee, viermi și pești mici. Servește ca hrană pentru speciile răpitoare de pești și alte animale acvatice.

Femelele ajung la maturitatea sexuală în al doilea – al treilea an, iar masculii în al

181

După fecundarea icrelor, masculul asigură paza și aerarea acestora. În acest răstimp el nu se hrănește, din care cauză slăbește și în final moare.

Pumpkinseed (Sunfish)

Lepomis gibbosus

Eng.

(Linnaeus, 1758)

Солнечная рыба Rus.


Denumirea populară

• Regina bălții • Sorete •

182

În Republica Moldova se întâlnește în lacurile și luncile inundabile ale fluviului Nistru și râului Prut. În afara Moldovei este răspândit în bazinul hidrografic al fluviului Dunărea. Specie dulcicolă, termofilă, bentopelagică, litofilă, polifagă. Preferă zonele puțin adânci, cu apă stătătoare sau lin curgătoare, împânzite cu vegetație acvatică și însorite.

Pește de talie mică cu corp înalt, acoperit cu solzi mari și aspri care sunt prezenți și pe opercule și preopercule. Ochii sunt mari, gura mică, terminală, cu botul scurt și înalt. Dinții sânt mici și ascuțiți. Nu există membrana despărțitoare între cele două înotătoare dorsale. Linia laterală este arcuită și paralelă cu marginea dorsală a corpului. Operculii sânt mari, iar la baza lor apare câte o pată mare de culoare închisa, iar mai jos sânt poziționate înotătoarele pectorale, mici, alungite, translucide. Înotătoarele ventrale sânt de asemenea mici, înguste și lungi, iar înotătoarele dorsale și cea anală sânt mari, rotunjite, au dungi formate din numeroase pete întunecate. Înotătoarea caudală este alcătuită dintr-un singur lob cu o curbură pe mijloc.

Culoarea de fond este verzuie–albăstruie, cu câte o pata brună pe majoritatea solzilor de pe laturi, iar pe abdomen este galbenă–aurie. La exemplarele mai tinere se regăsesc dungi transversale întunecate. Pe laturile capului sânt cinci benzi aurii, iar la capătul posterior al operculului se observă o pată mare, de culoare neagră, tivită cu roșu. Înotătoarea dorsală, precum și cea caudală sânt cenușii, cu 3 - 4 dungi formate din pete întunecate, restul înotătoarelor sânt gălbui. Atinge maturitatea sexuală după primul an de viață. Se reproduce vara. Masculii sapă o gropiță cu diametrul de 15-20 cm și adâncimea de 5 cm pe fundul tare al bălților și lacurilor în care-și depun ponta mai multe femele. După fecundare masculii asigură ocrotirea și aerarea icrelor embrionate. La temperatura apei de 20-24 0C incubația icrelor poate dura 40-50 ore. O femelă depune până la 200-300 icre. Durata vieții este de circa 10 ani. Puietul se hrănește cu zooplancton, larve de insecte acvatice. Maturii - cu crustacee mici, viermi, vertebrate și insecte acvatice, alevini, icre și puiet de pești. 183

Bibanul – soare este originar din America de Nord și a fost introdus ca pește decorativ în anul 1880 în Franța si Germania, de unde s-a răspândit treptat, pe cale naturală, pe o arie vastă, de la Oceanul Atlantic până la Marea Neagră. Datorită coloritului, care devine mult mai intens în perioada reproducerii, acest pește este foarte apreciat de acvariști, fiind considerat una dintre cele mai colorate specii alogene, de unde și denumirea ”Regina bălții”.

Bullhead

Cottus gobio

Eng.

Linnaeus, 1758

Подкаменщик Rus.


