+5!0&010* 'ST550 !A/*. +5!0&01A '/T'+'0*0 +upă săptămâna de luptă şi "iruinţă duhovnicească, nevoinţele se mai uşurea)ă. Hrana trupească este îngăduită în fiecare )i o data, iar sâm"ăta şi duminica de două ori şi cu untdelemn( slu#"ele "ise$ riceşti urmea)ă neschim"at, în afară de iturghia +arurilor mai înainte înainte sfinţite, care de acum se săvârşeşte în toate cele cinci )ile de nevoinţă. e deasupra, fiecare duminică are un hram deose"it, care este totodată un popas de control al re)ultatelor do"ândite în lupta duhovnicească de până aici şi o îndrumare pentru ceea ce urmea)ă.
2umini!a Ortodo?iei rima +uminică a ostului !are este +uminica 'rtodo=iei, adică săr"ătoarea "iruinţei dreptei credinţe @ortodo?iaB împotriva tuturor ere)iilor şi rătăcirilor care au asaltat$o vreme de opt veacuri şi îndeose"i săr"ătoarea resta"ilirii cinstirii sfintelor icoane, care s$a făcut la ultimul sinod ecumenic, după mulţi ani de lupte sângeroase împotriva dreptei credinţe. Biruinţa dreptei credinţe este o împlinire firească a făgăduinţei !ântuitorului că, nici porţile iadului nu vor putea "irui Sfânta Sa Biserică. Toate persecuţiile păgâne şi nedreptăţile ridicate împotri$ va ei de$a lungul istoriei, s$au sfărâmat şi spul"erat ca valurile mării de stânca cea neclâtitâ, care este Hristos.
entru o"ştea creştină, creştină, care se nevoieşte duhovniceşte duhovniceşte în vre $ mea postului, "iruinţa dreptei credinţe este o puternică îm"ăr"ătare ca să nu slă"ească, ci să ducă lupta cu multă dâr)enie, ştiind că, cu noi este +umne)eu şi nimeni împotriva noastră. ră)nuirea însă este şi mai luminată, prin marea însemnătate pe c are o are ar e cinsti c instirea rea sfintelo sfin telorr icoane ic oane pentr u via ţa noast n oastră ră cea creştinească. +upă cum teologhisesc marii ărinţi ai Bisericii, +umne)eu a luat trup omenesc, ca să facă pe om +umne)eu, -1u totul era 'ntre !ei de 5os) "i dintre !ei de sus ni!i!um nu S$a des%&rţit# 8Acatistul +omnului nostru lisus Hristos<, dând tuturor celor ce cred în nu$ mele ui, putere ca să se facă fii ai lui +umne)eu 8loan %,%E<. 4ăcându$Se vă)ut şi pipăit, !ântuitorul poate fi şi înfăţişat în icoană, ca un 'm. +ar trupul +omnului nu este trupul de păcat al omului, ci trupul sfânt şi îndumne)eit şi nestricăcios al vieţii de după învierea cea de o"şte, Hristos fiind pârga învierii noastre. 'r, sfinţii, prin credinţă tare, prin împlinirea tuturor poruncilor lui +umne)eu, prin nevoinţâ şi ră"dare s$au ridicat, încă din această viaţă, pe cât este cu putinţă, la asemănarea cu Hristos, lăsându$ne spre pildă icoana luminoasă a omului îndumne)eit. 0coana pictată, tocmai acest lucru ne pune înainte. *a ne înfăţişea)ă deci, nu faţa cea o"işnuită a omului, stricăcioasă şi muritoare, ci faţa cea slăvită şi veşnică( nu trupul cel pământesc, ci trupul cel schim"at, trupul cel nou de după înviere. *a este înfăţişarea omului celui duhovni$ cesc, sfinţenia vă)ută cu ochi trupeşti. i fiindcă sfinţii, în viaţa lor pământească, erau plini plini de +uhul Sfânt, Sfânt, Harul se odihneşte odihneşte şi peste icoana lor, aşa cum se odihneşte şi în sfintele lor moaşte. Astfel, icoana este o pre)enţă vie a lui +umne)eu, -1are este minunat 0ntru Sfinţii Săi-, după făgăduinţa Sa că este cu noi în toate )ilele şi pe care o simţim prin au)irea cuvântului făgăduinţei, o gustam în Sf. *uharistie şi o venerăm în icoană. a Acatistul !aicii +omnului au)im #u!ur&$te ra.a Luminii
i neapuse( "ucură$te ra.a .ilei !elei de tain&#( 1a o ra)ă de
GG
Protot. PET!NIU T+NAi T+NAi
U#ILE P!$+IN,E P!$+IN,EI I
G
U
lumină din altă lume, icoana este o deschi)ătură in lumea veacuhi viitor, prin care vedem pe +umne)eu cu ochi trupeşti. +e când ne uităm la icoană, ochii nu se opresc la materia din care făcută $ lemnul şi culoarea $ ci mintea trece dincolo de ea şi înalţă la o cunoaştere de taină a celor nevă)ute, iar cinstirea icoanei trece la sfântul înfăţişat pe ea şi prin el la +umne)eu, rul sfinţeniei. rin aceasta, icoana are o mare însemnătate pentru mântuii noastră. *a este un model pentru noi, ne arată ceea ce tre"uie fim şi noi, sfinţenia pe care tre"uie s$o reali)ăm în viaţa noastră, a#utorul Harului Sfântului +uh. i nu numai model, ci şi povăţuitor duhovnicesc în viaţa viaţa creştină şi îndeose"i îndeose"i în viaţa viaţa cea i rugăciune( căci sfinţii din icoană, cu toate simţirile trupeşti surde mute faţă de lumea din afară, sunt întruchipări ale rugăciunii icoana însăşi este rugăciune. Apoi, harul care sălăşluieşte în ic nu este nelucrător( el se împărtăşeşte şi credincioşilor care închină la ele, tămăduieşte neputinţele sufleteşti şi trupeşti şi acoperământ puternic împotriva "ântuielilor vră#maşe. în săptămâna întâia din post şi noi ne$am luptat cu put vră#maşe, ne$am curăţit sufletul şi trupul prin pocăinţă, VV VVVV VVV V rugăciuni şi lacrimi şi prin împărtăşirea cu +umne)eieştile Tu ca să reînnoim în noi icoana omului celui duhovnicesc, în măsură am reuşit să facem acest lucru7 ră)nuirea sfintelor icoane ne pune în faţă modelul împlir de#a de sfinţi, ca să putem face asemănare între ceea ce suntem ceea ce tre"uie să fim. 3ă)ând însă asemănarea noastră cuVVVVV 0ul, suntem plecaţi spre smerenie şi îm"oldiţi să tindem spre el, să ne înmulţim ostenelile şi să ne curăţim mai cu dinadinsul postul ce c e urmea)ă şi până pâ nă la sfârşitul s fârşitul vieţii( #s& d&m s*nge "i lu&m duh#) cum spun Sf. ărinţi, ca să ne învrednicim de viaţa fericită a sfinţilor. Spre aceasta avem şi a#utoare Harul dumne)eiesc, rugăciunileR sfinţilor şi sfintele lor icoane. rin cinstirea şi sărutarea lor cuR
evlavie, ne împărtăşim şi noi de harul sfântului înfăţişat în icoană şi căpătăm putere şi întărire în lupta ce tre"uie dusă mai departe. 0nteresul pe care îl arată aşa de mult lumea de a)i pentru icoa$ nele vechi, are un adânc înţeles. 'mul are nevoie de pilde vii de sfinţenie şi ele sunt tot mai rare. e de altă parte, pictorii au pierdut meşteşugul adevăratelor icoane şi pictea)ă oameni pământeşti şi nu sfinţi, nu oameni împliniţi după asemănarea lui +umne)eu. Aceste )ise icoane însă nu potolesc setea sufletului, aşa cum o apă pictată nu potoleşte setea cea trupească. +e aici interesul pentru adevăratele icoane, icoanele vechi, rod al evlaviei şi credinţei celor ce le$au )ugrăvit şi al celor ce s$au sfinţit şi înduhovnicit cu a#utorul lor.
GH
Prolo?. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
G '
S9PT9MHN A #I DU MI NI A A D 8 UA +u pă popasu l din +umini ca 'rtodo =iei, săptăm âna a doua ur$ mea)ă cu rânduia la o"işnui tă.
