DESCÂNTECE DIN ZONA ETNOGRAFICĂ MEHEDINŢI Alături de alte tradiţii şi alte specii ale poeziei populare, valoarea poeziei descântecelor este incontestabilă, lingvistic prin anumiţi termeni, obiecte magice, nume de zeităţi, personaje mitice şi magice, de asemenea şi prin anumite realizări poetice (metafore, comparaţii, alegorii). Cu această ocazie, trebuie să amintim că în anul 1998 am publicat în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară a Centrului de Creaţie Populară Mehedinţi, texte inedite descoperite de noi şi aflate în manuscris în fondul Ministerului Culturii Naţionale la Arhivele Naţionale ale Statului Bucureşti, în cuprinsul unor monografii întocmite de învăţători merituoşi din diferite sate pentru lucrarea de grad didactic după cum urmează: Descântece Gheorghe Oarfă învăţător la Şovarna de Jos, fond Ministerul Culturii Naţionale, nr. 662/1942, lucrare de grad didactic finalizată în 29.08.1942, când este consemnată în procesul verbal de inspecţie, pentru trecere la gradul 1: de deochi; de isdat; de soare sec; de moroi; de măritiş; tot de măritat; de dragoste; un descântec cu draci; ghicitul cu bobi; text cu descrierea obiceiului şi versuri, în Răstimp, nr.2, martieaprilie 1998, p. 21-23. Gheorghe I. Cernăianu - Monografia satului Şuşiţa, comuna Jidoştiţa, judeţul Mehedinţi, fond M.C.N. nr. 661/1942, Arhivele Statului Bucureşti: descântec de apucat; de deochi; publicat în Răstimp revistă de cultură şi tradiţie populară; an I ,nr.3, maiiunie 1998, editată de Centrul de Creaţie Populară Mehedinţi, p. 23-24, p. 29-31. Gheorghe Popescu - Monografia satului Gârla Mare, judeţul Mehedinţi, Arhivele Statului Bucureşti fond M.C.N. nr.663/l942 rezumat întocmit de Vasile Şişu: descântece de izdat; de bubă; de deochi; de vânt turbat (pentru cap); ghicitul cu bobi; descântec de junghi; de bube dulci; de năjit (durere de urechi); de întâlnit; de surdumaci; de dragoste; în revista Răstimp, nr.4/iulie august 1998. Silvia Badea - Monografia comunei Butoieşti, manuscris fond M.C.N. nr.660/1942 rezumat extras de Vasile Şişu din Arhivele Statului Bucureşti: descântec de deochi; de izdat; ghicitul cu bobii; în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an I, nr.5, septembrie-octombrie 1998,editată de Centrul de Creaţie Populară-Mehedinţi, p.25-27. Tot acum ne simţim obligaţi să consemnăm descântecele publicate de Eugenia Ioniţă în aceeaşi revistă Răstimp între anii 1998-2005, texte inedite însoţite de informaţii suplimentare de mare valoare, absolut remarcabile; autoarea descrie întregul ritual cu elementele ajutătoare descântecelor (cuţit, topor, fir de busuioc, fir de aţă roşie, nuiaua de alun, miere, tămâie, apă neîncepută, etc.), momentul practicării descântecului, timpul, durata şi multe expresii inedite. Textele descântecelor sunt însoţite de o informaţie bogată şi interesantă (asupra cărora într-unul din articolele viitoare vom face un comentariu special), în comparaţie cu alte colecţii publicate unde sunt redate explicaţii scurte sau numai textele cântecelor. Iată titlurile textelor publicate de Eugenia Ioniţă: Descântece din Bâcleş: împotriva sperieturii din somn a copiilor numite De plâns sau Muma Pădurii, în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an I, nr.3/ mai-iunie 1998, p. 26; Descântec de dragoste (de floare) în Răstimp, an I, nr. 6 noiembrie-
decembrie 1998, p. 21; Descântec de dragoste (curăţenie); Descântec de scârbeală (dacă cineva s-a scârbit de o anumită mâncare sau de alţi oameni), în Răstimp, an II, nr.1 (7) / 1999, p. 35-36; descântece De moleţi (pentru copii mici contra păduchilor), în Răstimp nr.3 (13)/ 2000, p. 44; Nuiaua de alun (de scrisă pentru aflarea celui ursit pentru căsătorie), în Răstimp, an IV, nr.2(16) / 2001, p. 38; De la lume adunate (descântece de brâncă), în Răstimp, an VII, nr.3(29) / 2004, p.33; De la lume adunate (descântece de desfăcut, descântec de gâlci), în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an VIII, nr.4(34) / 2005, p. 38. În anul 2000, tot în revista Răstimp, scriitorul şi redactorul şef al revistei, domnul Isidor Chicet publică cele mai vechi descântece de la Mehedinţi (l850)- pe care le-a primit de la Constantin şi Eugenia Botu: Descântece de dragoste cu ajutorul Maicii Preciste; Descântece de dragoste prin stele; De dragoste (3); De însurătoare; De măritat; De deochi (4); De Muma Pădurii; De isdat; De spurcăciune; De plămădit; De guşter; Descântec de bube dulci; De brâncă; De junghi, în Răstimp - revistă de cultură şi tradiţie populară, an III, nr.2(12) / 2000, p. 9-16. Iată textele descântecelor publicate de noi acum: Dictat: culegător Şişu Elisaveta, zisă Veta Luţoanea, născută în 30 noiembrie 1901, 82 de ani, din satul Runcu-Şovarna de Sus, cules în 1983:
Descântec
Se spune la bolnavi când sunt gata să moară şi pătimesc.
