Atestat-arte plastice

MINISTERUL EDUCAȚIEI EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE Liceul de Arte ,,Ionel Perlea” Perlea” Slobozia ,Ialomița Slobozia ,Ialomița, Lucrare pentru certificarea certificarea competențelor profesionale profesionale

mme” ,,L ,,L a F e Profesor îndrumător: îndrumător:

Elev:

Petr Petr e George George

L i ni a Roxana

Anu l 2016 2016

1

The world's largest digital library

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.













Cap Capitolul I

Argument

3

Capitolul itolul I I

Suportul Grundul Paleta Pensula Ș evaletul evaletul Tuburile de culoare

5 8 8 9 9 9

Capitolul itolul I I I

Tehnici în pictură

11

Cap Capitolu itolu l I V

Elemente de limbaj plastic Punctul Linia Forma

15 16 17

Capito Capitoll ul V

Teoria culorii Combinarea culorilor Contraste cromatice Armonii cromatice

19 19 21 25

Cap Capitolu itolu l VI

Compoziția plastică

29

Capitolul itolul VI I

Efecte psiho-fizice ale culorilor culorilor

32

Capitolul itolul VI I I

Concluzie Anexe

35 36















Capito Capitoll ul I

Argument ,,Dacă pictezi, ,,Dacă pictezi, închide ochii și caută.” , considera cândva Pablo Picasso, deoarece pictorul se folosește de culori să tanspună pe panză cele mai profunde pr ofunde sentimente. Cele mai adânci trăiri, chiar și stări, care nu pot pot fi reflectate doar prin prin intermediul cuvintelor, artistul intensificând totul prin vibrațiile nuanțelor. Pictura este un alfabet al unei limbi necunoscute, în care literele se înșiră în cuvinte nemairostite. Este modul prin care comunicăm mesaje, pe care privitorul le înțelege, intrându-i direct in suflet. Pictura în acril este astăzi o tehnică la îndemâna oricui, însă, dincolo de ușurința cu care pot fi așternute culorile pe o suprafață oarecare , acestea sunt materii, materii, dominate de de legi Fără implacabile , a căror cunoaștere este o necesitate. Fără cunoașterea acestor legi, tabloul se modifică și se stinge înainte de vreme. Este bine cunoscut faptul că lumea se află într -o continuă mișcare, o căutare a ,,noului”, iar acest lucru poate fi demonstrat cu ușurință prin calea artei, prin stilurile abordate de- a lungul vremii și modificările suferite în cadrul acestui proces spațio-temporal. Scopul este de a obține o compoziție cu forme, culori, texturi și desene, care dau naștere unei opere de artă, în conformitate

cu principiile estetice. Omul a încercat să transpună arta în în















Lucrarea mea, ,,La Femme”, constituie încercarea încercarea de a pune în evidență frumusețea evidență frumusețea femeii învăluită în mister, reflectând totul prin griuri colorate și accente puternice. Este o ființă intermediară, care posedă multă tărie de caracter prin elementele feței tonurile albastre, și mister, căci privirea și elementele sunt șterse, ascunzând magia ei. De asemenea, prin forme și prin poziția pe care o are, reiese ca est e o femeie cu atitudine, având totuși o stare de melancolie prin melancolie prin nunațele și vibrațiile culorii.

Cromatica abordată în executarea tabloului, a permis obținerea unor griuri colorate-clare, care îmbinate cu tonuri pure și accente puternice, dau textura și substanța materialului.

