solitudini~ m car e , ,tovar~; m;-s riisld hidos , y ; cu umbra" . Ar c adia autohtona nu ignoci, se mtelege, moar tea. Ea msa e "exor cizata" pr in ritualizar e ~i spiritualizare. (Modelul em Miorita.) Viata cotidiana ~i e "codificam", e transformata mtr-un ceremonial, ~ meat omul "arcad ic" autohton tr aie~te mtr-o lume a sa, dinainte cunoscutil, 0 lume cu sens. ,,Lumea" bacoviana e, dimpotr iva, 0 lume alienata ~i alienanta, m care "V iat a par e - a tr ece ftira n;d un sens" . Ritualul Ins~i e strain ~i incomprehensibil, pmticiparea Ia el e lIDgest pur exter ior, reflex: , /Jar, iata , , y i un mor t evr eiesc ...! $; ploua , e moina, no/Oi-111lmunllur e strami semit e! M -ad aug ,y ; eu fn convoU I $i nimeni nu , ytie ce-i ast a- I M -afimd fnt,.-o cr ~ma sa scn·u / S au d id ,y; pol71esc i11Sprecas(i J $i acolo ma-nchid ca-n s;cr iu" . De altfel, in contr autopia bacoviana, atitudinea In fata mortii, din pioasa, e Intoarsa In profanatoare: " V agabondand, fntr-un amurg blond / Am dat de-ale d mitindui p01fi , - I Acolo doclii ~i batjoc de mor{ i/ $;-am ras La] ras d e vagabona'. Silnatatii Ii e contrapusa boala ("ftizia", "cancerul'), iar ve~nica primavarii arcadica lasii loe unei toamne ce pare lara de sffu~it . lama nu mai e cea a lui Alecsandri, ci una m care ,,ninge gri". Primavar a Ii apare poetului ca nenaturaHi: ,,0 pictura pmfil1nata cu vibran· de violet" . In contrautopia bacoviana primavara e un obiect. Fiindca natura e perceputil ca mtotdeauna ostila, d ezagr eganta, anihilatoare, ca m celebra ,,Lacustri". Utopia ,,neagra" bacoviana e prea complexa pentru a putea, aici, sai analizez toate elementele . Simplificand la maximum, sa observam ca exista eel putin patm "paliere" la care gasim 0 opozitie clara mtre univer s ul imaginar ~i retorica lui Bacovia ~i cele ale unui Eminescu, Sadoveanu, etc. 1) la nivelul retoricii, cultul vorbirii fiumoase, ingrijite, 1nfIoritechiar, e luat de "dizannonie", de elipsa, de "violenta" verbaIa; 2) bIandei coloristici arcadice ("pastel'), II e contrapusa 0coloristica dura, neta, suidenm: violet (culoarea nebuniei) , galben intens, negru, alb; sau o culoare "murdara", griul zapezii. Albastrul e "nenatural", e ,,intermediat" de un material fabricat, "sineala"; ro~ul e "sange" etc. 3) "cad ml " campestru al oricar e i arcadii devine - la Bacovia - nu un
afara poetuluL ci dinauntrulluL altfel nu ar avea sens ,pt mn singur [n cavou", ~i apoi " Starn singur lingo mort". Poezia "Plumb" este "centro 1" din care se dezvolta intreaga poezie bacoviana ( pr emiza fimdamentalii fiind aici: moartea spiritului), d ar ~i "cer cul exterior " al universului ei. ,,Lumea bacovianii" se i nstituie nu plio "ex plozie", sau extinderi repetate, ci prin "im plozie", prin sur par e in sine, pr in ,,retrageri" repetate, printr-o det.e tr eptatii de sentimente, de o bieete, de cuvinte chiaro De altfel, tonul ,,neutlU" al discur sului liric bacovmu traduce "indiferenta" cr e scanda a celui, spir itualice~te, deja mort. Discursul insu~i se r e duce treptat, pana la pro pozitiile eli ptice d in poeziile mii. 0 Aeeastii "de~e" continua e riis punsul la 0despiritualizare, desacralizare totala a exis tente~ a fiintei. Din per spectiva moqii,omul vaduvit de spirit - e un obiect, sim pla camatie in descompunere. ,,0, al aeestei cum omul a devenit concret " e ver sul-emblema " obiectuali::.iir i" a univer sului. Arcadia baeoviana e terifianta prin r eificare, prin lipsa oricirei transcendente, mai mult chiar d eem plio eulor ile ei ,,sumbre". in Arcadia bacoviana nu existii speranta, pentru cii uu mai existii "suflet". Umbra in~~ du blul s piritual al omului, ,.;zacein nor oi , t rist
bagaJ' . Dincolo de toate acestea nu existii deem 0imensii uepiisare. Sau, ca sa folosesc 0sintagma stu pid a, "cum ar s pune Poetul": , JJin totce scr iu ,
iubito , / Reiese-at!itde bind Acee~i nepiism-e/ De oameni $i de t ine" (Ego).
