CURS VII
VII. CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA PREPELIȚELOR Prepelițele (fig.VII.1) fac parte din familia Phasianidae, genul Coturnix; dintre acestea doar Coturnix coturnix japonica a fost domesticită și se crește eficient din punct de vedere economic, având o longevitate de 2-2½ ani. Prepelițele manifestă precocitate ridicată pentru producția de carne, putând fi sacrificate la vârsta de 6 săptămâni. În cazul liniilor specializate pentru producția de ouă, se pot obține 200-300 ouă. Producția de ouă este de 20 de ori mai mare decât greutatea corporală - un ou cântărește 10 g, iar greutatea corporală medie a femelei este de 150 g; practic, masa oului reprezintă aproape 8% din masa Figura VII.1. Prepelița - Coturnix femelei, iar durata formării acestuia este de 21½ coturinix japonica, Foto: scienceblogs.com ore, mai redusă cu 3 ore decât perioada necesară formării oului la găină, la care masa unui ou reprezintă doar 5% din masa găinii. În plus, pentru această specie este necesar un spațiu redus, putând fi exploatate 100 păsări/m2 cușcă, cu înălțimea de doar 15 cm; având înălțimea redusă, fiecare modul poate avea cuștile dispuse pe 5-8 etaje.
X.1.
REPRODUCȚIA LA PREPELIȚE
Reproducătorii se cresc la un raport între sexe de 1:3, fiecărui mascul fiindu-i alocate 3, uneori chiar două prepelițe. În condiții bune de creștere și la efectivele sănătoase, 95% din ouă sunt fecundate; numărul ouălor fecundate descrește odată cu vârsta reproducătorilor. Ouăle pentru incubație, se recoltează imediat după pontă și se păstrează după aceleași reguli descrise la incubație dar pe o durată de maximum 7 zile; greutatea ouălor de incubație trebuie sa fie de 10-12 g. Înaintea introducerii ouălor în incubator se recomandă preîncălzirea pe durata a 3-4 ore la temperatura de 20-25ºC. Durata incubației este de 18-19 zile, ultimele trei zile fiind destinate ecloziunii (fig. VII.2).
Figura VII.2. Ecloziunea puilor de prepeliță Foto: flokphotograpy.com
În primele 16 zile, temperatura este de 37,5±0,3ºC în incubatoarele verticale și 38,9±0,6ºC în cele orizontale, iar umiditatea este de 60-70%. În primele 14 zile ale incubației, ouăle se întorc din 4 în 4 ore, în cazul incubatoarelor orizontale și de 4-5 ori/zi, în cazul
Curs TCM – 2008/2009
incubatoarelor orizontale, fapt care, în perioada ecloziunii, este interzis. Pe durata ecloziunii, temperatura este redusă la 37ºC, iar umiditatea relativă crește la peste 80%. Primul miraj se face la 7 zile de la debutul incubației, iar al doilea miraj are loc la 13-14 zile. În condiții bune de exploatare a reproducătorilor și în cazul asigurării parametrilor de incubație, procentul de ecloziune este de 70-80%, iar greutatea puilor de o zi este de 6-7 g.
X.2.
CREȘTEREA TINERETULUI
Creșterea se poate face la sol sau în baterii; în cazul creșterii la sol, așternutul, în grosime de 5-10 cm, este din talaș acoperit cu hârtie în prima săptămână. Densitatea la populare este de 100-120 pui/m2 în primele două săptămâni și, după această vârstă, suprafața utilă se dublează, rezultând o densitate de 50-60 pui/m2. În cazul creșterii în baterii, densitățile sunt aceleași, doar că peste grătarul bateriei se pune un covor din plastic cu ochiuri de 5-6 mm în primele două săptămâni și 10-12 mm după această vârstă; suplimentar, în prima săptămână de viață, covorul de plastic este acoperit cu hârtie. Furajarea se face fazial, cu două tipuri de rații, una până la vârsta de două săptămâni și alta în perioada 2-5 săptămâni (12,6 MJ EM/kg furaj, cu 25% proteină și 1% calciu); după această vârstă, hrănirea se face cu furajul utilizat de păsările adulte pentru reproducție. În primele 24 ore de viață, puii nu se furajează, pentru a permite resorbția sacului vitelin. Frontul de furajare este de 0,8-1 cm până la vârsta de 2 săptămâni și 1,6-2 cm după această vârstă. Frontul de adăpare reprezintă 40% din frontul de furajare, respectiv 0,3-0,4 cm în prima etapă a creșterii și de 0,6-0,8 cm în cea de-a doua etapă a creșterii. Microclimatul. În primele zile de viață, puii de prepeliță sunt deosebit de sensibili la acțiunea variațiilor factorilor de microclimat. Temperatura în primele 7 zile de viață este de 37ºC la nivelul puilor, după care aceasta scade săptămânal cu 3,5ºC până când puii sunt complet acoperiți cu pene. Temperatura locală se asigură cu ajutorul eleveuzelor montate la înălțimea de 30-45 cm față de nivelul așternutului; cel mai bun indicator privind confortul termic este comportamentul puilor din țarc (vezi fig. VII.10). Temperatura în hala de creștere este de 20-22ºC, iar umiditatea relativă a aerului 65-70%. Lumina se asigură fără întrerupere în prima lună de viață, după care se reduce la 16 