Bushido

Bushido - Clea SAMURAIULUI ’’ Ar Ar ata-te

’’. putern putern i c cand cand esti esti slab si sl sl ab cand cand esti esti putern i c  - Sun Sun Tzu Tzu - Ar ta razbo razboiu iu lui 

Pana acum nu demult era foarte greu de a gasi literatura istorica competenta despre viata samurailor. Noi o sa incercam sa descriem doar cateva aspecte, legate de artele martiale pe care le practicau si nu in ultimul rand arta autoapararii cu mana libera kempo  . Istoria bushido (calea razboinicului, bu   - insemnand arte martiale, sh i = deopotriva, invatat, si cavaler sau luptator ( razboinic) si do - cale  ), se intinde pe o lungime de treisprezece secole, cunoscand din momentul aparitiei perioade de inflorire si de recesiune, acoperita de glorie si cantata in marile poeme ale poetilor japonezi. Un samurai ideal era intruchiparea bunavointei, bunavointei, descrisa in canoanele confucianiste confucianiste si in acelasi timp inzestrat cu o putere si inversunare nio (,,strajerul portii”  in sculptura  japoneza). Crescuti in mediul obiceiurilor si sarbatorilor Shinto  , trecuti prin scoala severa a educatiei Z en , samuraii deja in adolescenta erau pregatiti sa infrunte ,,armate de sabii” sabii”. Viata si moartea unui samurai se supuneau unei singure legi ,, legea onoarei” onoarei ” (giri  ). Sufletul lui era sabia, meseria - razboiul, iar preocuparea - perfectionarea artelor ). martiale, pe langa care se practicau si arta caligrafiei ( shodo  ), ), arta aranjamentului aranjamentului floral (ikebana  ), ), arta ceaiului (chado  ), ), pictura etc. Un proverb spunea: ,,Printre flori cea mai frumoasa este sakura, printre oameni –  oameni –  samuraii”  samuraii”.

Samuraii au aparut in secolul al VIII-lea in estul si nord-estul Japoniei. Primele randuri au fost formate de tarani fugari, ce cautau pamant si libertate la hotarele nelinistite cu poporul ,,ainu’’ . Astfel ei isi petreceau viata in razboaie si conflicte cu aborigenii rebeli, aparand destoinic granitele tarii. Doar in veacurile X-XII in timpul conflictelor interminabile interminabile s-au format definitiv castele de samurai in frunte cu nobilimea, ce conduceau cu armate impunatoare, doar nominal aflandu-se in serviciul casei imperiale. Puternica prezenta militara care a marcat istoria Japoniei a imprimat anumite elemente ale spiritului razboinic societatii si gandirii japoneze, depasind granitele traditionalei arte a razboiului. Morala si spiritul razboinic au fost la fel de importante ca si puterea materiala pentru influenta lor asupra societatii. La acel timp s-au stabilit si kyuba-no mi ti  legile nescrise ale codului moral ale samuraiului (kyuba-no   - calea arcului si cavalerismului), cavalerismului), care mai apoi s-a transformat transformat in codul Bushido  .

1

Codul Bushido   consta din sapte principii esentiale:  consta 1. - Gi : decizia corecta, luata cu sange rece, atitudinea corecta, adevarul. Cand trebuie sa murim, murim. Corectitudine. 2. - Yu : curaj pana la eroism. 3. - Jin : iubire universala, generozitate fata de oameni; compasiune. 4. - Rei : actiune corecta - o calitate esentiala, bunavointa. 5. - Makoto : sinceritate totala, onestitate. 6. - Meiyo : onoare si glorie. 7. - Chugi : devotiune, loialitate.