Denumirea populară

• Moacă • Babă • Mută •

184

În Republica Moldova are o prezență fragmentară în albia fluviului Nistru, unor afluenți din cursul mijlociu al Nistrului (Naslavcea-Unguri) și în râul Prut amonte de lacul Costești-Stânca. În afara Republicii Moldova este răspândită în centrul și nordul Europei, în bazinul Mării Baltice, Oceanului Arctic și al Mării Negre; la răsărit nu trece de Ural. Este un pește de apă dulce, reofil, bentonic, limnofil, litofil, zoobentofag, semirăpitor. Preferă apele curate repezi de munte cu fundul pietros sau nisipos și/sau acoperit cu bolovani. Duce un mod de viață sedentar, trăiește mai mult izolat. Are corpul alungit și gros, este aproape rotund în partea anterioară și ușor comprimat posterior. Linia laterală este completă. Capul mare, turtit dorsal și gros. Gura terminală, destul de largă. Falca inferioară este puțin mai scurtă. Botul scurt și rotunjit. Capul și corpul sunt lipsite de solzi. Preoperculul are un spin în partea postero-superioară, puternic, întors în sus; sub acesta, deseori, se mai găsește altul, mai mic și ascuns sub piele. Înotătoarea anală este opusă celei de a doua înotătoare dorsală. Înotătoarele pectorale sunt mari și largi, în formă de

evantai, atingând începutul înotătoarei anale. Înotătoarea caudală ușor rotunjită la vârf.

Colorația corpului pe spate este cafenie-cenușie, cenușie-brună sau brună-verzuie. Laturile cu pete neclare și 3-5 benzi largi transversale întunecate. Abdomenul este cenușiu-deschis până la alb. Toate înotătoarele, în afară de înotătoarele ventrale, au mici pete transversale brune, așezate în serie. Înotătoarea ventrală este albicioasă, uneori cu pete cenușii, neregulate. Colorația masculilor este, în general, mai închisă ca a femelelor. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2 ani. Reproducerea începe la sfârșitul lunii februarie, când temperatura apei crește peste 12°C și durează până în aprilie-mai. O femelă depune 100 – 300 icre cu un diametru de 2,5–3 mm. Durata incubației icrelor embrionate este de circa 4-5 săptămâni. Durata vieții – 8-10 ani. Se hrănește cu nevertebrate bentonice, icre și larve de amfibieni, peștișori și icrele altor specii de pești. Dintre nevertebrate preferă crustacee, larve de insecte și moluște. 185

Pentru depunerea icrelor de către femelă, masculul de zglăvoacă în perioada de reproducere, sapă o gropiță în prundiș, nisip sau pietriș cu înotătoarele lui pectorale. În continuare masculii păzesc ponta, uneori fiind foarte agresivi.

Index alfabetic al denumirilor ştiinţifice a peștilor ________A________

________G________

Abramis brama …………………………………….… 94 Acipenser gueldenstaedtii ……………………….. 44 Acipenser nudiventris ……………………………… 46 Acipenser ruthenus …………………………………. 48 Acipenser stellatus ………………………………….. 42 Alburnoides bipunctatus .....……………………. 140 Alburnus alburnus ……..…………………………. 138 Alosa immaculata …………………………………… 58 Alosa tanaica …………………………………………. 56 Anguilla anguilla ………………………………….… 72 Aspius aspius .……………………………………….. 112 Atherina boyeri .………………………………….… 160

Gasterosteus aculeatus ………………………….. 156 Gobio sarmaticus ……………….…………………... 90 Gymnocephalus acerina …………………………. 174 Gymnocephalus baloni …………………………… 172 Gymnocephalus cernua …………………………. 170 Gymnocephalus schraetser ……..……………… 168

________H________ Hucho hucho ………………………………………….. 60 Huso huso ………………………………………………. 50 Hypophthalmichthys molitrix ………………… 126 Hypophthalmichthys nobilis …..……………… 128

________B________

________I________

Ballerus ballerus …………………………………….. 96 Ballerus sapa …………………………………….…… 98 Barbatula barbatula ……………………..………. 142 Barbus barbus ……………………………………….. 80 Barbus petenyi ..………………………………….….. 82 Blicca bjoerkna ……………………………………... 136

Ictalurus punctatus ……………………………….. 150

________C________ Carassius carassius …………………………………. 76 Carassius gibelio …………………………………….. 78 Chondrostoma nasus .................................... 110 Clupeonella cultriventris ……………….…….….. 54 Cobitis taenia ………………………………………… 146 Cottus gobio ………………………………………….. 184 Ctenopharyngodon idella ………………………. 130 Cyprinus carpio ……………………………………… 74

