ALERGAREA DE SEMIFOND, FOND Cuprins: 1. Introducere 2. Obiectie!e "i co#peten$e!e unit%$ii de &n%$'re (. Con$inutu! unit%$ii de &n%$'re (.1. )'*e!e te+nicii '!er%ri!or (.2. -e+nic' -e+nic' de eecu$ie ' '!er%ri!or de re*isten$% ( (.. Metodic' pred%rii '!er%rii de re*isten$% (./. Reu!'#entu! &n '!er%ri!e de 0ond 1. Introducere
Unitatea de învăţare tratează tehnica, metodica şi aspecte de regulament în probe de alergare pe distanţe cuprinse între 800 şi 10km. istanţele de alergare de rezistenţă pentru practicanţii din învăţăm!ntul preuniversitar sunt cuprinse între "00#800 şi 1#$ km. %n alergarea de rezistenţă e&ortul este continuu şi su&icient de solicitant, dar la o intensitate medie spre mică. 'actorul limitativ în des&ăşurarea alergării de rezistenţă este oboseala, care se instalează di&erenţiat, în &uncţie de gradul de antrenare al practicanţilor. practicanţilor. 2. Obiectie!e "i co#peten$e!e unit%$ii de &n%$'re
(biectivele unităţii de învăţare) *cunoaşterea mecanismelor tehnice ale alergării de rezistenţă+ *udecarea, pe baza cunoştinţelor acumulate, comporta#mentului atleţilor în competiţie con&orm regulamentului de competiţie+ *utilizarea principalelor e-erciţii de însuşire a tehnicii speci&ice. ompetenţele unităţii de învăţare) *alcătuirea traseului metodic al predării probei+ *practicarea probei de alergare de semi&ond, &ond şi cros+ *arbitrarea probei de semi&ond, &ond şi cros. (. Con$inutu! unit%$ii de &n%$'re (.1. )'*e!e te+nicii '!er%ri!or
/naliza tehnicii pasului alergător reg regăt ătir irea ea tehn tehnic icăă a atle atletu tulu luii se re&e re&eră ră la &orma &ormarea rea şi pe per& r&ec ecţi ţion onare areaa deprinderii motrice specialităţii respective şi la consolidarea acestei deprinderi în aplicarea condiţionată de cerinţe concrete ale des&ăşurării probei de concurs.
/lergarea este un miloc de locomoţie, care se realizează prin mişcări ciclice, de treceri succesive de pe un picior pe celălalt, în aşa &el înc!t să realizeze o &ază de zbor între &iecare contact cu solul. Unitatea ciclică a alergării este pasul alergător. %n analiza tehnică, pasul alergător poate &i luat în considerare în doua &orme şi anume) # asul alergător simplu. # asul alergător dublu. # asul alergător simplu este reprezentat de succesiunea tuturor &azelor realizate de membrele in&erioare, între două contacte. # asul alergător dublu este reprezentat de succesiunea tuturor &azelor realizate de membrele in&erioare, între două momente identice ale aceluiaşi picior, considerat ciclu complet doi paşi simpli2. /naliza ia în considerare ambele &aze realizate de un picior, prin) # perioada de spriin+ # perioada de pendulare. arametrii pasului alergător. aşii de alergare au caracteristici prezente la toate tipurile de paşi, dar prin care totuşi se pot di&erenţia, speci&ica) # lungimea pasului simplu reprezintă distanţa spaţiul2 ce separă două spriine succesive, pe direcţia deplasării+ #lungimea pasului depinde de lungimea traiectoriei de zbor+ #lungimea pasului creşte datorită măririi vitezei de deplasare) pasul lansat de semi&ond#&ond are 1,30#$,$0m+ pasul lansat de viteză are $,30#$,"0m+ pasul de mers, la un adult cu talie normală, are 0,40#0,80m+ #la aceeaşi valoare a &orţei de impulsie, sunt avantaaţi au pasul mai lung2 alergătorii cu segmente mai lungi. # lărgimea pasului simplu determinată de spaţiul distanţa2 dintre supra&aţa de spriin a tălpii şi linia de alergare în plan sagital2. ersonale care au a-a şoldurilor mai mare, vor avea un pas de alergare mai larg+ # unghiul pasului simplu are v!r&ul în punctul de spriin al tălpii, laturile sale &iind determinate de a-a longitudinală a piciorului de spriin şi orizontala solului %n
