B HAGAVAD - G I TA POEMA˘ INDIANA˘
TRADUCERE S, I NOTE DE
˘ Preotul IOAN MIH ALCESCU
Procesare s, i tehnoredactare LATEX Vlad S, ov˘ ovarel a˘ rel Versiunea ©ASEA ©ASEA Martie
Procesare s, i tehnoredactare LATEX Vlad S, ov˘ ovarel a˘ rel Versiunea ©ASEA ©ASEA Martie
INTRODUCERE ˘ „Cel Cuvântul Bhagavad însemneaz Bhagavad însemneaz a˘ ˘ în limba sanscrit ˘ sanscrit a „Cel Prea Înalt“ sau Înalt“ sau „Sublim“ „Sublim“,, iar ˘ ˘ „cântec“. Gita însemneaz Gita însemneaz a „cântec“. Amândou˘ Amândoua˘ la un loc însemneaz a˘ ˘ dar „Cântecul „Cântecul celui Prea Înalt“ sau Înalt“ sau „al „al celui Sublim“. Sublim“ . ˘ ˘ Cel Prea Înalt sau Sublim, c aruia a fost închinat acest cântec este Vis, nu, zeul mântuitor, mântuitor, în întruparea sa în persoana lui Kris, na, sau a opta din cele zece avatare. ˘ ˘ atoare, ˘ ˘ Bhagavad-Gita nu e oper a˘ ˘ de sine st at ci e numai un episod din celebra poem˘ poema˘ epic a˘ ˘ Mahabharata, în care se descriu luptele fratricide dintre tribul Pandavilor s, i al Kuravilor, urmas, ii lui Barata, zeul lunii. Subiectul Bhagavad-Gitei îl formeaz˘ a descrierea clipelor, când os, tile învr˘ ajbite ˘ gata de înc aerare. ˘ ˘ ˘ ˘ stau fat , a˘ în fat , a, Atunci Argiuna, c apetenia Pandavilor, fu cuprins de jale, privind la mult , imea vitejilor din ambele tabere protivnice s, i din cari mult , i ˘ Acest gând muè inima bunului rege, care era aveau s˘ sa˘ piar a˘ ˘ curând în lupt a˘ ˘ crâncen˘ crâncena. ˘ ˘ ˘ de r azboiu, ˘ ˘ iu, care nu era altul gata gata sa˘ arunce arunce armele, armele, când când conduc conduc atorul carului s˘ sau azbo altul decât ˘ ˘ în trup omenesc, îi însufl a˘ ˘ curaj de lupt a˘ ˘ s, i-l încredint , a, ˘ c a ˘ ˘ însus, zeul Kris, na, îmbr acat ˘ ˘ biruint , a va fi de partea sa. Mai întâi o lung a˘ ˘ cuvântare, dup a˘ ˘ aceea ar atarea slavei sale ˘ ˘ ˘ s, i apoi iar as ˘ ˘ , o cuvântare mai scurt a˘ ˘ decât dumnezees, ti în toat a˘ ˘ plin˘ plinatatea s, i groz avia cea dintâi, dar destul de lung˘ a, sunt mijloacele prin care zeul înfl˘ ac˘ areaz˘ a la lupt˘ a pe regescul muritor. ˘ ˘ sunt o disertat , ie filosofic a˘ ˘ în care se împac ˘ Cele dou˘ doua˘ cuvânt ari împac a˘ cele dou˘ doua˘ sisteme de cugetare rivale, care s’au cristalizat cu vremea în dou a˘ s, coli filosofice: sankya s, i yoga. Cel dintâi sust , inea, c a˘ ˘ omul se mântues, te prin cunoas, tere, cel de al doilea c a˘ ˘ la mântuire se ajunge prin meditat , iune. ˘ ˘ ˘ ˘ de cei mort , i, ca În spiritul celui dintâi, Kris, na spune lui Argiuna: P arerea de r au ˘ ˘ nu este întemeiat ˘ ˘ c aci ˘ ˘ eu s, i tu s, i tot , i am existat totdeauna s, i de cei cari au s a˘ moar a, întemeiat a, ˘ omul trece prin diferite faze, ca: copil ˘ ˘ s, i vom exista deapururi. Precum în viat , a, copil aria, ˘ ˘ moarte, c aci ˘ ˘ murind, nu înceteaz a˘ ˘ de a tineret , ea s, i b ˘ b atrânet , ea, tot astfel trece s, i dup a˘ mai fi, ci numai se îmbrac˘ a într’alt trup. Ceeace exist˘ a cu adev˘ arat, trebue s˘ a existe deapururi, iar ceeace nu exist˘ a cu adev˘ arat, nu exist˘ a niciodat˘ a. Prin urmare, nimeni nu poate ucide pe altul, nici nu poate fi ucis. Sufletul se îmbrac a˘ ˘ cu un nou trup, cum ˘ ca se îmbrac a˘ ˘ trupul cu ves, minte. Pentru celce se nas, te moartea este tot atât de sigur ˘ sigur a,
Preotul Ioan Mih˘alcescu
˘ ci lupt a, ˘ socotind s, i nas, terea pentru celce moare. Nu plânge dar pe ceice au s a˘ moar a, deopotriv˘ a pl˘ acerea s, i durerea, câs, tigul s, i paguba, biruint , a s, i înfrângerea. ˘ , atur ˘ a ˘ În spiritul celui de al doilea sistem, Kris, na zice: Dac a˘ cunos, ti aceast a˘ înv at ˘ ( yoga), es, ti liber de leg aturile faptelor s, i orice lucru ît , i izbândes, te. Nici o piedic a˘ nu-t , i poate sta în cale s, i numai put , in de vei fi pios în acest fel, scapi de mari primejdii s, i ˘ es, ti statornic, pe când cei cari se conduc de cuvântul Vedelor nu pot fi statornici, c aci privesc întotdeauna la fructele faptelor. Vedele au deaface cu efectele celor trei însus, iri ale lucrurilor, fiint , elor s, i faptelor (care sunt: bun˘ atatea, activitatea s, i întunerecul). Tu fii mai presus de efectele celor trei însus, iri, nu purta grij a˘ de noi câs, tiguri nici de p˘ astrarea a ceeace ai, ci fii concentrat asupra ta însut , i. Numai fapta, nu s, i fructul ei, s˘ a-t , i fie la inim˘ a. Fii liber îns˘ a s, i de înclinarea spre nelucrare. Mai de pret, decât ˘ Activeaz a˘ dar în adâncire sufleteasc ˘ ˘ a ˘ fapta este adâncirea sufleteasc a. a. Cine leap ad toate dorint , ele inimii s, i este mult , umit prin sine însus, , are suflet statornic. Cine nu ˘ se turbur a˘ în nefericire s, i nu dores, te nici o bucurie s, i nu e st apânit de fric a˘ s, i de mânie, este un înt , elept cu suflet statornic. Sufletul unui om este statornic, dac ˘ a el îs, i ˘ lucru, cum îs, i trage broasca t , estoas˘ trage înapoi simt , urile din fat , a oric arui a membrele sub carapace. Cine se ocup a˘ de celece cad sub simt , uri, simte înclinare spre ele, iar din înclinare se nas, te pofta, iar din poft a˘ mânia, din mânie neputint , a de a deosebi bine lucrurile, din aceasta confuziunea memoriei, apoi pierderea rat , iunii s, i în sfârs, it complect˘ a desordine. Dimpotriv˘ a, cine se mis, c˘ a între lucrurile supuse simt , urilor cu totul liber de ur˘ a s, i f˘ ar˘ a p˘ artinire, dobândes, te linis, te sau as, a numita stare a lui Brahma, ˘ iar cine r amâne statornic în aceasta pân a˘ la sfârs, it, dobândes, te fericirea lui Brahma. La întâmpinarea lui Argiuna, c ˘ a, dac a˘ adâncirea sufleteasc a˘ e mai de pret, decât ˘ Kris, na îi r aspunde ˘ fapta, pentru ce atunci îl îndeamn a˘ la lupt a, celece urmeaz a˘ s, i cu aceasta împac a˘ cele dou˘ a sisteme de cugetare potrivnice: Sunt dou˘ a feluri de adâncire sufleteasc˘ a sau de pietate ori de cucernicie: sub forma cunos, tint , ei s, i sub forma faptei. Numai prin nelucrare nu ajunge nimeni la des˘ avârs, ire. Nimeni nu poate sta nici o clip ˘ a f ar ˘ a˘ s˘ a fac a˘ ceva. Cine se abt , ine dela fapte, dar ˘ , arnic. Dimpotriv a, ˘ cine-s, i st apânes ˘ gândes, te la cele sensuale, este un f at , te simt , urile ˘ de afecte, este cucernic. Acest fel de a lucra este mai bun decât s, i lucreaz a˘ desbr acat ˘ a˘ s a˘ faci ceva nu t , i-ai putea p astra ˘ nici m˘ ˘ a ˘ nelucrarea. F ar acar viat , a. Lucreaz a˘ dar f ar ˘ a˘ p artinire. ˘ ur a˘ s, i f ar Renunt , area la fapte s, i faptele izvorâte din pietate duc la fericire. Cele de al doilea sunt mai de recomandat. Care este adev˘ arata cucernicie, cum o înt , elege Kris, na, o spune el mai departe astfel: Asupra mea cat˘ a s˘ a-t , i îndrept , i simt , urile s, i cugetarea. În mine s˘ a r˘ amâi s, i s˘ a lucrezi. Eu sunt F ac ˘ atorul ˘ s, i Nimicitorul lumii. Eu sunt gustul apei, lumina soarelui s, i a lu˘ nii, silaba sfânt a˘ a Vedelor , sunetul spat , iului, vigoarea omului, mireasma p amântului,
Bhagavad-Gita
˘ str alucirea focului. Eu sunt viat , a tuturor fiint , elor s, i asceza ascet , ilor. Eu sunt s˘ amânt , a ves, nic˘ a a tuturor viet , uitoarelor. Fiint , ele, care sunt supuse însus, irilor de bun˘ atate, activitate s, i întunerec, sunt toate din mine s, i în mine, dar eu nu sunt în ele. Toate sunt ˘ , urate într’o am˘ ˘ care purcede din cele trei însus, iri. Numai cei înf as agire dumnezeeasc a, care îs, i iau refugiul la mine, scap ˘ a de aceast a˘ am˘ agire. Pe cel care m˘ a pret , uies, te mai ˘ presus de orice, îl pret , uiesc s, i eu la fel. Cine r amâne în mine, cunoas, te pe Brahma. Cine moare cu gândul la mine, se contopes, te cu fiint , a mea. Deaceea, gândes, te-te la ˘ Ceilalt , i se întorc înapoi pe calea mort , ii. Oricine jertfes, te altor zei, mine în fiece clip a. tot mie îmi jertfes, te, dar nu în forma cuvenit ˘ a. Cine m˘ a caut a˘ pe mine, chiar dac a˘ ar ˘ cale. Nu prin citirea Vedelor , fi n˘ ascut din pântece de mam˘ a prih˘ anit, a aflat adev arata ori prin poc˘ aint , a, ˘ jertfe, sau prinoase ajunge cineva la mine, ci numai s, i numai prin adorarea mea. As, a numai poate fi cineva una cu mine. În acest spirit s a-s ˘ , i împlineasc˘ a fiecare datoriile s, i s˘ a aduc˘ a jertfe, dar f˘ ar˘ a s˘ a-s, i fac˘ a socoteli de vreun fel de câs, tig, ˘ a˘ ur a˘ s, i f ar ˘ a˘ p artinire. ˘ f ar Acesta este fondul filosofic al Bhagavad-Gitei, c ˘ aci povestirea, sau mai exact începutul povestirii luptelor dintre Pandavi s, i Kuravi, este numai un simplu prilej pentru ˘ , urarea acestui fond, care este f ˘ ˘ a˘ m˘ ˘ desf as acut a˘ cu adev arat aestrie s, i într’o des˘ avârs, it a ˘ Pentru aceste dou˘ form˘ a literar a. a escelente însus, iri – de fond s, i de form˘ a – BhagavadGita este socotit a˘ ca o capodoper a˘ a literaturii mondiale, ca cea mai frumoas a˘ poem˘ a filosofico-religioas˘ a a bogatei literaturi indiene. Wilhelm de Humbold a numit-o chiar „cea mai frumoas˘a, poate chiar singura poem˘a cu adev˘arat filosofic˘a din toate literaturile (cunoscute) ale lumii“ s, i s’a crezut dator s˘ a mult , umeasc a˘ lui Dumnezeu c a˘ i-a ˘ atâtea zile, c a˘ a ajuns s˘ d aruit a citeasc a˘ s, i aceast a˘ poem˘ a. ˘ în ea s, i înt , elesuri ascunse, de o adâncime rar ˘ Misticii au g asit a, ceeace face ca Bhagavad-Gita s˘ a fie s, i una din capodoperile misticii mondiale. În ce prives, te vechimea Bhagavad-Gitei, înv ˘ at , atul sanscritolog german Garbe – întemeindu-se pe constatarea de elemente eterogene nu destul de bine contopite în alc˘ atuirea ei – coboar˘ a redact , iunea ei definitiv˘ a pân˘ a în veacul II dup˘ a Cristos, pe când filosoful s, i sanscritologul Deussen o pune între anii - înainte de Cristos. ˘ În limbile europene, Bhagavad-Gita a fost tradus a˘ întâia dat a˘ în limba st apânitorilor Indiei, în englezes, te, de Wilkins, în . Tot în englezes, te a mai fost tradus˘ a dup a˘ aceea de I.C. Thomson, în , apoi de indianul Kashinat Trimbak Telang, în s, i , s, i în fine de I. Davies, în . În frant , uzes, te a fost tradus˘ a de Languinais, în , de Eugen Burnouf , în , de Annie Besant et Bhagavan Bas, s, i de Em. Senart, în . În nemt , es, te au tradus-o: C.R.S. Peiper, în , I. Lorinser, în , R. Boxberger, ˘ mistice), R. Garbe, în , Paul în Franz Hartmann, în s, i (cu adnot ari
Preotul Ioan Mih˘alcescu
Deussen, în s, i s, i Leopold von Schröder, în . În românes, te a fost tradus˘ a în anul de poetul D. Nanu, dup˘ a o edit , ie popular˘ a alui Burnouf . Traducerea de fat , aestef˘ ˘ acut˘ adup˘ a: Burnouf, Garbe, Deussen, Schröder ˘ Hartmann (în ce prives, te interpretarea mistic ˘ s, i dup a a), iar notele explicative au fost luate s, i din diferit , i alt , i autori. T a adaug c a˘ traducerea e gata de nou˘ a ani, dar abia , in s˘ ˘ acum a putut fi dat a la tipar. Fie ca ea s˘ a dea cititorului o cât mai exact ˘ a idee de ceeace este în original Bhagavad-Gita! Januarie, . ˘ TRADUCATORUL
I
DESCURAJAREA LUI ARGIUNA Dritaras, tra : .
Istorises, te-mi, o Povestitorule , ce ispr˘avi f a˘ cut-au ai nos, tri s, i ai lui Pandu viteji, atunci când s’au adunat cu tot, ii în t, ara Kuravilor, ca s˘a se r˘azboiasc˘a între ei?
Povestitorul : .
Când Duryodana a v˘azut as, ezat˘a în linie de b˘atae os, tirea Pandavilor, apropiatus’a el, craiul, de dasc˘alul s˘au s, i a gr˘ait as, a:
.
„Prives, te, Maestre, puternica os, tire a Pandavilor, preg˘atit˘a de lupt˘a de c˘atre înt, eleptul t˘au ucenic, de fiul lui Drupada .
Legenda, care st˘a la temelia descrierii acestei lupte, spune c˘a între tribul Kuravilor s, i al Pandavilor s’a încins o lupt˘a aprig˘a pentru st˘apânirea regatului Hastinapura, dup˘ace regele Yudis, tira s, i-a pierdut, în jocul la noroc, tronul, averea s, i sot,ia. Os, tile potrivnice s’au întâlnit în Darmaks, etra, s, esul sfânt sau t, ara f a˘ g˘aduit˘a, care fusese mai nainte în „st˘apânirea înt, elept,ilor“. Sâmburele legendei este de sigur istoric, misticii îns˘a îl socotesc fictiv s, i atribue întregei opere caracter mistic. Dup˘a ei, ar fi vorba, în acest capitol, de lupta între bine s, i r˘au, care se d˘a atât în sufletul fiec˘arui om, cât s, i în întreaga natur˘a. Argiuna – care n’ar fi altceva decât omul în genere – este înconjurat în viat, a sa p˘amânteasc˘a de o întreag˘a oaste de iluziuni, pe care el cat˘a s˘a le înving˘a, ca s˘a poat˘a ajunge la cunoas, terea adev˘aratei sale firi dumnezees, ti. Lupta împotriva iluziilor este grea, pentruc˘a multe din ele îi sunt dragi s, i el se simte legat de ele. De oarece Darmaks, etra însemneaz˘a „cunoas, tere de sine însus, “, lupta pentru st˘apânirea s, esului sfânt sau a t,a˘ rii f˘ag˘aduite ar fi str˘aduint, a omului de a ajunge la cunoas, terea de sine sau de a se ridica din starea de p˘acat la starea original˘a de cur˘at, ie moral˘a, sau de a cuceri paradisul „t, ara înt, elepciunii“. Dritaras, tra, regele din Barata, era orb s, i c˘apetenia Kuravilor. Povestitorul este conduc˘atorul carului de r a˘zboiu al lui Dritaras, tra. Pandu, dela care-s, i trag numele Pandavii, era fratele Iui Dritaras, tra. Când se începe lupta între urmas, ii s˘ai s, i ai lui Dritaras, tra, Pandu era deja mort. Duryodana era fiul cel mai mare al lui Dritaras, tra. Numele s˘au însemneaz˘a „pl˘acere“. Cu acest predicat este numit viteazul Drona, maestrul care deprinse cu arta r˘azboiului pe fiii lui Dritaras, tra. Drupada era rege în Pencala s, i socrul celor cinci fii ai lui Pandu, cari t, ineau – tot, i cinci – în c˘as˘atorie pe fica sa Kris, na sau Draupadi. Fiul lui Drupada, de care e vorba aci, era Dristadyumna.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Sunt printre ei viteji, arcas, i iscusit, i, cari se pot m˘asura în lupt˘a cu Bima s, i cu Argiuna , iar Yuyudana s, i Virata s, i Drupada au venit cu carele de r˘azboiu.
. S, i Dris, taketu s, i Sekitana s, i viteazul craiu din Kasi s, i Purujit s, i Kundibogia
s, i Saivya , cel puternic ca un taur,
. s, i
curagiosul Yudamanyu s, i vânjosul Uttamanya s, i feciorul lui Subadra , s, i tot, i feciorii Draupadii as, ijderea cu carele lor de r a˘ zboiu .
.
Ascult˘a acum, ca s˘a s, tii, tu, cel mai bun dintre cei de dou˘a ori n˘ascut, i, s, i numele c˘apeteniilor oastei noastre:
. Mai întâi tu însut, i, apoi Bis, ma s, i Karna s, i Kripa
biruitorul în lupte, s, i Asvataman s, i Vicarna s, i feciorul lui Somadata, cu carul lui pân a˘ acum nebiruit în lupte,
. s, i mult, i alt, i viteji, gata s˘a-s, i jertfiasc˘a viat, a pentru mine, cu arme felurite s, i tot, i
cunosc˘atori ai artei r˘azboiului.
.
Os, tirea noastr˘a îns˘a, condus˘a de Bis, ma, nu este destul de tare, iar a celorlalt, i, condus˘a de Bima, e tare.
Bima s, i Argiuna sunt cei mai viteji dintre cei cinci fii ai lui Pandu. Numele celorlalt, i trei sunt: Yudis, tira, cel mai în vârst˘a, Nakula s, i Sahadeva, cei mai tineri. Bima însemneaz˘a pentru mistici „hot˘arâre“. Duryodana „poft˘a“ s, i Yudis, tira „resemnare“. Yuyudana, fiul lui Satyaka. Virata era rege peste Matsya s, i aliat al fiilor lui Pandu. Dirs, taketu, rege peste Sedi. Sekitana era un print, . Kasi este un alt nume al Benares-ului. Purugit era fratele lui Kuntibogia, care era rege peste Kunti. Saivya, regele Sibi-lor. Yudamanyu s, i Uttamanya sunt doi r˘azboinici pandavi, despre care nu se cunosc am˘anunte. Fiul lui Subhadra este Abhimanya. Draupadi sau Kris, na, fica lui Drupada (vezi nota 7 din pag. 7), a avut cu fiecare din cei cinci barbat ˘ ,i ai ei mai mult, i fii, cari au luat parte cu tot, ii în acest r˘azboiu. Numele tuturor vitejilor cari se lupt˘a aci între ei înf a˘ t,is, eaz˘a, dup˘a mistici: puteri sufletes, ti, înclin˘ari, pofte, arte s, i s, tiint, e, unele în lupt˘a cu altele, pentruc˘a stau în serviciul omului, care la rându-i st˘a în slujba p˘acatului. Carul de r˘azboiu este, dup˘a aceast˘a t˘alm˘acire, trupul omenesc. B˘atrânul Bis, ma era unul din c˘apeteniile Kuravilor, s, i totodat˘a unchiul lui Dritaras, tra. Karna era print, ul din Anga. Cine era acest Kripa, ca s, ialt, icât,iva dintre fruntas, ii Kuravilor, ale c˘a ror nume se amintesc maideparte, nu ne-e cunoscut. Asvataman era fiul lui Drona, (vezi nota din pag. ). Vicarna este numele unuia din fiii lui Dritaras, tra, dar mai purta acest nume s, i un fiu al lui Karna.
Bhagavad-Gita
.
Strânget, i-v˘a dar cu tot, ii în jurul lui Bis, ma, fiecare dup˘a rânduiala felului de arme cu care lupt˘a“.
.
Atunci b˘atrânul c˘apitan al Kuravilor – Bis, ma – umplu de bucurie inima craiului, suflând în cornul s˘au de scoici, care r˘asun˘a ca mugetul unui leu.
.
Alte cornuri de scoici, nenum˘arat de multe, s, i tâmpine s, i tobe s, i goarne r˘asunar˘a deodat˘a s, i se f a˘ cu o larm˘a f a˘ r˘a seam˘an.
.
Tot atunci f a˘ cur˘a s˘a r a˘ sune ceres, tile lor cornuri s, i Kris, na s, i Argiuna, cari stau într’un m˘aret, car de r˘azboiu, tras de patru cai albi .
. S, i Sburlitul (Kris, na)
sufl˘a în cornul numit „adun˘ator de neamuri“ , iar Pr˘adalnicul (Argiuna) în cel zis „d˘aruit de zei“, în vreme ce groaznicul Pântece de lup (Bima) sufl˘a în marele corn, care spinteca v a˘ zduhul ca un bucium.
.
Craiul Yudis, tira, feciorul lui Kunti, sufl a˘ în „cel nebiruit“, Nakula s, i Sahadeva în „cel duios“ s, i „cel cu flori împodobit“.
.
Iar craiul din Kasi, vânjosul arcas, , s, i Sikandin , în strajnice care de r˘azboiu, s, i Dris, tagiumna s, i Virata s, i nebiruita odrasl˘a a lui Satyaka ,
.
Drupada s, i fiii Drupadii s, i fiul lui Subadra, Abimanyu, cel cu brat, e puternice, tot, i din toate p˘art, ile suflar˘a, fiecare în parte, în cornurile lor.
.
Alarma sfâs, iè inimile cetas, ilor lui Dritaras, tra, când el f˘acu s˘a vuiasc˘a cerul s, i p˘amântul.
.
Când Argiuna, care avea pe steag o maimut, a˘ , v˘azu pe p˘artas, ii lui Dritaras, tra, as, ezat, i în linie de b˘atae s, i când s˘aget, ile începur˘a s˘a zboare încoaci s, i încolo, îs, i încord˘a arcul s, i el, vl˘astar al lui Pandu,
. s, i rosti, o St˘apâne al p˘amântului , aceste cuvinte c˘atre
Kris, na:
Calul este simbolul puterii s, i al ascult˘arii, iar culoarea alb˘a închipues, te cur˘at, ia moral˘a. Ambele simboale se potrivesc dar pentru Kris, na. Dup˘a legend˘a, acest corn ar fi fost r˘apit demonului Pansagiana. Sikandin este unul din fiii lui Drupada, care ucise în lupt˘a pe Bis, ma. Adic˘a Yuyudana. Maimut,a de pe steagul lui Argiuna – de care nu trebue s a˘ uit˘am c˘a înf a˘ t,is, eaz˘a pe om în genere – însemneaz˘a, dup˘a mistici, c˘a omul a pierdut prin p˘acat firea sa spiritual˘a s, i s’a apropiat de cea animal˘a, sau c˘a dup˘a trup omul apart, ine regnului animalic, pe când dup˘a suflet îs, i are obârs, ia în Dumnezeu. Vocativul acesta, ca s, i Barata (versul ) s, i altele mai departe, se refer˘a la Dritaras, tra, c˘aruia Povestitorul îi istorises, te desf a˘ s, urarea r˘azboiului.
Preotul Ioan Mih˘alcescu
Argiuna : .
„Opres, te carul meu de r˘azboiu, o Neclintitule în mijloc între ambele os, tiri,
.
ca s˘a v˘ad bine pe ceice s’au rânduit aci cu gând de r a˘ zboire s, i pe cel cu care m˘a voiu m˘asura în lupta ce va începe;
.
s˘a v˘ad pe ceice s’au adunat s˘a se h˘art, uiasc˘a cu noi, pentru a face pe plac feciorului lui Dritaras, tra (Duryodana)“.
Povestitorul : .
Dup˘a ce Pletosul (Argiuna) gr a˘ i astfel c˘atre Sburlitul (Kris, na), o Barata, acesta opri frumosul car în mijloc, între cele dou a˘ os, tiri
. s, i
în fat, a lui Bis, ma, a lui Drona s, i a tuturor print, ilor, zise: „O, fiu al Pritei , prives, te colo pe Kuravii adunat, i în cete“.
.
Atunci v˘azu fiul Pritei, p˘arint, i s, i bunici, s, i dasc˘ali, unchi, frat, i, fii, nepot, i s, i prieteni,
.
socri s, i rude în amândou˘a os, tirile. Când v˘azu fiul Kuntii toate aceste rude ale sale, unele în fat, a altora ca dus, mani, fu cuprins de adânc˘a jale s, i zise îndurerat:
Argiuna : Când v˘ad, o Kris, na, pe rudele mele stând fat, a˘ în fat, a˘ , gata s˘a se încaiere, .
m˘adul˘arile mi se moaie, gura mi se usuc˘a, tot trupul îmi tremur a˘ s, i p˘arul mi se face m˘aciuc˘a,
.
arcul Gandiva îmi cade din mân a˘ s, i m˘a cuprind fiori. Nu mai m˘a pot t, ine pe picioare s, i capul îmi vâjâe.
Argiuna este numit aci s, i în versul urm˘ator fiu al Pritei, iar în versul fiu al Kuntei, pentruc˘a mama sa se numea atât Prita cât s, i Kunti.
Bhagavad-Gita
.
V˘ad s, i semne de r˘au cobitoare, o P˘arosule s, i nu-mi pare nici o isprav˘a s˘a-mi ucid rudele în lupt˘a.
.
Nu râvnesc biruint, a˘ , o Kris, na, nici st˘apânire s, i pl˘aceri. La ce ne folosesc st˘apânirea s, i bog˘at, ia s, i chiar viat, a, o Câs, tig˘atorule de vaci?
. Acei pentru cari râvnesc st˘apânire s, i bog˘at, ii s, i pl˘aceri stau gata s˘a se r˘azboiasc˘a
cu mine s, i s˘a-s, i piard˘a viat, a s, i avutul,
.
ei, cari îmi sunt dasc˘ali, p˘arint, i, fii, s, i bunici, unchi, socri, nepot, i, cumnat, i s, i rude.
.
Pe aces, tia nu-i pot ucide, o Madhusudana, chiar de ar fi s˘a fiu eu ucis. Nui pot ucide nici chiar pentru st a˘ pânirea peste câte trele lumile, necum pentru st˘apânirea p˘amânteasc˘a.
.
Dac˘a am ucide pe partizanii luiDritaras, tra, ce bucurie am putea simt, i, o Cercet˘atorule de oameni, cu toate c˘a ei vin armat, i împotriva noastr˘a?
.
Nu trebue deci s˘a ucidem pe oamenii lui Dritaras, tra, cari sunt rudele noastre; c˘aci ce mult, umire am putea avea, o Madava, dac˘a ne-am ucide rudele?
.
Chiar dac˘a ei, orbit, i d e l˘a comie, nu v˘a d ce vin˘a gr˘am˘adim asupr˘a-ne, distrugându-ne semint, ia s, i cu ce p˘acat ne înc˘arc˘am, f a˘ când sil˘a prietenilor,
.
cum s˘a nu recunoas, tem noi, c˘a trebue s˘a fugim de un asemenea p˘acat, când ne d˘am seama cât de mare vin a˘ este a ne ucide neamurile?
.
Dac˘a se nimices, te o semint, ie, se nimicesc ves, nicele datorii ale semint, iei de a aduce jertfe, s, i dac˘a se nimicesc acestea, tot neamul e amenint, at de pieire.
.
Unde st˘apânes, te lipsa de pietate, acolo femeile se depraveaz˘a, o Kris, na, iar dac˘a femeile se depraveaz˘a, se produce amestecarea castelor , o Urmas, al lui Vris, ni.