A plecat un om mare negru Cu o săcure într-o pădure A tăiat un lemn mare negru Din acest lemn a făcut trei biserici In biserica mare a şăzut Sânta Marie Mare In biserica mijlocie a şăzut Santa Marie Mijlocie In biserica mică şădea Santa Marie Mică Toate trei la masă norocea Cu paharele cu vin norocea Cutare veni văicărindu-să, gevelindu-să Maica Sânta Maria Mică pe scară de busuioc să doborî
Să dusă la râul lui Iordan la Fântâna lui Adam Să spălă pe piele, pe pieliţă Pe jalbă codiţă Plecă prin bolduri boldorate Prin cuţite simcelate Maica, Maica Sânta Marie Mă întâlniră Frumoasele în cale In cărare în drumul al mare Sus în sus mă radicară Jos în vale mă lăsară Carnea mi-o smulsără Sângele mi-l supsără In dureri mă cuprinsără In brâu de măceş mă încinsără Mă lăsară tânguindu-mă, gevelindu-mă Tu du-te la Veta descântătoarea Că ea descântă cu mâna dreaptă Cu mâna curată descântecu ei Ş-a lu Dumnezău, ş-a lu Isus Cristos Aceasta povestea cine o şti-o Şi n-o spune-o, şi cine n-o asculta-o Vor avea păcat, vor intra în iad Unde să vor bate diavolii berbeciului Vor tunde forfeciului Va trăcea prin urechile Mischiului Să o spună cine o şti în toată Sâmbăta, În an o dată, în an de două ori In an de trei ori, în an de patru, cinci, Şase,şapte,opt,nouă In toată luna, în toată sâmbăta Va avea păcat, Va avea păcat Cine n-o asculta-o şi n-o va spunea-o Această poveste , va merge în rai La mese întinse , la făclii aprinse La pahare pline, Dumnezău să-l ierte.
Descântat de durerea capului
Îndărăt soare săc Că eu cu apă te înec
Cu apa din urmă de vacă Mie de cap să-mi tracă
De şarpe
(descântă cu mâneca, freacă cu sare, cu boj şi cu frunză de alun)
Păsărica pistrue pe buştean să suie Buşteanul să aprinde Bojul şi alunul săre şi stinge Viţă de vie uscată peste gard aruncată Muşcătura de şarpe vindecată Muşcătura de şarpe vindecată Cu bojul s-a botezat Cu alunul s-a cununat Gâmfătura de la dobitocul meu a plecat
De izdat (de durere de burtă)
Fugi izdate blăstămate Că te voi blăstăma Miercurea şi vinerea Mai cu foc dumineca În sfânta bisărica Cu tămâie te-oi tămâia Cu catran te-oi cătrăni De la omul(dobitocul) meu te-oi dudui Nu te întinde ca un şarpe
Nu te zbate ca un peşte Duceţi-vă in munţii cusuţii Une popă nu citeşte Fir de cânepă nu creşte Fata mare cosiţă nu împleteşte Une popă nu toacă, câine nu latră Cocoş nu cântă Acolo să vă încuiaţi Acolo să ferecaţi Omul să rămână Curat, luminat Ca în ceasul de s-a născut.