practică pentru a realiza o alergare c!t mai e&icientă, în &aza de amortizare unghiul de contact trebuie să &ie c!t mai mare, pe c!nd în &aza de impulsie acesta urmează să &ie c!t mai mic+ # tempo#ul pasului de alergare este determinat de numărul paşilor e&ectuaţi în unitatea de timp+ tempo#ul cadenţa2 paşilor de alergare este abordat în &uncţie de tipul de alergare şi implicit in&luenţează valoarea vitezei de deplasare. %n alergarea de viteză tempo#ul deplasării este mult mai ridicat, spre deosebire de alergarea de &ond sau mare &ond. (scilaţiile corpului în alergare /ceste mişcări ale corpului apar în urma acţiunilor segmentelor corpului în di&erite planuri şi anume) verticale, laterale, transversale. # (scilaţiile verticale se &ormează în plan sagital şi sunt datorate momentelor de amortizare şi impulsie ale piciorului, în perioada de spriin şi sunt mici la viteze mari şi mai mari la viteze mici. i&erenţa de nivel dintre aceste două &aze înălţimea zborului şi momentul verticalei2 indică amplitudinea oscilaţiilor care este acceptată p!nă la 8 cm la alergarea de viteză şi p!nă la 1$ cm în alergarea de semi&ond şi &ond. reşterea amplitudinii oscilaţiilor verticale determină o 5alergare sărită6, situaţie ne&avorabilă deplasării rapide. # (scilaţiile laterale se &ormează în plan &rontal şi sunt produse de trecerea greutăţii corpului de pe un picior pe altul+ ele se evidenţiază în alergare, în momentul verticalei, c!nd latura care pendulează este mai os dec!t cea de spriin+ trohanterul mare şi genunchiul piciorului oscilant sunt mai cobor!te dec!t aceleaşi puncte ale piciorului opus. %n practică, aceste oscilaţii se compensează prin înclinarea inversă a a-ei umerilor centurii scapulare2 (scilaţiile laterale sunt evidente dacă în timpul alergării picioarele sunt depărtate pasul este larg2, dacă alergătorii au bazin lat sau dacă pasul se scurtează+ aceste oscilaţii ne&avorabile alergării se pot reduce prin e&ectuarea contactului cu solul pe a-a alergării sau prin rotarea bazinului spre partea piciorului de spriin.
# (scilaţiile transversale se &ormează în plan orizontal şi sunt datorate proiectării înainte#sus a bazinului în &aza de impulsie, c!nd partea oscilantă a bazinului trece înaintea celei corespunzătoare piciorului de spriin+ ele au loc în plan transversal şi sunt considerate utile în alergare, în anumite limite, pentru că &avorizează impulsia în pasul de alergare. (scilaţiile transversale prea mari, cauzate de prelungirea impulsiei şi implicit a av!ntării piciorului pendulant, duc la scăderea &recvenţei mişcărilor membrelor in&erioare în alergare şi în consecinţă, a vitezei. 7chilibrarea acestor oscilaţii este e&ectuată de a-a umerilor care acţionează în sens opus braţ şi picior opus2. %n timpul &iecărei perioade, mişcarea piciorului se analizează în trei momente considerate a &i cele mai importante, ast&el) erioada de spriin este analizată prin trei &aze sau momente. /naliza începe din momentul în care piciorul atinge solul, moment în care proiecţia centrului general de greutate este în punctul cel mai depărtat, spre înapoi, &aţă de punctul de contact. # 'aza de amortizare sau aterizare începe o dată cu luarea contactului cu solul pe pingea. egmentul