Camarazi de front de Sven Hassel
Cea mai neînsemnat durere a degetului tu cel mic e pentru mine mai dureroas decât moartea a milioane de oameni.
Am fost adui la Centrul de pansare, unde murdria noastr respingtoare i paraziii ce ne colciau pe rnile deschise l-au fcut pe chirurg s turbeze de furie. - Nu mi-a fost dat în viaa mea s vd asemenea porci! Exclam Exclam el. Medicul acesta foarte tânr, proaspt ieit din coala de la Graz nu vzuse, într-adevr, mare lucru în viaa lui. Micuul îl blagoslovi cu o ploaie de înjurturi, ceea ce i-a sporit i mai mult furia. Se jur pe onoarea lui de soldat c va fi aspru pedepsit, dac bineîneles va scpa cu via. Pân atunci se distr cu delicii auzindu-l cum zbiar în timp ce îi scotea schijele de obraz care împnau muntele acesta de carne. Tânrul medic nu tia altceva, nu era decât un copil care nu avea s mai creasc. Fu împucat trei sptmâni mai târziu, legat de un plop. Operase un general ce fusese mucat de o viper i generalul murise sub cuitul copilului. Chirurgul statului-major fiind beat, nu putuse face operaia, îns cineva cineva ceruse anchet, iar chirurgul de la statul-major statul-major se grbi sa dea vina pe tînrul sau coleg. Incompeten Incompeten i neîndeplinire a datoriei, declarase consiliul de rzboi. Tânrul zbier necuviincios în timp ce era legat de plop; au trebuit patru pat ru oameni s-l care i au observat c inima i se zbtea s-i sparg pieptul. Soldaii l-au îmbrbtat spunându-i c trebuie s se poarte ca un brbat. Dar e tare greu s fii brbat când nu ai decât 23 de ani i iluzia c eti cineva pentru c ai dou stele la mânec. Cei din pluton au povestit c a fost o execuie urât. Erau vechi infanteriti care vzuser multe! Aii regimentului 94.
TRENUL-SPITAL AUXILIAR 877 EST
Gerul tia în orice materie vie ori moart, precum o lam înroit în foc. În deprtare, se auzea cum trozneau arborii în pdure. Locomotiva, care trgea lungul tren sanitar, fluiera vaietul sfâietor i pân i vaporii albi preau reci în aceast zi de iarn ruseasc. Mecanicii purtau cciuli grele de blan i scurte îmblnite. Sute de rnii zceau îngrmdii în vagoanele de marf însemnate cu mari cruci roii, iar zpada spulberat de rambleu de goana trenului ptrundea în vârtejuri prin pereii acoperii cu promoroac. Zceam în vagonul 48, împreun cu Micuul Mic uul i cu Legionarul. Micuului îi ptrunsese o schij în spate, iar o min îi smulsese jumtate j umtate din fese. Era culcat pe burt, în paie. - Nu crezi c-i rost de-un chiul zdravn? Vreau s- zic cu fesa asta care i-a rmas lui Ivan? Legionarul, care îi privea toat ziua în oglind nenumratele stricciuni personale, se porni s râd încetior. - Eti mare i prost. În batalioanele disciplinare nu poi chiuli decât atunci când i-ai lsat i capul. Tu îns te vei întoarce pe front s-i lai jumtatea cealalt ce alalt de fund. Micuul reczu pe paie blestemând. Legionarul îl btu pe umeri. - Linitete-te, porc mare ce eti, altfel riti s te arunce jos din vagon la urmtoarea debarcare a eroilor defunci! Ceva mai încolo, lâng perete, Huber încetase cu râcnetele. - Cred c a crpat, opti Micuul. - Da, i nu va fi singurul, murmur Legionarul, tergându-i fruntea de sudoare. Avea febr mare i din pansamentul vechi de opt zile, ce nu izbutea s-i acopere umrul rnit, îi curgea puroi. Era cea de-a 16-a ran a sa. Primele 14 datau din vremea când era în Legiunea Legi unea Strin, unde servise timp de 12 ani, astfel încât î ncât se considera mai mult francez decât neam, cu obrazul su tbcit, cu statura scund i venicul su chitoc între buze. - Ap, pentru Dumnezeu, ap! implor subofierul Huhn, care avea pântecul deschis. Cineva de lâng u îl înjur. - Gura! N-avem de but decât propria urin, i dac faci una ca asta ticloii te pun la zid pentru îmbolnvire intenionat. Omul cu pântecul dechis începu s plâng. p lâng. Un altul, de la cellalt capt al vagonului, râse rutcios: -N-ai decât s faci ca noi, linge ghea. Cel de lâng mine, Feldwebel-ul, se ridic pe jumtate, în ciuda durerilor pe care i le pricinuia burta gurit de un glon de mitralier. - Camarazi! Führer-ul va avea grij g rij de noi. Ridic braul, salutând eapn, i inton începutul unui mar nazist, îns czu înapoi pe paie, epuizat. Hohotele celorlali urcar spre acoperit cu promoroac. promoroac. -Eroul a obosit, mârâi un glas, iar între timp adolf se îmbib cu de toate. -V trimit în faa consiliului de rzboi, zbier Feldwebel-ul. Micuul îi zvârli în cap o oal cu varz împuit. -Tac-i clana! Dac fundul nu mi-ar fi în halul sta, i-a scoate ceea ce-i servete drept creier s-l trimit partidului tu.