Lui Kris, na i-se dau o sumedenie de apelative. Aci se numes, te „Pletos“; în versul urm˘ator „Câs, tig˘ator de vaci“; în versul „Madhusudana“; în versul „Cercet˘ator de oameni“; în versul „Madava“; în versul 41 „Urmas, al lui Vris, ni“ etc. Misticii pun în locul cuvintelor „amestecarea castelor“ „amestecarea celor buni cu cei r a˘ i“ s, i explic˘a depravarea moral˘a ce decurge din depravarea femeii prin lipsa de pietate înv˘at, ând, c˘a femeia o reprezint˘a voint, a sau principiul generator din om.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Amestecarea aceasta duce în iad s, i pe distrug˘atorul semint, iei s, i semint, ia îns˘as, , c˘aci str˘amos, ii cad din ceruri, dac˘a înceteaz˘a aducerea de jertfe.
.
Prin aceste p˘acate ale distrug˘atorilor de familii s, i prin amestecarea castelor, ca urmare a lor se nimicesc ves, nicele datorii ale neamurilor s, i ale semint, iilor.
.
Dac˘a datoriile semint, iilor sunt date uit˘arii de c˘atre oameni, atunci, o Cercet˘atorule de oameni, aces, tia se pr˘abus, esc în iad. As, a ne spune datina sfânt˘a.
.
Vai! Suntem gata s a˘ facem un mare p˘acat, c˘aci vrem s˘a ne ucidem rudele din cauza poftei de st˘apânire s, i de pl˘aceri.
. Pe legea mea! Mi-ar fi mai pl˘acut s˘a m˘a ucid˘a oamenii lui
le fac ceva“.
Dritaras, tra, f a˘ r˘a ca s˘a
Povestitorul : .
As, a gr˘ai Argiuna, la începutul luptei. Dup a˘ aceea se as, ez˘a jos în carul s˘au, s, i fr˘amântat de gânduri, l˘as˘a s˘a-i cad˘a din mân˘a s˘ageata s, i arcul.
Prin „str˘amos, i“ misticii înt, eleg aci sufletul omenesc. Dac˘a sufletul omului nu primes, te într’una din viet,ile sale p˘amântes, ti hrana trebuitoare, pe care i-o d˘a religiunea, atunci el e robit trupului, s, i în viat, a urm˘atoare se va întrupa într’o fiint,a˘ inferioar˘a. Aceasta ar fi c a˘ derea din cer a str˘amos, ilor.
II
CUGETARE S, I RESEMNARE Povestitorul : .
Când Madhusudana v˘azu pe Argiuna as, a de cuprins dejjale, cu ochii plini de lacr˘ami s, i descurajat, îi zise:
.
Pentru ce, o Argiuna, es, ti coples, it de descurajare tocmai acum când e s˘a dai în l˘aturi piedici din cale? Descurajarea e nedemn a˘ de cel nobil Ea închide cerul s, i face de ocar˘a .
.
Fiu al Pritii, nu te l˘asa învins de sl˘abiciune, c˘aci aceasta e nedemn de tine. Arunc˘a departe grija doborâtoare s, i ridic˘a fruntea sus, Biruitorule al dus, manilor t˘ai. Argiuna :
.
Cum as, putea, o Madhusudana, s˘a trag cu arcul în Bis, ma s, i în Drona, pe cari-i pret, uesc atât de mult?
.
Mai bine m˘anânc pâine cers, it˘a în toat˘a lumea, decât s˘a ucid pe aces, ti b˘arbat, i vrednici de cinste. Cu toate c˘a ei râvnesc avutul nostru, totus, bucuria ce as, simt, i, dac˘a i-as, ucide, ar fi p˘atat˘a de sânge.
.
Nu s, tiu, dac˘a ar fi mai bine ca noi s˘a-i învingem pe ei, sau ei pe noi, c˘aci dac˘a am ucide pe cei cari ne stau împotriv˘a, strâns, i în jurul lui Dritaras, tra, nici noi n’am mai putea tr˘ai .
Cu acest capitol se începe partea filosofic˘a, urmat˘a de aplicat, iuni morale s, i precepte religioase, a Bhagavat-Gitei. Capitolul de fat, a˘ cuprinde principiile sistemelor filosofice Sanchya s, i Yoga, c˘a adic˘a, cu ajutorul cunos, tint,ei, omul ajunge s˘a se conving˘a de vremelnicia s, i nimicnicia a tot ce este material s, i de ves, nicia sufletului. Singur˘a aceast˘a cunos, tint, a˘ duce la libertate s, i nemurire, care se des˘avârs, esc în unirea cu Dumnezeirea. Mistica este de aci înainte la largul ei. Madhusudana însemneaz˘a „înving˘ator sau omorâtor al gigant, ilor“. Misticii învat,a˘ c˘a fiecare om trebue s˘a fie un înving˘ator asupra sa însus, , asupra înclin˘arilor rele ale sufletului sa˘u, dar c˘a aceast˘a biruint, a˘ nu se poate dobândì iar˘a ajutorul harului dumnezeesc. Aci mistica indian˘a se apropie de mistica cres, tin˘a, care învat, a˘ : „Dumnezeu e gata s˘a ajute celorce se lupt˘a s, i n a˘ d˘ajduesc în harul s˘au dup˘a cum ne d˘a s, i prilej de lupt˘a, ca s˘a ies, im biruitori“ (Urmarea lui Isus). Teama s, i îndoiala s, i înc˘a s, i mai mult descurajarea lipsesc de fericirea cereasc˘a pe cel st˘apânit de ele, pentruc˘a aceasta st˘a în cunoas, terea adev˘arului din orice suflet, zice mistica. Pentru cine cunoas, te s, i pret,ues, te numai viat, a trupeasc˘a, ea nu mai are nici un rost când pl˘acerile ei nu mai pot fi gustate.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Inima îmi este cuprins˘a de jale s, i mintea mi se opres, te în loc, nes, tiind ce trebue s˘a fac. Te rog dar pe tine, spune-mi, ce s a˘ fac? Pov˘at, ues, te-m˘a, c˘aci sunt ucenicul t˘au s, i-t, i stau la picioare.
.
Nu v˘ad ce mi-ar putea ajuta s a˘ îndep˘artez grija, care-mi turbur a˘ simt, urile, chiar de as, fi eu singur st˘apân peste tot p˘amântul, ori de as, i sta mai pre sus de zei.
Povestitorul : .
As, a gr˘ai Pletosul c˘atre Sburlitul, spaima dus, manilor c˘atre Câs, tig˘atorul de vaci: „Eu nu vreau s˘a m˘a lupt“ s, i a t˘acut.
.
Zâmbit-a prietenos Kris, na, s, i a spus, o Bharata, celui descurajat, aceste cuvinte în mijlocul celor dou˘a os, tiri.
Cel Prea Înalt : .
„Tu jeles, ti pe cei ce nu sunt de jelit, cu toate c a˘ cuvintele ît, i sunt înt, elepte. Cel înt, elept nu plânge nici pe mort, i nici pe vii.
.
N’a fost timp în care eu s, i tu s, i tot, i aces, ti st˘apânitori peste oameni s˘a nu fi existat s, i nu va fi nici un timp în care s˘a încet˘am de a exista .
.
Precum sufletul, când este în trup, trece prin copil a˘ rie, tineret, e s, i b˘atrânet, e, tot astfel se va îmbr˘aca într’un nou trup. Înt, elept, ii s, tiu aceasta în chip sigur.
.
Numai alipirea de materie produce [în om], o fiu al Kuntii, frig s, i c˘aldur˘a, pl˘acere s, i durere. Acestea îns˘a vin s, i se duc, c˘aci sunt trec˘atoare. Suport˘a-le pe toate cu r˘abdare, o Barata.
.
B˘arbatul care r˘amâne neclintit în fat, a acestora, o Taurule între b˘arbat, i, înt, eleptul care r˘amâne nep˘as˘ator la durere s, i pl˘acere, acela e preg˘atit pentru nemurire.
Adev˘arata fiint,a˘ a omului – zic misticii – st˘a în ceeace este dumnezeesc în el. Acesta este ves, nic s, i neschimbat, nu se nas, te s, i nu moare, cum spune s, i Meister Eckhart: „În fiint, a sufletului putem vedea s, i cunoas, te pe Dumnezeu s, i cu câtomulse apropie mai mult în aceast˘a viat, a˘ defiint,a sufletului princunos, tint, a˘ , cu atât e mai aproape de cunoas, terea lui Dumnezeu. În tine însut, i este s, i s a˘ l˘as, lues, te adev˘arul. Nimeni din ceice-l caut˘a în lucrurile din afar˘a, nu-l g˘ases, te. Pe Dumnezeu îl g˘asesc cu toat˘a sigurant, a în l˘auntrul meu“.
Bhagavad-Gita
.
Ceeace nu exist˘a nu poate lua fiint, a˘ , ceea-ce are fiint, a˘ nu poate pieri. Deosebirea dintre ceeace nu exist˘a s, i ceeace exist˘a o cunosc ceice cunosc adev˘arul.
.
S˘a s, tii c˘a celce a f a˘ cut lumea este ves, nic. Nimeni nu poate nimici ves, nicia.
.
Trupurile sunt vremelnice, iar celce însuflet, es, te trupul e ves, nic, netrec˘ator s, i nem˘asurat; de aceea lupt˘a-te, o Barata.
.
Cel care socotes, te c˘a cineva ucide, ca s, i cel care socotes, te c˘a cineva poate fi ucis, nu cunoas, te adev˘arul: nimeni nu ucide nici nu poate fi ucis.
.
Nimeni nu se nas, te nici nu moare, n’a luat început s, i nici va lua cândva, ci r˘amâne în veci ceeace e din veci s, i nu e ucis, dac˘a i se ucide trupul.
.
Cum ar putea cineva ucide sau face s˘a ucid˘a, o fiu al Pritii, ceeace s, tie c˘a nu poate nimici, c˘a e ves, nic, nen˘ascut, netrec˘ator?
.
Precum un om îs, i leap˘ad˘a hainele vechi s, i îmbrac˘a altele nou˘a, tot as, a leap˘ad˘a sufletul trupul cel vechiu s, i îmbrac˘a altul nou .
.
Sabia nu r˘anes, te sufletul, focul nul arde, apa nu-l înneac a˘ , vântul nu-l usuc˘a.
.
El nu poate fi r˘anit, nu poate fi ars, nu poate fi înnecat, nu poate fi uscat. Ves, nic, de fat, a˘ în orice loc, nestr a˘ mutat, nemis, cat s, i totdeauna acelas, este el .
.
Nev˘azut, f a˘ r˘a întindere s, i neschimbat este în firea lui. Dac a˘ îi cunos, ti aceste însus, iri, nu trebue s˘a plângi pe nimeni.
.
Dar s, i dac˘a crezi, c˘a el se nas, te din nou s, i moare, iar˘as, i nu se cade s˘a plângi pe nimeni.
Aci se vede l˘amurit ideea despre trecerea sufletelor dintr’un trupîntr’altul. Misticii o explic˘a astfel: La moarte, elementele materiale care alc˘atuesc trupul se descompun, pentru a se asocia din nou s, i a forma alte trupuri. Exist˘a dar o continu˘a trasformare a trupurilor. La rândul s˘au, sufletul, p˘ar˘asind trupul, se întoarce, dup˘a un oarecare timp de odihn˘a, într’un nou trup. întruparea sau încorporarea se face incons, tient s, i potrivit legilor sufletes, ti de mai multe ori, pân˘ace sufletul ajunge la cons, tiint, a de sine. De acolea în colo se întrupeaz˘a când vrea. Sufletulare trei feluri de însus, iri: animalice, omenes, ti s, i dumnezees, ti.Numai în virtutea celordou˘adin urm˘a, omul este o individualitate s, i are cons, tiint,a˘ de sine. Moartea atinge numai partea animal˘a a sufletului. O psihologie asem˘an˘atoare cu aceasta a misticii orientale se afl˘a în urm˘atorul text din Paracelsus: „Omul are rat, iune îngereasc˘a s, i animalic˘a. Cea ves, nic˘a este ves, nic˘a s, i dela Dumnezeu s, i r˘amâne în Dumnezeu. Cea animalic˘a este asemeni dela Dumnezeu s, i se afl˘a în noi, dar nu e ves, nic˘a, c˘aci trupul moare s, i ea moare odat˘a cu el, de oarece nimic animalic nu r˘amâne dup˘a moarte. Moartea este încetarea a ceeace este animalic˘a în noi, nu a ceeace este ves, nic“.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Moartea pentru celce se nas, te s, i renas, terea pentru celce moare sunt cel mai sigur lucru . De aceea, nu trebue s˘a te întristezi de ceeace nu se poate schimba.
.
Începutuls, i sfârs, itul fiint, elor este nev˘azut, numai viat, a lor trupeasc˘a estev˘azut˘a. De ce te plângi de aceasta?
. Ca o minune prives, te unul sufletul, ca o minune îl trâmbit, eaz˘a altul, ca o minune
aude al treilea vorbindu-se de el, dar niciunul din cei cari aud numai vorbindu-se de el, nu-s, i poate da seama ce este.
.
În orice trup în care s˘al˘as, lues, te, el nu poate fi nimicit. De aceea, nu plânge pe nici o fiint, a˘ , o Barata.
.
Nu sta la îndoial˘a, ce trebue s˘a faci fat, a˘ cu datoria de a te lupta, c˘aci nimic nu este mai de laud˘a pentru un ostas, ca lupta f˘at, is, a˘ .
.
Ostas, ii privesc o asemenea lupt˘a ca o poart˘a deschis˘a a cerului, o fiu al Pritii,
.
iar dac˘a nu-t, i vei îndeplini aceast a˘ datorie sfânt˘a, ît, i vei pierde drepturile s, i cinstea s, i vei fi acoperit de rus, ine,
. s, i
rus, inea va r˘amâne asupra ta deapururi, iar pentru un om cinstit, rus, inea este mai rea decât moartea,
. s, i vitejii cari mânuesc carele de r a˘ zboiu vor crede, c˘a tu de fric˘a dai înapoi dela
lupt˘a s, i vei fi dispret, uit de ei, cari pân˘a acum te-au stimat.
.
As, ijderea s, i dus, manii te vor vorbi de r a˘ u s, i se vor îndoi de vitejia ta. S, i ce ar putea fi mai dureros decât aceasta?
.
Dac˘a vei fi ucis în lupt˘a, vei dobândì cerul , dac˘a vei ies, i biruitor, vei fi st˘apânitor pe p˘amânt. Scoal˘a dar, fiu al Kuntii, s, i pornes, te la lupt˘a.
Misticii l˘amuresc încarnarea asemânând-o cu asocierea s, i disocierea elementelor chimice din procesul analizei s, i al sintezei. Precum acestea se combin˘a întotdeauna din nou în acelas, fel dup˘a orice separare a lor, tot astfel s, i la încarnare, elementele s, i însus, irile sufletes, ti, posedate de om într’o viat, a˘ , se adun˘a din nou s, i formeaz˘a un caracter asemenea cu cel din viat,a precedent˘a, dar o nou˘a individualitate. Str˘aduint, a sau lupta de a învinge patimile nu este nefolositoare omului nici chiar când el nu iese biruitor, c˘aci el moare cu cugetul împ˘acat c˘a s, i-a f a˘ cut datoria s, i experient, a f ˘acut˘a de el este ca un capital bine plasat, cu care el începe o nou˘a viat, a˘ .
Bhagavad-Gita
.
Preg˘ates, te-te de lupt˘a, net, inând seam˘a nici de pl˘acere, nici de durere, nici de câs, tig, nici de pagub˘a, nici de biruint, a˘ , nici de înfrângere . As, a nu vei c˘adea în p˘acat.
. T, i-am
spus acestea din punctul de vedere al filosofiei Sankya . Ascult˘a acum ce învat, a˘ s, i sistemul Yoga . Dac˘a pe acesta t, i-l vei însus, i, prin meditat, ie, te vei libera, o fiu al Pritii, de leg a˘ turile faptelor,
. s, i nu va mai fi pentru tine nici o n˘adejde de în˘alt, are, nici putint, a˘ de c˘adere (prin
peregrinarea sufletului). Cine îs, i însus, es, te cât de put, in din aceast˘a cunos, tint, a˘ , scstpa de mare nevoie.
.
Înt, elepciunea, care r˘amâne neschimbat˘a, e una singur˘a, pe când înv˘at, a˘ turile nestatorniciei sunt nesfârs, ite s, i felurite, o vl˘astar al Kuravilor.
.
Vorbe frumoase au pe buze cei neînt, elept, i, cari se desf a˘ teaz˘a de cuvintele Vedei s, i zic, o fiu al Pritii, c˘a nu e nimic mai de seam˘a ca acelea.
.
N˘adejdea lor e c˘a pot ajunge în cer prin fapte bune s, i cred c˘a renas, terea e urmare a faptelor sic˘a p˘astrarea datinelor religioase le aduce fericire în viat, a aceasta s, i în cea viitoare.
.
Cine se las˘a am˘agit de aces, tia, îs, i are privirile at, intite spre fericirea p a˘ mânteasc˘a s, i cereasc˘a, dar din înv˘at, a˘ tura care are în sine statornicie s, i se întemeiaz˘a pe adâncirea în sine însus, nu se va împ˘art˘as, i.
. Vedele se
m˘arginesc la cele trei însus, iri ale lucrurilor , tu îns˘a, Argiuna, desbar˘ate de aceste trei însus, iri. Desbar˘a-te de contrazicerile firii s, i caut˘a linis, tea în adev˘arul ves, nic, f˘ar˘a grij˘a de cele materiale s, i cons, tient de tine însut, i.
.
Precum lacul, în care se adun˘a ap˘a din toate p˘art, ile, poate fi de folos în multe feluri, tot as, a s, i Vedele pentru brahmanul înarmat cu cunos, tint, a˘ .
Unicul mobil al faptelor omenes, ti, aprobat s, i recomandat de mistic˘a, este iubirea lui Dumnezeu, pe care o g˘asim s, i în Urmarea lui Isus în aceste cuvinte: „Cine iubes, te pe Dumnezeu din toat˘a inima, nu se teme de moarte, nici de osând˘a, nici de judecat˘a, nici de iad, pen-truc˘a iubirea des˘avârs, it˘a apropie pe om de Dumnezeu“. Sistem rat,ionalist de filosofie, dup˘a care-cunos, tint, a este totul, deci s, i mântuirea sufletului se ajunge tot prin cunos, tint, a˘ . Yoga este sistemul de filosofie mistic˘a, dup˘a care reflexiunea sau meditarea este lucrul de c˘apetenie. Pe t˘arâmul pur religios, Yoga recomand˘a unirea cu Dumnezeu s, i se siles, te s’o realizeze în viat, a˘ . În acest verset se combate punctul de vedere al direct, iunii filosofice numit˘a karma, care, în opozit,ie cu yoga, învat, a˘ c˘a faptele au cea mai mare valoare s, i c˘a deci s, i mântuirea se obt, ine prin fapte bune. Despre acestea se trateaz˘a mai jos, în capitolul XIV.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
O îndeletnicire st˘a în aceea ca s˘a faci ceeace ea ît, i impune, iar nu s˘a tragi foloase din ea. Nu urm˘arì folosul ce ai putea trage din faptele tale, dar nici nu te da lenei.
.
F˘a ceeace ai de f a˘ cut în cea mai deplin˘a resemnare s, i nu te gândì la r˘asplat˘a, o Biruitorule. Fii nep˘as˘ator în fericire, ca s, i în nefericire. Nep˘asarea aceasta se chiam˘a yoga .
.
Fapta e cu mult mai pre jos decât c a˘ utarea cunos, tint, ei, o Biruitorule. Caut˘a-t, i sc˘aparea în cunos, tint, a˘. Vai de ceice urm˘aresc r˘asplata!
.
Cine caut˘a cunos, tint, a nu ia seama la faptele bune sau rele. Urm a˘ res, te dar cunos, tint, a. Ea duce s, i la s˘avârs, irea de fapte.
.
Înt, elept, ii, cari caut˘a cunos, tint, a, renunt, a˘ la r˘asplata faptelor s, i, liberat, i din c˘atus, ele renas, terilor, merg acolo unde nu e nici o suferint, a˘ .
.
Când sufletul va fi cunoscut haosul lumii atunci vei fi scârbit de ceeace pot, i înv˘at, a s, i ai înv˘at, at din C˘art, ile sfinte.
. S, i
când cunos, tint, a ta se va împotrivi Scrierilor sfinte s, i va sta neclintit˘a în meditat, ie, atunci ai dobândit yoga.
Argiuna : .
Cum se poate cunoas, te, o Sburlitule, cel statornic în cunos, tint, a˘ s, i neclintit în meditat, ie? Cum vorbes, te cel nestr˘amutat în cugetul s a˘ u ? Cum st˘a s, i cum merge?
Cel Prea Înalt : .
Cine leap˘ad˘a toate pl˘acerile inimii sale s, i g˘ases, te mult, umirea numai în sine s, i prin sine, acela poart˘a numele de statornic în cunos, tint, a˘ .
.
Cine r˘amâne nezdruncinat în suferint, a˘ s, i în bucurie, nest˘apânit de patima fricii s, i a mâniei, acela se numes, te nestr˘amutat în cugetul s˘au sau muni.
Aci yoga ia un înt,eles deosebit de cel obis, nuit, iar în versurile urm˘atoare (-) se pledeaz˘a pentru superioritatea ei fat, a˘ de fapt˘a (karma).
Bhagavad-Gita
.
Cine n’are nici o înclinare personal a˘ , cine în fericire nu simte mult, umire s, i în nefericire nu simte p˘arere de r˘au, acela are cunos, tint, a˘ adev˘arat˘a.
.
Cine îs, i întoarce simt, urile dela lucrurile din afar a˘ , cum îs, i strânge broasca t, estoas˘a m˘adularele sub t, east˘a, acela are cunos, tint, a˘ statornic˘a.
.
Lucrurile ce cad sub simt, uri n’au nici un farmec pentru cel care nu le dores, te. Însus, gustul îl pierde celce renunt, a˘ cu totul la gustare.
.
Câte odat˘a, simt, urile înfuriate târ a˘ sc cu ele chiar inima înt, eleptului, o fiu al Kuntii.
.
Cine s, i-a învins simt, urile s, i se afund˘a cu supunere în dumnezeirea mea s, i cine le s, i conduce prin puterea dumnezeeasc˘a, acela are cunos, tint,a˘ statornic˘a.
.
Cine dimpotriv˘a se gândes, te la pl˘acerile simt, urilor, îs, i va simt, i inima atras˘a de ele. Din aceast˘a atract, iune se nas, te pofta, iar din poft˘a patima.
.
Din patim˘a se nas, te orbirea mint, ii, din orbirea mint, ii turburarea t, inerii de minte, din turburarea t, inerii de minte pierderea cunos, tint, ei, iar când se pierde cunos, tint, a s, i omul e pierdut .
.
Cine îns˘a prives, te lucrurile ce cad sub simt, uri cu simt, uri care s’au desbr˘acat de pl˘acere s, i nepl˘acere s, i are st˘apânire de sine, acela dobândes, te pacea, pentruc˘a sufletul îi e linis, tit.
.
Pacea l˘auntric˘a îl scap˘a de orice grij˘a, c˘aci inima celuice a dobândit pacea va ajunge îndat˘a la statornicie.
.
Cine nu se resigneaz˘a n’ajunge la cunos, tint, a˘ , cine nu se resigneaz˘a nu se adânces, te în sine, cine nu se adânces, te în sine n’are pace, cine n’are pace de unde ar putea avea bucurie?
.
Mintea celuice ascult˘a de nestatornice simt, uri este purtat˘a încoaci s, i încolo, ca o corabie pe mare, b˘atut˘a de vânturi .
Procesul c˘aderii omului în robia patimilor, expus în versul acesta s, i în cel precedent, e descris astfel de Urmarea lui Isus : „Mai întâi se nas, te în suflet cugetarea la un lucru oare care, dup˘a aceea o puternic˘a închipuire, vine apoi pl˘acerea s, i pofta cea rea s, i în sfârs, it cedarea“. Aproape cu aceleas, i cuvinte zugr˘aves, te Urmarea Iui Isus starea omului nestatornic: „Precum corabia lipsit˘a de cârm˘a e purtat˘a de valuri încoaci s, i încolo, tot as, a omul nestatornic, care nu r˘amâne credincios hot˘arârii luate, e purtat într’o parte s, i într’alta de vântul p˘arerilor“.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
De aceea, o Voinice, cine-s, i st˘apânes, te simt, urile în fat, a lucrurilor ce cad sub simt, uri, acela are cunos, tint, a˘ adev˘arat˘a.
.
Noaptea tuturor fiint, elor este zi pentru celce are st a˘ pânire de sine s, i ziualor este noapte pentru el.
.
Precum apele se linis, tesc în nem˘arginitul ocean, tot astfel se potolesc în el poftele s, i gust˘a pace. Nu tot as, a e cu cel mânat de pl˘aceri.
.
Omul care se leap˘ad˘a de toate poftele s, i tr˘aes, te f a˘ r˘a dorint, e, f a˘ r˘a pret, uire s, i f a˘ r˘a iubire de sine, acela dobândes, te pacea.
.
Aceasta însemneaz˘a a tr˘ai în Brahma, o fiu al Pritii. Cine a ajuns la aceasta, nu mai este nelinis, tit. Cine st˘arues, te în aceasta dobândes, te, când moare, nirvana în Brahma.
Adic˘a contopirea cu Divinitatea.
III
RESEMNAREA ÎN FAT, A FAPTELOR Argiuna : .
„Dac˘a, dup˘a p˘arerea ta, o Cercet˘atorule de oameni, cunos, tint, a pret, ues, te mai mult decât fapta, pentru ce atunci m˘a îndemni la o fapt˘a as, a de crud˘a?
.
Cuvintele tale cu dou˘a înt, elesuri îmi uluesc mintea. Spune-mi hot a˘ rât, care din dou˘a e drumul ce duce la mântuire?“ Cel Prea înalt :
.
„Cum t, i-am spus deja, o Neprih˘anitule, sunt în lumea aceasta dou˘a c˘ai ce duc la des˘avârs, ire: calea cunos, tint, ei, recomandat˘a de sanchya s, i calea faptelor, recomandat˘a de yoga .
.
Cine nu se apuc˘a de nimic nu poate ajunge la odihna de veci. Cine nu face nimic nu poate atinge des˘avârs, irea.
.
Nimeni nu poate exista nici m a˘ car o clip˘a, f a˘ r˘a s˘a fac˘a ceva, pentruc˘a fiecare este silit, chiar contra voint, ei de însus, irile firii sale, s˘a fac˘a ceva.
.
Cine împiedic˘a organele simt, urilor s˘a-s, i îndepliniasc˘a funct, iunile s, i st˘a în nelucrare, iar cu inima e lipit de lucrurile ce cad sub simt, uri, acela e nebun s, i se afl˘a pe o cale gres, it˘a.
.
Cine îns˘a t, ine în frâu simt, urile, prin puterea rat, iunii, iar prin organele pip˘aitului face ceva, f a˘ r˘a ca totus, s a˘ fie robit de ceeace face, acela e cu totul altfel.
.
Îndeplines, te ceeace trebue, c˘aci fapta pret, ues, te maimult decât nelucrarea. Îns˘as, i viat, a trupului n’ar fi cu putint, a˘ , dac˘a n’ai face ceva .
În acest capitol se continu˘a expunerea înv˘at,a˘ turii, c˘a mântuirea se dobândes, te prin fapte izvorâte din meditat,ie sau din afundarea în Dumnezeu, sau din unirea mistic˘a cu el, ceeace este acelas, lucru. În realitate yoga nu recomand˘a faptele, ci meditat, ia ca mijloc sigur pentru mântuire. Puterea mântuitoare a faptelor o propoveduia karma. Aci îns˘a ne afl˘am în fat, a unui sistem sincretist, a sistemului karma yoga, care pret, ues, te deopotriv˘a s, i meditat, ia s, i faptele pornite din ea. Este întocmai înv˘at, a˘ tura despre mântuire a bisericii nostre ortodoxe s, i a celei romano-catolice, c˘a adic˘a omul se mântues, te prin credint, a˘ s, i prin fapte bune, în opozit,ie cu înv˘at, a˘ tura protestant˘a, c˘a mântuirea se obt, ine numai prin credint,a˘ ( sola fide). „Dumnezeu nu vrea s˘a fim nis, te netrebnici, cari s˘a nu s, tim nimic, s˘a nu putem nimic, s˘a nu înt, elegem nimic“, zice Paracelsus.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Chiar dac˘a nu t, inem seam˘a de faptele ce impune datoria de a aduce jertfe, lumea tot r˘amâne legat˘a de fapte. De aceea, fiu al Kuntii, f˘a fapte, dar nu-t, i lipi inima de ele.
. Când Ziditorul a toate a f˘acut pe oameni s, i le-a poruncit s˘a aduc˘a jertfe, le-a zis:
„Datorit a˘ jertfelor v˘a vet, i îmmult, i. Ele v˘a vor aduce împlinirea dorint, elor.
.
Prin jertfe venit, i voi în ajutorul zeilor s, i zeii într’al vostru. Ajutându-v˘a unii pe alt, ii, dobândit, i cea mai mare fericire.
.
Dac˘a venit, i în ajutorul zeilor prin jertfe, zeii v a˘ vor împlinì dorint, ele. Cine se împ˘art˘as, es, te de cele d˘aruite de ei, f a˘ r˘a ca s˘a le dea în schimb ceva, e un hot, .
.
Oamenii buni m˘anânc˘a numai ce r˘amâne dela jertf a˘ s, i se cur˘at, a˘ prin aceasta de orice p˘acat. Cei r˘ai, cari g˘atesc mânc˘ari numai pentru ei, vor pieri.
.
Fiint, ele tr˘aesc cu hran˘a, hrana se face din ploae, ploaia se datores, te jertfei, jertfa ia nas, tere din fapt˘a.
.