Totuş otuşii sfin sfinte tele le slu# slu#"e "e,, cântăr cântările ile şi citiri citirile le de la utreni enie şi vece ecernie, îm"ăr"ă r"ătând ându$ne $ne în ostenelile ostenelile duho duhovnic vniceşti, eşti, in fiecare fiecare săptămână săptămână stăruie stăruie asupra asupra unei unei teme teme deose$ deose$ "ite, în săptămâna aceasta ni se pun înainte pilde din 3echiul Testament. #Adam) #Adam) ne%osti ne%ostind) nd) a lua luat moartea tea %ent entru neas neas!u !ult ltar are7 e7 !i noi) noi) s& %ostim !a s& !*"tig&m !*"tig&m Raiul7 Postul Postul adu!e mari daruri !elor !e$0 lu!rea.&( Ast4el) %rin %ost +oise s$a 4&!ut &.&tor de 2umne.eu "i a %rimit Legea iar Ilie s$ a ar&tat merg&tor %e !er 'n !&ruţa de 4o!( S& ne 4a!em "i noi !a Ilie) !&ruţ& din !el !ele %atru tru 1un&t&ţi t&ţi33 ru?ă ru?ăci ciun uneF eF99 -ilo/ -ilo/ten tenia9 ia9 /-er /-eren enia ia şi po/t po/tul ul.. Cei trei tineri 'nt&riţi !u %ostul s$au ar&tat mai tari de!*t 4o!ul7 "i noi) %rin %ost om s!&%a de de 4o!ul gheenei#( gheenei#( ostul este nedesăvârşit fără smerenie şi milo milost sten enie ie.. +eci +eci să$l să$l împo împodo do"i "im m cu iert iertare areaa
miloste nia şi îndurar ea spre cei săraci, făcută în ascuns, ca să nu ştie ştie stânga lucrul dreptei. 1ă nimic nu mântui eşte eşte pe suflet ca dăruire a la cei lipsiţi, iar miloste nia unită cu postul i)"ăveş te de moarte. +eci să mâncă m daruril
+uhului ca pe nişte "ucate şi ca o "ăut "ăutur urăă să "em "em i)voarele i)voarele lacrimilor lacrimilor şi să aducem laudă lui +umne)eu veselindu$ne în aştepta aşteptarea rea "ucuri "ucuriei ei celei celei mari de la capătul postului. #2oamne) 'nredni!e"te s& mergem mergem lesne lesne s%re s%re !ele iito iitoar aree "i s& a5un a5unge gem m 'n!ununaţi "i la st&%*neas!& .iua 'nierii tale#(
+ umini ca de încun unare a săptă mânii este închin ată marel ui Arhie pisco p al Tesal onicul ui, Sf. Grigo re alam a, apărăt orul şi teolog ul lumin ii celei dumn e)eieş ti, ti, pe care vă)ân d$o uceni
Ta"or a"or,, la Schi Schim" m"ar area ea +omnului la 4aţă, n$ar fi mai vrut să se lipsească de ea şi au )is &Doamne, ine este nou aicea7&. +umne)eu este lumină( &"u sunt lumina )ice +omn +omnul ul lumii&, )ice 8loan 9,%E<, iar Biserica Biserica mărtur mărturise iseşte şte -umin -uminaa at&l) lumin& lumin& 8iul) 8iul) este ste Tat&l) lumin& lumin& "i 2uhul 2uhul S4*nt# S4*nt# 8Slu# 8Slu#"a "a 1inci 1inci)eci )ecimii mii<. <. Tatăl atăl S$a arătat în rugul rugul aprins de pe Hore" şi în norul luminos, 4iul mai străl străluc ucit it ca soarel soarelee pe Ta"or, iar +uhul în chip de lim"i de foc la 1inc 1inci)e i)e$ci $cime me.. umin uminaa este slava slava +umne)ei +umne)eirii rii,, slava )ilei celei neînserate, neînserate, în care se vor desf desfăt ătaa veşn veşnic ic în cer cer sfinţii sfinţii,, care -vor străluci străluci !a soarele soarele#) #) căci lumina este este slav slavaa vieţ vieţii ii cele celeii veşnice. +e acea aceast stăă lumi lumină nă însă însă se po pott împă împărt rtăş ăşii oameni oamenii, i, pe cât este este cu putinţă, încă fiind în trup. Au vă)u vă)ut$ t$oo cu och ochii trupeşti ucenicii pe Ta"or şi mulţi 1uvioşi ai atericului au fost vă)uţi încon#uraţi de lumină sau
avel din atro a fost fost vă)ut tot foc şi mantia sa ca o flacără mare, iar degete le mâinil or înălţat e în rugăci une, ca nişte făclii aprins e( Sf. Sf. Grigor ie +ecap olitul adesea era vă)ut de ucenic ul său lumin os ca
e, iar din gură gură ieşea ieşea foc când vor"ea. !ai aproape de vreme vremeaa no noas astr tră, ă, Sf. Sf. Serafim de Sarov s$a arăt arătat at prie priete tenu nulu luii său, său, credinciosului !otovilov, !otovilov, lumi lumino noss ca soar soarel ele, e, iar iar 1uvi 1uvioosul sul !arch archia iann, închisul de la ecersMa, în vremea nopţii strălucea ca o lumină lumină dumne)eias dumne)eiasca, ca, încât niciodată nu apri aprind ndea ea lumân lumânare are în chilie, căci putea citi la acea lumină lumină.. i vieţ vieţil ilee sfin sfinţi ţilo lorr sunt sunt plin plinee de acest fel de pilde. +ar pentru a se învr învred edni nici ci de acea aceast stăă strălucire, omul tre"uie să se pregăt pregăteasc eascăă cu multă multă osteneală, precum lămure lămureşte şte Sf. Grigor Grigorie ie +ecapolitul +ecapolitul pe ucenicul ucenicul său. #Şi tu) 4iule) .i!e el) da!a te ei neoi s& te !ur& !ur&ţe ţe"t "tii %e tine tine de %atimile tra%ului "i ale su4letului "i da!& ei t&ia !u sa1ia sa1ia 2uhului 2uhului s%inii %atimilor "i da!& te ei ruga ruga !u dina dinadin dinsu sull lui lui 2umne.eu) !a El 'nsu"i s& le de.r&d&!ine.e !u 4o!ul !el dumne.eies! "i s& 'nmulţ eas!& 'n su4letul t&u rodirea 4a%telor
ProtoJ. ProtoJ.
PBT!NIU PBT!NIU T+NASB T+NASB K
tele tale or str&lu!i# 8"ia;a sa<. ucrul este firesc in stadiul cel duhovnicesc. Aşa cum toate hC# crurile, prin foc se prefac in lumină şi apa, şi lemnul şi fierul, ete,, şi cu cât focul este mai tare şi lumina este mai puternică, tot aşa şt omul, prin focul credinţei, credinţei, al nevoinţelor nevoinţelor duhovniceşti, duhovniceşti, prin rugăciune, curăţire de patimi şi lucrarea virtuţilor, se face tot mai străve)iu şi lasă să se vadă in afară lumina harului care sălăşluieşte într$însul de la Bote). umânarea pe care o pune credinciosul in sfeşnic, untdelemnul pe care ii pune in candelă, arată şi acest lucru că omul poate şi tre"uie să se prefacă in lumină, aşa cum se pre$ face ceara din lumânare şi untdelemnul din candelă. &"u sunt $u/ mina lumii& )ice +omnul apoi le spune şi ucenicilor &!oi sunte)i lumina lumina lumii&, arătându$ne că numai aprin)ându$ne din umina $Hristos, ne prefacem in lumină. 1alea luminii este deschisă tuturor credincioşilor, dar precum ne$au arătat şi pildele de mai sus, de ea s$au invrednicit mai ales cuvioşii cei mari şi pustnicii cei retraşi de lume, trăind in sfânta isihie, prin despătimire totală, prin îndeletnicirea cu vederile cele dumne)eieşti şi prin neîncetata lucrare a sfintei tre)vii şi rugăciu$ nea minţii in inimă, pecetluită cu preadulcele nume al +omnului Hristos #2oamne) lisuse -ristoase) 8iul lui 2umne.eu) miluie"$ te$m& %e mine) %&!&tosul6#( Săvârşită cu ascuţită tre)vie, cu adu$ narea nunţii in inima, cu credinţă neîndoielnică, cu dragoste aprinsă către +omnul şi cu sfântă evlavie, această rugăciune curăţă pe om de toată materia materia cea cea vrescuro vrescuroasă asă a patimilor patimilor,, îl face face stră"ăt stră"ătut ut de +uh şi luminos, şi$% învredniceşte să vadă umina +umne)eirii încă în trup fiind, ca o arvună a vieţii celei fericite şi veşnice. +acă harul de a străluci in această viaţă ii dăruieşte +umne)eu numai aleşilor Săi, apoi strălucirea veacului viitor, unde &dre+)ii vor strluci ca soarele& este hără)ită tuturor celor mântuiţi. Spre aceasta ne pregătesc şi nevoinţele Sfântului ost.
1u adevărat, -minunată este această vreme a postului-, precum )ice cântarea, cântarea, în duminica duminica trecută trecută ne$am închinat chipurilor chipurilor celor frumoase ale sfinţilor şi ne$am aprins cu dorul de a$i urma şi a ne asemăna lor( in aceasta ne$am ridicat şi mai sus ne$am urcat pe Ta"orul cel luminos şi ne$am învăţat lucrarea cea de taină a sfinţitei s finţitei rugăciuni, ca intru lumina +omnului să vedem şi noi lumină. 1a să ne aprindă şi mai mult dorirea de a ne sui in muntele +om$ nului, Biserica s$a împodo"it cu tot ce are mai de preţ în aceste )ile cu sfintele icoane, cu rugăciunea cea de taină şi s$a în$ veşmântat cu lumina cea neînserată. Koamne, ine este aici7& +eniţi +eniţi s& ne suim 'n muntele muntele 2omnului 2omnului "i 'n !asa 2umne$ 2umne$ .eului .eului no nost stru ru si 'n&lţ*ndu$ne !u duhul 'ntru lumin&) s& edem lumină. .W-
2E
Pratot. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
2
SJTJ!X&A 0 +5!0&01A A T/*0A Săptămâna a treia continuă să ne îndemne cu pildele marilor postitori ai 3echiului Testament, ca să ne învrednicim şi de daru rile lor. lor. #,eniţi) %o%oare) "i 'nt&rindu$ne !u %ostul !a Şam%on) s& u!idem %e dra!ul %*nte!elui) !a s& nu 4im 1at5o!oriţi de 2alia %ati milor( Su4lete) aseam&n&$te lui Hhedeon !el minunat) a4nd !re dinţa) n&de5dea "i dragostea 'n -ristos) !a s& u!i.i !al "i a!ela %atimile !ele de alt alt neam(((# 5 Totodată însă, săptămâna aceasta ne pune iarăşi pilda 4iului ri$ sipitor, spre a ne pleca spre căinţă şi întoarcere la ărincele ceresc. ăcatul ne face ro"i diavolului şi patimilor celor ruşinoase. #P&rinte 1unule) de toate !ele !e mi$ai dat m$a golit ne1unia mea7 de%&rtatu$m$am de la Tine "i m$am 4&!ut ro1 unui !et&ţean str&in( Animale ne!urate am %&s!ut) %&s!ut) "i ni!i de hrana lor nu tn$am tn$am s&turat Pentru a!easta am alergat alergat la Tine) "tiind "tiind milostiireQ Ta( Ta( A!o%er& goli!iunea mea !u iu1irea iu1irea Ta Ta de oameni "i m& m*ntuie"te# m*ntuie"te# 8marţi, la 3ecernie<. ăcatul însă nu satură şi sufletul tân#eşte după "ogăţia harului de care s$a lipsit, #'n ţara r&ut&ţii %le!*nd eu) des$ 4r*natul) 4r*natul) (((m& (((m& to%es! to%es! de de 4oamea 4oamea 4a%telor 4a%telor 1une( 1une( Iat& !& !& m$am m$am 'm1r&!at 'm1r&!at !u ru"inea neas!ult&rii) golindu$m& de harul !el dumn.eies!) "i strig !&tre Tine3 Hre"it$am) dar "tiu 1un&tatea Ta( Prime"te$m& !a %e unul din argaţii T&i) 'ndurate -ristoase(((# 8#oi, la 3ecernie<. +ar evenimentul cel mare al acestei săptămâni este pră)nuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei 1ruci. -!are este taina Cru!ii "i !ine a !unos!ut$o) .i!e Sf. !a=im !ărturisitorul, a 'nţeles ad*n!ul
S!ri%turilor "i "tiinţa tuturor !elor &.ute "i !ugetate( -81apete teo$ logice %,<. 1rucea este semn omenesc si dumne)eiesc. Semn omenesc căci omul de la început a fost plăsmuit în chipul 1rucii. 4ăcând$o unealtă de tortură şi de moarte, 1rucea a devenit sim"olul sufe$ rinţei şi al morţii. +ar de când Hristos S$a răstignit pe dânsa, 1ru$ cea a devenit devenit semn dumne)eiesc, dumne)eiesc, semnul 4iului 'mului, semn de "irui nţă, de "ucuri e şi de viaţă . +e aceea Biser ica se "ucură cântând -1rucea -1rucea Ta) 2oamne) iaţ& "i 'niere este %entru %o%orul T&u((( T&u(((## 83ecern 83ecernia ia dum. gl.2<. 1ele două înţelesuri înţelesuri au rămas împreună( împreună( în viaţa noastră pământească, pământească, cele două cruci se supra$ pun şi alcătuiesc 1rucea mântuirii noastre, 1rucea pe care tre"uie s$ o ducă tot creştinul în urma Hristosului său, după cuvântul +om$
nului &ine vrea ii vini du+ Mine ... si/*i ia ducea ia *i s/Mi urmeze Mie& >$e. =, ;?J.
