Test nr.1 Subiectul I. Conceptul şi sarcinile criminalisticii cri minalisticii
1.1 (3) Definiţi noţiunea de criminalistică. criminalistică. Noţiunea şi obiectul criminalisticii Termenul «criminalistică», «criminalistică», cunoscut din antichitate, secole secole în şir semnifica ştiinţele ştiinţele juridice, toate ramurile dreptului aplicate în justiţia penală. Pentru denumirea unei ştiinţe concrete, a fost utilizat prima dată de către reputatul savant austriac Hans ros !"##$%, care in «&anualul judecătorului de instrucţie» a declarat criminalistica drept o ştiinţă de sine stătătoare, destinată aplicării realizărilor ştiinţelor naturale şi tehnice în activitatea de urmărire penală. 'stfel a apărut nu numai denumirea de criminalistică, dar şi primele idei despre o(iectul acestei discipline. Pe parcurs, influenţată de creşterea delincventei şi deci de necesitatea o(iectivă a unei permanente desăv)rşiri a activităţii or*anelor cu funcţie de urmărire penală, în condiţiile favora(ile ale revoluţiei tehnico+ştiinţifice de la finele secolului trecut şi începutul secolului in curs, criminalistica a evoluat verti*inos, atin*)nd nivelul unei ştiinţe moderne cu destinaţie specială să asi*ure nivelul înalt ştiinţific al activităţilor de cunoaştere şi com(atere a infracţiunilor . P)nă atunci însă specialiştii jurişti au fost preocupaţi de determinarea o(iectului de studiu al criminalisticii, a metodelor şi structurii acesteia, ca, in consecinţă, să se aprecieze caracterul ei ştiinţific. -n acest sens, s+au epus cele mai diverse opinii / de la ne*area autonomiei şi inte*rarea criminalisticii in componenţa altor discipline juridice !dreptul procesual penal, criminolo*ia%, p)nă la lăr*irea imensă a o(iectului de studiu prin includerea în componenţa ei a pro(lemelor ce vizează unele domenii ştiinţifice şi discipline aparte !fizica chimia, psiholo*ia, medicina ş.a.% . 0emarcăm în acest contet că un timp îndelun*at criminalisticii îi era rezervat doar rolul de a contri(ui la aplicarea realizărilor ştiinţelor naturale şi tehnice în activitatea or*anelor de urmărire penală, ea fiind respectiv definită ca ştiinţă destinată utilizării metodelor ştiinţifice la investi*area cauzelor penale. -n lucrările de specialitate care apar mai t)rziu caracterul ştiinţific al criminalisticii se ar*umentează prin faptul că aceasta ela(orează metode tehnico+ştiinţifice şi tactice necesare administrării pro(elor în vederea cercetării şi prevenirii infracţiunilor. 'stfel, 1.&itricev tratează criminalistica ca ştiinţă despre mijloacele tehnice, metodele şi procedeele destinate administrării pro(elor conform normelor procesual penale în vederea cercetării şi prevenirii infracţiunilor". 2. 1uciu semnalează «3(iectul criminalisticii constă în ela(orarea metodelor tehnico+ştiinţifice şi tactice şi sta(ilirea mijloacelor necesare aplicării lor în vederea descoperirii, ridicării, fiării şi eaminării urmelor infracţiunii, demascării infractorului, precum şi pentru sta(ilirea măsurilor de prevenire a infracţiunilor» . Punctele de vedere referitoare la definirea d efinirea ştiinţei în cauză ale mai multor autori criminalişti eprimate în literatura de specialitate sunt în esenţă similare. 4upă '.5. 6asiliev, coautorul şi redactorul multiplelor lucrări didactice, criminalistica reprezintă ştiinţa despre or*anizarea şi planificarea procesului de cercetare a infracţiunilor, administrarea pro(elor în conformitate cu le*islaţia procesual penală în vi*oare, av)nd ca scop descoperirea şi prevenirea infracţiunilor prin aplicarea pe scară lar*ă a mijloacelor şi metodelor ştiinţifice . -n opinia profesorului 7. 1tancu criminalistica este o ştiinţa judiciară, cu caracter autonom şi unitar, care însumează un ansam(lu de cunoştinţe despre, metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetării infracţiunilor, identificării persoanelor implicate în săv)rşirea lor şi p revenirea faptelor antisociale . 'ctualmente în literatura criminalistică se discută asupra tezei potrivit căreia o(iectul disciplinei în cauză cuprinde le*ităţile procesului creării, descoperirii şi eaminării pro(elor !urmelor materiale şi ideale% infracţiunii 8. 