________L________ Lepomis gibbosus ......................................... 182 Leucaspius delineatus ……………………………. 134 Leuciscus idus ……………………………………….. 120 Leuciscus leuciscus ……………………………..…. 118 Lota lota ……………………………………………….. 152

Petroleuciscus borysthenicus ………………….. 122 Polyodon spathula ………………………………….. 52 Pseudorasbora parva ……………………………… 92 Pungitius platygaster …………………………….. 154

________R________ Rhodeus amarus .………………………………….. 108 Romanogobio kesslerii ……………………………. 86 Romanogobio uranoscopus …………………….. 88 Rutilus frisii ………………………………………….. 106 Rutilus heckeli ………………………………………. 104 Rutilus rutilus …………………………………..…… 102

________S________ Salmo trutta fario …………………………………… 62 Sander lucioperca …………………………………. 164 Sander volgensis …………………………………… 166 Scardinius erythrophthalmus ………………… 124 Silurus glanis ………………………………………... 148 Squalius cephalus ………………………………….. 116 Syngnathus abaster ………………………………. 158

________T________

________M________

Thymallus thymallus ………………………………. 66 Tinca tinca …………………………………………….. 84

Misgurnus fossilis …………………………………. 144 Mylopharyngodon piceus ............................ 132

________U________ Umbra krameri ………………………………………. 70

_______N, O_______

________V________

Neogobius melanostomus ………………………. 180 Oncorhynchus mykiss …………………………….. 64

Vimba vimba ………………………………………… 100

________E________

________P________

________Z________

Exos lucius …………………………………..…………. 68

Pelecus cultratus ……………………………………. 114 Perca fluviatilis …………………………………….. 162

Zingel streber ………………………………………… 178 Zingel zingel ………………………………………….. 176

186

Index alfabetic al denumirilor peştilor în limba română ________A________

GRINDEL ………………………………………………. 142

________L________

AC-DE-MARE …….………………………………….. 158 ANGHILĂ .……………………………….……………... 72 ATERINĂ …………………………………………….... 160 AVAT .…………………………………………………….. 112

LIN …………………………………………………………. 84 LIPAN ………..…………………………………………… 66 LOSTRIȚĂ ..…………………………………………….. 60

________B________

________M________

BABUȘCĂ ………..………………...……………….… 102 BATCĂ ……………………………………………….….. 136 BELDIȚĂ ……………………………………………….. 140 BIBAN …………………………………………………… 162 BIBAN-SOARE …..………………………………….. 182 BOARȚĂ …….…………………………………….……. 108

MIHALȚ ………………………………………………… 152 MORUN ………………………………………………….. 50 MORUNAȘ …………………………………………….. 100 MREANĂ ………………………………………………… 80 MREANĂ-VÂNĂTĂ ………………………………….. 82 MURGOI-BĂLȚAT .………………………………….. 92

________C________

________N________

CARACUDĂ …………......................................... 76 CARAS-ARGINTIU ……………………….…….……. 78 CEGĂ ............................................................... 48 CERNUȘCĂ ……………………………………………. 122 CLEAN ..………………………………………………… 116 CLEAN-MIC …..………………………………………. 118 COSAC ………..…………………………………………… 96 COSAC-CU-BOT-TURTIT …………………………. 98 COSAȘ .…………………………………………………. 130 CRAP ………………………………………………………. 74

NISETRU ……….….……………………………………. 44 NOVAC ……….…………………………………………. 128

________F________

PĂSTRĂV-CURCUBEU .……………………………. 64 PĂSTRĂV-INDIGEN .……………………………….. 62 PĂSTRUGĂ …………………..…………………………. 42 PIETRAR ……………………………………………….. 176 PLĂTICĂ …………………………………………………. 94 POLIODON ……………………………………………… 52 PORCUSOR-DE-NISIP .……………………………. 86 PORCUSOR-DE-VAD ………………………………. 88 PORCUSOR-SARMATIC …………………………… 90

FUFĂ …..…………………………………..…………… 134 FUSAR ..……………………………………………….... 178

________G________ GHIBORȚ ………………………………………………. 170 GHIBORȚ-DE-DUNĂRE …………………………. 172 GHIDRIN ………………………………………………. 156 GINGIRICĂ ……………………….…………………..... 54

