Valentin-Rasputin-Traieste-si-ia-aminte-pdf-pdf.pdf

ROMAIIIIL SGCOLDLDI V A L E lV ri^ BASPETl^

trăieşte si ia aminte UMIVERS

BOMANULSECOLDUIl

VALENTIN RASPUTIN

In românesc de NICOIAE (lANE

Prefaţa de TATIANA NICOIESCII

Trăieşte ş i ia am inte rom an

Ed itura UNIVERS Bucureşti • 1919

După ediţia :

BAJIEHTHH PACnVTMH } K m u u noMHu

HajţaTeJibCTBo „HasecTiiH" MocKBa, 1977 i Toate drepturile asupra prezentei versiuni sînt rezervate editurii UNIVERS

PREFAŢĂ 1 _ A UN DECENIU DE ACTIVITATE LITERARA Valentin Ra&putin este astăzi unul din fruntaşii prozei sovietice. In spiritul unei binecunoscute tradiţii a lite­ raturii ruse clasice şi în unison cu unele căutări ale pro­ zei moderne, opera sa se înscrie sub semnul artei laco­ nice ca expresie, dar dense în idei, sentimente, trăiri... Patru romane de dimensiuni restrânse — Bani pentru Maria (1966), Sorocul cel de pe urmă (1970), Trăieşte şi ia aminte (1974), Despărţirea de Matiora (1976) şi puţine schiţe, iată un bilanţ aparent destul de modest, care dovedeşte o dată mai mult că un scriitor se impune prin autenticitatea şi vigoarea talentului şi nu prin numă­ rul de pagini publicate. Numele lui Rasputin este în mod curent asociat celui al lui Feodor Abramov, Viktor Astafiev, Vasili Belov, Evgheni Nosov, Viktor Lihonosov etc., încadrîndu-se alături de ei în aceeaşi grupare de scriitori „ţărani" (sau „nordici" sau „rurali", cum li se mai spune). Epitetele grăiesc limpede despre sfera de preocupări ca şi despre situarea geografică, despre caracterul „centrifug" al gru­ pării în raport cu capitala, despre aşezarea „teritorială" mai curînd periferică, provincială (unii scriitori din acest grup locuiesc în Siberia, cum este cazul lui Ras­ putin, de pildă, alţii ca Astafiev şi Belov la Vologda, Abramov la Leningrad etc.). Fenomenul în sine al „scriitorilor ţărani" este ne­ îndoielnic interesant. în primul rînd, pentru că este vorba de un grup, de o unitate constituită ca „şcoală", ceea ce reprezintă în contextul literaturii sovietice un moment insolit. în al doilea lând, este neaşteptată pre­ ocuparea tematică — exclusiv, subliniat „rurală". De unde într-o societate cu industrie dez\mltată, modernă, într-o epocă de revoluţie tehnico-ştiinţifică, acest interes accentuat, programatic chiar, pentru sat, pentru viaţa omului de la ţară ? Şi cum se face că această literatură „ţărănească" află audienţă la contemporanii noştri, emoţio[5]

tiează, are căutare mai multă chiar decît unele opere „ultra“ actuale, glorificînd avîntul tehnic ? S-au iscat dis:cuţii apriuse care au încercat să aducă lămuriri, clarificări, să dea explicaţii, în cele din urmă, în faţa incontestabilelor succese la public ale scriitorilor „ţărani", chiar adversarii cei mai aprigi au cedat, recunascânid prezenţa activă a grupării, de reală prestanţă artis­ tică, în fond dreptul ei la viaţă în contextul literaturii sovietice din zUele noastre. Oricum însă, întrebările puse cer lămuriri. Şi poate că cel mai bine au făcut-o scriitorii „rurali" ei înşişi, şi în pri­ mul rînd Feodor Abramov, care-şi asumă într-un fel rolul de „şef" al grupului şi care în câteva rânduri de la tribune de largă audienţă publică a schiţat ceea ce am putea numi programul grupării. Căutînd izvoare şi antecedent, am putea invoca legă­ tura cu o veche tradiţie ; atracţia spre naţional, concretizată în planul rural şi patriarhal, a definit din totdeauna cultura şi literatura rusă, de la Radişcev la Tolstoi şi Bunin. Şi nu numai literatura, dar deopotrivă şi gîndirea rusă — filozofică, economică, sociologică — a simţit tentaţia apelării la rural, la tradiţii patriarhale ca temelie pentru pledoaria în favoarea naţionalului, a autenticului „rusesc". înfruntarea polemică prin­ cipală a sec. XIX, dacă ne amintim, s-a situat tocmai pe linia contrapunerii viziunii patriarhale, „slavofile", nu lipsite de iz conservator, ideilor progresiste, înnoitoare, democrate, cu orientare spre făgaşul revoluţionar. Instaurarea socialismului a pus însă în faţa satului vechi alternativa transformării sale radicale sau a dispariţiei inevitabile. Literatura sovietică din anii 1920—1940 prin scrierile lui Leonid Leonov, A. Malîşkin, A. Neverov etc. a rostit un verdict de moarte lumii de altădată. Şi iată că astăzi Feodor Abramov şi Valentin Rasputin, Viktor Astafiev şi Vasili Belov ne readuc într-un univers de credinţe şi datini, de obiceiuri vechi, de tradiţii moştenite din moşistrămoşi, îşi aleg drept eroi ţărani bătrâni şi mai ales ţărănci bătrâne, ne îndeamnă să ascultăm graiul lor unic ca muzicalitate şi poezie a expresiei, să pătrundem sensul vorbelor ce le ros­ tesc, pline de miez şi de înţelepciune. Nu e vorba de o reconstituire arheologică sau de vreo idilizare retrogradă. Apusul inevitabil — şi astăzi mai mult ca oricînd evident — al satului vechi îndeamnă pe scriitori la [6]

meditaţia profundă asupra roiului pe care el l-a jucat de-a lungul veacurilor în făurirea culturii naţionale ruse şi în această lumină la scnitarea perspectivei de dispariţie a unor comori de gîndire şi expresie de mare bogăţie şi profunzime, de neasemuit farmec şi frumuseţe. Criteriul etic conjugat cu cel estetic definesc valoarea şi semnificaţia experienţei spiri­ tuale acumulate de veacuri de universul rural. Considerînd „satul ca fiind acea vatră părintească unde s-a format şi mo­ delat caracterul naţional al poporului rus", Feodor Abramov sublinia recent cit este de important pentru contemporanii noştri „să-şi însuşească bagajul spiritual acumulat de gene­ raţiile anterioare", toată bogăţia de învăţăminte şi norme mo­ rale, toată moştenirea artistică, poetică, ce le vor înnobila fără doar şi poate sufletul şi mintea. Explorarea universului rural întreprinsă de aceşti scri­ itori este multiplană şi variată (apelarea la natură, cercetarea condiţiilor şi coordonatelor economice etc.), înclinând cu pre­ ponderenţă spre zugrăvirea omului care trăieşte şi munceşte la ţară, spre cercetarea lumii spirituale, a resurselor spirituale ale acestuia, cu alte cuvinte spre relevarea a ceea ce constituie esenţa specificului naţional al oricărei culturi, spre ceea ce defineşte esenţa fiinţei naţionale a unui popor de sor­ ginte rurală. Tocmai prin acest fel de a aboi'da şi de a privi lumea rurală scrierile lui Valentin Rasputin, Feodor Abramov, Vasili Belov etc. se deosebesc de literatura „narodnică" de la sfârşitul veacului trecut mai curînd documentar-reportericească, şi tocmai în acest plan se defineşte adevărata origina­ litate a scriitorilor sovietici amintiţi, atît ca dezbatere de idei, cît şi ca autenticitate de expresie artistică. Conform unei tradiţii preluate din folclor şi întărite de literatura cultă (între alţii de Nekrasov, A. Blok etc.) păs­ trătoarea tezaurului de spiritualitate, de norme şi principii etice venind din depărtarea veacurilor şi transmiţînd din gene­ raţie în generaţie mesajul unei profunde omenii şi înţelep­ ciuni este femeia. De aci locul central ocupat de personajele feminine şi îndeosebi de cele bătrâne în operele scriitorilor amintiţi. Ajunse la o vârstă impunătoare, aceste ţărănci ca Vasilissa Melentievna (din nuvela Caii de lemn de Feodor Abramov) sau Anna (Sorocul cel de pe urmă de V. Rasputin) [7]

apar ca adevărate fLguri simbolice, ca un fel de întrupare a tezaurului de spiritualitate, a acelui „izvor de apă vie“ (după expresia Vasilissei Melentievna) fără de care nu poate dăinui nici un popor, nu poate trăi nici un individ. Valentin Rasputin îndeosebi manifestă un viu interes pentru asemenea personaje. Fiecare din romanele sale narează un caz din existenţa unei femei, sau un destin feminin (al Măriei din Bani pentru Maria, ai Armei din Sorocul cel de pe urmă, al Nastionei din Trăieşte şi ia aminte, al Dariei, Katerinei din Despărţirea de Matiora) şi fiecare din aceste cazuri sau destine este profund grăitor, de mare semnificaţie, parabolic, am putea spune. Situaţiile existenţiale prezentate şi analizate de autor au un caracter „limită", sînt situaţii extreme. „Sorocul cel de pe urmă", ho­ tarul ultim al existenţei umane este frecvent prezent, ca para­ metru esenţial — întocmai ca şi la Tolstoi — al destinului eroi­ lor în proza lui Rasputin. (Anna este în pragul moiţii, Nastiona se sinucide, pieirea insulei Matiora, cerută de construcţia unei hidrocentrale, vine ca o sugerare simbolică pentru sfîrşitul apropiat al Dariei, Katerinei etc.) De aci fiorul tragic ce stră­ bate proza lui Rasputin, amprenta ei profund tragică, ce cu­ noaşte o manifestare culminantă, supremă în romanul Trăieşte şi ia aminte. Judecând după .titlul cu formula lui imperativ-exortativă scrierea ar făgădui o dezbatere cu concluzii didacticist-moralizatoare. Titlul nu acoperă însă decît parţial mesajul roma­ nului, care ne aduce aminte de inexorabilele şi zguduitoarele adîncimi ale tragediilor antice. Implacabilul destin este înlocuit aici prin impasul total, definitiv. Pentru dezertorul Andrei Guskov nu există altă soluţie, altă perspectivă decît dispariţia, întocmai ca şi în tragedia antică vinovăţia sa majoră, păcatul său îl pun în situaţia de înstrăinare totală faţă de colectivul nemijlocit din care face parte, faţă de neamul său, faţă de consăteni, de familie, de rude, de prieteni, care nu-1 vor mai accepta, în mijlocul cărora nu se mai poate întoarce. După cum aceeaşi vină tragică o poartă Andrei Guskov faţă de toţi oamenii ce au luat parte la război, fie că au căzut pe cîmpul de luptă, fie că i-au supravieţuit, deci faţă de o ţară întreagă, faţă de un popor întreg, chiar faţă de atîtea popoare. [8]

Ca şi în tragediile antice, împrejurările devin atotdominante, totul para a se coaliza împotriva lui Andrei Guskov. Eroului i-ar trebui o uriaşă forţă morală p'entru a le birui, dar Guskov nu dispune de resursele spirituale necesare, nici de curajul de a accepta calvarul căinţeL Această perspectivă i se pare terifiantă şi el o exclude cu desăvîrşire, căutînd o soluţie de supravieţuire. Dar aceasta nu poate fi decît a izo­ lării totale de obşte, a însingurării definitive. Refugiul în adîncul pădurii siberiene e doar un paleativ. De astă dată natura nu mai este prietenă omului ; dimpotrivă, devine adversara lui, în virtutea păcatului pe 'Care el l-a săvârşit şi care atrage după sine şi încălcări ale legilor nescrise ale firii (uciderea căpri­ oarei, a viţelului). Ideea tolstoiană, dragă scriitorilor „ţărani" şi aceluiaşi Rasputin în alte scrieri ale sale (Despărţirea de Matiora în primul rînd) a comunicării şi contopirii omului cu natura, capătă un revers dramatic, acel al excomunicării omu­ lui păcătos, care încalcă şi legile sociale, şi pe cele ale naturii. Scena cutremurătoare în care Andrei începe să urle ca lupii pentru a scăpa de prigoana fiarei capătă o profundă semnifi­ caţie simbolică. Lui Guskov nu-i mai rămîne decît drumul lupilor. Oamenii nu-1 vor mai accepta nicicînd. Istoria lui Andrei Guskov, asemănătoare în acest punct cu cea a lui Grigori Melehov (de reţinut comparaţia din final a eroului lui Şolohov cu un lup sur), confirmă o dată mai mult adevărul după care individul îşi poate făuri destinul şi fericirea numai în unison cu interesele şi aspiraţiile colectivităţii din care face parte. Şi nu împotriva acesteia. Caracterul parabolic al întîmplării narate susţine şi in­ tenţia moralizatoare. Un caz ca cel al lui Andrei Guskov nu poate şi nu trebuie uitat. Luată în sine, circumscrisă la pro­ pria ei sferă, întîmplarea ar avea o valoare educativă, exem­ plificatoare. Scriitorul a mers mai departe — pe o linie dostoievskiană — implicând-o într-o dezbatere profundă de ordin moral şi filozofic asupra vinei, a păcatului, a „crimei şi pedep­ sei". Prin aceasta, un caz local — ca amplasare temporală şi teritorială — capătă semnificaţie generalizatoare, sugestivă pentru condiţia omului modern. Destinul lui Andrei Guskov se concretizează în toată amploarea şi profunzimea sa tragică datorită înlănţuirii saie cu destinul Nastionei pe care o supune [9]

aceleiaşi condamnări morale. în virtutea unor reguli obşteşti statornicite, femeia se face şi ea vinovată ca şi soţul ei. Poate că unii cititori s-au aşteptat ca eroina să-şi dea seama de impasul unde va ajunge şi să săvîrşească actul civic, intr-un fel firesc, să-şi denunţe soţul dezertor. Rasputin a refuzat această soluţie uşoară şi nu a reeditat istoria Liubovei lai'ovaia. Complicînd destinul eroinei sale, el a desfăşurat o intere­ santă pledoarie psihologică pentru apărarea vinovatului fără vină, sau poate mai curând a vinovatului din dragoste, a celui care păcătuieşte faţă de mulţi, pentru că nu vrea să părăsească, să trădeze pe unul, pe omul pe care îl iubeşte. Situaţia Nastionei este şi ea profund tragică, de impas evident ca şi cea a lui Andrei. Rasputin şi-a înzestrat eroina cu toate acele cali­ tăţi pe care el le preţuieşte la femeia rusă : devotament, spirit de sacrificiu, dăruire sufletească, iubire mergînd până la uitare de sine. în virtutea lor, Nastiona nu poate să-l lase ipe Andrei în părăsire, fără ajutor, fără un reazim. Dar, în condiţiile tragice date, integritatea sufletească a eroinei se întoarce îm­ potriva ei. Şi devine cauza tragicului ei sfârşit. Nastiona nu reuşeşte să-l convingă pe Andrei ca altădată Sonia Marmeladova pe Raskolnikov să urmeze drumul căinţei. La aceasta se mai adaugă deosebirea de situaţie. Dacă Sonia se situează moralmente în afara crimei săivîrşite de Raskolnikov, Nas­ tiona devine prin nedenunţare complicea lui Andrei şi mai apoi victima lui. De aci zbaterea dureroasă a eroinei între dra­ gostea pe care nu o poate trăda, o anume înţelegere a devota­ mentului, şi sentimentul culpabilităţii, ca rezultat al partici­ pării sale la păcat, pe care romancierul o urmăreşte într-o traiectorie sinuoasă şi profund veridică, de o mare acuitate a observaţiei psihologice. Calvarul Nastionei izvorît di.ntr-un suprem sacrificiu omenesc, şi în numele unei profunde înţe­ legeri a afecţiunii, întemeiate evident pe o logică subiectivă şi infirmată de legile dreptăţii obşteşti, solicită compasiunea cititorilor şi prin această participare accentuează şi mai puternic vina lui Andrei şi sălbăticirea sa. Din momentul în care eroina îşi dă seama de păcatul său, ea acceptă cu resemnare, cu un fel de fatalism venind dintr-o concepţie populară străveche, ideea pedepsei, a ispăşirii crimei. Dubla moarte, a eroinei şi a copilului încă nenăscut, ampli­ fică la dimensiuni dostoievskiene crima lui Guskov, venind ca [10]

un semn al destinului imiplacabil, al justiţiei ce-şi rosteş-te ver­ dictul necruţător şi tragic. Titlul cărţii răsună ca un memento înfricoşător, sublimînd laconic precum altădată în corul antic comentariul de milă şi de jale, îndemnîndu-ne să nu uităm că mai grea deoît moartea fizică este moartea sufletului, ple­ carea de viu din viaţă, din rîndurile semenilor. Caz particular aducând a parabolă, întâmplare excepţională îndemnând la meditaţie de amplă cuprindere existenţială şi filozofică, poveste ţesută din iubire şi durere sugerând gânduri de elevaţie morală, romanul lui Valentin Rasputin se înscrie prin creaţiile literaturii sovietice contemporane de autentic talent şi memorabil mesaj dramatic. TATIANA NICOLESCU

I a r n a l e a t u l u i 44— 45, d i n u l t i m u l a n de război, se arătase în ţin u tu rile acestea destul de blîndă, deşi gerurile Bobotezei, precum e data, se înverşunară, totuşi, sănşi înteţească năpada săltând gradele pînă peste patruzeci. Plesnind şi scorojindu-se în tr-o săptăm înă, poleiul scînteietor se des­ prinse de pe scoarţa copacilor şi păd u rea am orţi cu desăvîrşire ; zăpada soîrţîia sub paşi fărîm iţîndu-se. D im ineaţa a e ru l tare şi rece tăia răsuflarea. Apoi gerul se m ai potoli, slăbind strînsoarea, se m uie o d a tă şi încă o dată, încît, pe locurile deschise, zăpada se um ezi curând, se îngreună şi se aşeză în stra t învîrtoşat. în răstim p u l c ît ţin u ră aceste geruri, d in baia de aburi a gospodarului Guskov, zidită în fundul grădinii de jos, lîngă m al, aproape de a p a Angarei, dispăru o secure. Bătrânul M iheici ţin e a m u lt la această u n e a ltă p e n tru că e ra de fabricaţie veche şi lesnicioasă la m înuit. De obicei, cînd treb u ia fe­ r it u n lucru de ochi străini, îl doseau în tr-o tain iţă din spatele cuptorului, să p ată sub scîndura podelei. C hiar în a ju n bătrânul tocase cu acea secure nişte tulpini de tu tu n şi ţin ea m inte foarte bine că o vîrîse în ascim zătoare. A doua zi în să n -a m ai găsit-o acolo. C ăută zadarnic peste to t — p arcă o înghiţise păm întul. In schim b, m ai descoperi, sco­ tocind p rin baie, că n u era sin g u ra lui pagubă. Cineva cotrobăise m ai cu de-am ănuntul, căci luase de pe ra ftu l din tindă ju m ătate d in rezerva lui de foi de tu tu n , ia r d in colţul de d u p ă uşă iperechea de schiuri vechi cu care um bla el la vânătoare. De abia atunci şi-a d a t seam a b ă trîn u l G uskov că boţul venea de dep arte şi că securea e p ie rd u tă de tot, p e n tru că nim eni d in tre consătenii lui nu s -a r fi lăcom it să fu re nişte schiuri. [13]

N astiona află de pagubă seara, cînd se întoarse de la lucru. M iheici, cu to ată bodogăneala de peste zi, n u contenea să se frăm în te : unde m ai găseşti acum, în plin război, o asem enea secure ? Nu găseşti defel, d a rm ite u n a aidom a ; era ca o jucărie — uşoară, spornică la lucru, cu ascuţişul ca de brici. N astiona asculta m or­ m ăitul socrului şi se gîndea obosită că nu făcea să se frăm înte om ul p e n tru a tîta lucru, cînd de p atru ani de zile toate le m ergeau de-a-ndoaselea. Şi abia în aşternut, înainte de a aţipi, cînd tru p u l lăsat întins în voie începe să se liniştească, inim a N astionei tresări deodată la un gînd ; cum să-i vină în cap unui străin să se uite sub scîndura din podea ? A cest gînd, iscat năzarnic, făcu să-i sară inim a din loc ; sim ţea că se înăbuşă. Som nu-i pieri brusc, şi N astiona răm ase m ult tim p cu ochii larg deschişi în întuneric, fă ră a face o m işcare, de team ă ca nu cum va să dea în vileag cum ­ plita-! bănuială, pe care ba o alunga din sufletul ei tu l­ b u rat, ba o relua cu m intea înfrigurată, căutînd să apro­ pie şi să înnoade capetele subţiri ale firului ei crîm peiat. N oaptea întreagă se perpeli în tre som n şi veghe, iar la revărsatul zorilor h otărî să treacă pe la baie, cu ochii ei să vadă ce-i şi cum. N-o m ai lu ă pe lîngă staul, spre care ducea o cărăruie b ă tă to rită în zăpadă, ci coborî direct spre rîu pe o trecere com ună şi apoi coti la dreapta, de unde se zărea pe coama u n u i dîmb, dincolo de îngrăditură, acoperişul băii. Se opri u n pic jos la poalele dîm bului, după care porni să urce cu băgare de seam ă trep tele îngheţate, sări peste gard, ca să nu se audă scîrţîitu l vraniţei, zăbovi u n tim p în faţa in ­ trării, tem îndu-se să in tre buzna şi abia după aceea trase încetişor spre dînsa u şiţa scundă. Cum uşa e ra înţepe­ nită, a tre b u it s-o sm ucească cu putere. Nu, nu era nim eni, v ra să zică, şi nici n -av ea cimi să fie. In baie era întuneric. Singura ferestru ică ce dădea spre apus către rîu l A ngara de-abia începuse a cerne în lău n tru o lum ină slabă, leşietică. N astiona se aşeză pe banca de lîngă ferestruică şi adulm ecă încordată, cum fac săl­ băticiunile, aerul din baie, cercînd să descopere niscai [14]

izuri noi, neobişnuite, cîndva bine cunoscute, d ar nu desluşi decît m irosul în ţep ăto r-am ăru i de abureală stă­ tu tă. „N ăzăreală neroadă, ce altceva să fie “, îşi zise ea în gînd şi se ridică, în trebîndu-se nedum erită de ce a venit şi ce năd ăjd u ia să găsească aici. Ziua to a tă N astiona a cărat la paie d e pe a rie în c u rtea colhozuluî şî de fiecare dată, coborînd la vale, se zgîia ca în tr-o v ra jă ce-i fu ra ochii spre baia lo r de pe dîm bul cel înalt. Degeaba se înciuda căutînd să nu m ai privească într-acolo, căci m ereu şi m ereu se po­ m enea cu ochii a ţin tiţi sp re p ă tră ţe lu l stingher şi în ­ tunecos al băii. Paiele tre b u ia să le scoată de sub ză­ padă cu furca, de-abia izbutind să sm ulgă şi să arunce în sanîe cîte u n smoculeţ, încît şî cele tre i tran sp o r­ turi num ai au fost de aju n s ca să-i sleiască puterile, deşi, voinică şi răbdătoare cum era, făcea de obicei faţă la orice m uncă, oricît de grea. Erau, desigur, şi u r ­ m ările nesom nului din noaptea trecu tă. Seara, d o ar cît apucă să îm buce ceva, se prăbuşi în p at m o artă de oboseală. Fîe că avusese u n vis peste noapte pe care îl şi uitase în som nu-î adînc, fie că u n gînd anum e străfulgerase acum în m intea-i lim pezită, fap t e că, trezindu-se, ea ştiu p rea bine ce are de făcut de aci încolo. Alese pîînea cea m ai m are, o înveli în tr-u n prosop curat, o duse pe ascuns şi o lăsă pe ra ftu l din tin d a băii. ^ aşeză şi răm ase u n tim p pe gînduri, chibzuind dacă m ai e tea fără la m inte ; părăsi apoi baia, trăgînd încetişor u şa după ea, doar cît să nu răm înă deschisă, şi pom i acasă cu u n suspin de tăin u ită rugă. In urm ătoarele două dim ineţi, N astiona controlă dacă lucrurile d in baie m ai erau la locul lor — nim eni nu se atinsese de pîinea lăsată de ea. O luă şi puse alta proaspătă, pe acelaşi loc văzut de la prim a ochire. Nu mai spera în nimic, d ar o nelinişte neostoită o în ­ dem na să caute u rm a rea poveştii cu securea. Care străin p u tea să-şi închipuie că sub o anum ită scîndură se află o m ică ascunzătoare ? Uite-o, scîndură aceea, stă acolo bine po triv ită a lă tu ri de celelalte, fă ră să se m işte sau să tresalte, chiar dacă ţopăi deasupra ei. Să [15]

fi u rm ă rit cineva cum se rnnblă la ea ? Pâinea, pîinea va dovedi cine a fost ; e greu să rezişti la ispita pâinii. P este alte două zile pâinea d in baie dispăru. Nem aigăsind-o la locul unde o pusese, N astiona se În­ grozi. P u terile o p ă ră siră pe dată. Se lăsă gemând pe lav iţă şi clătinând d in cap : nu, n u se poate. A şa ceva e cu n e p u tin ţă ! O fi tre c u t pe aici careva d in ai casei, soacra ori socrul, a v ăzu t şi a dus-o in casă. A sta era. N um ai aşa se explică. Şi deodată N astiona se lăsă in genunchi. Pe podea erau risipite firim ituri. Nu, nici soacra, nici socrul, ci altcineva. în cenuşa veche din v a tră m ai găsi Înfundat u n m uc de ţigară. Din clipa aceea N astiona p ărea că trăieşte intr-o Înfrigurare continuă, cu fu n d ată în ea însăşi, d ar cu p riv irea n elin iştită trădând aceeaşi în tre b are : şi acum, ce avea să se m ai întâmple oare ? Se în g rijea de tre b u ­ rile gospodăriei, îşi făcea m uncile la colhoz rămânând p rin tre oam eni neschim bată, aşa cum o ştiau to ţi de ani de zile, şi totuşi m ereu la pândă, aruncând m ereu în ju r priv iri tem ătoare, tresărin d la cel m ai m ic zgomot neobişnuit. A ştep tarea aceasta la nesfârşit, când de fapt nici n u ştia p rea bine ce anum e aşteaptă, deveni în cele din u rm ă de nesuportat, şi N astiona h o tărî să pre­ gătească sâmbătă o baie de a b u r p e n tru toţi. Mama soacră o sfătu i să ren u n ţe la baie pe o aşa vrem e ge­ roasă, d ar N astiona stăru i : ea singură va căra apă, singură o va încălzi, lor n u le răm âne decât să se îm băieze. De fapt, pregătirile n u i-a r fi lu a t cine ştie cît tim p, d ar ea n u se grăbi deloc, tărăgănând p arcă voit lucrul, altm interi lesnicios şi prea obişnuit p e n tru ea. Despică pe îndelete peste b raţu l de lem ne de molid, cam tot atâtea lem ne de m esteacăn, care ard m ai încet ; aprinse focul în cuptor m ai târziu decât o făcea de obicei. Era o zi rece — gerul abia începuse a se ogoi — dar calm ă şi senină. Urcând cu căldările pline dinspre Angara, se u ita de fiecare dată cum iese fum ul din coş — un fum negru, pe care îl scoate lem nul de m es­ teacăn — şi cum se în alţă în panaş drept, n eclintit de [16]

nici o adiere de vînt, încît p u tea fi văzut din depărtare. T u m a se -n cazan m ai m u ltă apă, um plîndu-1 pînă la buză, frecase şi spălase bin e poliţa şi podeaua, apoi închise răsu flăto area din h orn şi aljia pe în serat plecă să-i cheme pe bătrîni, am intindu-le să aducă şi petrol p e n tru lam pă. U m bla ca în vis. Se m işca aproape orbecăind, fără a sim ţi oboseala sau încordarea de pe urm a alerg ătu i'ii de peste zi, d a r făcea to tu l întocm ai cum îşi propu­ sese. A şteptă v en irea bătrînilor, ad u n ă ru fă ria prim e­ nită, ia r la în tre b are a Sim ionovnei cine o v a aju ta, la îm băiat, m in ţi că face baie cu Nadka. Obişnuia, dealtfel, să chem e cu ea la baie pe careva d in tre vecine. D ar as­ tăzi u rm a să se descurce de u n a singură. La căderea deplină a nopţii, cu întunecim ea-i de nepătruns, se strecu ră în baie, acoperi gem uleţul cu o cîrpă şi se dez­ brăcă în grabă, voind să se spele cît se poate de repede, în tru c ît ceasul cel sorocit de ea urm a, se vede treaba, să sosească ceva m ai tîrziu. D upă ce se îm băie, se întoarse acasă. Se pieptănă la lum ina lăm pii în fa ţa oglînzii şi spuse bătrînilor că se duce să tăifăsuiască p u ţin la Nadka, cu care, chi­ purile, făcuse baie. Şi, în tr-ad ev ăr, trecu pe la Nadka, d a r n u zăbovi la ea m ult, să se ştie doar că a fost pe-acolo, căci se grăbea să se întoarcă m ai iu te din nou la baie. Tiptil, hoţeşte, se fu rişă pînă la uşă cu team a-n sîn de a fi în tîrziat şi trase cu urechea, să se încredin­ ţeze că nu e nim eni în lău n tru , d u p ă care in tră cu m u ltă băgare de seam ă. B aia încă n u se răcise. Ca să n u asude, se aşeză lîngă uşă. C hiar dacă a r apărea cineva, ea tot a r fi avut tim p să se ridice şi să se dea la o parte. D eocam dată însă n u -i răm în ea decît să aştepte. D inspre sat răzbeau pînă aicî ecourile stingerii : slabe voci răzleţe ale u nor în tîrziaţi şi lă tra tu l surd şi lenevos al cîinilor neostoiţi. Apoi totul se linişti. Din cînd în cînd răsu n a pe A ngara tro sn etu l fugarnic al gheţii crăpate. R ăsuflînd molcom se răcea baia. Nastiona şedea în întuneric, cu greu izbutind să ghicească [17]

locul ferestruicii şi, în sta re a de am orţeală în care se afla, se sim ţea o biată lighioană, un fel de duh al casei, care presim te prim ejdia. Ce a r putea să caute aicea în p u tere a nopţii u n om ? încerca să se gîndească la ceva, să-şi aducă am inte de unele lucruri şi nu iz­ b u tea : ceea ce era a tît de sim plu p rin tre oameni, aici se dovedea a-i fi cu neputinţă. Mai tîrziu, sim ţind că suflă de la uşă, se m u tă pe bancă. Şi totuşi se lăsase pesem ne fu ra tă de somn, de vrem e ce nu auzise apropiindu-se nişte paşi. Căci uşa se des­ chise brusc şi o m atah ală atingînd-o cu ceva foşnitor pătrunse în baie. N astiona sări în picioare. — D um nezeule ! Cine eşti, cine ? strig ă ea cu inim a în g h eţată de frică. M atahala cu chip de om se opri u n pic nem işcată în uşă, apoi se repezi sp re dînsa : — Taci, N astiona ! Eu sînt. Taci ! In sa t se stîrn i deodată şi tot aşa de repede se potoli lă tra t de cîini.

2 S a t u l a t a a ia n o v k a , a ş e z a t p e m a l u l d rep t al riu lu i A ngara, n u m ăra în total treizeci de gospodării — de fapt, nu e ra decât u n cătun. în pofida num elui său răsunător, un num e de faim ă haiducească S e ra o aşezare singuratică, care în izolarea ei începuse tre p ta t să decadă încă înainte de război : cinci case, şi încă nu d in tre cele m ai sărăcăcioase, ci case d u rate te ­ m einic, destul de arătoase, fuseseră dem ult părăsite de stăpînii lor şi stăteau p u stii cu ferestrele oarbe, a stu ­ pată pe d in afară cu scînduri b ătu te în cuie. Că satele se depopulau în tim pul războiului e ra lesne de înţeles, * Atamanoi^ka — sediul sau centrul unei oşti căzăceşti con­ dusă de un „ataman" ; bază de operaţii sau cuib de ceată hai­ ducească sub şefia unui ,.ataman“. [18]

cauza e ra u n a şi aceeaşi p e n tru toate. D ar d in A tam anovka oam enii începuseră să plece cu m u lt înainte, m ai ales cei tineri, care n u apucaseră încă să-şi încro­ pească o gospodărîe proprie. A ceştia e ra u atraşi de aşezări m ai m ari, cu o v iaţă m ai zgomotoasă şi cu mai largi deschideri spre viitor. Or, A tam anovka n u le oferea nici un fel de perspective. Fusese cîndva clădită în tr-u n loc m ărginaş : satul cel m ai apropiat K arda — centrul ad m inistrativ de care ţinea — se afla la o d ista n ţă de peste douăzeci de verste. E adevărat, satu l R îbnaia de pe m alul celălalt era m ai aproape, d a r cei de acolo ţineau leg ătu ră cu vecinii lor de m ai la vale ; în acele p ărţi se aflau şi sovietul să­ tesc, şi m agazinele, şi au to rităţile raionale unde îşi în ­ tocm eau toate treburile. Pe la A tam anovka r a r se abătea careva traversînd rîu l cu barca. Pe lingă A tam anovka, sub ochii locuitorilor ei, lunecau vapoare, transportînd to t felul de noutăţi, d a r cele m ai m ulte treceau ocolind-o, aşa cum era cocoţată sus pe m alul a b ru p t al m arelui rîu : singuratică, cenuşie. Pînă şi vestea izbucnirii războiului ajunsese aici abia a doua zi. T rebuie spus, totuşi, că destinul acestei localităţi n -a fost din to td eau n a a tît de şters. Num ele de A ta­ m anovka îl preluase de la un alt num e — şi m ai răsu n ă ­ tor, şi m ai spăim os, — anum e — Razboinikovo h Pe vrem uri, ţăra n ii localnici nu se dădeau în lă tu ri de la o îndeletnicire ascunsă şi m ănoasă : „văm uirea" căută­ to rilo r de a u r ce veneau d in zonele a u rifere situate de-a lungul m alu rilo r Lenei. Poziţia satului în această pri­ v in ţă e ra deosebit de prielnică : lan ţu l m untos se în­ tinde pînă la rîu l A ngara, încît n u există a ltă cale de a ieşi la a rte ra principală decît trecând p rin sat. T îlh arii se postau la pîn d ă în locul cel m ai îngust, între m unte şi m alul apei, şi-i jef uiau pe căutătorii de a u r ce se întorceau acasă. R eputaţia aceasta pe seam a satului se încetăţenise tem einic. De la versiunea ei orală, faim a de sa t al tîlh arilo r pătrunsese pînă şi în scriptele ofi1 Derivat de la razboinik — tîlhar (în 1. rusă). [19]

ciale sub den u m irea „Razboinikovo“. în ain te încă de in sta u ra rea p u te rii sovietice, careva d in ad m inistraţia volostei a găsit că num ele acesta sim ă cam necuviincios şi, în consecinţă, a fost înlocuit p rin a ltu l — „A tam anovka“, încît sensul in iţial p ă re a că se păstrează în m iezul lui originar, d a r în acelaşi tim p dispărea acea n u a n ţă sup ărăto are p e n tru urechi. E de m en ţio n at totuşi că localnicii, n u se ştie de ce, n -au ad o p tat această schim bare. P în ă şi în zilele noastre, d u p ă a tîţia ani, bătrîn ii din K arda, d in R îbnaia, precum şi d in alte sate, ca şi cum s -a r fi înţeles, su sţin cu to ţii m orţiş : — Tot sa tu l tîlh ăre a pe v rem u ri ; acum s-au găsit să dea vina pe u n atam an oarecare. Degeaba, n u se prinde. N astiona n im eri la A tam anovka sm ulsă de so a rtă de p rin p ărţile de sus ale A ngarei. în anul de foam ete cum ­ p lită u n a m ie nouă su te treizeci şi trei, d u p ă ce-şi înm orm în tă m am a în sa tu l ei de baştină, n u dep arte de Irkutsk, Nastiona, la v îrsta de şaisprezece ani, lu ă de m înă pe surioara sa K atia, de opt anişori, şi, ca să scape de o m oarte sigură, porni, cu o bocceluţă în spinare, de-a lungul apei, în jos, la vale, im de auzise că oam enii o d u ­ ceau m ai p u ţin greu. T atăl ei fusese ucis încă în prim ul a n de colectivizare p rin tr-o întâm plare nefericită. Spu­ neau oam enii că cel ce a tra s nim erise în el din greşeală, căci ţintise de fa p t în altcineva. Şi astfel, fetiţele r ă ­ m aseră orfane, singure pe lum e. T oată v a ra N astiona şi K atk a au prib eg it d in sa t în sat, h rănindu-se cu ce căpătau p e n tru d iferite m unci p rin curţile oam enilor, sau cu ce li se dădea de pom ană, de m ilă p e n tru su ­ rio a ra ei cea m ică şi ta re drăgălaşă. F ă ră Katka, N astiona a r fi p ie rit desigur. Căci ajunsese în tr-u n ase­ m enea hal, încît sem ăna cu o u m b ră : deşirată, num ai piele şi oase, braţele, picioarele şi capul a tîrn în d u -i ne­ putincios, fă ră vlagă, cu o expresie încrem enită de su ­ ferin ţă în ochi şi pe obraz. N um ai e x iste n ţa m icuţei K atka, p e n tru care ţinea loc de m am ă, o făcea să se m işte, să ceară de lucru, să cerşească u n codru de pîine. Spre toam nă surorile aju n seră cu greu în sa tu l R iutino, unde locuia, du p ă cum ţin e a m inte Nastiona, o m ă­ [20]

tu şă d in p a rte a tatăJui. M ătuşa bodogăni cît bodogăni, d a r în cele din u rm ă le p rim i totuşi. R evenindu-şi pu­ ţin, N astiona s-a dus să lucreze la colhoz, K atka a fost p rim ită la şcoală. în tre tim p, se m ai îm b u n ătăţi si­ tu a ţia şi în p riv in ţa h ran ei : p rin seră a-şi a ră ta rodul grădinile proprii, se copseseră grînele. Foam ea dacă ai cu ce s-o oblojeşti, nu e greu s-o lecuieşti ; către iarn ă N astiona începu cu încetul să se întrem eze. Ia r în anul u rm ă to r recolta se dovedi a tît de bogată, încît a r fi fost o ruşine să n u m ănînce omul pe săturatele. T reptat, de pe fa ţa N astionei d isp ă ru ră rid u rile tim purii, tru p u l i se m ai îm plini, obrajii se ru m en iră, p riv ire a d e­ veni m ai sigură. S perietoarea de an u l tre c u t se tra n sfo r­ m ase în tr-o m în d ru ţă tam a n b u n ă de m ăritat. Acolo, la Riutino, d u p ă vreo doi ani a d a t ochii cu A ndrei Guskov, un flăcău stră in de sat, d a r harnic şi dezgheţat, care tra n sp o rta cu plutele în butoaie-cisterne com bus­ tibil lichid de la u n depozit a fla t pe undeva p rin ap ro ­ piere. S -au înţeles repede, în tru c ît şi N astiona se să tu ­ rase să slugărească la m ătuşa ei şi să-şi frîn g ă oasele p e n tru fam ilia acesteia. P redînd S.M .T.-ului butoaiele. A ndrei, fără nici o zăbavă, s-a întors cu vaporul înapoi şi a luat-o pe N astiona la el acasă, în satul A tam anovka. N astiona se a v în tă în căsnicie ca în tr-o vîltoare — fă ră să stea p rea m u lt pe gînduri : to t tre b u ia să se m ărite odată şi-odată ; aproape toate fetele se m ărită — ce s-o m ai lungească aşa ? Ce anum e o aştepta în noua ei fam ilie şi în tr-u n sa t s tră in n u -şi închipuia prea bine. în reM itate, s-a dovedit că din lucrătoare a ajuns to t lucrătoare, num ai că ograda e ra a lta şi gospodăria m ai cuprinsă, d a r şi rîn d u iala m ai închingată. Fam ilia soţului ţin ea două vaci, oi, porci, păsări şi stăteau în tr-o casă m are num ai tre i persoane. N astiona urm a să fie a p atra. Şi to t greul acestei gospodării căzu pe um erii ei. Sem ionovna, soacra ei, îşi a ştep ta dem ult o n o ră ca să-i uşureze m unca, şi, în d ată du p ă venirea acesteia, o n ăpădiră boleşniţele ; i se u m flară picioarele, se m işca încet, legănîndu-se greoi de pe u n picior pe celălalt ca o raţă. S tăpînă peste to t răm în ea însă [21]

to t ea : o v iaţă în treag ă învîrtise ro a ta aceasta şi acum, cînd o p re lu a ră alte m îini, i se p ă re a că m îinile acestea sîn t neîndem înatice, ba şi leneşe — num ai p e n tru că nu erau ale ei. La fire se dovedea a fi pidosnică rău ; b a bodogănea în tru n a, nerăbdînd nici u n cuvînt de neascultare sau dezvinovăţire, ba se bosum fla de ciudă şi nu scotea nici o vorbă. T rebuia să aib ă om ul răbdarea de crem ene a N astionăi, ca să nu se ia la h a rţă cu bătrîna. N astiona răm în ea de obicei tăcută, lăsînd-o să bodogănească, şi n u se în co n tra cu ea. D eprinsese acest fel de a se a p ă ra încă din v a ra aceea chinuită, cînd bătuse îm p reu n ă cu K atk a pe la porţile oam enilor din satele an gariene şi cînd oricine, dacă n u -i era lene, p u tea nitam -nisam s-o beştelească p e n tru te m iri ce. B ineînţeles, dacă a r fi fost şi ea de p rin p artea locului, chiar d in A tam anovka, şi dacă a r fi a v u t aici neam uri, care la nevoie a r fi să rit în a p ă ra re a ei şi n - a r fi îngă­ d uit să fie n ed rep tăţită, atunci, fireşte, şi p u rta rea faţă de ea a celor d in casă a r fi fost alta. D ar aşa — ce era ea ? — o nenorocită de orfană, p rip ăşită nu se ştie de unde, fă ră nici o zestre, num ai cu o rochiţă de stam bă pe dînsa, în cît şi straiele cu care să poată apărea în faţa lum ii treb u i să şi le încropească aici. Tocmai asta nu i-a convenit m am ei-soacre. D in asta se trăg ea por­ n ire a Sem ionovnei îm potriva n u ro rii sale, încît ră ­ bufnea ori de cîte ori o apucau hachiţele. Dealtfel, cu trecerea anilor, Sem ionovna se obişnuise cu N astiona şi bom bănea d in ce în ce m ai rar, recunoscînd că a a v u t p arte, totuşi, de o noră şi supusă, şi harnică. N astiona izbutea să-işi facă m unca şi la colhoz şi aproape de u n a singură p u rta pe um erii săi to ată povara tre b u rilo r de acasă. B ărbaţii aveau num ai g rija aprovizionării cu lem ne sau căpiţării finului. Şi, b in e ­ înţeles, dacă s -a r fi în tîm p lat să se prăbuşească acope­ rişul casei, ei l-a r fi reclădit, d ar ca să aducă, să zicem, apă de la rîu, ori să cureţe acareturile — nici vorbă de aşa ceva ; e ra o tre a b ă n ep o triv ită p e n tru u n bărbat, b a chiar şi nedem nă. Sem ionovna, în cîrjele ei, se de­ [22]

plasa greu şi num ai în ju ru l casei, peste to t robotea Nastiona, fă ră ea to ată tre a b a a r fi s ta t pe loc, şi faptul acesta o făcea pe b ă trîn ă să fie m ai îngăduitoare. Un singur lucru n u p u tea să-i ierte însă — N astiona n-a căzut niciodată grea, ca să-i d ăruiască nepoţel. Nu-i făcuse d in asta nici o v in ă şi nici n u-şi m ărturisise păsul ; ca fem eie, ştia prea bine că p e n tru orice m uiere nevenirea unui copil este lucrul cel m ai dureros, d a r în adîncul inim ii acest nenoroc o rîcîia în tru n a, d a t fiind că şi din căsnicia ei nu-1 avea în v ia ţă decât pe Andrei, deoarece prim ii doi copii născuţi — două fetiţe — nu supravieţuiseră. Lipsa de copii, m ai ales, o făcea pe N astiona să rabde totul. De m ică auzise că o fem eie stearpă, fă ră copii, nu m ai e fem eie decât pe jum ătate. Nici n -a r fi băn u it că a r avea acest cusur şi s-a m ă rita t cu inim a uşoară, ştiind din ain te so arta h ărăzită fem eii, bucurîndu-se de această schim bare, cea m ai m are în viaţa ei, şi de abia m ai tîrziu, cum se în tîm plă de obicei, reg re tă că se cam pripise cu m ăritişul, în loc să se m ai bucure cîţiva ani de lib e rta te a şi binele fetiei. A ndrei se p u rta cu ea frum os, îi spunea „sufleţelul m eu“. La început, nici nu-şi puneau problem a copiilor, p u r şi sim plu tră ia u unul lîngă altu l şi atît. V enirea tm ui copil a r fi p u tu t chiar să le tu lb u re fericirea. Mai tîrz iu însă, pe nesim ţite, de undeva d in străfu n d u l inim ii, şi num ai p e n tru că s-a ivit prim ejdia încălcării unei rînduieli adine în răd ă­ cinate în a lcătu irea căsniciei, s-a iscat u n fel de ne­ linişte ; ceea ce ocoliseră la început cu team ă şi fereală, acum se învedera ca ceva dorit, m u lt a ştep tat : va veni sau n u va veni ? Treceau lunile u n a după alta, fă ră să aducă vreo schim bare şi atunci aştep tarea se tran sfo rm ă în nerăbdare, du p ă aceea în team ă. Apoi, în tr-u n singur an, p u rta re a lu i A ndrei fa ţă de dînsa se schim bă cu to tul : a d ev en it arţăgos, brutal, înjiarînd-o fă ră nici un m otiv ; b a de la o vrem e dădea ch iar să sa ră la ea cu pum nii. N astiona tăcea şi răb d a : e în firea m uierii ruse să-şi tocm ească o singură data v ia ţa şi apoi să [231

rabde to t ce i-a fost hărăziit în ea. D ealtfel, întreaga vin ă p e n tru ceea ce î se întîmiplă, d u p ă socotinţa Nastionei, o p u rta ea însăşi. Şi num ai o dată, cînd Andrei, învinuind-o, i-a spus nişte vorbe d e-a d rep tu l de n e­ îngăduit, ea s-a o ţă rît p lin ă de necaz şi de am ărăciune, spunînd că încă n u se ştîe d in cauza cui se-ntîm plă aşa, poate că el e de vină, deoarece cu a lţi bărb aţi ea n -a a v u t d e-a face. D rept urm are, a tre b u it să îndure o b ătaie soră cu m oartea. Ce-i drept, în u ltim ul a n din ain te de război au dus-o m ai lesnicios, începîmd p a rc ă d in nou a se obişnui să stea îm preună. Acum ştiau p re a bine la ce se p ot aştepta u n u l de la celălalt, urm înd rîn d u ia la bătrînească : odată însoţiţi, treb u ie să se ţin ă pîn ă la capăt îm preună. Ca şi înainte, A ndrei n-o p re a ră s fă ţa cu cine ştie ce sem ne de gingăşie, d a r nici n-o b ru ftu lu ia . Se m u lţu m ea Nastiona şi cu a tîta ; e ra u încă tin eri, cu tim pul n epotrivi­ rile se v o r netezi de la sine. Şi dacă n u a r fi izbucnit războiul, poate că tocm ai aşa s -a r fi întîm plat. D ar a v en it războiul şi a zădărnicit totul, spulberîndu-i aşteptările, odată cu a tîte a a lte speran ţe şi n u num ai ca ale ei. A ndrei a fost m obilizat ch iar din prim ele zile. Nastiona a bocit c ît a bocit şi s-a ostoit. N u e ra singura ea lovită de această nenorocire ; a tîte a alte neveste cu copii lîngă poală şi în b raţe se pom eniră în tr-o situaţie m u lt m ai grea. P e n tru p rim a o ară în anii căsniciei, fap tu l de a nu fi adus pe lum e nici im copil o făcea să-şi rev in ă în fire şi să-şi recapete încrederea în ceea ce p u tea să-i aducă viitorul. D egeaba îşi căinase so arta care abia acum se dovedea că a fost în ţeleap tă ; căci întrevăzuse cu m u lt în ain te ce n ăp astă avea să se abată asu p ra oam enilor şi potrivise v iaţa ei în aşa fel încît ea să p o ată b iru i greul de u n a singură. M ai încolo, în v rem u ri m ai bune, or să v in ă şi copiii, n u -i încă tîrziu. N um ai de s-a r întoarce A ndrei. Cu gîndul acesta trăise ea to t tim pul războiului. Cu sp e ra n ţa a sta se ţin u în anii aceia cum pliţi. [24]

V rem e îndelungată, lu p tîn d pe front, A ndrei răzbi cu bine p rin focul bătăliilor, d a r în v a ra lui 44 i se pierdu urm a, n u m ai dădu celor de acasă nici rni sem n de viaţă. A bia peste două lu n i p rim iră o scrisoare d in Novositoirsk. In te rn a t în tr-u n spital, el vestea că e ră n it şi că d u p ă ce se însănătoşeşte v a fi lăsat p e n tru cîteva zile acasă. F ăgăduinţa aceasta o făcu pe N astiona să n u m ai plece la Novosibirsk, deşi prim ul ei gînd a fost să pornească im ediat la drum , ca să-şi vadă acolo b ă r­ batul. Dacă e v o rb a în să că to t capătă o perm isie, m ai bine să se întîlnească acasă — aşa îşi făcură ei socoteală. D ar sp e ra n ţa lu i A ndrei n u se adeveri. Toam na tîrziu, el a scris în cîteva rîn d u ri ta re n ecăjit că socoteala lo r a d a t greş, deoarece de la spital este trim is înapoi, direct pe front. Şi ia r i se pierdu urm a. In aju n u l crăciunului au a p ă ru t la A tam anovka preşedintele sovietului sătesc d in K arda — Konovalov, şi p istru ia tu l m iliţian sectorist — Burdak, poreclit de gurile rele B ardak. De la şleahul Angarei, ei cotiră d re p t spre casa gospodarului Guskov. N astiona lipsea de acasă. — Ce veşti a v e ţi de la fecior ? în tre b ă B urdak pe M iheici, cu voce severă ca la interogatoriu. I-au a ră ta t ultim ele scrisori de la A ndrei. B urdak le citi, dădu să le citească şi iui Konovalov, du p ă care le vîrî în buzunar. — A ltceva n u v^a m ai scris ? — Nu, răspunse M iheici şi, venindu-şi în fire din zăpăceală, întrebă. D ar ce-i cu el ? U nde se află ? — Păi, tocm ai asta vrem să ştim şi noi — unde se află ? S-a ră tă c it pe undeva A ndrei Guskov al vostru. Dacă vă scrie ceva — ne daţi de ştire. S-a înţeles ? — Am înţeles. De fapt, M iheici nu înţelesese nim ic ; nici el, nici Sem ionovna, nici Nastiona. Ia r în tim pul g erurilor de bobotează, d in ascunză­ to are a de sub podeaua băii lor, disp ăru securea. [25]

~ T a c i, n a s t i o n a ! e u s î n t . t a c i ! B raţe vînjoase, aspre, o apucară de um eri, ţintuind-o pe bancă. De d u rere şi de frică N astiona gemu. G-lasul om ului e ra răguşit, ru g in it parcă, d a r felul lui de a-i vorbi răm ăsese neschim bat şi N astiona îl recunoscu. — Tu eşti. A ndrei ? D um nezeule ! De unde ai a p ă ru t ? ! — De acolo. Taci. Ai spus cuiva că sîn t aici ? — La nim eni. Nici eu n-am ştiut. în în tu n e ric n u -i desluşea chipul ; d o ar că în faţa ei stă te a o m atah ală neagră, m iţoasă, profilîndu-se vag în slabele răsfrîn g eri de lum ină ce veneau d k i colţurile ferestruicii acoperite. R espira şu ie ra t şi greu, ca după u n urcuş în m are fugă. N astiona sim ţi că şi ea se înă­ buşe, atât de n e a şte p ta t — oricît de intens i-a r fi şoptit glasul inim ii — s-a produs această în tîln ire şi în tr-a tît de furişă, înfricoşătoare s-a dovedit ea chiar din p ri­ m ele clipe, chiar de la prim ele vorbe rostite. în sfîrşit, el îşi retrase m îinile şi făcu u n pas înapoi. Cu o voce to t nesigură încă şi sp a rtă în treb ă : — M -au c ă u ta t ? — D ăunăzi a v en it m iliţianul îm preună cu Konovalov d in K arda. Au vorbit cu tata. — Tata şi m am a bănuiesc ceva ? — Nu. T ata crede că un s tră in i-a lu at securea. — Tu ai ghicit, v ra să zică ? Ea n u apucă să răspundă. — P linea tu ai adus-o ? — Eu. D upă o scu rtă tăcere, el relu ă : — U ite că ne revedem , Nastiona. Ne revedem , zic — rep e tă el repezit, ca şi cum a r fi aşteptat, în zadar, ce va spune ea. Nici nu-m i vine a crede că m ă aflu a lă tu ri de nevasta m ea dragă. N -ar fi tre b u it să dau ochi cu tine şi nici cu nim eni altu l aici, d a r aşa singur n-aş p u tea s-o scot la capăt şi să ies te a fă r d in iarnă. M -ai isp itit cu pîinea pe care m i-ai lăsat-o. Şi iarăşi [26]

i-a strâns um erii pînă la durere. înţelegi cel p u ţin cum şi de ce am a p ă ru t eu aici ? înţelegi sau nu ? — înţeleg. — Şi ce zici ? — N u ştiu ce să zic. N astiona clătină d in cap, pierită. Nu ştiu, A ndrei, n u m ă întreba. — Nu m ă întreba... — R espiraţia i se în te ţi iarăşi înecîndu-i glasul. U ite ce v rea u să -ţi spun, Nastiona, din capul locului. Nici u n cîine m ăcar nu trebuie să afle că eu sîn t aici. D acă scapi o vorbă, te omor. Te om or — n u m ai am oe pierde. S ă-ţi in tre în cap asta. Te găsesc oriunde te-a i duce. Am o m în ă oţelită acum. Nu va da greş. — D um nezeule m are ! Ce tot vorbeşti ? ! — N u v rea u să te sperii, d a r ţine m inte ce ţi-am spus, n u m ai repet. De aici n^am încotro să m ă duc deocam dată. Va treb u i să m ă aciuiesc în tr-u n loc ascuns dincolo de A ngara, ca să fiu în p reajm a ta. De aceea m -am şi tra s încoace. Nu la p ă rin ţi — la tine. Şi n i­ m eni — nici tata, nici m am a — n u treb u ie s-o ştie. Oricine a r în tre b a — n-am fost pe aici şi nici nu sînt. Am dispărut, şi gata. Ia r dacă n u v rei să-ţi m înjeşti m îinile cu tre a b a a sta —■spune-o fă ră ocol. — De ce m ă chinuieşti ? ! gem u ea. îm i vorbeşti aşa, de p a rc ă nu ţi-aş fi nevastă. Cu ce ţi^am greşit ? ! N astiona aproape că n u-şi m ai dădea seam a ce se-n tîmiplă cu ea. Tot ce spunea acum, ce vedea şi auzea, se petrecea în tr-o adîncă şi su rd ă toropeală, cînd am uţesc şi am orţesc toate sim ţăm intele şi cînd om ul p arcă nu-şi m ai trăieşte p ropria viaţă, ci doar fiinţează în tr-u n fel de sim ulacru d iform al acesteia, a lip it oarecum d in afară, în asem enea cazuri, frica, durerea, m irarea su rv in ulterior. P în ă atunci, pîn ă ce om ul îşi vine în fire, răm îne în el de veghe, ca u n serviciu de pază, doar u n m ecanism sec, lucid, rezistent, aproape insensibil. N astiona răspundea, d a r m em oria ei sleită, detaşată, re ­ tra să în tain iţe lăuntrice, n-o a ju ta să înţeleagă cum poate ea să se m ulţum ească a rosti num ai aceste cu­ vinte întîm plătoare, serbede, care n u sp u n nim ic. Şi [27]

aceasta, d u p ă o desp ărţire de tre i ani şi ju m ătate — cînd orice zi am en in ţa să fie ultim a şi m ai cu seam ă după ceea ce s-a a b ă tu t acum asupra lor, retezînd curgerea firească a acestui răstim p de desp ărţire ? ! N u înţelegea de ce s tă acum nem işcată, cînd a r fi trebuit, desigur, să facă ceva — m ăcar să-şi îm brăţişeze soţul, spunîndu-i cuvinte calde de b u n venit, exprim îndu-şi bucu ria p en ­ tru această în tîln ire pe care o visa aproape noapte de noapte. A r fi trebuit... D ar ea continua să răm în ă n e ­ clin tită pe loc, ca în tr-u n vis, cînd te vezi de la distanţă, oarecum lăturalnic, şi nu eşti în sta re să schiţezi un singur gest m ăcar, ci aştepţi neputincios ceea ce va urm a. C hiar şi în tîln ire a aceasta — în m are ta in ă la baie, pe furiş, n o aptea tîrziu, fă ră pic de lum ină, încît nici n u -şi desluşeau chipurile, ci doar ca nişte orbi, încordaţi şi tem ători, căutau să se recunoască după şoapte poticnite, p h n e de fereală şi de am ărăciune — în ­ săşi în tîln ire a aceasta p ă re a cu totul neverosim ilă, nevolnică, o năzăreală bolnăvicioasă în som n zbucium at ce u rm a să se destram e odată cu p rim a m ijire a zorilor. Cu m îna lui grea, n ehotărîtă. A ndrei o m îngîie pe cap. P rim a atingere drăgăstoasă d in p a rte a lui. N astiona tre să ri şi se ghem ui neştiind nici acum ce să facă, ce să spună. El îşi re tra s e m îna. — Şi voi aici cum a ţi dus-o ? — Te aşteptam m ereu, să te întorci. — U ite că m -am întors. Şi ce întoarcere. S -a întors eroul de la război, bucură-te, nevastă, ai cu ce să te făleşti, pofteşte m usafiri. D ar la ce b u n to ate astea. Mai avea oare ro st să continuie o asem enea discuţie ? A tîtea belele se a b ă tu ră peste ei ; o sum edenie de lu cru ri grave, încîlcite, tu l­ buri, se învălm ăşiră în fa ţa lo r d in tr-o dată, în cît num ai gîndul de a încerca să le lăm urească şi să le descurce îi um plea pe am îndoi de groază. R ăm aseră în tăcere vrem e îndelungată, p în ă cînd N astiona, aducîndu-şi am inte, îi propuse ; — Poate v rei să te îm băiezi ? [28]

— Că bine zici, a r fi grozav, se învoi el pe loc, grăbit parcă şi bucuros. M -am d u m erit eu că p e n tru m ine ai făcut focul la baie. P e n tru m ine, n u -i aşa ? — P e n tru tine. — Nici n u m ai ţin m inte de cînd n u m -am îm băiat. El se apropie de cazan şi încercă apa. — S-o fi răcit, te pom eneşti ? în tre b ă ea în tr-o doară. — M erge. N astiona îl auzî cum pipăie în locul cunoscut cuierul de lem n de lingă uşă, atîrn în d u -şi scurta, cum îşi scoate pe prag p îslarii şi îşi leapădă ru făria. S ilueta lui col­ ţuroasă ab ia desluşită se apropie de ea. — S ă ştii, N astiona, că sin g u r n-o să pot să m ă spăl cum trebuie. Scoală-te şi vino să m ă freci pe spate. Şi o ră s tu rn ă pe podea. B arba lui ţepoasă care-i a tin ­ gea obrazul m irosea parcă a cojoc de oaie şi o făcea să-şi întoarcă m ereu fa ţa în tr-o parte. Totul se petrecu a tît de repede, încît N astiona nici n u apucă să-şi dea seam a cum s-a pom enit, zăpăcită şi cu p ă ru l răvăşit, iarăşi pe lav iţa de sub ferestru ica astupată, ia r pe cealaltă se clătea fornăind încetişor acest om aproape n e ­ cunoscut, care-i devenise iarăşi soţ. Şi nimic, nici urm ă de bucurie sau am ărăciune n -a sim ţit ea, ei doar o uşoară m irare şi o vagă, inexplicabilă ruşine. A ndrei isprăvi îm băiatul şi începu să se îm brace. — T rebuie să -ţi aduc u n schim b de rufe, zise Nas­ tiona, silindu-«e m ereu să n u p a ră o stră in ă şi să spună m ăcar cîte ceva. — D ă-le încolo de rufe. îţi spun eu îndată ce anum e o să-m i trebuiască în p rim ul rind. M îine odihneşte-te, trage u n som n bun. Ia r poim îine adu-m i aici puşca, să m ă a p ă r de fiare. E în b u n ă s ta re ? — Aşa cum ai lăsat-o. — A sta negreşit. Apoi — chibrituri, sare ; u n vas, acolo, p e n tru gătit. Ştii tu cam ce m i-a r prinde bine. Ceva p ra f de puşcă de la ta ta şi ce m ai treb u ie p en tru cartuşe, d a r vezi n u cum va să bage de seam ă. — Şi ce-i spun cînd o vedea că lipseşte puşca ? [29]

— Nu ştiu. Spune-i ce crezi, te descurci tu. N -are să te om oare p e n tru asta. Şi încă o d a tă — să -ţi intre bine în cap : nim eni, d a r absolut nim eni n u treb u ie nici m ăcar să bănuiască ceva despre m ine. Nu s-a întors şi pace. N um ai tu ştii. Va tre b u i deocam dată să-m i aduci şi cîte ceva de-ale gurii. Nu m ult. D acă-m i aduci puşca, îmi fac eu ro st de carne, d a r pîine n-am de unde să capăt. Ia r poim îine to t aşa să vii m ai pe înnoptat. Ziua să n u porneşti, ca să nu p rin d ă careva de veste. Acum, cînd um bli, să fii m ereu cu ochii în patru. V orbea calm , re ţin u t ; la căldură vocea lui se m ai m uiase şi totuşi tră d a o oarecare nerăbdare, o nelinişte încordată, străin ă firii sale de odinioară. — Am m ai s ta t la căldurică, m -am îm băiat, ba m i-a surîs norocul să am p arte şi de p u ţin răsfă ţ din p a rte a soţioarei m ele. E tim pul să plec. — U nde te duci ? în treb ă N astiona. A ndrei tu şi înghiţind un nod. — La frăţîn e-m eu bun, lupul cel sur... Unde... Unde s-o nim eri. A şadar, n u uita, poimîine. — N -am să uit. — A şteaptă-m ă aici, ca să ne înţelegem ce facem de-acu încolo. Ei, am plecat. Tu m ai zăboveşte pe aici puţin, nu porni ch iar îndată. îşi îm brăcă sc u rta în tăcere. — Te bucuri m ăcar cît de cît că m -am întors te a fă r ? în treb ă el brusc din prag. — M ă bucur. — N -ai u itat, v ra să zică, cine sîn t p e n tru tine ? — Nu. — Cine ? — Omul m eu. — Aşa : omul tău — în tări el grav şi plecă. T rezindu-se parcă d in vis, ea se pom eni punîndu-şi în tre b are a : e ad e v ăra t ? C hiar om ul ei a fost ? Nu cum va a s ta t aici cu diavolul ? Ce poţi şti în tr-u n asem enea întuneric. Se zice că ei pot să se p refacă a tît de bine, încît nici ziua-n am iaza m are nu-1 deosebeşti de cel adevărat. Cum nu se pricepea să facă bine sem nul [30]

crucii, schiţă cu m ina la-ntim plare m işcarea presupusă şi rosti în şoaptă nişte cuvinte de rugăciune răm ase în m em orie încă d in copilărie. Şi se surprinse isp itită de un gînd viclean : şi n -a r fi fost m ai bine, oare, ca m usa­ firul acesta noptatic să fi fost cu ad e v ăra t n ecu ratu l în piele şi oase ?

A n d r e i g u s k o v îş i d ă d e a p r e a b in e seam a : so arta îl îm pinsese în tr-u n impas fă ră ieşire. M ergînd înainte, a r m ai avea ceva drum de parcurs, foarte scurt, probabil, p în ă ce se va izbi de u n zid ; iai’ ca să se răzgîndească şi să facă d ru m întors — nu se m ai poate. Nici vorbă. Nu i-a r folosi la nimic. Şi fap tu l că p en tru el n u ex istă o cale de întoarcere îl scutea de fră m întări inutile. N u-i răm înea acum decît să trăiască, lăsîndu-se în voia înbîm plării : fie ce o fi. In aceste cîteva zile, de cînd ab ia se pripăşise şi r ă tă ­ cea în preajm a locurilor natale, îl n ăpădiră m ai ales am intirile plecării lui pe front, cu tre i an i şi ju m ătate în urm ă. Tot ce s-a p etrecu t în decursul celor două săptăm îni, de la p rim a ştire despre izbucnirea războiului şi pîn ă la sosirea lui la Irkutsk, unde se form a divizia, i se înfăţişa a tît de viu şi precis, încît prospeţim ea acestor am intiri — de p arcă totul s-a r fi în tîm p lat acum de curînd, ca ieri — îi răscolea sufletul. Se p ăstraseră în m em orie pînă şi stările sufleteşti p rin care trecuse şi care acum p ăreau că se rep e tă : aceeaşi buim ăceală şi incapacitate de a-şi d a seam a ce va fi m ai departe, aceeaşi nesiguranţă în priv in ţa celor ce se-ntîm plă cu el, aceeaşi team ă su m b ră şi obsesivă, dătăto are de fiori reci. Totul, pînă la unele sentim ente şi dispoziţii trecătoare, e ra la fel, cu o singură im ensă deosebire : toate aceste tră iri păreau că se desfăşoară acum de-a-ndoaselea, în tr-o im agine răstu rn ată, inversă celei de atunci, şi noile îm p re ju rări o confirm au. Iată-1 pe locul de unde a pornit [31]

începînd cam pania, d a r n u pe m alul drept, ci pe cel sting al A ngarei. Pe atim ci e ra vară, acum e iarn ă în toi. A tunci pleca la război, acum se întoarce. A plecat îm p reu n ă cu m u lţi alţii, s-a întors înapoi singur, pe cărăru ia lui proprie. Ju cîn d u -i u n renghi uluitor, soarta îl readuse pe locul vechi, d a r ca şi atunci, de foarte aproape, îl pîndea m oartea, care de d a ta aceasta, pentru m ai m u ltă siguranţă, se postase în spatele lui, ca el să n u -i m ai scape. Şi, în general, v iaţa pe care o ducea el acum se dovedea cu to tu l pidosnică, apucînd u n curs aiurit, pe care este im posibil să -ţi dai seam a încotro m ergi, un d e te v a duce pasul urm ător. D upă o asem enea viaţă, s -a r părea, n u răm îne loc p e n tru nici u n fel de am intiri. Cei şapte b ă rb a ţi chem aţi la p rim a m obilizare, p rin ­ tre care şi Guskov, plecau d in sa t în cinci căru ţe : însoţitorii e ra u cam to t a tîţia la num ăr. A ndrei însă îşi lu ă răm as b u n de la ai săi acasă : n -av ea nici u n rost să lungească bocetele şi lacrim ile şi să-şi am ărască degeaba sufletul. Cînd nevoia te sileşte să curm i ceva, e bine s-o faci d in tr-o dată. îşi îm b răţişă m am a, tatăl şi pe N astiona la poartă, sări în căruţă, apucă h ăţurile şi îndem nă calul, ia r d ep ărtîn d u -se de casă, se stăpîni să n u se m ai uite înapoi ; abia d u p ă ce tre c u de ocolul de vite şi A tam anovka n u se m ai văzu, tra se de h ăţu ri şi opri calul, ca să-i aştepte pe ceilalţi şi să m eargă în convoi. La K ard a se îm barcară pe vaporul ce-i a şte p ta şi coborîră pe A ngara p în ă la cen tru l raional ; ia r a doua zi acelaşi ■vapor, făcînd calea-întoarsă, tra n sp o rta spre Irk u tsk întregul lot de m obilizaţi, ce se adunaseră aici d in to t raionul. La rev ărsatu l zorilor, v aporul ajunse în d rep tu l satu lu i A tam anovka. P îndind această clipă, localnicii se apucară a strig a care m ai de care, fă ră să-şi dea seam a ce anum e şi, m ai cu seam ă, p e n tru ce strig ă ; num ai A ndrei priv ea tăcut, cu u n fel de pică, gata parcă, aşa din senin, să-şi ţin ă vinovat satu l d in pricina că e nevoit să-l părăsească, şi nu războiul. Oricum , cei ce stîrn iră larm a, şi-au atins ţelul : pe m al alergară [32]

în fugă m are o m ulţim e de consăteni din A tam anovka, strigând şi ei, în sem n de răspuns, cit îi ţin e a gura ; se vedeau fluturând basm ale, şepci ; cum însă vaporul plu tea cam d e p a rte de m al, nu e ra chip să desluşeşti nici feţele şi nici vorbele lor. Lui A ndrei i se p ă ru că o vede, p rin tre ceilalţi, pe N astiona ; n u e ra sigur de asta şi, totuşi, se înciudă : la ce to a tă h ărm ălaia asta ? N e-am lu a t răm as bun, am schim bat vorbele ce erau de spus — şi gata, războiul e război. N -avea cum să ştie că si­ lu eta pe care o zărise socotind că e Nastiona, e ra chiar N astiona ; poate că s-a r fi sim ţit m ai u şu ra t la suflet, căci su p ă ra rea lu i venea tocm ai din fap tu l că n u e ra în cred in ţat de acest lucru. îl rîcîia o pornire de n eîn ­ ţeles îm p otriva a to t ce lasă în urm ă, de care era sm uls şi p e n tru care tre b u ia să lu p te ; d in această por­ n ire izvorîse acea făgăduială pe care şi-o făcuse atunci, pe care a ţin u t-o bine m inte în to ţi anii aceştia şi care acum , de voie-de nevoie, o îm plinise. N u de dragul acestui legăm înt se-ntorsese el, nu, fireşte ; d a r şi făgăduiala aceasta, îm plinită c h ia r de la început, acum nu p ă re a lip sită de tîlc. D im potrivă, în ea se cuibărise parcă o fo rţă atrăgătoare şi netăgăduită, care se p rin ­ dea să-l a ju te pe G uskov în tru îm p linirea u rsitei sale. V aporul a m ers o p in tit îm potriva c u ren tu lu i tre i zile şi tre i nopţi. Toţi, adunaţi d e-a valm a, se întreceau în tr-o pălăvrăgeală zgomotoasă, cuprinşi de o veselie am arnică : ştiau doar că-s ultim ele lo r zile libere, scutite de prim ejdii. A ndrei se ţinea deoparte ; nu era iubitor de votcă. Ore întregi s tă te a pe pim te cu ochii a ţin tiţi în d ep ărtare. V ara e ra în toi ; soarele, făcîndu-şi crugul, strălu cea în cer sen in ; A ngara îşi rostogolea apele în zvon necontenit ; lunecau la vale, perindîndu-se, m aluri, sate, ostroave cunoscute, lunecau dispărînd în urm ă. N um ai la gîndul că toate astea le vede p en tru tiltim a oară, G uskov sim ţea cum i se strîn g e inima. E ra m ai bine, poate, să fi coborît jos în sală lîngă ceilalţi consăteni ai săi — că doar n u e ra el singurul a m ă rît din­ tre ei ; ori să tra g ă u n som n zdravăn, vîrîndu^şi sacul sub cap ; să nu m ai ştie de nim ic, p ierd u t în tr-o u ita re [33] 3 — T răieşte şl la am inte

totală, p în ă îl v a trezi ordinul de sculare. Nu se u rn ea însă d in ioc, ci, cu su fletu l sfâşiat de am ărăciune şi dor, se m ăcina şi îşi plîngea de m ilă, răm înînd m ereu cu ochii larg deschişi, ros de g în duri şi de cum plită su ferinţă. Şi cu c it p riv e a m ai m ult, cu a tît m ai lim pede şi în v ed erat observa : cum apele A ngarei curgeau cu o linişte nepăsătoare fa ţă de el ; cum lunecau n etu lb u rate, fă ră a-1 lu a în seam ă, m alurile pe care şi-a p e tre cu t to ţi anii v ieţii — lunecau sp re o altă viaţă, spre alţi oam eni, spre ceea ce v a veni în locul lui. Se sim ţi um ilit : c h ia r aşa de repede să se şteargă to tu l ? Nici n-apucase bine să plece, să se ru p ă de ai săi, ca to tul să fie d at uitării, să fie în m o rm în tat to t ceea ce re p re ­ zenta el şi ce n ăzuia să devină : cum s-a r spune, tu du-te şi m ori, p e n tru noi eşti u n om sfîrşit. Să fie el în tr-a d e v ăr xm om sfîrşit ? R espingînd cu în d îrjire răutăcioasă acest gînd viclean. A ndrei răspică în v erşu n a t o făgă­ d u in ţă ; — P e dracu : scap eu cu viaţă. Vă cam grăbiţi să m ă băgaţi în m orm înt. O să vedeţi — scap negreşit. P e voi n u v ă paşte nici o prim ejdie — o să vedeţi. Pe fro n t îşi cam pierduse sp e ra n ţa să scape cu viaţă. C hiar în prim ele lu p te a fost răn it, d in fericire destul de uşor, glontele îi străpunsese m uşchiul picio­ ru lu i stîng şi d u p ă o lună, şchiopătînd uşor, el se în ­ toarse la u n itate. G îndul la su p rav ieţu ire p ă re a în acea vrem e cu to tu l absurd şi n u e ra el singurul om care îl îm pinsese a tît de departe, în stră fu n d u rile fi­ inţei sale, încît ra re o ri i se în tîm p la să se în treb e dacă îl m ai n u tre şte sau n u : ca să-l ferească, să nu-1 scoată la lum ină în b ă ta ia gloanţelor. A tîţia m orţi văzuse în ju ru l său, în cît şi a lui p ă re a absolut inevitabilă. Dacă nu azi, cu sig u ran ţă m îine, dacă nu m îine cu sig u ra n ţă poim îine, cînd îi vine rândul. Aici, în război, v iaţa paşnică, cine avea p arte de ea, i se ară ta veşnică şi p ă re a ciu d at să şi-o închipuie ţin în d ani întregi, zeci de ani, ca la copaci sau la p ietre ; tim pul căpăta aici alte dim ensiuni. [34]

D upă p rim a răn ire, A ndrei Guskov a av u t m u ltă vrem e norocul să răm în ă teafăr. D ar în tr-o zi, în tim pul u n u i bom bardam ent, n -a re u şit să se ferească şi suflul unei explozii l-a asu rzit de tot. P re ţ de o săptăm ână n -a p u tu t să perceapă nici u n sunet, apoi, cu încetul, şi-a re c ă p ă ta t din nou auzul. De la această contuzie i-a răm as o am in tire hazlie şi n u tocm ai p lăcută : la spital, in perioada surzeniei, îl apucase o poftă nesă­ ţioasă de m încare. D orinţa de a m înca îl chinuia n e­ contenit. î n cău tare de ale gurii, se pom enea m ereu în to t felul de situ aţii caraghioase. L ipsit de capacitatea de a se auzi pe sine însuşi, îşi închipuia că nici cei­ lalţi nu-1 aud şi, fă ră să-şi d e a seam a — în expediţiile lui furişe la bucătărie — zgomotele pe care le făcea îl tră d a u im ediat. Ia r cînd încerca să obţină p o rţii su­ plim entare, i se p u tea răspunde orice, el se holba făi'ă să înţeleagă, spre hazul celorlalţi. în cei tre i ani, G uskov a lu a t p a rte la lupte, pe rînd, şi în tr-u n batalion de schiori, şi în tr-o com panie de recunoaşteri, şi în tr-o b aterie de a rtile rie grea ; trecu p rin toate încercările : şi atacu ri de blindate, şi raid u ri nocturne pe schiuri, şi expediţii îndelungi, îndârjite şi istovitoare p e n tru c a p tu rare a vreu n ei „lim bi”. El n u reuşea şi nici n -a r fi p u tu t să se obişnuiască cu răz ­ boiul, îi invidia pe aceia care po rn eau la lu p tă calm şi sim plu, de parcă a r fi m ers la m uncă ; dar, nea-\nnd încotro, căuta pe cît se pricepea, să se adapteze. Nu . se băga în ain te a celorlalţi, d ar nici n u se ascundea în spatele altora, căci f îr ta ^ i tăi, ostaşii, bagă de seam ă num aidecît şi ţi-o şi sp u n pe şleau. în „recunoaşteri”, cînd grupul în acţiune de cinci-şase oam eni se aruncă în tran şeea duşm anului, nici vorbă nu poate fi despre asem enea şiretlicuri — aici ştiu t este : ori îl răp u i tu pe duşm an, ori te răp u n e el pe tin e ; cea m ai m ică zăbavă ori şovăială înseam nă pieirea ta şî a celor­ lalţi. P rin tre cercetaşi Guskov e ra socotit u n tovarăş de nădejde ; îl lu au cu ei în acţiuni, ca pereche sigură, cei m ai curajoşi băieţi. L upta ca to ţi ceilalţi — nici m ai bine şi nici m ai rău . Ostaşii îl p reţu iau p e n tru forţa [35]

lui ; în d esat la tru p , spătos, vînjos, el să lta pe u m ăr pe prizonierul buim ăcit şi-l p u rta în cîrcă p în ă în tra n ­ şeele u n ită ţii sale. în batalionul de schiori G uskov a lu p ta t în fa ţa Moscovei ; apoi, în prim ăvară, fusese rep a rtiz a t ca cercetaş în reg iu n ea Sm olenskului, ia r la artile rie — a fost trim is pe fro n tu l de la Stalingrad, după contuzie. Acolo, la b a te ria de artilerie grea, cînd tre c u ră la contraofensivă, îi veni ceva m ai uşor. Spre ia rn a an u lu i p atruzeci şi tre i începu să se în trev ad ă cu lim pezim e sfîrşitu l războiului. Şi, cu c it lucrurile se precipitau, apropiindu-se de acest sfîrşit, cu a tît creştea sp e ra n ţa de a scăpa cu viaţă. N u m ai e ra acea sp e ra n ţă sfioasă, ascunsă, ci im a făţişă şi zbuciu­ m ată. Suportase şi îndurase atîtea, încît se considera în d re p tă ţit să creadă că so arta i-a h ărăzit u n locşor p rin tre su p ravieţuitori, şi m o artea tre b u ia să-l oco­ lească, de vrem e ce el a p u tu t pînă acum să scape de ghearele ei. Şi aici, în p lin război, m ereu îl ducea gîndul la u n a n u m it term en d s încercare, p e n tru el salvator : ai scăpat cu v iaţă — ţi-e d at să trăieşti. Uneori, în clipele molcome de răgaz, sp e ra n ţa aceasta se tran sfo rm a în tr-o fericită convingere că nim ic ră u n u i se m ai poate întîm p la ; că, la fe l ca în clipa de faţă, încetinel şi fă ră grabă, fă ră să-şi risipească forţele, v a apuca şi el u ltim a zi, cînd v a fi a n u n ţa tă victoria şi vo r fi tri­ m işi cu to ţii acasă. D ar m om entele acestea lum inoase, însorite, treceau şi, pe nesim ţite, i se stre c u ra în su flet team a : m ii şi m ii de oam eni piereau sub ochii lui şi vor m ai p ieri astfel, îşi dădea p re a bine seam a, pînă la ceasul cel d in urm ă. Pe ce să se bizuie ? Şi, p rad ă fricii, neîntrezărind, în ce-1 priveşte, o b a ftă to t a tît de m are şi de aci încolo, G uskov începu să caute p ru d e n t ocazia să se aleagă cu o ran ă, m ai uşoară, desigur, nu a tît de grea, în cît să-l lase schilod — ca în felul acesta să m ai cîştige tim p. D ar în v a ra lu i patruzeci şi p atru , cînd d rep t în fa ţa bateriei lo r cu învelitorile puse şi gata să-şi schim be locul ră s ă riră tancurile nem ţeşti, G uskov a fost ră n it destul de grav. M ult tim p a zăcut fă ră cunoştinţă, iar [36]

când şi-a rev e n it şi i s-a spus că se v a face bine şi va trăi, se lin işti : gata, p e n tru el războiul se term inase. De aci încolo să m ai lupte şi alţii. El şi-a d a t obolul. P a rte a lu i de încercări a su p o rtat-o d in plin. V inde­ carea va du ra, ia r cînd se va pu n e pe picioare, îi v o r da d ru m u l acasă. G ata — ră u sau bine, d a r a răm as teafăr. A proape tre i lu n i a zăcut A ndrei G uskov la spitalul din Novosibu'sk. Toracele, d in care i-a u scos in două o p eraţii schije, se vindeca anevoie. De acasă a p rim it de două ori colete. N astiona i-a scris că a r v re a să vină să-l vadă, d a r el h otărî că n -a re ro st să cheltuiască bani cu drum ul. C urînd o să v in ă el acasă. Soldaţii d in acelaşi salon, vecini cu p aturile, îi în tă rea u această convingere ; ră n iţii ştiau din ain te care d in tre ei, la ie­ şirea din spital, urm ează să plece acasă definitiv, care în perm isie şi care v a fi retrim is pe front. „Vreo zece zile capeţi — pronosticară ei lui G uskov — pe puţin." A şteptaţi-m ă. A şteptaţi-m ă, N astiona. Nici n u -şi piitea închipui cum de a p u tu t s-o bru ftu iu iască de atâtea ori p e n tru nişte fleacuri : nicăieri în lum e n u exista p e n tru el o fem eie m ai b u n ă decît Nastiona. Las-că se întoarce acum acasă şi vor duce o altă v iaţă — nici n u bănuie nim eni ce viaţă or să ducă ei de aci încolo. D upă război se v a aşeza o a ltă lum e şi o altă pace p en tru to ţi ; p e n tru toţi, d a r m ai ales p e n tru ei. P înă la război a u tră it ca nişte nerozi, fă ră preţuire, fă ră dragoste reciprocă — cum de a fost cu p u tin ţă aşa ceva ? ! în noiem brie a sosit m om entul ieşirii d in spital. Cînd i s-a înm ânat însă buletinul respectiv, a răm as tră sn it ; îl trim iteau la un itate. N u acasă, ci înapoi la u n itate. E ra a tît de sigur că v a pleca acasă, în cît m u lt tim p n -a fost în sta re să înţeleagă ce se-ntîm plă. Crezînd că s-a produs o greşeală, a alergat pe la m edici dem onstrînd şi indignîndu-se. N -a v ru t nim eni să-l asculte. Eşti a p t de lu p tă — şi gata. Ia-o d in loc. A ndrei Guskov, ajunge d in u rm ă şi p rezin tă-te la b a te ria ta, războiul nu s-a term inat. [37]

Războiul continua. Se tem ea de front, dar, dincolo de această team ă, se făceau sim ţite obida şi mînda îm potriva a to t ce îl readucea pe front, fă ră a-1 lăsa să tre a că pe-acasă. Se pregătise cu toate fibrele fiin ţei sale, pînă la u ltim a celulă şi pînă la u ltim a zvîcnire de cuget, p e n tru în tîlnirea cu ai săi — tată, m am ă, soţie ; cu gîndul acesta trăise, se însănătoşise, respirase, num ai a sta ştia el. N u se poate să faci d in goana m are o întoarcere bruscă în d ă ră t — te frîngî. Nu p o ţî sări peste p ro p ria ta fiinţă. Cum să te întorci d in nou sub şu ieru l gloanţelor, sub coasa m orţii, cînd eşti de-acum în Siberia, pe m elea­ gurile tale de baştină, aproape de casa părintească ? E d re p t să fie aşa ? n u -i o n e d re p ta te ? O sin g u ră zi, u n a sin g u ră i-a r tre b u i să tre a că p e acasă, să-şi poto­ lească dorul — şi apoi e g a ta iarăşi să m eargă oriunde. Şi pe nev.astă-sa a o prit-o să vin ă — de p ro st ce a fost ! Dacă a r fi ş tiu t m ai d in tim p, a r fi chem at-o ; dacă a r fi revăzut-o, i-a r fi v en it m u lt m ai uşor să plece. îl şi petrecea, ia r cînd eşti condus la u n d ru m lung — te sim ţi p arcă m ai sigur. E xistă ceva în destinul om ului, ceva ce stă ru ie doar în p riv ire a ochilor ; ochii care observă şi re ţin în m em orie plecările — dacă a u la cine să se în to arcă sau nu. Şi u ite că totul, ca u n făcut, se întoarce a pagubă. Dacă şi de aici încolo o să-i m eargă to t aşa, n u m aî e x istă în to arcere p e n tru el. Va fi om orît în cea dîntîi luptă. A dm inistraţia sp italului îi apărea acum ca o voinţă crudă de pe alte tărîm u ri, pe care nici o fo rţă om e­ nească n -a r fi în sta re s-o schim be, aşa cum n -a r fi cu p u tin ţă, bunăoară, să p u i stav ilă grindine!, ori să opreşti fu rtu n a dezlănţuită. U nul, cel m ai m are dinti-e zei, a h o tă rît să fie aşa cum i-a tu n a t în cap şi toţi ceilalţi tre b u iră să se învoiască. D ar eu sîn t om, u n om viu, de ce n -au ţin u t deloc seam ă de m ine ? E d re p t că nim eni n u -i făgăduise nim ic, el sin g u r şi-a fă u rit această convingere, am ăgindu-se pe sine însuşi. Totuşi, pe a lţii i-au lăsat să tre a c ă pe acasă, cunoaşte cazuri, [38]

ştia că se acordă perm isii — cum să n u fi n u trit şi el o asem enea sp e ra n ţă ? ! Şi cum adică să plece de aici aşa, direct pe fro n t ? P ăi satu l lui e colea, aproape de tot. Ce a r fi să dea naibii to tu l şi să tre a c ă pe acasă ; să-şi ia sin g u r ceea ce i s-a ră p it pe n edrept. Au m ai făcut-o şi alţii, auzise el. Şi le -a m ers, n^au p ă ţit nim ic. D ar dacă i se în fu n d ă tocm ai lui ? Şi de ce, m ă rog ? Că doar n u -i de fie r : m ai bine de tre i a n i ţine acest război — c ît poate să în d u re u n om ? La g ară a lăsat să tre a că o g arn itu ră, şi încă una... G îndurile i se încîlceau, se pierd eau ; nu ştia ce să facă. Şi fa p tu l că n u e ra în sta re să se hotărască, pierzînd vrem ea degeaba, îl în fu ria şi m ai m ult. S tind la rîn d în fa ţa ghişeului unde se eliberau bonuri de hrană, in tră în vorbă cu u n tan ch ist m ărunţel, vioi şi vesel, în cîrje, ou piciorul d re p t îndoit, gros b andajat. T anchistul avea d ru m spre răsă rit, la Cita. — Ia r tu, încotro ? îl în tre b ă el pe Guskov. în n eştire acesta răspunse : — La Irkutsk. — Avem acelaşi drum , se bu cu ră tanchistul. Astfel, ch iar în u ltim a clipă, aju tîn d u -şi noul tovarăş să urce în vagon, G uskov să ri şi el d u p ă dânsul în tre n u l care m ergea sp re răsă rit. Fie ce o fi. D acă p u n mâna pe el, v a spune că a a v u t tre a b ă la K rasnoiarsk, apoi — la Irkutsk, să-şi v ad ă p ărinţii, n u pierde decît două-trei zile, n u -i c h ia r a şa de m are abatere, se descurcă el. Uneori, gîndindu-se la această trăsnaie a sa, Guskov a r fi v ru t chiar să fie p rin s şi intors d in drum . D ar în asem enea cazuri îţi m erge : n u l-a o p rit nim eni. T re­ n urile e ra u ca de obicei ticsite de călători, în im ensa lo r m ajo ritate — m ilitari. O sp e ţă de oam eni d îrji şi băţoşi, cu oare n u -i aşa de sim plu să ai d e-a face. Văzînd că i-a u tre b u it m ai m u lt de tre i zile ca să aju n g ă num ai la Irkutsk, G uskov in tră la m are grijă. Dacă îşi continuă drum ul — m ai pierde o zi. Ba poate n u -i lajung nici două — e vrem e de iarnă. Să se întoarcă de la ju m ă ta te a d rum ului — atunci de ce a m ai po rn it [39]

tărăşen ia asta to a tă cu asem enea risc, chin şi în d îrjire ? Cui şi ce a v ru t să dem onstreze cu a sta ? Pe de altă p arte, m ai poate el acum să se în to arcă la uni­ ta te cu a tîta în tîrziere ? îşi aduse am inte de execuţia d em onstrativă la care i-a fost d a t să asiste în p rim ă­ v a ra a n u lu i patruzeci şi doi, cînd tocm ai fusese re p a r­ tiz a t la secţia de recunoaşteri. Pe o poiană m are ca u n cîm p au a lin ia t to t regim entul şi a u adus sub escortă doi inşi. U nul, p e n tru autom utilare, cu m îna bandajată, su sţin u tă de o faşă a tîm a tă d u p ă g ît — ţă ra n în v îrstă de vreo patruzeci de ani, ia r al doilea — tîn ă r de tot, u n fiăcăiaş. A cesta a v ru t cică şi el să tra g ă o fugă p în ă acasă în sat, la vreo cincizeci de verste distanţă. N um ai cincizeci de verste. Pe cînd el, Guskov, tocm ai de unde a şters-o, de la ce d e p ă rtare ! Nu, n -au să-l ierte ; nici m ăcar de trim ite re a la u n batalion disci­ p lin ar n u poate fi vorba. N u-i u n fiăcăiaş, tre b u ia să-şi dea seam a ce face. îşi m ai aduse am inte cu ce u ră şi c ît d isp reţ se uitau ostaşii la cel au tom utilat. De fiăcăiaş le-a fost m ilă ; de celălalt — nu. „Lichea" — ziceau ei. „Măi, ce lichea ! A v r u t să-i ducă de nas pe toţi." D ar el, Guskov, cu ce e m ai breaz decît ceilalţi ? De ce ei treb u ie să lupte, ia r el să se plim be încoloîncoace cu tren u l. A şa vor judeca ei, de asta s^a făcut el vinovat. La război om ul n -are voie să dispună cum v rea de persoana sa, ia r el a dispus ; şi p e n tru aşa ceva nim eni n-o s ă 4 m îngîie pe cap. La Irkutsk, rătăcin d descum pănit p rin gară, s-a ciocnit d in nebăgare de seam ă de o m uieruşcă ochioasă şi înfigăreaţă, care se învoi să-i dea adăpost peste noapte şi l-a dus la ea acasă în tr-o suburbie d estu l de d e p ă rta tă de oraş. Ghicind, fă ră să fi a fla t ceva de la el, că soldăţelul acesta e fă ră căpătîi, şi n u -şi găseşte rostul, îl pasă a doua zi unei fem ei n u tocm ai tinere, pe num e Tania, care e ra m ută, d a r cu răţică şi plinuţă. A s ta t la Tania, nem işcat şi p lin de spaim ă, to a tă ziua aceea, m ereu cu gîndul să se ridice şi s-o ia din loc încotrova, în tr-o direcţie oarecare ; a s ta t aşa şi ziua [40]

urm ătoare, apoi a răm as de tot, zicîndu-şi că e m ai bine să aştep te aici p în ă cînd îi vo r pierde u rm a definitiv şi cei de acasă, şi cei de pe front. M uta av ea la m arginea su b urbiei o căsuţă. L ucra ca fem eie de serviciu la sp ital ; se ducea acolo de două ori pe zi — d is-d e ^ im in e a ţă şi seara — şi aducea la întoarcere feliî de pîine în făşu rate în tr-o cîrpuliţă şi caşă ori supă în tr-u n borcănaş. E ra bine cel p u ţin că n u tre b u ia să-i explice nim ic şi, în general, nu era nevoit să vorbească deloc : nici că se puteau potrivi lucrurile m ai bine, ba chiar su rp rin ză to r de bine, în situ a ţia lui, p rin fap tu l că nim erise la o gazdă bună, grijulie, căreia D um nezeu i-a refu z a t d a ru l vorbirii. El, unul, n -av e a ce să-şi sp u n ă nici sieşi. Uneori, în tr-o uîtare de sine, nicî n u înţelegea cum şî de ce s-a pom enit aici, ce c au tă el aici, ca să înceapă apoi să-şi am intească fiecare pas pe di-umul spre g ară şi fiecare oră tră ită în tre n cu a tîta lim pezim e, încît sim ţea cum i se sfîşie inim a. în că nu e ra în stare să-şî rev în ă în fire complet de pe u rm a celor m tîm plate ; b a răm în ea nem işcat îndelung, cu fa ţa im obilă şi p riv irea a ţin tită în gol, ba sărea d in loc şi p o rn ea să se preum ble p rin cam eră, încercind să-şi potolească d u rere a copleşitoare din suflet. C ăsuţa se outrem u ra de apăsarea grea a paşilor săi, d a r el continua să se zbucium e astfel, neizbutind să-şi afle liniştea. I se făcu deodată silă de cele făcute, se în v erşu n ă aprig îm potriva lu i însuşi, dîndu-şi seam a p rea bine că în situ a ţia în care s-a pus va avea de în d u ra t m ulte necazuri. Şi sen tim en tu l acesta, m ai bine zis, sta re a aceasta sufletească, atitu d in ea lui fa ţă de el însuşi îl stăpîni m u ltă vrem e. T ania era o fem eie de ra ră blîndeţe, inim oasă şi grijulie. M uţenia n u -i stUcise firea : n-o făcuse să sufere, să se înrăiască şi să fugă de oam eni. Cît a s ta t la ea, n -a văzut-o niciodată posom orită sa u nem ulţum ită. F ă ră să p a ră veselă, fa ţa ei e ra senină, p lin ă de b u n ă­ tate, gata oricînd p e n tru u n zîm bet blînd. P ă rea că m u ţen ia n u -i fusese d a tă ca o pedeapsă, ci ca să-i [411

uşureze existenţa. D intru început, Guskov avu senzaţia stă ru ito a re că ea ştie to tu l despre dînsul. Ştie ş i4 com­ pătim eşte. Il m uncea în tru n a gîndul că s-a pom enit la T ania n u d in p ro p ria lui voinţă, ci adus aici de o m înă nevăzută, călăuzitoare, poruncitoare. Şi p e n tru ce anum e ? Ca să-l a ju te ori să-l ducă la pierzare, încetul cu-ncetul, p e nesim ţite ? întorcîndu^se de la lucru, T ania scotea pacheţelele şi borcănaşele ei şi, aşezîndu-se în fa ţa lui, se u ita curioasă şi cu plăcere cum m ănîncă. D upă ce se sătura, el îi m u lţu m ea b ătînd-o u şu rel pe um ăr, ca p e u n b ă r­ bat. F ericită şi tu lb u ra tă de acest gest cam grosolan de atenţie, îi p rin d ea m în a şi o lip ea apăsat de obrazul ei, apoi se apuca să-i a ra te ceva pe degete, d a r el nu înţelegea. Înfierbîntîndu-se, fem eia îşi m anevra dege­ tele to t m ai repede, m ai grăbită. El în să clătin a d in cap şi-şi întorcea p riv ire a în altă p a rte . A tunci, ca să-l îm pace, re n u n ţa ia încercarea de a-1 face s-o înţeleagă şi, cu o expresie de vinovăţie, în tin d ea sp re ei m îinile. Cu tim pul, T ania izbuti to tu şi să -l în v eţe să în ţe ­ leagă o seam ă d in sem nele ei. I le repeta, explicînd p rin gesturi, cu aceeaşi dragoste şi răb d are cu care sîn t în v ăţa ţi să vorbească copiii. P e n tru el însă acest a lfab et m uţesc e ra p ro fu n d nep lăcu t şi căuta să-l evite pe c ît se putea. N u avea de gînd să zăbovească prea m u lt aici. N oaptea, cînd T ania se lip e a de el, Guskov avea im presia că aude aievea şoapta ei p ierd u tă şi a ţîţăto are — aceleaşi cuvinte pe care le scapă în asem enea cazuri orice fem eie. R ăm înea nem işcat, a te n t şi p îndito r şi, cu to ate că e ra convins că se înşală, nu reuşea totuşi să scape de acel resen tim en t surd, care îl făcea să bănuie că Tania, de fapt, n u este ceea ce v rea să pară. D ar şi el însuşi, şi el era acum n u se ştie cine. S ufletul îi e ra răvăşit. T otul în fiin ţa lui lău n tric ă e ra răvăşit şi parcă a tîm a în gol. Pornise p e n tru un tim p sc u rt şi se îm potm olise de-a binelea ; e ra cu gîndul la N astiona şi se pom eni la Tania. Cît despre toate cele­ lalte îm p re ju ră ri de-a d re p tu l înfricoşătoare, nici n u [42]

se în cum eta să cugete la ele. E o vorbă d in b ă trîn i : ce-şi face om ul cu m ina lui, nici dracul n u desface. Şi-apoi, alta cu tîlc : G eaba-ncerci a te căi, orişicît te-a i strădui, că de cînd lum ea şi păm întul, păcătoşenia g reu se lasă lecuită, c h ia r şi d acă-i pocăită. Trecu o lu n ă şi răm în erea acolo, pe loc, deveni p e n tru el de nesuportat. C hiar dacă l-a r fi a ştep tat m oartea în faţă, el tre b u ia să plece num aidecît... S eara tîrziu, cînd T ania robotea încă la spital, el fugi de la ea. D rum înapoi, de aci încolo, n-avea. U n sin g u r d ru m i se a ră ta — acasă. P ărăsin d Irkutskul, a tre b u it să fie m ereu cu ochii în p atru . H otărîse cu străşnicie să n u a p a ră la lum ina zilei p rin sate : nici nu ştii cine poate să -ţi iasă în cale ! Se ascundea p rin văgăuni, adăposturi şi bor­ deie iernatice, sub stoguri de fîn ; stîn d la pîndă, is­ codea cu team ă iv ire a oricărei fiin ţe om eneşti ; în ju ra cu glas su g ru m at şi îşi b lestem a zilele tre m u iin d de frig. Iar noaptea, cînd v iaţa se potolea, p o rn ea g răbit la drum cu pasul întins. D in fericire, zilele e ra u scurte şi neguroase. în sfîrşit, în tr-u n m iez de noapte d in săptăm îna bobotezei, a aju n s la A tam anovka. Se opri la m arginea ei de sus şi, c u o p riv ire obosită de fulguirea zăpezii, cuprinse acoperişurile albe ale caselor înşirate la dreapta şi la stîn g a sa. Nu-1 tu lb u ră nici u n sen tim en t la în tîln trea aceasta cu satu l n a ta l — n u era în sta re să-l sim tă. Zăbovind u n tim p, coborî spre m alul Angarei, o lu ă la vale pe m arginea rîu lu i în g h eţat şi, ascuns dinspre sa t de m alul înalt, ajunse în d rep tu l băii lo r ; aburcă m alul, in tră în baie apucînd doar să tra g ă cu greu uşa du p ă el şi se prăb u şi cît e ra de lung pe podea. Zăcu astfel, cu fa ţa în sus, îndelung, nem işcat ca un buştean. Spre ziuă, abia tîrîn d u -şi picioarele, porni să treacă rîu l pe gheaţă spre celălalt m al. Pe um ăr p u rta schiurile, sub c e n tu ră avea a tîrn a tă securea. A ndrei G uskov şi-a găsit refugiu pe p laiurile din A ndreevskoe, în tr-im vechi adăpost iernatic, pe m alul [43]

u n u i pîrăiaş. A încins focul în sobiţa de m u lt tim p n e­ încălzită, şi-a fie rt în gam elă ceai şi, p e n tru p rim a oară în a tîte a zile de v ia ţă d e cîine hăituit, şi-a încălzit m ădularele. D upă o ju m ă ta te de o ră se pom eni că-1 sc u tu ră frig u rile — fie că tru p u l lip sit îndelung de căldură acum ulase d intr-o d a tă p re a m ultă, fie din cauza încordării nervoase excesive în a şte p tare a con­ tin u ă a clipei acesteia când, în sfîrşit, p u tea să-şi des­ tin d ă m uşchii şi nervii, să n u -şi ascu tă m ereu auzul şi văzul, să-şi lase tru p u l să se odihnească în voie. C hiar în ain te de a pleca din Irkutsk, gîndindu-se unde a r fi m ai bine să se aciuieze în apropiere de A tam anovka, alesese tocm ai acest adăpost. E ra aşezat cît se poate de n im e rit p e n tru el : în tr-u n fund de vîlcea adîncă, cotită după u n deal, în cît fum ul de la horn nu se vedea de d e p a rte şi se p u te a face foc to t tim pu l ; la doi paşi curgea u n p îrîu cu a p ă lim pede de m unte, al cărui făgaş p u tea slu ji la v rem ea îngheţului ca d rum de acces pe care n u răm în eau urm e. Ce e ra să facă în situ a ţia lui : tre b u ia să se gîndească în p rim u l rîn d la acest lucru. A vea şi a v an taju l că locui, aflîndu-se dincolo de A ngara, era rare o ri călcat de picior de om chiar şi în ain te vrem e, ia r acum , cu a tît m ai p u ţin l-a r fi p u tu t îm pinge nevoia ipe cineva să um ble p rin p u stietatea asta. P în ă şi podarul de m ai jos de ostrov n -av ea de lucru : vapoarele treceau pe b ra ţu l drept, care e ra m ai larg. Ogoarele şi tere n u rile îm pădurite ale oam enilor din A tam anovka se întin d eau încă d in vechim e pe celălalt m al, în con tin u area vetrei s a tu l u i ; oam enii aveau păm înt b erechet c h ia r acolo în im ediata apropiere. T ot în p a rte a aceea, spre rîu l Lena, aveau destule locuri bune şi p e n tru pescuit, şi p e n tru vînătoare, p e n tru nuci şi poam e pădureţe, în cît r a r se-n tîm p la să traverseze A ngara. D oar cît să aju n g ă pe insula din d rep tu l sa­ tului, unde coseau fîn u l şi culegeau to to d ată şi poame. De aci i se trage din b ă trîn i şi num ele insulei — „Pokosnîi“ 1 Fîneaţă. [44]

în că în ain te de războiul ruso-japonez a v e n it la A tam anovka, d in „R usia", stră m u ta tu l A ndrei Sivii cu cei doi feciori ai săi. A v ăzu t locurile, a chibzuit cit a chibzuit şi, sp re m ira re a ţăra n ilo r localnici, şi-a ales loc p e n tru gospodărie dincolo de A ngara. Casa şi-^a făcut-o ca to ţi oam enii — în sat, d ar p ăm în tu l de plu g ărit şi l-a d esţelen it pe m alul opus. Ce-i drept, n -a a v u t p rea m u ltă bătaie de cap cu d efrişatu l : se găseau destule poieni şi lum inişuri bune de arat. Şi-a clădit acolo două adăposturi : u n u l lingă pîrîu, m ai aproape de ogoare ; al doilea m ai sus, la vreo doi kilom etri de prim ul, sub coam a unui deal în p a n tă dulce. Şi astfel şi-a tocm it o gospodărie, şi încă ce gospodărie ! De atu n ci p a rte a a sta de peste A ngara a fost den u ­ m ită A ndreevskoe, d u p ă num ele lui A ndrei Sivii. în tre tim p, gospodarul Sivii m u ri la începutul colec­ tivizării. U nul d in feciorii săi n u s-a m ai întors din războiul cu germ anii, al doilea, în anul treizeci, a fost deschiaburit şi stră m u ta t îm p reu n ă cu în treag a-i fa­ m ilie. Aşa se face că A ndrei Sivii n -a prins rădăcini trainice pe locul nou. Ogoarele lui, cum e ra şi de aşteptat, colhozul le-a lăsat în părăginire. N u re n ta să trim iţi acolo, peste apa A ngarei, la d rac u în praznic, oam eni, m aşini şi in v en ta r în fiecare prim ăvară, v a ră şi to am n ă doar p e n tru cîteva h ectare de pământ. Să m ai instalezi şi u n pod plu tito r num ai p e n tru a sta ? M erita oare ? Şi iată-1 acum pe A ndrei G uskov binecuvîntînd in iţiativ a stră m u ta tu lu i A ndrei Sivii, d ato rită căruia avea u n refugiu sig u r şi convenabil. Dacă şederea lui aici se preltm geşte, adăpostul de jos e b u n num ai p în ă-n vară, cînd va tre b u i să se m ute în cel de sus sau în a lt loc, în cazul cînd s -a r ivi p rin preajm ă v re u n pescar ori cine ştie ce a lt su fle t m in at de neastîm păr. Şi h o tărî să se ducă chiar a doua zi la adăpostul din deal, să v ad ă în ce sta re se află. S chiuri avea. Va urca pe albia p îrăului p în ă în d rep tu l adăpostului, îl va depăşi făcînd u n ocol şi v a ajunge acolo din p a rte a [45]

opusă. T rebuie să te descurci cum va dacă vrei să tră ­ ieşti. S ă-ţi faci c it de c ît o m ică socoteală : oe ai, cu ce începi no u a ta viaţă. A r avea nevoie de o puşcă. N -are încotro, treb u ie să ia leg ă tu ra cu N astiona. Cu nim eni altul. De u n u l sin g u r — piere sigur. G îndindu-se ane­ voie la to ate astea şi scăpînd în tru c îtv a de fiorii ce-1 scuturau, A ndrei m ai v îrî lem ne în sobiţă, se trîn ti sleit pe prici şi dorm i astfel fă ră să se trezească pînă a doua zi dim ineaţă.