5u insistăm asupra unei analize profunde a acestei inovaţii, dar pentru 9nţele*erea esenţei ei, considerăm necesar să relevăm că, la fel ca şi orice alt fenomen material, un act delictuos comis in condiţii concrete de timp, spaţiu şi mod, datorită le*ăturii universale şi reflectivităţii lumii materiale, acestea constituind însuşirile de (ază ale materiei, se va reflecta inevita(il în mediul înconjurător su( formă de diverse modificări, urme cu conţinut pro(ant, de unde posi(ilitatea cunoaşterii retrospective in procesul judiciar penal. 2unoaşterea le*ăturilor specifice ale procesului creării şi administrării pro(elor, a urmelor materiale ale infracţiunii, c)t şi a celor la nivelul «reprezentărilor memoriale»" ii revine criminalisticii şi deci constituie elementul de (ază al o(iectului aceasteia. Tocmai în virtutea cunoaşterii le*ităţilor procesului creării pro(elor unor cate*orii de infracţiuni, ale infracţiunilor săv)rşite în condiţii similare de timp, de loc, in alte împrejurări, ori prin folosirea anumitor modalităţi şi mijloace, criminalistica ela(orează şi prezintă pentru a fi utilizate in practică metode şi mijloace necesare descoperirii şi curmării infracţiunilor demar)nd, fireşte, de la posi(ilităţile oferite de alte ştiinţe sau o(ţinute din analiza practicii judiciare. Pornind de la analiza opiniilor menţionate şi ţin)nd totodată cont de alte puncte de vedere, criminalistica poate fi definită ca o ştiinţă despre legităţile procesului creării şi administrării probelor infracţiunii, care elaborează, In baza cunoaşterii acestor legităţi, metode şi mijloace de cercetare criminalistică necesare descoperirii şi prevenirii faptelor penale. 4in definiţia dată reţinem că o(iectul de studiu al criminalisticii e constituit din două părţi componente cea a le*ităţilor proceselor de creare şi administrare a materialelor pro(ante şi cea a metodelor şi mijloacelor de investi*are criminalistică. 'stfel conceput, o(iectul criminalisticii prezintă importanţă pe două planuri distincte. Pe de o parte, su(liniază caracterul ştiinţific al acestei discipline, deoarece ea presupune cunoaşterea anumitor le*ităţi, fie din domeniul naturii, fie cu caracter social. 5erecunoaşterea acestui aspect esenţial al o(iectului criminalisticii provoacă du(ii. 0eamintim în acest contet o afirmaţie, deloc nu în favoarea criminalisticii, a renumitului savant francez 7dmond :ocard, care scria că, întruc)t conţinutul criminalisticii constituie metode şi nu le*ităţi, ea nu reprezintă o ştiinţă, ci o artă ;. Pe de altă parte, evidenţiază funcţiile sociale ale ştiinţei în cauză şi anume ale celor de cunoaştere, constructivă şi comunicativă. Plec)nd de la cunoaşterea le*ităţilor menţionate la ela(orarea şi d esăv)rşirea metodelor şi mijloacelor de lucru practic, de aici, la comunicarea acestora prin instruire şi pu(licitate, criminalistica contri(uie la sporirea eficienţei justiţiei penale, la com(aterea fenomenului infracţional. 'm(ele părţi componente ale o(iectului criminalisticii sunt structuri complee, elementele cărora pot fi prezentate în următoarea ordine / :e*ităţile creării urmelor materiale ale infracţiunii în funcţie de modul de acţiune şi împrejurările în care a avut loc fapta penală, în vederea ela(orării al*oritmelor de cercetare criminalistică a acestora. / &ijloacele tehnico+ştiinţifice şi metodele metodele necesare aplicării lor în procesul de cercetare la faţa locului sau în alte împrejurări similare. / 0ealizările ştiinţelor naturale, căile căile de cooptare şi adaptare a lor la necesităţile proprii criminalisticii. criminalisticii. 1
/ :e*ităţile psiholo*ice specifice interacţiunii persoanelor cu funcţii de urmărire penală cu cele implicate în procesul penal, în vederea ar*umentării metodelor tactice necesare o(ţinerii şi valorificării pro(elor testimoniale. / &odul de săv)rşire a diferitelor infracţiuni, de evoluţie a acestora în vederea ela(orării metodelor adecvate de investi*are criminalistică. / &ijloacele tehnice şi metodele metodele de protejare a valorilor sociale sociale de atentări criminale. / &etodele şi mijloacele tehnice necesare necesare efectuării epertizelor criminalistice. criminalistice.
