Casa Zoikăi PIESĂ IN PATRU ACTE Text definitiv ■
Personajele: ZOIA DENISOVNA PELŢ, stăpîna apartamentului şi a atelieruB MANIUŞKA, cameristă ANISIM ZOTIKOVICI PORTUPEIA, preşedintele comitetului 1 Woc PA VEL FEODOROVICI OBOLIANJNOV, conte ALEXANDR TARASOVICI AMETISTOV, verişorul Zoiei BORIS SEMIONOVICI GUS, director comercial GANDZALIN 1
HERUVIM
/ chlnezl
■
CROITOREASA PRIMA DOAMNĂ A DOUA DOAMNĂ A TREIA DOAMNĂ O LUCRĂTOARE ALLA VADIMOVNA MĂRIA NIKIFOROVNA LIZANKA MADAM IVANOVA PRIMUL NECUNOSCUT AL DOILEA NECUNOSCUT AL TREILEA NECUNOSCUT CORP DE MORT HOBBER
Actul intu
, ZOIA MANIUŞKA Se văd antreul, salonul şi dormitorul din apartamentul Zoiei. în ferestre arde un apus de mai. Dincolo de ferestre, curtea unei clădiri enorme răsună ca o monstruoasă tabacheră muzicală. Gramofonul clntă: „Pe pămint, tot neamul omenesc /..."; cineva strigă: „Cumpărăm primusuri!", altcineva: „Cuţite, foarfeci ascut!", un al treilea: „Samovare sudăm .'"'... Gramofonul: „Se închină unui singur idol sflnt". Din cind in clnd, huruie tramvaiul. Rare claxoane de automobil. Un concert infernal. Apoi, cind zgomotul se mai potoleşte, se aude o polcă veselă, cintată la armonică.
(îmbrăăndu-se în faţa unui şifonier cu oglindă, fredonează f redonează polca): Haide, haide, înger drag... Am hîrtiuţa!... Am pus mîna pe ea!... Am hîrtiuţa! (apărînd brusc): Zoia Denisovna! Iar a venit Portupeia peste noi! ZOIA (în şoaptă): Fă-i vînt, fă-i vînt! Spune-i că nu sînt acasă! MANIUŞKA MANIUŞKA S-a strecurat pe uşa de servici, blestematul... blestematul... ZOIA Dă-1 afară! Dă-1 afară! Spune-i, că am plecat. (Se ascunde în dulapul cu oglindă) PORTUPEIA (apare brusc): Zoia Denisovna, sînteţi acasă? MANIUŞKA MANIUŞKA Nu e, doar vă spusei că nu-i. Şi-apoi frumos vă stă, tovarăşe Portupeia, să daţi buzna în dormitorul unei doamne?
PORTUPEIA Puterea sovietică nu preconizează dormitoare. Poate vrei şi tu un dormitor separat, ai? Cînd vine? MANIUŞKA MANIUŞKA Eu de unde să ştiu? Că doar nu-mi dă mie raportul. PORTUPEIA O fi şters-o la ibovnicul ei. MANIUŞKA MANIUŞKA Ce needucat eşti, tovarăşe Portupeia, despre cine vorbeşti aşa? PORTUPEIA MANIUŞKA PORTUPEIA MANIUŞKA PORTUPEIA ZOIA MANIUŞKA ZOIA PORTUPEIA ZOIA TUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA MANIUŞKA ZOIA MANIUŞKA PORTUPEIA MANIUŞKA PORTUPEIA
Tu, Mario, să nu-mi faci pe proasta! Cunoaşteil noi bine afacerile voastre. Comitetul de bloc ve« totul ca-n palmă. Comitetul de bloc e ochiul cari veghează. Şi de dormit, dormim cu un singur ochB iar cu celălalt vedem tot. De aia şi sîntem pun Mai bine te-ai duce de aici, Anisim ZotikovicB de ce te-ai băgat în dormitor? Vezi că sînt cu servieta! Cu cine crezi că vorbeşti» Servieta asta e semn că pot pătrunde oriund« Sînt persoană oficială, inviolabilă. (încearcă sM îmbrăţişeze pe Maniuşka.) Lăsaţi că i-oi spune eu soţiei dumitale şi o să-M facă harcea-parcea persoana persoana oficială! Stai, zvîrlugă, că nu te mănînc! (din dulap): Portupeia, eşti un porc! Vai! (Fuge.) (ieşind din dulap): Halal preşedinte de comitetl N-am ce zice! Eu chiar credeam că aţi plecat de acasă. Ce-i veni să mintă? Da vicleană mai sînteţi, Zoia j Denisovna... Da şi dumneata, Portupeia! Ce poamă indiscretă poţi să fii. în primul rînd, rî nd, foloseşti vorbe necu-l viincioase. Ce înseamnă ibovnic? Vorbeşti de Pa vel Feodorovici? Eu sînt un om simplu. N-am umblat pe la universitate. Păcat. în al doilea rînd, eu nici nu sînt îmbrăcată,! şi dumneata te fîţîi prin dormitorul meu. Iar îni al treilea rînd, eu nu sînt acasă. Cum adică? Mi se pare cam ciudat. Pe scurt — ce vrei de la mine? Iar vaţi gîndi« să-mi băgaţi pe cineva în apartament? Bineînţeles. Doar sînteţi singură în şase camereJ Cum adică singură, dar Maniuşka? Maniuşka-i fată în casă şi are cămăruţa ei de zece] metri lîngă bucătărie. Maniuşka! (apare): Ce-i, Zoia Denisovna? Cine eşti tu? Nepoata dumneavoastră, Zoia Denisovna. Şi cum îi spui spui Zoiei Denisovna? Ma tante. Ah, scîrbă mică! i
ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA I Maniuşka o zbugheşte afară.
Poţi să te duci, Maniuşka. ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA
PORTUPEIA Puterea sovietică nu preconizează dormitoare. Poate vrei şi tu un dormitor separat, ai? Cînd vine? MANIUŞKA MANIUŞKA Eu de unde să ştiu? Că doar nu-mi dă mie raportul. PORTUPEIA O fi şters-o la ibovnicul ei. MANIUŞKA MANIUŞKA Ce needucat eşti, tovarăşe Portupeia, despre cine vorbeşti aşa? PORTUPEIA MANIUŞKA PORTUPEIA MANIUŞKA PORTUPEIA ZOIA MANIUŞKA ZOIA PORTUPEIA ZOIA TUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA MANIUŞKA ZOIA MANIUŞKA PORTUPEIA MANIUŞKA PORTUPEIA
Tu, Mario, să nu-mi faci pe proasta! Cunoaşteil noi bine afacerile voastre. Comitetul de bloc ve« totul ca-n palmă. Comitetul de bloc e ochiul cari veghează. Şi de dormit, dormim cu un singur ochB iar cu celălalt vedem tot. De aia şi sîntem pun Mai bine te-ai duce de aici, Anisim ZotikovicB de ce te-ai băgat în dormitor? Vezi că sînt cu servieta! Cu cine crezi că vorbeşti» Servieta asta e semn că pot pătrunde oriund« Sînt persoană oficială, inviolabilă. (încearcă sM îmbrăţişeze pe Maniuşka.) Lăsaţi că i-oi spune eu soţiei dumitale şi o să-M facă harcea-parcea persoana persoana oficială! Stai, zvîrlugă, că nu te mănînc! (din dulap): Portupeia, eşti un porc! Vai! (Fuge.) (ieşind din dulap): Halal preşedinte de comitetl N-am ce zice! Eu chiar credeam că aţi plecat de acasă. Ce-i veni să mintă? Da vicleană mai sînteţi, Zoia j Denisovna... Da şi dumneata, Portupeia! Ce poamă indiscretă poţi să fii. în primul rînd, rî nd, foloseşti vorbe necu-l viincioase. Ce înseamnă ibovnic? Vorbeşti de Pa vel Feodorovici? Eu sînt un om simplu. N-am umblat pe la universitate. Păcat. în al doilea rînd, eu nici nu sînt îmbrăcată,! şi dumneata te fîţîi prin dormitorul meu. Iar îni al treilea rînd, eu nu sînt acasă. Cum adică? Mi se pare cam ciudat. Pe scurt — ce vrei de la mine? Iar vaţi gîndi« să-mi băgaţi pe cineva în apartament? Bineînţeles. Doar sînteţi singură în şase camereJ Cum adică singură, dar Maniuşka? Maniuşka-i fată în casă şi are cămăruţa ei de zece] metri lîngă bucătărie. Maniuşka! (apare): Ce-i, Zoia Denisovna? Cine eşti tu? Nepoata dumneavoastră, Zoia Denisovna. Şi cum îi spui spui Zoiei Denisovna? Ma tante. Ah, scîrbă mică! i
ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA I Maniuşka o zbugheşte afară.
Poţi să te duci, Maniuşka. ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA
ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA
Nu'mai merge aşa, Zoia Denisovna. Ce mă tot fraieriţi! Maniuşka — nepoată!... Vă e nepoată, cum vă sînt eu mătuşă! Portupeia, eşti un mitocan! Şi prima cameră e tot goală! Pardon, e plecat în delegaţie. Ce-mi tot spuneţi poveşti, Zoia Denisovna! Nici nu mai e la Moscova! Să fim obiectivi, v-a plasat o hîrtiuţă de la trustul trustul de faianţă şi a şters-o din oraş. oraş. E o persoană mitică. Iar mie,, din cauza dumneavoastră, adunarea generală mi-a servit nişte urale... n-am ştiut cum să-mi iau tălpăşiţa. Ce mai vrea şi haita aia? Despre cine vorbiţi? Păi'1 despre adunarea voastră generală. Ştiţi ceva, Zoia Denisovna, să fi fost altul în locul meu... Păi tocmai asta-i nenorocirea, că nu altcineva, ci dumneata eşti în locul dumitale. S-a hotărît să vă băgăm pe cineva, să vă restrîngem, iar jumătate din adunare urlă să vă dăm de tot afară! Pe mine? Afară? (Face cu mina un gest obscen.) Asta ce vrea să însemne? Exact ce se vede: ciuciu! Ei bine! Uite, să crap dacă nu vă bag mîine un muncitor! Să vedem dacă o. să-i plimbaţi şi lui ciuciu pe la nas. Mii de scuze! (Se îndreaptă spre
uşă.) Portupeia, ia dă-mi te rog o mică informaţie. De ce în casa noastră, o comunitate tovărăşească, nu-i aşa, monsieur Gus-Bagajnîi ocupă singur cele opt camere de la mezanin? îmi pare rău, dar Gus are contract pentru apartament. El va încălzi toată casa. îngâduie-mi o întrebare indiscretă. Cît ţi-a dat dumitale personal ca să-i sufle locuinţa lui Firsov? Uşurel, Zoia Denisovna — sînt o persoană cu funcţii de răspundere! în buzunarul interior al vestei ai nişte bancnote. Ssria VM, primul număr — 425900, controlează. 86 87
PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA M..V? ui cii3 U 1. ,HVi. .
ZOIA tTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA
PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA
(se descheie, scoate banii, înlemneşte) Ale-hop! Dumneavoastră, Zoia Denisovna, sînteţi în relfH cu necuratul, era observat eu asta mai demult. Pauză,
Deci, Maniuşka şi persoana mitică rămîn tft vigoare. Pe conştiinţa mea, Zoia Denisovna, cu Maniuşka nu se mai poate. Toată casa ştie că e servitoare. Bine, hai să te cred. Mă autorestiing
(oprindu-sr la uşă, înfundat şi tînguitor): Aşada™ Gus dă el bănuţii, dar le şi notează seria? __________ *Roman[ă de M.I. Glinka pe versuri do A.S. Puşi (n.t.).
ZOIA Păi dumneata ce credeai?...
Portupeia iese prin salon şi antreu si in acelaşi timp apare Obolianinov. Arată îngrozitor... OBOLIANINOV ZOIA
Zoia, pot să intru? (îşi aruncă pălăria şi bastonul.) Pavlik! Sigur că poţi. Ce-i, Pavlik, iarăşi...? OBOLIANINOV Nu mă pot lupta cu mine... Trimite după chinez... după chinez, te implor!... Bine, bine... (Strigă.) Maniuşka! Apare Maniuşka. Pavel Feodoroviei nu se simte bine, fugi repede la chinez! întuneric. Apartamentul Zoiei dispare. Apare o cameră sordidă de subsol, slab luminată de o lampă cu gaz. Rufe pe sfoară. Gând 7. alin stă aplecat deasupra unei spirtiere aprinse. în faţa lui — H e r u v i m.
