Crucea

Crucea ca simbol crestin

Crucea şi simbolurile ei ne însoţesc la tot pasul în activităţile cotidiene şi în trăirile spirituale. Pentru creştini crucea ar putea fi primul din cele patru simboluri fundamentale: crucea, pătratul, cercul şi centrul. Crucea ca simbol îşi are rădăcinile în negura istoriei. Semnificaţia acestui simbol este diferită de la o cultură la alta. In simbolistica chineză crucea este legată de cifra cinci deoarece alături de cele patru  braţe se numără numără şi locul de intersecţie intersecţie al acestora (inima crucii). Crucea uneşte Cerul cu Pământul şi contopeşte timpul cu spaţiul. Crucea reprezintă marea cale de comunicare, stabilind legătura dintre Cer şi Pământ (sus şi jos) pe verticală şi est şi vest (dreapta şi stânga)  pe orizontală. Prin braţele sale orientate în cele patru puncte cardinale, crucea devine baza tuturor  simbolurilor folosite în orientare. Crucea cuprinde necuprinsul. necuprinsul. Jean Chevalier ş i Alain Gheerbrant consideră că orientarea spaţială necesită o triplă concordanţă. Orientarea subiectului în raport cu el însuşi (poziţia în spaţiu faţă de orizontală şi verticala locului); Orientarea spaţială în funcţie de punctele cardinale ale locului respectiv; Orientarea temporală în raport cu p unctele cardinale cereşti. Pe axa est – vest –  vest se urmăreşte scurgerea timpului de la răsăritul la apusul soarelui, sau mersul astrelor pe timpul nopţii. Din încrucişarea celor două axe nord –  sud (sus –  jos)  jos) şi est – vest (dreapta stânga) se formează crucea de orientare totală. Cele trei orientări îl pun pe om în rezonanţă cu lumea imanentă şi cu cea supranaturală transcedentă. Crucea are un simbol totalizator t otalizator deoarece leagă Cerul cu Pământul. Crucea măsoară spaţiile sacre, oraşelor având orientare atât centripetă cât şi centrifugă. Crucea simbolizează misterul centrului sugerând atât împrăştierea cât şi adunarea. Are şi o valoare de simbol pământ, până în ascensional. Este asemenea unui copac care are rădăcinile adânc înfipte în pământ, până cerului  până la tronul lui Dumnezeu. Dumnezeu. Două ramuri se iad, iar ramurile se ridică spre înaltul cerului până desfăşoară pe orizontala în care este ţinută întreaga lume. În unele legende orientale crucea reprezintă o punte o punte care face face legătura între cer cer şi pământ sau o scară cu mai multe trepte (cele şapte trepte corespunzătoare corespunzătoare celor şapte ceruri succesive). Se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care urmatoarele 3 sunt cele mai raspandite: -Crucea Tau, in forma de T (litera greaca Tau), forma cea mai veche, cu origini in Orientul pagan. ”. Această cruce simbolizează şarpele ţintuit de un par, ceea ce înseamnă moartea învinsă prin jertfă. Isaac poartă Isaac  poartă în spate spate o astfel de cruce cruce în drumul său, alături de Avr aam, aam, care dorea să -l jertfească lui 1

Dumnezeu. Fiul lui Avraam n- avea să fie jertfit, în locul său fiind jertfit un berbec. .

-Crucea latina/catolica ( crux immissa), cu 4 brate inegale: are bara transversală situată mai sus, cam la înălţimea braţelor întinse ale unui om (omul cu braţele întinse aminteşte de o astfel de cruce). Crucea latină se înscrie într-un dreptunghi si este forma cea mai raspandita la ora actuala.

-Crucea greaca/ortodoxa, b raţele crucii sunt egale, înscriindu-se perfect într-un cerc sau într-un pătrat. Pe crucile greceşti cu două bare transversale se înscriu pe bara superioară, iniţialele numelui Mântuitorului şi cuvântul  NIKE, care înseamnă victorie.

In afara de tipurile mentionate mai sus, de o raspandire mai larga se mai bucura: -Crucea slava/ruseasca (cu 6 brate laterale, cele de la baza fiind inclinate), -Crucea celtica (cu un cerc in mijloc), Crucea Sfantului Andrei (in forma de X), -Crucea papala (cu 6 brate laterale, cele din mijloc fiind mai lungi), -Crucea trilobata (cu extremitatile in forma de trefla), -Crucea sagitata (cu extremitatilre in forma de sageti), sau crucile unor vechi ordine cavaleresti, precum Crucea de Malta (cu bratele egale si extremitatile mult latite). -Svastica (vechi simbol pagan) este si ea un fel de cruce ( crux gammata). -Crucifixul - crucea eu chipul Domnului rastignit; crucifixul devine freevent, începand cu sec VI, mai ales în Apus. 1