De plesnit (de visă grele, sau mâncărime de piele; se aude în sat a plesnit cutare) Plecă cutare pe cale, pe carare Pe drumu al mare Şi o întâlniră Frumoasele în cale, în carare In căruţă o aruncară Şi cu ea plecară Cu caruţele duraind Cu potcoavele tropaind Cu tiraiele târaind O luară şi o dusără În munţi pustâi
Descântec pentru copii
Ai găsit pe pruncul N. adurmit Cu picioarele l-ai călcat Din somn l-ai speriat Eu la Maica Domnului m-am rugat Cu glas tare până la cer Cu lacrimi până la pământ
Maica Domnului a mânecat Capul i l-a tăiat Cu secera l-a secerat Cu pisălugul de argint În piuă de argint l-a pisat Pe N. l-a scăpat În Marea Neagră l-a aruncat Şi şerpii l-au mâncat.
(După ce a pisat în pivă câţiva cărbuni aprinşi, se unge bolnavul în cruce şi zice: Cine are cruce să vie la cruce Cine n-are cruce să fugă de cruce) Culegător: Gădău Irina, satul Runcu-Şovarna de Sus, 86 ani, născută în 1896, cules în 1982: De rânză (de rău de (Mesteci în mierea de stup cu un fir de busuioc şi bolnavul gustă)
A plecat pe cale pe cărare Pe uliţa cea mare S-a întâlnit cu mândrile cu Frumoasele în cale Ele când l-au văzut Mai bine le-a părut În sus l-a aruncat Jos l-a lăpădat Foamea şi sătea I-a stricat, sângele i-o surbit Oasăle i-a fărâmit Rânza i-a răsturnat Grea boală i-a lăsat A rămas văitându-să, văierându-să Cu glas de foc Din cer până în pământ Nimeni în lume n-a auzit Pe scară de busuioc a coborât Ce te vaiţi, ce te vaerezi De nu mă pot hodini În plapomele mele, de vaiticile tăle
dintr-un
stomac) pahar,
Nu te mai văieta, nu te mai vaera C-am îngenunchea de Ciucur-Bucur Vodă al zânelor Ne-am ruga De s-o duce pe la livezi verzi Pe la izvoare răci Şi te-oi face mai bun Mai sănătos de cum ai fost S-o plămădi rânza în tine Ca oul în găină Ca varza în grădină Ca mierea în stupină În ceasul de te-ai născut Nici o vină n-ai avut Maica Domnului a ştiut.
De deochi
Fugiţi deochiturilor Fugiţi plesnitorilor Fugiţi pociturilor Pocitori cu strigoi Cu moroi Potoliţi-vă Din capul copilului N Să vă duceţi Să vă încuiaţi În pietre, în munţi C-acolo v-aşteaptă Une cocoşii nu cântă Popa nu toacă Să rămână Copilu curat Luminat Ca argintul stracurat Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Culegător: Şerban Constantina născută Ulmet, zisă Mama Lina, 76 ani, satul Bala de Jos, cules în iulie 1984: De bubă
Bubă albă Bubă neagră Bubă vânătă Bubă blândă Nouăzeci şi nouă de feluri de bubă Potoliţi-vă Cu strigoii Cu moroii Din piele De sub piele Din nouăzeci şi nouă închieturele Din nouăzeci şi nouă osciorele Să vă potoliţi Cu durerile Cu umflăturile Cu săgetăturile Să rămână cutare Curat, luminat Ca argintul, strecurat Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Descântec (Când o muiere e bolnavă şi îi face alta care vrea să-i ia bărbatul. Descântătoarea
întoarce cu cuţitul de la cap până la picioare, de la picioare până la cap, de trei ori şi zice:
Fugi curvă nestâmpărată În primărie nelegitimată În biserică necununată Nu-ţi dau patu şi bărbatu Şi-ţi dau nouăzeci şi nouă de cuţite Toate în inima ta înfipte
Să mă laşi curată Luminată Cum Dumnezeu m-a lăsat.
De izdat (Când îţi vine să verşi şi să pune o durere pe om)
Fugi izdate blăstămate Din inima copilului Că n-ai ce-i face Cocoşul făcu ou roşu Sarea făcu străpezi Şi tu copilule Rămâi curat Luminat Ca argintul strecurat.
