Carmen Bolocan

C a te h e tic a

şi didactica religiei

E D I T U R A SF. M I N A

^ si C

s m s m m v ft

31

SV\

οιμοψιομ

Reui
+ 4 *£ l4 ^ tfy b t*U ty , ^ J U y n t^ A ^ ·

cW

[ l · J . j x 'f 0- r : i ifrt^ ^

Editura 8f. Mina 2008

^ ι ύ * ' ι,- ϊ ΰοί

trie re a C IP a B ibliotecii N aţionale a R om âniei ,O C A N , C A R M E N M A R IA C a te h e tic a şi d id actica religiei: in terferen ţe şi e b iri / C arm en M aria Bolocan —Ed. a 2-a. —Iaşi: tra Sf. M ina, 2008 B ibliogr. ISBN 978-973-7901-58-3

00)

CUPR IN S ...7

Prefaţa

P A R T E A ÎN T Â I IN T R O D U C E R E ÎN C A T E H E T IC A

:28

ÎNV: 5 4 4 5 6 _____________ M ITROPOLIA MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI BIBLIOTECA “DUMITRU STANK-CAB" ŞecjM Sludiwn______ _______

COTA: W 4 3 . 5 0 6 ________

NOŢIUNEA DE C A T E H ET IC A , FAMILIA El LEXICALA Şl EXPLICAREA LOR EVANGHELICA .....__________________ _________________________________ ____ __ H

CATEHETICA-ŞTIINŢA ŞI DISCIPLINA A TEOLOGIEI PRACTICE.....................15 OMUL ŞI POSIBILITATEA EDUCAŢIEI ÎN GÂNDIREA MARILOR FILOSOFI Al ANTICHITĂŢII________________________________________________________ 19 A. FIL O SO FIA G R EA C Ă

21

I. CONCEPŢIA DESPRE OM ŞI EDUCAŢIE A S O F IŞT IL O R ....................................... 21 1.1. Reprezentanţii cei mai de seamă ai sofiştilor ................................................... 21 1.2. Pedagogia sofiştilor ................. ................................,...... ............. ............ ............ 22 1.3. Concepţia lui Socrate despre om şi educaţie ...................................................... 23 1.3.1 Omul în concepţia lui S o c ra te ......................................................................23 1.3.2 Metoda socratică sau m aieutică .................................................................. 25 1.3.3 Educaţia în concepţia lui Socrate ................................................................. 26

Culegere-febnoredactare Constanta &Valentin Qrosu

II. CONCEPŢIA LUI PLATON DESPRE OM Şl EDUCAŢIE ........................................... 27 III. CONCEPŢIA LUI ARISTOTEL DESPRE OM Şl E D U C A Ţ IE ................................... 31 IV. CONCEPŢIA DESPRE OM ŞI EDUCAŢIE ÎN EPOCA IIE L L E N IS T IC Ă .............. 3 5 IV. 1. Stoicii g r e c i.................................................................................................................37 IV.2. Stoicii romani ........................... ................................................................................ 3 9

B. FILOSOFIA LATINĂ.............................................................................. 43 V. EPIC U R E ISM U L -C O N C E PŢ IA DESPRE E D U C A Ţ IE ................................................. 43 VI. EDUCAŢIA LA POPORUL GREC ŞI ROMAN ÎN A N T IC H IT A T E C A R A C T E R IST IC I............................................................................................................................ 45

VI. I Originalitatea romană .......................................................................... 48 V i.2. Civilizaţia romană şi civilizaţia hellenistică .................................................50 IMUL ÎN RELIGIA RELEVATA................................................................................ 51 PRINCIPII FUNDAMENTALE ÎN ACTIVITATEA DE CAI El UZARE ............ 59 \NTUITORUL HSUS HRISTOS, ÎNVĂŢĂTOR ..................................................... 63 TODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT UTILIZATE DE \NTUITORUL IISUS H R ISTO S.................................................................................71 TIVITATEA CATEHETICĂ Şl MISIONARĂ DIN VEACUL APOSTOLIC CTATÄ ÎN SCRIERILE CANONICE.... ................................................................. 79 [LI. Faptele Sfinţilor Apostoli ................................................................................... 79 .1.2. Epistolele Sfinţilor Apostoli ............................................................................... 84 TIVITATEA CATEHETICĂ DIN VEACUL APOSTOLIC REFLECTATĂ ÎN IILE NECANONICE ALE PĂRINŢILOR APOSTOLICI ..................... 89 II. I. Operele Sfinţilor Părinţi Apostolici - o abordare sin te tic ă .........................89 XII. 1.1. Didahia celor Doisprezece Apostoli ................................................. 89 XII. 1.2. Epistolele Sfanţului Clem ent Rom anul ........................................... 91 XII. 1.3. Epistola zisă a lui B arn ab a................................................................... 91 XII. 1.4. Epistolele Sfanţului Ignatie Teoforul ................................................92 XII. 1.5. Epistola către Filipeni a Sfântului Policarp al S m ir n e i................ 95 XII. 1.6. Epistola către Diognet ............................ 96 XII. 1.7. „Păstorul” Iui Herma ............................................................ 97 XII. 1.8. Constituţiile Apostolice ..........................................................................98 .2. Operele Sfinţilor Părinţi apostolici - oglindă a vieţii creştine în epoca prim ară .................................................................................................................... 100 FEHUMENATUL..........................................................................................................1 1 7