rivită omeneşte deci, 1rucea este osteneală, ră"dare, sufe$ rinţă, luptă împotriva împotriva răului( şi fiindcă acestea nu pot fi ocolite în viaţă, nici crucea nu poate fi ocolită, tot omul tre"uie să$şi poarte crucea sa. lata păcatului este moartea crucea ispăşirii şi a sufe$ rinţei este firească în acest veac. rin suferinţa Sa, !ântuitorul însă a deschis o nouă perspectivă 1rucii suferinţă, dar nu spre moarte, ci spre viaţă( popas spre "ucuria învierii. uţina suferinţă a 1rucii, ne scapă de veşnicia veşnicia morţii. +e aceea, Hristos Hristos aştepta cu dor 1ru$ cea, iar mucenicii căutau şi se "ucurau de chinuri, ştiind că &+ti/ mirile de acum nu 3unt vrednice de mrirea care ni se va descoperi-8/om. g, %9<. rivită dumne)eieşte, 1rucea este semnul 4iului 'mului, scep$ trul ui, semn de putere şi de întărire, semn de "iruinţă asupra morţii şi a diavolului, -armă ne1iruit&#) #iaţa "i 'nierea#( #+are este %uterea Cru!ii tale) 2oamne# se minunea)ă Biserica. i, într$adevă într$adevăr, r, tot harul harul şi puterea puterea lui +umne)eu +umne)eu ni se împărtăşesc su" semnul 1rucii. +e la naştere, până la moarte şi
(
Protot. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
E <
Sfânta 1ruce, care este cheia ce deschide cămara de "unătăţi a ha$ rului. 1a semn al Său, !ântuitorul a dat 1rucii toată puterea Sa şi a dăruit$o ca pe darul cel mai de preţ prietenilor Săi. +ându$ne sf. *uharistie, +omnul ne spune &Aceasta ii o *ace)i Intra +omeni/ rea Mea&5 dându$r$ dându$r$ 1rucea, ne spune #A!easta s$o aeţi 'ntru amintirea +ea) 'n amintirea dragostei +ele %entru oi) %entru !are +i$am dat iaţa#7 căci 1rucea este semnul dragostei nemărginite a lui +umne)eu pentru om. +e aceea, !ântuitorul a voit să moară pe 1ruce, cu "raţele întinse, ca să ne arate că de$a pururi stă cu ele deschise, gata să ne cuprindă, să ne îm"răţişe)e, să ne arate de i pururi iu"irea Sa cea mare pentru noi, care ne aşteaptă să ne întoar$ cem la *l. /eamintirea pildei 4iului /isipitor în săptămâna dinain$ tea +uminicii 1rucii îşi descoperă acum înţelesul. 1rucea de neca) şi de suferinţă a omului, împlinită cu 1rucea $ putere şi "iruinţă a +omnului, se preface în 1ruce a nepătimirii. -1rucea este semnul ne%&timirii# .i!e Sf. !a=im !ărturisitorul >AmiguaJ, arătând ne$ lucrarea păcatului şi omorârea morţii celei omorâtoare de viaţa, care sunt semnele omului celui duhovnicesc, i)"ăvit de păcat şi reînnoit prin har. ră)nuirea 1rucii în mi#locul ostenelilor postului tocmai aceste lucruri vrea să ne înveţe, precum ne arată şi sina=arul duminicii $ 1rucea, ca lemn al vieţii, ne aduce aminte de omul omul vieţii din mi#locul raiului, din care Adam n$a gustat, pentru neascultare şi nepostire, pentru ca noi, prin puţină înfrânare, să ne învrednicim a ne împărtăşi din el, ca să nu mai murim, ci să fim vii. $ 'stenelile postului sunt un fel de răstignire, răstignire, însă aducându$ne aminte de răstignirea şi atimile +omnului pentru noi, ne îm "ăr"ătăm şi ne mângâiem dacă +omnul Hristos S$a răstignit pen tru noi, cu cât mai mult datori suntem noi să ne răstignim împreună cu *l, ca să şi înviem şi să ne proslăvim împreună cu *l. $ ostul este amar, ca şi apele !erei din pustie. pustie. 1i precum ace lea s$au îndulcit prin lemnul "ăgat în ele, tot aşa şi amărăciunea postului este îndulcită îndulcită de dulceaţa dulceaţa 1rucii.
$ în vremea postului, lupta cu vră#maşul este tot mai înverşunată şi avem nevoie de a#utor din afară. Stăpânul şi coman dantul oştilor duhovniceşti ne trimite 1rucea, armă ne"iruită, de care se scutură şi se cutremură puterile drăceşti. $ 3remea 3remea postului este chipul chipul călătoriei noastre prin prin pustia acestui veac, spre 0erusalimul ceresc. i în ce chip un călător pe cale lungă, ostenit de greutatea ei, dacă află un copac um"ros, se odihneşte şi$şi reînnoieşte puterile pentru restul călătoriei, tot aşa şi pe noi, cei osteniţi de calea postului, 1rucea înfiptă în mi#locul lui ne întăreşte şi ne face voioşi pentru a urma călătoria în postul ce urmea)ă. $ 1rucea este sceptrul sceptrul lui Hristos. Hristos. i precum un împărat când merge undeva îşi trimite înainte steagul şi sceptrul, ca semne vesti toare, tot aşa şi împăratul Hristos, vrând să ne vestească apropiata Sa sosire, "iruinţa cea mare asupra morţii şi slava învierii, ne tri mite sceptrul împărătesc $ 1rucea, ca să ne "ucure şi ne pregăteşte pentru primirea împăratului 1eresc, 1el "iruitor. "iruitor. a sfârşitul utreniei dumincii se face scoaterea şi închinarea Sintei Sintei 1ruci, 1ruci, căreia căreia ne închin închinăm ăm şi cântăm cântăm #Cru!ii Tale ne 'n!hin&m) St&%*ne) "i s4*nt& 'nierea ta o l&ud&m "i o sl&im(# 1ântările de aici ne aduc aminte de sfintele lui Hristos atimi, de tânguirea rea 1uratei Sale !aici şi de darurile aduse de Sfânta 1ruce. 1ruce. #,eniţi) !redin!io"ilor) s& ne 'n!hin&m lemnului !elui de iaţ& 4&!&tor) 4&!&tor) %e !are !are -ristos) -ristos) 'm%&ratul 'm%&ratul slaei) de 1un& oie 'ntin.*ndu$Şi m*inile) ne$a 'n&lţat la 4eri!irea !ea dint*i((( ,eniţi !redin!io"ilor s& ne 'n!hin&m lemnului) %rin !are ne$am 'nredni$ !it a s4&r*ma !a%etele ne&.uţilor r&5ma"i((( ,eniţi) toate neamu$ rile) Cru!ea 2omnului 2omnului !u !*nt&ri s& o !instim "i !u 4ri!& s&rut*nd$o s& sl&im %e 2umne.eu Cel Cel !e S$a %ironit %ironit %e d*nsa(((# #((( Prea Cinstit& Cru!e) s4inţe"te su4letele "i tru%urile noastre !u %uterea ta "i ne %&.e"te de toat& &t&marea %otrini!ilor) %otrini!ilor) %e !ei !e ne 'n!hin&m ţie !u !redinţ&# 8la aude<.