In cele sapte principii de mai sus se simt clar influentele budismului budismului asupra Bushido-ului si se poate vorbi despre intrepatrunderea lor. Taisen Deshimaru  in cartea sa ,,Zen si arte martiale ”  spune ca: ,,Pentru calea samuraiului este fundamentala practica cu ajutorul corpului, prin intermediul inconstientului, inconstientului, de unde importanta enorma acordata deprinderii d eprinderii actiunii sau comportamentului correct”. correct”. Bushido a influentat budismul, iar budismul a influentat Bushido-ul; elementele, elementele, care se gasesc in Bushido sunt in numar de cinci: linistea emotiilor; cedarea calma in fata inevitabilului; stapanirea de sine in fata oricarui eveniment; o mai intima explorare a mortii decat a vietii; saracia pura. Si Inazo Nitobe  in cartea sa ,,Bushido - codul samurailor”  scrie ca: ,,Religia budista recomanda un sentiment de incredere senina in destin, o supunere linistita in fata pericolului sau nenorocirii, un dispret de viata si asteptare a mortii cu resemnare” resemnare”. 









Un renumit maestru de arme japonez i-a spus elevului sau cand acesta a devenit stapan desavarsit pe arta sa: in afara de invatamintele mele trebuie sa te hranesti cu preceptele Z en  . 2

Z en  -ul reprezinta tendinta omeneasca ca prin meditatie omul sa atinga -ul

sfere de gandire ce depasesc expresiile verbale. Metoda pentru atingerea acestui scop este contemplatia. contemplatia. Spiritul Z en  -ului, adus din India de Bodhidharma , a adus budismul -ului, Mahayana in China, unde s-a dezvoltat si a fuzionat cu filozofia chineza pentru a deveni calea adevarata. Astazi budismul, practic, nu mai exista in China, insa do   a   a devenit o datina inradacinata. Z en  -ul si calea au supravietuit impreuna, asa ca majoritatea maestrilor  Zen -ul vorbesc de do si nu folosesc niciodata cuvantul  Zen, care este utilizat din plin de catre occidentali. Un celebru instructor japonez pe nume Yamada Soko  (1622-1685), a meditat profund asupra caii samurailor. El considera ca acestia ar fi trebuit sa fie mai  profund cultivati si de aceea a elaborat un curs special pentru educarea lor. ,,Daca un samurai doreste responsabilitate politica, daca el doreste sa conduca poporul si sa-i devina carmuitor, atunci el trebuie sa strabata calea. Nu trebuie sa ramana doar un razboinic; in afara de Budo    el trebuie sa posede cunoastere intelectuala, sa studieze literatura, budismul, filozofia chineza si Shinto  , calea zeilor.”

O adevarata incercare a codului Bushido a fost razboiul indelungat ce a izbucnit in anul 1156 intre doua clanuri puternice: Taira si Minamoto, cei din urma sustinuti de clanul Fujiwara. Dupa esuarea impartirii pamantului in anul 935 in Japonia s-a instaurat o  politica foarte nesigura. Nobilimea, care nu era de acord cu mosiile sale incerca sa-si faca dreptate cu fortele proprii. Domnea haosul si nesupunerea legilor casei imperiale. Din clanuri mici rasareau clanuri mai mari cu o prestanta si o atitudine politica proprie. Pe langa imparat, tara in acelasi timp, era carmuita din umbra de catre imparati-calugari. im parati-calugari. Asa in 1156 a izbucnit un razboi dintre imparatul calugarit si cel efectiv, primii fiind sustinuti de renumitul clan razboinic Taira (Heike), iar cei din urma de catre doua clanuri Fujiwara si Minamoto (Genji). In scurt timp Fujuwara s-au dezbinat dupa ce au fost urmariti si ucisi de cei din familia Taira, care prin diferite metode au patruns in casa imperiala, proclamandu-se imparati. Au urmat ani grei de represalii si urmariri in randurile nobilimii de la curtea imperiala. Urma o lupta decisiva intre Taira si Minamoto.

3

Lumina unei cai spirituale - BUDDHA GAUTAMA Buddha Gautama a transmis clar prin invataturile sale faptul ca fiintele pot gasi radacina, cauza profunda si esentiala a fericirii si a suferintei in propria lor minte si nu in afara ei. Demersul spiritual devine astfel in viziunea buddhista unul eminamente subiectiv fiind curatat totalmente de cromatica extreme de bogata a unei simbolistici virtuale, - expansionandu-se - la coordonatele a patru nobile adevaruri. Dar sa incepem cu inceputul - ..Trecand peste mai putin importanta controversa a momentului nasterii atribuit diferit de traditia Theravadei respectiv cea chineza se poate spune ca ,,viata lui Buddha” Buddha” s-a transformat foarte repede in ,,viata celor care au devenit Buddha” Buddha” (cel ,,trezit” ,,trezit”, cel ,,iluminat” ,,iluminat”). Departe de a fi o simpla speculatie, punerea in legatura a celor opt etape ale evolutiei si vietii lui Buddha Gautama cu cele patru nobile adevaruri evidentiaza cateva aspecte subtile despre ce a reprezentat filonul traditiei spirituale a buddhismului cel care a generat practic prima religie universalista a umanitatii.