Fapta izvor˘as, te din cuvântul Vedelor , cuvântul Vedelor din Cel ves, nic; prin urmare, atoate cuprinz˘atorul cuvânt al Vedelor îs, i are temelia în jertf ˘a.
.
As, a se învârtes, te roata împrejur s, i cine n’o pune în mis, care aci jos, duce o viat, a˘ tic˘aloas˘a, e juc˘aria simt, urilor s, i în zadar tr˘aes, te,
.
pe când omul care se bucur˘a în sine, care simte mult, umire de sine s, i care se îndestuleaz˘a cu sine, nu mai are nimic de f a˘ cut .
.
Un asemenea om n’are în vedere nici un scop în ceeace face, nici un scop în ceeace nu face s, i nu caut˘a în nici o fiint, a˘ un punct de reazim pentru scopurile sale.
.
F˘a dar întotdeauna ceeace trebue s˘a faci, dar desinteresat. Cine îs, i împlines, te datoria desinteresat, ajunge cea mai înalt a˘ treapt˘a de des˘avârs, ire.
.
Numai prin fapte au ajuns craiul Gianaka s, i alt, ii la des˘avârs, ire. Lucreaz˘a s, i tu, ca s˘a fii un îndemn pentru alt, ii la împlinirea datoriei,
.
c˘aci ce face omul cel mai sus pus, aceea fac s, i ceilalt, i oameni s, i de ce se conduce el, de aceea se conduce s, i mult, imea.
Adev˘aratul înt, elept zice îns˘a cu autorul Urm˘ arii lui Isus : „În toate s, i mai pre sus de toate, sufletul meu, odihnes, te-te deapururi în Dumnezeu, c˘aci Dumnezeu este odihna de veci a sfint, ilor“.
Bhagavad-Gita
.
Nu exist˘a nimic în cele trei lumi, o fiu al Pritii, ce eu (ca Dumnezeu) as, fi îndatorat s˘a fac, nici nu este ceva de dobândit, pe care eu s˘a nul fi dobândit s, i cu toate acestea eu lucrez necontenit,
.
c˘aci, de s’ar întâmpla vreodat˘a ca eu s˘a nu lucrez neobosit, oamenii ar urma pilda mea, o fiu al Pritii.
.
Toate lumile ar c˘adea în nelucrare, dac˘a nu mi-as, împlini lucrul meu s, i m’as, face pricin˘a de turburare s, i de pieire a f a˘ pturilor .
.
Precum cei nes, tiutori lucreaz˘a în vederea unui interes, tot astfel cel s, tiutor cat˘a s˘a lucreze desinteresat, ca s˘a îndemne s, i pe alt, ii la aceasta, o Barata.
.
Cel s, tiutor nu trebue s˘a turbure în cugetul lor pe cei nes, tiutori, cari lucreaz˘a pentru interes, ci s˘a -i îndemne s˘a fac˘a orice cu voie bun˘a, lucrând el desinteresat.
.
Orice se s˘avârs, es, te, se îndeplines, te prin jocul fort, elor naturii, dar omul, am a˘ git de cons, tiint, a de sine, zice: Eu le-am f a˘ cut.
.
Cine cunoas, te îns˘a adev˘arul, o Voinice, face deosebire între natur a˘ s, i puterea ce st˘a la temelia mis, c˘arilor s, i cine cunoas, te puterile care lucreaz˘a în puteri s, i forme, nu se t, ine legat de lucruri.
.
Am˘agit, i de schimb˘arile materiei, oamenii sunt orbit, i de ele, se lenevesc s, i nu le cunosc firea. Cel s, tiutor nu se am˘ages, te de acestea.
.
Închin˘a-mi mie toate faptele tale, avându-t, i gândul îndreptat spre Spiritul cel prea înalt, s, i atunci f a˘ r˘a n˘adejde s, i f a˘ r˘a interes, vei lupta neînfricos, at.
.
Cine urmeaz˘a cu credint, a˘ s, i f a˘ r˘a s, ov˘aire aceast˘a înv˘at, a˘ tur˘a a mea, poate ajunge la mântuire chiar s, i prin fapte.
.
Cine este în îndoial a˘ s, i nu urmeaz˘a aceast˘a înv˘at, a˘ tur˘a a mea, este un r˘at˘acit s, i nebun s, i merge la pieire total a˘ .
.
Înt, eleptul lucreaz˘a potrivit firii sale. Toate fiint, ele urmeaz˘a deasemeni firii lor. La ce ar sluji s˘a le împiedici?
„Dac˘a numai o clip˘a n’ar rosti Dumnezeu cuvântul s˘a u, cerul s, i p˘amântul ar pieri. În luminoasa oglind˘a a ves, niciei, în ves, nica cons, tiint,a˘ de sine a Tat˘alui, îs, i creaz˘a El o icoan˘a a sa îns˘as, , pe Fiul s˘au. În aceast˘a oglind˘a se reflecteaz˘a toate lucrurile s, i le putem recunoas, te, nu ca creaturi, ci ca Dumnezeu în Dumnezeu“, (Eckhart).
Preotul Ioan Mih˘alcescu . Fiecare organ al simt, urilor ori iubes, te ori ur˘as, te lucrul ce are în fat, a˘ . Nu te pleca
nici înaintea iubirii nici a urii, c˘aci amândou˘a sunt vr˘ajmas, ii cei mai vicleni ai omului.
.
Este mai bine s˘a-t, i îndeplines, ti, chiar s, i mai r˘au datoria ta decât mai bine pe a altuia. Da, este mai bine s a˘ pieri îndeplinindu-t, i datoria, decât s˘a tr˘aes, ti s, i s˘a n’o îndeplines, ti. Argiuna :
.
Dar ce îndeamn˘a pe om, chiar contra voei sale, s, i parc˘a-l împinge cu deasila s˘a fac˘a r˘au, urmas, al lui Vris, ni? Cel Prea înalt :
.
Pofta s, i mânia, care izvor˘asc din patim˘a. Învat, a˘ s˘a cunos, ti pe aces, ti mistuitori s, i pustiitori dus, mani.
.
Cum este focul înf a˘ s, urat de fum, cum e oglinda acoperit a˘ de praf, cum e f a˘ tul închis de pântecele mamei, as, a este lumea înv˘aluit˘a de r˘au .
.
Chiar s, tiint, a înt, eleptului este întunecat˘a de acest vr˘ajmas, neadormit, care ia chipul poftei s, i e foc mistuitor, o fiu al Kuntii.
.
Organele simt, urilor, mintea s, i inima sunt culcus, ul lui . De aci pornes, te de întunec˘a s, tiint, a s, i umbres, te sufletul.
.
De aceea, înainte de toate, st˘apânes, te-t, i organele s, i alung˘a dela tine r˘aul, care otr˘aves, te cunos, tint, a s, i viat, a.
.
Simt, urile sunt bune, mai bune decât simt, urile este îns˘a inima, mai bun˘a decât inima este mintea s, i mai bun decât mintea este sufletul.
. T, ine
minte dar, c˘a sufletul e mai bun decât inima, înt˘ares, te-l prin Sufletul suprem s, i combate, o Voinice, acel dus, man, care se ascunde în poft˘a s, i e greu de prins.
„Dac˘a pe tine însut, i nu te pot, i face as, a cum ai vrea s˘a fii, atunci cum vrei ca altul s˘a fie dup˘a placul t˘au?“ (Urmarea lui Isus ). „Toat˘a lumea în cel r˘au zace“, zice sfântul Evanghelist Ioan (I epistol˘a , ).
IV
RESEMNAREA ÎN FAT, A CUNOS, TINT, EI Cel Prea înalt : .
Aceast˘a ves, nic˘a înv˘at, a˘ tur˘a, numit˘a yoga, am împ˘art˘as, it-o eu lui Vivasvant . Acesta a împ˘art˘as, it-o lui Manu , iar Manu lui Iks, vaku .
.
În felul acesta a trecut din generat, ie în generat, ie s, iaajunspân˘a la vechii înt, elept, i reges, ti, iar dup˘a aceea s’a pierdut cu trecerea vremii, o Biruitorule.
.
Ast˘azi ît, i împ˘art˘as, esc t, ie aceast˘a str˘aveche înv˘at, a˘ tur˘a a yogei, pentruc˘a tu es, ti închin˘atorul s, i prietenul meu. De aceea, ît, i încredint, ez aceast˘a adânc˘a tain˘a. Argiuna :
.
Tu te-ai n˘ascut mai pe urm˘a, iar Vivasvant mai nainte, cum s˘a înt, eleg dar cuvântul t˘au, c˘a tu ai propoveduit cel dintâi aceast˘a înv˘at, a˘ tur˘a? Cel Prea Înalt :
.
De nenum˘arate ori, ne-am n˘ascut pân˘a acum s, i eu s, i tu. Eu cunosc nas, terile mele, dar tu nu le cunos, ti pe ale tale, o Biruitorule.
.
Des, i din fire eu sunt nen˘ascut s, i ves, nic s, i st˘apân al tuturor f a˘ pturilor, totus, , pentruc˘a îmi st˘apânesc firea dup˘a voint, a˘ , m˘a nasc când vreau în lumea materiei.
.
Fiecare dat˘a, când legile sunt c˘alcate în picioare s, i domnes, te nelegiuirea, eu m˘a nasc în chip omenesc .
Numai cunoas, terea de sine însus, , care se dobândes, te prin luminarea intern˘a , împ˘art˘as, it˘a de fiint, a dumnezeeasc˘a întrupat˘a de nenum˘arate ori pentru mântuirea omului, numai aceea scap˘a pe om de am˘agirea eului, îi d˘a libertatea spiritual˘a s, i-l unes, te cu Dumnezeirea. Pentru o asemenea cunoas, tere faptele nu sunt o piedic˘a. Zeul soarelui. Manu este numele generic a înt,elept,i, cari au mântuit lumea în cele perioade ale creat,iunii, numite, dup˘a numele lor, manvantara. Iks, vaku este dat aci ca întemeietorul yogei. Înv˘at, a˘ tura despre întruparea Dumnezeirii pentru mântuirea omului se g˘ases, te s, i în brahmanism s, i în budism, dar în vis, nuism e capital˘a. Aci Vis, nu se întrupeaz˘a de ori. Cea mai însemnat˘a din întrup˘arile sale este cea f a˘ cut˘a în persoana lui Kris, na.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
În fiecare perioad˘a a viet, ii lumii, eu m˘a nasc pentru ocrotirea celor buni s, i pieirea celor r˘ai s, i pentru înt˘arirea piet˘at, ii.
.
Dumnezeeasc˘a este nas, terea mea, dumnezeesc s, i lucrul meu. Cine cunoas, te aceasta cu adev˘arat, acela nu se va nas, te iar˘as, dup˘a ce va muri, ci se va uni cu mine, o Argiuna.
.
Mult, i sunt, cari – desb˘arat, i de patimi, de fric˘a, de ur˘a, gândind la mine, c˘atând sc˘aparea în mine cur˘at, it, i prin practicarea cunos, tint, ei – se contopesc în fiint, a mea .
. S, i în m˘asura în care se întorc c˘atre mine, în aceeas, m˘asur˘a îi iubesc s, i eu s, i as, a
sunt pretutindeni oameni cari umbl a˘ în c˘aile mele.
.
R˘asplata faptelor o urm˘aresc oamenii s, i pentru aceasta se închin˘a zeilor, c˘aci iute se arat˘a în lumea muritorilor r˘asplata ce urmeaz˘a faptelor.
.
Eu am f a˘ cut cele patru caste s, i le-am împ˘art, it privilegiile s, i îndatoririle. T, ine minte, eu, Cel neschimbat, sunt F˘ac˘atorul tuturor.
.
Faptele pe mine nu m˘a prih˘anesc, pentruc˘a nu caut r˘asplat˘a pentru ele. Cine m˘a cunoas, te astfel, nu e înc˘atus, at de fapte.
.
Înaintas, ii, cari au dorit mântuirea, as, a au lucrat. Lucreaz˘a s, i tu cum au lucrat înaintas, ii.
.
Ce este „a lucra“ s, i ce „a nu lucra“? Iat˘a o întrebare la care nici înt, elept, ii nu pot r˘aspunde. Ît, i voiu l˘amurì dar acea lucrare, a c a˘ rei cunoas, tere izb˘aves, te de r˘au.
.
Cat˘a s˘a înt, elegi lucrarea s, i nelucrarea s, i ceeace se întâmpl˘a din pricina nelucr˘arii. Fiint, a lucr˘arii e greu de înt, eles.
.
Cine vede în nelucrare lucrarea s, i în lucrare nelucrarea, acela este un înt, elept între oameni, un resignat, unul care îndeplines, te toate lucr˘arile.
.
Cine n’are nici o pl˘acere s, i nici o dorint, a˘ în tot ce face s, i ale c˘arui fapte sunt trecute prin focul cunoas, terii, acela este numit de cei cunosc˘atori înt, elept.
Cufundarea în Dumnezeire se g˘ases, te s, i în cuvintele Mântuitorului: „Celce m˘anânc˘a trupul meu s, i bea sângele meu, acela petrece în mine s, i eu în el“ (Ioan , ). Cufundarea în Dumnezeire nu este cufundarea în neant, ci ies, irea din existent, a vremelnic˘a, trec˘atoare s, i intrarea în existent,a ves, nic˘a, netrec˘atoare. „Când Dumnezeu Tat˘al a dat nas, tere tuturor f a˘ pturilor, mi-a dat nas, tere s, i mie, am purces din el deodat˘a cu toate f a˘ pturile s, i am r˘amas totus, în el. Astfel noi, oamenii, suntem unicul s˘au fiu, pe care Tat˘al l-a n˘ascut din veci“, zice Meister Eckhart.
Bhagavad-Gita
.
Cine s’a desbr˘acat de dorint, a de r˘asplat˘a a faptelor s, i e totdeauna mult, umit s, i nu trage n˘adejde, acela, chiar dac˘a face ceva, e ca s, i cum n’ar face nimic.
.
Desbr˘acat de orice dorint, a˘ , cu gândurile înfrânate, departe de tot ce leag a˘ de viat, a˘ , unul ca acesta face numai cu trupul ceeace face s, i, des, ì lucreaz˘a, nu p˘ac˘atues, te.
.
Acesta e mult, umit cu ceeace-i aduce întâmplarea, st a˘ mai presus de contrazicerile viet, ii, nu e st˘apânit de iubirea de sine, e nep˘as˘ator în fericire s, i în nefericire s, i, des, ì lucreaz˘a, nu cade în vin˘a.
.
Pentru el, care n’are nici un interes, care e liber s, i cu gândul la adev˘arata cunos, tint, a˘ s, i care orice fapt˘a o prives, te ca o jertf˘a, nu exist˘a fapt˘a.
.
Brahma este ofranda sa, Brahma jertfa sa, lui Brahma îi aduce olocaust s, i în Brahma se va contopì el, a c a˘ rui meditat, ie este fapta lui Brahma.
.
Unii dintre pios, i cinstesc jertfa ca ceva adus zeilor, alt, ii dimpotriv˘a aduc jertf a˘ îns˘as, jertfa, jertfind în focul lui Brahma (renunt, a˘ la ea).
.
Alt, ii jertfesc auzul s, i celelalte simt, uri în focul renunt, a˘ rii de sine, pe când iar˘as, i alt, ii jertfesc în focul simt, urilor cele auzite s, i alte lucruri ce cad sub simt, uri.
.
Alt, ii jertfesc toate funct, iunile simt, urilor s, i ale suflului de viat, a˘ în focul mistic al înfrân˘arii de sine, care este aprins de cunos, tint, a˘ .
.
Alt, ii aduc jertf a˘ avutul lor, sau jertfesc postind sau meditând sau studiind Vedele sau c˘autând cunos, tint, a.
.
Alt, ii jertfesc expirat, ia inspirat, iei sau inspirat, ia expirat, iei, reducând expirat, ia s, i inspirat, ia cu gândul de a ajunge s˘a fie cu totul st˘apâni pe respirat, ie .
.
Alt, ii practic˘a cump˘atarea s, i jertfesc viat, a viet, ii. Tot, i aces, tia se exerciteaz˘a în jertfire s, i prin jertfirea lor îns a˘ s, i se s, terg s, i p˘acatele lor.
.
Cine gust˘a cu acest gând resturile de jertf ˘a, se cufund˘a în ves, nicul Brahma. Celce nu jertfes, te, nu dobândes, te nici m˘acar lumea aceasta, cu atât mai put, in pe cealalt˘a, o tu cel mai bun dintre Kuravi.
Aceste exercit, ii sunt începutul minunatelor probe de r˘abdare s, i de st˘apânire de sine pe care le dau fachirii.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Sunt multe feluri de jertfe care se aduc lui Brahma celce este pretutindeni. S a˘ s, tii, c˘a toate pornesc din fapt˘a. Dac˘a vei cunoas, te aceasta, te vei mântuì.
.
Mai bun˘a decât jertfa material˘a este jertfa care const˘a din cunoas, tere, o Biruitorule al vr˘ajmas, ilor. Toate jertfele la un loc s, i deodat˘a le aduce, o fiu al Pritii, cine are cunos, tint, a˘ .
.
Dobândes, ti aceast˘a s, tiint, a˘ , dac˘a te as, ezi la picioarele înv˘at, a˘ torului, îi pui întreb˘ari s, i-l slujes, ti. Înt, elept, ii, care cunosc adev˘arul, conduc la cunoas, terea adev˘arului.
.
Când vei cunoas, te adev˘arul, nu vei mai fi chinuit de îndoieli, o fiu al lui Pandu, c˘aci vei vedea toate f˘ar˘a deosebire în tine însut, i s, i prin tine în mine.
.
Chiar de ai fi omul cel mai înc˘arcat de p˘acate, dac˘a cunos, ti adev˘arul, plutes, ti peste marea r˘at˘acirilor, f˘ar˘a team˘a de primejdie.
. Precum focul material preface în cenus, a˘ lemnul aprins, o Argiuna, tot as, a pref-
ace faptele în cenus, a˘ focul cunos, tint, ei.
.
Nu este pe p˘amânt alt mijloc de cur˘at, ire, care s˘a fie asemenea cunos, tint, ei s, i aceasta o afl˘a cu vremea în sine însus, celce se des˘avârs, es, te în meditat, ie ( yoga).
.
Credinciosul ajunge la cunos, tint, a˘ , dac˘a o râvnes, te numai pe ea s, i dac˘a-s, i înfrâneaz˘a simt, urile. Când a dobândit s, tiint, a, va trece în scurt˘a vreme la pacea de veci.
.
Nes, tiutorul s, i necredinciosul, fiind st˘apânit, i de îndoial˘a, vor pieri. Nici lumea aceasta nici pe cealalt˘a n’o dobândes, te s, i nici o bucurie n’are, cel chinuit de îndoial˘a.
. Faptele nu sunt o piedec˘a pentru celce le jertfes, te meditat, iei s, i sf a˘ râm˘a îndoiala
prin lumina cunos, tint, ei s, i e st˘apân pe sine însus, , o Pr˘adalnicule.
.
De aceea, o Barata, taie, cu sabia cunos, tint, ei, îndoiala ale c˘arei r˘ad˘acini sunt nes, tiint, a s, i care-t, i turbur˘a inima, deprinde-te cu meditat, ia s, i aibi curaj.
„S, i vet, i cunoas, te adev˘arul s, i adev˘arul v˘a va face liberi“ (Ioan , ).
V
˘ RENUNT, AREA LA FAPTE S, I SAVÂRS , IREA DE FAPTE
Argiuna : .
O Kris, na, tu prfcpovedues, ti renunt, area la fapte s, i în acelas, timp s˘avârs, irea de fapte. Spune-mi l˘amurit, care din amândou˘a e mai bun˘a?
Cel Prea înalt : .
Atât renunt, area la fapte cât s, i s˘avârs, irea de fapte duc la mântuire. Dintre amândou˘a îns˘a mai bun˘a este s˘avârs, irea de fapte.
.
Acela renunt, a˘ cu adev˘arat la fapte, care nu ur˘as, te s, i nu poftes, te, c˘aci, dac˘a în sufletul lui nu e nici o patim a˘ , lesne se poate desface de leg˘aturile existent, ei.
.
Numai cei nes, tiutori vorbesc de cunos, tint, a˘ s, i fapte ca de dou˘a lucruri deosebite. Cine are una, o are s, i pe cealalt˘a.
. T, inta care se ajunge prin cunos, tint, a˘ , se ajunge s, i prin fapt˘a. Cunos, tint, a s, i fapta
sunt în fond una . Cine s, tie aceasta, este pe calea cea dreapt a˘ .
.
Renunt, area este grea, o Voinice, pentru celce nu s’a lep˘adat de sine, pe când înt, eleptul care s’a lep˘adat de sine ajunge us, or la Brahma.
.
Pentru celce cu inim˘a curat˘a s’a lep˘adat de sine s, i are st˘apânire de sine s, i-s, i înfrâneaz˘a simt, urile s, i se simte una cu tot ce exist˘a, faptele nu sunt nici o piedec˘a.
.
Cine se leap˘ad˘a de sine s, i cunoas, te adev˘arul, îs, i d˘a seama, c˘a nu el este celce s˘avârs, es, te o fapt˘a oare care. S, i dac˘a el vede s, i aude s, i pip˘ae s, i miroase, dac˘a m˘anânc˘a s, i merge s, i doarme s, i respir˘a,
Faptele la care trebue s˘a renunt, a˘ m sunt toate cele care decurg din nes, tiint, a˘ s, i din poftele trupes, ti. Ele sunt rele. Faptele pe care trebue s˘a le s˘avârs, im sunt cele pe care ni le dicteaz˘a mintea luminat˘a de cunoas, terea adev˘arului unirii tainice a omului cu Dumnezeirea. Raportul ce se stabiles, te aci între cunos, tint, a˘ s, i fapte este acelas, ca cel dintre credint, a˘ s, i faptele bune, dup˘a înv˘at,a˘ tura cres, tin˘a : credint, a adev˘arat˘a nusepoates˘a nu se arate prin fapte bune. Deosebirea este numai c˘a, pe când cunos, tint, a este un element sufletesc pur intelectual, care n’are întotdeauna în sine puterea de a duce la s˘avârs, irea faptei, credint, a este produsul colabor˘arii intelectului cu voint,a s, i cu sentimentul s, i nu se poate s˘a r˘amân˘a numai teorie, f a˘ r˘a s˘a se traduc˘a în fapte.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
dac˘a vorbes, te s, i las˘a s˘a i-se fac˘a sau face însus, ceva, dac˘a închide s, i deschide ochii, îs, i d˘a seama c˘a numai organele simt, urilor sale se îndeletnicesc cu lumea simt, urilor.
. Cine face toate faptele sale în numele lui Brahma s, i nu se gândes, te la r˘asplat˘a,
acela nu se p˘ateaz˘a de p˘acat , cum nu se p˘ateaz˘a foaia nuf a˘ rului de ap˘a.
.
Sfint, ii (yoghii), cari renunt, a˘ la r˘asplat˘a, pentru a-s, i p˘astra sufletul curat, s˘avârs, esc faptele numai cu trupul, cu inima s, i cu mintea.
.
Celce se leap˘ad˘a de sine, renunt, a˘ la r˘asplata faptelor s, i dobândes, te pacea netrec˘atoare. Celce nu se leap˘ad˘a de sine, lucreaz˘a sub imboldul poftelor, t, ine la r˘asplat˘a s, i e înc˘atus, at de fapte.
.
Sufletul cons, tient de sine s˘al˘as, lues, te, vesel s, i st˘apân peste simt, uri, în cetatea cu nou˘a port, i (trupul) nef a˘ când sau îndemnând s˘a se fac˘a ceva.
.
St˘apânul lumii nu creaz˘a nici f˘aptuirea nici faptele, nici leg˘atura dintre fapt˘a s, i r˘asplat˘a, ci acestea le face firea proprie fiec˘arei fiint, e.
.
Cel atot puternic nu e cauza nici a faptelor bune nici a celor rele ale cuiva, ci întunecarea cunos, tint, ei de c˘atre necunos, tint, a˘ este cauza pentru care r˘at˘acesc f a˘ pturile .
.
Celor în cari aceast a˘ nes, tiint, a˘ este înl˘aturat˘a de cunos, tint, a sufletului, li se descopere adev˘arul, prin cunoas, terea de sine îns, is, i s, i ea le lumineaz˘a ca soarele.
.
Cine cunoas, te aceasta s, i se face una cu ea s, i r˘amâne neclintit în ea s, i o prives, te ca cea mai înalt a˘ t, int˘a, acela merge acolo unde nu mai este întoarcere s, i p˘acatele îi sunt s, terse prin aceast˘a cunos, tint, a˘ .
.
Înt, eleptul înzestrat cu aceast a˘ cunos, tint, a˘ vede una s, i aceeas, în înv˘at, atul s, i smeritul brahman, în bou, în elefant s, i chiar s, i în câine s, i în mânc˘atorul de carne de câine (svapaka).
„A mânca, a bea, a priveghea, a dormi, a lucra, a se odihni s, i a îndeplini celelalte trebuint,e fires, ti este o mare povar˘a pentru omul pios, care dores, te s˘a fie liber s, i deslegat de orice p˘acat“, (Urmarea lui Isus ). Aci, ca s, i în versul precedent, se înl˘atur˘a predestinat, ia absolut˘a s, i se ap˘ar˘a liberul arbitru. „Ferice de cel pe care-l învat, a˘ înt, elepciunea potrivit cu fiint, a ei, iar nu prin imagini trec˘atoare s, i prin cuvinte“, (Urmarea lui Isus ).
Bhagavad-Gita
.
Ceice s’au deprins s˘a vad˘a acelas, lucru în tot ce exist a˘ , cuceresc lumea chiar în viat, a lor p˘amânteasc˘a, c˘aci neprih˘anitul Brahma se afl˘a deopotriv˘a în toate , de aceea s, i ei se afl˘a în Brahma.
.
Nu te da cu totul bucuriei, când t, i-se întâmpl˘a ceva pl˘acut . Dac˘a cunos, ti pe Brahma s, i r˘amâi neclintit în aceast a˘ cunos, tint, a˘ te afli în Brahma.
.
Cel al c˘arui suflet nu e robit de lumea din afar˘a, g˘ases, te în sine însus, ceeace-l face fericit s, i dac˘a se las˘a din tot sufletul în voia lui Brahma, dobândes, te fericirea netrec˘atoare.
.
Toate bucuriile, care r a˘ sar din venirea în atingere cu lumea, sunt un izvor de suferint, a˘ s, i au început s, i sfârs, it, o fiu al Kuntii. Înt, eleptul nu se bucur˘a de ele.
.
Cine s, tie chiar aci pe p a˘ mânt s˘a se desbere de leg˘aturile trupului, de pl˘acere s, i de mânie, este cucernic s, i fericit.
.
Cine g˘ases, te în sine bucuria, mult, umirea s, i lumina, este un yoghi, e una cu Brahma s, i ajunge la topirea sa în Brahma ( nirvana) .
.
Topirea în Brahma o ajung înt, elept, ii, dac˘a s’au cur˘at, it de p˘acate, au lep˘adat îndoiala, sunt st˘apâni peste ei îns, is, i s, i le pare bine de bun˘astarea tuturor fiint, elor.
.
Cine st˘a mai presus de pl˘acere s, i de mânie, îs, i t, ine gândurile în frâu s, i se cunoas, te pe sine însus, , ajunge la topirea în Brahma.
.
Cine nu se las˘a înrâurit de lumea din afar a˘ s, i-s, i îndreapt˘a privirile între sprîncene, cine-s, i potrives, te inspirat, ia s, i expirat, ia s, i respir˘a pe nas,
.
cine-s, i st˘apânes, te, ca un sfânt, simt, urile, inima s, i mintea s, i râvnes, te numai mântuirea, ca cea mai înalt˘a t, int˘a s, i se desface de orice dorint, e, temeri s, i patimi, acela e mântuit de veci.
Isus).
Concept, iunea panteist˘a din brahmanism se întâlnes, te adesea s, i în Bhagavad-Gita , cum e d. p. aci. „Socotes, te-te ca un oaspete s, i c˘al˘ator pe p˘amânt s, i nu lua seama la treburile lumii“, ( Urmarea lui
„Siles, te-te s˘a-t, i dep˘artezi inima de dragostea c˘atre cele v˘azute s, i s a˘ te înalt,i c a˘ tre cele nev˘azute; c˘aci cei cari ascult˘a de simt,uri îs, i p˘ateaz˘a cugetul s, i pierd harul lui Dumnezeu“, (Urmarea lui Isus ). Nirvana este în kris, naism ceva deosebit de ceeace este în budism. Acolo este nimicire, stingere, aci e ceva pozitiv: starea de fericire ce simte sufletul unit cu Dumnezeirea.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Cine m˘a recunoas, te pe mine ca primitorul tuturor jertfelor s, i al poc˘aint, ei, ca pe St˘apânul tuturor lumilor s, i prietenul a tot ce viaz˘a, acela intr˘a în odihna de veci .
„Aceasta este viat, a de veci: s˘a te cunoasc˘a pe tine, unicul Dumnezeu adev˘arat s, i pe acel pe care tu l-ai trimis, pe Isus Cristos“ (Ioan , ).
VI
˘ PRACTICAREA STAPÂNIRE DE SINE Cel Prea Înalt : .
Cine-s, i îndeplines, te datoria, f a˘ r˘a s˘a se gândiasc˘a la r˘asplat˘a, este un renunt, a˘ tor, este un sfânt; nu tot as, a cel ce nu aduce jertfe s, i nu lucreaz˘a.
.
Ceeace se chiam˘a renunt, are, este adev˘arata sfint, enie, c˘aci nimeni nu se poate numi sfânt, o fiu al lui Pandu, dac a˘ nu renunt, a˘ la dorint, ele sale.
.