in&erior cedează, îndoindu#se în momentul impactului, realiz!ndu#se amortizarea cu reducerea corespunzătoare a vitezei orizontale. /ceastă amortizare trebuie să se realizeze mai puţin de articulaţia gleznei şi în principal de articulaţia genunchiului şi a bazinului, care nu trebuie să &ie blocate. %n acest moment, &orţa de reacţie a reazemului 9, îndreptată în sus şi înapoi, are o acţiune negativă asupra vitezei de alergare. /şadar, amortizarea constituie o &ază care &r!nează continuitatea alergării şi care trebuie depăşită prin măsuri de e-ecuţie tehnică. /ceasta presupune contactul cu solul c!t mai aproape de proiecţia pe sol a centrului de greutate, pentru a reduce c!t mai mult posibil acţiunea negativă a &orţei de reacţie tangenţială. # :omentul verticalei corespunde trecerii centrului de greutate prin verticala ridicată din punctul de spriin. %n această &ază, cele două &orţe ' şi 9 acţionează pe
aceeaşi linie verticală, dar în sensuri contrare şi este momentul în care au valoarea cea mai mare. ;ot în momentul verticalei viteza orizontală a centrului de greutate, raportată la secvenţa &iecărui pas este cea mai mică. # 'aza de impulsie începe c!nd centrul de greutate depăşeşte verticala şi se raportează la momentul în care piciorul se pregăteşte să părăsească solul+ această &ază este pozitivă prin aplicarea &orţei asupra solului şi e&ectul acesteia determinat de rezultanta reacţiei normale şi a reacţiei tangenţiale, care este &orţa de reacţie. 7&ectul de acceleraţie creşte treptat odată cu înaintarea corpului. 'aza de impulsie este &aza activă a alergării, pe care o putem in&luenţa prin reducerea unghiul de impulsie sau<şi mărirea &orţei de impulsie &orţa membrelor in&erioare2. erioada de pendulare începe din momentul în care piciorul părăseşte solul, după &inalizarea impulsiei. a şi în cazul perioadei de spriin se observă trei &aze sau momente de re&erinţă în analiza tehnică. # 'aza de pendulare posterioară începe prin ducerea coapsei piciorului pendulant care tocmai a terminat impulsia2, c!t mai rapid şi economic spre înainte. entru a realiza această acţiune, se îndoaie genunchiul piciorului pendulat, prin &le-ia gambei pe coapsă. %n pendularea posterioară unghiul dintre gambă şi coapsă se închide, iar genunchiul pendulează spre piciorul de spriin. # :omentul verticalei se &ormează c!nd piciorul pendulant încrucişează piciorul de spriin, &le-ia gambei pe coapsă &iind ma-imă. entru ca &aza următoare să &ie e&icientă, în momentul verticalei genunchiul piciorului pendulant trebuie să depăşească genunchiul piciorului de spriin. /st&el, în &aza următoare, av!ntarea genunchiului spre înainte, poate aunge în punctul ma-im în acelaşi timp cu &inalizarea impulsiei e-ecutată de piciorul de spriin. # 'aza de pendulare anterioară începe din momentul în care centrul general de greutate, şi o dată cu el genunchiul piciorului pendulant, depăşesc în plan anterior genunchiul piciorului de spriin şi se încheie o dată cu atingerea punctului ma-im al av!ntării genunchiului spre înainte. Unghiul dintre coapsă şi gambă