________R________ RĂSPĂR ………………………………………………… 168 RIZEAFCĂ ………….…………………………………… 56 ROȘIOARĂ ……………..……………………………… 124

________S________ SABIȚĂ …………….……………………………………. 114 SÂNGER …………………………….………………….. 126 SCOBAR ………………………………………………… 110 SCOICAR ……………………………………………..... 132 SCRUMBIE-DE-DUNĂRE ………………………… 58 SOMN ……………….…………………………………… 148 SOMN-AMERICAN .……………………………….. 150 STRONGHIL ………………………………………….. 180

________Ș________ ȘALĂU …………….…………………………………….. 164 ȘALĂU-VĂRGAT ..………………………………….. 166 ȘTIUCĂ ..………………………………………………… 68

________O________ OBLEȚ …………………………………………………… 138 OCHEANĂ-MARE ………................................ 106 OSAR …………………………………………………….. 154

________P________

187

_______T, Ț_______ TARANCĂ ..…………..……………………………….. 104 ȚIGĂNUȘ .……………………………………………….. 70 ȚIPAR ……………………………………………………. 144

________V________ VĂDUVIȚĂ …………………………………………….. 120 VIZĂ ………….……………………………………………. 46

________Z________ ZBORIȘ .………………………………………………… 174 ZGLĂVOACĂ ………………………………………….. 184 ZVÂRLUGĂ .…………………………………………… 146

Index alfabetic al denumirilor peştilor în limba engleză ________A________

________E________

Asp ..………………………………….………………….. 112

European Eel .…………………….…………………... 72

________B________

________G________

Barbel ……………………………………………………. 80 Bastard Sturgeon …………………….………………. 46 Belica .……..…………………………………………… 134 Beluga / Sturgeon ……………………………………. 50 Bighead Carp ..….…………………………………… 128 Big-scale Sand Smelt ………..….………………… 160 Bitterling ..………………………………………….…. 108 Black Carp …………………………………………….. 132 Black Sea Chub ………………………………………. 122 Black Sea Roach …………………………………….. 106 Black Sea Shad ………………………..……………… 56 Black Sea Sprat ……………………………………….. 54 Black-striped / Pipefish …….……………….…… 158 Bleak ……………………………………………………. 138 Blue Bream ..…………………………………………… 96 Bream …….……………………………………………… 94 Brown Trout …………………………………………… 62 Bullhead ..….……………………………….…………. 184 Burbot .…………………………………………………. 152

________C________ Channel Catfish …………………………….…….… 150 Chub .……………………………………………………. 116 Common Carp ………....................................... 74 Crucian Carp ................................................... 76

________D________ Dace ..……..…………………………………..………… 118 Danube Ruffe .……………………………….…….. 172 Danube Gudgeon ….……….……………………….. 88 Danube Streber ...…………………………………... 178 Donets Ruffe ...…………….………………………… 174

Grass Carp ..……………..…………………………… 130 Grayling ..……..………………………………………… 66

Rudd …….……………….…………………………….. 124 Ruffe ………..…………………………………………… 170 Russian Sturgeon …….……………………………… 44

________S________

Mudminnow ………………..…………………………. 70

Schneider ……………………………………………… 140 Schraetzer .……………………………………………. 168 Sichel …………..……………………………………….. 114 Silver Bream ……………...………………………….. 136 Silver Carp …..………………………………………… 126 Spined Loach …..……………………………………. 146 Starry Sturgeon …..…………………………………. 42 Sterlet ….…………….…………………………………. 48 Stone Loach ..…………………….………………….. 142 Stone Moroko ……………………………………....... 92 Sturgeon / Beluga …………………………………… 50 Sunfish / Pumpkinseed ………………………….. 182

________N________

________T________

Nase ………..………….……………………………….. 110 Northem Pike ………..……………………………….. 68

________O________

Taran ....……………………………………………….. 104 Tench ….…………………………………………………. 84 Three-spined Stickleback …………….…………. 156