S e a r a , c a n ic io d a t ă a t It d e t im p u r iu , s-au făc u t subscripţiile la îm p ru m u tu l din acel an. N astiona a ceru t să fie tre c u tă cu două mii. U n singur om d in to t satul, contabilul Innokenti Ivanovîci se întinsese p în ă la o asem enea sum ă. D ar el, o ştia to ată lum ea, e ra p lin de bani. îi stîlciseră şi num ele în acest sens ; Innokenti K arm anovici i. Cum, din ce v en itu ri spera N astiona să se achite, nici ea n u ştia să-şi explice. B ătrînul M iheici n u se sim ţea bine în ziua aceea sau num ai p re te x tă că e bolnav, oricm n, la ad u n are s-a dus N astiona ; despre ce e ra vorba, ce problem e uimiau să se discute, nu se anunţase în prealabil. Şi poftim ce a ieşit. îm p u tern icitu l o lăudă, consătenii se m inu­ nară, cît despre N astiona — se sperie sin g u ră apoi de cutezan ţa ei ; dar, vorba ceea, a lu at-o g u ra pe dinainte. N u m ai p u tea d a înapoi. U n glas în ţeleg ăto r lăuntric însă avu d aru l s-o liniştească : a procedat bine. Dacă a lăsat să-i scape asem enea vorbă, înseam nă că cevaceva a îm boldit-o s-o rostească, d o ar nu i-a v e n it aşa, nitam m isam , d in senin. Poate că p rin aceste obligaţii de s ta t a v r u t să răscum pere d a to ria b ă rb a tu lu i ei. Deşi c h ia r la el anum e ea n u se gîndise în acel m o­ m en t ; s-o fi gîndit poate altcineva p e n tru dînsa. * Derivat de la karman — buzunar (în 1. rusă). [46]

Cînd s-a întors acasă şi a pom enit despre îm prum ut, M iheici a în tre b at-o im ediat : — Şi cu dLt te^ai înscris ? — Cu două mii. El să ltă capul de la re p a ra ţia la care lucra pe laviţă, nevenindu-i să-şi creadă urechilor. — Ce vorbeşti, fată, îţi ard e de şagă ? — Nici o şagă... — Ce, ai căp iat ? Sau poate că a i pe undeva ascunse aste două m iare ? — Aş ! — A tunci, unde ţi-a fost capul ? Cum faci rost de a tîta b ă n e t ? V rei cum va să ne scoţi pe m ine sau pe dînsa — a ră tă el d in cap spre cuptor, unde zăcea Sem ionovna — la m ezat ? Păi, pe noi n u d ă nim eni nici o p a ra chioară, n u ne ia nici pe degeaba. — A u spus că-i p e n tru u ltim a dată. P e n tru victorie. — P e n tru victorie. De d u p ă c u p to r se auzi m işcîndu-se Sem ionovna, care în tre b ă s c o ^ d capul : — Ţe, ţe ziţe ea ? — Păi zice că am ajuns p re a bogaţi. Că am a d u n at a tîţia bani, că nici n-avem unde să-i ţinem . N astiona tre c u în ju m ă ta te a ei de încăpere, d espăr­ ţită cu o p erd ea de stam bă, unde dorm ea în ain te cu A ndrei şi unde se afla şi acum patu l ei. Ş tia că M iheici va fierbe de necaz cîtva tim p şi se v a potoli ; d a r soacră-sa, cînd v a pricepe despre ce este vorba, se va aprinde p e n tru m u ltă vrem e. D upă cum îi ştie năravul, o s-o ţin ă în cîrîială şi o lu n ă întreagă, dacă n u şi m ai m ult. La n aib a ! A chită e a cum va sum a, găseşte ea m ai pe u rm ă o cale să facă ro st de banii ăştia. în schim b, p rin această subscripţie, şi-a cîştigat d rep tu l de a m erge m îine la K arda şi cele două m ii se dovedeau p e n tru ea de m are folos ; altm in teri, fireşte, n -a r fi reu şit nimic. Socoteala ei se dovedi bună. D upă şedinţa adunării, văzînd că N estor, preşedintele colhozului, e m ulţu m it de rez u lta tu l subscripţiei — cifra propusă n u num ai [47]

că n -a scăzut, d a r a fost şi depăşită — N ^ tio n a cu u n zîm bet sărbătoresc pe faţă, se dădu pe lingă dînsul : — N estor Ilici — îl şi m ăguli astfel, ca să-l ia cu binişorul — cine îl duce m îine pe tovarăşul îm p u ter­ n icit ? N estor o p riv i cu ochii m ijiţi şire t şi strig ă : — Tovarăşe îm puternicit, auzi, tovarăşe îm p u ter­ nicit ! F ru n ta şa n o astră de azi se a ra tă doritoare să facă m îine o plim bare cu du m n eata p în ă la K arda. Ce zici, te învoieşti ? îm putern icitu l, u n ţărăn to c boţit, uzat, cu sm ocuri de p ă r în cap, se apropie şi g îngm i scru tîn d ochii Nastionei : — Care b ă rb a t n u s-a r învoi ? Nici n^aş fi visat aşa însoţitor. N estor îl b ătu p rieten eşte pe u m ă r ; — Vezi, să-i dai d ru m u l pe u rm ă să se întoarcă înapoi. Şi făcu N astionei cu ochiul. Să n u zăboveşti p rea m ult, că şi aşa n u p re a avem aici m ină de lucru. A şadar, m îine v a pleca la K arda. T rebuia să-i co­ m unice vestea aceasta lui M iheici, d a r o v a face abia m îine dim in eaţă ; p e n tru azi îi aju n g e şi hapul cu cele două m ii. Doam ne, ce v ia ţă o aşteap tă de aci încolo ? ! Ce se v a în tîm p la cu ei ? Ce ? ! ...P otrivit înţelegerii de la p rim a întîlntre, în noap­ te a aceea N astiona i^a dus lu i A ndrei puşca. A găsit şi cartuşe, d a r de în că rcă tu ră M iheici n u avea m ai nim ic ; ceea ce sclipuise p u te a să aju n g ă doar p e n tru d o uă-trei cartuşe. E ra p re a p u ţin . A ndrei îi atrăsese aten ţia anum e în p riv in ţa în cărcătu rii : ca să încerce să adune în să de p rin sa t e ra periculos. A r p u tea ajunge im ediat la urech ea socrului şi s -a r isca m are tărăboi. Satul e mic, se află to t : care de la cine a îm p ru m u ta t sare ori u n codru de pîine — a flă to a tă lum ea. Şi-apoi, N astiona luase d o ar în ascuns puşca a tim a tă pe u n perete a l h am barului şi aco p erită cu nişte haine /echi. D acă se descoperă lipsa, cine ştie ce se m ai întîm plă. Nici n u -i venea să se gîndească la asta. [48]

De d a ta asta, la baie, A ndrei i se în făţişă cu totul altfel. N-o m ai speria, n u tre să re a la orice su n e t de afară, ci şedea tăcut, pierd u t, d istru s : n u e ra în sta re să scoată o vorbă m ăcar. De m ila lui, aşa cum a ră ta acum, Nastdona se stăpâni cu greu să n u izbucnească în hohote de plîns. La plecare, el îi m ărtu risi ta in a sa. — Cînd p rinzi u n răgaz, dă fuga pînă la m ine, la A ndreievskoe, la adăpostul de jos, acolo m -am aciuiat. Şi apoi, cu voce trem u rată, se ru g ă : Vino, Nastiona. Te voi aştepta. D ar să n u te sim tă nici cîinii. De h a tîru l îm puternicitului, i s-a d a t calul cel m ai bun, K arika, pe care-1 ţinea N estor p e n tru deplasările sale ca preşedinte al colhozului. N astiona îl înhăm ă la sania cu coş de nuiele, folosită în asem enea îm p reju rări, m ai adăugă u n b ra ţ de fîn şi trase în fa ţa izbei lui Nestor, unde înnoptase îm puternicitul. Vâzind că aceştia tocm ai se aşezau la ceai, N astiona hotărî, în răstim p, să se rep ead ă cu calul p în ă acasă d u p ă cele treb u ito are ei, ca să n u m ai fie nevoie, o d ată p o rn ită la drum , s i se a b a tă şi pe acolo. în dim ineaţa aceea, Mdheici se arătase bucuros p arcă de fap tu l că N astiona u rm a să facă acest drum . Li se term inase gazul de lam pă şi a fost nevoit de vreo două ori pînă acum să aducă pe furiş, în tr-o sticlă, d in g raj­ dul lui, ia r o d a tă chiar şi N astiona a tre b u it să alerge cu lam pa în mână, ca să se îm p ru m u te de la Nadka. E rau pe isprăvite şi chibriturile, şi sarea. T ot trăgeau nădejdea să capete şi ceva săpun, d a r slabă nădejde, săpun n u se m ai distribuise dem ult, aşa că spălau cu leşie. La A tam anovka, Incepînd d in an u l douăzeci, cînd partizan u l G avrila A fanasievici a înecat-o în tr-u n ochi în gheaţa rîu lu i pe prăvăliaşa Sima, care ţinea o dugheană, n-aveai unde să cum peri u n cui m ăcar şi, p e n tru orice fleac, tre b u ia să b a ţi d ru m u l pîn ă la K arda. D ar ceea ce s-a p o triv it de m inune cu socotelile ascunse ale N astionei a fost ch iar ru g ăm in tea lui Miheici : — Şi vezi, fa tă dragă, p e la prăvălia vînătorilor, de n -au cum va p raf de puşcă şi alice. N -am m ai tra s eu [49]

de m ultişor, d a r n u strică să avem ceva de rezervă. M ai ştii, la prim ăvară, s^ar p u te a să nim erească în grăd in ă vreo căprioară... Scoase d in căm ară u n bidon de ta b lă p e n tru petrol şi aruncă la picioarele N astionei cojocul său de blană de cîine. — Te în to rci acasă to t azi, să te aştep tăm ori n u ? — Ş tiu eu cum oi dovedi cu tîrguielile... — Bine, bine. N u isprăveşti azi, v ii m îine. Şi nu-1 răb d ă inim a să n-o dojenească. Cum de n u ţi-a tre c u t p rin cap ieri s-o ştergi u n d ev a de dim ineaţă. Nu m i-ai fi a tîrn a t de ^ t aceste două m iare. Ce, e glum ă ? Taci, a i ? M ai bine tăceai d in g u ră ieri, sau îţi scu rtai lim ba, ca să m ai fi p u tu t s ta azi de vorbă. In sfîrşit, dă-i drum ul, dom nul să te aib ă în paza lui. Şi n u u ita să treci pe la sfa t ; poate au ceva veşti despre A ndrei. Treci şi pe la poştă. O fi zăcînd pe acolo vreo scrisoare sau h îrtie oficială. De pe cuptor, Sem ionovna bom băni p e n tru a nu ştiu c îta o a ră : — în ru p tu l capului n-aş fi p lecat şingură cu u n ştrăin. U nde ş-a m ai pom enit aşa ţeva. Şi încă în v re ­ m urile aştea. O, D oam ne ! Ş în t gata şă şe a ru n ţe de gîtul p rim u lu i venit. O p a rte din litere în ro stirea ei se pierdeau. Şe ştie d o ar că n-o şă alerje el pe joş tot d ru m u l în u rm a şaniei. Se aşajă a lă tu ri de dînşa. — Ia m ai las-o cu născocirile tale, m uiere, o poto­ lea M iheici. S tai acolo du p ă sobă şi vezi-ţi de boleşniţele tale ; n u m ai trăn căn i ce n u se cade. Ţ i-ai găsit p e n tru cine să -ţi fie team ă — p e n tru N astiona ! Ce su fle t sim ţit şi b u n avea socrul ei, Miheici. De nu e ra el, N astiona a r fi dus-o ta re greu în aceşti ani. Sem ionovna a r fi gata s-o ţin ă leg ată de o fim ie : de la m unca cîm pului şi de la tre b u rile gospodăriei n - a r lăsa-o nici la u n pas să se depărteze. Şi du p ă cine, m ă rog, să ţi se scurgă ochii aici, când în to t satu l n u -i decît u n sin g u r b ă rb a t şi acela e epileptic — Nestor, pe care d in cauza beteşugului nici la război nu l-au lu a t şi pe care îl păzeşte cu ochii în patiai şi-l ţine cu [50]

şase b ra ţe p ro p ria lui m uiere. De m ulte ori sin g u r M iheici o îndem na pe N astiona să iasă d in casă, zicîndu-i : du-te, fato, d u -te la şezătoare cu fem eile, m ai stai de vorbă, m ai rîzi cu ele, eşti tîn ără, ce să to t stai cu noi, b ătrînii, să ţi se acrească sufletul. Om de om enie socrul ei. Se pare în să că şi cu el se v a strica b u n a înţelegere foarte curînd. Bagă el de seam ă în tr-o zi că lipseşte puşca, apoi că m ai lipseşte una, alta — ce să răsp u n d ă e a ? N -are ce. N u poţi da vina pe h oţi : se iscă zarvă, îşi dau cu presupusul, încep să scorm onească, să cum pănească şi d in tr-im a în tr-a lta îi trece cuiva p rin cap să se în treb e : de ce, adică, se fu ră num ai la alde G uskov ? N u cum va um blă pe de lă tu ri cineva de-al casei şi foloseşte b u n u l lui, ştiind locul unde se a flă ? A ndrei i-a interzis să-i sp u n ă b ătrîn u lu i ceva despre el, n -a lăsat-o nici m ăcar să-i dea cum va a înţelege pe ocolite, m ai pe d eparte. P oftim de te descurcă. M ai deunăzi Sem ionovna a şi d a t de lipsa unei pîirn pe care N astiona o dusese lui A ndrei la a doua întâlnire. A tre b u it să ticluiască pe loc m inciuna, că i-a dat-o N adkăi cu îm prum ut. Dai’ ce v a face mai d ep arte ? De aceea avea acum nevoie să m eargă n e a p ăra t la K arda. Luase cu e a în tr-o legăturică o jac h e tă de lînă tric o ta tă şi, p e n tru cazul că jach eta n -a r avea căutare, u n şal gri frum os şi scum p de O renburg, pe care i-1 dăruise A ndrei încă în p rim ul an de căsnicie. Se ducea la tîrg, ca să ia în schim b făină. C artofi, cam o căldare, i-a dus lu i A ndrei, d a r făin ă s-ia tem u t să ia d in ladă, că n u m ai răm ăsese la fund decît p e n tru vreo două cuptoiare. Ii va fi m ai uşor dacă îi duce şi făin ă : îşi face tu rtişo are p e n tru gustare. Schim bul acestor lucru ri îl v a face, chipurile, p e n tru M-arusia cea evacuată ; K arda e sa t m are, şi o tre a b ă ca asta, n u se a flă cu una, cu două. D ealtfel, m ica ei m inciună p u tea trece uşor d re p t adevăr, p e n tru că jach eta o căpătase chiar de la M arusia, făcînd u n schim b asem ănător ia m a trecută. T oată K ard a ştie că, de cînd a v e n it ca eva­ [51] 4*

cuată de război, M arusia şi-a ţin u t copiii num ai schim bînd lu cru ri de îm brăcăm inte pe hrană. P lecară destul de tîrziu, cind soarele fă ră strălucire, ca o tipsie de arg in t, se înălţase pe cerul senin. Gerul, după viscolirUe bobotezâi, se m ai potolise ; ae ru l dim i­ n eţii e ra rece, d a r se sim ţea că îşi pierde d in tă rie şi că peste zi vrem ea se v a m u ia şi m ai m ult. K ark a o luase d in loc la tra p vioi şi o ţin ea a şa în tru n a . Sania luneca pe d ru m b ă tă to rit ca pe gheaţă cu sc îrţîit vesel sub tălpi. D easupra ogoarelor acoperite de zăpadă s tă ­ ru ia u ab u rii sinilii. în văzduh, în zarea depărtată, se în ălţau părelnice dungi albicioase. P e crengile desfru n ­ zite ale m estecenilor şedeau ciori tăcu te şi, aidom a găinilor, îşi resfira u aripile, curăţindu-le. Totul îm prejur, sim ţind căldura, re sp ira lacom, în voie. P în ă la v en irea prim ăverii m ai e ra u încă m u lte zUe, d a r sosirea ei se sim ţea şi se an u n ţa de pe acum . N astiona aru n că h ain a peste picioarele îm p u tern i­ citului şi se rid ică în genunchi, cu fa ţa înainte, în capul săniei. De la potcoavele calului sărea zăpadă îm proşcîndu-i obrajii. M ijind ochii, ea n u -şi fere a faţa. A ceastă c u rsă în viteza calului, cu unde reci des­ picate m îngîindu-i obrazul, această zi cu iz de p rim ă­ v a ră stre c u ra tă p re a de tim p u riu , p arcă anum e pentru ea, stîrn i în N astiona u n n eastîm p ăr aprig, o d orinţă n erăbdătoare de a săvîrşi ceva în pofida tu tu ro r, chiar şi îm potriva ei însăşi. A junge c ît a s ta t ca o curcă în coteţ. E tim pul să-şi ia avînt. N u-ţi fie team ă, Nastiona, d ă-i d ru m u l ! B ucuria ta de acum treb u ie să fie o b u ­ curie deosebită, tris te ţe a ta tre b u ie să răm în ă departe de toţi. N u -ţi fie team ă : m ină, aleargă, nu te m ai uita înapoi. îm p u tern icitu l avea chef de v o rb ă — ea răsp u n d ea în silă. S în t şi asem enea b ă rb a ţi pe lum e : s -a r p ărea că toate-s bune şi la locul lor, d a r dacă stai şi te uiţi m ai bine, îţi dai seam a că-i b ă rb a t d o ar cu num ele. Uite-1 şi pe ăsta — e b u n n u m ai ca să înscrie m uierile la obligaţii. V orba lu i e m i fel de scincet cu sughiţuri, iar fa ţa — p arcă n ăclăită ; o ricît şi-o fi spălat-o la [52]

v iaţa lui, totul se cunoaşte pe ea, ca pe o ru fă izinită, g ata-g ata să se ciuruiască. L ăsară ogoarele în u rm ă ; tra v e rsa ră p îrîu l şi de am bele p ă rţi ale drum ului se în ă lţa acum p ă d u re a de brazi seculari. Aici dom nea liniştea şi tăcerea adîncă : nici o adiere de vînt, nici u n su n e t sau glias de pădure, doar tro potul su rd al copitelor calului. Şi num ai cînd şi cînd cîte o creangă în g re u iată lăsa, fum egînd, să cadă u n v ra f de caiere de zăpadă, ori sus de to t tre să ­ reau u şu rel v îrfu rile ascuţite ale a rb o rilo r cu ram u rile întinse deasu p ra d ru m u lu i — la a tîta se reducea viaţa în aceste locuri. Pe n eaşteptate, îm putern icitu l p rin se curaj. Cum stătuse lin iştit to t tim pul, se repezi deodată, o cuprinse pe N astiona pe la spate şi o tra se peste el grohăind. Nastiona izbuti repede să-i scape — nici n -a r fi crezut că o v a face cu a tîta dibăcie — şi îl îm brînci d in sanie în zăpadă. Calul, speriat, se sm uci d in loc şi o lu ă la goană. N astiona n u 4 s tru n i : las’ să m ai ostenească n iţel tovarăşul îm puternicit, să-şi m ai în fierbînte sîngele tru d in d u -şi picioarele. A s ta t ea sin g u ră tre i an i şi ju m ătate, ca o scîndură, d a r la u n u l ca ăsta nici că a r fi jin d u it. Acum ea are b ă rb a t şi n u -i u n p răp ă d it ca ăsta. A re cine s-o aline. îm p u tern icitu l a ajuns-o d in u rm ă gîfîînd, fă ră să fi înţeles în să tîlcul o pririi ei şi, socotind că e vorba de o joacă, dădu ia r s-o îm brăţişeze. A tre b u it atu n ci să-l p u n ă la locul lui aşa cum m erita. El clipi des din ochi şi se astîm pără. Ia r peste o ju m ă ta te de oră, ca şi cum nim ic n u s -a r fi întîm plat, începu să-şi laude nevasta şi copiii. L iniştindu-se, N astiona zori calul. A junseră la K arda încă la lum ina zilei. M agazinul, spre norocul ei, era deschis. Şi to t spre norocul ei găsi să cum pere şi sare, şi gaz, şi cele necesare p e n tru car­ tuşe — lucrul cel m ai im portant, care-i va sluji d rep t acoperire în faţa lui Miheici. Avea, deci, posibilitatea de a justifica reîn to arcerea acasă abia a doua zi. în p rim a zi, adică, n -a găsit petrol, u rm a să fie adus cu u n tra n sp o rt a fla t deja pe drum . A tre b u it să aştepte [53]

sosirea tran sp o rtu lu i. Ce se p u te a spune la asem enea m otivare ? Săpun, bineînţeles, n^a găsit, d a r ch ibrituri şi sare a cum părat. Z ărind niscai lum inări, a cu m p ărat cinci bu căţi — d e unde, d in ce biserică a u fost aduse aici, e greu de spus. De cînd se ştie n -a v ăzu t ca m aga­ zinele săteşti să vîn d ă lum inări, d ar aici, p a rc ă pe ea o aşteptau — neavînd nici o căutare, zăceau triste, vechi, înnegrite, strîm be. T rei o să ducă acasă, cele­ lalte două o să le păstreze p e n tru A ndrei — să aib ă la nevoie cu ce să-şi lum ineze bîrlogul, să şi-l m ai înve­ selească d in cînd în cînd. N u degeaba se spune că dacă ţi-a re u şit de la încep u t u n lucru, apăi îţi m erge în p lin la toate, p în ă la capăt. S eara a izb u tit fă ră p re a m u ltă bătaie de cap să schim be jac h e ta p e o ju m ă ta te de p u d de făin ă ; şalul nici n -a fost nevoie să-l a rate. De bucurie că to tu l a m ers ca pe roate, îi căşunase să pornească la d ru m înapoi chiar în noaptea aceea, dar, slavă D om nului, se răzgîndi la tim p ; deşi som nul ei n -a m ai fost som n. A uzea p rin p erete cm n K ark a ronţăie fînul, cum se sc u tu ra de frig şi tropăie d in picioare. S-a to t ch in u it aşa o b u cată de vrem e şi la u n m om ent d a t s-a sculat încetişor, l-a în h ăm at pe K arka şi, fă ră a o m ai trezi pe gazdă, o cunoştinţă m ai veche al cărei soţ e ra m obilizat, aruncă în sanie fîn a tît cît să-i ajungă calului p e n tru o zi şi plecă. Nici u n cîine n u la tră în u rm a lor, nici u n su n et nu se desprinse d in sa tu l cu fu n d at în som n adînc. D upă ce trecu şi de u ltim a izbă, N astiona trase de h ă ţu ri ca să cîrm ească ia d rea p ta spre A ngara. Calul se opri n e d u m e rit : d rum ul acasă ducea d re p t înainte. Furioasă, N astiona îl plesni o d a tă cu hăţurile. N erăb­ d a re a din a ju n puse ia r stă p în ire pe ea, făcînd-o să trem u re ca de frig u ri : îi v enea să sa ră din sanie şi să alerge în ain te a calului. M ai repede, m ai repede ! T rebuia să traverseze fluviul. Ş tia că e prim ejdios să m îi calul pe gheaţă — p u tea n im eri în tr-o crăpătură, să-şi ru p ă piciorul — şi totuşi l-a m inat. Se grăbea să treacă de R îbnaia c ît m ai e ra în tuneric, ca să n u fie văzută. Inim a-i zvîcnea să-i spargă pieptul. Lăsîndu-se în voia [54]

ei, N astiona se răsucea, se sălta pe blana aştern u tă deasu p ra finului, în v îrte a d easu p ra capului h ăţu rile şi strig a cuvinte nedesluşite, de nepotolită înverşunare. M ai repede, m ai repede. Să m eargă m ai repede to tu l — ce există în p rez e n t şi ce v a veni în v iito r ! Şi abia d u p ă ce R îbnaia răm ase m u lt în urm ă, ea m ai dom oli fuga calului şi lăsă să a tîrn e lib e r hăţurile. Nu m ai avea m u lt de m ers. T oată în fie rb în ta rea i se slei dintr-o dată, su fletu l i se p răv ăli în gol. U ndeva în p ie p t sim ţi o amăreaăă, de p arcă a r fi în g h iţit fum . D in ce pricin ă — N astiona n^ar fi ş tiu t să spună. D upă cum începu uşor să pălească noaptea, înţelese că în cu rin d se v a lu m in a de ziuă. în ain tîn d astfel cu sania, se gîndea : iată, aşadar, N astiona, că a i în v ă ţa t să m inţi, ai în v ă ţa t şi să furi. Şi doar n u e decît în ceputul — ce te aşteaptă, Nastiona, de aci încolo ? Nu se sim ţea cu nim ic vinovată, nu re ­ cunoştea aşa ceva ; a r fi v r u t să arunce d o ar o privire înainte, m ăcar cu coada ochiului să zărească cum se vo r term in a toate astea. Se făcuse ziuă cînd opri calul ; îl apucă de friu şi p o m i pe o vîlcioară cu firu l apei în g h e ţa t ce se deschidea pornind de la m al şi m e a în p a n tă lin ă în tre două dealuri.

6 — B i n e t e -a m g ă s i t , b u c u r o s d e o a s p e ţ i ? zise N astiona cu u n zîm bet n ehotărît. îl luase p rin su rprindere. Nu auzise cum trăsese ea sania aproape, cum legase calul cu hăţurile, lăsîndu-1 lîngă pîrîu, şi cum se apropiase încetişor de adăpost. El dorm ea cu sc u rta tra s ă peste cap. Şi d o a r cînd N astiona întredeschise încet uşa, el sări de pe prici, ca a ru n c a t de suflul unei bombe, îneît abia reuşi să se ţin ă pe picioare. Şi acum , cu p ă ru l vRvoi, stă te a nău cit în fa ţa Nastionei, nefiind în sta re încă să-^i creadă [55]

ochilor că este e a c u ad ev ărat şi încercînd u n sim ţăm înt su p ă ră to r de necaz şi dezgust că s-a a ră ta t a tît de sp e ria t în fa ţa ei. A stfel, în sfîrşit, reu şi să-l v ad ă N astiona cum a ra tă la lum ina zilei : acelaşi tru p îndesat, uşor înclinat spre d re a p ta şi aceeaşi fa ţă de tip asiatic, lată şi tu rtită , cu nasul cîm , ia r acum şi cu o b a rb ă n eag ră în sm ocuri. Ochii adînciţi în orbite priv eau ascuţit, sfid ăto r ; pe g ît se agita fă ră astîmipăr, într-m n du-te-vino ca de suveică, nodul p re a ieşit al beregatei. Slab, tra s la faţă, îm p u ţin a t oarecum , d a r nu frîn t — se vedea că p u te re a şi tă ria nu-1 p ărăsiseră ; od ată atins, a r ţîşni din el fo rţa reţin u tă , zvîcnind în zvon de arc destins la orice lovitură. El — a tît de cunoscut, a p ro p iat şi drag ei şi totuşi a tît de s tră in şi de neînţeles acum, deosebit de acela căruia ştia ce să-i sp u n ă şi cum să -l în treb e, pe care îl petrecuse cu tre i an i şi ju m ă ta te în urm ă. — Ce să fac, zise ea cu u n zâmbet vinovat, ru pînd tăcerea apăsătoare. Am v e n it să văd cum te descurci p e aici. N u m -a v ăzu t nim eni, să ştii. V in direct din K arda, bănuiam că te găsesc dorm ind încă. Ţ i-am adus cîte ceva, să ai p e n tru vreo zi m ai neagră. — T oate zilele m ele sîn t acum negre, p rin se şi el glas, în sfîrşit. A vea pe dînsul pan talo n i v ă tu iţi şi ciorapi de lînă. A bia acum văzu N astiona p e u n u l d in obrajii lui o pată întunecoasă — u rm e de deg erătu ră. T re p ta t el îşi veni în fire : v M picioarele în pîslari şi se apucă să încingă focul În sobdţă. N astiona dădu să iasă, d a r el o opri : — Ce v rei să faci ? — Păi, să aduc ce am în sanie, e u n ger cum plit afară. — A şteaptă, m ergem îm preună. A u lăsa t în sanie num ai bidonul cu petrol, to t restu l a u adus la căldură. A u tra s apoi san ia în sus de-a lungul pîrîului p în ă d u p ă cotitură, l-au deshăm at pe K arka şi l-a u legat de sania p lin ă ou fîn. Făceau to tu l în tăcere, ca nişte străini, schim bînd d o ar vorbele stric t necesare ; cum a r fi ; „dă-^mi“, „pune m în a “. N astiona to t n u se d u m ire a încă ce şi cum să facă, cum să-l ia, ce cuvinte [56]

să-i sp u n ă ca să şi-l apropie, ia r el fie că n u izbutea încă să-şi învingă zăpăceala şi de aceea se înciuda, fie că nu se încum eta să reînnoade d in tr-o d a tă legăturile care îi u n eau altcîndva, d a r care n u se ştie dacă în anii din u rm ă s-au m ai p ă stra t aceleaşi. în tre tim p adăpostul se încălzi şi N astiona a tre b u it să se dezbrace. Se aşeză pe p riciul acoperit cu răm urele tin e re de b rad şi aproape im ed iat sări în picioare — tre b u ia să în tre p rin d ă ceva, ceva care să-i aducă linişte şi ei, şi lui, u n lucru m ăru n t, o nim ica toată, d a r care să a şte a rn ă în tre ei acea punte oe-i lega odinioară. Se duse la u şă unde zăceau grăm adă lu cru rile lu a te din sanie, scoase de sub blană săculeţul cu făin ă şi se lău d ă : — Poftim , am făc u t ro st la K arada de p u ţin ă făină p e n tru tine. îţi faci turtişoare. El dădu din cap. — D -apoi cum vine a sta ? se n ecăji Nastiona. De ce te porţi aşa cu m ine ? N u scoţi nici o vorbă. A lerg la tin e în goana m are în m iez de noapte, crezînd că ai să te bucuri, ia r tu... după cum văd, e m ai bine să plec de aici, ch iar acum ! — N u te las ! D upă glasul h o tă rît şi sig u ran ţa făţiş răutăcioasă cu care răspunsese, N astiona înţelese : n-o lasă să plece, n-o lasă în ru p tu l capului. Se apropie de el şi, cu m ina în tin să înainte, nesigură, pipăitoare ca la orbi, îi atinse capul. El îşi întoarse spre dînsa fa ţa lovită brusc de paloare : — îţi închipui cum va că n u sîn t bucuros de venirea ta ? Sînt bucuros, N astiona, şi încă ce bucuros ! Num ai că bucu ria m ea, o vezi şi tu cum e ; a re nevoie să ştie : e d o rită sau nu, treb u ie să se arate sa u nu ? N astiona îşi lip i capul de piep tu l lui. — D um nezeule ! Cm n p oţi vorbi astfel ? D oar n u -ţi sîn t o străin ă. P a tru an i am tră it îm preună, e puţin lucru ? El o m ai ţin u p u ţin de m îini şi, fă ră a răspim de, îi d ăd u d rum ul. D ar e a înţelese că în d u re rare a ei a învins, că el cedează — uite, şi capul, nem airezistînd, şi-l [57]

apleacă pe u m ăru l ei — sem n sigur, num ai de ea ştiut, că s-a r u p t gheaţa. E ra sem nul d u p ă care îşi dădea seam a a ltă d a tă în ce ape se scaldă el : cînd ţine capul înclinat, poţi să-^i spui ce vrei, să rîzi, să glum eşti — ia rtă to ­ tul, şi te urm ează, se ia şi el d u p ă tin e la joacă, b a îl vezi şi cum se aprin d e m ai ta re ca tin e şi atu n ci cu greu se potoleşte. V ra să zică, a m ai răm as, totuşi, în el ceva d in A ndrei de altăd ată. îl p riv i în ochi cu u n zîm bet reţin u t, sfios, care p ă re a că cere în cu ra ja re şi recipro­ citate : — De fapt, abia astăzi te văd cum a ră ţi cu adevărat. Eşti nostim cu b a rb a asta. — In ce fel nostim ? — Păi, cum s ă -ţi spun... izbucni e a în rîs, pe care în să îl stăpâni şi îl sugrum ă pe loc P a rcă ai fi u n strigoi pădurean. La baie m i se năzărea to t tim p u l că n u eşti tu , ci u n d u h a l pădurii. Şi m ă gândeam : m -am p ă stra t a tîta vrem e p e n tru om ul m eu, ca să m ă încurc acum cu necuratul. — Ei, şi cum a fost cu n ecuratiil ? — Nim ic de zis. D ar cu om ul m eu e m ai bine. — H oţom ane. N ^ i jig n it pe nici unul. Ia să-m i aduci d a ta v iitoare briciul, să d au jos flocăraia asta de pe obraz. — P e n tru ce ? — Ca să nu m ai sem ăn cu u n strigoi. A spus-o şi pe loc s-a răzgândit. Ba nu, n-o rad. Să răm în ă aşa. Ca să n u sem ăn ou m ine însum i. M ai bine să fiu lu a t d re p t strigoi. — A racan de m ine ! Am u ita t să-m i hrănesc bărbatul se ag ită N astiona. Am v e n it aici la trăncăneală. în zăpăceala clipei, u itase că n u schim baseră în tre tim p decît aceste cîteva vorbe. P ro asta de m ine ! C e-nseam nă cînd m uierea n -a re frică de bătaie. El o privi sc ru tă to r şi p u fn i înveselit. — Şi zici că nu te -a m ai scărm ăn at nim eni ? — Ei şi... ce-i cu asta ? — Te pom eneşti c ă-ţi ard e de aşa ceva ? [58]

— Aş ! Să zioem atunci altfel, că n -a fost cine să m ă povăţuiască. Bine, aşază-te, pregătesc iardată. — A r tre b u i să punem de ceai, îşi laduse am inte el. — P une, ce aştepţi ; sta i ca o buturugă. Te pom eneşti că n-ai a p ă în casă ? O in cin ta să se sim tă gospodină, fie chiar şi u n tim p c it de scurt, şi să-l comande, cum r a r se în tîm pla înainte, ll puse să încingă foc m ai m are în sobiţă, să ad u că apă de la pîrîu ; dezîlegă apoi sub p riv ire a lui bocceluţa, dînd la iveală o .pâine m are de secară şi o bucată zd ravănă d e slănină. S lănina o pusese deoparte Sem ionovna încă d in toam nă, to t p e n tru el, cînd îl aş­ tep tau să vin ă în perm isie. Cu perm isia s-au înşelat — el n -a m ai v e n it ; d ar în p u tere a unei su p e rstiţii vechi cele p reg ătite p e n tru acea întâlnire răm în eau neatinse ; odată puse la b ătaie — s-a zis şi cu întîlnirea, zadarnică v a fi aşteptarea. Acum o lu n ă N astiona dăduse în tîm plăto r peste ea, în f ă şu rată în tr-o cîrpă şi v îrîtă îp tr-u n colţ a l poliţei d in m agazie ; ieri, în ain te de a pleca, tăiase cam ju m ă ta te d in b u cată şi o luase cu ea. P e n tru cine se pregăteşte — la acela nim ereşte. T ot aşa, pe undeva se află la loc fe rit şi o dam igeană p ră fu ită de trăscău, care a şte a p tă şi ea să păşească A ndrei peste pragul p ărintesc şi să-i v in ă sorocul m u lt am înat, cînd vo r fi ridicate paharele p lin e în să n ăta te a lui. Odată, încă în ain te de război, a v ăzu t N astiona la cinem a (dealtfel, num ai de tre i ori i s-a în tîm p la t să vadă m m u n ăţia asta), cum o fem eie orăşancă, nem aiştiind în ce fel să-i in tre în voie b ărb atu lu i său, pe care-1 iubea la nebunie, s-a ap u cat să-l hrănească d in m ină, ca pe u n copil. A ducîndu-şi acum am inte de asta, N astiona se apucă d in tr-o trăsnaie, ca niciodată pînă atunci, să-i ducă la g u ră felioare de slănină, d a r A ndrei se îm potrivi. R uşinată oarecum p e n tru gestul ei, sim ţi în acelaşi tim p şi o m ulţum ire n eaşteptată, care o în ­ veseli pe loc, ca şi cum a r fi tre c u t p rin aceasta peste opreliştea ruşinii m ăru n te şi acum p u tea m erge m ai departe. Ceaiul în să a itrebuit să-l bea d in acelaşi vas — d in căpăcelul bidonului ostăşesc, tre c în d u 4 d in m ină [59]

în m în ă ; şi faiptul că N astiona lu a acest căpăcel din m ina lui A ndrei, după care i-1 dădea iarăşi, n u se ştie de ce, o tu lb u ra nespus. D ealtfel, aici to tu l o tu lb u ra , d a r o şi sp eria în acelaşi tim^p : şi adăpostul acesta d ă ră p ă n a t şi p ărăsit dem ult, cu blăni groase de lem n aştern u te la nim ereală în loc de podea, cu o scîn d u ră c u rb a tă în tavan, cu p ereţii în n eg riţi din b îm e cioplite şi legate grosolan ; şi, dincolo de fereastră, 2ă p a d a coborîtă de sus în val im ens, strălucind la soare, n e a tin să de nici o u rm ă ; şi A ndrei cel de alătu ri, recrm oscut acum de ea la lu m in a zilei, d a r care p rin aceasta to t n u -i devenise m ai de înţeles ; precum şi e a însăşi, n u se ştie cum şi de ce n im erită în acest colţ în d ep ă rta t şi pustiu. D esprinsă uneori p e n tru o d ip ă şi d u să cu gîndul, revenindu-^i ca de fiecare dată, ea p ă re a uim ită că-1 vede în fa ţă şi avea nevoie de o sfo rţa re deloc uşoară, ca să-şi aducă am inte cum se face că el se află a id . A bia d u p ă aceea to ate se aşezau la locul lor, aşa cum e ra u în realitate, deşi stă te au nesigur, şubrede, î n d t situ a ţia aceasta se cerea m ereu susţin u tă, ca să n u se destram e iarăşi şi să nu dispară u n deva — î n t r ^ t î t to tu l i se p ă re a neadevărat, rod al în chipuirii sau a l u n u i vis. Ca şi cum s -a r fi ju c a t de-ia v -aţi ascunselea cu ea însăşi, N astiona b a e ra convinsă că toate astea, cu tim pul, se vo r term in a cu bine — n -av ea decît să aştepte ră b ­ dătoare ; ba i se în fă ţişa u p etrecîn d u -se în tr-o p răp astie am eţitoare, în cît i se tă ia răsu fla re a de frică. D ar n u-şi tră d a frica şi se prefăcea veselă. N u se ştie ce v a fi m îine ; ziua de azi în să îi a p a rţin e ; d e -a lungul a tîto r ani ziua aceasta se v a dovedi a fi p e n tru ea unica zi de odihnă adevărată, în care îşi v o r afla răgaz lib e r de a se descătuşa în voie a tîte a d o ru ri tăin u ite în stră fu n d u ­ rile fiinţei sale. A îm bucat fo arte p u ţin d in cele aduse, ca să-i lase cît m ai m u lt lu i A ndrei. M oleşită de căldură, se întinse şi căscă : — Ai n o ştri m ă ştiu la K arda, oînd colo, eu am ajuns aici, la tine. D e-ar şti ei. [60]

An'drei n u r ă s p u n s e . Ea a ş te rn u pe prici blana, lepădă din picioare pîslarii şi se lungi cu braţele larg răsfirate. A ndrei o învălui în tr-o c ă u tă tu ră piezişă ; ca să-'l zădărască, ea închise ochii şi tăcu prefăcîndu-se că doarm e. D ar în clipa cînd el, ridicîndu-se de la m asă, se apropie, ea să ri brusc în genunchi, se aplecă p u ţin în ain te şi tu ru i voioasă ca fetişcanele : — P iei din ochii m ei, n u te ap ro p ia ; cine sîn t nu vei afla. — Cum ? Cum ai spus ? — P iei d in ochii m ei, n u te apropia ; cine sîn t nu vei afla. — Ian te u ită !... A tras în joacă, el se lu ă d u p ă dînsa, d a r o scăpă din m îini ; se s tîm i o ad ev ărată hîrjoană, ca altădată, dem ult de tot, în p rim u l a n al căsniciei lor. N ăzbîtioşi mai erau — făceau o hărm ălaie nem aipom enită. N astiona era voinicuţă şi n u se lăsa u şo r învinsă ; se-ntîm pla să-l treacă p rin şapte sudori p în ă să ceară c ru ţare. Acum însă, n u se ştie de ce, n u -i venea să-i încerce p u terile şi lăsă să-i cadă b raţele fă ră îm potrivire. El înţelese în felul său această resem nare şi se grăbi, se pripi ca u n b ăieţandru. Ca să-^1 m ai dom olească, grijulie — să n u se sim tă el jig n it — ea îl re ţin u : — M ai încet. A ndrei, n u zori, n u -i nevoie. De a tîta tim p dragostea m ea se ţin e fă ră hrană, a tră it ca o m îrţoagă înfom etată. Să n-o vatăm i, n-o biciui. El se supuse şi, ca niciodată înainte, p e n tru prim a oară de cînd îi cunoştea, se p u rtă cu ea grijuliu şi drăgăstos, potrivindu-'se v rerilo r ei şi ghicindu-i micile dorinţe. P rin să d e toropeală, N astiona încercă u n sentim ent stînjenitor, d a r hazliu, că n u cu b ă rb a tu l ei legitim s-a a fla t îm preună, ci cu un ul străin, a su p ra căruia n-avea nici u n d rep t. C urînd în să acest sen tim en t dispăru. A ţipise la u n m om ent dat, cînd în tr-o frîn tu ră de clipă i se p ăru că atu n ci chiar, p rin tr-o m inune, reu şi să se vadă în tim p cu m u lt m ai d e p ă rta t de ziua p rezen tă : e ra [61]

acolo ceva d ife rit decât aici, d a r şi acolo, în im aginea aceea fugară, ea n u era singură, deşi ochii, n u se ştie cum, n u re ţin u se ră chipul celuilalt şi ea n u ştia dacă e ra A ndrei sau altchi!eva. E ra A ndrei, fireşte ; la nim eni altu l ea n u se gîndise vreodată. Sim ţi d o rin ţa de a-i spune ceva cald, d in to a tă inim a, dar, negăsind cu ce să înceapă, în tre b ă : — A rată-m i, un d e ai fost rănit... El îşi descheie căm aşa şi a ră tă pe p iep t nişte cicatrice roşietice, N astiona m îngîie u şu rel locul cu degetele. — Sărm anul... au v ru t să te om oare... S-a vindecat, n u te m ai doare ? — Acum m i-e m ai bine ; num ai cînd se schim bă tim pul, în ain te de a începe să vrem uiască sim t u n fel de strinsoare dureroasă. A ltcum — doar o stîn jen eală uşoară. Nu m -am obişnuit încă. N u m ai m u lt decît cu u n ceas în u rm ă ea n u izbu­ tise să înţeleagă cum şi p e n tru ce a ajuns aici, ia r acum to tu l i se în fă ţişa ca şi cum n - a r cunoaşte altceva, că d in totdeauna stătuse în tre aceşti pereţi. Orice aduceream inte d in tr-o a ltă v ia ţă se a ră ta înceţoşată, u n deva în trecu t, în chip de frîn tu ri fă ră şir ale u n o r v isu ri risipite. A erul în adăpost avea iz am ărui. O linişte densă, n e p ă m întească legăna, fere a de orice griji şi necazuri, îm bia la o e x iste n ţă lib e ră în sin g u rătate. T ru p u l potolit se întinsese în voie, zăcea tăcut, în tr-o u ita re de sine, neam intind de p rez e n ţa sa p rin nici o dorinţă. — Nu te su p eri dacă adorm ? în tre b ă e a cu vocea slabă, fericită. — Dormi, dorm i. El se ridică p u ţin sp rijin it pe u n cot, ca s-o vadă • som nul o şi cuprinsese — dorm ea dusă. F aţa ei ro tu n d ă, în ro şită uşor de gerurile şi vânturile a sp re de iarnă, se destinsese lu m in ată p rin som n de u n su rîs n estîn jen it. în anii aceştia, chipul i se cam înăsprise, tră să tu rile p ierd u seră m u lt din gingăşia lor de odinioară şi deve­ n iseră m ai severe ; disp.ăruseră de to t — ia r d isp ariţia aceasta începuse încă de pe v rem ea cînd el e ra acasă — n erăbdarea şi m ira re a feciorelnică, ce stă ru ia u veşnic [82]

pe chipul ei ; vai, ce in te re sa n t ! şi m ai dep arte ? C urînd însă povestea se isprăvi, toate m isterele fu ră dezlegate, ia r dacă m ai a p ă re a uneori şi ceva ce a r m ai fi s tîm it m irare v en ea oarecum s-o a ju n g ă d in urm ă, d in trecu t, ceva ce în g rab ă îi scăpase pe drum . N astiona îşi odihnea m âinile pe locul unde i se descheiase bluza şi ele se m işcau ritm ic pe p ie p t odată cu răsuflarea, tre să rin d u -i u şo r câte u n deget. A ndrei observă că şi m âinile i se în ăsp riseră şi se îngreunaseră, de m uncă, fireşte. D in re sp ira ţia e i p ro fu n d ă şi egală se d egaja o m ireasm ă caldă şi p lăcu tă de prospeţim e trupească. El se apropie, se lipi de ea, o îm b răţişă uşu rel şi ascultă cum îi bate inim a. Cu fiecare pulsaţie, bătăile ei clare şi atîit de apropiate îi um pleau su fletu l de o n e ­ linişte tu lb u re, dureroasă. N eliniştea aceasta creştea şi creştea şi, în tru c ît el n u ştia de unde provine şi ce prevesteşte, devenea to t m ai apăsătoare. N u m ai p u tea s ta culcat. Se rid ică în capul oaselor şi coborî încetişor de pe prici. P e furiş, întorcînd d o ar capul, se u ită la N astiona cum doarm e. „Dormi, dorm i“, se su rp rin se el şoptind, deşi icel m ai m u lt a r fi d o rit ca e a să se trezească ; căci să fie a lă tu ri de ea şi să n-o audă vorbind, să p iard ă to t ce a r fi p u tu t ea să sp u n ă şi să facă — devenea acum u n chin p e n tru el ; îşi sim ţi pieptul pu stiu şi rece, tîn jin d d u p ă m işcare şi căldură. Ieşi la a e r şi ohpi des din ochi — a tît de neaşteptată, strălu cito are şi violentă e ra lum ina de afară. P ă rea că to t soarele, ce tocm ai se înălţase deasu p ra m untelui, se rostogolea acum spre dînsul. Zăpada asuda, sclipea, iar um brele a b u rite răsfrângeau licăriri sinilii. A dierile uşoare ale vrem ii în încălzire p u rta u iz de prim ăvară, în tr-u n colţ din acopeidşul adăpostului se form au ţu rţu ri ; pe locurile m ai ridicate ale poieniţelor cu m ai pu ţin ă zăpadă p o rn iră a m iji ici-colo ghioceii. A erul ta re de a fa ră p ărea că-i îneacă răsuflarea. Se duse să adape calul, apoi coborî sp re A ngara, să vadă dacă nu s-au iv it nişte sem ne ce a r d a de bănuit. D ar n eliniştea to t nu-1 slăbea. A vea sentim entul că tocm ai [63]

acum , ex act în aceste m inute, pierde prosteşe ceva im­ po rtan t, absolut necesar lui, ceva ce m ai pe u rm ă n-m ' m ai p u tea regăsi. Se întoarse în adăpost. N astiona d orm ea încă. N efiind în sta re să-şi afle locul, se lungi iarăşi a lă tu ri de ea şi-şi lipi faţa de p iep tu l ei. S im ţind că se sufocă, se d e p ă rtă u şo r ; p rin som n, N astiona îi dibui cu m în a capul şi îl mângâie. A tingerea aceasta îi făcu bine. închise ochii, sim ţind pe u m ă r mâna ei salvatoare ; îşi închipui apoi că se prăvaie, ro tin d u -se încet în tr-u n gol n em ărg in it şi m oale — ceea ce îl a ju ta de obicei să adoarm ă — şi aţipi. Se tre z iră amândoi în acelaşi tim p. N astiona deschise ochii, îl privi, şi el, tresărin d făcu ochi m ari. întâlni zîm betul ei. Fîşia albicioasă de soare ce p ătru n d ea p rin geam ul îm pîclit alunecase m ai către u şă : ziua m ergea sp re scă­ dere. — Am d o rm it a tît d e bine, zise N astiona. Nici nu m ai ţin m inte să fi a v u t u n som n a tît de dulce şi încă ziua-n am iaza m are. N um ai fiindcă sîn t a lă tu ri de tine. M ă u it şi nu -m i vine a crede că eşti tu. în som n însă, ca să vezi, am crezu t şi m -am to p it pînă la ultim a picătură. E ram cu totul sigură şi liniştită. D upă som n p ăreau că se reîn tîln esc abia acum şi se priveau cu m ira re şi p lini de aşteptai'e. N astiona dădu să se scoale, dai’ el o re ţin u şi e a rîse fericită. A m înau m ereu discuţia necesară, cu toate că îşi dădeau seam a p re a bine că este inevitabilă.

1 D a c ă m ă în t o r c e a m a c o l o , a c o l o r ă m îneam m ai m u lt ca sigur. A tîta tim p am rez ista t ; şi am lu p tat, n u glum ă ; n u m -am fofilat, n -am um blat cu şoalda, şi u ite că m -a a p u c at aşa deodată. M -a prins, m -a în v îrte jit — fă ră a m ă lăsa să m ă dum iresc. Mai ştii, o fi avînd şi a sta u n ro st oarecare. Cu rost, fă ră —

[64]

ro st — am făcut-o ; nim ic n u se m ai poate îndrepta, o ricît laş v re a — e p rea tîrziu. S tătea întins, cu ochii închişi — m ai uşor îi v enea să vorbească ; şi vorbea cu acea în v erşu n are clocotitoare, răb u fn ito are, care se iscă atunci cînd n -ai îm potriva cui s-o îndrepţi. — D ar cum de ai în d ră z n it s-o faci ? lăsă N astiona să-i scape. D oar n u -i o tre a b ă de glum ă. Cum de ai p u tu t face u n asem enea pas ? — N u ştiu, răspunse el în tr-u n tîrziu şi N astiona sim ţi că n u se preface, că spim e d rep t, n u se ascunde. M i-a fost peste p u tere să m ă stăpînesc. Mi se tă ia ră s u ­ flarea la gîndul că sîn t aşa de aproape şi n u pot da ochii cu voi. De acolo, de pe front, fireşte, n^aş fi fugit. D ar aşa, m i se p ă re a că-i foarte aproape. Cînd colo... am m ers, am m ers, m u lt m ai repede aş fi ajuns pe front. Nici p rin gSnd nunm i trecea să n u m ă întorc. Pe u rm ă abia m i-am d a t seam a ce m ă a şte a p tă acolo. Mo'arte sigură. M ai b in e să m o r aici. Ce să m ai vorbim acum ! P orcul îşi găseşte orieînd o groapă ou noroi. ^— Cînd se te rm in ă războiul, poate că te iartă, încercă N astiona o în cu ra ja re sfioasă. — Nu, aşa ceva n u se iartă. P e n tru aşa ceva, dacă a r fi cu p u tin ţă, d u p ă ce te-au e x e c u ta t o dată, te -a r m ai ridica d in nou să te m ai îm puşte o d a tă şi încă o d a tă — de tre i ori. Ca să ia laminte to ţi ceilalţi. S oarta m ea e lăm u rită şi n -a re nici u n ro st să n u trim vreo nădejde în p riv in ţa asta. M ergeam încoace şi m ă gîndeam : vin, o văd pe N astiona, îi c e r ie rta re p e n tru că i-am stric a t viaţa, p e n tru că i-am făcu t zile frip te fă ră nici o pricină şi m -am grozăvit, cînd p u team tră i om eneşte. Şi în tr-ad ev ăr, ce n e lipsea ? T ineri, sănătoşi, p o triv iţi cît se poate de bine, p a rc ă eram făcuţi u n u l p e n tru celălalt. N -aveam decît să tră im şi să fim fericiţi. Eu — nu, tre b u ia să fac m usai pe nebunul, să-m i dovedesc auto­ rita te a de soţ. Ce dobitoc ! îm i dădeam seam a foarte bine că e o prostie, d o ar n u sîn t u n neghiob, m ăcar a tîta lucru sânt în sta re să înţeleg şi eu, d a r n u m ai puteam să m ă opresc. T ot m i se p ă re a că am tim p destul înainte [65] 5 — T răieşte şi la am inte

şi p e n tru u n tra i în b u n ă înţeiegere, şi p e n tru dragoste ; că, d e ! lung e veleatul. Şi u ite c u ce m -am ales. Pe d ru m îm i făcusem în gînd şi socoteala to a tă : vin, m ă înfăţişez N astionei, îm i descarc su fletu l p lin de căinţă, ca să n u ră m în în a m in tire a ei d re p t o fia ră ; îi văd cum va d in tr-u n ascunziş pe tata, pe m am a şi apoi m ă afund cu capul în tr-u n năm ete. Jivinele p ăd u rii îşi v o r face d a to ria să n u lase d in m ine nici o urm ă. D ar ca să am răgaz să sta u cu tine, u ite aşa, ca acum, nici nu-m i făcusem vreo sp eran ţă, n -aş fi cutezat. Şi acum m ă în tre b n e d u m e rit : p e n tru ce oare m i-a fost dat, totuşi, să am p a rte de acest noroc n e sp era t ? C hiar şi num ai p e n tru asta, p e n tru acest crâmpei de fericire, de iar fi să m ai tră iesc pe apucate, şi to t a r tre b u i să te p o rt în b raţe. — Ei, lasă, lasă, nu... încercă să-l potolească Nastiona, d a r ei o în tre ru p se : — D ă-m i voie. Am început, lasă-m â să term in. S -ar p u tea să n u m ai avem a lt p rile j. Aciim eu n -am la ce să tăinuiesc toate astea, ce gîndesc — d a u to tu l la iveală. A şa să ştii. Am aju n s aici şi mi-iam zis : n um ai p e n tru u n tim p c ît m ai sc u rt — p în ă cap ăt ie rta re a — şi îm i iau răm as bun. D ar acum v ăd că m ă trage inim a s-o m ai lungesc p în ă -n vară. S ă văd cum v a fi această u ltim ă v a ră a m ea. E o d o rin ţă a tît de arzătoare — să m ori, nu alta. U nde m ai p u i că şi tu m -ai în v ă lu it astăzi cu a tîta căldură, in cit a r tre b u i să m ă g u d u r la picioarele taie de bucurie. El se înecă, în g h iţi un nod ce i se puse în g ît şi tăcu u n tim p. N u-ţi c e r p rea m ult, N astiona, şi aşa a i făc u t d estu l p e n tru m ine. Mai rab d ă şi aceste â t e v a luni, n u te tră d a ; apoi vine sorocul şi voi dispare. D ar m ai rabdă. Ai a v u t de în d u ra t atîtea din p a rte a m ea, m ai r a b d ă - m i^ şi pe asta. N astiona se gîndi că a r fi cazul să se supere, să sa ră în sus, d a r n u se ştie de ce n u -i venea deloc să se m işte ; cuvintele lui, nici u n u l d in ele n u se desprindeau din sim ţirea unei poveri apăsătoare im ense, şi de aceea îl lăsă să-şi sp u n ă păsul m ai departe. El zăbovi p u ţin în a şte p tare şi continuă : [66]

— în văanal lum ii n u m ai p u tem fi îm preim ă. Nici o sin g u ră zi m ăcar. Cînd o să vrei, cînd ţi-o fi m ilă de m ine, vino. Ia r eu am să în a lţ rugăciuni ca să vii. N -am voie să a p a r în fa ţa oam enilor ; ch iar şi în ceasul m orţii, cînd v a bate ; n u -m i este îng ăd u it să m ă ară t. în această p riv in ţă, întîm ple-se orice, d a r ceea ce m i-am pus în gând să fac încă d e la înoeput, o să cau t ou orice p re ţ să dirc la capăt. N u v reau ca pe urm ă tu , ta ta şi m am a să fiţi a ră ta ţi cu degetul ; ca lum ea să dea cu presupiusul cum am s ta t ascuns ; sănmi adulm ece urm ele. A ndrei se rid ic ă în capul oaselor pe prici ; faţa i se ascuţise şi pălise. D ar tu, auzi, N astiona, tu să n u spui nim ănui, niciodată : nici acum , nici d u p ă aceea,- niciodată să n u m ă trădezi că am fost pe aici. N im ănui. A ltm in­ trelea, şi m o rt fiind, voi şti să -ţi sm ulg lim ba. — Ce to t vorbeşti, A ndrei ? Ce-i cu tin e ? ! se sperie N astiona şi se rid ică la rîn d u -i pe prici. Acum şedeau alătm-i, unul lingă altu l, atingîndu-se cu coatele şi ea îi auzea răsu fla re a grea, înfundată. — N u v rea u să te sperii. Tocmai pe tine, N astiona ? ! P e n tru m ine, tu eşti ca o lum ină în tr-o fereastră. D ar ţine m inte bine, to td eau n a să ţii m inte, fie că sîn t viu, fie că sânt m ort, ce anum e m ă încălzeşte şi ce m ă îngheaţă. Mai pe urm ă, cînd toate acestea se v o r term ina, îţi vei reface viaţa. T rebuie s-o refaci, ai tim p destul. S -a r p u te a să ai ,p a rte cândva de a tîta bine, încât să vrei, p e n tru fericirea ta, să te eliberezi cu desăvârşire, să spui totul, to t ce tăin u ie şti în suflet. De a sta însă nu te atinge. Eşti sin g u ra care ştii adevărul despre m ine, c e d a lţr gândească ce vor. N -ai de ce să-i a ju ţi în această privinţă. — D ar cu ce ţi-am greşit. A ndrei, că-m i vorbeşti în felul ăsta ? gem u N astiona. Se zăpăcise de to t şi nu ştia ce să spună. A ceastă în treb are, foarte agitată, p u r fem eiască, m en ită să exprim e m ai m u lt ru g ă decît supă­ rare, îi scăpă cu to tu l pe negîndite şi su n ă im plorător, d a r A ndrei p ă ru ch iar bucuros s-o audă, ca, la adăpostul reproşului p lin de blîndeţe pe care-1 conţinea, să se liniştească în tru totul. [67]

— N -ai greşit cu nim ic. Nu te necăji, n u trebuie. S în t sig u r că ai să înţelegi bine tîlcul spuselor m ele. în a lte îm p re ju rări, n u ţi-aş fi spus poate asem enea vorbe, d a r acum e ra nevoie. Acum nici e u n u m ai ştiu ce fac, p e n tru ce fac. P a rcă n -aş fi e u însum i, ci altcineva, strein , s-a v îrît în p ielea m ea şi m ă m ină. Eu aş m erge la d reapta, d a r e
te aşteaptă, nădăjduiesc să p rim ească o veste de la tine, să ştie unde te afli. Se te rm in ă războiul — ce v o r crede ? T oată sp e ra n ţa lo r e în tine. — Speranţă, speranţă... A ndrei să ri în pîcioare şi începu să um ble p rin încăpere. N -au nici o s,peranţă. A sta-i tot. N -au. C hiar acum am v o rb it despre asta. Cît p riv eşte în tre b a re a : unde m ă aflu eu ? — am să -ţî sp u n una şi bună. La noi în sp ital zăcea u n căpitan. L -au dofto ricit c ît l-au doftoricit, apoi i-au înm ânat actele — to t aşa, să se în to arcă la un itate. A doua zi, actele lu i a u fost găsite în tr-o cutie de scrisori, v îrîte de cineva. Cît despre căpitan — ia-1 de unde nu-i. Ce i s-o fi în tîm p lat ? Nici dom nul D um nezeu n u ştie unde-o fi şi ce-i cu el. O ri că s-a lăcom it la bani careva, ori la ra ţia lui de hrană, ori că a v r u t să p u n ă m în a pe uniform a lu i şi p e n tru a sta l-a răpus, sau, poate, ch iar el a d a t b ir c u fugiţii. F ap t e că i s -a p ie rd u t urm a. Cui să ceri socoteală ? Şi crezi că-i singurul caz ? M ii de oam eni n u pot fi găsiţi. C are o fi în aer, care — în păm înt, oare rătăceşte p rin lum ea largă, care se ascunde, care n u m ai ştie d n e e şi ce-i cu el — to tu l s-a învăl­ m ăşit, s-a făc u t taim eş-balm eş ; n -a i cum să prinzi u n fir. La fel e şi cu m ine : sînt, n u sîn t ? Cum v re i — aşa o iei. B ătrîn ii m ei nu p re a au zile m ulte de aştep tat. Ne vom întâlni acolo şi vom s ta de vorbă. Poate că acolo n u ex istă războaie. Ia r aici, şi cel neputincios, şi cel p u tern ic n -au decît o sin g u ră sp e ra n ţă : fiecare să se bizuie pe el însuşi, pe nim eni altul. N astiona n u cuteza să-l contrazică, iar el, după o sc u rtă tăcere, re lu ă m ai calm : — Cine a r p u te a spune cum e m ai bine : să ştii precis că fiul tău, ori b ă rb a tu l tă u zace ucis, sau să nu ştii nim ic ? O soţie, fireşte, treb u ie să ştie, ca să-şi tocm ească v iaţa m ai departe. Aici to tu l e lim pede şi uşor de înţeles : nu ţi-ia fost d a t să supravieţuieşti, las-o pe ea să-şi trăiască viaţa. N-o îm piedica. D ar p e n tru o m am ă ? Cîte din aceste m am e n u se vor învoi să se îm ­ pace cu asem enea neştiinţă, să trăiască cu ochii legaţi ! C hiar dacă prim eşte o în ştiin ţare oficială — to t nuni vine [69]

să creadă. C hiar dacă i se spune şi locul unde e în g ro p a t; u n tovarăş de unitate, care l-a îngropat, de-i scrie — n u -i de aju n s oa e a să cread ă cu ad ev ărat. A tunci, de ce şi p e n tru h ă trin ii m ei să n u licărească o asem enea flăcăruie, fie e a c ît de slabă şi zadarnică. De vrem e ce eu n u p o t să le o fe r nim ic altceva. El se răsu ci spre N astiona şi zise răsp ic at ; să lăsăm , aju n g e despre asta. D ă-te jos să bem ceai. C urînd v a tre b u i să pleci. Pleci sau poate m ai răm îi ? — Cum aş p u te a să răm în ? — M ai vii ? — Acum cunosc bine drum ul. — Dacă n u te v a îndem na inim a — n u veni. Să n-o f a d 'îm potriva v rerii tale. Eu rezist. Ziua de azi îm i va ţin e de urât m u lt tim p de aci încolo. N astiona îşi aduse am in te : — Vai de m ine, păi eu ţi-am adus ceva m uniţii. Cît p e -a d să le c ar înapoi. Sări sp rin te n ă de pe prici şi scoase d in tre lu cru rile îngrăm ădite în tr-u n colţ două săculeţe de pînză — cu pu lb ere şi 'cu alice. Ju m ă ta te îţi o preşti ţie, ia r re s tu l să fie p e n tru tata, a c e ru t să-i fac rost. — Mi-najimge şi ju m ă ta te num ai, se agită el fericit d easu p ra săculeţelor. A şa m ai zic şi eu. Acum n u m i-e frică nici de dracu. S traşnic dar. M -ai m ilu it cu de toate. Eşti grozavă, Nastiona, m in u n a ta m ea nevestică ! O cuprinse în b ra ţe săltînd-o în sus. Ea ţip ă fericită, z b ă t î n d u ^ să scape, d a r el o lăsă jos u şu rel şi, cu u n sen tim en t de d u rero asă m ilă fa ţă d e sine, îşi v ărsă im ensa am ărăciune : cu aşa n ev astă s-iar cuveni ca om ul să trăiască în văzul lum ii şi n u să se ascundă p rin bîrloguri. — F ir-ai să fii ! îl dojeni ea tu lb u ra tă . A proape să-m i sa ră inim a din loc — a şa m -am speriat. M -am dezobişnuit să fiu astfel în h ăţată. — Vino m ai des, te fac eu să te deprinzi iar. — Păi, aş veni eu zilnic, dacă a r fi d u p ă v rere a m ea. — Şi ce te îm piedică ? E70]

E ra tim pul să p u n ă capăt acestei în tîln iri lungi de o zi în treag ă şi to tu şi alcătu ită d in frîn tu ri. Se însera ; dinspre u n g h ere se făcu sim ţit m ai ta re izul de p utrezi­ ciune. Mai 'aproape şi m ai prhnejdios a tîm a deasupra capului scîndura c u rb a tă d in tavan. Şubrezit, alunecos şi nesig u r deAreni to tu l îm p reju r. V orba lo r lînoezea. B ăură în grabă ceaiul. A ndrei o sili să îm buce ceva şi ea mancă fă ră p o ftă o felioară de slănină pe pîine. E ra gata îm brăcată, cînd el îi întinse în tăcere u n obiect ro tu n d şi strălucitor, cu p u n c tu le ţe lum inoase ca nişte ochişori. N astiona se m in u n ă surprinsă, lăsînd să-i scape cu glasul scăzut : — TU ! C e-i m in u n ăţia a s ta ? — Ia-1, N astiona. E u n ceas. L- un p a h a r de ceai în c a n tită ţi egale zah ăr şi sare şi daţi-1 de duşcă — [71]

la fel v eţi sim ţi în lă u n tru răceală şi apăsare : p e n tru to t ce-i dulce ex istă acolo an u m iţi pori, p e n tru oe-i să ra t — alţii. Picul de dulce a b so rb it este tă ia t im ediat de u n u l s ă ra t şi p rin to t corpul se streco ară o nesK rşită am ăreală, p ătru n zîn d p în ă la oase. De a tîţia an i e ra N astiona leg ată de acest sat, de casă, de m unca ei, îşi cunoştea locul şi rostul, avea g rijă de felul cum treb u ie să se poarte, p e n tru că şi p rin e x iste n ţa ei se în tă re a ceva, se închega în tr-u n to t întreg. Şi deodată leg ătu rile slăbiră, n u se despriinse ră de tot, d a r slăbiră. Fă, pe c ît îţi îngăduie lib e rta te a şi puterile, ce vrei, pleacă încotro ştii. D ar ce să faci ? U nde să pleci ? Se obişnuise cu v ia ţa de aici, se acom o­ dase ; c h ia r dacă se h o tă ra să plece — to t n u ajungea p rea d eparte. Şi încotro s-o apuce ? ! Cum să n u te zăpă­ ceşti ? E lim pede, ce m ai : n - ^ cum să lepezi ham ul în care te-a i băgat, treb u ie să tra g i în ain te şi să aştep ţi ce va urm a. De so a rtă n -ai cum să fugi. De aci încolo, chiar dacă b aţi pasul, tre b u ie s-o faci pe acelaşi cerc, d a r cum va pe de lătu ri. Să tra g i cu ochiul la tra iu l celorlalţi, d a r tu să tră ie şti în felul tă u ascuns. Să fii cu ochii în p a tru şi să vorbeşti cu g u ra pe jum ătate. Să lucrezi îndoit m ai m u lt şi să dorm i în doit m ai puţin. Să ştii să te descurci în orice îm p reju rare, să fii şiret, să m inţi, ba să prevezi d in ain te şi cum se v a sfîrşi. Şi asta p e n tru că om ul tău, p în ă u n a-alta, a scăpat teafăr. Om ul trebuie să fie cu păcat, a ltfel n u e om. C hiar şi cu un asem enea păcat ? N u va suporta A ndrei povara acestei vinovăţii ; e lim pede că n u va suporta. Nici cu tim pul n u scapă de ea, oricîte zile a r avea. E peste p uterile lui. Cum adică ? Să se lepede acum de dînsui ? Să-l dea naibii ? D ar poate că şi ea e vinovată de fap tu l că el e aici — fă ră vreo vină, d a r vinovată. D in cauza cui a tre c u t el p e ste orice oprelişti ca să vină acasă, n u din cauza ei în p rim ul rin d ? N u de team ă că n -are s-o m ai vadă niciodată, că n u va m ai apuca să schim be cu ea ultim ele lo r cuvinte ? P ă rin ţilo r săi, tată lu i şi m am ei, nici n u s-a în fă ţişa t ; pe ea a [72]

căutat-o şi i-a m ă rtu risit totul. Poate că şi m oartea şi-a aim nat-o n u m ai ca s-o vadă pe ea. A r m ai p u tea oare să se lepede de el acum ? A sta a r însem na să fii cu to tu l lipsit de inim ă. Să a i în loc de inim ă o cum pănă care să cântărească ce ţi-e de folos şi ce n u -ţi este. C hiar de im ul străin, fie el de tre i ori ticălos, n u te lepezi cu im a, cu două, darm inte de om ul tă u drag. Ia r pe ei, dacă n u D um nezeu, viaţa însăşi i-a u n it să se ţin ă u n u i de celălalt, orice s-a r întîmipla, orice năpastă i-a r lovi. Cei vii se a flă acolo, el e aici. Invaţă-m ă, Doamne, ce să fac ! O zăpăceală g rea şi tu lb u re b în tu ia su fletu l Nastionei, d a r în acelaşi tim p el p ă re a că devine m ai lib e r şi m ai încăpător, ca o casă golită de lu cru ri. Acum se p u tea h otărî m ai uşor în tr-u n fel sa u altul. Ia r sp aţiul răm as liber, cu toate colţurile ieşite la iveală, în care fiece gînd se răsfrîn g ea în tr-u n ecou p uternic, întrebător, o înfiora, o ispitea şi o a tră g ea totodată.