Pentru piosul care vrea s˘a ajung˘a sfânt, calea este s˘avârs, irea de fapte, iar dup˘a ce s’a f a˘ cut sfânt, calea este ohihna,
.
c˘aci, când cineva nu mai are leg˘aturi cu lumea simt, urilor s, i cu faptele, când a renunt, at la toate dorint, ele , atunci s’a ridicat la treapta de sfânt.
.
Fiecare s˘a se st˘apâniasc˘a pe sine prin sine însus, s, i s˘a nu se înjosiasc˘a, de oarece fiecare îs, i este prietenul sau dus, manul s˘au însus, .
.
Prietenul s˘au însus, îs, i este atunci când s’a învins pe sine prin sine; cât timp îns a˘ dureaz˘a înc˘a dus, m˘ania a ceeace în el nu este el însus, , îs, i este dus, manul s˘au însus, .
.
Sufletul celui care s’a învins pe sine s, i a ajuns la odihn˘a este mult, umit cu sine însus, s, i nu e turburat nici de frig nici de c a˘ ldur˘a, nici de pl˘acere nici de suferint, a˘ , nici de cinste nici de ocar a˘ .
.
Cine caut˘a mult, umire numai în cunos, tint, a˘ s, i st˘a mai presus de lucruri s, i-s, i st˘apânes, te simt, urile, se chiam˘a sfânt resignat (yoghi). Cu nep˘asare prives, te acesta la bulg˘ari de p˘amânt, la pietre s, i la aur.
.
El r˘amâne neschimbat fat, a˘ de prieteni s, i de tovar˘as, i, de indiferent, i s, i de protivnici, de dus, mani s, i de rude, de buni s, i de r˘ai. Dup˘a aceasta îl cunos, ti.
.
Sfântul se cade s˘a petreac˘a neîncetat în singur˘atate, s˘a fie st˘apân pe simt, irile inimii sale, f a˘ r˘a s˘a as, tepte ceva, nici s˘a aib˘a ceva.
Des˘avârs, ita st˘apânire de sine este acelas, lucru cu sfint,enia. Se expune idealul sfint, eniei kris, naiste, care st˘a într’o mult, ime de privat, iuni trupes, ti s, i în meditat, iune. Sfint,enia nu se poate ajunge în cursul unei singure viet, i, ci prin str˘aduint, a mai multor viet,i consecutive. „Scopul viet,ii noastre ar trebui s˘a fie: biruint,a asupra noastr˘a îns, ine, câs, tigarea zilnic˘a a unei cât mai mari st˘apâniri peste noi îns, ine s, i sporirea în bine“, (Urmarea lui Isus ).
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Într’un loc curat s˘a-s, i fac˘a un scaun, nu prea înalt nici prea jos, acoperit cu o p˘atur˘a, cu o blan˘a de c˘aprioar˘a s, i cu iarb˘a kus , a.
.
Acolo s˘a-s, i concentreze mintea asupra unui punct, s˘a opriasc˘a mersul gândurilor s, i al simt, urilor, s˘a se as, eze pe scaun s, i s˘a se exerciteze în meditat, ie, pentru a-s, i curat, i sufletul.
.
Cu trunchiul, gâtul s, i capul într’una nemis, cat, s˘a priviasc˘a necontenit la vârful nasului, f a˘ r˘a s˘a se uite înl˘aturi.
.
În cea mai deplin˘a linis, te sufleteasc˘a s, i f a˘ r˘a nici o team˘a, neclintit în juruint, a de ucenic de brahman, st˘apân peste voint, a sa s, i cugetând la mine, s˘a se exerciteze în meditare, cufundat în mine.
.
Petrecând totdeauna astfel s, i st˘apânindu-s, i simt, urile, sfântul dobândes, te odihna de veci, al c˘arei punct culminant este nirvana.
.
De meditare nu se împ a˘ rt˘as, es, te nici celce m˘anânc˘a mult nici celce nu m˘anânc˘a de loc. As, ijderea, nici celce doarme prea mult nici celce veghiaz˘a necontenit, o Argiuna.
.
Cine e îns˘a cump˘atat în mâncare s, i în odihn˘a, în plimbare s, i în lucru, în somn s, i în veghe, se împ˘art˘as, es, te de meditat, ia potolitoare de suferint, e .
.
Cine îs, i înfrâneaz˘a cugetarea s, i se gândes, te numai la eul s˘au superior s, i nu mai dores, te nici o pl˘acere, acela poart˘a numele de ucenic de sfânt.
.
Ca o f a˘ clie a c˘arei flac˘ar˘a nu pâlpâe, pentruc˘a e as, ezat˘a la loc ad˘apostit, as, a este sfântul care-s, i st˘apânes, te gândurile s, i s, i-a resemnat sufletul.
.
Ajungerea gândirii la deplin˘a linis, te, prin adâncirea în meditat, ie, aflarea mult, umirii numai în sine, dup˘a ce eul a fost privit numai prin eu,
.
gustarea acelei pl˘aceri f a˘ r˘a margini, numai cu mintea înt, eleas˘a s, i mai presus de simt, uri, cum s, i st˘aruirea în aceast˘a stare, f a˘ r˘a abatere dela adev˘arul ves, nic,
.
atingerea a ceeace m˘arturises, te cugetul c˘a e tot ce poate fi mai înalt s, i mai bun, cum s, i st˘aruirea în aceasta neclintit de nici o suferint, a˘ ,
Cu totul altfel este în cres, tinism. Aci „calea c˘atre Dumnezeu trece prin us, a dragostei“, cum zice Angelus Silesius. Versul acesta s, i cel precedent arat˘a, c˘a meditarea cerut˘a de Kris, na, ca condit, iune pentru mântuire, nu esclude satisfacerea trebuint, elor fires, ti ale trupului, ci recomand˘a numai t, inerea c˘aii de mijloc.
Bhagavad-Gita
.
aceast˘a stare de în˘alt,are, în care suferint, a nu se mai poate atinge , s a˘ s, tii c˘a poart˘a numele de yoga. Acestei yoga se cade s˘a i-se dedea fiecare cu hot˘arâre s, i cu st˘aruint, a˘ .
.
Renunt, ând f a˘ r˘a deosebire la toate pl˘acerile ce izvor˘asc din dorint, a˘ , în˘abus, ind prin voint, a˘ cons, tient˘a organele simt, urilor,
.
se ajunge treptat-treptat la odihn a˘ , la potolirea simt, urilor s, i a inimii s, i, dac˘a se st˘arue în aceasta, la a nu mai gândi nimic.
.
Când nestatornica, schimb˘atoarea inim˘a vrea s˘a ia câmpii, trebue silit˘a s, i adus˘a la ascultare fat, a˘ de suflet.
.
Sfântul, care s, i-a adus inima la ascultare, gust a˘ cea mai înalt˘a fericire, c˘aci nici o patim˘a nu-l mai fr˘amânt˘a s, i e unit cu neprih˘anitul Brahma.
.
În felul acestapurtând grij˘a desufletuls˘a u, sfântul se cur˘at, a˘ d e p˘a cat s, i se bucur˘a de nem˘arginita fericire a unirii cu Brahma.
.
Acel al c˘arui suflet s’a unit, prin meditat, iune, cu Brahma, vede sufletul s˘au în toate fiint, ele s, i toate fiint, ele în sufletul s˘au s, i în tot locul aceeas, fiint, a˘ .
.
Pe cel care m˘a vede pe mine în toate lucrurile s, i toate lucrurile în mine, nu-l voiu p˘ar˘asi nici eu pe el nici el pe mine.
.
Cine m˘a recunoas, te în orice fiint, a˘ s, i tinde spre unirea cu mine , acela locues, te în mine, oricare ar fi starea în care s’ar afla.
.
Cine vede în orice lucru aceeas, esent, a˘ s, i nu se nelinis, tes, te dac˘a e fericit sau nefericit, acela e sfânt pe deplin (yoghi).
„Atunci simt,urile amut,esc, voint,a sufletului s, i voint, a lui Dumnezeu se contopesc, s, i se îmbr˘at, is, eaz˘a cu dragoste în armonie des˘avârs, it˘a. Atunci sufletul nu mai poate s˘avârs, i decât lucrurile lui Dumnezeu, pentruc˘a în el nu mai tr˘aes, te nimic altceva decât Dumnezeu. Atunci se d˘a drumul unei s˘aget, i, a c˘arei durere nu se simte. Atunci se deschide curata s, i limpedea fântân˘a a leacurilor harului, care lumineaz˘a ochiul l˘auntric, ca s˘a simt˘a cu nespus˘a pl˘acere mângâierea cercet˘arii lui Dumnezeu, în care se g asesc ˘ cu prisosint, a˘ bunuri spirituale, de care nu s’a auzit vreodat˘a, nici nu s’au propoveduit, nici nu s’au scris în vre o carte“, (Meister Eckhart). „Cine r˘amâne neclintit în bucurie ca s, i în durere, nu e departe de a fi asemenea cu Dumnezeu“, (Angelus Silesius). „Dac˘a te-ai lep˘adat cu totul de tine s, i te-ai dat lui Dumnezeu, atunci ceeace faci s, i ceeace simt, i nu este al t˘au, ci al Dumnezeului t˘au, c˘aruia te-ai încredint, at, dup˘a cum cuvântul nu este al celui ce-l aude, ci al celui ce-l rostes, te“, (Meister Eckhart).
Preotul Ioan Mih˘alcescu
Argiuna : .
Yoga pe care o propovedues, ti tu, o Madhusudana, c˘a ar sta în indiferent, a˘ , nu poate avea durat˘a sigur˘a din pricina nestatorniciei inimii,
.
c˘aci schimb˘atoare, furtunoas˘a, silnic˘a s, i caprit, ioas˘a e inima, o Kris, na, s, i t, inerea ei în frâu e tot as, a de greu de adus la îndeplinire ca s, i a pune frâu vântului.
Cel Prea înalt : .
F˘ar˘a îndoial˘a, Viteazule, e greu sa t, ii în frâu inima , pentruc˘a e nestatornic˘a, totus, , prin deprindere s, i renunt, are se poate domoli, o fiu al Kuntii. c˘a sfint, enia cu anevoie se ajunge de cel care n’are st a˘ pânire de sine, dar cine e st˘apân pe sine însus, , o poate ajunge, dac˘a o caut˘a cu tot dinadinsul.
. S, tiu
Argiuna : .
Ce se întâmpl˘a, o Kris, na, cu cel care are credint, a˘ , dar nu se poate st˘apâni, a c˘arui inim˘a e nestatornic˘a în renunt, are s, i care n’a ajuns la des˘avârs, ire?
.
Nu va pierde el s, i lumea aceasta s, i pe cea viitoare s, i nu se va risipi ca un nor gonit de vânt, pentruc˘a a r˘at˘acit în nes, tiint, a˘ s, i în nesigurant, a˘ pe calea ce duce la Brahma, o Puternice?
.
Aceast˘a îndoial˘a cat˘a s˘a mi-o împr˘as, tii tu cu totul, o Kris, na, c˘aci nimeni afar˘a de tine n’ar putea s’o împr a˘ s, tie.
Cel Prea Înalt : . Unul ca acela nu piere, o fiu al Pritii, nici in lumea aceasta nici în cealalt a˘ , c˘aci
nu poate pieri nimeni care a f ˘acut ceva bun,
Isus).
„Începutul tuturor ispitelor este s, ov˘airea sufletului s, i put,ina încredere în Dumnezeu“, (Urmarea lui
Bhagavad-Gita
.
ci va intra în cerul celor drept, i s, i va petrece acolo mult, i ani; dup˘a aceea se va nas, te din nou într’o cas˘a de om bun s, i fericit;
.
sau se va nas, te în familia unor înt, elept, i yoghi, ceeace e cel mai greu lucru de ajuns în aceast˘a lume.
. Atunci el va dobândì aceeas, înt, elegere pe care a avut-o în viat, a de mai nainte, o
favorit al Kuravilor, s, i de acolo va porni mai departe pe calea des a˘ vârs, irii.
.
În virtutea str˘aduint, elor sale de mai nainte, va fi înclinat, chiar contra voei sale, s˘a cunoasc˘a yoga s, i va trece dela vorb˘a la fapt˘a.
. S, i dac˘a va continua cu hot˘arâre, se va curat, i de p˘acate ca un sfânt s, i, dup˘a ce se
va l˘amurì pe deplin prin mai multe nas, teri, va merge în sfârs, it pe calea cea prea înalt˘a.
.
Yoghi st˘a mai presus de ascet, i, mai presus de cei cari au numai mult a˘ cunos, tint, a , mai presus chiar decât cei cari fac fapte bune. Fii dar yoghi, o Argiuna.
.
Dintre tot, i yoghii mi-e mai drag cel care se cufund˘a în mine cu sufletul s˘au s, i m˘a ador˘a cu credint, a˘ .
„Cu cât cineva s, tie mai mult despre Dumnezeu, cu atât se încrede mai mult în Dumnezeu s, i petrece în el, în s˘alas, urile lui“, (Paracelsus). „Precum sufletul este cu ochiul ochiu s, i cu urechea ureche, tot astfel s, i cu Dumnezeu este Dumnezeu. El se unes, te cu fiecare putere dumnezeeasc˘a, cum sunt în Dumnezeu acele puteri s, i Dumnezeu se unes, te cu sufletul, ca fiecare putere a sufletului. Ambele firi se contopesc s, i sufletul înceteaz˘a s˘a mai fiint, eze, când îs, i atinge cea mai înalt˘a form˘a de existent,a˘ “, (Meister Eckhart).
Preotul Ioan Mih˘alcescu
VII
PRACTICAREA CUNOS, TINT, EI EI Cel Prea înalt : .
Dac˘ Daca˘ tu, o fiu al Pritii, te supui mie în spirit s, i, întemeindu-te pe mine, te dai meditat, iei, m˘ ma˘ vei cunoas, te sigur s, i deplin. Ascult˘ Asculta˘ acum, anume în ce fel.
. Ît, i voiu împ˘ împart˘ a˘ rtas a˘ s, i acum acea cunos, tint, a, a˘ , acea s, tiint, a˘ des˘ desavârs a˘ vârs, it˘ ita, a˘ , dincolo de care
nu mai r˘ ramâne a˘ mâne nimic de cunoscut aci jos pe p amânt. a˘ mânt.
. Dintr’o mie de oameni abia dac˘a e unul care caut˘a des˘avârs avârs, irea s, i dintre cei cari
caut˘a des˘avârs avârs, irea s, i o ating, abia dac˘a e unul care m˘a cunoas, te într’adev˘ar. ar.
.
P˘amântul, amântul, apa, focul, aerul s, i eterul, simt, imântul, cunos, tint, a s, i cons, tiint, a individual˘ viduala˘ alc˘ alcatuesc a˘ tuesc firea mea, împ˘ împart a˘ rt, it˘ ita˘ în opt.
.
Trebue s˘ sa˘ s, tii îns˘ însa, a˘ , o Puternicule, c˘ ca˘ eu mai am o fire deosebit˘ deosebita˘ de aceasta, o fire superioar˘ superioara, a˘ , care e suflet viu s, i însuflet, es, te întreaga lume.
.
Aceste dou˘ doua˘ firi ale mele sunt pântecele de mam a˘ al tuturor fiint, elor; ia bine seama, eu sunt izvorul din care t, âs, nes, te s, i în care se întoarce toat˘ toata˘ lumea fiint, elor .
.
Nimic nu e mai mai presus de mine, mine, o Pr˘ Pradalnicule. a˘ dalnicule. Cum atârn˘ atârna˘ de at, a˘ m˘ marg˘ a˘ rgaritarele, a˘ ritarele, as, a atârn˘ atârna˘ lumea de mine.
.
Eu sunt gustul apei, o fiu al Kuntii, str alucirea a˘ lucirea lumii s, i a soarelui, silaba sfânt a˘ (om) a Vedelor , sunetul eterului, vigoarea b˘ barbat a˘ rbat, ilor.
.
Eu sunt sunt mirosul mirosul pl˘ placut a˘ cut al p˘ pamântului, a˘ mântului, lucirea focului, viat, a tuturor fiint, elor, asceza ascet, ilor.
.
Eu sunt, sunt, s’o s’o s, tii, o fiu al Pritii, s˘amânt amânt, a ves, nic˘a a tuturor viet˘at at, ilor, înt, elepciunea înt, elept,ilor, fala celor falnici .
Kris, na descopere fiint, a sa dumnezeeasc˘ dumnezeeasca, a˘ , pe care nici un muritor n’a putut-o cunoas, te. „Toate lucrurile sunt în Dumnezeu s, i dela Dumnezeu, c˘aci aci afar˘a de el s, i f˘ar˘ ar˘a de el nu este nimic. Ceeace sunt în realitate f apturile, a˘ pturile, sunt în Dumnezeu, de aceea de fapt numai Dumnezeu exist˘ exista. a˘ . Dac˘ Daca˘ ar lua cineva f apturilor a˘ pturilor fiint,a dat˘ data˘ lor de Dumnezeu, ele n’ar mai fi nimic“, (Meister Eckhart). „Sunt diferite daruri, dar acelas, Dumnezeu, care e totul în toate“, (I Corinteni , ).
Preotul Ioan Mih˘ Mihalcescu a˘ lcescu .
Eu sunt t˘ taria a˘ ria celor tari, liber a˘ de orice poft˘ pofta˘ s, i patim˘ patima, a˘ , eu sunt, taur al lui Barata, iubirea din fiint, e, care nu se împotrives, te nici unei legi.
. Toate cele trei st˘ stari: a˘ ri: a bun˘ bunat˘ a˘ tat a˘ t, ii, a act, iunii s, i a întunerecului din mine purced; s a˘
s, tii aceasta. Nu eu sunt din ele, ci ele din mine .
.
Acest Acestee trei trei st˘ stari a˘ ri ale ale însus însus, irilor irilor tuturo tuturorr lucruri lucrurilor lor orbes orbescc lumea lumea de nu m a˘ cunoas cunoas, te pe mine, care sunt mai presus de ea s, i ves, nic.
.
Aceasta este acea din mine n˘ n ascut˘ a˘ scuta˘ s, i din însus, irile lucrurilor alc atuit˘ a˘ tuita˘ am˘ amagire a˘ gire (maya), care cu greu poate fi înfrânt˘ înfrânta. a˘ . Numai cine îs, i ia refugiul la mine poate s’o biruie.
.
Nu se refugiaz˘a la mine îns˘a f˘ac˘ ac˘atorii atorii de rele, p˘atimas atimas, ii s, i cei robit, i materiei, cari, orbit, i de am˘ amagirea a˘ girea cunoas, terii, îs, i pun încrederea în firile dr aces a˘ ces, ti.
.
Sunt patru feluri de oameni buni cari m a˘ cinstesc, o Argiuna: cel ap asat, a˘ sat, cel setos de cunos, tint, a, a˘ , cel doritor de bine s, i cel înt, elept.
.
Dintre aces, tia, înt, eleptul este cel mai de seam a, a˘ , pentruc˘ pentruca˘ e în totdeauna smerit s, i cu gândul la Cel unul singur. De aceea, el m a˘ s, i iubes, te mai mult decât orice s, i eu îl iubesc pe el.
.
Buni sunt tot, i aces, ti oameni, dar înt, eleptul este ca eul meu însus, , zic eu, pentruc˘ truca, a˘ , cu sufletul lui smerit, n ad˘ a˘ dajdues a˘ jdues, te în mine ca ultim a˘ sc˘ scapare. a˘ pare.
.
Înt, eleptul, dup˘ dupa˘ ce se nas, te de mai multe ori, se topes, te în mine. „Lumea aceasta este Vasudeva (Kris, na)“, îs, i zice un asemenea om greu de g˘ gasit. a˘ sit.
.
Alt, ii, a c˘aror aror cunos, tint, a˘ este întunecat˘a, a, când de o pl˘acere acere când de alta, îs, i iau refugiul la alt, i zei, silit, i când de o nevoie când de alta a firii lor.
.
Eu sunt celce dau credint, a˘ nestr˘ nestramutat˘ a˘ mutata˘ ori cui vrea s a˘ cinstiasc˘ cinstiasca˘ pe zei sub orice form˘a. a.
.
Înarmat cu aceast˘ aceasta˘ credint, a, a˘ , unul ca acesta caut˘ cauta˘ sa˘ înduplece pe un zeu s, i dobândes, te dela el împlinirea dorint, elor, care de fapt pornes, te dela mine.
Dumnezeu st˘ sta˘ mai presus de natur˘ natura. a˘ . Natura nu este Dumnezeu, ci manifestarea puterii dumnezees, ti. Raportul dintre natur˘ natura˘ s, i Dumnezeu se expune mai departe, în capitolul XIV.
Bhagavad-Gita
.
Rasplata a˘ splata acestor oameni cu mintea m arginit˘ a˘ rginita˘ este mic˘ mica; a˘ ; ceice cinstesc pe zei se duc la zei , cine m˘a cinstes, te pe mine, vine la mine.
.
Marginit a˘ rginit, ii aceia socotesc c˘ ca˘ eu as, fi numai cel f ar˘ a˘ ra˘ form˘ forma, a˘ , care a luat form˘ forma; a˘ ; prea înalta, nemuritoarea, neasem˘anata anata mea fiint, a˘ ei n’o cunosc.
.
Nu oricine m˘ ma˘ poate cunoas, te pe mine cel înv˘ înv aluit a˘ luit în vraja misterului. Aceast a˘ lume îns, el˘ elatoare a˘ toare nu m˘ ma˘ cunoas, te pe mine, cel nen˘ nenascut, a˘ scut, cel ves, nic.
. Eu cunosc toate fiint, ele, o Argiuna: pe celece au fost, pe
vor fi, pe mine îns˘ îns a˘ nu m˘ ma˘ cunoas, te nici una.
celece sunt s, i pe celece
.
Toate fiint,ele lumii create cad în gres, al˘ ala˘ din pricina orbirii ce r aspândesc a˘ spândesc pofta s, i ura, o Barata.
.
Oamen Oamenii cari cari pun cap˘ capat a˘ t raului a˘ ului prin prin fapte fapte pioase pioase scap scap adeam˘ a˘ deamagirea a˘ girea contrazicerilor contrazicerilor s, i m˘ ma˘ cinstesc pe mine cu nestr amutare. a˘ mutare.
.
Cei cari caut˘ cauta˘ sc aparea a˘ parea în mine s, i râvnesc izb˘ izbavirea a˘ virea de b˘ batrânet a˘ trânet, e s, i de moarte, ajung la cunoas, terea principiului creator (Brahman), a eului propriu s, i a oric˘ oricarui a˘ rui lucru.
.
Cine m˘ ma˘ cunoas, te pe mine ca Cel de fat, a˘ în fiint, e, în zei s, i în jertfe, m˘ m a˘ va cunoas, te în duhu-i smerit s, i când se va sfârs, i.
Zeii (devas) sunt, dup˘ dupa˘ concept, iunea indian˘ indiana, a˘ , inteligent, e superioare, bune sau rele. Ei au viat, a˘ foarte lung˘a,dar a ,dar nu sunt sunt nemu nemuri ritor tori,c˘ i,c˘aci aci înceteaz˘ înceteaz˘adeamaiexistaodat˘ a deamaiexistaodat˘a cu sfâr sfârss, itulfiec˘arei a rei perioa perioade de (manvantara) din istoria lumii. Dumnezeirea, care este unic˘ unica, a˘ , e mai presus de zei. Ea singur˘ singura˘ e ves, nic˘ nica. a˘ . „Dumnezeu nu e absolutul. Absolutul, not,iunea cea mai general˘ generala, a˘ , care cuprinde în sine s, i pe Dumnezeu, poart˘ poarta˘ numele de Dumnezeire“, zice Meister Eckhart.
Preotul Ioan Mih˘alcescu
VIII
˘ LASAREA IN VOIA SPIRITULUI SUPREM Argiuna : . Ce este acel principiu creator (Brahman), ce este eul propriu s, i ce este lucrul, o
prea înalte spirit, s, i ce este a fi de fat, a˘ în fiint, e s, i în zei?
. S, i cum poate cineva, care e îmbr˘acat în trup, s˘a fie de fat, a˘ în jertfe, o Madhusu-
dana, s, i cum pot ceice se înfrâneaz˘a s˘a te cunoasc˘a pe tine, când se sfârs, es, te cu ei? Cel Prea Înalt :
.
Principiul creator este existent, a suprem˘a s, i netrec˘atoare; eul propriu este firea fiec˘aruia s, i lucru se chiam˘a jertfa, care este esent, a s, i începutul tuturor fiint, elor.
.
Starea mea de fat, a˘ în fiint, e este firea mea material˘a, starea de fat, a˘ în zei este subiectul cunosc˘ator, starea de fat, a˘ în jertfe este eul meu îmbr a˘ cat în trup, o tu cel mai nobil dintre cei întrupat, i.
.
Cine se gândes, te la mine în cel din urm˘a ceas, când se desparte de trup, se cufund˘a în fiint, a mea. Despre aceasta nu mai e nici o îndoial a˘ ;
.
c˘aci la cine gândes, te cineva în clipa din urm˘a, când se desparte de trup, în acela se cufund˘a, o fiu al Kuntii, fiint, a sa pref˘acându-se în fiint, a aceluia .
.
De aceea, îndreapt˘a-t, i gândurile întotdeauna spre mine s, i lupt˘a [împlinindu-t, i datoria]. Dac˘a-t, i îndrept, i simt, urile s, i mintea spre mine, te vei topì în mine, cu sigurant, a˘ .
.
Cine gândes, te, cu mintea smerit˘a prin studiu s, i meditat, ie neîmpr˘as, tiat˘a , la supremul, cerescul eu al cunos, tint, ei (Purus, a), acela se topes, te în el, o fiu al Pritii.
Kris, na se identific˘a pe sine cu Spiritul suprem, cu Dumnezeirea s, i descrie calea pe care muritorii pot ajunge la nemurire, adic˘a cum poate s˘a se scape cineva de reîncarn˘ari s, i cum se poate cufunda în fiint, a suprem˘a. Ceeace cuget˘a s, i simte omul în cele din urm˘a clipe de viat, a˘ p a˘ mânteasc˘a, imprim˘a desigur o anume direct, iune sufletului desp˘art, it de trup. Dac˘a gândirea s, i simt,irea sa sunt îndreptate spre spiritele superioare s, i bune, sufletul s˘au va intra în leg˘atur˘a cu acele spirite. Dac˘a sunt îndreptate spre spiritele rele, cu acelea va avea de aface. Dac˘a sunt îndreptate spre Spiritul suprem, se va întoarce la el.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Cine gândes, te la cel f a˘ r˘a început s, i f a˘ r˘a sfârs, it, la atoate st˘apânitorul, la cel necuprins cu mintea, la atot t, iitorul, care nu poate fi nici într’un chip înf˘at, is, at s, i care lumineaz˘a în întunerec ca soarele,
.
cine se gândes, te la el, în ceasul mort, ii, cu gând neclintit, smerit s, i înt˘arit prin venerare s, i meditat, ie s, icusimt, urile adunate, acela se cufund˘a în spiritul suprem, dumnezeesc .
.
Am s˘a-t, i descriu pe scurt calea pe care cunosc a˘ torii Vedelor o numesc calea nemuririi, pe care merg ceice se înfrâneaz˘a s, i sunt f a˘ r˘a patimi s, i pe care s, i-o aleg ceice se dedic˘a viet, ii sfinte.
.
Cine închide toate us, ile simt, urilor , îs, i st˘apânes, te inima, îs, i t, ine respirat, ia s, i ajunge astfel la statornicie în meditat, ie,
.
cine moare rostind silaba om , care închipues, te pe unicul s, i ves, nicul principiu al creat, iunii s, i se gândes, te la mine, când se desparte de trup, acela merge pe calea cea dreapt˘a.
.
Cine gândes, te necontenit la mine s, i nu-s, i îndreapt˘a gândurile spre altceva , este un înt, elept pios s, i pentru unul ca acesta eu sunt lesne de ajuns, o fiu al Pritii.
.
Cei cari au ajuns la mine, nu se mai nasc din nou în acest s˘alas, trec˘ator al durerilor, c˘aci au atins des˘avârs, irea cea mai înalt˘a.
.
Toate lumile, pân˘a la lumea principiului creator, se întorc din nou la obârs, ia lor , o Argiuna, cine îns˘a se cufund˘a în mine nu se mai nas, te din nou.
„Cine are în sine pe Fiul lui Dumnezeu, are viat,a, s, i cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu în sine, n’are adev˘arata viat, a˘ “, (Ioan , ). Ceeace se percepe cu simt,urile prives, te numai pe omul din afar˘a, pe omul trupesc, iar nu pe omul l˘auntric sau sufletesc. Cine vrea s˘a sporiasc˘a în cele sufletes, ti, s˘a petreac˘a mai mult în acestea. Silaba om simbolizeaz˘a adev˘arata existent,a˘ , fiint, a˘ s, i slav˘a a Dumnezeirii. Pentru a o putea rosti în ceasul mort,ii, mistica învat, a˘ c a˘ omul trebue s˘a fi ajuns la adev˘arata existent, a˘ s, i s a˘ se fi deprins s˘a simt˘a în sine slava dumnezeeasc˘a. Aceasta nu însemneaz˘a , c˘a omul nu trebuie s˘a aib˘a nici o alt˘a îndeletnicire, ci precum orice ar face, el nu uit˘a c a˘ tr˘aes, te s, i are cons, tiint, a˘ de sine, tot astfel, dac˘a e pios, gândul s˘au e necontenit îndreptat spre Dumnezeu. Aceasta o recomand˘a s, i sfântul apostol Pavel, când zice: „Ori de mâncat, i, ori de bet, i, ori altceva de facet, i, toate spre slava lui Dumnezeu s˘a le facet,i“, cum s, i autorul Urm˘ arii lui Isus prin cuvintele: „Dac˘a nu-t, i pot,i aduna gândurile s, i simt,urile f˘ar˘a întrerupere, f˘a -o în tot cazul de dou˘a ori pe zi: dimineat,a s, i seara“. Lumile sau împ˘ar˘at, iile spiritelor sunt, dup˘a credint, a indic˘a, în num˘ar de s, apte. Cele din urm˘a trei se a. numesc ale lui Brahma. Nici una din ele nu este ves, nic˘a, ci dureaz˘a cât o manvantar˘
Bhagavad-Gita
.