ore/zi; intensitatea luminii este mai mare decât în cazul puilor de găină. Sexarea se poate face la vârsta de 3 Figura VII.3. Caractere sexuale la tineretul de prepeliță cu săptămâni după forma și vârsta de 3 săptămâni culoarea lanțetelor; Mascul (stânga) cu penajul de pe față, gât și piept de culoare roșcată și femelă (dreapta) cu penaj de culoare gri gălbui și lanțete marginate cu negru. masculii au lanțete crem, Prelucrare după www.quails-in-essex.co.uk iar la femele acestea sunt marginate cu negru (vezi și fig. VII.3). Acțiunile de profilaxie fac referire la vitaminizări în primele 3 zile de viață și înaintea vaccinărilor. Vaccinările cele mai frecvente sunt la o săptămână – împotriva bursitei, la 2 și 4 săptămâni - vaccinarea antipseudopestoasă. Parametrii de creștere depind de specializarea productivă și sex; liniile specializate pentru ouă și masculii au viteze de creștere și greutăți mai reduse decât liniile specializate pentru carne și femelele. Practic, în cazul liniilor specializate pentru producția de ouă, în primele © Ioan Huțu, 2010 2
TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII PREPELIȚELOR
6 săptămâni se ajunge la 100-137 g greutate vie, înregistrându-se un spor mediu zilnic de 2,13,0 g. Liniile specializate pentru carne ajung la 200-250 g, cu un spor de 5,0-5,7g/zi. La vârsta de 5 săptămâni, se recomandă bonitarea și alegerea efectivului pentru reproducție; acesta trebuie să nu prezinte defecte de conformație și să fi ajuns la dezvoltarea somatică corespunzătoare. Maturitatea sexuală începe la vârsta de 40 zile, iar la masculi la 60 zile.
X.3.
CREȘTEREA PREPELIȚELOR ADULTE PENTRU REPRODUCȚIE
Prepelițele sunt păsări cu un comportament de conservare și apărare a teritoriului dezvoltat; din acest motiv, nu sunt recomandate completări în familiile formate. În cazul unor lotizări sau regrupări a păsărilor crescute în cuști diferite, acestea se vor muta într-o altă cușcă pentru a diminua comportamentul agresiv. Vârsta începerii ouatului este de 40-50 zile, dar primele ouă incubabile pot fi recoltate de la femele cu vârsta de 60 zile și masculi de 70 zile. Durata ciclului de ouat este de un an, dar perioada recomandată pentru utilizarea ouălor pentru incubație este de 32 săptămâni. Creșterea prepelițelor pentru reproducție se poate realiza la sol și în baterii. Creșterea la sol se face pe un strat de așternut de 5 cm, la o densitate de 20-30 pasări/m2; în cazul acestui tip de creștere, igiena ouălor poate avea de suferit, motiv pentru care acest tip de creștere este mai puțin practicat. Creșterea în baterii (fig.VII.4) se face în cuști asemănătoare cu cele ale găinilor ouătoare,dar cu dimensiuni mult mai reduse; înălțimea are doar 15 cm. De regulă, se populează 12 păsări/cușcă la o densitate de 80 pasări/m2 pardosea, alocându-se 125 cm2/pasăre; aceasta este de tip grătar, cu ochiuri de 1,5 cm, înclinată și permite colectarea ouălor sub jgheabul de furajare. Fiecare cușcă are o adăpătoare cu niplu, amplasată în partea opusă jgheabului de furajare. În acest caz, dejecțiile se colectează în tăvițele amplasate sub fiecare nivel de cuști. Microclimatul este esențial pentru obținerea producțiilor scontate; temperatura recomandată este de 18-22ºC, umiditatea relativă 65-70%, viteza curenților de aer 0,2-0,3 m/s iarna și 0,4-0,5m/s vara; Ventilația trebuie să asigure 4-5 m3/kg greutate vie și oră. Iluminatul este de 14-18 ore, cu o intensitate de 5W/m2. Furajarea prepelițelor adulte solicită existența permanentă a furajului uscat în jgheabul de furajare. Prepelițele necesită 75-85 kcal/zi, care se asigură prin rații cu 3000 kcal/kg și 2021% PB; dintr-un astfel de furaj se consumă 25-30 g la prepelițele din liniile de ouă și 30-35 g la cele din liniile de carne. Apa se asigură în raport de 2:1 cu furajul. Frontul de furajare este de 1,25-2,5 cm și se asigură fie la hrănitoarea liniară, în cazul
Figura VII.4. Baterii pentru exploatarea prepelițelor Se pot observa jgheaburile de furajare, grilajul de acces la furaje, jgheabul pentru colectarea ouălor și linia de adăpare cu adăpătoare cu niplu și cupă recuperatoare. Preluare după www.tehnomet.ro
3
Curs TCM – 2008/2009
creșterii la sol, fie prin grilajul cuștii, în cazul creșterii în baterii. Accesul la apă se asigură printrun front de adăpare de 0,6 cm sau, recomandat în cazul păsărilor adulte, prin intermediul adăpătorilor cu niplu, asigurându-se un picurător / 5-6 prepelițe. Producția de ouă de 300 de bucăți necesită un consum mediu de 25 g furaj/ou; în situația în care grupul de reproducători este transferat în altă cușcă sau dacă se introduce un nou membru în grup poate apărea o cădere a producției de ouă pentru o perioadă de 2-3 săptămâni.