8 Z

lU A ANDREI GUSKOV AVEA G R IJĂ SA NU răm înă în adăpost. Ştia prea bine că nim eni n -a r avea ce căuta p rin această pustietate. Şi totuşi, era decis să fie cît se poate de prudent. îşi înghesuia suib prici brum a de avut, aduna în tr-o grăm ăjoară ram urile de brad aşternute pe culcuş, ştergea după el orice urm ă, îşi atârna peste u m ăr puşca şi pornea pe schiuri în susul pM ului înghe­ ţat. Locuirile din dreapta, m ai apropiate de Rîbnaia, de obicei ie evita şi o lu a spre stânga, unde pe o distanţă de peste treizeci de verste n u exista nici u n colţişor locuit. In pădure n -av ea cum să alerge p rea iute — zăpada n u ţin e a bine ; dar p rin poieni şi lum inişuri schiurile lunecau pe pojghiţa groasă şi în tă rită ca pe gheaţă. Aici el se av în ta în voie, bucurîndu-'se din plin de [73]

mişcairea n e stîn je n ită în viteză, cu saltu ri înaripate deasu p ra păm întului, care-i dădeau iluzia unei plăcute şi vesele am ăgiri : înainte, în ain te spre larg şi libertate, spre acele d epărtări, unde n -a i de ce să te tem i şi să te ascimzi, unde to t ce are iun chip p ro p riu trăieşte în văzul tu tu ro r pe m ăsura acestui chip. Taigaua dorm ita în zăpada groasă, îndesată de prop ria-i povară, p resă rată cu ace de cetini, în flo rată de caiere căzute d in ram uri. N u se trezise încă, stătea copleşită de-o tu lb u re îngîndurare, d a r pinii prinseră a-şi în d re p ta în sus ram u rile aplecate ; se m uiase, răspunzînd privirii, goliciunea m estecenilor şi răzbea de dedesubtul coajei m irosul strepezitor de smoală. P u te rn ic b ătăto are la ochi în tim pul iernii, ca şi cum n -a r exista decît ele, culorile albă şi n eag ră — oînd şi bradul, şi plopul p a r la fel de n egri — îşi d ăd u ră în vileag, în tr-o sin g u ră săptm nînă num ai de tim p fru ­ mos, în făţişarea lo r firească, separîndu-se, şi orice noduleţ sau c ră p ă tu ră se vedeau cu to ată lim pezimea. R afalele de v în t n u m ai stârneau în v olburări fum egînde nici sus, nici jos — zăpada se aşezase tem einic pe păm înt, acolo unde avea să şi dispară. I se va mai adăuga d in cer şi alta, desigur, şi n u o d a tă sau de două ori, d a r a sta m ai m u lt ca să n u se retrag ă fără a se m ai grozăvi puţin, căci şi cea proaspăt căzută se v a lipi la fel de tem einic de stra tu l m ai vechi. P e coas­ tele buştenilor dezveliţi se şi prelingeau picuşuri de zăpadă topită. Pe p a n ta v ersantului pădirros, G uskov făcea în suiş u n m arş destul de lung p în ă la c u rm ă tu ra urm ătoare şi de acolo îşi dădea d ru m u l la vale pînă la A ngara. R îul cotea aici la d rea p ta şi m alul nisipos crescut a n de an p rin alu v iu n i se transform ase în tr-o iilncă întinsă. E ra u n m ai fertil, cu rod bogat de poame, iarbă, ciuperci. Se spune că pe v rem u ri se afla aici o aşezare tătărască, d a r încă dem ult, n u se ştie de ce, tă ta rii se rid icară de pe locul în d răg it pe m alul rîu lu i străm , dăd u ră foc caselor şi plecară. Cit de ad ev ărată este povestea a sta — n u se ştie, d a r fap tu l că în vechim e [74]

a tru d it aici m ina om enească îl adeveresc tăierile şi d efrişările din păduri, ogoarele şi fîneţele răm ase. A juns pe m al, e l pKxmea m ai departe luinecînd uşor pe zăpada în tă rită, în sus, pe c u rsu l Angarei. Şi aici tre b u ia să fie cu ochii în p atru , d a r cu m ai p u ţin ă team ă : e ra te n ip riiil nim ănui. U n raion se term ina, altu l n u începea încă. O am enii din rarele locali­ tă ţi ap a rţin în d u n o r cen tre ad m inistrative învecinate n u p rea se cunoşteau în tre ei. O îm puşcătură auzită d in direcţii diferite e ra pusă pe seam a u n o r localităţi d iferite : cei din V erhovka p u te a u să creadă că trag cei d in Nizovka, ia r cei d in N izovka — dim potrivă, că tra g cei din V erhovka. Aici, niim ai în aceste locuri îşi im pusese G uskov să vîneze. D ouă zile a s ta t el la pândă pe m al şi de două ori a văzut cum caprele tra v e rsa u A ngara p rin ostrovul K am ennîi. La a tre ia ieşire tre c u pe ostrov, tocm indu-şi im ascrmziş pe o Oimbă de nisip în p a n tă lină. Pe-aici se stre c u ra u caprele spre celălalt mal, ia r din locul de pînidă e ra larg deschisă vederea înspre am bele m aluri : cel stîng m ai apropiat, cel din d rea p ta m ai depărtat. Loc p o triv it p e n tru ţiitori, d ar p rea expus bătăii v în tu lu i din jos, care se făcea aici sim ţit destul de tare. P e n tru a n u sta to t tim pul în b ătaia acestui v în t aspru, G uskov h o tărî să se re tra g ă în dosul stîncilor grăm ădite în m ijlocul insulei ca o im ensă m ovilă m orm în tală şi, pe neaşteptate, dădu, în prelungirea unui in trîn d p rin tre pietroaie, peste o sp intecătură îngustă, care, după ce cotea lateral, ducea în tr-o adincitură m are ca o peşteră, în care se vedeau urm ele u n u i vechi locşor de foc. Cercetând m ai bine cu p riv irea această hrubă, G uskov clătină surp rin s din cap şi izbucni în tr-u n rîs m u lţu m it : nici n u visase la u n asem enea noroc. N eştiînd încă p e n tru ce şi cum îi va folosi n e a şte p ta ta descoperire, e ra convins de pe acum că bârlogul îi v a fi de m are treb u in ţă. A prinse u n foc ca să se m ai încălzească. Ia r după ce se m ai dezm orţi, lu ă hotărârea ca în caz de nereu şită să n u se m ai întoarcă azi în adăpost, ci să răm în ă peste [75]

noapte aici. De ce să facă degeaba d rum ul dus-întors, care era destul de lung ! De w e m e ce are u n lloc ferit de refu g iu şi aici, pe insulă, şi încă ce loc ! N oaptea îi va fi cam frig, e adevărat, d a r cu foc bine în tre ţin u t n u -i c h ia r de speriat. Cineva, cine ştie cînd, îşi aflase aici o ascunzătoare pe tim p de vrem e rea sau poate de urgia oam enilor. Mai de crezu t e ra că se ascundea de oam eni : oe nevoie l-a r fi m inat, ce n a ib a a r fi p u tu t căuta aici ? U ite cîtă cenuşă s-a îngrăm ădit, în n eg rită şi îm pie­ trită — n^a fost u n popas de o n o ap te sau două. Om ul a zăbovit aici îndelim g. Şi dem ult, ta re dem ult. Pasă­ m ite, m u lt a ţin u t în ce-1 priveşte acea vrem e re a — vrem e de restrişte p e n tru el. Şi cum se face că el. A ndrei, băştinaş fiind, n ^ pus piciorul niciodată pe acest ostrov ? E a tît de aproape de satu l lui şi uite i-a scăpat. De cîte ori n -a tre c u t cu barca p rin preajm ă, căscînd ochii la stânci, d a r n u s-a gîndit niciodată să coboare şi să-l cunoască mai de aproape. Ia acolo, o in su lă golaşă, neîm bietoare, cu m alu ri povîm ite, nm nai stînci şi p ietre şi ceva a rb o ret de foioase. T ot aşa li se arată, de bim ă seam ă, şi celorlalţi. A ndrei răm ase pe insulă peste noapte, încercând un fel d e plăcere răutăcioasă la gîndul că stă culcat în linişte în tr-o peşteră ascim să c h ia r în adîncul, în inim a stâncii unde nim eni n u poate da de el. A ap rin s de cu seară nişte uscături, şi-a încălzit locul de culcuş şi a d orm it pe cald, fă ră obişnuita-i fereală, fă ră acea încordare necontenită, care acum nu-1 părăsea ruci în somn. în dim ineaţa aceea, ieşi pe Kmba de nisip cu destulă zăbavă : pînă şi-a fie rt ceaiul pe care îl bău din gamelă, frigîndu-şi buzele, pînă se h o tărî în cele d in urm ă să se ridice şi să răzbească afară, la frig... în tre tim p, vântul de jos se dom olise, în schim b dinspre m iază­ noapte se pornea pe nesim ţite să tra g ă la vale im v înt rece şi aspru, căru ia p rin p a rte a locului i se zice „h iu s“. E ra o dim ineaţă cam m ohorîtă, chioam pă, îndem nînd p arcă la fereală şi omul, şi sălbăticiunile. [76]

P ă rea îndoielnic ca, pe o vrem e ca asta, caprele să pornească la u n drum a tît de lung cum e ra trecerea peste rîu sp re teren u rile de dincolo, m u lt d epărtate. G uskov se şi vedea nev oit s-o ia încetişor de-a lungrd lan ţu lu i m'untos, îoiapoi spre a d ă p o s t; s-a r p u tea să aibă norocul să-i iasă în cale, pe undeva pe^acolo, m ăcar o veveriţă. Chibzuind astfel, cu socotinţă, ce anum e avea de făcut, întoarse p riv irea spre m alul sting, încotro urm a s-o apuce, şi zări deodată cum, de pe ponorul de acolo, îndoind picioarele dinainte, se rostogolesc spre m al tre i capre. lată-le, iată-le, drăguţele. Se re tra se d u p ă tufiş şi luă de pe u m ă r puşca. în sa ltu ri grele, sm ucite, înfundînd picioarele în zăpada în tă rită, caprele trav ersau b raţu l m înînd d re p t spre dînsul. O are ce le făcea să se a b ată încoace ? Poate d o rin ţa de a se ascunde m ăcar p en tru u n m om ent în tre copacii de aici, să-şi astîm pere p u ţin frica în ain te de a ieşi d in nou în sp aţiul acela prim ejdios, descoperit d in toate p ă rţile ? Se apropiau ţin în d u -se u n a d u p ă alta. La urech ea lui G uskov începu să aju n g ă sim etul gîfîit al răsuflării lor, asem ănător ou icneala de splină. P în ă la capul nisipos al insulei le m ai răm ăsese cam o su tă de m etri, n u m ai m ult, cînd ceva le făcu să ciulească urechile, şi cea din faţă, care tă ia urm ă, în to arse pe loc şi o luă la vale. A ndrei tra se d u p ă ele din am bele ţevi şi căpriţa codaşă se frînse, zvîcni p rin tr-u n salt aprig sus în aer, dar n u înainte, ci cum va în tr-o p a rte şi se prăbuşi. G uskov se repezi în fuga m are ; cînd ajunse acolo, căprioara încă trăia. H orcăind şi zbătîndu-se, frăm înta cu picioarele zgârcite zăpada, trăgînd-o sub b u rtă : avea ochii însângeraţi, capu-i sălta şi recădea. G uskov nu-i dădu lo v itu ra cea de pe urm ă, cum se obişnuieşte, ci răm ase neclintit, cu priv irea aţin tită, cău tîn d să n u -i scape nici o m işcare : cum se chinuie un anim al pe m oarte, cum se sting şi iar rev in chircirile ca nişte coarde sm ucite, cum se zbucim nă în zăpadă capul. Ia r în ain tea m om entului de ultim ă suflare îl săltă puţin şi privi d rep t în ochii anim alului ; răspunzîndu-i parcă. 177]

aceştia se lărg iră şi el văzu în adîncul p lu tito r al celor două piupUe d ilatate două m utrişoare drăceşti, zbîrlite şi sinistre, ce sem ănau cu al. A şteptă şi u ltim a m işcare finală, ca să re ţin ă în m em orie cum se va reflecta ea în ochi, d ar aceasta îi scăpă. I se p ă ru doar că în acel m om ent văzul căprioarei e ra în d re p ta t sp re lău n tru l ei. U neori pleca şi zăbovea la adăpostul de sus. Era m ai bine tocm it şi m ai încăpător decît cel de jos. Legat din bârne de m olid şi aşezat pe cuhnea dealului, părea d u ra t pe vecie. O goarele din ju ru l lui se sălbăticiseră dem ult, n ăpădite de to t felul de tu fe şi ierb u ri ; dar în faţă, d u p ă o ra rişte su b ţire de plopi aliniaţi, se în tin d ea ro ată o poiană lum inoasă, veselă. în tr-o zi, răm as pe gînduri, G uskov se pom eni sim ţind d orinţa să fie înm orm întat aici pe h o taru l d in tre rarişte a de plopi şi poiană. Loc uscat, îm bietor, copacii vo r lăsa să cadă peste m orm întul lui frunze, florile vor atrage păsări cîntătoaire, ia r adăpostul va ţine la depărtare fiarele. In adăpost n u e x ista sobiţă. Cineva, cine ştie cînd, o luase de aici, fă ră să-i fie lesne s-o care pînă la apă. D ealtfel, e ra m ai bine aşa : s^ar fi lăsat ispitit să facă foc, ia r locul fiind înalt, fum ul p u tea fi văzut din A tam anovka. Cînd se va încălzi vrem ea şi el se va m u ta aici, n-o să m ai fie nevoie de sobă. D eocam dată n u venea decît p e n tru o zi şi, icum sim ţea frigul, se încălzea m işcîndu-se. Se n im erea să fie şi zile a tît de c ă ld u ro a ^ , în cît sc u rta devenea de prisos. C urind vor răsu n a glasurile firii peste tot, vo r porni şi apele, iar el n u a re nici cizme, nici flanelă. A ndrei băgă de seam ă că aici o cam ia raz n a ; se sim te cu to tu l altfel decît în vale. Acolo era m ai calm, m ai potolit, m ai aşezat, n u -şi ieşea d in piele, vieţuia şi cugeta, tocm indu-şi tra iu l în răb o aje obişnuite : ce va face, încotro va m erge m îine, cum să-şi facă rost de im a-alta, cu ce să-şi potolească foam ea. N u încerca să-şi scruteze viito ru l p re a d e p ă rta t şi căuta să nu-şi am intească lu cru ri din tre c u tu l răm as în urm ă, ţinînd m inte doar ceea ce îşi avea u n început în prezentul [78]

de aici. Şi această v ia ţă tru n ch iată, de acum , m ărg in ită doar la cerinţele cele m ai sim ple de vieţuire, îl mxilţumea. Pe cînd aici sus el se d eşum ba, se lăbărţa, îl răzbeau slăbiciim ile ; se descum pănea, îl cercau gînd uri ne,trebuincioiase, pe cane n -av ea cum să le iînchege şi nici să scape de ele — oricît le^ar p refira ; îl m ai ispitea şi glasul în tîrz ia t a l căinţei nieroade, p usă sub obroc şi fe re c ată sub zece lacăte. Ce ro st m ai ane să gîndeşti, să chibzuieşti, să-ţi frăm în ţi c reieru l degeaba ? E aproape cotul, d ar nu-1 poţi muşca. A m intindu-şi în tr-o zi de zicala aceasta, îşi prinse cotul cu cealaltă m înă, încercând în toate felurile să şi-l m uşte — poate reuşeşte ? d a r neizbutind să-l ajungă, cu to ate că îşi răsucea gîtul pîn ă la durere, izbucni în rîs satisfăcut ; e adevărat, aşa este. înseam nă că a u încer­ cat şi alţii s-iO facă, d a r n-ia fost chip nicicum , v ra să zică. Aici, el se înverşuna îm p otriva sa însuşi, sim ţea ciim se tem e şi se disp reţu ieşte deopotrivă, nem aiştiind cum să se m u stre c ît m ai usturător, ce să m ai facă p e n tru ca să-i fie şi m ai dureros. Şi to t aşa, torturându-şi sufle­ tul, ajxmgea pîn ă la am en in ţări : a şte a p tă num ai, vine el cu rm d tim pul, va bate c e a s u l! Ca să se întoarcă apoi ia r la gândul înfricoşător că în tr-a d e v ă r va veni şi tim pul, va bate, şi ceasul ! O să b a tă şi încă cum o să b a tă ! Nici n-apuci să prinzi de veste, nici să te dum i­ reşti. C are e ra în să cauza u n ei asem enea sm inteli, nici el n u -şi dădea seam a. Poate adăpostul acesta d u ra t p en tru o v iaţă tem einică, în d elungată sa u locul neum blat, tin eiresc şi vesel din ju ru l său şi de unde p rin tre copaci se vedea p atu l răvăşit, grunzuros al A ngarei încleştate de g e ru ri şi se zărea m ai departe, pe celălalt m al m arginea satu lu i A tam anovka, sa u şi altceva poate — n -a r fi ştiu t să spxmă. F a p t este că starea aceasta pu n ea stăpînire, îl în v ălu ia fă ră ca el să poată să se desprindă de strînsoarea ei. [79]

Tocm ai a sta îl atrăg ea în acest loc — ca p e n tru u n p ăcat dulce, ispititor. La o săptăm înă d u p ă p rim a căprioară, m ai doborî u n a pe acelaşi ostrov, o tîrî pe schiuri pînă la adăpostul de jos, o ju p u i în sem iîntunericul n o p ţii şi a tîm ă carnea în pod sub acoperiş. D is-de-dim ineaţă, dînd să iasă, deschise uşa şi înlem ni pe loc : de la uşă, d in tr-u n singur salt, sări cît colo am cîine m are, cenuşiu, care rîn ji fioros cu ochii a ţin tiţi în ochii lui. G uskov n u şi-a d a t seam a d in tru început că e un lup. Slab, lung, cu blana .în smocani zbârlite ca în perioada năpârlirii, lupool se u ită la el cu o feroci­ ta te care îl făcu. pe G uskov să pim ă n d n a pe puşcă. Se răzgîndi însă şi n u trase. L upul se dovedi a fi bătrân, cu anomiită e x p e rien ţă : sări la o p a rte d in d reptul ţevii şi se repezi la deal spre p ă d u re ; neauzind însă îm puşcătură, se opri din n o u şi m îrîi. De atunci lu p u l începu noapte d e noapte să dea târcoale adăpostului. Şi îl în v ăţă pe G uskov să urle ca lupii. F iara se oprea la oarecare d istan ţă în spatele adăpostiilui şi pornea să-şi reverse u rle tu l ascuţit, prelung şi înfiorător, d in tr-o sin g u ră răsuflare. Totul p e lum e pălea în fa ţa lui, în tr-a tît de sfîşietor şi tăios, cu sclipiri de lam ă în întuneric, jaşnea acest glas din gâtlejul său. Furios că n u poate speria fia ra cu nici u n chip, Guskov întredeschise uşa în tr-o noapte şi, im itînd-o, îi răspunse to t p rin tr-u n urlet. A răspuns şi a răm as u lu it : în tr-a tît glasul lui s^a p o triv it cu iurletul lupului. Iată, aşadar, că se adeverea în fa p t şi o altă veche zicală cu tîlc ; în tre lupi să u rli ca lupii. „îm i va folosi p o ate să bag în sperieţi pe «oam enii de treab ă» “, se gîndi el cu tru fie răutăcioasă, războm ătoare. Ciulea u rechea a te n t la lu p şi, c u un fel de bucurie frenetică, nerăbdătoare, se a n g aja în urlet, provocând fiara. D upă care lupul îl corecta unde e ra cazul. T rep tat, noapte de noapte, Goiskov, dum irindu-se că tre b u ie să-şî apese gîtlejul într-iun a n u m it fel şi să-şi dea cap u l cât m ai pe spate, a elim inat 'din glasul său şuierul de prisos [80]

şi s-a deprins să-l m en ţin ă pe ton în alt şi curat, înălţîndu-1 spre cer, în spirală înşurubată. în cele din urm ă, lupul n -a m ai p u tu t rezista şi s-a retras, dispărînd din p reajm a adăpostului. D ar acum A ndrei n u m ai avea nevoie de el ; se descurca şi singur. Cind i se u ra de tot, deschidea uşa, apoi, glum ind parcă, slobozea peste taig a u n u rle t de fia ră prelung şi porunci­ tor. Şi asculta cum to tul în ju ru l său am uţeşte şi îngheaţă pînă h ă t departe.

9 P e LA M IJLOCUL LUI M ARTIE S-A ÎNTORS LA A tam anovka p rim ul ostaş de pe fro n t — M axim Vologjin. Deşi, dacă ne am intim de P io tr Lukovnikov, nu e ra chiar prim ul : P io tr fusese e lib erat încă în a l doilea an de război, doar ca să m oară acasă. Două luni de zile a zăcut la pat, aproape fă ră să se a ra te în strad ă şi scu rt tim p după pocroave, cînd se isprăviră m uncile cîm pului p rin ogoare şi p rin grădini, se stinse pe nesim ţite. Bine cel p u ţin că a fost înm orm întat în satu l său şi nu cine ştie pe tmde, în locuri străine. Ia r M axim, deşi rănit, a fost refo rm at şi lăsat la v a tră ; s-a reîn to rs ca să-şi trăiască viaţa m ai departe, în to t satu l se stîm i o m are fierbere. Păi, a sta înseam nă că războiul e pe sfârşite cu adevărat, dacă răn iţii sînt trim işi pe la casele lo r ; înseam nă că după cel sosit astăzi urm ează să vină şi alţii. L ucrul cel m ai de seam ă e că s-a croit u rm a pe oare vor veni şi ceilalţi. Ce-i drept, cam p u ţin i la n u m ăr a r p u tea să se m ai întoarcă. Innokenti Ivanovici, cum era el m eticulos în toate, dar m ai cu seam ă în socoteli, a pus în d ată pe h îrtie situaţia efectivului de bărb aţi din A tam anovka ; doi inşi au p ierit în cel cu finlandezii, au plecat pe fro n t optsprezece inşi. Pe ziua de azi num ai unul singur (Maxim Vologjin) se ştie sigur că este în v iaţă ; u n u l (Piotr Lukovnikov) se ştie sigur că este m ort, zace în m orm intul său, la cimi­ [81]

tiru l satu lu i ; zece în ştiin ţări se află în mâinile neveste­ lo r răm ase văduve, ceilalţi lu p tă pe front. Socoteală sim plă ; satul e mic, îi num eri pe degete. In ziua aceea N astiona, N adka şi Liza lui Vologjin lucrau la m agazii, d înd p rin v în tu ră to a re orzul de săm înţă. Soarele trecuse de am iază cînd sosi în goana m are N estor călare pe K ark a şi, oprind calul din viteză, în cît îl făcu să se ridice pe picioiarele dinapoi, strig ă : — Sai, Lizaveto, pe h ărm ăsarul m eu şi repede — acasă. Tu n-au zi ce-ţi sp u n ! S-a în to rs M axim. Liza se dădu înapoi, păli şi, dum irindu-se deodată, izbucni în hohote de plîns şi o rupse la fugă spre sat u rlîn d ca apucată. A tam anovka, în tre tim p, tresărise zgiMuită. De pe dealiul u n d e se a fla u m agaziile se vedeau alergând sp re m arginea de sus, la casa Vologjinilor, copii şi cîini ; b ă trîn i schim bînd vorbe înviorate se în d rep tau zoriţi to t într-acolo. N estor galopa acum pe stra d ă în sens invers, trăgând d in m ers cu puşca, în te ţin d astfel şi m ai m ult vîlva s tîm ită în sat. Lum ea sărea la o parte din d rum ul Iau. S p eriat de îm puşcături, K ark a sărea şi sforăia, d ar pe N estor nim ic nu-1 m ai p u tea opri acum : trăg ea şi trăg ea gonind de la u n cap ăt al străzii la celălalt şi înapoi. — Face şi el războiul în felul său, voinicosul ! se înciudă Nadka. Se crede m are general. Se aşeză pe u n sac p lin cu orz şi, cu aceeaşi pornire aj'imsă la m arginea disperării, se căină ; — N u se p u tea ca şi al m eu să răm ână în v iaţă ?... Ce te holbezi aşa la m ine ? se ră sti e a la N astiona, care o privea m irată. M -a în cărcat cu tre i plozi şi s-a dus să m oară ca u n viteaz ; şi la ce-m i foloseşte m oartea lu i de viteaz ? Să-i hrănesc pe ei ? N adka făcu din cap spre casă, unde o aştep tau cei tre i copii şi izbucni în plîns, ştergîndu-şi lacrim ile pe fa ţa prăfuită. Cine m ă ia cu asem enea şa tră ? Şi n -am decît douăzeci şi şapte de ani. Douăzeci şi şapte anişori şi — gata, m i-am tră it traiul. N aiba să m ă ia ! [82]

Orice lu c ru în ziua aceea încetă. A dunară la rep e ­ zeală orzul vânturat şi p o rn iră spre casele lor, an u n ţîn d pe drum m agazionera să încuie ham barele. Acasă, p în ă şi Sem ionovna coborîse de pe cu p to r şi, m ai ofiind, m ai şchiopătând îşi pdimba picioarele um flate. A gitat şi buim ăcit, M iheici b ătea pasul pe loc a lă tu ri de ea. O în tîm p in ă pe N astiona cu bucurie : — Ai auzit ? s-a întors M axim Vologjin. — A m auzit. — A i tre c u t pe la ei ? — Nu. — A r tre b u i să te duci... Poate că ştie ceva despre A ndrei. — M ai bine te-ai duţe tu singur, gem u Sem ionovna. E m ai şigur. Ea n u ştie n iţi şă în treb e ca lum ea. — Ce să-l m ai în treb i ? Dacă ştie ceva, spim e el. — Ei, fa ţe ţi cum ştiţi. N astiona observase că în u ltim a vrem e, de cînd n u se m ai ştie nim ic despre A ndrei, M iheici se cam ferea să dea ochi cu lum ea. La grajduri, bineînţeles, n -av ea cum să se ascundă de oameni, d ar odată ajim s acasă, răm înea tăc u t şi to t m ai r a r ieşea din cu rte să m ai stea de vorbă cu b ătrîn ii la o ţigară. Nici dacă se-ntîm pla să vină la el cineva n u se a ră ta m ai vorbăreţ, dînd num ai din cap, ca şi cum e ra de acord cu ceea ce se spunea, d ar m ai curind ca să n u fie nevoit să vorbească şi el. Deşi d in cap se întâmpla să dea şi cînd e ra singur : cuprins de gînduri, se u ita cu ochii aţin tiţi în gol şi e ra greu de spus cu ce îşi b ătea capul, ce anum e îl fră m în ta în asem enea m om ente ; dealtfel, nici c h ia r el, probabil, n -a r fi ş tiu t s-o spună. Se p u tea crede însă că în m in tea lui nedu­ m erită îşi făcea loc băn uiala a su p ra u n o r lu cru ri prea confuze deocam dată, d ar al căror tîlc dureros p ărea că-1 întrezăreşte în tr-u n viito r ap ro p iat şi a ştep ta răb d ăto r să i se dezvăluie în lum ina Ixii adevărată. A nul acesta tocm ai depăşise prim a ju m ă ta te din deceniul al şaptelea de viaţă, avea şaizeci şi cinci de ani îm pliniţi. M ustăţile răsucite vitejeşte în sus, în ain te de a începe războiul, acum îi a tîrn a u în jos, sleite de culoare [83] G*

p în ă la u n galben ruginiu. D ealtfel, to ată înfăţişarea lui M iheici era chinuită, lip sită de orice vlagă, cînd nu-1 m ai înviorează pe om nici somnul, nici odihna. în m ers se ţin e a încă drept, cu oapail d a t p u ţin înapoi ; de un a n încoace însă începuse să-şi tra g ă m ai anevoie piciorul ră n it în p rim ul război cu germ anii ; cum se aşeza, lăsa im ediat capul în piept, închidea ochii şi izbucnea în tr-o tuse răvăşitoare, ca re -i răscolea p în ă-n stră fu n d u ri bojo­ cii tăbăciţi de fum de ţigară. Sem ionovna, nem aiputînd suporta, striga de pe c u p to r să înceteze, d a r tuşea nu-1 slăbea, sUindu-l să iasă din casă şi abia în cm te, cînd se apuca de vreo treabă, izbutea -treptat să se liniştească, deşi m ult tim p du p ă aceea avea resp ira ţia grea, şuierată. De cele m ai m ulte ori, însă, încerca să înăbuşe tuşea to t cu tu tu n , d u p ă tipicul spolocaniei sau dresului care duc la îm bătarea perm anentă, sau p o triv it zicalei cui pe cui se scoate ; şi o făcea cu a tît m ai în v erşu n a t şi nerăbdător, cu cît tu şea îi dădea ghes m ai tare. G lasu-i devenea m ai surd, m ai sugrum at ; ochii — m ijiţi, chirciţi p a rc ă sub o povară ; fa ţa osoasă — şi m ai ascuţită. A tît de m u lt cedase M iheici în tr-u n sin g u r an, încât pe N astiona o cuprindea jalea cînd se gândea la ceea ce a r putea să urm eze. — D u-te, fată, du-te, o îndem nă el. E u m ai am tre a b ă la grajduri. Ca să n u m eargă singură la Vologjini, N astiona trecu pe la Nadka. Ca de obicei, aceasta îşi descărca n ădufurile pe copiii săi. A şezată jos pe podea, după palm ele încasate chiar atunci, zbiera ca din g u ră de şarpe m icuţa Lidka, fe tiţă născu tă d u p ă plecarea ta tă lu i pe fro n t ; se sm iorcăia lingă p a t şi P etka, ştergîndu-şi lacrim ile ; stătea în cru n tat, cu capul întors spre fereastră, b ăiatu l cel m are, Rodka. N adka m anevra zgomotos c ratiţele în m ica lo r bucătărie şi, d in cînd în cînd, se stropşea la copii să tacă. — Socotisem să ne aju n g ă pîinea încă pe două zile, da cînd m ă întorc, ia-o de unde nu-i, au h alit-o toată, se plînse e a Nastionei. Ei, spim e şi tu dacă n u -s ăştia sac fă ră fund, spune şi tu . Au cotrobăit şi a u găsit-o [84]

găm anii. A u înghiţit-o^; n u li s-a op rit în gît. Să vedem acum ce o să m îneaţi. T rei zhe n u căpătaţi nici o fărîm ă de pîine. D ar încetează odată, am zis ! ţip ă e a la Lidka iarăşi. M ă scoţi din sărite şi câne ştie ce m ai păţeşti. S -a-ndopat de-i crap ă b u rta şi to t ea plînge, e u sînt cea vinovată. O f-of-of ! Cum o scot e u la capăt cu voi, naiba să m ă ia ? ! Cu ce să vă hrănesc e u de aici încolo, cu ce ? N u m ai am făin ă decît p e n tru o sin g u ră d a tă şi atît. Pe u rm ă n u ne răm îne decît să ne aruncăm în A ngara, legaţi cu toţii într-oin singur sac. De două ori p în ă acum am cerşit făină ; am plîns, m -am m ilogit şi cu g reu am căpătat, n -a re cine să-m i m ai dea. Ar tre b u i să înţeleagă asta c ît de cît. M ăcar ăsta, coşcogea găligan — N adka a ră tă cu m în a spre Rodka — a r trebui să-şi dea p u ţin tel seam a d e asta. Ţ i-ai găsit. A tîta ştie : să înfulece pe dată, s-o înşele pe m aică-sa. Ce, crezi că p e n tru m ine am ascuns-o, p e n tru m ine o păstrez ? Tot p e n tru voi, paraziţi nesăţioşi ce sînteţi, ca să aveţi ce m esteca mâine ; oa să n u crăpaţi de foam e. Acum, dacă-i pe aşa, n -av eţi decît să crăpaţi. M i-e totim a. — Curând se porneşte A ngara, am să prin d peşte, m orm ăi de la fere a stră Rodka. — M ai itacă-ţi gura : dum nealui o să p rin d ă peşte. A nul tre c u t n u pridideam să-ţi mâncăm peştele, vom avea şi acum pe săturatelea. M ă gîndesc num ai ce ne facem cu m orm anul de oase ad unate ; xmde depozităm atîte a oase de peşte ? M ai bine taci să n u -ţi aud glasul. P escar — nevoie-m are, nici că s-a pom enit altu l mai grozav. în căm ară ştiu că pescuieşti bine. D ar pe Angara... N astiona cu greu izbuti s-o în treru p ă. — Să m ergem , Nadka, să-l vedem pe M axim. Să ne uităm num ai cum a ra tă acum bărb aţii — şi — înapoi. — Ce să m ă u it la el ? Ca să m i se am ărască şi mai m ult sufletul ? Fericirea alto ra n u ţine de cald. — N u vrei să m ergi ? — M ai aşteap tă u n pic, m erg. N um ai să fac puţină lunduială, ca să pot să-i las aici. Şi n u m ai sta acolo ca o m omîie ! strigă ea la Rodka. A du nişte lem ne şi încinge focul în sobă. Şi nici să n u te gîndeşti s-o ştergi [85]

de acasă. T e-ai în trista t, te pom eneşti, m uncit de gândul încotro SHO p o m eştî c u sehîurdle. B a ai să stai toată ziua acasă, aşa să ştii. N im eni să nu-işi scoată nici nasul din casă. Lidfca se d u m iri că m aică-sa v rea să plece în sat şi începu să scîncească : — V reau să m erg cu tine. la^mă, ia^m ă cu tin e ! M aică-sa o am eninţă d in bucătărie cu tigaia şi fetiţa se potoli pe loc deplin lăm urită. — Ai v ăzu t ? U ite aşa. U nde stai, acolo să răm îi. P m ie-ţi pofta în cui. V rea şi dum neaei să m eargă cu m ine. Atîit îm i lipsea : să m ă fac cu voi de lîs în faţa oam enilor din sat. Toţi ceilalţi copii sîn t ca nişte copii, ia r ăştia p arcă a r fi nişte îm pieliţaţi ; cu rată pedeapsă de la D um nezeu. Of-of-of, ce se va alege din ei, ce se va alege — cine a r p u tea să-m i spună ? N astiona o ridică pe Lidka de jos şi ni'ci n u -i sim ţi greutatea. O culcă pe pat. Acolo fe tiţa se strînse ghe 7 motoc, sm iorcăindu-se şi tre să rin d din to t tru p şo n d , închise ochii, înţelegînd p rea bine că nici -un fel de bucurie de nicăieri pe ziua d e lazi n-n aşteaptă, că cel mai b ine-i p e n tru ea să adoarm ă şi să n u se m ai trezească pînă a doua zi. N astiona o m îngîie pe cap, diar la aceste m îngîieri Lidka tre să re a m ai ta re şi N astiona se depărtă. Nu e ra u deloc sp re lau d a N adkăi to ate astea, d a r şi s-o condam ne p e n tru g u ra ei m are d-ar veni peste m înă oricui. Şi în ain te de război e ra ea o m uieruşcă gălă­ gioasă, înoît n u e de m irare fap tu l că n u s-a înţeles cu soacră-sa, care n u voia să se îm pace cu firea ei a rţă ­ goasă şi îndărătnică. De aceea, foarte curînd, tin erii căsătoriţi, N adka şi Vitea, a u fost nevoiţi să plece din casa b ătrîn ilor şi să-şi întem eieze o gospodărie a lor. R udele N adkăi tră ia u undeva departe în regiim ea flu v iu ­ lui Lena, ia r aici ea e ra socotită venetică, străină. A vu­ sese noroc însă de b ă rb a t : V itea e ra harnic, m im citor, lin iştit şi blînd : îşi lăsa m oţul bălai să cadă pe fru n te şi zîm bea oricît tărăb o i a r fi făc u t ea în faţa lui. Cînd i se făcea leham ite d e a tîta gură, îi cuprindea cu b raţu l stîng m ijlocul, o sălta în sus şi-i tră g e a cu dreapta, lată [86]

cît o lopată, cîteva zdravene la fu n d şi N adka se potolea m ulţum ită. D ealtfel, nici n u era o scandalagioaică, ci doar o fem eie p'lină de v iaţă şi foarte zgomotoasă. Cum apărea N adka undeva, se stîm e a acolo n e a p ă ra t m are larm ă : haz şi gălăgie, rîsete, ciondăneli glum eţe, din care cea m ai p ă ţită se pom enea to t ea, Nadka, fă ră de care toate astea nici n u s-a r fi iscat. Şi dacă n u venea războiul, s-a r m ai fi potolit, de b u n ă seamă, şi ea lingă copilaşii ei şi lingă V itea al ei ; intr-acolo şi m ergeau lucrurile în u ltim ul tim p ; d a r războiul şi m oartea so­ ţu lu i in aceeaşi iarnă, a u năucit-o şi a u incrincenat-o. Ţipetele ş i bocetele ei de jale după V itea făceau să ingheţe singele in vine celor oe o auzeau. Tocm ai atunci născuse, şi vecinele reuşeau cu greu s-o bage in casă ca să-şi alăpteze fetiţa. M ereu fugea de acasă rătăcind p rin pădure sau pe m alul apei, i n d t oam enii din sat Începură ch iar să se team ă ca n u cum va să-şi p u n ă c ap ăt zilelor. D ar tim pul i-a m ai potobt tre p ta t focul m istuitor din su flet şi N adka s-a apucat ia r de lucru, m uncind din răsp u te ri ca să-şi hrănească copilaşti de una singură. N -avea pe cine să se m ai bizuie. Soacră-sa, din cauză că n-o suferea pe Nadka, n u-i p rea ocrotea nici pe nepoţeii de la dînsa. O ricit se zbătea Nadka, to t n u izbutea s-o scoată la capăt. R aţia su p lim en tară de pune, cuvenită fam iliei ostaşului căzut pe front, o p relu a to ată încă în lunile de iarnă, ia r m ai d ep arte se ţin ea la în tîm plare cu ce încropea d e pe o zi pe a lta : orice a r fi făcut, oricit s-a r fi zb ătu t — n u se ajim gea nici cu hrana, nici cu îm brăcăm intea. Copiii — tu strei — sem ă­ n a u le it c u V itea : bălăioii, tăc u ţi ; ia r războiul şi firea repezită a m am ei lo r îi făcu ră şi m m sfioşi, m ai tăcuţi. P ă rea că nici ei înşişi n u credeau că vor supravieţui. Ieşeau tu strei la poartă în a şte p tare a m am ei şi se uitau triş ti în lungul (uMţei ; a ră ta u a tît d e nenorociţi, sărm ani şi părăsiţi, incit oricare om de inună, zărindu-i astfel, s -a r fi u m p lu t de m ilă p e n tru ei. Vedeai pe cîte unul cum îl strig ă pe Rodka, îl ia cu el şi d ă să-i bage cîte ceva în m ină, ia r b ăiatu l se m ai şi codeşte să prim ească. N astiona aducea şi e a c ît p u tea copiilor Nadkăi, o răs­ [87]

fă ţa m ai ales pe fetiţă. în ultim ele săptăm îni însă, cople­ şită de propoua-i nenorocire, ap ro ap e că uitase de ei şi acum , lid ic în d o în p a t pe Lidka, se sim ţi vinovată faţă de fiin ţa aceasta m ică şi oropsită, care plîngea. P în ă cînd N adba fu gata, în sfîrşit, să m eargă, se înserase. Zăpada, to p ită p u ţin la c ăld u ra de peste zi, prinse a se în tă ri ia r şi scîrţîia plăcu t sub paşii lor. T oată m arginea de jos a satu lu i p ă re a adorm ită, n u se auzeau nici glasuri, nici zgomote, ci doiar în cîtev a izbe licărea ici^colo cîte o lu m in iţă bătrînicoasă. P în ă şi cîinii fugiseră spre casa Vologjinilor, de unde se auzea lă tra ­ tu l lor vesel odată cu strig ătele şi larm a iscată de zben­ guiala cxjpiilor. N astiona şi N adka m ergeau în tăcere, p ătru n se de în sem nătatea clipei, în tinzînd fă ră să vrea pasul, m inate şi ele de suflirl em oţiei obşteşti. P e n tru p rim a oară venea de acolo, de la război, d in încleştarea cea pe viaţă şi pe m oarte, u n om care avea să răm înă cu ei îm p reu n ă ca u n trim is a l celorlalţi de pe fro n t şi să le vestească : curînd, foarte curând, nevestelor ; p u ţin a m ai răm as. C urînd lucrurile se vo r lim pezi deplin : unii vor plînge, pierzînd şi u ltim a lo r speranţă, alţii se vor bucura, ia r cu to ţii la o M tă vor p o m i să-şi toc­ m ească o viaţă nouă. Casa V ologjinilor e ra plină d e lum e şi de glasuri însufleţite. Două lăm pi de gaz m ari, cu sticle de zece focuri, a tîm a u de tavan, lum inînd m asa în tinsă în odaia m are din faţă. în capul m esei şedea e l — M axim — su b ­ ţiat, cu fa ţa trasă, înnegrită, cu capul tu n s chilug ca la arestaţi, cu ochii m ari, topindu-se de fericire. B raţul drept, bandajat, îi a tîm a în tr-o leg ătu ră tre c u tă după gît ; cu b raţu l stîng o ţin e a pe genunchi pe Verka, fetiţa lor cea m ică de şase ani, iCare se ju ca cu m edaliile prinse pe bluza tăticu lu i ei. Niadka se apropie prim a, dădu m îna cu M axim şi zise : — B un v en it ! Şi N astiona rep e tă du p ă ea ; — B un ven it ! Pe laviţele din ju ru l celor două m ese puse cap în cap şedeau bătrânii, fem eile ; în d rea p ta lud M axim, cam [88]

înghesuindu-1 pe moş Efim, pe V ologjin b ătrîn u l, se instalase în chip de m are p rie ten şi f îr ta t N estor, care apucase, se vede treaba, să se afum e binişor ; locul din stingă fusese lăsat liber p e n tru Liza, care în să n u prid i­ dea cu alergatul la bucătărie şi înapoi. Liza ra d ia de fericire ; fa ţa ei, de obicei palidă şi abătută, se lum inase to a tă ; ochii rîd e a u plini de bucurie, p ieptu-i ro tu n jit îi tre să lta sub bluza alb astră — în tre ag a ei fă p tu ră rad ia de fericire. A şeză pe N astiona şi pe N adka la m asă şi, nem aiputîndu-se stăpîni, le îm b răţişă bîiguind : — D im ineaţă încă n u ştiam nim ic. Vânturam îm pre­ u n ă la orz. La orz... o podidiră lacrim ile, apoi râse şi fugi. M axim le priv ea cu zîm betul pe buze : N astiona şi N adka şedeau în d re p tu l lui, la celălalt capăt al mesei. N astiona coborî priv irea şi auzi în tre b are a lui M axim : — Ce zici, Nastiona, cînd crezi s ă 4 întîm pini pe al tă u ? N astiona se ghem ui şi roşi ; pe cît se p u tea mai calm ă, ridicînd capul cu p u ţin ă zăbavă, răsp u n se : — Nici n u -m i m ai vine a crede că o să am p a rte să-l întîm pin. A d isp ă ru t pe un d e v a al meu... — Cine, A ndrei a disp ă ru t ? — A zăcut ră n it la spital. Apoi l-a u trim is înapoi pe front. Vorbind, N astiona sim ţea m ai ales privirea aten tă, iscoditoare a lui Innokenti Ivanovici a ţin tită a su p ra ei. De atunci nici o veste. N u ştiu. N u ştiu ce să spun. — Lasă că se înfăţişează el. — Pe cît se pare... a d isp ăru t cu adevărat, se apucă să explice Innokenti Ivanovici, repezind p riv iri fugare spre Nastiona. A u v en it pe aici să cerceteze, să întrebe de el. N icăieri nu-1 găsesc tre c u t în evidenţă. — O fi pus m îna pe e l în drum vreo a ltă unitate. Se în tîm p lă cazuri de astea cîte vrei, şi scrisorile nu aj'ung toate la destinaţie, lăm u ri pe u n to n sigur M axim. Şi această siguranţă din glasul lui avu d arul în mod ciudat s-o moi liniştească pe N astiona, ca şi cum ea n -a r fi ştiu t cu adevărat ce-i cu Andrei. [89]

De u n d e şi cum de s-a u găsit la Liza atâtea bu n ă­ tă ţi ! ? P a rcă n u spera şi n u se aştep ta deloc : şi uite că m asa e ra plină. Găinile, să zăcem, a u fost tăiate asităzi, d a r să ră tu ra de peşte — a păstrat-o, de b u n ă seamă, d in vară, anum e p e n tru asem enea ocazie ; ca şi trăscăul, dealtfel, pe care 1 ^ fi având pus deoparte de u n an sau ch iar de doi. La fel fac şi celelalte fem ei, care au pe cineva pe fro n t : sîn t gata m ai curând să în d u re foam ea, să-şi m ai lase din tim p în tim p copiii nem încaţi, d ar o a n u m ită rezerv ă de provizie p e n tru m u lt aştep tata reîntilndre to t pun deoparte. Cîte din ele nu s-au văzut până acum nevoite s-o scoată la iveală cu lacrim i în ochi !... T oam na trecută, A gafia Somova, după ce a p rim it în ştiin ţare a despre fiu l ei căzut în lu p te şi a bocit cîteva zile, a a d u n a t la ea fem eile, a p reg ă tit blinele, kisel şi to t felul de gustări, a scos d in cam ară spirtul de care u itaseră în cursul războiului şi a făcu t o m asă de pom enire p e n tru fiul răposat. Şi n u doar cu A gafia s-a întâm plat aşa, m ai e ra u atîte a case îndo­ liate la fel şi Încă n u se ştie pe cine m ai aşteap tă aceeaşi soartă. D eocam dată num ai Liza n u se înşelase în spe­ ran ţele ei. Liza um plea m ereu paharele gohte şi curând m asa deveni zgomotoasă. N estor încercă de cîteva ori să înceapă rm cîntec, d ar nim en i nu-'l su sţin u şi, în gene­ ral, cei de fa ţă nu-1 lu au deloc în seam ă. U nii dintre bătrâni se şi ridicaseră de la m asă şi, aşezlndu-se cinchiţi d e -a lungul peretelui, îşi ap rin seră ţigările ; to t acolo prim eau ei din m îna Lizei şi ciocneau paharele ou b ăutură. Innokentji Ivanovâci începu cu M axim o discuţie serioasă despre A m erica — voia să ştie cum lu p tă ea şi cînd e vorba să se facă revoluţie. M axim răspundea fă ră nici un chef. Se vedea, dealtfel, că Innokenti Ivanovici ştie m ai m u lt decît el în p rivinţa asta şi m ai cu seam ă despre revoluţie. V erka aţip i pe genunchii tată lu i său. Liza a v ru t s^o ia şi s-o culce, dar fe tiţa se agăţă de taică-său şi se îm potrivi ţipînd ; a tre b u it s-o lase în pace. C ineva l-a în tre b a t şi M axim începu, cine ştie p e n tru a cîta oară, să povestească [90]

cum la sp ital au v ru t să-i taie braţul, dar el n u s-a în voit — dacă a r fi fo st vorba de cel stâng, treacăm eargă d a r aşa, ch iar b ra ţu l drept, cel de bază, fără el răm ânea schilod de-a binelea ; e d rep t că m ai are cu el de fu rc ă şi o să m ai aibă o vrem e. D upă ce dăduse duşcă u n p a h a r de trăscău, N adka voi să afle : — D ar aşa cum e, poţi să-l dai la o parte ? — Cum ia o p a rte ? De ce, adică ? — Păi, n-o să te încurce n oaptea ? M axim rîse : — Dacă încurcă. Liza mi-1 retează. — P e n tru astfel de în treb ări, Nadka, te d a u afară din colhoz, am e n in ţă N estor m ucalit. — U şurel, uşurel, generale. Ia seam a să n u te dea a fa ră pe tin e alţii, se aprinse N adka, d ar fă ră rău ta te , ci doar oa să n u răm în ă datoare cu vorba. P a rcă văd cum te dezum fli cînd se vor întoarce bărbaţii. A junge c ît ne-ai m u ştru lu it pe noi, m uierile. în v ă ţu l are şi dezvăţ. — V -am m u ştru lu it eu ? se bosum flă Nestor. Auziţi, nevestelor ? V -am m u ştru lu it ? Fem eile tăceau. — Ia n-o m ai asculta ce trăncăneşte, lu ă ap ă ra rea lui N estor o fem eie grasă otova, ou m işcări domoale, cu vocea groasă ca de bas, oare n u slăbise câtuşi de p u ţin nici în tim p u rile astea de război. E ra V asilisa Rogova, poreclită în sa t Vasilisa P reaînţeleapta. — De ce adică să n u asculte ? De ce ? V rei să spui că n u -i adevărat ? — N u to t ce-ţi vine pe Mmbă, N adejda, se poate vorbi în fa ţa lum ii, o povăţui cu a e r grav Vasilisa P reaînţeleapta. Om ul s-a întors acasă de pe front, abia a apucat să păşească pragul oasei sale, ia r tu n u -i dai pace şi-i vorbeşti c u subînţelesuri. — Care subînţelesuri ? Crezi cum va că el n-are altceva m ai b u n de făc u t decît să asculte to ată noaptea trăn căn eala noastră, ia r pe Liza s-o uite de to t ? Că doar num ai la b ra ţ e vătăm at, toate celelalte le are tefere. [91]

M axim a rîs şi la asta, iar după el gîgîîră, înecîndu-i tusa, şi bătrînii. — Ş tiu eu, n u se lăsa Nadfca, ţi-e frică de mine, Vasiliso. Păi, să-ţi fie, să-ţi fie : cum se întoarce G avrilă al tău, îl şi în h aţ repegior. Sînt m ai tînără, n u te poţi m ăsura cu mine. — In p riv in ţa lu i G avrilă, e u sîn t liniştită, surise ironică VasiMsa. — Şi de oe eşti, m ă rog, aşa de lin iştită ? E sfînt, cum va ? — Sfînt, nesfînt, d ar cu tin e n u -şi va pierde el tim pul. Ce nevoie are să schim be o pasăre bună, pe o caragaţă zbîrlită ? Ce altceva eşti deoît o caragaţă ; trăn căn eala ţ i ^ singura scofală. — Ian te uită, ce potrivire a găsit dum neaei ! tirrui fericită Nadka. Să zicem — e u sîn t caragaţă, d a r tu ce pasăre grozavă-m i eşti ? N u cum va din alea, zi-i pe num e, zboară neagră-tucdurie şi num ai o vorbă ştie ? Cîr-'cîr ! — Eu zic să te laşi păgubaşă, N adejda, in terv en i Inno kenti Ivanovici, zîm bind ş ire t în b arb a-i roşcovană. Pe V asilisa n -a i cum s-o su i^ i, ziditura ei stă pe tem e­ lii adinei. Cui trim ite colete G avriia de pe fro n t ? Ei, n u ţie. Cîte ? Vreo icinci ai p rim it anrd ăsta, n u -i aşa ? se întoarse el către Vasilisa. Sau m ai m u lte ? Vasilisa se codi : — N -am n u m ărat. — Nici n u le-a desfăcut, o în ţe p ă Nadka. Le ţine în loc de taburete. — Ce tre a b ă ai tu să ştii -cum le ţin ? D ar N adka se dezlănţuise ; şi n u e ra uşor s-o poto­ leşti. — Ian ascultă. Liza, cîte colete ai p rim it de la ostaşul tă u ? — N -am p rim it nici u n colet. — Eu, u na, dacă eram în locul tău , nici nu-1 lăsam să-m i calce pragul. Păi, cum aşa ? Şi tu , ca pasărea aia prăpădită, n u înţelegi cum vine tre a b a asta ? B a te m ai şi b u curi încă. [92]

— Aşa o fi, d a r să ştii că e u n-am nevoie de nici u n fel de cx)lete, rîse Liza fericită. U ite ch iar azi am zis să punem la bătaie văcuţa. T ata-i aici, de faţă, nu mnar lăsa să m in t : să tăiem vaca, zic, ca să-l prim im cum se cuvine. D ar ei n u s-iau învoit. T ăiaţi atunci to ate găinile p în ă la una, zic, să n u le m ai văd p rin ogradă. D ar au c ru ţa t şi o p a rte d in găini. Cu aju to ru l Celui-de^sus n e chivernisim cum va, num ai să fim îm preim ă. De u n a singură m -aş prăpădi de m îhnire, ori m i-aş face seama. — T e-ai prăpădi, va să zică ? o iscodi Nadka, tără g ă ­ n a t, relu în d u -i cu înţeles vorbele : — M -aş prăpădi, m -aş prăpădi. — O ri ţi-ai face seam a ? — Îhî. —■ De ce te prefaci. Liza ? începu N adka cu o blîndeţe am ăgitoare, d ar neizbutind să se m ai stăpînească, vocea-i tre m u ră de obidă şi se slobozi apoi din plin. V ra să zică, e u şi, uite, K aterina, V era, Kiapitolina — noi to ate trebuie să ne facem seam a ? Aşa iese, n u ? Crezi cum va că tu ţi-ai iu b it şi ţi-a i a şte p tat om ul m ai m ult decît noi celelalte ? Crezi cum va că noi ne-am p ierdut soţii, fiindcă aşa am v ru t noi ? T u n -a i fost în pîelea noastră, de aceea n u se cuvine să vorbeşti aşa. Eu im a n-aş fi sta t m u lt pe gînduri să-m i curm zilele, d a r cui să las copiii ? E>e la el a tîta a răm as pe lum ea asta — cei tre i copii ; cum să-i las de izbelişte, la voia în tîm p lăiii ? T u n u ştii cum e cînd to tu l în p iep t ţi-a fost pîrjolit, prefăcut în tăcdunî. N -are ce să m ai doară, d a r ce e a rs pe jarişte a d in lău n tru to t se su rp ă şi se surpă... T u ai să-ţi duci viaţa de-acu încolo ca fem eie, ca nevastă, îm brăţişată, m îngîiată. Nimic din toate astea eu n-o să am . N-o să m ai fiu decît u n cal de povară, u m p lu tu ră la orice spărtură, singura aducătoare în fam ihe. D ar pen­ tru m ine u n a to tu l s-a sfîrşit. Dacă ştiam că aşa va fi, aş fi tră it cel p u ţin în ain te după voia inim ii, ca să am ce să-m i am intesc. D ar to t am lăsat p e n tru m ai tîrziu şi am to t am în at să trăiesc şi p e n tru m ine. Şi u ite cu ce m -am ales. Acaim toate am intirile m ele sîn t legate [93]

de război, am in tirea lui n u se va şterge nicicând, în rest, to tu l a şi fost spălat şi uscat de apele şi focurile vre­ m ii — n u m ai există. l i z a se sim ţi pe undeva vinovată : — Să n u m ă judecaţi rău, su ratelo r ; m i-au scăpat, se pare, nişte vorbe necugetate. — Ce să te m ai judecăm ? B ucură-te de v ia ţă p en tru noi toate, de vrem e ce eşti aşa de norocoasă. Dar, ia seam ă : dacă n u vei tră i cu b ă rb a tu l tău în bu n ă în ţe ­ legere — să te fereşti. N u te-om cruţa, ţi-o spun pe şleau. Şi cea dintîi voi începe eu să te sap. Noi n-avem nici o vină că b ă rb a ţii noştri au p ierit acolo. Aşa este, M axim uşka, avem noi vreo vină de asta ? Spune şi tu. — N -aveţi nici o vină. — Aşa să se ştie. Noi avem de ce să ne căinăm soarta. Ii vom p u rta pică pînă la m oarte. D ar tu. Liza, n -ai de ce. Voi n -av eţi decît să tră iţi şi să v ă bucuraţi, to tu l a tîrn ă num ai de voi. Şi dacă ceva n u va fi în regulă, să ştii că de aci încolo ai să ne fii m ereu în ain tea ochilor ; şi m ie, şi lo r p u tea să li se întîm ple la fel. Ia r noi n u vrem să vedem u n a ca asta, nici n u vrem să ştim de aşa ceva — ai înţeles ? Se deschise cu zgomot uşa şi în casă n ăv ăliră puştii. Liza se repezi să-i scoată afară, d a r ei strig ară în tr-u n glas ; — El n -a căpătat — ăsta, ăsta. — A bia acum a venit. — N enea M axim , el n -a căpătat. P u ştii l-au îm pins în fa ţa m esei pe Rodka. Văzîndu-1, Nadka, zbieră ca apucată : — Tu ce cauţi aici ? Ce ţi-am poruncit ? Ce ţi-am spus ? Ia m arş afa ră ! Rodka, fă ră să m işte, se u ita cu ochii larg deschişi la M axim. în tîln in d p riv irea lui, în frig u ra tă şi chinuită, M axim lăsă încet, grijuliu, fe tiţa jos şi se ridică ; — Tu eşti Rodion, se pare ? în tre b ă el cu voce surdă, sugrum ată. Rodka dădu din cap repede-repede de cîteva ori. 194]

— Ei, h ai noroc, atiuici. M axim se apropie de băiat şi-i întinse m in a sănătoasă. Ia te u ită ce ai m ai crescut, coşcogea b ărb at. Bravo ţie. De ce vii aşa tîrz iu ? Luă de pe po liţă o tu rtă dulce rotundă, înflorată, de care dăduse tu tu ro r copiilor, şi o întinse lui Rodka. A cesta 0 luă. A tîta-i to t darul, altceva n-am . Indulceşte-ţi, fră ţioare, gura. Ia r m îine, dacă ai tim p, vino să m ai stăm de vorbă. Astăzi, vezi şi tu , nu pot. Vii m îine ? R odka dădu iarăşi d in cap şi se trase spre uşă. P u ştim ea îl înconjură, zum zui şi se buluci afară. — Ca să vezi, ce a crescut ! re p e tă M axim cu o m i­ rare tristă, aşezîndu-se la loc. — Ei cresc văzînd cu ochii, prinse vorba d in zbor N estor, care ard ea de nerăbdare, ca de obicei, să preia discuţia. C hiar şi pe vrem e de război cresc. — Cînd se m ai term in ă războiul ăsta ? în tre b ă deodată Liza. Tu, M axim uşka, vii de acolo, spune-ne : m u lt m ai ţine ? — P e n tru tin e el s-a term in at, lăsă N adka să-i scape pe ju m ă ta te glas, d a r Liza auzi şi se sim ţi jignită. — Cum adică, vine asta, că p e n tru m ine s-a term i­ n a t ? Crezi că dacă el e aici, n u -m i pasă de nim ic a lt­ ceva ? V orbeşti şi tu ! Oi fi eu cum oi fi, d a r o nesim ­ ţită nu sîn t : adicătelea, dacă m ie m i-e bine, să nu-m i m ai pese de a lţii deloc ? Nu trăiesc în p u stietăţi ca să n u văd decît ce-i su b ochii mei, p rin tre oam eni trăiesc. — Curînd, nevestelor, curînd, răspunse M axim. Ş tiţi d o ar şi voi că ai n o ştri au ajuns chiar pe păm întul G erm aniei. F oarte cu rînd o să le vin ă de hac. — D ar n u se va m ai întoarce fro n tu l iar ? N eam ţul ajunsese şi el pînă la M oscova şi a fost alungat. — Să se întoarcă, zici ? M axim îşi în gustă ochii şi-şi încordă tru p u l p u ţin aplecat înainte, ca şi cum ar fi sc ru ta t nişte zări depărtate, num ai de el ştiute. F aţa 1 se contractă în tr-o schim ă abia desluşită. Nu, n u se m ai întoarce. Liza. Eu şi fă ră o m înă cum sîn t m -aş duce înapoi pe fro n t ; schilozii, ologii se vor p o m i iarăşi [95]

să lupte, d a r fro n tu l n u se v a întoarce. Ajvmge. E cu n e p u tin ţă să se întoarcă, n-o să îngăduim u n a ca asta. Cu alde noi n u le m erge. — P a tru ani, n u -i lucru de glum ă ! D ădu d in cap Vasilisa P reaînţeleapta. P în ă şi noi aici ne-am cam sleit de puteri. N adka n u lăsă să-i scape ocazia : — D upă cum arăţi, nu s-a r zice că eşti la capătul puterilor. — Vai, N adejda... N u se va găsi oare cineva care să -ţi m ai scurteze lim ba ? E vorba aici de tre b u ri se­ rioase, iar tu cauţi to t tim pul p rilej de îm punsături. — Am av u t şi noi de tra s destule, relu ă Liza. Spu­ n eţi şi voi, suratelor, d rep tu -i ce sp u n ? M i-e şi silă să-m i aduc am inte. La colhoz — m ă rog, e m unca noas­ tră. D ar nici n-apucam să sfîrşim bine cu strîn su l b u ­ catelor, că venea ia m a şi începea zorul la exploatările forestiere. Cît voi tră i n -am să u it exploatările alea forestiere. D ru m u ri ioc, caii istoviţi, nu trag. Ca să re ­ fuzi, nu se poate ; fro n tu l m uncii — în aju to ru l b ă rb a ­ ţilo r noştri. In prim ii ani, chiar dacă aveai copii mici, to t plecai... Ia r cele care n -av eau copii ori îi aveau m ai m ărişori ajungeau de dîrvală, le m înau fă ră răgaz, dă-i şi dă-i. N astiona, de pildă, nici o iarn ă n -a răsuflat. C hiar şi eu am fost scoasă de două ori la p ăd u re ; am lăsat copiii în seam a lui ta ta . încarci stivele alea, sterii ■— cum li se zice — în sanie şi înfigi steagul în tre lem ne. F ă ră steag, nici u n pas. Ba aluneci în tr-u n n ă m ete, b a altceva se-ntîm plă — descurcă-te, m uiere, opinteşte-te. U neori izbuteşti, alteori nu. N astiona, uite e aici, ştie ce m i s-a în tîm p lat o d a tă ; a n ţă rţ iarnă, pe u n povîm iş, căluţul m eu s-a lăsat îm pins la vale, dar la cotitură n -a întors bine şi sania s-a ră s tu rn a t în ză­ padă, p u ţin a răm as să nu doboare şi calul. M -am zb ătu t cît m -am zbătut, e ra peste puterile mele. M -am aşezat în m ijlocul d rum ului şi ţin e -te plîns. M -a ajuns din u rm ă N astiona, eu hohoteam de a tîta am ar. Ochii Lizei pe loc se um p lu ră de lacrim i. N astiona m -a a ju ta t [96]

şi am po rn it îm preună, d ar eu tot n-am p u tu t să m ă liniştesc, boceam şi boceam. C otropită de am intiri, Liza plîngea cu suspine. — Boceam şi boceam, nu pu­ team să m ă stăpînesc deloc, nu puteam . — Liza, Liza ! o strigă M axim, ca s-o potolească. — N -am să m ai plîng, M axim uşka, n u m ai plîng. P ro asta de m ine. V orbiţi în tre voî m ai departe ; nu m ă lu aţi în seam ă. T recu repede în bucătărie, d a r se în ­ toarse im ediat şi se aşeză pe acelaşi loc în colţul mesei. D ar obligaţiile ? A m intirile răscolite o d a tă n u m ai v oiră să se oprească. U ltim ele rezerve de cartofi le-am că ra t p rim ăvara la K arda, să-i vindem acolo celor de la în tre p rin d ere a forestieră, să ne îm plinim astfel da­ toria subscrisă şi să ajutăm frontul. Ne gîndeam m ereu că to t le va fi ceva m ai uşor. Ia r noi aici ne descurcăm cumva, aici nim eni n u trage în noi, nu ne omoară. A fu­ risitul de f riţ ! Să n -aib ă p a rte de linişte nici pe lum ea cealaltă ! Să răspundă p e n tru tot, p en tru toate sufe­ rinţele noastre ! — Nu înţeleg, care d intre noi două îşi revede azi soţul, eu sau tu ? în treb ă N adka întorcîndu-se spre Liza. — Eu, Nadka, eu. Nu m ai spun nimic. — La noi, zău, to tu l e pe dos, m orm ăi necăjit Nestor. Ce oam eni ! Am p etrecu t pe cei ce plecau la război cu cântece, iar cînd să-l întâm pinăm pe cel întors de pe front, sîntem ca la înm orm întare. Am ascultat-o destul pe Nadka, m ai bine să-i zicem u n cîntec. N adka dădu să spună ceva, d a r nu apucă să des­ chidă gura. In spatele Nastionei, Liza, cu voce plină, uşor trem u răto are de em oţie şi lacrim i porni cîntecul „K atiuşa". Im ediat i se a lă tu ra ră şi alţii. Innokenti Ivanovici p rin tre prim ii. N um ai bătrînii, cinchiţi pe lîngă perete, vorbeau în tre ei cu glasul scăzut. C înta Vasilisa P reaînţeleapta, cînta M axim, dădea din m îini Nestor. Apoi se alătu ră şi Nadka, d ar glasul ei se frînse brusc, îşi lipi capul de m asă şi izbucni, tresărind, în plîns. Liza o îm brăţişa din spate, cuprinzîndu-i

7 — T răieşte şi ia am inte

[97]

um erii, şi rid ică tonul „K atiuşei". Cîntecul nu se poticni nicicînd d u p ă N adka izbucni în plîns disperat şi V era O rlova. N adka îşi dezlipi capul de pe m asă, lu ă paharul plin cu trascău d in fa ţa N astionei, îl dădu pe gît dintr-o răsu flare şi, fă ră a-şi m ai şterge lacrim ile, re in tră în cîntec. N astiona răm ase tăcută. Nu p u tea nicî să vorbească, nici să plîngă, nici să cînte îm p reu n ă cu ceilalţî. Abia acum , aici, ea înţelese că nim ic d in toate astea n u-i sîn t îngăduite ; n u avea d rep tu l la ele. Orice a r face ea, v a fi înşelăciim e, prefăcătorie. N u-i răm înea decît să asculte şi să u rm ărească cu m are g rijă ce fac şi ce sp u n ceilalţi ; fă ră să se trăd eze şi fă ră să atragă asupra sa a te n ţia cuiva. începuse să regrete că n -a răm as acasă, d ar nici să plece n u -i venea la îndem înă. E rau cu to ţi aici, în văzul lum ii, ca în palm ă : şi Liza cea norocoasă şi fericită, şi M axim am eţit de vederea pereţilo r casei părin teşti şi orb it de chipurile celor dragi, şi N estor, buim ac şi dezum flat în tr-o singu ră zi, şi isteţul socotitor-grăm ătic, contabilul colhozului Innok e n ti Ivanovici, care izbutea să afle despre orice se în tîm p la în ain te a tu tu ro r celorlalţi ; şi V asilisa P reaînţeleapta, sigură de ea, care îşi u rm a ferm şi calm drum ul vieţii, şi N adka, aşa cum era cam repezită şi gureşă — to ţi se ţineau deschis, fă ră ascunzişuri, şi ch iar dacă tăinuiau cîte ceva în sinea lor — fă ră asta n u poate tră i om ul — acel ceva era strict personal, nu prezenta nici o im p o rtan ţă p e n tru ceilalţi şi o făceau de nevoie. Pe cînd N astiona tăin u ia ceva ce era îm po­ triv a tu îu ro r — şi îm potriva N adkăi, şi îm potriva V asilisei P reaînţeleapta, şi ch iar îm p otriva Lizei. T aina aceasta le u n ea pe toate în tre ele şi o separa de ele pe N astiona ; în p u tere a obişnuînţei ea trecea încă drept de^a lor, de fa p t însă le e ra străină, ieşită d in lum ea lor, neîndrăznind să îm părtăşească durerile şi bucuriile lo r şi să participe la discuţiile şi cîntecele lor. D egeaba spune N adka despre V itea al ei că nu este e a aceea care l-a pierdut, că el a fost răpus de gloan­ [98]

ţele duşm anului. D acă a r fi aşa cum spune, de ce ar m ai vorbi, s-a r îndoi şi s-a r în tre b a de acest lucru ? Păi, tocm ai p e n tru că îşi sim te p a rte a ei de vină. A tîta doar că n u ştie precis în ce anum e constă această vină, n u -şi dă seam a ex act cum a r fi p u tu t ea să-l ajute pe Vitea, d a r o sim te şi se chinuieşte. Poate că s-a ru g at m ai p u ţin decît trebuie, ori a su fe rit m ai puţin, s-a gîndit p rea p u ţin la el ? De ce aştep tarea Lizei s-a îm ­ p linit şi a ei n u ? De ce Vasilisa î^ e a în ţe le a p ta n u se în­ doieşte că G avrila al ei se v a întoarce te a fă r şi n ev ătă­ m at, deşi războiul încă n u s-a isp răv it ? Şi se v a întoarce, bineînţeles ; oam enii ca VasUisa şi GavrUa n u păţesc nim ic ; chiar dacă to ţi ceilalţi v o r fi răpuşi, to ţi vor m uri, ei doi răm în şi v o r tră i lin iştiţi m ai departe. De ce se-ntîm plă aşa ? N u-nu ; treb u ie că există în tr-a ste a u n ce care depinde în p arte şi de m uiere. De cînd îi este datul, se pare, fem eia s-a to t m uncit să dezlege această enigm ă, să descopere tain a aceasta şi să nu se lase la voia întîm plării, num ai cu speran ţa în noroc ; veac de veac s-a bizuit ea pe sim ţul ei propriu, pe descîntecele ei oarbe, nesigure, d ar pătim aşe, iar dacă nici asta n u -i ajută, se lasă p rad ă sentim entului p ropriei sale vinovăţii. Tot astfel credea şi N astiona că în felul cum s-a ales soarta lui A ndrei, de cînd a plecat de acasă, pe undeva şi în tru c îtv a e am estecată şi ea. P u rta această credinţă în adîncul inim ii şi se în tre b a m ereu cu team ă dacă n u cum va a tră it to t tim pul num ai p e n tru sine, gîndindu-se num ai la ea însăşi, aşteptîndu-1 n u ­ m ai p e n tru ea. Şi u ite că aştep tarea ei s-a îm plinit : poftim , N astiona, ia-ţi-1 şi nu-1 a ră ta nim ănui. Eşti singură-singinrică în tre oam eni ; n-ai nici cum să te destăinui cuiva, nici să te plîngi ; to tul trebuie să ţii num ai p en tru tine. D ar m ai dep arte ? Ce v a face de-aci încolo ? Cum să-l scoată din beleaua asta, cmn să trăiască şi, fă ră a greşi, fă ră a se încurca, să-l aju te ? Orice i s-a r în tîm p la acum, ea e răspunzătoare. [99]

Se ridică încetişor de la m asă, se trase pîn ă la uşă. neobservată şi se strecu ră a fa ră pe uliţă. O ra era tîrzie ; puştim ea se îm prăştiase pe la case ; la fel şi cîinii. P a r­ te a de jos a satu lu i era în v ălu ită în tăcere şi întuneric. N astiona m ai zăbovi u n tim p în dreptul ferestrelor lum inate ale V ologjinilor p rin care răzbea pînă afară u n cîntec, apoi porni, cotind pe ulicioară, spre Angara. F ă ră oam eni în ju ru l ei se sim ţi m ai bine, d ar şi clătină din cap m u strîn d u -se în gînd : rău a ajuns, dacă a în ­ ceput să fugă de lum e, de unde în ain te num ai p rin tre oam eni îşi c ău ta liniştea. D u rerea d in su flet se m ai tocise, d a r resp ira ţia o avea tot sugrum ată, cu geam ăt de am ărăciune. R ăsuflînd adînc din to t pieptul, îşi în ă­ buşi geam ătul nevoit şi p o m i h o tărîtă de-a lungul m a­ lu lu i la vale, ocolind cu g rijă copcile de pe gheaţă. Se to t u ita spre m alul opus, scrutînd acel unghi m o rt din d rep tu l ostrovului, unde se ascundea A ndrei, nevenindu-i să creadă şi crezînd totuşi că el se află în preajm ă, aproape de dînsa ; la u n m om ent dat, în tr-o clipită ce scăpase de sub controlul cugetului, i se năzări că toate acestea — şi reîn to arcerea lui M axim , şi a p ariţia furişă a lui A ndrei — sînt sim ple născociri de-ale ei ; şi-a închipuit doar cu o clipă în ain te cum s-ar fi p u tu t întîm pla to ate astea, ca apoi să creadă că întocm ai aşa s-au şi întâm plat. De s-a r duce acum la A ndreevskoe, n -a r găsi, desigur, pe nim eni acolo. D ar năzăreala îi trecu to t aşa de repede, lăsînd în u rm ă -i doar o ciudă am ară şi făcînd să a p a ră m ai n ecruţător, în to ată goli­ ciunea lui, crudul adevăr — n u -i vorba de nici o năs­ cocire ; to ate aceste lucruri s-au petrecu t cu adevărat. A jungînd în d rep tu l gospodăriei lor, N astiona urcă pe m alul povîrnit, aruncă o u ltim ă privire spre A n­ dreevskoe şi se în d re p tă cu paşi greoi spre casă — u rm a să-i aducă la cunoştinţă lui M iheici că M axim n u ştie nim ic despre A ndrei. N im eni nu ştia nimic, a fa ră de dînsa, d a r despre a sta ea n-av ea voie să pome­ nească nici dacă şi-ar pierde cunoştinţa. [100]

10 Î n z iu a a c e e a n a s t io n a n -a v e a d e g în d să plece de acasă nicăieri. D ar către prînz începu să viscolească. A m intindu-şi că în cadă răm ăsese p rea pu­ ţin ă apă, puse m îna pe căldări şi se repezi să aducă apă de la rîu cît tim p vrem ea n u se stricase de tot. Pe A ngara v întul de sus sufla dezlănţuit, p u rtîn d n e ­ contenit spulbere în v îrte jite de zăpadă moale, lipicioasă. U itîndu-se din obişnuinţă spre celălalt m al, ascuns acum ochilor de pînza deasă a viscolirii, N astiona se gîndi că a r p u tea să treacă chiar în clipa asta dincolo, nevăzută de nim eni. G îndul fu g ar o ispitise în tr-o doară, d a r inim a-i s tîrn ită de d o r se ag ăţă de această nadă întîm plătoare, zvîcni n ebună : ce a r fi să dea o fugă pînâ acolo ? Să lase to tu l baltă şi s-o ia din loc ? Cînd m ai prinde ea un asem enea prilej ? P o rn i în g rab ă cu căl­ dările pline înapoi, stăpînindu-şi nerăb d area ; ştia prea bine că aşa va face. H otărîrea aceasta lu ată fă ră m ultă chibzuială o um plu de o neastîm p ărată bucurie şi îndîrjire ; p ărea că oricine şi oricîţi a r fi încercat acum s-o reţină, i-a r fi dus de nas pe toţi, dar gîndul tot şi l-a r fi îm plinit. De re ţin u t însă n-avea cine s-o re ţin ă ; Miheici îşi făcea serviciul la grajduri, iar soacră-sa, ca de obicei, picotea după sobă. N astiona scoase în grabă din pivnicioară o căldare de cartofi, ră stu rn ă din ea o parte în ceaunaş, ca să fie la îndem îna b ătrîn ilo r dacă vor avea nevoie să-şi fiarb ă deseară, iar restul — în tr-o tra istă groasă din pinză de prelată. D ădu o fugă pînă la m agazie şi lu ă de acolo u n săculeţ cu m azăre p re­ gătit dinainte, apoi tăie ju m ă ta te dintr-o pîine. Pîinea era gălbuie, făina fiind m ăcinată cu u n am estec de m azăre uscată. De la o vrem e tot satul tră ia sub zodia lui m azăre-îm părat : de curind, colhozul, în tr-o pornire generoasă, distribui lucrătorilor o cantitate de zece chintale de m azăre, încît to ată lum ea m înca acum caşă [101]

de m azăre cu pîine din făină de m azăre, iar ca adaos m ai a p a rte m încărică de m azăre. N astiona se îm brăcă de d ru m la repezeală ; schim bînd ghetele cu pîslarii, scurteica v ă tu ită — cu jacheta de catifea şi, în treacăt, se privi ru şin a tă în oglindă. Scurteica a r fi fost m ai po triv ită p en tru trav ersarea A ngarei, d a r voia să a p a ră în fa ţa om ului ei m ai bine îm brăcată. Poate că el nici n-o să observe acest lucru, că doar n -a re cu cine s-o com pare acolo, d a r ea însăşi se sim ţea aşa m ai în grijită, g ă tită m ai sărbătoreşte ; odată cu îm brăcăm intea de lucru p ărea că se eliberează de o în cărcătu ră de povară, de strîn so area u n u i h a m a şam ent im pus de m unca de fiece zi, cînd n u m ai ştii dacă eşti fem eie sau nu, pe ce lum e tră ieşti şi ce se petrece în sufletul tău, cînd n u ştii decît u n a şi bu n ă : dă-i zor şi dă-i, din opinteală în opinteală. Poate de aceea îi plăcea ei pe înserat, d u p ă ce isprăvea toate treb u rile, să-şi pu n ă veşm inte curate, fie chiar şi p e n tru scu rt tim p, căci atunci, fă ră să se gîndească, îşi recăpăta sentim entul tin e reţii şi frum useţii, al acelei avuţii ca­ pricioase pe care, cu cît o ascunzi m ai m ult, cu cît m ai p u ţin ţii la ea, cu a tît m ai repede se risipeşte. Pe cînd aşa, cu veşm inte prim enite, se sim ţea m ai înseninată : m ersul devenea m ai sprinten, călcătura paşilor m ai uşoară, ca şi cum se ferea să vatăm e ceva din lău n tru 1 ei ; zîm betul — m ai blînd şi m ai cald, ocrotind parcă o tain ă num ai a ei şi p en tru destăinuirea căreia nu sosise încă tim pul. In asem enea clipe, în fru n tîn d apăsarea răz­ boiului, greu tăţile şi m izeriile vieţii de toate zilele, spaim ele singurătăţii, ea lu p ta ca să-şi păstreze fiinţa nealterată, pregătind-o p en tru o v iaţă fericită pe care o aştepta cu încredere nezdruncinată. Căci N astiona ştia : îm b ătrîn irea trupească vine cu tim pul, cu scurgerea anilor, d a r m u lt m ai tim p u riu poate surveni sleirea sufletească şi tocm ai de asta se tem ea cel m ai m ult. P regătirile N astionei n u ţin u ră decît vreo zece m i­ nute, d ar ei i se p ăru că i-au lu a t o oră întreagă, a tît de nerăbdătoare e ra să pornească m ai repede. Inşfăcînd în cele din u rm ă tra ista burduşită, stră b ă tu în grabă [102]

cu rtea, dar, închizînd p o rtiţa după ea, răm ase im tim p pe loc. Cu o priv ire fu rişă scru tă drum ul în d reap ta şi în stînga şi adulm ecă b ătaia vîntului. P aza bim ă trece prim ejdia rea, de aceea îşi făcu d ru m pe ocolite, apucînd p rin oborul v iţeilor ; ch iar dacă o vede cineva în tîm plător, n u -i va fi greu să-şi închipuie că are de tre b ă lu it p rin baie, cu to t viscolul de afară. Aici, lingă baia lor, v iforniţa e ra a tît de îndrăcită, încît şi casele cele m ai apropiate abia se zăreau p rin desim ea fulgilor în v îrtejiţi. N em aiavînd acum nici o frică, N astiona se lăsă să lunece pină la gheaţa fluviului şi apucă la d rea p ta într-acolo unde drum ul din sa t cotea de-a lungul m a­ lului. A bia acum îi veni în cap că acest drum a r p u tea fi tro ien it şi că va tre b u i să m eargă pe ghicite — lucru prim ejdios, deoarece pe o vrem e ca asta n u-i greu să pierzi din ochi m alul şi să te rătăceşti : viscolul dezlăn­ ţuit, gata să te doboare în orice clipă, te abate tre p ta t de la direcţia spre care ai pornit, încît te pom eneşti p u rta t de el cine ştie încotro. D in fericire, drum ul era încă vizibil, deşi troienit pe alocuri în p o rţiunile grunzuroase, iar vîntul m ă tu ra de pe el zăpada, spulberînd-o. N astiona în ain ta încet, nevoită să se aplece m u lt în faţă, ferindu-şi obrazul ca să nu i se taie resp iraţia sub năvala continuă a şfichiuitorilor fulgi de zăpadă um edă. V întul b ătea aici pe albia rîu lu i cu tărie neschim ­ bată, fă ră rafale, în tr-u n iureş tu rb a t. V uietul lui pu­ ternic răsu n a prelrm g ca în tr-u n horn imens, d a r şi prin acest vuiet asurzitor se făcea auzit ca o voce secundă sîsîitul necontenit al zăpezii m ăturate. La d istanţă de tre i paşi n u se m ai vedea nim ic, deşi to tul îm p reju r părea scăldat de o lum ină înceţoşată, unduioasă şi sclipitoare. Sloiurile de gheaţă răscolită, sfărim ată şi prinsă iarăşi de ger în grăm ădiri înţepenite sunau din colţii lo r ascuţiţi, pînza de zăpadă izbindu-se de ele se desfăcea sfîşiată, rein trîn d apoi din zbor pe făgaşul teribilei goane. De im de şi pînă unde această dezlănţuire ? P e cît îşi aducea am inte Nastiona, nicicînd n u s-a pom enit în acest [103]

tim p u n asem enea viscol. Ce m ai p rim ăvară — s-a făcut de rîs lu n a m artie. începuse să piardă drum ul ; deocam dată însă îl re­ găsea repede şi m ereu la stînga ei. O ricit se străduia să se îm potrivească, să nu se lase a b ă tu tă din m ers, v în tu l to t reu şea s-o îm pingă m ai la vale, făcînd-o să înainteze pieziş. îşi putea deci închipui unde, la dracu în praznic, a r fi ajuns ea pînă acum de n -a r fi fost drum ul acesta. D ar şi şleaul b ă tă to rit de sănii devenise din ce în ce m ai greu de recunoscut. Crestele g runzurilor dispăreau sub zăpadă, se contopeau. N astiona se orienta acum du p ă sm ocurile de fin îngheţat, risipite pe m ar­ ginile drum ului, după acele căciuliţe form ate la dezgheţ pe băligarul cailor răm as de la căratul finului de pe ostrov : singurele sem ne du p ă care se ţin e a acum . O răzbise oboseala. In nesăbuinţa ei, se zorise prea tare din capul locului şi acum sim ţea cum o lasă puterile. T raista doldora îi ru p ea m îinile ; v întul îi tăia ră su ­ flarea ; picioarele se afundau în năm eţi ; pîslarii se îngreuiau de zăpadă lipicioasă ; şalul şi jacheta erau ude. V întul, ce-i drept, n u era rece, b ătea dinspre sud, şi tocm ai de aceea e ra zloată ; în asem enea îm p reju ­ rări nici nu m ai ştii cum e bine să fie vîntul ; rece sau călduţ. Cu p rivirea a ţin tită în stînga, N astiona căuta insula. Să ajungă ea pînă acolo, că m ai departe o să-i vină mai lesne : b raţu l e îngust, poate să-l treacă de-a curm ezişul. N -avea team ă că nu va ajunge — ajunge ea, nu i se întîm plă nimic. V roia totuşi să iasă pe m al cît mai aproape de vîlcea, ca să nu bîjbîie pe urm ă în dreapta şi în stînga în căutarea ei. Nici de faptul că a po rn it pe o vrem e aşa de păcătoasă n u -i p ărea rău deloc : trebuia să m eargă ; poate că to t rostul acestei vrem uieli era să-i înlesnească ei tre c ere a peste A ngara ziua în amiaza m are, ferind-o de ochi străini. N u-i venea să creadă însă u n lucru : că se m ai află pe u n deva şi u n locşor cu căldură uscată, că va sosi u n m om ent cînd se va descălţa de pîslari, va întinde picioarele chinuite de a tîta tru d ă

P84]

şi va închide pleoapele de plăcere — aşa ceva i se părea cu to tu l d epărtat, ca în basme. In cele din urm ă, pierdu drum ul de tot, căci nu m ai regăsi nici u n sem n ; to tu l în ju r se contopi în tr-u n cum plit vălm ăşag. H otărî atunci să m eargă pieziş, la nim ereală, d a r cu faţa m ereu contra vîntului, încît, după ce va răzbi la mal, să fie sigură cel p u ţin că undeva la d reap ta ei v a da de vîlceaua rîvnită. Şi totuşi, faptul de a fi p ierd u t d rum ul o necăji am arnic ; nu de team ă, ci m ai m u lt de obidă şi de oboseală, N astiona izbucni în plîns şi, fă ră să-şi dea seam a, se pom eni strigîndu-1 pe A ndrei. E ra o prostie să creadă că cineva a r putea s-o audă — strigătul ei fu pe loc înşfăcat, m ototolit şi aruncat la păm înt. A m ers aşa încă m u ltă vrem e abia m ai ţinînd m inte încotro o po arta paşii. La u n m om ent d at însă, ridicînd capul, îşi dădu seam a că nu sim te nevoia să şi-l ascundă im ediat. Suflul p ărea să se m ai fi dom olit. Se opri şi privi în ju ru l său : în u rm ă viscolul b în tu ia cu aceeaşi putere nestăvilită, d a r locul pe care se afla ea e ra ferit de u n obstacol, pe care v întul îl ocolea. în ain tîn d m ai în voie, N astiona zări foarte curînd m alul. D ar nu era ostrovul, pe lîngă care trecuse, fă ră să-l observe, ci m alul celălalt al fluviului. Slavă Dom nului, traversase A ngara. Acum treb u ia să caute Andreevskoe. D upă linia c u rb ată a m alului, îşi dădu seam a că dealul înalt, pădu­ ros, pe care îl vedea d in sat dincolo de ostrov, răm ăsese la stînga ei ; de el se izbise pesem ne vîntul, ocolindu-1. Aşadar, socoteala ei se adeverea ; treb u ia să coboare la vale de-a lungul m alului. Acum era sigură că ajunsese la ţintă, locul nu e ra departe. D inspre m u n ţi răsuna desluşit glasul adînc al pădurii de molid. Pe lunca m alului, nu p rea lată aici, ce se întindea în linie dreaptă, îşi clătinau în v în t răm u rişu l desfrunzit nişte pilcuri de m esteceni şi plopi. Spre d reap ta N astiona se ferea să privească ; acolo dom nea acelaşi dezm ăţ al sti­ hiei. V întul o îm pingea din spate şi ea, neizbutind să păşească m ai repede, se poticnea, ba o d a tă şi căzu ; d in tra istă se rostogoliră în zăpadă doi cartofi, pe care R9S1

însă, cu u n n ăd u f n eaşteptat, n u -i m ai ridică, lăsînd u-i să îngheţe acolo. Z orită astfel, e ra c ît pe-aci să treacă de vîlcea, dar băgă de seam ă la tim p că în acest loc zăpada se abătea la dreapta, a tra să de u n gol, şi se diim eri. A ltm interi s-a r fi dus aşa p u rta tă pînă la R îbnaia. Nu ştia ce să creadă ; are sau n -a re noroc astăzi. S -a r p ă re a că i-a m ers bine cu tra v e rsa rea : n u s-a rătăcit, n u a n im erit în vreo copcă şi nici n -a b îjb îit prea m ult p rin vifor­ n iţa asta îm păienjenitoare. O ricare alta s-a r fi b u cu rat de aşa noroc ; pe cînd ei i se p ărea că toate îi m erg de-a-ndoaselea, eu to tu l anapoda, altfel de cum trebuia. Şi n u num ai oboseala e ra cauza acestei stă ri sufleteşti, ci m ai e ra şi altceva la m ijloc, o g reu tate care înainte de orice o apăsa pe inim ă ; se tem ea să creadă că acest „altceva" poate fi o p resim ţire rea şi neînşelătoare. In sc u rt tim p sui p a n ta şi ajunse la adăpost. A ndrei se afla acolo : pe acoperiş, din horn, vîntul răzleţea şi striv ea pale de fum . A sta a r m ai fi lipsit, ca după to a tă străd an ia şi zbucium ul ei să găsească adăpostul pustiu. A m intindu-şi cum îl speriase data tre ­ cută dînd buzna în lău n tru , N astiona se opri la cîţiva paşi de uşă, îşi şterse cu pah n a faţa udă şi abia după aceea b ătu uşor în ferestru ică ; — A ndrei ! S înt eu. A ndrei ! El o auzi, sări afară, o cuprinse de um eri spunîndu-i ceva şi trăgînd-o uşor spre uşă, d a r ea nu înţelegea n i­ m ic ; brusc, în tr-o clipită, o copleşise to ată oboseala acestei zile trudnice, încît n u se m ai sim ţea în stare să se urnească din loc. Păşind peste prag, se poticni — c ît pe-aci să cadă. A sta puse capac la toate ; ajunsă în ultim ul hal de disperare, cu ochii aproape plini de la ­ crim i, nem aiputînd să se stăpînească,^ ea izbucni în plîns. A ndrei se zăpăci cu to tu l ; se în v îrte a în ju ru l ei, neştiînd ce să facă şi cum s-o liniştească. D ealtfel, p ărea că to t n u -i vine să-şi creadă ochilor că este ea cu adevărat. — P u teai să-m i ieşi în cale ; să m ă întim pini, striga ea p rin tre lacrim i, cu năduf, pusă pe ceartă. C redeam

[i«ei

că nu m ai ajung, credeam că m ă prăbuşesc ; ia r el nici n u se m işcă din loc, stă aici şi p uţin îi pasă. — Păi, de unde să ştiu că vii ^ t ă z i ? — De unde ! T rebuia să ş>tii ! De unde ! El se dum iri, în sfîrşit, să-i scoată şalul şi jacheta. P îslarii grei, îm bibaţi de apa zăpezii topite, ea şi-i lepădă cu scîrbă singură. El îi ridică de jos, cum păni în m ină, clătinînd din cap m irat, şi-i puse la uscat lîngă sobă. Focul ardea molcom ; în adăpostul bine încălzit e ra o linişte îm bietoare ; în sobă lem nele sporovăiau gospodăreşte ; din cînd în cînd m ai dădea glas şuşuit geam ul ferestruicii — singurul sem n al v rem uirii de afară. A ndrei se aşeză lîngă N astiona şi o în tre b ă îng ri­ jo ra t : — P e n tru ce era nevoie să porneşti pe o aşa vrem e. S-a în tîm p lat ceva de rău ? — P e n tru ce e ra nevoie ? se oţărî ea, îngînîndu-1 iar. Ca să v in la tine, iată p e n tru ce ! Şi cu altă voce, potolită, adăugă : Nu s-a în tîm p lat nimic. — Eşti grozavă, zău. N -am ştiu t că poţi fi a tît de curajoasă. P e o vrem e ca asta nici fiarele n u-şi p ără­ sesc văgăunile, ia r tu ai cutezat. — Păi, tu şi alte cele nu ştii şi n -ai ştiut. T răieşti ca o cîrtiţă, în întuneric, nici nevasta nu ţi-o recunoşti. — Ca o cîrtiţă, adevărat, conveni el, d a r nu se lăsă scos din starea de bucurie copleşitoare care-1 cuprinsese şi în tre b ă : Ţi-o fi foam e ? Prînzim ? Sau e tim pul să cinăm, nici n u m ai ştiu. — Şi, m ă rog, cu ce ai de gînd să m ă ospătezi ? D in clipa în care el aduse vorba de m încare, N astiona sim ţi că e ta re flăm îndă. De dim ineaţă nu pusese în gură nici m ăcar o fărîm ă de pîine, ia r acum ziua era pe sfîrşite. N -avea cum să refuze şi p e n tru că observase do rin ţa lui de a o servi cu ceva, de a-i face o surpriză, de a se a ră ta u n gospodar priceput. — O ciorbă de peşte aş p u tea să-ţi fac. M -am apucat aici să pescuiesc cîte puţin. — Să ştii însă că n u m ai ies afară în ru p tu l capului. [107]

— Nici n u -i nevoie. M ă descurc şi singur. Deschise uşa şi chiar din prag lu ă de undeva de sus u n peşte îngheţat, u n lin de vreo tre i kilogram e şi-l trîn ti cu zgomot sec pe masă. — D upă cum văd, tu o duci aici m ai bine decît noi cei din sat, se m iră Nastiona. — C hiar ieri am avut norocul să-l prind. Parcă anum e p e n tru tine. înseam nă că eşti norocoasă. — Cum de nu, grozav de norocoasă, zise ea pe un ton re ţin u t şi cam în doi peri. El nu i-a m ai d estăin uit cum a dibăcit aici pescuitul. A şa ceva nu p u tea să-i spună. P în ă n u dem ult, nici n -a r fi adm is gîndul că ar p u tea să pună m ina pe u n b u n al altuia. Şi uite că a ajuns în halul de a face şi aşa ceva. C areva d in R îbnaia pusese nişte un d iţe lingă insula lo r de sus, cea m ai depărtată, de p artea b raţu lu i îngust, în apropierea m alului lin, nămolos. In tr-o noapte el dădu peste ele în tîm plător şi n u rezistă ispitei. Ştia că nim eni n -a r căra zilnic ranga în sat şi înapoi. Şi in tr-a d e v ă r o găsi în tre tu fişu ri ; tot acolo era ascunsă o m ică lopată-căuş, cu m inerul scu rt — om ul e ra pescar, fără doar şi poate, priceput şi m eticulos. U ndiţele sîn t controlate, de obicei, dim ineaţa, d ar Guskov se apucă să le controleze seara în sem iîntuneric, ca peste noapte copcile să p rin d ă iarăşi gheaţă. In felul acesta îşi procu­ rase pînă acum p a tru peşti. L ucra curat şi cu grijă, fă ră să lase vreo u rm ă ; cu greu a r fi p u tu t in tra stăp înul la bănuială, m ai ales că îi revenea recolta de peste noapte m u lt m ai norocoasă, desigur. Auzi, cică „lu cra“. Păi, acest fel de „a lu c ra “ chiar el, Andrei, şi încă nu prea dem ult, îl socotea d rept m îrşăvie. Şi nici m ăcar n u e ra vorba de acea m are nevoie care il strînge pe om de gît şi-l sileşte a se deda la asem e­ nea îndeletnicire m urdară. M ai avea ceva cam e, m ereu îi aducea cîte ceva de-ale gurii şi N astiona. O rezervă, se ştie, nu strică niciodată. Pe Guskov însă îl rîcîia la inim ă şi-l îm boldea m ai m ult un fel de obidă ascimsă, ranchiunoasă p e n tru tot ce avea de pătim it, stîrnind în [108]

el o d orinţă la fel de bine ascunsă, nem ărturisită, de a-i stînjeni p u ţin tel pe aceia care, spre deosebire de el, um blă deschis şi fă ră frică ; m ăcar cu ceva să le facă în necaz, num ai aşa, d e-a dracului, să sim tă şi el că e oarecum p ărtaş la so arta lo r — vorba ceea : altfel o duceau ei în lipsa lui, şi altfel o duc acum, cînd el e aici. Şi ch iar dacă nim eni nu-1 vede, nu-1 aude, nu ştie de prezenţa lui, el există totuşi şi e x is tm ţa lui trebuie, în tr-u n fel sau altul, să se răsfrîn g ă asupra sem enilor ; altm interi, el e u n m ort, o um bră, e nimic. N u-i făcea nici o plăcere îndeletnicirea asta ; p e n tru a sim ţi plă­ cere trebuie, îm păcat în cuget, să recunoşti ceea ce faci. O arecare m u lţum ire însă tot îi aducea, în m ăsura în care îi gîdila şi h răn ea u n sentim ent m ărunt, dacă n u chiar m eschin şi netrebnic. Nu cău ta să afle ce fel de sen­ tim ent anum e era. N u-i n eap ărat nevoie să ştii cum şi de unde îţi vine uşurarea, e de ajuns să te sim ţi uşurat. Ciorba pescărească clocoti pe sobă foarte repede şi cei doi se aşezară la m asă ; pentru N astiona s-a găsit chiar şi o lin g u ră de lem n, pe care A ndrei o m eşterise în tre tim p, anum e p e n tru asem enea cazuri sărbătoreşti. T re p ta t îşi în jg h eb a gospodăria ; m încarea n-o m ai fier­ bea în m ica gam elă, ci în tr-o oală de tre i litri adusă de N astiona săptăm îna tre c u tă la baie îm p reu n ă cu flanela. Se întîLniseră atunci, dar, ca de obicei, la baie, orbe­ căind pe întuneric. De pe u rm a acestor în tîln iri N astiona se alegea cu u n sentim ent de silă fa ţă de ea însăşi, avînd senzaţia neplăcută a propriei sale necurăţenii. Ca şi înainte i se năzărea m ereu că e păcălită p rin tr-o substi­ tu ire înşelătoare şi, cu toate că îşi dădea bine seam a de netem einicia unei asem enea bănuieli, nu izbutea să se obişnuiască şi să-şi recapete liniştea ; asculta încordată m odulările din glasul lui A ndrei — o fi el oare ? — căuta şi găsea, bineînţeles, în apucăturile lui lu cru ri pe care altăd ată nu le observase, speriindu-se şi încurcîndu-se în gînduri fă ră nici u n rost. D ar cel m ai neplăcut p en tru dînsa era să se culce pe priciul înalt, rece şi alu­ necos, m irosind a frunză putrezită, m ucedă, pe care treb u ia să urce în p atru labe ; avea senzaţia atunci că [109]

se acoperă acolo cu o b lan ă dezgustătoare de sălbăti­ ciune şi că a r p u tea să şi u rle ca o fiară. Aici e ra cu to tu l altfel. P u teau să se privească în ochi ; d u p ă faţă ti ghicea gîndurile ; aici apropierea d in tre ei e ra în d re p tă ţită p rin căsnicia lo r dinainte, ia r faptul că această apropiere se petrecea în îm pre­ ju ră ri a tît de potrivnice, a tît de p u ţin obişnuite, trezea în N astiona u n fio r necunoscut — u n fel de tulburare nu lipsită de team ă, şi totuşi dorită. O tu lb u ra re care trecea dincolo de em oţia firească în asem enea cazuri, — depăşind sLmţămîntul obişnuinţei. Obida am ară pentru situ aţia lor de soţ şi soţie, nevoiţi să se vadă pe apucate şi-n m are taină, îşi cerea o aniune răsplată tocm ai în aceste ocazii. Iată de ce N astiona a r fi do rit ca în fie­ care în tîln ire a lo r să se adune ani şi ani de viaţă, ca de fiecare d a tă apropierea d in tre ei să capete u n în ­ ţeles deosebit, o n eg răită fo rţă şi duioşie totodată. Cum anum e să-şi găsească îm plinire această do rin ţă a ei, N astiona n u -şi p u tea închipui, fireşte. Cu inim a sfîşiată de îndoieli, de team a zilei de m îine, năzuia la acea b ucurie a îm plinirii depline p e n tru care se sim ţea pregătită, deşi n u înţelegea prea bine în ce consta această îm plinire ; sp era totuşi că a r şti să fie la înăl­ ţim ea ei. O singură dată, parcă, se întîm plase ceva asem ă­ nător, d a r cînd anum e, la ce în tîln ire a lor, n u m ai ştia ; iar acest gînd o chinuia şi n u -i dădea pace : cum a p u tu t să-i scape o asem enea clipă ? Să fie oare lip sită de sim ­ ţire, cu totul îm p ietrită ? Ce-i drept, nu e ra pe deplin în cred in ţată că a tră it cu adevărat acea clipă m u lt vi­ sată — şi asta e ra încă o pricină a tu lb u ră rii şi a des­ cum pănirii ei de astăzi. N astiona se ridică de la m asă şi, cum pănindu-se greoi pe picioarele-i şovăitoare, năpădite de oboseală, se m u tă pe prici şi se culcă. Acum p u tea să-i spună cu ce scop venise. — Ştii ceva, A ndrei ? — Spune.