Tu eşti la tine un pungaş chinez, bandit! Vasele ai fulat, cocaina ai Mat, unde ai dispălut? Cum să cled la tine? Olecuţă taţi! Bandita eşti tu! Pleacă imediat din spălătorie, tu hoţ! Ţe? Ţe ziţi? Goneşti pe salman chinez? Ţe? Mi-a fulat mătăsica pe Ţvetnoi buleval, cocaina mi-a zmulz un bandit, lecuţa să mă omoale, uite (îi arată o cicatrice). Ţiam munţit si tu mă goneşti. Ţe o sa manînţe salman chinez la Moscova? Lău tovalăş! Tlebuiesti omolît. CJANDZALIN TU dacă ai să omoli, pe tine comunista poliţie te ia. Ai să vezi! Pauză.
HERUVIM Ţe? îţi goneşti azutolul? Am să mă spînzul la ZOIA
«AND Z ALIN HERUVIM «AND Z ALIN HERUVIM
usa ta! GANDZALIN HERUVIM GANDZALIN HERUVIM GANDZALIN HERUVIM GANDZALIN Pauză. mai fuli?
Ai să mai zulesti Nu! Nu! Zi: zau! Zau! Mai zi zau încă! Zau, zau, pe Dumnezeu! Pune halatul, ai să munţesti 89
HERUVIM GANDZALIN MANIUŞKA GANDZALIN MANIUŞKA GANDZALIN MANIUŞKA GANDZALIN MANIUŞKA HERUVIM GANDZALIN MANIUŞKA GANDZALIN HERUVIM GANDZALIN MANIUŞKA GANDZALIN MANIUŞKA GANDZALIN MANIUŞKA GANDZALIN MANIUŞKA GANDZALIN OBOLIANINOV HERUVIM
Sînt flamînd, două dzile n-am mîncat, dai pîiniţe olecuţă! '' n l Ia pîiniţa din sac. ' "' Bătăi la uşă.
■■■:■. •.;■;•; ■■!
Ţine este, ţine, ţine? u / 1; (de după uşă): Deschide; Gazolin, prietenii! A-a, Maniuska! (Deschide uşa.) (intră): De ce te-ncui? Halal spălătorie, poţi să baţi pînă crapi! A, Maniuska, saliut, saliut! Ei, Gazolin, hai la ai mei. Iar s-a îmbolnăvit Obolianinov. La mine nu poate să meldzi acum, dau la tine doctolia.
Nu, vino s-o dizolvi tu acolo, să nu mai zică ăia c-o faci prea diluată. Ţe? Molfină? . ,.i" Gandzalin spune ceva în chineză. Heruvim îi răspunde \ chineză.
Maniuska, meldze el, faţe ţe tlebuie. Da ştie? Ştie, nu te teme. (Scoate din colţ o cutiuţă, i-o dâ lui,Heruvim, li vorbeşte în chinezeşte.) Ţe mă înveţi. Hai, fatal (către Heruvim): Poaltă-te mai bine, sa aduţi ţinti luble. Fii atent. Ce-1 tot boscorodeşti? E blînd ca un heruvimi Ţe heluvim, un bandit! Păi atunci la revedere, Gazolin! La levedele, Maniuska! Cînd te măliţi cu mine? Ia te uită! Da ce, ţi-am făgăduit eu aşa ceva? A, Maniuska! Păi ţine a spus? Pupă-i mîna doamnei şi nu te înghesui la gură! Hai! (Maniuska iese cu Heruvim.) Buna fata, Maniuska! Gustoasa fata, Maniuska t (Fredonează trist în chineză.) Beculeţul şi spirtiera se sting. întuneric. Spălătoria dispare. Apar dormitorul, salonul şi antreul Zoiei. In dormitor — Obolianinov, Heruvim ţi Z o i a. Obolianinov
îşi încheie manşeta, îşi aranjează mîneca, învie.
Cît ţi se cuvine, dregă chinezule? Sapti Iubii. ZOIA OBOLIANINOV ZOIA HERUVIM OBOLIANINOV HERUVIM OBOLIANINOV ZOIA HERUVIM OBOLIANINOV HERUVIM ZOIA OBOLIANINOV HERUVIM ZOIA HERUVIM ZOIA MANIUŞKA HERUVIM MANIUŞKA HERUVIM MANIUŞKA HERUVIM
De ce şapte şi nu cinci? Tîlharilor! Lasă Zoia, lasă ! E un chinez destoinic! (Se pipăie la buzunare !) Plătesc eu, Pavlik, stai! (îi dâ banii lui Heruvim.) Salumîna. Uită-te, Zoia, cum zîmbeşte! E ca un heruvim! Talentat chinez!... Talent e olecuţă... (Intim.) Viei, sa aduc la fiecale zi? Nu spune la Gandzalini... avem de toate — molfină, spilt... Viei te desenăm flumos? (Îşi descoperă pieptul, îşi arată tatuajul — dragonul prinde viaţă, straniu şi înfricoşător.) Nemaipomenit! Zoika, uită-te! Ce îngrozitor! Singur l-ai făcut?
Singula. La Sanhai făcut. Ascultă, heruvimul meu, poţi veni la noi în fiecare zi? Sînt bolnav, trebuie să mă tratez cu morfină. Tu ai să pregăteşti soluţia, s-a făcut? S-a făcut! Pavlik, fii atent, dacă-i un vagabond... Nu, nu se poate!... îi stă scris pe faţăcă-i un virtuos reprezentant al Chinei. Eşti cumva membru de partid, ia zi, chinezule? Noi spălam lufe. Rufe? Vino peste o oră să ne înţelegem, ai să calci la mine la atelier. Bine... Maniuska, condu-1 pe chinez! (apare): Poftiţi! (Iese cu Heruvim în antreu.) Obolianinov dă la o parte perdeaua spre dormitor: deasupra Moscovei s-a lăsat inserarea. Se aprind primele lumini. Zgomotul e mai înăbuşit. Un glas începe din nou romanţa: „Ele îmi amintesc..."* şi se stinge.
(în antreu): La levedele, Maniuska, eu vin peste o olă. Eu, Maniuska, am să vin la fiecale zi, m-a luat Oboiian în sluzbă. în ce slujbă? Am să aduc doctolii. Sălută-mă, Maniuska! Altă dată.i. Poftiţi. (Deschide uşa.) (misterios): Cînd voi fi bogat, ai să mă saluţi? Bogat, flumos... * Vezi nota de la p. 88.
90 .
91 MANIUŞKA Du-te, du-te cu Dumnezeu...
Heruvim iese.
OBOLIANINOV ZOIA OBOLIANINOV ZOIA OBOLIANINOV ZOIA OBOLIANINOV ZOIA OBOLIANINOV ZOIA OBOLIANINOV ZOIA OBOLIANINOV ■
ZOIA MANIUŞKA OBOLIANINOV
Ce tip original! (la fereastra din dormitor): „E'e îmi amintesc.» Pavlik, am făcut rost de hîrtiuţa aceea. (Pauză.) Conte, de ce nu-i răspunzi unei doamne? Iartă-mă, am căzut pe gînduri. Te rog să nu-mi mai spui conte. De ce? Vine azi la mine unul, în cizme de vînătoarJ Zice: „Dumneavoastră sînteţi un fost conte..." Şi? Şi aruncă mucul de ţigară pe jos... Cînd veneam spre tine am trecut cu tramvaiul pe lîngă grădina zoolog'că şi văd un anunţ: aici este expusă o fostă găină... îl întreb pe paznic: şi ce e ea acum ? Acum e cocoş, îmi răspunde. Nu înţeleg nimic... Ah, PavUk, Pa vi*... (Pauză.) Ei, Pavlik. hotăi răşte-te, eşti de acord... (în şoaptă.) cu mtreprin- derea? Acum îmi e totuna... sînt de acord. Nu mai suport să văd foste găini! Trebuie să plecăm de aici cu
orice preţ! O, da! Te topeşti văzînd cu ochii! Am să (e duc la Paris. Pînă la Crăciun vom avea un milion de franci, îţi garantez. Dar cum o să ne strecurăm? Ne ajută Gus. Fostul Gus*... Pare atotputernic! Mi-e sete, ZoiaJi nu ai cumva nişte bere? Maniuşka! Apare Maniuşka. Du-te şi cumpără nişte bere! Aduc numaidecît! (O zbugheşte în sufragerie, acolo în antreu, îşi pune în grabă o broboadăşi ie uitînd să încuie uşa.) Mie mi s-a făcut deodată frică... tu nu te ternii te vor prinde? ZOIA
* Gînsac; mahăr, şmecher (rus.).
Dacă acţionăm cu cap, nu ne prind. Hai, Pavlik„ în camera persoanei mitică, nu vreau să discutăm aici problema asta. Zoia iese cu Obolianinov prin salon şi închide uşa după ea. Vocile lor înăbuşite se aud dincolo de uşă. Undeva, în curte, o voce tîmpă şi subţire începe să cînte: „Era seară, era lună, / Ger, zăpadă peste tot. / Tinerel bătut de soartă..."
AMETISTOV (intră în antreu; e trist): Tremura, sărmanul, tot! (Pune jos geamantanul înnoroiat, se uită în jur.) Ametistov poartă nişte pantaloni rupţi, un trenci slinos, şapcă, iar pe piept are o insignă. Ei, fir-ar să fie! Să te cari de la gara Kursk, patru verste, cu geamantanul, e şi asta o performanţă, trebuie să vă spun! Acum ar fi bună o bere! Of, soartă nenorocită, iar m-ai zvîrlit la etajul patru! Oare ce-ai de gînd să-mi oferi aici? (Se uită pe uşa bucătăriei.) Hei, tovarăşi, e cineva pe aici? Zoia Denisovna e acasă? Hm... (Se uită în salon, aude vocea lui Obolianinov şi a Zoiei, se apropie să asculte.) O-ho! Am picat la tanc. MANIUŞKA (cu sticlele de bere, intră în antreu): Doamne-sfinte! Uitai să-nchid uşa!.
Ametistov se întoarce în antreu.
Ce-nseamnă asta? Ce doriţi? Pardon, pardon! Nu vă neliniştiţi, tovarăşă! Bere! Pică tocmai bine. De la gara Kursk visez la o bere! Da pe cine căutaţi? Pe Zoia Denisovna. Cu cine am plăcerea să discut? Sînt nepoata Zoiei Denisovna. îmi pare bine! Foarte bine! Nici n-am bănuit că Zoecika are o nepoată atît de drăguţă. Verişorul Zoiei Denisovna. (Sărută mina Maniuşkăi.) (dezorientată): Zoia Denisovna! Zoia Denisovnal Ametistov dă buzna în sufragerie după Maniuşka, cu. geamantanul în mînă. La strigătul Maniuşkăi intră Zoia şi O b o 1 i a n i n o v.
Draga mea verişorică, je vu saliu ! Zoia înmărmureşte. Dar nu-mi faci cunoştinţă cu cetăţeanul, veri-şoară AMETISTOV MANIUŞKA AMETISTOV MANIUŞKA AMETISTOV MANIUŞKA AM
ETISTOV 92
93 ZOIA AMBTISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV ZOIA AMETISTOV OBOLIANINOV ZOIA ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV
ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV AMETISTOV ZOIA AMETISTOV ZOIAJ AMETISTOV
Tu... tu... tu... Pavel Feodorovici, acesta e val meti Ametistov... Pardon, pardon... (Către Obolianinov.) PutM kovski, fără de partid, fost nobiL (uimit): îmi pare bine... Dragă verişoară, îngăduie-mi să-ţi spun donj cuvinte apari! Pavlik, iartă-mă, dar trebuie să schimb douj vorbe cu Alexandr Tarasovici... Pardon, pardon, VasiJi Ivanovici... n-a trecut cine ştie ce timp şi mi-ai uitat numele, dragă veri-şorică! Ah, cît de amar îmi e să constat asta of-of-of! Vă rog, vă rog... (Dispare.) Maniuşka, du-te şi toarnă-i nişte bere lui Pavel Feodorovici. Maniuşka iese. Pauză.