Trenul se opri cu o zguduitur puternic care ne fcu s ipm de durere. Gerul ptrundea i mai mult, amorindu-ne degetele de la mâini i picioare. p icioare. Promoroaca ne cripsa nemilos chipurile. Unii se distrau desenând cu vârful baionetei pe pereii îngheai animale mici i nostime, care dispreau încet, îns un celu, botezat pe loc Oscar, a fost redesenat de nenumrate ori, pentru c începuse s ne fie drag. Atunci A tunci când, chinuii de sete, lingeam peretele îngheat, aveam mare grij s nu ne atingem de Oscar. -Unde mergem? întreb micul infanterist de de 17 ani, care avea ambele picioare strivite. strivite. - Acas, putiule, îi opti un subofier rnit la cap. - Auzi la el! râse marinarul de la Marea Neagr, cu femurul zdrobit. Ce-i aia, cas? Raiul lui Hitler, în acre îngerii lui Adolf, cu zvastica pe cpân, cânt Horst Wessel? Se strâmb spre stalactitele ce scânteiau rece. Trenul porni din nou, acest ciudat ciu dat tren sanitar alctuit din 86 de vagoane pentru vite, murdare i îngheate, pline cu mizeria uman numit noroi. Eroi care ca re blestemau, înjurau, plângeau, epave înspimântate zvârcolindu-se de durere, acest soi de eroi de care pietrele de mormânt nu pomenesc niciodat. -Ia spune, arabule, strig Micuul, tii care va fi primul lucru pe care-l voi face când vom ajunge la afurisitul afurisitul la de spital? M voi ghiftui bine i apoi m m voi npusti peste puicue...! puicue...! Ochii îi erau strlucitori de dorin. Pentru prima dat în via se ducea la spital, iar acesta în ochii lui era un fel de bordel, unde clienii se bucurau de servicii complete. Legionarul râse în btaie de joc. -Îi va veni ie mintea la cap, biete. În primul rând vei ndui scoând frâme de fier prin toi porii i-i va pieri pofta de crailâc, crede-m! -Doare ru când mcelarii tia îi taie în carne vie? vie ? întreb uriaul speriat. Legionarul întoarse capul i privi chipul mare i bestial, palid de fric la auzul celor ce-l ateptau. -Cumplit. Îi taie hlci întregi din slnin i nu poi spune nici of! -Maic precist, gemu Micuul. Trenul se aplec scârâind într-o curb lung. l ung. -Dup ce m vor coase la spital, am gândit eu cu glas tare, îmi voi gsi o amant, îns una scump, cu palton de vizon i meseria. -Pricep cam ce-ai vrea, fcu Legionarul plescind. O bucic fain! -Ce-i aia o amant? întrerupse Micuul. I-am dat lmuriri amnunite -Adic o târf în afara bordelului! Nu se poate... ci c i poi s sali de-astea? Închise ochii i începu s viseze batalioane de fete frumoase care dau din fund. -ci cam cât cost una? întreb mijind un un ochi. -Solda pe un an de zile, z ile, i-am optit, uitând de durerea din spate, în timp ce m gândeam la amata cu vizon. -Am avut odat o iubit la Casablanca, vis Legionarul. Asta a fost imediat dup ce am fost numit sergent în compania a 3-a. Bun companie, ef e f de treab, nu unul afurisit. -D-l dracului de ef, ammârâit eu. Toi efii sunt afurisii, mai bine vorbete-ne vo rbete-ne despre puicua ta. -Era soia depravat a unui armator putred de bogat. Nu mai avea douzeci de ani i avea dambla s-i plteasc amani, crora le ddea apoi papucii, unul dup altul.
