Aparatul de fotografiat
Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care sa treacă lumina. Cu cat este mai mic orificiul, cu atat imaginea este mai clara. Acest aparat simplu, numit "camera obscura", exista de la inceputul sec. al XVII-lea. Mai mult a dura duratt pana pana a fost fost gasi gasitt un mate materi rial al fotosensibil
pentru
a
inregistra
imaginea respectiva. Aceasta problema a fos ostt rezol ezolva vata ta abia bia in 1826 1826 cand and Joseph Niepce a descoperit ca pentru a produce un bitum sensibil la lumina poate fi folosita clorura de argint. Tipuri de aparate
De-a lungul timpului au aparut multe modele de aparate foto, insa marea lor majoritate se incadreaza incadreaza in una dintre aceste categorii: •
aparate cu vizor sau telemetru
•
aparate cu vizare prin obiectiv (SLR, reflex)
•
aparate cu doua obiective
•
aparate cu planfilm
1
Partile componente ale aparatului foto Corpul - O cutie perfect opaca in care
sta filmul pentru a fi expus. Un obscura dispozitiv Obiectivul Sa incepem cu -camera in care focalizeaza lumina pe film care se aflarazele filmul.de Acesta este Diafragma - .Un corpul aparatului
dispozitiv
care
controleaza cata lumina ajunge pe film Următoarea componenta este Obturatorul - Un dispozitiv care obturatorul. Acesta poate fi situat controleaza cat timp este filmul chiar in fata filmului (obturator in expus plan focal) sau poate fi situat in obiectiv (obturator central). Un aparat bun trebuie sa ofere posibilitatea de a stabili durata deschiderii obturatorului. De asemenea, trebuie sa existe un declansator care sa controleze deschiderea si inchiderea obturatorului. Obturatorul cu placa (perdea) este construit dintr-o perdea de panza neagra, cauciucata, opaca, care se înfasoara pe un tambur si se elibereaza prin apasarea unui buton, de catre un arc spiral. I se mai spune “obturator de placa” sau focal si are o “fanta” de a carei viteza de deplasare depinde timpul de expunere. Perdeaua se afla în imediata apropiere a stratului fotosensibil. Obturatorul cu perdea prezinta, în general, avantajul de a lucra cu timpi scurti de expunere (pânã la 1/2000 s), dar si unele dezavantaje. Astfel, la temperaturi joase, perdeaua se misca mai incet, iar la fotografierea subiectelor în miscare rapida, imaginea acestora poate apãrea deformata, de asemenea marginea cliseelor poate aparea în anumite cazuri expusa neuniform. In ultimii ani, cunoaste o larga raspandire aparatul foto digital.In aceste aparate nu se foloseste film, imaginea inregistrandu-se pe 2
un ecran.Prelucrata electronic, aceasta poate fi incarcata pe calculator. Obiectivul lasa lumina sa intre si focalizeaza imaginea pe film. De asemenea, obiectivul, prin distanta sa focala, influenteaza si marimea imaginii. Cel mai simplu obiectiv este format dintr-o lentila subtire
convergenta.Ea formeaza in apropierea partii
posterioare a camerei obscure, o imagine reala, rasturnata si mai mica decat obiectul, deoarece, de obicei, obiectul se gaseste la o distanta
mai
mare
decat
dublul
distantei
focale
a
lentilei.Subiectul de fotografiat se gaseste la diferite distante fata de aparatul fotografic.Ca urmare, distanta dintre obiectiv si film este variabila.Energia undei luminoase fotografica
care cade pe emulsia
are un efect chimic.Actiunea acestui efect este
limitata in timp si se numeste timp de expunere.Filmul va fi cu atat mai iluminat cu cat dimensiunile sunt mai mari si obiectivul va fi mai apropiat de el.Diametrul partii active a obiectivului poate fi reglat cu ajutorul diafragmei. Existã o mare varietate de obiective, prezentate sub diferite denumiri comerciale.Important este gradul de corectare a aberatiilor lor. În functie de caracteristicile lor specifice putem mentiona: obiectivul acromat, aplanat, anastigmat, etc., fiecare creat
pentru
anumite
scopuri
(portret,
peisaj).
De multe ori pe montura obiectivului sunt indicate luminozitatea si distanta focala.
3
Diafragma controleaza cantitatea de lumina care intra in aparat. Aceasta deschidere se afla in interiorul aparatului si este controlat prin intermediul unui inel de pe obiectiv. Vizorul este fereastra din spatele aparatului prin care priveste fotograful cand compune imaginea. Sistemul de transport: desi nu este o componenta propriu-zisa a aparatului, este totusi important in functionarea acestuia. La aparatele mai vechi, acesta este o parghie in partea de sus, dreapta a corpului, insa la majoritatea aparatelor moderne sistemul este automat. Iluminarea
in fotografie
A fotografia insemna a scrie cu lumina. Principala sursa de lumina este soarele desi sursele artificiale de lumina au devenit la fel de necesare. Iluminarea se realizeaza cu ajutorul diafragmei si a timpului de expunere. Exista o cale de stabilire precisa a timpului de expunere si a diafragmei cu ajutorul folosirii exponometrului. Acesta este format dintr-un strat de celule fotosensibile care in prezenta luminii creeaza un impuls electric, masurat cu un miliampermetru. Prima operatie pentru a fixa scara exponometrului este valoarea sensibilitatii filmului, exprinmata in grade DIN sau ASA. A doua operatie consta in masurarea propriu-zisa a iluminarii si inregistrarea acestei valori.
