ARONIA – TEHNOLOGIA DE CULTURĂ
Este un arbust cu înălțimea de 1,5 – 2 m, cu tufa largă, cu durată de exploatare a plantației de 15 – 20 ani. Florile sunt autofertile. Fructul este o bacă de culoare neagră strălucitoare. Fructele ajung la maturitate la sfârșit de august- început de septembrie, perioada de recoltare prelungindu-se 4 – 6 săptămâni, deoarece fructele coapte nu cad de pe plante, menținându-se pe tufă până toamna târziu. Producția medie este de 5 – 10 tone/ha. Cerințe față de factorii de mediu Temperatura. Aronia este o specie rezistentă la ger, lemnul rezistă până la -300C, iar rădăcinile până la -110C, iar în cazul unor temperaturi foarte scăzute de -400C, rămân 45 – 60% din muguri neafectați. Înflorirea are loc în luna mai după trecerea pericolului brumelor târzii. Lumina. Este o plantă iubitoare de lumină. Tufele de aronia, dacă nu primesc suficientă lumină, se debilitează, se reduc calitățile gustative ale fructelor și producția. Solul. Este o specie de arbuști fructiferi rustică, capabilă să valorifice o gamă largă de tipuri de sol, dar condițiile optime de dezvoltare le găsește pe solurile bine drenate cu un pH cuprins între 5.0 – 7.0. Precipitațiile. Nivelul de precipitații cerut este de 500 – 600 mm anual, fiind o plantă care suportă destul de bine seceta de scurtă durată. Pregătirea terenului.După administrarea a 40 – 60 t/ha gunoi de grajd, se execută desfundarea terenului la 40 – 50 cm adâncime, urmată de mărunțirea solului cu freza. Plantarea. Se pichetează terenul. Distanțele de plantare recomandate sunt de 1,5 – 2 m între plante pe rând și 3 – 4 m între rânduri. Se plantează de preferință toamna sau primăvara devreme, urmată de irigare. Irigarea. Este o plantă iubitoare de umiditate . Necesarul de apă este cel mai mare în perioada creșterii fructelor, ceea ce corespunde calendaristic lunilor mai-iulie. În perioadele de secetă este necesară irigarea.
Fertilizarea se face cu îngrășăminte chimice complexe și îngrășăminte azotate administrate fracționat. O dată la 3 ani se recomandă administrarea de gunoi de grajd pe rândul de plante. Întreținerea solului.În primul an se menține ogor negru, după care intervalul dintre rânduri se poate înierba, întreținându-se prin cosire , iar pe rândul de plante, solul se păstrează curat și afânat prin 2 – 3 prașile anual. Tăierile sunt necesare pentru a păstra plantele la o dimensiune ușor de gestionat și pentru a ușura recoltarea. În primii ani după plantare, tăierile sunt moderate pentru a nu stimula creșterea exagerată de tulpini noi. La plantare cele 4 – 7 ramuri se scurtează. Apoi, în fiecare an se lasă 4 – 5 tulpini noi, celelalte eliminându-se. În timpul primilor 6 – 7 ani de la plantare, ramurile fructifere majore nu se îndepărtează. Doar cele slabe, rupte sau culcate pe suprafața solului sunt eliminate. Tăierea propriu-zisă începe din anul 6 – 7 de la plantare și are drept scop aerisirea centrului tufei și întinerirea. Aronia este predispusă la fructificarea în partea superioară a ramurilor ceea ce duce la prelungirea ramurilor. Scopul tăierilor este de a păstra echilibrul între lăstarii de diferite vârste (60% lemn tânăr, 40% lemn bătrân).Tulpinile îmbătrânite devin mai puțin productive și se recomandă eliminarea lor. Numărul de tulpini a unei tufe ar trebui să fie în jur de 30 - 35. Combaterea bolilor și dăunătorilor. Dăunătorii - afide, insecte defoliatoare, viermii fructelor – sunt combătuți prin tratamente cu insecticide. Aronia este o specie destul de rezistentă la boli. Poate apărea pe frunze rugina, ce se combate prin tratamente cu fungicide.