- i i-a dat i ie plas? Ca elorlali? -Nu, mini Legionarul, eu am ters-o. Avea Av ea pielea mslinie, prul negru a zmoala i dessousuri are te ameeau pre um un Roederer se 1926. Da ai fi vzut-o, mi biete! Subofierul rnit la ap râse în etior: -Eti un unos tor, mi-ar pl ea s te vd la treab. t reab. Legionarul, u o hii în hii, u o utie de mas de gaze sub eaf, nu-l învredni i m ar u o privire. -Femeile nu m intereseaz, sunt doar amintiri din tre ut. -Ce? f u subofierul uluit, ai tre ut umva la inami ? Râsetele e izbu nir îl iritar pe Legionar. -Ce v privete asta pe voi, pifani nenoro ii? Furios, zvârli o izm tre subofier, are se feri. Cizma atinse pe aviatorul muribund, are ni i nu observ. -Bine intit, rânji ellalt. Statura uria a Mi uului se ridi în et. Nimeni altul, u asemenea ran, nu ar fi fost f ost în stare de aa eva. Cu s lipiri de nebunie în priviri, înf pe subofierul îngrozit, are ateriz în aptul opus al vagonului, u zgomot înfundat. -I-au tiat biluele nomadului! r ni uriaul. Câinii din lagrul de la Fagen. Da mai aud o vorb despre nomad, v frâng gâtul! Uite aa! Rupse patul unei arabine i arun bu ile pe pereii vagonului, dup are zu la lo gemând în paie. Legionarul fredon în surdin Vino, dul e moarte, vino.... -Eti am prost res ut, Mi uule. Uriaul izbu ni în râs. -Asta-mi pla e. Mai povestete de târfa ta din Casablan a. Ce bordel e i Casablan a asta? Legionarul îi drese glasul. -Casa nu-i bordel, e un ora de pe oasta Afri ii, unde legionarii de mâna a doua înva î nva s-i bea sudoarea, s haleas nisip i unde, noaptea, te poi ptui u un an ru. La Casa pân i idioii are i-au în hipuit Legiunea înseamn o via de aventuri afl nu-s de ât nite por i, fii de por i a tine i a mine, la fel a în toate armatele din lumea l umea întreag. -Ti loilor! Zbier Feldwebel-ul nazist. Vai vou atun i aân marealul Manstein va tre e de Lodz i se va întrepta spre Mos ova! -Ca prizonier, în drum tre Siberia? spuse ineva în btaie de jo . -Gura! r ni Mi uul. Mai spune eva despre Afri a. -Dumnezeule, ât poi fi prost res ut! Era o fat pe inste, ontinu Legionarul. Allah mi-e martor o iubeam. Se aple i opti: -Ciudat dragostea poate s doar atât de tare. -Îi intrase în suflet? întreb Mi uul, are îi s rpina fundul u baioneta. Am pdu hi în fund, zise în hip de s uz. -Pdu hii au generali istei, afirm un iung, al rui uni bra era ros de angren. Gses întotdeauna lo ul el mai potrivit pentru a ata a. Îi mirosi braul. -Cangrena îns nu le pla e, îi fa e s verse.