Parc-ai fost executat la Baku? Pardon, pardon, şi ce-i cu asta? Dacă am fost executat la Baku, acuma gata, nu mai pot nici să dau o fugă pînă la Moscova? M-au executat din greşeală, fără nici o vină. Simt că ameţesc. De bucurie? Nu înţeleg nimic... Păi am avut baftă cu amnistia din mai... Apropo, ce-i cu nepoata asta a ta? Ce nepoată! E camerista mea, Maniuşka. Aha, am înţeles, pentru păstrarea spaţiului locat™ (Cu voce puternică.) Maniuşka! Maniuşka apare dezorientată.
Drăguţă! Adă-ncoace nişte bere, că mor! Şi ia zi» ce nepoată eşti tu, fir-ai să fii! (Maniuşka pleacă uimită.) Iar eu i-am pupat mîna! Ce ruşine! ] Unde ai de gînd să stai? Fii atent că ia Moscova e o mare criză de locuinţe. Ştiu. Bineînţeles că la tine. Şi dacă eu îţi spun că nu te pot primi? Aha, aşa deci! Faci pe nebuna! Bine, fă tu, fă pe nebuna! îţi goneşti vărul care a venit pe jos de la gara Kursk? Goneşti un orfan, da? Goneşte-* hai goneşte-1! Nu-i nimic, plec... (îşi ia vahz< 94 şi nici măcar bere n-am să beau... Numai că o-să-ţi pară rău, scumpa mea verişoară... ZOIA Aha, vrei să mă sperii? Ei bine, nu, asta n-o să-ţi meargă! AMETISTOV De ce să te sperii? Sînt un om de treabă, un gentleman, (în şoaptă) şi să nu-mi spui pe nume de nu mă duc glonţ la G.P.U.* să informez ce fel de atelier vrei să organizezi tu aici. Eu, dragă Zoia Denisovna, am auzit tot! (Se îndreaptă către uşă.) ZOIA Stai! Cum ai intrat fără să suni? AMETISTOV Ei, hai să lăsăm... De altfel nici nu te-am îmbrăţişat, verişoară. ZOIA (II respinge): O, soartă! Maniuşka intră, aduclnd o sticlă de bere şi un pahar, ■
ZOIA Maniuşka, cum de n-ai încuiat uşa? Vai, Maniuşka!... Ei, lasă, nu-i nimic. Du-te şi cere-i scuze lui Pavel Feodorovici... Maniuşka iese.
(bea bere): Uf, ce grozav! Aveţi o bere clasa-ntîî la Moscova! Văd c-ai reuşit să-ţi păstrezi căsuţa, bravo Zoia! O, soartă!... Se vede că trebuie să-mi port crucea. mai departe! Vrei să mă supăr şi să plec? Nu! Spune-mi în primul rînd ce vrei? în primul rînd vreau nişte pantaloni. Chiar n-ai pantaloni? Dar geamantanul? în geamantan am şase pachete de cărţi de joc şi o broşură Există minuni? Noroc cu minunile astea. De nu erau ele, crăpăm de foame! Crezi că-i glumă să mergi cu trenul de marfă şi cu personalul de la Baku pînă la Moscova!... La Baku am luat şi eu de la secţia de cultură, drept amintire, înţelegi, o sută de broşuri: Există minuni? Le vindeam cu o rublă în tren... Şi există, Zoecica, dovadă, că iată, sînt aici!... Grozavă bereî Tovarăşi, cumpăraţi o broşură!..-Cărţile sînt măsluite? Drept cine mă luaţi, madam? AMETISTOV ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV * Gosudarstvennoe politiceskoe upravlenie politică de stat (n.t.).
95 ZOIA Lasă. Ametistov! Pe unde te-ai vînturat şajl ani? . AMETISTOV Of, verişoară!... In anul 1919 am fost şefulsecţi artelor din Cernigov.
Zoia izbucneşte in Hs.
Au venit albii. Aşadar, roşiii mi-au dat, fireşte bani pentru evacuarea la Moscova, iar eu mă evacuez, cum ar veni, la albi, la Rostov, şi intru în slujba lor... Pe urmă primesc, fireşte, de la albi pentru evacuare, şi intru la roşii ca responsabil al unui grup de agitaţie. Roşiii mi-au dat iar pentru evacuare, eu m-am dus la albi, în Crimeea. Aici am fost simplu administrator la un restaurant din Sevastopol... am dat peste o gaşcă..J am jucat chemin-de-fer şi mi-au suflat cincizeci-de mii într-o seară... Ţi-au suflat? Ţie? înseamnă că erau specialişti de clasă! Nişte harapi suspecţi, îţi spun eu, suspecţi... lai apoi, fireşte, din nou la roşii, şi m-am apucat de slalom pe pîrtia puterii sovietice. La Stavropol —în echipa de pompieri, la Voronej — responsabil al secţiei de aprovizionare... în sfîrşit, m-am eoni vins că n-am stofă de carierist şi am hotărît să avansez pe linie de partid. Şi ce mi-am zis, ia să stîrpesc eu birocraţia, povestea asta cu stagii şi vechimi de tot felul. Şi tocmai se stinge la mine în cameră prietenul meu Cemodanov, Karl Petro-j viei, personalitate luminoasă, om de partid... La Voronej? Nu, asta se întîmpla deja la Odesa. Mi-am zis' atunci, ce pierde oare partidul? Moare unul, iar altul îi şi ia locul, intrînd imediat în rîndurile sale. L-am bocit puţin pe defunct, i-am luat carnetul de partid — şi tule-o la Baku. M-am gîndit că-i un loc bun, liniştit, poţi organiza un chemin-1 de-fer... Mă prezint, aşa şi pe dincolo, zic, Cemoj danov, zic. Şi iată că se deschide uşa şi apa prietenul lui Cemodanov. Dau să fug — fias-total! El are nouarul, eu un vax... Mă reped sp ferestre, ferestrele sînt la etajul întîi... Excelent! Ghinion, ce mei! Cînd am spus cuvîntul de înc iere la proces, mă crezi, nu numai publicul in ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV 96
lectual, profesorii, dar şi miliţienii boceau! Şi atunci m-au executat... Ce să-i faci! Trebuia să merg la Moscova. Vai, Zoika, te-ai abrutizat de tot în apartamentul tău! Te-ai rupt! Te-ai rupt de mase!
ZOIA în fine! Ai auzit totul? AMETISTOV Norocul, Zoecika, ce să-i faci? ZOIA Te primesc. AMETISTOV Zoecika! ZOIA Taci! îţi dau postul de administrator al întreprinderii, însă bagă de seamă, Ametistov, dacă-mi faci vreo figură, risc totul, dar de distrus tot te distrug! Fereşte-te, Ametistov, prea ai povestit multe despre tine! AMETISTOV Deci, povestea tristă a unui suflet pribeag i-am încredinţat-o unei vipere? Mondio! ZOIA Taci, cretinule! Unde e colierul, pe ca^e ai promis să-1 predai chiar înainte de plecare? AMETISTOV Colier? A-a, stai... Unul cu briliante mici? ZOIA Ah, ce canalie poţi să fii, canalie! AMETISTOV Mersi, madam! Ca să vezi cum îşi primeşte Zoecika rudele! ZOIA Acte ai? AMETISTOV Am buzunarul plin de acte, problema e, care dintre aceste acte este, ca să zic aşa, mai proaspăt... (Scoate un portofel.) Karl Cemodanov — despre ăsta nici nu poate fi vorba! Siguradze Anton — nu, nici ăsta nu merge. ZOIA E absolut îngrozitor, pe cuvînt. Doar erai Putnikovski! AMETISTOV Nu, Zoecika, am greşit. La Moscova Putnikovski e absolut exclus. Cred că cel mai bun ar fi propriul meu nume. L-or fi uitat pe aicea în opt ani. Na, trece-1 pe Ametistov! Stai, aici, la serviciul militar, am avut şi o hernie... (Scoate o hirtie.) ZOIA (ia din dulap nişte pantaloni superbi): Pune-ţi pantalonii. AMETISTOV Dumnezeu să-ţi binecuvînteze inimioara ta cea bună! întoarce-te, surioară! ZOIA Ce să zic, nu mai pot de curiozitate! Să faci bine, să dai pantalonii înapoi, sînt ai lui Pavel Feodo-rovici. AMETISTOV Consort morganatic? ZOIA Să te porţi politicos cu el. e soţul meu! AMETISTOV Cum zici că-i spune? 97 ~~ Teatru Mihail Bulgakov
ZOI A AMETISTOV ZOIA ZOIA AMETISTOV OBOLIANINOV ZOIA OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV
m AMETISTOV
Obolianinov. Contele? Bravo!... Te felicit, surioară! Deşi, probabil, nu mai are para chioară. După mutră pare contrarevoluţionar... (Iese de după paravan, admiră pantalonii de pe el.) Umani pantalonaşi! în nişte pantalonaşi ca ăştia te simţi imediat pe altă platformă... Descurcă-te singur cu numele... mă pui într-situaţie penibilă. Pavlik! Intră Obolianinov. Iartă-mă, Pavlik, am avut de lămurit o treabă. Ne-am lăsat furaţi de amintirile copilăriei... doar am crescut împreună cu Zoecika. Adineaori aproape că mă apucase plînsul... vă uitaţi la pantaloni... pardon, pardon, m-au jefuit pe drum... La Taganrog mi-au şparlit al doilea geamantan, a fost de-a dreptul grotesc! Cred că n-o să vă supăraţi? între nobili nu se dă importanţă unor asemenea fleacuri... Vă rog, vă rog, îmi pare bine... Uite, Pavlik, Alexandr Tarasovici va lucra la noi ca administrator. N-ai nimic împotrivă? Doamne fereşte, îmi pare foarte bine... dacă tu îl recomanzi pe Vasilii Ivanovici... Pardon, pardon, pe Alexandr Tarasovici... Sînteţi mirat? Acesta e numele meu de actor, numele complet de actor e — Vasili Ivanovici Putni-kovski, iar în viaţă — Alexandr Tarasovici Ametistov. Familie cunoscută, mulţi purtători ai acestui nume au fost executaţi de bolşevici... un adevărat roman! O să plîngeţi în hohote cînd am să vi-1 povestesc... îmi pare foarte bine. De unde sosiţi? Eu? De unde sosesc eu? Pe mine mă întrebaţi? în momentul de faţă, vin din Saratov. Un adevărat roman, o să plîngeţi în hohote... Permiteţi-mă să vă întreb: sînteţi cumva membru de partid? Chel chestion? Se poate?
Aveaţi pe piept... un soi de... probabil că mi s-a părut. A. nu, nu, asta era pentru drum. Ştiţi, e necesară pentru tren, să-ţi iei peste rînd tichet de loc, una, alta... MANIUŞKA ZOIA PORTUPEIA ZOIA PORTUPEIA AMETISTOV PORTUPEIA AMETISTOV PORTUPEIA AMETISTOV PORTUPEIA AMETISTOV PORTUPEIA AMETISTOV PORTUPEIA AMETISTOV OBOLIANINOV ZOIA AMETISTOV 98
L
(intrînd): A venit Portupeia. Cheamă-1 aici (Către Ametistov.) Fii atent, e preşedintele comitetului de bloc. Bună seara, Zoia Denisovna, vă salut cetăţene Obolianinov. Ei, v-aţi gîndit, Zoia Denisovna? Da, Uite actele. Trece-1 pe Alexandr Tarasovici Ametistov, acum a sosit. Va fi administratorul atelierului. Aha, deci v-aţi gîndit să vă angajaţi? Sigur, sigur... Un păhărel de bere, stimate tovarăşe? Mersi. Nu vă refuz. E tare cald, ştiţi, iar eu, tot timpul în picioare... Da, e G vreme... Mare mai e casa asta a dumneavoastră, dragă tovarăşe,... de-a dreptul uriaşă... Ce să mai vorbim, e pur şi simplu un chin! La serviciul militar aveţi o hernie? Chiar aşa (li dă hîrtia.) Sînteţi membru de partid, tovarăşe? Sînt simpatizant. A, îmi pare bine! (îşi pune insigna.) Eu sînt un fost membru de partid. (încet, către Obolianinov.) Devan le jan... hocus-pocus... Şi de ce aţi ieşit? Mici disensiuni fracţionare... Nu sînt de acord cu o serie de lucruri... M-am uitat în jur şi ce văd — nu, nu merge treaba! Atunci le-am spus-o drept în faţă... Drept în faţă? Da, păi ce-aveam de pierdut în afară de lanţuri? Am jucat, la un moment dat, un rol colosal... Nu, zic, asta nu-i o treabă bună! în primul rînd, am deviat. în al doilea rînd, ne-am pierdut puritatea liniei. Am pierdut tradiţia! Aşa deci, zic ei? Păi cînd te-om... De, oameni înfierbîntaţi! în sănătatea dumneavoastră! E genial, jur! (încet): O canalie! Hai, ajunge cu politica! Tovarăşe Portupeia, de mîine încep treaba. Deci începem! Pentru succesul atelierului şi pentru sănătatea responsabilei — Zoia Denisovna, tovarăşa Pelţ! Ura! (Bea bere.) Iar acum în sănătatea stimatului nostru preşedinte al comitetului 99
de bloc, a simpatizantului... (Încet.) Cum zj că-1 cheamă? ZOIA (încet): Anisim Zotikovici Portupeia. AMBTISTOV Aşa ziceam şi eu; Anisim Zotikovici Portupeij Ura! în curte cineva zdrăngăne la o pianină, nişte băieţi Ir, să cînte: „Mulţi ani trăiască.-."