Existenta pamanteasca a printului Siddharta este punctul terminus al unei serii de reincarnari reincarnari care au condus in mod progresiv la situarea in fata portii care oculteaza ,,eliberarea’, iar aceasta poarta nu poate fi deschisa decat intr -un -un corp uman. Fara indoiala cauza umanului sta, din aceasta perspectiva, chiar in dimensiunile libertatii supraumane. Alegerea mai mult decat manifestarea ,,banalului liber arbitru ”  devine astfel o responsabilitate a constiintei care bate la portile transcendentei si incarca demersul eliberarii cu dimesiunea sacrificiului propriei subiectivitati, cel mai greu dintre toate. Pentru ca cel mai greu pentru fiecare fiinta umana este sa isi abandoneze propria-i unicitate, un abandon evident iluzoriu care se constituie de fapt intr-o parasire a unicitatii umane, efemere si imbratisarea unei subiectivitati pure, cu adevarat eterna si imuabila. Consecinta acestui sacrificiu o reprezinta intrarea in matricea umana,  pamanteasca. Printul Siddharta alege astfel sa se nasca fiu al clanului Sakya din familia Gautama (in sudul Nepalului, in capitala Kapilavastu). Tatal sau, Suddhodana avea o avere modesta si era mereu in razboi cu vecinii. Mama sa, Maya, viseaza modul in care viitorul Buddha este conceput, prin patrunderea prin soldul drept sub forma unui elefant cu sase colti spatiu prin care va avea loc si nasterea propriu zisa acest fapt caracterizand  practic perfecta curatenie, incontestabila puritate ce caracterizeaza venire in aceasta lume a viitorului iluminat. Proclamarea ,,suprematiei absolute”  a nou nascutului se face imediat. Mircea Eliade ne da cateva amanunte: - abia nascut, Boddhisattva face sapte pasi spre nord si scoate un raget de leu, exclamand: ,,sunt cel mai inalt din lume, sunt cel mai bun 4