Concepția transmisă prin intermediul picturii acceptă diferite păreri, provocând fiecare privitor să o interpreteze și să îi dezlege misterul după propria imaginație. ,, Culorile sunt obsesia mea zilnică, bucuria și tortura.”Claude Monet















Capitolul itolul I I

Cunoașterea materialelor În activitatea de inițiere plastică, materialele au un un rol foarte important. Astfel, suportul poate fi obișnuita hârtie de desen, hârtia colorată, cartonul, suportul textil de diferite structuri, metalul, sticla sau lemnul. Trebuie să fie luată în vedere exploatarea posibilităților tehnice, relația dintre instrument si material, între mijloacele tehnice și idei. Suportul

Există numeroase tipuri de suprafețe ce pot fi acoperite de culoare( lemn, metal, sticlă, hârtie, piele, ceramică etc.), însă câte dintre aceste suprafețe pot să susțină o peliculă de culoare, și să o mențină un timp îndelungat? Pictorii își aleg suporturile cu grijă, ele fiind implicate atat în expresie, cât și în durabilitatea operei lor. Suportul reprezintă osatura tabloului, la fel cum pictura si vernice-ul final îi reprezintă pielea. Termenul de ,,suport” definește totalitatea materialelor pe care se poate pictade regulă, prin intermediul unui grund sau al unei simple impregnări. Astfel, suporturile după gradul gradu l lor de suplete în: suporturi rigide, semirigide și suple.















Supor upor tur i l e r i gide

Se consideră că suporturile rigide favorizează la un u n nivel înalt durabilitatea materiei picturale. R ezistența lor în timp este în general îndelungată, iar protecția pe care o oferă stratului de pictură este excelentă. În aceasta categorie întră materiile materiile care au ca numitor comun, rigiditatea, rigiditatea, precum: lemnul, metalul, tencuiala, piatra etc..

Suportur upor tur i l e semir mi r i gide

Numărul lor este mic. Nu sunt in general prea răspândite, fiind situate undeva între o rigiditate asemănătoare celui a lemnului, și suplețea și suplețea pânzei sau a hârtiei. Exemple de suporturi suporturi semirigide: cartonul, pergamentul, pergamentul,

hârtia maruflată pe pânză. Supor upor tur i f l exi bi l e

Hârtia Considertă cel mai la îndemână suport, fiind ieftină si ușor transportabilă. În zilele noastre, hârtia este fabricată din materii vegetale, hârtia constituind o adevarată tentație pentru pictori. Însă, acest suport este mult prea flexibil, și prea puțin rezistent solicitărilor, putând servi numai ca suport provizoriu al unei lucrări de șevalet.

















Pânza Pânza este un suport flexibil, preferat adesea de pictori. Cele mai bune pânze, sunt cele de in, cânepă și vatir. Ca suport independent, întinsă pe șasiu, pânza se va impune relativ mai târziu. Mai întâi este folosită în Italia, Veneția în prima jumătatea a secolului al XV-lea, întră în uzul larg cu puțin înainte de 1500, și va deveni suportul favorit către sfârșitul secolului al XVI -lea. -lea. Întinderea pânzei pe șasiu este bine să se facă într -o încăpere normală, de umiditate maixmă 65%, moment în care pânza vatir, atinge maximul de elogație. E în stare optimă pentru întindere mai mare decât șasiul cu cel puțin 4 -6 cm. Întinderea se începe tradițional, de la mijloc spre margine (în cuie). Primele 2-3 cuie se fixează la mijlocul unei laturi a șasiului, iar următoarele 2-3 cuie, la mijlocul celei de a treia laturi, apoi, tot atâtea până la ultima latură. Se revine la centru, spre margine. Distanța dintre cuie este bine să fie cât mai uniformă, la 4-5 cm. De data asta, cuiele se bat bat de la exterior spre centru. Se începe cu prima latură: pânza se fixează cu 2 cuie pe una dintre extremitățile șasiului, apoi se întinde puternic și se fixeaza cu alte două cuie la cealaltă extremitate. Se continuă alternativ, de o parte si de alta,

















decât după ce pictorul a pus ultima pensulă, fiindcă pânza pe care se lucrează mult cu pensule aspre sau cu cuțitul ,,se lasă” și trebuie reîntinsă din cuie. Atunci când nu se bat definitiv, floarea cuielor nu se îngroapă cu totul, pentru a putea fi scoase le nevoie, ușor cu patentul. erea se încheie cu fixarea colțurilor pânzei. Ea are rol Intind erea estetic și unjul de protecție. Colțurile pânzei se împăturesc în așa fel încât să nu fie dispuse în afara ei, să fie practic p ractic mascate. Dupa îndoire se fixeaza cu cuișoare. Peste pânza curată și bine întinsă, se întinde grundul. Grundul