— Lasă. Mai pe urm ă, se răzgîndi ea. H otărî să aştepte pînă vine el lîngă dînsa. A ndrei nu se grăbea să se scoale de la m asă. M înca încet, de­ prins probabil în ultim a vrem e să n u se grăbească n i­ căieri. în cele din urm ă, se ridică, dar, încălzit se vede de m încare, dădu să se răcorească şi deschise uşa. Un suflu de aer rece năvăli peste Nastiona. — închide m ai repede uşa, strig ă ea. — închid, închid. V întul p arcă s-a m ai dom olit puţin. — Aha, s ^ dom olit. El se apropie şi se aşeză lîngă ea. — Tot n u te-ai încălzit încă ? — M -am încălzit eu, d a r cînd m ă gîndesc că va treb u i curînd să pornesc înapoi, m ă trec fiorii. Am obo­ sit la cuhne p în ă să ajung aici. — Mai stai n iţel şi te odihneşte. N u te las singură, m erg cu tine pînă acolo. — Nu pot zăbovi m ai m iilt. A ndrei. Am plecat aşa d in tr-o dată, fă ră să las cuiva o v orbuliţă m ăcar. Te pom eneşti că m ă şi caută. D acă m ă întorc în m iez de noapte, crezi că m i se trece cu v ederea ? Şi aşa am cam luat-o razna, um blînd noaptea. H alal noră, o să zică... închipuindu-şi cum va bate la uşa zăvorită, N astiona închise ochii. — T ata nu te -a în tre b at nim ic în p riv in ţa asta ? — D eocam dată nu. Tace. Şi cum de n -a băgat de seam ă pînă acum lipsa puştii, n u înţeleg. C urind-curind toate astea se v o r înnoda în tre ele. — T e-ai gîndit m ăcar ce-i spui cînd o să în treb e de puşcă ? — De gîndit, m -am gîndit eu... şi N astiona se încruntă. — Şi la ce te-ai gîndit ? — Ce ro st m ai are să-ţi sp u n m inciunile pe care am să le în d ru g ? Nu vreau. M ă descurc eu cumva, de u n a singură. El o m îngîie cu stîngăcie pe cap : — Ţi-e greu aşa, N astiona ? [111]

— N u-i vorbă de asta. Deschise ochii şi zînibi. F aţa ei b ă tu tă de v în t se aprinsese la căldură şi vădea toată o roşeaţă zm eurie, d a r surîsul ce o lum ină era cam palid. De tine m i se rupe inim a. N u-i venea să dezvăluie to t ce sim te, şi nu i-a m ai spus nimic. Cit despre mine... S înt destul de voinică, rezist cit va fi nevoie. — Poate că a r fi m ai bine să n u ne vedem u n tim p, ca să te m ai odihneşti p u ţin ? Am aici de toate, m ă descurc. — Ce vorbă-i asta ? Să m ă odihnesc zici ? D ar nu m ă în treb i dacă-m i arde m ie de odihnă ? Şi aşa A ngara are să se lăbărţeze curînd, apoi, pînă trece v iitu ra şi pînă se aşază ia r în făgaş — vom avea tim p destul să ne odihnim . N u pricepi nimic. N astiona tăcu un tim p, suspină adînc şi, hotărîndu-se în cele din urm ă, rosti rar, tărăg ăn at, cum pănindu-şi p arcă vorbele cu cea m ai m are g rijă : — Cred că am răm as grea. A ndrei. — Cum ? ! D ar cuvintul acesta răsună în gura lui ca u n oftat. Zvîcni din loc. A devărat... e adevărat ce spui ? — C hiar sigură de to t n u sîn t încă. D ar nîcîodată nu m i s-a în tîm p lat ca acum. S -a r p u tea să fie adevărat. R ăspundea tot aşa cum începuse : prudentă, tărăgănînd şi cum pănindu-şi cuvintele, ca şi cum voia să întîrzie clipa cînd va şti cu ce inim ă prim eşte el această veste. — Păi, de ce ai tă c u t pînă acum ? începu el cu vocea nesigură şi, în tim p ce rostea aceste cuvinte, prim ele care-i ven iră pe buze, p ătrunse în treg u l tîlc al d estăi­ nuirii, sim ţind cum îl străb ate d in creştet p înă-n tălpi dogoarea lui. N as-tio-na ! articulă el încet, ca în tr-o ru g ă e x a ltată şi, sleit de puteri, se aşeză şi o apucă de m înă. A sta da ! Aşa m ai zic şi eu, naiba să m ă ia ! îţi dai tu seam a, Nastiona, ce înseam nă asta ? Iţi dai seam a ce se-ntîm plă ? Păi, asta... Ş tiu acum, Nastiona, acum ştiu că nu degeaba m -a tra s aţa încoace, n u de­ geaba. E voia soartei... Ea m -a m înat, ea a hotărît. Ştiam eu, ştiam — m ă înţelegi ? Sim ţeam că aşa trebuie. M are neghiob am fost că m -am lăsat p rad ă fricii. Păi, [112]

p e n tru aşa ceva... El n u striga, ci slobozea cuvintele cu vocea încinsă, seacă, tuşind şi rîzînd totodată, ochii ardeau a ţin tiţi undeva departe, străpungînd parcă pe­ reţii ; adresîndu-se Nastionei, p ărea că nici n-o vede, nici n-o ia în seam ă : vorbea p e n tru sine şi căuta să se convingă pe el însuşi. A sta-i totul, n u -i nevoie de nici o justificare, e m ai m u lt decît o justificare. De aci încolo — fie ce o fi, chiar m îine poate să m ă în g h ită păm ântul ; num ai să fie adevărat, num ai să răm ină el după m ine. E doar sîngele m eu care dăinuie în u rm a m ea. N u a secat, nu s-a sleit, nu a pierit. Mă frăm în ta m ereu gîndul ; cu m ine se stinge neam ul, gata, sîn t ultim ul, am prăpădit stirpea. Acum însă ştiu, el prinde viaţă, o să tra g ă firu l m ai departe. Ca să vezi c e-n to rsătu ră ! Ce întorsătură, aşa-i ? N astiona ! P recista m ea ! Se aruncă pe prici, se hpi de Nastiona, o îm brăţişă şoptind m ereu ceva şi scuturîndu-şi capul ro tu n d şi zbîrlit. F ericită la început de bucuria lui, Nastiona, to t ascultîndu-1, sim ţi cum i se strecoară în su flet n eliniştea şi obida : cum vine asta, num ai el şi el ? A ltcineva nu m ai e p ărtaş la asta ? D ar ea ? Ce loc răm îne p en tru dînsa în gîndurile şi sim ţirea lui ? Şi unde o fi acel loc ? N eliniştea şi obida se vădiră la ea a tît de repede, p e n tru că le şi p u rta în suflet. Cu o săptăm înă în urm ă, cînd bănui p en tru prim a oară în tru p u l său zăm islirea unei vieţi noi, e ra aproape să se înăbuşe de năvala u n o r sentim ente dem ult respinse, um ilite, ascunse şi, iată, acum eliberate şi adeverite : D um nezeule, o fi şi ea în stare, ca orice m uiere sănătoasă să devină m am ă ? S-o fi în d u ra t poate Cel-de-sus dăru in d u -i această fe­ ricire ! E cu p u tin ţă oare, după a tîţia ani de convieţuire după atîtea aşteptări zadarnice, după atîtea străduinţe şi rugăciuni, cînd p ărea pierd u tă orice speranţă, să fi răm as totuşi, ca p rin tr-o m inune, însărcinată ? Ce se-ntîm plase de fap t ? Tocmai se pregătea de culcare în noaptea aceea şi stinsese lam pa cînd se pom eni zgu­ duită de acest „e cu p u tin ţă oare“ ; uluită, se aşeză pe m arginea patului ei lat, de lem n, răsu flă puţin, apoi întinse m ai bine perdeluţa de la uşă şi se dezbrăcă. [113]

răm în în d goală cum o născuse m aică-sa ; se duse la fere a stră în b ătaia lu nii aflată p a rc ă anum e jos de tot, rotundă, plină, lum inoasă, şi se apucă să-şi cerceteze tru p u l cu m u ltă atenţie şi lăcomie, nerăbdătoare, căutînd să p rin d ă cu ochii vreo schim bare oarecare. T rupul ei voinic, îm plinit, de o p lin ă ta te cărnoasă firească, deloc prisoselnică, de o alb eaţă caldă, sănătoasă se înfio ra de em oţie şi încordare, d a r n u -i dezvălui nim ic ; observînd la p iep t u m b ra ram ei de la fere a stră ce sem ăna cu o cruce m are şi sum bră, N astiona se sperie şi se depărtă. Se culcă, d a r peste plapum ă, cu m îinile întinse d e-a lungul corpului şi răm ase aşa, cu ochii închişi, cu răsuflarea reţin u tă, ca să n u existe nici o piedică, şi ascultă, concen trîn d u -şi sim ţirea asu p ra u n u i singiir punct, ascuns undeva adine, şi-l dibui ; U dibui, il separă de restul ţesu tu rilo r şi p u n ctu l îi răspunse slab, ab ia perceptibil, d a r cu u n „p rezen t“. Cel p u ţin aşa a sim ţit ea, aşa i s-a p ăru t. Şi de atunci tru p u l ei se u m plu de aştep tare : e însărcinată cu a d ev ărat ? n u cum va se înşală. Şi dacă-i adevărat, ce-i de făcut m ai departe ? Intr-adevăr, ce vo r face ei de aci încolo ? Norocul e noroc, şi ce noroc ! D ar ce te faci cu el, dacă a picat la o vrem e aşa de n ep o triv ită ? U nde a fost el, m ult aştep tatu l şi răsaştep tatu l noroc pînă acum, de ce nu s-a a ră ta t ceva m ai devrem e ? Căci ce este ea acum ? Nici văduvă, nici nevastă cu b ă rb a t în lege, nu se ştie ce-i astăzi şi nu se ştie ce v a deveni m îine. Totul s-a încâlcit în capul Nastionei, toate s-au u rn it din ros­ tu rile lor şi s-au aşezat de-a-ndoaselea. Cine să ştie m ai bine decît dînsa că niciodată, cu nim eni nu s-a drăgostit a fa ră de b ă rb atu l ei, d ar satu l ştie altfel : satu l ştie că de aproape p a tru ani ea nu l-a văzut la faţă. De unde i-a picat atunci asem enea noroc, că d o ar n u l-^a prins d in v în t ? N^ar fi ră u să dea v in a pe vînt, d a r nu m erge ; treb u ie c ă u ta tă o fiin ţă vie. Şi p e n tru ce s-o caute, de ce să încarce cu păcat im om fă ră vină, de vrem e ce n -a ex istat u n asem enea om ? Ia r pe cel cu pricina n u avea cum să-l arate. [114]

Totul s-a învălm ăşit, s-a am estecat ; ia r m ai tîrziu lucrurile se v o r încîlci şi m ai m ult. D ar poate că nici n u -i însărcinată ; poate că se fră m în tă degeaba, se perpeleşte fă ră tem ei ? Cîte n u se-n tîm plă cu m uierile ; lucrurile astea nu se potrivesc, vorba ceea, aidom a la toate. A tunci, de ce a tîta panică la ea ? Poate că-şi face griji degeaba. Cum n -a fost — nu este nici acum. Şi nici nu va fi. Şi ce e m ai bine : să vină acum ori să nu m ai v in ă deloc ? Dacă a r fi să aleagă — cum e, de fapt, m ai bine ? Să răm înă însărcinată sau să n u m ai râvnească nici­ odată la aşa ceva ? De aceea şi alergase la A ndrei, ca îm preună să lim pe­ zească toate astea, să ia o hotărâre, să se liniştească in ­ tr-u n fel. Şi p în ă în u ltim a clipă nu ştiu ce să facă ; să i se destăinuie ori să m ai aştepte pînă va fi sigură de tot, m ulţum indu-se deocam dată să se ştie în v ălu ită de căldura prezenţei şi m ingiierilor lui, căpătînd astfel p u teri noi de a răb d a şi aştepta. Că doar n u cere p rea m u lt — a tîta num ai : să ştie că se a flă lîngă om ul cu care şi-a îm p ărtăşit soarta, om ul care, se vede treaba, o d epărtează to t m ai m ult de lum e, ca s-o păstreze n u ­ m ai şi num ai p e n tru el. Lângă cine altu l să se aciuieze, la cine să caute tih n a şi m ulţum irea, dacă nu a lă tu ri de dînsul ? Şi u ite că îi dezvălui totul. Ia r ascultînd acum şoapta lui grăbită, fă ră şir, pe alocuri su g ru m ată de bucurie, ea începu să reg re te : n u tre b u ia să-i spună. El dădea acestui fa p t u n înţeles la care ea n u se gîndise. . • — D ar e u ? în tre b ă N astiona săltîndu-se pe prici în coate. Eu ce m ă fac ? Trăiesc d o ar în tre oam eni, n u ? Ori ai u ita t a sta ? Aş v rea să ştiu şi eu ce apun oam eni­ lo r ? Ce-i sp u n m am ei tale, ta tă lu i tău ? L ăm ureşte-m ă, te rog. Căci vo r în treba, negreşit. Se vor a ră ta poate dornici să afle şi ei cum vine asta, nu crezi ? Atât de firească, im ediată şi inevitabilă e ra această în trebare, care se im punea aproape de la sine, şi totuşi el p ă re a că nu se aşteptase s-o audă. Se ridică d re p t în picioare şi ia r se aşeză, u itîn d u -se la ea m irat, zăpăcit. [115]

— Nu ştiu, strînse el d in tuneri. P u ţin să ne pese. — Sigur, ţie -ţi vine uşor să dai din um eri în sin­ g u ră ta te a asta. — Ce to t spui, N astiona ? D ar tu, tu, una, nu eşti bucuroasă ? — Mă b u c u r eu, d ar ce m ă fac acum ? Unde să m ă ascund ? Că doar, foarte curînd, o să sa ră în ochi, are să se ara te în văzul tu tu ro r. — Ţii m inte cît l-am aşteptat, cît am n ăd ăjd u it ? glasul lui tră d ă obidă ; el continua să răm ână n e în ţe le ­ g ăto r faţă de zbucium ul ei. — Ţin m inte... cum să nu ţin. Ce-i cu tine. A ndrei ? V rei să m ă convingi pe m ine ? Nu sîn t eu cea care m ă to t rugam nopţi d e -a rîn d u l să am p a rte de u n copilaş d e la tin e ? N u-m i treb u ia altceva nim ic, num ai să nasc. Nu sîn t eu cea care tră iam o frică de m oarte să n u ră m în stearp ă ? P ăcatul cădea pe m ine doar, nu pe a lt­ cineva. C hiar şi tu aruncai vina pe m ine. Mie m i-a fost m u lt m ai greu decît ţie. E ra ca şi cum te-aş fi înşelat. A păream în ochii tu tu ro r ca u n fel de hoaţă. T ata şi m am a s-au bizuit pe m ine cînd m -am născut, m -au adus pe lum e ca şi eu la rîn d u -m i să nasc, tu la fel te-a i bizuit pe m ine când m -ai lu a t de nevastă, ia r eu, poftim , ce m ai pasăre cu m oţ m -am dovedit, p riv iţi şi m inunaţi-vă. Ca şi cum aş fi lu a t locul altcuiva, răpind fericirea ce nu m i se cuvenea. De o m ie de ori m -am b lestem at — tu n-ai de unde să ştii, fireşte. Dacă puteam , dem u lt îm i luam lum ea în cap, fă ră să ştie nim eni, să m i se p iard ă u rm a ; sau m ă aruncam în A ngara, ca să te eliberez. Tu nu m -ai lăsat. Apoi a ven it războiul ăsta. Ia r tu m ă în treb i dacă ţin m inte. P ăi cine altul s ă ţin ă m inte dacă nu eu ? Cine să se bucure acum, să cînte, să joace de fericire ? P arcă m -aş fi născut acum p en tru a doua oară. D um nezeule ! D ar tu n u exişti. Tu n u exişti. A ndrei, nu exişti ! gem u N astiona şi dădu din m înă, alungind parcă din fa ţa ei o a rătare m ătăh ăloasă. M i-ai p o ru n cit să nu sp u n nim ănui că te afli aici. Nu eşti aici — nu eşti ; tac şi am să tac. înţeleg. D ar atu n ci înseam nă că şi copilul, dacă vine, nu e al tău. [116]

De la oricine altul p ot să-l am, d a r n u de la tine. Tu lipseşti şi n u se ştie dacă eşti în v ia ţă sau nu. Crezi că m aică-ta şi taică-tău îm i vo r m ulţum i cînd, în lipsa ta, îl voi aduce plocon în casa lor, d re p t u rm aş ? Crezi că se vo r găsi oam eni miloşi la care să m ă aciuiez ? M ă rog, dacă s -a r şti că nu m ai eşti în viaţă, careva poate m -a r înţelege şi n u m -a r osîndi pe loc, fă ră nici o şovăială. D ar aşa, cînd în orice clipă e cu p u tin ţă ca t u să vii acasă. Cînd colo, eu ce fac, cum te a şte p t ? Şi cel m ai n etreb n ic d in tre n etreb n ici poate să m ă îm proaşte cu noroi ; şi pe b u n ă d rep ta te : ia seam a, adică, ce faci. îm i va fi greu cu povara pe care o port. A ndrei, să m ă a p ă r sin g u ră de gura lum ii. El tăcea, apăsat, cu p riv ire a a ţin tită undeva în colţ. Tăcu astfel îndelung, încît N astiona se sim ţi m ai întîi stînjenită, apoi în sp ăim în tată de vorbele ei. Se putea crede că se leapădă de copil. Nu cum va acum e tocm ai tim pul acelei s tă ri gingaşe, cînd, ab ia zămislit, el poate să p rin d ă viaţă, d a r şi să se înăbuşe ? Dacă se leapădă, n u m ai vine şi — gata. T otul depinde de dînsa. Vine — e rău ; n u vine — to t rău. Ea în să n u voia să re n u n ţe la copil, nu. G îndul de a ren u n ţa la propriile ei rugi şi speranţe i se p ă re a îngrozitor, arunca pe um erii ei o povară p este m ăsu ră de grea. A r fi v r u t ca nim ic să nu m ai depindă de ea, ca nim ic d in ce e ra acum să nu poată fi schim bat de aci încolo. — Nu ştiu. A ndrei, adăugă ea cu a e r vinovat, căutînd la el u n sprijin. Nu ştiu ce să fac. M -am zăpăcit de tot. — De so artă nu te poţi ascunde : ce ţi-e scris, în fru n te ţi-e pus, ro sti el cele d in urm ă. Orice ai face, oricât te-ai îm potrivi, se va în tîm p la tam an aşa cum a hotărât ea. Surâse trist, dînd din cap de cîteva ori, ca u n u l care ar şti despre a sta m ai m u lt decît oricine altul. Tăcu u n tim p, ciupindu-şi barba, apoi continuă pe u n ton m ai sigur, m ai p o rn it ; — Ea este aceea care m -a scos d in focul războiului şi m -a m in at înm ace. Ea, soarta. Poate chiar îm,potriva v rerii m ele, num ai să apuce a ne reu n i înainte ca eu să fi m urit. Crezi că-m i vine uşor să m ă ascund aici, ca o fiară sălbatică, ai ? Crezi [1171

că m i-e u şo r ? In tim p ce ei toţi lu p tă acolo, unde s-^ar cuveni şi sîn t d a to r să fiu şi e u ? Am în v ă ţa t aici să u rlu ca lupii — vrei să -ţi dovedesc ? — F ă ră să aştepte învoirea ei, se ridică, se duse cu paşi grei la uşă, o des­ chise larg şi, aplecat înainte, cu capul d a t pe ceafă, porni la în cep u t u n fel de schelălăit, dibuind parcă glasul trebuincios pe care apoi îl ascuţi şi slobozi d in plin u n u rle t prelung, tînguios şi p ă tru n z ăto r ca u n tăiş p rin carne vie, d e ^ d rep tu l înfiorător. De groază, N astiona să ri în genunchi, strîn g tn d u -şi m îinile la piept. A ndrei curm ă b ru sc acest glas ce n-av ea în el nim ic omenesc, închise uşa şi reveni, dregîndu-^şi vocea p rin tr-o tuse seacă. Seam ănă ? în tre b ă el şi to t el îşi ră s ­ punse : Seam ănă. Cînd auzi aşa ceva, să ştii că u rlu eu. Cu u rle tu l ă sta am sp e ria t şi am alu n g at dem ult toţi lupii de pe aici, s-or fi m u ta t pe m alul vostru. Ai văzut ce d istracţie m i-am găsit ? Crezi că din lipsă de ocupa­ ţie ? Nu, N astiona, nu p e n tru că n-am ce face, alta e ca­ uza. V iaţa v e s e lă fă ră de griji, pe care o duc. Ia r tu vrei să m ă lipseşti şi de u ltim a m ea nădejde, că am v e n it în­ coace cu u n ro st anum e ? Că n u fă ră tem ei am lu a t asupra m ea o asem enea ru şin e ? M i-ai m ărtu risit, m -ai în tărâtat şi acum dai înapoi. O să-m i fie şi m ai silă de-acu încolo de toate. Dacă vine însă copilul, dacă naşti, voi avea şi eu o în d re p tă ţire ; p e n tru m ine e u l­ tim a şansă. Ce zic eu, şansă ; e totul, to t rostul m eu în viaţă. Lasă oam enii să n u ştie, d a r sîngele m eu va şti că el e a i m eu ; căci pe noi, în cele d in urm ă, dacă dăinuim întrucîtva, num ai cît m em oria sîngelui ne păs­ trează. — D ar poate că e l nici n u vine, m u rm u ră nehotărâtă N astiona. Ţ i-am spus doar că n u sânt sigură. T rebuie să m ai aşteptăm . — Dacă nu, n -ai ce face. D ar dacă se a ra tă — lasă-1, nu-1 pierde. M întuieşte-m i sufletul. în ce m ă priveşte, pot să p ie r ch iar m îine şi să n u te m ai tu lb u r cu nim ic ; în rest, fă ce v rei şi cum vrei. — D ar eu nu vreau defel ca tu să p ieri ! Ce vorbă-i a sta ? ! [118]

— P a tru ani am tră it îm preună. Bine, rău, d ar îm ­ preună. A lţi p a tru an i a ţin u t războiul. Cu acelaşi f ir am fost legaţi, deşi la m ii de kilom etri dep ărtare. Să fi fost oare to tu l zadarnic, fă ră nici u n ro st ? C hiar aşa, nim ic de pe u rm a n o astră să n u răm ână ? Tu ai să-ţi tră ieşti v iaţa m ai d ep arte : eşti încă tîn ără, frum oasă. D ar to ţi anii ăştia în care am fost îm p reu n ă n-ai cum să-i prinzi d in u rm ă ca să-i ştergi d in viaţă. Au fost şi au trecu t. Oricum s -a r orîndui v iaţa ta de aci încolo, am e x ista t şi eu în ea, n u ? C îte m u ieri n -au răm as din pricina războiului cu o droaie de copii — şi-i cresc. Ia r tu n u v rei să -ţi îngădui nici unul. Ce te făceai dacă el venea m ai d in tim p, în ain te de război ? — P ăi ce-ţi închipui tu. A ndrei, că eu n u mi-il do­ resc ? P arcă eu nu-1 doresc ? Ba îl doresc. De ce m ă socoţi a tît de hain ă ? De ce m ă judeci aşa de ră u ? — Tu nu te-ai lepădat de m ine cînd ai văzut că m ă întorc de la război pe căi ascunse. Ş tiai cu ce povară te încarci, şi cu to ate astea ţi-a i luat-o pe um eri, n u ţină fost team ă. Cine s -a r fi g îndit că acum , cînd n u mai sîntem o fam ilie... — ce fel de fam ilie poate fi asta... aşa, doiiă ju m ă tă ţi din tr-o fam ilie — că tocm ai acum îmi va fi d a t o sin g u ră d a tă în v iaţă să-m i îm plinesc dato ria de b ărbat. O dată în viaţă, poate p e n tru în d re p ­ tă ţire a acestei vieţi, ca o dovadă că n^am tră it chiar zădam ic p e lum e. Ce să m ai vorbim ? ! P e n tru tine, pînă acum, n u e ra d e â t o sin g u ră p arte — oam enii de acolo, de pe m alul d re p t al A ngarei. Ia r acum sîn t două : oam enii de acolo şi eu. Şi, se vede treaba, n u e cu p u tin ţă să fie ad unate laolaltă. D oar dacă a r seca apa A ngarei. Fireşte, m ie îm i vine uşor să-ţi sp u n to ate astea, căci nu eu voi um bla borţos. Eu stau aici, în ascunziş, şi aşa răm în p în ă m i-o suna ceasul. — încetează, A ndrei ! A junge, n u se cade să-m i vo r­ beşti în felul ăsta. A ndrei îşi vărsase năduful. Se lăsă pe prici şi se întinse pe spate, stăpînindu-şi răsu flarea aprinsă. D ar nu spusese to tu l şi, după o sc u rtă tăcere, îm pins de [1191

am ărăciunea răscolită, vorbi iarăşi, m ai lin iştit şi m ai cu blîndeţe, ştiind că principalul fusese spus. — Te tem i de g u ra lum ii... Ce-ţi pasă ! Oam enii sîn t ca şi Clinii : cum sim t o m işcare m ai neobişnuită, por­ nesc larm a. L a tră cit la tră şi to t a tît de repede se poto­ lesc, şi iarăşi a şte a p tă ca cineva să se dea de gol cu te m iri ce. B ineînţeles, se vor n ăp u sti şi îm potriva ta, fă ră doar şi poate. Au să-şi ascută lim bile, cu rîv n a cea m ai m are. A u să u ite şi de h ran a zilnică, num ai şi num ai de g rija b u rţii tale. Lasă-i să bîrfească, să-şi stîmipere m încărim ea de lim bă, că doar m încărim ea asta-i face, zor-nevoie, să foarfece din gură, să clevetească pe cineva. N u p o t tră i fă ră asta. Tu vezi-ţi de tre a b a ta. Taci şi n u -i s tîm i — se potolesc ei în cele d in urm ă. Că după tin e vine rîn d u l altcuiva şi atunci te v o r socoti de p a r­ tea lor. P arcă e p rim a o a ră că se în tîm p lă aşa ? P e n tru ce te-a u forfecat m ai ieri, m îine vor începe să te laude. Aşa-s oam enii... D e-ar fi să se-ntîm ple cu ei ceva ase­ m ănător, n u se ştie cum s -a r p u rta . Să n u -ţi pleci u re ­ chea la spusele lor, ascultă de glasul inim ii tale. Tu doar ştii cum a fost. Nu e şti vinovată cu nim ic în fa ţa nim ă­ nui. Ştii că e copilul tă u şi al tată lu i său bun, deopotrivă. Cu asta să te ocroteşti, cu a s ta să te aperi, cu asta. E d re p t că n-o să -ţi fie uşor. D ar parcă acum îţi este ? — Eu n u m ă plâng. — Ce să te m ai plîngi ; p a rc ă n u se vede ? ! Nici n u băgară de seam ă cum în ce tară să b a tă în geam fulgii grei, apoşi, cum adăpostul se m ai lum ină întîi, apoi coborî în serarea lină. V întul se potolise şi doar nişte rafale răzleţe se n ăp u steau d in cînd în cînd d e-a su rd a şi se prăbuşeau sleite b a lângă u n perete, b a lîngă celălalt. Soba de fier, cu focul stins, se în n e ­ grise. A ndrei se sculă, închise a stu p ăto area de la bu rlan u l sobiţei, ca să nu iasă a fa ră c ăld u ra din adăpost şi se u ită pe ferestruică. C hiar şi dinspre m unte, v întul în ­ grăm ădise u n n ăm ete pînă aproape de geam ; zăpada um edă oblojise tru n c h iu rile copacilor ; pe cerul coborât al în serării m ai alergau încă pale cenuşii de nori sfîşiaţi. [120]

în to rcîn d capul, N astiona îi u rm ă re a m işcările. A ndrei se înapoie şi se întinse iarăşi lîngă dînsa. Nimic deosebit n u intervenise, d a r fap tu l că el se ridicase din pat, fără să fi fost n e a p ă ra t nevoie, însem na p e n tru ei am îndoi că nu e ra cazul să m ai adauge acum nim ic la cele ce vorbiseră. Tot ce trebuia. A ndrei spusese, N astiona ascultase cu luare-am in te — şi e ra de ajuns. Nu aveau decît să aştepte : curînd se vor lim pezi toate definitiv. N astiona răsu flă u şu ra tă şi, cu m u ltă fereală, ca num ai p e n tru sine, se întinse, risipind p rin to t corpul ghemotoaicele acelea puhave. Cam aşa i se întîm pla m ereu : la cea m ai m ică tu lb u ra re ori su p ă ra re porneau d in lă u n tru răzb ătîn d până aproape de piele nişte fu rn i­ cături, care se a d u n au în ghem otoace sensibile şi du­ reroase şi care cu greu dispăreau apoi de la sine. R ăm înea în să încordată, de team ă ca nu cum va, din nesocotinţă, în tr-o uitare, el să frîn g ă înţelegerea lor tăc u tă şi tocm ai de aceea p rea firavă, nesigură. îl sim ţi m işcîndu-se şi asta o făcu să-şi ţin ă ră su ­ flarea. — D em ult, a n ţă rţ, vara, am a v u t un vis în care te-a i a ră ta t tu, începu el pe neaştep tate şi zăbovi, dînd u -i răgaz p a rc ă să in tre şi ea pe făgaşul a tît de schim ­ b a t al discuţiei lor. Totul de ju r îm p re ju r se vădea ca aievea : şi locul unde ne ciflam, şi oam enii care lu p tau a lă tu ri de m ine. Tot ce stă ru ia în p rea jm a m ea la culcare m i se a ră ta întocm ai şi în vis. Se făcea că sta u culcat, iar dinspre pîlcul de m esteceni din apropierea n o astră se în d re a p tă spre m ine o fetiţă. îm i p ă re a cu to tu l n e ­ cunoscută. E ra în tr-o ro ch iţă z d ren ţu ită ; sleită de p u ­ teri, desculţă — nici o asem ănare cu tine, d ar nu ştiu de ce eram sig u r că eşti tu. — Păi chiar eu eram , consim ţi m ira tă Nastiona. în a in te de a ne cunoaşte noi. Şi p ă ru d aveam tu n s b ăieţeşte ? — Şi p ă ru l tu n s băieţeşte. — Eu eram . [121]

— D ar cum aşa, de vrem e ce nici nu te văzusem niciodată astfel, cum m i-ai aipărut în vis, leit du p ă spusa ta ? — Nu ştiu. Poate ţi-am p o vestit vreodată. D ar s în t sig u ră că eram eu. — Păi, eu ce spun, nu -m i dădeam seam a cum se face„ d ar ştiam că eşti tu . Se apropie şi m ă în tre ab ă : „De ce ai zăbovit a tîta pe aici ? Eu m ă zbat acolo cu plozii, iar ţie nici că-ţi pasă.“ — „Ce fel d e plozi — în tre b eu — de unde şi până unde ? Ce to t vorbeşti ? D u-te înapoi şi u ită -te Ijine, ai sau n-ai plozi ?“ Şi a plecat. — A p lecat ? — P arcă aşa a fost : m -a a scu ltat şi a plecat. Şi ia r apare, ca şi prim a d a tă cu aceeaşi aiu reală ; eu, zice, m ă zbat acolo cu plozii... Am luat-o atu n ci cu m ai m u ltă asprim e ; „Ia pleacă şi n u m ă m ai bate la cap, n-ai nici u n fel de plozi". P ă rea să fi înţeles ; răm îne p u ţin în ­ gândurată şi pleacă iar. Şi visul e ra parcă un vis lim ­ pede de to t : se făcea că şi în vis îm i este somn. D ar n u izbuteam să adorm . închid ochii şi to tu şi văd : se în ­ toarce iar, to t din pilcul acela de m esteceni. Şi to t aşa m ereu ; venea şi pleca, şi ia r venea, şi iar pleca. Toată noaptea m^a ch in u it aşa, C eva-ceva m iji deodată în m em oria N astionei, o aducere-am inte. R idicîndu-se în capul oaselor şi, n e înţelegînd încă ce anum e o face să vorbească astfel, în tre b ă repede, în frig u ra tă ; — Şi la u rm ă ? Ce i-ai spus la u rm ă de to t ? Ul­ tim a d a tă ? — Nu ţin m inte. Acelaşi lucru pesem ne. Ce altceva aş fi p u tu t să-i sp u n ? — P u teai să-i spui o vorbă de m îngîiere, să n-o în contrezi, răspunse ea cu vocea stin să brusc, lip sită d e orice v l ^ ă . — De ce ? — De aia. S -a ru g a t d o ar de tin e a tîta. N astiona îşi a ţin ti p riv ire a în ceva ce se afla p a rc ă în ain te a ochilor ei şi vorbi ca pe văzute. A veaţi acolo şi trm uri. I a r [122]

m ai jos, pe poiana de unde urcam spre tine, stăteau cam ioanele. N işte cam ioane m ari, verzi. D orm eai pe p ă tu ră , în v elit peste m an ta cu o prelată. Erai culcat la m argine, ia r a lă tu ri de tin e m ai dorm eau tre i sau p atru to v arăşi de ai tăi. Ia r eu m ă apropiam chiar dinspre p a rte a în care te aflai tu... El se ridică sp rijin it în coate şi o priv i u im it ; — De unde ştii toate astea ? — Şi eu am a v u t acest vis. D ar priveam dinspre p a rte a m ea, de acolo de unde m ă aflam . Ca să vezi ? ! N astiona se opri u im ită şi, cu răsu fla re a tăiată, ascultă : p o a te u n glas lău n tric îi va şopti dacă se poate sau nu se poate vorbi despre acest lu cru cu voce tare. U nul şi acelaşi vis v ăzu t aidom a de doi oam eni în acelaşi tim p n u se m ai pom enise ; de cînd e ea, n u m ai auzise una ca asta. A şadar, acelaşi vis — şi nu ca oricare altul, ci u n u l prevestitor. U n asem enea vis nici nu se cere tă l­ m ăcit, e lim pede ca ziua. G ata în orice m om ent să tacă, ea începu, cu m u ltă grijă, să sp u n ă ce-şi am in tea : M -a p o v ă ţu it o băbuţă. Care anum e ? N u m ai ţin m inte. D u-te la el, zice, şi spune-i despre copii. Dacă recunoaşte, încu­ viinţează — aşa va fi, se va adeveri. A ltm interi, dacă tăgăduieşte — veţi răm îne aşa cum sînteţi. Şi m -am dus. T u n u ţi-a i v ăd it nicicum vrerea, nici în tr-u n fel. Eu plec şi iar m ă întorc, plec şi m ă întorc, d a r tu nu pricepi, nu te d um ireşti : nu şi nu. V reau să te fac cum va să în ­ ţeleg i şi nu pot. Tu te superi, m ă alungi. Cum a fost însă ultim a oară, n u m ai ţin m inte. D oar atîta m i-am in tesc că de d a ta aceea m -am în fă ţişa t aşa cum eram şi n u ca o fetiţă, ca să te urnesc d in n ecred in ţa ta. Am v e n it la tine aşa cum s în t d e adevăratelea ? — Ai venit. — Şi ce m i-ai spus ? — N u ştiu. N u-m i am intesc. — Ceva to t a r fi tre b u it să-m i spui ? — Aşa cred, a r fi treb u it. — Ca să vezi ! Tam an ce e ra m ai de seam ă p en tru aioi n-am aflat. Pe N astiona n-o răb d ă inim a şi-i găsi [123]

pricină : Şi ce e ra dacă te învoiai sau, în cazul cel m ai rău, treceai sub tăcere ? Acum to tu l s-a r fi o rîn d u it în tr-altfel. — A sta ne m ai lipsea, să credem în tot felul devise, se îm p otrivi el şovăielnic. — D ar vezi bine ce vis am av u t ! U n vis care ne pune pe am îndoi fa ţă -n faţă. C ulm ea ! în aceeaşi noapte să avem am îndoi acelaşi vis. Poate că sufletul m eu a tre c u t pe la tine. De aceea se şi potrivesc to ate cap în cap. Tot m ai n ăd ăjduind ceva, N astiona continua să-l isco­ dească : Şi niciodată, niciodată d u p ă aceea nu m -ai văzut cu u n copilaş în b raţe ? A m inteşte-ţi m ai bine. — Nu, niciodată. — Ai u ita t poate ? Ţ i-a frîn t firul am intirii... ră z ­ boiul ăsta afurisit... care îneacă şi striv eşte totul. — Nu, aşa ceva eu n -aş fi u ita t niciodată. A tîta ţin. m inte că ai v e n it la m ine acolo. Doi ani sîn t de atunci. — D ar sfîrşitu l ţi-a scăpat, totuşi. Cum am p u tea să-l ghicim ? — înseam nă că nici n -a a v u t u n sfîrşit. S oarta anum e n -a v ru t să ni-1 dea. Ca să ni-1 arate aievea, în viaţă, şi nu în somn. Să ni-1 înfăţişeze d o ar : încolo n-ai decît să-l urm ezi sau să nu-1 urm ezi. Cum ţi-e voia. — Cam des ai început să vorbeşti despre soartă, în ain te vrem e nu p re a te auzeam pom enind de ea. — Uite că ajunge om ul să şi vorbească... El surise în tărin d u -şi d in cap spusa. Ai şi găsit p e n tru ce să m ă dojeneşti. Cum să nu vorbeşti de so artă oînd o vezi u ite colo, lîngă tine, cu ib ărită la picioarele tale. Şi n u te lasă im pas să faci fă ră voia ei, să te depăi’tezi cît de cît m ăcar de dînsa, te ţine d in scurt. Ca pe iu b itu l ei. Face din tin e ce vrea. — Nici gînd n-am a v u t să te dojenesc. M i-a venit pe lim bă n u ştiu cum, de la sine. Şi totuşi, ea aru n c ă o p riv ire spre vîrfu l picioareloiv unde arătase A ndrei dînd d in cap. [124]

— Acum ea te -a prins şi p e tin e la ham ul m eu — o p re v e n i m ai cu m ilă, m ai cu am eninţare A ndrei. Să te v ăd cum a i să te desprinzi tu de el. — Ce nevoie am eu să m ă desprind ? D oar sîn t cu tin e . La o adică, vom fi îm preună.

11 Şl

TOTUŞI NASTIONA SE SIM ŢI MAI LINIŞTITĂ, R ăsufla m ai în voie. P ovara nu pierise, dim potrivă, apăsarea ei devenea şi m ai grea, nici nu p u tea fi vorba să scape cu totul, d a r im aginea acesteia se m ai lim pe­ zise : ca şi cum , rătăcindu-se în pădure, sleită de pu teri, N astiona şi-ar fi d a t seam a deodată cam pe unde se afla, cu m u lt m ai d e p a rte decît crezuse, ştiind în schim n precis încotro tre b u ia să apuce ca să-şi regăsească d r u ­ m ul. în tre b a re a e ra dacă va av ea d estulă p u tere să răzbească p în ă acolo, să treacă p rin to ate încercările care o m ai aştep tau ; d ar în ce direcţie u rm a să m eargă, pe ce p a rte s-o ţin ă cu pasul e ra acum u n lucru deplin lăm urit. A sta însem na să se îm pace cu toate, aşa cum se o rîn d u iseră ele, şi să n u se îm potrivească destinului. De acum încolo, fie ce-o fi. Nu e ra încă în tru to tu l con­ vinsă de înţelepciunea acestei hotărîri, d ar îşi dădea seam a că a ltă cale nu are şi că v a tre b u i oricum să se ţin ă de ea. P ah aru l am ărăciunii, aşadar, u rm a să-l bea pînă la fund. O retrag e re acum e ra im posibilă. D ealtfel, nici nu voia să dea înapoi : p e n tru dînsa a sta a r fi fost egal cu a re n u n ţa la p ro p ria ei fiinţă. Ia r atu n ci cînd îl contrazicea pe A ndrei o făcea doar cu scopul de a găsi în cuvintele lui un sp rijin anum e în această privinţă. Unde în a ltă p a rte D ar fi p u tu t găsi ? N -a fost ea aceea care a s tîrn it în sufletul lui speranţa, de care el s-a ag ăţat cu toate fibrele fiinţei sale şi care acum îi este necesară ca ae ru l ? Nu e ra greu de ghicit din ain te ce v a spune el. [125]

în seam n ă d a r că, odată pornit, ghem ul treb u ie lăsa t să se rostogolească pînă cînd o fi să fie oprit. Şi care fi-va oare cîntecelul pe care ea — N astiona — îl v a cînta ? Cum s-o fi învălătucit ghem ul ? de unde o fi p o rn it şi unde a poposit ? D ar to ate astea se v o r vedea, m ai încolo... cînd le va venî rândul şi toate s-o r ad u n a în cîntecul ei— cîntecel. L im pezirea aceasta risip i norii grei din su fletu -i zbucium at ; cînd nenorocirile se ţin lanţ, p ătim irea-i u n a singură. P re a d ep arte ajunsese N astiona în hău, p rea m u lte p rim ejdii o îm presuraseră, în cît ce altceva îi răm în ea de făc u t decît să nu se m ai team ă de nim ic şi să m eargă, fă ră ocol, pe d ru m u l ce i se a ră ta în ain te ? Aşa i-o fi fost h ă ră z it de so a rtă sau de acel ceva m ai presus de înţelegerea ei ; p ă re a însă neîndoielnic că i-a fost d a t d in naştere să n u fie deopotrivă cu ceilalţi oam eni — a ltm in te ri n u a r fi căşu n at pe capul ei d in tr-o d a tă atîtea belele. P e n tru a sta tre b u ia să răm în ă în ochii lum ii. A tunci îi vine greu, fireşte. D ar cu cît ar fi m ai bine să to t facă u m b ră păm întului, cum a făcut-o p în ă acum , bătîn d m ereu aceeaşi cărăruie scurtă, care nu duce nicăieri şi n u făgăduieşte m ăcar u n pic de sp eran ţă ? Poate n -o r s-o lase chiar fă ră nici u n sp rijin ; se vor m ilostivi poate şi-i v o r sări în a ju to r la nevoie, ba îi vor aduce poate şi laude p e n tru su fe rin ţe le ei — nim ic n u vine pe degeaba. V a în d u ra to t ce îi va fi d a t să în d u re, d a r n-o să-şi îngăduie în ru p tu l capului să m ai facă u m b ră p ăm întului ca o m uiere lip sită de orice m enire — decît aşa, m ai bine să n u m ai trăiască. Ca orice fiin ţă om enească, visa şi ea, d in fragedă tin ereţe, la p ro p ria -i fericire, pe care în curgerea anilor şi-o închipuia înveşm ântată în culori m ereu înnoite, p o triv it v îrstei schim bătoare. în tim p u l fetiei se plim ba şi fericirea ei, sp rin ten ă şi neîngrădită, p u tea să dea b u m a în orice m om ent de p retu tin d e n i, căci toate cele p a tru zări îi e ra u larg deschise. Aş.a i se a ră ta şi în clipele de visare : N astiona s tă la m ijloc, d reaptă, voioasă, în tr-o aştep tare tulbm -ătoare, ia r fericirea ju cău şă îi d ă tîrcoale ba d in stînga, ba din dreapta, o în tă rită, o [126]

g îdilă p rin atingeri m îngîioase fugare, o îm bie s-o urm eze, p e n tru ca pîn ă una-alta, lăisîndu-i doar o făgă­ d u in ţă , să se depărteze. E ra a tît de îm belşugată, lăsa să se în tre v ad ă a tîta frum useţe, a tîte a bucurii n eîn ­ cercate, a tîta dragoste şi plăcere, în cît îi s tîm e a o do­ rin ţă nestăp în ită de a se a fu n d a în tr-în sa şi de a se scălda, de a se scălda, ch eltu in d d in ea fă ră m ăsură, fără socoteală în fiecare zi şi în fiecare ceas, ca să n u -i ră m în ă fericirea orfană du p ă ce ea, Nastiona, nu va m ai fi. In acelaşi tim p, din tr-o plăcută, voluptoasă aşteptare, a r fi v ru t să am îne m ereu clipa întâlnirii depline, ato t­ cuprinzătoare cu ea, în tru c ît în tîln ire a aceasta p ărea oricum în p ragul îm plinirii. Şi în m om entul m ăritişu ­ lui N astiona n -a încercat nici un pic de team ă că de aici încolo, d in tre toate d ru m u rile deschise, lasă p e n tru fericire num ai u n u l sin g u r — pe care îl alesese chiar ea — d ru m larg şi în căp ăto r deocam dată, pe care binele şi ră u l aveau loc d estu l ca să tre a că u n u l pe lîngă altul, fă ră a se ciocni. V iaţa conjugală i se a ră ta spornică gos­ podăreşte, deşi trudnică, ia r în relaţiile cu bărb atu l ei — veselă şi uşoară, în cît şi zilele de lucru să p a ră m ai scurte şi cele de sărb ăto are m ai frum oase. De bună seam ă, se p o t ivi uneori, ici-colo, poticneh sau n eîn ţe­ legeri, n u se poate chiar to tu l să m eargă s tru n ă ; d a r şi acestea n eg reşit şi foarte repede p o t să tre a că fără urm ă, iar relaţiile lo r să re in tre apoi pe făgaşul d ra ­ gostei şi înţelegerii ; dealtfel, în p riv in ţa dragostei şi înţelegerii, N astiona visa c h ia r de la în cep u t să dea m ai m u lt decît s -a r fi cuvenit să prim ească ; fiindcă şi în a s ta constă unul d in ro stu rile fem eii — să îndulcească şi să netezească m om entele de asprim e d in viaţa de famUie ; de aceea i-a şi fost h ă ră z ită această m in u n ată putere, care se dovedeşte cu a tît m ai uim itoare, m ai ta n d ră şi m ai fecundă, cu cît e mau des folosită. Nas­ tio n a e ra ferm convinsă că şi în căsnicia ei se va bucura de binefacerile acestui h a r şi se p are că num ai în această p riv in ţă n u greşise deloc. C ît priveşte fericirea... fericirea, care-i surise la început, încărcîndu-i sufle­ tu l de speranţe, se depăj*tase apoi, fă ră de rod, pe d ru ­ [127]

m ul unui v iito r nedesluşit, unde u rm a s-o re în tîlnească ; d a r acum făgaşul pe care a r fi p u tu t să se regăsească devenise în doit m ai îngust, sem ănînd m ai curînd cu o cărăruie, destul de lim pede încă desluşită. N astiona n -a sim ţit niciodată nevoia de a se u ita înapoi ; n u re g re ta cele făcute, n u se pom enea tre să ­ rin d la gîndul că undeva, la u n m om ent dat, a r fi tre ­ b u it să cetească în cu to tu l altă direcţie decît cea pe care m ersese. V iaţa n u -i ca o h ain ă pe care poţi s-o probezi şi de zece ori. Ceea ce ai — îţi ap arţin e în tru to tu l şi nu se cade să te lepezi de nim ic, fie chiar şi de ceva ră u de tot. I se întîm p la u neori să aib ă şi zile grele cu A ndrei ; d a r nici p rin gînd n u -i trecea să schim be drum ul sorţii ; acolo unde se putea, căuta să m ai în d rep te lu cru rile dinainte, d a r lucrul g ata făcut nu încerca să-l refacă, şi u n a lt b ă rb a t alături de ea n u -şi închipuia. A ltm interi a r fi tre b u it ca şi ea, Nas­ tiona, să se schim be, să devină a lt om — cum a r veni asta ? S-o facă alţii dacă vor. Ea îşi va tră i v iaţa pe care a început-o şi n-o să se zbucium e în toate p ă r­ ţile p e n tru a-şi afla a ltă soartă. Nu. îşi va a ştep ta cu încredere p ro p ria ei fericire. Se zice că n u există chiar a tîta fericire pe păm înt, încît să ajungă p e n tru to ţi : unii au p a rte de ea, alţii n-au. D ar ea, Nastiona, e doar sin g u ră pe lum e, cu nim ic altceva n u poate fi înlocuită p a rte a ei de fericire ; de ce tocm ai ea să fie dezm oştenită astfel ? Cine a p u tu t să facă o asem enea îm p ărţeală ? P e n tru ce atu n ci i-a fost d a t să existe, dacă ro stu l însuşi al v enirii ei pe lum e, lucrul p e n tru care s-a născut, a r p u te a să nu aju n g ă tocm ai la ea ? în tre ag a sa v ia ţă se cuprinde d o ar în fiin ţa ei : în inim a, în sufletul, în tru p u l ei ; toate celelalte lu cru ri, fie şi cele m ai apropiate, aflate în preajm ă, n u sălăşluiesc decît în ju ru l făp tu rii sale şi ele există ca a ta re tocm ai d ato rită ei ; atu n ci de ce un lucru h ă ră z it ei, Nastionei, trebuie, ca u n făcut, să treacă pe lîngă dînsa şi să aju n g ă la altcineva ? Dacă ar m ai avea de tr ă it du p ă aceea o a doua şi o a tre ia viaţă, ca să recapete ce pierduse, ai m ai zice — d a r aşa [128]

ceva e cu n e p u tin ţă : nu va m ai tră i o a ltă v ia ţă şi nu va recăpăta, fireşte, ce a fost p ie rd u t o dată. Ia to t ce-i al tău, nu lăsa nim ic p e n tru m ai tîrziu, altfel răm îi în pagubă. Războiul întîrziase m u ltă vrem e fericirea Nastionei. D ar ea nici în cursul războiului n u încetase să creadă că odată şi odată aceasta va veni totuşi. Se v a încheia pacea. A ndrei se v a întoarce acasă şi to t ce se oprise şi stătu se pe loc în aceşti ani îşi va re lu a m ersu l firesc. Ea n u-şi închipuia v ia ţa ei decît astfel. D ar A ndrei s-a întors p rea devrem e, în ain te de victorie, încurcînd, răvăşind şi ră stu rn în d rîn d u ia la lu cru rilo r — fa p t pe care Nastiona n-avusese cum să-l prevadă. Acum tre b u ia să se gîndească la cu to tu l altceva decît la fericire, care, speriată, se retrăsese, răm înînd undeva ascunsă, um brită, nevăzută, de unde p ărea că n -are nici cale, nici spe­ ra n ţă să reapară. A şadar, din ră u în m ai rău. E cu p u tin ţă oare să răm în ă e a aşa pîn ă la capăt, fără noroc ? N iciodată p în ă acum n u se aflase în tr-o stare a tît de îngrozitoare. Şi nici o rază de lu m in ă de nicăieri, peste to t — în tu n e ric beznă. în tr-a d e v ă r, din rău în m ai ră u : astăzi e rău, m îine n u v a fi m ai bine. D ar cum vine a sta ? A cest „m ai r ă u “ — adică la ce s-a op rit fericirea ei acum — este tocm ai copilul pe care şi-l dorise a tîta tim p cu n estinsă ardoare, d in adîncul fiinţei sale. Tocm ai el, acest copil, în tru ch ip a p e n tru dînsa m u lt a şte p tata fericire. Nu cum va ea, Nastiona, se a flă chiar a lă tu ri de fericirea visată, d a r de cealaltă p arte, opusă, ca şi cum a r fi ajuns fericirea din u rm ă ? Sau poate că fericirea o ajunsese d in urm ă. Cum şi ce fel — ce im p o rtan ţă are ? Im p o rtan t e ca d rum urile lor să se încrucişeze şi nicidecum să se despartă. D ar la ce-i foloseşte, la ce-i foloseşte ei acum această fericire ? O, nu, n u -i chiar aşa. Ceva treb u ie n e a p ă ra t să se întâmple, ceva care să-i în d rep te v iaţa ; altm in teri o apucă nebunia. U n sem n s-a şi a ră ta t ; s-a zăm islit co­ pilul. Lum ea a b ăg at de seam ă şi n-o s-o lase de izbelişte. 9 — T răieşte şl la am inte

[129]

Dacă vine copilul, ce altceva îi m ai treb u ie ? ! Iar el e pe drum , se mişcă, vine. Acum ştia ce a re de făcut. De fapt, n u treb u ie să facă nim ic. Să lase to tu l să m eargă aşa cum pornise. P e undeva, acolo, m ai aproape ori m ai d eparte, o fi aşteptînd-O', totuşi, p ro p ria şi în d re p tă ţită ei fericire, la fel de am ărîtă poate d in pricin ă că ele două sîn t răz leţite şi n u laolaltă. U ite, şi acum ; în tim p ce ea zace culcată, ghem ul acela se rostogoleşte m ai d eparte, to t m ai dep arte. Zăceau am îndoi culcaţi şi vorbeau ce le venea în cap, oblojind p a rc ă p rin nim icuri ocrotitoare acel ceva fragil şi gingaş, d a r de cea m ai m are însem nătate p e n tru ei, de care pom eniseră cu p u ţin înainte. Cînd stai culcat, îţi vine m ai u şo r să vorbeşti despre ase­ m enea lu cru ri : poţi închide ochii şi spune ceea ce n-ai cuteza să rosteşti verde în fa ţă ; poţi să taci fă ră jenă ; poţi să te retrag i în sinea ta răm în în d o vrem e singur, ca du p ă aceea să rev ii iarăşi, relu în d firu l vorbei în doi. Se întunecase ; d a r ei n u aprindeau focul. E ra o noapte fă ră lună, şi luciul zăpezii căzute p re fira p rin geam o lum ină rece, opacă. C hipurile celor doi păreau fă ră sînge în ele ; tru p u rile — fă ră viaţă, in erte ; m iş­ cările — s tîrn ite p arcă de o fo rţă străin ă. G lasurile pă­ rea u şi ele oarecum străine. C hiar şi ei înşişi se vedeau u n u l pe altul, la iceasul acesta de taină, nefiresc de străini — în tr-a tît de blîndă şi liniştită, potolind totul îm prejur, plină de iertare în ain te de a-şi lu a răm as b u n se re trăg e a această zi aprigă, fierbinte. P otriv in du-se parcă scurgerii ei m olcome la sfîrşit de drum . A ndrei şi N astiona îşi vorbeau acum cu voce scăzută, aproape în şoaptă. P ropriu-zis n u-şi spuneau nim ic deosebit, ia r vorba lo r se depăna în voie, uşor şi lin, aidom a u n u i pendul, care p u tea să zăbovească m ai m u lt în tr-o parte, în cealaltă m ai puţin, p u tea fără veste să se oprească, şi apoi ia r şi ia r s-o ia d in loc în al său du-te-vino curgător. Dar, d u p ă o asem enea oprire, A ndrei, ca din senin, o buim ăci cu o în treb are ; [130J

— Ce ai v re a tu, Nastiona, să capeţi de la m ine ? — Cum adică, ce aş v rea ? îşi a ră tă ea nedum erirea. — U ite, eu, de pildă, ştiu ce v rea u de la tine. Şi tu ştii asta. N e-am spus doar ce-aveam de spus şi n-aş vrea s-o relu ăm de la capăt. D ar eu am nevoie afară de to ate a ste a şi de m ulte altele. Tu îm i aduci şi de-ale gurii, şi îm ibrăcăm inte — to t ce am aici p rin m îinile tale a trecu t, d e tin e au fost aduse. M i-e şi ru şin e să tot storc de la tine ; prim esc şi prim esc, dar nici cît negru sub unghie n u -ţi dau în schim b. Ceva conştiinţă m i-a răm as totuşi. M -am lăsat în tru to tu l în tre ţin u t de tine, cînd de fa p t aş p u te a să tra g la poveri cît zece. Ce vorbesc — şi m ai m u lt ! D in cauza m ea tu treb u ie să te fereşti de oam eni. Eu am de ce m ă tem e, d a r tu ? De ce să fugi tu de lum e ? Ştiu, de m ila m ea. O să-ţi p a ră ră u şi de ceea ce am v o rb it c h ia r adineauri. Aşa e firea ta. P a rcă te văd, n -a i să faci nim ic d in ceea ce spuneai. N u te îndem n — nu, te cunosc p rea bine. N -ai să poţi, N astiona ; ţine m in te vorbele m ele. Eu las to tu l pe um erii tă i : m ereu te încarc ba cu una, ba cu alta. Cît despre m ine — la orice, răm în deoparte. De u n a sin g u ră treb u ie să te zbaţi. Bine spuneai. D ar ce pot să fac ? Ce p o t să fac, Nastiona, gîndeşte-te şi tu. Aş fi bucuros să te a ju t, d a r cum, spune, ce a r treb u i să fac ? — Ce să faci ? Nimic n u treb u ie să faci. — Ei vezi, n u treb u ie să fac nimic, se agăţă el, ca şi cum nici nu s-a r fi a ş te p ta t la u n a lt răspuns. Aşa, vra să zică : tu p e n tru m ine trebuie să faci atîtea, iar eu p e n tru tine — nimic. P în ă unde, în ce hal am ajuns : nu m ai sîn t b u n de nimic, nu m ai sîn t de nici u n folos nim ănui. Am ştiu t e u că aşa va fi, d a r to t m ai n ă d ă j­ duiam în ceva care să întoarcă lu cru rile într-altfel. Şi dacă — m ă gîndeam în sinea m ea — îm i va cere to tu şi ceva ? Ţ i-ai găsit. M ăcar u n flecuşteţ acolo ? Nici asta. A şadar, eu p ort acum în m ine n u m ai răul, nu pot aduce cuiva decît pagubă şi su ferin ţă. E lim pede că sîn t un om pierd u t, p ie rd u t p e n tru to ată lum ea. Ştiam la ce m erg şi că asta m ă aşteaptă. M ă gîndeam , totuşi. [131] 9*

că nu-s şi p e n tru tin e pierdut. Poate că tu ai să-ţi faci m ilă şi pom ană cu m ine, găsindu-m i u n locşor cit de neînsem nat p rin p reajm a ta. Cu to a tă obida ce fierbea în el, d în d să se reverse şi frig în d u -i gâtlejul. A ndrei vorbea în cet şi fă ră g rab ă ; p ă re a că-i face plăcere să-şi b a tă joc de el însuşi şi să sup o rte această d u rere, înseam nă că to t ce faci p e n tru m ine, faci num ai din m ilă. P e n tru m ine şi asta e o salvare în clipa de faţă, d a r pe sărm an a m ilă n -ai cum să te ţii m u ltă vrem e — e u n f ir p re a su b ţire ca să n u se ru p ă curînd. — Ce to t spui. A ndrei ? Ce te -a ap u cat ? îl în treru p se N astiona, speriată. Am crezut că în tre b i aşa, în tr-o doară, şi to t aşa în tr-o do ară ţi-am răspuns şi eu. Cînd colo, ian te u ită încotro ai cîrm it-o. Cum se poate u n a ca asta ? De ce vorbeşti aşa ? N itam -nisam ai luat-o razn a sp re cotloanele tale, ia r pe m ine m -ai d a t jos din sanie. N u te grăbi sănmi faci vînt, n u se cade. Te po­ m eneşti că vei m ai avea nevoie de m ine. Dacă vrei, îţi găsesc c h ia r şi acum o m ie de lu cru ri pe care să le faci. — A dică ? — P e n tru început, aş zice să n u vorbeşti aşa cu m ine. F oarte curînd îm i v a fi p re a greu să m ă descurc, iar dacă nici tu n-o să ai încredere, ce^mi răm îne atunci de făc u t ? — F ără m ine, fireşte, a r fi fost m ai bine. — Cine zice că n u a r fi fost m ai bine, se înţelege, se învoi ea. D ar şi m ai bine mi-iar fi fost chiar fă ră m ine. Să n u ştiu nimic, să n u văd, să nu aud, să nu bolesc, să n u su fă r — tii, ce bine, ce grozav a r fi fost ! N um ai că ad ev ăru l e altu l : ce m ă fac eu acum în sta re a în care m ă aflu ? Unde să m ă ascund ? Ce îm i to t spui, cum a r fi fost fă ră tin e ? Nici nu v reau să a u d d e aşa ceva. Şi te rog să n u m ă d epărtezi de tin e cu asem enea vorbe. N -aş ră b d a una ca asta. N astiona p rin se din u rm ă răsu flarea-i în tre tă ia tă şi continuă : Amândoi, îm preună. Dacă tu eşti cu ceva vinovat acolo, apoi şi eu sîn t vinovată a lă tu ri de tine. îm p re u n ă vom d a so­ coteală. Dacă n u eram eu — poate că nici nu se în [132]

tîm pla ceea ce s-a întîm plat. N -ai de ce să iei a su p ra -ţi to a tă vina. Am fost doar lingă tin e — n-ai băgat de seam ă ? O riunde erai tu, eram şi eu. Ia r aici e rai şi tu cu m ine. P în ă şi visurile n e-au fo st aidom a — degeaba oare ? Nu, A ndrei, n u degeaba. Cu voia sau fă ră voia ta, d ar peste to t am fost îm p reu n ă ; cîte o ju m ă ta te din noi — şi aici, şi acolo. Ce p ărere ai : dacă te întorceai ca u n erou, n u eram şi eu p ă rtaşă ? M -ar fi îm piedicat cineva să m ă b u c u r a lă tu ri de tin e ? D a de unde ! M-aş fi sim ţit m ai erou decît tin e : b ă rb a tu l m eu, al m eu şi n u a l lâltcuiva. Aş fi u m b lat ţan ţo şă p rin to t sa tu l : u ita ţi-v ă la m ine, suratelor, pizm uiţi-m ă, aflaţi şi voi cine m i-s şi cum am ajuns de fală ! — M ai bine nici nu am inteai de asta, n u m ă asem uiai... — Şi de ce n u ? ! Că a ieşit tam a n pe dos ? în ­ seam nă că n u ţinam p u rta t de g rijă cum treb u ie ; sau că n-ai a v u t destu lă încredere în m ine, de vrem e ce n-ai r e z is ta t; sau că n-am vegheat îndeajuns asupra ta ; sau — m ai ştiu eu de ce. Nu încerca să m ă dezvinovă­ ţeşti, îm i văd eu sin g u ră vina. D ar s-o luăm şi altfel : să zicem că eu m i-aş fi p ie rd u t răb d a re a to t aştep tîn du-te, m -aş fi lu a t cu altul, aş fi lepădat totul şi m -aş fi dus cu el cine ştie unde ; m -ai fi socotit tu vinovată de a sta n u m ai pe m ine ? — D ar pe cine încă ? — Cum pe cine ? Nu crezi că ai fi av u t şi tu u n am estec în tr-a s ta ? Păi, cum să n -ai ? Cînd tu ai fi fost acela care m -ai fi îm pins la aşa ceva ? A sta se p u tea întîm pla m ai dem ult, cu m u lt înainte, î n d t să fi u ita t şi noi cînd am lu a t hotărârea aceea, d a r hotărârea am luat-o îm preună, căci de u n a sin g u ră eu n-aş fi cute­ zat. D um nezeule, ce tot în d ru g ! N-aş fi cutezat în veac u n a ca asta. Am zis şi eu aşa, să -ţi a ră t că n -are nici u n ro st să ne dezbinăm : tu cu ale tale, e u cu ale m ele. Ne-am u n it p e n tru a tră i o v iaţă în tre ag ă îm ­ preună. Cînd to tu l m erge bine, tra iu l îm preună-i uşor ca în som n — resp iri în voie şi a tît. Nevoia de a fi îm p reu n ă o sim ţi la rău, de aceea oam enii se şi unesc. [133]

N -am fost în sta re să aduc pe lum e u n copil ; tu n u m -ai alungat. M -ai în g ăd u it lingă tin e aşa cum sîn t ; n u te-ai rep ezit să cauţi alta, m ai bună. Şi-atunci, m ă-ntreb, cum aş p u te a eu să m ă d esp art de tine tocm ai acum ? Păi, m -aş chinui şi n u m i-aş ierta-o a sta cîte zile aş m ai avea... — R ăul cu ră u nu se potriveşte, N astiona. Eu sîn t u n crim inal, îm potriva m ea se rid ică legea. De ce să te socoţi şi tu crim inală a lă tu ri de m ine ? — A cum e tîrziu să te m ai în treb i. T rebuia să te gîndeşti la a sta m ai înainte, cînd ai apucat-o pe acest drum . O dată p o rn it însă, m -ai tra s şi pe m ine d u p ă tine. Şi aşa socot că se şi cade. Ai spus-o chiar tu : sîntem legaţi cu acelaşi fir. A şa şi este. N um ai să ai încredere în m ine, da, altm in teri n-o să ne fie m oale la nici unul, o să ne chinuim fă ră nici u n ro st p în ă ne iese sufletul. N astiona tăcu, aştep tîn d răspunsul lui A ndrei, d a r el zăbovea şi atu n ci ea adăugă d u p ă o sc u rtă chibzuială : M i-aş fi d o rit poate o a ltă soartă, d a r le-a fost d a tă altora ; eu am a v u t p a rte de asta. Tăcu iarăşi, apoi zise : Poate că se ara n jea z ă cum va, A ndrei, ce zici ? !... D ar nici de a s tă d a tă A ndrei n u scoase o vorbă. — Eu m ă sim t şi acum bine. Tu ştii doar : n u rîv nesc la cine ştie ce. Dacă s în t cu tin e — m i-e de ajuns, sîn t m ulţum ită, to ate celelalte răm în pe undeva departe-d ep arte. N u m ai ţin m in te ce a fost şi nici n u văd ce v a fi. Ba p a rc ă nici n u -m i vine să cred că va m ai u rm a ceva. Şi m i se pare că rîn d u iala a sta va răm îne în veci : noi doi îm preună. A tîta d o ar că ţî-aş cere să-ţi razi barb a a sta uricioasă ; cu ea parcă m i-ai fi u n strein. N u m ă p o t obişnui şi pace, orice ai spune. Săltîndu-se uşor în coate, N astiona se întoarse şi se u ită la el. F ără s-o vadă şi num ai d u p ă re sp ira ţia ei schim bată. A ndrei sim ţi că ea zîm beşte. P în ă atunci stă tu se ră a lă tu ri lungiţi pe spate şi nem işcaţi, cu faţa spre tavan, fiecare vorbind parcă de u n u l singur, fă ră să se adreseze şi celuilalt. A ndrei vorbise to t tim pul cu ochii închişi — îi venea m ai uşor astfel. D ar acum , ră s[134]

punzînd zîm betului ei, i-a deschis ; îiitîlnindu-i însă privirea a te n tă şi supusă, n u rezistă şi întoarse ochii în a ltă parte. — De ce odinioară n-am vo rb it noi doi niciodată u ite aşa, ca acum ? zise el şi clătină am ărît d in cap. Poate că atunci lu cru rile lu au o altă în to rsătu ră, a r fi m ers poate pe u n făgaş cu to tu l diferit. O ri m i se pare num ai că ele a r fi m ers în tr-a ltfe l — dracu să m ai în ­ ţeleagă ! De v o rb it însă, n-am v o rb it aşa, e lim pede. IDoar că schim bam nişte vorbe despre treb u rile noastre m ăru n te ; zi de zi, despre nişte fleacuri. în cei p a tru ani am a v u t destiil tim p ca să ne m ai în treb ăm u nul pe celălalt ce p u rtă m în inim ă, ce gînduri ne fră m în tă pe fiecare. înseam nă că eu, de fapt, nici nu te-am cunoscut cum se cuvenea. Te-am cunoscut num ai ca înfăţişare. Ştiam doar că te am a lă tu ri şi a tît, ce-m i m ai lipsea ? D ar ce am şi cum eşti anum e — h ab ar n-am avut. Ba am rid icat şi m îna a su p ra ta. — N -ai rid icat m îna asupra-m i. — N -am rid icat ? — Nu. — înseam nă că nu vrei să -ţi am inteşti de ce a fost rău . M ă rog, dacă zici tu aşa, aşa să fie. Deşi, m ie m i-a r fi fost m ai uşor să ştiu că ţii m inte. Hei, ce com oară de su flet eşti ! Cu p re a m ulte îţi voi răm îne în d ato rat şi, după cum vezi, n-am cu ce să m ă ach it de aceste datorii. Vai şi am ar de tine, sărm an ă N astiona ! îţi tr e ­ buia u n a lt fel de soţ, n u u n u l ca m ine. Să ştii că ţi-o sp u n foarte serios. Păi, tu eşti o fem eie grozavă ! Cum naiba s-a n im e rit să te însoţeşti tocm ai cu m ine, n u pricep. — N -am nevoie de nim eni altul, m ă sim t bine cu tine. Ţi-am m ai spus-o. Şi te rog, n u te apuca să h o tă­ ră şti tu p e n tru m ine. i — Halal de aşa bine... — Văd că n -ai p ric e p u t nim ic, A ndrei, zise N astiona în tr-o şoaptă gem ută, plină de obidă şi năduf şi-şi lăsă capul iarăşi pe jach eta făcu tă sul în chip de pernă. D ar unde m i-ai fost, rogu-te, de nu ştii cum m i-a fost [135]

mie, bine sau nu ? El n u răspunse, dîndu-şi seam a că ea n -a re nevoie de nici u n răspuns. Cînd m -ai adus aici, n u cunoşteam ipe nim eni, nici u n su flet de om ; to tu l e ra p e n tru m ine strein. Te-am urm at, aş zice, cu ochii închişi : unde m-iai fi dus — acolo m i-aş fi a fla t locul. Nici pe tin e aproape că n u te cunoşteam . G îndeşte-te : de do u ă-trei ori ne-am în tîln it ca în tr-o joacă şi to t aşa, în joacă parcă, ne-am şi învoit. Eu n-am crezu t p în ă-n ultim a clipă că ai să vii să m ă iei. N-a fost oare u n lu cru înfricoşător ? S pune şi tu. O nouă viaţă. Nim ic d in cea de p în ă atu n ci n u se păstrase. Răm ăsesem num ai eu, singură-singurică. D ar nici m ăcar a sta n u ^ n i ap ă re a p re a lim pede : eram eu aceea sau n u eram eu. Ţii m inte, cred : am coborît am îndoi d in vapor ; eu — cu ochii în pământ, tem îndu-m ă să-i ridic, poticnindu-m ă pe loc neted. Ţii m inte ? întocm ai aşa a fost : am u rc a t m alul, picioarele m i se îm pleticeau, o dată am şi căzut. O am enii au început să rîdă, ia r eu să leşin, n u altceva, nici păm ântul pe care călcam nu-1 m ai vedeam . T u ţi-ai d a t seam a c ît de frică îm i este, m -ai lu a t de mână şi m -ai dus. A jungem acasă, tu spui ; ea e nevastă-m ea. T ata în tre a b ă : Cum îţi zice pe num e ? R ăspund : N astia. El m i l-a dres : N astiona, va să zică. Şi de atu n ci am răm as p e n tru to ţi — Nas­ tiona. Ia r m am a m ă p riv e şte şi tace. îm i dau seam a că nu p re a i-am plăcut, că se aştepta, pesem ne, să aibă altfel de noră. Ai b ăg at de seam ă şi tu şi ai spus ; ea e aici sin g u ră de to t — despre m ine, adică — n -are cine s-o apere, să n-o obijduim . Ai spus-o parcă m ai în glum ă, m ai în serios, b a şi rîzînd ch iar ; d a de fapt n u -ţi ardea de glum ă deloc. A bia atu n ci m -am p ătru n s de cred in ţa că n u am g reşit urm în d u -te, după ce m ă repezisem ca o zăludă în necunoscut, că o s-o ducem bine îm preună. In aceeaşi se a ră m -ai scos în lum e. Ţii m inte ? M -ai dus la V itea Beriozkin, la M axim Vologjin şi la alţii. U itai să-ţi sp u n : M axim s-a în to rs acasă zilele trecu te. A re b ra ţu l şi acum bandajat, su sţin u t de o faşă p rin să pe d u p ă g ît ; se zice că i-a fost zdrobit rău . A ndrei, [1361

retrăg în d u -se în sinea lui, n -a su fla t nici o vorbă la auzul acestei noutăţi, şi N astiona îşi continuă a m in ti­ rile : Nu m ă p u rta i cu tin e ca să te lauzi cu nevasta, ci ca să cunosc oam enii din s a t d t m ai repede şi să nu m ă sim t s tre in ă în tre ei. Şi, în tr-a d e v ă r, a doua zi dim i­ n eaţă o întîlnesc pe N adka lu i V itea şi casc ochii : de unde a a p ă ru t aici o cunoştinţă de a m ea ? îm i zic. Căci chipul m i-e cunoscut, d a r de unde, nu m ă dum iresc. Cînd, deodată, m i-am adus am inte : D um nezeule, păi ch iar ie ri m -ai dus tu să fac cu noştinţă cu ei, iar eu de zăpăceală uitasem de asta. Şi aşa m ^ m b u cu rat că o văd, de parcă-
um b lat n u se ştie pe unde to a tă noaptea. D upă ceai m i-a i zis să m ergem . U nde ? în tre b eu. Ca să -ţi a răt m u n te le care ştie m ulte, d a r n u spune. Ai rîs de m ine. 'Şi, în tr-a d e v ă r, m -ai că ra t sus pe m unte, p rin poieni ; m i-ai a ră ta t de acolo ogoarele, păm ânturile nedesţelenite, ju r îm p re ju r cît vedeai cu ochii şi m i-ai povestit despre toate ; am um blat aşa p în ă -n seară. Cînd ne-am în to rs, i-am găsit la noi pe p rieten ii tăi aşezaţi în ju ru l m esei. Dacă te -a i în su rat, a u zis ei, eşti b u n de cinste, p u n e la bătaie trăscăul. E ra şi V itea p rin tre ei, şi M axim 'Vologjin. V itea a căzut pe fro n t — cred că ştii ? Ţi-am scris. D ar n u ştiu dacă ţi-am scris că N adka în lipsa lui a născut o fe tiţă ; nu m ai ţin m inte : ţi-am scris sa u nu. Acum are tre i plozi, ta re se m ai chinuieşte cu ei. D ar ce să facă ? N astiona se u ită pieziş p e ste u m ă r la stînga, unde zăcea A ndrei, d a r el răm ase nem işcat, stăpînindu-şi p în ă şi răsuflarea, ca să nu se trăd eze cumva. Ceea ce o făcu să reg rete că a pom enit despre Vitea. A ndrei şi cu V itea e ra u strîn s legaţi p rin tr-o p rieten ie trainică, d a r N astiona n -a r fi v ru t să se lase a b ă tu tă acum în nici u n caz de la şirul g îndurilor sale. Dealtfel, nici nu e ra în sta re să şi le în tre ru p ă . A m intirile ce o n ă p ă ­ d iseră erau copleşitor de vii şi răsă rea u în lan ţ în ain tea ochilor ei vibrînd de bucuria evocării şi im plorînd-o să nu le părăsească şi să continue m ai departe. Aceea, la care se oprise adineauri, d ădea ghes în ain tîn d aproape de tot, de p a rc ă a r fi v ru t s-o curpindă to a tă şi s-o tre a că pe tărîm u l ei. în tr-a d e v ă r, ce bine se sim ţea acolo, ce veselă şi fericită era, câte speran ţe p u rta ea în suflet ! Şi to tu şi N astiona o dom oli : ajunge. F u ra tă de o altă im agine şi de o tră ire nouă, ea zîm bi şi în ­ tre b ă : — îţi m ai aduci am inte cum am v e n it eu la tine, la raion, cînd erai acolo la cu rsu ri ? în a doua iarnă, după ce s-au luat. A ndrei a fost trim is de colhoz să urm eze cursul de socotitori. A vea şase clase, deci ştia ceva carte ; l-a u s fă tu it să ren u n ţe la gîndul de a se face tra c to rist şi l-au în d ru m a t să [138]

înveţe ceva contabilitate. O m uncă la fel d e respectabilă şi de vază, deşi nu a tît de bărbătească cum e ra cea de tra c to rist ; în schim b, eşti to t tim pul acasă, pe loc ; ca tra c to rist însă, te afli veşnic la dispoziţia S.M .T.-ului ; lu n i d e-a rîn d u l rătăceşti pe ogoare streine, p rin tre oam eni strein i. A sta l-a făc u t pe A ndrei să aleagă contabilitatea. De A nul nou a v e n it acasă, ia r în feb ru arie a plecat N astiona la el. C entrul raional e ra la şaptezeci de verste d epărtare, cu popas de o noapte pe drum . In sanie lu a ră loc : Innokenti Ivanovici, Vasilisa P re aînţeleapta, care se găsise tocm ai atu n ci să m eargă la spital, şi N astiona. Innokenti Ivanovici şi Nastiona, ca să tre a c ă m ai u şo r tim pul, în d ru g au verzi şi uscate ; lui îi plăcea să vorbească, ia r V asilisa P reaîn ţeleap ta tăcea, p re ţu ia cuvîntul ca au ru l, degeaba n u ţi-a r fi scos o vo rb u iiţă m ăcar. A doua zi către se ară a ju n se ră la centru, se în ţeleseră să-şi term in e tre b u rile în ziua u rm ăto are şi se d esp ărţiră, apuoînd fiecare d u p ă in te­ resul său. In te resu l N astionei e ra să-l vadă pe A ndrei, ia r p e n tru asem enea tre a b ă oricîte zile ai avea tot n u -ţi ajung. A ndrei stă te a cu chirie în tr-o căsuţă veche pe m alul u n u i rîu leţ, n u d ep arte de locul unde acesta se vărsa în A ngara. B ătrîn a iu i gazdă n u s-a a ră ta t defel bucu­ roasă de v e n ire a N astionei, d a r şi m ai p u ţin în cîn tat a fost tovarăşul de cam eră al lui A ndrei — un om în vîrstă, ursuz, cu fa ţa ciupită de vărsat, p u rtîn d oche­ lari cu sticle diferite, u n a de culoare m ai închisă decît cealaltă şi care sem ănau cu ochelarii de cal. Cum stă te a lu n g it pe p a t cu o carte în m ină, n -a găsit de cuviinţă nici să se ridice, nici să sp u n ă m ăcar o vorbă de bun venit. A ndrei s-a agitat u n tim p şi în cele d in u rm ă a dus-o pe N astiona să doarm ă la Casa colhoznicilor. încă în ain te de a porni, cu gîndul num ai să plece la A ndrei, N astiona începu să n u tre a scă o m ică sp e ra n ţă pe care o cerca d o ar în sinea ei şi în m are taină, de team ă să n-o sp erie cumva. Ia r lui A ndrei nici în ru p tu l capului n u i-a r fi m ărturisit-o. O străfulgerase u n gînd ; [139]

dacă n -a fost în sta re să răm în ă g rea acasă, poate că v a izbuti s-o facă în a lt loc. A casă s-a u cam obişnuit u n u l cu celălalt, pe cînd aici îm p re ju rările vo r fi cu to tu l altele, de u n farm ec ap arte, şi a r p u tea să-i fie în tr-u n ceas bun. Nu degeaba se spim e că cel m ai iute se zăm islesc b u ru ie n a rii — copiii din flori ; pândesc doar m om entul în care ai u ita t de ei şi hop îţi vin plocon : sa lu tă ri de la u n tă tic ! N um ai că la N astiona to tul s -a r petrece cum se cuvine, cin stit şi cu dragoste, cu o singură deosebire : d ep arte de casa lo r şi, p rin urm are, de nereuşită. Nu p rea îi v enea să creadă că din n ăză­ rea la asta a ei s -a r p u te a îm plini şi tainica-i dorinţă, d a r cu c ît n u -i venea să creadă, cu a tît m ai m u lt o ispitea gîndul să încerce să se convingă. — Ţii m inte, d im in eaţa n u te-a i m ai dus la în v ă­ ţă tu ra ta, ci ai a le rg at la m ine şi am m ers îm p reu n ă la ceainăria d e peste drum . Acolo, c h ia r pe m asă fierbea în clocot u n sam ovar a tît de m are, cum n u m ai văzusem p în ă atu n ci şi nici de atunci încoace. Avea, se vede, robinetul uzat, că din el da m ereu, m ereu afară apa în clocot : de-aceea şi puseseră sub el o farfu rie adîncă. De ce n u l-o r fi lip it cu p u ţin cositor, n u pricep. Şi cînd a v en it rîn d u l să -ţi to arn e ţie, fem eia aia a ră s tu rn a t deodată în p a h a r apa d in farfu rie ! Tu ai băgat de "eam ă şi i-ai ce ru t să-ţi to arn e d in sam ovar. Ea — nu, că to t d in sam ovar s-a scurs şi a p a d in farfurie. Tu i-ai spus că ăla n u -i ceai, ci sp ălătu ră. Ba n u -i spălătu ră . Ba-i sp ălătu ră. Şi v^aţi ciondănit aşa, p în ă cînd s-a înATrednicit să -ţi um ple p ah aru l d in sam ovar. M i-aduc am inte că tu cum păraseşi nişte bom boane învelite în h îrtiu ţe şi le ronţăiam la ceai în loc de zahăr. N u ştiu cu ce e ra u bom boanele acelea, cu m iere, se p a re : aro­ m ate, se topeau în cet şi gustul lor ţin e a m ult, m ult. Ca şi cum a r fi resim ţit iarăşi du lceaţa plăcu tă şi n e u ita tă a acelor bom boane, N astiona plescăi din v îrfu l lim bii şi se linse pe buze. Şi aşa-a, după ceai, ne-am dus ia r la gazda ta. Pe ursuzul tă u cu ochelari caraghioşi n u l-am m ai găsit în odaie, ia r bătrâna e ra acasă. La cu rsu l de socotitori n -a re ce căta, aşa că s tă acasă şi [140]

se holbează la noi să v ad ă ce vom face. A furisită b ă trîn ă : vede p re a bine că ab ia aşteptăm să plece, d a’ ea nici gînd să se m işte din loc. A tunci ţi-^a v en it în cap s-o trim iţi u n deva : Inai d a t bani să cum pere la m agazin u n şip de rachiuaş. îi plăcea, m i-m spus tu pe urm ă, să tîrguiască asem enea m arfă şi n u lăsa pe altcineva s-o facă. Dacă-i vorba d e rachiuaş, zice, m ă duc — cum să n u m ă duc, a ltm in te ri nu m -aş u rn i nicicum d in locul m eu. N u-i nevoie, zici tu, să alergi, n u -i nici o grabă, ai tim p b erech et să te întorci. Te cred şi eu, d a r tu , drăguţule, p u n e m ai bine cîrligul la uşă, ca să pot in tra în casa m ea d u p ă cuviinţă. N astiona rîse, cald, molcom, fă ră să-i tre s a ră tru p u l, ca şi cum o ro tiţă su b ţire a r fi tre c u t p rin tr-o a p ă şi s -a r fi în d e p ă rta t fă ră să-i tu lb u re luciul. — Apoi ne-am plim bat to ată ziua — unde num ai n-am fost — continuă ea, coborînd glasul pînă la şoaptă şi tărăg ăn în d cuvintele. Tu te ţineai scai de m ine şi e ra i a tît de bucuros că sîntem îm preună, vedeam d o ar cît eşti de bucuros. D ar ce bucuroasă eram eu ! Iam a, pe ger cum plit, m ă topeam de fericire. Um blam şi sim ţeam d in lă u n tru cum îm i ard e faţa, cum îmi tre m u ră m îinile. La încep u t to t m i-e ra team ă că ai să m ă în tre b i de ce am venit. Şi în tr-ad ev ăr, de ce ? Cum s-o spui în vorbe ? N -aveam de fapt, nici o treab ă an u m e — am v e n it şi a tîta tot. Am picat pe capul tău şi dă-i cu plim bările peste tot, în loc să te las în pace să -ţi vezi de în v ăţă tu ră . Am v ăzu t şi u n film ! izbucni ea aprig, aproape strigînd. îţi aduci am inte ? Am văzut u n film ! Vai ce u itu că sînt. Tocm ai a sta e ra cît pe-aci să-m i scape. Nu ştiu ce-i cu ţin e rea m ea de m inte : s-a făcut n u ştiu cum dosnică, scotoceşte toate cotloanele, d a r ce e de căpătîi nu scoate la iveală. A doua zi, am plecat înapoi acasă şi am p o vestit pe d rum film ul pe care l-am văzut, în cît p în ă şi Vasiiisa P re aîn ţele ap ta s-a făcu t m ai vorbăreaţă. Locurile noastre e ra u chiar în fu n d u l sălii, sub ferestru ica aceea p rin care trece snopul de lum ină. C ătre sfîrşit te-ai lipit de m ine şop­ tin d : poate că n u m ai pleci m îine, poate că m ai răm îi [141]

o zi ? Eu clatin d in cap că n u se poate, ia r lacrim ile îm i curg pe obraz şiroaie ; chiar tu îm i cereai să mai răm în, tu singur. Să-m i sa ră inim a din loc de a tîta bucurie... . D ar m ai departe, m ai departe, ţii m inte. A ndrei ? Mai d ep arte — să m ori de rîs, nu alta. în a in te de a m ă conduce acolo, la Casa colhoznicilor, am tre c u t iar pe la tine. Ş tiam că b ă trîn a v a fi acum m ai binevoi­ toare. Am in tra t. Ea, de colo : m ai pune ici, în palm ă, p e n tru u n şip, d răguţule, şi răm în eţi peste noapte în cuhnea mea, ia r eu m ă duc să dorm la o prietenă, m ai scurtăm n o aptea încălzindu-ne cu rachiuaş. I-ai dat şi s-a făcu t nevăzută. D ar curînd, nici n u apucasem să ne culcăm, că s-a şi întors : m agazinul e închis, zice, ia r fă ră m agazin n -a re ro st să m ai m erg la p rie ten a m ea. A tunci te-a i dus chiar tu şi ai găsit n u ştiu de unde rach iu şi b ă trîn a a plecat. P e u rm ă am v ăzu t că nici tovarăşul tă u cel tă c u t şi ursuz n -a m ai venit,, şi-a găsit culcuş în a ltă p arte. Ia r noi am p etrecu t to a tă noaptea aceea amîndoi, îm părăteşte. Vai, A ndree-ei. Şi tu m ai în tre b i dacă m -am sim ţit bine cu tin e ? Mai poate fi vorbă ? ! G îndeşte-te num ai ! D ar A ndrei n-o m ai auzea şi n-o înţelegea. U rm ărind la început am intirile N astionei, el încercase o d u rere dulce, răscolitoare, care se în te ţe a to t m ai ta re sfîşiind u -i inim a — la gîndul că to ate astea au e x ista t cîndva aievea ; îşi am in te a şi el de ele, d a r am in tirea e ra oarecum seacă şi fugară, ca şi cum n u e ra vorba de cele tră ite de el însuşi, ci de altcineva care-i îm p ru ­ m utase m em oria. Ce să facă el acum cu ea — n-avea habar. Vie şi iscoditoare, e a n u p u tea să-i aducă decît s u fe rin ţă : cu p ro p ria lui m em orie n u se îm păca. Cele două m em orii refu zau să se înţeleagă în tre ele ; încăpînd în acelaşi vas, ele izbuteau să ocupe locuri cu totul distincte, fă ră a se am esteca şi fă ră să încalce hotarul stabilit. D ar propria lui m em orie e ra m ai rea şi m ai puternică, atu n ci cînd voia, o covârşea pe cealaltă. Cum s-a-^ntîmplat şi de astă d a tă : N astiona vorbea cu o tu lb u ra re m olcom ă ; el n u răspundea, ci d o ar sta [142]

s-o asculte, cînd ţin în d p asul cu ea, cînd răm înînd m ai în urm ă, r e ţin u t de ipropriile lui am ăn u n te ; cu toate că u rm a pas cu pas cărarea deschisă de dînsa, se potic­ nea to tu şi deseori, u itîn d u -se ch in u it şi s p e ria t îm ­ p reju r, neştiin d încotro îl v a duce. Şi cînd s-a interpus şi p ro p ria lui am intire, el n u s-a m ira t — e ra şi firesc să se-ntîm ple aşa — ca şi cum a r fi a şte p tat-o să apară, sperîn d să-şi în d u re chinul pîn ă la capăt, să îndure ce i se cuvenea şi să se în to arcă apoi ia r la Nastiona. A m intirea aceasta ră să ri d in tr-o nim ica toată, din sclipirea u n u i firicel su b ţire de p ăian jen p e c a re îl aruncase im p ru d e n t în ain te şi care a fost de ajuns ca să trezească şi apoi să-d aducă năvalnic în fa ţă o altă im agine. E ra m u lt m ai ap ro p ia tă de sta re a lui de azi şi A ndrei n -av ea p u tere s-o respingă. A ceastă u ltim ă am in tire legată de război ap ă re a totd eau n a brusc, autori-* ta r şi îl stăp în ea îndelung, fă ră cruţare, cutrem urîndu-1 şi îngrijorîndu-1, înfăţişînd precis orice am ă n u n t : de atîte a ori treb u ise el să retrăia sc ă u n u l şi acelaşi lucru, m ereu acelaşi ! De fapt, tocm ai de la cele întâm plate atunci se trag e această răv ăşire a v ieţii lui : a n im e rit în tîi la sp ital şi d e acolo direct aici. ...într-o seară călduroasă de vară, d u p ă ce term inase tra g e re a în cadrul p reg ătirii de artilerie, aflîndu-se pe o poziţie d e foc cam uflată, b a te ria lui se p reg ă tea să treacă pe o poziţie nouă. L egătura telefonică cu posturile de observaţie fusese d em ult în tre ru p tă ; b a te ria d in d reap ta plecase ; la stîn g a re stu l divizionului se p reg ătea să facă la fel. N u e ra nici o grabă, nim eni n u se zorea. De la tu n u l p rin tre serv an ţii căruia se n u m ăra şi A ndrei fuseseră scoase colim atorul şi dispozitivul de ochire fălcile afetului fuseseră îm p reu n ate şi îm bucate, se lu cra d o ar la leg area huselor. D in spatele liniei, de după dîm bul cu ra rişte în cepură să dudie u n u l d u p ă altu l m otoarele tra c to a relo r cu şenile ; două cam ioane zd răn ­ gănind d in caroseriile uzate se tîra u sp re tu n u ri. Tocmai d u d u itu l acesta al tra c to a relo r a înăbuşit, se vede, u ru itu l m ai d e p ă rta t al u n o r tancuri. Oam enii e ra u în tr-a tît de absorbiţi de p reg ătirile p e n tru trecerea [143]

pe a ltă poziţie, în tr-a tît se tocise în ei sim ţul prim ejdiei, incit, auzind ch iar u n zgomot m ai dens, nu i-au d at nici o aten ţie. De aceea, cînd pe coama dealului din fa ţă a p ă ru ră tan cu rile nem ţeşti şi, d o ar oprindu-se p e n tru m om ent d e ru ta te de p rezen ţa tu n u rilo r noastre, se n ă p u stiră la vale ; to tu l p ă ru a fi o năzărire. De u nde ? In faţă e ra u d o ar a i n o ştri ! De unde ? La bateriile în ­ vecinate se au ziră strig ăte ; serv an ţii se rep eziră să sm ulgă învelitorile, să p u n ă tu n u rile în poziţie de tr a ­ gere, coborând şi în d rep tîn d ţevile sp re duşm an. A ndrei, ca încărcător, p o m i iu te sp re lada cu proiectile cînd se pom eni asurzit şi a ru n c a t la p ă m î n t ; în cădere, ca p rin vis, văzu cum ro a ta tu n u lu i vecin se în alţă învîrtin-i du-se şi se lasă ia r pe păm înt. D îndu-şi seam a că trăieşte, să ri în ain te şi înşfăcă lada. E rau cinci tan cu ri. D ar pe u n u l d in ele b a te ria din stînga, cea cu n u m ăru l unu, apucase să-l lovească şi tan cu l ardea. B ateria a doua însă, d in care făcea parte A ndrei, nu trăsese încă nici im foc. C om andantul strig a ceva cu glasul răguşit, d a r se ştia ce este de făcu t şi fă ră comenzi. Coborînd de pe deal, tan c u rile se des­ p ă rţiră brusc : două în a in ta ră sp re b a te ria întîi, celelalte două sp re b a te ria a doua, căutând totodată, cu o anum e viclenie, să tre a c ă p rin tre cele două b a te rii p e n tru ca cei de acolo să tra g ă de fa p t unii în tr-a lţii. D ar n u e ra tim p de gîndit în xn-ivinţa asta, tre b u ia deschis focul. U n sin g u r foc a a p u c at să tra g ă tu n u l de bază al bateriei, pe care-1 încărca A ndrei Guskov. Apoi, a lă tu ri se auzi u n scrâşnet, u rm a t p e loc de u n zgomot a su rzito r am estecat cu zvon de m etal sfărâm at şi A ndrei se sim ţi a ru n c a t d e-a rostogolul, d u p ă cum i se păru, în tr-o p arte. De undeva, de departe, răsu n a vocea N astionei ; răsu n a prelung şi duios, u m p lîndu-i tru p u l de fiori n rin in to n aţia ei. N u desluşea cuvintele ; urechile-i erau n ăpădite d e v u ietu l acestei scu rte şi cum plite încleştări a fieru lu i cu fierul, în care oam enii p ăreau cu to tu l prisoselnici ; în ochi îi m ijeau, în scurte scăpărări repetate, im aginile lu p tei ; văzduhul e ra înecăcios, în cărcat de [144]

duhori ; se iscau, contopindu-se în tr-u n sin g u r v iiie i fierbinte, strigăte, o fîşie de p ă m în t negru, reavăn, răscolit de pro p tito arele neînţepenite, tra c to a re ce se retrăg eau în g rab ă sp re adăpost, Korotko, ochitorul tun u lu i, care, sp rijin in d u -şi capul pe afet, încerca să-şi vadă b u rta sfîrte c ată de o schijă, în v elitoarea ţevii de tu n a ru n c a tă în a e r de suflul exploziei — şi toate aces­ te a în scrâşnetul crescând al şenilelor, pe care frica îl făcea şi m ai înfricoşător. Şi deodată vocea N astionei dispăru. N erevenindu-şi încă d in a m in tirea acestei u ltim e lu p te a lui. A ndrei se întoarse încetişor şi văzu în ochii N astionei cu to tu l altceva — căldura pro p riilo r ei am intiri. N em aiputînd rezista, îşi adăposti faţa la pieptul ei şi scoase u n gea­ m ăt surd. — A ndrei, ce ai ? Ce-i cu tin e ? Ce ? se sperie Nastiona. El îşi stăpîni lacrim ile ce dau să-l înece. — Nimic, N astiona. N u lu a în seam ă. Eşti aici, eşti cu m ine. Nu se eliberase încă de team a că am intirile şi-au schim bat locurile, su b stituindu-se reciproc, că bătălia pe care o re tră ise cu câteva clipe în ain te e ra re a lita te a cea m ai a d e v ăra tă şi continua să aru n ce p riv iri tem ă­ toare îm prejur. — La ce te-ai gîndit tu ? N astiona îl m îngîia pe cap, d a r vorbea de ale ei. Eşti u n p rostuţ, a tîta tot. Ţi s-o fi n ă z ărit cine ştie ce. Poate că nu te sim ţi bine că sîn t în p reajm a ta ; cît d esp re m ine, nici n u poate fi vorba de u n a ca asta. în to ţi anii aceştia te-am aşte p tat a tîta — doar pe tine te-am aşteptat, nu pe altcineva. O dată m ăcar n u m -am culcat fă ră să fi s ta t de vorbă cu tine, în gînd, ia r dim ineaţa n u m ă sculam din p a t pînă n u te aduceam cu acelaşi gînd la m ine, să aflu cum o duci acolo. Şi să ştii, m i se p ă re a cu a d ev ărat că te văd aievea : m ai în tîi n u e ra nim eni, doar cît auzeam u n şu ier ca de v î n t ; apoi şuierul scădea, se auzea to t m ai încet, m ai încet — sem n că n u m ai erai aşa d e p a rte ; şi deodată ap ăreai şi tu . M ereu singur, nu ştiu de ce

10

[145]

şedeai, ori stă te ai în picioare îm brăcat ostăşeşte, trist, m ereu tris t şi neavînd pe nim eni lîngă tine. M ă uitam la tine, vedeam că e şti viu şi, înapoi : n-aveam voie să zăbovesc cît de puţin, ori să sta u de vorbă. Şi ia r m ă întorceam la tre b u rile m ele şi aşa zi cu zi. P oate chiar p rea m u lt te aşteptam ; n u -ţi dădeam răgaz, te îm pie­ dicam să lu p ţi cum treb u ie. De unde să fi ş tiu t ce este îngăduit şi ce n u — făceam cum m ă ducea capul şi a tîta to t ; nim eni n u m -a povăţuit, nu m -a îndrum at. Ia r tu tăceai. O, A ndrei, Andrei... El îşi puse m îinile pe cap şi, clătinîndu-1 d in tr-o p a rte în alta, ca şi cum a r fi în cercat să sm ulgă o g reu ta te de neînvins, gem u : — Doamne, ce am făcut ? ! Ce am făcut, N astiona ? ! Şi lăsînd m îinile să cadă neputincioase, îşi întoarse fa ţa sp re dînsa. Să n u m ai vii la m ine, să n u m ai vii, auzi ? Ia r eu am să plec. P lec de tot. Nu se m ai poate aşa. A junge. D estul m -am chinuit. Şi pe tine te chinui. Nu m ai pot. N astiona răm ase înlem nită. D ar îşi reveni pe loc din uluiala clipei şi se îm potrivi hotărită. — Aşa, tu pleci, v ra să zică. Tu pleci, d a r cu m ine cum răm âne ? Eu, eu ce m ă fac ? T e-ai gîndit la a sta ? Ce m ă fac cu păcatul ăsta a l m eu ? îl plim b în văzul tu tu ro r, ca să in tru în gura lum ii ? Nu, A ndrei ! Dacă aşa ne-a fost datul, să-l pu rtăm amîndoi. Să m ai aştep­ tăm , A ndrei. Să m ai aşteptăm , n u te grăbi. Poate că lucrurile se m ai limpezesc, se mai descurcă. Trebuie cum va să ieşim la lim an. Cîndva, de m ult, biata m aică-m ea spunea : orice vină, c ît de m are a r fi ea, îşi găseşte pînă la u rm ă iertare. Aşa zic şi eu, că de, nu sînt şi ei oam eni ? Se sfîrşeşte războiul şi atunci vedem noi ce şi cum. Ori ne-om p u tea în făţişa lum ii cu gînd de pocăinţă, ori altcum va — om tră i şi om vedea. Mai rab d ă puţin, nu pleca. De unul singur — pieri. Şi eu p ier ; m ai în tîi p ier eu. Aşa cel p u ţin am să ştiu unde te afli, unde să te găsesc. Şi dacă vine copilul cu ade­ v ă ra t ? D oar num ai tu ştii că e copilul tău, şi nu unul din flori. Cu cine să stau de vorbă, să-m i uşurez [146]

sufletul. Căci p e n tru lume, p e n tru to ţi ceilalţi eu sînt acum o streină. Spune, n -ai să pleci, n u-i aşa ? Răm îi ? F ără a m ai scoate o vorbă, cu oarecare zăbavă. A ndrei încuviinţă d in cap. — E bine aşa, num ai aşa se poate ; nu treb u ie să pleci. N a ^ îb n a răsu flă adine şi, după o scu rtă tăcere, întoarse capul sp re fere a stră : Ce întuneric. Am şi u ita t că trebuie să plec. Scoală-te, A ndrei, spuneai că vrei să m ă petreci. M ergem , să fim cît m ai m ult îm preună. Şi n u -ţi m ai face gînduri de-astea. N u eşti singur. Dacă erai de unul singur, făceai cum te tăia capul. In întuneric n u se vedea cum îi curg lacrim ile pe obraji.

n T r e c u s e r ă t r e i z il e d e l a a c e a s t a in tîlnire. U ltim a zăpadă căzută şi n ă m e ţită de vânt scăzuse în tre tim p pînă la crusta cea veche. A ndrei Guskov h o tărî să dea o ra ită pe la A tam anovka. De m ult îl tot ispitea d orinţa de a face u n tîrcol în ju ru l satului, dar re n u n ţa m ereu, de team ă să n u se dea de gol prin tr-o nesocotinţă sau vreo întîm plare neprevăzută. D ar acum, după discuţia cu Nastiona, după toate cele aflate de la dînsa, sim ţea că nu se m ai poate îm potrivi acestui îndem n lăuntric. Mai ciudat era însă că acum el se sim ţea m u lt m ai sigur în m işcările şi acţiunile sale, de p arcă a r fi căpătat deodată nişte d rep tu ri osebite în p riv in ţa prezenţei sale p rin p a rte a locului, d rep tu ri care îi îngăduiau să se team ă m ai puţin, să ţin ă seam a în m ai m ică m ăsură de prim ejdia care-1 paşte. U nde m ai pui că şi vrem ea se încălzise, prim ăv ara se in sta u ra cu repeziciune şi a r fi fost p e n tru el m om entul cel m ai prielnic ; orice zăbavă sau am înare însem nînd pierderea singurei ocazii potrivite p e n tru a-şi revedea m ai de aproape satul natal.