Culegător: Şişu Victoria (Torica), 38 ani, cules în 1989, satul Bala de Jos: De deochi
Cum spală apa Toate petricelele Toate vădurelele Aşa să spele pe cutare De toate deochiturile De toate râmniturile De toate boalele De toate blestemele De toate bubele De toate ţipetele De toate vărsăturile De toate vorbele rele Şi să-l lase curat şi luminat Ca argintul strecurat
Că cutare este cetit şi botezat Şi-nchinat Cu cheia bisericii Şi el nici o vină n-a avut
(Se zice de trei ori: Cine n-are cruce să fugă de cruce; Scuipă în patru direcţii, închină copilul şi zice:
Fugiţi moroi cu ochii verzi Cu ochi albaştri, cu ochi negri Moroi de noapte, moroi de zi Moroi din cântatul cocoşului Din mijitul zorilor Fugiţi de pe capul lui cutare Şi duceţi-vă În lunca lui Crai La fata lui Vai Că acolo vă aşteaptă Mesele întinse Cu făclii aprinse Acolo s-au muls vaci roşii În străchini roşii Şi care cum mâncară Toţi crăpară Care cum înghiţiră Toţi muriră Şi-l lăsară pe cutare Curat şi luminat Ca argintul strecurat.
Aproape în fiecare sat au existat femei care ştiau diferite descântece. Ele descântau de izdat, de deochi, de gâlci, de bube, de scrise, dădeau cu bobii. Se spunea că cineva este bolnav de izdat când avea dureri mari de stomac. Mama bolnavului sau ruda apropiată a bolnavului mergea cu el la femeia care ştia să descântece de izdat. La fel când cineva era bolnav de cap se ducea să-i descânte femeia care ştia să descânte de deochi. Erau femei care descântau şi de bube, atunci când pe corpul bolnavului ieşeau bube. Când cineva pleca într-o călătorie, şi cei de-acasă vroiau să afle ştiri despre el, mergeau la femeia care se pricepea să dea cu bobii. Aceasta spunea fie veşti bune, fie veşti rele. Femeia care
descânta de scrisă, după descântecul respectiv, îi dădea celui care i se făcea descântecul o sticlă cu apă din care să bea în fiecare dimineaţă înainte de masă şi un cuţit pe care să-l înfigă la capătul patului. Înfigerea cuţitului însemna că descântecul va omorî pe acela care voia să facă rău cuiva. În continuare prezentăm descântece transcrise din monografia satului Fântâna Domnească, realizată de profesorul Sever Ceauşu, în 1967. De izdat
Izdat mare, izdat mic Eşi izdate, blestemate Eşi din maţe, pe sub maţe Din ficaţi, pe sub ficaţi Din inimă, pe sub inimă Pe sub pământ ai venit Pe sub pământ să te duci Nimeni nu te-a văzut Până ai venit Nimeni să nu te vadă Până nu te duci Amin Maica Sfânta Maria Descântecul de la mine Leacul de la Dumnezeu.
(Auzit de la Maria Râbu, pe când era în viaţă.) De deochi
Fugi deochi dintre ochi Să-mi laşi pe cutare Curat, luminat Ca argintul strecurat Ca roua de câmp Ca ziua de s-a născut De o fi deochiat de fată mare Să-i pice cosiţa Să rămână cheală Să râdă lumea Şi ţara de ea De-o fi deochiat de voinic
Să-i crape capul Să-i curgă sângele Să râdă lumea şi ţara de el De-o fi deochiat de o femeie Să-i plesnească pieptul Să-i moară pruncul de foame Cutare să rămână curat, luminat Ca argintul strecurat Ca ziua de s-a născut
(Auzit de la baba Mărţişoana din satul Fântâna Domnească-Mehedinţi) Descântecul cu bobi se face în felul următor: Patruzeci şi unu de bobi Patruzeci şi una de fraţi Într-o camaşă îmbrăcaţi Bine ştiţi, bine să-mi daţi Despre gândul lui cutare Veşti mai bune despre el Dacă o fi bine pe-aici Să-mi daţi temeiul de cinci Iar de-o fi să fie rău Să-mi daţi temeiul pe nouă La inimă două De mi-aţi da unul şi doi Nimic să fie de voi.
(Auzit tot de la baba Mărţişoana, când era în viaţă.) După cum se observă, textele descântecelor sunt poezii de o frumuseţe deosebită şi citindu-le suntem cuprinşi de o magie şi vrajă inefabilă, aducând în acelaşi timp informaţii importante despre cultura şi tradiţiile poporului român.