din lume, sunt cel mai batran din lume, aceasta este ultima mea nastere, nu voi mai avea o alta existenta” existenta”  (Majjhimanikaya, III, p.123, Despre simbolismul celor sapte pasi , apud M. Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Editura-Universitas-, Chisinau. p.74). Este in mod evident, o transpunere a ceea ce mult mai tarziu Kirkegaard avea sa descrie ca fiind miraculoasa suprapunere a liniei orizontale a zbuciumului uman  definit pe fondul unei permanente supravalorizari (chiar si prin numeroasele damnatiuni soteriologice care au tot o consecinta axiologica) cu linia verticala a supramundanului definita pe coordonata eternei ascensiuni pentru care chiar si superlativul absolut este o limitare pentru ca defineste o finalitate. Intrunind toate semnele ,,Marelui Om” (Mahapurusha) printului Siddharta i se prezice un viitor grandios cu rol transformator pentru intreaga umanitate. Acest fapt il alarmeaza pe tatal sau, personificare a intelegerii umane limitate, partiala in demersul cognitiv al spiritului si cauzalitatii, care il izoleaza in palat si in desfatarile unei vieti de huzur. Dar zeii conspira la implinirea destinului micului print si premediteaza trei iesiri consecutive din gradinile desfatarii ocazii cu care lui Gautama i se arata mai intai un  batran sprijinit in toiagul sau, apoi, a doua zi, -un bolnav livid, ars de fierbinteala febreifebreisi, in fine, a treia zi, un cortegiu funerar aflat la poarta cimitirului. Se poate spune ca aceste trei intalniri sunt preambulul unei concluzii intermediare sugerata de cea de-a  patra intalnire petrecuta putin mai tarziu, intalnire pe care o are micul Buddha cu un calugar cersind, calm si senin. Daca aceste intalniri vor avea drept punct de plecare meditatia asupra celor patru ,,nobile adevaruri” adevaruri” se poate spune totodata ca aceasta prima  jumatate din evolutia pamanteasca a lui Buddha Gautama, incluzand aici si ,,Marea  plecare”  plecare”  (catalizata ulterior celor patru intalniri si de vederea in toiul noptii de catre Siddharta, a trupurilor goale si dizgratioase ale partenerelor sale adormite) sintetizeaza  punctul de plecare uman pentru patrunderea supraumana supraumana a primelor doua ,,nobile adevaruri” adevaruri”. 1. Adevarul despre durere  ; raul este inerent oricarei forme de existenta deoarece compusii fenomenali sunt nepermanenti si lipsiti de sine (subiectivitate pura, imaculata), in timp ce fiintele cred in permanenta acestor compusi, aceasta fiind o anumita forma de avidya (ignoranta) manifestata prin uitarea starii originare. Ceea ce, indeobste, este luat ca fericire si placere va fi, in final, doar durere, intrucat aceste stari duc la atasarea de ciclul existentelor (Samsara). Ce le face pe fiintele umane sa fie in exclusivitate umane este exercitiul focalizarii. Orientarea catre exterior alimentata de convingerea eternitatii lui aduce cu ea constatarea dureroasa a tranformarii degenerative a acestuia. Privirea catre interior, catre sine aduce cu ea reamintirea eternitatii acestuia  prin ,,simpla” ,,simpla” permanentizare a focalizarii in aceasta ,,directie” ,,directie”. 2. Adevarul despre originea durerii ; cauza directa este karma, provocata de ,,sete” de placere, de existenta si chiar de non existenta.,,Setei” ii urmeaza un lant cu 12 verigi: - puterea de intelegere si actiune  sau ,,gradul mai mic de ignoranta depinde de  propria noastra karma” karma”  (sau altfel spus de ceea ce numim ca fiind in aparenta destin) - de propria noastra karma depinde intr-o foarte mare masura constiinta individuala si modul predominant de oglindire a realitatii care ne caracterizeaza - de constiinta depinde numele si forma 5

- de nume si forma depind organele simturilor - de cele sase organe ale simturilor (mentalul, cel de-al saselea organ de simt, in viziunea buddhista) depinde contactul - de contact depinde senzatia - de senzatie depinde dorinta - de dorinta depinde atasamentul - de atasament depinde existenta - de existenta depinde nasterea - de nastere depind: batranetea, tristetea, inlantuirile, lamentarile, mizeria, durerile, regretul, disperarea, moartea - astfel, datorita legaturilor ce exista intre ele, agregatele suferintei decurg unul din altul

Sa fie oare religia buddhista o religie a supraumanului pentru ca vizeaza inca de la inceput intelegerea profunda a pesimismului caracteristic existentei umane ? Teama de suferinta , teama care ea insasi este o suferinta genereaza tocmai datorita intensitatii sale paroxistice efectul polar opus similar procesului de generare a opusului aparent evidentiat in reprezentarea grafica si simbolica a diagramei Unitatii Supreme Tao. La 29 de ani, printul Siddharta  isi abandoneaza intreaga situatie si pleaca in cautarea iluminarii. Acest episod a devenit arhetipul intrarii in viata monahala buddhista si totodata arhetipul renuntarii. Actul renuntarii capata dimensiuni supraumane odata cu  practicarea celor mai terifiante forme de asceza si mortificare. mortificare. De fapt nu se poate delimita cu precizie granite dintre uman si suprauman, aceste doua coordonate 6