10*

[147]

N oaptea era pe sfîrşite, senină şi înstelată. D inspre răsărit, o p în ză u şoară de lum ină cenuşie pornea să dezvăluie zările. A ndrei tra v e rsă A ngara ; ocoli satu l pe la m arginea de jos şi u rcă la deal. De la întoarcerea sa n u văzuse încă A tam anovka din p a rte a aceasta şi satul i se a ră tă şi m ai m ic de cum îl ştia. A bia recunoştea izbele joase, care păreau culcate de-a lungul uliţelo r : cu ferestrele tu rtite parcă, de m ărim i diferite (care cu obloane, care fără), sem ănînd acum cu nişte c îrp itu ri ; cu acoperişurile ce coborau aproape pînă la p ăm înt ; cu g arduri scălîm be de-o p arte şi de alta a porţilor. Ş tia exact fiecare casă a cui şi unde este şi totuşi, privindu-le acum, stătea la îndoială dacă nu se înşală ; ca loc — e ra u cele ştiute de el, d a r la înfăţişare — aproape să n u le m ai recunoască, şi nu înţelegea ; le vede astfel d in cauza lum inii p rea slabe încă şi a văz­ duhului cam pîclos, sau fiindcă în aceşti ani de război casele îm b ătrîn iseră cu adevărat, în lipsa m îinilor m eş­ tere bărb ăteşti care să le îngrijească ? Ocoli m u lt tim p cu p riv ire a casa părintească, pe care voit o lăsă la urm ă, ca s-o vadă abia după ce ochii se vor fi obişnuit cu priveliştea satului în întregim e, pe care să-l sim tă d în nou apropiat inim ii sale, p ă tru n zîndu-se de im aginea lui rea lă în schim bul celei plăs­ m uite la d ista n ţă doar din aduceri-am inte. D ar acest sentim ent de apropiere n u se grăbea să-l cuprindă ; în anii c ît a lipsit de acasă, d ar m ai cu seam ă în lunile acestea cînd, deşi se afla p rin p reajm a satului său, îşi im pusese categoric să n -aib ă deloc a face cu A tam anovka, se rupsese de sat în m u lte privinţe. V rînd-nevrînd, lucrurile se b ro d iră în aşa fel, că m eleagul său natal răm înea locului, ia r el rătă ce a pe u n deva în afara lui. Să trăiască acolo laolaltă cu cei apropiaţi lui nu m ai era cu p u tin ţă ; şi nici loc p en tru m orm înt m ăcar n u i se m ai cuvenea în v a tra lui. P rin urm are, n -av ea nici u n rost să tînjească, să se chinuie, să-şi facă a tîta inim ă rea, să se lase p rad ă deznădejdii. U neori, dînd cu ochii de m arginea satului, care se zărea de peste A ngara, Guskov încerca fă ră nici u n chef şi oarecum în silă, ca şi cum [148]

şi-a r fi b ă tu t joc de el însuşi, să-şi am intească ; ce îl atrăgea pe el acolo ? P e n tru că ceva-ceva îl atrăgea odinioară, d a r ce anum e — nu-şi m ai am intea. Izba în care se născuse şi crescuse şi în care locuiau fiinţele cele m ai dragi lui şi cele m ai apropiate d in lum e se afla în d reptul p riv irii sale, în al doilea ş ir de case de la uliţă. în cele d in urm ă, preg ătit sufleteşte şi cu aten ţia în co rd ată Guskov, îşi a ţin ti priv irea a su p ra ei : aceleaşi tre i ferestre ce dau în d ru m şi spre priveliştea din deal unde se afla el ; acelaşi colţ d in stînga, lăsat p u ţin pe o rînă, care-i ream inti cuvintele tătîn e-său : casa seam ănă cu stăpînul ei — cam şchioapă ; aceeaşi tin d ă trainică, d in bîm e, încăpătoare, cu acoperişul în tr-o apă, care adăposteşte to t felul de lu cru ri învechite. Izba fusese clădită tem einic, m en ită să ţin ă p e n tru m ulte generaţii ; d a r sub unul d in colţuri teren u l se lăsase puţin, şubrezindu-i tem elia ; se întîm plase ch iar în v ara din p rea jm a războiului ; u rm a ca în d ată du p ă seceriş b ărb aţii să facă o „clacă“ şi, fă ră nici-o săpătură, să ridice colţul aplecat şi să v îre dedesubt o în tă ritu ră solidă din p iatră. N -au m ai apucat s-o facă însă. Iureşul războiului i-a m înat peste noapte p e to ţi b ă r­ b aţii valizi pe front. B ătrînul singur n-avea cum să se descurce. Şi aşa o să răm în ă izba în tr-o rînă, pînă se prăbuşeşte de tot, ori îşi găseşte u n gospodar de ispravă. Cam aşa e ! P ărin ţii n u m ai au zile m ulte de tră it, iar Nastiona... e slabă nădejde ca N astiona să facă rădăcini aici ? şi dacă a r răm îne, n -a r răm îne singură. Guskov scru ta încordat ferestrele, nădăjduind parcă să p ă tru n d ă cu p rivirea în lă u n tru l casei, să vadă ce se petrece acolo. F ereastra din dreapta, de la m argine, era de la bucătărie ; după acea fereastră, alături, se afla lip it de casă coteţul de păsări ; la peretele opus ferestrei, în interior, e zidită o sobă rusească cu v a tră şi cuptor ; pe acest c u p to r zace în ultim a vrem e, ziua şi noaptea, m am a lui. Focul în sobă nu era aprins încă — hornul nu fum ega. D ar curînd se vo r scula ; m am a o va striga pe N astiona şi aceasta v a aprinde focul. F ereastra N astionei e cea din stînga, spre colţul aplecat. [149]

Acum îşi doarm e ultim ele m inute de som n : culcată pe spate, cu picioarele întinse şi cu b raţele cuprinzîndu-şi pîntecul, o d eprindere care, dacă a răm as grea cu adevă­ rat, îi v a fi acum de folos. Iată, aşadar, cum se pregă­ teşte om ul cu m u lţi ani înainte p e n tru ceea ce urm ează să ia fiin ţă în el ; încă înainte de război, fă ră să-şi dea seam a cum şi de ce, ca şi cînd a r fi făcut-o d in tr-u n fel de răsfăţ, N astiona se obişnuise să-şi îm brăţişeze pîntecul — şi u ite că acum dobîndea p rin ru g ă şi alint ceea ce rîvnise necontenit. A stăzi A ndrei va afla precis dacă speran ţa lui n -a fost zadarnică ; astăzi N astiona îi va d a u n sem n. D acă nim ic n u s-a schim bat, ea va face iarăşi pe seară foc în baie. D ar N astiona n u ştie că el se află acum aici p rin apropiere şi nu-1 va aştepta la noapte la baie ; A ndrei îi spusese doar că îşi va face drum pînă la A ngara. Inchipuindu-şi cum stă N astiona culcată în aş­ te rn u t — am orţită, în tinsă în voie, caldă, strîngîndu-şi căm aşa pe pîntec ; cu fa ţa p u ţin palidă şi u m flată peste noapte, cu tre să riri uşoare ca nişte sfo rţări de aduceream inte, cu p ăru l ră sfira t pe pernă, închipuindu-şi-o acum în ultim ele clipe ale som nului ei de dim ineaţă, Guskov răm ase cu resp iraţia tă ia tă şi u n fel de băşicuţă su b ţire de tot, plesnind, gem u în gîtlejul lui. R ăsuflă in tr-u n o ftat adine şi-şi trecu priv irea asupra h am b are­ lor înşirate la stingă casei. Cel d in m argine, dinspre curte, de cai'e pom enise N astiona, am intindu-şi prim a lo r noapte petrecu tă acasă, n u se vedea de aici. Din această am intire, însă, N astiona n-a m ărtu risit u n lucru ; că strig ătu l cocoşului care le-a tu lb u ra t dragostea i s-a p ă ru t ei atunci d rep t u n sem n rău, pe care m ult tim p n -a v ru t să-l dea uitării. „Sem n r ă u “ şi „sem n rău", rep eta ea în tru n a, d ar el, A ndrei, încerca s-o liniştească : „Păi, cocoşii strigă aici în fiecare m inut. Ce te faci, dacă te potriveşti lo r ?“ D ar iată că dim ineaţa se desprinse com plet din în ­ tuneric, se lum ină de ziuă, şi satu l lip it de păm înt se m ai în ălţă de după garduri, apărînd m ai aproape şi m ai în privelişte. D in hogeacuri p rin seră a undui pale de 1150]

fum , se auziră în ăbuşit sunete som nolente. Se sculă şi N astiona : fere a stra m ărginaşă din dreapta, din faţa sobei, sclipi, m îngîiată de o flacără roşietică pîlpîitoare ; se zări scu rt deschizîndu-se colţul de sus al uşii ; cineva ieşise, d ar cine anum e, n u se vedea din cauza gardului. N astiona sau bătrânul ? E tim pul cînd N astiona se duce să m ulgă vaca ; d ar şi b ă trîn u l obişnuieşte să dea v itelor h ra n ă cam to t în acest tim p ; sau poate că şi această g rijă a tre c u t acum pe um erii Nastionei, m al ştii ? Sau poate că m am a, îm pinsă de cine ştie ce im ­ bold lăuntric, adunîndu-şi ultim ele puteri, a ieşit în drum şi aşteap tă să vadă ce anum e a îndem nat-o să iasă, ce şi încotro a re să-i dea ghes să se m işte. S -a r p u tea oare ca m am a să nu fi sim ţit deloc, d a r chiar deloc, că el e aici, pe aproape ? S tătea astfel, privea şi-şi am intea, d ar o făcea cu inim a uşoară parcă, fă ră tu lb u ra re sau durere — poate p e n tru că aceste sentim ente nu apucaseră încă să se trezească, să iasă d in am orţire, sau poate că le rătăcise pe drum urile lui. Şi el însuşi începu să se m ire de calm ul său : p e n tru prim a oară în cei p a tru ani are în faţa ochilor im aginea satului său natal, ba îşi dă seam a şi de faptul că u n alt prilej s-a r putea să nu-1 m ai aibă de aici încolo niciodată, şi cu toate astea stă acum şi priveşte cu a tîta linişte în piept. Acolo fiind, se frăm înta, suferea de dorul m eleagurilor n atale ; a r fi dat orice num ai să-şi poată aru n ca o singură dată m ăcar privirea a su p ra satului său, doar p e n tru a sta pornise încoace, anum e, s-a r p u tea spune, ca să-şi v ad ă A tam anovka lui p e n tru ultim a oară. Şi uite-1 acum aici, d a r sufletu-i răm îne pustiu. Să se fi m istuit în el chiar orice sim ţire ? Ca să se m ai pună la o încercare, îşi trecu priv irea pe izba lui V itea Beriozkin, leat cu el şi bun prieten, care a căzut în luptele din apropierea Moscovei. Şi de izba asta îl leagă m ulte am intiri ; uite, a început să fum ege şi ea ; în tr-în sa se află acum N adka şi copilaşii ei. A ndrei îl ajutase să se m ute aici din p artea de sus a satului, cînd V itea plecase din casa m aică-si. De fapt, nici nu p rea avu ce să m ute ! Au în h ăm at calul, au [151]

a ru n c a t în c ăru ţă două-trei boccele, u n p at şi priciul de scînduri şi asta le fu gospodăria toată. Masa, laviţele le-au m eşte rit ei am îndoi la noua locuinţă, cu sculele aduse de A ndrei de la el de acasă. A ndrei îşi dădu seam a, surprins, cît de aproape şi precis i se în fă ţişa acum V itea ; chipul, vocea, m ersul, gesturile — totul. Ca şi cum l-a r fi văzut chiar alături de el şi n u s-.a d e p ă rtat decît p e n tru m om ent. „Ciudat — se gîndi G uskov — el nu m ai există, d ar eu îl văd şi îl aud totuşi, de p arcă a r fi viu. Cum se face ? P rin stră d a n ia cui ? A lui V itea sau a m em oriei m ele ? D ar pe m ine, să zicem, m ă vede oare cineva to t aşa de bine ? Eu doar exist, a r tre b u i să fiu văzut de oameni, u n om viu — de alţi oam eni vii ! Deşi, aici cred că este vorba de cu to tu l altceva, se răzgîndi el pe loc. V itea şi-a îm plinit drum ul datoriei, a ajuns la capăt : to ată lum ea ştie ce s-a-n tîm p lat cu el. Ce-i cu tine însă — nu ştie nim eni. O am enii se feresc de pe acum să-şi am in­ tească de tin e ; n -ai nici loc de ultim popas, de unde ar p u tea să pomeciscă am intirile ; căci în v iaţă fiind încă, te-ai topit, ai disp ăru t ca zăpada din anul trecu t. O fi şi altceva : a m in tirea despre u n om, care-şi face drum către cei ce l-au cunoscut, şi-o fi ştiind şi ea, desigur, p reţul ; de aceea, am intirea despre tine se v a ruşina veşnic şi se v a ascunde, cum te ascunzi şi tu acum. Incit ren u n ţă la orice speranţă, căci p en tru tine nu va licări nici aici vreo d îră de lum ină. P e n tru tin e nu m ai există nici o speranţă. “ Chibzuia liniştit, cu sînge rece, fă ră a lăsa loc gîndurilo r să treacă şi p rin cotloanele inim ii. Nu există — nu există. Cînd va m uri, p u ţin îi v a păsa de ceea ce vor spune oam enii despre el. Acolo nu-1 vo r durea oasele din cauza asta ; acolo to ţi sîn t o apă şi u n păm înt. A ten ţia lu i G uskov continua să fie a tra să de casa p ărin ­ tească, pe care cău ta să n-o scape din ochi. îl văzu pe taică-său în d ată ce acesta a p ă ru în drum , ba i se păru că aude şi scîrţîitu l portiţei. B ătrîn u l o închise cu grijă după el ; zăbovi u n tim p, p rivind spre dealul unde stătea [152]

A ndrei, ca şi cum a r fi b ă n u it că el se află acolo ; apoi 0 lu ă la d rea p ta pe drum , cu m ersu-d p u ţin şchiopătat, slobozind d îre de a b u r sau pufăind d in ţigară, e ra greu de spus. „Iată-1 şi pe taică-m eu — gîndi A ndrei încet, fă ră tu lb u rare, fă ră a se clinti din loc. El este.“ Se u ită fix în spatele taFălui său, care se ţin e a drept, refuzînd să se încovoaie bătrîneşte, şi sim ţi, descum pănit, cum 1 se cască în su flet u n gol din ce în ce m ai m are. La ju m ă ta te a drum ului, ta tă l său încetini m ersul, se opri şi, îndoindu-se d in m ijloc, sc u tu ră de cîteva ori din cap — tu şe a se vede. Şi iarăşi a v u A ndrei am ăgirea că aude această tuse, că hîrîiala ei adîncă, răvăşitoare ajunge la urechile lui. Indreptîndu-se apoi, b ă trîn u l îşi u rm ă d rum ul şi curînd disp ăru după prim ul colţ ce se făcea după izba bibliotecii. A ndrei m ai zăbovi u n tim p, cu p riv ire a tîm p a ţin tită în ain tea sa, în păm înt : apoi, fu lg erat parcă de u n gînd, o lu ă aproape la fugă în sus la deal. D upă ce satul nu se m ai văzu, coti la d re a p ta şi, cu paşi la fel de grăbiţi, p ătrunse în pădure p m ă dădu de drum ul ce ducea înapoi la vale, d ar pe lîngă o sihlă de b răd e t ; curînd părăsi drum ul şi o lu ă pieziş. Şi abia d u p ă ce străb ătu desişul de b ră d e t şi începură să se arate nişte construc­ ţii, m ai încetini pasul ; în faţa lui se aflau grajdurile, în g ră d itu ra cărora ajungea cu la tu ra ei de sus pînă la liziera păduricii. De aici A ndrei p u tea să-l vadă pe bătrîn m ai de aproape. R aporturile d intre ei, ta tă şi fiu, n -au p u rta t nici­ odată vreo tră s ă tu ră deosebită, nici în bine, nici în rău ; tră ia fiecare, cum s-a r spune, de capul său. Cînd era copil încă, ce-i drept, tatăl îşi m ai supraveghea fiul, d ar fă ră să se am estece în preocupările şi îndeletnicirile lui. Dacă-i sătul, îm brăcat, în călţat — a re tot ce trebuie să-i dea u n p ă rin te — e de ajuns. Ia r şcoala vieţii să şi-o facă singur, p e n tru asta i s-au d at cap şi m îini. N u-şi povăţuia fiul şi nici nu-1 educa ; dealtfel, nici n -a r fi ş tiu t să spună ce-i aia educaţie, ce m încare de peşte o fi ; socotea că v iaţa îl va freca îndeajuns şi-l va stn m i ca pe oricare altul, după rînduiala ei ; îl va [153]

ciopli după calapodul poti’ivit lui. Cînd era nevoie — îl m ai lua el la rost ; dacă n u era nevoie de aşa ceva — îl lăsa în pace. Dacă A ndrei îl în tre b a despre ceva — îi explica, şi explica tem einic, cu pricepere şi pe înţeles, bucurîndu-se că fiul se interesează de anum ite lucruri, ia r el ca ta tă poate să-l lăm urească, să-l îndrum e, să-i arate ; dacă vedea că acesta vădeşte tra g e re de inim ă p e n tru ceva folositor — îl încuraja, observa cam ce ştie şi ce a r m ai tre b u i să înveţe, d ar n u cău ta să-i v îre în cap ceva cu orice preţ, îm potriva v rerii b ăiatu lu i ; n -av ea acest obicei. Cea m ai tra in ic ă în v ă ţă tu ră e aceea pe care o deprinde om ul singur, p ătrunzînd cu p ropria lui înţelegere tîlcul şi rostul lucrurilor. O singură d a tă num ai, pe cît ţin e a m inte A ndrei, taică-su l-a ,,a ju ta t‘‘ cu asprim e să înţeleagă ce e bine şi ce e rău : cînd p entru o ispravă u rîtă a sa a d at v in a pe Mişka, b ăiatu l vecinu­ lui, atunci taică-su a lu a t h ăţu rile din cui şi, fă ră a spune o vorbă, i^a tra s o bătaie zdravănă, ca să-i fie de în v ă ţă tu ră — o sin g u ră d a tă num ai. De aceea cu taică-^u îi venea u şo r să se înţeleagă. A cesta nu-1 răsfăţa, d ar nici n u se răstea, n u ţip a la el. Pe cînd m aică-sa se în fu ria m ereu şi îl lu a la ro st ; b a era b u n ă şi duioasă, ba su p ă ra tă foc şi po rn ită pe cicăleală : azi în tr-u n fel, m îine cu to tu l în tr-a lt fel. La taică-său putea să m eargă oricînd şi cu orice fă ră fe­ reală ; la m aică-sa însă tre b u ia în tîi să se u ite bine în ce ape se scaldă. M aică-sa era de fel de p rin p ărţile de jos ale A ngarei, din regiunea B ratskului, unde există cîteva sate cu grai deosebit de toate celelalte localităţi : în rostirea locală a cuvintelor, sunetele ci, s,z capătă o p ro n u n ţare şu ierată de ţ, ş, j. Pe-acolo oam enii sînc voinici, harnici şi frum oşi, to t u n u şi unu, m ai cu seam ă fem eile. De unde s-o fi tra s soiul lo r a tît de ales, nim eni n -a r p u tea să spună. Dincolo de a ria acestor sate oam enii vorbesc norm al ca peste to t ; d a r cei de aici răm în cu acest specific şi nici n u pot altfel, ca şi cum a r avea lim ba prinsă de gîtlej în tr-u n anum it chip, deosebit de al celorlalţi. P e n tru o u rech e nedeprinsă. vorbirea lo r pare ciudată, caraghioasă, o înţelegi num ai [154]

dacă te -a i obişnuit. Cei din A tam anovka rîdeau deseori de m aică-sa, glum ind şi îngînînd-o ; ea se supăra şi, neştiind să-şi ascundă ciuda, se ferea să ap a ră în tre oam eni şi stă te a m ereu singuratică. D ar m aică-sa p u rta în inim ă şi o m are durere : războiul civil i-a s tîrp it tot neam ul — tatăl, m am a, şi pe cei tre i fra ţi ai ei — pe toţi. Ca să scape de oam enii lui Kolceak, fra tele m ai mic, care lu p ta p rin tre partizani, s-a refu g iat şi s-a ascuns la soră-sa în A tam anovka. E ra cea d in tîi am in­ tire, tu lb u re şi cam fă rîm iţa tă a lui A ndrei, care pe atunci îm plinise cinci ani : nişte oam eni streini, bărboşi au n ăv ălit în casă, l-au scos din ascunzătoarea de sub podea pe fra te le m am ei şi l-au dus legat cu ei. De atunci, m am a l-a ţin u t veşnic vinovat pe bărb ată-su că n -a ş tiu t să-l scape de la m oarte pe fra tele ei. T atăl tăcea posom orit, ascultînd răb d ă to r căinările ei. întors schilodit d in războiul m ondial, el a izbutit să n u se m ai înroleze sub nici u n steag. înscris în colhoz, ch iar din p ru n a zi s-a dus să lucreze la grajduri. Iubea caii. A ndrei n -a m ai cunoscut alt om care să ţin ă şi să respecte a tît de m u lt calul, ca taicănsău. Poate că de aceea a şi cerut să fie rep a rtiz a t la grajd, atunci cînd a scos din ogradă şi i-a dus la colectivă pe cei p a tru cai ai săi, socotind şi m înzul, fiindcă n-avea încredere în priceperea altora. Cînd e ra vorba de cai, ta tă l său, de obicei liniştit, b a şi n iţel m olatic, n u ierta nim ănui vreo nesocotinţă. In tr-o zi, încă la începutul aşezării colhozurilor, i-a tra s lui Nestor, preşedintele de azi, o m am ă de b ătaie cu ta ftu ru l p e n tru că se în­ torsese de u n d ev a în goana m are cu arm ăsarul G rom : calul era to t num ai spum ă şi cu buzele însîngerate — a tît de tare îl m înase şi îl strân ise cu zăbalele. L -a bătut m ă r pe drăguţul de N estor şi nim eni n -a în drăznit să-l oprească. în ain te de a deveni pro p rietatea colhozului, arm ăsaru l a p arţin ea lui Ulian, fratele m ai m are a l lui Nestor, ucis m ai tîrziu în războiul cu Finlanda ; de aceea probabil N estor m îna calul cum voia, fiindcă îl socotea p ro p rietatea lui ; d a r ta tă l lui A ndrei nu ţinu seam a de nimic. Se supăra pe oam enii căro ra le era [155]

scîrbă să m ănînce carne de cal, spunînd că d in tre to ate anim alele calul e cel m ai cu rat ; d ar de m încat, nu m înca nici el — n u e ra în stare. Din dragoste şi m ilă pen­ tr u cal, chiar şi fa ţă de unul m ort. „Nici dacă a r fi să crăp de foam e n -aş pune g u ra pe carne de cal şi de om “. Pe front, ca să n u m oară de foam e. A ndrei a tre b u it de cîteva ori să m ănînce c a m e de cal. Şi, gîndindu-se la ceea ce spunea taică-său, ajunsese la concluzia că în tr-o asem enea situaţie nici acesta n -a r fi stă ru it să răm înă credincios convingerilor sale. Acolo, pe front, li s-a-ntîm p lat odată să m ănînce fie rtu ră din carne de cal m o rt ; erau bucuroşi şi de a tîta ; b a s-au b ăg at şi sub gloanţele duşm anului, ca să p u n ă m în a pe leşul acela. Ascuns în desişul de brădet. A ndrei a ştep ta să apară b ă trîn u l său tată. în m ijlocul curţii, pe su p o rtu ri de piatră, la locul lo r de totdeauna, stau cele două uluce lungi, scobite în tru n c h iu ri m ari de copac ; alături, cu hulubele lăsate pe p ăm în t şi cu fundul butoiului în ­ d re p ta t ca u n tu n spre A ngara, se odihnea sacaua. D e-a lungul gardului, la stînga, stăteau în rînd, cu h u ­ lubele ridicate şi legate, căru ţe şi care încărcate cu to t felul de m ateriale lem noase, d iferite acaretu ri gospo­ dăreşti şi stive de lem ne. L a dreapta, după grajduri, se afla oborul în care se puteau zări spinările cailor. Nimic nu se schim base aici în aceşti ani ; doar că to tu l părea m ai învechit. Ograda, ruginie şi moale, din cauza finului şi a bălegarului risipit, răspîndea p rin aerul geros al dim ineţii duhori de putreziciune dospită. De­ zobişnuit, A ndrei le re sp ira sufocîndu-se, d ar tă ria lo r înecăcioasă îi făcea plăcere, s tîm in d în el o d orinţă ciudată de a se lăsa am eţit pînă la u ita re de sine. P rin cu rte se zbenguia jucăuş o m în d reţe de strijn ic : negru cu pete perechi pal-deschise pe am bele coaste — vînjos, cu picioarele zvelte, cu spatele n egru lucios, frum os arcuit, cu m oţul şi coam a tu n se scurt. Privindu-1 încîntat. A ndrei se gîndi că strijn icu l v a fi, desigur, lăsat p e n tru prăsilă, p re a era m în d ru şi frum os arm ăsăraşul. D ar m ai era şi curios : adulm ecase în d ată p re­ [156]

zen ţa lui A ndrei. A propiindu-se de îngrăditură, vîrî capul p rin tre doi răzlogi şi se u ită la el îndelung, cu o p riv ire cercetătoare. A ndrei b ătu din picior ca să-l alunge. M înzul zvîcni din loc, întoarse capul ca să se asigure că g rajd u l e aproape şi ia r a ţin ti ochii asupra acestui om s tre in şi suspect. Şi to t aşa a continuat şi d u p ă ce şi-a relu a t zbenguiala ; culegînd sm ocuri de fîn risip ite p rin curte, nu u ita să ridice m ereu capul şi să-l caute cu priv irea — ciugulea cîteva fire şi iar se u ita la el, ciugulea şi ia r se uita. A ndrei se afla în tr-o stare de rătăcire şi descum pă­ n ire totală, cînd firu l m em oriei se frînge, iscînd goluri : ba nu se p u tea d um iri de ce s tă ascuns în pădure, cînd nu avea decît să facă doar cîţiv a paşi, să sa ră peste ocol şi să ap ară în lum e, rm sa lt şi iată-1 în văzul tu tu ro r — ce m ai aşteaptă ? — ba, am intindu-şi că n -are voie în nici un caz să se arate, n u e ra în sta re să înţeleagă cum de i-a a p ă ru t în ain tea ochilor priveliştea acestui colţişor a tît de cunoscut d in v ia ţa lui de odinioară, tră ită cîndva şi în cheiată definitiv, de vrem e ce el. Andrei, a p arţin e dem ult unei alte lum i. De unde şi pînă unde ? Năzăreli, v răjito rie ? C are-i ro stu l ? Cine are nevoie de aşa ceva ? Ce leg ă tu ră au toate astea cu dînsul ? Cum a nim erit e l în acest loc ? îi scăpase m om entul pîndit, cînd tată l său treb u ia să iasă d in m agazia de harnaşam ente, căci îl zări abia acum ieşind ch iar din grajd, ducînd de căpăstru o iapă fătătoare ce n u m ai avea de p u rta t decdt p re a p uţine zile ; b u rta -i u m flată a tîm a greu ; călca r a r şi cu m u ltă fereală. Ochii lui A ndrei se op riră m ai în tîi asupra iepei, vederea ei îl uim i cel m ai mcdt. N -a r fi ştiu t nici el să-şi explice de ce anum e : fie p e n tru că nu m ai văzuse dem ult iepe fătăto are şi uitase cum a ra tă ele, ba uitase cu to tul şi de ex isten ţa lo r ; fie p e n tru că i se oferea ocazia potriv ită de a nu-1 cuprinde pe taicănsău cu p rivirea în treag ă d in tr-o dată, ci m ai în tîi să-l vadă cu coada ochiului, ca să se m ai obişnuiască cu p rezen ţa lui şi să se pregătească m ai bine p en tru laceastă întîlnire. Scoţînd iapa în curte, b ă trîn u l se opri, făcu ro ată în [157]

ju ru l ei, chibzuind, pesem ne, dacă m ai e cazul s-o plim be, apoi o lu ă ia r de frîu şi porni cu ea m ai departe. M ergînd d e-a lungul la tu re i de jos a îngrădirii, ajunseră la colţ şi de acolo se în d re p ta ră to t pe lingă gard la deal spre la tu ra unde se afla A ndrei. A cesta se nelinişti, se tu lb u ră, neştiind ce să facă : să răm înă pe loc ori să se tra g ă m ai adînc în desiş ; a răm as însă pe loc, sperîn d că e destul de bine acoperit de ram uri, şi totuşi, p e n tru m ai m u ltă siguranţă, se lăsă jos pe vine. Petrecîndu-1 pe front, la despărţire, ta tă l său îşi pier­ duse stăp în irea de sine de pînă atunci şi, nem aiputînd să reziste, scăpă, cu vocea sugrum ată, o în treb are, adresîndu-se cuiva ; „Ne va fi d a t oare să ne m ai vedem vreodată, ne va fi d at ?“ N u-şi putea închipui decît una din două ; ori că le este d at să se rev ad ă iarăşi, ori că de aici încolo n u se vo r m ai vedea niciodată ! M intea lui sim plă, neiscusită, nici n -a r fi fost în sta re să-şi închipuie o situ aţie a tît de nefirească, în care u n u l d in ei să-l vadă pe celălalt, în tim p ce celălalt să nu-1 vadă pe prim ul, aflat în preajm a sa. Ceea ce de fap t se întînipla acum. T atăl se apropia : p u rta o flanelă groasă de lînă, încinsă cu o curea, căciulă v ă tu ită cu clapele ridicate în sus şi cizm e din pînză de p relată cu căpute de toval. Păşea r a r şi obosit ; oboseala se observa după m îinile lăsate în jos fă ră vigoare, după călcătura chi­ n u ită a piciorului cînd îl tră g e a pe cel beteag, după încovoierea puternică a tru p u lu i în m ersu -i şchiopătat ; sem ăna acum m ai m u lt cu u n răn it, care, neputîndu-se sustrage urm ăririi, se m işcă num ai în v irtu te a inerţiei. Acum A ndrei n u -şi m ai lu a ochii de la el. B ătrînul se apropia şi, pe m ăsură ce înainta, se ridica şi A ndrei, cu m intea incapabilă să m ai judece clar, cu ochii îm ­ păienjeniţi, am orţit parcă lăuntric, uitând că tre b u ia să fie prudent. A jungînd aproape lîngă zăplaz, b ătrînul, ca un făcut, se pom eni cuprins de u n acces de tuse şi se opri. Iap a îl privea din u rm ă cu ochii ei inteligenţi, înţelegători. Accesul ţin u m ult, răv ăşin d u -i pieptul. Tuşea cu h îrîitu ri adânci, ţinîndu-se cu m îinile de piept şi cu fa ţa în to arsă în tr-o parte. în sfârşit, du p ă ce se [158]

linişti, în ă lţă capul şi se u ită d rep t în ain tea sa, spre A ndrei. Se afla cam la vreo douăzeci de m etri d ep ărtare de acesta, n u m ai m ult. A ndrei încrem eni. D acă ta tă l său m ai zăbovea p u ţin cu p riv irea a ţin tită astfel, el n -a r m ai fi rezistat, desigur, şi s-ar fi a ră ta t, d a r bătrîn u l şi-a lăsat ochii în jos şi a tra s de frîu. P riv irea aceasta în d re p ta tă spre el îl orbise într-iatît, încît A n­ drei n -a m ai fost în sta re să vadă desluşit chipul tatălu i său, să observe cît de m ult schim bat era. R eţinuse doar că era el, chipul tată lu i său cu m u stăţile c ă ru n te pe oală şi atît. A bia m ai apoi, însoţindu-1 cu p riv irea din urm ă pe b ă trîn u l care se depărta, i s-a p ă ru t că s-a trezit în el o pu tere de ţinere de m inte a tît de ascuţită, încît a r fi fost capabilă să p rin d ă şi să păstreze orice, pînâ şi cel m ai m ic am ănunt. D ar însuşirea aceasta se a ră­ tase p rea tîrziu. B ătrînul a in tra t cu iapa în grajd p rin p artea laterală, ia r peste vreo cinci m inute A ndrei îl m ai zări o d ată ducînd cu furcoiul u n porcan de paie. Apoi cineva îl strigă pe taică-su şi A ndrei îşi dădu seam a că e tim pul să plece.

13 Se

strecu ră

p r in

d e s iş

în a p o i

p în â

la

drum şi p o m i pe el în sus fă ră grabă, fă ră să se mai ascundă. încotro ? N u-şi m ai bătu capul. U n sin g u r gînd îi m ina acum paşii : să fie c ît m ai departe de oameni, cît m ai d ep arte de ceea ce i-a fost d a t să trăiască în această oră a dim ineţii. Nu re g re ta deloc că s-a abătut pe la grajduri. N -avea cum să bănuiască fap tu l că ţin ta însăşi a devierii lui de la d ru m v a ieşi la rîn d u -i în tru în tîm p in area dorinţei sale. Cine ştie, poate de aceea a p o rn it să facă acest ocol, poate tocm ai de aceea a şi tra v e rsa t astăzi A ngara în sp eran ţa n em ărtu risită că lu cru rile s-a r p u tea totuşi potrivi întocm ai aşa cum s-au şi potrivit. Riscul era m are, fireşte ; în schim b, sufletul lui răvăşit, pe care îl supusese la a tîte a cazne, pîn ă la [159]

istov, se călise acum cu adevărat, şi această încercare avea să-i fie cu folos pe viitor. Ce m ai vorbă ? Şi-a v ăzu t tatăl, pe bunul său ta tă ; cîndva se v a ţine seam ă de asta. îi v a fi m ai uşor să trăiască de aci încolo : o în d ato rire şi-a îm plinit-o. T rebuia să-şi vadă ta tă l ; n u se poate să nu existe ceva care să-i şoptească ta tă lu i său, în ceasul lui de m oarte, că în d im ineaţa aceasta fiu-su a s ta t în fa ţa lui cerîndu-i iertare — treb u ie să existe ceva, negreşit ! Şi taică-său îl v a ierta. Cum de n u l-a zărit ? îl privea parcă d re p t în ochi. Sau poate l-a văzut c h ia r bine de tot, dar n -a v ru t s-o ara te şi doar s-a făcut că priveşte în gol. N u-nu, nici nu l-a zărit m ăcar. A ltm interi l-a r fi în ­ tre b a t negreşit. „El te -a r fi în tre b at, d a r ce i-ai fi răspuns tu ? Ce-ai fi făcut după aceea ? încotro ai fi apucat-o ? Nu ! La povara t a m ai bine să n u înham i pe nim eni altul, tra g e la ea de u n u l singur. Uite, N astiona te ajută, de aceea şi povara s-a în g re u iat îndoit. Va tr e ­ bui de aci încolo s-o eliberezi tre p ta t şi pe Nastiona. Să răm îi de u n u l singur, num ai de u n u l singur. Fără N astiona ? B a te înşeli — fă ră N astiona nu există v iaţă p e n tru tine. N astiona îţi dă aerul pe care îl respiri ; ba poate num ai d a to rită ei ai să şi dăinui încă m u ltm u lt în viitor, chiar şi după ce vei fi m u rit.“ Nici nu băgă de seam ă că soarele răsărise. P e tă p ­ şanul în urcuş p rin pădurea despicată de u n lum iniş îngust ca o fîşie, razele lui îl izbiră d re p t în ochi, făcîndu-1 să-şi strîn g ă pleoapele şi totul din ju r fu cuprins de u n frearqăt sfios şi molcom deocam dată, d ar v estito r al tu m u ltu lu i ce va să vină. Z iua se an u n ţa să fie d a r­ nică şi bogată în glasuri răsu n ăto are ; cerul e ra senin, străveziu ; aerul se m uia încălzit de soare ; pojghiţele de gheaţă, pe drum , începură să asude. Zăpada din pădure se su b ţia topindu-se, lăsînd să răzb ată d in ie rn a t iarb a ce prinsese a scoate colţ în ultim ele cîteva zile ; ici-colo se dezveleau pete de păm în t reav ăn de pe u rm a zăpezii topite. Copacii, fă ră să se fi tre z it de-a binelea, îşi dezm orţeau crengile, adulm ecau căldura, tre să re a u de n ăvala propriei lo r seve. O jilăveală înecăcioasă plutea [160]

deasupra solului ; aeru l n u reuşise peste noapte să rid ice-n tă rii ab u reala d in aju n . Razele soarelui lunecau pieziş deasu p ra păm întului, fă ră să-l atingă, d a r înclinau vădit să se a ştearn ă d in ce în ce m ai jos. Guskov a r fi tre b u it să se grăbească p e n tru a se d e p ă rta cît m ai m u lt de sat, d a r n u avea nici u n chef să se lase zorit şi în ain ta agale cu p aşi nehotărîţi. In tîln irea cu ta tă l său lăsase u rm e : o sta re de to ta lă ne­ păsare p u n ea stăp în ire pe vo in ţa lui. încotro m erge şi cu ce scop, ce cau tă el aici? Să fi s ta t cum inte dincolo, în colţul lui ferit, unde începuse să-şi recapete liniştea d o rită şi să se îm pace cu situ a ţia în care ajunsese. Or, v en irea lui aici e ra d in capul locului ca şi cum a r fi pus sare pe o ran ă deschisă. Şi to tu şi avea nevoie de aşa ceva, ca să-i fie m ai u şo r du p ă aceea. N -ai cum să te sim ţi cu adevărat o fia ră c ît tim p n -a i văzut că există şi anim ale dom estice ; n -ai cum să porneşti o viaţă nouă fă ră să ai tă ia t om bilicul ce te -a legat de cea veche ; iar acest ombilic continuă să atîrn e şi îl încurcă, oricît de stă ru ito r cau tă el să-l ascundă. T rebuia să vină aici ca să se încredinţeze aievea, de aproape, că p en tru el nu m ai exista casă n a ta lă şi n -a re s-o m ai vadă nici­ od ată ; că n-o să m ai stea de vorbă nici cu taică-su, nici cu m aică-sa ; că nu v a m ai ara niciodată aceste ogoare. Şi iată că a făcut-o, u rm în d în v ă ţă tu ra bătrînească, din m oşi-străm oşi, p o triv it căreia : cui pe cui scoate. Acum v a şti o dată p e n tru to td e a u n a că nu m ai are drum încoace. Va îndura, în sfîrşit, din plin su fe rin ţa cea grea pe care o evita m ereu, d ar de care, oricum , nu p u tea să scape. In tîln irea cu ta tă l p ărea să se fi p itit undeva în străfu n d u rile fiinţei sale, aşteptînd doar u n m om ent prielnic ca să iasă din ascim ziş p e n tru a se răfu i cu el şi m ai c ru n t ; sim ţea că i se dăruise atunci în tr-o m ăsură prea neînsem nată. Acum însă i se în făţişa ca u n vis s tre c u ra t cu u şu rin ţă în m em orie, d a r care, în loc să se culce acolo, potolit şi cum inte, a răm as parcă d rep t şi ţeapăn, stînjenindu-1 şi la m ers, şi la cugetare. Se

11 — T răieşte şi la am inte

[161]

su rp rin d ea m ereu revenind cu gîndul la această întîln ire : b a în m ărm u rin d iarăşi de uim ire că i-a fo st d a t să-il v ad ă pe taică-su a tît de aproape, b a tre să rin d de o team ă tîrz ie că acesta v a fi p u tu t să-l zărească ; dar rev en ea p ru d en t, oarecum în treacăt, ca n u cum va să readucă m om entul în întregim e şi să-l retrăiască cu o su fe rin ţă m u lt m ai răscolitoare. în situ a ţia lui de acum o asem enea evocare n u -şi avea rostul ; se afla în locuri streine. S tre in e ? Surîzînd am ar, G uskov trebuie să ac­ cepte ; aşa e, sîn t strein e p e n tru el. Aci tre b u ie să fie cu ochii în p a tru , n u -i este în g ăd u ită nici u n fel de slăbiciune, p re a scum p a r p u tea să-l coste. Cu to tu l n e a şte p ta t îşi aduse am inte de T ania cea m ută, la care stătu se ascuns în tim p u l popasului de la Irkutsk. A m intirea aceasta se iscă brusc, fă ră nici o leg ă tu ră cu lum ea g îndurilor lu i de pînă acum. P u r şi sim plu răsări în ain te a ochilor fa ţa ei cu buzele m işcînd u -se în treb ăto are şi deodată G uskov sim ţi dorinţa de a se pom eni ia r în căsu ţa ei. S-o ia cu el, s-o ducă undeva la capătul păm întului, în tr-u n ţin u t singuratic un d e n u există su flare de om ; să se dezveţe acolo de a vorbi, ia r apoi, d in tr-u n fel de răzbunare, să-şi b a tă joc în voie de Tania, după care să i se facă m ilă de ea şi s-o m îngîie, şi ia r s-o chinuiască, fiindcă ea va în d u ra orice şi v a fi fericită, m u lţm nindu-se cu o nim ica toată. Sînt nostim e, totuşi, chipurile acestor m u ţi ; zîm besc, în tim p ce ochii răm în reci, nepăsători ; buzele se mişcă, ia r faţa le răm îne im obilă şi încordată. El n-o m erită nici pe Tania, bineînţeles, d a r u n asem enea păcat şi-a r lu a pe su flet ; T ania oricum e n e d re p tă ţită de soartă, aşa că poate să în d u re şi d in p a rte a lu i nişte um ilinţe. „Şi adică de ce treb u ie n e a p ăra t s-o um i­ leşti ?“ se în tre b ă el. P e n tru că o v in ă caută a ltă v in ă ; u n suflet păcătos c a u tă o p răpastie cît m ai adîncă. El, de b u n ă seam ă, m a r m ai şti să trăiască altfel ; ar avea m ereu nevoie de noi şi noi dovezi şi confirm ări că a aju n s exact ceea ce este de fapt. Aşa s -a r sim ţi m ai sigur de el. [162]

G uskov ieşi în cîm p deschis şi coti la dreapta, spre poienile d epărtate, unde u rm a să-^i petreacă ziua toată, în perioada aceasta tim purie, la încep u t de prim ăvară, oam enii n-av eau ce face p rin acele locuri : gunoi de în ­ g răşa t păm întul n u că ra u acolo nici în anii m ai lesnicioşi, d arm ite acum, şi încă pe asem enea drum uri. Nici n eastîm părul v reu n u i p re a zelos n u l-a r m în a într-^acolo ; to t ce poate d a păd u rea se găseşte chiar în preajm a satului. Ia r dacă se ab ate totuşi careva — n -a re decît : celor n ep o ftiţi să le fie frică, deoarece astăzi el n -a re de gînd să se ascundă. N u-i lasă el să se apropie la o d ista n ţă de la care să fie recunoscut, ia r de departe, vorba ceea, să se uite cît poftesc şi să-şi b a tă capul cine poate fi, p u ţin îi pasă. Căci el a re d rep tu l să cu­ tre iere aceste locuri ca u n stăp în : a tru d it pe ogoarele astea, cel p uţin to t a tîta cît şi ceilalţi ; ţine m in te pe de ro st ce s u p ra fa ţă a re fiecare, ce şi unde s-a sem ănat în ain te de război şi ce recoltă a dat. Şi fap tu l că pînă astăzi n -au fost năpădite de lăstăriş, continuînd să dea rod, este şi m eritu l lui — e v îrîtă acolo şi tru d a lui din anii trecuţi. El n u e s tre in de m eleagurile astea — nu. Aici, în clipa aceasta, aeru l e p ă tru n s de prezenţa lui, sim te că el a rea p ă ru t şi trece p rin aceste locuri ; ogoarele s-au în co rd at şi au a m u ţit recunoscîndu-1 ; n u ­ m ai în această m em orie are el acum încredere. Oam enii n u ştiu să păstreze am in tiri reciproce, sîn t p re a repede p u rta ţi de c u re n tu l vieţii ; oam enii treb u ie să răm înă în m em oria acelor păm în tu ri la sinul căro ra au vieţuit. Ia r păm întului n u -i este d a t să ştie ce i s-a în tîm p lat lui, ca om ; p e n tru păm înt, om ul ca atare, deci şi el, este curat. Soarele se în ă lţa to t m ai m u lt şi, sub razele lui, pe drum , sclipiră, se p relinseră şi se p o rn iră prim ele firi­ şoare de apă. Zăpada pe am bele m argini se învineţea, se îm biba şi se îngreuna. Se în g reu n a şi aerul p ă tru n zîn du-se tre p ta t de abureală. G uskov p u rta pîslari (altă încălţăm inte n u avea, N astiona îi făgăduise, la ultim a lo r întîlnire, să-i caute vechile lui căpute de lucru), şi pîslarii ăştia îl stînjeneau acum m ai m ult ca orice.

11*

1163]

I se p ă re a că ei îl trădează, îl îm piedică să treacă d rep t u n localnic ; n ep o triv irea aceasta p arcă îl în străin a de păm în tu l pe care călca. M ersul în pîslari era de pe acum în g re u iat m u lt ; d a r ce va face peste tre i-p a tru ceasuri, cînd ziua se v a încălzi de tot. V a treb u i, probabil, să se oprească la u ltim a poiană, unde se afla u n adăpost lîngă pîrîiaş. Şi to tu şi n -a r fi v ru t astăzi să se ascundă p rin adăpKjsturi ; i se făcuse leham ite, nu p e n tru asta făcuse acest d ru m încoace. Poate e m ai bine să-i scoată şi să um ble desculţ ; să lipăie ca pe vrem ea cînd era u n puşti, d a r să lipăie în aşa fel, încît izul fiin ţei lui să se răspîndească pe aici peste tot, căci s -a r p u tea să nu m ai aibă u n alt prilej de a poposi pe aceste m eleaguri. Il asaltau am intirile, năvălind de peste to t şi d in tot ce-1 în co n ju ra ; ogoare, h atu ri, copacul b ă trîn noduros ce veghea singuratic în m ijlocul ţarinei, izvoraşul ce su su ra de sub rădăcinile u n u i b rad sem eţ d in rarişte, c h ia r şi din acest crîm pei de c e r co n tu rat ca nicăieri d easu p ra crestelor păduroase. G uskov însă, tem îndu-se de am intiri, le alunga, se lepăda de ele, încît, abia a p ă ru te, acestea se frîngeau şi cădeau u n deva jos. E de a ju n s să te laşi cuprins şi n u m ai scapi de ele. Ce n e­ voie a re el acum de am intiri, de vrem e ce nu se mai poate schim ba nim ic. Ca să-şi m ai sporească su fe rin ţa ? P ăcat că m em oria n u înţelege asta. Pe de altă p arte, sta i şi te gîndeşti cum vine a sta : doi oam eni absolut stre in i u nul altu ia să aibă o sin g u ră m em orie — una şi aceeaşi, pe care nici n -au cum s-o îm partă. Dacă s -a r p u tea nim ici, da u ită rii cu to tu l cele ce alcătuiau ro stu l v ieţii sale de odinioară, i-a r fi m ult m ai u şo r — d a r n u e chip : acela, om ul de odinioară, continuă să existe şi v a m ai e x ista m ult tim p încă de aci încolo ; aşa cum e — nenorocit, am ărît, oropsit — n -ai cum să scapi de el. Şi n u v a m ai avea el, Guskov, pace şi linişte ; to t ce-1 aşteaptă în v iito r v a fi o v ia ţă de necontenită pribegie şi de m izerie pînă la capătul zilelor. D ar aici se su rp rin se gîndind în sinea lui, că, deşi se lasă convins şi acceptă ceea ce e ra de neânlăturat, pe undeva în adîncul sufletului şi în pofida fap telo r [164]

pe care le recunoaşte, el to t m ai sp e ră în ceva ; o li­ cărire de sp e ra n ţă m u tă continuă să dăinuie în făptura, lui, în tr-u n cotlon al inim ii sale a tît de tăinuit, încît nici el însuşi n u izbuteşte s-o desluşească prea bine ; speran ţa aceasta tră ia, şi, n u o dată, îi auzise foirea sfioasă, tem ătoare. D ar în ce p u te a el să spere ? A bsolut în nim ic. M inuni n u se-ntîm plă. P ă rea că p e n ­ tru prim a o ară i se dezvălui a tît de aproape adevărul gol-goluţ asupra situ aţiei în care se afla, fă ră nici o m ilă şi fă ră ocolişuri ; îl sim ţea acum fiziceşte, ca şi cum, străpungîndu-1, acest adevăr a r fi tre c u t p rin to ate m ădularele lu i de la u n capăt la a ltu l ; u n fio r rece îi cu trem u ră to t tru p u l. Cum se face că ad ev ăru l acesta i s-a în făţişat astfel tocm ai acum ? se în tre b a el nedum e­ rit. Nici m ai în ain te şi nici m ai tîrziu, ci tocm ai acum, cînd el păşise pe plaiurile natale a tît de scum pe ini­ m ii sale — n u cum va l-o r fi osîndit c h ia r ele ? G uskov aruncă o priv ire piezişă în ju r, apoi, cu o m işcare sm u­ cită, se în d re p tă d in .şale şi stoarse d in buze u n surîs asprit, răutăcios ; aşteaptă, poate că trece acuşi în zbor vreo păsărea care în grai om enesc să -ţi adeverească — ele, ele. îşi lu ă inim a în d in ţî îm bărbătîndu-se, d a r sim ţea că se petrece cu el ceva neobişnuit ; în sufletu-i zbucium at dospea crescînd ceva nelăm urit, neplăcut. Paşii lui d eveniră nesiguri, cu toate că o pornise la drum g răbit ; răsu fla re a i se în te ţi în gîfîieli scurte, înecate. „Păsărîcă-păsărea... — îşî am inti el deodată. P ăi şi eu am dus-o aici ca o pasăre a cerului. Ce-m i m ai lipsea ?“ Din clipa aceea se n ă ru iră în el toate zăgazurile, să riră toate lacătele, zăvoarele, şi gîndurile lu i o lu a ră razna. Nu m ai fu în sta re să se stăpînească, să-şi reca­ p e te cum pătul. „Dacă n u venea războiul ăsta blestem at, încercă el să judece, aş fi tră it şi eu cum trăiam , aş fi m uncit cum m unceam odată. La v îrsta m ea : abia am îm plinit treizeci de ani — nici ju m ă ta te d in c ît are de tră it omul. Nici ju m ătate din cît m i-a r fi fost şi m ie veleatul pe lum e şi u ite că a şi verut sfîrşitul. D ar de ce [165]

tocm ai eu ? D in a tîta om enire... Cu ce am g reşit fa ţă de soartă, de a fost a tît de h a in ă cu m ine, cu ce ? Scoase u n geam ăt şi, sim ţind că i se m oaie picioarele, cău tă un loc să se aşeze. Văzu la cîţiv a paşi m ai înainte o cioată u d ă şi se lăsă pe ea. Şi eu aş fi tră it la fel cu ceilalţi — se agăţă el de acest gînd — aş fi m uncit, doar eram u n lu c ră to r p ricep u t şi harnic, o ştie to ată lum ea. Aş fi u m blat pe aici cu vreo treabă... aş fi m ers, uite ca acum, m -aş fi aşezat ca acum, aş fi ap rin s o ţig a ră şi, după ce-aş fi isp răv it ce aveam de făcut, m -aş fi în ­ tors în sat... — a tît de fîrească şi cu to tu l la îndem înă i s-a p ă ru t această posibilitate, încît răm ase trăsn it. Cu p riv ire a pierd u tă, dădu să se convingă dacă lu c ru ­ rile nu sta u c h ia r aşa, de-adevăratelea, dacă n u e tim pul să term ine tre a b a ce-o are de făc u t aici şi p e n tru care venise, ca să se în to arcă apoi în sat. Degeaba, lu m ea nu se întorsese pe dos şi nici n u se schim base cît de cît ; toate e ra u la locul lor. N u e ra o tre z ire din som n dulce, ci u n a d in num eroasele ad ev eriri ce le avea zilnic asu­ p ra situ aţiei în care se afla el acum. De d a ta aceasta însă e a i se p ă ru deosebit de am ară şi înfricoşătoare : to ată a p ă ra rea lui, cu a tîta tru d ă ticluită, se risipi brusc în n e ştiu t şi el răm ase descoperit la voia în tîm p lării ; o slăbiciune dezgustătoare îl învălui, nelăsîndu-1 m ăcar să scoată u n răc n e t de îm potrivire, b a p ă re a să fie c h ia r m u lţu m it de fap tu l că n u e în sta re s-o învingă. Războiul ăsta... num ai d in pricina lui... se apucă el iarăşi să se dezvinovăţească şi să se căineze. N u-i ajung atâţia m orţi, schilodiţi, i-au tre b u it şi nenorociţi de-alde m ine. De un d e o fi căzut pe capul n o stru al tu tu ro ra ! ! C um plită năpastă, cu m p lită ! Şi pe m ine, pe m ine m -a a ru n c a t to t acolo, în vâltoarea aceea încinsă — şi n u pe o lim ă, două — p e n tru ani de-a rândul. De unde atîta p u tere sh ) în d u ri şi m ai d e p a rte ? Cît am p u tu t, am r e ­ zistat, d o ar n -am f ă c u t a d in tr-o d a tă ; m i-am d a t p ri­ nosul cît de cît. De ce s ă fiu asem uit şi pus în aceeaşi oală cu a fu risiţii care d in capul locului a u p o rn it pe drum d e vrăjm ăşie şi ca v răjm aşi au te rm in a t ? De ce să fim traşi în acelaşi fel la răspim dere şi supuşi la aceeaşi [166]

pedeapsă ? Ba, la d rep t vorbind, p ă tim irea lo r e chiar m ai uşoară, p e n tru că n -au de ce să-şi chinuie su fletu l ; pe cînd al m eu, cînd se v a în ăsp ri şi v a deveni ca de piatră... U ite, spre pildă, abia am apucat să ies din bîrlog venind încoace — şi gata, sufletul m i s-a în ­ duioşat, s-a m uiat... Eu n u sînt unul d in ceata lui Vlasov care a p o rn it cu arm a în m înă îm p otriva alor săi ; eu m -am d at înapoi în fa ţa m orţii. E cu p u tin ţă să nu se ţin ă seam a de asta? în fa ţa m orţii m -am d a t înapoi — re p e tă el, agăţîndu-se de cuvîntul n im e rit care-i venise pe lim bă. Şi deodată se um plu de uim ire : U n asem enea război, ia r eu am şters-o. Ca să faci o asem enea ispravă, se cere iscusinţă, naib a să m ă ia !“ Şi în ălţîn d capul, cu p riv ire a a ţin tită undeva departe peste ogoarele pe care le străbătuse. A ndrei izbucni u şu rat în tr-im rîs zgomotos, sfidător. A m ai sta t aşa m u lt tim p m u rm u rîn d cuvinte răzleţe, m ereu aceleaşi, şi to t aşa lăsîndu-se p rad ă aceloraşi m om ente de slăbiciune, p rin s în chinga m u strărilo r de cuget, cînd îi venea să schelălăie cîineşte ; ca apoi, chi­ n u it de istov şi rev en in d u -şi p u ţin , să se apuce a-şi bate joc de el însuşi, cuprins de o veselie deşănţată, bolnă­ vicioasă, p lin ă de venin, p e n tru ca la u rm ă să recadă iarăşi în hăul disperării. în tr-u n tim p, socoti că to t chinul acesta se trage d in lip sa de mLşcare şi de ocu­ paţie ; se ridică în picioare, ia r b u tu ru g a pe care şezuse o rostogoh pe drum , în necazul aceluia care v a fi n e­ voit s-o în lătu re. A runcînd o ultim ă privire asupra locu­ rilo r dim prejur, p o m i m ai departe ; p u rta în suflet o apăsare tulbure, d ar m ersul grăbit, cum bine socotise el, îm piedica gîndurile să i se închege, risîpindu-le în crîm peie ce răm îneau m ereu u n deva în urm ă. D im ineaţa se dezvăluia din p lin ; pîrăiaşele se por­ n iră deocam dată m ai anevoie şi fă ră glas ; dinspre poalele m u n ţilo r se desp rin seră lin adieri sfioase, în tinzîndu-se peste ţa rin i şi lăsînd în u rm ă p ă d u re a scăldată-n soare şi în tr-o învolburare albicioasă de abu­ reală. D inspre sa t răsuna, triu m făto r, strig ătu l cocoşilor [167]

sloboziţi din coteţe ; croncănea gălăgios o cioară în zbor ; un suflu de v in t se zbenguia rătăcind jos, chiar pe fa ţa păm ântului. O brazul lu i G uskov ardea, d ar nu d in pricina vîntului, ci a soarelui ; vântul num ai îndesa văzduhul şi îl slăbea din nou. Pe bateliştea de lingă u n adăpost, în ju ru l grăm ăjoarelor de pleavă, sporovă­ iau nişte vrăbii gălăgioase cu p en aju l m u rd a r şi înfoiat. La ap ropierea lui, o pereche de porum bei sălbatici îşi lu a ră zborul de pe locul unde îşi căutau h ra n a şi, cu şu ierat de aripi, se în ă lţa ră în văzduh. G uskov se opri nu dep arte de b ă tă tu ră şi urm ări forfoteala vrăbiilor. La A udreevskoe, d ep arte de aşezările om eneşti, aceste p ă sări n u apăreau. P riv in d u -le aşa, el se în tre b ă cam cît trăieşte o vrabie, gîndindu-se că în stolul acesta înfo m etat şi aiu rit se află poate şi unele care zb uraseră ipe aici şi pe v rem ea lui. D ar necunoscînd d u rata v ieţii acestor zburătoare, căci asem enea fleacuri nu-1 in teresaseră în ain te vrem e niciodată, i se făcu ia­ răşi ciudă. S tîm in d vrăbiile, se apropie de adăpost şi cu greu izbuti să deschidă uşa în ţe p e n ită peste iarnă, în lă u n tru e ra frig şi pustiu ; cău tă peste tot cu gîndul că poate găseşte ceva de ale gurii, d a r neaflînd nimic, ieşi afară. S im ţea că îl încearcă o vagă dorinţă, d a r nu ştia care anum e : de a m înca ? De a dorm i ? Luase cu el niţică m încare, d a r socoti cu cale s-o păstreze p e n tru m ai tîrziu. N ădăjduise să găsească şi pe aici cîte ceva de m estecat, deşi e ra lim pede că n -av ea de unde : doar n-o să se ducă în sat să ceară, ia r în afara satului, pe cîmp, la p ăd u re n u creşte nim ic în această perioadă şi nici p rin adăposturi n u se păstrează. Zăbovi m u lt tim p în v irtin d u -se pe loc fă ră nici un rost, încercînd p a rc ă şi socotindu-se unde să se aciu­ ieze, şi în cele din u rm ă tre c u în dosul adăpostului, în b ătaia soarelui dinspre m unte, se aşeză pe u n buştean şi se sp rijin i cu spatele de perete. O dinioară, după foa­ m etea d in anul treizeci şi tred, se afla iprintre consătenii care defrişau această p ad in ă ; su b ochii lui se în tin d ea tocm ai acea p arcelă în su p ra fa ţă de tre i hectare şi ju m ă ­ ta te pe care o desţelenise el. F erindu-se tem ă to r de orice [168]

am intire iprisoselnică, o cuprinse to a tă d in tr-o privire ; în n eg rit de acum la capătul de jos al m iriştei, ogorul p ă re a că se u ită la el cu prietenie, ogoindu-i sufletul, încălzit şi m oleşit de soare, G uskov aţipi. D in cînd în cînd pleoapele grele i se desfăceau, d in obişnuinţă, n u ­ m ai ele singure, fă ră a s tîm i şi restu l tru p u lu i, veghind să nu ră s a ră pe u n d e v a vreo p a tă m işcătoare. D om nea o linişte deplină. Guskov dorm ita şi, în som nu-i tu lb u re, i se năzăreau tot felul de vise în crîm peie încîlcite, îm bulzindu-se fă ră nici o noimă. Ba se făcea că Lebedev, căp itan u lcom andant al com paniei de recunoaştere, trim iţând p lu ­ to n u l lo r în m isîune, îl av ertiza n u sie ştie de ce ii>e el, pe Guskov, că dacă fuge la nem ţi, va fi readus înapoi în schim bul u n u i general n eam ţ prizonier şi n u îm ­ puşcat, n u — a r fi p re a m are cinste p e n tru el ! — ci supus la cazne tim p de tre i zile şi tre i nopţi şi, vai de el, la ce cazne ; de a r şti num ai ! B a că to t acolo, p rin p a rte a Sm olenskului, în. zona nim ănui, apărea deodată m oara d in A tam anovka la care a fost repartizat, chi­ purile, ca m o ra r şi că asupra lui, din am bele părţi, se trage cu nem iluita, fără a se zgârci la m im iţii ; că acum num ai şi num ai d in pricina lui n u se m ai sfârşeşte războiul şi că v a ieşi în v in g ăto r acela care îl va răp u n e pe el. Apoi se făcea că la spitalul d in Novosibirsk, un d e e ra in tern at, ch iru rg u l — u n locotenent- co­ lonel m ustăcios — îl cheam ă în cabinetul său să bea îm ­ p reu n ă sp irt şi, cinstindu-se, îi propune să ia locul u nui im p o rta n t colonel, c h ia r atu n ci decedat în tr-o r e ­ zervă. Apoi, se pom eneşte iarăşi pe front, lîngă u n m o rtie r ; pierde lăd iţa cu dispozitivul de ochire şi este trim is în ju decata cu rţii m arţiale. Acum se vede pe u n cîmp lung-lung şi foarte îngust, scăldat în lum ina proiec­ to arelo r ; el înaintează pe acest cîm p sufocîndu-se de căldură, ia r lum ina se încinge to t m ai m ult, devine al­ b ă stru ie şi se tran sfo rm ă în tr-o vîlvătaie de foc. Se trezi, d a r răm ase îndelung nem işcat, înjosit şi um ilit în sim ţirea lui de aceste vise zălude şi crunte. Nim ic ad ev ărat n u e ra în ele, nim eni, niciodată, n u l-a [169]

b ă n u it de a fi să v îrşit vreo fa p tă rea. Şi uite cum. deodată, u n sin g u r pas greşit pecetluieşte ia u rm ă o viaţă în tre ag ă cu stigm atul m işeliei : p în ă şi visele s-au schim ­ bat, p în ă şi ele, care se iscă în p ro p ria lui făp tu ră, se întorc îm p otriva lui însuşi. La ce se m ai poate aştepta din altă p a rte ? M oara ce i se arătase în vis îi s tîm i gîndul să m eargă într-acolo. Se afla cam departe, d ar şi ziua pentru G uskov de-ab ia începea. C um n u e ra vrem ea m o ră ritu lui, m ai m u lt ca sig u r n u v a d a de oam eni acolo. Z bură­ tăci din nou vrăbiile de pe b ă tă tu ră , sim ţind că începe să le urască. P o m i la vale, coborînd pe m arginea ogoru­ lui pînă ajunse la capătul lui, ia r de-acolo o lu ă de-a d rep tul spre pîrîu. în p ăd u rea rece de b rad zăpada aproape că nici n u începuse să se topească ; chiar şi pe locurile golaşe soarele b ătea aici m ai slab decît peste poieni ; copacii lăsau um bre lungi, precis conturate. Pîslarii lui G uskov se potriveau m ai bine pe aici şi, căpătînd u n m ers m ai sigur, el îşi redobîndi c u raju l. Sim ţi cum îl încearcă em oţia de altădată, cînd îi plăcea grozav să zăbovească la m oară. D ar cui n u -i plăcea ? M ăcinatul grîn elo r e ra m unca cea m ai ipxlăcută, de sfîrşit de tru d ă — o ad ev ărată sărbătoare. D upă strîn su l recoltei, veneau aici la rîn d la m ăciniş, răm înînd bucuroşi şi peste noapte ; d a r n u dorm eau : bătrânii fum au şi tă ifăsuiau, tin e retu l se hîrjonea, p rin tu fişu ri chicoteau fetele, se puneau la cale to t felul de jocuri, ardea nestins focul de v reascu ri în tre ţin u t to ată noaptea, înfierb în tîn d pînă la clocot ceainicele unul d u p ă ^ tu l, ia r pietrele m orii m ăcinau în tru n a , cu u n u ru it molcom, m ulţum it, um plînd doldora sacii ag ăţaţi de cîrlige cu făină caldă d in noua recoltă. Aceste a m in tiri îl în se n in a ră pe G uskov ; ochii surîdeau, su fletu -i p a rc ă se m ai liniştise. D ar p en tru scu rtă vrem e : apropiindu-se de m oară, redeveni bă­ nuitor, se încordă, şi, aplecat p u ţin înainte, ca la pîndă, păşea prudent, oprin d u -se la fiecare doi-trei paşi şi ples­ căind uşu rel din buze. Nimic n u lăsa să se sim tă p rezen ţa om ului ; uşile, şi cea de sus, şi cea de jos, aveau lacăte ;

ri70]

tre p tele scării, p e n tru u rc a t sus la coşuri sacii cu grîne, erau acoperite de zăpadă. G uskov zăbovi u n tim p pe loc, p e n tru a se convinge că n u -i nim eni şi abia după aceea p o m i d in tre tufele de salcie sp re uşă. Lacătul, ca de obicei, e ra pus num ai de fo rm ă : cu o sm ucitură, îl deschise. Dacă n u-şi aducea am inte de acest mic secret al consătenilor săi, a r fi tre b u it probabil să-l sm ulgă cu belciuge cu tot, ori să sp arg ă geam ul p e n tru a deschide fereastra, căci în ru p tu l capului n -a r fi dat înapoi fă ră să cerceteze m oara. în lă u n tru e ra frig şi to tu l acoperit de p ra f ; pe duşum ele, după el, răm îneau u rm e albicioase de pîslari. C ercetă m ai în tîi că m ă ru ţa m o raru lu i şi găsi pe poli­ cioară o cană m are sm ălţuită, două căpăţîni de u stu ro i şi o ju m ă ta te de cutie de sare, pe perete a tîrn a u n ferăstrău de m înă. V M toate a ste a în tr-u n sac de p a ­ p u ră a ru n c a t sub lav iţă şi p o m i să cerceteze p rin to ată m oara. De două o ri u rcă şi sus p e postam entul coşurilor, cotrobăi p rin toate colţurile şi ungherele, d ar n u m ai găsi nim ic de treb u in ţă, a fa ră doar de încă u n sac şi o cărţulie cu coperţile m p te ; le înşfăca şi pe astea, că de, cine ştie, i-o r prinde poate bine la nevoie. Ieşi d in moiară, p rin se lacătu l d e belciuge, aşa cum îl găsise, se u ită îm p re ju r şi deodată sim ţi o d orini^ aprigă, nestăvilită, de a da foc m orii. N u e ra greu de fă c u t : grăm ezi de uscături, ad u n ate d e-a valm a cu coajă de m esteacăn, zăceau pe aproape ; c h ib ritu ri avea ; clă­ direa e veche, uscată, se v a aprinde ca o to rţă. N u-şi pierduse ju d ecata cu totul, îşi dădea seam a p rea bine că a r fi o fa p tă ruşinoasă, b a chiar nebim ească să dea pîrjoi m orii... şi că în cele din u rm ă nici n u se v a în ­ cum eta s-o facă. Şi to tu şi isp ita diavolească e ra a tît de puternică, a r fi v ru t a tît de m u lt să lase o am intire fie r­ binte în u rm a sa, în d t, nem aifiind stă ţâ n pe pro p ria-i voinţă, se sm uci din loc şi p o m i în g rab ă cît m ai departe de m oară, c ît m ai dep arte de păcat. Şi n u m ai zăbovi decît u n pic lîngă stăviiar, atras de luciul s tră ­ veziu verzui a l gheţii, pe dedesubtul căreia u n d u ia apa [171]

v răjin d şi fu rîn d u -i p rivirea. G uskov îşi închipui o clipă cum ipe oglinda de cristal a gheţii, m înjind-o, sîsîind şi fum egînd, a r fi s ă rit tăciuni m ari şi — sim ţind din nou acea terib ilă isp ită de a-şi oferi o asem enea privelişte — p o m i cu pas zorit la deal, sp re ogoare. R ătăci astfel to a tă ziua, colindînd plaiurile, bătînd d ru m u rile şi potecile de la o zănoagă la alta, p rin poieni şi p rin hîrtoape, b a poposind în loc deschis, b a răm înînd ascuns p rin desişuri de pădure. U neori, îl apuca o do­ rin ţă nebună, nestăpânită, de a vedea oameni, care, la rîn d u l lo r să-l v ad ă şi iei, să-l privească şi să cadă la băn u ială în treb în d u -se cu te a m ă ce fel de om o fi adică ; apoi, fă ră nici o pricină, se pom enea cuprins de o spaim ă groaznică, răm înînd m u ltă vrem e încrem e­ n it locului, fă ră a în d răzn i să facă o m işcare. Clipoceau pîrîiaşele ; ab u rea păm ântul în b ă ta ia soarelui ; m i­ resm e tari, îm b ătătoare făceau să-i vîjîie capul. Toate astea la u n loc, sa u poate şi altceva încă, îl a m e ţiră : o b u n ă frîn tu ră de tim p, cam de do u ă-trei ore, din dupăam iaza aceea dispăru cu d esăv îrşire d in m em oria lui ; încercînd să-şi am intească m ai tîrz iu pe u n d e fusese în acel răstim p şi ce făcuse, el n u izbuti să capete nici u n răsp\m s ; d in acel gol de im presii n u răzbeau pînă la conştiinţa lu i decît im icîntat de cocoşi dinspre sat, care-i sfîşia sufletul, şi clipocitul apei. P îsla iii supsese ră a tîta apă, încît clefăiau la fiecare pas, picioarele-i ardeau dureros, d a r el continua să ixmble în neştire, fă ră u n ţel precis, fă ră a căuta d ru m sau poteci, fă ră a se u ita dacă locul unde calcă e uscat sau e băltoacă. U m blase fă ră a ţine seam a de tim p şi de distanţe, încît poposi la m arg in ea satului a b ia la căderea noipţii, cînd peste to t se aştern u se în tu n ericu l. D ar unele lu cru ri şi îndeosebi clădirile se m ai p u te a u desluşi încă ; scru ta cu p riv ire a locul şi, descoperind în sem iîntune­ ric baia lor, constată d e scm a ja t că deasu p ra h o rn u ­ lu i n u se în ă lţa nici o dâră de fum . T ot tim pul de peste zi nădăjduise, b a ch iar e ra absolut sig u r că v a vedea h ornul fum egînd, în cît îşi făcea socoteala : acum

1172]

N astiona c a ră apă ; acum a făc u t focul ca s-o încăl­ zească în cazan şi să se încingă pietrele... O fi îm pie­ dicat-o ceva n eprevăzut ? P e n tru p rim a o a ră în v iaţa lu i de pribegie, se pare, G uskov îl chem ă în a ju to r pe D um nezeu. „N u m ă părăsi. Doam ne. F ă aşa fel ca baia să fie încălzită ; e în p u terile tale. Doam ne, şi încă n u-i tîrziu . Im plineşte-m i num ai d o rin ţa asta, ia r după aceea faci cu m ine ce vei găsi de cuviinţă, m ă voi supune v rerii tale.“ D eodată un tre m u r nervos îi stră ­ b ă tu corpul, scuturîndu-1 în lungi dîrdîieli, ca apoi, d îndu-i p a rc ă a înţelege u n anum e lucru, să-l slăbească din strînsoare to t a tît de n eaşteptat, lăsînd în urm ă-i doar o d u rero asă istovire în to t truipul. G uskov se aşeză pe o b u tu ru g ă aflată în apropiere, hotărât să aştepte acolo pîn ă se în tunecă de tot. Se s tîm e a din cînd în cînd şi se potolea lă tra t de cîini ; se auzeau ici-colo zgomote în tîrz iate din forfota potohtă a satului, u n eori şi glasuri om eneşti ; d a r toate astea ajungeau la el în rostogoliri răzleţe, m olatice, iscate şi p ornite d in locuri şi su rse nedesluşite. Ca şi în dim ineaţa zilei acesteia, el se sim ţi iarăşi cu sufletul pustiit ; singurul fră m în t care-i stăpânea acum fiin ţa era gîndul ; ce se-ntîm plă cu N astiona ? Şi totuşi, lu ­ m inile d in ferestre îi tu lb u ra ră pe G uskov : îşi închipui sam ovarul în clocot pe m asă, focul ap rin s în vatră, um brele în v ălu rate pe p e re ţi ale flăcărilor, pernele dolofane rânduite pe pat, scîndurile geluite ale podelei sub picioarele goale — to ate astea răspîndind acel iz drag şi scum p al casei p ă rin teşti care răscoleşte sufletul, stim ând u n dor nespus de dulce, d a r care la el se prefăcu în tr-o tîn jire fă ră de leac ; înţelegător, sufletu -i chinuit de zădărnicia acestei aduceri-am inte se zăvori în grabă. Guskov îşi sm ulse p rivirea de la lu ­ m ina fere stre lo r şi, întorcând capul, închise ochii — în bezna n o pţii ce se lăsa încet el însuşi sem ăna cu o b u ­ turugă. în tr-u n tîrziu, cînd satu l se potoli de tot, la u n mo­ m en t d a t — aşa cum îşi socotise tim pul dinainte — el se ridică hotărât, apoi, fă ră a m işca m ina, îşi făcu sem nul [173]

crucii p rin scu rte c lă tin ă ri din ca;p şi p o m i la vale spre A ngara. Pe g h eaţă ajunse în d re p tu l băii ; se aburcă su.s pe m al, d a r în fa ţa în g ră d itu rii se o p ri şi răm ase n e ­ m işcat, n u d in p rea m u ltă prevedere, ci p e n tru că era p ă tru n s de în sem n ătatea clipei ce-1 aştep ta ; se stre c u ră apoi p rin tre p răjin ile gardului. De la uşă încă sim ţi venind d in lă u n tru o boare de căldură. In tră în baie, tra se d u p ă el uşa, se descălţă fă ră grabă, uşurîndu-şi picioarele de p o v ara pîslarU or uzi şi grei, pe care fusese nevoit să-i p o arte în halul acesta to a tă ziua, şi de abia după asta, p reg ă tit să facă baie, izbucni în tr-u n rîs răutăcios, triu m făto r. Cu greu se stăpâni să n u strige, să n u c în te şi să n u stîm ea sc ă o larm ă care a r băga în sperieţi pe to a tă lum ea — sărb ăto rin d u -şi astfel în voie b u c u ria pe care o încerca. La N astiona, care e ra acum aproape de tot, nici nu se gindi ; i-a fost de ajuns că a găsit baia încălzită şi apa fierbinte.

14 Ş i u it e j a fără de v este — se po rn i tăvălugul. O ricît de p re g ă tită sufleteşte e ra N astiona, oricît de bdne şi cu m u ltă g rijă se ferise, a fost lu a tă p rin surprindere. în aprilie, de cum s-a to p it zăpada, M iheici şi N astiona se apucară să pregătească stocul de lem ne p e n tru ia m a viitoare. L ucrau aproape de sat, să le fie la îndem înă ; ori de cîte ori îşi găseau amândoi tim p hber, dădeau o fugă la pădm-e să taie lem ne cu fierăstrău l u n ceas-două, apoi se-ntorceau acasă. Des­ picatul îl făcea de cele m ai m u lte ori M iheici singur, după care Nastiona, la rîn d u l ei, se ducea să le stivuiască. T ăiatul cu fierăstrău l a m ers greu an u l acesta. Spre deosebire de anii trecuţi, M iheici obosea repede şi după fiecare lem n tă ia t sim ţea nevoia să se odihnească. Fără b u tu ru g i n u scăpau nici înainte vrem e, d a r acum , după ^

[174]

,

cum m ergeau lucrurile, num ai pe ele se p u n ea nădejdea p e n tru ia m a ce vine. La o d ista n ţă a tît de m ică, o v e rstă de sat, M iheici nu m ai lu a cu el puşca, n -av e a nici u n rost. Şi totuşi, m unca la p ăd u re îi zgîndări, se vede, coarda vînătorească a sufletului, căci se apucă să-şi cureţe puşca, să pregătească c a rtu şe şi, în tr-o zi, încuind ham barul unde zăbovise o b u n ă bucată de vrem e în ain te de a porni la pădure, o în tre b ă n e a şte p ta t pe N astiona : — Auzi, fa tă dragă, n -a i v ăzu t cum va unde-i puşca lui A ndrei ? Am cău tat-o peste to t şi n-o găsesc, parcă a in tra t în păm înt. N astiona, care îl a şte p ta pe tata-so cru să pornească îm preună, încrem eni cu fierăstrău l în m în ă cum stătea în m ijlocul curţii. P u rta se m ereu în suflet team a de această în tre b are , îşi pregătise dem u lt şi răspunsul la ea şi totuşi, p u să în fa ţa ei, se zăpăci. N -a r fi v ru t să dea lăm u riri lui socru-său despre asta tocm ai acum ; vai, nu tocm ai acum , căci m om entul nu era deloc potrivit. — N -ai văzut-o nicăieri ? m ai în tre b ă o dată Miheici, gata s-o lase în pace. — Am văzut-o, recunoscu ea cu u n zîm bet prostesc, aiu rit ; şi, ca să nu vorbească cu glas tare, se apropie de M iheici. Şi am vîndut-o, tăticule. în unele îm p re ju ­ ră ri de im p o rta n ţă deosebită, N astiona îi spunea „tăticule“, ca şi A ndrei. — Ai vîndut-o ? Cînd a i vîndut-o, oui ? — M ai dem ult. Tot voiam să-ţi spun, d a r m -am tem ut că ai să m ă cerţi. Cînd l-am dus pe îm puternicit la Karda... Te supăraseşi atunci pe m ine ră u de tot p en tru obligaţiile cele şi m -am gîndit, în tr-ad ev ăr, de unde a tîta b ăn et ? M -a lu a t atu n ci gura pe dinainte şi am scăpat o vorbă, d a r bani n-aveam ch iar deloc. Şi s-a brodit ca el să vază puşca şi să-i placă. V indemi-o şi vinde-m i-o ; n u s-a lăsat pînă nu m -a înduple­ cat în cele din urm ă... şi i-am vîndut-o. — Ce to t îndrugi, fato ? Cine a văzut-o ? Cine te-a înduplecat ? N u înţeleg nimic. [175]

— Păi, u n om acolo, la K arda. Nu-1 cunosc, dar ţin m inte că era în m an ta m ilitară. K atia Hlîstova, nora lui A fanasi Hlîstov, îl cunoaşte, căci am văzut-o vo r­ bind cu el ca şi cum îl cunoştea bine. M i-a fost oarecum greu să-l descos cine e şi cum îl cheam ă. Am căzut la învoială şi gata. — înseam nă că luaseşi puşca la drum cu tine ? — Am luat-o cu m ine. M -am gîndit că dacă în tîrziem, la întoarcere, m ă apucă noaptea pe drum ... m i-era cam team ă. — Şî ai vîndut-o, zici ? — Am vîndut-o. M iheîci răm ase pe loc în d rep tu l uşii ham barului, unde îl surprinsese ştirea, cu g u ra căscată şi chipul îm p ietrit de încordare, ceea ce făcea ca faţa-i zbîrcită să p a ră şi m ai u rîţită ; îşi întinse capul înainte spre N astiona, iar ochii clipeau nedum eriţi. — îţi arde cum va de glume, Nastiona, sau e ade­ v ă ra t ce spui ? o m ai în tre b ă el, nevenindu-i să-şi creadă urechilor. — E adevărat. T rebuia să-ţi sp u n chiar atunci... dar am to t am înat, de team ă. — Şi ce crezi, cînd o veni A ndrei, o să sa ră în sus de bucurie şi o să ne m ulţum ească p en tru treb u şo ara asta a ta ? Sau cum ? — Cînd o venî — ne rostuim noi cum va. Am v ru t doar să ies din în cu rcătu ra în care m -am v îrît ; n-am făcut-o p e n tru folosul meu. — Ne rostuim ... re p e tă M îheicî dînd din cap scurt şi des, învoindu-se parcă nu a tît cu spusele Nastionei, ci m ai cu seam ă cu u n gînd al său ascuns, n e m ă rtu ri­ sit. Tăcu im tim p, ducîndu-şi pesem ne gindul pînă la capătul lui deplin lăm u rito r şi se întoarse la cele vorbite cu o în treb are ; ca să au d ă răspunsul m ai bine, îşi întoarse fa ţa uşor în tr-o p arte şî-şi aplecă u rechea ; — Şl... cu cît aî vîndut-o ? Sosise m om entul cel m ai delicat şi lunecos d in toată tărăşen ia asta, hopul cel m ai greu de trecut. 1176]

— în d ată, zise N astiona, in tră în casă şi lu ă de pe policioară ceasul pe care i-1 dăduse A ndrei şi pe care îl ţin ea acolo în fă şu ra t în tr-o băsm ăluţă. Cînd reveni, M iheici ieşise d in h am b ar şi se aşezase pe u n a d in tre p ­ tele scăriţei. laîă. Şi N astiona îi întinse ceasul. Socrul se feri în lă tu ri şi se ridică în picioare. — Ce-i asta ? în tre b ă el u lu it şi obrazul i se schi­ m onosi de încordare. ' — U n ceasornic, se grăbi ea să explice. P uşca n-am dat-o pe bani, ci pe ceas. Ca şi cum aş fi făcut u n schimb. Ceasul putem să-l vindem m ai u şo r ; om ul acela m i-a spus că e tm ceas străin , greu de găsit şi foarte p reţu it. P riveşte num ai : e cu tre i ace. N astiona întoarse repede ceasul la care, se vede treaba, um blase de m ai m ulte ori, şi i-1 v îrî lui M iheici în m înă. P riv eşte cum aleargă acul cel lung şi subţire, sărind de pe o lin iu ţă pe alta. N -am v ăzu t în v ia ţa m ea asem enea ceasuri. Ce născocire grozavă, şi e frum os făcu t şi m erge bine, fă ră greş. M iheici trecu ceasul d intr-o m înă în cealaltă cu team ă, ca pe o bom bă, îl răsuci de cîteva ori şi îl înapoie cu am bele m îini N astionei. P e în tu n eric se lum inează ; u ite punctuleţele astea dau lum ină albă, încît totul se vede, m ai adăugă N astiona cu adm iraţie oarbă, dis­ p e ra tă şi tăcu. — O puşcă pe u n ceas, pe o jucărie, bîigui socrul, venindu-şi în fire. G rozavă afacere, n-am ce zice. — U n ceas e m ai uşor de vândut... P uşcă are aproape orice sătean aici, d ar ceas... şi în că u n ceas ca ăsta... Ţi-1 sm ulge cu m ină cu tot — num ai să-l arăţi... — Mi se pare că ţie, fato, a r tre b u i să ţi se sm ulgă cevaşilea p e n tru asta. Ca să te gîndeşti bine în ainte de a face u n lucru, să n u te repezi la orice năzăreală şi să te laşi dusă de nas prosteşte. Cui ai să-l vinzi, cine are nevoie de aşa ceva ? La ce m ai m nblă atunci soarele în c e r ? „Pe în tu n e ric se lum inează", o îngînă el înciudat, am intindu-şi de atuul ei cel m are cu care voise să-l îm brobodească şi scuipă. Şi la ce m i-a r folosi lum ina lui ? La striv it păduchii ?