Cei cari s, tiu, c˘a o zi a lui Brahma are o mie de perioade cosmice s, i noaptea lui as, ijderea, s, tiu într’adev˘ar ce e ziua s, i noaptea.
. În zorii zilei purced din cel nev˘azut toate cele v˘azute, iar în amurg se întorc din
nou în el . .
Acest nesfârs, it s, ir de fiint, e, care se urmeaz˘a unele pe altele, piere când vine noaptea, o fiu al Pritii, s, i începe din nou când se ives, te ziua, îns˘a nu prin voia lor;
.
dar acea substant, a˘ , superioar˘a, a Celui nev˘azut s, i ca s, i el nev˘azut˘a s, i ves, nic˘a, nu piere ca lucrurile create .
.
Aceast˘a substant, a˘ simpl˘a, care se numes, te Ves, nicie s, i care e descris˘a ca scop final, la care cine ajunge nu se mai întoarce, este locuint, a mea suprem˘a.
.
Ea este, o fiu al Pritii, supremul subiect al cunos, tint, ei (Purus, a), la care se ajunge numai prin cucernicie. În el se cuprind toate fiint, ele s, i prin el s’a f ˘acut întreaga lume.
. Ît, i voiu spune acum, o Barata, vremea în care murind înt, elept, ii se nasc din nou
sau nu se mai renasc.
. Se întorc în Brahma înt, elept, ii pios, i, cari mor în
timpul ars, it, ei dogoritoare, ziua, în jum˘atatea luminoas˘a a lunii, în cele s, ase luni, cât soarele merge spre miaz a˘ noapte . Aceast˘a cale se chiam˘a a zeilor.
.
Ajung în împ˘ar˘at, ia luminii lunii s, i trebue s˘a se nasc˘a din nou înt, elept, ii, cari mor când e timpul cet, os, noaptea, în jum˘atatea întunecoas˘a a lunii, în cele s, ase luni cât soarele merge spre miaz a˘ zi . Aceasta se cheam˘a calea str˘amos, ilor.
O perioad˘a cosmic˘a sau o viat, a˘ a lumii era socotit˘a c˘a are . de ani solari. O mie de asemenea perioade fac .. de ani, care e lungimea unei zile a lui Brahma. Noaptea fiind considerat˘a egal˘a cu ziua, o zi s, i o noapte a lui Brahma fac .. de ani. Credint, a c a˘ lumea ia nas, tere în fiecare dimineat, a˘ a zilei lui Brahma din îns˘as, fiint,a lui s, i c a˘ seara se întoarce în e l sau se nimices, te, este o mos, tenire din perioada brahmanic˘a a religiunii indiene. În ves, nicie, în voint, a ves, nic˘a, a existat o natur˘a, dar a existat numai ca spirit s, i nu s, i-a manifestat fiint, a decât în oglinda voint, ei, adic˘a în înt,elepciunea ves, nic˘a, (Iacob Böhme). Dup˘a mistici, ars, it, a ar însemna c˘aldura dragostei, lumina ar fi lumina cunos, tint, ei, soarele de asemeni soarele înt,elepciunii, iar luna ar închipuì inteligent, a care merge sporind. Ca s, i în versul precedent, misticii v˘a d aci în ceat, a˘ r˘at˘acirea, în noapte nes, tiint, a, în luna jum˘atate sl˘abirea cons, tiint,ei, în mergerea soarelui spre miaz a˘ zi sc˘aderea înt, elepciunii. Aceast˘a interpretare s’ar referi nu numai la om, ca individ, ci s, i la omenire în genere: în perioada de aur din viat, a omenirii, soarele înt,elepciunii st˘a foarte sus, în cea actual˘a st˘a foarte jos,
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Aceste dou˘a c˘ai, una luminoas˘a, cealalt˘a întunecoas˘a , sunt din veci pentru lumea viet, uitoarelor. Una duce acolo de unde nu mai e întoarcere ( nirvana), cealalt˘a duce iar˘as, în lume.
.
Orice înt, elept, care cunoas, te aceste dou˘a c a˘ i, nu se poate r˘at˘aci, o fiu al Pritii. De aceea, o Argiuna, îndeletnices, te-te deapururi cu meditat, iunea.
.
Înt, eleptul, care s, tie aceasta, dobândes, te mai mult decât ceeace se f a˘ g˘adues, te celorce citesc Vedele, aduc jertfe, practic˘a asceza s, i dau milostenie. El ajunge la Fiint, a suprem˘a.
IX
˘ ATES ˘ , TI PRACTICAREA S, TIINT, EI ÎMPAR ˘ ATES ˘ , TI S, I A TAINEI ÎMPAR Cel Prea Înalt : ascult, i cu luare aminte, am s a˘ -t, i descoper cea mai mare tain a˘ s, i anume o cunos, tint, a˘ însot, it˘a de s, tiint, a˘ , pe care, dac˘a o ai, vei fi izb˘avit de r˘au.
. T, ie, care m˘a
. S, tiint, a împ˘ar˘ateasc˘a, tain˘a împ˘ar˘ateasc˘a este acest prea înalt mijloc de cur˘at, ire,
us, or de priceput sfânt, us, or de îndeplinit s, i netrec˘ator.
.
Oamenii, cari nu cred aceast˘a înv˘at, a˘ tur˘a, o Înving˘ator al dus, manilor, n’ajung la mine, ci se întorc înapoi pe calea mort, ii s, i a peregrin˘arii sufletelor.
.
Întreag˘a aceast˘a lume s’a desf˘as, urat din mine cel atotsimplu. Toate fiint, ele sunt cuprinse în mine dar eu în ele nu.
. S, i
totus, fiint, ele nu sunt cuprinse în eul meu dumnezeesc. Aceasta este marea tain˘a dumnezeeasc˘a; Eu cuprind toate fiint, ele, dar nu sunt cuprins în ele, c˘aci eu sunt f a˘ c˘atorul lor .
. Precum vântul se simte în tot locul, dar e îngr˘adit de spat, iu, tot as, a sunt în mine
toate fiint, ele. Aceasta cat˘a s˘a iei bine seama.
.
Toate fiint, ele se întorc înapoi în substant, a mea, când se încheie o perioad˘a cosmic˘a (kalpa) s, i le produc din nou la începutul unei noi perioade.
.
Sprijinit pe firea mea material a˘ , eu dau din nou viat, a˘ la toat˘a sumedenia de fiint, e, f a˘ r˘a voia lor, ci numai prin puterea mea.
.
Totus, , aceste lucruri nu-mi iau din timp, o Pr˘adalnicule, ci stau cu totul linis, tit s, i n’am de aface cu lucrurile .
S, tiint, a s, i taina împ˘ar˘ateasc˘a, care se descopere aci sunt c˘a Kris, na sau Dumnezeirea cuprinde în sine toate fiint, ele, dar nu e cuprins de ele, pentruc˘a el le-a creat. Cine cunoas, te aceasta s, i tr˘aes, te corespunz˘ator se va uni de veci cu Dumnezeirea. Mult, i socotesc ca cea mai înalt˘a cunos, tint, a˘ satisfacerea curiosit˘at, ii lor. Adev˘arata cunoas, tere a adev˘arului st˘a în aceea c˘a adev˘arul este în noi îns, ine s, i c˘a la aflarea lui se ajunge prin credint, a˘ . Unii vor s˘a priviasc˘a s, i s˘a înt, eleag˘a lucrurile ves, nice s, i dumnezees, ti s, i s˘a stea în lumina ves, niciei, în timp ce inima lor se sbate între ieri s, i azi, între timp s, i spat,iu“, (Meister Eckhart). Aceste cuvinte exprim˘a concept, ia despre un Dumnezeu personal s, i creator al lumii. Cu aceasta kris, naismul s, i vis, nuismul în genere se ridic˘a cu mult deasupra panteismului brahmanic, des, ì nu se desface cu totul de c˘atus, ele lui. Fiindc˘a Dumnezeu este autorul legilor universale, el nu este supus nici unei legi.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Pentruc˘a vreau, firea mea produce toate celece se mis, c˘a s, i celece nu se mis, c˘a. Aceasta e pricina, o fiu al Kuntii, pentru care lumea viet˘at, ilor nu st˘a pe loc.
.
Cei slabi de minte nu m˘a iau în seam˘a când m˘a îmbrac in trup , pentruc˘a nu cunosc fiint, a mea de St˘apân al lumii.
.
N˘adejdea, faptele s, i s, tiint, a lor sunt des, erte, pentruc˘a au în vedere prostes, te firea demonilor, care este nedumnezeeasc˘a s, i am˘agitoare.
.
Oamenii cu mintea luminat˘a îns˘a se încred în mine, o fiu al Pritii, în firea mea dumnezeeasc˘a s, i ador˘a cu spirit statornic ceeace au cunoscut ca obârs, ie ves, nic˘a a tuturor fiint, elor.
.
Aces, tia m˘a sl˘avesc f a˘ r˘a încetare s, i se str˘aduesc c˘atre mine, m˘a cinstesc cu credint, a˘ s, i se roag˘a mie cu smerenie.
.
Alt, ii m˘a cinstesc prin jertfa cunos, tiint, ei lor pe mine cel atotsimplu s, i care totus, m˘a întind în toate p a˘ rt, ile, în felurite chipuri.
. Eu sunt jertfa, jertfa zeilor s, i a manilor . Eu sunt sucul plantei, rug˘aciunea, untul
de sacrificiu, focul sacrificiului s, i ceeace se sacrific˘a .
.
Eu sunt tat˘al, mama, îngrijitorul s, i ziditorul acestei lumi . Eu sunt obiectul cunos, tint, ei, cur˘at, ia, silaba om, Rig-Veda, Sama-Veda, s, i Yagiur-Veda.
. Eu sunt calea, nutritorul, st a˘ pânul, martorul, s˘al˘as, luirea, sc˘aparea, prietenul, în-
ceputul s, i sfârs, itul, spat, iul s, i ad˘apostul s, i s˘amânt, a ves, nic˘a.
.
Eu înc˘alzesc (ca soarele), eu opresc s, i dau ploaia, eu sunt nemurirea s, i moartea, eu sunt existent, a s, i neexistent, a.
.
Pe mine m˘a roag˘a s˘a le deschid calea la cer cunosc a˘ torii celor trei Vede s, i b˘autorii de soma, cari s’au desb˘arat de r˘au s, i aduc jertfe. Aces, tia ajung în lumea sfânt˘a a c˘apeteniei zeilor s, i gust˘a în cer bucuria cereasc˘a a zeilor.
.
Dup˘a ce au gustat destul timp bucuriile lumii ceres, ti, când puterea faptelor lor bune s’a sfârs, it, se întorc din nou în lumea muritorilor. Aci, urmând rânduelilor celor trei Vede s, i dorint, ei lor, mor din nou s, i se renasc.
S, i despre Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în Isus Cristos zice sfântul Ioan Evanghelistul: „În lume era s, i lumea printr’însul s’a f˘acut s, i lumea pe dânsul nu l-a cunoscut“, (Ioan , ). Dumnezeu este viat, a s, i lumina lumii. „Dela el, prin el s, i pentru el sunt toate“, (Romani , ). Compar˘a psalmul .
Bhagavad-Gita
.
Cine îns˘a m˘a ador˘a pe mine s, i nu se gândes, te la nimic altceva, dobândes, te prin mine împ˘ar˘at, ia de veci.
.
Chiar s, i cei cari jertfesc altor zei s, i-i ador˘a cu credint, a˘ , tot pe mine m˘a ador˘a, o fiu al Kuntii, dar f a˘ r˘a s˘a s, tie,
.
c˘aci eu primesc toate jertfele, eu sunt domnul jertfelor, dar asemenea oameni nu m˘a cunosc într’adev˘ar s, i de aceea se întorc din nou în lumea materiei.
.
Cine cinstes, te pe zei, se duce la zei; cine cinstes, te pe str˘amos, i, se duce la str˘amos, i; cine cinstes, te pe demoni, se duce la demoni; cine m˘a cinstes, te pe mine, vine la mine.
.
Dac˘a cineva îmi aduce ca prinos o frunz˘a, o floare, un fruct, ap˘a, dar din toat˘a inima, s, i cu umilint, a˘ , le primesc cu pl˘acere .
.
Orice faci, orice m˘anânci, orice jertfes, ti s, i orice d˘arues, ti sau ît, i impui ca înfrânare, adu-le mie ca prinos, o fiu al Kuntii.
.
În acest chip vei sc˘apa de urm˘arile bune ori rele ale faptelor s, i te vei uni cu mine, fie c˘a te ai lep˘adat de fapte ori te ai legat de ele.
.
Eu sunt acelas, pentru toate fiint, ele, nu ur˘asc pe nimeni s, i nu prefer pe nimeni, ceice m˘a cinstesc îns˘a sunt în mine s, i eu în ei.
.
Chiar dac˘a unul cu purtare foarte rea m a˘ cinstes, te pe mine s, i nimic afar˘a de mine, va fi socotit ca bun, fiindc˘a s’a hot˘arât pentru adev˘ar.
. Acesta se va îndrepta s, i va dobândì pacea de
veci. Fii încredint, at, o fiu al Kuntii, c˘a cine m˘a ador˘a pe mine cu adev˘arat, nu va pieri,
.
C˘aci cine caut˘a sc˘apare la mine, o fiu al Pritii, chiar dac˘a e z˘amislit în p a˘ cate, sau e femeie, sau negut, a˘ tor, sau slug˘a, se afl˘a pe calea cea dreapt a˘ .
.
Cu atât mai mult brahmanii sfint, i s, i regii înt, elept, i. Pentruc˘a te afli în aceast˘a lume trec˘atoare s, i plin˘a de ispite, ador˘a-m˘a pe mine.
.
Îndreapt˘a-t, i gândul spre mine, înalt, a˘ -t, i inima c˘atre mine, jertfes, te-mi mie, ador˘a-m˘a s, i astfel, plecându-te mie s, i pret, uindu-m˘a mai mult decât orice, te vei topì în mine.
).
„Adev˘ar zic vou˘a, c a˘ cel ce va da un pahar de ap a˘ în numele meu, nu-s, i va pierde plata“ (Matei ,
Preotul Ioan Mih˘alcescu
X
˘ , URARII ˘ VRAJA DESFAS PUTERII .
Ascult˘a mai departe, o Puternicule, prea înalta înv˘at, a˘ tur˘a ce vreau s˘a-t, i împ˘art˘as, esc, pentruc˘a te iubesc s, i vreau s˘a te mântues, ti.
.
Nici cetele zeilor, nici marii înt, elept, i nu cunosc obârs, ia mea, c˘aci eu sunt începutul zeilor s, i al înt, elept, ilor.
.
Cine m˘a cunoas, te pe mine ca Cel nen˘ascut s, i f a˘ r˘a început, ca pe puternicul St˘apân al lumii, tr˘aes, te între oameni f a˘ r˘a s˘a r˘at˘aciasc˘a s, i se cur˘at, a˘ de p˘acat.
.
Mintea, cunos, tint, a, chibzuint, a˘ , r˘abdarea, iubirea de adev˘ar, st˘apânirea de sine, linis, tea, pl˘acerea, durerea, existent, a, frica s, i curajul,
.
nevinov˘at, ia, sângele rece, mult, umirea, înfrânarea, d˘arnicia, cinstea s, i rus, inea, toate aceste însus, iri ale fiint, elor purced dela mine.
.
Din fiint, a mea sunt cei s, apte mari înt, elept, i mai vechi de cât lumea s, i cei patru Mani sunt fiii mei spirituali, iar fiint, ele sunt creatura lor.
.
Cine cunoas, te într’adev˘ar aceast˘a desf a˘ s, urare a puterii mele s, i puterea mea de vraj˘a, a atins o înalt˘a treapt˘a a meditat, iei. Aceasta e sigur.
.
Eu sunt începutul lumilor . Din mine îs, i ia fiint, a tot ce exist˘a. Înt, elept, ii s, tiu aceasta s, i m˘a cinstesc cu dragoste s, i smerenie.
.
Ei cuget˘a necontenit la mine, viat, a lor e închinat˘a mie; între ei se încurajeaz˘a s, i pe mine m˘a laud˘a necontenit, de aceea sunt mult, umit, i s, i fericit, i.
.
Celorce se las˘a în voia mea cu dragoste s, i m˘a ador˘a cu suflet nef a˘ t, arnic, le d˘aruesc adâncimea cunos, tint, ei prin care ajung la mine,
. s, i comp˘atimindu-i m˘a s˘al˘as, luesc în sufletul lor s, i cu facla cunos, tint, ei împr˘as, tiu
întunerecul nes, tiint, ei.
Kris, na, ca Dumnezeirea îns˘as, , este acel care prin desf a˘ s, urarea sa în timp s, i în spat, iu produce tot ce exist˘a. El este începutul, mijlocul s, i sfârs, itul tuturor fiint, elor. Tot ce este puternic s, i bun s, i frumos s, i de seam˘a este o parte din puterea sa întreaga lume a vet, uitoarelor e o parte din fiint,a sa. „La început era Cuvântul. . . Toate printr’însul s’au f a˘ cut s, i f ˘ar˘a de dânsul nimic nu s’a f a˘ cut din câte s’au f a˘ cut“, (Ioan , )
Preotul Ioan Mih˘alcescu
Argiuna : .
Tu es, ti supremul Brahma, prea înalta locuint, a˘ , cel mai bun mijloc de cur˘at, ire, o Doamne! Ves, nicul, cerescul suflet al totului, Tat a˘ l zeilor, Cel nen˘ascut, Cel ce este în tot locul.
.
As, a te numesc tot, i înt, elept, ii s, i însus, Narada, dumnezeescul înt, elept, dimpreun˘a cu Asita s, i cu Bevala s, i cu Vyasa , precum tu însut, i mi-ai spus.
.
Cred c˘a toate acestea sunt adev˘arate, o P˘arosule, dar nici zeii nici demonii nu pricep, o sfinte, obârs, ia ta.
. Numai tu singur te cunos, ti prin propria ta putere, o Fiint, a˘ prea înalt˘a, F˘ac˘ator al
lumilor, St˘apân al totului, Dumnezeu al Dumnezeilor, atott, iitorule.
.
L˘amures, te-mi f˘ar˘a înconjur ceres, tile tale desf˘as, ur˘ari de puteri, de care este p˘atruns˘a s, i f a˘ cut˘a lumea.
.
Cum te-as, putea eu cunoas, te numai cu mintea mea, o Tainicule, s, i în ce form˘a de existent, a˘ te as, putea pricepe, Sfinte?
.
L˘amures, te-mi chiar mai mult s, i mai cu deam˘anuntul puterea ta magic˘a s, i desf˘as, urarea puterii tale, o St˘apân al lumilor, c˘aci cuvintele tale sunt mai dulci decât ambrozia.
Cel Prea Înalt : .
Ei bine! t, i le voiu l˘amurì, c˘aci ceres, ti sunt desf a˘ s, ur˘arile mele, s, i numai în tr˘as˘aturi generale t, i-le voiu ar˘ata, pentruc˘a f a˘ r˘a margini e m˘arirea mea.
.
Eu sunt, o Pletosule, sufletul ce s a˘ l˘as, lues, te în inima fiec˘arei f a˘ pturi. Eu sunt începutul, mijlocul s, i sfârs, itul tuturor fiint, elor .
.
Eu sunt Vis, nu între Adityas , soarele str˘alucitor între stele, M˘arici între M˘arut, i , luna între luceferi.
Câte patru sunt înt, elept, i renumit, i din vremurile mai vechi. „Eu sunt Alfa s, i Omega, începutul s, i sfârs, itul, Cel ce a fost, este s, i va fi“, (Apocalips, , ). Vis, nu e o personificare a soarelui s, i Adityas sunt zeit˘at, i ale luminii. M˘arut, i sunt zeit˘at, i ale furtunii s, i M˘arici e una dintre ele.
Bhagavad-Gita
.
Eu sunt Sama-Veda între Vede , Vasava între zei, inteligent, a între organele simt, urilor, spiritul în fiint, e.
.
Eu sunt Sancara între Rudras, i, Kuvera între Yaks, as, i s, i Raks, as, i , Pavaka între Vasus, i , zeescul munte Meru între munt, i.
.
Între preot, i, sunt cel dintâi, Vrihaspati , o fiu al Pritii, între conduc˘atorii de os, ti sunt Skanda între ape oceanul.
.
Între marii înt, elept, i eu sunt Brigu , între cuvinte silaba om , între prinoase resignarea, între munt, i Himalaya.
.
Între pomi, eu sunt smochinul sfânt , între înt, elept, ii dumnezees, ti Narada , între gandarvas Citrarata , între ascet, i Kapila .
.
Între cai, eu sunt Uccaihs, ravas , care s’a n˘ascut odat˘a cu amarila , între elefant, i Airasvata , între oameni împ˘aratul.
. Între arme, eu sunt tr˘asnetul , între vaci Kamaduk , între amant, i Kandarpa ,
între târâtoare Vasuki .
Vede.
Sama-Veda era
folosit˘a în cult, de aceea, din acest punct de vedere, avea întâietate fat, a˘ de celelalte
Vasava este un alt nume a lui Indra, zeul suprem al atmosferei. Rudras, ii sunt divinit˘at, i ale furtunii, subordonate lui Indra; Sankara sau Siva este c˘apetenia lor. Yaks, as, ii s, i Raks, as, ii sunt genii r˘auf a˘ c˘atoare; Kuvera, unul dintre ei, era zeul bog˘at,iilor. Vasus, ii erau zei inferiori. Muntele credint, ei s, i al lumii, în jurul c˘aruia sunt as, ezate cele insule ale lumii s, i se învârtesc stelele. Marele preot, domnul rug˘aciunii, preotul între zei. Zeul r˘azboiului. Cel mai mare înt,elept. Cuvântul mistic care t,inea locul numelui Divinit˘at, ii supreme, Brahma. Pomul viet, ii. Un semizeu. C˘apetenia gandarvilor , adic˘a a geniilor cari erau privit, i ca muzicant, i ceres, ti. Un cunoscut filosof, întemeietorul sistemului Sanchya. Calul lui Indra, simbolul puterii, ies, it din unda m˘arii, când zeii au b˘atut marea, cum se bate laptele în putineiu. B˘autura nemuririi, ambrozia. Elefantul lui Indra, simbolul înt, elepciunii s, i al m˘aririi fizice, ies, it din mare, ca s, i calul aceluias, zeu. Arma lui Indra. Vaca cereasc˘a, simbolul fertilit˘at, ii, acea care împlines, te orice dorint,a˘ . Zeul dragostei. Regele s, erpilor, simbolul s, tiint, ei.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Între s, erpi, eu sunt Ananta , între mons, trii marini Varuna , între str˘amos, i Aryaman , între judec˘atori Yama .
.
Între daityas, eu sunt Prahlada , între ceice num˘ar˘a sunt timpul, între fiarele p˘adurii leul, între pas˘ari vulturul.
.
Eu sunt vântul între lucrurile care cur˘at, a˘ . Rama între viteji, delfinul între animalele m˘arii, Gangele între râuri.
. Eu sunt începutul, mijlocul s, i sfârs, itul f a˘ pturilor,
cunos, tint, e, teza celor ce disput˘a.
cunoas, terea eului suprem între
. Între litere eu sunt a, s, i înt, elesul în compunerea cuvintelor; eu sunt timpul ce nu
trece, atoatet, iitorul, care e de fat, a˘ pretutindeni.
.
Eu sunt moartea care secer˘a totul s, i n˘asc˘atorul a tot ce se nas, te; între zeit, e eu sunt cinstea, frumuset, ea, slava, t, inerea de minte, înt, elepciunea, statornicia s, i r˘abdarea.
.
Între imnele din Sama-Veda, eu sunt Brihatsaman , între versuri sunt gayatr i , între luni Margas, irs, a s, i între anotimpuri prim a˘ vara.
.
Între ceice îns, eal˘a, eu sunt jocul cu zaruri s, i str˘alucirea lucrurilor lucitoare; eu sunt biruint, a, hot˘arârea s, i bun˘atatea celor buni.
.
Între fiii lui Vris, ni, eu sunt Vasudeva , între Pandavi, Pr˘adalnicul , între sfint, i Viasa , între înv˘at, at, i Us, ana .
Un s, arpe mitic, cu o mie de capete, simbolul inteligent,ei. Vechiul zeu vedic al cerului s, i apoi al oceanului, patria mons, trilor marini. Cel dintâi dintre str˘amos, i, Adam. Zeul infernului, judec˘atorul mort, ilor. Regele magilor, fiul demonicului urias, Hiranyakasipu. Simbolul timpului care macin˘a tot, edax rerum. Un viteaz legendar, privit ca o întrupare a lui Kris, na. Râul sfânt, simbolul ves, niciei. Unul din cele mai însemnate imne ale Sama-Vedei. Cea mai însemnat˘a form˘a de vers din Rig-Veda. Cea dintâi lun˘a a anului s, i cea în care se culegeau fructele. Un alt nume a lui Kris, na ca zeu al lumii. Argiuna. Celebrul autor (mitic) al Mahabharatei . Un mare poet s, i sfânt din vremurile de demult, pomenit deja în Rig-Veda.
Bhagavad-Gita
.
Eu sunt nuiaua dasc˘alului, viclenia înving˘atorului, t˘acerea între taine, s, tiint, a˘ între s, tiutori.
.
Ceeace este pentru toate viet˘at, ile s˘amânt, a, aceea sunt eu, o Argiuna; nimic din tot ce se mis, c˘a s, i din ce nu se mis, c˘a, nu fiint, eaz˘a f˘ar˘a mine.
.
Nesfârs, it˘a este cereasca desf ˘as, urare a puterilor mele, o Biruitorule, s, i t, i-am dat numai câteva pilde de ceeace ea este.
.
Tot ce este puternic s, i bun, frumos s, i de seam˘a, tot, s˘a s, tii, este o parte din puterea mea.
.
Dar la ce-t, i foloses, te toat˘a aceast˘a felurit˘a s, tiint, a˘ , o Argiuna? Întreaga lume a viet, uitoarelor este o parte din fiint, a mea .
Aci întâlnim iar˘as, panteismul, de care autorul p˘area c˘a s’a desb˘arat în capitolul precedent.
Preotul Ioan Mih˘alcescu
XI
˘ , II LUI DUMNEZEU DESCOPERIREA PERSONALITAT Argiuna : .
Sunt acum cu totul luminat, pentruc˘a ai binevoit s˘a-mi descoperi aceast˘a prea înalt˘a înv˘at, a˘ tur˘a mistic˘a despre suprema cunoas, tere de sine.
.
Mi-ai spus cu deam˘anuntul despre începutul s, i sfârs, itul lucrurilor s, i despre des˘avârs, irea ta netrec˘atoare, o fiint, a˘ cu ochi de nuf˘ar.
. Mi-ai descris astfel fiint, a ta, o prea înalte St˘apâne, f˘a acum s˘a v˘ad dumnezeescul
t˘au chip, o Spirit prea înalt.
.
Dac˘a crezi c˘a este cu putint, a˘ s˘a-l v˘ad, St˘apâne, atunci arat˘a-mi, Doamne al meditat, iei, pururelnicul t˘au eu.
Cel Prea Înalt : .
Prives, te, fiu al Pritii, sutele s, i miile mele de chipuri felurite s, i ceres, ti, care se arat˘a în tot felul de colori s, i forme.
. Vezi pe Adityas, Vasus, Rudras, As, vini s, i Marut, i, iat˘a, o Barata, multe chipuri
minunate v˘azute mai’nainte.
.
Iat˘a aci de fat, a˘ , în trupul meu, o Pletosule, întreaga lume a celorce se mis, c˘a s, i a celorce nu se mis, c˘a. E tot ce tu vrei s˘a vezi.
.
Cu ochiul t˘au p˘amântesc îns˘a nu m˘a pot, i vedea, ît, i voiu da dar un ochiu ceresc. Cu acela vei vedea suprema mea fire mistic˘a.
Povestitorul : .
Dup˘a ce a gr˘ait astfel, Hari , St˘apânul marei puteri magice, a ar a˘ tat feciorului Pritii supremul s˘au chip dumnezeesc,
În acest capitol se descrie ar˘atarea în form˘a material˘a a lui Hari sau Kris, na. Chipul lui este îngrozitor s, i se aseam˘an˘a foarte mult cu acela în care este înf a˘ t, is, at fiorosul Siva, zeul distrugerii. Hari este un alt nume al lui Kris, na.
Preotul Ioan Mih˘alcescu . cel cu multe guri s, i ochi, cu multe priviri minunate, cu mult˘a podoab˘a cereasc˘a,
cu multe s, i de multe feluri arme ceres, ti,
.
cu cununi s, i ves, tminte ceres, ti acoperit, cu miresme ceres, ti uns, Fiint, a care cuprinde în sine totul, nesfârs, it˘a, cu fet, e întoarse c˘atre toate p˘art, ile.
.
Dac˘a ar luminà deodat˘a o mie de sori pe cer, str a˘ lucirea lor abia ar fi asemenea cu aceea a marei Fiint, e.
.
Atunci v˘azu urmas, ul lui Pandu în trupul Dumnezeului Dumnezeilor întreaga lume, care e atât de felurit˘a în înf˘at, is, a˘ rile ei, ca s, i cum ar fi fost un singur lucru.
.