1.2(5) Apreciaţi rolul criminalisticii criminalisticii în combaterea infracţiunilor. Sarcinile criminalisticii
2riminalistica face parte din sistemul ştiinţelor ce vizează înfăptuirea justiţiei. Totodată ea se distin*e de acestea prin sarcinile pe care şi le asumă, care sunt cu totul deose(ite de cele ale ştiinţelor juridice. în prezent, at)t su( aspect teoretic, teoretic, c)t şi su( aspect aspect practic sunt confirmate următoarele următoarele sarcini ale ştiinţei criminalistice / 1tudierea practicii infracţionale. 4atele empirice o(ţinute contri(uie la clasificarea infracţiunilor după anumite elemente caracteristice privind modul de acţiune şi, în ultimă instanţă, la ela(orarea metodicilor de investi*are specifice anumitor cate*orii de infracţiuni< / 1tudierea le*ităţilor creării urmelor infracţiunilor infracţiunilor şi ela(orarea, în (aza cunoaşterii cunoaşterii acestor le*ităţi, a mijloacelor mijloacelor şi metodelor adecvate de cercetare criminalistică< / 1tudierea şi adaptarea la necesităţile practicii practicii de investi*are criminalistică criminalistică a realizărilor realizărilor altor ştiinţe, cu preponderenţă a celor naturale / fizica, chimia, (iolo*ia, matematica, ci(ernetica etc< / 'naliza practicii de investi*are a faptelor penale în vederea ela(orării unor noi metode tactice de or*anizare şi efectuare a acţiunilor procesuale, necesare sta(ilirii adevărului într+un p roces penal< / 7la(orarea mijloacelor tehnice şi a metodelor privind aplicarea lor în activitatea operativă de prevenire şi curmare a infracţiunilor< / 7la(orarea mijloacelor tehnice şi a principiilor metodice ale epertizei criminalistice< / 2omunicarea prin pu(licitate a celor mai impresionante realizări ale criminalisticii, precum şi a practicii înaintate în domeniul investi*aţiei infracţiunilor. 1.3(7) pecificaţi locul criminalisticii în sistemul !tiinţelor naturale !i "uridice. 1pecificul o(iectului criminalisticii şi al sarcinilor ei determină locul p e care aceasta îl ocupă în sistemul ştiinţelor actuale, le*ătura ei cu alte ştiinţe. Pe de o parte, pe între*ul parcurs al evoluţiei sale criminalistica a apelat, după cum e şi firesc, la realizările ştiinţelor naturale, fapt care a influenţat in mod direct devenirea şi dezvoltarea ei, astfel ca într+un scurt răstimp să atin*ă atin*ă nivelul unei ştiinţe moderne. Pe de altă altă parte, realizările sale sunt destinate destinate com(aterii eficiente a actelor sancţionate de societate prin norme de drept penal, civil, administrativ etc. 'propierea criminalisticii, prin conţinutul său, de ştiinţele naturale şi o(iectivul de a contri(ui la aplicarea dreptului pe cale judiciară au condiţionat anumite diver*enţe de opinii privind o(iectul criminalisticii şi sistemul ştiinţelor de care ea aparţine. 'ceasta este eplicaţia celor mai diverse intitulări su( care compartimentul dat e prezentat în literatura de specialitate «2riminalistica şi alte ştiinţe» ", «:e*ătura criminalisticii cu alte ştiinţe» ;, «:ocul criminalisticii în sistemul ştiinţelor juridice şi le*ătura ei cu ştiinţele adiacente» $ ş.a. -n această ordine de idei reamintim că criminalistica a luat naştere din necesitatea o(iectivă de a dispune de metode perfecte şi eficiente de com(atere a fenomenului infracţional, c)nd simpla aplicare a le*ii devenise evident insuficientă datorită creşterii numărului de infracţiuni şi perfecţionării metodelor de săv)rşire a lor. 4eci de la începuturile sale criminalistica criminalistica se clasa în sistemul ştiinţelor ştiinţelor antrenate in înfăptuirea justiţiei. 