Comentariu la Faptele Apostolilor – Ioan Gura de Aur
Omilia I – Cuvantul cel dintai l-am facut , o, Teofile, despre toate cele ce a inceput IIsus a face si a invata pana in ziua cand, poruncind prin Duhul Sfant apostolilor apostolilor pe care i-a ales, S-a inaltat Omilia II – Deci, adunandu-se ei, Il intrebau, zicand: Doamne, oare in timpul acesta vei aseza la loc imparatia lui Israel? Omilia III – Atunci s-au intors apostolii in Ierusalim din muntele numit al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, tinand cele de o sambata Omilia IV – Si, cand s-a implinit ziua Cincizecimii,, Cincizecimii,, erau toti intr-un suflet la un loc. Si s-a facut deodata sunet din cer Omilia V – Barbatii iudei si toti cei ce locuiesc in Ierusalim, aceasta sa va fie cunoscuta si ascultati graiurile mele! Omilia VI – Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea ale mele! Omilia VII – Auzind ei cuvintele acestea, s-au umilit la inima si au zis catre Petru si ceilalti apostoli: Ce sa facem, barbate frati? Omilia VIII – Petru si Ioan s-au suit dimpreuna la templu la ceasul al noulea de rugaciune Omilia IX – Vaznd, zice, Petru a raspuns catre popor: Barbati israeliti, pentru ce va minunati de aceasta? Sau pentru ce va atintiti privirea la noi ca si cum cu propria putere sau buna-credinta buna-credinta l-am facut pe acesta sa umble? Omilia X – Pe cand vorbeau ei catre popor, s-au apropiat de ei preotii si capetenia garzii garzii de la temple. Omilia XI – Dupa ce au fost sloboziti, au venit la ail or si au vestit cate au zis catre ei arhiereii si batranii Omilia XII – Iosif, cel numit de apostolic Barnaba, levit, cipriot de neam, avand o tarina, dup ace a vandut-o, a adus pretul si l-a pus la picioarele apostolilor Omilia XIII – Sculandu-se arhiereul si toti cei impreuna cu el, erezia care era a saducheilor, s-au umplut de pizma si au pus mana pe apostolic si i-au pus sub paza publica Omilia XIV – Dar, sculandu-se in Sinedriu un fariseu cu numele Gamaliel, invatator de Lege, cinstit la tot poporul, a poruncit sa iasa putin oamenii afara. Omilia XV – Iar Stefan, plin de credinta si de putere, facea minuni si semen mari in popor.
Omilia XVI – Dumnezeu a vorbit asa, spunand: Fi-va samanta lui pribeaga in pamant strain si o vor inrobi si ii vor face rau patru sute de ani; si Eu vo i judeca pe neamul caruia vor robi, a zis Dumnezeu. Si, dupa acestea, vor iesi si-Mi vor sluji in locul acesta. Omilia XVII – Pe acest Moise, de care se lepadasera, zicand: Cine te-a pus stapan si judecator peste noi? , pe acesta l-a trimis Dumnezeu conducator si izbavitor prin mana ingerului care I s-a aratat in rug. Omilia XVIII – Auzind acestea, crapau cu inima si scrasneau din dinti asupra lui. Omilia XIX – Un inger al Domnului a grait catre Filip, spunandu-i: Scoala si mergi spre miazazi spre Gaza; ea este pustie. Si sculandu-se a mers. Omilia XX – Si era ucenic in Damasc cu numele Anania si Domnul a zis catre el in vedenie: Anania! Iata eu, Doamne. Iar Domnul a zis catre el : Sculandu-te, du-te pe ulita cea numita dreapta si cauta in casa lui Iuda pe cel cu numele Saul tarsian, caci, iata, se roaga! Si a vazut in vedenie pe barbatul Anania intrand si punandu-si mana pe el, ca sa vada din nou. Omilia XXI – Venind Saul in Ierusalim, se ispitea sa se alature ucenicilor, si toti se temeau de el, necrezand ca este ucenic. Dar Barnaba, luandu-l, l-a dus la apostolic si le-a povestit cum a vazut pe domnul pe cale Omilia XXII – Iar un barbat din Cezareea, cu numele Corneliu, sutas din cohort numita Italica, bine-cinstit si temator de Dumnezeu cu toata casa sa, care facea multe milostenii in popor si se ruga lui Dumnezeu totdeauna, a vazut lamurit in vedenie ca la ceasul al noulea din zi un inger al lui Dumnezeu intrand la el si zicandu-i: Corneliu! Iar el, cautand la el si faccandu-i-se frica, a zis: Ce este, Doamne? Si i-a zis: Rugaciunile si milosteniile tale s-au suit spre pomenirea inaintea lui Dumnezeu. Omilia XXIII – Iar a doua zi, sculandu-se, Petru a venit impreuna cu ei; si unii frati din Iope au venit impreuna in Cezareea. Iar Corneliu ii astepta, adunandu-si rudele si prietenii de nadejde. Omilia XXIV – Pe cand vorbea Petru graiurile acestea, a cazut Duhul Sfant asupra tuturor celor ce ascultau cuvantul. Si erau uimiti credinciosii din taierea-imprejur cati venisera impreuna cu Petru ca darul Sfantului Duh s-a revarsat si asupra neamurilor. Omilia XXV – Deci cei ce s-au imprastiat de la necazul care s-a facut cu Stefan au trecut pana in Fenicia, Cipru si Antiohia, negraind nimanui cuvantul decat numai iudeilor. Omilia XXVI – In vremea aceea a pus regale Irod mainile pe unii din Biserica sa le faca rau. Si a ucis cu sabia pe iacov, fratele lui Ioan. Si, vazand ca este pe placul iudeilor, a adaugat a prinde si pe Petru. Dar erau zilele azimelor. Omilia XXVII – Facandu-se ziua, era nu putina tulburare intre ostasi oare ce s -a intamplat cu Petru. Iar Irod, dup ace l-a cerut si nu l-a aflat si dupa ce a judecat pe strajeri, a dat ordin sa fie omorati. Si, coborand din Iudeea, petrecea in Cezareea.