Cuprins de mirare, cu p˘arul zburlit, Câs, tig˘atorul de avut, ii îs, i plec˘a încet capul înaintea zeului, îs, i împreun˘a mâinile s, i zise:
Argiuna : .
În trupul t˘au, o Zeu, v˘ad pe tot, i Dumnezeii, V˘ad ceata nesfârs, it˘a, a tot ce are viat, a˘ , V˘ad pe Brahma st˘apânul, s, ezând pe flori de nuf a˘ r , Cu chip de s, arpe genii s, i pe tot, i înt, elept, ii.
.
Te v˘ad cu mii de brat, e s, i guri s, i ochi s, i piepturi, Cu chip ce n’are margini s, i nici asem˘anare, F˘ar’ de început s, i mijloc s, i f a˘ r˘a de sfârs, it, O Zeu atotputernic s, i atotcuprinz˘ator!
.
Pe cap tu port, i coroan˘a, în mâini ai disc s, i ghioag˘a, Din care se revars˘a ocean de str˘alucire. Orbit sunt de lumina-t, i cu-a soarelui la fel S, i care totul umple cu splendorile ei
.
Tu es, ti Cel unul singur s, i t, inta cunos, tint, ei, Tu es, ti cârmaciul lumii s, i sufletul ei es, ti. Ca p˘azitorul ves, nic al ves, nicilor legi, Ca sufletul a toate s, i ves, nic te cunosc.
Nuf a˘ rul este simbolul evolut,iei.
Bhagavad-Gita
.
Nici început, nici mijloc s, i nici sfârs, it având, Cu brat, e f˘ar˘a num˘ar, puteri nem˘arginite, Ca ochi soare s, i lun˘a, cu luminoas˘a gur˘a, De-a ta c˘aldur˘a, Vis, nu, p˘atruns˘a-i firea toat˘a.
. Totul în lumea ’ntreag˘a s, i toate-a lumii p˘art, i
De tine, o zeu, sunt pline. De tine unul singur. Cele trei lumi cuprinse-s de groaz˘a când s’arat˘a M˘aret, , înfricos, at, Prea Înalte, chipul t˘au.
.
În cete nesfârs, ite, sfielnice, supuse Se apropie tot, i zeii de tronul t a˘ u ceresc, Iar sfint, ii s, i ’nt, elept, ii, strigând: „M˘arire t, ie“ În ne’ntrecute imne, cântând, te pream˘aresc.
.
As, vinii s, i M˘arut, ii, Rudras, ii s, i Vasut, ii, Tot, i zeii laolalt a˘ , tot, i Manii, Sadhyas, ii, Spre tine îs, i înalt, a˘ privirile cu spaim˘a S, i ’nfiorat, i de groaz˘a le pleac˘a Adhityas, ii.
. S, i de-al t˘au trup gigantic cu brat, e, piepturi multe,
Cu ochi f a˘ r˘a de num˘ar s, i coapse s, i picioare, Cu guri s, i dint, i puternici s, i pântece ’nfoiate F˘aptura se ’nfior˘a s, i eu sunt prins de tremur.
.
Înalt pân˘a la ceruri te v˘ad, o Pream˘arite, Cu ochii t˘ai de par˘a m˘a umpli de cutremur, Cu gura ta din care t, âs, nesc deapururi fl˘ac˘ari, Odihna mea s, i pacea, o Vis, nu, faci s˘a piar˘a.
.
C˘aci râsul t˘au e rânjet cumplit ce d a˘ fiori De moarte cui te vede s, i gura ta-i vulcanul Ce ves, nic vars˘a fl˘ac˘ari. De robul t˘au, o rege, Al lumii ’ntregi st˘apân, îndur˘a-te s, i-l iart˘a.
.
Fiii lui Dritaras, tra ’n tine-s, i g˘asesc moartea S, i mândra ost˘as, ime din regi alc˘atuit˘a, Din Bis, ma, Drona, Karna s, i-a oastei noastre floare, Din ceice-s mai de frunte printre vitejii nos, tri.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Gâtlejul t˘au teribil s, i dint, ii t˘ai de tigru Îi fac ca s˘a dispar˘a ca într’un vârtej de mare. Din ei pe unii-i v˘ad chiar, cu m˘adul˘ari stâlcite, Cum spânzur˘a în aer, în golul dintre dint, ii-t, i.
.
Cum apa’n m˘ari se duce de râuri s˘alt˘atoare S, i’n goan˘a nebuneasc˘a se’ntrece s˘a se scurg˘a, As, a’n al t˘au gâtlej de par˘a arz˘atoare Se pr˘av˘alesc vitejii os, tirii noastre mândre.
.
Ca musculit, a, care pieirea s, i-o g˘ases, te În flac˘ara luminii spre care se avânt˘a, As, a lumile toate alearg˘a cu pas, i repezi Spre-al t˘au gâtlej n˘apraznic, ce toate le înghite.
. Ale tale guri de foc sorb viat, a cu nesat,
Din tot ce-i însuflet, it, iar lumina ce ’mpr˘as, tii, Ca s, i razele ce vers, i, în scrum preface totul. Vis, nu, as, a-i privirea ta. Deaceea es, ti tu zeu cumplit.
. O chip atât de groaznic, spune mie; Cine es, ti?
C˘aci în fat, a ta m˘a plec, fii mie îndur˘ator! S, i s˘a te cunosc râvnesc peste fire de aprins, Dar în felul cum te-ar˘at, i, n’as, putea s˘a te pricep.
Cel Prea Înalt : . Hei! Eu sunt timpul, care, în mersul lui nainte,
Sf a˘ râm˘a tot în cale s, i ’n primul rând pe om. Din tot, i vitejii cari îi vezi pe-aceste câmpuri Niciunu-afar’de tine, nu va sc˘apa cu viat, a˘ . .
Aibi dar curaj s, i lupt˘a cu ’ncredere ’nainte, Dus, manul nu va ’nvinge, biruitor es, ti tu. Al meu brat, este care îl culc˘a la p˘amânt, Iar tu es, ti numai arma cu care-i doborât.
Bhagavad-Gita
.
Pe Bis, ma, Drona, Karna, ca s, i pe Yayagrata S, i pe ceilalt, i protivnici, eu i-am ucis deja. P˘as, es, te dar nainte s, i nu te ’nfricos, a. Tot, i vor c˘adea ’n t, a˘ rân˘a. Victoria-i a ta.
Povestitorul : .
Când purt˘atorul de cunun˘a, Argiuna, auzi aceste cuvinte din gura Pletosului, îs, i împreun˘a mâinile, îs, i plec˘a us, or capul s, i, plin de spaim˘a s, i de respect, zise c˘atre Kris, na:
Argiuna : .
E foarte drept, o Kris, na, ca lumea s˘a tresalte De mare bucurie în fat, a slavei tale, Ca demonii s˘a fug˘a cu groaz˘a dinainte-t, i, Iar sfint, ii s˘a se plece cu-adânc˘a mult, umire.
.
C˘aci t, ie se cuvine s˘a te sl˘avim deapururi Mai mult chiar ca pe Brahma, din care-au ies, it toate. Pe tine, nesfârs, itul, care cuprinzi pe toate S, i es, ti dup˘a voint, a˘ , sau, dac˘a vrei, nu es, ti.
.
Mai ’nalt decât tot, i zeii, din creatori întâiul, A lumii s, i-a s, tiint, ei comoar˘a nesecat˘a, Hotar al existent, ei, tu cel f a˘ r˘a hotare, Cu chipuri nesfârs, ite, f a˘ cut-ai tot ce este.
.
Tu es, ti Varuna, Vayu, s, i Agni, Yama, luna, Tu ai chemat la viat, a˘ pe om s, i orice fiint, a˘ . Deaceea totu-t, i cânt˘a, în coruri nesfârs, ite, M˘arire, mult, umire, cerescule P˘arinte.
.
M˘arire aduce t, ie adâncul s, i’n˘alt, imea S, i cerul s, i p˘amântul. M˘arire t, ie, Doamne! T˘aria ta-i nespus˘a, puterea uimitoare, As, a c˘a tu es, ti totul s, i toate sunt în tine.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
În marea-mi nes, tiint, a˘ , t, i-am zis ades’ prieten, S, i Kris, na s, i Yadava, ca ori s, i care zeu, Recunoscând m˘arirea-t, i de cel mai mare zeu Cu mintea mea ’ncâlcit˘a sau inima-mi us, oar˘a.
.
Dac˘a cumva gres, it-am s, i cinstea nu t, i-am dat, Când am glumit cu alt, ii, când am s, ezut la mas˘a, Când am fost la plimbare, ori când acas a˘ stat-am, Te rog cu umilint, a˘ , iertare-mi d˘arues, te.
.
P˘arinte a toat˘a lumea, st˘apâne al viet, ii, Izvor de ’nt, elepciune, ocean de cunos, tint, a˘ ! Asemenea cu tine nu-i nimeni pe-aste lumi S, i cu a ta putere nimic nu se m˘asoar˘a.
.
M˘a plec dar înainte-t, i, m˘a cuceresc în totul, M˘a rog cu umilint, a˘ de mila ta cea mare: Îndur˘a-te de mine ca mama de-a sa fic a˘ , Ca prietenul de prieten, c’amantul de-a sa drag˘a.
.
Acum sunt încântat, c˘a sufletu-mi putu z˘ari A ta divin˘a fat, a˘ , cum n’a visat vreodat˘a. Dar ceeace am v˘azut, grozav m’a ’nfricos, at S, i as, vrea s˘a v˘ad acum s, i chipul t˘au pl˘acut.
.
S˘a-t, i v˘ad pe cap cununa s, i’n mân˘a toroipanul S, i discul aurit purtând ca rege al tuturora. As, a mi-te arat˘a, St˘apâne a toat˘a firea, Cu chipul blând de tat˘a, cu inima senin˘a.
Cel Prea Înalt : .
Chipul meu cel prea sl˘avit, o Argiuna îl v˘azus, i De m˘arire ’nconjurat, în lumin˘a ’nf˘as, urat, Cu vr˘ajile lui toate, lumea oglindind în el, Cum dintre vii niciunul nu l-a mai v a˘ zut.
Bhagavad-Gita
.
Nici al Vedei cititor, nici cel mai bun jertfitor, Nici celce gândes, te adânc s, i nici omul milostiv, Cum nici cel mai sfânt ascet n’au v˘azut cu ochii lor Ce v˘azus, i tu, muritor, prin harul meu cel nespus.
.
Gones, te fric’ acuma s, i nu pierde curajul, C˘a m˘a v˘azus, i în chipul care pe om sp˘aimânt˘a, C˘aci iat˘a vreau ca iar˘as, s a˘ m˘a ’nf a˘ t, is, ez t, ie În forma care place f a˘ pturii tale s, ubrezi. Povestitorul :
.
Dup˘ace Vasudeva gr˘ai astfel c˘atre Argiuna, i-se arat˘a din nou cu chipul s˘au blând s, i marele Spirit mângâe astfel pe celce se înfricos, ase. Argiuna :
.
Pentruc˘a te v˘ad iar˘as, în chipul t˘au omenesc s, i blând, iat˘a m’am linis, tit s, i mi-am venit în fire, o Cercet˘atorule de oameni. Cel Prea Înalt :
.
Chipul în care tu m’ai v˘azut e greu de v˘azut. Zeii îns, is, i doresc s˘a m˘a vad˘a cu acel chip.
.
Nu prin citirea Vedelor , nici prin ascez˘a, prin milostenie sau prin jertfe poate ajunge cineva s˘a m˘a vad˘a cum m’ai v˘azut tu .
.
Cine îns˘a m˘a cinstes, te numai pe mine s, i se las˘a cu totul în voia mea, o Argiuna, poate s˘a m˘a cunoasc˘a cum sunt eu în fiint, a mea s, i s˘a se cufunde în mine, o Spaima dus, manilor.
. Cine face lucrurile mele, m˘a cinstes, te mai mult decât orice s, i m˘a ador˘a. Cine se
leap˘ad˘a de lume s, i iubes, te toate fiint, ele, acela vine la mine, o urmas, a lui Pandu.
Aceasta însemneaz˘a, c˘a Dumnezeu nu poate fi cunoscut în chip corespunz˘ator decât prin descoperire dumnezeeasc˘a.
Preotul Ioan Mih˘alcescu
XII
ADORAREA LUI DUMNEZEU Argiuna : . Care din aceste dou˘a categorii de oameni va ajunge mai repede la unirea cu
tine: cei cari te cinstesc prin fapte s, i-t, i slujesc, ori cei cari te privesc ca Fiint, a ves, nic˘a s, i necunoscut˘a s, i tind c˘atre tine?
Cel Prea Înalt : .
Cine se adânces, te cu duhul în mine s, i-mi slujes, te astfel f a˘ r˘a întrerupere, p˘atruns de cea mai vie credint, a˘ , acela e cel mai aproape de mine.
.
Cine îns˘a ador˘a ves, nicia, nev˘azutul, necunoscutul, ceeace e în tot locul, nep˘atrunsul, prea înnaltul, ceeace nu se schimb˘a,
.
cine-s, i st˘apânes, te organele simt, urilor, este indiferent fat, a˘ de tot ce i-se întâmpl˘a s, i se bucur˘a de fericirea oric˘arei fiint, e, acela ajunge cu sigurant, a˘ la mine.
.
Mai mare de cât aceasta este st˘aruint, a celor ce-s, i îndreapt˘a inima spre Cel necunoscut, c˘aci numai cu greu poate fi ajuns Cel necunoscut de ceice sunt în trup.
.
Cine se gândes, te la mine în toate faptele sale , prives, te la mine ca la cea mai înalt˘a t, int˘a a lui, se adânces, te în mine prin meditat, ie, îmi slujes, te numai mie din toat˘a inima,
.
pe unul ca acesta îl voiu izb˘avi, o fiu al Pritii, din oceanul mort, ii s, i al perigrin˘arii sufletelor.
.
Îndreapt˘a-t, i dar spre mine gândul, adânces, te-t, i spiritul în mine s, i te vei s˘al˘as, lui în mine, când vei pleca de pe p˘amânt. Nu te îndoi de aceasta.
În acest capitol se arat˘a felul practic în care omul poate adora pe Dumnezeu. Aceeas, întrebare, care s’a mai pus de câteva ori: dac˘a adic˘a omul se mântues, te prin fapte ori prin meditat,ie. Aci numai se mai îndulces, te, c˘aci se întreab˘a, cine va ajunge mai repede la mântuire: ceice fac fapte bune, sau ceice se dedau meditat, iei? „Nu este deajuns ca lucrurile din afar˘a s a˘ ne fie o piedic˘a, ci trebue s˘a folosim toate lucrurile pentru mântuirea noastr˘a, oricât de straniu s, i nepotrivit ar p˘area aceasta. În acest mes, tes, ug trebue s˘a progres˘am necontenit s, i niciodat˘a s˘a n’ajungem la sfârs, it“, (Meister Eckhart).
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Dac˘a nu-t, i pot, i adâncì într’una spiritul în mine, caut a˘ atunci, o Pr˘adalnicule, cel put, in cât pot, i mai des s˘a te dedai meditat, iei.
.
Dac˘a nici aceasta n’o pot, i, caut˘a s˘a lucrezi în spiritul meu, c a˘ ci s, i dac˘a faci fapte bune în numele meu, ajungi la des˘avârs, ire.
.
Dac˘a în sfârs, it nici aceasta n’o pot, i face, înfrâneaz˘a-t, i sufletul s, i renunt, a˘ cel put, in la r˘asplata faptelor,
.
c˘aci mai presus de s˘avârs, irea de fapte bune st˘a cunos, tint, a, mai presus de cunos, tint, a˘ meditat, ia s, i mai presus de meditat, ie renunt, area la r˘asplata faptelor, iar dela renunt, are pân˘a la pacea deplin˘a e numai un pas.
.
Cine nu ur˘as, te nici o vietate, e prietenos s, i comp˘atimitor, desbr˘acat de egoism s, i de mândrie, neschimbat în fericire s, i nefericire, r˘abd˘ator,
.
mult, umit, totdeauna smerit, cu suflet potolit s, i voe neclintit˘a, gândind la mine cu mintea s, i cu inima s, i mie afierosit, acela îmi e prieten .
.
Celce nu turbur˘a pe alt, ii nici nu e turburat de nimeni, celce st a˘ mai presus de bucurie, de necaz s, i de fric˘a, acela e prietenul meu.
.
Cine nu ia seama la lume s, i, curat, cinstit, cu încredere, nedescurajat, neurm˘arind alt scop, se las˘a în voia mea, acela e prietenul meu.
.
Cine nici nu se bucur˘a nici nu ur˘as, te, nu se întristeaz a˘ nici nu dores, te s, i se leap˘ad˘a de tot ce poate fi pl˘acut sau nepl˘acut, acela e prietenul meu.
.
Cine socotes, te deopotriv˘a pe dus, man ca s, i pe prieten , cine e indiferent fat, a˘ de frig s, i de c˘aldur˘a, de cinste s, i de necinste s, i nu-i robit de nimic,
.
cine e nep˘as˘ator în fat, a criticii ca s, i a laudei, cine-i linis, tit s, i mult, umit de orice i-se întâmpl˘a, f a˘ r˘a s˘alas, , cu credint, a˘ tare s, i resignat, acela e prietenul meu.
.
Cine bea din aceast˘a ambrozie, pe care o dau eu, s, i m˘a cinstes, te st˘aruitor s, i cu credint, a˘ , acela e mai nainte de tot, i prietenul meu.
„Cea mai bun˘a poc˘aint, a˘ este adev˘arata des˘avârs, ire a voint, ii s, i întoarcerea la Dumnezeu“, (Meister Eckhart). „Cea dintâi s, i cea mai mare porunc˘a a Legii este: s˘a iubes, ti pe Domnul Dumnezeul t˘au din toat˘a inima, din tot sufletul s, i din tot cugetul t˘au“, (Matei , − ). „Nu stat,i împotriv˘a celui r˘au“, (Matei , ).
XIII
DEOSEBIREA DINTRE SPIRIT S, I CORP .
Corpul acesta, o fiu al Kuntii, se cheam˘a loc, vas, pântece de mam a˘ , iar ceeace are în el cons, tiint, a˘ se chiam˘a de cei s, tiutori cunosc˘ator al locului, al vasului, al pântecelui de mam˘a, sau spirit.
.
O Barata, s˘a s, tii c˘a eu, spiritul, sunt în toate lucrurile. Adev˘arata cunos, tint, a˘ este cunoas, terea spiritului s, i a corpului sau a materiei .
.
Ascult˘a dela mine pe scurt ce este corpul sau materia, ce fel este, ce însus, iri are s, i de unde vine, cum s, i ce este spiritul s, i care e puterea lui.
.
Toate acestea au fost adesea cântate cu deam˘anuntul de înt, elept, i într’unele din imnele vedice s, i expuse temeinic s, i limpede în versurile Brahmasutrei.
.
Elementele materiale, cons, tiint, a individual˘a, rat, iunea s, i fiint, a nemanifestat˘a, cele zece organe ale simt, urilor , organul spiritului s, i cele cinci percept, iuni ale simt, urilor,
.
dorint, a, ura, pl˘acerea, durerea, simt, irea, cons, tiint, a s, i voint, a sunt pe scurt ceeace se numes, te corp, materie sau natur˘a s, i schimb˘atoarele lui forme.
.
Modestia, sinceritatea, nevinov˘at, ia, r˘abdarea, dreptatea, respectul fat, a˘ de cei mai mari, cur˘at, ia statornicia, st˘apânirea de sine,
.
renunt, area la cele materiale, desb˘ararea de cons, tiint, a de sine, linis, tea sufleteasc˘a în suferint, a˘ , nas, terea, moartea, b˘atrânet, ea, boala,
.
nealipirea de lume, nealipirea de sot, ie, de fiu, de patrie s, i de cele asemenea, nepierderea cump˘atului în împrejur a˘ ri fericite ca s, i în cele nefericite,
.
adorarea mea statornic a˘ , f a˘ r˘a a mai adora pe altcineva, singur˘atatea, nec˘autarea prieteniei oamenilor s, i a petrecerilor,
Aci facem cunos, tint,a˘ cu o bun˘a parte din fizica, psihologia, teoria cunos, tint,ei s, i metafizica indian˘a, întru cât vin în atingere cu problema mântuirii s, i din punctul de vedere al acesteea privite. Cunoas, terea spiritului s, i a materiei în unul s, i acelas, timp, cum s, i a raportului dintre ele merit˘a într’adev˘ar numele de cunos, tint, a˘ adev˘arat˘a sau s, tiint, a˘ . Psihologia indian˘a este foarte complicat˘a. Organele simt, urilor, în num˘ar de zece, se împart în dou˘a: organe de intuit,ie s, i organe de act, iune. La cele dintâi se num˘ar˘a: v a˘ zul, auzul, mirosul, gustul s, i simt, irea. La cele de al doilea se socotesc: cuvântul, apucatul, mersul, des, ertarea pântecelui s, i z˘amislirea. Mai presus de acestea st˘a, ca organ central, simt,ul intern (manas).
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
statornicia în cunoas, terea Eului suprem s, i pret, uirea ca scop a cunoas, terii adev˘arului, acestea se numesc s, tiint, a˘ sau cunos, tint, a˘ , iar contrariul lor nes, tiint, a˘ .
. Ît, i
voiu spune acum ce trebue s˘a cunoasc˘a cineva peste acestea, ca s˘a poat˘a dobândì nemurirea. Trebue s˘a cunoasc˘a pe supremul Brahma (Parabrahma), cel f a˘ r˘a de început s, i care nu e numit nici existent, a˘ , nici neexistent, a˘ ,
.
ale c˘arui mâini s, i picioare, ochi, capete s, i guri sunt în tot locul, aud s, i v˘ad totul s, i care cuprinde în sine lumea în care s a˘ l˘as, lues, te.
.
El str˘aluces, te în puterea tuturor simt, urilor s, i totus, e mai presus de simt, uri, nu e legat de nimic s, i totus, poart˘a în sine totul, n’are însus, irile naturii s, i totus, gust˘a s, i se bucur˘a de însus, irile firii sale,
.
este mai presus de fiint, e s, i locues, te în toate, este mis, cat s, i nemis, cat totodat˘a. Fiind prea spiritual, nu poate fi cunoscut, e departe s, i totus, i aproape .
.
Nu e împ˘art, it în fiint, e, dar lucreaz˘a ca s, i cum ar fi împ˘art, it. E cunoscut ca t, iitorul tuturor lucrurilor, distrug˘atorul s, i produc˘atorul lor din nou.
. Este lumina corpurilor luminoase s, i mai presus de întunerec. El este cunos, tint, a,
cunosc˘atorul s, i obiectul adev˘aratei cunos, tint, e, care e în inima tuturor.
.
Cu aceasta t, i-am ar˘atat ce este corpul sau materia, cunos, tint, a s, i cunos, tint, a mai înalt˘a sau supracunos, tint, a. Cine m˘a ador˘a pe mine s, i cunoas, te aceasta, va fi una cu mine.
.
S˘a s, tii, c˘a atât fiint, a materiei cât s, i spiritul sunt f a˘ r˘a început. As, ijderea s˘a s, tii, c˘a varietatea formelor s, i a însus, irilor materiei provine din materie.
.
În act, iunea felurit˘a a organelor, prin care natura lucreaz a˘ s, i produce, st˘a cauza fenomenelor, iar spiritul este pricina c a˘ simt, im pl˘acere s, i durere.
.
Spiritul care lucreaz˘a în natura material˘a se serves, te de însus, irile ce provin din firea fiint, elor. Unirea spiritului cu însus, irile materiei este cauza producerii binelui s, i a r˘aului.
.
Privitor, Îng˘aduitor, T, iitor, St˘a pân s, i Eu suprem, sunt numele ce se dau prea înaltului Spirit al lumii. El este puterea z a˘ mislitoare s, i roditoare, principiul suprem în întreaga natur˘a.
„Dumnezeu s˘al˘as, lues, te într’o lumin˘a c˘atre care nu duce nici un drum. Cine n’are în sine aceast a˘ lumin˘a, acela nu-l va vedea niciodat˘a“, zice Angelus Silesius.
Bhagavad-Gita
.
Cine înt, elege astfel spiritul s, i materia cu însus, irile ei, nu se va mai renas, te.
.
Unii ajung prin contemplat, iune l˘auntric˘a la privirea sufletului, alt, ii ajung s˘a-l cunoasc˘a prin cugetare adânc˘a s, i iar˘as, alt, ii prin practicarea faptelor bune.
.
Alt, ii în sfârs, it, cari n’ajung la cunos, tint, a˘ pe aceste c˘ai, aud adev˘arul dela alt, ii s, i-l pret, uesc. S, i aces, tia se izb˘avesc de moarte, dac˘a se t, in de ceeace au auzit.
.
Ori unde ia nas, tere o fiint, a˘ , fie mis, c˘atoare fie nemis, c˘atoare, s˘a s, tii c˘a se face prin unirea spiritului cu materia, o Barata.
.
Cine vede în toate lucrurile trec˘atoare pe zeul suprem, cel unic, cel ves, nic, acela vede bine;
.
c˘aci, v˘azând c˘a s˘al˘as, lues, te pretutindeni Dumnezeul unic, nu se va r a˘ nì el pe el însus, , s, i astfel va merge pe calea cea dreapt˘a .
.
Vede bine s, i cel care îs, i d˘a seama, c˘a tot ce se produce în natur a˘ , se face de natur˘a s, i c˘a sufletul n’are aci nici un amestec.
.
Cine îns˘a înt, elege, c˘a felurimea acestor dou a˘ categorii de lucruri st˘a în unitate s, i c˘a-s, i are obârs, ia numai în Cel unul singur, acela intr˘a în Brahma.
.
Sufletul suprem al lumii, care este f˘ar˘a început s, i n’are nici una din însus, irile materiei, nu lucreaz˘a singur s, i nu-s, i prih˘anes, te cur˘at, ia lui dumnezeeasc˘a, dac˘a se întrupeaz˘a, o fiu al Kuntii.
.
Precum eterul, care se g˘ases, te în toate corpurile, nu se pâng˘ares, te, mult, a˘ mit˘a spiritualit˘at, ii lui, tot astfel nu se pâng˘ares, te Sufletul dumnezeesc de corpurile în care intr˘a.
.
Cum lumineaz˘a soarele toat˘a lumea, as, a lumineaz˘a spiritul materia, o Barata.
.
Cine cunoas, te, cu ochiul cunos, tint, ei deosebirea dintre spirit s, i materie , ca s, i calea pentru izb˘avirea fiint, elor din leg˘aturile materiei, acela se topes, te în cel Prea Înalt.
În versul acesta s, i în cel precedent se cuprinde temelia mistic˘a s, i filosofic˘a a moralei altruiste indiene. Fiint,a materiei este tot as, a de misterioas˘a s, i anevoie de cunoscut ca s, i a spiritului. Tot ce se cunoas, te de s, tiint,ele experimentale s, i de observat, ie despre materie se reduce numai la însus, irile ei. Plecând dela aceast˘a constatare, filosofia indian˘a – s, i mistica în deosebi – învat,a˘ , c˘a spiritul, materia s, i fort, a sau energia, sunt în ultima analiz˘a numai forme de manifestare a ceva superior s, i unic, care poart˘a numele de, akasa = camera memorial˘a a naturii“.
Preotul Ioan Mih˘alcescu
XIV
CELE TREI ÎNSUS, IRI ALE LUCRURILOR Cel Prea Înalt : .
Ca culme, ît, i voiu descoperi acum marele adev˘ar, s, tiint, a cea mai înalt˘a dintre toate s, tiint, ele , prin a c˘arei cunoas, tere sfint, ii au trecut de aci la des˘avârs, irea deplin˘a.
.
Sprijinit, i pe aceast˘a s, tiint, a˘ s, i contopindu-se cu fiint, a mea, aces, tia nu se vor mai renas, te la o nou˘a creare a lumii, nici nu se vor teme de sfârs, itul lumii.
.
Pântecele meu z˘amislitor este materia. În ea îmi pun eu s a˘ mânt, a din care se nasc toate fiint, ele, o Barata.
. Ori care ar îi formele pe care le au trupurile p a˘ mântes, ti, materia este pântecele
din care ele se nasc, iar eu sunt tat a˘ l z˘amislitor.
. Sattva, ragias s, i tamas sunt cele trei însus, iri ce decurg din materie s, i prin care
Spiritul ves, nic e legat de corp, cât timp e întrupat.
.
Dintre acestea, sattva (bun˘atate, lumin˘a, veselie), care este luminoas˘a s, i curat˘a, pentruc˘a are fire nep˘atat˘a, leag˘a prin leg˘atura fericirii s, i a cunos, tint, ei. poft˘a, foc) este prin firea ei patim a˘ s, i se nas, te din patim˘a s, i leag˘a sufletul, s’o s, tii, prin fapte, o fiu al Kuntii.