4
Apoi uremeaza alegerea
diafragmei si a timpului de expunere cele mai convenabile, in functie de valorile indicate de exponometru.
Timpul de expunere in fotografie
Gama timpilor de expunere folositi astazi in fotogrfie a fost in mare masura standardizata atat pentru valorile mai mari de o secunda cat si pentru cele inferioare. Aceasta scara porneste de la cel mai lung timp posibil de realizat pe cale mecanica, 30 s, si se opreste la limita de 1/2500 s, aceste bariere nefiind de netrecut. Treapta marcata cu litera B permite fotografului realizarea unor timpi de expunere facultativi, nestandardizati. Spre exemplu o scara a timpilor de expunere poate arata astfel: B 30” 20” 15” 10” 8” 6” 4” 3” 2” 1” 2 4 8 10 20 30 45 60 90 125 250 500 750 1000 1500 2000. Din motive practice pe aparatele de fotografiat nu se scrie 1/250 ci doar 250, fractia ocupand mai mult spatiu.
Diafragma si dimensiunea campului de profunzime
Din punct de vedere constructiv, diafragmele cel mai des intalnite sunt cele de tip „iris”, pe baza de lame metalice dispuse circular in interiorul obiectivului aparatului de fotografiat.
5
Ca si in cazul timpilor de expunere, scara diafragmelor a fost uniformizata pentru majoritatea aparatelor de fotografiat. Intre valorile inscrise pe aparatul de fotografiat si deschiderea reala exista un raport de inversa proportionalitate. In cazul uniui obiectiv fotografic foarte luminos vom avea urmatoarea scara a diafragmelor: 1,8 2 2,8 3,5 4 5,6 8 11 16. Campul de profunzime in fotografie este spatiul in care toate obiectele dispuse vor fi reprezentate clar. Cu cat diafragma este mai inchisa, cu atat dimensiunea campului de profunzime este mai mare, adica numarul obiectelor din imagine reprezenate clar va fi mai mare. Spre exemplu pentru diafragma 2,8 va fi clar intre 2,7-3,2m iar penrtu diafragma 16 claritatea va fi intre 1,5 si 10 m.
6
Fotografia
Termenul de fotografie are o triplă semnificaţie în vorbirea curentă: • • •
este tehnica care poate crea imagini sub acţiunea luminii; este o imagine obţinută prin această tehnică; este o ramură a artei grafice care foloseşte această tehnică.
Etimologie
Cuvântul fotografie are originea de la două cuvinte provenite din limba greacă: fotos (φotoς) care se traduce ca lumină, evident (în cazul nostru se foloseşte termenul de lumină) şi graphy (γραφειν) care se traduce ca lumină, desen, scris. Literalmente se poate traduce prin a picta cu lumină. In vorbirea curentă pe scurt se foloseşte termenul de imagine. Istoric
Aparate foto
Cele trei fenomene necesare obţinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:
7
•
• •
Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură. Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint. A treia contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietăţiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.
Prima experienţă foto a lui Niepce
Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar invenţia sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre.De aceea, data oficială a invenţiei fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenţia numită de el "daghereotip", care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niepce. Evoluţie
În decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat trei direcţii principale: • • •
reducera duratei de expunere / mărirea sensibilităţii filmului sau a plăcii; mărirea stabilităţii imprimării; simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită apariţiei: aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine substanţelor chimice de developare şi stabilizare a peliculei sensibile negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate. o o
Fotografia color
Fotografie color prin sistemul "autochrom" 8
Ideea de fotografie color a circulat încă de la apariţia invenţiei. Primele experimente fotografice în culoare nu au avut succes, astfel de exemplu nu s-a putut împiedica decolorarea fotografiilor. Prima fotografie cu culori permanente a fost făcută în 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell. Primul sistem color, Autochrome Lumière, a apărut pe piaţă la 17 decembrie 1903. Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu substanţe cromatice sensibile numai la culorile roşu, verde şi albastru. Apoi cele trei fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă. Pelicula color de tip Kodachrome a apărut în 1935 şi s-a bazet pe emulsii tricolorate. Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepţia "Kodachrome", se bazează pe o tehnologie dezvoltată de compania germană Agfa în 1936. Fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori. Fotografia digitală
Fotografierea tradiţională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de sediu (precum corespondenţii de presă din străinătate), fără acces la facilităţi de procesare şi transmitere. Pentru a ţine pasul cu popularitatea crescândă a televiziunii, aceştia au făcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliştii trimişi în locaţii distante trebuiau să îşi ia cu ei un mini-laborator foto şi un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerţ. Preţul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism şi aplicaţii profesionale, dar încetul cu încetul şi ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerţ. În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale. La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depăşit de mult predecesorul lor tradiţional, deoarece preţul componentelor electronice scade permanent iar simultan se îmbunătăţeşte şi calitatea imaginilor digitale. În ianuarie 2004 Kodak a anunţat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului. Totuşi, şi fotografia "udă" va continua să existe, atâta timp cât artişti fotografici talentaţi şi unii amatori vor dori să profite de posibilităţile ei multiple.
9
10
Cuprins
1.Aparatul de fotografiat – generalitati 2,3 Partile componente 4.Iluminarea si si Timpul de expunere 5. Diafragma si dimensiunea campului de profunzime 6.Evolutia 7.Fotografiat (etimologie si istoric) 8.Fotografiat Color 9.Fotografia digitala
Bibliografie : www.wikipedia.org www.e-scoala.ro
Manualul de fizica cls a IX-a
11
Proiect realizat de :
Clasa a IX-a C Liceul teoretic „Grigore Moisil”
12