Orfe / Ide ………………………………………………. 120

________U________

________P________

Ukrainian Gudgeon …………………………………. 90 Ukrainian Stickleback ……………..……………… 154

________H________ Huchen ………………………………………………….. 60

________I________ Ide / Orfe ….…………………………………………… 120

________K________ Kessler’s Gudgeon …..….................................. 86

________M________

Paddlefish ….………………………………….……….. 52 Perch ….…………….………………………………….. 162 Pikeperch / Zander .……………………………….. 164 Pipefish / Black-striped ………………………….. 158 Pontic Shad …………………………………………….. 58 Prussian Carp …………………………………………. 78 Pumpkinseed / Sunfish ….……………….……… 182

________R________

________V________ Vimba Bream ………….……………………………. 100 Volga Zander ..……………………………………….. 166

________W________ Weatherfish …………..……………………………… 144 Wels Catfish ………..………….…………………….. 148

________Z________ Rainbow Trout ..…….…………….…………………. 64 Roach …….…………………………………………….. 102 Round Goby …….…………….……………………… 180 188

Zander / Pikeperch ……………..………………… 164 Zingel …………………………………………………… 176

Index alfabetic al denumirilor peştilor în limba rusă ________А________

_______Ж, И_______

Амур белый ..…………………………………………. 130 Амур чёрный .………………………………………… 132 Атерина черноморская ..……………..…………. 160

Жерех ……...……………………………………………. 112 Игла черноморская .………………………………. 158

________Б________

Карась …………….….…………………………………… 76 Карась серебряный ……….………………………… 78 Карп …………….….……………………………………… 74 Колюшка девятииглая ……….………………….. 154 Колюшка трёхиглая ……….……………………… 156 Краснопёрка ……….………………………………… 124

Белоглазка .……………………………………….……. 98 Белуга ….…………………………………………………. 50 Бёрш ..……………………………………………………. 166 Бобырец ..….…………………………………….…….. 122 Быстрянка ……..………………...…………………… 140 Бычок кругляк .……………………………………… 180

________В________ Верховка ........................................................ 134 Веслонос …………………………………………………. 52 Вырезуб…………………………………………………. 106 Вьюн .……..…………......................................... 144

________Г________ Голавль …………………………………………………. 116 Голец …………………………………………………..... 142 Горчак ………………………………………………….. 108 Густера ....…………………………………..………….. 136

_______Е, Ё_______ Евдошка ………………………………………………… 70 Елец ………………………………….…………………... 118 Ёрш ………………………………………………………. 170 Ёрш донской …………………………………………. 174 Ёрш дунайский ……………………………………… 172 Ёрш полосатый ……………………………………… 168

________К________

________Л________ Лещ ..………………………………………………………. 94 Линь ………….................................................... 84 Лосось дунайский …………………………………… 60

_______Н, О_______ Налим ……..…………………..……………………….. 152 Окунь …….………….………………………………….. 162 Осётр русский ………..……………………………….. 44

_______П, Р_______ Пескарь …………….……………………………………. 90 Пескарь дунайский …………………………….…… 88 Пескарь Кесслера ……………………………………. 86 Плотва …………………….……………………………. 102 Подкаменщик ...…………………………………….. 184 Подуст ..…………….…………………………………… 110 Пузанок дунайский ……………………………….. 56 Рыбец .…………….…………………………………….. 100

________С________ Севрюга ..………………………………………………… 42 Сельдь дунайская ……………..…………………….. 58 189

Синец ……………………………………………………... 96 Солнечная рыба ..…………..……………………… 182 Сом европейский ……………..……………………. 148 Сом канальный ……………..………………………. 150 Стерлядь ..………………………………………………. 48 Судак …………………………………………………….. 164

________Т________ Тарань ..…………………………….………………….. 104 Толстолоб белый …………….….…………………. 126 Толстолоб пёстрый ……….……………………….. 128 Тюлька ..………….….…………………………………… 54

________У________ Угорь ……………………………………………………… 72 Уклея …………………………………………………….. 138 Усач .………….................................................... 80 Усач румынский …………………………………….. 82

_______Ф, Х_______ Форель радужная …….………….………………….. 64 Форель ручьевая ..…..……………………………… 62 Хариус .…………………….…………………………….. 66

________Ч________ Чебачок амурский .………….….………………….. 92 Чехонь ..………….….………………………………….. 114 Чоп ……………………..……….……………………….. 176 Чоп малый ……………………………….……………. 178

______Ш, Щ, Я______ Шип ..……………………………………………………… 46 Щиповка .….................................................... 146 Щука …………………………………………………….. 68 Язь ………………………….………….………………… 120

BIBLIOGRAFIE 1. ANTIPA Gr. Fauna ihtiologică a României. București, 1909. 294 p.

de Zoologie. – Ch.: Î.E.P. Știința, 2013 (Tipografia Centrală). – 148 p.

