1. Conventia Marpol - Conventia internationala pentru prevenirea poluarii de catre nave, 1973, modificata prin Protocolul din 1978 (MARPOL (MARPOL 73/78) 73/78) Convenţia internaţională internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave
Convenţia MARPOL este principala convenţie internaţională care acoperă aspectele de prevenire a poluării operaţionale sau accidentale a mediului marin de către nave. Este o combinaţie de două tratate adoptate în 1973 şi, respectiv, r espectiv, 1978 şi actualizată de amendamentele ulter ioare. ioare. Convenţia internaţională MARPOL a fost adoptat la 2 noiembrie 1973 de către IMO şi reglementează poluarea cu petrol, produse chimice, substanţe nocive ambalate, canalizare şi gunoi. Protocolul din 1978 referitor la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave (Protocol MARPOL 1978) a fost adoptat la o conferinţă privind siguranţă navelor tanc şi de prevenire a poluării, din din februarie 1978, care a avut avut loc ca răspuns la poluările poluările produse ca urmare urmare a accidentelor din 19761976-1977. Măsurile referitoare la proiectarea şi exploatarea navelor navelor petroliere au fost, de asemenea, asemenea, încorporate în Protocolul din 1978 referitor la Convenţia din 1974 privind siguranţa vieţii omeneşti pe mare). Cum Convenţia MARPOL din 1973 nu intrase încă în vigoare, Protocol P rotocol MARPOL din 1978 a înglobat şi convenţia mamă. Ca instrument combinat este cunoscut sub denumirea de Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării marine de către nave din 1973, astfel cum a fost modificată pri n Protocolul din 1978 cu privire la aceasta (MARPOL 73/78), şi aceasta a intrat în vigoare la data de 2 octombrie 1983 (anexele I şi II). Convenţia cuprinde reglementări care au ca scop prevenirea şi reducerea poluării de către nave - atât poluarea accidentală şi cât şi cea operaţională - şi în prezent, include şase anexe tehnice: – Reguli pentru prevenirea poluării cu hidrocarburi 1. Anexa I – Reguli – Reguli pentru controlul poluării cu substanţe lichide nocive în 2. Anexa II – Reguli vrac 3. Anexa III – Reguli Reguli pentru prevenirea poluării cu substanţe dăunătoare
transportate pe mare sub formă ambalată 4. Anexa IV - Reguli pentru prevenirea poluării cu ape uzate de la nave – Reguli pentru prevenirea poluării cu gunoi provenit de la nave 5. Anexa V – Reguli
6. Anexa VI – Reguli pentru prevenirea poluării atmosferei de către nave
Statele trebuiau să accepte anexele I şi II, în timp ce acceptarea celorlalte anexe era voluntară. În cadrul aderării la această Convenţie, România, în conformitate cu prevederile art. 14 din Convenţie, a declarat că nu acceptă anexele III şi IV ale Convenţiei Anexa I din Convenţie a intrat în vigoare la data de 2 octombrie 1983 şi se referă la prevenirea poluării prin descărcarea de hidrocarburi sau amestecuri ce conţin hidrocarburi. Convenţia menţine criterii de descărcare a acestor substanţe, prescrise în amendamentele din 1969 la Convenţia privind poluare din 1954, fără schimbări esenţiale, exceptând faptul că cantitatea de substanţe poluante descărcate întrun voiaj în balast nu poate depăşi 1/30 mii din capacitatea totală destinată transportării mărfii. O noutate importantă introdusă de Convenţia MARPOL 1973 este conceptul de „arii speciale”, ca fiind zonele considerate foarte vulnerabile la poluare şi în cadrul cărora descărcarea de substanţe poluante este total interzisă, cu unele excepţii minore bine definite. Zonele speciale sunt: Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Roşie şi zona Golfului Persic. În plus, tancurile petroliere, construite după data de 31 decembrie 1 975, cu o capacitate de 70 mii tone sau mai mult, trebuie să fie prevăzute, în mod obligatoriu, cu tancuri de balast separat.
Anexa II la Convenţia MARPOL 1973 se referă la controlul poluării cu substanţe lichide toxice în vrac. Această anexă a intrat în v igoare la data de 6 aprilie 1987. anexa respectivă detaliază criteriile de descărcare şi măsurile stricte de control al poluării, urmare a descărcării substanţelor lichide toxice, transportate în vrac. Substanţele din această categorie sunt cuprinse întro listă de peste 250 de categorii diferite. În nicio situaţie nu este permisă descărcarea reziduurilor conţinând substanţe toxice, până la limita de 12 Mm fată de cel mai apropiat ţărm. Anexa III la Convenţie conţine reguli de prevenire a poluării cu substanţe dăunătoare transportate pe mare sub formă ambalată şi este prima dintre anexele opţionale ale Convenţiei. Datorită faptului că statele semnatare ale Convenţiei puteau opta pentru acceptarea acestei anexe, intrarea ei în vigoare a necesitat un timp mai îndelungat decât cel necesar primelor 2 anexe.
Astfel Anexa III a intrat în vigoare la data de 1 iulie 1992. Această anexă conţine cerinţe de ordin general privind modul de stabilire a standardelor detaliate cu privire la ambalarea, marcarea, etichetarea, documentele de însoţire a mărfii, limitele de calitate, excepţiile şi notificările necesare pentru prevenirea poluării cu substanţe periculoase. Anexa IV privind prevenirea poluării cu ape uzate de la nave a intrat în vigoare în data de 27 septembrie 2003. Anexa a fost revizuită în 2004. Anexa V se referă la descărcarea gunoiului provenit de la nave, ca poluat, în mare. Această anexă tratează poluare mediului marin cu diferite tipuri de gunoi şi
specifică distanţa de la ţărm şi situaţiile în care poate fi descărcat în mare. În niciun caz nu este permisă aruncarea plasticului în mare, indiferent e forma în care se prezintă acesta. Anexa VI stabileşte limitele emisiilor de oxizi de sulf şi azot care pot în atmosferă de la nave şi interdicţia emisiilor deliberate de substanţe care pot afecta stratul de ozon.