2onţin)nd 2onţin)nd cunoştinţe din diferite domenii, criminalistica ela(orează şi pune în sluj(a sta(ilirii adevărului metode şi mijloace adecvate situaţiei crimino*ene. Putem deci afirma că criminalistica este o ştiinţă cu caracter pluridisciplinar care, pe (ună dreptate, reprezintă «o punte de le*ătură între ştiinţele naturale şi ştiinţele juridice» =, prin intermediul căreia metodele celor dint)i, -n direct sau prin adaptare, îşi *ăsesc aplicare în procesul judiciar. ju diciar. Prin o(iectul şi sarcinile sale, criminalistica se deose(eşte de alte ştiinţe, inclusiv de cele juridice. 5ici o altă ştiinţă nu işi propune, spre eemplu, cunoaşterea le*ităţilor creării pro(elor infracţiunii, ela(orarea mijloacelor şi metodelor de descoperire, fiare şi interpretare ştiinţifică a urmelor, precum şi ela(orarea metodelor de identificare a infractorilor, de cercetare a falsului, de evidenţă criminalistică a delincvenţilor şi a faptelor săv)rşite, tn acest sens criminalistica se prezintă totalmente ca o ştiinţă independentă, afirmaţiile despre caracterul ei su(ordonat altor discipline fiind nejustificate. Prin destinaţia şi sarcinile ce şi le asumă criminalistica este indisolu(il le*ată, in primul r)nd, de disciplinele juridice, in special de dreptul penal, de dreptul procesual penal, criminolo*ie şi de alte ştiinţe juridice. -n r)ndul al doilea, de ştiinţele auiliare judiciare / medicina le*ală, psiholo*ia şi psihiatria judiciară şi, in r)ndul al treilea, de ştiinţele naturale şi tehnice / fizica, chimia, matematica, (iolo*ia, antropolo*ia şi altele. Legătura criminalistica cu dreptul penal. 4upă cum se ştie, dreptul penal determină acţiunile ce constituie infracţiuni, elementele constitutive ale acestora, *rup)ndu+le după sfera şi periculozitatea socială pe care le prezintă. în (aza acestor clasificări, criminalistica criminalistica ela(orează metodici de investi*are specifice cate*oriei respective de infracţiuni. Totodată, asi*ur)nd elucidarea împrejurărilor împrejurărilor cauzei, criminalistica contri(uie contri(uie direct la aplicarea justă a le*ii penale, penale, la aprecierea periculozităţii faptei şi făptuitorului, a prejudiciului cauzat şi, in consecinţă, la determinarea măsurii de pedeapsă, precum şi a condiţiilor de ispăşire. -n acest contet, considerăm că e cazul să semnalăm opinia fondatorului ştiinţei criminalistice H. ross, potrivit căreia aceasta reprezintă o «ştiinţă a stărilor de fapt în procesul penal» ". Legătura criminalistica cu dreptul procesual penal. 'şa cum s+a menţionat, activitatea criminalistică este su(ordonată scopului procesului penal, aceasta determin)nd le*ătura str)nsă intre aceste discipline. 7a se manifestă, pe de o parte, prin faptul că orice activitate criminalistică, fie cercetarea la faţa locului, fie eaminarea unui corp delict în condiţii de la(orator, serveşte scopului procesului penal. 2riminalistica asi*ură, prin metodele şi mijloacele tehnico+ ştiinţifice, realizarea eficientă a tuturor formelor de activitate procesuală, în special a celor destinate descoperirii şi 2
/ :e*ităţile psiholo*ice specifice interacţiunii persoanelor cu funcţii de urmărire penală cu cele implicate în procesul penal, în vederea ar*umentării metodelor tactice necesare o(ţinerii şi valorificării pro(elor testimoniale. / &odul de săv)rşire a diferitelor infracţiuni, de evoluţie a acestora în vederea ela(orării metodelor adecvate de investi*are criminalistică. / &ijloacele tehnice şi metodele metodele de protejare a valorilor sociale sociale de atentări criminale. / &etodele şi mijloacele tehnice necesare necesare efectuării epertizelor criminalistice. criminalistice.