G
Protot. PBT!NIU PBT!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
S9PT9MHNA #I DUMINIA A PATRA Săptămâna Săptămâna a patra, Săptămâna în#umătăţirii în#umătăţirii ostului, ostului, este lu$ minată de pre)enţa Sfintei 1ruci, de care necontenit pomenesc slu#"ele "isericeşti, #'n mi5lo!ul .ilelor 'n4r*n&rii) a5ung*nd ast&.i !u %uterea Cru!ii) s& sl&im %e Cel !e S$a 'n&lţat %e d*nsa) !a %e +*ntuitorul "i 2umne.eul nostru(((# Sf. 1ruce se află pe iconostas in această vreme, spre închinarea credincioşilor #S& ne 'n!hin&m) !redin!io"ii) %rea!institului lemn) %e !are S$a 'n&lţat 8&!&torul tuturor(((7 tuturor(((7 eniţi s& o s&rut&m !u 4ri!& "i !u dragoste) lu*nd de la ea dar luminos3 i.1&ire de %atimi) 'nt&rire "i i.gonire a toat& %uterea dr&!eas!&#( împreună cu cinstirea 1rucii se uneşte şi -tema săptămânii- ilda 3ameşului şi 4ariseului, care din nou ne aduce aminte de pri$ me#dia mândriei şi de folosul cel mare al smereniei. 4aptele noastre cele rele sunt necontenit prile# de smerenie şi a striga ca vameşul -&u !ute. eu ti!&losul) s& %ries! !u o!hii s%re !er) %en$ tru 4a%tele mele !ele i!lene(((# i!lene(((# 8+uminic 8+uminicăă seara<( seara<( căci #8&!*nd redni!ia su4letului meu roa1& %atimilor) m$am 4&!ut !a un animal "i nu m& %ot uita s%re Tine) Prea'nalte7 Prea'nalte7 !i %le!*ndu$m& %le!*ndu$m& 'n 5os) -ris$ toase) toase) !a ame"u ame"ull m& rog rog strig* strig*nd nd !&tre !&tre Tine3 ine3 2umne. 2umne.eul eule) e) milostie"te$Te s%re mine "i m& m*ntuie"te# 83ineri seara<. +ar !ântuitorul ne$a învăţat smerenia mai mult decât cu pilda 3ameşului, cu însăşi viaţa şi smerenia Sa. +e aceea #2e la 2om$ nul) Cel !e S$a smerit %e Sine %*n& la moartea %rin Cru!i %entru tine) 'n&ţ*ndu$te) su4lete al meu) din ' n&lţare smerenia smerenia "i din
smerenie smerenie 'n&lţarea) nu te 'n&lţa %entru %entru irtuţile tale) ni!i nu nu te so!oti %e tine dre%t s& os*nde" ti %e a%roa%ele t&u !a 4aris eul !el l&ud&ros7 !i !u g*nd %le!at adu!*ndu$ti aminte numai de %&!atele tale) !a ame"ul strig&3 2umne.eule) milostie"te$Te s%re mine %&!&tosul# 86oi seara<. rin smerenia Sa, +omnul ne$a lăsat calea cea "ună a smereniei smereniei -1ale cea mai 1un& a 'n&lţ&rii ai ar&tat) -ris$ toase) a 4i smerenia) mi!"or*ndu$Te 'nsuti %e Tine "i !hi% de ro1 lu*nd) ne%rimind rug&!iunea !ea mult falnică a 4ariseului) iar sus$ %inul !el umilit al ame"ului %rimindu$0 %rimindu$0 !a %e o 5ert4& 4&r& %rihan& 'ntru !ele de sus# 8uni, la 3ecernie<. încadrarea +uminicii 1rucii de cele două pilde evanghelice a 4iului 4iului risipitor risipitor 8Săptămâna 8Săptămâna a 0H$a< şi a 3ameşului ameşului 8Săptămâna 8Săptămâna a 03$a< are un adânc tâlc duhovnicesc. 1rucea este, pe de o parte, semnul negrăitei milostiviri şi a dragostei fără de margini a lui +umne)eu, -1are aşa de mult a iu"it lumea, 0ncit ti pe 4iul Său 1el 5nul$&ăscut $a dat pentru dânsa- 8loan D,%<, iar pe de alta, este şi semnul nemărginitei smerenii a +omnului, -1are S$a smerit pe Sine, ascultător ascultător facYndu$Se facYndu$Se pani la moarte, moarte, si 0nci moarte de 1ruce- 84ii. E,9<. 1eea ce !ântuitorul !ântuitorul ne învăţase cu cele două pilde, ne$a arătat$o mai desăvârşit cu moartea Sa pe 1ruce. Smerenia şi dragostea, care sunt plinătatea desăvârşirii du$ hovniceşti şi pe care le cerem cu atâta stăruinţă de$a lungul pos$ tului, prin rugăciunea Sf. *frem, ni le arată +omnul prin taina 1ru$ cii, pe care o cinstim în mi#locul postului. i ca o icoană vie a acestor mari virtuţi, +uminica a 03$a ne pune înainte pra)nuirea marelui ărinte şi povăţuitor duhovnicesc, Sf. loan Scărarul. 3iaţa lui a fost ascunsă, smerită şi aprinsă de dumne)eiască dorire. atru)eci de ani a trăit sihăstreşte, pururea fiind aprins de râvna înflăcărată înflăcărată şi de focul dumne)eieştii dumne)eieştii iu"iri. iu"iri. Toată petrecerea lui era în rugăciunea neîncetată şi în nemăsurata dragoste de +umne)eu. +e aceea s$a făcut pildă a toată virtutea şi doctor sufletesc iscusit( plin de înţelepciune, căci +uhul Sfânt
;<
Protot. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
UŞILE POCĂINŢEI
; K
vor"ea prin gura lui, a#ungând ca o #stea ner&t&!it& "i lumin*nd %*n& la marginile marginile lumii# lumii# 81ondac<. Bogăţia acestei înţelepciuni a adunat$o in vistieria duhovni$ cească numită -Scara Raiului#) pe care a făcut$o darul cel mai de preţ al vieţii călugăreşti. Alcătuită din D: de trepte, după cei D: de ani ai vieţii smerite a +omnului, Scara sa ne urcă din treaptă in treaptă de la cele pământeşti la cele cereşti. 4uga de lume, adică lepădarea de avuţii, de rudenii şi de sine însuşi, intrarea su" ascultarea unui povăţuitor iscusit, căinţa cu lacrimi şi aducerea aminte de moarte, tăcerea, înfrânarea şi lepădarea de toată gri#a cea lumească ne vor a#uta să smulgem din rădăcină mulţimea patimilor din noi lăcomia, iu"irea de argint, mândria, trândăvia şi celelalte şi ne vor ridica spre ago$ nisirea virtuţilor duhovniceşti "lândeţea, curăţia, sărăcia, prive$ gherea, smerenia, tre)via şi rugăciunea, rugăciunea, liniştea şi nepătimirea nepătimirea şi cele trei mari virtuţi teologice credinţa, năde#dea şi dragostea. +upă ce el a urcat mai întâi aceste minunate trepte ale scării şi a a#uns la capătul de sus, Sf.0oan ne îndeamnă şi pe noi #Suiţi$&) 4raţilor) suiţi$&) %un*nd sui"uri ' n inimile oastre "i lu*nd aminte la %rooro!ul !are .i!e3 ,eniţi s& ne suim 'n muntele 2omnului) "i 'n !asa 2umne.eului nostru @'s( >)FB#( învăţătu învăţătura ra de taină taină a S!&rii aceasta este precum pe o scară suişul se face din treaptă in treaptă, tot aşa şi sporirea duhovni$ cească nu se face la întâmplare, ci cu pricepere, într$o anumită şi neîntreruptă înlănţuire de fapte, de$a lungul întregii vieţi şi su" îndrumarea unui povăţuitor încercat +e aceea şi calea aceasta este potrivită vieţii călugăreşti şi pentru călugări a fost scrisă -Scara-. monahul !redin!ios !redin!ios "i 'nţele%t9 'nţele%t9 întrea"ă Sf. loan şi 1ine 1ine este monahul răspunde #A!ela !are "i$a %&.it neatins& arderea duhului "i %*n& la s4*r"itul ieţii nu !ontene"te s& adauge 'n 4i e!are .i) 4o! %este 4o!) &%aie %este &%aie) silinţa %este silinţ&) dorire %este dorire#( lină de dumne)eiască înţelepciune, Scara este povăţuire iscu$ sită pentru cei retraşi de lume care voiesc să se lase scrişi cu
degetul lui +umne)eu. +e$a lungul celor D: de trepte ale ei, vedem ca într$o într$o oglindă oglindă uneltirile uneltirile drăceşti ale păcatului, păcatului, înlănţuirea înlănţuirea vir $ tuţilor şi pe aceea a patimilor, cum să învăţăm meşteşugul cu$ noaşterii de sine şi al despătimirii, lucrarea virtuţilor, virtuţilor, care creşte pe adevăratul monah din putere în putere, de la smerita ascultare până la plinătatea cea mai de sus a dumne)eieştii iu"iri. iu"iri. 1uvintele ei sunt pline de mie) duhovnicesc, simple şi adânci, #+onahul este ad*n!ul ad*n!ul adevărate adevărate lo)inci lo)inci ale vieţii vieţii duho duhovniceş vniceşti. ti. #+onahul smereniei#) #monahul este o ne!ontenit& si l& a 4i rii#) monahul este o necontenită lumină în ochiul inimii. Smerenia este marea "ogăţie a monahului, cămară a "unătăţii, de care nu se pot apropia răpito$ rii. Smerenia şi dragostea este sfinţită doime dragostea înalţă, iar smerenia pe cei înălţaţi îi spi#ină să nu cadă. îndeletnicirea cea mai de seamă a monahului este tre)via şi #Isihast este !el !e .i!e3 Eu dorm) dar inima mea rugăciune rugăciunea. a. #Isihast eghea.& @C*nt( ) >B#( /ugăciunea este mi#loc de cunoaştere de sine, #oglinda monahului#) #1og&ţia monahului#) #!ununa de %ietre s!um%e a monahului#) semnul dragostei sale faţă de +umne)eu( #iar da!& rei s& !uno"ti degra1 4olosul rug&!iunii) s& se li%eas!& %omenirea %omenirea lui lisus de r&su4larea r&su4larea ta#( Toată lupta monahului este împotriva patimilor şi pentru cu$ noaşterea virtuţilor $ doctoria împotriva împotriva îngâmfării se cumpără cu aurul smereniei( smereniei( $ cine şi$a agonisit pomenirea pomenirea morţii nu va păcătui în veac( $ ascultarea este mormânt mormânt al voii( voii( $ monahul neagonisitor neagonisitor este stăpânul lumii( lumii( $ monahul trufaş nu are nevoie de drac, fiindcă fiindcă el însuşi este drac. &evoinţa trupească are multă #Qutere împotriva dracilor, căci noroiul uscat nu mai atrage pe porci şi nici trupul veşte#it de ne$ voinţă nu mai odihneşte pe draci. Gri#a cea mare a monahului este să scape de nesimţire, care #este moartea su4letului mai 'nainte de moartea tru%ului# şi să$şi