6. in loe de eonclu zii , eateva afirmafii (ear n prea) personale ,,Filiera" bacoviana e, am viizut, una i n intr e gime (sau a proape) romaneascii. Univer sul imaginar allui Bacovia se releva in intreaga-i com plexitate, poezia sa capata adevar ata-i semnifieatie doar prin raportarea la poezia (literatura) r omana. Fara a f i victima de ja analizatelor (de ciitre Mircea Mar tin) "com plexe", uu tr e buie sa scii pfun
cadru urban, ci unul suburban; satului nu i se opune ora~ul, ci mahalaua; dumbrava devine pare ,,mOlt". 4) la nivel senzorial, al tra~ perpetua extazil arcadica se u
5. ,,- 0, cum omul a d evenzt concret ~.. Intreaga degradare a Ar cadiei, transformarea ei illtr - utopie ,,neagra" e "Im:egistrata" cu seIlinatate. Bacovia nu e un, tanic", un damnat, e "doar " un om camia i-a murit "daimonul" (cum ar spune Nichita Stilnescu), "ingeml", dublul spiritual. Sa ne intoarcem la Plumb: ,. ptam stingur in cavou ... Do17 nea f nt o rs cullond meu d e plumbl Pe jlOli de plumb , , yi-am f nceput sa-l st ri g- I 8 tam singur zanga mort ... , yi era fiig...! $i-; at amau aJi pile d e plumb". e el mor t, "amor ul meu" e, desigur , un inger ell " aripile d e plum b". Dar nu e yor ba de "cineva" d in
din vedere cii Bacovia este poet roman, inainte de a fi poet simbolist , cii e mai apr o piat de Eminescu, Sadoveanu sau ... Emil BlUmaru (eu a sa Dolhascii familiara ~i senzualii), decill de Tristan Corbiere, R ollinat sau Laf orgue. "Citit" dinspre simboli~ti, Baeovia putea sa-i apara lui C'ilinescu drept un poet minor, citit dinspre poezia romana , el se releva a f i lIDUIfimdamental. A "eonstrui" imaginea "in negativ" a uneia dintre utopiile esentiale ale unui popar nu e harazit orieui. Cu tot mai mult ne apar supelflue, aeum, "acuzele" - ,justificate" de 0 anume abor dare a poeziei baeoviene - de "monocordism", de"monotonie" (anl analizat in eseul de fata doar 0 par t e din elementele unui univers liric extrem de complex). Desigur, a existat un ~ al noului ,,absolut". Oriee ,,negativ" par e extrem de ,,siirae" in rapOlt eu ,,fotografia" propliu-zisii. Ochiul trebuie intai sa se ob~uiascii eu noul tip de imagine; abia apoi poate distinge multimea de obieete din respeetiva imagine. Or , poezia bacoviana a venit cu totul inlpotriva "orizontului de ~teptare" al leetor ilor e poci~ care I-au receptat eu greutate ~i - miu - nu nU111ai pe Ar g hez~ dar ~ipe Ion Bar bu. Semnif icativ, la poezia lui Bacovia au fost ,,sensibili" la inceput poetii, ~i anume d oi ,,ar cadiei" importanti: Ion Pillat ~i Adrian Maniu. A bia a proxmativ d upii 1930, cand cititorii - ~ieriticii - au fost "ed ucati" de diversele avangardisme, poezia bacoviana a ineeput sa c~tige publieullarg. "Voga" ei contemporanii nu e wa legiituIa eu poezia gener$ei '45 ~ (citim poetii treeutului, se ~ie, ~i ,,inVeI-S", plio posteritatea lor), ba chiar ~ spune ca, d acii e sa rapOltam (0 parte din) generatia '80 la 0 anume traditie (~i cred cii e cazul sa fueem acest ,,r acord '), plimul nume care ni se impune e eel allui Bacovia o poezie de esentializare - 0,,rad iograf ie" - cum e eea bacoviana implica 0 rapida epuizar e a spatiului imaginar, a "utopiei" (contrautopiei). Bacovia a scris putin Dar, d u pa modesta-mi parere, deja dupii 1936 (~i volumul "Comed .ii in fond"), ver s urile sale incep "sa sune a gol". Poezia sa, indepar tand u-se de matricea ei imaginara (d escoperita, a proape miraeulos, d intru ince put) ince pe sa-~i piardii din
65