1.2(5) Apreciaţi rolul criminalisticii criminalisticii în combaterea infracţiunilor. Sarcinile criminalisticii
2riminalistica face parte din sistemul ştiinţelor ce vizează înfăptuirea justiţiei. Totodată ea se distin*e de acestea prin sarcinile pe care şi le asumă, care sunt cu totul deose(ite de cele ale ştiinţelor juridice. în prezent, at)t su( aspect teoretic, teoretic, c)t şi su( aspect aspect practic sunt confirmate următoarele următoarele sarcini ale ştiinţei criminalistice / 1tudierea practicii infracţionale. 4atele empirice o(ţinute contri(uie la clasificarea infracţiunilor după anumite elemente caracteristice privind modul de acţiune şi, în ultimă instanţă, la ela(orarea metodicilor de investi*are specifice anumitor cate*orii de infracţiuni< / 1tudierea le*ităţilor creării urmelor infracţiunilor infracţiunilor şi ela(orarea, în (aza cunoaşterii cunoaşterii acestor le*ităţi, a mijloacelor mijloacelor şi metodelor adecvate de cercetare criminalistică< / 1tudierea şi adaptarea la necesităţile practicii practicii de investi*are criminalistică criminalistică a realizărilor realizărilor altor ştiinţe, cu preponderenţă a celor naturale / fizica, chimia, (iolo*ia, matematica, ci(ernetica etc< / 'naliza practicii de investi*are a faptelor penale în vederea ela(orării unor noi metode tactice de or*anizare şi efectuare a acţiunilor procesuale, necesare sta(ilirii adevărului într+un p roces penal< / 7la(orarea mijloacelor tehnice şi a metodelor privind aplicarea lor în activitatea operativă de prevenire şi curmare a infracţiunilor< / 7la(orarea mijloacelor tehnice şi a principiilor metodice ale epertizei criminalistice< / 2omunicarea prin pu(licitate a celor mai impresionante realizări ale criminalisticii, precum şi a practicii înaintate în domeniul investi*aţiei infracţiunilor. 1.3(7) pecificaţi locul criminalisticii în sistemul !tiinţelor naturale !i "uridice. 1pecificul o(iectului criminalisticii şi al sarcinilor ei determină locul p e care aceasta îl ocupă în sistemul ştiinţelor actuale, le*ătura ei cu alte ştiinţe. Pe de o parte, pe între*ul parcurs al evoluţiei sale criminalistica a apelat, după cum e şi firesc, la realizările ştiinţelor naturale, fapt care a influenţat in mod direct devenirea şi dezvoltarea ei, astfel ca într+un scurt răstimp să atin*ă atin*ă nivelul unei ştiinţe moderne. Pe de altă altă parte, realizările sale sunt destinate destinate com(aterii eficiente a actelor sancţionate de societate prin norme de drept penal, civil, administrativ etc. 'propierea criminalisticii, prin conţinutul său, de ştiinţele naturale şi o(iectivul de a contri(ui la aplicarea dreptului pe cale judiciară au condiţionat anumite diver*enţe de opinii privind o(iectul criminalisticii şi sistemul ştiinţelor de care ea aparţine. 'ceasta este eplicaţia celor mai diverse intitulări su( care compartimentul dat e prezentat în literatura de specialitate «2riminalistica şi alte ştiinţe» ", «:e*ătura criminalisticii cu alte ştiinţe» ;, «:ocul criminalisticii în sistemul ştiinţelor juridice şi le*ătura ei cu ştiinţele adiacente» $ ş.a. -n această ordine de idei reamintim că criminalistica a luat naştere din necesitatea o(iectivă de a dispune de metode perfecte şi eficiente de com(atere a fenomenului infracţional, c)nd simpla aplicare a le*ii devenise evident insuficientă datorită creşterii numărului de infracţiuni şi perfecţionării metodelor de săv)rşire a lor. 4eci de la începuturile sale criminalistica criminalistica se clasa în sistemul ştiinţelor ştiinţelor antrenate in înfăptuirea justiţiei. 