Grundul este stratul intermediar, de legătură, dintre suport su port și pigmenți. A te baza pe un grund slab, echivalează cu a-ti construi casa pe nisip. Construind chiar pe suprafața pe care vor fi așternuți pigmenții, fragilitatea lui se va răsfrange direct asupra stratului de culoare: dezagregarea grundului

înseamnă pierderea picturii. Paleta

















Tonalitatea paletei trebuie să corespundă tonalitații grundului, deoarece în felul acesta rezultatul amestecului de culori va fi mai fericit.

Pensula

Pensula este un instrument ce poate avea dimensiuni și forme diferite, folosit la omogenizarea culorilor între ele lianți, între acestea sau alte amestecuri, emulsii sau soluții, și la așternerea lor cu vârful, cu latul sau prin răsucire pe pânza , carton, hârtie etc. În funcție de scopurile urmărite, se utilizează pensule rotunde sau plate, cu părul lung sau scurt. Este cunoscut faptul că se lucreză mult mai bine cu o pensulă uzată, dar bine întreținută. Totuși, pensula trebuie mereu păstrată curată și mlădioasă. evaletul Ș evaletul

Reprezintă suportul de lemn pe care artistul fixează cartonul sau pânza, atunci când pictează. Pentru acesta, șevaletul constituie una din prezentele cele mai familiare, fiind așezat așezat în plină lumină și în locul cel mai de bază. De-a lungul timplui

















intensitatea culorii, timpul rapid de uscare și solubilitatea ei, acrilicele se pot folosi atât în tehnica picturii în acuarelă, cât

și în tehnica picturii în ulei. Evaporarea rapidă a apei din culorile acrilice obligă artiștii la un lucru rapid. Unele avantaje sunt: neaplicarea regulii de aplicare a straturilor

,,grase” peste cele ,,slabe” și posibilitatea de a aplica facil culorile pe aproape orice suport. Tehnica oferă o luminozitate deosebită și culori spectaculoase.

















Capitolul itolul I I I

Tehnici în pictură Tehnica picturii în guașă în guașă Guașa este o tehnică de pictură bazată pe culori de apă, numai că aici „culoarea” albă intră în componența amestecurilor de culoare (spre deosebire de acuarelă unde se folosește doar albul suportului), dând un aspect mat, netransparent, ușor cretos-catifelat. Se lucrează pe difer ite ite suporturi flexibile, semiflexibile sau chiar rigide. Grundul poate fi colorat spre deosebire de alte

tehnici, ceea ce poate pune în valoare ansamblul pictural. Datorită folosirii albului se crează contraste tipice, ce particularizează această tehnică de pictură. Pensulele folosite sunt cele din păr moale, ce permit permit îmbinarea tentei plate cu linia de contur de mare finețe. Pentru zone de culoare mai mari și mai vibrate se pot folosi și pensulele cu parul parul mai lung de de porc.



















Deoarece este o tehnică inversă tehnici acuarelei, acuarelei, lipsită de transparență, se așează întâi tonurile închise, peste care vin apoi cele deschise. Tehnica guașei nu recomandă straturile groase de culori, întrucât acestea după uscare crapă și se desprind de pe suport.