2. BĂNĂRESCU P.M. Fauna Republicii Populare Române: Pisces – Osteichthyes. Editura Academiei Republicii Populare Române. 1964, 963 p.

12. USATÎI M., TODERAȘ I., ȘAPTEFRAȚI N., USATÎI Ad., DADU A. Ghidul piscicultorului – fermier: Informativ-ilustrat; Institutul de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei. – Chișinău: s.n., 2014 (F.E. – P ” Tipografia Centrală”). – 104 p.

3. BUŞNIŢA Gh., ALEXANDRESCU I. Atlasul peştilor din apele Republicii Socialiste Române. Ediția a II-a. București, 1971. – 132 p.

13. АНИСИМОВА И.М., ЛАВРОВСКИЙ В.В. Ихтиология. 1983. Изд.; «Высшая школа». Москва.

4. CARTEA Roșie a Republicii Moldova. Ed. a III-a. Ed. Știința, Chișinău, 2015, 492 p.

14. БЕВЗА Г.Г., ВИСКОВАТЫЙ Ю.И. и др. Гидрологогигиеническая характеристика Днестра и Прута в пределах Молдавской ССР. Кишиневская гидрометеорологическая обсерватория. Киев: УГМС УССР, 1969. - 1369 с. 15. БЕРГ Л.С. Рыбы пресных вод СССР и сопредельных стран (Определители по фауне СССР). Москва-Ленинград: Изд-во АН СССР, 1948-1949. Т.1-3. 1382 c.

5. CĂRĂUŞU S. Tratat de ihtiologie. Ed. Academiei R.P. Române, 1952. – 802 p. 6. COZARI T., USATÎI M., VLADIMIROV M. Seria: Lumea animală a Moldovei. Pești. Amfibieni. Reptile. Vol. II. Ed. ”Știința”, Chișinău, 2003, 150 p.

16. БОДАРЕУ Н.Н., ВЛАДИМИРОВ М.З., ГАНЯ И.М. и др. Рыбы, земноводные, пресмыкающиеся. (серия «Животный мир Молдавии»). -Кишинев: Штиинца, 1981. - 220 с.

7. DAVIDEANU Gr. ș.a. Ihtiofauna râului Prut. Societatea ecologică pentru Protecția și Studierea Florei și Faunei Sălbatice ”Aquaterra”, Societatea Bioremedierii Ecosistemelor Acvatice și Umede ”Euribiont”. Iași, 2008, 80 p.

17. ГОРБАТЕНЬКИЙ Г.Г., БЫЗГУ С.Е. Характеристика основных абиотических факторов экосистемы водохранилищаохладителя Молдавской ГРЭС. Биопродукционные процессы в водохранилищах – охладителях ТЭС.- Кишинев: Штиинца, 1988.

8. DICȚIONAR explicativ ilustrat al limbii române, ARC, Gunivas, 2010. 9. STÂNCIOIU S., PATRICHE N., PATRICHE T. Ihtiologie generală. Ed. Didactică și Pedagogică, R.A. București, 2006, 356 p.

18. ГРИМАЛЬСКИЙ В. Л. О планктоне р. Прут. Сб. материалов научно-отчетн. конф. проф.-преподавательского состава КСХИ, 1962.

10. USATÎI M. Evoluţia, conservarea şi valorificarea durabilă a diversităţii ihtiofaunei ecosistemelor acvatice ale Republicii Moldova. Autoreferat al tezei de doctor habilitat în ştiinţe biologice. Chişinău, 2004, 48 p.

19. ГРИМАЛЬСКИЙ В.Л. Водоемы бассейнов Днестра и Прута, их гидробиологический режим и перспективы рыбохозяйственного использования: Автореферат... доктора биологических наук. Одесса. 1967. 36 с.