2onţin)nd 2onţin)nd cunoştinţe din diferite domenii, criminalistica ela(orează şi pune în sluj(a sta(ilirii adevărului metode şi mijloace adecvate situaţiei crimino*ene. Putem deci afirma că criminalistica este o ştiinţă cu caracter pluridisciplinar care, pe (ună dreptate, reprezintă «o punte de le*ătură între ştiinţele naturale şi ştiinţele juridice» =, prin intermediul căreia metodele celor dint)i, -n direct sau prin adaptare, îşi *ăsesc aplicare în procesul judiciar. ju diciar. Prin o(iectul şi sarcinile sale, criminalistica se deose(eşte de alte ştiinţe, inclusiv de cele juridice. 5ici o altă ştiinţă nu işi propune, spre eemplu, cunoaşterea le*ităţilor creării pro(elor infracţiunii, ela(orarea mijloacelor şi metodelor de descoperire, fiare şi interpretare ştiinţifică a urmelor, precum şi ela(orarea metodelor de identificare a infractorilor, de cercetare a falsului, de evidenţă criminalistică a delincvenţilor şi a faptelor săv)rşite, tn acest sens criminalistica se prezintă totalmente ca o ştiinţă independentă, afirmaţiile despre caracterul ei su(ordonat altor discipline fiind nejustificate. Prin destinaţia şi sarcinile ce şi le asumă criminalistica este indisolu(il le*ată, in primul r)nd, de disciplinele juridice, in special de dreptul penal, de dreptul procesual penal, criminolo*ie şi de alte ştiinţe juridice. -n r)ndul al doilea, de ştiinţele auiliare judiciare / medicina le*ală, psiholo*ia şi psihiatria judiciară şi, in r)ndul al treilea, de ştiinţele naturale şi tehnice / fizica, chimia, matematica, (iolo*ia, antropolo*ia şi altele. Legătura criminalistica cu dreptul penal. 4upă cum se ştie, dreptul penal determină acţiunile ce constituie infracţiuni, elementele constitutive ale acestora, *rup)ndu+le după sfera şi periculozitatea socială pe care le prezintă. în (aza acestor clasificări, criminalistica criminalistica ela(orează metodici de investi*are specifice cate*oriei respective de infracţiuni. Totodată, asi*ur)nd elucidarea împrejurărilor împrejurărilor cauzei, criminalistica contri(uie contri(uie direct la aplicarea justă a le*ii penale, penale, la aprecierea periculozităţii faptei şi făptuitorului, a prejudiciului cauzat şi, in consecinţă, la determinarea măsurii de pedeapsă, precum şi a condiţiilor de ispăşire. -n acest contet, considerăm că e cazul să semnalăm opinia fondatorului ştiinţei criminalistice H. ross, potrivit căreia aceasta reprezintă o «ştiinţă a stărilor de fapt în procesul penal» ". Legătura criminalistica cu dreptul procesual penal. 'şa cum s+a menţionat, activitatea criminalistică este su(ordonată scopului procesului penal, aceasta determin)nd le*ătura str)nsă intre aceste discipline. 7a se manifestă, pe de o parte, prin faptul că orice activitate criminalistică, fie cercetarea la faţa locului, fie eaminarea unui corp delict în condiţii de la(orator, serveşte scopului procesului penal. 2riminalistica asi*ură, prin metodele şi mijloacele tehnico+ ştiinţifice, realizarea eficientă a tuturor formelor de activitate procesuală, în special a celor destinate descoperirii şi 2
administrării pro(elor. Pe de altă parte, le*islaţia procesual penală determină limitele şi condiţiile cu care tre(uie să fie concordate metodele şi mijloacele de cercetare criminalistică. Legătura criminalistica cu criminologia. :e*ătura dintre aceste două discipline este deose(it de evidentă. 