AMETISTOV Chiar aşa! Trăiască! Trăiască! CORTINA
t Ai' f, ' , ■
Actul al oile a .
•
•■■'• '
M!.
i'-'j . .1,
* f' 1
1 Iii UIMI
'îl
■ ^—ni
/
■ Vx
,',, j\ţ_r.
..■;•
Aii '.',¥
'CAN A
LUJ — mn«n— mrr**
.■!!■ III
" "' "*
Salonul din locuinţa Zoiei e transformat în atelier. Manechine cu feţe de păpuşi, valuri de stofe. Lucratoarea ţăcăne la maşină, Croitoreasa, cu centimetrul atirnat pe umăr, priveşte. Trei doamne.
PRIMA DOAMNĂ
A nu, draga mea!... Tot clinul trebuie scos, scos, altfel se creează impresia că îmi lipsesc două coaste! Pentru Dumnezeu, scoate-1, scoate-1!... CROITOREASA Bine. A DOUA DOAMNĂ (trăncănind fără încetare către a treia): Şi închi-puiţi-vă ce spune: în primul rînd, madam, trebuie să vă tundeţi. Eu, desigur, fug imediat în bulevardul Ku/neţki, la Jean, mă tund, alerg la ea, ea îmi pune sparterie-ul şi, imaginează-ţi: figura mea ia pe loc forma unui ceaun! A TREIA DOAMNĂ Hi-hi-hi! A DOUA DOAMNĂ
Ah, drăguţă, dumitale ţi se pare caraghios!... PRIMA DOAMNĂ Face cute, dragă, face cute! CROITOREASA Nicidecum, madam. A DOUA DOAMNĂ Şi cîtă impertinenţă — îmi zice ca, vezi Doamne, am pomeţii prea laţi! Se aude soneria.
AMETISTOV (intrînd in fugă): Pardon, pardon, nu mă uit... A DOUA DOAMNĂ Monsieur Ametistov, spuneţi-mi, cum vi se pare am eu pomeţii prea laţi? io. AMETISTOV Dumneavoastră? Kieske vu dit, rnadam? Aş zfl chiar că n-aveţi deloc pomeţi. (Dispare.) PRIMA DOAMNĂ Ăsta cine mai e? CROITOREASA Administratorul şef al şcolii. PRIMA DOAMNĂ Bine pusă la punct afacerea... AMETISTOV (întorăndu-se): Pardon, pardon, nu mă uit... Mantoul dumneavoastră e încîntător! A DOUA DOAMNĂ Da de unde! Aşa să fie fundul meu? AMETISTOV Este un fund absolut perfect, doamnă. Soneria. (aparte) Ah, plesnire-ai!. Pardon, pardon! (Iese valvîrtej.) PRIMA DOAMNĂ (îşi scoate, mantoul): Deci, pînă vineri? CROITOREASA E'imposibil, madam, Varvara Nikoîaevna nu va avea timp. PRIMA DOAMNĂ Ah, asta-i de-a dreptul îngrozitor! Dar pînă sîmbătă? CROITOREASA Pînă miercuri, madam. PRIMA DOAMNĂ La revedere. (Iese.) Lucrătoarea li dă un pachet celei de a doua doamne. 1
A DOUA DOAMNĂ Vă mulţumesc. AMETISTOV (intrînd vijelios): Orevuar, madam! Soneria. (aparte): Da ce Dumnezeu se întîmplă? Pardon, pardon... (Iese vdvîrtej.) A doua doamnă pleacă. LUCRĂTOAREA (împachetează ceva în hîrtie, îi dă pachetul celei de-& ireia doamne): Asta-i funda dumneavoastră» A TREIA DOAMNĂ Mersi. (Iese.) CROITOREASA (se aşază frîntă de oboseală): Uff!... AMETISTOV Ei, dragi tovarăşi, închidem prăvălioara! Ajun» Lucrătoarea şi croitoreasa se pregătesc de plecare. 102 AMETISTOV LUCRĂTOAREA AMETISTOV AMETISTOV ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV MANIUŞKA AMETISTOV ZOIA ALLA ZOIA
Odihniţi-vă, tovarăşi, conform codului muncii... Mergeţi pe Dealul Vorobiov, e o toamnă de aur, frunzele... Ce frunze, Alexandr Tarasovici! Numai de ne-am vedea odată în pat! Ah, cît de bine vă înţeleg! Nici eu nu visez altceva decît să mă culc! Să citesc cîte ceva din istoria filozofiei materialiste şi să adorm! Nu trebuie să faceţi ordine, tovarăşe, aranjează tovarăşa Mani uşka totul.
Lucrătoarea şi croitoreasa pleacă.
M-au dat gata blestematele! Nu mai văd decît funde şi funduri înaintea ochilor. (Scoate o sticlă de coniac şi un păhărel, bea.) Ptiu, fir-ar să fie!
Intră Z o i a.
Ei, Zoecika, directoare dragă, uite ce-i: o urgentezi pe Alia Vadimovna? N-o să ţină... Pardon, pardon,... ascultă-mă pe mine. Cît îţi datorează? Trei mii. Deci tu ai toate atuurile, nu? O să plătească. Nu va plăti, ascultă-mă pe mine, are ochii nesolvabili. După ochi se vede întotdeauna dacă omul are sau nu bani. Judec după mine: cînd sînt lefter sînt îngîndurat, mă năpădesc întrebările, mă atrage socialismul. Muierea e frămîntată de gînduri ţi-o spun eu, are neapărată nevoie de bani, iar bani — ioc! Şi ce exemplar, ar fi un giuvaer pentru casa noastră! Ascultă-! pe Ametistov! Ametistov e un om mare! Soneria.
Pe cine-o mai aduce dracu?! Alia Vadimovna întreabă dacă puteţi s-o primiţi. A picat la tanc! N-o scăpa din mîini! Bine, nu te agita! (Către Maniuşka.) Pofteşte-o aici. (intră): Bună ziua, Zoia Denisovna! Bine-aţi Ar enit, Alia Vadimovna. 103
■111O
l
AMEŢISTOV Sărut mînuşiţele, adorată Alia Vadirtiovna! AM Alia Vadimovna, cînd o să vedeţi modelele pe cafl le-am primit azi de la- Paris o să vă aruneaB rochia pe fereastră! Vă dau cuvîntul meu de fol cuirasier. Aţi fost cuirasier? Mezui. Fug, vă părăsesc. (Dispare. fâcînduM Zoiei cu ochiul.) Minunat administrator aveţi, Zoia DenisovoM Spuneţi-mi, chiar a fost cuirasier? Din păcate, nu pot să vă spun cu siguranţă** Luaţi loc, Alia Vadimovna. Zoia Denisovna, am venit la dumneavoastră fl o chestiune serioasă. Vă ascult. Ah, cît e de neplăcut!... Astăzi trebuia să va plă-1 tesc... mi-e foarte jenă, Zoia Denisovna. dar... finanţele mele sînt în ultima vreme la pămînt... sînt nevoită să vă cer o amînare... (Pauză.) Mă omcrîţi cu tăcerea dumneavoastră. Zoia Deni-! sovna! Ce pot să spun. AUa Vadimovna? (Pauză.) La revedere, Zoia Denisovna, aveţi, fireşte! dreptate... Asta e, voi face totul ca să găseM nişte bani şi mă voi achita... La revedere, Zoia Denisovna. Numai bine, Alîa Vadimovna. ALLA AMETISTOV ALLA ZOIA ALLA ZOIA ALLA
ZOIA ALLA ZOIA ZOIA ALLA ZOIA Alia se îndreaptă spre uşă.
Atît de prost stau treburile? Zoia Denisovna, vă sînt datoare, car asta nu vă dă dreptul să-mi vorbiţi cu acest ton... Ei nu, Aliocika, aşa nu merge! Tocmai despre ton e vorba! Nu contează cine şi cui îi este dato™ Dacă aţi fi venit la mine şi aţi fi spus aşa. simpljM treburile mele merg mizerabil — ne-am fi gîndi« împreună ce-i de făcut... Dar dumneavoastră jfl intrat la mine ca o statuie... Dumneavoastră,! adică, sînteţi o doamnă din lumea bună, iar eu — o\ biată croitoreasă... Iar dacă-i aşa, ce vreţi de lafl croitoreasă? ALLA Zoia Denisovna, vi s-a părut, pe cuvîntul metiB Adevărul e că sînt atît de deprimată de datolH mea, că nu ştiu cum să vă privesc în ochi. 104
I
ZOIA Haideţi să lăsăm datoria asta! Deci, staţi prost cu banii? Spuneţi-mi simplu şi prieteneşte! De cît aveţi nevoie?
ALLA De mult. Atît de mult că-mi îngheaţă şi sîngele-n vine. ZOIA Dar pentru ce?
Pauză.
ALLA Vreau să plec în străinătate. ZOIA înţeleg. Deci aici s-au cam dus toate dracului. ALLA Da, s-au dus dracului. ZOIA Dar el... Nu vreau să ştiu cine e el, n-am nevoie de numele lui... Pe scurt, el n-are bani să vă aranjeze mai bine aici? ALLA De cînd mi-a murit soţul, n-am pe nimeni, Zoia Denisovna. ZOIA Aoleu!... ALLA Zău. ZOIA Şi n-aţi izbutit să plecaţi atunci, cu trei luni in urmă? ALLA N-am izbutit. ZOIA Promit să aranjez eu treaba asta. ALLA Dacă o veţi face mă veţi obliga pe toată viaţa. ZOIA Liniştiţi-vă, tovarăşă!... Cît despre bani, dacă vreţi, vă voi da posibilitatea să cîştigaţi atît cît să vă plătiţi şi datoriile. ALLA Zoecika, în Moscova n-am posibilitatea să cîştig. Adică, vreau să zic, să fac ceva cît de cît acceptabil. ZOIA De ce? La mine în atelier e o muncă acceptabilă. Veniţi să lucraţi aici ca manechin. Sînteţi invitata mea. ALLA Dar Zoecika, pentru asta se plătesc nişte sume infime! ZOIA Sume infime! Asta-i o noţiune relativă... Eu vă propun un salariu de o mie de ruble pe lună, vă anulez datoria şi, în afară de asta, am să vă ajut să plecaţi. Cursurile la şcoală sînt numai seara, o dată la două zile. Ei?
Pauză.
ALLA Odată la două zile? Seara?... (A înţeles.) Glumiţi! ZOIA Pînă la Crăciun nu mai sînt decît patru luni. Peste patru luni sînteţi liberă, cu datoriile plătite, 105
şi nimeni —auziţi? nimeni! —nu va afla vrH dată că Alia a lucrat ca manechin. La primăv^M veţi vedea Marile Bulevarde. Undeva, dincolo de fereastră, o voce acompaniată de />jH cintă înăbuşit: „Vom părăsi ţinutul in care am sufjU atit..."