12

[177]

— îl cum pără Iim okenti Ivanovici, n u se lăsa N astiona. Sînt sigură că o să-i placă, să i-1 a ră t num ai, se d ă -n v în t d u p ă asem enea lucruri. îm p u tern icitu l pe care l-am dus atunci îm i dădea pe el două mii, strecrură ea p e n tru m ai m u ltă greutate, b a se şi ru g a să i-1 vînd lui... — Cu cît, cu cît ai zis ? — Cu două mii. — Şi de ce n u l-ai dat, dacă s-a găsit u n asem enea p rost ? — Bănuiesc eu că face şi m ai m ult. — C aută atunci pe altul, care să-ţi dea m ai m ult. Să te văd, unde-1 găseşti. Două mii... îm p u tern icitu l ăsta al tău , bag de seam ă, şi-a rîs de tine, ia r tu l-ai crezut de-adevăratelea. D ar să lăsăm asta, se zori deodată Miheici, hai să m ergem . Am p ierd u t o grăm adă de tim p cu ceasul ă sta al tău. M -ai fericit cum nu se poate m ai bine, m i-ajunge. Şi ia-1 odată d in fa ţa m ea, să nu-1 m ai văd, p e n tru num ele lui Dum nezeu. P orniră. D ar N astiona presim ţea că discuţia lo r nu s-a term in at, că M iheici nu se va lăsa şi v a m ai reveni asupra ei ; p rea m u lt tim p u rm au să lucreze îm preună de aci în ain te ; şi-apoi, o d ată în tă rîtat, n u-i vine uşor om ului să treacă la discuţii m ărunte. De asta se tem ea acum Nastiona, deşi era în cred in ţată că m o­ m entul cel m ai de tem u t pe ziua de azi — în tre b are a despre puşcă, v en ită din senin — trecuse cu bine. Im ­ p o rtan t e ra acum să se ţin ă m orţiş de răspunsul dat, să n u se încurce, s-o facă pe p ro asta m ai departe. în schimb, necontenita şi apăsătoarea aştep tare a clipei cînd cele tăin u ite v o r ieşi la lum ina zilei luase sfîrşit : u nul d in lucrurile d ispărute — puşca — de bine, de rău îşi afla ju stificarea ; de aci încolo, dacă to tu l va răm îne aşa, îi v a fi m ai uşor ; bineînţeles, pînă la cea­ la ltă încercare, cu m u lt m ai anevoie de explicat, cînd v a tre b u i să justifice n u o pagubă, ci o procopseală pe care o p o a rtă în tru p u l ei... D ar p în ă atunci m ai era tim p, cu toate că nu ex ista nici o îndoială în această privinţă. [178]

A jungînd la fa ţa locului, se apucară de lucru fără zăbavă : să doboare m olidul c re stat dinainte. M iheici făcu o c re stă tu ră m ai adîncă şi m ai m are cu securea pe partea spre care cum pănea arborele şi în cepură să-l taie cu fe ră stră u l d in cealaltă p arte. M olidul ales nu era p rea gros, ca să fie m ai u şo r de tăiat, şi to tu şi fe­ răstră u l m ergea greu şi cerea o sforţare m ai susţinută. Or, M iheici pierdu curînd răsuflarea, se înecă şi se încovoie, zguduit de tu şea lui răvăşitoare. A şteptînd să-i treacă tuşea, să se liniştească şi să m ai prindă putere, N astiona se aşeză pe păm întul zvîntat şi zări deodată p rin tre sm ocurile de ia rb ă uscată d in anul tre c u t u n firicel palid-verzui, care sclipi u n pic sub ochii ei şi se stinse pe loc. Fem eia se aplecă, scotoci p refirîn d smocul şi dădu peste firu l răsărit, ia r alături de el găsi şi m ulte altele. Cu o m işcare m îngîioasă, desprinse unul şi, ţinîndu-1 în palm a deschisă, îl privi îndelung, încercînd u n sim ţăm în t tu lb u răto r, ca la a p ro ­ pierea u n u i gînd d e p ă rtat şi plin de însem nătate, care i se p ărea că-i poate aduce o speran ţă ; d a r gîndul acesta zădărîtor nu se lăsa prins ; d în d u -i tîrcoale de departe, îi scăpa neoblicit. Isprăvind în tre tim p cu tu şea lui pîrdalnică, M iheici se apropie şi N astiona îi a ră tă firul din palm ă : — S -a şi p o rn it iarba verde. E prim ul fir pe care-1 văd prim ăv ara asta. F ă ră a scoate o vorbă, el tra se ferăstrău l spre dînsul. N astiona se sim ţi prost : reieşea că se linguşeşte pe lîngă socrul ei. Ziua se a ră ta lum inoasă, d ar fă ră sclipire şi potolită : som nolentă parcă. Soarele în cer părea subţiat, sleit ; lum ina lui slabă atîrn a în aer fă ră să atingă păm întul. Pe undeva se auzi şu ierat de ţiştari ; departe în susul dealului răsu n a lă tra t de d in e ; scîrţîia u n arbore b ă trîn ; d a r sunetele acestea n u tu lb u ra u liniştea, ci doar îi scădeau apăsarea. P ă rea că ziua a sta venise anum e a tît de ştearsă şi tih n ită, ca să lase iarb a să răsa ră d in în tu n e ric fă ră team ă, ia r copacii să-şi um fle în voie m ugurii.

12*

[179]

D ar Lată că m olidul s d r ţîi sub ferăstrău, vîrfu l tr e ­ sări, se încordă în tr-o u ltim ă şi d isperată sfo rţare de a rezista, de a răm îne n eclin tit şi, neizbutind, se în ­ clină p răvălindu-se şi sfîşiindu-şi cu scrîşnet ţesătu ra răm asă n eatin să de ferăstrău . M iheici şi N astiona săriră în tr-o parte. V îna se răsuci pe butuc, tru n c h iu l retezat porni în tr-u n început de ro tire şi se prăbuşi cu icnet înecat în foşnetul căderii : sări în sus o ra m u ră flin tă , tu fărişu l se c u tre m u ră strivit, de departe, de peste rîu, se trezi \m ecou spăim întat. M iheici puse m îna pe secure şi se apucă să reteze crengile. N astiona, ca de obicei, p om i să le adune grăm adă. D upă ce m olidul fu despuiat de podoaba lui de ce­ tin ă verde, se aşezară la odihnă. Şi, deodată, Miheici dădu glas la o în tre b are : — A scultă, N astiona, tu chiar n u ştii unde-i A ndrei ? în tre b a re a veni ca u n tră sn e t ; la orice s-a r fi aştep­ ta t Nastiona, d ar n u la u n a ca asta ; avea de ce să se sperie. — A ndrei ? tre să ri ea şi frica o a ju tă să se arate m irată. P ăi de unde să ştiu ? De ce în tre b i ? — Nu ştii, v ra să zică ? — Nu ştiu nim ic. D ecît ce ştii şi m atale. N -am de unde să ştiu. D oar stăm îm p reu n ă în aceeaşi casă. El o cerca cu p riv irea a ţin tită iscoditor, de p arcă ar fi v ru t, neîncrezător în spusele ei, să priceapă după felul ciun se ţine şi cum răspunde că ascunde ceva. — Am crezut că poate m ai ştii şi altceva. Ce nu poţi să spui. Dacă e aşa... spim e-m i, Nastiona. N um ai mie. Nu te feri de m ine. — Ce vrei să-ţi sp u n ? se în d îrji ea, revenindu-şi din buim ăceală. D acă ştiam ceva nou, crezi că n u -ţi spuneam ? Ş tiu to t a tîta d t şi m atale. — T e-am în tre b a t num ai... Să nu fie cu supărare, te-am în treb at, p e n tru că în ultim a vrem e te văd cam schim bată. — Cum adică schim bată ? se m iră N astiona cu u n fel de curiozitate p ru d en t iscoditoare. [180]

— Păi, de la o vrem e încoace p arcă n u p rea eşti în to a tă firea, aşa cum te ştiam . Mi s-o fi p ă ru t poate... D ar nicicînd nu m i-aş fi în ch ip u it că ai putea, fă ră să întrebi, să schim bi puşca pe u n ceasornic. A şa ceva n u -ţi stă -n fire deloc. Se petrece ceva cu tine, fato, se vede c ît de colo ; c h ia r dacă lăsăm deoparte treab a asta cu puşca. P a rcă trăieşti to t tim p u l cu frica în sîn... m ereu eşti grăbită... Nu cum va te bate gîndul să pleci de la noi ? — Da de unde, încotro să m ă duc ? S tau cu voi până n u m ă alungaţi, m ărtu risi ea cu o sinceritate ţâşnită din adîncul inim ii. C urînd se term in ă poate războiul — ce ne aşteap tă oare ? — U nde o fi el ? — Am spus — n u ştiu nici eu. — N u te iscodesc pe tine, fato, aşa veni vorba. Se apucară iar de lucru. N astiona m înuia cu dispe­ ra re ferăstrăul, trăg în d şi îm pingînd, în ain te şi înapoi şi, aruncînd p riv iri furişe la socrul său, încerca să ghi­ cească dacă a crezut-o sau nu. însăşi b ănuiala iscată în m intea lui cum că ea a r şti ceva despre A ndrei, ceva ce num ai ei îi este cunoscut, n u era a bună. Nu e ra greu să-şi închipuie că de aci încolo el îi va pîndi orice pas, orice m işcare — o v a face fă ră să vrea, chiar dacă a crezut-o acum, căci de o bănuială nu scapi aşa uşor : odată iscată, ea devine de sine stătăto are şi pune tre p ta t stăpînire pe om în aşa fel, încît acesta n u m ai are nici o p u tere asupra ei. A cum N astiona va trebui să fie îndoit şi în tre it m ai cu băgare de seam ă la ceea ce face sau spune, să-şi cum pănească bine orice pas. D ar ce folos cu a tîta cum pănire şi fereală, cînd peste vreo două luni b u rta -i crescută v a vorbi de la sine ; şi n-ai cum să ticluieşti o poveste ca cea cu puşca şi cu ceasornicul — ceasul acesta v a ticăi ta re şi fără oprire. N astiona n u -şi p u tea închipui ce o aşteaptă de aici încolo, n -av ea destu lă im aginaţie p e n tru asta ; ceea ce avea să se prăv ale pe um erii ei n u se putea asem ui cu nim ic ; tre b u ia să aştepte resem nată, era nevoită să n u în tre p rin d ă nim ic, pînă v a şti to a tă lum ea 1181]

ce se petrece cu ea, pînă o v o r a ră ta cu degetul şi o v o r lua la în tre b ă ri şi abia atunci să se caţăre, să se caţăre d in răsputeri, bizuindu-se doar pe forţele pro­ prii, căci n-o v a a ju ta nim eni ; de u n a singură, num ai p rin forţele ei proprii să-i salveze pe to ţi trei. Va avea oare destu lă p u tere ? N u ştia şi nici n u voia să se gîndească la asta de pe acum. P u n ea m u lt tem ei pe tă ria firii sale, tre c u te p rin atîte a încercări grele, d a r şi te m îndu-se to to d a tă că, în a fa ră de p u tere şi răbdare, va fi nevoie şi de altceva, de nişte însuşiri pe care n u le are. Se poate îndura, probabil, orice ruşine ; d ar fi-va p a re cu p u tin ţă să-i înşele pe toţi, pe to a tă lum ea dintr-o dată, ca nim eni, nicicînd să n u afle adevărul ad ev ărat ? V or fi de ajuns p e n tru asta p u terile u n u i singur om, şiretlicurile şi dibăcia lui, oricît de iscusite a r fi ele ? N u-şi încarcă ea su fletu l cu rm păcat m u lt prea m are, u n p ăcat ce o depăşeşte pe ea însăşi, depăşeşte to t restu l v ieţii sale, p rin care a r u rm a să-l ispăşească ? La u n m om ent dat, ce i se p ăru nim erit, sim ţi nevoia de a-şi deschide sufletul în fa ţa socrului, m ărtu risin d că este însărcinată, ca să se elibereze to to d ată şi de frica cea m ai apăsătoare, frica faţă de viitoarea oblicire a tainei sale. C apul n u ţi-1 pot lu a decît o dată. Dacă se îm pacă el cu asta — poate cu greu şi n u de la bun în ­ ceput — d a r dacă se îm pacă în cele d in urm ă, îi va veni şi ei m ult m ai uşor, se v a sim ţi m ai lin iştită ; celelalte toate, cîţe o r m ai fi, v a şti ea să le suporte. D ar i se făcu m ilă de M iheici. P a rcă îl vede de pe acum încrem enind speriat, lăsînd apoi capul în jos sub povara im ui gînd întunecat, neîndrăznind să în tre b e ceea ce se cuvine de ştiu t în asem enea cazuri... ei bine — nu, e de ajim s p e n tru el, pe ziua de azi, că aflase de puşcă ; ia r p e n tru d însa — ceea ce s-a spus p în ă acum. S ă nu se-ntîm ple, ca p rin m ărtu risirea ei să-l îm pingă pe b ă trîn şi m ai m u lt pe făgaşul bănuielii lui, în tă rin d u -i gîndul la ceea ce pînă acum nu-1 cercase poate decît în treacăt, tm eori, m ai m u lt ca o năzăreală. N astiona se tem ea că M iheici, cunoscîndu-i fire a m ai bine decît oricare altul, n u v a d a crezare născocirilor ei stîngace

[182]

în această p riv in ţă. P re a m u lte s-a r potrivi atunci cap la cap şi, înnodate, l-a r d a în vileag pe A ndrei. T erm inînd tăiatu l, stiv u iră lem nele şi se preg ătiră de plecare : n u m ai e ra tim p de zăbavă. Z iua se apleca spre asfinţit ; pe acelaşi c er se găsiră în zări opuse soarele şi lu n a ; secerea în g u stă şi tăioasă a lu nii îşi croia în d ărătn ic drum ul pe urm ele soarelui îm pîclit. De cîte o ri vedea pe cer în acelaşi tim p soarele şi luna, N astiona încerca u n fel de team ă, neînţelegînd de ce nu se despart, cum le este datul. Şi acum, la fel, se sim ţi stîn jen ită. Se u ită cu ochi m ari, fă ră a-i m iji, d rep t la soare şi, in acelaşi tim p, i se părea că sim te atingerea ţepoasă a razelor reci de lună. în ain te de a pom i, M iheici se aşeză pe u n butuc. N astiona se încordă de team ă că el a r p u tea deschide vorba ia r despre A ndrei. N u în drăznea să plece înainte singură, ca n u cum va el să-şi închipuie că fuge de dînsul. B ătrînul îşi aprinse o ţig a ră şi, după ce p u făi vreo două m inute, se ridică ; N astiona îşi aduse am inte că socrului n u-i place să fum eze în m ers. In tăcere, apăsaţi de stînjenitoarea lipsă de lim pezim e în ceea ce îi frăm în ta deopotrivă şi asupra cărui lucru a r fi v ru t am îndoi să se lăm urească o dată p e n tru totdeauna, se în to arseră în sat. Robotind p rin gospodărie, dereticînd în casă, Nas­ tiona se pom eni de cîteva ori în seara aceea oprindu-se locului năucită, înfricoşată la gîndul că fiin ţa care în ­ cercase astăzi să-l ducă pe M iheici cu vorba, fă ră însă a-şi atinge ţelul, ba, dim potrivă, s tîm in d în el m ai degrabă o anum e b ănuială ; că fiin ţa la care n u se încum eta să se m ai gîndească fă ră a se îngrozi de soarta ce o aşteaptă ; fiin ţa care, parcă dinadins, îşi dădea m ereu în petec spre p ro p ria ei pierzanie şi al cărei viitor avea să se curm e doar în cîteva luni, în tim p ce prezentul i se destrăm ase în crîm peie răzleţe, cu totul străine, osebite unele de altele — că fiin ţa aceea este ea însăşi, c h ia r ea, Nastiona. Şi, deodată, sim ţi cum i se strecoară în su flet o spaim ă teribilă. Spaim a aceasta era scorm onitoare, pusă oarecum pe [183]

h ă rţu ia lă îndelungată, dar, totodată, şi supusă ca în tr-o joacă ; la dorinţă, se retrăg e a cum inte, voind parcă să arate că tim pul sorocit ei n u sosise încă ; p en tru ca apoi ia r să ap ară şi ia r să dispară, lăsînd în urm a-i o nelinişte tu lb u re, chinuitoare, de care însă N astiona nu izbutea să scape nicicum . îşi dădea seam a că viaţa ei capătă astăzi o în to rsă tu ră hotărîtoare, spre ceea ce u rm a să se-ntîm ple ; taina, pe care treb u ia s-o ştie num ai ea, m iji, se pare, astăzi şi alto r ochi — deci, nu m ai e ra chip să răm în ă liniştită. în tr-a s ta vina era a ei, fireşte, num ai a ei : nu s-a priceput, desigur, ce şi cum să spună ; n -a ştiu t să ascundă cum treb u ie tocm ai lucrul cel m ai de seam ă care cerea o g rijă deosebită ; n u a găsit cuvintele cele m ai potrivite ca să-l convingă pe M iheici că ea a răm as aceeaşi, cu sufletul deschis şi cu ra t ca şi înainte. N em aiaflîndu-şi locul de nerăbdare, N astiona aştepta reîntoarcerea socrului de la treburi. O rodea să vadă cum se v a p u rta fa ţă de dinsa şi ce va spune ; sim ţea nevoia să se afle în preajm a lui ; căci şi de la ceva rău, de v a fi să v in ă d in p a rte a lui, şi în tr-u n asem enea caz, ea va răsu fla m u lt uşurată, decît să răm în ă p rad ă unor tem eri tu lb u ri şi încîlcite. E ra în cred in ţată că dacă M iheici are ceva pe su fle t şi-l roade v re u n gînd oare­ care, n-o să-l rabde inim a şi o să sp u n ă ; iar de n u va vorbi, cum va în tr-a lt fel şi to t se va trăda. E u n om fă ră ascunzişuri, şi ceea ce are de spus — spune des­ chis ; îi place să ducă înţelesul vorbelor pînă la capăt. D ar M iheici se întorcea de obicei cam tîrziu de la grajduri, la căderea în tu n ericu lu i ; de aceea, ca să nu se m ai frăm în te a tîta tim p degeaba, ea îşi c ău tă u n rost oarecare şi, după ce isprăvi tre b u rile casei, plecă la W adka. Aici, tocm ai se aşezau la m asa de seară. în faţa fiecăruia se afla o grăm ăjoară de cartofi îm p ă rţiţi după v îrstă : în fa ţa m ezinei L idka — p a tru cartofiori, în fa ţa lui P etk a — cinci, în fa ţa lui Rodka şi a m am ei — cîte şase. Şi cîte o felie de pîine p e n tru fiecare. O [184]

po ftiră şi pe N astiona ; ea refuză să m ănînce, dar, ca să fie în rînd cu ceilalţi, îşi tu rn ă ceai şi se aşeză lingă Lidka. I se făcu m ilă de b iata m icuţă, care în tr-o clipită îşi în g h iţi felia de p îin e şi, trecând la icartofi, repezea p riv iri lacom e spre grăm ăjoarele fra ţilo r săi. N adka ţip ă la ea să m ănînce m ai încet, că se îneacă. U r­ m ărind-o pe fetiţă, N astiona sim ţi cum o cuprinde ia r acelaşi gînd istovitor : Doam ne, cînd o să se term ine odată cazna asta ! Cînd se v a reîntoarce v ia ţa cea norm ală, care a tîm ă ch iar de om şi n u de cruzim ea unei p u te ri prădalnice d in afa ră şi potrivnice firii lui ? Cînd vor avea h ra n ă d estulă m ăcar copiii ? Ce vină au e i ? Cu aceeaşi repeziciune, m icu ţa L idka îşi înghiţi cartofii şi, nem aigăsind nim ic în ain tea sa, răm ase uluită, cu m înuţele cum pănă în aer şi cu ochii flă­ mânzi rătăcin d asu p ra m esei. N im eni n u lu a în seam ă zăpăceala ei : de aceea m ăm ica lo r îm părţise m tn carea, ca fiecare să se m ulţum ească cu p a rte a lui. — B ea-ţi ceaiul şi d u -te la culcare, o înghionti m am a şi fetiţa lu ă ascultătoare cu am îndouă m îinile paharul. N astiona se ridică, se duse în bucătărie, unde zărise pîinea lăsată pe a doua zi şi în v elită în tr-u n prosop şi, cu to ate că se p u tea aştep ta ca N adka să facă gălăgie, tăie un colţişor pe răsp u n d erea ei şi-l dădu Lidkăi, să-i m ai am orţească foam ea, s-o înşele oarecum , să-i m ai stîm pere galopul cel fă ră de saţiu. G ata să în d u re fu ­ rioasa boscorodeală a N adkăi, se aşeză şi o lu ă pe Lidka în braţe. D ar N adka se stăpîni. Şi abia după ce o văzu strîn g în d la p iep t tru p şo ru l fira v şi sc u tu ra t din cînd în cînd de tre m u r al fetiţei, o în tre b ă cu a e r jig n it şi pe u n ton oarecum batjo co rito r : — V rei cum va s-o înfiezi ? — Ce nevoie am să înfiez de la tin e ? Poate că foarte curînd aduc şi eu pe lum e im prunc, — m ai ştii. A răspuns şi pe loc i-a p ă ru t rău de cele spuse : cum de a p u tu t să-i scape o asem enea vorbă ? Mai tîrziu, cînd N adka v a băga de seam ă că ceva e în n e ­ reg u lă cu ea, îşi v a aduce am inte de aceste vorbe, care. [185]

tocm ai ele, o vo r a ju ta să ghicească cea d inţii ce anum e e în neregulă. Dacă n u cum va a şi priceput de pe acum — după glas, după felu l provocator şi plin de siguranţă în care a ră su n a t răsp u n su l ei — că n -a fost doar o vorbă de m întuială, ci u n a cu u n anum e tîlc. — Păi, de ce n -a i făcut-o pînă acum ? se m iră nu fă ră tem ei Nadka. — N -am v ru t. — Ia te u ită : n -a v ru t. Ai a şte p tat să tre a c ă răz ­ boiul, v ra să zică ? Ş irete m ai sîn teţi voi toate, cum văd. Nici u n a n u v -aţi gîndit să-m i şoptiţi şi m ie la ureche, că, adică, bagă de seam ă, fato, se pregăteşte u n război, poate că şi eu atunci m -aş fi stăp în it niţel. N astiona rîse, închipuindu-şi-o pe N adka aşteptînd tim p de cinci ani începutul războiului şi încă p a tru — sfîrşitu l acestuia, fă ră a îngădui nim ănui să se apropie de ea — nici lui Vitea, nici altcuiva. S punîndu-i treab a asta Nadkăi, am îndouă făcu ră m are haz. — Nu m i se potriveşte, se învoi ea. C hiar a tîta ră b ­ dare n -aş fi avut ! Dacă a r fi după m ine, aş tu rn a în fiecare an cîte unul, b a şi p en tru al doilea a r mai răm îne cîte tre i lunişoare — sînt b u n ă de prăsilă, se p rind de p rim a dată ; la m ine to tu l m erge stru n ă oricînd pofteşti. N u ca la altele — lăsă ea să-i scape o în ţe p ă ­ tu ră şî pe seam a N astionei. D acă nu m -aş feri, aş putea să um plu cu plozi o creşă întreagă, num ai să fie cine să-i prim ească şi să-i hrănească. Ai auzit de harem ? Mie m i-a p o vestit V itea d in cărţi. Ce fel de m uieri o r fi alea, dacă u n singur b ă rb a t are nevoie de atîtea ? Se plim bă p rin fa ţa lor ca u n cocoş şi se u m flă în pene, adică : de v reau — te iau, de n u — stai şi te usucă. Să încerce diomnealui să facă pe grozavul cu m ine !... Aş avea eu ac de cojocul lui ; i-aş tu rti eu repede tru fia cocoşească m onopolistului de m uieri. C hiar aşa, zău, ce fel de m uieri sîn t alea dacă o herghelie în treag ă nu e în sta re să aducă pe lum e, ia acolo, o duzină de plozi ? Aşa cum m ă vezi, le-aş ro stu i de u n a singură to ată trebuşoara asta a lor, num ai ca să le fac de rîsul lum ii. N adka îşi b ătea joc astfel de ea însăşi, fă ră să se cruţe, [186]

d a r şi m îndrindu-se to to d ată de fap tu l că îşi îm pli­ nise cu v îrf şi îndesat d a to ria de fem eie şi că nim eni n u -i poate tăgădui acest m erit. A ltăd ată N astiona s-ar fi sim ţit, desigur, atinsă de lăudăroşenia prietenei sale, d a r acum îi făcea ad e v ăra tă plăcere s-o asculte. G hem uită la pieptul ei, L idka adorm ise m îngîiată. N astiona sim ţea o m olcom ă m u lţum ire de a p u tea s-o ţin ă în braţe, chiar aşa, adorm ită ; i se p ă re a în acelaşi tim p că fătu l ei, gelos şi n erăb d ăto r în aceste m inute, începe să dea vădite sem ne de grabă, ca niciodată pînă acum. R eîntoarsă acasă, văzu o scenă la care n u se aştep­ tase cîtuşi de puţin. M iheici o în v ăţa pe Sem ionovna să um ble în cîrje. M eşterise cîrjele m ai dem ult, d ar Sem ionovna n u voia în ru p tu l capului să se sp rijin e-n ele. A stăzi însă, Miheici, ca p rin tr-o m inune, izbutise s-o îm bie la o încercare. Silindu-se cu m are chin să se ţin ă d rep t p ro p tită în cîrje, ea dădea să înainteze, dar, în loc s-o facă pas cu pas, îşi repezea am bele picioare deodată, de p arcă e ra u îm piedicate. Ca să n u cadă, se lăsa cu to a tă g reu ta te a pe ele, căutînd să se agaţe cu m îinile de orice se nim erea, oftîn d şi văietîndu-se. — Ia-o încetişor, încetişor, o povăţuia M iheici. M işcă-le pe rând, în tîi unul, pe u rm ă celălalt. De ce eşti aşa n ă tîn g ă ? N u sări cu am îndouă picioarele deodată, ţi-a tre c u t vrem ea săritului. U nii n -au deloc picioare şi to t um blă, p e cînd ale ta le sîn t vii, d o ar că treb u ie niţel ajutate. în v a ţă în tîi să le m işti pas cu pas, fără grabă, m ai pe u rm ă vine şi graba. — D um nejeule ! gem ea Sem ionovna. De ţe m i-a fost d a t a tîta chin la bătrâneţe ? în d u ră -te şi ai m ilă de m ine m ăcar tu, preaşfîn tă năşcătoare. Fă-1 pe a ţe st nărod b ă trîn şă înţeleagă că p în ă la m orm înt ajung eu şi fă ră cîrjile lui. M ăcar m o artă şă m ă şlăbeşti cu ele şi şă nu m i le pui în şicriu — se înverşuna ea îm potriva lui Miheici. Ş ă n u m ă fa ţi de rîş acolo. Ca şă veji, ţe i-a căşunat ; şă m ă coboare de după şobă şă um blu. Unde şă m ă duc ? U nde şă m ă duc ? [187]

— Ei, h ai ! A şază-te aici, aşază-te, o instală el pe laviţă. S tai aici şi te m ai hodineşte, dacă ai obosit. Ce să-i faci. Picioarele te d o r ? — Cum şă n u m ă d o ară ? Cum şă nu m ă doară ? A rd ca focul. Doamne... şică nu m ă dor. N astiona aduse lingă v a tră sam ovarul, îndreptînd cotul b u rla n u lu i sp re hogeag şi dădu să aprindă lam pa, d a r M iheici o opri, spunînd că gazul se cam term in ă şi treb u ie econom isit. Şi aprinse focul în vatră. N astiona se sim ţi jignită, bănuind că dacă nu se apuca ea să aprindă lam pa, peste p u ţin tim p a r fi aprins-o chiar el, dar aşa, găsise p rilejul s-o încontreze înadins. De o lu n ă încoace, de cînd zilele se făcu ră m ai lungi, focul în v a tră n -a m ai fost aprins şi uite că acum şi-a adus am inte şi s-a dus după sm oală şi surcele. Sam ovarul prinse glas, v a tra dudui, aruncind lungi, unduioase şi vrăjelnice fîşii de lum ină pe ferestre şi pereţi şi to ată încăperea se încălzi şi se învioră. Sem ionovna şedea încovoiată, cu faţa îm pietrită, în străin a tă ; cu m işcări lente ale m îinilor ei vlăguite îşi dezm orţea picioarele. — Ce zici, bătrînico, începem ia r ? o strigă Miheici. — V rei şă m ă dai gata ? tre să ri ea, răspunzînd cu voce plîngăreaţă, d a r şi provocătoare totodată. — îhî. — A tunţi, d ă-î drum ul. F ă ră m ilă. Cu o hotărâre disperată, ea dădu să se ridice de pe laviţă, cum pănindu-se pe picioarele îndoite încă, începu apoi să se în d rep te încet din m ijloc, sprijinindu-se cu m îinile de genunchi. M iheici îi v îrî iarăşi cîrjele sub­ suoară. G ata şi ea s-o susţină, N astiona se apropie de b ă trîn ă de cealaltă parte. D ar de d a ta asta Sem ionovna, spre m ira re a lor, dibui repede pasul potriv it pentru um bletul cel nou : proptindu-se pe u n a din cîrje, ea m u ta p rin tr-o sm ucitură sc u rtă pe cealaltă în ain te şi apoi se proptea pe aceasta. în glasul ei, ca al u n u i copii care dibăceşţe p e n tru prim a o ară acelaşi m eşteşug, ră su ­ n a ră accente capricioase de nerăb d are şi m îndrie cînd le ceru : [188]

— Ia d a ţi-v ă la u p arte, n u m ă şprijiniţi. M erg şingură. S trăb ătu anevoie încăperea de la u n colţ la altul, zăbovi îndelung cu întoarcerea, ia r după ce izbuti în cele d in u rm ă să facă ro tire a necesară, reveni la locul de unde plecase şi, oftînd m ulţum ită, se aşeză pe laviţă. U rm ărindu-i m işcările, M iheici rîd e a pe înfundate, de i se scu tu rau um erii şi-i tresăltau m ustăţile. F ără a-şi întoarce capul spre dînsul, Sem ionovna se învoi cu glas ostenit : — Ţe şă şpun. Piţioarele în ţep parcă şă m ă aşculte. D upă ţe le m ai mişc, pot şi şă calc pe ele. — Ei vezi, se b u c u ră Miheici. Căci aşa, cu u n singur picior al m eu p e n tru noi am îndoi — unde ajungem ? Acum e altceva : le lecuim pe cele două — s-a văzui că se poate — şi unul ne răm îne de rezervă. — Auleo, dacă m -a r vedea acum A ndriuşka, cum ţopăi eu pe cîrji, ş -a r prăpădi de rîş... Of-of-of, nu degeaba şe şpune : p e n tru u nii e de rîş, p e n tru alţii s de plînş. — Noi doi, bătrîno, n-avem voie să zăcem pe cuptor, stă ru i M iheici cu o convingere caldă, sfătoasă, d a r şi plină de h o tărîre totodată, care i se păru N astionei deloc întîm plătoare. Fie şi în cîrji, d ar treb u ie să ne mişcăm. N astiona sim ţi dedesubtul acestor cuvinte u n anum it tîlc ascuns pe care-1 puse pe seam a discuţiei lo r din acea zi. E lim pede că p e n tru M iheici cele spuse de ea atunci n -au răm as fă ră urm e : ceva-ceva a înţeles el, a ajuns la o anum ită convingere, care l-a făcut s-o ridice pe Sem ionovna fă ră zăbavă din locul ei de pe cuptor, ca s-o pună cît de cît pe picioare, fie chiar şi cu aju to ru l cîrjelor. O pregăteşte cum va p e n tru tim pul apropiat cînd v a fi nevoită să se descurce fă ră Nas­ tiona ? D ar de ce ? De ce ? — Ia r la vară, picioarele tale p rin d căldură m ultă, se dezm orţesc şi să vezi ce bine ai să um bli, o încuraja el pe bătrână. — Ţe bine a r fi, tare bine a r fi aşa cum spui tu. [189]

— îţi aduci am inte cum urcai odinioară pe costişă în fuga m are ? C ea dinţii ajungeai pe poiana de sus. — îm i aduc... cum şă n u -m i aduc am inte... D ar m ai bine şă n u vorbim de aşta, Feodor, ţe şă m ai răşcolim ... N astiona tre să ri : de m u ltă vrem e b ă trîn ii n u-şi m ai spuneau pe num e, încît şi uitase de to t că pe socrul ei îl chem a Feodor : num ele acesta răsu n ă ca u n ecou ce venea din m u lt d e p ă rta ta lo r tin ereţe. în to arse privirea spre socri — adînciţi în am intirile lor, b ătrîn ii tăceau. Şi deodată, fă ră o pricină vădită, d tntr-o obidă iscată din te m iri ce şi cu to tu l nedesluşită p e n tru dînsa. se sim ţi cu desăvîrşire însingurată, adînc nefericită, lă s a tă fă ră m ilă p rad ă pierzaniei, înşelată, izgonită şi a tît de streină, încît u n ghem înecăcios i se puse în gît şi a r fi v r u t să izbucnească în hohote de plîns am ar­ nic, sfîşietor. D ar se stăpîni : n -av ea voie să plîngă, pînă şi acest sem n de sinceritate îi era interzis. Găsi u n m om ent prielnic, cînd M iheici in tră în bucătărie, se repezi în u rm a luî şî îl în tre b ă în şoaptă grăb ită : — Tăticule, eşti su p ărat pe m ine p e n tru puşcă ? T e-ai su p ărat ră u ? — P e n tru puşcă ? E ra încă dus cu gîndul în tr-o altă lum e şi n -a înţeles dtn tr-o dată despre ce este vorba. Nu, fa tă dragă, nu sînt supărat. De puşcă ne arde nouă acum... Şi ^ n d u l nero stit al b ătrîn u lu i făcu să-i crească şi m ai m u lt neliniştea în suflet.

15 U l t im a t r e c e r e a l u i g u s k o v p e l a b a ie a fost cam la ju m ă ta te a luniî aprUie, pe o g h eaţă n e­ sigură, şubrezită. D ibuise acolo ascuns sub prici u n sac plin, pe care îl cără în adăpostul său. în sac găsi cartofi, cîteva căpăţîni de ceapă, două ridichi m ari, săculeţul cu făină de m azăre, ca de obicei, şi în făină vreo zece oua în tr-o pînză e ra în v elită o pîine, în tr-a lta m ai groasă şi b u n ă p e n tru obiele erau în făşu rate încălţările [190]

lui vechi în care erau v îrîte o b u cată de piele, sfoară şi u n ac de cizm ărie ; m ai găsi în sac o căm aşă de culoare închisă, o foarfecă ru g in ită p e n tru tu n s oi, u n capăt de creion chunic, p u ţin ă sare, p u ţin tu tu n foi, u n rest de săpun de ru fe şi, spre su rp rin d erea lui, un şip de trăscău. Toate acestea era m enite să-l a ju te să reziste cel p u ţin o lu n ă de zile, pînă când se v o r scurge sloiurile de gheaţă, şi pe apa lim pezită N astiona va p u tea tra v e rsa fluviul cu barca. In tim p ce golea sacul, i se p ărea că are îndestul de toate, d a r num ai la tre i zile după aceea se văzu nevoit să socoată bine fiecare cartof, fiecare d ram de făină. T u tu n u l îl am esteca pe jum ă­ ta te cu m uşchi ; d a r şi din scîrboşenia asta şi-a propus să fum eze doar cîte tre i şi apoi n u m ai cîte două ţigări pe zi — dim ineaţa şi seara. A ngara pierduse strălu cirea ei iern atică : gheaţa se învineţise ca de o bo^ală istovitoare, pe am bele m aluri şi nu num ai pe m aluri, apăru seră băltoace întinse. D ru­ m ul de sanie peste fluviul în g h eţat se înnegrise pe la m argini ; de-a lungul lui rătăceau ciori răzleţe cîrîind nem ulţum ite. Copacii strîm bi de foioase de pe ostrov păreau în aerul p u r al prim ăverii diform i şi jalnici, ca şi cum a r fi fost schilodiţi p rin toana a iu rită a unei voinţe ticăloase, deşi era lesne de înţeles că în acel loc, aflat m ereu în b ătaia tu tu ro r vînturilor, u n copac cu greu se poate ridica nevătăm at. D ealtfel, peste tot, chiar şi în pădurile lum inoase de m esteacăn, perioada cea m ai tris tă şi lîncedă este, după cum se ştie, ră s ­ tim pul d in tre zăpadă şi verdeaţă, cînd sim ţăm intele om ului sîn t sensibilizate pînă la tînjire, pînă la avidi­ tate şi n u v o r să se îm pace cu am orţeala, n eg reaţă şi m ucezirea pe care toam na nu le cunoaşte nicicînd. P unîndu-şi încălţările uşoare de piele, odihnitoare la p u rta t şi scăpînd, în sfîrşit, de pîslarii grei şi de nesuferit de aci încolo, G uskov p u tea acum să um ble în voie cît de m u lt ; p e n tru el e ra starea cea m ai de dorit şi cea m ai plăcută acum ; să se m işte, să m eargă oriunde o fi. în tim pul m ersului gîndurile se ordo­ nează, devin m ai sim ple, pot fi ocupate de cele în[191]

tîln ite pe drum . P u rta cu el puşca, d ar n u trăgea, şi nici n - a r fi av u t în cine să tra g ă : în ap iilie-m ai vînatul se fereşte cu deosebită grijă, ia r b ă ta ia cocoşului-dem unte n u se face au zită p rin apropiere ; şi, în general, rare o ri în tîln eai păsări p rin aceste locuri lipsite de te re n u ri cultivate. Cu c ît se apropia v a ra şi ae ru l devenea to t m ai cald, creştea şi d o rin ţa lu i G uskov de a descoperi zăpada — acele răm ăşiţe ale iernii care se m ai p ă stra ră p rin u n ­ gherele um b rite, ascunse p rin văgăuni şi coclauri. G ăsindu-le, se oprea în fa ţa acestor restu ri de troiene subţiate şi m urdare, asudate pe la m argini, şi, îm po­ v ă ra t de u n gînd greu, neostoit, îşi lu a răm as b u n de la ele, convins că o zăpadă no u ă n u -i v a fi d at să m ai vadă. Se p reg ătea sufleteşte, în tărin d u -se în credinţa că a păşit pe făgaşul crugului de pe u rm ă şi că acest ultim crug al vieţii sale avea curînd să se închidă : îşi trăise u ltim a toam nă şi u ltim a iarnă, străb ate acum u ltim a p rim ăvară, ia r m ai d e p a rte nu-1 a şte a p tă decît u ltim a lui vară. Cu ochii a ţin tiţi pe pînza su b ţire de zăpadă sleită, G uskov încerca u n sim ţăm în t tu lb u re de în ru d ire cu ea : a u e x ista t aici îm p reu n ă în acelaşi tim p ; şi zăpada, şi g h eaţa fac p a rte d in ceea ce i-a fost d a t lu i să petreacă pe d ru m u l lo r d in urm ă, toate celelalte ră m în să dăinuie şi după el. Şi-a fix a t pînă şi u ltim ul m om ent de c o titu ră d u p ă care v a veni şi u ltim u l sc u rt soroc al ex isten ţei sale : v a fi chiar în ziua cînd se v a descleşta, porn in d u -şi apele. A ngara, ia r el se v a m u ta în adăpostul de sus. îl şi pregătise în tre tim p ; cărase acolo unele lu c ru ri de care nu m ai avea n e a p ă ra tă nevoie în cel d in vale ; acoperise p ri­ ciul cu u n s tr a t gros de crenguţe de b rad şi de lăstăriş, ca să aib ă tim p să se usuce acolo şi să n u dea de b ă n u it v reu n u i ochi s tre in p rin prospeţim ea lor. îşi interzise orice gînd la o schim bare a adăpostului actual în ain te de acea zi de m are sărbătoare a rîu lu i şi a to t ce v ieţuieşte în p rea jm a lui. Şi-o alesese din ain te ca zi de stră m u ta re pe acest u ltim loc de popas de pe înălţim ea căruia să cuprindă cu ochiul p riveliştea tu lb u ră to a re [192]

a v iitu rii de sloiuri pe m arele l îu dezgheţat — m o­ m en t pe care şi-l hotărîse în gînd c h ia r el, atu n ci cînd îşi luase calea spre aceste m eleaguri, d re p t cel d e pe u rm ă scop al şederii sale aici. Ce d e p ă rta t i se p ărea atunci şi c ît de repede se îm plinea acum ! u n a lt ţel care să-i încheie răb o ju l v ieţii nur-şi m ai făurise. I se p ărea atunci că pînă la v a ră avea de tră it încă m u ltă vrem e şi iată că tim pul s-a şi scurs pe n esim ţite : ca mîinienpoimîine vine şi v a ra — apoi, ce va u rm a apoi ?, va scoate d in săculeţid N astionei şipul cu trăscău, şi cuprinzînd cu p riv ire a im aginea A ngarei descătuşate şi învolburate — dovada d orinţei lui îm plinite — îl va goli de u n u l singur. Va sorbi, lăslndu-se în voia beţiei de pribeag n ă p ă stu it ; d in tr-o p ornire ap rig ă v a am es­ teca în lă u n tru l său d u rerea şi ruşinea, tih n a şi n ă­ dejdea, team a şi jalea, cu dogoarea acestui am estec va m istui to tu l în suflet, lăsînd să se pîrguiască doar u n sin g u r sim ţăm în t — sim plu, lim pede, lum inos ca o fere a stră : eu exist, întîm ple-se orice m îine, d a r astăzi eu exist. Ş tia dinainte că aşa v a fi şi a şte p ta cu team ă şi bucurie să v in ă ziua aceea ; aştep ta cu o rece uim ire sosirea ei inevitabilă. D orm ea pe apucate. Nopţile cu lună, acum îl tu l­ burau. Se trezea sub apăsarea unei nelinişti nelăm urite, oare îl făcea să se ridice şi să plece d in adăpost. In acele ceasuri, ra n a lui d in p iep t se făcea sim ţită m ai ta re ca de obicei. Şi cu cît lum ina lu nii e ra m ai clară, cu a tît m ai tu lb u re şi m ai înăbuşitoare devenea această apăsare. încercarea lui de a-şi închipui în tr-u n fel oarecare lum ea cealaltă îi în făţişa im aginea lunii pline, aceeaşi la nesfîrşit, fă ră să ră sa ră şi fă ră să apună, nem işcată pe u n c er jos şi p la t ca tav an u l şi, nu se ştie de ce, fum egînd m ereu. De obicei, se ducea pe m alul A ngarei, se aşeza în ­ v ă lu it de u m b ra nopţii şi răm în ea cu p riv ire a a ţin tită pe gheaţă, invidiind şi rîv n in d u -i stră d u in ţa zadarnică. Fiindcă şi în tim pul nopţii, cînd părea că p rin d e iarăşi tărie, gheaţa nu contenea, de fapt, să se subţieze, m în -

13 — T răieşte şi ia am inte

[193]

cată de a p ă pe d edesubt : se ru p eau şi se fârîm au în cădere crestele zim ţate ale sloiurilor încălecate ; cu icn et şu ie ra t ră su n a d in loc în loc tro sn etu l fugarnic al gheţii crăp ate ; se legăna suspinînd pojghiţa subţire pe ochiuri şi sm îrcuri. G uskov se încorda ca o sălbă­ ticiune şi răm ânea cu răsu fla re a ţin u tă la orice sunet sau m işcare. D eprinsese, subordonând un ei singure sim ­ ţiri pe toate celelalte, să p ă tru n d ă în zone de obicei inaccesibile perceperii om ului : i se p ă re a că aude cum oîntă pe g h eaţă lu m in a lu n ii relu în d în cercuri lente o m elodie gingaşă, prelung trem u răto are. încordîndu-şi privirea, aju n g ea să vadă to re n tu l năvalnic al Angarei stră b ă tu t de reflex u l verzui al gheţii ; fixând cîte u n sem n în apă, vedea locul în care acesta se deplasa în clipa u rm ătoare. în aceste ore noptatice el tră ia num ai p rin sim ţu ri şi n u se gîndea la nim ic ; doar instm ctul îl m îna să se întoarcă sp re ziuă în adăpost, prăv ălin du-1 în tr-u n som n adînc. R estul som nului se deprinsese să şi-l facă ziua, întins u n deva p rin pădure, la soare. O vrem e zăcea cu p riv ire a a ţin tită în cer ; curând în să închidea ochii, istovit de golul străveziu n em ărginit şi aţip ea ; rev enindu-şi apoi, în frig u ra t şi flăm înd, se u ita nem u lţu m it în ju ru l său, în treb în d u -se : şi acum , încotro ? în tr e ­ b area aceasta şi-o p u n ea m ereu şi de cele m ai m ulte ori ea răm în ea fără răspuns ; p o rn ea la întîm plare, num ai ca să se m işte şi să n u răm ână pe ioc. în a in ta adulm ecînd, scru tîn d îm prejurim ile cu p riv iri bănuitoare în d rea p ta şi în stînga ; u n eori se apuca să se furişeze, de p arcă a r fi u rm ă rit pe cineva, sau, dim potrivă, căuta să scape el de u rm ărire. îşi calcula pasul, ocolea locurile deschise, se ascundea p rin desişuri şi o făcea nu d in tr-o d o rin ţă copilărească de joacă, ci p u r şi sim plu dintr^o trăsn aie absurdă ; ca în cele d in u rm ă să-şi bată joc de el însuşi, izbucnind în tr-u n hohot de rîs răutăcios, recunoscînd sincer im ensa tîm penie a com portării sale. în asem enea clipe p ărea că m em oria îl părăseşte cu desăvîrşire ; refuza orice gând care l-a r fi făcu t să-şi aducă am inte că a [194]

lu p ta t în război, că a tră it p rin tre oam eni ; se com­ plăcea a crede că d in totdeauna a ră tă c it astfel de u n u l singur, fă ră ocupaţie, fă ră obligaţii, că de la în cep u t chiar îi fusese h ă ră z ită o asem enea soartă. îl rodea m ereu foam ea şi to tu l îm p re ju r i se părea, aidom a lui, înfom etat, nesăţios ; îl chinuia p în ă şi aerul — tare, p ă tru n z ă to r — p re a m u lt a e r p e n tru u n sin g u r om. G uskov se îneca înghiţindu-1 şi sim ţea cum o răsu flare m ai plină, m ai adîncă, îi storcea ultim ele forţe. în aju n de În tîi m ai se preg ăti să dea o ra ită p rin coclaurile neum blate din susul A ngarei, unde a r fi p u tu t trag e în voie. Se echipase m ai tem einic : pe lîngă puşcă, luase şi securea, b a şi sacul la caz de nevoie — dacă răm îne acolo şi peste noapte. Socotise că plim ­ b area aceasta va cere m ai m u lt de o zi, deoarece îşi pusese în gînd să se abată iarăşi pe undeva m ai aproape de o aşezare, să m ai vadă o fiin ţă om enească, ia r p în ă la satu l cel m ai apropiat în acea p a rte erau vreo tre i­ zeci de verste. N u ştia e x act dacă v a m erge sau nu, d a r gîndul s-o facă n u -i dădea pace ; sosise u n fel de soroc, cînd u n n e astîm p ăr bătăios îl înboldea în ră s ­ tim p u ri să se p u n ă la încercare apărînd p rin preajm a oam enilor, zădărîndu-se pe sine şi, dacă se putea, să le m ai tu lb u re şi lo r liniştea p rin p rezen ţa sa. Sau nici m ăcar asta, ci p u r şi sim plu să-i vadă de la distanţă, să audă glasuri om eneşti, să încerce a desluşi despre ce vorbesc, ce-i fră m în tă şi în felul acesta să-şi m ai um ple, să-şi astupe golul nepotolit, lacom şi p oruncitor dinlă u n tru l său ; apoi să se întoarcă iar la refugiu. Nu îndrăznea să m eargă spre Rîbnaia, unde risca să fie re c u n o s c u t; m ai p o triv it era să se apropie de u n sat necunoscut. Nu poţi şti niciodată ce ţi se poate în tîm pla ! P orni la d rum dis-de-dim ineaţă, cînd se crăpa de ziuă şi ch iar înainte de p rîn z ajunse pe m al în d rep tu l orstrovului K am ennîi, unde vînase capre în tim pul iernii. în m ijlocul gheţii învineţite, roase de ap ă şi um ezite de soare, ostrovul a ră ta acum şi m ai golaş [195] 13*

şi m ai n eprim itor. D ar G uskov sim ţi d o rin ţa de a trece şi de a-şi pune piciorul pe el im ediat, fă ră zăbavă, m in a t de gândul la peştera în care se adăpostise peste noapte cu ocazia vîn ăto rii de iarn ă şi care îi prilej uise re u şita de atunci. D acă n -a r fi poposit acolo, nu se ştie cu ce s-a r fi ales din acea vînătoare. P eştera aceea îl atră g ea p rin tr-o p u tere m isterioasă, oarecum în ru d ită cu firea lui, şi îl atrăg ea p e n tru o tain ă ce putea să i se dezvăluie sau care u rm a acum să fie ascunsă acolo. G uskov e ra convins că descoperirea acestei peşteri n-^a fost deloc întîm plătoare p e n tru el şi în faptul că dăduse peste ea vedea voia sorţii. D ealtfel, în ultim a vrem e el se sim ţea m ereu atras de locurile m ai ascunse pe care le în tîln ea p rin pădure, oricît de neînsem nate şi nefolositoare erau ele. Se surpindea astfel oprindu-se în fa ţa cîte un ei g ăuri de şoarece şi scorm onind in tr-în s a cu băţul, ca şi cum a r fi chibzuit la ce a r p u tea să-i folosească ; colxjra în m ici văgăuni şi se p itu la ca să încerce dacă p o t servi de ascunzătoare ; la m a r­ ginea im or rîp e adînci sau gropi adevărate, cu apă şi zăpadă n e to p ită încă la fund, răm ânea îndelung în ­ cântat de povârnişurile lor ab ru p te şi m ăsurind d in ochi adâncimea ; cerceta gropile copacilor prăv ăliţi de vînt, sm ulşi din rădăcini, sperând să afle acolo v reu n bîrlog p ărăsit d e u rs ; îi plăcea să um ble p rin vîlcele ; ici-colo se oprea b ru sc d in m ersu-i potolit şi se ascundea în dosul v reu n u i copac gros, aru n cîn d priv iri sc ru tă ­ toare îm p re ju r ; sau se vâra în tr-u n desiş ; p ă re a astfel că v rea să se ascundă, p a rte cu p arte, b u cată cu bucată, ici, colo, năd ăjd u in d să se facă nevăzut. E ra deci firesc ca ascunzătoarea cea de p ia tră din ostrovul pustiu să-l atrag ă în m od deosebit, d e vrem e ce în tru n e a la u n loc în m odul cel m ai fericit ceea ce cău ta cu a tîta zel şi nu găsea decât în p ă rţi răzleţite. M alul în d rep tu l ostrovului e ra lat, deschis şi în bu n ă p a rte se şi uscase ; d in păm ânt răzbeau firele de iarb ă nouă avînd o culoare p alid ă de verde tra n sp a re n t. D easupra A ngarei stă ru ia u n b u b u it surd, icnet de g h eaţă dislocată. Curând de tot, în câteva zile, gheaţa [196]

va ceda, se va u rn i d in loc şi v a p o m i la vale ; firea to ată d im p re ju r vestea sosirea acestui m om ent ap ro ­ piat, răsu n ăto r. Totul p ă re a că a şte a p tă încordat, cu n erăb d are d ezlăn ţu irea ap elo r încleştate ; p ă re a că odată cu spargerea gheţii şi d escătuşarea A ngarei, odată cu scurgerea v iitu rii de sloiuri v a pogoiâ fără zăbavă v a ra ; desfăşurîndu-şi m an tia strălucitoare, ea va rev ă rsa a su p ra firii lum ină şi căldură. Şi d in tr-o d a tă îşi v a croi drum , poposind peste tot, u n nou destin. Guskov fu şi el cuprins brusc de neastîm p ăr ; treb u ia făcu t ceva, tre b u ia să se grăbească să în tre p rin d ă ceva. M incă in grabă, bău apă, luînd în palm e d in tr-u n ochi u n d u ito r şi p orni m ai departe. Pe d ru m îm puşcă o gaiţă de m unte. N -ar fi m e rita t să sacrifice u n cartu ş ; ştiind însă că pîn ă deseară m ai avea de um blat, ia r a doua zi îl a şte p ta u n d ru m la fel de lung, tre b u ia să-şi întărească forţele cît de cît. N u se apropie p re a m u lt de sa tu l pe care îl zărise încă la lum ina soarelui, aşezat la taola fluviului, ci, dim potrivă, se tra se m ai spre m u n te şi, învîngînd obo­ seala, căută să se dej>ărteze de sa t cît m ai tare. De fiare sălbatice n u se m ai tem ea dem ult, d a r se ferea să-şi dezvăluie u rm a oam enilor. C hiar şi a doua zi dim ineaţă, p e n tru a se apro p ia de acea aşezare om e­ nească, el făcu m ai în tîi u n m are ocol pe m unte, apropiindu-se de sa t d in celălalt capăt. Auzi iarăşi strig ătu l cocoşilor şi acel zvon în fu n ­ dat, pe acelaşi to n uniform care plu teşte unduios dea­ su p ra oricărei aşezări om eneşti. Lucru ciudat : chiar şi aici cîn tatu l cocoşilor e ra deosebit de cel d in A tam anovka ; aici ei cîntau cu adevărat, nu trîm b iţa u din răsputeri, ca în satu l lui de baştină. în occident, pe d ru ­ m urile războiului, im de se-ntîm pla să au d ă cîn tarea cocoşilor, i se p ă re a de fiecare d a tă că aceasta e m ai potolită, m ai stăpînită, m ai dom oală, sau poate m ai iscusită decît p rin p ă rţile A ngarei, d a r acum se con­ vingea că şi pe aici ei răcnesc în d iferite feluri. [197]

Coiborînd pe p a n ta dealului, dădu peste în g ră d itu ra u n u i ţa rc cu p rin zăto r a căru i la tu ră de sus şerpuia la întîm p lare p rin m estecăniş. Fusese m eşterită de m îini fem eieşti şi în tim p de război, se vede treaba, căci prăjin ile e ra u întinse la nim ereală ; ici-colo prinse de pari, în re s t — fie b ă tu te în cuie, fie legate de copaci ; pe alocuri im ele se desprinseseră la cîte u n capăt sau căzuseră ch iar de to t — n -av ea cine să le fixeze la loc. D upă sem ăn at va tre b u i cineva să dreagă ţarcul. Cu g îtid întins, se u ită sp re stînga, unde zărise, cam la o v e rstă d e p ă rta re sau ceva m ai m ult, o casă singuratică în m arginea satului ; chibzui cum să se strecoare m ai aproape de sa t ca să vadă ce se petrece acolo. Se tem ea, d a r şi a rd e a de nerăb d are în acelaşi tim p să încerce a se ex pune unei prim ejdii ; a r fi v ru t să com ită o tră s naie de sp e ria t şi p e n tru el, şi p e n tru alţii ; în cep u ră a clocoti în tr-în su l sîngele ră u a d u n a t şi dorinţele con­ fuze neîm plinite. Nu înţelegea p e n tru ce anum e venise aici, bătând u n d ru m anevoios de peste treizeci de verste — doar n u p e n tru a sta buim ac, aşa cum stă acum, în fa ţa ţarcului, ca să facă m ai apoi calea în ­ toarsă. Fireşte că nu. A şadar, treb u ie să afle negreşit ceea ce l-a făcut să pornească la acest drum . U ndeva pe aproape se frînse o crenguţă şi G uskov tresări. A bia acum văzu în dosul unei tu fe o vacă ară ­ toasă, b ălţată, cu pete m ari negre pe alb sau, dim ­ potrivă, albe pe n egru ; tocm ai de aceea n-o băgase de seam ă p în ă atunci, petele o făceau u n a cu m estecănişul p estriţ, în dosul c ăru ia stă te a el. A lături de vacă păştea v iţelul ei de vreo tre i-p a tru lu n i — mic, la fel de băliţat ca m aică-sa. Bucuros de a-şi fi găsit o ocu­ paţie, G uskov îşi concentră p riv ire a a su p ra lor. Cu botul în tin s deasu p ra păşunii chele, vaca încerca să sm ulgă niscai verdeaţă, deşi firele de iarb ă nici nu răzbiseră cum tre b u ie la su p ra fa ţă şi n u avea ce apuca. V iţelul p ă re a să fi înţeles acest lucru m ai bine decît m aică-sa, deoarece îşi to t v îra botul la u g erul ei ; vaca însă nu-1 lăsa să sugă, se m u ta de p e u n picior pe altu l şi se trăg ea în tr-o parte. El se v îra d in nou, atunci [198]

ea întorcea capul şi-l alunga împingîndu-1 cu fn m te a ei lată. G uskov u rm ă rea m işcările lo r cu aceeaşi aten ţie co n cen trată cu care privise cu o lu n ă în u rm ă zben­ guiala m înzului p rin c u rte a g rajdurilor, cînd pîndise apariţia ta tă lu i său. Acum în să in teresid lui p ă re a să fi căpătat o ascuţim e şi m ai m are, şi n u lip sită de anum e frăm în tare : încerca, se pare, p resentim entul că de aci încolo n u -i va m ai fi d at v reo d ată să aib ă a face cu anim alele dom estice folositoare om ului. D espărţit de ele de pe acum , sim ţea cu a tît m ai m u lt nevoia de a se afla în p rea jm a lor, cu c ît e ra silit să se ţin ă m ereu d ep arte de ele. în com paraţie cu m ulte alte pierderi, aceasta n u era, desigur, cea m ai im portantă, d ar nu m ai p u ţin d u rero asă şi cu to tu l de neînţeles, încît pe undeva în stră fu n d u l firii sale refu z a să se îm pace cu ea. Cu to tul întîm plător, desigur, reuşise vaca să plece d in ogradă cu v iţelul d u p ă ea ; nici o gospodină n -a r lăsa să -umble slobod un viţel abia înţărcat. O ricît ar d a cu copita vaca, n e l^ în d u -1 să sugă, acasă se va întoarce astăzi to t cu ugerul gol. G uskov surîse m ul­ ţum it, ca şi cum nim eni altu l decît el a r fi pus la cale această evadare. Se p re a poate că, dacă n u venea el aici, nici -viţelul n -a r fi plecat de acasă. Ia r acum , de -vreme ce ai scăpat, nu te lăsa, dă-i cu botul, dă-i, suge to tu l p în ă la u ltim a p ică tu ră — să aib ă stăp în a ta pentru ce să te boscorodească deseară. E ra îi^ ă tim pul s-o ia încetişor spre sat, unde îl aştep ta o a n u m ită treabă, deocam dată nici de el ştiută, d a r p e n tru care venise to tu şi p în ă aici. Firesc a r fi fost, desigur, să adaste sfîrşitu l zilei şi abia cînd se întunecă să-şi -vîre nasul acolo unde n u fusese poftit. D ar el nu voia să aştepte ; îl rodea ca şi p în ă acum , zădărîndu-1, aceeaşi nerăbdare, care devenea to t m ai nestăpînită, m ai stăru ito are. Guskov ştia că n-o să se lase îm pins la cine ştie ce n esăb u in ţă şi nici n-o să rişte să se dea de gol şi să fie prins ; e ra sigur că, oricum s -a r întoarce [199]

lucrurile, v a reu şi să dispară. Cu mâinile goale nnau cum să-l dovedească. P o rn i încetişor de-a lungul îngrăditurii, oprindu-se m ereu şi scorm onind cu p riv ire a locurile p rin care înainta. Curând zări m arginea satu lu i şi cam în aceeaşi clipă a ju n se ră la urechile lui su n ete de arm onică. îşi aduse am in te p e d a tă că era o zi de m are sărbătoare — 1 Mai. Ca să vezi ; sărbătoresc, v ra să zică. Răz­ boiul e în toi, ia r ei serbează, p etrec ; a u în ălţat, uite, steagul roşu, a u scos la iveală acordeonul ascuns ; către se ară vo r p o m i g ru p u ri-g ru p u ri pe la case, vor cînta, v o r dansa, îşi vo r face de cap în voie. întîm plă-se orice, poporul nu se lasă scos d in făgaşul lui. Şi la A tam anovka oam enii p etrec acum. G uskov se sim ţi cuprins n u de dezaiădejde şi nici de obidă m ăcar — la ce să te m ai necăjeşti acum ! — ci m ai curind de un fel de u i­ m ire : ian te u ită la ei, serbează. Ca îr^ainte de război. Ca şi cum nici n -a r fi fost război ! Nici că le păsa lor de dînsul, care rătăceşte pe aproape ; p e n tru ei, el nu se află pe-aici ! A şadar, e lesne de înţeles cum de a p u tu t viţelul să scape d in ţa rc şi să iasă d in curte. Satul e în săr­ bătoare. Toate grijile m ă n m te au fost lăsate la o p a rte ; oam enii petrec. G uskov întoarse p riv ire a înapoi : vaca în ain ta pas cu pas sp re m estecăniş şi ajunsese aproape de locul unde cu p u ţin m ai înainte stătu se el. P om i m ai dep arte şi iar se u ită înapoi, aţin tin d p riv ire a asupra viţelului : u n ^ n d în crîncenat i se înfipse deodată în creier. V iţelul să ri zvîcnind din picioarele dinapoi, ca şi cum l-a r fi în ţe p a t ori îm puns cineva, făcu u n salt în lă tu ri şi se linişti iar, dînd alene din coadă. Guskov întoarse acum p riv ire a înapoi spre sa t — d ru m u l spre tăpşanul îm p rejm u it era pu stiu — şi, cu paşi hotărâţi, făcu calea întoarsă. Soarele în ă lţa t începea să dogorească ; aeru l curat, străveziu, se încărca de zvonuri uşoare, sărbătoreşti, ce se iscau d in soare şi veneau să um ple liniştea. Cînd sa tu l nu se m ai văzu, dispărând d u p ă tîm pla dealului, se stinse şi cântul arm onicii ; to ate zvonurile şi glasu­ [200]

rile se contopiră în tr-o singui'ă, am plă şi nesfîrşitâ polifonie. Incercînd să-şi stăpînească pornirea, Guskov se opri u n tim p în fa ţa ocolului, pe locul unde chitise să sa ră peste în g ră d itu ră ; ascultă şi se u ită iscoditor încă o d a tă îm p re ju r şi, de team ă să n u se răzgîndească, sări iute peste gardul n u p re a înalt. Culegînd de jos o nuieluşă, se apropie de vacă pe la spate ; simţindu-1, vaca întoarse capul şi-şi a ţin ti asu p ră -i ochii m ari, apoşi, a tît de apoşi şi inocenţi, în cît G uskov sim ţi că-1 podidesc lacrim ile. O m înă cu n u iau a la deal spre sp ă r­ tu ra ce se vedea în gardul dinspre m unte ; vaca porni ascultătoare. V iţelul — u n tău ra ş cu corniţele abia m ijind — se ţin ea lip it de m aică-sa. Ieşind în să d in ocol, vaca se răsuci şi o lu ă iute la stînga, spre s a t ; d a r p rin m estecăniş n u p u tea să fugă şi G uskov izbuti s-o întoarcă d in drum . Vaca se opri şi m ugi din răsputeri, furioasă ; v iţelul zbieră şi el ; alarm at, G uskov se zori şi m ai tare. Se apucă să m îne dobitoacele sp re p îrîu l d e-a lu n ­ gul c ăru ia coborâse la vale de dim ineaţă, ştiind că p rin locurile acelea nu v a d a cu ochii de nim eni astăzi. D ar tocm ai într-acolo vaca n u voia să m eargă ; se sm ucea m ereu ba la d reapta, ba ia stînga, dornică să scape de om şi s-o ia în d ă ră t spre sa t ; sim ţind p arcă prim ejdia, v iţelul nici că se dezlipea de ea ; vaca răsu fla din greu, coastele i se înfoiau tare, din g u ră i se prelingeau bale. Obosise şi Guskov ; puşca a tim a tă la spate în bandulieră îl încurca, o lu ă în m ină. Se în v îrtiră astfel p rin pădure vreo ju m ă ta te de oră, iar pîn ă la p îrău m ai e ra cale lungă. O prindu-se du p ă fiecare încercare de a se păcăli reciproc, om ul şi v ita se u ita u cu u ră unul la c e lă la lt; vaca răg ea încolţită, petele ei albe erau leoarcă de sudoare. D upă m ai m ulte încercări zadarnice de a o m ina astfel spre pîrău, G uskov se dum iri să procedeze altfel. îşi scoase cu reaua şi, lăsînd vaca în pace, căută să a b a tă num ai viţelul. A r fi fost cu m u lt m ai bine să fi făcut tre a b a asta ceva m ai d ep arte de sat, d ar n-avea încotro. Nici v iţelul n u se lăsa uşor prins ; în u ltim a c lip ă se sm ucea şi sărea in lă tu ri : sforţările lui Guskov [201]

de a -i petrece cureaua pe d u p ă grum a 2 nu reuşeau. M înia om ului se tran sfo rm ă în în v erşu n are : e ra gata să tra g ă cocoşul, ca d intr-o îm puşcătură să term ine cu vînătoarea asta stu p id ă şi num ai team a de a nu se tră d a îl re ţin u s-o facă. D ar îl a ju tă şi norocul : în cele din urm ă, izbuti să îm pingă viţelul în tr-u n desiş de arb o ret şi, în tim p ce acesta îşi cău ta loc să răz b a tă d in tre tufe, Guskov reu şi să-i tre a că du p ă gît ştreangul curelei. V iţelul se prăbuşi în genunchi, sări ia r în sus, se zbătu căutînd să scape, d a r om ul ştia cum să su p u n ă v ita în asem enea îm p re ju rări : cu cealaltă mână îl apucă de coadă şi, răsucindu-i-o, îl scoase d in tre tu fişu ri. Zăpăcit şi în­ ghesuit, viţelul scoase u n ră g e t de spaim ă. N elăsîndu-i tim p să-şi revină, om ul îl tîrî în fugă spre locul la care voia să aju n g ă — la pîrău. M ugind, vaca se lu ă după ei. Acum viţelu l n u m ai zbiera, ci scotea doar nişte gem ete jalnice : din g îtleju-i strîn s de cu rea ieşeau nişte su n ete hîrîite, sugrum ate, ce aduceau a m ieunat. în ain te de a aju n g e la pîrău , G uskov se opri să se odihnească ; i se tăia răsuflarea. Legă viţelul de un plop tîn ă r şi încercă să alunge vaca, d a r ea n u se lăsa : se d e p ă rta p u ţin şi se oprea, iar cînd Guskov, la rîn du-i, se d epărta, ea se apropia de viţel, îl m irosea, îl lingea, îl îm pingea cu capul, îndem nîndu-1 p a rc ă să se sm ulgă şi să fugă c ît m ai e ra tim p. La îndem nul stă ru ito r şi însp ăim în tat a l m am ei, viţelu l scotea gem ete jalnice ab ia ţim n d u -se pe picioare ; e ra sle it de puteri, n ă ru ită îi e ra ţin e re a de m inte, înţelegerea, sim ţirea. R evenindu-şi d in oboseală, G uskov îl apucă ia r şi îl tîrî pînă la pîrău. H otărîse să treacă pe celălalt mal, sperînd că gheaţa v a îm piedica vaca să se ţin ă după el. D ar socoteala lui se dovedi greşită. F ă ră a şovăi m ăcar o clipă, vaca se avîntă după ei pe gheaţă ; picioarele d in faţă îi alu n ecară în lă tu ri şi ea se prăb u şi ; se zbătu m u lt tim p să se ridice în picioare şi, neizbutind, se tîrî în genunchi, se opinti să lunece pînă la celălalt mal. Cînd dădu să iasă pe uscat, G uskov încercă s-o lovească [202]

cu p a tu l puştii, d ar vaca, p rin tr-o să ritu ră disperată, îşi repezi tru p u l în ain te şi se c ă ţără pe m al. Se aflau acum la vreo tre i v erste d ep ărtare de sat, cel puţin. P e n tru m ai m u ltă siguranţă, să n u fie văzut de nim eni, G uskov se d e p ă rtă de pîrău, m ai urcă sus pe coasta m untelui şi, înfundîndu-se în pădure, alese un loc m ai zvîntat, d a r şi m ai ascuns şi legă iarăşi viţelul de un copac. O prindu-se la oarecare depărtare, vaca u rm ă rea m işcările omuUud. A pucat de o furie aprigă, G uskov sm ulse de sub cen tu ră securea şi se năpustii am e n in ţă to r asupra vacii. A nim alul se întoarse şi o rupse la fugă şchiopătînd şi frîngînd ram u ri cu picioarele-i îm pleticite ; d ar cum se opri el, se opri şi ea. N u e ra chip să scape de vacă şi pace. R eîntorcîndu-se, om ul văzu că viţelul zace la păm înt : e ra a tît de vlăguit, că nu-1 m ai ţin eau picioarele. în to arse speriat capul spre om ul oare se apropia : p rin tr-o m işcare fulgerătoare şi fă ră greş, m uchia securei bufni năprasnic în fru n te a lui lată şi capul viţelului se bălăbăni cu un icn et şi răm ase a tîm a t de cureaua legată de copac. In aceeaşi clipă, din spate îl ajunse m ugetul înfricoşător al vacii. C uprins de o furie sălbatică, Guskov se năpusti şi asupra ei, gata s-o răp u n ă ; dar văzînd că anim alul n u d ă nici u n pas înapoi, se opri brusc ; îi ajunge pe ziua de azi şi u n singur om or — s-a r p u tea să i se oprească în gît. In tim p ce el ju p u ia viţelul, vaca răm ase nem işcată în acelaşi loc, cu p rivirea a ţin tită asupra om ului ; din cînd în cînd scotea cîte un m uget gem ut, silindu-l pe acesta să-i u rm ărească m işcările cu team ă. M irosul de c am e fragedă, încă vie, îi stîm i lui G uskov greaţă. Despică din viţelul ucis două hălci, la care m ai adăugă o bucată şi le înghesui în sac ; restu l de cam e îl ascunse, după obiceiul urşilor, sub un m orm an de fru n ză uscată pe care îl acoperi apoi cu d ărîm ătu ră de copaci. în ain te de a pleca, aru n că o u ltim ă c ău tătu ră spre vacă. Cu capul aplecat, ea se u ita la el cu aceeaşi p riv ire grea, n eclin tită ^ plină p arcă de o cum plită am eninţare : am eninţarea venea în să n u d in p a rte a anim alului, ci din afara celor [203]

petrecute în această zi, şi care u rm a să se îm plinească de aci încolo. G uskov se grăbi să plece. La întoarcere, răm ase peste noapte în taîga, în d rep tu l ostrovului. Locul acela îl atrăgea m ereu şi m ereu cu o patim ă de neînvins şi de neînţeles. în seara aceea, ca să aju n g ă p în ă-n d rep tu l lui, Guskov se sforţă d in răsp u te ri să-şi învingă oboseala şi u ltim a s u tă de paşi o parcurse cu greu, abia ţinîndu-se pe picioare. N oaptea, cu to t som nu-i adînc, se pom eni tre z it de u n vuiet d e tu n a t în necontenite saive, verund dinspre A ngara : începuse tro sn etu l gheţurilor. G uskov n u se m iră şi nici n u se bucură. C onţinutul sacului său părea că-i stîrpise orice u rm ă de sentim ent. Nici acim i nu-şi putea da seam a de ce ucisese viţelul ; p e n tru cam e num ai sau din tr-im alt imbold, care se încuibase în el tem einic şi dom inator ? Cam la o săptăm înă după aceea, din adăpostul său de sus, unde se m utase în tre tim p, G uskov auzi «în plină zi, venind dinspre A tam anovka, u n vălm ăşag de îm puşcă­ turi, ca în noaptea de A nul nou. N u i-a fost greu să înţeleagă tîlcul lo r : se term inase războiul.

16 wS-A TERM INAT RĂZBOIUL !“ U n v estito r călare trim is anum e de la K arda, strigă d in răsp u te ri aceste cuvinte, care se p răv ă liră peste case şi ogrăzi cu p u terea im ui tu n e t m ult aşteptat. S atul în tre g tresări, se învolbură. Şi, bineînţeles, N estor a fost cel dintâi care a pus m îna pe puşcă şi a tras prim ul foc în aer. A lţii se lu ară după el şi se stîrn i un b ubuit de puşti de vânătoare cum n u se m ai pom enise în A tam anovka vreodată. Cu ţip ete de bucurie, de jale, de durere şi iar de bucurie, fem eile să riră să se îm bră­ ţişeze, slobozind în văzul lum ii zăgazurile răb dării ajim se la m argini ; copiii, buim ăciţi de vestea cea m are, al cărei tîlc copleşitor depăşea p u terea de cuprindere [204]

a m inţii lo r fragede, alerg au bezm etici de colo-colo, neştiind ce a r avea de făcut cu ea, încotro şi unde s-o ducă m ai departe. D ar şi oam enii m ari se zăpăciră ; sim ţăm intele sim ple om eneşti, p rin care îşi exprim au tră irile obişnuite, se dovedeau în cazul de fa ţă n eîn ­ destulătoare. D upă uluirea din prim ul m om ent, după izbucnirile în lacrim i şi îm brăţişări, copleşiţi p arcă de o nesp erată fericire, oam enii um blau în tr-a iu re a fără să-şi găsească locul, se adim au şi se risipeau, şi iar se adunau pîlcuri-pîilcuri, ciulind u rech ea la ceea ce lu m a să se m ai audă, de p arcă a r fi aşte p tat ceva, poate un sem nal. A păru N estor şi ponand, să se pună drapelele. Şi, cu toate că n u m ai avea nici o calitate să dea ordine — de o lu n ă trecuse îm p u tern icirea de preşedinte lui M axim V ologjtn — porunca lu i fu ascultată şi cu toţii se g răbiră să caute ceva p o triv it p e n tru steaguri roşii. Unii au găsit, alţii n u ; oricum însă to t sa tu l se împodobi, căpătînd im aer sărbătoresc, oam enii îşi p u seră veş­ m inte m ai acătării, din cele păstrate cu anii ; copiii în ălţa ră ici-colo deasupra p orţilor sau caselor steguleţe făcute de ei în m are grabă. Se însenină ca de sărbătoare şi cerul, care de dim i­ n eaţă părea că a n u n ţă o zi m o horîtă : norii plum burii se risip iră şi soarele străluci vesel, scăldînd firea toată în tr-o lum ină solemnă. N astiona şi Vasilisa P reaîn ţeleap ta arau ogond cel apropiat de v a tra satului p e n tru sem ănătura de m azăre ; ţineau brazdele pe aceeaşi la tu ră a ţarin ei şi se aflau una după alta oînd se auziră venind din sat focuri de puşcă. V asilisa P reaîn ţeleap ta se dum iri prim a despre ce poate fi vorba şi se repezi să desham e caii. N astiona o urm ă. A jim seră în sat cînd forfoteala era aci în toi. Dînd d rum ul cailor la poartă, Nastiona, în fierb în tată, gîfîind, se n ăp u sti în casă, făcîndu-i pe b ătrîni să tre sa ră : Sem ionovna, speriată, se ridică în capul oaselor pe prici ; M iheici se răsuci pe loc din d reptul ferestrei, întorcînd priv irea sp re noră-sa : tu lb u ra ţi de vestea cea m are, aducătoare de bucurie, erau n erăbdători s-o audă şi pe cealaltă. Întîln in d însă ochii lo r plini de [205]

aşteptare, N astiona se opri în prag : ce ro st are această rîvnă, ce v rea să le spună ? — Am auzit cum tra g — se apucă ea să explice ceea ce e ra de la sine înţeles, şi, cu mialtă sforţare, ca şi cum i se tăiase orice d orinţă de a m ai spune ceva, adăugă : şi ne-am dm nirit. — Doam ne ! se ru g ă Sem ionovna şi întoarse p rivirea spre icoană, făcîndu-şi cruce. Şă fie ad ev ărat oare că am ap ucat şi jiu a a şta ? Acum treb u ie şă ne şpună şi nouă unde-i A ndriuşka al noştru, aşa-i ? — Aşa e, bătrinico, treb u ie să ne spună, în tă ri Miheici, aruncînd cu fereală o p riv ire piezişă spre Nastiona. — Acum le dă d ru m u l acaşă la toţi... şă şe întoarcă la mame, la neveşte. — C hiar pe to ţi nu -i lasă să plece. — De ţe şă n u-i laşe ? — P e n tru că... N u se ştie ce se m ai poate întîm pla. F ără oaste n u e îngăduit să răm în ă ţara. — în răjboiul ţelălalt n u ş->a m ai v eştit şfîrşitul, ca acum. N im enea n u ştia : ş-a işprăvit, n u ş-a işprăvit... Ş -au lăşat de jerm an şi ş-au apucat înde ei la bătaie... n iţi n u şe p u tea m ai rău... Şi aşa, n -a m ai venit paţea... Ş -au b ă tu t p e n tru comune, p e n tru colhojuri. N -am avut ndţi o zi linişte. Ş-o fi işprăvit cu ad ev ărat ? N astiona tre c u în odaia ei, ca să se schim be. Sufletu -i avîntat, plin de elanuri încă din clipa cînd im por­ ta n ţa evenim entului pătrunsese în conştiinţa ei acolo pe ogor, continua să vibreze, o îndem na să alerge în m ijlocul tu tu ro r celorlalţi din sat, dar ceva o reţin ea totuşi, îi şoptea că această zi m are nu este şi ziua ei, n u e victoria ei, că ea n u este nicicum p ă rta şă la victorie. Cel m ai neînsem nat din sem enii săi este părtaş, dar ea — nu. N eştiind ce să facă, se întinse pe m arginea patului şi, după obişnuinţa d in u ltim a vrem e, îşi pipăi pînteoele, d a r fă ră em oţia gestului m atern, ci în tr-o uitare to tală în care mîLnile singure îşi aflară locul obişnuit. Din uliţă veniră strigăte, tro p o t de cal m înat [206]

în g o a n ă ; o voce bărbătească necunoscută p o m i să zbiere un cântec răspicat : Cu buiestraşii de oţel Vom brăzda în lung şi-n lat Ogoarele toate.

Naşti oua sări din p a t şi alergă la fere a stră : să se fi întors careva aşa repede din războd ? în m ijlocul d ru m u ­ lui, îm p leticin d u ^ e, m ărşăluia, în co n ju rat de o droaie de puşti, u n om stre in de sat, înalt, costeliv, cu flanela desfăcută la gît şi cu capul gol. N astiona auzi cum, în odaia din faţă, M iheici o lăm urea pe Sem ionovna : — Cel din K arda, care a adus vestea. L -au şi îm bătat, vezi bine, de bucurie. De aşa ceva n-navea cum să scape... La o zi ca asta... — Hei, lu-unm e ! u rlă deodată om ul din K arda, oprindu-se cu picioarele răşchirate pe loc şi cum pănind braţele în aer, p e n tru a se ţine drept. Ieşiţi cu to ţii la de-m on-stra-ţie ! H itler k a p u t ! Trase o în ju ră tu ră aprigă, care se po-trivea la sunet cu sfârşitul acestui u ltim cuvânt ; clătină din cap, ca şi cum s-ar fi scutu­ r a t cu a sta de zbierete, se cum păni rm pic şi p o m i mai departe, reluîndu-şi cîntecul : Mersul nostru e sigur şi dîrz Şi ^uşmanul nu va călca nicicînd Pe al republicilor noastre pămînt.

Şi strig ătu l acesta, şi acest cîntec intîrziat, venind p arcă întîm p lăto r din alte vrem uri, făcură să tre sa ră inim a NasMonei, descum pănind-o şi m ai m ult : îndure­ rată, încolţită, inim a i se zbatea nevolnică în căutarea a ceva nelăm urit, care să-i aducă m u lt d o rita cum pă­ nire. N astiona ieşi în curte şi, aplecîndu-se peste gard, văziu la capătul de sus al d rum ului o m are fo rfo tă de oam eni ce se adunau în grabă. Cum n u e ra dornică să afle care anum e localnici alerg au într-acolo, n u mai zăbovi cu p rivirea spre a -i recunoaşte şi se întoarse în casă. O clipă îşi aduse am inte de A ndrei şi gîndul acesta [207]

stîm i în ea o n eaşteptată înverşunare : din pricina lui, num ai din pricina lui nu-i este îngăduit acum să se bucure de victorie în rind cu to ată lum ea. Dar, în clipa urm ătoare, dîndu-şi seam a că de fa p t vestea a sta despre încetarea războiului o să-i facă sînge ră u m ai ales lui A ndrei, în situ aţia în care se afla el acum, N astiona se recidese pe loc, oarecum îm b u n ată ; i se făcu m ilă de el, cu toate că îi m ai stăruia în su flet acea pornire de ciudă în v en in ată ; deodată însă o cuprinse o dorinţă aprigă de a-1 revedea, de a fi îm preună cu el în aceste clipe de grea cum pănă. Tocmai acum a ei doi a r trebui să fie îm preună, ca o pereche ned esp ărţită ; dar, din păcate, s-au în străin at am îndoi de oam eni şi stau aşa, deoparte, fă ră a fi p ărtaşi la m area sărbătoare a celor­ lalţi. „Cum adică — stau aşa, deoparte ?“ — respinse ea cu indignare un asem enea gînd, încercând parcă să se apere, să-şi recapete locul ce i se cuvenea de d rep t p rin tre oam eni. „N -am m uncit şi eu din răsp u te ri în to t tim pul războiului ? M -am stră d u it oare m ai puţin, am p reg e tat cum va să-m i dau toată silinţa a lă tu ri de ceilalţi ca să grăbim cît de cit sosirea acestei zile ? Uite că m erg şi e u îndată. M ă duc şi e u “ — se îndem na Nastiona, răm înînd totuşi pe ioc, ca şi cum a r fi aştep­ ta t să vină şi de undeva din a fa ră rm imbold h o tărîto r care s-o facă să se ridice şi să se ducă în m ijlocul oam enilor. Şi acest im bold veni în tr-ad ev ăr. Se auzi tro p o t de cal, în frîn a t şi oprit brusc sub ferestre, şi acelaşi N estor nepotolit, gălăgios, aplecîndu-se din şa, b ă tu ta re în geam şi strigă ca un apucat : — A scultă aici, care eşti viu, care eşti m ort ! Toată lum ea să poftească la ad u n are în izba-bibliotecă ! Şedinţă de sărb ăto rire ! Auzi, M iheici ? U nde eşti ? N astiona ! — Ei, hai, hai, răspunse M iheici apropiindu-se fără grabă de fereastră. Ce zbieri aşa ? —■ La adunare-şedinţă-cinstire ! Cu ocazia victoriei. O rdin urgent. Ce aveţi, ce n-av e ţi — aduceţi totul la izbabibliotecă. La refenea. P u n e la bătaie ta ra su n u l, Miheici. N u te zgîrci. Zic, adă ta ra su n u l, ai înţeles ? [208]

— Am înţeles, am înţeles, m orm ăi Miheici. De asta îţi arde ţie ! De altceva n u -i nevoie ? N um ai sLa ta ra su n ţi-e gîndul. D ar N estor n-avea cum să-l m ai audă, m inase calul m ai departe. — Vai ţe jărg h it, ţîţîia sp eriată Sem ionovna, clătin în d din cap. Toţi ei, de-alde Agapov, şîn t gălăgioşi nevoie-m are. D ar ăşta e tră şn it ră u de tot. — D u-te, Nastiona, zise M iheici cu u n zîm bet trist şi în g în d u rat sub m ustăţile pleoştite. Avem şi ta ra su n . D u-te, rep e tă el m ai h otărît, revenindu-şi. Mai tîrziu trec şi eu pe acolo. A stăzi e păcat să stea om ul acasă. T a ra su n u l e jos în pivniţă, pe m îna dreap tă în dosul scindoirii — ia-1 de-acolo. Să p etreacă lum ea. Să petreci şi tu. D u-te. — Cum şă dai ta ra şu n u l ? Cînd vine A ndriuşka ţe pui pe m asă ? in terv en i Sem ionovna. — Cînd vine A ndiâuşka, găsim noi. Cine ştie cînd vine ? Iar ziua de azi n u se mai întoarce. Coboară, Nastiona, şi scoate ta ra su n u l. E ra u n rach iu obişnuit de cereale, tras din recoltele bogate dinainte de război, d ar aici, din vechim e, i se spunea ta ra su n , cum îl botezaseră sătenii bureaţi. N astiona cim oştea locul unde se află. La începutul p ri­ m ăverii, controlînd rezerv a de cartofi, observase o surcea în fip tă în păm înt dedesubtul căreia dădu peste dam igeana cu rachiu, pe care-1 ţin eau ascuns — n u de dînsa, ori de altcineva, ci num ai ca să nu cadă sub ochi, zgîndărind degeaba pofta de a-1 pu n e la bătaie înainte de m om entul sorocit. în tr-o altă zi, N astiona um plu de acolo u n şipuşor de rachiu şi îl vîrî în sacul p reg ătit p e n tru A ndrei. N u era cine ştie cit, d a r p entru im tim p avea poate să-i îndulcească viaţa, să-i dea mai m intă tărie, m ai m u lt curaj să în fru n te greutatea drum ului pe care l-a ales. Cu ce altceva p u tea să se am ăgească ? M ereu singur cuc. E greu să stai aşa săptăm îni şi luni întregi. Uite, ea se duce acum să-şi ia locul în tre oam eni. Ce, parcă n -a m eritat-o ? N u se poate să n-o fi m erita t ! [209] 14

Sem ionovna stănui to tu şi să se facă după voia ei : din dam igeana — care şi aşa n u m ai e ra plină — tu r ­ n a ră ju m ă ta te în tr-rm borcan şi îl ascunseră, ia r cea­ laltă ju m ă ta te o tu rn ă N astiona într-iim bidonaş, ca să n u p ară că v rea să ducă de nas pe ceilalţi căirînd cogea­ m ite dam igeană. Ieşind pe poartă, ea se opri p en tru a p rin d e m ai m u lt curaj şi se u ită cu grijă, bătrîneşte, în di'eapta şi în stînga de-a lim gul drum ului. De m ultă vrem e n u m ai ounosouse drum ul a tîta forfotă şi larm ă. Casa bibliotecii se afla în m ijlocul satului, în a patra curte de la casa G uskovilor. De acolo veneau glasuri agitate şi m iros de fum . S tîm iţi de forfota oam enilor. Clinii alergau şi lă tra u bezm etici, dădeau strig ăt şi băteau din aripi cocoşii, cîrîiau găinile, g u iţa u purceii, se trân­ tea u uşi, scîrţîiau p o rtiţe ; puştim ea alerga ropotind în stoluri zgomotoase. D ar peste to a tă această larm ă a iu rită p lu teau vibrând răsim ăto r nişte sunete aparte — pure, cristaline, dulci şi trium fătoare, a ttt de fam i­ liare, d ar şi dem ult p ierdute sau u ita te de Nastiona. Ea ridică privirea, cercetînd de unde vin ele şi curîud descoperi pe acoperişul şurei tre i rîndunele aşezate în rînd, care îşi rev ă rsau cîntecul de bucuria regăsirii. S -au întors drăguţele pe m eleagurile lo r văratice să-şi tocm ească cuiburi, să clocească ouă, să-şi crească puii. C hiar astăzi, nici m ai înainte, nici m ai tîrziu. Aidom a vieţii paşnice, care se reîntorcea în aşezările ei de baştină, de unde fusese sm ulsă ca u n firicel de ia rb ă ; se întorcea vătăm ată, stîlcită, d a r paşnică poate cu adevărat. Nici n u -i venea om ului să creadă ; în tr^ atit se obişnuiseră cu necazurile şi cu suferinţa. Rîndunelele ciripesc, în alţă im nuri de slavă, de făgăduinţă şi de recunoştinţă, îşi răspîndesc p rin văzduh bunavestire în zvomuâ cristaline, şi nici n u ştiu poate că războiul s-a term inat. S au poate că ştiu şi de aceea şi-au grăbit zborul, ca oam enii să-şi înalţe p rivirile şi să-şi dea seam a că ziua de azi însieamnă p e n tru ei sfîrşitu l suferinţelor. Şi din acea clipă N astiona sim ţi cum su fle tu l ei începe parcă să renască. O cuprinse o slăbiciim e feri­ cită, prostească, un fel de uim ire naivă, duioasă faţă [210]

de te m iri ce — să zicem fa ţă de aceleaşi rîndunele — dar m ai ales, d o rin ţa de a dovedi că n u este cu nim ic mai prejos decît ceilalţi şi că n u se tem e de nimic. Peste drum de izba-bibliotecă avea casa Innokenti Ivanovici : arătoasă, zîm bitoare, cu acoperişul foarte î n a l t ; în tr-o joimătate din casă sta u bătrânii — Irmok e n ti Ivanovici cu nevastă-sa, Dom na ; cealaltă, acum nelocuită, fusese p reg ă tită p e n tru fiul lo r adoptiv, V aska (din căsătoria lor n -av eau copii), care de doi ani, de cînd îm plinise v îrsta de ostăşie, se a fla pe front. N elocuită şi totuşi îşi p ă stra înfăţişarea dinainte : era încălzită, în g rijită ca de obicei, pe pervazuri se vedeau glastre cu flori, ia r ferestrele e ra u îm podobite cu p er­ dele. De fapt, nici nu se ştia prea bine în care din aceste încăperi stă te au acum b ătrîn ii : n u p rea obişnuiau să prim ească m usafiri, deşi e ra u oam eni cu dare de m ină şi aveau cu ce să ospăteze pe oricine le-a r fi venit, pre­ cum şi cu ce să se ducă ei pe la alţii. Innokenti Ivanovici e ra u n gospodar chibzuit, cu rînduieli tem einice şi p ărea h ă răzit p e n tru o viaţă bine întocm ită. Dealtfel, nici n u i s-ar fi p o triv it un altfel de trai, după cum n u i se potriveşte unui om în v irstă o îm brăcăm inte de flăcăiandru. Cînd N astiona a ajuns în d rep tu l izbei lui, se auzi zăvorul, porţile se deschiseră şi ap ă ru Innokenti Ivanovici — în tin erit, îm brăcat în tr-u n veston alb astru închis la culoare, de sub gulerul căruia se vedea pe gît dunga de cu sătu ră în flo rată de la bluză, în pantaloni noi de aceeaşi culoare cu vestonul, v îrîţi în carîm bii im or cizme de toval p u rtate, d ar în foarte bună stare încă, unse proaspăt cu dohot plăcut m irositor. N astiona se bucură, de p arcă a r fi văzut apărînd în faţa ei pe cineva din rudele apropiate şi făcu doi-trei paşi în întîm p in area sa, zîm bind şi adm irând în făţişarea lui a tît de bravă. — Innokenti Ivanovici, a sosit şi ziua m u lt aştep­ ta tă ! strig ă ea. — A sosit, a sosit, răspunse el grav şi în treb ă ; N -ai nici o ştire de la al tă u ? [211]

— N-am , rîse ea scurt, uitîndu-se cu îndrăzineală d rep t în ochii lui. N-am, Innokenti Ivanovici, nici un cuvînt, nici u n ouvinţel. Se gîndi u n pic şi adăugă : Poate că ştii m atale ceva, pe unde o fi, spune. Innokenti Ivanovici se dădu înapoi u lu it : — Păi, dacă n u ştii tu, de unde să ştiu eu ? V ino-ţi în fire, fem eie. — Dacă ştii cum va — spune, Innokenti Ivanovici, nu -m i ascunde — adăugă ea cu acelaşi rîs nefiresc. Cit despre m ine, n -ai grijă, am să-ţi spun, Innokenti Ivanovici, am să-ţi sp u n negreşit. în c u rtea izbei-biblioteci ardeau focuri, iar în două cazane m ari clocotea fiertu ra. Noul preşedinte de colec­ tivă, M axim Vologjin, îngădui, cu ocazia victoriei, să fie -tăiat u n berbec din tu rm a colhozului. Fem eile, aşezate pe nişte buşteni, c u ră ţa u cartofi. C urtea e ra plină de lume, se adunase tot satul. în încăperea cea m are fuseseră rîn d u ite în lung, cap la cap, m ese acoperite cu feţe curate pe care se aşezau m încărurile şi bău tu rile aduse. Din pu ţin u l adus de fiecare se alcătui o m asă îm belşu­ gată : varză acră şi castraveţi m u ra ţi în castroane adinei, brînză de vaci şi lapte covăsit în oale şi ulcioare, peşte proaspăt, pescuit in grabă, ridiche rasă de toammă, colaci, papanaşi, ouă, tu rtă dulce cu m ăline — n u se zgîrciră la nim ic, aduceau to t ce le m ai răm ăsese în p ăstrare p e n tru cei aflaţi pe front. O droaie de prichin­ dei fuseseră trim işi după sevă de m esteacăn p e n tru cazul că n u a r ajim ge b ă u tu ra adunată. U n grup de băieţi, mai răsăriţi, plecase pe m alul A ngarei să p rin d ă peşte. Orice peştişor prins, m are-m ic, e ra adus în fuga m are şi aşezat pe m asă încă viu, zbătîndu-se şi nim erind în ijlide ori prăvălindu-se pe jos. F erestrele erau larg des­ chise, iar pe u n u l din pervazurile late răsuna patefonul lingă care, strîngînd la p iep t m inerul, stătea m icuţa Lidka. Nadka, aşezată pe aproape, c u ră ţa şi ea cartofi. N astiona se lăsă pe vine în fa ţa ei şi o prinse de m ină. — Am apucat şi ziua asta, N adka ! zise ea rîzînd p rin tre lacrim i. N adka îşi feri p riv irea şi n u răspunse nimic. [212]

N astiona o găsi pe Liza Vologjina şi o îm brăţişă. — Ce-i cu tine, Nastiona, ce ai ? m u rm u ră liz a ocupată lîngă cazane, întorcînd spre dînsa fa ţa calmă, îm b u jo rată de dogoarea focului. Eşti bucuroasă ? — Bucuroasă. — îl aştepţi pe A ndrei al tă u ? — îl aştept. Pe M axim l-a sărutat, cuprinzîndu-1 cu braţele pe după gît, la care acesta, fistîcit şi încîntat oarecum, strigă : — Ei, care m ai urm ează ? D aţi n ăvală cit e Liza-n toane bune. — Ţ i-arăt eu acuşi toane bune ! îl domoK Liza m ai în glumă, m ai în serios. I-am d a t voie num ai Nastionei, şi num ai cu îm p ru m u t — p în ă se întoarce A ndrei, altele UHau voie, nici una. N astiona se băgă în tre oam eni şi, cu şoaptă tre m u ­ rată, prevenitoare, cu su rîs sau chicot vag şi vinovat, p ărînd a n u fi în to ată firea, în tre b a sau ream intea parcă : „A sosit ! ?“ Nimic altceva n u e ra în stare să spună. In ziua aceea însă, to tu l apărea firesc. îm b răţişa şi e ra îm brăţişată, o făcea lăcrăm ând şi i se răspundea cu lacrim i în ochi ; se apuca să rîd ă — rîdeau şi cei­ lalţi. P lu tea în tr-u n fel de u ita re de sine : copleşită de u n sentim ent de ra ră apropiere sufletească. S im ţă­ m intele ei, deprinse cu o viaţă sim plă, d esfăşurată fără întortochieri, după o rîn d u ială lim pede, bine statornicită, d a r zdruncinate de la u n tim p, răvăşite de salturile în frig u rate ale zbucium ului necontenit care o arunca din plîns în rîs, din bucurie în team ă şi în spaim ă, iar astăzi cu desăvîrşire buim ace şi striv ite — sim ţă­ m intele ei refu zară p u r şi sim plu să i se supună : şi ea, de obicei re ţin u tă şi cum pănită, m ai cu seam ă în ultim a vrem e, ea, care se obişnuise num ai să răsp u n d ă şi să n u întrebe, se lăsă p u rta tă de cu re n t la voia întîm plării. M ai târziu se sim ţi prost, dîndu-şi seam a că n u se gân­ dise m ăcar să dea o m ină de a ju to r fem eilor care pregă­ te a u bucatele, ci se aşezase la m asă, la toate de-a gata. 1213]

Ţ inea m inte d o ar că m ereu i se p ărea această zi a fi ultim a pe care poate s-n p etreacă îm preună cu toţi ceilalţi din s a t ; că m îine va răm îne singură, singui'ăsingurică în tr-u n im ens p u stiu întunecos. Se aşezară la masă. M axim Vologjin pe d rep t — şi oa ostaş reîn to rs de pe fro n tu l de luptă, şi ca preşe­ dinte — ocupă locul de fru n te. A lături de el, la dreapta, se instală, bineînţeles, N estor ; la stânga, trim isul de la K arda, care, d in cînd în cînd, închidea ochii şi lăsa să-i cadă capul în piept, dar de fiecare dată se sm ucea ridicîndu-1 sus. Cu zăngănit de m edalii M axim se ridică în picioare. — Oam eni buni ! începu el cu glas subţire, su g ru ­ m at, şi comesenii am u ţiră p ătru n şi de em oţia lui. O am eni bum ! N u m ă pricep la cuvîntări. N e-ar trebui mi a lt vorb itor pe care să-l ascultăm aici, acum. Ş-apoi, ce m ai vorbă ! Ce se poate spune m ai m ult, cînd am învins ! N -au fost născocite încă vorbele cu care s-ar p u tea spune toate astea. Am rezistat, le-am v en it de hac şi am p o rn it în ain te ; i-am frîn t fiarei sălbatice şira spinării ; i-am v e n it de bac blestem atului de H itler. Am fost pe front, ştiu ce s-a p etrecu t acolo. Să u rli de m înie, n u alta. M axim trase aerul adînc în p iep t şi răsu flă înfiorat. Ş tiţi p rea bine totul. Acum toţi cam a­ razii mei, ostaşii care sânt în viaţă, toţi pînă la unul a rd de nerăb d are să se întoarcă acasă, ca să îm pingă v iaţa n o astră înainte. Am su fe rit m ulte pierderi. Pe unde a tre c u t războiul, păm în tu l s-a în ălţa t de atîtea m orm inte. P ăm în tu l a sporit, iar braţele s-au îm puţinat. Ce să m ai vorbim ? ! Nici n-am fi p u tu t rezista fără voi, cei de acasă. P e n tru că în tim p ce b ărbaţii luptă, fem eile ad u n ă h ran ă ; b ărb atu l se um ple de u ră îm po­ triv a duşm anului, iar fem eia, la m ii de verste, ţinîndu-i treaz gîndul la ea şi la fam ihe, îi m oaie inim a, ca să n u i se îm pietrească. Nicicum n -am fi p u tu t învinge fă ră voi şi n-am fi p răzn u it acum această zi. M ăreaţă ne e ţa ra şi de necuprins, d a r şi A tam anovka n o astră şi-a pus um ărul la izbînda ei cea m are. Şi nici n u se p u tea altfel. Şi noi cei plecaţi de aici am lu p ta t pe front, [214]

şi voi cei răm aşi aici aţi tru d it p e n tru front. Să ne ridicăm cu toţii, să privim cu ochii larg deschişi ziua de azi şi s-o ţinem m inte în vecii vecilor. U n asem enea război n -a m ai fost şi p rin u rm are nici o asem enea victorie n -a m ai fost. S-o sărbătorim , aşadar, cum se cuvine, oam eni buni ! M esenii se rid icară în picioare, ciocniră paharele, dădură rach iu l pe gît şi, răsuflînd în tr-u n singur glas, se aşezară tăcu ţi la loccuile lor. N astiona d ăd u să cioc­ nească cu Nadka, alătu ri de care şedea, dar Nadka apucase să-şi golească pah aru l în ain tea tu tu ro ra. De data aceasta era, de m irare, tăc u tă ; n u se am esteca în discu­ ţii şi privea în ju ru l său cu ochi nedum eriţi, neînţelegînd parcă ce se-ntîm plă, de ce a fost tu lb u ra tă curgerea zilelor chinuite cu care se obişnuise. P e n tru ea, ca şi p e n tru viaţa tu tu ro r celorlalţi, era nevoie de pace. D ar acum, cînd pacea venise, N adka se gîndea cu strîngere de inim ă că de aci încolo fericirea unora şi nefericirea altora se vor vădi şi m ai lim pede, m ai bătăto r la ochi, şi m ai neîndurător. T rim isul de la K arda, du p ă ce bău, porni ia r cîntecul lui îndrăgit : Mersul nostru e sigur şi ăîrz Şi duşmanul nu va călca nicieînd Pe al republicilor noastre pămînt.