80
PntoF. PntoF. PET! PET!N3U N3U T+NASE T+NASE
UŞILE POCĂINŢEI
agonisească nepătimirea, care -este 'nierea su4letului mai 'nainte de 'nierea tru%ului#( 0ar podoa"a cea mai de preţ a lui este sfânta feciorie şi curăţie, #!ine a agonisit$o %e a!easta) a!ela a murit "i a 'niat "i 'n!& de ai!i a 'n!e%ut nestri!&!iunea !ea iitoare#( iitoare#( entru nepreţuitul nepreţuitul ei folos duhovnicesc, duhovnicesc, -Scara aiului se citeşte la sfintele slu#"e de$a lungul ostului !are şi este cartea cea mai căutată, carte de căpătâi la ortodocşi. 0ar i)voditorul ei, marele ACa loan Scărarul, este cinstit de Biserică in fruntea tutu$ ror marilor povăţuitori şi ărinţi duhovniceşti. ră)nuirea lui la începutul celei de$a doua #umătăţi a postului, ne pune înainte icoana de sfinţenie sfinţenie şi metoda meşteşugită meşteşugită pentru do"ândirea ei. 1a să contemplam icoana şi să învăţăm din metodă şi mai deplin arta duhovniceştii înnoiri, să ne încordăm puterile şi mai mult spre a răscumpăra vremea puţină care a mai rămas, întru ostenelile pentru despătimire şi creşterea virtuţilor celor mân$ tuitoare. P&rinte Ioane) Ioane) as!ul as!ult*nd t*nd glasul glasul Eangh Eangheliei eliei 2omnu$ 2omnu$ -1uvioase P&rinte lui) ai %&r&sit lumea ) 1og&ţia "i m&rirea 'ntru nimi! so!otmdu$le( Pentm a!easta a!easta tutur tuturor or ai strigat3 strigat3 Iu1iţi Iu1iţi %e 2umne.eu 2umne.eu "i eţi eţi ana ana har e"ni!7 nimi! s& nu !instiţi mai mult de!*t dragostea Lui) !a s& a4laţi odihna 'm%reun& !u toţi s4inţii) !*nd a eni 'ntru m&rirea Sa( Cu ale !&ror rug&!iuni) -ristoase) %&.e"te "i m*ntuie"te su4le$ 83ecernia duminicii<. tele noastre# 83ecernia
SJTJ!X&A 0 +5!0&01A A10&1*A 1u cât ne apropiem de sfârşitul ostului, sfintele slu#"e ne vor$ "esc tot mai vădit de atimile cele mântuitoare ale +omnului. Această săptămână ne aduce aminte de căderea lui Adam şi a între$ gului neam omenesc şi apoi de pilda samarineanului milostiv, în care se oglindeşte această cădere şi i)"ăvire. 1el că)ut între tâlhari este omul 3echiului Testament, pe care nici reoţia, nici egea nu l$au putut tămădui. #C&.*n #C&.*ndd Adam Adam 'n t*lhar t*lhare"ti e"tile le g*ndur g*nduri) i) i s$a 4urat mintea, r&nindu$se la su4let "i a .&!ut li%sit de a5utor( Ni!i %reotul !el mai 'nainte de lege n$a luat seama la d*nsul) ni!i leitul !el din lege nu s$a uitat la el) el) 4&r& 4&r& numai numai Tu) Tu) 2umne. 2umne.eule(( eule(((# (# 8+uminică seara<. 1ă)ut> între tâlhari este şi tot omul ro"it de patimi prin înşelăciunea diavolească şi prin călcarea poruncilor dumne)eieşti #Eu) St&%*ne al tuturor) asem&natu$m$am !elui !e a !&.ut 'ntre t*lhari) !&.*nd 'n %&!atele mele "i a!elea m$au r&nit 4&r& de mil&7 dar nu m& l&sa %e mine neinde!at) ne inde!at) lisuse(((# 8uni, la 5trenie<. Samarineanul Samarineanul cel milostiv, milostiv, care a mântuit pe -cel mai mort-, nu este altul decât !ântuitorul Hristos, 1are prin atimile şi moar $ tea Sa a mântuit neamul omenesc şi i)"ăveşte de$a pururi pe fie$ care din cei ce strigă către *l. -4iind i.gonit de %atimi) eu ti!&losul) am !&.ut 'n %r&%astie((( Ci Tu) -ristoase) m$ai %rimit "i m$ai luminat !u ne%&timirea "i m$ai 4&!ut 'm%reun& "e.&tor !u Tat&l# 8!arţi seara<.
H0
Protoa. Protoa. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
H 2
între celelalte săptămâni ale postului, postului, săptămâna a 3$a ocupă un loc aparte prin cele două evenimente din cuprinsul ei !iercurea 1anonului şi Sâm"ăta Acatistului. !iercuri seara, la 5trenia )ilei de 6oi, se citeşte întreg 1anonul cel !are al Sfântului Andrei, care s$a citit la pavecemiţele primelor patru )ile din săptămâna 0$a. împreună cu 1anonul se citeşte şi 3iaţa reacuvioasei !ăria *gipteanca, scrisă de atriarhul Sofro$ nie al 1onstantinopolului. 1onstantinopolului. ricina pentru care s$au rânduit acestea precum arată Sina?a$ rul Triodului) este că se apropie de sfârşit postul şi pentru ca oa$ menii să nu slă"ească ostenelile şi luptele cele sufleteşti şi să nu părăsească vieţuirea cu nevoinţă şi smerenie. 1ă !arele Andrei, prin istoriile 1anonului celui !are, pomenind faptele cele "une ale oamenilor celor drepţi, precum şi întoarcerea celor răi, face pe oa$ meni mai vite#i şi mai îndră)neţi ca să stea tare împotriva vră#maşilor( iar Sf. Sofronie, prin povestirea cea desfătată şi fru$ moasă, de asemenea îi întăreşte întăreşte şi$i îndeamnă îndeamnă spre +umne)eu, +umne)eu, ca să nu cadă şi să nu de)nădă#duiască de sunt că)uţi în păcat şi că mare este "unătatea şi milostivirea lui +umne)eu faţă de cei ce se întorc cu tot sufletul de la păcatele făcute, precum se vede în ,iaţa
S4intei +&ria Egi%tean!a(
1ondacul 1anonului este un puternic îndemn la tre)vie şi gri#ă pentru răspunsul cel înfricoşat #Su4lete al meu) su4lete al meu6 S!oal&) %entru !e dormi9 S4*r"itul se a%ro%ie "i rei s& te tul1uri6 2e"tea%t&$te dar) dar) !a s& se milostieas!& s%re tine -ristos 2um$ ne.eu) Cel !e este %retutindenea "i toate le %line"te#( a 5trenia sâm"etei, se citeşte în patru răstimpuri răstimpuri A!atistul A!atistul unei ,estiri) în chip săr"ătoresc şi cu repetarea de mai multe ori a primului primului condac, anume alcătuit în cinstea cinstea acestei acestei pră)nuir pră)nuiri i #A%&r&toare 2oamn&) %entru 1iruinţ& mulţumiri) i.1&indu$ne din neoi) adu!em ţie) N&s!&toare de 2umne.eu) noi ro1ii t&i( Ci !a a!eea !e ai st&%*nire ne1iruit&) i.1&e"te$ne din toate neoile) !a s& strig&m strig&m ţie3 ţie3 u!ur&$te u!ur&$te +ireas&) +ireas&) %ururea %ururea 8e!ioar&6# 8e!ioar&6#
ră)nuirea ră)nuirea aceasta s$a rânduit pentru pomenirea pomenirea şi cinstea cinstea "i$ ruinţelor ruinţelor câştigate de creştini creştini cu a#utorul minunat al !aicii +om$ nului, întâi împotriva sciţilor şi a perşilor, a doua oară împotriva saracinilor şi a treia oară împotriva agarenilor, care cu nenumărate oşti, pe mare şi pe uscat, asediaseră 1onstantinopolul. atriarhul, împreună cu clerul şi credincioşii, a făcut privegheri şi rugăciuni neîntrerupte şi procesiuni cu sfintele icoane şi îndeose"i cu icoana făcătoare de minuni a !aicii +omnului, care n$a întâr)iat să$şi arate puterea sa cea ne"iruită. entru că ostile păgânilor mult mai numeroase decât ale creştinilor au fost "iruite de istov, iar coră"iile lor înecate de furtună. entru care pricină s$a rânduit această pră)nu ire de #mulţumire #mulţumire %entru 1iruinţ&# 1iruinţ&# către 1eea ce are #st&%*nire ne1iruit& "i i.1&e"te de$a %ururi din toate neoile %e !redin !redin!io !io"ii "ii ro1ii ro1ii S&i#( S&i#( 1ondacu 1ondacull întâi, întâi, #A%&r&toare 2oamn&#) alcătuit de atriarhul Serghie cu acest prile#, ne aduce aminte de$a pururi şi ne dă încredere în a#utorul cel mare şi gra"nic al reacura$ tei împotriva tuturor vră#maşilor vă)uţi şi nevă)uţi. +uminica +uminica a 3$a ne pune înainte o nouă pildă de înaltă sfinţe$ nie, şi anume pe rea 1uvioasa 1uvioasa !aica noastră noastră !ăria *gipteanca. *gipteanca. +acă Sfântul loan Scărarul, din duminica trecută, este icoana vieţii călugăreşti şi a oamenilor care merg spre mântuire cu hotărâre, fără a"atere sau întoarcere de la calea cea "ună, ca omul care cunoaşte "ine ţinta călătoriei, Sfânta !ăria *gipteanca este icoana celor care se a"at sau rătăcesc de la calea mântuirii, a celor care călătoresc cu poticniri şi căderi, dar nu mai puţin, şi acestora le stă în putinţă să se ridice la cea mai înaltă sfinţenie, precum ne$o dovedeşte minu$ nata viaţă a 1uvioasei !ăria *gipteanca. recum ne$o arată şi numele, patria 1uvioasei !ăria a fost *giptul.şi anume oraşul cel mare al Ale=andriei, trăind în primele veacuri creştine, între anii D;:$;E:. +upă cum ea singură po$ vesteşte, tinereţea şi$a petrecut$o în cele mai urâte fapte de stricăciune şi desfrânare. 'dată, vă)ând nişte coră"ii plecând spre 0erusalim, pentru pra)nicul înălţării Sfintei 1ruci, a plecat şi ea cu
H(