-Când voi iei din spital voi cafti un intendent, mrturisi Micuul, cu ochii piedui pe pereii vagonului. -Ce ai cu intendenii? -Vite împuite! N-ai observat niciodat c suntem uzi sub impermeabilele noastre? Pricepi cum vine chestia asta? Intendentul câtig trei mrci la fiecare impermeabil, iar noi renunm la unul sau dou pentru a gsi ceva mai bun; îi dai seama cu cât se alege? -Bun afacere, observ Legionarul. Allah! De-a putea deveni intendent. -ci puicua ta? Gemu Ge mu Micuul, uitând de intendent. Legionarul rspunse ca i cum i-ar fi vorbit siei: -Doar Allah tie cât o iubeam. De dou ori am încercat în cercat s m omor dup ce mi-a dat papucii. Acoperind zgomotul trenului pân la noi, rzbi un u n altul. Brusc s-a fcut tcere. Ciuleam urechile asemeni unor animale hituite. -Jabos1, murmur cineva. Am început s dârdâim, nu de frig, ci pentru c moartea ptrunsese ptrunsese în vagon. Un avion. Se roti i reveni, zumzetul crescu. Cu C u motorul urlând zbura în lungul trenului. Steaua roie intea neîndurtor crucile roii ce punctau acoperiurile convoiului. Aparatul lu î nlime, apoi coborî în picaj. -Vino, diavol rou! url Micuul. Câinele iadului, vino, sse termine odat! Ca i cum pilotul l-ar fi auzit, gloanele rpir în perei ieind pe cealalt parte. Se auzir ipete, apoi horcituri. Legionarul fredona Vino, dulce moarte, vino.... Cineva hohotea, altul gemea inându-se de burt. Locomotiva uier. Intram într-o pdure. Fr îndoial c avionul se mistuise undeva, în cerul acestei diminei senine i i geroase. Roile rsunau pe ine, frigul cumplit ptrundea ptrundea prin gurile lsate de proiectile. -Alfred! De mult nu mai pronunasem prenumele micului legionar. Nici nu tiu bine dac o fcusem vreodat. -Alfred... poate spun prostii. Nu i-ai dorit niciodat o cas a ta? Cu mobile i aa ma departe? -Nu, Sven, a trecut vremea aceea, spuse rânjind. Cât de mult îmi plcea chipul su smead. -Am peste treizeci de ani. Cu 16 am intrat în Legiune, adugându-mi doi. Sunt de prea mult vreme un porc. Gunoiul este elementul meu. Camera C amera împuit de la Sidi-bel-Abbès va rmâne ultima. -ci asta nu te necjete? -Nimic nu trebuie s te necjeasc. Viaa e frumoas, vremea e frumoas. -E atât de frig, Albert. - ci frigul e bun. Orice vreme e bun, atâta timp cât eti în via. Pân i o pucrie e bun, bun, atunci când înc mai trieti trieti i nu te gândeti la c ear fi putut putut fi dac Acest dac îi supr supr pe oameni. -Nu i-e fric de o ran la gât? întreb cel cu gangrena. Poate va trebui s pori un colier de fier. -Ei i! Când toate se vor sfâri, îmi voi gsi o slujb într-un depozit al Legiunii. În fiecare sear o sticl, apoi i bursa neagr cu materialele. material ele. i nu m gândesc la ziua de mâine; la moscheie de dou ori pe zi. De rest, puin îmi pas.
1
Prescurtare de la Jagdbomber avion de vântoare i bombardament. bombardament.
-Eu, spuse stegarul, dup ce va fi dat jos Hitler, m voi duce la Veneia. Am locuit acolo timp de doisprezece ani, împreun cu babacul. Frumos ora. Cine cunoate Veneia? -Eu, rosti un glas stins într-un col. Era aviatorul pe moarte. Am încremenit. Uleiul încins îi arsese obrazul, ochii nu mai erau decât dou pete roii într-o mas cenuie, cu reflexe vineii. Infanteristului îi curgeau balele; fr s priveasc spre muri bund, întreb: -Ai fost deci la Veneia? O tcere lung, pe care nimeni nu cutez s o întrerup. Se întâmpla rar ca un om pe moarte s vorbeasc despre un ora. -Canalul cel mare2 e mai frumos în lumina serii. Gondolele seamn cu diamantele lsând în urma lor jerbe de perle... Este cel mai frumos ora din lume, în care mi-ar fi plcut s mor, spuse cel aproape mort, tiind bine c va muri într-un vagon de vite, undeva pe lâng Brest-Litvosk. - Un soldat btrân este întotdeauna mulumit, vis mai departe Legionarul, pentru c triete i tie ce înseamn asta. Numai c nu sunt prea muli m uli soldai btrâni. Cea cu coasa nici nu-i tie. Trenul frân scrânind. Înainta în scuturri scurte, apoi frân din nou. Se opri cu un urlet prelung i locomotiva se îndeprt s se alimenteze cu toate câte trebuia unei locomotive. Ne aflam într-o gar. Zgomot de cizme, strigte, comenzi. Se auzir râsete, mai ales un râs autoritar, de gradat, un