Cineva îl dojeni cu blîndeţe : — Aoleo, d răguţul de el, cum o ajiunge acasă în halul ăsta ! ? — Nu cum va povestea a sta cu sfîrşitu l războiului e o născocire de a lui ? B ăut cum e, ce n u-i tră sn e şte om ului p rin cap. A scom it-o — şi gata. — Am scornit e u ? ! auzi trim isrd şi dădu să se ridice ; izbuti cu greu şi în ochi îi sclipiră lacrim i. Am scofnit, ziceţi ? în tre b a el plim bînd pe chipurile come­ senilor o p riv ire im plorătoare şi indignată. Ce-i ou voi ? Ce v-a apucat ? strig ă el şi se înecă. Şi apoi, regăsindu-şi anevoie glasail, continuă ; Cine a r cuteza să născo[215]

ceaşcă aşa ceva ? Vă daţi seam a ce vorbiţi ? Am m inat în tr-o goană n eb u n ă calul, ca să vă dau de ştire... M i-am p ărăsit în tr-o zi ca asta satul, pe consătenii m ei de acolo. Ei bine, la o aşa m ulţrunire n u m -am aşteptat. U n om cu inim a h a in ă şi to t n -a r găsi destulă răutate ca să clocească în cap un gînd a tît de ticălos !... Ce-i cu voi ? ! S ăriră care m ai de care să-l liniştească şi să-l îm pace. — Nici vorbă n u poate fi de născocire... E clar ca bună ziua ! — D reptu-i, cine să cuteze a face una ca asta ? — Păi, om ul a sosit treaz. La noi, aici, i s-a făcut cinste, de bucurie. — De ce să fie ponegrit degeaba... D -apoi lu cru de şagă-i să m ii în goana m are douăzeci de verste ? — U m pleţi-i pah aru l să bea şi să ne ierte pe noi, neobrăzaţii. Că asta sîntem — nişte neobrăzaţi... V estitorul goli pah aru l şi-i iertă. Apoi povesti cum a ascultat cu urechile lui ştirea despre victorie şi a găsit cu cale să le-o aducă şi lor, la A tam anovka. — D ar ai noştri, sătenii, ştiu to ţi oare ? în tre b ă cu glasul rid icat M axim, în tru c ît în su fleţirea m esenilor devenea to t m ai zgomotoasă. — Ş tiu toţi, cum să n u ştie ? — La atâtea b u b u itu ri şi m orţii aveau cum să afle. — Auleo, am u ita t de m oşu ! sări de colo Liza. Moşu S tepan ! A plecat de ieri la m oară să dreagă ceva. El n -are de unde să ştie ! — O fi auzit şi el îm puşcăturile ! — Ce să audă, e surd de tot. — Te pom eneşti că b ătrîn u l se ştie încă în plin război. — Să trim ite m să-l aducă, n u e bine să-l lăsăm acolo. Aici vestitorul d in K arda se sim ţi dator să-şi „ducă m isiunea" pînă la capăt, pînă la u ltim u l om — care' era m oşul ; dădu să se ridice, d a r cei de fa ţă îl convinseră să răm în ă la masă. N estor se n ăp u sti afară, calul pe care-1 călărise to ată ziua răm ăsese înşăuat în cu rte ; [216]

du p ă el ţîşn iră şi doi flăcăi. D in ferestrele deschise fem eile strig au în urm a lo r ; — N u-i spuneţi acolo nim ic. Aduceţi-1 d rep t la masă. — Legaţi-1 şi aduceţi-1 num aidecît. — N u care cum va să-l legaţi. M oare pe drum . Se aşezară iarăşi la mese ; tu rn a ră în p ah are şi băură, de astă d ată însă — m ustul pe oare-1 aduseseră în tre tim p de la Irm okenti Ivanovici de acasă. Ca şi m ulţi alţii, ei n u luase b ă u tu ra cu dînsul, ci aşteptase un m om ent prielnic să an u n ţe că are acasă ceva m ust. Ca să ştie to ată lum ea că bea din m ustul lui. In tr-a d e v ă r era o b ă u tu ră grozavă — groasă, dulce, îm bătătoare. Fem eile se întreceau în laude p e n tru m u st şi pentru gospodar ; îşi aduseseră am inte cum U p rep a ra u înainte de război, tăindu-1 la fierbere de m ai m ulte ori ; ce chefuri straş­ n ice se făceau pe atunci şi de la ce case se porneau chefurile. — O să m ai petrecem noi, m uierilor, o să m ai petrecem şi de-aci încolo — strigă vesel Maxim, roşu la obraz, sm ucind scu rt din b raţu l răn it. U nde a m ers m ia, o m erge şi su ta ! O s-avem de toate, C uiind se întorc bărbaţii... — Care m ai poate să vină ? în tre b ă cu voce n u prea tare, d a r clară, în cît o auzi to ată lum ea, tîn ă ra nevastă V era Orlova, răm asă văduvă şi cu u n băieţaş de crescut. — De... — se codi M axim — careva to t o să vină... — D upă ştirile pe care le am — rap o rtă ridicîndu-se Irm okenti Ivanovici — urm ează să se întoarcă şase inşi. C ăută cu p riv irea p rin tre m eseni pe Nastiona. Socotindu-1 p rin tre aceştia şi pe A ndrei Guskov, despre care n u se ştie nimic. — Şi care sînt ceilalţi ? — P ăi ce, n u -i ştim oare sîn t ? Ce m ai în treb aţi ! Şi Irm okenti Ivanovici se apucă să-i enum ere. — D ar pe a l m eu de ce n u l-ai n u m ăra t ? sări neaş­ te p ta t cu g u ra Nadka, du p ă ce el term ină. S trigă tăios, izbucnind parcă, poruncitoare, m înioasă. S au n u mai ^ tii să nu m eri m ai departe, m are socotitor ce eşti ? [217]

— P e n tru că tu ai p rim it în ştiin ţare oficială, n u se lăsă în cu rcat Innokenti Ivanovici : ştia ce să răspundă. — Şi ce dacă am p rim it ? Eşti d ato r să-l num eri. Om ul m eu se întoarce. Eu spun că se întoarce, se adresă N adka tu tu ro r, pornită, sfidătoare — o să vedeţi. Să nu credeţi că n u vine. Vine şi-ţi strică socoteala. Numără-1 şi pe el de pe acum . Şapte, n u şase — aşa să ştii. — A tunci înseam nă că şi al m eu se întoarce — lăsă să-i scape cu voce su rd ă V era Orlova, cu ochii în păm înt. — De al tă u n-am ştiinţă, dar al m eu se întoarce. Fem eile dăd u ră glas nesigure. — Mai ştii ce se-ntîm plă... Aşa, la K arda, la alde cuscra Nastasia... — Ia r la B ratsk, cică, s-au p rim it două înştiin ţări de m oarte p e n tru acelaşi om, d ar în tr-u n fel ucis în u n a şi în tr-a lt fel în cealaltă. Cînd colo, în tr-o bună zi, se pom enesc cu el în prag tea făr sănătos. P e cine să m ai crezi ? In acel m om ent uşa se izbi de perete şi ap ă ru b ătrînul m orar, moş Stepan, cu m îinile legate la spate, escor­ ta t de N estor cu arm a în m înă. C areva la plecarea lui N estor aruncase o vorbă necugetată şi acesta, în prostia lui, se executase. B ătrînul păşi în lă im tru poticnindu-se de prag şi, fă ră nici o expresie deosebită pe faţă, cuprinse m asa săi-bătorească în tr-o priv ire calm ă a ochilor săi m ici de sub streaşină u nor sprâncene stufoase, fă ră nici o m irare sau team ă, ca şi cum cele ce i se înfăţişau acum corespundeau întocm ai cu ceea ce se aşteptase el să vadă aici. N estor săltă capul şi, a d r e s î n d u ^ n u atât adunării, cît m ai cu seam ă po rtretelo r atîim ate pe perete, zbieră : — E lem entid răm as necuprins în acţiune, la ordinul dum neavoastră, a fost adus. Se ascunsese la m oară. — M are zevzec m ai eşti, Nestore, îşi rev en i cea d intîi din uim ire Nadka. M ă şi m ir cum n aib a n-am p ierit cu to ţii ou u n asem enea tră s n it ? — M oşule ! izbucniră cei din ju ru l m esei în tr-u n cor de glasuri. [218]

Fem eile se repeziră, îl dezlegară, îl ridicară pe braţe şi îl aşezară la masă, stxigîndu-î d re p t în urechi, dîndu-şi brînci şi în tre ru p în d u -se unele pe altele : — Moşule, s-a term in a t războiul ! — Moşule, dragule, unde ai fost ? — Ia r noi am început-o aici fă ră m atale. Să n u te superi. N e-am zăpăcit cu toţii. — N e-am aşezat noi la m asă, d a p a rc ă m ai lipsea cineva. Cine lipseşte ? Păi, m oşu lipseşte. D um nezeule ! B ă tiin u l în to rcea în to ate p ă rţile către cei ce-i vorbeau capul lăţos şi m are, dînd d in el calm şi tă c u t în sem n că înţelege p rea bine şi că-i iartă, cum să n u -i ierte. în fa ţa acestei înţelegeri grave, pline de în ţelep ­ ciune, fem eile, toate, izbucniră în lacrim i duioase. Abia acum, d u p ă c e 4 v e stiră şi pe u ltim ul su fle t de om din A tam anovka ce anum e s-a întâm plat, se în cred in ţară şi ele, în sfîrşit, că războiul s-a term in at.

lî T o ţ i s ă t e n ii îş i c o b o r îs e r A b ă r c il e p e apă, u nii le şi foloseau p e n tru d iferite tra n sp o rtu ri gospodăreşti, d a r M iheici, ca u n făcut, n u se grăbea deloc. L u n trea lui n u fusese nici c ălăfătu ită m ăcar şi zăcea singuratică pe m al, ră s tu rn a tă cu fundul în sus. N astiona m u rea de n erăbdare, d a r n u cuteza să-l zo­ rească pe socrul său ; i-a r s tîm i b ănuiala că are n eap ă­ r a tă nevoie de b arcă în scopuri necunoscute de dînsul. D ar nici să aştepte fără să în tre p rin d ă ceva n u e ra în stare. I se p ărea că, odată războiul term in at, s -a r fi c u v e n it să in te rv in ă o schim bare şi în so arta lui Ă ndrei, deci şi în so arta ei ; de aceea tre b u ia să ste a de vorbă neîntârziat cu b ă rb atu l său, să afle ce are de gînd să facă, pe ce drum să apuce. în aceste săptăm âni lungi cit anul, de cînd nu se m ai văzuseră, i se to t năzărea că în fream ătul acesta al firîi trezite, cînd v a ra îşi dezvăluie fru m u seţea în to ată splendoarea culorilor ei, cînd din [219]

p ăm în t d ă ghes iarb a şi păd u rile îşi îm bracă veşm întul verde, ia r A ngara, eliberată de gheţuri, în cîn tă şi farm ecă p rin n econtenita cu rg ere a apelor ei albastre, i se năzărea că în aceste zile cînd su fletu l om ului, mai m u lt ca oricînd, percepe to tu l cu deosebită tu lb u rare, cînd sim ţirea-i vibrează la orice chem are a firii şi se p ă tru n d e d e ad ev ăru l ei. A ndrei s -a r p u te a să nu reziste şi să facă cine ştie ce nesăbuinţă. D ealtfel, şi visele ei e ra u acum agitate, confuze, lipsite de orice tîlc ; ba se făcea că cineva o gâdilă, cineva necunoscut, nevăzut, şi ea, rîzînd în hohote, aleargă, to t sm ucindu-se în d rea p ta şi în stînga, ca să aju n g ă c ît m ai repede la p a t şi să se ascundă sub plapum ă ; b a că s tă de vorbă cu vaca M aika şi aceasta îi răspunde cum inte şi cu m u ltă seriozi­ tate ; b a se vedea pe ea însăşi, fetişcană încă, locuind aproape de Irk u tsk şi pe care to t ea, a ju n să m are şi m ăritată, o în v aţă să înoate în ap a A ngarei ; şi alte asem enea năzbîtii ciudate. N astiona se trezea d in aceste vise şi, cu inim a zvîcnind în piept, răm ânea lu n g ită în p at m ult tim p, tem îndu-se să facă vreo m işcare, m ereu cu gândul la A ndrei, .pe care-1 iubea, fa ţă de care n u tre a o dragoste am ară şi ph n ă de îngrijorare. D ragostea ei p e n tru dinsul e ra însoţită de nhlă, ia r m ila ei — însoţită de dragoste. A ceste două sentim ente se cuibăriseră adînc şi tra in ic în inim a ei şi nim ic nu a r fi fost în m ăsu ră s-o schim be în această privinţă. îl condam na pe A ndrei mai cu seam ă acum, cînd războiul e ra încheiat, cînd p ă re a că şi el a r fi răm as te a fă r ca to ţi ceilalţi ce supravieţuiseră. Cu toate acestea p în ă şi în m om entele cînd po rn irea ei îm potriva-i se um plea de u ră şi de fu rie disperată, cu aceeaşi d isperare e a se pom enea rev en in d la gîndul : cum vine asta, d o ar e soţia lui. Ia r dacă aşa stau lu ­ crurile, n u -i răm âne decît să aleagă u n a d in două : ori să se spele pe m îini, lepădîndu-se de el cu to tu l şi, cocoţîndu-se pe gard, să trîm biţeze, precum cocoşul : n-am ştiu t şi n-am văzut, nici o v in ă n-am a v u t ; ori să m eargă a lă tu ri de el p în ă la u ltim a suflare, chiar d e -a r fi să-şi p u n ă capul pe butuc. Nu degeaba se spune : cu cine, p rin cununie, ţi-a fost d a t să te-nsoţeşti, [220]

cu acela u n tru p şi-u n su fle t eşti. S u fe rin ţa lui e c u m u lt m ai grea, m ai apăsătoare. îl paşte o m oarte urîtă, ruşinoasă, şi, p e n tru a n u lăsa în u rm ă-i u n renum e h u lit pe vecie, a h o tă rît să se su p u n ă de bunăvoie la cazna cea m ai c ru n tă — de a n u d a ochi cu nim eni, de a n u se m ai a ră ta nicăieri în tre oam eni. E vinovat — cine a r spune că n u e vin o v at ! D ar ce fo rţă a r m ai p u tea să-l readucă la locul lui, din care s-a desprins, sărind acolo unde n u tre b u ia să sară. Şi unde o fi acea fo rţă p e n tru care a r fi în sta re acum să dea orice num ai s-o găsească ? N eapărat tre b u ia să-l vadă pe A ndrei. Şi cît mai degrabă. Să afle ce are el de gînd să facă. P întecul N astionei crescuse m u lt şi, cînd îl dezgolea seara înainte de culcare, vedea că, pe zi ce trece, m oviliţa se bom bează to t m ai tare. Mîng.îind-o uşor cu u n se n ti­ m ent de duioşie, Nastiona răm înea nem işcată o vrem e, apoi, răsu flîn d adine după această prim ă treaptă, se desprindea pe nesim ţite din am orţeală, lăsîndu-se p u rta tă pe sus u n deva sp re lim anul un ei sin g u ră tă ţi m inunate, num ai de e a cunoscute, şi acolo, în tih n a aceea de pustiu, u itîn d de to ate cîte se a flă pe lum e, vedea aievea şi sim ţea fiece părticică a tru p u lu i său. V edea şi fătul, şi, deopotrivă, ceea ce se tran sfo rm a tre p ta t în p ru n c ; sim ţul ei lă u n tric îl atingea, Lnfăţişîndu-i p a rc ă to tu l : şi cum e culcat, şi cum trag e în e l seva m aternă, molcom, necontenit, cu nesaţ. E băieţel, de bu n ă seam ă, aşa cum dorise A ndrei, şi tocm ai a sta o cam n eliniştea : dacă e ra fetiţă, m ai răm în ea sp e ra n ţa că o r să m ai v in ă şi a lţi copii, fra ţi şi surori, din aceeaşi m am ă şi acelaşi tată, d a r aşa, b ăiatu l s -a r p u tea să răm în ă sin g u r la părinţi. La toate a ste a N astiona se gîndea m ai tîrziu, du p ă ce îşi revenea d in acea sta re de totală cufundare în adîncurile făp tu rii sale, de parcă s-a r fi p riv it din afară, p e n tru ca, revenindu-şi incet în fire, să-şi dea seam a cu anevoie unde se află şi ce se p etrece cu ea. Se tem ea de ziua cînd s-o afla că e însărcinată. Pe de a ltă p a rte a r fi v ru t ca acea zi să vin ă cît m ai curînd şi atunci n-o să m ai fie nevoită să se ascundă, să-şi [221]

strîn g ă m ijlocul, ferindu-se de p rivirile oam enilor, m ereu la pândă ca n u cum va v reu n u l să observe că e a nu e sin g u ră şi că p o a rtă în pîntec un copil. D ealtfel, chiar şi aştep tarea acelei zile e ra p e n tru N astiona un adevărat chin. La s ta tu ra şi p lin ă ta te a tru p u lu i ei n u se va observa decît peste o lu n ă poate ; ca apoi să răm în ă to ţi cu g u ra căscată. Tot m ai des i se în tîm p la să-şi închipuie că e p rin să de o fo rţă şi tîrîtă în tr-u n fel de v entuză ce o v a îm p re su ra şi o v a ţine în strîn so area ei cît va m ai p u te a să resp ire ; ca d u p ă aceea, în ultim ul m om ent, s-o lepede pe u n deva ; striv ită, sufocată, pe ju m ă ta te vie. O ricît a r fi în cercat însă a p ă tru n d e cu u n ochi m ăcar în v iaţa cea nouă, căreia era redată, p e n tru dânsa această v iaţă nouă răm în ea tă in u ită în beznă aidom a tih n e i d in adîncul m orm intelor. T rebuia g ăsit u n m ijloc de a tra v e rsa A ngara şi N astiona se duse la moş M atvei, b ătrîn u l paznic al geam andurilor. Postul lui se lafla la o d e p ă rtare de ju m ă ta te v e rstă de sat, pe m alul în a lt din susul apei. F rate b u n cu Innokenti Ivanovici, de care în să n u era deloc a p ro p iat şi cu care nici nu ţin e a să aibă legături m ai strînse, moş M atvei se deosebea m u lt de acesta : Innokenti Ivanovici e ra socotit p rin tre fru n taşi, to ată lum ea îi spunea şi pe num ele ta tă lu i în sem n de p re ţu ire m ai a p a rte ; ştia carte, se pricepea la politică, era u n om um blat, în ain te de război călătorise p rin d iferite colţuri, chiar fo atre dep ărtate, din ţa ră ; văzuse şi cunoscuse m ulte la v ia ţa lui şi p u tea să-şi dea cu p ărerea. Pe cind moş M atvei nu ieşise d in A tam anovka decît p în ă la K arda, de vreo d o u ă-trei ori ; e ra a tît de sim plu şi de obişnuit, cu nunic m ai deosebit de to ţi ceilalţi consăteni ai săi, încît nim ănui n u i-a r fi v e n it la îndem înă să-i spună a ltfel decît „moş M atvei". Nu făcea p a rte din colhoz, d ar în zilele fierb in ţi ale culesului recoltelor venea reg u la t în a ju to ru l colhoznicilor şi-i plăcea m ai cu seam ă la dezghiocat m azărea, m uncă de care b ă r­ b aţii se cam fereau, şi să clădească stoguri sau şire, aşezînd cu b raţele lui şi b ă tă to rin d fîn u l sau paiele ce i se aruncau de jos cu furca. [222]

Cu o zi înainte, N astiona fusese de faţă cînd moş M atvei îl ru g a pe M axim Vologjin să-i dea u n om în a ju to r la coborîrea şi aşezarea pe apă a geam andurilor. — M -au cam lăsart p u terile — se plîngea el — nu dovedesc singur. N u v rea u să chem pe careva fără ştirea voastră. S în teţi în p lin sem ănat. La seceriş m -aş achita p rin m uncă. N-o să fiţi în pagubă, m ă ştiţi doar. N astiona ascultase atu n ci num ai cu o ureche ru g ă ­ m in tea b ă trîn u lu i paznic, d a r acum îşi aduse am inte de ea la gîndul că, dacă s -a r duce să-l aju te, poate că acolo i-a r veni m ai repede în cap cum să tre a c ă în ascuns pe celălalt m al. Cum de nu s-a gândit la asta ch iar atunci, fiind de fa ţă ? Ce-i drept, neştiind să înoate, se tem ea să lucreze pe apă, d a r p e n tru o sin g u ră zi a r fi izb u tit cum va să-şi învingă frica. De a r fi num ai ăsta singurul lucru de care să-i fie team ă acum ! C ătre se ară porni de-a lungul m alului şi ajunse la baraca lui Moş M atvei cînd soarele scăpăta dincolo de A ngara, chiar în d rep tu l rarişte i, în care se afla Andreevskoe. Ju m ă ta te din cursul apei e ra acoperită de um bră, uşoară şi lum inoasă încă, d a r cu ren tu l p ă re a acolo m u lt m ai pu tern ic şi m ai năvalnic decît pe ju m ă ­ tate a răm asă în b ătaia razelor soarelui. Aici a p a îţi lua ochii cu legănarea ei sclipitoare, p ărîn d că se abate jucăuş din fuga-i necontenită, rotindu-se şi încetinindu-şi m işcarea. Voioşi, zglobii se zbenguiau peştii — de la cei mici, care, săltînd te m e ra r în a e r de m ai m ulte ori la rînd, se scufundau cu u n pleoscăit su b ţire şi lăsau în u rm a lo r pe ap ă d o ar cîteva cerculeţe dantelate, de o clipă ; p în ă la cei m ari, care, despicînd ap a m ai d in adînc, ţâşneau şi apoi se afundau cu u n g h iorţăit molcom şi grav. Sub m alul în a lt gheaţa n u se topise încă ; ră s ­ colită, colţuroasă şi m urdară, e ra b răzd ată d in loc în loc de dire negre, pe care se scurgeau peste nisip şi p rin pietriş şuviţe su b ţiri de apă. Pe m al forfoteau spriirtene, agitate, neobosite, o sum edenie de păsărele cu cozile lungi, ascuţite : p rin p ărţile un d e crescuse N astiona ele se num eau codobaturi, ia r aici li se spunea cotorobuşte. [223]

M ai la fund, în apă, pluteau to t felul de peştişori în sto lu ri : aici plevuşcă, acolo om ulaşi — aceştia din urm ă adunaţi p arcă în cinstea vestitei lor rubedenii somonul de Baikal, — care însă nu tră ieşte în apele Angarei. Peştişorii aceştia, la auzul paşilor iSTastionăi, se repezeau în adînc învolburînd apa, descriau în stol u n sem i­ cerc şi, d u p ă ce om ul trecea, se tră g e au iarăşi aproape de m al, ceva m ai în jos, cît îi abătuse p u te re a cu­ ren tu lu i. Cu şu ie r ascu ţit săgetau d easupra capului ei lăstunii ; jilăveala strep ezită tăia răsu fla re a ; molcom plescăia valul s tîm it de rostogolirea d in adînc, deoarece aeru l e ra sleit, nem işcat ; de departe, dinspre capul de sus al ostrovului, se auzea vu ietu l curentului. U m bra în ain ta văzând cu ochii pe oglinda apei şi odată cu apusul soarelui se s tîm i un vînticel subţire, al cărui suflu uşor se stinse curînd, ca şi cum to t rostul lui fusese doar să închidă ziua. Acum A ngara toată, de la u n m al la celălalt, p ă re a că se m işcă m ai grăbită. Din copilărie încă N astiona e ra convinsă că pe în tu n e ric apele curg m ai repede şi sîn t m ai în v o lb u rate decît la lum ina zilei. Moş M atvei m eşterea în ju ru l bărcilor ; ca paznic, avea p a tru , pe care şi le tocm ise singur. Pe prundiş erau p reg ătite p e n tru a fi coborîte în a p ă geam andurile p roaspăt vopsite — tre i în roşu şi două în alb. N astiona coborî pe tre p tele săpate în m alul rîpos şi în tă rite cu blăni scu rte de scîndură p ro p tită în ţăruşi. Se apropie de moş M atvei şi, d u p ă ce îi u ră spor la lucru, îşi în ­ d rep tă p riv ire a p lin ă de in teres a su p ra geam andurilor. — Ei, cum e, m oşule, îl lu ă ea d e -a drep tu l, pe cine ţi l-a d a t M axim ca a ju to r ? — Pe cine să-m i dea... Bătrânul îşi clăti fă ră grabă m îinile în apă, le şterse de pantaloni şi coborî jos din barcă. M axim e b ă ia t isteţ. Cu cine te învoieşti, zice, pe acela să-l iei ; căci eu, zice, n-am d rep tu l să rînduiesc oam eni la tre a b a asta. B ătrîn u l se aplecă oftînd şi căutînd ceva sub picioare. Am p ie rd u t şnurul de cîlţi, zise el. Ia vezi, n u d ai cum va de el, că a i ochi tineri. Ş n u r la t ca ă s ta n u se m ai găseşte în ziua de azi. Adi­ neauri îl aveam în m înă, unde l-oi fi rătă cit ? [224]

Ş n u ru l găsit în barcă, sub băn cu ţa d in faţă. B ătrînul îl v îrî în buzunar. — N-aş avea nevoie de a ju to r decît p e n tru două geam anduri, celelalte p o t să le aşez şi singur. D ar astea două n u dovedesc să le p u n fă ră o m înă de a ju to r din p a rte a cuiva. U na albă tre b u ie s-o aşez, uite, acolo, în faţa ostrovului, unde ap a se rostogoleşte p re a năvalnic şi n u p o t face fa ţă de u n u l sin g u r ; cealaltă albă, dincolo de capătul satului, la răstoaca de sub piciorul m aliilui surpat. C red că ţii m inte im de e ra u puse anul trecu t. Pe cele roşii ie tra g eu cu în cetu l şi singur. M usai treb u ie să m ă duc în sa t să rog pe careva să m ă ajute, căci m îine-poim îine, negreşit, vine şalupa în control. N-aş v rea să m ă g ^ e a s c ă cu tre a b a neisprăvită. — D ar e u n -aş p u te a să te a ju t, m oşule ? se oferi Nastiona, întorcând iarăşi p riv irea sp re locul unde zăceau geam andurile şi deosebind acum în fric a tă pe cele două albe, cele m ai g rele şi anevoioase la tra s cu barca. — Păi, făcu b ă trîn u l n ehotărît, neştiind dacă tre b u ia să ia în serios p ro p u n erea N astionăi. De ce nu, dacîă n u şuguieşti cum va. La cine aş p u te a să m ă duc să m ă rog ? C hiar vrei să m ă a ju ţi cu a d e v ăra t ? — Cu adevărat, cu adevărat, m oşule. Să-m i dai num ai du p ă aceea barca să tre c p e ostrov şi înapoi. V reau să ta i nişte m lajă. Barem n o a stră zace încă pe mcil. — La m lajă te a ju t şi eu, ce m are scofală ! — N u-i nevoie, dragă m oşule, se sperie Nastiona. Mă descurc sin g u ră m ai pe îndelete, fă ră grabă. Şi, ca să n u -şi trăd eze team a, adăugă : Văd eu ce-oi face... — Cum vrei. Aş p u tea să te aju t, nu-i cine ştie ce greutate. Ti-i, ce b aftă pe m ine, parcă te -a r fi trim is D um nezeu ! De m u lţum ire că lucrurile se aran jau p entru el ca din senin a tît de sim plu, b ă trîn u l m iji ochii spălă­ ciţi, în cad raţi de gene şi sprînoene albicioase, şi pufăi satisfăcut. Mă to t gîndeam : de cine să m ă rog ? Fiecare e prins cu treb u rile lui. A tunci, dacă e vorba că vrei să m ă scoţi d in încurcătură, să pornim mâine cît m ai de­ vrem e, dis-de-dim ineaţă. C iupeşte ceva d in sonm ul dulce. Vii, nu m ă păcăleşti ? [225] 15

— T răieşte şl la am inte

— Vin, vin, moş M atvei. La răsă ritu l soarelui, poate că şi m ai devrem e sîn t aici. D ar să n u-i spui lui M axim că am v e n it singură, de capul m eu, şi am c e ru t să m ă iei în ajutor. S pune că m -ai chem at m atale. N -am nici u n chef să m erg m îine la a r a t ; m i s-a u rît ; m ai răsu flu m ăcar o zi. — Te înţeleg, fii pe pace, spun aşa cum zici. Ziua u rm ăto are N astiona a petrecut-o to ată pe rîu. Se ap u cară de tre a b ă c h ia r la rev ă rsatu l zorilor, pe r ă ­ coarea încă jilavă, în liniştea densă şi som nolentă a dim ineţii, în care se auzea doar m u rm u ru l m onoton d e p ă rta t al apei re v ă rsa te peste p rag u ri şi foşnetul abia desluşit a l undei. A ngara p ă re a în tu n e c ată şi greoaie ; lingă m alu ri a p a isca u n d u iri m ăru n te ; la m ijloc, pe patu l la t a l rîului, lim eca în sclipiri uleioase v iitu ra cea m are. C oborîră pe a p ă o ditam ai barcă, lungă şi pîntecoasă, stabilă ca u n barcaz, care cerea în să forţă, n u glum ă, la vîslit, cu a tît m ai m ult, cu c ît avea legată în spate o geam andură ro tu n d ă şi grea. M ai în tîi o tra se ră cu frîn g h ia în sus de-a lungul m alului, apoi N astiona se aşeză la lopeţi, ia r moş M atvei la vîsla de cîrm it. De cum se d e p ă rta ră de m al, N astiona se străd u i să n u privească apa, lăsînd ochii în jos, a ţin tiţi pe fundul bărcii şi alungind m ereu gîndul că foarte curînd v a fi nevoie să se ridice în picioare şi să facă anum ite tre b u ri ajutîndu-1 pe bătrîn. Cu a c e ^ t ă p rim ă geam andură a v u ră m u lt de furcă. V îslind fă ră oprire, se pom eniră m ai la vale, depăşind locul unde tre b u ia fix a tă geam andura. C urentul e ra aici a tît de p u ternic, în cît to ate încercările de a u rca cît de cît m ai în sus, îm potriva cu rsu lu i apei, se dovediră zadarnice. E ra şi caraghios să-şi închipuie că a r p u tea izbuti. V iitu ra era m ereu năvalnică şi tălăzuită, stîm in d v u iet greu şi repezind peste ibord stro p i m ari, şfichiuitori. N ecăjit am arnic de greşeala făcută, moş M atvei se dădu b ă tu t în cele d in urm ă. V îsliră iarăşi sp re m al şi coborîră de d a ta aceasta pe cel stîng, care e ra m ai aproape şi pe care N astiona năzuia a tît de m u lt să ajungă, d a r n u aşa : cu g eam andura şi c u b ă trîn u l [2201

paznic d u p ă ea. Şi totuşi, cînd coborîră pe m al, sim ţi o p u tern ică isp ită de a găsi u n m otiv oarecare p e n tru a răm în e acolo, de a-1 convinge pe m oş M atvei să vină s-o ia c ă tre seară, şi abia atu n ci să aşeze la locul ei această a fu risită geam andură. Ş tia însă că aşa ceva e ra de neîngăduit. D upă ce se o dihniră u n tim p, p o rn iră ia­ răşi în sus, de-a lungul m alului, trăg în d după ei barca. De a stă d a tă se u rc a ră în b arcă la o d ista n ţă m u lt m ai m are de locul ţin tit şi av u ră destul tim p să se pregătească şi să aru n ce în a p ă p ietroiul la locul cuvenit, b a a fost nevoie ch iar să şi tra g ă de el ca să-l aducă ceva m ai jos. Sarcina N astionei e ra să vîslească şi să ţin ă pe loc b arca la com anda b ătrîn u lu i. D upă ce se convhose că geam andura s tă bine ancorată, moş M atvei răsu flă u şu ­ rat, se aşeză şi-şi ap rinse o ţigară. — Cu a s ta am to td eau n a de fu rcă la aşezat, m ărtu risi el. D ealtfel, şi la aprins şi la stins încep to t cu ea. Puhoiul e p re a tu rb a t aici. U ite cum sm uceşte, n u-i chip să te ţii locului. Şi în tr-ad ev ăr, cu geam andura a doua a m ers m ult m ai uşor. N ^ tio n a propuse să m ai aşeze una, căci tim p m ai era, d a r b ă trîn u l nu se învoi şi o lăsă să plece. — A junge. N e-am înţeles să m ă aju ţi la două, zise el vesel, m u lţu m it de treab a făcută. Cu celelalte n-am bătaie de cap. La aşez eu m îine şi pe ele. Ia b arca şi d u -te să -ţi vezi de tre b u rile tale c ît e lum ină m are. Poate vrei să te a ju t ? — M ă descurc eu, m oşule. — Cum vrei. B ătrînul îi oferea o lu n tre uşoară, d a r N astiona a răm as, cum şedea, în b arca cea m are ; se deprinsese cu ea şi n u -i m ai e ra a tît de frică. Pe cînd lu n tre a cea uşoară se lăsa m în ată de orice fio r de v în t şi de cele m ai mici v alu ri şi a sta o înspăim ânta pe N astiona ; dacă o su rp rin d e v în tu l cel puternic de jos, ori cine ştie ce vârtej de a p ă — gata, e pierdută. Cu b arca m are m erge m ai încet, d a r fă ră nici o team ă. Om ul treb u ie să m oară fie în a şte rn u tu l lui, de m oarte bună, fie p rin s în m ers de cine ştie ce năprasnă, d a r pe păm înt, pe pământ, unde

15*

[227]

sub tălp i se sim te tă ria lui, ia r plăm înii cer aer. O sin g u ră dată, încă în ain te de război, a văzut ea u n om înecat şi, p în ă şi-n ziua de azi, de cîte ori îşi aducea am inte de în tîm p la re a aceea, o treceau fiori reci. N astiona îl lăsă pe b ă trîn să coboare în d rep tu l cantonului, şi, fă ră a m ai zăbovi, cum e ra obiceiul la o ceaşcă de ceai, porni să traverseze Angara. Acum, răm a să sin g u ră în barcă, cu gîndul n e tu lb u ra t la in tîln ire a cu A ndrei, d u p ă aproape două luni în care şi-au dus tra iu l fiecare în felul său, în tîln tre la care ea căutase să a ju n g ă p rin to ate m ijloacele cu p u tin ţă, pe căi cinstite sau m ai p u ţin cinstite (care cinstite ? — toate au fost necinstite !), N astiona fu cu p rin să de o d orinţă neînţeleasă şi s tă n iito a re de a în d ep ă rta mo­ m entul acestei în tîlntri, d e a lăsa deocam dată to tul baltă. Ce a r p u tea să-i sp u n ă lui A ndrei astăzi ? Răz­ boiul a lu a t sfîrşit, s-a întors acasă încă unul de pe front, fostul partizan Luka Smolin, un b ă rb a t în vîrstă şi tă c u t de felul său, care fusese m obilizat p e n tru cava­ lerie, d a r a făcut to t războiul pe lîngă cai, la căruţele tre n u lu i regim entar. M iheici a silit-o acum tre i zile să scrie la biroul de cercetări, în treb în d de so arta lui A ndrei, şi to t el a în m în at poştaşului scrisoarea. Sem ionovna se m işcă acum m ai lesne, chiar şi fă ră cîrje ; să-i fi p riit cum va căld u ra ? E bine că um blă, fireşte., d a r ea — N astiona — e m clin ată să v ad ă în această schim bare un sem n ascuns, ră u p rev estito r p e n tru ea. Şi ce altceva a r m ai fi de spus ? A ha-da, pîntecul... d-apoi, îl vede el şi singur, negreşit. Mai e şi povestea aceea cu ceasul : m ai deunăzi — şi-a lu a t inim a în d inţi şi pînă la u rm ă l-a Aundut lui Innokenti Ivanovici, bine­ înţeles, în pierdere, iar banii p rim iţi i-^a d a t la obligaţii ; sosise term en u l de p lată şi n^a a v u t încotro. Şi ce av ea să-i sp u n ă el ? Ce i-a r p u te a spune ? Ce-i în capul lui, la ce se gîndeşte — v a înţelege e a din tr-o privire. N u se m ai poate ca lu cru rile să m eargă aşa m u ltă vrem e. T rebuie lu a tă o hotărâre, în tr-u n fel sau altul. D ar în ce fel ? Se apropie ceasul judecăţii — a judecăţii obşteşti, a C elui-de-sus, ori a propriei lor [228]

conştiinţe — d a r se apropie. Nim ic pe lum ea a sta n u se capătă pe degeaba. Soarele e ra în că sus, d a r pe a p ă se făcuse răcoare ; dinspre m ia 2ăn o a p te se sim ţea a d ierea u n u i vînticel rece. O n edum erea totd eau n a fa p tu l că v a ra v în tu l poate să sufle îm potriva curentului, c ă d i se p ă re a că rîul, p rin curgerea lui larg ă şi năvalnică treb u ie să tra g ă după el şi aerul. Vîslea fă ră g rab ă ; în u rm a sfo rţărilo r de peste zi, g reu ta te a ram elo r m ari se făcea to t m ai sim ţită : b raţele nedeprinse plesneau de o d u re re surdă, spatele-i, prins de furn icătu ri, în ţepenea sub apăsarea aceloraşi neîn­ cetate m işcări ; în imechi ră su n a plăcut plescăitul apei sfîşiate : m oale, m elodios, cu d in c h e t de m id clopoţei ce piere în adîncuri. C e l la l t su n e t însă, d u r, s d r ţ î it şi icnit a l vîslei ce b iru ia o p u n erea apei, însoţea fiece sfo rţare de a îm pinge barca înainte. Pe la m ijlocul rîului, ca în oglinda tăriilor, ochiul b ătea d ep arte îm p re ju r şi totul se legăna plu tin d şi perindîndu-se — izbe, păduri, cer, ogoare pe dealuri, n ^ u l — toate păreau puse sub sem nul netrăiniciei, to ate p ăreau aşe­ zate pe nişte p la u ri plu tito ri, d easupra beznei. In adîncul cerului, d easu p ra A ngarei, p lan a ca u n p u n ctu leţ un vultan, scru tîn d şi iscodind tărîm u rile sale de vînătoare. P e n tru p rim a oară, n u se ştie de ce, prinse m ilă de această pasăre răp ito are : greu îşi d ş tig a hrana, s ă r­ m ana de ea. In u ltim a vrem e N astiona se gîndea ades că n -a re d rep tu l să judece ră u pe nim eni — nici omul, nici fiara, nici pasărea — pe nim eni ; căci fiecare treb u ie să-şi trăiască p ro p ria sa v iaţă n u d u p ă cum îl taie capul, ci d u p ă o rîn d u ială de oare a tîm ă şi căreia îi este a serv ită viaţa ; tocm ai de aceea n u -i în p u tere a nim ănui s -o schim be p o triv it v rerii sale. O luă p e d u p ă m arginea de jos a ostrovului, pe p a rte a nevăzută dinspre sat, m ai în ain tă p în ă la u n loc unde se socoti la adăpost de p riv iri şi tra se b arca la m al. R ăm înea să m ai traverseze d o a r b ra ţu l cel îngust, avînd de vîslit cam de tre i ori m ai p u ţin decît i-a [229]

tre b u it ca să aju n g ă aici. Se oprise n u din pricina oboselii. O copleşea u n a lt soi de slăbiciune, o slăbiciune sufletească. în tre a g a ei fă p tu ră tră ia clipe grele de m are n ed u m erire şi răv ăşire lă u n tric ă în c a re îşi făcuseră loc, deopotrivă, înfruntîndu-'se şi îm pletindu-se, şi bucuria rev ed erii apropiate cu A ndrei, şi team a de această în tîlnire, team a de a sc ru ta cu ochii m inţii necunoscutul ascuns deocam dată în bezna nep ătru n să. T rebuia să gă­ sească o ieşire din acest zbucium chinuitor, să-şi pună gîndurile în tr-o anum e ordine, să-şi lim pezească sufletul în tr-u n fel sau altul, d ar num ai în tr-u n u l sin g u r şi abia d u p ă aceea să pornească m ai d eparte. Şedea nem işcată, privind la a p ă cu ochi p ierd u ţi ; cu u n zîm'bet nefiresc, silit oarecum şi încordat pe faţă, p arcă în to rs sp re adîncurile făp tu rii sale, ca să înlesnească pogorîrea lină a îm păcării cu sine. D ar îm păcarea întîrzia, neliniştea din suflet n u -şi găsea astîm păr. Z îm betul pieri de pe chipul N astionei, care se crispase d intr-o d a tă atunci cînd, fă ră voie, îşi am inti cum s-a stră d u it să-i vîndă lui Innokenti Ivanovici ceasul. Toate ca toate d a r o asem enea am intire nu p u tea nicidecum să-i aducă alinare. Innokenti Ivanovici a c e rcetat îndelung ceasul, ră su cindu-1 în m îini în toate felurile, ducîndu-1 la ochi, lipindu-1 de ureche, şi repezind m ereu p riv iri iscodi­ toare sp re N astiona. Se vedea că ceasul îi place, d a r m ai m ult decît d o rin ţa de a-1 cum păra, îl rodea d o rin ţa de a afla de unde-1 are N astiona, cum anum e p rin ce m îini şi p rin ce îm p re ju rări a p u tu t să aju n g ă ceasul aici. De aceea îl şi cercetase de aproape, p e n tru a descoperi vreo u rm ă — u n sem n, o inscripţie — care să-l lăm urească. Nu găsi însă nim ic. Lungind v o rb a p e n tru a-şi ascunde nerăb d area şi p e n tru a o m ai perpeli pe N astiona, o în tre b ă în cele d in urm ă, aşa, ca în tr-o d o ară : — De unde îl a i ? Ţi l-a trim is cum va A ndrei ? N astiona avea răspunsul p re g ă tit şi, p reluînd jocul lui Innokenti Ivanovici de-a v -aţi ascunselea, o făcu pe m irata. [230]

— Aş !... C hiar eu l-am cu m p ărat p e n tru Andrei, a n u l tre c u t la K arda. Şi uite acum sînt nevoită să-l vînd. Nu am cu ce p lăti obligaţiile. Cînd s-o întoarce, îşi face el ro st de a lt ceas. De zeci de ori m -am c ă it că-1 luasem . — Şi cît ai d a t pe el ? — Două mii. N u s-a m ai apucat să-i îndruge şi lui cum că a făcut tra m p a asta, dînd în schim b puşca. Se tem ea ; căci pe ăsta nu-1 duci de nas ca pe M iheici ; ăsta, dacă îi a ră ţi num ai u n căpeţel, scoate el la iveală în tre g firul. — N^am eu de d a t a tîţia bani p e aşa ceva, clătin ă din cap Innokenti Ivanovici. Şi încă v ă m ai plângeţi de sărăcie. D ouă m iare ai scos d in tr-u n foc, şi le-iai d a t de parcă a r fi două ruble. Şi cine ţi l-a v în d u t acolo, la K arda ? — D rept să sipun, nici n u -i ştiu num ele. U n m ilita r în m anta. M i-a p lăcu t ceasul grozav ; am v în d u t la repezeală jacheta, şalul şi ce m i-a m ai v e n it la îndem ână pîn ă am făcu t sum a — îşi ticluia m inciuna Nastiona, u itîn d u ^ e fă ră frică d re p t în ochii lui Innokenti Ivanovici. Dacă a r fi s-o fac acum, în ru p tu l capului n u l-aş m ai cum păra. — Două m ii n u am. Eu n u m i-s u n bogătan ca tin e — se codi Innokenti Ivanovici, tocm indu-se cu dibăcie, fără a în ceta s-o scruteze cu ochi a te n t pe Nastiona. O mie, calea-valea, poate că aş încropi cum va, m ai m u lt în să n-am de unde. Cum pănind, e a scoase u n o fta t ; — M ă rog, fie şi aşa, îl dau cu o mie. Cui aş p u tea să-l vînd aici ? Ia r ca să m ai b a t drum ul p în ă la K arda, îm i treb u ie o zi întreagă, b a ch iar două zile bune. N u-m i arde m ie de aşa-ceva acuma. Innokenti Ivanovici i-a n u m ăra t în m înă m ia de ruble, d ar de crezut, n -a crezut o iotă în to ată povestea asta cu ceasul ; se vedea cît de colo, şi N astiona şi-a d a t şi eă seam a. La d re p t vorbind, n u tre b u ia să m eargă tocm ai la dînsul cu tre a b a asta ; adevărul era însă că nici n -a r fi avut la cine altul să se ducă ; în to ată A ta[231]

m anovka num ai el avea ceva bani puşi deoparte. Ş-apoi, ceva de neînţeles o trăg ea ; o trăg ea îm potriva voinţei sale să m eargă anum e la el. P re a era dornic să adulm ece urm ele altora, să afle c ît m ai m u lt şi în ain tea tu tu ro r cevaşilea, orice-o fi — num ai să afle el cel dintîi. N a-ţi acum , poftim şi adulm ecă după p o fta inim ii ; chiar eu ţi-am v îrît sub nas o bucăţică bu n ă — să m ă pom eneşti cît ăi trăi. P lim bă-ţi năsoiul ju r îm prejur. C urînd-curînd îţi m ai servesc una, şi m ai dihai — căci eu n u m ă tem . Ba, tocm ai că avea ea de ce să-i fie team ă ; doar n u era nevinovată ca un înger. Degeaba, orice-ai face, orice-ai drege, to t nim ic nu se alege.

18 N a STIONA ţ i n e a b i n e m N T E CA, LA VEn ire a verii. A ndrei u rm a să se tra g ă în adăpostul de sus şi deci acolo tre b u ia să fie acum ; n u ştia în să im de să lase b arca : să coboare m ai la vale şi s-o adăpostească în pîrîu , sau s-o tra g ă în d rep tu l ostrovului sub m al — de dincolo n -av ea cum să fie văzută, iar dacă apare careva pe-aici, oricum o zăreşte. Încît e m ai bine nici să n-o ascundă. D oar n -are de d a t socoteală nim ănui ce caută ea dincoace, peste a p a A ngarei ! A venit, chipurile, să taie m lajă p e n tru îm pletiturile socrului — şi gata, locurile pe acilea sîn t pline de m lajă. U nde m ai pui că n u dem ult ch iar M iheici zicea cijoi că a r tre b u i adusă m lajă de pe ostrov. E adevărat, de pe ostrov, n u de aici, d a r e aproape acelaşi lu cru ; n -are decît să-i spim ă lui M iheici că a tăiat-o de pe ostrov. S-o m ira el oleacă, n u -i vorbă, dar n-o fi chiar pricină de nem ulţum ire, că doar el a fost cu gîndul ; iar ea s-a şi g răbit să-i facă pe plac. Mai încape aici vreo supărare ? De fapt, făcuse o ispravă cu folos — uite aşa, m ereu îi căşunează că de peste to t îi dau tîrcoale : neîncrederea, b ănuiala şi iscodeh. de to t felul : chiar şi atunci cînd n u -i nici u n tem ei. [232]

De astă dată însă, cineva o pîndise cu adevărat. D upă ce tra se barca cu botul pe nisip, îşi ro ti p riv irea ju r-îm p re ju r, apoi, dădu să urce m alul n u p rea înalt. D eodată, din tufişul des din d rea p ta răsări u n om. IMastiona n u văzu de unde anum e apăruse el, ci doar auzi paşi pe pi-undiş în u rm a sa şi se în to arse sp eriată : atunci îl zări aplecat deasu p ra bărcii, trăgînd-o cu sm ucituri pu­ ternice pe prundişul uscat. N astiona scoase un ţipăt. — Cum o laşi aşa ? Ţi-o ia apa, zise el şi porni, p u ţin aplecat din m ijloc, să urce către ea. E ra A ndrei. N astiona se av în tă spre dînsul cu inim a zvîcnind de sp erietu ră şi de bucurie, cu glasul înecat în gem ete şi suspine, tre m u rîn d înfiorată. El n-o lăsă să-l îm brăţişeze, ci o duse după tufiş, ca să n u fie văzuţi dinspre A ngara, şi abia acolo o strînse în braţe, cercetîn d u -i chipul şi ochii. — Ş tiam că vii azi. Am prins de veste încă de dim i­ neaţă, îngăim ă el cu răsu flarea tăiată, m ijindu-şi ochii de aproape ce o vedea. Am auzit glasuri colo, în capătul braţului, şi te-am recunoscut. M i-am d at seam a că vrei să treci dincoace. Şi am sta t la pîndă to ată ziua. în sfîrşit, te-am văzut singură în barcă vîslind încoace. Şi iar o strînse cu p u tere la pieptul lui. — Mai încet, ursule, se dădu ea îndărăt, lăsînd să i se vadă pîntecul um flat. îl striveşti. Ce, n u se vede ? — Eşti sigură ? în treb ă el copleşit de bucurie. — D -apoi ce, crezi că-m i um plui b u rta cu păsat ? Izbucnind în tr-u n rîs dogit, cu vădită stîngăcie, ca om ul ce n -a m ai rîs dem ult, el îi pipăi uşurel pîntecrd c u palm a-i lată, spre a se convinge de tăria rotunjim ii lui. N astiona răsu flă adînc, m ulţu m ită ; atingerea aceasta ^grijulie îi făcu m are plăcere. — N u se sim te încă nimic, îşi dădu el cu părerea. — Aş ! nu se simte... Ea îi apucă palm a şi o lipi de m oviliţă, tocm ai acolo unde fătul se proptise cu o părticică a tru p u şo ru lu i său. — Se sim te ? — P a rcă a r fi ceva. [233]

— Parcă, parcă... E sigur. C hiar ştiu că-i băiat. — Ştii tu, p ufni el, cum poţi să ştii ? — P unem răm ăşag şi pe o fetiţă, că-i băiat ? — Să-l n aşti în tîi pe ăsta. — îl nasc, cum să nu-1 nasc ? N u s-a m ai pom enit ca plozii să răm în ă acolo. Şi cuvintele ce le rostise i s-au p ă ru t pline de haz, d rep t care N astiona rîse cu poftă. D ar zăbovind ceva m ai m u lt cu p riv irea pe chipul lui A ndrei, încetă brusc şi to ată m u lţum irea şi voioşia ei de pe u rm a acestei în tîln iri ce se îm plinea aşa pe neaşteptate, înainte de tim pul sorocit, în cep u ră să pă­ lească. C hipul lui se subţiase, tră să tu rile i se ascuţiseră ; pînă şi p rin barba crescută se vedea cît de tras este la fa ţă şi ce scofîlciţi îi sînt obrajii. B arba n u m ai era neagră, ci p ărea b ă lţa tă de a tîta îm bîcseală, iar firele-i încîlcite o făceau şi m ai respingătoare. Ţ inea capul m ereu întins înainte în tr-o încordare pînditoare, de team ă parcă să n u -i scape văzului şi auzului nimic din ceea ce s-ar petrece în fa ţa lui. Şi, de bună seamă, acesta era adevărul crud. De curînd îşi tăiase p ărul pe dibuite şi acum îl avea în şuviţe şi sm ocuri caraghioase. Cel m ai m u lt însă o îngrozeau la el ochii, în tr-a tît de schim baţi erau de la ultim a lo r în tîln ire : îm păienjeniţi de tristeţe, cu c ă u tă tu ra ch in u ită în care se întipărise o singură expresie — aceea de atenţie ascuţită, bănui­ toare... A ndrei surprinse priv irea în d u re rată cu care ea îi cerceta chipul şi se oţărî. — N u-ţi m ai plac, ai ? — A ndrei... îşi ascunse ea fa ţa la pieptul lui, ca să n u răspundă, şi, de acolo, cu voce sugrum ată, m urm ură ceea ce socotea că este m ai im p o rtan t de spus acum : A ndrei, tu n u ştii încă : războiul s-a term inat. — Ba ştiu, rosti el n etulburat. N astiona se trase înapoi u lu ită : — De unde ştii ? Cine ţi-a spus ? — Am auzit salvele voastre de sărbătoare. — Aşa-i, s-au tra s m ulte focuri de puşcă... adevărat. [234]

— Am acum nişte ochi şi urechi... văd şi aud cale de o poştă — tărăg ăn ă el, fie p e n tru a ocoli m iezul discu­ ţiei ce se isca de la sine, fie p e n tru că avea chef să facă pe grozavul în acel m om ent. A proape că îmi vine să m ă m inunez de m ine însum i. D im ineaţa voi eraţi cu barca încă pe cursul m are al A ngarei cînd v-am sim ţit. De acolo, de sus, din adăpost, v-am auzit. Ia r cînd aţi ajuns pe făgaşul b raţului, te-am şi recunoscut după glas. — Din păcate, n u ţi-am adus m are lu cru — m u r­ m ură N astiona r a r şi cu gîndul aiurea. D oar u n coltuc de pîine şi cîteva ouă. A tîta. Mă tem eam să n u se bage de seamă. — Nici n u era nevoie. Acum îm i vine m ai uşor, taigaua m ă hrăneşte. Aş avea însă m are nevoie de o plasă-apărătoare. C urînd o să m ă năpădească m uscăraia. F ără plasă, m ă dă gata. — Plasă... Bine zici, cum de am u ita t s-o iau ? — O aduci data viitoare. — O aduc... N astiona se gîndea de unde să procure o plasă. Cea veche a lui A ndrei, din p ă r de cal, se destrăm ase dem ult ; alta m ai b u n ă n -av e a u în casă. Va treb u i să facă ro st de undeva c ît m ai repede : liota de m usculiţe e m ai prim ejdioasă decît orice fia ră sălbatică ; aici în p u stietatea asta, cum e singur, m uscăraia to ată va tăb ărî asupra lui. C ontinuau să stea fa ţă în faţă, cum pănindu-se neh o tărîţi de pe u n picior pe altul în acelaşi loc, lîngă sihla de m esteceni tineri, cam to t de sta tu ra lor, ce dau de zor în verde. Frunzuliţele pe ram uri se şi desfăcuseră din m ugurii îmbobociţi, dar erau încă mici, palide şi cu în creţitu ri adînci. P rin unele goluri d intre vîrfurile m estecenilor se vedea sclipind apa Angarei. P riv e ­ liştea satului de pe m alul opus era acoperită de spinarea în altă a ostrovului ; soarele în a sfin ţit b ătea pieziş în tr-acolo. Dincoace, m alul era jos, neted, v îrstat pe toată în tin d erea lui c u pilcuri răzleţe de m ălini şi de m este­ ceni, uşor înclinat spre m arginea apei şi în v ălu it în tăcere ca în tr-u n pustiu. P rin iarbă forfoteau nişte [235]

păsărele mici necîntătoare, cu gîtul lung şi cu spatele v ărg at ca la unele gîze. De departe, d ar to t de pe acest mal, stăru ia să fie ascu ltat cucul. N astiona se gîndise încă în barcă să num ere cam cîţi ani de viaţă îi prezice, d ar i-a fost team ă ; altm interi, i-a r fi n u m ăra t pînă acum cel p u ţin două sute — m ă rog, viaţă fă ră de m oarte. — Ei, m ergem în adăpost ? o în tre b ă A ndrei, a ru n cînd fă ră să-şi dea seam a o p riv ire scru tăto are îm ­ p reju r. — N u-i p re a d ep arte ? se codi N astiona. Cum să las barca... P u n e m în a careva... — N -are cine... N astiona se repezi ijână la ţărm şi lu ă d in b arcă legăturica de pînză cu m erinde. N -au m ers în să chiar pînă la adăpost. P e d ru m d ă d u ră în tr-o poieniţă încon­ ju ra tă de păd u re deasă m m ijlocul căreia zăcea u n b u ştean grps, c u ră ţa t de coajă, alb şi ta re ca osul şi se aşezară pe el. N astiona puse în fa ţa lu i A ndrei boc­ ceaua pe care acesta se apucă s-o dezlege fă ră grabă, uitîn d u -se m ereu undeva în zare ; d a r văzînd pîinea, n u -şi m ai stăp în i n e ră b d a rea şi-şi înfipse în ea dinţii, m uşcînd d in tr-u n colţ. N astiona se feri să i se u ite d rep t în faţă, ca să n u m ai v ad ă ce hulpav m ănîncă şi se lăsă jos pe păm în t întinzându-şi picioarele am or­ ţite de a tîta vîslit. Din cînd în când, rid ica totuşi capul, aru n cîn d cîte o p riv ire fu rişă sp re dânsul, şi sim ţi cum în su fletu l ei îşi face loc tre p ta t o stra n ie m ira re : nu o m ai uim ea nici în fă ţişa re a lu i şi nici lăcom ia cu care înfuleca, ci fap tu l că acest b ă rb a t zdrenţăros, ajuns în tr-u n hal fă ră de hal, care îşi c u ră ţă în fa ţa ei b a rb a de fărîm itu ri, este c h ia r om ul de d rag u l c ă ru ia a p e tre ­ cu t atâtea zUe şi nopţi în nesom n şi în zbucium , ia r acum s-a zb ătu t a tîta ca să-l v ad ă cu orice ipreţ. Doam ne, cit de schim bătoare şi de în to rtocheate sîn t sentim en­ tele om eneşti ! Cît de capricioase şi nestatornice sînt ele ! S ă fie el om ul la care voia să a ju n g ă vîslind din ră sp u te ri şi de d orul căru ia a s u fe rit şi s-a fră m în tat a tîta ? om ul care a căpătat a su p ra ei o p u tere înspăi[236]

m în tăto are şi to tu şi d o rită ? N u-i venea a crede. Aici, N astiona oţpri şirul gîn d u rilo r ce o îm p re su ra ră : n u-şi p u n ea oare şi el aceeaşi în tre b a re atim ci cînd a văzut-o p rim a oară, d u p ă reîn to arc ere ; la cine şi p e n tru cine fugise ? de d rag u l cui a făcut el tră sn a ia asta ? Şi unde m ai pui că avea de în fru n ta t n u d o ar prim ejdia de a trav em a A ngara, ci u n a neasem uit m ai gravă şi fă ră de scăpare. La aceste gînduri, inim a N astionei se strînse cu d urere, cu deznădejde : n u ştie om ul nim ic despre sine, nu crede în sine însuşi, se tem e de sine însuşi. Ia r cucul, fă ră a-şi schim ba ^ a s u l, cîn ta şi cînta în ­ tru n a, hărăzind c ît se cuvine celor ce-1 ascultă : copa­ cilor, rîu lu i, pietrelor. In fa ţa ostrovului apa m ugea ; p rin tre crengile copacilor, sclipeau în b ătaia razelor piezişe ale soarelui fire de păienjeniş tim puriu. Ex­ plozia de v e rd e a ţă adum brea ochii în tr-o pdclă verde, unduioasă ; m iresm e jilave, stăruitoare răcoreau ră ­ suflarea. De sus se prăvăli pe poieniţă u n flu tu raş şi m ult tim p i-a tre b u it să scape din capcanele desişului de tu fe pînă să-şi re ia zborul. D ar vederea spre A n­ gara, p rin tre ram u ri, răm ânea neschint^ată, ch iar şi b otul să lta t al bărcii tra se pe m ai se a ră ta bine ochiului. N astiona a ru n c a m ereu p riv iri scu rte într-acolo, nu a tît de team ă că a r p u tea să d isp a ră barca, ci cuprinsă de o team ă nedesluşită, apăsătoare, aşteptîndu-se parcă să se întîm ple ceva de n e în lă tu ra t. A ndrei tocm ai isprăvise de m âncat şi, ca să n u lu ­ nece vorba pe alt făgaş, N astiona în tre b ă hotărâtă : — Războiul s-a sfîrşit — ce ne facem noi de aci încolo ? Ce zici. A ndrei ? — Nu ştiu, să ltă el din um eri. N astiona se sim ţi stin g h e rită ; i se p ăru că el ros­ tise p rea n e p ăsăto r acest „nu ştiu", de parcă n u voia să ştie de inimic. — D ar cine altul să ştie, dacă n u ch iar noi ? Ceva treb u ie să facem. A ndrei. — Şi ce-ai v re a tu să fac ? — N u-i vorba că aş v re a eu... D ar să stăm aşa, cu b raţele încrucişate ? Sau cum ? Spune şi tu. [237]

El se în toarse spre dînsa şi, d u p ă ce tăcu o vrem e, căutînd prim ele cuvinte, răspunse cu tă rie : — Ce avem de făc u t ? Tu, în tîi de toate, treb u ie să naşti, iată ce ai de făcut. C h iar de o fi să m ori, treb u ie să naşti, în a sta e tot ro stu l v ieţii noastre. Faci ce vrei, cum vrei, d a r n u m ai p e n tru a sta să te pregăteşti. Rosti aceste cuvinte la în cep u t cu h otărîre, aproape aspru, curând însă glasul i se frînse şi se m uie. N u-i scăpă N astionei nici fap tu l că vocea lui se frângea deseori : b a căpătînd asprim i defel potrivite, b a devenind pe loc jalnică, aproape p lîn g ăreaţă — fie d in cauza singu­ rătăţii, a tăcerii îndelungate, fie din a ltă pricină, ne­ ştiu tă de ea. A ndrei tuşi, dregîndu-şi glasul, şi con­ tin u ă : Cît despre m ine ? Ce am de făcut eu ? Cred că te-a i gîndit de m ulte ori că n -aş fi p ă ţit acolo nici pe dracu. S ă n u zici ba, sîn t sig u r de asta. Eu însum i gîndesc aşa. M ai ales acum, cînd războiul s-a term inat, n u -i nici o m ira re să gîndeşti astfel. Poate că în tr-a devăr n-aş fi p ă ţit nim ic. Aş fi scăpat cu zile şi m -aş fi întors. Se aplecă spre dînsa aproape lipindu-şi obra­ zul de al ei şi, cu ochii m ijiţi m ai m u lt ca oricând spre a nu în fru n ta p riv ire a N astionei, şopti cu vocea su g ru ­ m a tă iparcă de groază : Căci dacă pieream acolo, n-aş fi sta t acum a lă tu ri de tin e ! N im eni nu ştie asta. Iar eu, u ite că sta u aici. Aşa că n u m ă întreba, nu m ă îndem na să p u n ceva la cale. N -aş p u tea face decît un singur lucru. A ndrei se în ă lţă şi, cu u n gest hotărît, a ră tă cu rnîna cursul rîu lu i la vale. A şteaptă, n u m ă în treru p e. Ş tiu dinainte ce ai să spui şi te cred cum nim eni altul n u te -a r crede. Cum ţi-am spus eu atunci ; pînă la vară, n u -i aşa ? U ite că v a ra a şi sosit. Veneai pe la m ine pe zăpadă şi pe gheaţă, ia r azi ai tre c u t rîu l pe apă. Să dispar, n u -i aşa de greu p e n tru m ine ; de asta, oricum , n u e x istă scăpare. în cele p a tru luni de cînd m ă aflu aici am tră it patruzeci de ani, peste cei treizeci ai m ei. Ca să dispar, zic, p e n tru m ine n u-i greu deloc. D ar tre b u ie să fiu sig u r că n u p ie r zadarnic. V reau să cred că aş p u tea să -ţi fiu de folos, că s-ar p u tea [238]

să m ai vii pe aici n u de dragul m eu, ci p e n tru tine. Ca să -ţi uşurezi sufletul. — Nici acum nu ştiu ce m -o fi m in at să v in aici, m ărtu risi ea. — D ă naibii totul, u ită de toate celelalte — to ată g rija şi gîndurU e toate să -ţi fie la p runcul pe care tr e ­ buie să-l naşti. Copilul e salv area noastră. Ia r în to ată p ăţania a sta a m ea eşti binişor am estecată şi tu . Eşti n e ­ liniştită, te frăm în ţi. D upă ce naşti, o să-ţi fie m ai uşor. D ar p în ă u n a-alta, preg ăteşte-te de pe acum. Te aşteptam , te-am a ş te p ta t zi de zi, ceas de ceas, ca să-ţi spun : p regăteşte-te. în cu ie-te în tine, rămâi nep ăsătoare, cu inim a îm pietrită, astu p ă -ţi urechile şi nu asculta ce trăn căn eşte lum ea pe seam a ta. R abdă totul, N astiona. De dragul lui, ca să-l fere şti de orice v ă tă ­ m are. Cind o să-ţi fie totuşi peste p u tere să m ai în ­ d u ri — tre c i pe la m ine. Să vii. Am să te aştept. D oar p en tru tine am să trăiesc de-acu încolo, a ltm in teri n-am de ce să stau aici. Ia r dacă vor începe să te hăituiască peste m ăsură, atunci... atu n ci îi ră p u n pe to ţi pînă la unul, dau foc la to t satul, nici pe m aică-m ea care m -a născut n-o cruţ. A ţintind ochii tu lb u ri ca de n eb u n spre m alul opus al Angarei, el îşi trase capul în tre um eri. — A ndrei ! A ndrei ! se îngrozi N astiona. O privi CU ochi nevăzători încă şi, revenindu-şi tre p ta t d in accesul de fu rie sugrum ătoare, se încuie în tr-o tăcere ce p ă re a că n u se v a sfârşi. N astiona, la rîn d u l ei, nu ş tia nici ea ce să spună. îm boldită însă de un gând străin parcă, v e n it cum va din a fa ra fră m în tu lu i lor, îşi aduse am inte că n -a re cu ce tăia nuieleie p e n tru care făcuse acest d rum : nu luase de acasă nici cuţit, nici secure. Ei bine, orice s -a r spune, d a r în fiecare din ei doi, în ze stra t cu m îini şi cu picioare cît pentru u n singur om, zac totuşi m ai m u lţi deodată, care trag de el în to ate părţile, îl sfîşie în bucăţi pînă îl bagă în morm ânt. Ia r el sărm anul, m ai cutează să spună cum că n u poţi şti niciodată ce-i în su fletu l al­ tuia... parcă el însuşi a r şti, cît de cît, ce-i în al său ! [239]

Sim ţind cum de jos începe s-o p ă tru n d ă răceala, N astiona se ridică şi se aşeză pe buştean. A ndrei se tra se lîngă ea, d a r n-o îm b răţişa cum a r fi crezut ea că v a face, ci p o m i să se legene în ain te şi înapoi. Soa­ rele plecase din poiană m ai spre ţărm . botul bărcii îşi găsise de lucru, sărind şi cum pănindu-şi codiţa tr e ­ m urătoare, o păsărică sîrguincioasă ; îşi lu ă zborul, dispărând, şi iat-o iarăşi pe b o rd u ra bărcii, uitîndu-se în ap ă cu plecăciuni repezi, necontenite. La răsărit, pe dunga orizontului, a p ă ru ră fîşii uşoare de n ori albicioşi şi N astiona se n elin işti ; de n u s-a r strica vrem ea. — Mă b a te gîndul să fac un drum spre ţin u tu rile Lenei. — Spre ţin u tu rile Lenei ? se m iră N astiona. Ce să cauţi acolo ? — Am a v u t de p rin p ărţile acelea u n prieten, pe K olea Tihonov, am lu p ta t în război îm preună. Glasul i se frînse iarăşi, sugrum at, ca de o strîn so are scurtă şi rep etă : — K olea Tihonov. Eram , ce-i drept, în plu­ toane d ife rite : eu în plutonul unu, el in plutonul trei. P lutoanele plecau în recunoaştere pe rind, în cît nu ne vedeam p re a des. D ar la orice ocazie ne căutam şi ră m îneam îm preună. Nu e ra încă însurat... u n flăcău ta re de treabă. Blînd şi inimos. Şi p ric e p u t nevoie-nmare — la de toate. A r fi d a t şi căm aşă de ipe el, b a şi ra ţia to ată de h ra n ă şi-a r fi dat-o. A vea pe obraz o cicatrice, dar a tît d e bine se nim erise, că a ră ta ca o gropiţă. O îm p u n ­ să tu ră de fu rcă dintr^o b ătaie cu puştim ea. Şi ne-am înţeles am îndoi : dacă u n u l v a fi ucis, celălalt, cînd se-ntoarce, să tre a că pe-acasă la dînsul şi să spună to t ce ştie. Ne socoteam vecini de p rin aceleaşi p ă rţi — în tre Lena lu i şi A ngara m ea n u -i m u lt de m ers. E ra şi şugubăţ pie deasupra. D ar dacă ne om oară pe am în­ doi ? zic eu. Aşa ceva n u se poate întîm pla. m ă lă ­ m ureşte el. P e n tru asta e nevoie ca A ngara şi L ena să se unească în tr-o sin g u ră apă. — A ndrei pufni scu rt şi o ftă apoi prelung. — Eu, ca să-m i a ră t în v ăţă tu ra , îi dovedesc cu baioneta pe nisip că cele două ape se contopesc to tu şi cu ladevărat în tr-u n a sin g u ră — acolo,

[240]

în m are. L a care el îm i răsp u n d e că m area înseam nă m oartea. Cele două ape, zice, trăiesc atâta vrem e c ît curge fiecare în m atca ei, ia r m area — e m oartea. D upă m oarte ne contopim şi noL Şi-odată, întorcîndu-ne în zori d in m isiunea de recunoaştere, aflu că în n o ap tea aceea K olea a fost adus m ort. A r fi cazul, poate, să m ă duc la ai săi, să le povestesc, co n tinuă fă ră zăbavă A n­ drei. Ştiu, ţin m inte bine un d e a fost înm orm ântat. C hiar eu l-a m îngropat. A r tre b u i să m ă ţin de cu v în tu l d at şi să-m i îndeplinesc făgăduiala... — Şi în ce fel ai de gînd s-o faci ? în tre b ă cu p re­ cauţie N astiona. — M ă dau d re p t u n u l v e n it de fo arte departe. Să­ tucul lui n u m ără doar cîteva case. Stau p u ţin de vorbă acolo şi pornesc înapoi. Cînd l-am înm orm întat, n -am plîns, acolo n u se obişnuieşte aşa ceva. D ăunăzi însă m i-am adus am inte şi m -au podidit lacrim ile. D oar n u sîn t u n nesim ţit, N astiona. Aici, în sin g u rătatea asta, poţi să înnebuneşti de atîtea gînduri. Şi ce gînduri : u n u l m ai veninos decît celălalt... Şi-m i zic ; n - a r fi m ai bine să m ă duc şi să m ă predau ; o să capăt ce ^rn m e rita t ; şi cu oît m ai m ult, cu atât m ai bine. Ce m i se cuvine, a ia m i se va da. N astiona îşi reţin u ră s u ­ flarea, ca să n u -i scape nici u n cu v în t d in spusele lui. D ar tocm ai atunci el îşi în ălţă fru n te a şi, h o tărît, cu m işcări energice, clătină d in cap în sem n de refuz categoric : nu, nu m ă predau. Şi nu p e n tru că m -aş tem e de osînda şi de pedeapsa ce m ă aşteaptă. D im ­ potrivă : poate că m oartea p rin îm puşcare m i-a r veni acum ca o salvare. Cel p u ţin or să m ă îngroape undeva, pe cînd aici, n -a re cine nici m ăcar să-ţi ascundă tru p u l. A supra v o astră nu v reau să cadă nici o um bră. D acă se a flă că p ru n cu l e de la m ine, te m ănîncă de vie. Cu m ine s-a zis, răsp u n d p en tru faptele mele, d a r tu de ce să p ătim eşti ? Ia r dacă naşti, o să aibă şi copilul de tra s ponoase d in pricina asta cît o tră i. Nu, n u m ă pre­ dau. Tu spui : ce facem ? Păi, ăsta-i chinul m eu cel m are. Mai aşteptăm p u ţin : să se m ai lim pezească lu cru ­ rile. Poate hotărăsc să m ă duc în ţin u tu l Lenei. A u să n u

[241] 16

m ă duc ? E şi în asta o prim ejdie. M ă cuprinde groaza, N astiona, la gîndul că treb u ie să m ă depărtez de tin e ; dacă m ai re sp ir acum e fiindcă m ă ştiu în p reajm a ta. D im ineaţa m ă trezesc cu gîndul : ce-o fi făcînd acum Nastiona, s-o fi tre z it oare ? Rătăcesc to a tă ziulica şi m ă în tre b în tru n a : pe unde o fi acum N astiona ? Se gîndeşte oare la m ine şi în ce fel anum e ? De aceea îţi sp u n : m ai rabdă, N astiona. R abdă şi n u te da de gol cu nim ic. Ferească D um nezeu să scapi cuiva o vorbă. Şi-apoi, aşa cum eşti acum, ca şi cum nici nu m i-ai fi n ev astă — cu nev astă-sa om ul tră ieşte în casa luî. P e n tru m ine tu eşti acum lum ea toată ; căci to t ce m i-a m ai răm as în v îaţă s-a contopit, s-a legat în fă p tu ra ta. Şi n u e chip să se dezlege. — N u vorbi aşa. A ndrei, ce-ţi veni ? Rostind aceste cuvinte de blîndă dojană, ea se lipi de u m ăru l lui, sim ţind cum i se în firip ă în inim ă o bucurie sfioasă, stîngace, n elin iştită ca la om ul rătă cit cînd nu poate încă desluşi dacă zariştea cea alb u rie ves­ teşte rev ă rsatu l zorilor sau preceasul am urgului. — M -am s ă tu ra t să to t tac, am chef de v o rb ă acum. îţi m ai aduci am in te de ziua aceea de Sîntilie, cînd eram îm p re u n ă la coasă p rin bolovănişul de peste rîu ? N u ne-au fost de aju n s parcelele noastre ; zor-nevoie s-o cosim şi p e aceea şi ne-am că ra t pînă într-acolo. E ra dogoare m are, m uscăraia n u n e slăbea defel ; locui era num ai dîm buleţe şi m uşuroaie, nici n -av eai cum să tra g i cu coasa în plin ca să duci o brazdă cum se cade. Cică era zi de sărb ăto are : oam enii n u se plim bau în voie, d a r nici n u se lucra. Şi trăsn etele, cum cerea d a ­ tin a în tr-o asem enea zi, se p regăteau d e zor să zguduie firea to a tă : cerul şi văzduhul colcăiau de încărcătură. Ţii m inte ? — Cum să n u !... îm i am intesc prea bine. E ra chiar în v a ra cînd a în cep u t războiul. Te lăsaseşi de canta­ bilitate şi în locul tău venise Innokenti Ivanovici. — întocm ai. Ne în v îrtim în loc şi n e înverşu năm unul îm potriva celuilalt. D ar de ce, ce n aib a n e -a apucat, [242]

n u ştim nici noi. Repezeam spre tin e cîte o priv ire po r­ n ită şi m ă gândeam ce anum e v o rb ă să-ţi arunc ca să te facă să izbucneşti în plîns, ia r d u p ă aceea găseam eu ce să -ţi m ai sp u n ca să-m i descarc năduful. La rîndul tău, vedeam că te u iţi pieziş şi taci mâlc cu buzele strînse. Şi ce m are lu cru a r fi fost, m ă rog, să ne fi du­ m irit pe loc, să dăm naibii m izeria de parcelă şi să plecăm fru m u şel acasă ? Aş ! Ţ i-ai găsit cine s-o facă : nişte încăpăţînaţi, o vorbă n u suflă nici u n u l — tă ­ ceam pufnind cu ciudă. Şi deodată, în loc de fulgere şi tu n ete, se p o m i din senin o ploicică molcomă, caldă. P a rcă n u se arătase încă nici u n nor. A bia pe u rm ă s-a în tu n e c at to t cerul ; d ar pînă atunci fusese lim pede ca sticla. N e-am oprit şi ne-am p riv it cu m irare. Ţ i-aduci m ninte ? Şi ne-am sim ţit p e loc a tît de bine şi eram fericiţi. F ericiţi că a dat ploicică aceea blîndă şi caldă, că sîntem num ai noi doi alătu ri şi că n-am m ai apucat să ne certăm . Ca şi cum alţi oam eni fu ­ seseră în ain te a n o a stră acolo, ia r noi doi picasem chiar atunci şi n e întâlnisem în acel loc. Şi bagă de seamă, cu am îndoi s-a p etrecu t această schim bare în acelaşi tim p. Ce o fi fost, ce se-ntîm plase ? Din cauza acelei ploi neaştep tate, p e n tru că n u a m ai tre b u it să lucrăm ? A sta să fi fost oare ? — Apoi ne-am dus la m azăre... — La m azăre n e ^ m dus m ai tîrziu. Am lepădat coasele şi am p o rn it unul spre celălalt şi ne-am prins de m îini. Ia r ploaia p arcă nici n u e ra jdavă, se risipea destrăm îndu-se în zbor ca aburul. Ne în v ^ u is e poate v ra ja ei ? Cît despre m azăre, tu ai fost aceea care m -ai tra s acolo : aş fi m ers atunci du p ă tine oriunde m -ai fi chem at. Ca să vezi, cîte lu cru ri ne-au ră să rit deodată în am intire... — Iar acum, cine zici tu că şade aici. A ndrei ? Noi, cei de-acum a, sau cei de-atxmci, care coseau ? C u capul plecat într-o parte. A ndrei fră m în ta gînduri grele, din d e p ărtate aduceri-am inte. — Nu ştiu ce să zic. Cred m ai degrabă că nici noi, ăştia de-acum , şi nici cei de altădată, ci altfel de oa­ 1243] 16*

m eni — cu to tu l schim baţi. A v en it războiul... s-au în­ tâm plat atîtea... Ba nu, se învioră el d in tr-o dată. Cei de-aciuna, sîntem chiar noi, N astiona. A ltfel n u m i-aş fi adus am inte de toate astea. De b u n ă seam ă, noi sîntem aici, noi înşine. D oar n u s-a şters chiar totul, de parcă nici n -a r fi fost vreodată. Că n-am a v u t p a rte num ai de rău, ci şi de bine. Ce zk i, n-am d rep ta te ? — Eu gândesc că n -a re ro st să păstrăm în am in tire şi ce a fost rău. — Ba da, totrll treb u ie p ă stra t în am intire, Nastiona. Totul... A tîta d o ar că răul, ca o p a tă ruşinoasă, n u se cade a fi pom enit decît da nevoie. — Şi tu chiar le ţii m inte pe toate ? — C aptivată şi p u rta tă de năvala am intirilor, care făceau să-i tresalte inim a de bucurie p rin atingerea lor gingaşă, ea n u m ai ţin u seam ă de nim ic — că el e ra m urdar, jerpelit, delăsat. D ar e ra A ndrei — omul cu care cimoscuse viaţa, viaţa ei unică, plină de bucurii. C îtă fericire îi dăruise această v iaţă ! N astiona îşi reveni d in lum ea ferm ecată a acestor am in tiri cînd soarele, aju n s doar u n talg er învăpăiat, lînainte de a scăpăta, îşi cernea razele în sus dincolo de creştetul zim ţat al pădurii ; aeru l se îngreunase, v erd eaţa se în tunecă şi se învălui în răcoare. în fa ţa ochilor ei se legăna uşor, înfiorată, o răm u rea de zadă pe care, d in nişte m uguri u rîţi şi noduroşi ca negii, răzbeau gingaşe şi drepte, ca nişte m ăturici m inuscule, panicule conifere. R evenindu-şi, ea îşi aduse am inte în spăim întată : — D um nezeule m are, cum să m ă întorc eu acasă fă ră nuiele, e singura dovadă că aveam u n ro st să plec cu b arca ! Ai cum va briceagul la tine ? — îl am. Hai, să n u m ai zăbovim. Ea lăsă să-i treacă pe lîngă urechi în tre b are a pe care e l o pusese, în tim p ce se în d re p tau spre barcă, p e n tru ca abia m ai tîrz iu să-şi dea seam a de tîlcul ei : — Ia spune-m i, Nastiona, de cînd am a p ă ru t eu aici n u s-a m ai vestit de nim eni, de la noi din sat, că ar fi căzut pe fro n t ? N u i-a m ai venit nim ănui num ele ?

[244]

— De cînd ai a p ă ru t tu ? — Îhî. — P e cât ştiu eu, nim ănui. Ba chiar sîn t sigură că n -a u m ai v e n it în ştiinţări. U ltim a a fost despre m oartea lui Volodea Somov. A sta a fost încă în toanrnă. — Aşa, v a să zică. E ra lim pede, îşi căuta o în d re p tăţire care să-i m ai uşureze vinovăţia. N astiona se p ierd u în gânduri ; ce u rm ă rea el cu a sta ? O făcea nrim ai p e n tru sine sau n u tre a şi alte ţelu ri ?