Proto/. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
H 4
un grup de tineri, nu pentru a se închina ci pentru că avea prile# să$şi împlinească şi mai mult nesăturata poftă a desfrânării. A#unsă la 0erusalim, după o călătorie plină de păcate, a voit şi ea să intre cu lumea ce se gră"ea la închinarea Sfintei 1ruci, dar n$a putut intra mai departe de pridvorul "isericii, oricât s$a silit, pentru că o oprea o putere putere nevă)ută nevă)ută.. A"ia A"ia atunci atunci s$a tre)it în ea simţămâ simţământu ntull vinovăţiei şi al păcătoşeniei în care se găsea. 3ă)ând aproape icoa$ na !aicii +omnului, înalţă o rugăciune plină de căinţă şi )dro"ire sufletească şi simţindu$şi inima puţin alinată încearcă din nou să intre în "iserică şi acum nu o mai opreşte nici o putere. Se închină cu mare umilinţă la Sfânta 1ruce a +omnului şi la ieşire din nou înalţă o rugăciune fier"inte către !aica +omnului şi aude un glas care o îndeamnă să treacă 0ordanul, în pustie. +upă un scurt popas în Biserica Sf. loan Bote)ătorul de la 0ordan, unde se învredniceşte de împărtăşirea cu Sfintele Taine, trece în pustie, hotărâtă să înceapă o viaţă nouă. într$adevăr, viaţa pe care o duce de aici înainte până la sfârşitul vieţii este mai presus de puterile omeneşti. atru)eci şi şapte de ani a trăit în pustie cu două pâini şi #umătate, pe care le luase din 0erusalim la plecare, chinuită de foame, de sete, de golătate, arsă de soarele )ilei şi îngheţată de frigul nopţii, hărţuită necontenit de duhurile necurate, în cele din urmă, din dumne)eiasca rânduială, se întâlneşte cu 1uviosul osima, care îi va aduce Sfânta împărtăşanie înainte de moarte şi care va povesti viaţa 1uvioasei, aşa cum a aflat$o din gura ei. +upă cei patru)eci şi şapte de ani de nevoinţă în pustie, 1uvioasa !ăria se aseamănă mai mult cu îngerii decât cu oamenii când se roagă, pluteşte în vă)duh, merge pe apă ca pe uscat, cunoaşte gândurile altora şi vede cele de departe şi cele viitoare ca şi cum ar fi de faţă. rin două lucruri ne uimeşte 1uvioasa la începutul schim"ării vieţii ei hotărârea neclătită de a începe o viaţă nouă şi ruperea desăvârşită cu păcatul. ăcatul este ro"ie, mântuirea $ eli"erare. &u e=istă mântuire în ţara păcatului. oporul evreu, ca să a#ungă în pământul făgăduinţei făgăduinţei a tre"uit să iasă mai întâi din din ro"ia *giptului, *giptului,
fiul risipitor numai întors la casa părintească a fost pus în dreptu$ rile cele dintâi( 1uvioasa !ăria nu în *gipt, locul păcatului, ci de$ parte, în pustia 0ordanului, 0ordanului, acolo s$a eli"erat de păcat şi s$a sfinţit. +eci pentru a începe o viaţă nouă, cu Hristos, tre"uie să o curmăm desăvârşit cu păcatul. &u putem pune început "un dacă nu urâm păcatul din adâncul sufletului. 4ericitul Augustin, care în tinereţe dusese şi el o viaţă păcătoasă, se ruga cu mare căinţă #2oamne) a5ut&$mi s& Te iu1es!) a"a !um mai 'nainte am iu1it %&!atul6# Aceasta este prima învăţătură, pe care se cade să nu o uităm din viaţa 1uvioasei 1uvioasei !ăria. +acă vrem să reuşim ceva cu rugăciunea, rugăciunea, cu postul şi cu celelalte nevoinţe creştineşti, tre"uie să ieşim din *gipt şi să mergem în 0erusalim, să luăm 1rucea, să trecem 0orda$ nul şi să ne sălăşluim în pustie. Să ne oprim adică de la păcat, să ne sălăşluim în pământul nepăcătuirii, cu hotărârea nestrămutată de a face voia lui +umne)eu. +acă această hotărâre nu este uşor de luat, apoi adevărata greu$ tate a"ia acum începe cei patru)eci şi şapte de ani de pustie, i)"ăvirea i)"ăvirea de tirania tirania patimilor patimilor care ne chinuieşte chinuieşte chiar şi după ce ne$am lepădat de ea. Sf. !ăria se afla în pustie, în foame şi sete, nu vedea şi nu au)ea pe nimeni şi totuşi şaptespre)ece ani a fost chinuită ca de foc de gândurile cele păcătoase, de aducerile aminte curveşti, de cântecele şi de "eţiile în care trăise. +e unde înţele$ gem, după cum am vă)ut şi la fiul cel desfrânat, că păcatul este cel mai mare vră#maş al sufletului nostru. * unealta diavolului, diavo$ lul însuşi care cu făţărnicie şi vicleşug, cu minciună şi cu răutate, îşi ascunde duşmănia împotriva omului până ce îl prinde în laţul o"işnuinţei cu păcatul. A"ia atunci îşi arată toată ura de moarte împotriva noastră, nu ne cruţă, ne chinuieşte şi nu vrea să plece decât cu sufletul noastru în muncile iadului. +e aceea, toţi ărinţii ne îndeamnă necontenit să fugim de muşcătura viperei, de prima e=perienţă a păcatului, de curio)itatea de a gusta din otrava cu care ne momeşte cel viclean. 1ine fuge de păcat va scăpa de ră)"oiul
<:
Protos( PTRONIU PTRONIU TĂNASE
UŞILE POCĂINŢEI
< ;
cel cumplit care urmea)ă şi de care nu este sigur că va scăpa cu )ile. 1ine poate avea voinţa şi hătărârea !ăriei *gipteanca7 în adevăr, când gândim la viaţa ei, la luptele şi la ră"darea ei, ne cuprinde spaima şi cutremurul. 1alea ei ni se pare că întrece orice putere omenească. Aşa este, dar nu este alta. 'trava păcatului nu se poate tăia cu apă de flori, tre"uiesc leacuri puternice( nu cu #umătăţi de măs ură, ci cu c u luptă pe viaţă şi pe moarte. ărinţii ate $ ricului au o vor"ă #2& oinţ& "i ia %utere# şi alta #2& s*nge "i ia duh#( *şti neputincios, dar !ântuitorul a venit pentru cei sla"i şi &!oie'ti s *ii sntos6& ne întrea"ă *l. Tre$ pentru cei "olnavi. &!oie'ti "uie să vrei din toată inima, dă voinţă şi iei putere. 0ei putere să ra")i neca)urile, să te împotriveşti vră#maşului, să nu ca)i în luptă, că fără luptă şi fără osteneală nu este mântuire( tre"uie să dai sânge ca să iei duh. +arul întăreşte puterile slă"ănogite de păcat, vindecă rănile sufleteşti, dar ceea ce am stricat prin voia noastră, singuri tre"uie să îndreptăm prin spovedanie curată, prin căinţă sinceră şi prin fapte "une, prin post şi rugăciune. rugăciune. +acă ne$a plăcut mincinoasa dulceaţă a păcatului, se cade să gustăm şi amărăciunea cea dulce a leacului. Aşa cum "olnavul ra"dă operaţie, taiere, leacuri amare, ştiind că acestea îi aduc mult dorita sănătate, aşa cum ră"dăm oste$ nelile nelile postului în năde#dea că degra" se apropie astile cele lumi$ noase şi vesele, tot aşa să ră"dăm şi pătimirile cele curăţitoare curăţitoare de păcat şi mântuitoare, mâ ntuitoare, c are ne învrednicesc de "ucurie "uc urie neîntr eruptă şi de astele cel veşnic, de strălucirea şi mângâierea şi odihna celor ce s$au ostenit în neca)uri şi în toate felurile de chinuri. omenirile săptămânii au strânsă legătură cu ele şi un adânc înţeles duhovnicesc. Aşa cum altădată 1onstantinopolul, cetatea cea împărătească, era asediată de neamurile "ar"are, ca să o #efuiască, tot aşa şi în viaţa această pământească, pământească, şi mai ales în vremea nevoinţelor nevoinţelor du$ hovniceşti, hovniceşti, cetatea cea împărătească împărătească a sufletului sufletului este asediată asediată de agarenii şi saracinii cei nevă)uţi, ca să o #efuiască de "ogăţia vir$ tuţii şi să o arunce în moartea păcatului. Avem însă Apărătoare tare
şi ne"iruită pe reacurata !aica lui +umne)eu, care de$a pururi ne i)"ăveşte din toate nevoile. i chiar dacă se întâmplă vreodată, când co"orâm de la 0erusa$ lim la 0erihon $ când adică negli#ăm virtutea şi ne irosim în gri#ile cele lumeşti şi cădem între tâlharii cei nevă)uţi şi să ne lase -mai mult morţi- $, avem năde#de în milostivirea cea fără de margini a 1elui ce, nu din Samaria, ci din &ăscătoarea de +umne)eu, a venit pentru mântuirea mâ ntuirea noas tră. ilda rea 1uvioasei !ăria *gipteanca * gipteanca ne întăreşte şi ne dă năde#de. i ea că)use şi fusese #efuită de tâlha$ rii draci, dar s$a i)"ăvit cu puterea 1rucii şi cu a#utorul !aicii +omnului, cea gra"nică şi puternică a#utătoare. 'n4r*n*ndu$ţi !u ostenelile sih&stre"ti) sih&stre"ti) -Toate s<&rile tra%ului 'n4r*n*ndu$ţi ţi$ai ar&tat itea.& 'nţele%!iunea su4letului t&u) !& %o4tind s& e.i Cru!ea 2omnului) 2omnului) te$ai r&stignit singur& %e tine lumii) tu !ea red$ ni!& de !*ntare(((# #Ceea !e mai 'nainte erai %lin& de tot 4elul de 'ntin&ri) te$ai ar&tat aleas& lui -ristos) %rin %o!&inţ& urm*nd ieţii 'ngere"ti "i !u arma Cru!ii !al!i 'n %i!ioare %e demoni( Pentru a!easta te$ai ar&tat mireas& a 'm%&r&ţiei !erului) +&rie %real&udat&# 81ondacul<.