. Ragias (patim˘a,
Origina materiei este Dumnezeirea s, i toate lucrurile p˘amântes, ti sunt din materie. Materia are trei însus, iri, c˘arora este supus s, i spiritul cât timp este legat de trup. Dup˘a cum sufletul lucreaz˘a sub imperiul uneea sau alteea din aceste trei însus, iri, avem trei feluri de fapte. Numai cine se ridic˘a mai presus de aceste însus, iri, prin anume acte morale s, i practici mistice s, i se cufund˘a în Dumnezeire, numai acela scap˘a de renas, teri s, i devine nemuritor. Dumnezeirea st˘a mai presus de aceste însus, iri. Ea nu e nici bun˘a nici rea. Lumea zeilor are cea mai înalt˘a însus, ire, bun˘atatea; a spiritelor are însus, irea mijlocie, patima; iar lumea p˘amânteasc˘a are însus, irea cea mai de jos, întunerecul. Precum pentru cunoas, terea lucrurilor materiale este nevoie de experient,a˘ , tot astfel s, i pentru cunoas, terea celor spirituale nu este deajuns speculat, iunea, ci trebue s, i experient, a˘ , trebue un organ prin care s˘a se aduc˘a la îndeplinire. Aceasta este cunos, tint, a spiritual˘a. Cine este lipsit de aceast˘a facultate sufleteasc˘a nu se poate în˘alt, a la cunoas, terea lui Dumnezeu s, i a lucrurilor spirituale. „Sufletul este f˘ar˘a întindere s, i imaterial. El p˘atrunde trupul s, i se afl˘a r˘aspândit deopotriv˘a, întreg s, i nedesp˘art,it, în toate p˘art,ile trupului“, zice Meister Eckhart. „Sufletul – zice acelas, – este substant, a rat,ional˘a s, i activ˘a. Totus, nu se poate zice: sufletul meu face aceasta sau aceea, c˘aci sufletul numai dimpreun˘a cu trupul constitue pe om. Sufletul este îns˘a puterea superioar˘a, iar nu trupul, care f a˘ r˘a suflet e lipsit de viat, a˘ “.
Preotul Ioan Mih˘alcescu . Tamas (întunerec, jale, prostie) izvor˘as, te din nes, tiint, a˘ s, i
amet, es, te sufletele întrupate. Ea leag˘a sufletul prin nes, tiint, a˘ , prin lene s, i prin nepricepere.
. Sattva aduce
dup˘a sine pl˘acere, ragias fapte, o Barata, pe când tamas îmbrobodes, te cons, tiint, a s, i duce la orbire.
.
Când ragias s, i tamas sunt n˘abus, ite, domnes, te în lume sattva. Când apun ragias s, i sattva, st˘apânes, te tamas, iar când dispar tamas s, i sattva, e la putere ragias.
.
Când prin toate us, ile simt, urilor p˘atrunde în trup lumina cunos, tint, ei, atunci s˘a s, tii, c˘a sattva st˘apânes, te.
.
L˘acomia, înc˘ap˘at, ânarea, neastâmp˘arul, nelinis, tea s, i pofta sunt patimile ce se v˘ad, când troneaz˘a ragias.
.
Întunecarea mint, ii, trând˘avia, nep˘asarea, neghiobia s, i îndoiala se arat˘a, când domnes, te tamas.
. Când se desparte de trup un suflet, în care a dictat sattva, acela ajunge în lumea
neprih˘anit˘a a marilor înt, elept, i. .
Când moare cineva, care în viat, a˘ s’a condus de ragias, se nas, te din nou în lumea oamenilor legat, i de fapte; iar când moare unul, care s’a condus în viat, a˘ de tamas, se nas, te din nou în rândul netrebnicilor .
.
Road˘a unei fapte bune are însus, irea de sattva s, i e neprih˘anit˘a; road˘a produs˘a de ragias este suferint, a, iar cea produs˘a de tamas este nes, tiint, a.
.
Din sattva ia nas, tere s, tiint, a, din ragias pofta, iar din tamas lipsa de chibzuint, a˘ , am˘agirea de sine s, i nes, tiint, a.
.
Cei cari au însus, irea sattva se înalt, a˘ , cei cari o au pe cea de ragias r˘amân în mijloc, iar cei atins, i de urâta însus, ire tamas cad mai jos .
În deplin˘a armonie cu cuvintele lui Eckhart: „Nu unitatea originar˘a, ci cea restabilit˘a dup˘a c˘adere, este tipul cel adev˘arat al creat, iunii“, mistica indian˘a învat,a˘ , c˘a ideile de p˘acat original s, i de reîncarnare a sufletelor sunt o condit,iune neap˘arat necesar˘a pentru desf˘as, urarea individualit˘at,ii omenes, ti. Numai prin c˘aderea în p˘acat a întregei omeniri, a putut omul, ca individ, s˘a cunoasc˘a întunerecul sufletesc, s˘a se osteneasc˘a s˘a-l birue prin lumina din sânul s˘au s, i s˘a ajung˘a astfel un pret, ios colaborator al lui Dumnezeu. Trebuia dar ca el, omul, s a˘ cad˘a sub st˘apânia materiei, pentru ca s˘a poat˘a cunoas, te legile de care ea se conduce s, i s a˘ învet,e astfel cum s˘a fie domn al naturii. Pentru înf˘aptuirea acestei str˘alucite biruint,e nu este deajuns o singur˘a viat, a˘ pe p˘amânt, ci e nevoie de un întreg s, ir de încarn˘ari pe diferite planete. Fiecare lucru tinde s˘a se întoarc˘a la obârs, ie. Spiritul tinde în sus s, i-s, i g˘ases, te odihn˘a în Dumnezeu; pasiunile tind la satisfacerea lor pe care o g˘asesc în act, iune; iar ceeace este material tinde c˘atre p˘amânt.
Bhagavad-Gita
.
Cine cunoas, te, c˘a în el lucreaz˘a numai cele trei însus, iri ale lucrurilor s, i-s, i d˘a seama s, i de ceeace este mai presus de aceste însus, iri, acela se contopes, te cu fiint, a mea.
.
Sufletul întrupat, care se desface de aceste trei însus, iri, nedesp˘art, ite de trup, scap˘a de renas, tere, de moarte, de b˘atrânet, e s, i de suferint, a˘ s, i devine nemuritor. Argiuna :
.
Dup˘a ce poate fi cunoscut, o St˘apâne, cel care s’a desb˘arat de aceste trei însus, iri ale lucrurilor? Ce fel e purtarea lui s, i cum ajunge s˘a se desfac˘a de aceste trei însus, iri ale firii sale? Cel Prea Înalt :
.
Cine nu ur˘as, te s, tiint, a, faptele s, i prostia, când le are, s, i nu le dores, te când îi lipsesc;
.
cine nu se turbur˘a de prezent, a acestor trei însus, iri, ci st˘a de o parte s, i le prives, te cu nep˘asare s, i ca s, i cum nici n’ar fi s, i-s, i zice: „Ele îs, i merg drumul lor“ ;
.
cine pret, ues, te deopotriv˘a pl˘acerea s, i durerea, bulg˘arele de p˘amânt, piatra s, i aurul, lucrurile vrednice de iubire ca s, i cele vrednice de ur˘a, cine st˘a neclintit în hot˘arârile sale s, i nu e mis, cat nici de laud˘a nici de hul˘a;
.
cine nu caut˘a cinste s, i nu se teme de necinste; cine st a˘ indiferent între prieteni s, i dus, mani s, i renunt, a˘ la orice îndeletnicire personal˘a , acela se cheam˘a biruitor al firii.
.
Cine m˘a cinstes, te în chip statornic numai pe mine s, i a învins cele trei însus, iri, e vrednic de împ˘art˘as, ire cu Brahma;
.
c˘aci eu sunt locuint, a pururelnic˘a a lui Brahma, comoara nemuririi ves, nice, a legii neschimb˘atoare s, i a fericirii depline.
Un asemenea om s’a desbr˘acat de personalitate sau e mai presus de ea s, i nu mai este el cel care gândes, te, voes, te s, i lucreaz˘a, ci – cum zice sfântul apostol Pavel – Duhul lui Dumnezeu lucreaz˘a prin el, (I Corinteni , ). „Este o nebunie a vâna onoruri lumes, ti s, i a tinde s˘a te ridici mai sus decât alt, ii. înt, elept, ii se mult, umesc s˘a nu fie cunoscut,i“, (Urmarea lui Isus ).
Preotul Ioan Mih˘alcescu
XV
DESPRE SPIRITUL SUPREM
.
Se zice, c˘a smochinul sfânt îs, i are r˘ad˘acinile în cer, iar ramurile i-se întind pe p˘amânt. Cine pricepe noima acestei asem˘an˘ari s, i cunoas, te acest pom, pricepe s, i rostul Vedelor .
.
În sus s, i în jos se întind cr˘acile lui, a c˘aror sev˘a sunt cele trei însus, iri ale lucrurilor; cr˘acile sunt lucrurile materiale; r a˘ d˘acinile se t, in prin faptele pe care le fac oamenii.
.
Înf a˘ t, is, area sa nu poate fi cunoscut˘a p e p˘amânt, precum nici începutul s, i sfârs, itul, fiint, a s, i structura lui. Cine izbutes, te s˘a taie cu sabia duhului acest pom s, i puternicele lui r˘ad˘acini,
.
acela g˘ases, te locul de unde nu se mai întorc ceice au ajuns acolo, vreau s a˘ zic, izvorul f a˘ r˘a început din care curge întreaga viat, a˘ . învins înclinarea spre r a˘ u, cine se las˘a cu totul în voia Spiritului suprem s, i nu mai are nici o poft˘a, nici nu e turburat de acele dou˘a lucruri protivnice, care se chiam˘a pl˘acere s, i suferint, a˘ , acela a sc˘apat de r˘at˘acire s, i merge în locul cel prea înalt .
. Cine nu e robit de mândrie s, i de am˘agire, cine a
.
Acolo nu lumineaz˘a nici soarele, nici luna, nici focul; cine ajunge acolo nu mai vine înapoi; acolo-i locuint, a mea.
Tot ce este lume este manifestarea fiint, ei sau puterii Spiritului suprem, care este nu numai creatorul, ci s, i pronietorul totului. Nu ori cine îns˘a cunoas, te aceasta, ci numai cei înt, elept, i, a c˘aror minte este luminat˘a de Dumnezeire. Misticii v˘ad în misticul smochin sfânt icoana viet,ii omenes, ti. R˘as˘arit din lumin˘a, spiritul omenesc, e legat de materie s, i prin aceasta robit întunerecului, cât timp este unit cu trupul. El se ridic˘a îns˘a treptat din aceast˘a stare, prin evolut,iune s, i reîncarnare, c a˘ tre cons, tiint,a obârs, iei sale superioare. Ceeace t,ine spiritul legat de p˘amânt s, i-l constrânge s˘a se renasc˘a adesea sunt faptele pe care el le s a˘ vârs, es, te dimpreun˘a cu trupul în chip cons, tient s, i de bun˘atate. Scopul moralei inspirate de religiunea lui Kris, na – de altfel ca s, i al celei brahmanice s, i budiste – nu este numai de a face pe om bun, moral, virtuos, ci de a-l conduce la complecta lep˘adare de sine, de eul s˘au, fie acesta considerat bun sau r˘au, nu import˘a, s, i de a trezi în el viat,a dumnezeeasc˘a, cons, tiint,a c˘a în el tr˘aes, te Dumnezeu, c˘a el este, sau mai exact, poate fi, una cu Dumnezeu.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
O nemuritoare p˘articic˘a din mine s’a pref a˘ cut în lumea viet˘at, ilor în suflet individual s, i trage la sine cele cinci simt, uri s, i voint, a, care t, in de materie.
.
Când aceast˘a p˘articic˘a a Spiritului suprem intr˘a într’un trup sau iese din el, ia cu sine sufletul individual, cum ia vântul mirosul florilor pe care le atinge.
.
Punând st˘apânire pe ureche, ochiu, simt, , miros s, i gust, ca s, i pe inim˘a, p˘articica aceea înfiripeaz˘a o leg˘atur˘a între ea s, i lumea material˘a.
.
Cei orbit, i n’o v˘ad când se duce sau vine, ori când ia parte la existent, a˘ , fiind unit˘a cu însus, irile lucrurilor; cei cari au ochiul cunos, tint, ei o v˘ad îns˘a.
.
Înt, elept, ii pios, i o v˘ad cum s˘al˘as, lues, te în ei dac˘a îs, i dau osteneala, dar cei cu suflet nepreg˘atit n’o v˘ad, ori cât s’ar str a˘ dui.
.
Str˘alucirea din soare, care lumineaz˘a toat˘a lumea, ca s, i cea din lun˘a s, i foc, este a mea.
.
P˘atrunzând în p˘amânt, eu t, in toate fiint, ele prin puterea mea; eu fac s a˘ aib˘a viat, a˘ plantele, eu dau sucul Somei .
.
Ca foc, eu p˘atrund în trupul viet, uitoarelor s, i, ajutat de inspirare s, i expirare, fac s˘a se mistue cele patru feluri de hran a˘ .
. Tronul meu e în inima fiec˘aruia. Dela mine pornesc t, inerea de minte, cunos, tint, a s, i rat, iunea. Despre mine vorbesc Vedele. Eu sunt autorul Vedantei s, i cunosc˘atorul Vedei. . În lume sunt dou˘a feluri de substant, a˘ : trec˘atoare s, i netrec˘atoare . Cea trec˘atoare
cuprinde în sine toate fiint, ele, cea netrec˘atoare este St˘apânul totului.
Aceast˘a p˘articic˘a dumnezeeasc˘a este ceeace formeaz˘a individualitatea spiritual˘a a fiec˘arui om. Divinitatea este dar fat, a˘ de totalitatea oamenilor ceeace este persoana autorului fat, a˘ de diferitele roluri pe care el le joac˘a: una s, i aceeas, în realitate, diferit˘a în aparent, a˘ , ca mod de manifestare. De vremece totul este f˘acut de Spiritul suprem s, i este o manifestare a lui, urmeaz˘a c a˘ tot ce e f˘acut are viat, a˘ s, i cons, tiint,a˘ într’un anumit grad. La minerale, viat, a s, i cons, tiint,a se arat˘a prin atract, iune, coeziune, afinitatea chimic˘a, etc.; la plante se arat˘a prin preferint, a lor pentru anumite elemente nutritive s, i prin unele mis, c˘ari de con-tract, iune, etc.; la animale se arat˘a prin toate manifest˘arile viet, ii zise animalice s, i instinctive, iar la om, pe lâng˘a acestea, s, i prin rat,iune s, i cons, tiint,a˘ mai desvoltat˘a. Acestea sunt: ceeace se bea, ceeace se linge, ceea ce se mestec˘a s, i ceeace se înghite. Trec˘atoare sau divizibil˘a este lumea material˘a, care are trei însus, iri: nume, caracter s, i form˘a. Netrec˘atoare sau indivizibile sunt: existent, a, rat,iunea s, i fericirea. As, a socotes, te înt, elepciunea indic˘a.
Bhagavad-Gita
.
E îns˘a o alt˘a substant, a˘ s, i mai înalt˘a, Spiritul suprem al lumii, care, ca St˘apânul ves, nic, str˘abate s, i t, ine câte trele lumile.
.
Pentruc˘a eu stau mai pre sus de ceeace este trec a˘ tor, ca s, i de ceeace este netrec˘ator, pentru c˘a sunt Cel Prea Înalt, de aceea sunt cinstit de oameni s, i de Vede ca Spiritul suprem.
.
Cine m˘a cunoas, te într’adev˘ar ca cea mai înalt a˘ existent, a˘ , acela s, tie toate s, i m˘a ador˘a în virtutea atots, tiint, ei sale, o Barata.
.
Cu aceasta t, i-am descoperit înv˘at, a˘ tura cu totul tainic a˘ , o Neprih˘anitule. Cine s, tie aceasta, e înt, elept s, i a ajuns ceeace trebuia s˘a ajung˘a, o Barata.
Preotul Ioan Mih˘alcescu
XVI
ACT, IUNEA ZEILOR S, I A DEMONILOR Cel Prea înalt : .
Neînfricos, area, cur˘at, ia inimii, cunos, tint, a, resignarea, statornicia, d˘arnicia, înfrânarea, jertfirea de sine, meditarea, asceza, spiritul de dreptate,
.
crut, area, iubirea de adev˘ar, blândet, ea, renunt, area, linis, tea sufleteasc˘a, comp˘atimirea cu toate fiint, ele, înfrânarea poftelor, bun˘atatea, modestia, statornicia,
.
t˘aria, r˘abdarea, st˘aruint, a, cur˘at, ia, nevinov˘at, ia, neîncrederea în sine , acestea sunt, o Barata, partea celuice s’a n a˘ scut pentru viat, a dumnezeeasc˘a.
.
F˘at, a˘ rnicia, mândria, îngâmfarea, mânia, asprimea s, i nes, tiint, a sunt partea celor n˘ascut, i pentru viat, a demonic˘a, o fiu al Pritii.
.
Viat, a dumnezeeasc˘a duce la mântuire, cea demonic˘a duce la robie. Nu te întrista, Barata, c˘aci tu es, ti n˘ascut pentru viat, a dumnezeeasc˘a.
.
Sunt dou˘a feluri de firi în aceast a˘ lume: dumnezeeasc˘a s, i demonic˘a . Despre cea dumnezeeasc˘a t, i-am vorbit destul, s˘a-t, i vorbesc acum despre cea demonic a˘ .
.
Oamenii cu fire demonic˘a nu s, tiu nici ce trebue s˘a fac˘a nici ce s˘a nu fac˘a. Cur˘at, ie, dreptate s, i adev˘ar nu se g˘asesc la ei.
.
Socotint, a lor e c˘a în lume nu este nici adev a˘ r, nici dreptate, nici Dumnezeu, ci c˘a ea s’a produs numai de întâmplare s, i are ca scop gustarea pl a˘ cerilor .
.
St˘aruind în aceast˘a socotint, a˘ , pr˘ap˘adit, ii aces, tia cu minte întunecat˘a, cu privirile urâte, sunt dus, manii omenirii s, i conrup˘atorii lumii.
Cuprinsul acestui capitol se reduce la o însus, ire a faptelor bune ale oamenilor, care se consider˘a ca s˘avârs, ite dup˘a inspirat, ia din partea spiritelor bune s, i superioare, s, i a faptelor rele, ca inspirate de genii s, i de duhurile rele de tot felul. Toate însus, irile enum˘arate pân˘a aci sunt st˘ari sufletes, ti ale omului spiritual, care, prin exercitare, se prefac cu timpul în reale puteri spirituale. Cele urm˘atoare sunt st˘ari sufletes, ti ale omului animalic, care de asemeni, prin exercitare, se transform˘a în puteri demonice. Firea omeneasc˘a nu e pomenit˘a aci, pentruc˘a ea n’are o not˘a caracteristic˘a , ci devine sau dumnezeeasc˘a sau demonic˘a, dup˘a cum foloses, te însus, irile bune sau rele ale sufletului. De aci s, i pân˘a la sfârs, it se arat˘a felul de viat,a˘ s, i de gândire al celor târât, i de undele murdare ale materialismului s, i hedonismului, care au avut de sigur tributari din destul s, i în vechea Indie, ca s, i la noi ast˘azi.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Dedat, i la pl˘aceri f a˘ r˘a sat, iu, vicleni, îngâmfat, i s, i pros, ti, orbit, i s, i r˘at˘acit, i, viat, a lor este un izvor de murd˘arii.
.
Îs, i croesc tot felul de planuri nebunes, ti s, i socotind împlinirea poftelor lor ca cel mai înalt ideal, cred c˘a s, i-au atins cu aceasta t, inta viet, ii.
.
Legat, i de mii de n˘adejdi , robit, i de pofte s, i de mânie, se str˘aduesc s˘a adune avut, ii pe orice c˘ai, ca s˘a-s, i poat˘a îndestula poftele.
.
Ei îs, i zic: „Azi mi-am împlinit cutare poft a˘ , mâine îmi voiu împlini alta. Acest lucru e al meu, cel˘alalt trebue s˘a fie asemeni al meu.
.
Pe acest dus, man l-am r˘apus, îi voiu r˘apune s, i pe ceilalt, i. Mare, tare, priceput, norocos mai sunt!
.
Sunt bogat, nobil. Cine mai e ca mine? Voiu aduce jertfe, voiu fi darnic, voiu petrece“. As, a vorbesc aces, ti orbi de nes, tiint, a˘ .
.
Mânat, i încoace s, i încolo de tot felul de gânduri, prins, i în mreaja r˘at˘acirii s, i slujind pl˘acerilor, se pr˘abus, esc în fundul iadului .
.
Înfumurat, i, înc˘ap˘at, ânat, i, st˘apânit, i de prostie s, i de ideea c˘a sunt bogat, i, aduc jertfe, care sunt jertfe numai cu numele, c˘aci nu le fac dup˘a rânduial˘a s, i de aceea n’au nici o valoare.
.
Iubitori de sine, samavolnici, îngâmfat, i, vân˘atori de pl˘aceri, mânios, i, aces, ti nelegiuit, i m˘a ur˘asc atât în fiint, a lor cât s, i într’a altora.
.
Pe aces, ti nesuferit, i, josnici, dispret, uit, i oameni, pe aces, ti nelegiuit, i s, i pâng˘arit, i îi arunc în brat, ele demonilor .
.
Dup˘a ce ajung într’un demonic pântece de mam˘a, aces, ti netrebnici se renasc necontenit, nu mai ajung la mine s, i merg pe drumul pieirii, o fiu al Kuntii.
„Înt, eleptul caut˘a un singur lucru: bunul suprem, pe când cel f˘ar˘a minte se sbate dup˘a tot felul de lucruri s, i acelea mici“, (Angelus Silesius). „Iadul este o stare l˘auntric˘a s, i cine are iadul în sine, îl poart˘a în tot locul. În iad arde înd˘ar˘atnicia, adic˘a neantul, cons, tiint, a lipsei de fericire, la atingerea c˘areea s’a împotrivit în timpul viet,ii“, (Meister Eckhart). Fiecare merge în cotro îl mân˘a felul viet, ii sufletes, ti sau, cu alte cuvinte, urmeaz˘a legii gravitat, iunii spirituale, adic˘a se simte atras spre fiint, a sau puterea cu care are afinitate sufleteasc a˘ : cei buni spre oamenii înt,elept,i, virtuos, i s, i spre spiritele superioare, spre Dumnezeire; cei r˘ai spre oamenii r˘ai, vit, ios, i, spre spiritele inferioare, r˘auf a˘ c˘atoare.
Bhagavad-Gita
.
Întreit˘a este poarta iadului, care duce sufletul la pieire prin poft a˘ , prin mânie s, i prin zgârcenie . De aceea feres, te-te de aceste trei rele.
.
Cine s’a izb˘avit de aceste trei port, i ale întunerecului, o fiu al Kuntii, acela lucreaz˘a la mântuirea sufletului s˘au s, i se afl˘a pe calea cea bun˘a.
.
Cine se leap˘ad˘a de poruncile legii s, i se conduce numai de pl˘acerile sale, n’ajunge la des˘avârs, ire s, i fericire s, i nu se afl˘a pe calea mântuirii.
.
De aceea, legea s˘a fie c˘al˘auza ta în ceeace trebue s˘a faci s, i în ceeace trebue s˘a nu faci. Ceeace porunces, te legea, aceea f a˘ în viat, a ta p˘amânteasc˘a.
Pofta, mânia s, i sgârcenia sunt înf a˘ t,is, ate ca p˘acate capitale, ca izvorul din care pornesc celelalte p˘acate.
Preotul Ioan Mih˘alcescu
XVII
CELE TREI FELURI DE CREDINT, A˘ Argiuna : .
Ce e cu aceia, o Kris, na, cari nu t, in poruncile legii, dar se închin˘a cu credint, a˘ ? Ce însus, ire au aces, tia: sattva, ragias sau tamas?
Cel Prea Înalt : .
Credint, a sufletelor întrupate este de trei feluri s, i fiecare fel corespunde unui anume fel de a fi al oamenilor, care poate fi: sau cinstit s, i deschis, sau pofticios s, i iubitor de sine, sau prostesc s, i dobitocesc.
.
Credint, a fiec˘aruia, o Barata, se potrives, te cu firea sa intim˘a . Ceeace iubes, te omul, aceea este s, i crede el.
.
Oamenii cu însus, irea sattva cinstesc pe zei, cei cu însus, irea ragias cinstesc pe semizei s, i demoni, iar cei cu însus, irea tamas cinstesc pe str˘amos, i s, i genii.
.
Cei cari se supun de bun˘a voie la poc˘aint, a˘ aspr˘a, dar care nu e conform˘a cu legea dumnezeeasc˘a, s, i sunt f a˘ t, arnici, iubitori de sine s, i de pl˘aceri, p˘atimas, i s, i silnici,
.
sunt nis, te nesocotit, i, cari chinuesc elementele din trupul lor s, i pe mine care locuesc în trupul lor . Soarta lor, s˘a s, tii, e la fel cu a demonilor.
Potrivit celor trei însus, iri ale tuturor lucrurilor s, i fiint,elor: sattva, ragias s, i tamas, s, i credint, a este de asemeni de trei feluri, dup˘a insus, irea ce o are celce o profeseaz˘a. La fel este s, i cu poc˘aint,a, jertfa s, i milostenia. Credint, a este imagina cea mai des˘avârs, it˘a a viet,ii spirituale, de aceea ea variaz˘a dela om la om, dup˘a individualitatea fiec˘aruia. Meister Eckhart o numes, te: „mis, carea sufletului, care tinde la desfacerea de tot ce este creat s, i la unirea din nou cu Dumnezeu“. Cu toate c˘a scopul nu este unicul element în judecarea valorii unei act, iuni, el este totus, lucrul de c˘apetenie. Ori cât de bun˘a ar p˘area o act, iune s, i chiar dac˘a n’ar fi nimic de obiectat în privint, a celorlalte criterii pentru judecarea ei, ea este rea, dac˘a scopul nu e bun, cum de altfel e adev˘arat, c˘a s, i dac˘a scopul e bun, dar mijloacele pentru atingerea lui sunt rele, fapta e deasemeni rea. Potrivit acestei norme, poc˘aint, a, care nu se face în vederea unui scop înalt spiritual, ori cât de aspr˘a ar fi, n’are nici o valoare moral˘a, ci e tortur˘a f a˘ r˘a nici un rost ori scuz˘a.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
De trei feluri e hrana ce place fiec a˘ ruia s, i tot as, a s, i jertfa ce fiecare aduce, poc˘aint, a ce face s, i milostenia ce împarte. Ascult˘a cum se deosibes, te una de alta.
.
Oamenilor cu însus, irea sattva le plac alimentele care sporesc puterea de viat, a˘ , vigoarea, puterea de munc˘a, s˘an˘atatea, buna stare, linis, tea sufleteasc˘a s, i care sunt gustoase, unsuroase sau tari.
.
Alimentele iut, i, acre, s˘arate, care ard, ustur˘a, produc dureri, turbur˘ari s, i boal˘a, plac oamenilor cu însus, irea ragias.
.
Alimentele st˘atute, care s, i-au pierdut gustul, care miros greu, care au r˘amas din alt˘a zi sau au fost aruncate, ori nu pot fi aduse jertf a˘ , plac oamenilor cu însus, irea tamas.
.
O jertf a˘ , adus˘a, potrivit rânduelilor legii, de cineva care nu urm a˘ res, te r˘asplat˘a, ci a adus-o din cons, tiint, a datoriei, are însus, irea sattva.
.
Dimpotriv˘a, o jertf a˘ adus˘a cu gând de r˘asplat˘a sau din f a˘ t, a˘ rnicie ori din înfumurare, are însus, irea ragias.
.
Jertfa care nu se aduce dup˘a rânduelile legii, f a˘ r˘a s˘a se împart˘a bucate, f a˘ r˘a s˘a se rostiasc˘a cuvintele Vedei, f ˘ar˘a s˘a se dea zeilor partea lor s, i f a˘ r˘a credint, a˘ , are însus, irea tamas.
.
Cinstirea zeilor, a preot, ilor, a dasc˘alilor s, i a înt, elept, ilor, unit˘a cu cur˘at, ie dreptate, castitate s, i bun˘atate, face ceeace se numes, te poc˘aint, a˘ trupeasc˘a.
.
Cuvintele care nu sup˘ar˘a, care sunt adev˘arate, prietenoase s, i folositoare, dimpreun˘a cu studiul Vedelor , fac poc˘aint, a cu cuvântul.
.
Veselia inimii, blândet, ea, t˘acerea, st˘apânirea de sine s, i cur˘at, ia voint, ei, fac poc˘aint, a cu duhul.
.
Aceast˘a întreit˘a poc˘aint, a˘ , f a˘ cut˘a cu credint, a˘ de oameni cari nu caut˘a r˘asplat˘a s, i cinstesc pe zei, are însus, irea sattva.
.
Poc˘aint, a, care se face pentru a dobândì nume bun, cinste sau laud a˘ , sau care pornes, te din f a˘ t, a˘ rnicie, are însus, irea ragias s, i este nestatornic˘a s, i flus, turatic˘a.
Misticii iau cuvântul jertf a˘ în înt, elesul de „fapt˘a“ s, i anume orice fapt˘a care se s˘avârs, es, te din dragoste c˘atre Dumnezeu.
Bhagavad-Gita
.
Poc˘aint, a, care se face cu hot˘arârea oarb˘a de a se chinui singur sau pentru a întrece pe altul, are însus, irea tamas.
. Milostenia, care se face din cons, tiint, a˘ , la timpul, locul s, i c˘atre persoana potrivit˘a, f˘ar˘a gând de r˘asplat˘a, are însus, irea sattva. .
Dimpotriv˘a, milostenia, care se face în schimbul unui serviciu sau în vederea unui viitor câs, tig, are însus, irea ragias.
.
Milostenia, care se face la timp, loc s, i c˘atre persoan˘a nepotrivit˘a, sau dispret, uind ceeace d˘a, are însus, irea tamas.
. Om, tat , sat sunt cele trei nume ale lui Brahma s, i prin puterea lor s’au produs în vremile trecute preot, ii, Vedele s, i jertfele. .
De aceea, adoratorii lui Brahma, aduc jerf a˘ , dau milostenie sau fac poc˘aint, a˘ , rostesc silaba om. Brahma) se rostes, te la ori ce jertf ˘a, poc˘aint, a˘ sau milostenie, f a˘ cute f a˘ r˘a gând de câs, tig de ceice doresc mântuirea.