1

Ene Braniște, Ecaterina Braniște, Dictionar Enciclopedic de Cunostinte Religioase, p .122 2

Uneori la piciorul crucii sunt desenate unele animale: leul, păunul, şoimul,  porumbelul, mielul, etc. Leul şi şoimul ar simboliza cruzimea şi brutalitatea cu care a fost tratat Iisus înaintea crucificării. Leul reprezintă şi regalitatea lui Hristos biruitor al morţii prin moartea sa pe cruce, iar şoimul simbolizează perspicacitatea şi viziunea profetică a lui Hristos. Porumbelul şi mielul ar arăta virtuţile ce sunt dobândite prin cruce; păunul şi vulturul reprezintă o emblemă a trufiei; păunul cu aripile împodobite şi cu ochii deschişi semnifică revelarea prin Hristos a Înţelepciunii dumnezeieşti şi a Luminii. În credinţa creştină Crucea îl simbolizează pe Mântuitor, sau chiar se id entifică cu persoana Sa.

Crucea are şi o semnificaţie cosmică deoarece recapitulează creaţia. Hristos şi -a desfăcut mâinile pe cruce pentru a întreţine marginile Lumii întregi şi de aceea muntele Golgota este considerat creştetul Lumii, aşa cum considera Sf. Chiril al Ierusalimului: „Dumnezeu şi -a întins mâinile pe Cruce pentru a cuprinde marginile universului şi Golgota a devenit pivotul lumii.”2 „De la crucificarea lui Isus, crucea a devenit un simbol al vietii crestine”, 3 ea “devine astfel simbolul lui Hristos cel Răstignit şi mai mult decât atât, este identificată chiar  cu persoana lui Iisus.”4 Alte tipuri de cruci care sunt identificate cu anumiti sfinți sunt:

2

Sf. Chiril al Ierusalimului citat de Hugo Rahner în Mapa Crucii, de Anca Manolescu, Muzeul Ţăranului Român. Muzeul Naţional de Arte şi Tradiţii Populare, p.25 Dan Slușanschi (trad.), Dictionar Enciclopedic al bibliei,  p.151 Chevalier Jean, Gheerbrant Alain, ,  Dicţionar de Simboluri , p.398 3 4

3

Crucea Sfântului Andrei

Crucea Sfântului Andrei „este o cruce în formă de X. pe care a fost rastignit Sf. Andrei, primul dintre apostolii Domnului, care a fost si in partile noastre, in Scitia Minor (Dobrogea), unde a propovaduit crestinismul” 5(sec. I);astfel numele său provine de la forma Crucii care a fost utilizată, la torturarea și uciderea Sfântului Andrei.

Potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a simţit că este nedemn să fie răstignit la fel ca Domnul Dumnezeul său, astfel încât el a implorat să i se facă o cruce de formă diferită. Crucea Sfântului Andrei este un simbol al umilinţei, al pătimirii şi al martiriului.

Crucea Întoarsă sau Crucea Sfântului Petru

Simbolul crucii intoarse este văzut în genere ca un simbol satanic, probabil datorită negaţiei martiriatului lui Hristos. Media şi legendele moderne legate de apocalipsa şi conspiraţii satanice intreţin înţelegerea incorectă (sau poate doar  incompletă) a simbolului. În fapt, reprezentările crucii intoarse sunt numite de cunoscători “Crucea Sfântului Petru”. Se spune despre Sfântul Petru, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, că a refuzat sa fie crucificat asemeni lui Iisus, din umilinţă. Ca rezultat, sfântul a fost martiriza t invers. Un simbol apropiat de crucea întoarsă prin compozitia grafică reprezintă “Crucea Lorraine”. Originea este diferită: folosită iniţial de Ducele de Lorraine (de unde şi numele), a fost adoptată de alchimişti în perioada Renaşterii ca simbol al  pamântului şi al sufletului materiei. În 1940 simbolul Crucii Lorraine a fost folosit de Amiralul d’Argenlieu, ca simbol al rezistenţei Franceze, simbol opus svasticii naziste.

Dupa cum am vazut, c rucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi. Cuvantul «Cruce» are două sensuri: un sens material, și un sens moral. 5

Ene Braniște, Ecaterina Braniște, Dictionar Enciclopedic de Cunostinte Religioase, p .121 4

Un exemplu pentru sensul material ar fi folosirea cuvantului “cruce” pe la anul 264 înaintea erei creștine, și servea la pedepsirea sclavilor, răufăcătorilor, care nu erau cetățeni romani. Dupa aparitia crestinismului, crucea ia și sensul moral, intrând chiar în proverbe, desemnând un chin moral, sau chiar călăul.Este folosit în Noul Testament, în Evanghelia după Marcu VIII:34: «Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuși, să -și ia crucea, și să mă urmeze», cuvinte pe care le -ar fi rostit Iisus din Nazaret.