PARTEA A II-A CATEHETICĂ ŞI DIDACTICA RELIGIEI [C A TEH ETIC E_____________________________________________________ 129 A CATEHETICĂ DIN ALEXANDRIA................................................................... 131 Clement Alexandrinul - pedagogul şi g n o s tic u l................................................. 132 1.1.1. Principiile didactice care se regăsesc în opera lui C lem en t .........140 1.1.1.1 Principiul universalităţii e d u c a ţie i.................................................140 LI. 1.2. Principiul hristocentric: Iisus H ristos este adevăratul P ed ag o g ...........................................................................141 L I.1.3. Principiul eclesiocentric .................................................................. 142 L I. 1.4. Principiul in tu iţie i..................................................................... ... Μ Λ .5. Principiul accesibilităţii............................................... 144

C a te h e lic u >7 Duktilicu Religiei - inter/ertnte a* deosebiri

I 1. 1.6. Principiul învăţării active şi conştiente ...... ............... .......»45 1.1.1.7. Principiul sistematizării cunoştinţelor.................................. 146 1.1,18 Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor...................... 147 1.1.1.9. Principiul motivaţiei.................... ..........................................148 1.1.1.10. Principiul interdisciplinaritâţii..... ....................................... 148 I I 1. 11. Principiul îmbinării teoriei cu practica...............................150 1.2. Origen - „cel mai popular catehet al veacului al lll-lea~ ...........................151 1.2.1. Viaţa şi opera lui Origen - o perspectivă sintetică ....................... 151 II. ŞCOALA CAT LIIKTICA DIN ANTIOHIA......................................................... „..159 f|. I. Originea biblică a acestei Ş c o li..................................................................159 11.2. Organizarea ierarhică bisericească a A ntiohiei.........................................159 11.3. Perioadele Şcolii catehetice din Antiohia.................................................. 160 11.4. Notele caracteristice ale şcolii antiohiene.................................................161 11.5. Sfanţul loan Gură de Aur - personalitate singulară.................................. 164 11.5.1. Despre slava deşartă şi cum trebuie să-şi crească părinţii copiii lucrare de pedagogie ............................................................. 11.5.1.1. Definiţii ale educaţiei religioase ....................................... 165 11.5.1.2. Scopul educaţiei religioase ..................................................167 11.5.1.3. Sufletul copilului: ceară, mărgăritar, tablou, statuie, oraş (cetate)............................................................. 168 11.5.1.4. Necesitatea legilor pentru a guverna acest o ra ş .................170 11.5.1.5. Educarea celor cinci sim ţuri................................................171 11.5.1.6. Cetăţenii acestui oraş. Mânia şi p o fta ................................ 172 11.5.1.7. Educaţia fetelo r.....................................................................173 11.5.2. Educatorii recomandaţi de Sfanţul Părinte...................................174 11.5.3. Mijloacele de educaţie recomandate de Sfanţul Părinte. Prezentarea treptelor formale psihologice întâlnite mai târziu în Pedagogia modernă. Programa de învăţământ sugerată de Sfanţul loan Gură de A u r ............176 11.5.4. Metode de învăţământ folosite de Sfanţul loan Gură de Aur - o perspectivă sin tetică..................................................................................180 III. ŞCOALA NEO-ALEXANDRINĂ..................................... 191 III. 1 SFÂNTUL VASILE CEL MARE.............................................................19' III. 1.1. Viaţa şi opera marelui ierarh - o perspectivă sintetică............ 19 III.1.1.1. Omilii la Hexaemeron ...................................................... 19 III. 1.1.2. Cele XII omilii la Psalm i................................................. 2( III. 1.1.3. Omilii a ΧΙΙ- a - îndemnătoare la B o tez......................... 2< III. 1.1.4. Omilii a XXII-a: Cuvânt către tineri sau despre folosul ce-/ putem trage din citirea scriitorilor profani.......................2 111.2. SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ...................................................... ; 111.2.1. Viaţa şi opera - o abordare sintetică ............................................. Μ1.2.2., Cele cinci cuvântări teologice......................................... . 111.3. SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA............................................................ 111.3.1. Viaţa şi opera - o perspectivă sintetică......................................