50* POCĂINŢEI
< K
SJTJ!X&A A AS*A, A STXJ/0'/ Această săptămână este plină de evenimente şi de mare densi$ tate duhovnicească. în treacăt, ea ne aduce aminte de tradiţia tradiţia pustnicească a prime$ lor veacuri creştine, pomenită in viaţa 1uvioasei !ăria *gipteanca. a sfârşitul săptămânii, săptămânii, pustnicii se întorceau întorceau in o"şte de prin pus$ tiile in care se nevoiseră in vremea postului, pentru impăltăşirea cu Sfintele Taine şi impreună$pră)nuirea Sfintelor aşti. #,eniţi !ei de %rin %ustii) de %rin munţi "i de %rin %e"teri) adunaţi$& 'm%reun& !u noi) ţin*nd(st*l%&ri) !a s& 'nt*m%in&m %e 'm%&ratul "i St&%*nul) m*ntuias!&& su4letele su4letele noastre noastre## 83ineri, tripesniţ<. că vine s& m*ntuias! +e asemenea, asemenea, vineri vineri se încheie ostenelile ostenelile ostului ostului !are #S&*r"ind a!este %atru.e!i de .ile) de su4let m*ntuitoare) !erem s& edem "i S4*nt& S&%t&m*na Patimii Tale) lu1itorule de oameni# 8Stihoavna de vineri<. 1a o pecetluire a acestor osteneli, sfintele slu#"e ne pun înainte pilda Bogatului nemilostiv şi a săracului a)ăr 8e. %, %F$D%<, pentru adâncul ei înţeles duhovnicesc. recum teologhiseşte teologhiseşte slu#"a de miercuri, pilda este o oglindă a stării poporului evreu şi a neamurilor păgâne #Israil se 'm1ra!& !u %or4ir& "i ison mohor*t "i 'ndestul*ndu$ Prooro!ii !ii se eselea 'n 'n slu51ele slu51ele Legii(((7 Legii(((7 dar 'n lo! lo! se cu egea "i !u Prooro de %or4ir& "i ison) s$a 'm1r&!at !u 4o!ul !el nestins( Iar La.&r) %o$ %orul %&g*nes!) %&g*nes!) mai 'nainte 'nainte li%sit de ade&r ade&r)) a!um se 'n!&l.e"te 'n
"anurile !redinţei lui Avraam, Avraam, îm"răcat cu porfiră Sângel ui Tău "i cu haina Bote)ului-. Totodată, pilda este o icoană a vieţii lăuntrice a omului -1u porfiră împărătească ţesută de +umne)eu şi cu haină nestricăcioasâ fiind îm"răcat, îm"răcat, suflete al meu) ţi$ai ocârât vrednicia, făcând din păcat "ogăţie şi desfătare-, desfăta re-, ci -fâ$mâ +oamne, a)ăr sărac de păcate şi risipeşte risipeşte "ogăţia cea rău adunată-. adunată-. +e asemenea, pilda este îndemn ca să nu ne alipim inima de cele trecătoare şi să ne întărim în ră"darea lipsurilor şi a neca)uri$ lor -!inunat este o"iceiul cel "un al !ântuitorului pentru noi... că ne$a arătat viata lui a)ăr şi a "ogatului... +eci si noi, privind la sfârşitul amândurora, să fugim de cumplirea şi de urâciunea de oa$ meni a aceluia şi să râvnim ră"dării şi aşteptării celei îndelungate a sa l& "l uim ui m 'm%re 'm %re un& un & !u el 'n "anu "a nuri ri le lui lu i celuilalt, ca să ne sal& Araam#( Araam#( înţelesul duhovnicesc al pildei este limpede. Bogat era poporul evreu, care avea "ogăţia egii şi a roorocilor, "ogat este şi omul care şi$a agonisit "ogăţie de faptă virtuoasă. 0srail, pentru că a res$ pins pe !esia, a moştenit iadul, iar în sânul lui Avraam a intrat a)ăr cel sărac, adică neamurile care au primit pe Hristos( Hristos( tot aşa şi omul virtuos, virtuos, fără inimă milostivă, milostivă, lipsit de dragostea dragostea aproape$ lui, îşi pierde toată agoniseala sufletului. Gri#a principală insă a săptămânii este să ne pregătească pentru cele două mari evenimente de la sfârşitul sfârşitul ei învierea lui a)ăr şi 0ntrarea +omnului în 0erusalim. încă de luni, +omnul vesteşte pe ucenici despre "oala lui a)ăr -+oamne, um"lând pe lângă 0ordan, ai spus mai înainte că "oala lui a)ăr nu este spre moarte, ci spre slava TaTa- 8uni seara<. !iercuri, iarăşi le spune -Astă)i şi$a dat sufletul a)ăr şi %$a plâns pe el Betani a-. întristare întris tareaa morţii mor ţii însă în să este e ste stră"ătută stră" ătută de "ucuria "u curia
La.& r# şi -moartea 'n!e%e Hristos la tine, ca să învie)e pe La.&r# a se îngro)i simţind venirea venirea Ta la dânsa( căci Tu, fiind 3iata, 3iata, o ai arătat
'5
Proto/. Proto/. PET!N PET!NIU IU T+NA T+NA
U#ILE P!$+IN,EI
' &
de"art&#( 1anonul Sf. Andrei 1riteanul de la pavecerniţa de vii ne arată plastic, această presimţire a iadului #S!oal&$te) .i!e iadul "i ie"i degra1 din ' n!uietorile mele7 !e mai st ai) nu ai !& te !heam& %rietenul t&u3 ,ino a4ar&9 Ca s& m& u"ure.) !& !*nd te$am m*n!at %e tine) s%re greaţ& mi s$a 4&!ut m*n!area7 n . 1ine s& m& t*ngui numai de unul) de!*t s& %ierd %e toţi !ei !e i$am 'nghiţit !u 4oame6# înviind pe a)ăr, !ântuitorul arată cu fapta ceea ce spusese !artei, !artei, că *l este învierea învierea şi 3iaţa 3iaţa si Stăpânul Stăpânul Atotputernic Atotputernic al vieţii şi al morţii. !inunea este totodată o anticipare a învierii Sale şi o întărire a ucenicilor pentru vremea de încercare care îi aştepta. #2oamne) r*nd s& 'n!redinţe.i %e u!eni!i de 'nierea Ta !ea din morţi) ai enit la morm*ntul morm*ntul lui La.&r#( La.&r#( 1a să înţeleagă ucenicii atunci când îl vor vedea răstignit şi omorât $ ceea ce n$a putut înţe$ lege 0srailul cel nemulţumitor $ , că Acel ce are stăpânire asupra morţii, nu poate fi stăpânit de moarte. învierea lui a)ăr este şi o anticipare a învierii de o"şte, pre$ #'nierea !ea de o1"te) mai 'nainte de cum ne arată troparul )ilei #'nierea %atima Ta Ta 'n!redinţ*nd$o) 'n!redinţ*nd$o) %e La.&r din morţi 0$ai s!ulat) -ristoase 2umne.eule#) într$adevăr, dacă cel mort de patru )ile şi împuţit a fost înviat, înviat, apoi este cu putinţă putinţă ca toţi cei adormiţi din veac să se ridice din pul"erea morţii. e lângă faptul istoric al minunii, învierea lui a)ăr ne arată cu taină nişte înalte adevăruri duhovniceşti. a)ăr mort şi împuţit este tot sufletul care )ace în groapa păca$ tului, precum ne arată utrenia de miercuri #Ca o %iatr& 'ngreuin$ du$m& !u multe %&!ate) .a! 'n morm*ntul leneirii) din !are ridi$ !&$m&) !&$m&) +ilostie 2oamne#( 2oamne#( Sau #Ridi!& %iatra 'm%ietririi de %e inima mea) 2oamne7 ridi!& su4letul meu !el omor*t de %atimi) u$ nule) "i m& 'nredni!e"te) St&%*ne) s&$ţi adu! !u umilinţ& st*l%&ri de 1un&t&ţi) !a 1iruitorul iadului# 8+uminică seara<. A suspinat cu duhul şi a lăcrimat +omnul la mormântul lui a)ăr 8loan %%, DD<( a lăcrimat pentru prietenul iu"it #Iat& !*t de
mult 'l iu1ea#) )iceau iudeii $ şi a lăcrimat pentru firea omenească, plăsmuită -"uni foarte-, dar stricată şi împuţită de păcat. i, în iu"irea Sa cea nemărginită pentru noi, mereu suspină şi lăcrimea)ă +omnul, vă)ându$ne morţi şi împuţiţi, prin mulţimea păcatelor cele din toată vremea. !inunea are şi un înţeles adânc pentru vremea de sfârşit a Sfântului şi !arelui ost. recum am vă)ut, urcuşul duhovnicesc al celor patru)eci de )ile ne$a ridicat treptat la o înţelegere tot mai cuprin)ătoare a înnoirii duhovniceşti, a prefacerii în omul cel nou. +acă ne$am luptat după lege, împlinind poruncile +omnului, ne$ am apropiat de *l, ne$am făcut un a)ăr, prieten al +omnului, având două surori, !arta şi !ăria, adică făptuirea şi contemplaţia 8!arta cea râvnitoare la slu#ire şi !ăria care ascultă cuvintele ui<. 0n lipsa +omnului, a)ăr s$a îm"olnăvit şi a murit înţelesul du$ %re.e nţa 2omnu lui) oste neli le noastre noas tre s ingure ingu re hovnicesc 4&r& %re.enţa nu sunt m*ntuitoare) nu ia.&( recum )ice şi Sf. !a=im #Toat& as!e.a 4&r& dragoste este str&in& de 2umne.eu#( &umai cu ele, mu$ rim sufleteşte şi ne împuţim. +omnul vine la mormântul neputinţei noastre şi lăcrămea)ă #L&!rimat$ai +*ntuitorule) %entru mine) !a un om du%& 4ire "i m$ai ridi!at !u %orun!a Ta %e mine !el mort#( Apoi +omnul spune hotărât -*u sunt învierea si viaţa-. *5. &u$ mai *u învie) pe om din moartea păcatului( el singur, fără de !ine, nu poate face nimic( şi numai *5 sunt 1el ce dau viaţa cea adevărată. 1eea ce am urmărit noi de$a lungul postului învierea învierea din moartea păcatului şi do"ândirea adevăratei vieţi este lucrare dumne)eiască şi nu omenească. Tre"uie să vină +omnul, să ne cheme afară din mormântul neputinţei noastre omeneşti. &umai aşa putem um"la slo"o)i pe calea mântuirii. Adevărul cel mare, care nu tre"uie uitat niciodată 'mul se os$ teneşte după putinţă, iar mântuirea este un dar al negrăitei !ilosti$ viri a +omnului.