(în şoaptă.) Iar la Paris, omul iubit... ALLA Da...' ZOIA La primăvară veţi ieşi cu el la braţ, şi el nu va şti niciodată... ALLA Ăsta da, atelier! Ăsta da, atelier! Cursuri numai seara... Ştiţi cine sînteţi dumneavoastră. Zoika? Sînteţi dracul în persoană. Şi n-o să i-o spuneţi nimănui, niciodată? ZOIA Jur!
Pauză.
ALLA ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV
Hai, ca în viitoare, cu capul în jos! Aliezi... De acord! Vin peste trei zile. Hop! (Desfacelarg dulapul. înăuntru, toalete pariziene strălucesc într-o lumină orbitoare.) Alegeţi-o pe oricare vreţi — e cadoul meu. Beznă. Zoia şi Alia dispar In ea. Apoi apare o lampa aprinsă. S-a înserat. Lingă lampă — Ametistov şi
Zoia.
Ai văzut ce înseamnă Alexandr Ametistov? Doar
ţi-am spus! Nu eşti prost, Alexandr Ametistov. Zoecika, să nu uiţi că jumătate din bogăţia ta e făcută cu mîinile mele! N-ai să-1 părăseşti pe verişorul tău? Mă iei cu tine? Da? Ah, Nisa, Nisa, cînd te voi vedea! Coasta de Azur, şi eu pe malul mării, în pantaloni albi! Un lucru te rog, nu mai vorbi franţuzeşte! Măcar faţă de Alia să nu vorbeşti. Nu vezi cum se holbează la tine? Cum adică? Insinuezi c-aş vorbi prost? Nu prost, catastrofal! Asta-i impertinenţă, Zoia, parol aVonerl zece ani joc chemin-de-fer şi ei cică-aş vorbi prij franţuzeşte! 106 ZOIA AMETISTOV ZOIA AMETISTOV MANIUŞKA
AMETISTOV MANIUŞKA AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV
Şi încă ceva. De ce minţi în fiece minut? Ia zi, ce cuirasierul dracului eşti tu? Cine mai avea nevoie şi de asta? N-ai plăcere mai mare decît să-i spui omului porcării. Dac-ar fi după mine, numai pentru caracterul tău şi te-aş trimite la ocnă. Lasă trăncăneala! Nu uita că trebuie să vină Gus. Mă duc să mă schimb. (Iese.) Gus! Şi de ce taci? (Intră In panică) Gus! Gus! Şi unde-i cuibul ăla de rîndunică, imperiu ceresc?! Maniuşka, nepoţico! (apare): Iată-mă-s! Pot să aflu ce tot învîvteşti pe acolo? Te pomeneşti că vrei să mut eu totul? Spălam vasele! Le speli mai tîrziu. Ajută-mă! încep să facă ordine prin casă, aprind luminile. Intră Obolianinov. E in frac.
Bună seara. Maestre, respectele mele! Iertaţi-mă, de mult am vrut să vă rog: n-aţi putea să-mi declinaţi numele în întregime? De ce v-aţi supărat? Ce tip ciudat sînteţi! Intre oamenii de lume... Şi ce-i rău în cuvîntul „maestro"? Acest cuvînt neobişnuit mă zgîrie pur şi simplu la ureche. Ca şi cuvîntul tovarăş. Pardon, pardon! E o mare diferenţă. Apropos de diferenţă, n-aveţi o ţigară? Vă rog. Mersi bocu. (Uitindu-se în jur). Vuala! Un adevărat rai! înveseliţi-vă odată, conte! Ce staţi ca o matracucă! Ce-i aia „matracucă"? Aoleu că mohorît mai sînteţi! Cum vi se pare locuinţa ? E foarte plăcută. Seamănă întrucîtva cu fosta mea casă. Arăta bine? Foarte bine, numai că mi-au luat-o! Cum se poate! Au venit unii cu nişte bărbi roşcate şi m-au
zvîrlit în stradă... 107 AMETISTOV Cine ar fi crezut!... Ei poftim! Ce poveste trist ZOIA (intră): Pavlik! Bună seara, dragul meu! Haij camera mea! Iese împreună cu Obolianinov. Semnal de sonerie: de trei ori lung. de două ori scurt.
AMETISTOV Uite că vine! Lua-l-ar dracu! Maniuşka iese în fugă. Peste cîtva timp intră H e r u v i m.
AMETISTOV Pe unde mi-ai umblat? HERUVIM Io olecuţă călcat fuste. AMETISTOV Lua-te-a'r muma pădurii cu fustele tale. Ai adus cocaină? HERUVIM Da. AMETISTOV Hai dă-o-ncoace! Ia ascultă tu, Io-Beau-Ceaij uită-te în ochii mei! HERUVIM Ma uit in ochii tai. AMETISTOV Răspunde-mi cinstit: ai adăugat aspirină? HERUVIM Niu. niu! AMETISTOV Oh, te ştiu eu, banditule! Lasă că dac-ai adăugat, o să te bată Dumnezeu! HERUVIM Olecuţă bate. AMETISTOV Ba nu olecuţă, ci o să te trăsnească de-a bineleal îţi dă una în ceafă şi ia-1 pe chinez de unde nuil Să nu mai pui aspirină în cocaină!... Ba nu, să ştii că e bună cocaina. Heruvim îşi pune o bluză şi o şepcuţă chinezească.
AMETISTOV Ei, acum e cu totul altceva! Şi de ce dracii vă racleţi voi chinezii, în cap? Altul ar fi preţul, dac-aţi avea codiţă! Sonerie-semnal. Intră Măria N i k i f o r o v n a.
MĂRIA NIKIFOROVNA Bună seara, Alexandr Tarasorici! Bună seara] Heruvimaşule! AMETISTOV Mergeţi să vă îmbrăcaţi, Măria Nikiforovna; tîrziu. Vom prezenta modele noi. MĂRIA NIKIFOROVNA Au sosit? Ah, ce bine! (Iese în fugă.)
Heruvim a aprins un felinar chinezesc in nişă, arde denii umplînd camera cu rotocoale de fum.
AMETISTOV Nu exagera. 108 HERUVIM N-am să exagelez... (Iese.) Sonerie-semnal. Intră Lizanka, LIZANKA Respectele mele administratorului acestei mînăstiri! AMETISTOV Bon suar... Lizanka iese. Sonerie-semnal. Cină o aude, Ametistov se repede la oglindă, se dichiseşte. Intră madam I v a n o v a. O femeie arogantă, foarte frumoasă.
AMETISTOV Bună seara, madam Ivanova! MADAM IVANOVA Daţi-mi o ţigară. AMETISTOV Maniuşka! O ţigară! Maniuşka intră în fugă, îi oferă ţigări doamnei Ivanova. Pauză.
AMETISTOV E frig afară? MADAM IVANOVA Nu. AMETISTOV Avem o surpriză: au sosit modelele de la Paris. MADAM IVANOVA Asta-i bine. AMETISTOV O minunăţie! MADAM IVANOVA Ihîm. AMETISTOV Aţi venit cu tramvaiul? MADAM IVANOVA' Da. AMETISTOV Şi pesemne că era multă lume în tramvai... MADAM IVANOVA Da. Pauză. AMETISTOV Vi s-a stins... un chibriţel... MADAM IVANOVA Mulţumesc. (Iese.) AMETISTOV (către Maniuşka): Asta da femeie, zău! Poţi trăi o viaţă cu ea şi tot nu te plictiseşti! Nu ca tine — trăncăneşti, trăncăneşti, fără-ncetare... Soneria sună insistent. El e! Recunosc felul de a suna al directorului comercial! Sună superb! Deschide! Apoi fugi şi te schimbă. Mă ajută Heruvim. 109
HERUVIM MANIUŞKA AMETISTOV ZOIA GUS ZOIA GUS ZOIA GUS ZOIA GUS ZOIA GUS ZOIA GUS ZOIA GUS ZOIA GUS ZOIA AMETTSTOV GUS AMETISTOV GUS
(trecind în fugă): Vine Gus! Doamne Dumnezeule! Gus! (Iese în fugă.) Zoia! Gus! Primeşte-1, eu dispar! (Dispare.) (în rochie de seară): Ce bine-mi pare, dragă Borij Semionovici! Bună seara, Zoia Denisovna, bună seara! Luaţi loc aici, aici e mai plăcut... Vai-vai. ce om rău! Sîntem doar vecini, vechi cunoştinţe, măcar odată să fi trecut... Credeţi-mă, mi-ar fi făcut plăcere, dar... Glumesc. Ştiu că nu vă vedeţi capul de treburi. Ce să mai vorbim, am ajuns să am şi insomnii. Sărăcuţul de dumneavoastră, v-aţi surmenaţi trebuie să vă distraţi. De distracţie nici nu poate fi vorba. (Se uită prin cameră.) E foarte plăcut aici. Domniei voastre îşi datorează atelierul existenţa. Ei, astea-s fleacuri. Apropo de atelier. într-un fel am venit la dumneavoastră cu afaceri. Dar asta râmîne între noi. Am nevoie de o toaletă pariziană. Ştiţi, ceva ultimul răcnet, de vreo treizeci de ruble. înţeleg. Cadou? Rămîne între noi. Ah, ce hoţoman. Sînteţi îndrăgostit. Hai, recunoaşteţi! Rămîne între noi. Nu vă temeţi, n-am să-i spun soţiei. Ah, bărbaţii, bărbaţii! Ei bine, administratorul meu vă va prezenta modelele şi veţi alege tot ce vă place. Iar apoi vom cina. Astăzi sînteţi al meu şi n-am să vă las. Mersi. Aveţi un administrator? Ia să-1 vedem la faţă! li veţi vedea imediat. (Dispare). (apare brusc, îmbrăcat în frac): Can on parV din soleif, on vua se reion, ceea ce în traducere în-1 seamnă: Cînd vorbeşti despre soare, îi şi vezi razele. Mie-mi 2.iceţi de raze? Dumneavoastră, mult stimate Boris SemionoviciJ Permiteţi-mi să mă prezint — Ametistov! Gus. 110 \METISTOV GUS AMETISTOV GUS AMETISTO\ GUS AMETISTOV HERUVIM GUS AMETISTOV GUS AMETISTOV GUS AMETISTOV GUS AMETISTOV
GUS AMETISTOV GUS AMETISTOV
Doriţi să luaţi o toaletă drăguţă? V-aţi gîndit foarte bine, mult stimate Boris Semionovici. Vă asigur că un sortiment atît de bogat nu veţi mai găsi nicăieri în Moscova. Heruvim! Heruvim apare.
Ia staţi, păi ăsta-i un chinez! """"C Chiar aşa, un chinez, cu binecuvîntarea dumneavoastră! Nu-1 băgaţi în seamă, prea stimate Boris Semionovici. Nu-i decît un fiu obişnuit al Imperiului ceresc. Se distinge printr-o singură calitate — e de-o cinste exemplară. Dar la ce vă trebuie chinezul? E bătrînul meu lacheu, prea scumpule Boris Semionovici. L-am adus din Şanhai, unde am călătorit mult, strîngînd materiale. Asta-i minunat. Materiale pentru ce? Pentru o mare lucrare etnografică, am să vă povestesc eu odată despre peregrinările mele, stimate Boris Semionovici. O să plîngeţi în hohote. Heruvim, dă-ne ceva răcoritor. Acuşica. (Dispareşi apare numaidecît cu şampanie). Şampanie?! Excelent aţi organizat afacerea, cetăţene administrator. Je pans ! Lucrînd la Paquen la Paris, îţi formezi nişte obiceiuri, nu?! Aţi lucrat la Paris? Cinci ani, iubite Boris Semionovici! Heruvim, poţi pleca. Ştiţi, dac-aş crede în viaţa de-apoi, aş jura că-i într-adevăr un heruvim. Păi, privindu-1, cazi vrînd-nevrînd în misticism! In sănătatea dumneavoastră, mult stimate Boris Semionovici! Şi de asemenea în sănătatea trustului dumneavoastră de metale greu fuzibile! Ura! Ura! Ura ! Nu, nu! Pînă la fund! Nu jigniţi firma! E foarte bine organizată afacerea. MU mersil Aşadar, e blondă? Brunetă? Cine? Pardon, pardon... Acea stimată doamnă, căreia îi este destinată toaleta? Rămîne între noi, e o şatenă. Aveţi gust. Vă rog încă o cupă şi, de asemenea, v-aş ruga să vă sculaţi un pic. Acest sacou de 111 AMETISTOV HERUVIM y AMETISTOV
seară parcă cere o şatenă. Aveţi un gust colis, tfons Semionovici! Heruvim! Heruvim apare. Cheamă-1 pe maestru şi pe madmoa/el Liza. Acuşica. (Dispare.) Ob olianinov intră, se aşază la pian.