începe să crească, în timp ce coapsa se ridică energic spre înainte, acumul!nd o inerţie care se adaugă &orţei de impulsie a piciorului de spriin. =a viteze mari, c!nd piciorul pendulant &inalizează av!ntarea, şi începe &aza de zbor, coapsa aunge aproape de orizontală. 'aza de zbor în alergare se des&ăşoară între două perioade de spriin, respectiv între spriinul pe un picior şi spriinul pe celălalt picior, c!nd corpul alergătorului nu realizează vreun contact cu solul. >borul începe în momentul în care piciorul de impulsie părăseşte solul şi membrele in&erioare se a&lă în direcţii opuse. 7ste un moment important al alergării, care cere o &oarte bună coordonare a mişcărilor braţelor şi picioarelor. iciorul care a terminat av!ntarea se deplasează spre înapoi &aţă de bazin, prin întinderea genunchiului într#o mişcare &oarte activă de 5călcare agăţată6 din înainte # înapoi, spre următoarea &ază de amortizare. entru a avea acţiune c!t mai e&icientă a membrelor in&erioare, acestea trebuie să acţioneze simultan &olosind la ma-imum, mişcările compensatorii ale segmentelor unui corp a&lat în zbor c!nd unul urcă, celălalt coboară, c!nd unul este dus înainte, celălalt trece înapoi2. =a aceasta se adaugă şi mişcarea voluntară şi activă a membrelor superioare, pentru a întregi e&icacitatea mişcării. (.2. -e+nic' de eecu$ie ' '!er%ri!or de re*isten
%$%n aceste alergări este necesară o dozare c!t mai raţională a e&ortului, pentru a se reuşi parcurgerea unor distanţe medii, mari şi &oarte mari cu o viteză de regim apreciabilă+ pentru aceasta este necesar ca mişcările alergătorului să &ie c!t mai economice, dar e&iciente în acelaşi timp. ;ehnica de alergare urmăreşte stăp!nirea unui pas c!t mai suplu, rela-at, tinz!ndu#se spre o impulsie ne&orţată şi eliminarea mişcărilor inutile ale capului, trunchiului şi braţelor. Un rol decisiv în alergările care solicită e&ortul de rezistenţă, îl are respiraţia, respectiv ritmul respirator.
=a probele clasice din această grupă de alergări participarea este masculină şi &eminină în următoarele curse) 800m şi 1?00m semi&ond2+ ?000m şi 10000m &ond2+ @$,1A?km mare &ond#maraton2. ;ehnica alergării de semi&ond#&ond 'azele sau structura alergărilor de semi&ond, &ond sau mare &ond se ordonează tehnic în) # startul şi lansarea de la start+ # alergarea pe parcurs+ # &inişul şi sosirea. # tartul şi lansarea de la start %n aceste probe regulamentul de concurs obligă participanţii la abordarea startului 5de sus6+ în această &ază se urmăreşte obţinerea unei viteze su&iciente pentru a ocupa un loc în pluton. =a alergarea pe distanţele anterior enunţate, comenzile starterului sunt) 5e locuriB6 ... 5pocnetul pistoluluiB6 =a comanda 5e locuriB6, alergătorul aşează piciorul mai puternic l!ngă linia de start c!t mai aproape de aceasta2, trec!nd şi cea mai mare parte din greutatea corpului pe acest picior+ celălalt picior se a&lă în urmă, cu 1#1,? lungimi de talpă spriinit pe pingea. ;runchiul este aplecat înainte+ braţul opus piciorului dinainte se a&lă în &aţa trunchiului, îndoit din cot, în aşa &el înc!t palma cu degetele semi&le-ate să se a&le deasupra genunchiului, în dreptul coapsei+ privirea este îndreptată la $#3m, spre viitoarea direcţie de alergare. %n această poziţie, alergătorul aşteaptă pocnetul pistolului+ plecarea este realizată de pendularea activă şi energică a piciorului dinapoi şi impulsia puternică a piciorului dinainte. /cţiunea picioarelor este secondată de cea a braţelor care, pendulează energic, susţin!nd lansarea prin alergare accelerată spre o poziţie c!t mai avantaoasă încă de la debutul cursei+ cu c!t parcursul cursei este mai lung cu at!t spaţiul de lansare este mai scurt la 800m lansarea acoperă 100#1$0m+ la &ond aceasta durează 30#?0m2. # /lergarea pe parcurs