Carmen-Maria Bolocan VI. I. Originalitatea romană ....................................................................... 4g Vi-2 . Civilizaţia romană şi civilizaţia hellenistică ........ ZZZZZZZZZ.& VII. OMUL ÎN RELIGIA RELEVATA....................................................................... .. VIII. PRINCIPII FUNDAMENTALE ÎN ACTIVITATEA DE CA I EH1ZARK........... 59 IX. MÂNTUITORUL HSUS HRISTOS, ÎNVĂŢĂTOR ............................................. 63 X. METODE DE ÎNVÂŢÂMÂNT UTILIZATE DE MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS............................................................... ........ 71 , XI. ACTIVITATEA CATEHETICĂ ŞI MISIONARĂ DIN VEACUL APOSTOLIC REFLECTATA ÎN SCRIERILE CANONICE.............................................................. 79 XI. 1. Faptele Sfinţilor Apostoli .......................................................................79 XI.2. Epistolele Sfinţilor Apostoli ..................................................................... 84 XII. ACTIVITATEA CATEHETICĂ DIN VEACUL APOSTOLIC REFLECTATĂ ÎN SCRIERILE NECANONICE ALE PĂRINŢILOR APOSTOLICI ...............................89 XII. I. Operele Sfinţilor Părinţi Apostolici —o abordare sintetică..................... 89 XII. I . I. Didahia celor Doisprezece Apostoli ........................................... 89 XII. 1.2. Epistolele Sfanţului Clement Romanul ...................................... 91 XII. 1.3. Epistola zisă a lui Barnaba............................................................91 XII. 1.4. Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul ..........................................92 XII. 1.5. Epistola către Filipeni a Sfanţului Policarp al Sm irnei.............. 95 XII. 1.6. Epistola către Diognet ...................................................................96 XII. 1.7. „Păstorul” lui Herma ..................................................................... 97 XII. 1.8. Constituţiile A postolice.................................................................98 XII.2. Operele Sfinţilor Părinţi apostolici - oglindă a vieţii creştine în epoca p rim ară................. ........................ ............................................................. 100 XIII.

CATEHUMENATUL ............................. ........... ......... ................... ....................117

PARTEA A II-A CATEHETICĂ ŞI DIDACTICA RELIGIEI >COLILE CATEHETICE..................................................................................................129 I. ŞCOALA CATEHETICĂ DIN ALEXANDRIA................................................ ....... 131 1.1. Clement Alexandrinul - pedagogul şi gnosticul........................................132 1-1.1. Principiile didactice care se regăsesc în opera lui C lem en t..........140 1.1.1.1. Principiul universalităţii educaţiei...........................................140 1.1.1.2. Principiul hristocentric: lisus Hristos este adevăratul Pedagog................................................................... I I . 1.3. Principiul eclesiocentric ....................................................... 142 11.1.4. Principiul intuiţiei...................................... 143 1.1.1.5. Principiul accesibilităţii............................... .44

I 1.1.6. Principiul învăţării active ţi conştiente ........ 1.1,1.7. Principiul sistematizării cunoştinţelor ...... I I 1.8. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor 1.1.1.9. Principiul motivaţiei ...................... ............... 1.1.110 Principiul interdisciplinaritâţii..... ......... ..... 1.1 . l . 11. Principiul îmbinării teoriei cu practica.. Origen - „cel mai popular catehet al veacului al lll-lea" . 1.2.1. Viaţa şi opera lui Origen —o perspectivi sintetici

145 .146

.14? 148 .148

...ISO ..,151 ...151

..159 II. ŞCOALA C ATEHETICA DIN ANTIOHIA Originea biblică a acestei Ş c o li..................— ........... .............. ........ .159 Organizarea ierarhică bisericească a A ntiohiei............................... .159 Perioadele Şcolii catehetice din Antiohia............................... ......... .160 , Notele caracteristice ale şcolii antiohiene ....................................... ..161 . Sfanţul loan Gură de Aur - personalitate singulară....................... ...164 11.5.1. Despre slava deşartă şi cum trebuie să-şi crească părinţii < 1— lucrare de pedagogie ..................................................................... ...164 11.5.1.1. Definiţii ale educaţiei religioase ................. .......... ....165 11.5.1.2. Scopul educaţiei religioase ............................ ........ ....167 11.5 1 3. Sufletul copilului: ceară, mărgăritar, tablou. statuie, oraş (ce tate )................................................. .... 168 11.5.1.4. Necesitatea legilor pentru a guverna acest oraş ... ......170 11.5.1.5. Educarea celor cinci sim ţuri.................................. ..... 171 11.5.1.6. Cetăţenii acestui oraş. Mânia şi pofta ................. .......172 11.5.1.7. Educaţia fe te lo r...................................................... ...... 173 11.5.2. Educatorii recomandaţi de Sfanţul P ărin te....................................174 11.5.3. Mijloacele de educaţie recomandate de Sfântul Părinte. Prezentarea treptelor formale psihologice întâlnite mai târziu în Pedagogia modernă. Programa de învăţământ sugerată de Sfântul loan Gură de A u r ............ 176 11.5.4. M etode de învăţământ folosite de Sfântul loan Gură de Aur - o perspectivă s in te tic ă .......................................................................................180

UI. ŞCOALA NEO-ALEXANDRINÂ........................................................................ 191 III. 1 SFÂNTUL VASILE CEL MARE__________________ __________ 194 III. 1.1. Viaţa şi opera marelui ierarh - o perspectivă sintetică.............. 194 III. 1.1.1. Omilii la Hexaemeron ......................................................196 III. 1.1.2. Cele XII omilii la Psalmi.................................................. 203 III. 1.1.3. Omilii a Xll-a-îndemnătoare la B o tez..........................203 111.1.1.4. Omilii a XXll-a: Cuvânt către tineri sau despre folosul ce-1 putem trage din citirea scriitorilor profani.......................204 111.2. SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ ......................................................209 111.2.1 · Viaţa şi opera - o abordare sintetică .......................................... 209 111,2.2. Cele cinci cuvântări teologice......................................................211 III.3.

SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA......................................................... 22 111.3.1. Viaţa şi opera - o perspectivă sintetică................ ....................... 22

Carmen-Maria Bolocan 111.3 I I. Despre viaţa lui Moise sau Despre desăvârşirea cea după virtute .............230 ΙΠ.3.Ι.2. Marele Cuvânt Catehetic...................... ..................................233 IV.

ŞCOALA CATEIIETICĂ TRADIŢIONALISTĂ ---........— ------------ -------- 241 IV. I. Sfântul Chirii al Ierusalimului - viaţa şi opera o perspectivă sintetică .............................................................................241 IV.I.I. Catehezele Sfanţului Chirii ai Ierusalimului modele catehetice ....................................................................... 243 IV. 1.2. Catehezele Sfântului Chirii - modele pedagogice ................... 248 IV. 1.2.1. Principiile didactice desprinse din Catehezele Sfântului C hirii.................................................................248 IV. 1.2.2. Metoda de catehizare a Sfântului Chirii note caracteristice.............................................................255 IV. 1.3. Catehezele mîstagogice ale Sfântului Chirii ..............................257

V. ŞCOALA SIRIACA SAU ŞCOALA PERŞILOR. SFÂNTUL EFREM ŞIRUL........261 VI. ŞCOALA APUSEANA-AFRICANÂ. FERICITUL AUGUSTIN...........................265 VI. I. Viaţa şi opera Fericitului Augustin - o perspectivă sintetică .................265 VI.2. De catechizandis rudibus - model de cateheză....................................... 267 VI.3. De doctrina Christiana................................................................................275 VI.4 Confesiunile (Mărturisirile) Fericitului Augustin ....................................277 VI.5. Retractările Fericitului Augustin ............................................................... 279 VI. 6. Cetatea lui Dumnezeu............................................................................ 279 VII. PSIHOLOGIA, EDUCAŢIA Şl INSTRUCŢIA RELIGIOASA - COORDONATE FUNDAMNETALE ÎN FORMAREA CREŞTINULUI ............... ..................................281 V IU . Psihologia religiei....................................................................................... 281 VII. 2. Educaţia religioasă ................................................................................. 283 VII.3. Instrucţia religioasă .....................................................................................285 SIGLE — ---------------------...........______________ ........_______ ______________ __ 286 BIBLIOGRAFIE.......................................................... ................................................. .....289

Prefafa U na din tre schim bările esenţiale fericite produse d e even im en tele d in D ecem brie 19B9 a con stitu it-o redobândirea lib ertă ţii religioase. D rept urm are a entuzia sm u lu i care se sim fea în societatea rom ânească, Biserica a reven it în p rim u l p la n a ! vieţii, şi-a reorganizat în vă ţă m â n tu l religios, şi-a reluat a ctivită ţile întrerupte în m o d fo rfa t tim p de aproape o ju m ă ta te de veac, în şcoli, spitale, arm ată, reafirm ându-şi solidaritatea cu fiin ţa neam ului rom ânesc. A u fo st în fiin ţa te n o i fa cu ltă ţi de teologie ş i apoi integrate în U niversităţi, iar în cadrul lo r au fo st create specializări noi, care să răspundă se te i d e sp iritu a l a su fle tu lu i rom ânesc. O a stfe l de specializare o constituie ş i cea in titu la tă in itia l Teologie L itere ş i rede fin ită , în baza schim bărilor produse de procesul Bologna, Teologie D idactică. A cea stă specializare pregăteşte viito rii profesori de religie, oferindu-le o viziune largă, interdisciplinară, de dialog, ale cărei coordonate esenţiale trebuie să fie deplina fid elita te fafă de învăţătura revelată a B isericii ş i actualitatea abordărilor ş i solu ţiilo r propuse p en tru problem ele care frăm ântă lum ea ş i om ul contem poran, în lum ina E vangheliei Iubirii. U nor a stfe l de viito ri m isionari a i B isericii O rtodoxe se adresează ş i lucrarea D rei lector univ. dr. C arm en-M aria Bolocan, cadrul didactic titu la r a l fa c u ltă ţii de Teologie O rtodoxă "D. S tă n ilo a e'a U n iversităţii 'A L t. C u za ' ta ş i Lucrarea se rem arcă p rin restructurarea ş i adaptarea vechilor conţinuturi la n o ile exig en te a le program elor analitice de studiu teologic. C itito ru l este atras de m odalitatea în care autoarea reuşeşte să îm bine secţiu n ile istorice ş i consideraţiile exegetice, dogm atice, catehet/ce ş i m orale, spre argum entarea id e ii esenţiale, p o triv it căreia educa fia este o artă, 'cea m ai bună ş i cea m a i n o b ilă ', ia r scopul e i îl constituie form area personalităţile religios-m orale, creşterea u n u i a tlet a l lu i H risto s', cum se exprim ă S fâ n tu l loan Q ură de A u r, a cărui operă pedagogică este bogat analizată. P entru o m a i bună fam iliarizare cu bogata tem atică a volum ului, este prezentată sin te tic concepţia despre om ş i despre educafie din filosofia greacă ş i cea latină, subliniindu-se, totodată, schim barea spirituală fundam entală p e care a adus-o creştinism ul. Largi consideraţii urm ăresc să prezin te prin cip iile ş i m etodele de învăţăm ânt utiliza te de M ântuitorul tisu s H ristos, d e S fin ţii A p o sto li ş i