Mai târziu, sensul spiritual de «chin moral» va fi lărgit, pentru a vorbi de dogma creștină a ispășirii. Crucea este prezentă permanent în viaţa credincioşilor... Pornind de la lăcaşul de cult, construit în formă de cruce şi până la crucea pe care o purtăm la pieptul nostru. Crucea se ridică pe turlele bisericilor, arătând că în biserică se realizează mântuirea adusă de Hristos  prin jertfa pe cruce. Uneori, pe turlele lăcaşurilor de cult, crucea este înfiptă într -o semilună sau foloseşte ca postament acest astru. Monumentele care au acest mod de prezentare a crucii sunt ctitorii domneşti sau boiereşti, sub această formă ascunzându-se şi o semnificaţie simbolică: lupta împotriva stăpânirii otomane, în vremea de dominaţie a Porţii, şi speranţa în  biruinţa creştinismului împotriva semilunii. Întâlnim apoi crucea în cimitire, arătând prin aceasta că cei răposaţi au adormit în credinţa învierii şi nădejdea vieţii veşnice. În afară de crucile cimiteriale, „dovada cultului crucii in pietatea poporului sunt crucile memoriale și troițele de lemn și piatra, presarate la rascruci, p e drumurile țarii”6 , la marginile drumurilor, sau în anumite locuri din oraşe şi sate unde s -au întâmplat evenimente memorabile.. Există, de asemenea, crucile de hotar şi cele cu caracter votiv, pentru a comemora un eveniment sau  pentru a cere ajutorul divinităţii.Astfel de cruci sunt cunoscute în Muntenia şi Oltenia cu denumirea generală de troiţă, iar în Transilvania cu cea de rugă. Inainte, facerea semnului Sfintei Cruci „era primul gest crestin pe care il invata copilul inca din primii ani ai sai, semn fara care omul credincios nu-si incepe ziua de munca, nu se aseaza si nu se scoala de la masa si cu care se culca linistit pentru somnul de noapte.”7  Creştin fiind am făcut cruce de când mă ştiu. Cand eram copil, făceam semnul crucii şi când treceam pe lângă o biserică, insă t reptat am pierdut acest o bicei şi ferindu- mă să mai fac semnul crucii ca să nu fiu văzut de colegi, sau de oricine altcineva. Greu am asociat semnul crucii cu crucea materială. Cand mergeam cu părinţii la cimitir, am descoperit o altă semnificaţie a crucii decât cea prezentată de mama. Am invațat că Hristos a fost crucificat şi atunci când vedeam o cruce cu imaginea lui Hristos răstignit îmi era milă, nu puteam să mă uit mult timp şi eram înfricoşată. De altfel si crucea de pe morminte îşi păstra însă simbolul de cruce a morţii. Observam cum crucile dintr-un cimitir  sunt foarte diferite ca formă, mărime şi structur ă. Acest joc al imaginaţiei a devenit foarte 6

Ene Braniște, Ecaterina Braniște, Dictionar Enciclopedic de Cunostinte Religioase, p .121

7

 Ibidem, p.121 5

interesant, unele cruci mi se păreau vesele, unele impunătoare sau orgolioase, altele simple şi sincere. Deşi poate nu-i firesc... încercam să-i intuiesc pe cei adormiţi în funcţie de caracteristicile crucii. Auzind expresia că: „fiecare îşi duce crucea sa”, am înţeles că viaţa întreagă este o cruce pe care o porţi, o porţi cu tine fiind când mai grea, când mai uşoară, o cruce ce te protejează sau te apasă. De altfel, cu braţele întinse omul seamănă cu o cruce. Tind să cred că aşa cum numele pus la botez îţi marchează întreaga viaţă, felul de a fi şi chi ar   personalitatea, tot aşa crucea de pe mormânt ar  putea să-ţi poarte caracteristicile firii şi ale sorţii.

Bibliografie:  





 

Chevalier Jean, Gheerbrant Alain, ,  Dicţionar de Simboluri, Edit. Artemis, 1995, Dan Slușanschi (trad.), Dictionar Enciclopedic al bibliei, Editura Humanitas, București, 1999, Liviu Pup, John Tipei ( trad.)  , Dicționar biblic, Editura Cartea Crestina, Oradea, 1995, Fernard Comte,  Dictionar de crestinism- Notiuni fundamentale ale crestinismului, Editura Niculescu, Bucuresti, 1999, Luc Beniost, Semne, simboluri si mituri, Editura Humanitas, Ene Braniște, Ecaterina Braniște, Dictionar Enciclopedic de Cunostinte Religioase, Editura Dicezană. Caransebeș. 2001

6