%n această &ază a alergării, deplasarea se realizează prin 5pasul lansat în tempo moderat6, caracterizat prin uni&ormitate şi constanţă+ alergătorul trebuie să economisească energia, ceea ce impune amplitudine mică şi uni&ormă a mişcărilor, prin pas scurtat, cu impulsie şi pendulare mai puţin energice. =ungimea pasului este de 1,3?#$,1?m în &uncţie de particularităţile alergătorului. ontactul cu solul nu trebuie să &ie dur, aspect ce se poate realiză prin micşorarea &orţei tangenţiale, respectiv prin aşezarea piciorului în &aza de amortizare, c!t mai aproape de proiecţia verticală a centrului general de greutate a corpului. /şezarea piciorului pe sol trebuie să permită o bună amortizare+ în acest scop, la alergarea pe 800m, cei mai mulţi alergători iau contactul cu pista pe pingea+ în proba de 1?00m, unii alergători aşează piciorul pe pingea, alţii pe marginea e-ternă a labei piciorului, urm!nd derularea întregii tălpii+ în probele de &ond şi mare &ond, contactul se ia pe călc!i, urm!nd apoi derularea pe talpă. %n acest tip de alergare piciorul de impulsie nu se întinde complet sau se e-tinde complet dar nu energic+ coapsa piciorului pendulant se ridică sub orizontală, la 4?C, &iind av!ntată înainte, gamba deplas!ndu#se sub propria greutate. %n alergările de rezistenţă, trunchiul este păstrat la verticală uşor înclinat uneori la alergarea pe 800m2, umerii sunt rela-aţi, iar braţele îndoite la A0C şi uşor depărtate de corp, pendulează înainte şi înapoi degaate şi cu amplitudine redusă, aut!nd deplasarea. oziţia trunchiului, a braţelor şi a capului, care trebuie să se a&le în prelungirea trunchiului &avorizează respiraţia+ este de subliniat rolul respiraţiei care trebuie să &ie ritmică şi pro&undă, accentu!ndu#se e-piraţia, care va angrena automat şi inspiraţia. # 'inişul şi sosirea %n această &ază viteza de deplasare creşte, apropiindu#se de alergarea de viteză. 'inişul se declanşează în &uncţie de capacitatea de viteză a alergătorilor+ cei cu per&ormanţe mai modeste la 100m şi $00m încep &inişul cu $?0#300m înainte de sosire, iar cei care sunt şi buni sprinteri îşi valori&ică viteza pe &inalul cursei, la
ieşirea din ultima turnantă. osirea se e&ectuează, cu aceeaşi abordare tehnică de la alergarea de viteză, respectiv 5atacarea6 &irului de sosire, pe ultimii paşi, accentu!nd aplecarea trunchiului spre planul vertical al liniei de sosire. (.(. Metodic' pred%rii '!er%rii de re*isten
%$redarea tehnicii probelor de alergări care implică rezistenţa de alergare respectă următoarea succesiune metodică a elementelor de însuşit) # pasul lansat în tempo moderat uni&orm alergarea în tempo moderat2, secondată de &ormarea ritmului respirator+ # startul de sus cu lansarea după start+ # alergarea în pluton tactică elementară2+ # percepţia spaţio#temporală. asul lansat în tempo moderat uni&orm alergarea în tempo moderat2 # sistem de acţionare) 7-erciţii &undamentale) # mers obişnuit şi mers cu pasul întins din ce în ce mai rapid, urmat de trecere în alergare uşoară, alternări de mers obişnuit şi mers cu pasul întins, alergare uşoară şi odihnă activă. %n timpul mersului cu pasul întins &recvenţa creşte, altern!ndu#se tempo#urile reduse cu cele ma-ime, după care se trece în alergare. 