7

Carmen-Maria Bolocan

Părinţii Apostolici. Bogatele argumentaţii se sprijină pe numeroasele trimiteri la cărfi/e noutestamentare fi la operele primelor veacuri creştine. Cea de-a doua secfiurte a lucrării prezintă istoricul şi specificul şcolilor catehetice creştine şi principiile didactice ale principalilor ei preprezentanfi: Şcoala catehetică din Alexandria, reprezintată de Clement şi de Origen/ Şcoala catehetică din Antiohia, de care se leagă în mod deosebit numele Sfântului ban Qură de A ur Şcoala neo-alexandrină, ai căreiprincipali dascăli au fost Sfântul Vasile ce! Mare, Sfântul Qrigorie de Nazianz şi Sfântul Qrigorie de Nyssa,· Şcoala tradiţionalistă - strălucit ilustrată de Sfântul Chiri! a! Ierusalimului, Şcoala siriacă şi Sfântul Efrem Şirul, precum şi Şcoala apuseană-africană, reprezentată de FericitulAugustin. în finalul lucrării, sunt făcute consideraţii asupra modalităţilor de formare a personalităţii creştine. Cu numeroase referinţe la opere contemporane de psihologie şi pedagogie, autoarea prezintă comparativ structura psihologică a religiei, treptele şi etapele procesului psihologic în formarea sentimenb/ui religios, elementele psihice ale actului religios şi tipurile religioase generale. Dintre mijloacele educaţiei religioase creştine sunt dezvoltate: rugăciunea şi meditafia religioasă şi deprinderile morale. Convingerea pe care o are permanent autoarea este aceea că educaţia constituie o adevărată artă, a cărei finalitate nu este doar acumularea de cunoştinfe bogate, ci mântuirea sufletului. Rolul ei este acela de a forma caracterul, din perspectiva valorilor veşnice. De aceea şi scopul esenţial al lucrării se descoperă a fi sublinierea centralităfii actului educational şi responsabilitatea tuturor factorilor implicaţi în desfăşurarea lui, importanta lui pentru împlinirea umană. Având în vedere interdisciplinaritatea şi viziunea comparativă, pe care le \ cultivă autoarea, considerăm că prezenta lucrare nu se adresează doar unui rcerc restrâns de interesaţi sau inifiafi, ci poate constitui un folositor reper pentru tofi 'formatorii" de conştiinţe, cărora vine să le descopere modelele sublime ale educaţiei creştine, tntr-o lume a 'educaţiei continue", volumul Drei lector, univ. dr. Carmen-Maria Bolocan se adresează atât celor care au vocafia de a contribui la formarea spirituală a semenilor, cât şi celor însetafi de descoperirea şi întruparea în viafă a învăţăturilor creştine mântuitoare. PR. PROF. DR. JOAN C. TEŞU

PARTEA ÎNTÂI in t r o d u c e r e în c a t e h e t k

VII. PSIHOLOGIA, EDUCAŢIA Şl IN S TR U C ŢIA RELIGIOASĂ - COORDONATE FU N D A M E N TA LE ÎN FO RM AREA C R EŞTIN U LU I

Cele trei componente ale procesului de formare a creştinului simt: psihologia, educaţia şi instrucţia religioasă. Se impune precizarea că ele se întrepătrund ca laturi într-un proces de schimbare a omului, prin om, în relaţie sinergică cu Dumnezeu. VII.1. Psihologia religiei