Această tehnică se folosește cu predilecție predilecție în lucrări de grafică, ilustrație de carte, afișe, lucrări și proiecte decorative, schițe de compoziție. În lucru se va țin e cont de faptul că după uscare culorile se deschid cu 1/3 față de tonul inițial pe ud. T ehn i ca pas pastel tel ul ui

Pastelul este o tehnică a picturii de șevalet care putem putem sublinia că întrunește laolaltă austeritatea desenului cu resursele iradinte ale picturii. Tehnica de lucru a pastelului se

















Tehnica picturii în ulei Tehnicile tradiționale de pictură în ulei încep adesea cu schițarea subiectului pe pânză cu cărbune sau vopsea diluată. Vopseaua în ulei este de obicei amestecată cu ulei de in, alcooli minerali și alți solvenți pentru a obține o culoare mai subțire, cu timp de uscare mai scurt sau mai lung. Deoarece acești solvenți subțiază uleiul din vopea, pot fi utilizați și pentru curățarea pensulelor. O regulă de bază în pictura în ulei este aplicarea "gras peste slab". Asta înseamnă că orice strat suplimentar de vopsea trebuie să conțină mai mult ulei decât stratul peste care se aplică, altfel pictura finală va crăpa și se va coji. În mod tradițional, vopseaua este aplicată cu ajutorul unei pensule, dar se mai folosesc și alte tehnici, cum ar fi aplicarea

















T eh ni ca en en caus causti ti c

Encaustic reprezintă un procedeu de pictură pe baza de ceară de albine, în care se lucrează cu o sursă de căldură. Encaustic Encaustic poate fi folosită că o tehnică de pictură tradiţională , ce se caracterizează prin luminozitate, dar poate fi folosită totodată şi pentru potenţialul sau de a se mula peste alte tehnici precum desenul, gravură, fotografia sau alte aplicaţii meşteşugăreşti. Encaustic se foloseşte în egală măsură în pictură cât şi în sculptură, unde prin impregnarea statuilor de marmură sau ipsos cu un amestec ce conţine ceară, se obţine un aspect catifelat, care protejează în acelaşi timp sculptură de umezeală.

















Cap Capitolu itolu l I V

E l emen men te de l i mbaj pl asti asti c

Punctul

Punctul plastic este o formă plană sau spaţială, ale cărei suprafaţa sau spaţiul în dimensiuni sunt reduse în raport cu suprafaţa sau care se află. Aceste dimensiuni trebuie să fie aproximativ în raport cu egale. Punctul plastic poate avea mărimi diferite în mărimea suprafeţei pe care el se află. Punctul plastic are diferite forme: pete obţinute prin atingerea suprafeţei cu un instrument de lucru, forme geometrice diverse, forme

















ui se obţin şi unele efecte cu caracter expresiv ajutorul punctul ui determinate de mărimea, culoarea şi poziţia acestora: punctele de mărimi diferite pot da impresia de spaţiu (mare aproape, mic - departe), punctele realizate în culori calde au tendinţa de apropiere, pe când cele reci se depărtează, caracterul greu - uşor este obţinut prin închiderea sau deschiderea culorii (punctele deschise par uşoare, iar cele închise devin mai grele). Într -o compoziţie plastică, punctul poate fi centru de interes fie prin contrast de culoare, de mărime, de direcţie, fie prin locul pe care-l ocupă în cadrul compoziţiei. Punctul expresiv, cu rol în sine, poate reprezenta elemente plastice legate de efectul de distanţă, cum ar fi: căsuţe îndepărtate, explozii de artificii, stoluri de păsări, păsări , cer înstelat. Linia



















direcţia pe care se deplasează punctul, linia poate fi: dreapta, franţa etc. Traseul continuu sau întrerupt determina caracterul întrerupt sau continuu al ductului liniei. Poziţia liniei pe suprafaţă de lucru poate poat e fi: verticală, orizontală, oblică. Expresivitatea liniei se obţine în funcţie de traiectorie, structure, lungime, grosime poziţie, culoare, valoare, amplasare în spaţiul plastic şi de natură instrumentului de lucru. Linia verticală că element dominant în tr-o compoziţie plastică da sentimentul de înălţare, monumentalitate, fermitate. Linia oblică în compoziţia plastică creează mişcare, instabilitate şi agitaţie. Linia curbă sugerează armonie, mişcare, dinamism. Linia frântă redă nelinişte, duritate,

















printr-un tub în diferite sensuri a unor pete de culoare

fluidizată, prin stropirea cu pensula pe foaia umedă sau uscată, prin imprimarea cu ajutorul unor materiale textile îmbibate cu una sau mai multe culori etc. Forma elaborată este creată de om pe baza sugestiilor din

natură, ea poate lua înfăţişări de ornament sau de semn plastic comunicând idei, cunostiinț e sau provocând sentimente şi trăiri. Forma plastică Forma plastică elaborată se realizează în mod conştient pe baza transfigurării unor forme naturale

