19 C îT E V A ZILE MAI TÎRZIU, NASTIONA APĂRU din nou ; de data asta ou lu n tre a lor, p e care M iheici o călăfătuise în cele din urm ă şi o coborâse pe apă. De dim ineaţă se pornise o ploaie m ăruntă, d a r rece şi sîcîitoare, care îm piedica orice m uncă la cîmp. Se apucă să sape în grădina lor de zarzavaturi, d a r n u izbuti să facă decât u n singur s tra t p e n tru castraveţi şi d in cauza ploii a fost nevoită să se lase şi d e tre a b a a sta ; s-a ales doar cu îm brăcăm intea u d ă şi ou necazul de a fi irosit degeaba atâta vrem e. Ca să n u p iard ă ziua to ată fără de nici u n folos, h otărî să treacă dincolo, pe celălalt m al, ca să-i ducă lui A ndrei sita apărătoare p e care ou greu o găsise precum şi o s tid ă de dohot. to t contra m usculiţelor ; şi cu a sta îşi lua o g rijă de pe cap. Se bucură că M iheici e ra plecat de acasă şi că n u treb iu a să dea nici u n fel de lăm uriri ; Sem ionovnei i-a zis că pleacă să-şi încerce norocul la prins peşte. O tot auzise plîngîndu-se : „poftim , lum ea peşcuieşte, num ai noi n-am v ă ju t n iţi m ăcar o codiţă de peşte proaspăt'*. N astiona i-a spus doar că „pleacă", anum e i-a spus aşa, ca să n u se înţeleagă dacă se duce pe jos sau m erge cu barca — şi în tr-u n fel şi in tr-a ltu l însem na că „pleacă". Sem ionovna n u m ai apucă să scoată o vorbă, p e n tru a-i spune dacă o lasă ori ba, căci N astiona o şi luase d in loc. [245]

îndreptîixdu-se cu paşi g răbiţi spre Angara. Vîslele se aflau în tin d a băii, to t acolo se p ăstrau şi vechile pripoane p e n tru pescuit, în făşu rate pe ţăru şi de lemn. N astiona le luă cu dîrrsa, coborî repede pe ţărm , dezlegă barca şi se desprinse de m al. D ar în loc să urce m ai în tîi în susul apei cîtva tim p, co n tra curentului, ea pom i cu lov itu ri largi de vîsle ^ e p t la vale, p u rta tă cu repeziciim e d e c u ren tu l puternic. La vreo cinci m inute după aceea, cînd satul n u se m ai văzu p rin sita ceţoasă a ploii m ărunte, întoarse brusc lu n tre a şi o lu ă de-a curm ezişul spre celălalt mal. Ploaia deasă p ă tru n d e a cu m u rm u r săţios în apa rîu lu i m ohorît, de u n sur-oţeliu. O strovul a ră ta neted, şters, deopotrivă cu apa, doar p u ţin săltat deasupra-i ca o p a tă m u rd a ră ori ca un n o u r coborât jos. Şters şi m ohorît e ra şi cerul, d e p arcă nici n -a r fi existat, ca şi cum s-a r fi p răv ălit undeva, aşa cum dispEtre soarele la apus, în locul lui venind înserarea. N astiona îşi am inti că în m artie, în toiul unui viscol cum plit cu zăpadă jilavă, rătăcise p e rîu i în g h eţa t cam to t pe aici, pe undeva : tim p u l trece, se schim bă, d ar la dînsa n u se schim bă nim ic — şi iam a, şi v a ra e nevoită să caute vrem ea rea, ca să poată ajim ge în acelaşi loc, m in ată de aceeaşi grijă. îm brăcase peste scurteică u n im perm eabil vechi, d a r m u lt p rea ros ca s-o ap ere de ploaie. Pe spate i se prelingeau calde şi supărătoare şuviţe de apă. Scurteică udă i se lipea m ereu d e piele şi, ca să scape de atingerea a sta neplăcută, se răsucea şi scutura to t tim pul d in um eri, ceea ce o încurca la vâslit. T raversă A ngara, căută gura pîrăului cunoscut şi tra se lu n tre a în sus, la loc ferit, sub u n m esteacăn răm uros, ca s ^ ascundă d e ochi strein i şi d e ploaie. Luă cu ea im p ripon cu cîrlige, pe ceflăMt îl lăsă în barcă. Coborînd pe uscat, răsuflă ostenită ; fugise de acasă şi ajunsese aici ; ajunsese, s-ar spune, în tr-o clipită. D ar nu u ita că plecarea ei a re şi întoarcere. De aceea luase cu dînsa priponul. T otul la ei m erge acum de-a-ndoaselea. De cînd e omul, i-a fost m ult m ai uşor să se re ­ întoarcă acolo de im de a plecat, decît să to t m eargă 1246]

în ain te ; la ei însă n u -i aşa. Ia, să încerce acum A ndrei să se întoarcă la locul de unde şi-a stîlcit viaţa. Să încerce ch iar ea să se în to arcă la acea N astiona de acum o jiu n ă ta te de a n ! D ar ce greu îi va fi să facă astăzi d ru m u l înapoi acasă : aceeaşi A ngara i se va p ărea de cinci ori m ai lată, aceleaşi vîsle vor atârna m u lt m ai grele, aceeaşi ap ă se va a ră ta m ai adâncă şi m ai în f ricoşă­ toare. C e-ar fi să n u se m ai întoarcă, să răm ână aici, pe locul ce i-a fost h ă răzit p e n tru a n u fi nevoită să se m ai prefacă, să um ble cu m inciuni, cu vicleşuguri la tot pasul, ci să trăiască liberă, scu tită de to ate astea, aşa cum îi este firea. Coborî înapoi spre A ngara, desfăcu şi întinse priponul cu şirul de cîrlige pe im loc al m alului stâncos, un d e cursul apei era repede şi drept. E ra tim pul cel m ai prielnic p e n tru pescuit cu această u n ealtă ; peste o săptăm înă-două, cînd apa se lim pezeşte şi re in tră în curgerea ei obişnuită, n u se poate prinde cu pripon nimic. A nul trecut, d u p ă ce se topise gheata, N astiona a prins de câteva ori cu aceste cîrlige, în di’eptul m alului lor, şi crapi, şi lostriţe. Miheici, la anii lui, n u m ai pescuia decît cu prostovolul, renunţând la orice alte m ijloace. Or, astăzi, N astiona n-av ea nevoie decît de o acoperire oarecare, să ducă fie şi u n p răp ă d it d e peştişor, d a r care să-i fie dovada că a fost la pescuit. încolo, întîm ple-se orice. Şi aşa lucrurile se în d reap tă spre un sfârşit. Acolo, pe m alul ponorît, în tr-o su rp ătu ră neagră cu vârfuri de rădăcini dezgolite, N astiona adună, scorm onind p ăm întul reavăn, vierm i m ari şi lungi, agăţă această n a d ă de cârlige şi arim că în ap ă priponul pe care-1 trase la fu n d p iatra ce i-o legase în capăt. P oftiţi la nadă, peştilor, m ari sau m ici ; n u m ă lăsaţi să plec cu m îinile goale ! D epărtîndu-se, se gândi că, dacă n u se p rin d e nimic, va treb u i să lase ag ăţate de cîrlige cel p u ţin r e s tu r le de vierm i, ca să se vadă că a fost la pescuit cu adevărat, că a cău tat şi a în fip t vierm i în cîrlige şi n u a um blat b ram b u ra cine ştie pe unde. M iheici a re m inte iscoditoare. A r p u te a in tra o rid n d la bănuială. [247]

Ploaia se cernea m ereu, deasă şi rece. N astionei i se n ă z ă ri că aude im fel de fîşîit n e în treru p t, sîcîitor cu c a re p icătu rile cădeau pe pământ. Fragedă, moale, iarba le prim ea molcom, în tim p ce frunzele copacilor tre ­ să re a u înfiorate. D easupra A ngarei se în tin d ea pînza deasă a b u rei înceţoşate ca de toam nă. In văzduh apăru un fel d e u n d u ire ab ia sim ţită — dacă n u e ra şi asta to t o nălucire, o am ăgire a ochilor care, se ştie, n u rab d ă pustiul. N astiona n u avusese încă prilej id să urce sus la adăpostul cel d e p ă rtat şi p o m i la în tîm plare : ap u că în tîi d e -a lungul m alului pe o cărăruie veche, u ita tă de lum e, pe care o tră d a u petele pleşuve ce se zăreau d in loc în loc p rin iarba mnilt c r^ c u tă . D upă u n răstim p, socotind că poate p ărăsi cărarea, o lu ă în sus, urcînd p e costişă spre p ăd u re şi spre ogoarele de a ltă d ată . I se p ă re a că tre b u ie să dea curînd p este acele runcuri, d a r pe în treg u l v e rsa n t se vedeau a tîte a padini, c u ră tu ri şi poieni, înoît n -av ea cum să se descurce dacă e ra u locuri ţelinoase sau foste a ră tu ri sălbăticite. în a in ta trecînd de la o padină la alta, urcînd to t m ai sus, d a r n u dădea de nici u n adăpost. P loaia deasă îi stîn jen ea vederea şi a tre b u it să rătăcească m u ltă vrem e înainte d e a d a p este rm izvor ascuns în tr-o viroagă. D um irind u -se să coboare p în ă la izvor, zări p rin rariştea plopişului d e m u n te u n acoperiş de d ra n iţă în n eg rită de vrem e ; e ra adăp<»tul pe care îl căuta. B ătu în gem uleţ şi iarăşi s trig ă întocm ai cum o m ai făcuse şi p rim a d a tă la adăpostul d in vale, ca A ndrei să-i recunoască glasul şi să n u se sperie ; şi to t ca atu n ci el ţ ^ n i afară, o prinse d e m ină poftind-o în ă u n tru şî o a ju tă să lepede veş­ m intele ude. D ar discuţia lor se d esfăşură de a stă d a tă altfel decît în ajun, cînd el o întîm pinase pe mal. Din vina Nastionei. Tot asoultîndu-1, ea se lăsa fu ra tă d e th cu l vorbelor lui din care reieşea că nim ic n u m ai poate fi schim bat şi că p e n tru e i n u ex istă a ltă ieşire d e c ît ,ca el să stea ascuns aici, ia r ea să tac ă acolo ; să tacă mîlc, cu d inţii încleştaţi, răzbind p rin zile ca p rin tr- u n desiş de p ietre colţuroase sp re o ieşire izbăvitoare. [248]

necunoscută deocam dată şi cu n e p u tin ţă d e prevăzut. C um răm în ea în să de u n a singură, o cuprindea dispe­ ra re a şi kiim a-i sîngera, zbătîndu-se în ghearele im or tem eri chinuitoare în fa ţa aceleiaşi în tre b ări : ce se va întâm pla cu e i ? Ce sp eran ţe m ai p o t avea oare ? A devărul ad ev ărat v a răzbi la lu m in ă şi p rin piatră, răsă rin d drept, în to a tă s ta tu ra lu i ; colo, în m ijlocul A ngarei, în locui cel m ai aichnc, p e firu l ei cel m ai iu te — el se va în ălţa d in ap ă ca un arbore grăitor. N u există p u tere care să-i asoimdă. N -ar fi oare m ai bine ca A ndrei să iasă d in ascunzătoarea lui şi să-şi recunoască vina ? D oar ex istă o c red in ţă cum că m ai m u ltă bucu rie aduce în ceruri u n u l care s-a pocăit, d e c ît zece dreptHcredincioşi. O am enii trebuie să în­ ţeleagă şi ei că cel ce a căzut o d a tă în tr-u n asem enea păcat greu, n u va m ai păcătui cîte zile va avea. Şi, văzând iarăşi în fa ţa ei chipul iu i A ndrei, tras şi alungit, cu o barbă cîlţoasă, ochii lui afundaţi, cu o căutătură m ereu pînditoare parcă, tru p u l lu i încovoiat, îm b răcăm intea-i m u rd a ră ; pom enindu-se du p ă a tîta um blet p rin ploaie, în adăpostul acela în tu n ecat şi um ed ca o hrubă, cu m iros m uced, s tă tu t — dînd de toate astea, N astiona se cutrem ură, covârşită de o nouă d urere. — N u faci foc deloc, precum văd, lăsă ea să-i scape cu năduf. — N -am sobă, zise el prudent, sim ţînd-o cam pornită. C uprinsă de o triste ţe am ară, care-i p u stia tru p u l şi făcea să-i vîjîie capul, N astiona gem u ; — Poate că n -a r tre b u i aşa, pe ascuns, ce zici. A n­ d re i ? A r fi poate m ai bine să n e arătăm în fa ţa lum ii ? Aş m erge cu tine oriunde — un d e te v o r duce pe tine, m ă duc şi eu. N u m ai pot să în d u r ceea ce se-ntîm plă cu noi. Şi nici tu n u m ai poţi aşa : să te vezi num ai în ce hal ai ajuns. Ce-ai făcu t cu v iaţa ta ? Cine ţi-a spus că te vor îm puşca ? Războiid s-a term inat... Şi aşa, n e -a fost de ajnns a tîta prăpăd şi m oarte. 12A9]

V orbea cu în frig u ra re şi vedea cum chipul lui A n­ drei se depărtează de ea, cum tră să tu rile feţei lui în ­ m ărm u rite se schim onosesc în tr-im surîs răutăcios. — V rei să scapi de m ine, ro sti el cu voce dură. Foarte bine, dă-i drum ul. — A ndrei ! se în spăim întă ea. — N -avea grijă, N astiona, o să scapi, continuă el, stăpînindu-şi glasul, muindu-1 şi m lădiindu-1 pină la u n to n de consolare. Ai obosit, fireşte, cit poate în d u ra om ul ? E tim p u l să-i punem capăt. îm i dau şi eu seam a. O să scapi, N astiona, d a r n u aşa cum ţi-ai pus tu în gînd. Zici că v rei să m ă urm ezi o riunde ? surise el şi m ai acru, trăgând aerul adînc în piept p e n tru a-şi în tă ri iarăşi glasul : Păi, tu ştii p rea bine că, oricum , nu vei fi pusă la zid a lă tu ri de m ine. Eu în să a ju n g acolo singur. Tu ai să pleci, drăguţo, sin g u ră acasă, ai să pleci avînd cugetul îm păcat. E bine ticluit, n-am ce zice ! — încetează, A ndrei, încetează, te rog. N u ţi-e ru şin e ? — C hiar eu am să te scap, N astiona, eu însum i. Curînd, fo arte cu rîn d ; nu v a tre b u i să aştepţi m ult. N -am de gînd să te chinuiesc aşa to a tă viaţa. C hiar m îine pot s-o fac, dacă aşa stau lucrurite, c h ia r şi acum, fă ră nici o zăbavă — A ngai'a e colea. Şi nu v a fi nevoie nici de îngropăciune, nici de a ltă b ătaie de cap. M i-am preg ătit şi o frîn g h iu ţă care poate ţine şi cinci inşi deodată. C hiar din lu n tre a ta m ă arunc, iar tu v a trebui să iei seam a să n u ies cum va la suprafaţă. Tot ai de tre c u t A ngara la înapoiere — m ă iei şi pe m ine în lu n tre. O ju m ătate de d ru m te a ju t eu la vîslit. Cu braţele lipite de piept, ca în tr-u n gest de apărare, şi scuturând din cap cît p u tea, ca să n u au d ă şi să nu priceapă, N astiona rosti, implorîndu-1 : — De ce-m i vobeşti aşa, A ndrei, de ce ? Cu ce ţi-am g reşit ? M ă gîndeam şi eu cum să facem ca să fie mai bine... n u ca să te îndem n ori să te silesc, ci p e n tru că nu ştiu cum e m ai bine. Am spus ce m i-a tre c u t p rin m inte. Iar tu vii cu asem enea vorbe... p e n tru ce ? [250]

— N -am nevoie să fiu îndem nat, ştiu ce am de făcut. Ţ i-am Sipus doar din p rim a zi, chiar de la început : nu ! Şi n-ai să m ă faci să dau înapoi, nu încerca. De la d rum ul pe care am p o rn it n u ex istă în to arcere p e n tru m ine. D egeaba stăru i, n -ai să izbuteşti ! ţip ă el, fă ră a se m ai stăp în i şi răstin d u -se cu a tîta pornire, în cît ea a răm as înlem nită. Ce miloiasă eşti : ai v ru t cum e m ai bine. Ş tiu eu ce vrei. Ai găsit şiretlicul cum să-m i faci v înt ; to a tă noaptea, cred, n -a i dorm it fră m în tîn d u -ţi creierii şi u ite că ai găsit — nici că se p u tea m ai bine ! M i-ai adus şi sita, ca să m ă apere de m usculiţe cînd m ă vor lega la m îini şi la picioare. M ă lipsesc de ea. M ă descurc eu şi fă ră sita asta a ta. Şi n u m ai am nevoie de nim ic ; ţi s-a u rît şi ţie să tot c ari p e n tru m ine lu cru ri şi m erinde. A junge. Ai făcu t destul, odihneşte-te. Şi să nu m ai vii, to t n-o să dai ochi cu m ine. D ar ţine m inte u n lu cru ; dacă spui cuiva că am fost pe aici, dau eu peste tine. D in m orm înt şi to t vin să-ţi cer socoteală. Să n u u iţi asta, Nastiona. N ădăjduind să-l oprească, să-l m ai potolească, ea făcu u n pas spre dînsul, la care el lăsă să-i scape pe obraz o schim ă scurtă de vădit dezgust şi-şi trase capul în tre um eri. — U ită-te la m ine u n pic. A ndrei — se ru g ă ea cu oarecare stăru in ţă. U ită-te. U ită-te la m ine, nu te ascunde. P riv eşte-m ă şi spune : sem ăn eu c ît de cît cu aceea despre care vorbeşti tu ? Ce-i cu tine. A ndrei, ce ţi-a venit ? Hai, spune : sem ăn ? — Poate că ai v rea să şi cad în genunchi în fa ţa ta? S ă-ţi cer ie rta re pocăit : că recunosc, adicătelea, că te-am în v in u it degeaba ! sau ce altceva vrei să fac ? — N u-i nevoie să te căieşti. Ia r în genunchi îţi cad eu, num ai să nu vorbeşti aşa cu m ine. Să nu crezi în ceea ce ai în d ru g a t aici, n u te am ăgi cu ceea ce e de necrezut. Cum ai p u tu t să-ţi închipui că eu m -aş pune îm potriva ta ? C e ^ cu tine. A ndrei, ce-ii cu tin e ? N u-i bine aşa, omule, n u se cade... Ei, hai, u ită -te binişor la m ine, sînt eu aşa cum spui tu ? S -a r p u tea oare să n u vezi ? [251]

Şi fă ră a-şi lu a ochii de la fa ţa lui, m uşcîndu-şi b u za ca să nu izbucnească în plîns, ea se ghem ui, zguduită de n ăvala lacrim ilor abia stăpânite. — A dică să n u cred ce cred eu, ci să cred ce-m i spune dum neaei... B ună treabă, m u rm u ră el, întorcând capul desciim pănit şi clocotind de o ciudă aprigă, o a rb ă în tp o triv a tu tu ro r şi a to t ce-1 înconjiira. Se lăsă o lim gă tăcere. N astiona se ridică să plece, d ar el n u se u rn i din loc, răm ase în picioare aşa cum stătea — şi nici n-o însoţi. N-o răb d ă inim a să răm în ă aşa decât tre i zile. Şi la cel dintâi prilej, N astiona, fă ră ştirea cuiva, coborî lu n ­ tre a şi pom i. M ai m u lt nu era în stane să în d u re fă ră a şti ce se-ntîm plă cu el ; l-o m ai găsi oare acolo ? m ai tră ieşte ? Ia r cînd, în plină noapte, b ătu în gem uleţ şi el ţâşni afară, ea îi sări de gât nem aip u tîn d de bucurie, u itîn d şi obida, şi supărarea, fericită că-1 vede în faţă, că trăieşte. M îngîind-o şi aproape plîngînd şi el de bucurie. A ndrei se afurisea, se lovea cu pum nii în cap p e n tru nerozia lui, o ru g a cu d isp erare să n u se supere, să n u creadă nim ic din cele ce îndrugase, zicând că, dacă nu venea ea acum , el a r fi fu ra t o b arcă şi a r fi p îndit-o dincolo, ca să-şi ceară iertare. Toate astea o făcură pe N astiona să-şi piardă şi m ai m ult cum pătul ; în tr-u n târziu, ea m u rm u ră ca un fel de legăm înt : — D acă-ţi faci cum va seam a, îm i curm şi eu zilele, aşa să ştii.

20 M a i d e p a r t e t o t u l a m e r s d e -a d u r a c u o repeziciune crescândă ca pe o p a n tă povîm ită. în acea zi de sâmbătă, N astiona pregăti b a ia şi, ântru c it Sem ionovna se fere a să se spele în tr-o baie p rea Încălzită, in tră prim a. D ar nici n u apucă să-şi săp u ­ nească bine capul (Liza Vologjina Îm părţise cu ea o b u cată de săp u n de rufe), când se pom eni că cineva [252]

in tr ă în tin d ă şi începe să se dezbrace ; înlem nită, N astiona desluşi o ftatul gem ut al soacrei sale. La rep e ­ zeală dădu să se clătească la cap, ca să iasă din baie, spunînd că a isprărvit cu îm băiatul. D ar se răzgîndi : de vrem e ce soacră-sa a v e n it singură, înseam nă că tre b u ie a ju ta tă şi n-o s-o lase să plece ; aşa că, fie ce o fi : ce ţi-e scris în fru n te ţi-^e pus. De ce o fi venit oare tam a n acum ? N iciodată n u m ai făcuseră baie îm p re u n ă ! Ca şi cum a r fi p o triv it-o înadins, ştiind că n u v a fi deloc binevenită. Sau tocm ai de aceea a c ă u ta t să vin ă acum, p e n tru că n u e ra aştep tată ; o fi băgat e a de seam ă aninnite lu cru ri şi, prinzînd îm ­ p reju rarea, a h o tărît să se convingă ? D acă e aşa, să vezi comedie ! N astiona se aşeză .pe prici, cît m ai departe în colţ şi puse ciubăraşul lîngă ea ca să-i m ai acopere pîntecele, b a făcu şi o încercare să şi-l tra g ă în ău n tru pe c ît se p utea. Aş, cum să-l m ai tra g i când e bom bat şi ro tu n jit binişor, cum să-l ascunzi cînd bate la ochi prea ta re ca să rămână nevăzut. O ricît te-ai strădui — se vede, ce m ai — se vede cît colo. D ar d e această dată — m in u n ea m in u n ilo r ! — to tul se term in ă cu bine. Sem ionovna fie că n -a observat nim ic, fie că, observînd, a socotit că nora ei s-a îngrăşat d in altă cauză. Totuşi, de vreo două sau tre i ori, în tim p ce se îm băiau, N astiona surprinse c ă u tă tu ra isco­ ditoare a soacrei a ţin tită lasupra ei şi atunci, adunîndu-şi to ate puterile, se stră d u i să-şi sugă pîntecul a tît de tare, încît fălcile i se în cleştară p în ă la durere. Mai tîrziu, d u p ă ce se îm brăcă şi ieşi din baie, îi p ăru rău că se ferise d e ochii ei. E ra cazul, dim potrivă, să fo­ losească această îm p re ju rare prielnică şi sigură, ca să se arate în to a tă fru m u seţea şi, dacă a r fi fost întrebată, să sp u n ă adevărul gol-goluţ. A r fi fost m u lt m ai bine ca soacră-sa să afle acest lucru c h ia r de la dînsa, decît din g u ra u n o r oam eni strein i de fam ilie. N -ar fi a ru n ­ cat în ea, desigur, cu u n ciubăraş de apă clocotită ; cît desipre mânia, ocările şi ce a r m ai fi u rm at — n-avea decît să tu n e şi să fulgere ; în schim b ea, N astiona, s-ar fi eliberat, în sfîrşit, de apăsarea acelei veşnice aştep[253]

ţări, de acea frică ce devenea m ai cum plită, m ai in­ suportabilă. Şi to tu şi îm băierea lo r n -a tre c u t fă ră să lase u r ­ m ări neplăcute p e n tru N astiona. Soacră-sa începu de atu n ci s-o iscodească to t m ai stă ru ito r cu privirea, care, după cum o cunoştea N astiona, n u -i făgăduia n i­ m ic bun. în seam n ă că b ă trîn a bănuieşte ceva, altfel n-o cerceta cu a tîta zel. In tr-ad ev ăr, de vreo douăzeci de ori pe zi o vedea pe soacră-sa cum se ridică în picioare şi o u rm ăreşte cu privirea, fă ră să m ai ascundă în ce loc anum e îşi aţinteşte ochii. N astiona, ferindu-se de această privire, căuta să se strecoare repeior, cum va pieziş, acoperindu-şi pîntecul cu braţele sau aplecindu-se u şo r cu pieptul înainte, ori punînd pe ea haina larg ă a lui A ndrei. D ar pîntecele începuse de la o vrem e a-i creşte ca o plăm ădeală, încît nici un şiretlic nu c m ai a ju ta să şi-l ascundă. Şi, odată, pe înserat, cînd se aflau singure acasă — Sem ionovna dereticînd m ai m u lt p rin odăi, iar N astiona robotind p rin curte — soacră-sa, ca şi cum p e n tru prim a oară a r fi d a t cu ochii de pîntecele Nastionei, o în tre b ă de-a d rep tu l ; — Ian aşcultă, fato, n u cum va eşti borţoasă ? P rea te-ai u m flat la b u rtă ? ! N astiona sim ţi cum îi sare inim a din loc, gata să se ru p ă : acu-i acu... la tă -te aju n să la d rum ul c alv aru ­ lui. Hai, N astiona, treci peste prag, păşeşte. N u m ai poţi da înapoi : nici asounzîndu-te, nici tăgăduind. Şi, cu aceeaşi vorbă, d ar în to a rsă cu la tu ra ei dură, N astiona răspunse : — Da, sîn t borţoasă. — Ia te u ită -ă ! făcu Sem ionovna tărăg ăn at, m irată la culm e, d a r şi bucuroasă parcă de fa p tu l că bărm ielile i se adevereau. Şi, deodată, sări pe cît îi îngăduiau pi­ cioarele bolnave. C uprinsă de o m înie cum plită, aproape sufocată, slobozi d in gâtlej doar nişte sunete şuierate, nefiind în stare să scoată nici o vorbă, ci doar scu tu ­ rând neputincioasă din cap. Spurcato ! ţip ă ea în cele [254]

din u rm ă şi N astiona n u se dum iri chiar dintr-o dată că o făcuse „spurcată". loleo-leo-leo-o ! se văicări apoi bătrâna apucându-se de cap. Ţe ruşine, ţe ru şin e ! Doam ne ! M aica p reţiştă ! Pedepşeşte-o, ipedepşeşte-o aţi pe loc. Şi-.a rid ic a t coada căţeau a ! N -a m ai aşteptat! Şi trăieşte aşcunşă, şm erită, tîrîtu ră afu rişită I O şă vină A ndriuşka, clnd colo ea e gata, iap ă deşfrînată... Nu ţi-ia foşt ru şin e ? Ţ i-ai p ie rd u t m inţile ? C hiar aşa fără n iţi o ru şin e ? Şă te năpădeaşcă vierm ii în locul a ţe la ! Şi în veţii v e ţilo r şă n u şcapi de ei. C ă bine ţi-a r şta, ta re bine I D ar sp eriată ea însăşi de aceste blestem e, Sem ionovna se opri şi, aproap»e înecîndu-se, în treb ă cu o sclipire de sp eran ţă : îm i um bli cum va cu m in ţiu n i ? Poate că n u -i nim ic adevărat ? — Ba-i adevărat, bîigui N astiona cu fa ţa îm p ietrită de n ep u tin ţă, ştiin d că altfel n -are voie să răsp u n d ă şi, fă ră s ă vrea, îşi îm pinse în ain te pîntecul. — A uji la ea, ţe jiţe, gem u Sem ionovna. Ba-i adevărat, jiţe. A uji ! De p a rc ă aşa şe cade şă fie. N-o îneacă ru şin e a — n u -u ! Ţe, eşti pişică ? O pişică dejm ăţa tâ ? găsi ea u n alt cuvînt şi, ca la o pisică ţip ă arătînd cu m îna spre u şă : Jîşt ! J îş t din caşă, dejm ăţato I Şă nu te m ai văd în caşa aşta ! C ară-te de aiţi : unde ai um blat, acolo şă te duţi. Cînd şe în to arţe A ndriuşka — ţe-i şpunem ? Pe ţine am ţin u t în caşă ? P e ţin e am a ţiu iat şpre ruşinea n o a ştră ? Cînd află şatul, şi o şă afle tot şatul, n iţi vorbă — D unanejeule m are I Te-am g h iţit eu, fato, c h ia r d in p rim a ji te-.am g h iţit ţe p ram a­ tie-m i eşti. Ş i-a d a t drum ul haim anaua şi n e -a aduş plocon bucurie. Ţe m ai aştepţi, piei d e-aiţi p în ă n-am puş incă m în a pe vătrai. Şă nu răm în ă n iţi ij de tine în caşa aşta. N astiona părăsi casa num 'aidecît, doar cu ce era îm brăcată la ceasul acela de seară. L uă la repezeală căl­ d area ou apă p e n tru viţel, pe care, buim acă, o lăsase pe trep te, şi o m u tă pe laviţă. D in casă continuau să curgă blestem e şi afuriseli şuierate ; se opri u n tim p locului, nevenindu-i parcă să creadă că sîn t strig ate pe seam a şi [255]

în u rm a ei şi că a fost c h ia r acum izgonită d in casă cu ad ev ărat ; apoi, n ehotărîtă, to t m ai zăbovind şi aşteptînd p arcă ceva, deschise portiţa. în apropiere, pe un m ic tăpşan, nişte b ăieţi ju cau arşice. P rin tre ei se afla şi Rodka. N astiona îl în tre b ă dacă m aică-sa e acasă, la care acesta-i răspunse că era acasă cînd a plecat el şi că n-av ea de gînd să iasă nicăieri. în a ltă .parte N astiona n - a r fi avut la cine să se ducă. Şi s-a dus la N adka. N u e ra su p ă ra tă pe Sem ionovna — aşa cum se încîlciseră lu cru rile, n -av ea cum şi de ce să se supere. T re­ buia să se aştepte la aşa ceva. P înă-n ultim a chpă, însă, N astiona n ăd ăjd u ia că, de vrem e ce nu are nici o vin ă — că d o ar a m nblat cu b ă rb atu l ei — adevărul treb u ia cum va să iasă la iveală şi s-o ferească de o ră ­ fu ială c ru n tă ca asta. N u rîv n e a la d rep ta te — era greu să-ţi dai seam a acum ce e d rep t şi ce nu, ci se aştep ta m ăcar la u n pic de înţelegere din p a rte a soacrei sale, la acea tain ică p resim ţire a inim ii sale de m am ă, care s-o fi îm boldit să ghicească ad ev ăru l n eg răit cum că pruncul, îm p otriva căru ia s-a încrîncenat atîta, n u-i este străin. E cu p u tin ţă oare ca sîngele ei să n u -i fi şoptit nimic, să n u -i fi s tre c u ra t în inim ă m ăcar o singură zvîcnire de băn u ială ? La ce te m ai poţi aştepta atunci d in p a rte a celorlalţi oam eni ? Şi iată că buboiul, care a copt a tîta tim p, trăg în d d in răb d area şi tă ria ei, a sp a rt în sfîrşit ; d a r ra n a răm asă nu poate fi oblojită cu riimic. C ît pot a ju ta propriile ei am ăgiri şi sărm ana-i m îngîiere la gîndul că to ate aâtea treb u ie să le rab d e p e n tru ceea ce a r u rm a să vin ă m ai tîrziu ? Şi care-i binele ce v a să vie ? Zadarnic, nim ic b u n n-o m ai aş­ teaptă, nim ic. Inim a Nastionei, odată prăbuşită, n u şi-a m ai revenit : b ătea slab, abia sim ţită, de undeva din afund. Sau poate că se ţin ea doar cu inim a care b ă te a în copilul din pîntecul ei ? De ea însăşi n u -i păsa deloc, d a r treb u ia să-l ferească pe copil ; să nu fie atin s de su fe rin ţa care s-a ab ătu t a su p ra ei ; să-l poarte cu bine — n evătăm at pînă în ziua cînd u rm a să ap ară pe lum e. Poate că [256]

aituxuii oamenii, văzindu-l, cînd v o r avea ce să vadă, se v o r p ă tru n d e de m ilă şi nu-1 v o r alunga d intre ei cum a fost alungată ea din casa p ărintească du p ă cei opt ani cit a tr ă it acolo. N^o durea faptul că s-a în tîm p lat aşa. Nu, n u d u re re a e ra pricina su ferin ţei pe care o încerca, ci obida şi ru şin e a ; şi n u de ea însăşi îi era ruşine, deoarece ştia p rea bine d ru m u l pe care a m ers, ci se ru şin a de felul cum s-a-ntîm plat, încât a ajuns să caute pe la streini u n adăpost p e n tru noapte. S ă plece din sat, n -are cum : e leg ată cu piedică dublă, şi de m îini, şi de picioare şi nici n -a r avea un d e să m eargă. Şi iat-o, răm asă singură^singurică. A junse sleită la N adka şi se pro p ti greoaie de uscior, neîndrăznind să in tre fă ră să aibă învoirea ei. Mai ştii poate că N adka n -a re să v rea s-o prim ească. Pe orice om, de aci încolo, treb u ie să-l cunoască d in nou : e de ajuns să te u rn e şti din locul p e care te -a i aflat şi cu care se obişnuiseră toţi ceilalţi, ca to tu l să se schim be faţă de tine, oam enii să fie g a ta să te strige pe alt num e. T rebăluind lîngă soba aprinsă, N adka o în tre b ă ; — Ce ai răm as aşa p ierită în prag ? — M ă prim eşti să stau la tin e u n tim p ? răspică de-a d rep tu l N astiona, nefiind în sta re s-o lungească p entru a-şi pregăti m ai pe îndelete ru g ăm in tea de a fi găzduită. — P e tine, zici ? — P e m ine. Ridicînd m îna în sem n că n u -i arde de glume, N adka se opri şi se u ită la ea m ai aten tă : — C e-ai p ăţit ? — M -au alungat. — P e tine te-au alungat ? N astiona a ră tă spre pîntec : — Se vede ? — lo -te-te-te-e, ce pătăranie, tără g ân ă N adka cu glas c în tat a n e g ră ită m irare. C hiar e adevărat ce spui ? De la cine-1 ai ? Ia stai, stai ! N adka sări din loc, veni repede lîngă Nastiona, o tra se în ău n tru , o aşeză pe

— T răieşte şi ia am inte

[257]

lav iţă şi, răm în in d în picioare aplecată în fa ţa ei, vorbi cu sufletul la g u ră : Păi, cum vine asta ? E adevărat, se vede. Şi nim eni nimic... De la cine-1 ai, soro ? Ti-i, ce ispravă ! E cu cîntec m are, fem eie ! Se iscă u n tărăboi de pom ină — cu surle şi tobe ! Ce să m ai vorbim ! Cine te -a îm p ăn at astfel, soro ? — D uhul sfîn t — ce n - a r fi dat N astiona ca nim eni să n-o în tre b e de nim ic, să n-o tra g ă de lim bă, să n-o sîcîie, s-o lase în pace ! I se făcuse leham ite de toate. — O fi el d u h u l sfînt, nu se lăsă N adka, d a r e bine de ştiu t cum îl cheam ă. Dacă n u -i cum va u n secret, bineînţeles. P a rc ă n -am v ăzu t nici un b ă rb a t pe-aici. Ia, m ai bine, spune tu to tul din tr-o dată. F ă ră codeli şi ascunzişuri. Poate că v reau şi eu să-l p u n pe sfântul ăsta la încercare ? — Nu-1 m ai ajungi din urm ă, Nadka, h otărî N astiona să îndruge, dîndu-şi seam a că n-o să m ai fi nevoită să dea explicaţii şi altcuiva, de vrem e ce ştie N adka ; e p re a de ajuns, ca să afle şi to ţi ceilalţi. O făcea în silă, d ar n-av ea încotro, tre b u ia să sp u n ă ceva. N u era p ri­ m ul, ia r acum , desigur, nici u ltim ul păcat cu care îşi încărca sufletul. Ţii m inte, a v en it pe la noi u n îm p u ter­ nicit ? Cînd am sem nat p e n tru obligaţiuni. — Ei şi ? — Şi ce m ai vrei, asta-i to t ! se înciudă Nastiona. Am în h ăm at calul, am m în at şi... ia tă ploconul. P arcă m u lt îi treb u ie om ului cînd e priceput ? — Aşa e, ştiu, n u -i treb u ie m ult, se grăbi să fie de acord N adka. M ult îţi treb u ie pe u rm ă să descurci iţele. N astiona, N astiona ! Şi ce cum inte te a ră ta i ; la orice vorbă spusă m ai de-a d rep tu l roşeai ca o fa tă m are. Poftim cum inţenie. Şi acum ce te faci ? D acă se în ­ toarce A ndrei ? Te om oară pe loc. — N -are decît. D ar ce m ă tot ispiteşti ce şi cum ? De unde să ştiu ? Spune m ai bine dacă pot răm îne o vrem e la tin e ? M ă laşi ori nu ? — Rămîi, fireşte. U nde să te duci ? Stăm îm p reu n ă şi ne apărăm , la o adică. B ă trîn a n u ţi-o ia rtă în ru p tu l

[258]

capului. Toate oscioarele ei s-au încrincenat acum îm po­ triv a ta. I-iai adus plocon u n nepoţel, chicoti Nadka. De aia e ra m ereu cu ochii pe tin e şi te ţin e a din sc u rt lingă dînsa. Pe m uiere, însă, n -ai cum s-o îm piedici în tr-a ie ei. M uierea-i în sta re să se păcălească şi pe ea însăşi, d arm ite să ducă de nas pe alţii. Cine şi-a r fi închipuit despre tin e aşa ceva ? M are curaj ai avut, N astiona ! Nu te văd bine deloc de aci încolo. T e-ai n e ­ norocit, N astîona ! Ei, ce să-i faci ; vom tra g e îm p reu n ă la carul nefericirii noastre. Eu, una, m -am deprins cu asta. Şi cum, ai plecat de acolo cu m îinile goale ? N -ai lu a t nim ic din lu cru rile tale ? Să m ă duc eu să ţi le strîng şi să le aduc ? — N u-i nevoie. O fac eu sin g u ră m ai pe urm ă. — Singură. Am văzut eu ce eşti în stare tu singură. Şi n u te m ai necăji atîta. S-au m ai văzut şi altele, m ai deocheate. N -a p ierit nim eni de aşa ceva. Nu degeaba se spune ; să n -aib ă p a rte om ul de a tîta cit poate îndura. Ne descurcăm noi. D eocam dată în să m uiere eşti d o ar cu num ele. Să n a şti m ai întîi, să n a şti şi pe u rm ă vedem noi. Zi cel p u ţin cum îl cheam ă ? — Pe cine ? — Pe cine... pe cine altul ? — pe ăsta al tău care te -a înscris la obligaţii ? M are crai ! Ai în tre b a t cel p u ţin cum îl cheam ă ? — Nu. — Nici m ăcar num ele n u -i ştii ? P ro astă m ai eşti, N astiona. Pe ce num e declari copilul ? Uite ce înseam nă să n -ai h a b a r de tre b u rile astea ! Dacă n^ai născut, nu ştii. Copilul treb u ie înscris în m etrică. Acolo o să te în treb e : pe ce num e ? N u-i nim ic, născocim noi ceva. P în ă u n a-alta, îi găsim noi u n ta tă de ispravă. N adka m ai oftă com pătim itoare de cîteva ori, o m ai în cu ra jă şi dispăru de-acasă. O ricum satul avea să afle tărăşenia. De ce să n u fie ea p rim a care să tra g ă clopo­ tu l ! Ia r Nastiona, răm asă singură, închise ochii şi, cu răsu flarea înecată de o d u rere cru n tă, se prăbuşi pe laviţă. A r fi izbucnit în hohote de plîns ca să-şi m ai [259] 17*

uşureze su fletu l de această d u rere copleşitoare care se în tin se p rin to ate m ădularele tru p u lu i ei chinuit, d a r se tem ea să n u -i facă ră u p runcului cu a tîte a lacrim i cîte avea de vărsat. Şi m u lt tim p se zbucium ă astfel pe lav iţa aceea, b a sărin d în picioare, ba căzînd la ioc, fă ră a-şi a fla în să u n pic de u şu ra re ori liniştire p en tru sufletul ei chinuit. S eara tîrziu a venit M iheici şi a chem at-o p rin N adka în ogradă. Se aşezase pe o b u tu ru g ă noduroasă, cu urm e de to p o r pe su p ra fa ţa -i netedă. N astiona se o pri în fa ţa lu i abia ţin îndu-se pe picioare, d ar nu se aşeză, p u tea astfel să se m ai m işte, să se cum pănească de p e u n picior pe altul, căci nem işcarea o apăsa cum plit. Cu degetele-i noduroase, trem u răto are, M iheici îşi um plu pix>a, d a r cu greu izbuti s-o a p rin d ă cu am narul, pîcîind din pipă des, ca să se în teţească jăi'aticul. în sfîrşit, prinse în piept u n fum gros d a r se înecă, începu să tuşească horcăit, îndoindu-se din mijloc, încît părea că i se sfîşie m ăruntaiele. I-a tre b u it m u lt tim p să-şi recapete răsu fla re a şi să se m ai potolească. N astiona aştepta. D upă cîtev a noi fum uri, de astă d ată lin işti­ toare, M iheici ridică sp re ea o priv ire în lăcrăm ată şi zise obosit, ru g ă to r : — El e aici, N astiona. N u te ascunde, ştiu că e aici. N u spune nim ănui. D ar m ie, num ai mie, poţi să-m i •spui. Ai m ilă de m ine, N astiona. D oar îi sîn t tată. N astiona clătin ă d in cap. — F ă Eişa ca să ne vedem m ăcar o sin g u ră dată, u n a sin g u ră şi a t î t ; cea de pe u rm ă oară să-l văd. Te rog, Nastiona, p e n tru D um nezeu, te rog. N -o să ai nici o ie rta re dacă nu m ă a ju ţi să-l văd... V reau să-l în tre b : ce nădăjduieşte el şi pe ce se bizuie. Ai ? Nu ţi-a spus nim ic ? De ce îm i face de lâs b ă trîn eţile ? Cum a p u tu t să ajungă la o fa p tă ca asta ? Am a v u t în neam ul n o stru to t felul de firi, d ar ca să a ju n g ă v re ­ u n u l să se ticăloşească în halul ăsta n u s-a pom enit... şi ce ticăloşie ! V reau să stau cu el de vorbă, pune-ne fa ţă -n faţă, N astiona, ceru el cu glas aproape am enin­ [260]

ţător. P e n tru D um nezeu, a ju tă -n e să ne vedem . T re­ b u ie în to rs d in d ru m u l pe care a apucat, pînă n u s-a ticăloşit încă de tot. D oar îţi dai seam a şi tu : joaca asta a lui n u m ai ţine. T rebuie să-i pim ă capăt. Ai m ilă de m ine, N astiona, ajută-m ă. Şi ţie o să-ţi fie m ai uşor după aceea. Ingîndurată, lăsîndu-se oarecum isp itită de im plo­ ra re a lui, N astiona clătin ă totuşi d in cap, neîn d u p le­ c a tă ; — La ce te gîndeşti, tăticu le ? Ce pot eu să-ţi sp u n ? N-am , n u am ce să -ţi spun. N u-i nim eni aici, ţi s-a p ă ru t num ai. Nim eni. — Să n u m inţi, N astiona. M iheici se ridică şi bătu cu luleaua de picior, scuturînd-o. Pe cine v rei tu să duci de nas ? Am ţin u t să ne înţelegem cu binele, în tre noi doi. De unde ai b u rta asta ? De la el... P a rcă n u te ştiu cum eşti tu cu adevărat. P ovestea asta pe care ai născocit-o poţi s-o spui bătrânei, m uierilor din sat, dar n u m ie. Şi puşca ai dus-o lui, şi alte cele i-ai dus. Ia tă dovada — şi a ră tă cu luleaua pîntecul Nastionei, aproape atingîndu-1 şi tra se repede m îna înapoi. Ce te faci cu el ? Ce te faci — te în tre b ? D îndu-şi seam a p rea bine că n - a r tre b u i să-i scape din g u ră vorbele ce u rm a să le rostească, d a r negăsind altceva, n eştiin d ce altceva a r p u tea să-i spună, hotărîtă fiind să curm e, să p u n ă astfel c ît m ai repede capăt acestei convorbiri şi să plece, să se prăbuşească ia r pe laviţă, N astiona m ai făcu o sfo rţare şi, ca ultim m ij­ loc necurat, sinistru, folosi u n atu m ăsluit ; — Am tră it cu A ndrei al v o stru p a tru ani de zUe şi n u s-a a ră ta t nim ic. Ia r m atale îm i spui acum că asta-i o dovadă. U luit, b ă trîn u l clipi des d in ochi, privind la ea cu groază, apoi se întoarse şi p o rn i cu paşi greoi spre p o r­ tiţă. Z ărind p arcă pe cineva în drum , se tra se înapoi, dar, stăpînindu-se, îşi adună puterile, se sm uci d in loc, deschise hotărât p o rtiţa şi părăsi ograda. [261]

21 N a s t io n a r a m a s e m u l t t im p n e m iş c a t a în culcuşul ei, prefăcîndu-se că doarm e. A şteptă pînă se ostoiră de to t N adka şi copiii. M ai zăbovi o b u n ă b u c a tă de vrem e p e n tru cazul că v reu n u l din ei a r m ai d a sem ne de nelinişte. Şi du p ă ce se în cred in ţă astfel că to ată lum ea doarm e, se ridică încetişor, îşi lu ă rochia, jac h e ta şi p antofii în m ină şi, desculţă cum era, părăsi tip til încăperea. Pe p risp a cu cerdac, ILngă peretele um brit, îşi puse rochia şi jacheta, se încălţă şi, aşa, g a ta îm brăcată, d a r fă ră broboadă pe cap, se opri pe tre a p ta de sus a scăriţei, adunîndu-şi parcă p u terile şi voinţa, cum pănindu-şi încă o d a tă h o tărîre a : dacă treb u ie să facă ceea ce îşi pusese în gînd sau m ai bine să se în to arcă în casă, să se culce în aştern u tu l ei şi să u ite totul, fie <,niar şi p e n tru u n tim p oarecare. A vea a tîta nevoie de lin işte şi pace, pe care de la o vrem e în ­ coace nu le m ai regăsea. E ra o noapte cam sin istră : cu bură, ceaţă deasă şi în tu n eric beznă. în noaptea tre c u tă plouase ; de dim ineaţă se pornise iarăşi o ploaie ra ră cu picătu ri m ari, m ă tu ra te parcă de v în t de pe copaci : e ra u ultim ele scu tu rătu ri ale no rilo r sleiţi şi ploaia nu se m ai în ­ toarse ; d a r cerul a răm as ziua to a tă acoperit de o posom oreală haină, ce p ă re a acum şi m ai apăsătoare. în întunecim ea deasă, clădii'ile aproape că n u se zăreau deloc ; num ai o p riv ire a ţin tită m ai p u tea desluşi, an e­ voie, casele din preajm ă, sau poate că nici n u le deslu­ şea, ci, d eprinsă doar cu ele, ghicea unde sînt aşezate ; cerul îm povărat se lăsase a tît de jos, încît se sim ţea jilăveala lui rece, cu to tu l a lta decît cea de pe păm înt, ca şi o adiere străină, învăluitoare. E ra o noapte cu to tu l prielnică p e n tru cel ce a r fi v ru t să um ble ascuns de orice privire. D ar pe N astiona o speria această li­ nişte adîncă, lugubră, care acolo pe A ngara avea să p a ră şi m ai înfricoşătoare. [262]

Căci tocm ai acolo, pe A ngara, ţin tea N astiona să aju n g ă coborînd d in cerdac ; n o aptea şi num ai pe vrem e u rîtă , ferin du-se de oam eni, deprinsese ea dem ult să stră b a tă acest sin g u r drum . Cu paşi m ăru n ţi ca să n u se poticnească ori să se lovească de ceva, trecu ea p rin oborul v iţeilo r spre baia pe care acum tre i zile încă o socotea şi a ei ; dibuind pe în tuneric, lu ă din tin d ă vâs­ lele şi prăjina. V îsla cea de cîrm ă o lăsă, în tru c ît nu învăţase încă s-o m ânuiască bine. N em aistînd în casa socrilor săi, folosirea bărcii lu i M iheici aducea a fu rt în to a tă regula, d a r N astiona n -av e a a ltă cale de ales. E m ai bine totuşi, decît să ia o barcă de la oam eni cu to tu l stre in i : a r fi in sta re să asm uţă cîinii îm potriva ei, ori să născocească cine ştie ce ră u tă ţi peste ceea ce avea de pătim it. S im ţindu-i p arcă team a, undeva p rin m ijlocul satu lu i hăm ăi de-a su rd a u n cîine, după care se lu ă şi u n altul. N astiona se opri speriată, se chirci lîngă gard cu inim a strânsă, aşteptînd potolirea lor. Acum se tem ea de orice : de în tu n ericu l nopţii, deşi acesta o şi ocrotea în m u lte p rivinţe ; de liniştea care, m ai m u lt ca oricând, adâncă d a r şi în te ţito are cum era, tră d a n e­ lin iştito r cel m ai m ic sunet ; se tem ea de acest lătrat, care m ai m u lt ca sigur se stîm ise din cine ştie ce n ă ­ lucire de vis a v re u n u i cîine adorm it, deoarece am uţise pe d a tă ; în toate i se n ăzăreau p o rn iri răutăcioase, u r ­ zeli viclene, sem ne rele. în a in tă cu m u ltă băgare de seam ă, co cîrjată aproape pe brânci, poticnindu-se la fiece pas şi lascultînd cu lu are-am in te ; coborî m alul povîrnit, d a r scrâşnetul p ru n d işu lu i sub picioare i se p ă ru zgomo­ tos, cum zgomotoasă, asurzitoare se dovedi şi alunecarea h îrşîită a bărcii îm pinse în apă. D esprinzînd-o de mal, N astiona se ră s tu rn ă şi se ghem ui în ea, lăsînd curentul s ă poarte lu n tre a pînă m ai jos de v a tra satului. Aici, pe A ngara, no ap tea p ă re a totuşi ceva m ai stră ­ vezie ; su p ra fa ţa apei răsfrângea o lucire su ră v en ită din adînc, în care se a ră ta u plescăind şi se pierdeau rostogolindu-se u n d u irile în m işcare. P u ţin m ai sus, deasupra u n u i s tra t opac, se aşte m ea în dungi suprapuse o altă lum inozitate, m ai întunecoasă şi m ai slabă, d in tr-o sursă [263]

neştiută. D upă care începea bezna. N astiona dibui cu p fiv ire a lu m in iţa la n te rn e i de pe g eam andura cea albă, la aşezarea căreia îl aju tase pe m oş M atvei la a doua lo r cursă ; şi fap tu l că o vedea, că nu dispăruse, n u se stinsese, îi s tre c u ră în su flet u n vag sn n ţă n d n t de u şu ­ rare. Zgom otul apei la răstoacă p ă re a n o aptea m ai po­ tolit, m ai în fu n d a t ; în schim b fîşîitul n e în treru p t, în ­ cordat, înso ţit de u n şu ie r u şo r al c u re n tu lu i se auzea acum lim pede de tot. O rbeşte tîrcolea, abia înfirip ată, a d ierea de v în t din p rea jm a zorilor, stirn in d v îrte ju ri iu ţi şi pogorînd apoi vlăguită. E ra timpiul să p u n ă m în a pe vîsle ; oricît de b u rn iţoasă e ra vrem ea, n o aptea de v a ră e to tu şi foarte scurtă. Cînd luase barca, N astiona îşi făcuse socoteală s-o aducă înapoi în ain te de a se lum ina de ziuă. D ar acum era lim pede că n u v a izbuti să se în to arcă la tim p. P re a m u lt a zăcut în pat, p rea m u lt a zăbovit în p rid v o r şi p rea m ult a ţin u t d riunu l fu rişat de la baie p în ă la m al şi cofcorîrea bărcii cu a tîtă fereală ; p re a m u lt a d u rat lun ecarea bărcii în voia ei p în ă la locul unde n u m ai p u te a fi văzută. T im pul n u aştepta. Bine a r fi dacă s -a r întoarce m ăcar la lum ina dim ineţii, în tot cazul înainte de a se fi scu lat oam enii şi de a fi p o rn it cu tre b u ri pe m alul apei : ca să n u fie nevoită să tra g ă barca la m al în văzul lum ii şi să dea u n nou prilej de b îrfă pe seam a ei. S -a r p u tea să fie p e n tru u ltim a o a ră când face acest d ru m cu barca, de aci încolo n u va m ai fi nevoie. D e-acum înainte so a rta nu m ai tre b u ie pusă la încercare — ajunge ! Şi aşa se pare că ea, N astiona, a dat greş pe undeva, lu în d asu p ra ei m ai m u lt decît s-a r fi cu­ v e n it — unde anum e, cînd, în ce îm p re ju ra re ? La ce b u n să m ai scorm onească ? N -are nici u n rost. D e-ar izbuti m ăcar să-l p rev in ă pe A ndrei, să cadă cu el la învoială, şi apoi — fie ce^o fi. A tîta oboseală cum plită se adunase în ea, încît o apuca uneori do rin ţa să se depărteze cît m ai m u lt de m al, să lepede vîslele, să se în tin d ă pe fundul bărcii şi să închidă ochii, lăsîn du-se în voia c u ren tu lu i — s-o poarte oriîncotro, că m ai ră u decît acum tot n - a r p u tea să-i fie. [264]

T recuseră tre i zile de când Sem ionovna o alungase d in casă, d a r N astionei tot n u -i venea să creadă că tră ieşte aciu ată pe la oam eni, că n u -i este îngăduit, ca altădată, să tre a că în odăiţa ei, să se schim be şi, aşezîndu-se pe p a tu l ei de lem n, să-şi m îngîie cu sfială pîntecul înainte de a se culca. Acum, oînd n u m ai era nevoie să-l ascundă, când oricine, dacă av ea chef, p u tea să-şi caşte ochii la el a m irare, ori cu bucurie ră u tă ­ cioasă p e n tru tain a pe care i-o dezvăluia, p ă re a că începe să i se tocească, să se stin g ă pînă şi duioşia fa ţă de p ru n cu l pe care-1 poartă, pîn ă şi acel fio r m in u ­ n a t de nelinişte ocrotitoare p e n tru v iaţa lu i abia în firi­ pată. R ăm ăsese în ea d o ar team a : ce se v a-n tîm p la cu el ? Nu e ra a tît de uşor să în d u re necontenit p rivirile ţepoase şi iscoditoare ale oam enilor — pironite, băn u i­ toare, răutăcioase. D upă cum ea însăşi n u e ra în sta re să-şi dea seam a că to t ce i se întâm plase e adevărat, la fel şi ceilalţi n u erau în stare să-şi închipuie că ea, N astiona de acum, este aceeaşi N astiona pe care o ştiu s e ră de a tîta tim p şi sim ţeau m ereu nevoia să se în cre­ dinţeze cît de adevărat este zvonul : există aievea acel pîntec, n -a scăzut, n u a d isp ăru t ? Nim eni, nici u n su­ fle t de om, nici m ăcar Liza V ologjina n -a încercat să-i m ai dea p u ţin ciiraj ; fii tare, adică, ţine-te, n u lua în seam ă bîrfelile ; copilul e doar al tău, n u -i al a lt­ cuiva strein, ai g rijă şi păzeşte-1 ; ia r lum ea, cu tim pul, se v a potoli. Dacă s-a r fi p o triv it cît de cît cu a n u ­ m ite term ene, n - a r fi fost de m ira re ca pînă şi Liza să fi început să-l bănuiască pe M axim al ei am estecat în to a tă povestea asta. Sau poate că s-a şi gîndit şi a socotit — cine ştie ! K aterina, nevasta lui Nestor, de pUdă, a început să se uite chiorâş la ea, frăm ântată de to t felul de p resu p u n eri şi bănuieli ; cum să se ducă la dînsa p e n tru a o în cred in ţa că N estor al ei n -a re nici u n am estec ? Nu toată lum ea dădea crezare poveştii cu îm p u tern i­ citul — e ra şi de înţeles ; d a r acest lu cra n u-i u şu ra cu nim ic N astionei situaţia. F a ţă de fem ei, treacă-m earg ă ; cu fem eile îi v enea m ai altfel, în tru c ît n u se ştia vino-

18 — T răieşte şl la a n te t e

[265]

v a tă fa ţă de ele, cel puţin. în înţelesul acelei vinovăţii cu care erau în clin ate ele să-i m ăsoare fap ta ; de aceea p u te a să le privească d rep t în ochi fă ră nici o ru şin e ; n e m ă su rat m ai greu îi venea să facă faţă u n o r p resu p u n e ri m ai m ult sau m ai p u ţin apropiate de ad ev ăru l ş tiu t de ea. Innokenti Ivanovici, de pildă, ch iar la p rim a în tîln ire d u p ă ce păcatul ei fu oblicit de to a tă lum ea, o şi ispiti, îngustîndu-şi ochii şireţi, scorm o­ n ito ri şi dînd din cap a înţelegere, cînd aru n că n ad a : — A r tre b u i să lăm urim totuşi cine te -a procopsit cu aşa m edalie, drăguţo ? Nu crezi că aşa se cade ? Şi, cu p riv ire a a ţin tită pe chipul ei, aştep ta să vadă dacă n u surprinde cum va tre să rire a vreunei vinişoare, dacă n u se d ă de gol cumva. — Lăm ureşte, lăm ureşte, Innokenti Ivanovici, îl în ­ fru n tă ea ca de obicei în ultim a vrem e, nelăsîndu-se prostită. D eocam dată pot să-ţi şoptesc că m icuţul o să cam sem ene cu m atale. — P tiu, scorpie ! făcu el dînd să plece, dar nu înainte de a-şi fi ro stit avertizarea ; Las-că lăm urim noi cu cine o să semene. V orba lui sim ă p rea am en in ţăto r p e n tru dînsa ca să n-o îngrijoreze. D ar ce p u tea să facă ea, ca să în lă tu re prim ejdia p e care i-o vestea ? N u-şi p u tea închipui. D ealtfel, N astiona nici nu-şi p rea dădea seam a ce se petrece cu dînsa ; n u e ra în sta re să-şi adune gîndurile, să le închege în tr-o ju decată cît d e c ît m ai cum pănită şi care s-o ducă la o h o tărîre : aşa cum părăsise u lu ită şi cu voinţa su rp ată cuibul ei, du p ă ce Sem ionovna o beştelise şi o alungase, aşa răm ăsese fără să-şi m ai revină. Totul îm p re ju r i se p ărea străin , p o rn it îm ­ po triv a ei : pîndind şi u rm ărin d fiecare pas pe care ea îl făcea, iscodindu-i toate gîndurile. Se mişca, um bla ca să n u înţepenească, să n u am orţească d e t o t ; ieşea la m uncă, rostea cuvinte cînd e ra întrebată, d a r ce anum e spunea, ce lucra, pe unde um bla — u ita totul pe loc. N opţile şi le petrecea aproape în tr-o continuă veghe, chinuită d e o d u rere am ară, strivitoare, cînd n u vedea m ijind de nicăieri m ăcar o licărire de speranţă p e n tru [266]

aflarea u n u i drum salvator. La lum ina iiu deosebea dacă e dim ineaţă ori seară, în tr-a tît e ra de năucită, am eţită, abătută. N adka se vedea nevoită să strige la ea, s-o îndem ne la cîmp, la m asă, la culcare. N astiona se supunea ascultătoare, făcea to t ce i se pretindea, ca apoi să răm în ă iară încrem enită, cu p riv irea în gol, nevăzătoare, lip sită de viaţă. U n sin g u r lu cru îi în tre ­ ţinea pu terile şi veghea. Tot aştepta cositul finului care u rm a să înceapă d in tr-o zi în alta. Legase de vrem ea cositului, cîndva a tît de veselă, plăcută şi m ereu d orită de dînsa, o credinţă n estră m u tată că în acele zile to t zbucium ul ei chinuitor, tulbure, treb u ie să se curm e, să-şi afle u n sfîrşit. A junge — cit se m ai poate îndura astfel ? ! N -avea d e gînd să m eargă în ziua aceea la A ndrei ; d a r seara, întorcîndu-se de la o şezătoare, N adka o luă chiar de la uşă : — Auzi, Nastiona, ce se vorbeşte în sa t pe seam a ta... Cică ai fi borţoasă chiar de la b ă rb a tu -tă u şi n u de la unul strein . N astiona sim ţi cum o cuprinde u n val de fierbinţeală din tălpi pînă-n creştet. — De unde să-l fi lu a t oare pe al m eu ! se sili ea s-o întoarcă în glum ă. P a tru ani a r fi cam m ultişor să porţi fă tu -n b u rtă ! — Innokenti Ivanovici um blă c u scorneli d-astea. De la el, se pare, a şi p o rn it zvonul, lăm uri Nadka. N -are astîm păr ghiujul. Dacă nu poate avea trecere la m uieri altcum , încearcă şi el să se facă interesant p rin alte cele. T ulbură apele cu născocirile lui. — Dacă-i de la al m eu, d e la al m eu să fie, se învoi Nastiona, ca şi cum a r fi spus : vorbiţi ce şi cît poftiţi, nu-m i pasă. De abia m ai tîrziu o răzbi frica : nesu feritu l ăsta nu se lasă. U n om m ai b ăg ăreţ oa Innokenti Ivanovici nu găseşti în lum ea întreagă. Va um bla cu iscoada pînă va răzb ate la făgaş ; dacă i-a in tra t o d a tă în cap, n u se lasă cu una, cu două. îşi face drum şi la raion, îl caută pe îm puternicit şi, d in v orbă-n vorbă, îi face şiret cu [267]

ochiul : că, adică, la A tam anovka lum ea se aşteap tă curînd să aib ă de pe urm a lui u n spor la prăsire. Acela se va lepăda, bineînţeles, d e orice am estec, se va jura, v a face g u ră şi atunci vorba lor va lu a o în to rsătu ră serioasă. Nu, A ndrei trebuie să plece în d ată — oriunde, oriîncotro, d a r să plece fă ră zăbavă. Sau, să se predea : dacă o face de bunăvoie, e m ai m are nădejdea să fie cru ţat. Doamne, se ştie doar : cît de m u lt s-a r desfăşura firul, ajunge odată la capăt. în ce belea s-a v îrît A ndrei ăsta... în ce belea... Şi la ce bun ? C hiar dacă pleacă acum , dacă dispare p)e vecie, ca şi cum nici n -a r fi fost vreodată — N astiona n u m ai ştia nici ea ce a r v rea ! — a su p ra copilului to t va cădea acea faim ă rea, de care voia el, ca tată, să-l ferească ; to tu n a se va spim e că pe v rem u ri um blau zvonuri cum că ta tă l său a fu g it de pe fro n t în tim pul războiului. Şi h u la asta n u se poate cu nim ic şterge... Aşa e făcu t om ul : spune-i despre cineva cum că e n ăscut d in diavol, de crezut, va crede sa u nu, d a r despre diavol n-o să u ite ; ba o să găsească poate şi o su tă de probe că-i chiar din diavol, d in necuratul, înseam nă că şi copilul se va n aşte p u rtîn d dangaua ruşinii de care n u v a p u tea să scape nicicînd, to a tă viaţa. Şi u ite că nici în această p riv in ţă n u v a fi cum a u v ru t ei ; nim ic n u le reuşeşte. Ia r cu păcatul părintesc m oşte­ n it astfel, ce v iaţă m ai poate avea el în tre oam eni ! ? Şi n u le-o v a ierta niciodată. Şi-i va blestem a pe bună dreptate ! Ce neagră-ntunecim e e peste t o t ; ce beznă fă ră licăr de lum ină ! Şi cîtă apăsare vine de sus, din cer. N u mai există nici m aluri ; num ai ap ă şi apă, care în orice clipă poate, fă ră a se opri, să se desfacă d in m ers şi iar să se contopească. Şi n u -ţi poţi da seam a : m ai lu ­ m inează oare, n u s-a stins ctunva flacăra sfioasă a geam andurii, care ba m ijeşte, b a dispare. N oaptea deasupra apei p luteşte un iz d e ţă rîn ă ca în tr-u n vechi cim itir răscolit de ape, cînd sim ţi în g ît înecîndu-te jilăveala lui acră şi m ucedă, ia r su fle tu -ţi se ghem uieşte spăim întat în tr-u n colţişor, ascunzîndu-se d e nişte chem ări nedesluşite ; şi ţi se p a re atunci că d in clipă [268]

în clipă va răzbi d in adînc u n glas, care îţi va spune ceva cum plit de adevărat, tăin d u -ţi orice poftă de a p luti m ai departe. N astiona cufunda lin, fă ră plescăit, vîslele şi le trăgea cu g rijă p rin apă, îm pingînd barca înainte. I se părea că înaintează cu to tu l neauzită, fiind a te n tă la orice sim et — de pe apă, de pe m al, sau stre in de tot, de pe alt tărim — băn u ito are fa ţă de orice, gata p e n tru orice. Şi clnd dinspre m al veni u n zgomot scurt, ca şi cînd s-a r fi ciocnit u n lem n de altul, ea îl prinse în d ată şi încrem eni. Ş i-n aceeaşi clipă desluşi zgom otul clar şi h îrşit de b arcă tra să pe prundiş. Apoi clipocit de apă tulb u rată, du p ă care se făcu iar linişte ; curînd însă auzi b ătaia uşoară, ritm ică a unei singure vîsle. N u încăpea nici o îndoială ; cineva se luase pe urm ele ei. O pîndise, aşteptase să pornească şi acum se lu a d u p ă dînsa. Cine să fie oare — M iheici sau un străin ? P rin apropiere, chiar la piciorul m alului a b ru p t se mai a fla u două bărci — u n a a lui Innokenti Ivanovici, cealaltă a Agafiei Som ova — nefiind prinse cu lacăt, oricine p u tea să pu n ă m îna pe u n a din ele. N astiona răm înea nem işcată ; curentul îi întoarse lu n trea şi o p u rta la vale, vîslele lăsate libere brăzdau lunecînd su p rafaţa apei. N u m ai p u tea să-şi continue d rum ul : de vrem e ce ea au d e zgom otele de pe m al înseam nă că şi cei de acolo o aud pe dînsa. C ealaltă barcă, pierzînd u rm a Nastionei, se potoli un tim p, apoi vîsla de cîrm ă îşi relu ă m unca. N astiona se dum iri num aidecît că a r p u tea să se îndrepte spre m al potrivindu-şi vîslitul la bătăile lopeţii celuilalt. Pînă la m al e ra o d istan ţă bunicică, d ar ceva m ai jos înainta în m atca A ngarei u n grind pietros d e care c u ren tu l se izbea cu zgomot. Să ajungă ea pîn ă acolo, că m ai departe poate vîsli în voie, avînd doar grijă să nu i se izbească vîslele de bord. U n plescăit ritm ic, u rm a t d e u n clipocit se auzi abia perceptibil în d rep tu l Nastionei, o întrecu şi am uţi iarăşi undeva în apropiere, aşteptînd ca N as­ tiona să se dea de gol, apoi fără m ultă zăbavă, pom i m ai departe. [269]

N astiona avu senzaţia că începe a se lum ina de ziuă : în văzduh a p ă ru ră pale subţiri, ruginii. Spre dim ineaţă aerul se m ai răci, iscînd u n su flu prem ergător v întului de jos ; dincolo d e bord îşi aşternea trem u ru l u şo r un încep u t de briză. F erindu-se m ereu, N astiona ajunse la grind şi, cu a ju to ru l p răjinii, îm pinse barca la mal. Acum n -a r fi tre b u it să se ascundă, ci, dim potrivă, să facă zgomot c ît m ai m ult, trîn tin d , izlaind, ca să ştie cel ce o u rm ă rea că ei nici p rin gînd n u i-a tre c u t să traverseze A ngara, ci, neavînd somn, îi veni să facă o plim bai'e cu b arca de-a lim gul m alului, ca să-şi m ai u ite necazurile. Obosise, i se făcuse leham ite de to t şi de toate. De a r veni m ai rep ed e sfîrşitu l ; orice sfîrşit e m ai bim decît o v iaţă ca a ei. T are a r fi v ru t să doarm ă, d a r ştia că, d in cauza nereuşitei, a fap tu lu i că nu izbutise să aju n g ă la Andreevskoe, îi va fi cu n e p u tin ţă să adoarm ă. P ăcat num ai că în felul acesta îşi făcuse u n m are ră u : trăd ase Angara. Coborî pe u scat şi, n u se ştie de ce, urcă sus pe m alul înalt. în tr-a d e v ă r, se lum ina de ziuă : colo, spre m ăgura d in zare se a ră ta ră p e cerul în tu n ecat dungi alburii. N oaptea se u rn ea d in loc ; p ă re a că şi vrem ea dă sem ne de nerăb d are — poate spre o zi m ai lum inoasă, trăg în d d u p ă ea posom oreala aceea sum bră şi grea ca de plum b. Noapte apăsătoare şi cru n tă ; în tr-o noapte ca a sta se chinuie şi cei cu sufletul curat, d a n n ite ea, N astiona, al cărei su flet n u m ai poate decît să tînjească, plîngînd şi tînguindu-se fă ră pic de nădejde. Deodată, sim ţi că-i fuge p ăm întul de sub picioare ; scoase u n ţip ă t şi se a g ăţă cu m îna de o cruce de lem n m ult aplecată. D um nezeule m are, în ce loc nim erise ? U nde se află ? ! în cim itirul înecaţilor ! C uprinsă de groază, îşi sim ţi to t tru p u l stră b ă tu t de fiori d e gheaţă ; picioarele i se m u iară şi n-o ascultau. Tîrîş, ieşi din m orm întul p răb u şit şi se rostogoli jos pe p a n tă pînă la barcă. Doamne, ai m ilă de m ine ! Ce a fost a sta ? ! De unde şi pîn ă unde se a b ă tu p e capul ei şi pacostea asta ? N u-i ajung necazurile şi spaim ele care o apasă necontenit de la o vrem e încoace ? F ă ră a se m ai gîndi că poate fi auzită, puse m îna pe p ră jin ă şi m înă din [270]

răsp u teri lu n tre a în sus, cit m ai departe de locul acela groaznic, înspăim întător. C im itirul fusese înjghebat în v ară de M işka-argatul, care, încă înainte de război, se pripăşise la Atam anovka. V enit d in tr-u n orfelinat, adolescentul de atunci era acum u n flăcău în to ată firea. în u ltim a vrem e, ca niciodată, ap a aducea m ulte cadavre d e înecaţi — de ce oare ? — doar războiul se term inase, speranţele prindeau aripi, sau poate că arca vieţii făcuse u n viraj înclinîndu-se p rea m ult, astfel încît n u to ţi au reu şit să răm înă în picioare şi cei slabi au căzut în A ngara ? Cine ştie... M işka-argatul, poreclit astfel p e n tru că la început îşi dusese zilele argăţind pe la alţii, n u se da în lătu ri nici de la o îndeletnicire cu to tul neobişnuită — pescuitul cadavrelor ; le agăţa, le trăgea la m al şi le îngropa în tr-u n loc ales de el. P e n tru treab a asta sovietul sătesc îi plătea zece ruble de fiecare m orm înt. Cîştigul îi conveni : zile întregi M işka-argatul rătăcea cu barca pe fluviu, căutînd cu privirea-i rapace ca de uliu prada. P în ă acum avea îngropaţi în cim itirul lui p a tru înecaţi ; îi îngropa de m întuială, fă ră p rea m are osîrdie şi g rijă — a tîta cît îi tre b u ia ca sovietul să-i dea ad ev erin ţă că înecatul a fost îngropat. N astiona tre m u ra ca varga. Şi to t tim pul c ît ţinu drum ul ei de întoarcere p e lu n tre a îm pinsă cu p răjina, ea nu izbuti să se liniştească. Ştiuse doar, ţin ea m inte p rea bine : ziua-n am iaza m are ocolea de dep arte acel loc, se tem ea să se uite m ăcar în p artea aceea. Şi uite că acum s-a băgat acolo noaptea. Ba a m ai călcat şi peste un m orm înt şi s-a p răb u şit în el. Ce p o ate să însem ne asta ? C utrem urîndu-se de spaim ă şi d e silă, începu să se team ă de ea însăşi : se um pluse de noroi, de noroiul acela... şi se apucă să se cureţe, să-şi spele m îinile pe care le înfipsese în păm întul lutos şi lipicios al m orm întului. Şi to t i se părea că m îinile-i m iroseau a drojdie. N u uitase, totuşi, să verifice ; u rm ărito ru l ei luase b arca Agafiei Somova. 1271]

22 A

DOUA ZI, NASTIONA NU S-A MAI DUS LA lucru. A răm as acasă şi Nadka. Nimic ră u n u e ra in tr-asta, de vrem e ce chiar în dim ineaţa urm ătoare începea cositul finului şi e ra firesc ca oam enii să-şi facă în a ju n preg ătirile necesare. în sfîrşit, veni p en tru N astiona şi vrem ea cositului m u lt aşte p tat în care îşi pusese osebite sp eran ţe de izbăvire strălum inată, deşi n u în trezărea cum anum e p u tea să-i fie acest răstim p de aju to r. E ra doar cositul finului... cînd încerca de obicei u n sim ţăm înt de tră ire înseninată, sărbătorească, pe care i-1 dădea cositul de orice fel. îi plăcea să iasă la cîmp în ain te de răsă ritu l soarelui, păşind pe iarba în ro u ra tă ; să se oprească la m arginea parcelei sale, proptindu-şi coasa în capul brazdei şi, dintr-o prim ă încercare, să reteze scu rt o pală subţire de fîn, ca după aceea să tra g ă în plin, sim ţind cu întreaga-i făp tu ră fream ătu l suculent al ierbii tăiate. îi plăcea fîşîitul sec şi icnit al cositului de după-am iază, cînd dogoarea e încă în toî şi b raţele d u p ă hodină se pornesc m ai alene, d a r odată puse în m işcare, îşi recap ătă vigoarea şi-i dau zor, u itîn d că săvîrşesc de fa p t o lucrare tru d n ică şi n u sînt p rin se doar în tr-u n sim plu joc. P lin de neastîm p ăr pătim aş, sufletul se înflăcărează şi, pe negîndite, te pom eneşti în ain tîn d voios, retezînd iarba cu im zel a v în ta t şi pe m ăsură ce dobori polog după polog, ai senzaţia că te înfigi, te înşurubezi cu fiece m işcare în tr-o tră ire adine intim ă, care a fost o vrem e dată uitării. îi plăcea pînă şi greblatul pe a rşiţa toropitoare, cînd fînul a d u n a t se rostogoleşte cu foşnet sec şi frîn t, răspîndind d easupra fîneţei cosite m ireasm a densă, am eţitoare a felu ritelo r ierburi şi flori. îi plăcea căpiţarea zorită a finului, cînd Oichii cată m ereu cu team ă la cer să n u dea vreo ploaie ori să n u te apuce înserarea cu poloagele încă în brazdă. îi plăcea forfoteala voioasă în ju ru l stogurilor sau şirei — îi plăcea totul, de la început p în ă la sfîrşit, d in p rim a şi pîn ă la cea din u rm ă zi. [272]

D ar cea de atunci e ra o a ltă Nastiona. A lta era N astiona d e odinioară, în schim b cea de acum p ărea şi m ai nerăbdătoare, aşteptînd cositul finului cu o speranţă în frig u rată, de neînţeles, şi cu o cred in ţă oarbă, ca şi cum de a sta depindea so arta ei. N egreşit, îşi zicea Nastiona, p rad ă acestei închipuiri, negreşit în zilele de coasă to tu l se va lim p e z i: cum şi unde să trăiască, cu cine să se-nvoiască, p e n tru cine-n su flet v rajb ă să admie, cui să dea închinăciune. O îm bată d o rin ţa să iasă în zori ca altădată, singură-singurică, în capul hatului cu iarbă pîn ă la brîu, să in tre în ea cu coasa şi să tragă pală du p ă pală, fă ră oprire, pînă ajunge cu brazda cidcată, hăt, în celălalt capăt al fîneţei. Şî abia de-acolo să întoarcă p riv irea peste cărarea deschisă şi să răsufle uşurată. N u degeaba se spim e că m unca îl bagă pe om în m orm înt, d a r to t m unca îl hrăneşte pînă la m orm înt şi îl ocroteşte. Principalul e că-1 ocroteşte. D ar toate astea au fost ieri ; astăzi, însă, după noaptea de zbticium, în care n -au lăsat-o să traverseze Angara, ca să-l vadă pe Andrei, ea se sim ţea cu to tul des­ cum pănită : oboseala se prefăcu în disperare, acceptată acum ca sem n a l răzbunării. Nu m ai dorea nim ic, n u mai spera nimic, în sufletu-i secat se fu rişă o sfîrşeală greţoasă. Ceea ce încă ieri i se ară ta posibil, luminos, astăzi dispăruse d u p ă un zid întunecat. Nu închisese ochii to ată noaptea ; capul îi vîjîia de d u rere — şi nici m ăcar de durere, ci de o sleire chinuitoare ; o apăsare dureroasă părea că se aşază pe locul unde p u rta fătul şi nici n-avea cum să ştie dacă aşa se-ntîm plă de regulă ori e u n sem n că îşi vătăm ase copilul. „Ai cam luat-o razna, se dojeni N astiona înciudată şi pierdu pe loc şirul gîndurilor. A şa-ţi treb u ie.“ Nu făcea nimic, n u se apuca de nimic, se învîrtea p rin casă fă ră nici un rost, cu braţele atîrn în d vlăguite ; ieşea pe u liţă şi iar in tra în casă, m ăsurînd odaia cu paşi şovăielnici, de parcă aştep ta ceva, cău ta ceva şi n u găsea, nemeiiavînd răb d are să aştepte. P rin d ea şi o lua în b raţe pe m icuţa Lidka, o strîngea la piept, o [273]

IS

m ingîia, o giugiulea cu a tîta stăruinţă, incit bietul copil începu să se ferească d e dînsa. — Ai căpiat sau ce-i cu tine ? Pe-unde ai hăim ănit to ată noaptea ? o lu ă la ro st Nadka, N astiona n u se m iră, n u se sperie : aşa e, a h ă im ă n it; de ce să n-o în tre b e ? — U m blam să m ă strecor la om ul m eu, apoi m -am răzgîndit, răspunse ea. Cînd spui adevărul, n u -ţi m ai dă nim eni crezare. Or, p e n tru dînsa e m ai uşor să spună ceea ce este adevărat. S -a s ă tu ra t de a tîta m inciună. 1 s-a făcu t silă de toate. — Ai căpiat, ce mai... h otărî Nadka. N aiba să te ia, dacă n u înţelegi de vorbă bună. Naşte-1 odată şi nu te m ai perpeli atîta. D oar ai de născut un copil, u n pui de om, n u u n pui de javră. Noroc de N adka asta, ea cel p u ţin n-o alungă. Pe altcineva, N astiona nici n u avea aici. Şi-apoi, nici n -a r fi d re p t să se plângă de ceilalţi. Ea singură a plecat de la ei, s-a desprins singură din rîndiil oam enilor. M ai poate spune ceva, cînd şi fa ţă de fem eia asta, care se poartă cu ea om eneşte, cu inim a deschisă, ea se ascunde şi m inte, d e p arcă i-a r fi cel m ai m are duşm an ? N adka e încrezătoare, n u se îndoieşte d e spusele ei, d a r vine o vrem e cînd o să-şi dea seam a că a dus-o d e nas, şi n-o s-o ierte. Ia tă deci cum i s-a u încurcat iţele de to t ; şi n -a re nici o scăpare. C ătre prînz, strecurîndu-se pe cărări dosnice, ap ăru iarăşi Miheici şi o chem ă afară, în ogradă. E ra g răb it şi-i trîn ti d e-a d rep tu l tot ce avea de spus, fă ră pic de m ilă sau de căldură, răspicat şi cu privirea a ţin tită în ochii ei : — Ascultă, fato. Dacă el e aici, spim e-i să plece cît m ai repede, ori să facă ce-o v rea p în ă n u l-au prins încă. Oam enii p a r să pună ceva la cale. Innokenti Ivanovici îi dăscăleşte şi comandă. N estor a plecat azi la K arda. N u-i a bine... N astiona n -a scos o vorbă. Dînd să plece, M iheici întoarse capul şi adăugă cu aceeaşi voce seacă, aspră : 1274]

— îm i vine să te afurisesc, fată, cum nu m -ai lăsat să-l văd, şi să schim b cu el o vorbă, d a r şi aşa s-au a b ă tu t pe capul tă u destule ponoase. P ăcatul pe care l-ai săv îrşit o să te apese greu şi n -ai cum să scapi de el. Şi aici Miheici, fă ră să vrea, îşi vărsă am arnica am ărăciune : d-apăi şi el, halal fiu, n-am ce zice : i-a fost frică să dea ochi şi să schim be o vorbă cu tatăl său. Ce să m ai spun... Şi, dînd din m ină a n em ărg in ită jale, bătrânul sări peste gardul de nuiele, săltîndu-şi caraghios piciorul beteag. în m ărm u rită, N astiona răm ase încă m u ltă vrem e stană de p ia tră în m ijlocul ogrăzii, încercînd să desprindă din noianul de gînduri o a n u n y tă h o tărîre de vajnică şi n e a p ăra tă tre b u in ţă ; d a r nicicum n u izbutea s-o dibuie, căci firu l acestui gînd nedesluşit se încîlcea de fiecare d a tă în m inte şi se pierdea în gol. G ata — s-a m istuit în foc totul, iar scrum ul n u rodeşte. Şi-apoi, ce s-a r m ai p u tea face ? E prea tîrziu. Acum n u -i m ai venea să creadă nim ic : nici că Mi­ heici a tre c u t pe la dînsa, nici că astă-noapte a u rm ărit-o cineva pe A ngara. I se părea că to ate astea le născocise singură, cu m in tea ei bolnavă, şi că uitase de p ro p ria ei născocire. în ain te vrem e, cînd o apuca u rîtul, îi plăcea să-şi închipuie că i se în tîm p lă to t felul de încurcături hazlii şi uneori se lăsa în voia acestui joc întx-atîta, încît cu greu m ai p u tea apoi să deosebească adevărul de neadevăr. Tot aşa s-o fi în tîm p lat şi aoum. Capul îi vîjîia, gata parcă să plesnească. încerca să alunge orice gînd, să stea nem işcată — n u m ai avea la ce gândi, n u m ai avea încotro să-şi în d rep te paşii. Ajunge. P e-nserate, N adka veni cu o ştire nouă : sosise în sat m iliţianul Burdak. N astiona prim i vestea in tăcere, d ar şi cu oarecare îndoială ; o fi sosit — n-o fi sosit. Ni­ m eni n u poate să ştie cu adevărat. Dacă te potriveşti la vorbele lor, îţi îm puiază capul. Şi chiar dacă a sosit — ce m are grozăvie ? C îte tre b u ri nu-1 p ot aduce la A tam anovka pe u n m iliţian. Să p rin d ă ceva peşte, de pildă. 1275]

ig*

ori să-i m ai strunească pe cei răm aşi în urm ă cu livrarea cotelor că tre stat. E sectorul lui şi-i liber să ap ară în fiecare zi. Şi dacă a sosit — e b u n sosit, ce-i cu a sta ? Se culcă devrem e şi, cu to ată foiala copiilor Nadkăi, adorm i iepureşte, cuprinsă de u n som n îndurerat. Tam an la ţanc, aşa cum îşi p ise se în gînd înainte de a se fi culcat, se trezi brusc, d e p arcă a r fi înghiontit-o cîneva. Se sim ţea odihnită şi cu p uterile refăcute ; avea capul lim pede. N u ştia cît tim p a dorm it şi c it anum e a tre c u t d in noapte. O rnicul d in perete se oprise, tăcea ; N astiona în să e ra încred in ţată că n u întîrziase şi că ceilalţi nu i-au luat-o înainte. Se îm brăcă fă ră nici o fereală şi to t aşa, fă ră fereală, ieşi din casă trăgînd uşa după dînsa. Cînd n u te ascunzi, n u te fereşti de nimic, îţi m erge din plin, iar reu şita îi era de astă d a tă nece­ sară cu orice preţ... A bia acum băgă de seam ă că peste zi se înseninase oarecum , că pe bolta cerului se zăreau sclipind stelele. N oaptea e ra calmă, cu vălu-i întunecos su b ţia t de o lum ină sărăcăcioasă, egală, p rin care ochii izbuteau să răzbată binişor. D ar şi m ai liberă se sim ţi p riv irea aici, pe A ngara, cu patul ei d re p t şi întins. N astiona coborî lu n tre a d e pe m al în apă, se d e p r in s e de uscat şi puse în d ată m îna pe lopeţi. T rebuia să se grăbească, să-i dea de ştire b ărb atu lu i său, să-şi ia răm as b u n de la el. P e n tru totdeauna, sau p en tru u n tim p oarecare — nu se ştie. Ce ruşine... De ce oare o apasă ruşinea asta cum plită şi faţă de A ndrei, şi faţă de oameni, şi fa ţă de ea însăşi ? De unde a p u tu t ea să adune a tîta vinovăţie p e n tru o asem enea ru şin e ? Ce uşoară şi plăcută e viaţa în zile fericite şi ce am ară, chinuitoare este ea în zile de nenoroc ! De ce nu i-a fost d a t om ului să-şi adune d in tim p de imele, ca să uşureze cu ele povara celorlalte ? De ce în tre ele se cască totdeauna o prăpastie ? U nde e rai tu, om ule, cu ce jucărele te încîntai cînd ţi se hărăzea soarta ? Cum de te-ai învoit la ea ? De ce ai lăsat, fă ră pic de chibzuială, să-ţi fie tăiate pe rîn d aripile, tocm ai atunci cînd aveai [276]

cel m ai miiolt nevoie d e ele, tocm ai atunci cînd trebuia să fugi de nenoroc n u pe brînci, ci în zbor n e în tîrz ia t ? N astiona vîslea şi cu un sentim ent de supunere, de resem nare se învoia la to t ce se întîm pla ; aşa se cuvine, pesem ne, a m eritat-o... încredinţează-i om ului netrebnic, după o v iaţă trăită, o a doua viaţă şi tot n u va învăţa cum să trăiască. O-o, cită linişte, cîtă tih n ă e în ceruri ! N oaptea tre c u tă însă a fost cutrem urătoare. E groaznic cînd ochii n u desluşesc nim ic în în tu n eric : ţi se pare că din clipă în clipă treb u ie să ţi se-ntîm ple ceva. Să fie chiar a d e v ăra t ce se spune, că stelele văd d e la înălţim ea lor cu m u lt în ain te ce se va întîm pla sub ele, aici jos ? U nde oare or fi zărind-o pe N astiona dincolo de această noapte şi ce ştiu ele despre soarta ei ? Cam slab licăresc astăzi steluţele — cum a r p u tea să în­ trezărească ceva cu m u lt în ain te ? N astiona visiea, chinuită d e a tîte a gînduri — neobiş­ nuite, deşarte — ginduri ce-i depăşeau puterile, şi se m ira că m intea ei se m ai străd u ie a căuta răspim s la ele. Sim ţea în suflet un fream ăt sărbătoresc, d e bucurie, d a r şi de triste ţe neg răită totodată, ca la auzul unui cîntec vechi, duios, cînd n u m ai ştii ale cui sîn t acele voci ; ale celor în v iaţă acum , ori ale celor care au tră it cu o sută, cu două su te de ani în urm ă. A m uţeşte un cor, intonează al doilea, iar de d ep arte îşi vesteşte in trarea şi im al treilea... Orice s-a r spune : m in u n at e să trăieşti ; e înspăim întă to r să trăieşti ; e ruşinos să trăieşti. Şi deodată, în to iul acestei îngîndurări, la auzul ei aju n seră alte voci, cîtuşi de p u ţin cîntătoare. întoarse capul m ira tă şi văzu pe m al cîţiva oameni. — U ite-o acolo, acolo ! strig a Nestor. P e ap ă se auzi bine ce se vorbeşte şi cine vorbea. N estor m ai adăugă şi un cuvînt u sturător, injurios pe seam a ei, d u p ă cum a înţeles p rea bine Nastiona. A tulit-o, ca să ne-o ia înainte. N -o să -ţi m eargă, porum biţo, n-o să-ţi m eargă. Te ajungem . — C oborîţi şi cealaltă barcă, răsu n ă acum glasul lui Irm okenti Ivanovici. M ai repede, m ai repede, ce vă m oşm ondiţi a tîta ? (2771

—- T e-ajun-gem noi ! Speriată, N astiona dădu să vîslească d in răsputeri, d a r d u p ă d o uă-trei lovituri puternice ren u n ţă şi lăsă lopeţile d in m ină. încotro să m eargă ? Şi ce ro st a r m ai avea ? Şi aşa se depărtase destul de m ult, la ce să se m ai zbată ! E ra frîn tă de oboseală. De ar şti careva ce sfirşită este şi d t a r v rea să se odihnească ! Să n u-i fie team ă, să n u-i fie ruşine, să n u aştepte cu frica-n sin ziua urm ă­ toare, să se sim tă liberă de tot, p en tru totdeauna, să n u m ai ştie nici de ea însăşi, nici de alţii, să n u mai ţin ă m in te nici pic din ceea ce i-a fost d a t să îndure, lat-o, în sfârşit, fericirea cea m ult dorită, dobîndită p rin chin — de ce n u crezuse oare m ai în ain te că această fe­ ricire ex istă ? Ce m ai căuta, p e n tru ce se zbucium a ? Za­ darnic a fost totul, zadarnic. Ruşine... oare înţeleg to ţi ce ruşinos e să trăieşti cînd altu l în locul tă u a r fi ştiu t să-şi croiască o viaţă m ai bu n ă ? M ai e cu p u tinţă, după to ate astea, să p ri­ veşti în ochii oam enilor ?... D ar va pieri şi ruşinea, va fi d a tă uitării, şi o va izbăvi şi pe dînsa... Se ridică dreaptă, în picioare şi privi sp re plaiul A ndreevskoe de pe m alul opus. D ar vederea acelor locuri e ra ascunsă d e pîola întunecoasă a depărtării. Bărcile se apropiau. Acum, acum , să n u fie prea tîrziu... Făcu u n pas spre bord şi se u ită în apă. De departe, d in afund, izvora u n licăr lum inos — ca în tr-o poveste îngrozitor de frum oasă — în el se legăna înfio rat cerul. Cîţi oam eni au cutezat oare să aju n g ă acolo şi cîţi alţii se vor m ai h otărî s-o facă ! D e-a curm ezişul A ngarei p luti o um bră în tin să ; se trăgea noaptea de plecare. în urechi năboia un plescăit lim pede, m îngîios şi îm bietor, din care se rev ărsau în clinchet cristalin zeci, apoi sute, apoi m ii de clopoţei... Zvonul lo r crescînd chem a pe cineva la sărbătoare. N astionei i se p ă re a că se cufundă în toropeala dulce a unui som n odihnitor. Cu genunchii sp rijin iţi de bord, se apleca din ce în ce m ai m ult, aţin tin d p riv irea ochilor [278]

larg deschişi — ochi ce-i fuseseră d aţi să privească m ulţi şi m ulţi ani înainte — în adîncuri şi văzu cum la fund de to t se iscă o flăcăruie ca d e opaiţ aprins. — N astiona, să nu faci a sta ! N astio-o-o-o-na ! m ai auzi ea glasul d isp erat al lui M axim Vologjin — to t ce i-a m ai fost d a t să audă — şi se rostogoli încetişor în apă. Se despică A ngara dipocind, lu n tre a se d ă tin ă , la lu ­ m ina slabă a nopţii se legănară, lărgindu-se, cercuri line. D ar A ngara năvăli zorită, le strivi, le înghiţi şi n -a m ai răm as în acel loc nici m ăcar o cre stătu ră de care să se poticnească curgerea nestăv ilită a puhoiului. Auzind larm ă j>e flu v iu şi bănuind că s-ar p u tea să aibă vreo leg ătu ră cu el, G uskov sări ca ars, îşi adună în grabă lucrurile şi, cu m işcări deprinse, readuse la repezeală adăpostul în sta re de părăsire şi se m istui în taiga. P e n tru asem enea îm prejurare, venită p rin su r­ prindere, avea dinainte p reg ătit u n refugiu ascuns — ostrovul K am ennîi. Acolo, în peşteră, nu-1 găseşte nici dracul. Fugea şi de pe acum îşi făcea socoteala — cum e m ai bine : să^şi înjghebe o p lu tă uşoară ori să şterpelească de undeva o bărcuţă, ca să treacă pe ostrov. în a p a tra zi du p ă cele întâm plate, ap a lepădă pe m al, aproape de K arda, tru p u l Nastionei. S-a d a t de veste celor din Atam anovka. Cum Miheici zăcea pe m oarte, fu trim is M işka-argatul, care o aduse pe N astio­ n a cu barca, înapoi în sat, şi se pregăti gospodăreşte s-o îngroape în cim itirul înecaţilor. Fem eile însă n u îngăduiră u n a ca asta şi o înm orm ântară în tre m orţii lor, doar că ceva m ai la m argine, lîngă gardul şubrezit de vrem e. D upă înm orm întare, fem eile toate se ad u n a ră acasă la N adka şi acolo v ărsară cîteva lacrim i, la o foarte cum pătată m asă d e pom enire. E rau lacrim i de jale p en tru Nastiona.

L ector : AUREL BUICIUC T ehnoredactor : NICOLAE ŞEBBANESCU T ira j 25.130 e x . b roşate. B u n d e tip a r 11.01.1979. C oli tip a r 17,5.

C om anda nr. 80 476 C om binatul P oligrafic „C asa Scîntell" B ucureşti — P ia ţa S cînteii n r. 1 R epublica Soeiallstâ R om ânia

Prozator de subtilă observaţie psihologică şi remarcabilă forţă de investigare a celor mai diverse ipostaze ale comportamentului uman. Valentin Rasputin (a 1937), debutează în literatură la începutul anilor ’60 cu scurte povestiri lirice şi reportaje, purtînd amprenta unui pronunţat colorit etnografic siberian, de nuanţă e x o tic i Se afirmă ascendent — ca personalitate viguros conturată şi inconfundabilă — prin romanele: Bani p e n tru M a ria (1966), S o ro cu l cel de pe u r m i (1970, apărut şi in versiune românească). T ră ie ş te şi ia a m in te (1974), D e s p ă rţire a de M a tio r a (1976).

Relevant pentru proza rasputiniarâ este dramatismul ei conflictual, sugerînd un bogat registru de semnificaţii, în manieră parabolici Operă co m p lex l de mare pondere în proza rusă contem porani romanul T r ă ­ ieşte şi ia a m in te — încununat cu Premiul Lenin pe 1976 — pune în dezbatere un caz şi o s itu a ţie -lim ită privind condiţia existenţială a omului m odem , cu toate implicaţiile in plan social şi generai-uman. Mesajul creaţiei lui Rasputin — o pasionant pledoarie pentru om, pen­ tru integritatea lui sp irituali in consens cu valorile etice perene — îl situează pe acest scriitor-analist de singularii s tru ctu ri într-un filon de vie şi arzătoare modernitate.

Lei 10,50