ontologice constituind, din perspectiva buddhista, o simbioza care nu face altceva decat sa incorporeze intr-o ipostaza totalizatoare cele doua aspecte. Odata cu aceste penitente infioratoare el a primit numele de Sakyamuni ajungand la limita extrema a mortificarii. In acest moment al intensitatii superlative a aparut intelegerea, atat ca forma arhetipala cat si ca forma nuantata a acestui arhetip, aceea a inutilitatii ascezei ca mijloc de desavarsire spirituala. ,,De aici inainte, viitorul Buddha putea sa proclame ca stapaneste practicile ascetice, asa cum stapaneste filosofia (Samkhya) si Yoga; tot astfel cum, inainte de a fi renuntat la lume, cunoscuse toate voluptatile unei vieti de print. Nimic din ceea ce constituie infinita varietate a experientelor umane nu-I mai era de acum inainte necunoscut, de la  beatitudinile si dezamagirile culturii, ale dragostei si puterii, pana la saracia unui credincios ratacitor, la contemplarile si transele yoghinului, trecand prin singuratatea si mortificarile ascetului. ascetului.””(M. Eliade, idem, p.76) O astfel de stapanire nu are nimic in comun cu veneratia puterii ci este exact opusul acesteia, este cel mai sublim exercitiu de smerenie umana, radacina trezirii conditiei supraumane iar acest lucru este subliniat de ceea ce s-a numit cea de-a cincea etapa in evolutia lui Buddha Sakyamuni   sau ,,supunera demonilor”. Asaltul lui Mara, zeitate a mortii, el insusi temator ca Buddha a descoperit calea catre salvare de aici decurgand si ignoranta sa precum si iluzia ca l-ar putea infrange pe Cel Iluminat, evidentiaza, daca mai era necesar, unul din aspectele supraumanului Buddhist:  paradoxal seninatatea, blandetea si puritatea sunt coordonate ale unui firesc uman dar care capata dimensiuni autentice si definitive atunci cand firescul desemneaza supraumanul permanentizat . ,, insa Mara, Moartea, este, in acelasi timp, si Kama, Erosul, in ultima instanta, Spiritul Vital al vietii, caci in acelasi timp viata insasi este amenintata de salvarea pe care Boddhisattva Boddhisattva se pregateste sa o ofere lumii. Atunci femei nenumarate il inconjoara pe ascet, straduindu-se in van sa-l ispiteasca cu goliciunea si farmecele lor. Invins, Mara se retrage inainte de sosirea diminetii ”(ibidem). Din moarte si din viata , din sfarsire si din nastere se genereaza aceeasi urmare, zorii spiritualitatii permanent ascensionale, rasaritul fara de sfarsit al luminii sinelui, trezirea constiintei ca proces al unei expansiuni imuabile a sufletului. Iar sufletul este cauza umana a supramundanului, a inteligibilitatii transcendentei inteleasa nu ca finalitate ci ca  permanent inceput. inceput. Aceasta este una din nenumaratele si pertinentele speculatii discursive ale unui moment care se refera la o dimineata cand, la radacina unui arbore de pipal (ficus religiosa) Buddha Sakyamuni se trezeste, proclamand plin de smerenie umana realitatea supraumanului supraumanului ca o prezenta permanenta in sufletul omului. La sfarsitul noptii in care incepuse meditatia atinge iluminarea completa, reamintindu-si toate vietile precedente precum si pe cele trecute si viitoare ale celorlalte fiinte. Intelege cauzele si conditiile care provoaca existenta si mijloacele intreruperii existentei in vederea eliberarii. Daca se poate vorbi despre o disciplina a desavarsirii in termenii cei mai pragmatici posibili aceasta s-ar definii pe coordonatele altor 12 verigi  care au drept ,,finalitate” ,,finalitate” identificarea gradata a omului cu supraomul : - prin anularea si incetarea completa a ignorantei inceteaza complet karma individuala (sau altfel spus, dispar toate conditionarile posibile datorate destinului) 7