Capito Capitoll ul V

Teo Teor i a cul or i i Culoarea este realitatea subiectivă generată de interacţiunea a trei factori: ochiul, lumina şi suprafaţă obiectului. Culoarea se percepe numai în prezenţa luminii naturale (solare) sau artificiale. În afară de culoarea formelor şi fenomenelor din natură, există culori lumină (spectrale) şi culori pigment

















Cul ori binare bin are de gradul I (orange , verde, violet) care se obţin

din amestecul fizic a culorii primare, în cantităţi aproximativ egale. Culori Cul ori binar e de gradul gradul I I (terţiare) se obţin prin amestecul

unei culori primare cu o culoare binară de gradul I . Culori ter ter nare (binare de gradul III) se obţin din amestecul

fizic în anumite cantităţi a două culori binar e de gradul I. Culori luminoase şi culori întunecate. Dacă vrem să definim gradul d e luminozitate sau de întuneric a unei culori, atunci vorbim de tonalitatea sau valoarea ei. Tonalitatea o putem varia prin amestecarea unei culori pure cu alb sau negru.

















deoarece el conţine toate culorile spectrului luminii (R, O, G, Ve, A, I, Vi). Din amestecul fizic a două culori complem entare rezultă, de asemenea, gri ul neutru: R + Ve = R + (G + A). Alăturate aceste perechi se resping, se exaltă reciproc, reciproc, se pun în valoare una pe altă, iar aşezate la distanţă, se atrag reciproc.

Contr Cont r aste aste cromati cr omatice ce

Contrastul presupune existenţa a două elemente opuse. Vorbim despre contrast atunci când între două dou ă efecte de culoare pe care le comparăm, se constată deosebiri şi



















creştere a luminozităţii, respectiv strălucirii culorilor. O pată de culoare primară sau binară, înconjurat ă de negru, devine mai palidă ca intensitate cromatică, dar mai luminoasă. Pentru a realiza acest contrast sunt necesare cel puţin trei culori. Contrastele culorilor în sine sunt nenumărate şi prin urmare şi posibilităţile de varietate a expresiei coloristice sunt

















Într -o compoziţie culorile calde dau impresia de aproape, iar cele reci - de depărtare. C ontra ontra stul prezintă şi importanța pentru efectele perspectivale şi plastice. plastice. Raportului cald istică îi pot corespunde şi alte efecte expresive rece din color istică după Itten: rece - cald, umbros - însorit, transparent - opac, liniştitor – agitat, agitat, rar - des, vaporos - de pământ, departe -

















Contr astul astul si si mul tan

ochiul Prin contrastul simultan înţelegem fenomenul prin care ochiul nostru cere, pentru o culoare pură dată, în mod simultan, culoarea ei complementară, producând -o -o de la sine, dacă aceasta nu este prezentă. Acest efect optic se obţine

















Ar moni moni i cromati cromatic ce

La modul general, general, armonia cromatică rămâne o rezultantă

estetică, realizată prin distribuirea culorilor după normele acordului cromatic, dar ea este altceva, un dat mult mai

















diminuată, iar a treia abia sugerată. Acelaşi lucru se aplică şi dacă se folosesc cele trei perechi de complementare (prima exaltată, a două diminuată, a treia sugerată).

Armonia cromatică a tabloului tabloului



















de artă. Ca şi muzica

u dansul, în felul lor, şi arta vizuală

















Armonia cromatică prin analogie

















Ca itolu itolu l VI

















plastică subordonate structurii compoziţionale de baza,

















obţinerii unor expresivităţi plastice. Aceste principii sunt:

























































































Atestat-arte plastice

Recommend Documents