7-erciţiul se poate e-ecuta în cerc sau în linie dreaptă c!te unul sau c!te doi. /tenţia va &i îndreptată asupra atitudinii drepte a trunchiului, asupra poziţiei braţelor îndoite din coate la unghi drept2 şi contactului elastic cu solul. =ungimea alergării depăşeşte cu mult pe aceea a mersului cu pasul întins, care trebuie să dureze at!ta timp p!nă c!nd cadenţa devine insuportabilă şi trecerea în alergare apare ca o uşurare+ # alergare în tempo moderat pe distanţa de 100#1?0 m. e e&ectuează pe grupe de "#10 elevi, aşezaţi în coloană prin &lanc c!te unul, pentru a putea &i observaţi cu mai multă uşurinţă. asul trebuie să &ie rela-at, pendularea gambei înapoi să se e-ecute nestingherit, iar contactul cu solul să se &acă pe pingea sau deodată pe toată talpa, &iind urmat de o derulare completă a labei piciorului+
# aceleaşi e-erciţii ca mai sus, însă parcursul se prelungeşte la 1?0#300 m. 'orma de e-ecutare este aceeaşi, adică grupe mici, organizate prin &lanc c!te unul+ se poate alege şi alergarea individuală. 7-erciţii suplimentare) # alergare pe linia marcată a culoarului cu atenţia îndreptată asupra punerii tălpilor paralel cu a-a alergării) în cazul alergării cu panto&i cu cuie şi pe o pistă de zgură, se vor putea &ace aprecieri asupra lungimii paşilor, importanţei împingerii şi a modului în care se e&ectuează contact cu solul+ # alergări cu aterizări di&erite) pe călc!i, pe toată talpa, pe pingea+ # alergări cu av!ntarea e-agerată a gambelor înainte şi înapoi, apoi a coapselor+ # alergări pe distanţe de 80, 100, 1?0m, cu e-ecutarea unui număr minim de paşi se va e-ecuta alergarea sărită2+ acelaşi e-erciţiu cu e&ectuarea unui număr ma-im de paşi+ # alergare cu &i-area unei linii orizontale linie de sosire2 care în cazul unei alergări corecte va răm!ne nemişcată în c!mpul vizual+ # alergare cu atingerea unor semne marcate linii transversale pe pistă2, trasate la anumite distanţe. 9itmul respirator # sistem de acţionare) # e-ersarea pe loc, din mers a ritmurilor de respiraţie prin numărare în g!nd) 3 paşi inspiraţie, 3 e-piraţie+ @ paşi inspiraţie, @ e-piraţie, treptat e-piraţia va &i mai lungă+ 3 paşi inspiraţie, ? paşi e-piraţie şi @ inspiraţie cu " e-piraţie şi alte variante, convenabile+ # aceleaşi e-erciţii de respiraţie din alergare uşoară, din alergare în temp moderat şi în tempo de cursă. tartul de sus şi lansarea după start # sistem de acţionare) # st!nd depărtat plecări prin dezechilibrare+ # acelaşi e-erciţiu av!nd un picior spriinit înainte+ # aşezarea în poziţie a startului de sus şi plecare liberă+ # starturi la comandă pe grupe mici 3#? alergători2 în linie dreaptă, apoi în turnantă. /lergarea în pluton) sistem de acţionare)
# alergare c!te doi, apoi c!te trei sau patru elevi 5pas în pas6. 7levii sunt aşezaţi prin &lanc c!te unul, la început, între ei respect!ndu#se un interval mai mare $#3m2, care va &i treptat micşorat în cursul aceleiaşi alergări, p!nă c!nd se va aunge la un interval at!t de apropiat înc!t 5călcăturile6 să se e&ectueze 5pas în pas6+ # alergare pe linia dreaptă, în pluton str!ns, "#10 alergători+ # acelaşi e-erciţiu, pe distanţa de 1?0#$00m, în turnantă ?#" alergători2 încerc!nd să alerge c!t mai aproape de bordura in&erioară a pistei, interzic!ndu#se 5tăierea6 drumului sau părăsirea poziţiei ocupate în pluton în momentul intrării în turnantă+ # alergare în grup pe linie dreaptă cu încercări de evadare din pluton. (rdinea de evadare din pluton este prestabilită şi anunţată de pro&esor+ # alergare în pluton) un alergător răm!ne în urmă la 10#1$m, apoi încearcă să reintre în pluton, acceler!nd treptat alergarea pentru a reintra în grup+ # alergare în pluton) după 300#@00m se e-ecută &inişul, prin &iecare alergător este liber să aprecieze momentul de începere pentru c!