- prin incetarea completa a karma-ei individuale, inceteaza sa mai fie conditionata, conditionata, in functie de aceasta karma, constiinta - prin incetarea tuturor conditionarilor constiintei inceteaza numele si forma - prin incetarea numelui si a formei, inceteaza si influenta in multiple moduri cele sase organe ale simturilor(menatalul cel de-al saselea organ de simt) - prin incetarea influentei celor sase organe ale simturilor care, spontan, pot fi controlate perfect, atunci si totdeauna inceteaza contactul - prin incetarea contactului inceteaza senzatia - prin incetarea senzatiei inceteaza dorinta - prin incetarea dorintei inceteaza atasamentul - prin incetarea atasamentului inceteaza existenta conditionata si se atinge suprema detasare (kaivalya, nirvikalpasamadhi) nirvikalpasamadhi) - prin incetarea existentei inceteaza nasterea - prin incetarea nasterii inceteaza batranetea, tristetea, inlantuirile, lamentarile, mizeria, durerea, disperarea, moartea Astfel, lantul intreg si esential al agregatelor fundamentale ale suferintei dispare si fiinta umana atinge suprema eliberare care ii permite sa cunoasca adevarul ultim (paramatman). Iata supraomul Buddhist, o ipostaziere care nu se vrea opusa supraomului nietzschean ci doar vazuta intr-o alta alumina, aceea a trezirii intru esenta si nu ca o zvarcolire mistuitoare in imanenta. Omul nirvanic, omul mantuit   de limitarile mundanului se centreaza in singura realitate pe care are libertatea perfecta sa o transforme, sa o modeleze dupa bunul plac. Si ajuns acolo constata ca aceasta realitate este de fapt una si aceeasi indiferent de cum translateaza constiinta, si chiar mai mult aceasta realitate nici macar nu exista. Aceasta cunoastere este ea insasi mantuitoare. Buddha stie acum ca nu va mai renaste. Ar putea trai, de acum, savurandu-si in tacere cunoasterea. Dar tacerea nu l-ar face un Buddha Buddha autentic, complet, complet, ci doar doar un Pratyeka Pratyeka Buddha (iluminat doar pentru sine). Desi si acesta atinge eliberarea (mukti), implinirea lui este sterila. Apare un alt moment care evidentiaza caracterul preponderant sacrificial al  buddhismului. Buddha authentic, cu adevarat si complet desavarsit este cel Iluminat care, prin propavaduire, ii invata si pe ceilalti cum se obtine Iluminarea. La indemnurile lui Brahma, incepe propavaduirea, care o realizeaza mai intai catre cei cinci discipoli care il parasisera in momentul renuntarii la asceza teribila de la inceputul demersului iluminator. Aceasta prima predicatie este numita ,,punerea in miscare a Legii”. In acest moment Buddha Sakyamuni implineste dubla prezicere revelata la nastere : este Iluminat si Imparat al Dharmei. Apare astfel ,,Adevarul despre inlaturarea durerii”. Daca se pune capat ,,setei” care atrage actiunea, se intrerupe inlantuirea cauzala evitandu-se astfel, renasterea pentru a se intra intr-o stare indescriptibila : ,,fericirea suprema”. Dupa aproximativ cincizeci de ani de predicatie, elaborare a fundamentelor comunitatii sale monastice si formarii discipolilor, timp in care isi consuma toate ,,resturile 8

karmice” , Buddha Sakyamuni intra in Extinctia definitiva lasand in urma si lumina celui de-al patrulea ,,nobil adevar” Adevarul despre Cale ce reuneste mijloacele de a ajunge la eliberare. Calea are opt ramificatii  : - vederea corecta - reprezentarea corecta - vorbirea corecta - actiunea corecta - modul de viata corect - studiul corect - prezenta de spirit corecta - concentrarea corecta Canonul Buddhist  se elaboreaza in secolele urmatoare Extinctiei si cuprinde trei componente  (pitaka = ,,cosuri cu invataturi”) : 1. Textele ,,SUTRA”   cuprinzand invataturile lui Buddha  expuse de cel mai apropiat discipol, Ananda (Beatitudine) 2. Textele ,,VINAYA” (ale disciplinei monastice) cuprinzand reguli disciplinare ale comunitatii monastice 3. Textele ,,ABHIDHARMA ” (ale speculatiei asupra invataturii lui Buddha) constituind o reordonare scolastica a invataturii, cu lungi dezvoltari dialectice Sensul exact al termenului ,,NIRVANA”  este stingere, nimicire (a limitarilor), limitarilor), neant (vid) si pana la un anumit punct, consoneaza cu ,,ataraxia” stoica. Schopenhauer desemneaza Nirvana  ca fiind ,,negarea acestei lumi, In sens de negare, Schopenhauer a Samsarei”.