2riminolo*ia este o ştiinţă relativ recentă care are o(iectul său specific de studiu starea, dinamica şi cauzele criminalităţii, ceea ce permite pro*+nozarea infracţiunilor şi ela(orarea măsurilor de prevenire prin înlăturarea condiţiilor sociale ce determină sau favorizează comiterea lor. :a rezolvarea pro(lemelor ce ţin de o(iectul de studiu al criminolo*iei se folosesc pe lar* rezultatele o(ţinute în urma cercetărilor criminalistice a anumitor infracţiuni sau cate*orii de infracţiuni, datele concentrate în cartotecile de evidenţă criminalistică ş.a. Prin posi(ilităţile de cercetare de care dispune, criminolo*ia furnizează date deose(it de importante necesare ela(orării şi aplicării mijloacelor tehnice criminalistice de protejare a valorilor sociale de atentări inf racţionale. Legătura criminalistica cu medicina legală şi psihiatria Judiciară. >ie la nivel teoretic, fie la cel utilitar, criminalistica deţine continuu le*ături cu ştiinţele auiliare ale dreptului, în special cu medicina le*ală. în practică se cunosc suficiente cazuri c)nd medicii le*işti, spre eemplu, au aplicat datele sta(ilite de criminalişti pentru determinarea faptelor cu care se confruntă şi, invers, c)nd criminaliştii au apelat la datele medico+le*ale pentru sta(ilirea faptelor cu semnificaţie judiciară. 1unt frecvente epertizele complee medico+criminalistice a armelor de foc şi a urmelor aplicării acestora, a mijloacelor tehnice în cazurile accidentelor de circulaţie sau de muncă etc. Legătura criminalistica cu psihologia judiciară. Psiholo*ia judiciară reprezintă o ramură a ştiinţei psiholo*ice, care studiază persoana umană in vederea punerii în evidenţă a le*ităţilor psiholo*ice ce determină d etermină comportamentul acesteia în situaţii specifice săv)rşirii şi investi*ării actelor delic+tuoase ". 4in definiţia enunţată a psiholo*iei judiciare jud iciare rezultă le*ătura pe multiple planuri a criminalisticii cu această ştiinţă. -n primul r)nd, or*anele de urmărire penală tre(uie să fie înarmate cu cunoştinţe privind le*ităţile psiholo*ice ce determină modul de comportare a omului. Practic toate acţiunile procesuale !cercetarea la faţa locului, percheziţia, eperimentul judiciar, prezentarea pentru recunoaştere ş.a.% necesită ca or*anul de urmărire penală să posede cunoştinţe referitor la comportamentul omului -n situaţii respective. în r)ndul al doilea, ansam(lul de procedee tactice privind intero*atoriul are la (ază realizările psiholo*ice. în fond, orice act Prin o(iectul şi sarcinile sale, criminalistica se deose(eşte de alte ştiinţe, inclusiv de cele juridice. 5ici o altă ştiinţă nu işi propune, spre eemplu, cunoaşterea le*ităţilor creării pro(elor infracţiunii, ela(orarea mijloacelor şi metodelor de descoperire, fiare şi interpretare ştiinţifică a urmelor, precum şi ela(orarea metodelor de identificare a infractorilor, de cercetare a falsului, de evidenţă criminalistică a delincvenţilor şi a faptelor săv)rşite, în acest sens criminalistica se prezintă totalmente ca o ştiinţă independentă, afirmaţiile despre caracterul ei su(ordonat altor discipline fiind nejustificate. Prin destinaţia şi sarcinile ce şi le asumă criminalistica este indisolu(il le*ată, în primul r)nd, de disciplinele juridice, in special de dreptul penal, de dreptul procesual penal, criminolo*ie şi de alte ştiinţe juridice. -n r)ndul al doilea, de ştiinţele auiliare judiciare / medicina le*ală, psiholo*ia şi psihiatria judiciară şi, in r)ndul al treilea, de ştiinţele naturale şi tehnice / fizica, chimia, matematica, (iolo*ia, antropolo*ia şi altele. Legătura criminalistica cu dreptul penal. 4upă cum se ştie, dreptul penal determină acţiunile ce constituie infracţiuni, elementele constitutive ale acestora, *rup)ndu+le după sfera şi periculozitatea socială pe care le prezintă. în (aza acestor clasificări, criminalistica criminalistica ela(orează metodici de investi*are specifice cate*oriei respective de infracţiuni. Totodată, asi*ur)nd elucidarea împrejurărilor împrejurărilor cauzei, criminalistica contri(uie contri(uie direct la aplicarea justă a le*ii penale, penale, la aprecierea periculozităţii faptei şi făptuitorului, a prejudiciului cauzat şi, in consecinţă, la determinarea măsurii de pedeapsă, precum şi a condiţiilor de ispăşire. în acest contet, considerăm că e cazul să semnalăm opinia fondatorului ştiinţei criminalistice H. ross, potrivit căreia aceasta reprezintă o «ştiinţă a stărilor de fapt in procesul penal» ". Legătura criminalistica cu dreptul procesual penal. 