Făceţi-vă comod, dragă Boris Semionovici. nişte migdale? (Bătînd din palme.) Atelie ! Obolianinov
începe să cinle. Cortina se ridică şi pe estrada luminată apare Lizanka într-o toaletă fastuoasă şi destul de sumară. Gus priveşte toate acestea cu mirare, j
(în şoaptă): Să mă volatilizez? Volatilizează-te, Lizanka! Cortina se închide.
Ce 7iceţi, nepreţuite Boris Semionovici? M-da...' Mai doriţi o cupă? Sînteţi un administrator de-a dreptul fermecători Da de unde, Boris Semionovici, m-am şlefmt şi eu pe timpuri, m-am mai subţiat pe la curte... Aţi fost la curte?... Eh, Boris Semionovici! Am să vă dezvălui la un moment dat nişte secrete de o să vă apuce plînsul!... Atelie ! Cortina se dă In lături şi pe estradă apare, intr-o rochie foarte decoltată, Măria Nikiforovna. Obolianinov , cintă. Măria Nikiforovna se mişcă in ritmul muzicii, j
AMETISTOV Mai multă viaţă. (Încet): Valea! MARJA NIKIFOROVNA (încet): Bădăranule! AMETISTOV Vuzet trezemabl! Cortina se închide. Atelie!
Obolianinov cîntă melodia populară Luna luminează. ijj| LIZANKA AMETISTOV GUS AMETISTOV GUS AMETISTOV GUS AMETISTOV estradă dansează M'aniuşka într-un cit se poate de decoltat. costum rusesc, HERUVIM
(scoate capul pe neaşteptate, spune in şoaptă A Mamuska, uită Ia mine cînd dansezi, la oâspet nf MANIUŞKA (în şoaptă): Pleacă, drac gelos! -jgOLlANINOV (brusc): Eu cînt, camerista dansează pe scenă, ce se petrece aici? AMETISTOV Ssst! (în şoaptă.) Maniuşka, şterge-o şi pune masa pentru cină. Hai, în doi timpi! Cortina se închide.
'
GUS (pe neaşteptate): Atelie! AMETISTOV Absolut corect, Boris Semionovici. Atelie!
Cortina se deschide. Obolianinov cîntă un vals sentimental. Pe estradă — madam Ivanova într-un costum foarte ■"•■.' decoltat, atît cit se poate admite pe o scenă. Arnetistov sare -■* ■ ; pe estradă, dansează cu madam Ivanova, îi vorbeşte în şoaptă.
AMETISTOV De fapt, sînt foarte nefericit, madam Ivanova... visul meu e să plec cu femeia iubită la Nisa... MADAM IVANOVA (în şoaptă): Flecarule!
Dansul se termină.
AMETISTOV Madmuazel, arătaţi-i lui mosio rochia... (Dispare.) Madam Ivanova coboară de pe estradă ca o siluetă din ramă şi se întoarce în faţa lui Gus.
GUS (zăpăcit): Vă sînt foarte recunoscător... din adîncul sufletului... MADAM IVANOVA Nu vă mai uitaţi aşa la mine! Sînteţi un insolent. GUS (zăpăcit): Cine v-a spus că mă uit la dumneavoastră ? MADAM IVANOVA Nu negaţi, sînteţi un insolent, un sălbatic, un african. îmi plac bărbaţii ca dumneavoastră. (Dispare după cortină.) GUS (cu frenezie): Atelie! AMETISTOV (apare brusc, becurile se aprind): Pardon, pauză! ,
r .,..'.■■ ■->.•„>..
CORTINA
70.''
- .. 'T ' ' .
112 113 AMETISTOV HERUVIM AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV
AMETISTOV
Actul al treilea O zi cenuşie. Ametistov, trist, stă lingă din salon. telefonul
(sughiţe): Fir-ar să fie! Ce s-a lipit de mine! Pauză.
Intră O b o 1 i a n i n o v, plictisit.
(Sughiţînd.) Pardon! Sună
telefonul.
Heruvim, telefonul! (la telefon): Ascult... na... te cheamă Gus! (Iese.) (la telefon): Tovarăşul Gus? Să trăiţi. Boris Semionovici. Cum staţi cu sănătatea ?... Cum să nu, neapărat... Vă aşteptăm, vă aşteptăm... ore în şir! (Sughiţe brusc.) Pardon, mă pomeneşte cineva... cum? Secret, secret, vă aşteaptă o surpriză, Boris Semionovici. Am onoarea să vă salut. (Sughiţe.)
E nemaipomenit de vulgar acest Gus. nu găsiţi? Nu, nu găsesc. Un om care cîştigă cinci sute de ruble pe lună nu poate fi vulgar. (Sughiţe.} Cine mă pomeneşte, aş vrea să ştiu? Cine draci) are nevoie de mine? M-da, îl respect pe Gus..^B nu se tîrăşte pe jos prin Moscova, ca dumneavoastră. Scuzaţi-mă, monsieur Ametistov, eu nu mă tîrăsc-eu merg. De ce vă supăraţi? Ce om, zău aşa! Bine, mergeţ1 şi dumneavoastră, merge şi el, dar cu maşiar Dumneavoastră şedeţi într-o cameră, pardon pardon, poate expresia „şedeţi,, e indecentă ^ înalta societate, să zicem atunci „tronaţi", iar A în şapte. Dumneavoastră într-o lună 114 •jgOLlANINOV AMETISTOV
OBOLIANINOV OBOLIANINOV OBOLIANINOV OBOLIANINOV OBOLIANINOV OBOLIANINOV OBOLIANINOV °BOLIANINOV
AMETISTOV AMETISTOV AMETISTOV AMETISTOV AMETISTOV AMETISTOV AMETISTOV
1
pardon, cîntaţi la pian de o sută de ruble, iar Gus — de cinci mii. Dumneavoastră cîntaţi, iar Gus dansează! Fiindcă regimul ăsta a creat nişte condiţii în care un om cinstit nu poate trăi. Pardon, pardon. Un om cinstit poate trăi în orice condiţii. Eu sînt un om cinstit şi uite că exist. Eu, tăticule, am venit la Moscova fără pantaloni, şi iată... Iertaţi-mă, ce fel de tătic vă sînt eu? Da nu mai fiţi aşa de supărăcios! Ce sînt fleacurile astea, între nobili! Iertaţi-mă, dar chiar sînteţi nobil? Frumoasă întrebare! Cum, dumneavoastră nu vedeţi? (Sughiţe.) A, drace... Ştiţi, n-am întîlnit niciodată numele dumneavoastră... Şi ce dacă nu l-aţi întîlnit! E o familie foarte cunoscută în Penza. Ah, senior! Dacă aţi şti cît am suferit eu de pe urma bolşevicilor... eh, mi-au jefuit proprietatea, mi-au ars casa... în ce gubernie aveaţi moşie? Eu? La care dintre ele vă referiţi? La asta pe care au ars-o... Ah, asta... Nici nu vreau să-mi mai amintesc, fiindcă mă doare... Coloane albe, parcă ieri ar fi fost... şapte coloane, una mai frumoasă decît cealaltă... Eh, ce să mai vorbim! Vite de rasă... Fabrică de cărămizi... Mătuşa mea, Varvara Nikolaevna, avea o excelentă crescătorie de cai de rasă! Ce mătuşă, ce Varvară! Eu personal am avut o crescătorie, şi încă. ce crescătorie! De ce v-aţi întristat aşa, veniţi-vă în fire, nenică! Sînt deprimat! Culmea este că şi eu sînt. De ce oare? Habar n-am! O presimţire... ceva... cărţile de joc sînt bune contra deprimării... Nu-mi plac cărţile, îmi plac caii. Am avut un cal, Faraon. O voce cintă înăbuşit: „Ele îmi amintesc..."* * Vezi nota de la p. 88.
115
AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV OBOLIANINOV AMETISTOV AMETISTOV HERUVIM MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM
Ce-mi mai plăcea să joc faraon!... ...haină roşie, mîneci galbene, brîu negru... ■ raon... ...cînd se punea partenerul să îndoaie colţujM te treceau toate sudorile! Dar şi pe urmă, cfl îi tăiai din
mers o carte, poc, poc! Cădea ca sece. rată!... De ce m-oi fi indispus? Eh! De ne-a* căra mai repede din Moscova! Da! Da! Mai repede! Eu nu mai pot să trăit» aici!... Nu te mai necăji, neică! încă trei luni — şi plecam la Nisa. Aţi fost la Nisa, conte? Am fost de multe ori. Şi eu am fost, desigur, dar în frageda copilărie. Eee-eh!..... mă ducea răposata mea mamă, veneau şi două guvernante, bona. Eu, ştiţi,fl zulufi... Ce credeţi, or fi existînd trişori la Monte Carlo ? Nu ştiu... Ah, nu mai ştiu nimic... L-a apucat! Ce plantă exotică! Conte, colega! Pînă vine Zoecika, dăm o raită pe la „Bavaria"? Mă uluiţi pur şi simplu, cu aceste cuvinte. în berării e atît de murdar, o porcărie... înseamnă că n-aţi văzut racii pe care i-au ad« ieri la „Bavaria"! Fiecare rac e cît o... hai să nu vă mint — cît o ghitară! Heruvim! Intră Heruvim.
Ascultă, dragă majordom de rasă galbenă, daci vine Zoia Denisovna, spune-i că eu şi contele ne-am dus puţin pînă la Galeriile Tretiakov. Ne tîrîm, tăticule? Nişte raci clasa-ntîi! (Iese dj Obolianinov.) Maniuska! Au plecat! (iese în fugă, îl sărută pe Heruvim): Ce mi-o fi plăcut la tine. nu pot să pricep! Eşti galben ca o lamîie dar tot îmi placi! Voi chinezii sînteţi luterani ? Luterani, olecuţă, spălam lufe... asculta, Maniusk») e o tleaba impoltanta. Culînd plecam, Maniuska! Te iau la Sanhai. La Şanhai eu nu mă duc. Ba vii. Ce-mi tot comanzi? Doar nu-ţi sînt nevastă? Io însol, Maniuska, la Sanhai. 116 MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM MANIUSKA HERUVIM ■-ÂNIUŞKA
°ANDZALIN MANIUSKA
°ANDZALIN Mai întîi să mă întrebi, dacă te iau eu. Ce, ţi-am semnat contract, şaşiule? Poate viei să însoli cu Gandzolini? Şi dacă l-aş vrea pe Gazolin? Sînt fată liberă... ce-ţi holbezi ocheanele alea chinezeşti, nu mi-e frică de tine! >*■Gandzalin? Hai lasă! Lasă! >-v. ad^^"^- . (devine fioros): Gandzolini? Ce ai? Ce-i cu tine? (o apucă pe Maniiişka'de gît. scoate cuţitul): Acum o să te tai. (O strînge de gît pe Man\uşka.) Spune, pupat Gandzolini? Au, lasă-mi gîtul, îngeraşule... binecuvîntează, Doamne, pe roaba Măria... Pupat? Pupat? Heruvimaşule, cristalinule... nu l-am pupat... nu mă nenoroci că-s orfană... fie-ţi milă de tinereţea, mea...
(îşi ascunde cuţitul): însoli cu Gandzolini?
*'
Nu, nu, nu!...