amrât de trupete nu putea rde în felul sta. -Unde suntem? întreb pionierul. -În Rusia, idiotule. Cineva deschise ua vagonului i apru faa ntâng a unui subofier sanitar. -Hei, camarazi! nechez el. -Ap! se auzi un geamt ce ieea dintre paiele soioase. -Puin rbdare, vei primi ap i sup. Avei grav rnii aici? -Te ii de bancuri! Suntem proaspei ca iparii, hohoti stegarul. Tocmai ne întorceam de la un meci de fotbal. Subofierul dispru în grab. Trecu o vreme, apoi se ivir câiva prizonieri de rzboi, pzii de un osta teritorial, care ducea ducea o gleat cu sup cldu. O turnar în gamelele noastre noastre dezgusttoare. Am mâncat-o i ni s-a fcut i mai foame. Ostaul ne fgdui s ne mai aduc, dar nu fcu nimic, în schimb sosir ali prizonieri s dea jos cadavrele. Patrusprezece cadavre, din care nou în urma atacului aerian. Au vrut s-l ia i pe aviator, dar acesta izbuti s-i conving c înc mai tria. Ceva mai târziu sosi un medic tânr, însoit de câiva subofieri sanitari. Arunc ici i colo o privire i de fiecare dat spuse acelai lucru: Trece, nu-i nimic grav. Când ajunse lâng Micuul, izbucni furtuna. -Lepdtur de târf! Mi-au smuls jumtate de cur, îns nu-i nimic nimi c grav, ai? Culc-te aici, fachirule, s-i smulg pe al tu i s-mi spui dac-i de râs! Îl apuc de glezn pe medic, care se lungi în paiele puturoase. - Bravo! se bucur gangrenosul i începu s-l loveasc pe medic peste fa cu braul su putred, din pansamentul cruia se scurgea sânge i puroi. Medicul fu tras afar de doi d oi subofieri în ultima clip, plin de puroi i cumplit la vedere. - Nu-i nimic grav! zbier Micuul. Ntrule! - Du-te dracului! Cei trei au srit jos i au tras ua glisant. g lisant. Trenul a pornit ma departe a doua zi diminea, dar au uitat s ne mai aduc micul dejun. Aviatorul înc mai tria; un altul murise în timpul nopii i doi dintre noi se luar la btaie pentru cizmele sale. Cizme frumoase i moi, care meritau s te bai pentru ele, fiind fcute cu siguran înainte
2
Este vorba de Canal Grande
de rzboi, cptuite cu piele de culoare deschis. Le dobândi un Feldwebel artilerist. Pumnul su pocni brbia sunofierului de vântori, fcându-l s uite câtva timp de cizme. -Ce cizme grozave! exclam Feldwebe-ul, strlucind strlucind de bucurie. Scuip pe ele i le lustrui cu mâneca. - Mai bine ai da mortului pe ale tale, îl preveni cineva, altfel s-ar putea s le pierzi pe cele noi foarte curând. - S-ndrzneasc cineva! strig Feldwebel-ul, ca ca un câine care îi apr osul. osul. - Jefuirea i despuierea cadavrelor, asta înseamn Consiliul de rzboi, s tii! Subofierul trase o înjurtur, dar îi scoase cizmele, cu care încl mortul. Dup o or, nici cadavrul nu i-ar mai fi recunoscut propriul propriul echipament, pân la cel mai m ai neînsemnat articol. Subofierul Huhn, cel cu burta deschis, cerea într-una ap. Leg ionarul îi arunc o bucat de ap s o sug. Mie au început s-mi ard picioarele i întreg trupul îmi era strbtut de împunsturi; oasele mele preau cuprinse de flcri. ctiam despre ce e vorba: la început sunt dureri, acre apoi se linitesc. Urmeaz flcrile, pân ce picioarele devin insensibile. Aceasta e gangrena i picioarele mor; atunci durerile urc i mai sus. La spital se taie captul cuprins de gangren. M înfior... Amputarea... Numai asta nu! I-am optit groaza mea Legionarului, care m privi: - Pentru tine asta ar însemna sfâritul rzboiului. Mai bine îi pierzi un picior decât capul... Da, rzboiul ar lua sfârit. Am încercat s m consolez în timp ce panica gâtuia. Picoarele, firete... Cu mâinile ar fi mai ru. Spaima m fcea s m cutremur. Nu, nu, fr cârje! Nu vreau s fiu invalid... -Ce te-a apucat? m întreb Legionarul uluit. Strigasem invalid! fr s-mi dau seama. Am adormit din nou. M-au trezit durerile, îns eram mulumit; picioarele m dureau, prin urmare înc mai triau. Mai aveam picioarele bune. Au urmat înc dou opriri. De fiecare dat l-am auzit spunând: - Nu-i grav. - Pe barba Profetului, ce e grav atunci? Legionarul îl art pe aviator, care tocmai murise. Dar el, nici el nu-i grav? Nu a rspuns nimeni. Ciudatul tren sanitar auxiliar îi urma drumul spre vest. Dup dousprezece zile de cltorie, la Craiova, 62% dintre rnii au fost descrcai sub form de cadavre.