Structura psihologică a religiei, religie înţeleasă ca o legătură sfântă, “ca şi comuniune filială de iubire sfântă dintre Dumnezeu şi om, trăită înlăuntrul inimii şi manifestată în afară prin credinţă, cult, virtuţi şi fapte bune”729, constituie fundamentul psihologic al relaţiei sinergice omDumnezeu care, la rândul ei, stă la baza principiilor învăţământului religios, principii legate de antropologia creştină. Psihologia religiei constată că religia este “raportul nemijlocit al «eului» nostru mărginit cu un «Eu» supraomenesc, pe care îl trăim în mod nemijlocit ca pe o divinitate care se coboară dintr-o lume superioară în fiinţa noastră pământească. în urma acestui raport se produce în noi o înnoire neîncetată a sentimentului nobil şi prin aceasta o schimbare, o înviorare a vieţii”730. Cele trei trepte ale procesului psihologic în formarea sentimentului religios sunt bine delimitate în scrierile şi activitatea Sfinţilor Apostoli şi, mai ales, în Catehezele Sfântului Chirii al Ierusalimului, şi sunt următoarele:

căinţafaţă de păcat, evlavia, credinţa. Procesul psihologic în formarea sentimentului religios cunoaşte două

etape: a) convingerea că omul este slab, “mic” în faţa Dumnezeirii Care pătrunde fără obstacole în “viaţa nepăsătoare de pâriă aici a individului”731; 729 Uarion V. Felea, Religia iubirii, editată de Arhim. Emilian Panait, Mănăstirea Rune,

f.a., p. 11. 730 Pr.Prof. Dumitru Călugăr, Catehetica, 2002, p. 84. 731 Ibidem, p. 88.

281


b) credinţa în realitatea lui Dumnezeu, care ridică “«eul» slab în sine [...] şi înlătură toată neputinţa, facându-1 capabil de fapte mari (proorocii, apostolii, sfinţii etc.)”7 . Elementele psihice ale actului religios sunt următoarele: - reprezentări sau amintiri despre dependenţa eului propriu faţă de Eul divin care exprimă raportul moral al omului cu Dumnezeu; - sentimentele şi afectele care însoţesc aceste reprezentări: dragoste, respect. încredere, mulţumire, bucurie, datorie şi recunoştinţă; - afirmarea activă a convingerilor religioase, manifestări externe ale actului intim al convingerii. Aceaste trei elemente psihice sunt prezente în toate actele religioase şi pot fi identificate în toate religiile. Ele conduc la cele trei laturi ale vieţii religioase: doctrina care se adresează mai mult intelectului, cultul divin care se adresează sentimentelor în mod special, şi normele de viaţă religiaosă, care se adresează voinţei. Ca şi funcţiile psihice cărora se adresează (sentimentul religios-moral, judecata şi voinţa), aceste laturi alcătuiesc o unitate ale cărei resorturi intime au fost analizate, în profunzime, de Sfinţii Părinţi732733. Structura psihologică a religiei conduce şi la concluzia următoare: există diferite tipuri religioase legate de predispoziţie şi temperament. Semnalăm pe cele mai bine conturate: 1. Tipul intelectualist predispus spre probleme de doctrină, de gnoză în sens alexandrin. Din această specie se recrutează fanaticii şi îndoielnicii veşnic frământaţi. 2. Tipul volunutrist-elic care este preocupat, mai ales, de împlinirile pe plan moral-religios. 3. Tipul sentimental este stăpânit de viaţa sentimentală religioasă, căutând înălţarea sufletească, pierzându-se adesea în exaltare sau în sentimentalism dulceag lipsit de judecată clară şi de forţa realizării şi a faptei. 4. Tipul optimist alege, cu precădere, aspectele senine şi plăcute ale religiei, confundându-i esenţa cu acestea. 5. Tipul pesimist, dimpotrivă, descoperă pretutindeni părţile grele, apăsătoare ale vieţii religioase.

732 ibidem . 733 Cf. Ibidem. 282

Catehetica şi Didactica Religiei - interferenţe şi deosebiri

6. Tipul flegmatic trăieşte cu nepăsare faţă de valorile emoţionale ale religiei, primeşte religia prin învăţare şi deprindere, prin obişnuinţă, practicând-o fără adâncimi, frământări sau înălţări734. Aceste tipuri în care se oglindesc temperamente individuale nu apar perfect delimitate, ci ele se evidenţiază prin dominantă, pe o perioadă oarecare din viaţa individului, supus adesea unui proces de transformare prin har, educaţie şi voinţă liberă. Aceste elemente ale psihologiei religiei ne conduc la următoarea convingere subliniată, cum am văzut, de Fericitul Augustin: cunoaşterea firii psihofizice a catehumenilor este de o importanţă covârşitoare pentru catehet. Această cunoaştere presupune forme de catehizare individuală care se cer împletite armonios cu cele de catehizare colectivă. Conştiinţa individualităţii şi personalităţii catehumenului mărturiseşte faptul că şcoala catehetică patristică a fost preocupată în mod deosebit de psihologia experimentală în general şi de psihologia individuală în special. Astfel, în faţa persecuţiilor creştine, credinţa creştină nu a fost doar o formulă teoretică, ci un principiu de viată. De aceea, la aceste stări sufleteşti superioare se putea ajunge numai printr-o pedagogie specific creştină, în care educaţia intelectuală creştină se armoniza cu educaţia religioasă şi cu cea moral-creştină7 .