•'-■''■-*•'
Cu mine însoli? "■'■ : •'/•->> Nu... însor, însor. Ce-i asta tovarăşi? Ţi-am făcut o ţelele in casatolie. Frumoasă cerere! Ăsta da logodnic, cu cuţitaşul... Dar eşti un bandit, Heruvim! Niu... niu sînt bandit, am. fost tlist... toţi mă gonesc... voi să badze la închisoale pe chinez pentlu cocaină... Gandzolini mă tilaniza olecuţă... spălam lufe toată noaptea... el lua banii, mie-mi dădea patluzeţi de copieiţi... am sufelit flig... chinezul nu poate tlăi Moscova leţe... chinezul e sănătos să tlăiască la Sanhai... ascultă Maniuska, plegăteşte-te acum, în culînd plecam, m-am gîndit sa fac lost de mulţi galbeni... Vai, Heruvim, la ce te-ai gîndit? Mi-e frică pentru tine! Soneria.
Şterge-o la bucătărie! (Deschizînd uşa.) O, Doamne sfinte! Bine găsit, Maniuska! Au! Pleacă, Gazolin... ' Nu! De ţe sa pleţi? Eu nu pleţi. Eşti singulă, Maniuska? Am venit să te ţel în căsătolie. 117 MANIUŞKA Pleacă Gazolin! GANDZALIN Nu, de ţe? Tu ţe mi-ai zis, ai? Spuneai că iuuest] L-ai minţit pe Gandzalini? MANIUŞKA De ce minţi? Nu ţi-am spus nimic. Uite, o chem pe Zoia Denisovna.. GANDZALIN Minţi. Nu acasă. Tu, Maniuska, minţi multj Ţe iubesc! MANIUŞKA Eşti cu cuţitul? Zi de la-nceput, că dacă eşti cu cuţitul... GANDZALIN Sînt cu cuţitul. Să te ţel în casatolie. ': <\ HERUVIM (apare pe neaşteptate): Ţine ţele? ,;, GANDZALIN A-a-a! Uite-l'pe azutol!* Ah,'tu... HERUVIM Tu du-te din apaltament, du-te! E casa mea asta •/■■ E a Zoikăi, a mea, al meu! MANIUŞKA Aoleu, ce-o să fie aici! GANDZALIN A ta? Banditule! Ai luat casa?! Elai ca un elinei lai tu... am să-i fac o ţelele in casatolie la Maniuska! HERUVIM Io făcut deza. E soţia mea. Mă iubeşte. j GANDZALIN Ba nu! E soţia mea. La mine iubeşte! j i MANIUŞKA Minte, Heruvimaşule, minte! ... ,.i | HERUVIM Pleacă din casa meu! ,< ! GANDZALIN Pleacă tu! La miliţie povestesc tot, ţe tip chinez l eşti! ' ',,. ; HERUVIM Miliţie... (Mîrîie.) ,'^: Gandzalin mirîie.
MANIUŞKA Iepuraşilor, dragii mei! Numai să nu vă tăiaţi, diavolilor. HERUVIM A-a-a! (Scoate pe neaşteptate cuţitul, se arunci asupra lui Gandzalin.) , MANIUŞKA Ajutor! Ajutor! Ajutor! ' . ,. ;;),•; ., ■ÎV; ," ii'ft;
.
Gandzalin sare in şifonierul cu oglinzi, închide după sineuŞ aSoneria.
Ajutor! Azvîrle cuţitul, drac împieliţat! Soneria.
■.;
'
, ■
HERUVIM îl tai pe ulmă. (Încuie dulapul, cheia şi-o pune î n buzunar. Dispare.)
Maniuska deschide uşa şi în antreu intră doi necunoscuţi în civil, amindoi cu serviete. PRIMUL NECUNOSCUT
Bună ziua tovarăşi! Nu la voi s-a strigat dup8 ajutor? ,, , lt 118 MANIUŞKA Doamne fereşte ce ajutor? Cîntam şi eu... AL DOILEA NECUNOSCUT A-a-a... MANIUŞKA Dar dumneavoastră ce vreţi tovarăşi? PRIMUL NECUNOSCUT Noi tovarăşă sîntem comisia. Am venit să vedem atelierul. MANIUŞKA Păi responsabila nu-i aici... astăzi nu-s cursuri... PRIMUL NECUNOSCUT Dumneata cine eşti? MANIUŞKA Sînt elevă-manechină. AL DOILEA NECUNOSCUT Atunci arată-ni-1 dumneata. Ce rost are să venim de două ori. MANIUŞKA Bine, poftiţi... PRIMUL NECUNOSCUT Aici ce-i? MANIUŞKA In camera asta se fac probele. PRIMUL NECUNOSCUT Bună cameră. Şi cum se face, se probează pe astea? (Arată manechinele.) MANIUŞKA Păi cum, sigur, pe manechine... PRIMUL NECUNOSCUT Şi elevele-manechine pentru ce sînt? MANIUŞKA Cînd se probează o rochie în mers, o îmbracă o elevă. PRIMUL NECUNOSCUT Aha. AL DOILEA NECUNOSCUT (dă la o parte draperia. în spatele draperiei apare Heruvim cu un fier de călcat în mină): Hm. Un chinez! MANIUŞKA Ăsta vine de la spălătorie, calcă fustele... PRIMUL NECUNOSCUT Aha. Heruvim scuipă pe fier, iese. PRIMUL NECUNOSCUT Bine, să mergem mai departe. (Iese. urmat de Maniuska.) AL DOILEA NECUNOSCUT (rămas singur, scoate repede cheile, deschide un dulap, îl cercetează, îl închide, deschide altul, sare înapoi. în dulap, ghemuit, stă Gandzalin cu un cuţit în mină.) Ia te uită... altul! Sst... Şezi? 119 GANDZALIN Sez. AL DOILEA NECUNOSCUT (în şoaptă); Şi ce faci aici? GANDZALIN (plîngâreţ): Eu olecuţă ascuns... să nu taie Helu. vim-banditul... salvaţi-ma olecuţă... AL DOILEA NECUNOSCUT Zi-i mai încet! Te salvăm, te salvăm, da tu cineB eşti ? GANDZALIN Sînt Gandzalin, chinez cinstit. Am celut cafl lista în casatolia, ial el ela sa mg taie! El cală aici opiu, în casa asta. AL DOILEA NECUNOSCUT Aha, aşa deci... marş afară din dulap. Du-teH secţia de miliţie şi aşteaptă-mă acolo. Dar a nu-ţi treacă prin ca
HERUVIM (apare ca o furtună, cu cuţitul în mină): A-a,B plecat? Spui la miliţie? Las că-ţi alăt eu să nfl spui. (Se repede la şifonier.) MANIUŞKA Diavole! Ajutor! Ajutor! Ajutor! HERUVIM (deschide dulapul şi încremeneşte): Canalia! Chei* avut! CORTINA
Actul al patrulea Noapte. Salonul Zoiei luminat de lămpi cu abajur. In nişă arde un felinar chinezesc. Heruvim, In costumul său exotic, stă în nişă — seamănă cu. o mică zeitate. Dincolo de uşi se aud două ghitare şi cîleva voci care intonează uşor: „Eh raz, eşcio raz!..." Manechinele zîmbesc, nu-ţi dai seama dacă sînt vii sau neînsufleţite. Multe flori in vaze.
AMETISTOV (apare în uşă): Heruvim! Şampanie! HERUVIM Acuşica! (Iese. Peste cîtva timp se întoarce şi se aşază din nou în nişă.) Sunetele de ghitară sînl înlocuite de un foxtrot cînlal la pian. Din uşă apare Corp de Mort, se uită în jur cu tristeţe, se îndreaptă spre Heruvim.
CORP DE MORT
Permiteţi-mi să vă invit, madam! HERUVIM Nu madama sînt... CORP DE MORT Ce dracu!... (Se apropie de unul din manechine.) Un tur, madam... Nu doriţi? Cum vreţi... N-aveţi decît să zîmbiţi. Numai vedeţi să nu plîngeţi m?i tîrziu... (Se apropie de al doilea manechin.) Madam... (Cuprinde manechinul de după talie, dansează cu el.) în viaţa mea n-am îmbrăţişat o asemenea talie... (Se uită mai bine la manechin, îl respinge, plînge amarnic.) AMETISTOV (iniiă valvîrtej): Ivan Vasiiievici! Pardon, pardon... de ce v-aţi întristat? Ce vă lipseşte în viaţă? C °RP DE MORT Ticăîosule! Tu! AMETISTOV Ivan Vasiiievici, vă dau nişte picături de amoniac. L °^ DE MORT Altă jignire!... Toată lumea şampanie, iar eu... amoniac. 121
AMETISTOV Ivan Vasilievici, dragul meu...
l)i timpul acestei scene se descinde uşa din fundul şi in dormitorul Zoiei, luminat discret, apare fără :gornQ t P O r t ti p e i a, se ascunde după o draperib şi priveşti cele ce se întimplă. Pe uşă intră Robber.
ROBBER Ivan Vasilievici, ce-i cu tine? CORP DE MORT Ai auzit cu ce vor să mă trateze? Cu amoniac! MĂRIA NIKIFOROVNA (apare in salon): Ivan Vasilievici, dragul meuH CORP DE MORT Lăsaţi-mă cu toţii în pace!...
In salon intră Z o i a.
ROBBER Zoia Denisovna, primiţi scuzele mele şi ale lui Ivan Vasilievici. ZOIA Astea-s fleacuri. Se mai întîmplă. AMETISTOV Acţionaţi, luaţi-1 la dans.
Măria Nikiforovna II trage după ea pe Corp de Mort, caft pllnge. Ies prin uşa dublă, după ei — Ametistov. ROBBER
Zoia Denisovna, serata dumneavoastră e splendidă! Da, apropo, să nu uit pe urmă, ia despărţire... cît vă datorez? ZOIA Organizăm aceste seri prin contribuţie... două sute de ruble. ROBBER Am înţeles... Am să plătesc şi pentru Ivan Vasilievici. Deci, două sute şi cu două sute... ZOIA Patru sute... ROBBER Am înţeles... (îi înminează banii.) Mersi. Zoia Denisovna, un tur? ZOIA A nu, eu nu dansez. ROBBER Vai, Zoia Denisovna, dar de ce? (Iese.) Deodată Heruvim se foieşte neliniştit, se uită spre antreu. Acolo apare Maniuşka, face semne. Zoia dă din capj^k pe uşă intră, fără zgomot. Alia Vădim o vD a. j^m in palton şi vualetă.
ZOIA (în şoaptă): Bună seara Allocika! (Către şka.) Du-o pe Alia Vadimovna la tine in ră şi îmbrac-o în toaleta ei. Maniuşka şi Alia ies prin dormitor. Heruvim dispare /^ zgomot. P o v 111 p e i a dă la o
parte draperia şi invU
ZOIA (tresare uimită, se dă un pas înapoi): Ce jnseanoj| asta, Portupeia? Cum ai ajuns aici? 122 PORTUPEIA (In şoaptă): Prin intrarea din dos. Am cheile de la toate apartamentele. Halal atelier, Zoia Denisovna! Acum totul mi-e clar! ZOIA (îi dă bani): Dispari şi nici un cuvînt! Cînd pleacă toţi, să vii iar! PORTUPEIA Zoia Denisovna. mai cu atenţie... ZOIA Du-te... Portupeia iese prin dormitor, Zoia după el. Se aude un foxtrot stins in spatele uşilor. Prin uşa dublă intră Gus. E posomorit.
GUS Gus, eşti beat!... E de nedescris cît eşti de beat la ora asta, directore comercial al metalelor greu fuzibile... Numai tu ştii de ce eşti beat... Dar n-o va afla nimeni, fiindcă eşti mîndru!... In jurul tău se învîrt femei care încearcă să-1 distreze pe director, dar tu nu eşti vesel... Sufletul tău e posomorit... (Către manechin.) Ah, manechinule! Zoia a apărut fără zgomot în dormitor. Numai ţie, manechin tăcut, îţi voi dezvălui marea mea taină: sînt... ZOIA îndrăgostit! GUS A, Zoika. Ai tras cu urechea? Păi atunci... Zoia! Şarpele mi-a încolăcit inima... Ah, Zoia, îmi dau seama că-i o otreapă... însă m-a învins. ZOIA Crezi oare că merită să te chinui, dragă Gus! Vei găsi alta! GUS O nu, niciodată! Dar nu contează, Zoia, arată-mi pe cineva, s-o uit măcar pentru o clipă, s-o gonesc din inima mea... Zoia, ea nu mă iubeşte. ZOIA O, dragul meu Gus, vechiul meu prieten, aşteaptă cîteva minute şi o vei vedea pe femeia care te va face să uiţi totul pe lumea asta! Şi va fi a ta, fiindcă ce femeie îţi rezistă ţie, Gus? GUS Mulţumesc, Zoika, pentru cuvintele tale cele bune! Intră Obolianinov şi Ametistov, amindoi in frac.