Caci daca Nirvana este definita negatie, neant, aceasta insemneaza ca Samsara nu cuprinde in sine un element care ar putea sluji la constructia sau definitia Nirvanei” Nirvanei ” (Daniel C., Scripta aramaica, vol I, Biblioteca Orientalis, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980, p218-276, apud Mihai Nistor, Fenomenologia Sacrului, Editura Cantes, Iasi, 1999, p.230). Pentru Joseph Duhlman, Max Muller sau H. Oldenberg, Nirvana reprezinta anihilarea totala, nefiinta absoluta, vidul pur,  in timp ce Rhys Davids si profesorul Indian P.V. Bapat, coordonatorul volumului comemorativ ,,2500 Years of Buddhism”,  Nirvana semnifica sfintenie, desavarsire in pace, bunatate si intelepciune , iar  buddhismul este considerat o religie a bunatatii, a omeniei si a egalitatii. In sfarsit, sunt ideologi care sustin ca Nirvana este curmarea numai a existentei sensibile, accesibila cunoasterii si trecerea intr-o intr -o alta stare, inaccesibila cunoasterii, ca un fel de existenta beatifica (Parananda). (Parananda).  Nota dominanta a sensului de ,,Nirvana” ,,Nirvana” este suprimarea sirului de reincarnari care constituie insusirea esentiala a tot ceea ce este viu si manifestat in planul fizic.  Nirvana nu este este nici loc , nici stare. stare. Ea semnifica pe de o parte, ,,dezagregarea individualitatii”, ,,sfarsitul” oricarui proces spiritual, iar pe de alta parte, Nirvana este si nemurire, ,,taramul de dincolo", eliberare de durere. 9

Conform doctrinei buddhiste, calea atingerii starii de arhat si prin aceasta dobandirea Nirvanei,  sunt eforturile constiente ale omului, respectarea absoluta a celor ,,opt drumuri”   din al patrulea adevar sfant , care conduc la aparenta ultima treapta a  perfectiunii. Daca omul nu face eforturi pentru a ajunge la Nirvana, nimeni nu il poate salva de la torturanta Samsara. Nici zeii nu pot izbavi fiinta umana de chinurile fiintarii, deoarece ei insisi nu se pot sustrage circuitului Samsarei. Asa se explica de ce Buddha, omul care a atins iluminarea, se afla deasupra zeilor. Mantuirea constituie scopul suprem al religiei buddhiste, dar spre deosebire de alte conceptii soteriologice, cea crestina bunaoara, aici este vorba de o mantuire sui generic, deoarece buddhismul exclude tocmai ceea ce este fundamental in crestinism: idea de Dumnezeu. Desi vorbeste despre zei, Buddha nu le acorda nici un rol in crearea sau dirijarea lumii . De aceea s-a emis la un moment dat , idea unui ,,ateism” ,,ateism” Buddhist. Pe intemeietorul acestei doctrine il preocupa doar o singuar problema: aceea a mantuirii. Considerandu-l pe om capabil sa se salveze singur, Buddha a repudiat toate celelalte chestiuni, chiar si pe aceea a existentei divinitatii. Ateismul Buddhist, oricat de categoric ar fi, nu constituie totusi un sistem de enunturi sau principii afirmative. In acest sens budhhismul este solidar cu tezele scolii Samkhya si se opune brahmanismului si filosofiei Vedanta. Buddhismul nu cunoaste nici un fel de Brahman ca principiu universal. Realitatea, in viziunea buddhista, este o continua tasnire de noutate, o permanenta creatie si devenire. Omul este o consecinta a transcendentei, inevitabila inevitabila de altfel. La fel cum inevitabil este si in destinul omului, prezentul ca depasire permanenta a  propriei sale perfectiuni. Daca din comoara s-a ratacit o piatra pretioasa aceasta va fi o comoara de sine statatoare oriunde o va purta ratacirea pentru ca aceasta ratacire nu diminueaza cu nimic stralucirea sa. Lucian Danila, Reiki Master

10