. Tat (acesta, adic˘a . Sat (existent, a˘ ,
bun˘atate) se întrebuint, eaz˘a pentru a ar˘ata realitatea s, i bun˘atatea (lui Brahma). El se întrebuint, eaz˘a, o fiu al Pritii, s, i pentru o fapt˘a de laud˘a.
. Sat se zice s, i st˘aruint, a în aducerea de jertfe, în facerea poc˘aint, ei s, i în împ˘art, irea milosteniei. Asemeni se zice sat s, i la ceeace serves, te acestui scop (jertf ˘a,
poc˘aint, a˘ , milostenie).
.
Ceeace se face f a˘ r˘a credint, a˘ când cineva aduce jertf a˘ , sau se poc˘aes, te, ori d˘a milostenie se chiam˘a, fiu al Pritii, asat (neexistent, nu bun) s, i n’are nici o valoare nici în viat, a˘ nici dup˘a moarte.
De aceea se poate zice, c˘a credint, a sfint, es, te faptele, dar numai credint, a adev˘arat˘a.
Preotul Ioan Mih˘alcescu
XVIII
˘ LEPADAREA DE SINE CARE DUCE LA MÂNTUIRE Argiuna : .
Fiint, a înfrân˘arii s, i a renunt, a˘ rii as, vrea s’o s, tiu, o Pletosule. Aceasta învat, a˘ -m˘a, te rog.
Cel Prea Înalt : .
Prin infrânare înt, eleg înt, elept, ii renunt, area la s˘avârs, irea de fapte bune în vederea r˘aspl˘at, ii, iar prin renunt, are înt, eleg neurm˘arirea nici unei r a˘ spl˘at, i pentru s˘avârs, irea de fapte bune.
.
Unii înt, elept, i învat, a˘ , c a˘ ar trebui s˘a se renunt, e cu totul la fapte, ca la un p˘acat, alt, ii sust, in c˘a nu trebue s˘a se renunt, e la jertfe, la poc˘aint, a˘ s, i la milostenie, ca fapte bune .
.
Ascult˘a acum p˘arerea mea asupra renunt, a˘ rii, tu cel mai bun dintre Baratas, c˘aci renunt, area, o Tigrule între oameni, este de trei feluri:
.
La jertfe, poc˘aint, a˘ s, i milostenie nu trebue s˘a se renunt, e , ci ele trebue practicate, pentruc˘a servesc la cur˘at, irea înt, elept, ilor;
.
dar trebue f a˘ cute f a˘ r˘a gând de r˘asplat˘a s, i f a˘ r˘a a fi legat de ele. Aceasta este, o fiu al Pritii, p˘arerea mea limpede s, i neschimbat˘a.
.
La ceeace porunces, te datoria nu trebue renunt, at. Cine renunt, a˘ , o face din neghiobie s, i o astfel de renunt, are are însus, irea tamas.
.
Renunt, area la ceva ce ar putea produce durere sau de teama de prea mare osteneal˘a, are însus, irea ragias s, i nu-s, i ajunge t, inta.
Sub acest titlu se dau o mult,ime de înv˘at, a˘ turi s, i sfaturi morale de mare important, a˘ . Se poate zice c˘a aceasta este partea eminamente practic˘a a întregei lucr˘ari. Iar˘as, ves, nica întrebare: dac˘a mântuirea se obt,ine prin fapte, ori prin meditat, ie. S, i aci, ca s, i în tot cursul lucr˘arii, autorul se siles, te s˘a ia o pozit, ie de mijloc între sistemele yoga s, i karma, s˘a le împace pe amândou˘a.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Dac˘a, o Argiuna, se s˘avârs, es, te o fapt˘a din convingerea c˘a trebue f a˘ cut˘a s, i nu se urm˘ares, te r˘asplat˘a, nici nu pornes, te din vreun interes, o asemenea renunt, are are însus, irea sattva .
.
A nu se feri de fapta nepl a˘ cut˘a s, i a nu t, ine la cea pl˘acut˘a, acesta este semnul dup˘a care se cunoas, te înt, eleptul, care are însus, irea sattva s, i cel ce renunt, a˘ f a˘ r˘a nici o îndoial˘a.
.
Nici un om nu poate, cât tr˘aes, te în trup p˘amântesc, s˘a renunt, e cu totul la fapte; cine renunt, a˘ îns˘a la r˘asplata faptelor, merit˘a numele de renunt, a˘ tor.
.
R˘asplata de dup˘a moarte a faptelor celorce nu renunt, a˘ este de trei feluri: pl˘acut˘a, nepl˘acut˘a s, i o amestec˘atur˘a de pl˘acut cu nepl˘acut .
.
Afl˘a dela mine, o Voinice, cele cinci condit, iuni ce trebue îndeplinite pentru s˘avârs, irea ori c˘arei fapte:
.
Prilejul pentru s˘avârs, irea faptei, s˘avârs, itorul, mijlocul de s a˘ vârs, ire, fapta îns˘as, s, i participarea zeilor,
.
ori care ar fi fapta pe care o s˘avârs, es, te omul, fie prin încordare trupeasc˘a, fie cu cuvântul sau cu gândul, fie c˘a e bun˘a ori rea, se s˘avârs, es, te numai datorit˘a acestor cinci factori.
.
Cine se socotes, te numai pe sine de s˘avârs, itor al unei fapte, c˘aci sunt s, i de aces, tia, n’are cunos, tint, a˘ deplin˘a s, i e un n˘at˘ar˘au .
. Cine nu e orbit de iubirea de sine s, i n’are cunos, tint, a turburat˘a, nu ucide s, i nu e
p˘atat, chiar dac˘a ar ucide toat˘a lumea.
.
Cunos, tint, a, ceeace se cunoas, te s, i celce cunoas, te sunt întreitul îmbold pentru s˘avârs, irea unei fapte; mijlocul de s˘avârs, ire, fapta s, i s˘avârs, itorul sunt cele trei elemente ale s˘avârs, irii.
Potrivit spiritului general al înv˘at, a˘ turii din întreaga lucrare, înt, eleptul nu poate dori nimic, pentruc˘a el are în sine tot ce-i trebue s, i nu poate renunt,a la nimic, pentruc˘a eul s˘au, cu însus, irile lui, e neexistent. Aceasta se poate asem˘ana cu cele trei st˘ari ale sufletelor dup˘a moarte, cum le înf a˘ t,is, eaz˘a biserica romano-catolic˘a, adic˘a starea de fericire, în raiu, starea de nefericire, în iad s, i starea de purificare, în focul cur˘at, itor. Pentruc˘a nu face deosebire între adev˘arata sa fiint, a˘ spiritual˘a s, i puterile sufletes, ti s, i fizice, cu care aceea st˘a în leg˘atur˘a în el.
Bhagavad-Gita
.
Cunos, tint, a, fapta s, i f a˘ ptuitorul pot fi de trei feluri, potrivit celor trei însus, iri ale lucrurilor. Cum anume, ascult˘a dela mine:
.
Cunos, tint, a, prin care se cunoas, te Fiint, a etern˘a în toate fiint, ele, Cel neîmp˘art, it în ceeace este împ˘art, it, are însus, irea sattva.
.
Cunos, tint, a, care crede c˘a vede, în feluritele fiint, e, substant, e deosebite, are însus, irea ragias.
.
Cunos, tint, a, care socotes, te fie care lucru în parte ca totul, ca fiint, ând el singur s, i nu-s, i d˘a seama de adev˘arata cauz˘a a totului, care nu cunoas, te adev˘arul s, i e m˘arginit˘a, are însus, irea tamas.
.
Fapta s˘avârs, it˘a f˘ar˘a pornire, f˘ar˘a iubire, f˘ar˘a ur˘a, de cineva care nu caut˘a r˘asplat˘a, are însus, irea sattva.
.
Fapta, s˘avârs, it˘a de cineva care urm˘ares, te împlinirea unei dorint, e sau de unul care e plin de îngâmfare, are însus, irea ragias.
.
Fapta, s˘avârs, it˘a orbes, te, f˘ar˘a privire la urm˘arile bune sau rele ce poate avea, are însus, irea tamas.
.
F˘aptuitorul, care nu e pornit sau st˘apânit de egoism, care e statornic s, i energic s, i nu e muncit de gândul izbânzii sau al neizbânzii, are însus, irea sattva.
.
F˘aptuitorul, care e p˘atimas, s, i urm˘ares, te r˘asplat˘a pentru fapta sa, care e poftitor, gata s˘a fac˘a pagub˘a altuia, necurat la gând s, i înclinat spre bucurie sau întristare, are însus, irea ragias.
.
F˘aptuitorul, care e f˘ar˘a devotament, cu gânduri josnice, înd˘ar˘atnic, f˘at, arnic, nep˘as˘ator, lenes, , mic la suflet, îndoelnic, are însus, irea tamas.
.
Ascult˘a acum s, i întreita împ˘art, ire a lucr˘arii rat, iunii s, i a st˘aruint, ii, dup˘a cele trei însus, iri ale lucrurilor, pe care t, i-o voiu ar˘ata în am˘anunte, o Pr˘adalnicule.
.
Rat, iunea, care s, tie timpul potrivit când s˘a înceap˘a s, i când s˘a înceteze, când s˘a lucreze s, i când nu, când s˘a priviasc˘a s, i când nu, s, i care cunoas, te ceeace osândes, te s, i ce mântues, te, se zice c˘a are însus, irea sattva, o fiu al Pritii.
.
Rat, iunea, care nu cunoas, te l˘amurit ce e drept s, i ce nedrept, ce trebue f a˘ cut s, i ce nu, se chiam˘a c˘a are însus, irea ragias.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Rat, iunea, care, înv˘aluit˘a în întunerec, socotes, te ca drept ceeace-i nedrept s, i vede toate lucrurile pe dos, are însus, irea tamas.
.
St˘aruint, a, prin care sunt t, inute în ascultare s, i supunere neclintit˘a b˘at˘aile inimii, respirat, ia s, i simt, urile , se zice c˘a are însus, irea sattva, o fiu al Pritii.
.
St˘aruint, a, prin care cineva t, ine cu patim˘a la ceeace este bun, pl˘acut s, i folositor, dar numai pentru r˘asplat˘a, are însus, irea ragias, o Argiuna.
.
St˘aruint, a, prin care un orbit la minte t, ine la somn, team˘a, grij˘a, desn˘adejde s, i us, ur˘atate, are însus, irea tamas.
.
Ascult˘a acum dela mine, o taur al lui Barata, s, i întreitul fel de bucurie s, i anume ceeace face bucuria s, i alung˘a întristarea:
.
Ceeace la început are gust de fiere , iar la sfârs, it de ambrozie, bucuria care izvor˘as, te din voios, ia inimii s, i a cugetului, are însus, irea sattva.
.
Ceeace la început are gust de ambrozie, pentruc a˘ place simt, urilor, iar la sfârs, it de fiere, o astfel de bucurie are însus, irea ragias.
.
Bucuria, care orbes, te dela început s, i pân˘a la sfârs, it s, i are la temelie somnul, trând˘avia s, i neghiobia, are însus, irea tamas.
. Nu e nimic nici pe p˘amânt nici în cer, care s˘a nu aib˘a una din aceste trei însus, iri
ale lucrurilor materiale.
.
Îndatoririle brahmanilor, ale ostas, ilor, ale plugarilor s, i ale servitorilor sunt împ˘art, ite dup˘a însu s, irile firii fiec˘arora.
.
Îndatoririle brahmanului izvor˘a sc din firea lui s, i sunt: linis, te sufleteasc˘a, st˘apânire de sine, poc˘aint, a˘ , cur˘at, ie, r˘abdare s, i spirit drept, cunoas, terea adev˘arului, s, tiint, a˘ , s, i practicarea rânduelilor religioase.
.
Îndatoririle ostas, ului, care decurg din firea lui sunt: vitejie, energie, statornicie, curaj s, i st˘aruint, a˘ în lupt˘a, d˘arnicie s, i înf˘at, is, are de st˘apân, hot˘arâre s, i noblet, e.
.
Îndatoririle plugarului, care izvor a˘ sc din firea lui sunt: lucrarea p a˘ mântului, cres, terea vitelor s, i negot, ul.
Prin aceasta se face dovada, c˘a spiritul st˘apânes, te în noi materia, as, a cum se cuvine, c˘aci contrariul este spre paguba noastr˘a. „Cât timp simt, i durere în inima ta, fie s, i din cauza p˘acatului, te afli în chinuri, es, ti aproape s˘a nas, ti. Dup˘a ce ai n˘ascut, durerea înceteaz˘a s, i începe bucuria deplin˘a“, (Meister Eckhart).
Bhagavad-Gita
.
Cine se simte mult, umit cu ceeace face, ori ce ar fi aceea , acela ajunge la des˘avârs, ire. Iat˘a cum se ajunge la des˘avârs, ire:
.
Omul, care cinstes, te s, i iubes, te pe Celce este începutul tuturor lucrurilor s, iseafl˘a în toate, care-s, i iubes, te îndatorirea pus˘a lui de fire, acela ajunge la des˘avârs, ire.
.
Mai bine e ca fie care s˘a-s, i împliniasc˘a îndatorirea sa, chiar dac a˘ n’ar faceo destul de bine , decât s˘a împliniasc˘a foarte bine îndatorirea altuia. Cine îs, i împlines, te îndatorirea pus˘a lui de fire, nu p˘ac˘atues, te.
.
Împlines, te-t, i datoria pe care t, i-o impune firea, chiar dac˘a t, i-e greu s’o faci, c˘aci ori ce lucrare este însot, it˘a de nepl˘aceri ca focul de fum .
.
Cine nu e alipit de lume în cugetul s˘au, cine a ajuns la deplina st˘apânire de sine s, i nu e rob nici unei pofte, acela a ajuns prin renunt, are la cea mai înalt˘a des˘avârs, ire a nelucr˘arii .
.
Cine a ajuns la des˘avârs, ire, a ajuns la Brahma. Ascult˘a acum, o fiu al Kuntii, s˘a-t, i spun pe scurt care este cel mai înalt punct al s, tiint, ei:
.
Cine are inim˘a curat˘a, se înfrâneaz˘a necontenit, nu ascult˘a de glasuri din afar˘a sau din n˘auntru, renunt, a˘ la tot ce e sensual s, i leap˘ad˘a orice patim˘a s, i ur˘a;
.
cine iubes, te singur˘atatea, se hr˘anes, te cu alimente us, oare, îs, i st˘apânes, te limba, trupul s, i gân durile, socotes, te întotdeauna practicarea meditat, iunii ca cel mai de seam˘a lucru s, i n’are nici o patim a˘ ;
.
cine nu e robit de iubirea de sine, de samavolnicie, de mândrie, de pofte, de mânie, de iubirea alor s˘ai, acela poate fi una cu Brahma.
. Cine e una cu Brahma, are suflet vesel, nu se întristeaz˘a niciodat˘a s, i nu dores, te
nimic. Unul ca acela prives, te deopotriv˘a toate fiint, ele s, i socotes, te cinstirea mea ca lucrul cel mai de seam˘a.
Nu e nimic r˘au afar˘a de voint, a rea, care se arat a˘ prin p˘acat. Cine urmeaz˘a legii firii lui nu p˘ac˘atues, te. Omui îns˘a are dou˘a firii: animal˘a s, i spiritual˘a. Dac˘a urmeaz˘a celei animale, el p a˘c˘atues, te, pentruc˘a aceasta îi este dat˘a numai ca suport pentru cea spiritual˘a, este numai pentru o vreme a sa s, i numai în vederea celei superioare, îi este dat˘a ca s’o supuie, iar nu s˘a i-se supun˘a ei, este animalul s˘au de munc˘a, iar nu conduc˘atorul s˘au. „Cine e drept în cugetul s˘au nu trebue s˘a doreasc˘a, s a˘ scape cu totul de înclinarea spre r˘au, c˘aci f a˘ r˘a de aceasta, omul ar s, ov˘ai în toate lucrurile s, i faptele sale, ar fi prea sigur de sine s, i ar fi lipsit de onorurile luptei s, i de înv˘at, a˘ mintele biruint,ei“, (Meister Eckhart). Aceasta însemneaz˘a, c˘a pentru a fi singur, omul n’are nevoie s˘a fug˘a de societate, s˘a se retrag˘a în pustie, ci, sufletes, te, poate fi singur, dac˘a vrea, chiar în mijlocul celei mai g˘al˘agioase mult, imi.
Preotul Ioan Mih˘alcescu .
Cinstindu-m˘a, m˘a cunoas, te pe mine, m˘arirea mea s, i cine sunt eu dup˘a fiint, a˘ , iar dac˘a m’a cunoscut dup˘a fiint, a˘ , intr˘a numai decât în fiint, a mea.
.
S˘avârs, ind apoi toate faptele sale cu gândul la mine, ajunge prin harul meu, scopul s˘au netrec˘ator.
.
S˘avârs, ind toate faptele tale cu gândul la mine, privindu-m a˘ pe mine ca cea mai înalt˘a t, int˘a, trebue, ajutat de cunos, tint, a˘ s, i renunt, are, s˘a te gândes, ti la mine în orice clip˘a.
.
Dac˘a te gândes, ti la mine, vei învinge, cu harul meu, toate piedicile , iar dac˘a din înd˘ar˘atnicie, nu ascult, i de mine, vei pieri.
.
Dac˘a te înd˘ar˘atnices, ti în p˘arerea ta s, i-t, i propui s˘a nu mai lupt, i, hot˘arârea-t, i este zadarnic˘a, pentruc˘a îns˘as, i natura te va sili s a˘ lupt, i.
.
Dac˘a îns˘a, vei fi silit de datoria ce-t, i impune firea, s˘a faci ceeace, în orbirea ta nu vrei s˘a faci, atunci vei face-o, o fiu al Kuntii, împotriva voei tale.
.
St˘apânul tuturor fiint, elor locues, te, o Argiuna, în inimile tuturor s, i produce, prin atotputernicia sa, toate lucrurile dup a˘ legi neschimbate.
.
La el caut˘a-t, i sc a˘ parea cu toat˘a fiint, a ta, o Barata, s, i vei ajunge, cu harul s˘au , la odihna deplin˘a s, i la locul de veci.
.
Cu aceasta t, i-am descoperit înv˘at, a˘ tura care e mai tainic˘a decât taina. Cuget˘a la ea adânc s, i f˘a apoi cum vei vrea .
.
Ascult˘a acum mai departe s, i cuvântul meu, cel mai tainic din toate, c a˘ ci te iubesc în chip deosebit s, i vreau s˘a-t, i spun ceeace ajut˘a la mântuirea ta.
.
Cuget˘a la mine, roag˘a-te mie, jertfes, te mie, pleac˘a voint, a ta înaintea mea s, i vei ajunge la mine. Ît, i f a˘ g˘aduesc aceasta, pentruc˘a te iubesc.
.
Las˘a la o parte orice formalitate, vino la mine, ca la singurul loc de sc˘apare s, i eu te voiu izb˘avi de tot r˘aul. Nu te turbura.
„Cu darul lui Dumnezeu sunt ceeace sunt“, zice dumnezeescul Pavel (I Corinteni , ). „F˘ar˘a de mine nu putet, i face nimic“, (Ioan ,). Adev˘arata libertate a voint, ei, aceea care corespunde firii noastre spirituale, nu st a˘ în a face r˘aul, adic˘a în a asculta de înclin˘arile josnice, animalice ale firii noastre, ci în a ne ridica mai presus de ele s, i a urma îndemnurile spiritulu i.
Bhagavad-Gita
. Acest cuvânt nu trebuie s˘a-l descoperi vreodat˘a celorce nu fac poc˘aint, a˘ , nu sunt
pios, i s, i ascult˘atori, cum nici celorce cârtesc împotriva mea.
.
Cine îns˘a va dest˘ainui aceast˘a suprem˘a tain˘a celorce m˘a cinstesc pe mine, acela îmi d˘a prin aceasta cea mai mare cinstire s, i va veni la mine f ˘ar˘a îndoial˘a .
.
Nu e nimeni între oameni, care s˘a-mi arate o mai mare dragoste decât unul ca acesta s, i nimeni altul pe lume nu-mi va fi mai drag ca el.
.
Cine va citi aceast˘a convorbire dintre noi amândoi, îmi va aduce jertfa cunos, tint, ei. As, a poruncesc eu.
.
As, ijderea s, i cel care o va asculta cu credint, a˘ s, i f a˘ r˘a rea voint, a˘ , va dobândì, dup˘a ies, irea din trup, lumea celor fericit, i.
.
Ai ascultat tu, o fiu al Pritii, cu toat a˘ luarea aminte celece t, i-am spus? A disp˘arut acum îngrijorarea ce te cuprinsese din cauza nes, tiint, ei, o Câs, tig˘atorule de bunuri?
Argiuna : .
Orbirea s’a împr˘as, tiat, înv˘at, a˘ tura ce mi-ai dat am primit-o prin harul t a˘ u, o Neprih˘anitule. Acum sunt hot˘arât s, i nefr˘amântat de îndoial˘a s, i voiu face dup˘a cuvântul t˘au.
Povestitorul : . Aceasta este minunata convorbire dintre Vasudeva s, i nobilul fiu al Pritii. Când
am auzit-o, mi s’a sburlit p˘arul.
.
Mult, a˘ mit˘a lui Viasa am putut auzi aceast˘a tain˘a a tainelor, înv˘at, a˘ tura despre meditat, ie ( yoga), as, a cum a predat-o însus, Kris, na, Domnul meditat, iei.
.
F˘ar˘a încetare m˘a bucur, o rege, ori de câte ori îmi aduc aminte de aceast˘a minunat˘a s, i sfânt˘a convorbire dintre Kris, na s, i Argiuna.
„Venit,i la mine tot, i cei ostenit,i s, i împov˘arat, i, s, i eu v˘a voiu odihni“ (Matei , ). În capitolul IV, versul , e dat Iks, vacu ca autor al yoghei, aci e Viasa.
Preotul Ioan Mih˘ Mihalcescu a˘ lcescu . Aducându-mi aminte necontenit de aceast a˘ minunat˘ minunata˘ ar˘ aratare a˘ tare a lui Hari (Vis, nu),
m˘a umplu de nespus˘a uimire s, i m˘a simt nespus de fericit.
.
Unde este Kris, na, Domnul meditat, iei, s, i fiul Pritii, cel purt˘ purtator a˘ tor de arc, acolo e mântuirie, biruint, a˘ s, i fericire neschimbat˘a. a. As, a cred.
– SFÂRS, IT –
Indice
Abhimanya, 8 Abhimanya, 8 Abimanyu, 9 Abimanyu, 9 Anga, 8 Anga, 8 Argiuna, 3, 4, 7–10, 12, 13, 13, 24– 24–26, 26, 28, 29, 34, 41, 41, 43, 43 , 44, 46, 52, 46, 52, 58, 58, 61– 61–63, 65, 73, 90, 90, 92, 92, 93, 93, 95 Asvataman, 8 Asvataman, 8
17, 18, 36, 36, 37, 54, 55, 54, 55, 83, 83, 87,
21, 40, 57, 88,
Barata, 3, Barata, 3, 7, 7, 9, 9, 10 10,, 14– 14–16, 16, 23, 28, 23, 28, 40, 40, 41, 41, 45, 45, 57, 57 , 67, 69, 71, 69, 71, 72, 77, 72, 77, 79, 83, 83, 87, 87, 90, 90, 92 Bas, Bhagavan, Bhagavan, 5 5 Benares, 8 Benares, 8 Besant, Annie, 5 Annie, 5 Bis, ma, 8, ma, 8, 9 9 Bis, ma, 8 ma, 8––10, 13, 10, 13, 59, 59, 61 61 Bima, 8, Bima, 8, 9 9 Boxberger, Boxberger, R., 5 R., 5 Brahma, 4, Brahma, 4, 5, 5, 20 20,, 27– 27 –31, 35, 31, 35, 36, 36, 44 44,, 45, 52, 52, 53, 58, 61, 67– 67–69, 69, 73, 85, 91 Brahman, 41, Brahman, 41, 43 43 Burnouf, Eugen, 5, Eugen, 5, 6 6
Deussen, Paul, 6 Paul, 6 deva, 41 deva, 41 Dirs, taketu, 8 taketu, 8 Draupadi, 7, Draupadi, 7, 8 8 Dris, taketu, 8 taketu, 8 Dristadyumna, 7 Dristadyumna, 7 Dritaras, tra, 7 tra, 7––9 Dritaras, tra, 7, tra, 7, 9 9––13, 59 13, 59 Drona, 7 Drona, 7,, 8, 8, 10, 13, 10, 13, 59, 59, 61 61 Drupada, 7 Drupada, 7––9 Drupadi, 9 Drupadi, 9 Dumnezeu, 5, 9, 13– 13–15, 15, 17, 21– 21–23, 23, 26, 31, 31, 32, 34– 34–37, 37, 39– 39–41, 44, 44, 47, 48, 48, 52, 52 , 58, 58 , 63, 65, 63, 65, 66, 68, 66, 68, 69, 71– 71–73, 75, 73, 75, 79, 79, 83, 83, 84, 84, 92, 92, 95 95 Duryodana, 7, Duryodana, 7, 8, 8, 10 10 Eckhart, Meister, 14 Meister, 14,, 23, 23 , 26, 35, 37, 35, 37, 39, 39, 41, 41, 47, 47 , 65, 65 , 66, 71, 66, 71, 72, 80, 72, 80, 83, 90, 90, 91 Garbe, R., 5, R., 5, 6 6
Cristos, 5, Cristos, 5, 32, 32, 48 48
Hari, 57, Hari, 57, 94 94 Hartmann, Franz, 5, Franz, 5, 6 6 Hastinapura, 7 Hastinapura, 7 Humbold, Wilhelm, 5 Wilhelm, 5
Darmaks, etra, 7 etra, 7 Davies, I., 5 I., 5
Iks, vacu, 93 vacu, 93 Iks, vaku, 25 vaku, 25 95
Preotul Ioan Mih˘ Mihalcescu a˘ lcescu
Iks, vaku, 25 vaku, 25
Sahadeva, 8, Sahadeva, 8, 9 9 Saivya, 8 Saivya, 8 Sanchya, 13, Sanchya, 13, 53 53 Satyaka, 8, Satyaka, 8, 9 9 Schröder, Schröder, Leopold von, 6 von, 6 Sedi, 8 Sedi, 8 Sekitana, 8 Sekitana, 8 Senart, Em., 5 Em., 5 Sibi, 8 Sibi, 8 Somadata, 8 Somadata, 8 Subadra, 8, Subadra, 8, 9 9 Subhadra, 8 Subhadra, 8
Karna, 8, Karna, 8, 59, 59, 61 61 Kasi, 8, Kasi, 8, 9 9 Kris, na, 7 na, 7––9, 11, 9, 11, 25, 25, 34 34,, 39, 43 39, 43,, 47, 51 47, 51,, 54, 57, 57, 75 Kris, na, 3, na, 3, 4 4,, 9– 9–11, 11, 14, 29, 14, 29, 36, 36, 40, 40, 61, 61, 62, 62, 83, 83, 93, 93, 94 Kripa, 8 Kripa, 8 Kundibogia, 8 Kundibogia, 8 Kunti, 8–10, 10, 14, 16, 19, 22, 22, 24, 31, 36, 39, 39, 43, 43 , 48, 49, 67, 49, 67, 69, 71, 69, 71, 80, 81, 81, 91, 91, 92 Telang, Kashinat Trimbak, 5 Trimbak, 5 Kuntibogia, 8 Kuntibogia, 8 Thomson, I.C., 5 I.C., 5 Kuru, 3, Kuru, 3, 5, 5, 7 7––10, 17, 10, 17, 27, 27, 37 37 Uttamanya, 8 Uttamanya, 8
Languinais, 5 Languinais, 5 Lorinser, I., 5 I., 5 Madava, 11 Madava, 11 Madhusudana, 11 Madhusudana, 11,, 13, 13, 36, 36, 43 Mahabharata, 3 Mahabharata, 3 Manu, 25 Manu, 25 Matsya, 8 Matsya, 8 maya, 40 maya, 40 Nakula, 8 Nakula, 8,, 9 Nanu, D., 6 D., 6 Pandu, 3 Pandu, 3,, 5, 7 5, 7––9, 28, 9, 28, 33, 33, 54, 54, 58, 58, 63 63 Pansagiana, 9 Pansagiana, 9 Paracelsus, 15 Paracelsus, 15,, 21, 21, 37 Peiper, C.R.S., 5 C.R.S., 5 Pencala, 7 Pencala, 7 Prita, 10 Prita, 10,, 13, 15 13, 15––17, 20, 23, 20, 23, 28, 36, 28, 36, 39, 43– 43–46, 46, 48, 49, 53, 57, 57, 65, 79, 85, 85, 87, 87, 89, 89, 90, 93, 90, 93, 94 94 Purujit, 8 Purujit, 8
Vasudeva, 40, Vasudeva, 40, 54, 54, 63, 63, 93 93 Veda, 4, Veda, 4, 5, 5, 17, 17, 22 22,, 27, 39, 27, 39, 44, 44, 46 46,, 48, 53, 48, 53, 63, 63, 75– 75–77, 84, 77, 84, 85 85 Sama, 53 Sama, 53,, 54 Vis Vis, nu, 25, nu, 25, 52 52 Vis Vis, nu, 3, nu, 3, 52, 52, 59, 59, 60 60,, 94 Viasa, 54, Viasa, 54, 93 93 Vicarna, 8 Vicarna, 8 Virata, 8, Virata, 8, 9 9 Vivasvant, 25 Vivasvant, 25 Vris, ni, 11 ni, 11 Vris, ni, 11 ni, 11,, 24, 24, 54 Yoga, 13, Yoga, 13, 17, 17, 36 36 Yudis, tira, 7 tira, 7,, 8 Yudis, tira, 9 tira, 9 Yuyudana, 8 Yuyudana, 8,, 9