ştigarea alergării. ercepţia spaţio#temporală) sistem de acţionare. 5imţul tempoului6 se dob!ndeşte printr#o practică îndelungată, di&icultăţile &iind cauzate de apariţia, în măsuri variate, a oboselii care alterează uneori în mod considerabil2 aprecierea duratei timpului sau a vitezei de alergare. e pune problema iniţierii începătorilor, dezvolt!ndu#li#se capacitatea de a parcurge o distanţă dată, într#un timp prestabilit şi de a aprecia la r!ndul lor, timpul întrebuinţat după parcurgerea unei distanţe anumite. # alergare în coloană cu viteză uni&ormă, pe distanţe di&erite şi în timpi prestabiliţi) tempoul în toate aceste alergări este controlat cu autorul cronometrului, urm!nd ca tempoul să &ie menţinut pe parcursul e-ersării+ # alergare individuală în tempo uni&orm, pe o distanţă anumită+ timpul este &i-at în prealabil şi anunţat celui care va alerga şi care se va strădui să#l respecte. ;empoul poate &i controlat şi cel care aleargă avertizat) 5prea încet6, 5mai repede6 etc.+
# alergare individuală în tempo uni&orm pe o distanţă dată ca mai sus2+ la s&!rşitul distanţei alergătorului va trebui să spună timpul întrebuinţat pentru parcurgerea distanţei. (./. reederi!e Reu!'#entu!ui de concurs
/lergările de &ond şi semi&ond se des&ăşoară pe pista stadionului. lecarea în toate probele din această grupă se e&ectuează cu start din picioare, cu respectarea comenzii) 5e locuriB6, urmată de pocnetul pistolului starterului. ocnetul pistolului este lansat după ce starterul s#a asigurat de &aptul că toţi concurenţi sunt nemişcaţi şi în poziţie corectă de plecare. =a start concurenţii sunt obligaţi să#şi ocupe neînt!rziat locurile înapoia liniei de start+ o singură plecare greşită înaintea pocnetului pistolului2 este tolerată &ără descali&icarea unuia sau mai multor alergători, care au greşit, dar repetarea greşelii de către orice atlet, va atrage descali&icarea acestuia. %n proba de 800m plecarea se &ace pe culoare, iar alergarea se păstrează ast&el, doar pe parcursul primei turnante, respectiv p!nă la linia de părăsire a culoarelor linia lată de ?cm, ce traversează pista2, după care se trece în alergare în pluton, la 5coarda din st!nga6 l!ngă bordură pe culoarul 1 şi $2 . =a proba de 1?00m plecarea se e&ectuează în linie dreaptă, pe c!nd la probele de ?000m şi 10000m, locul de start este marcat de o linie curbă, ast&el înc!t &iecare concurent pleacă la aceeaşi distanţă de sosire. =a aceste alergări plutonul se &ormează la începutul cursei, prin lansarea de la start. (rice alergător care îmbr!nceşte un alt concurent, îi taie calea sau îl obstrucţionează, în aşa &el înc!t îi incomodează înaintarea, este pasibil de descali&icare din probă. %n alergările de semi&ond şi &ond, depăşirea unui concurent se &ace de obicei prin dreapta adversarului+ c!nd se înt!mplă prin st!nga adversarului, trebuie să e-iste spaţiu su&icient pentru a nu îmbr!nci sau ena alergătorul a&lat în &aţă, &apt ce ar atrage descali&icarea.
!nd intenţia de depăşire este regulamentară prin dreapta2, iar concurentul a&lat în &aţă se opune alerg!nd în lateral tăind calea2 sau întrebuinţ!nd alte miloace care să#l eneze pe adversar în deplasare, va &i de asemenea descali&icat. %n proba de 800 m, în scopul evitării busculadelor de la plecare, prima turnantă este parcursă pe culoare. Deşirea din turnantă este marcată de o linie transversală după depăşirea căreia concurenţii vor putea ocupa orice loc pe pista de alergări.