'şa cum s+a menţionat, activitatea criminalistică este su(ordonată scopului procesului penal, aceasta determin)nd le*ătura str)nsă intre aceste discipline. 7a se manifestă, pe de o parte, prin faptul că orice activitate criminalistică, fie cercetarea la faţa locului, fie eaminarea unui corp delict în condiţii de la(orator, serveşte scopului procesului penal. 2riminalistica asi*ură, prin metodele şi mijloacele tehnico+ ştiinţifice, realizarea eficientă a tuturor formelor de activitate procesuală, in special a celor destinate descoperirii şi administrării pro(elor. Pe de altă parte, le*islaţia procesual penală determină limitele şi condiţiile cu care tre(uie să fie concordate metodele şi mijloacele de cercetare criminalistică. Legătura criminalistica cu criminologia. :e*ătura dintre aceste două discipline este deose(it de evidentă. 2riminolo*ia este o ştiinţă relativ recentă care are o(iectul său specific de studiu starea, dinamica şi cauzele criminalităţii, ceea ce permite pro*+nozarea infracţiunilor şi ela(orarea măsurilor de prevenire prin înlăturarea condiţiilor sociale ce determină sau favorizează comiterea lor. :a rezolvarea pro(lemelor ce ţin de o(iectul de studiu al criminolo*iei se folosesc pe lar* rezultatele o(ţinute în urma cercetărilor criminalistice a anumitor infracţiuni sau cate*orii de infracţiuni, datele concentrate în cartotecile de evidenţă criminalistică ş.a. Prin posi(ilităţile de cercetare de care dispune, criminolo*ia furnizează date deose(it de importante necesare ela(orării şi aplicării mijloacelor tehnice criminalistice de protejare a valorilor sociale de atentări inf racţionale. Legătura criminalistica cu medicina legală şi psihiatria Judiciară. >ie la nivel teoretic, fie la cel utilitar, criminalistica deţine continuu le*ături cu ştiinţele auiliare ale dreptului, în special cu medicina le*ală. în practică se cunosc suficiente cazuri c)nd medicii le*işti, spre eemplu, au aplicat datele sta(ilite de criminalişti pentru determinarea faptelor cu care se confruntă şi, invers, c)nd criminaliştii au apelat la datele medico+le*ale pentru sta(ilirea faptelor cu semnificaţie judiciară. 1unt frecvente epertizele complee medico+criminalistice a armelor de foc şi a urmelor aplicării acestora, a mijloacelor tehnice în cazurile accidentelor de circulaţie sau de muncă etc. Legătura criminalistica cu psihologia judiciară. Psiholo*ia judiciară reprezintă o ramură a ştiinţei psiholo*ice, care studiază persoana umană în vederea punerii în evidenţă a le*ităţilor psiholo*ice ce determină d etermină comportamentul " acesteia în situaţii specifice săv)rşirii şi investi*ării actelor delic+tuoase . 4in definiţia enunţată a psiholo*iei judiciare jud iciare rezultă le*ătura pe multiple planuri a criminalisticii cu această ştiinţă. în primul r)nd, or*anele de urmărire penală tre(uie să fie înarmate cu cunoştinţe privind le*ităţile psiholo*ice ce determină modul de comportare a omului. Practic toate acţiunile procesuale !cercetarea la faţa locului, percheziţia, eperimentul judiciar, prezentarea pentru recunoaştere ş.a.% necesită ca or*anul de urmărire penală să posede cunoştinţe referitor la comportamentul omului în situaţii respective. în r)ndul al doilea, ansam(lul de procedee tactice 3