X.4.
EXPLOATAREA PREPELIȚELOR PENTRU OUĂ și CARNE
Exploatarea prepelițelor pentru ouă este asemănătoare cu exploatarea celor de reproducție, cu specificarea că nu mai sunt necesari masculii pentru fecundarea ouălor. Densitatea poate fi mai mare (într-o cușcă putând fi întreținute 100-120 păsări) și, la același nivel energetic, nivelul de proteină din rație este ridicat la 22-24% și calciu 2,5-3,0%. În cazul producției de carne, se utilizează în special tineretul mascul neutilizat pentru reproducție și prepelițele care nu sunt utilizate pentru producția de ouă. Creșterea este asemănătoare celei descrise la tineret, cu deosebirea că durata de iluminat nu este mai mare de 8 ore /zi, intensitatea luminii este mai scăzută; reducerea intensității și duratei luminii tardivizează pubertatea, diminuează necesarul de energie pentru susținerea producției de ouă și favorizează îngrășarea păsărilor.
X.5. 1. 2. 3. 4. 5.
BIBLIOGRAFIE CONSULTATĂ
ENSMINGER, M.E., 1991, Animal Science – Ninth edition, Interstate Publishers, Inc. SUA POLEN. T., HERMAN ., 2003, Sfaturi utile pentru creșterea prepelițelor, Ed. Waldpress, Timișoara. RANDALL M., BOLLA G., 2007, Raising Japanese quail, Primefact 602, www.dpi.nsw.au VACARU - OPRIŞ, I., SANDU, GH:, VIRGINIA MATEESCU, ŢÂRLEA, S., CHELMU, S.S., VAN, I.,MOVILEANU, G., MUSCALU, GR., PRICOP, FL., MIHAILOV, M., 2000, Tratat de Avicultură - producţii avicole, populaţii avicole, genetică şi ameliorare aviară, Ed.Ceres, Bucureşti. VANCEA, I., DRIHA,A., 1985, Îndrumător de lucrări practice la tehnologia creşterii păsărilor, Lito - Institutul Agronomic Timişoara.
ANEXA a I-a, CURS VII RASE ŞI HIBRIZI DE PREPELIŢE - Coturnix coturnix japonica PREP.JAPONEZĂ Culori: alb, roşu, argintiu bălţat Origine şi formare: Japonia G♂/♀: 120-130/140-150 g VPO: 40-42 zile Nr. ouă: 300 Masă ou: 10 g Cul. ou: bălţat maro cu albgălbui
VAR. FARAON
[Foto: http://www.feathersite.com]
Descriere: în Europa există două suşe: s. franceză şi s. italiană; Masculii au penajul de pe față, piept şi gât de culoare roșcată, fără pete, iar femelele au pieptul şi gâtul grideschis cu pete negre; masculii mai au deasupra cloacei o excrescenţă roz, neacoperită de pene. Incubaţia ouălor necesită 16 zile Utilizare: producţia de ouă
Culori caracteristice prepeliţelor sălbatice şi japoneze. G♂/♀: 255-280/300-325 g G la ecloziune: 6 g VPO: 38-45 zile Nr. ouă: 200-300 ouă / an Masă ou: 12-14 g
Origine şi formare: diverse suşe, în România suşa franceză Varietăţi: la noi -pentru carne (la 5 săptămâni atinge 202-208 g) şi pentru ouă (300 ouă/an); Linia Roşie Estoniană şi prepeliţa NPO Complex. Mutaţiile sunt frecvente (penaj frizat, cioc alungit, culoarea albă a oului ş.a.) Incubaţia are o durată de 17 zile. Utilizare: producţia de ouă şi carne
[Foto: http://avicolebelanger.qc.ca]
4
© Ioan Huțu, 2010