GUS Vreau să te răsplătesc. Cît îţi datorez? ZOIA Gus, de la tine nu vreau să iau bani. GUS Tu nu vrei să iei, dar eu vreau să dau. Ia cinci sute de ruble. ZOIA Mersi. 123 AMETISTOV GUS OBOLIANINOV GUS ' AMETISTOV
AMETISTOV TOŢI GUS ALLA GUS ALLA GUS ALLA GUS ROBBER GUS CORP DE MORT
GUS (către Ametistov): A-a! Administratorul! organizat acest rai pentru odihna sufletelor,,] nuite! Primeşte! j Danke zer. ,. '] (către Obolianinov): Conte! Cîntaţi grozav pian! Vă rog! (li dă bani.) Mersi. Cînd se vor schimba timpurile vă voi trj.| mite secundanţii mei. Le dau! Le dau şi lor! Bravo! Boris Semionovici! Boris Semionovicj
atenţie! Schimbare de decor! Acum vom lansa, nouă toaletă! Lumina! (Se stinge lamina.)
Tot apartamentul rămîne cîteva clipe în întuneric, apr f lămpile se aprind răspîndind o lumină difuză. In salon stau pe scaune Zoia, G LI s, Robber, Corp de Mort, Măria Nikiforovna, Lizanka ş; madam Ivanova. Obolianinov e la pian. Lingă draperia care acoperă nişa, apare Ametistov
Atenţie! Toaleta mov! A fost prezentată în aces1 sezon la Paris! Preţul — şase mii de franci: Atelie ! Obolianinov începe să cînte un vals. Pe scenă Alia st mişcă în ritmul muzicii.
ţi
H Bravo!!! Ce-i asta? '';' Ah, dumneata? Cum ai nimerit aici? !,.l Ei poftim, ce părere aveţi? Ea mă întreabă cum am nimerit aici! Cînd, de fapt, eu ar trebui s-t1 întreb pe ea cum de a nimerit aici? M-am angajat ca manechin. 1 Manechin! Femeia pe care o iubesc eu! Femei» i cu care vreau să mă-nsor, lăsîndu-mi nevasta ş l pe cei doi micuţi, se face manechin! Ştii tu oar&
GUS Tu -la atelier? ALLA Dar dumneata cum ai ajuns în acest atelier? GUS Eu? Eu sînt bărbat! Eu umblu în pantaloni! Şi nu într-o rochie crăpată pîn' la brîu! Vin aici pentru că mi-ai supt tot sîngele. Dar tu? Tu — de ce? ALLA Eu pentru bani. GUS De ce îţi trebuie bani? ALLA Vreau să plec în străinătate. GUS Pentru asta nu-ţi dau. Iar străinătatea asta blestemată ! ALLA întocmai. Aşa că m-am gîndit să iau de aici. GUS Tu ai avut totul la Moscova, pînă şi lapte de pasăre! Te-am cerut de şapte ori în căsătorie! în străinătate... La Paris toţi sînt disperaţi că nu mai soseşti odată. Preşedintele e de-a dreptul neliniştit: de ce nu vine odată Alia Vadimovna! ALLA Da, e neliniştit, dar nu preşedintele, ci logodnicul meu!
1 125
GUS ALLA
GUS ALLA GUS ALLA GUS ALLA GUS ALLA GUS ALLA ZOIA AMET ISTOV GUS AMET ISTOV ALLA ZOIA GUS ALLA GUS ZOIA AMETISTOV GUS
Cine? Logodnicul? Logodnicul? Păi, ştii ceva,?^. ai un logodnic, eşti... eşti... o otreapă! Nu-ţi îngădui să mă insulţi. Am ascuns ac^. lucru, e adevărat. Dar nu mi-am închipuit ^ o clipă că o să te îndrăgosteşti de mine! Am vrţ să-ţi iau banii şi s-o şterg în străinătate!... Ia-i pe toţi, dar ram îi aici! Nu, pentru nimic în lume! A-a, da!... Acum, cînd porţi inelele mele, pentri nimic în lume!... Uită-te la degetele tale! (îşi smulge inelele, le aruncă pe jos): Poftim Poftim! Dă-le dracului de inele! Răspunde, vii cu miiu sau nu? Nu, nu vin. Număr pînă la trei. Unu! Doi!... Număr pînă lt zece! Lasă asta, Boris Semionovici, nu mai număra că tot nu vin. Nu te iubesc. Dezmăţato! Cum îţi per... (în nişă): Uf, proastă afurisită! (apare pe neaşteptate): Pardon, pardon, Bori;| Semionovici! Afară! Pardon, pardon, Boris Semionovici!... Alia Vădi movna, poftiţi, trebuie să vă odihniţi... să va liniştiţi...
(plecînd): Zoia Denisovna, îmi pare foarte rău că am fost cauza scandalului... Toaleta am să v-
Ametistov îi pune Allei pe umeri un palton şi ea
N-am să te las s-o faci. Linişteşte-1, linişteşte-1. ; Bine, lasă că-1 liniştesc eu. Du-te la musd Zoia iese, Inchizînd uşa. (in gol): Ai să vinzi lucruri în piaţa Smolet. să ajungi în spital! Atunci aş vrea să te vă
GUS (îndurerat): Gus e îndurerat... De ce eşti îndurerat, sărmane? Fiindcă ceea ce ţi s-a întîmplat e ireparabil... Ah, nefericitul de mine! Am obţinut tot ce se poate obţine, dar dragostea veninoasă m-a răpus şi iată-mă pe covor. Şi unde? într-un bordel!... Alia! întoarce-te! (Cu voce tare.) Alia! întoarcete! AMETISTOV (intrlnd): încetişor, Boris Semionovici, că vă aude proletariatul de jos. (Dispare, închizînd uşa.) Heruvim apare fără zgomot şi se apropie de Gus. GUS Pleacă, sînt îndurerat... HERUVIM De ţe eşti îndulelat olecuţă? GUS Nu vreau să văd nici o faţă omenească, numai tu îmi eşti simpatic... Heruvim, chinezuţule... Mă sfîşie tristeţea şi de aceea mă aflu pe covor... HERUVIM Tli'steţe... Şi eiî sînt întlistat... GUS Ah, chinezule! De ce să fii trist? Tu ai totul înainte... HERUVIM Madama minţit? Toate madamele rele olecuţă... Ei si ţe! Alta madama iei... Multe madame Moscova... GUS Nu pot lua altă madamă! HERUVIM N-ai bani? GUS Ah, dragă chinezule! Se poate să nu fac eu rost de bani? Un singur lucru nu poate inventa capul meu: cum să transformi banii în dragoste! Uite! (Aruncă din buzunar pachete groase de ruble). Azidimineaţă am primit cinci mii! Iar acum — o lovitură care m-a doborît! Şi iată-mâ zăcînd la drumul mare, şi oricine vrea n-are decît să-1 scuipe pe Gus cel învins, cum scuip eu pe bani! HERUVIM Scuipi pe bani? Calaghios! Tu bani ai, madama n-ai!... Eu am madama, dar banii unde-s? Lasă sa mîngîi banii... 127 GUS HERUVIM MANIUŞKA HERUVIM MANIUŞKA HERUVIM MANIUŞKA HERUVIM MANIUŞKA AMETISTOV
belea Mîngiie-i... Ah, bănuţi, bănuţi dladzi... (Brusc îl Injung Gus sub omoplat cu un cuţit finlandez. Gus se şteşte fără să scoată un sunet.) Banii... si ţel cald! (Ascunde banii şi-i smulge lui Gus c^B cu lanţ, inelele de pe degete, şterge cuţitul de sacoul lui Gus, îl ridică, îl aşază în fotoliu, micşorează lumina şi cheamă în şoaptă.) Maniuska! (apare în uşă): Ce vrei? Sst... Acum fudzim Sanhai... gară... Ce-ai făcut, diavole? Am tăiat pe Gus... A... Diavole!... Diavole!... Vedzi ca tai si pe tine acum! Şi se lasă cu male. Doamne! Doamne! (Dispare împreună cu Heruvim.) (a intrat încetişor): Boris Semionovki, ani venit numai pentru un moment, să văd ce faceţi... Ei, cum
vă mai simţiţi? Vai. ce v-aţi mai tulburat! Toată mînuţa vă e rece... (Se uită mai bine.) Cum? Javra rîioasă! Banditul! Ne-a băgat doliu-n casă! Asta, cetăţeni, nu era prevăzut în program! Şi acum ce-i de făcut? Am păţit-o. Ăsta-i finalul! Heruvim! Da... păi sigur, 1-a jefuit şi a şters-o... A! Şi eu ce idiot sînt! Poftim Nisa! Poftim străinătate! (Pauză. Mecanic.) „Era seară, stelele străluceau..." Ce stau? Tuleo! (îşi scoate fracul, cravata, intră în fugă în dormitorul Zoikăi, if dintr-un sertar al biroului nişte hîrtii şi nişte bani, ascunde totul în buzunar, scoate de sub pat un geamantănaş vechi şi din el un trenci, îl îmbracă, îşi pune o şapcă.) Geamantan iubit, tovarăş credincios, iată-ne din nou împreună. Dar încotro s-o iau acum? Spuneţi-mi, tovarăşi, încotro s-o şterg? Ah, soartă, soarta mea zbuciumată!... Ah; steaua mea! Adio, Zoia, iartă-mă! N-aveam de ales! Adio, casa Zoikăi! (Dispare cu geamantanul) Pauză. Uşa spre dormitor se deschide încetişor, intră PrimUJ necunoscut fi Al doilea necunoscut.
iar după ei, încă doi necunoscuţi.
ZOIA (apare n salon): Boris Semionovici, sînteţr singur? Dar unde-i Ametistov? (Se uită mai bine.ţ 128 O, Doamne, Doamne! Sîntem distruşi! O, Doamne! (încetişor, spre uşa dublă): Pavel Feodorovici!
Intră Obolianinov.
ZOIA Pavlik, s-a întîmplat o nenoroc;re! Uită-te! (îl arată pe Gus.) OBOLIANINOV (se uită cu atenţie): Ce-i? ZOIA Nenorocire, Pavlik! Chinezul! El şi cu Ametistov! Să fugim, Pavlik, să fugim imediat! OBOLIANINOV Cum să fugim? ZOIA Pavlik, vino-ţi în fire, înţelege odată, în apartament s-a comis o crimă! Ce să mai... Da, banii sînt în dormitor! Să fugim... PRIMUL NECUNOSCUT (ieşind): Staţi liniştită, cetăţeano, nu aveţi cum sa fugiţi. ZOIA Cine sînteţi? PRIMUL NECUNOSCUT Linişte, cetăţeano, avem mandate. OBOLIANINOV Zoia, ce se petrece în casă? ZOIA Ah, înţeleg! Pavlik, ăsta-i sfîrşitul! Fii bărbat, Aveţi în vedere, nu sîntem vinovaţi! AL DOILEA NECUNOSCUT Acolo cine dansează? ZOIA Musafirii mei. Ţineţi cont, nu sîntem complici la crimă. Chinezul şi cu Ametistov au făcut-o. PRIMUL NECUNOSCUT Calm, cetăţeano, calm. (Se duce la uşa dublă, o deschide.) Actele dumneavoastră, cetăţeni! întuneric. Se face lumină. Primul necunoscut stă la o măsuţă, al doilea necunoscut cercetează camera, al treilea necunoscut stă la uşă şi fumează , Din uşa care dă în dormitor apare încetişor Portupeia, intră în salon, e mirat.
PRIMUL NECUNOSCUT
Ce doriţi, cetăţene? PORTUPEIA Ciudată întrebare. Eu ar trebui să vă întreb ce căutaţi aici, în apartamentul ăsta? Sînt reprezentantul comitetului de bloc. PRIMUL NECUNOSCUT A-a-a, ne pare bine. PORTUPEIA O caut pe Zoia Denisovna. ■ ^
ti 129