11. USATÎI M., TODERAȘ I., ȘAPTEFRAȚI N., USATÎI A. Cartea pescarului: Ghid ilustrat. Academia de Științe a Moldovei. Institutul

190

20. ДОЛГИЙ В.Н. Ихтиофауна бассейнов Днестра и Прута (современное состояниеб генезисб экология и биологические основы рыбохозяйственного использования). Кишинев: Штиинца, 1993. - 323 с.

29. ЧЕПУРНОВА Л.В. Размножение Днестровсих рыб (осетровых, сельдевых, окуневых). Кишинев: Штиинца, 1975. – 52 с. 30. ШАРАПАНОВСКАЯ Т. Д. Экологические проблемы Среднего Днестра. Кишинев : Экологическое общество "BIOTICA", 1999. - 88 с.

21. ЗУБКОВА Е.И. Динамика главных ионов и минерализация воды Кучурганского водоема-охладителя Молдавской ГРЭС. Управление бассейном трансграничной реки Днестр и водная рамочная директива Европейского Союза. Материалы Междунар. Конференции (2-3 октября 2008).Кишинев, 2008. - С. 378-382.

31. ЭКОСИСТЕМА нижнего Днестра в условиях усиленного антропогенного воздействия. Кишинев: Штиинца, 1990. – 259 с. 32. ЯРОШЕНКО М.Ф. Гидрофауна Днестра. М.: Изд-во АН СССР, 1957. - 169 с.

22. КУЧУРГАНСКИЙ лиман – охладитель Молдавской ГРЭС. Кишинев: Штиинца, 1973. - 207 с. 23. ПОПА Л.Л Рыбы бассейна р. Прут. – Кишинев: Штиинца, 1976. - 85 с.

Surse electronice:

24. РУСЕВ И.Т. Причины экстремальных паводков на Днестре и пути их преодоления. Межд. Конф. Управление бассейном трансграничной реки Днестр и водная рабочая директива Европейского Союза. Кишинев, 2008. 242-252 с.

http://fishbase.org; http://www.iucnredlist.org; https://ro.wikipedia.org; http://dex.ro.

Imagini: http://commons.wikimedia.org; http://www.earthlife.net/fish/scales.html; JAHR TOP SPECIAL VERLAG http://www.angeln.de/zielfische; Landesmuseum Nie-

derösterreich http://www.landesmuseum.net; http://imgbuddy.com; Annie Feist's http://www.midrivers.com/~feist; http://azovfish.com; http://berdfish.com.ua; http://biodiversite.wallonie.be; http://www.blinker.de; Suesswasser-Fische: Carsten Schuettler http://home.arcor.de; http://www.spp.gr; http://kolafish.ru; http://www.ittiofauna.org; Joseph R. Tomelleri http://vecteurs.cqeee.org; http://www.invadingspecies.com; http://www.crsmsodry.cz; Joseph Tomelleri http://www.fishesoftexas.org; http://www.lapinkalatalouskeskus.net; http://fineartamerica.com; http://gabrinus.hu; http://www.mmm.pri.ee; http://virtuelnimuzejdunava.rs.

25. ТОМНАТИК Е.Н. К вопросу о формировании ихтиофауны Дубоссарского водохранилища. – В кн.: Биология внутренних вод: Тез. докл. Кишинёв, 1959. 26. ТОМНАТИК Е.Н., ВЛАДИМИРОВ М.З., ОЛЕЙНИКОВА В.Л. О фауне малых рек Молдавии. В: Биологические ресурсы водоемов Молдавии. Изд. АН МССР. Штиинца. Кишинев, 1962. - с. 40 – 49.

Autorii acestei ediții a ATLASULUI «Peștii apelor Moldovei» își asumă remunerarea autorilor de imagini pe care nu a reușit să-i contacteze.

27. ЧЕПУРНОВА Л.В. Закономерности функции гонад, размножения и состояния популяций рыб бассейна Днестра в условиях гидростроительства. . Кишинев: Штиинца, 1991. 163 с. 28. ЧЕПУРНОВА Л.В. Инструкция и методика по биологическому обоснованию сроков запрета на вылов промысловых видов рыб (на примере ихтиофауны реки Днестр). Кишинев: «Eco-TIRAS», 2007. – 16 с.

191

ATLAS: Pestii apelor Moldovei

Recommend Documents