VII.2. Educaţia religioasă Educaţia religioasă este cea de a doua coordonată a procesului de formare a omului religios. Ian Amos Comenius736 precizează: “Cea mai înaltă artă este aceea de a forma bine pe om, care e fiinţa cea mai ciudată şi mai schimbătoare şi mai greu de condus dintre toate vieţuitoarele”. Posibilitatea şi modalităţile de realizare ale acesteia sunt legate tot de fundamentul principiilor învăţământului religios, de antropologia creştină, în ultimă instanţă. încercăm aici o definiţie: educaţia religioasă creştină este o acţiune specific umană care se desfăşoară în iubire, libertate şi conlucrare cu harul lui Dumnezeu, conştient şi organizat, de către educatori, în sânul Bisericii, pe baza unui plan şi a unei metode desăvârşite de Aceasta. Factorii implicaţi în educaţia religioasă sunt: catehetul, catehumenul, înţeles azi ca subiect al educaţiei religioase, Biserica care o organizează şi în care se realizează relaţia sinergică cu Divinitatea, şi anumite comunităţi sociale care 734 Cf. Ibidem, pp. 90-91. 7,5 Cf. Pr. Mihail Bulacu, Pedagogie creştină ortodoxă. Bucureşti, 1935, pp. 35-36. m Didactica Magna, traducere, note, comentarii şi studiu introductiv de Prof univ.dr. losuf Antohi, Bucureşti, 1970, p. 14; vezi şi ediţia 1904. 283


constituie cadrul în care ea se realizează, în special familia, şcoala, mediile monastice. Mijloacele educaţiei religioase creştine sunt: 1. rugăciunea şi meditaţia religioasă - individuală sau colectivă, cea din urmă încununată cu Liturghia catehumenilor. Prin urmare “între sentimentul religios şi rugăciune este o legătură intimă, organică. Mireasma este rugăciunea, credinţa este smirna care arde pe altar; când credinţa este aprinsă, de pa altarul sufletului se ridică spre cer rugăciunea, ca o esenţă a sufletului, fragment de voinţă idealizată, elan de spirit eliberat, undă de spiritualitate pură. smerenie de penitenţă sau efuziune de adoraţie şi recunoştinţă, strigăt de ajutor şi de izbăvire, sau mărturisire de resemnare Şi adeziune”737; 2. deprinderile morale, în forma lor moral-religioasă: Poruncile Mântuitorului (Matei 7, 5; 5, 7; 5, 9; 7, 21; 7, 16-20; 25, 31-46; Luca 10, 25-37); Sfinţii Părinţi, în special Sfanţul loan Gură de Aur şi Marii Capadocieni; fapta, cu acţiuni şi deprinderi pentru realizarea binelui, constituind un mijloc de temelie pentru educaţia religioasă. Aici se includ: postul şi înfrânările practicate din convingere religioasă, păstrarea tradiţiilor şi a obiceiurilor strămoşeşti legate de spiritualitatea poporului creştin din care face parte catehetul şi catehumenul, cercetarea Bisericii pentru întreţinerea şi adâncirea legăturii spirituale cu Dumnezeu (participarea la cultul divin, în special la Sfânta Liturghie, legătura harică realizată în Sfintele Taine, în special Taina Mărturisirii şi Taina Sfantei Euharistii, cântările bisericeşti ca mijloc de formare a credinciosului, înaintemergătoare ale harului divin şi, legat de acestea, citirea Sfintei Scripturi. Aceste mijloace de educaţie religioasă devin temeiuri pentru transformarea omului, cel mai frecvent. în urma unui proces de învăţare. în acest sens, părintele M. Bulacu738 precizează că “voinţa se întăreşte nu numai cu cunoştinţe, ci şi cu acţiuni şi deprinderi care dau voinţei ceea ce noi numim a doua natură”. Pr.acad. Dumitru Stăniloae739 spune: “Credinţa nu e un bun explicabil în cadru individualist. Ea e produsul raportului între om şi om şi al lucrării lui Dumnezeu, care e activ în acest raport9*. Ajungem astfel la cea de a treia coordonată a procesului de formare a creştinului.

737 Gr. Cristescu, Fă lucrul evanghelistului, Sibiu, 1929, pp. 58-59. 738 Pr. M. Bulacu, Studiu introductiv în catehetica ortodoxă, Oradea, 1928, p. 169. 739 Pr.acad. Dumitru Stăniloae, lisus Hristos sau restaurarea omului, ediţia a U-a, Editura Omniscop, Craiova, 1993, passim. 284

Catehetica şi Didactica Religiei - interferenţe şi deosebiri

VII.3. Instrucţia religioasă Profesorul Şt. Bârsănescu740* precizează: “învăţământul este actul complex de a învăţa pe alţii pentru a-i educa”. Termenul de învăţământ include astfel atât sensul său etimologic (a învăţa = in + vitium = deprinderea), cât şi pe cel filologic (a instrui = in + struo = a' aşeza ceva în...). învăţământul are, deci, o dublă ţintă: una informativă şi una formativă care este, de fapt, scop şi pentru instrucţie.

învăţământul religios este acel învăţământ desfăşurat şi organizat de Biserică în scopulformării unor creştini adevăraţi. Centrul învăţământului religios, ca instrucţie şi formare, este Mântuitorul lisus Hristos: Calea, prin Care să mergi, Adevărul, spre Care să mergi, şi Viaţa pe Care să o dobândeşti prin aceasta. Religia nu este numai învăţătură, ci este viaţă, ea se învaţă pentru a putea fi trăită. Sfântul Chirii al Ierusalimului vorbeşte despre transmiterea de cunoştinţe “într-o ordine precisă” şi Ferictul Augustin elaborase deja, în De catechizandis rudibus, o teorie a didacticii religioase prin cele trei părţi ale tratatului său, teorie care cuprinde: materia învăţământului religios şi criteriile alegerii ei; metodica învăţământului religios; factorul psihologic care priveşte relaţia catehet-catehumen în activitatea de învăţătură religioasă. învăţământul religios trebuie să selecteze cunoştinţele religioase pentru a trezi conştiinţa religioasă şi morală, pentru a îndemna sufletul spre o viaţă . w H v74i creştină practică Educaţia religioasă, privită în ansamblul ei, nu se reduce la metoda exclusivă a predării învăţământului religios, ci ea (metoda) trebuie îmbinată cu aplicarea simultană a educaţiei intelectuale şi moral creştine, iar această metodă nu trebuie căutată în mod absolut în pedagogia modernă, ci în tradiţia pedagogiei creştine, în special a pedagogiei creştine ortodoxe742. ·

740 Şt. Bârsănescu, Pedagogia şi didactica, Craiova, 1944, p. 257. Cf. Pr. Mihail Bulacu, Pedagogia creştină ortodoxă, ed. cit., p. 363. 742 Cf. Ibidem, p. 550. 285

Carmen-Maria

d v.-

S IG L E Arhim. Veniamin Miele, Iniţieri catehetice... = Arhim. Veniamin, Miele, Iniţieri catehetice, Editura Sfânta Mănăstire Bistriţa, Episcopia Râmnicului, 1993. Augustin, Cateheza = Augustin, Prima Cateheză, Iniţiere în viaţa creştină, ediţie bilingvă, traducere de George Bogdan Ţâra, introducere de Lorenzo Perrone, Editura Polirom, Iaşi, 2002. Bulacu, Nobleţea educaţiei = Pr. Mihail Bulacu, Nobleţea educaţiei copiilor după Sf. loan Hrisostom, extras din “Revista Generală a învăţământului’', Bucureşti, 1940. Constantin Cucoş, Educaţia religioasă... = Constantin Cucoş» Educaţia religioasă, repere teologice şi metodice, Editura Polirom, Iaşi, 1999. D. Stăniloae, Nota 235 = Cele Cinci Cuvântări Teologice ale celui între Sfinţi Părintelui nostru, Grigorie de Nazianz, traducere din limba greacă, introducere şi note de Preot Dr. Academician Dumitru Stăniloae, Editura Anastasia, Bucureşti, 1993., , Fouillee, Istoria Filosofiei = Alfred Fouillee, Istoria Filosofiei, voi. I, trad, de Paula Ardelean, Casa editorială ODEON, Bucureşti, 2000). G.G. Antonescu, Pedagogie... = G.G. Antonescu, Pedagogie Generală, Editura “Scrisul românesc”, Craiova, 1941. Hersch, Mirarea filosofică = Jeanne Hersch, M irarea filosofică. Istoria filosodiei europene, traducere de Drăgan Vasile, ediţia a Π-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997. I.G. Coman, Personalitatea Sf. Vasile = Pr.Prof. I.G. Coman, Personalitatea Sf. Vasile cel Mare. Profil istoric şi spiritual, în închinare la 1600 ani de la săvârşirea sa, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980. Jean Chrysostome, Sur la veine gloire = Jean Chrysostome, Sur la veine gloire et l Education des enfants, introduction, texte critique, traduction et notes par Anne-Marie Malingrey, Cerf, Paris, 1972. Î

286

Carmen-Maria Botocan

Editura Institutului Biblic şi de Misiune ai Biserici Ortodoxe Române. Bucureşti. 2003. Sfântul Vasile cel Mare. Scrieri · Sfântul Vacile cel Mare. Omilii la Hexaemeron. Omilii la Psalmi

O m ilii şi nriîfnrdrr.

introducere, note şi indici de Pr. O. Feeioni. In colecţia «Fâriafi şi Scriitori Bisericeşti», Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1986. Sfântul Vasile cel Mare. Tâlcuiri ~ Sfântul Vasile cel Mare, TdlaăHlki Psalmi, traducere şi note de Pr. D. Fecioru. Editura Sofdua, Bucureşti, 2004.

„Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ, şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el. Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul ” (Marcu 4,26-29)

„Cei care învaţă tineretul n-au altă sarcină decât să semene bine în inimăşi să ude cu atenţie plantele lui Dumnezeu, căci ele de la sine vor creşte şi înflori ” (J.A. Comenius, Didactica Magna)

Editura Sf. Mina,

Carmen Bolocan

Recommend Documents