'0
Protoi. PET!NIU PET!NIU T+NASE
0 U#ILE P!$+IN,EI
' 2
DUMINIA STH$PHRI$8R +uminica Stâlpărilor este puntea de trecere de la sfinţita patru$ Z )ecime la săptămâna Sfintelor atimi. +omnul intră în 0erusalim cu intrare smerită şi triumfală triumfală totodată. totodată. Smerită, Smerită, pentru pentru că #Cel !e are s!aun !erul "i a"ternut a"ternut %i!ioarelor %i!ioarelor %&m*ntul# %&m*ntul# şi #Cel %urtat de -eruimi "i l&udat de Sera4imi#) se smereşte şi încalecă pe mân) necuvântător. +ar şi triumfală, pentru că mulţimea poporului recu$ noaşte în 1el ce vine, pe Stăpânul vieţii şi al morţii, iar pruncii cei fără de răutate, simţitori pentru lucrurile cele de taină, îl întîmpină ca pe un împărat, cu stâlpări de finic şi cu strigăte de -'sana-, aşternându$şi înainte$0 hainele pe cale. Si noi, 0srailul cel nou şi înduhovnicit, ne pregătim să întîm$ pinăm pe +omnul, 1are vine "lând "lâ nd şi smerit, să intre în 0erusali$ 0erusa li$ mul sufletelor noastre. +acă învierea lui a)ăr ne$a arătat că numai prin Hristos se înfăptuieşte învierea noastră, 4loriile ne arată chipul acestei înnoiri. 1ând intră +omnul "iruitor în 0erusalimul nostru sufletesc, îl întîmpinăm cu stâlpări, strigăm ca pruncii -'sana- şi$0 aştemem haine pe cale. înţelesul duhovnicesc al Stâlpărilor ni$% arată !ărimurile utre$ niei, care ne cheamă #,eniţi "i noi !u %run!ii s& adu!em lui 2um ne.eu !redinţ&) !a ni"te ramuri de 4ini! "i dragoste !a ni"te st*l%&ri#( 1redinţa neclătită deci şi dragostea cu care întîmpinăm pe +omnul sunt semnele înnoirii noastre. 'are nu cu acestea ne cheamă *l să ne apropiem de ospăţul euharistie la fiecare Sfântă iturghie7 a acestea se mai adaugă pruncia cea duhovnicească ale cărei însuşiri sunt încredere totală şi dragoste fără re)erve.
+e unde şi îndră)neala cu care strigă -'sana-, fără #enă sau teamă de fariseii şi cărturarii care sunt da faţă, pentru că &Dragos/ tea desvavar'ita alunga *rica& 80 loan ;,%9<. Hainele aruncate pe cale sunt restituire a unei vechi datorii. 'mul, dacă a că)ut din *den, +umne)eu i$a făcut haine de piele şi %$a scos afară din rai. Acum însuşi +umne)eu vine la noi şi /aiul este cu +ânsul, nu mai avem nevoie de haine( de aceea 0 le îna$ poiem, le aruncăm înaintea ui şi le calcă asinul, do"itocul pe care stă Hristos, arătând do"itocia de care vine să ne i)"ăvească. rimi$ rea hainelor era legată de ruşinea păcatului şi de neîndră)neala care ne făcuse să ne ascundem( acum suntem plini de îndră)neală, strigăm -'sana-, întâmpinăm pe "iruitorul morţii şi al iadului, căci prin *l şi noi ne$am făcut$ "iruitori asupra păcatului, precum o mărturisesc stâlpările, semnele de "iruinţă pe care le ţinem în mână. 1ărturarii şi fariseii crapă de )avistie #'n&ţ&torule) !eart&$Ţi u!eni!ii) nu au.i !e strig& %run!ii9# #2a!& or t&!ea ei) %ietrele or striga# striga# le astupă gura +omnul. Tot aşa şi diavolul, vă)ând câştigul câştigul duhovnicesc duhovnicesc al omului omului înnoit înnoit prin pocăinţă, pocăinţă, crapă de )a $ vistie. vistie. +e prisos însă, măririle lui +umne)eu necontenit le strigă toată făptura, numai el e or" şi întunecat la minte. Să nu trecem cu vederea tradiţia creştină a ramurilor de copaci, cu care credincioşii întâmpină în această )i pe +omnul, în părţile noastre, noastre, unde lipsesc măslinii şi palmierii, palmierii, poporul întâmpină întâmpină pe +omnul cu ramuri de salcie. /ânduiala este plină de înţeles duhov$ nicesc. +intre toţi copacii, singură salcia, copac smerit, fără flori frumoase, fără fructe şi cu un lemn puţin căutat, de data aceasta a luat$o înaintea copacilor falnici, frumoşi şi preţuiţi şi s$a gră"it în smerenia ei să$şi împodo"ească ramurile cu mâţişorii aurii şi să le ofere Bisericii pentru întâmpinarea +omnului "iruitor. 'franda este primită cu dragoste, dragoste, ramurile de salcie sunt "inecuvântate "inecuvântate şi sfinţite, iar poporul le ţine în mână la sfintele slu#"e, ca un semn de "iruinţă. 1ăci la 4lorii, firea prinsă de am orţeala iernii, începe să
KG
Proto Protog( g( PETR PETRONI ONIU U TĂNA TĂNAV V
UŞILE POCĂINŢEI
K
se tre)ească la viaţă. !âţişorii sunt semne că de#a viaţa şi$a reli mersul, că a "iruit moartea iernii. * numai părută nepotrivirea ce se vede la intrarea +omnului 0erusalim( !ântuitorul vine călare pe asin, "lând şi smerit, ia mulţimea îl întâmpină ca pe un "iruitor, cu ramuri şi cu acla 1ele două atitudini smerenia şi "iruinţa sunt strâns lega lega împreună. Adevărata "iruinţă, adevărata putere numai smerenia dă, precum ne$a arătat$o însuşi +omnul. Smerenia este semnul care s$au desfăşurat toată lucrarea noastră de înnoire duhovnn ceaşcă( ostul a început c u smerenia 3ameşului şi se încheie smerenia +omnului, care ne lasă S!*/*&0A, singura cale sp 3iaţă şi înviere. 4loriile sunt totodată trecere spre marea Săptămână a Sfintele atimi. 1ărturarii şi fariseii, vă)ând marea minune a învierii li a)ăr, s$au hotărât definitiv pentru omorârea +omnului. &e *acem, zic mai marii +reo)ilor 'i sinedriul, dac/$ vom U a'a to)i vor crede In "l&. 0ar 1aiafa, fără să vrea, prooroceştePR & ne este mai de *olos s moara un om +entru +o+or, să +iar tot neamul &. +e aceea, &din acea â.9 s/au s*tuit s/I ucid& 80oanll,;2$@D<. 0srail s$a lepădat de +omnul său şi un nou 0srail întâmpină +omnul intrând în 0erusalim. #Adunare i!lean& "i des4r*nat&) cântă Biserica la 3ecernia i duminică seara, care n$ai %&.it !redinţa 1&r1aului t&u7 %entru !e Testamentul) !&ruia n$ai 4ost mo"tenitoare9 Pentru !e lau.i !itJ Tat&l) le%&d*ndu$te de 8iul(((# #(((Ci noi) de la st*l%&rile de 4ini!) !a de la un dumne.eie"ti %ra.ni!) tre!*nd tre!*nd la !institele !institele Patimi ale lui -ristos) -ristos) s& alerg&m alerg&m !re$ din!io"ii) "i s&$L edem su4erind %atim& de 1un& oie %entru noi(((#
III S8INTELE III S8INTELE PATI PATI+I +I
SJTJ!X&A AT0!0'/ A treia parte a Triodului, Săptămâna !are, Săptămâna atimi$ lor, este scurtă ca durată, dar, precum o arată şi numele, este mare pentru faptele mari şi neasemănate care s$au petrecut în această vreme. -în -în .ilele a!estea#) .i!e Sf. loan Gură de Aur, -s$a risipit 'm%&r&ţia iadului) s$a omor*t moartea) s$a 1iruit %&!atul) s$a ridi$ !at 1lestemul "i s$a des!his Raiul( Peretele !el de mi5lo! al ra51ei dintre om "i 2umne.eu s$a sur%at "i !ele !ere"ti s$au unit !u !ele %&m*nte"ti#( rimele trei )ile luni, marţi şi miercuri, ne pregătesc pentru Sfintele atimi şi au rânduieli de slu#"e asemănătoare. /ugăciunea Sf. *frem cu metanii, iturghia +arurilor mai înainte sfinţite şi ci$ tirea saltirii după rânduiala ostului !are, le întâlnim şi în aceste trei )ile. e lângă acestea, la ceasurile D, şi F se citesc -stâlpii-, adică primele trei Sfinte *vanghelii, în întregime, şi treispre)ece capitole din *vaghelia Sfântului loan. &i se pun înainte toată viaţa şi învăţătura +omnului Hristos, pentru a înţelege mai deplin
'G
Protoi. PET!NIU PET!NIU T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
'
lucrarea de răscumpărare şi negrăita Sa dragoste pentru noi, care culminea)ă in Sfintele atimi. *vangheliile care se citesc la utreniile acestor )ile ne aduc aminte de cele din urmă învăţături ale +omnului, in centrul cărora se află veghea in aşteptarea aşteptarea celei de a doua veniri. Astfel, Sfintele Sfintele atimi se află deodată deodată in făgăduinţa făgăduinţa învierii şi in năde#dea năde#dea eshato$ logică. 1ăci pentru Biserică, astele însemnea)ă de#a inaugurarea arusiei, arusiei, începutul ei în istorie. rin slu#"ele acestor )ile, Biserica Biserica ne îndeamnă la această veghere în aşteptarea !irelui. #Iat& +irele ine 'n mie.ul no%ţii "i 4eri!it& este sluga %e !are o a a4la %rieghind) iar neredni! este iar&"i %e !are 'l a a4la leneindu$ leneindu$se( se( ,e.i ,e.i dar) dar) su4lete su4lete al meu) !u somnul somnul s& nu te 'ngreuie.i) 'ngreuie.i) !a s& nu te dai morţii "i a4ar& de 'm%&r&ţie s& te 'n!ui) !i te de"tea%t& de"tea%t& strig*nd3 S4*nt) S4*nt) S4*nt S4*nt e"ti 2umne.eul 2umne.eul nostru6 Pentru rug&!iunil e N&s!&toarei de 2umne.eu) miluie" te$ne %e noi6#( i iarăşi #C&mar #C&mara a Ta) +*ntui +*ntuitor torul ul meu) meu) o &d 'm%od 'm%odo1i o1it& t& "i 'm1r&!&minte nu am !a s& intru 'ntr$'nsa( Luminea.&$mi haina su$ 4letului meu) 2&t&torule de lumin&) "i m& miluie"te#( împărăţia s$a deschis, 1ămara !ântuitorului este gata împo$ do"ita( !irele poate veni in orice clipă. *l insă vine în mie) de noapte, pe neaşteptate. Tre"uie să fim gata, să avem haină de nuntă şi să veghem. 3eghea nu$i numai o asce)ă de atenţie şi tre)$ vie, ci şi o atitudine pascală, eshatologică. în această pregătire şi aşteptare, aşteptare, fiecare fiecare din aceste trei )ile aduce o lumină proprie asupra căreia se cuvine să stăruim mai îndeaproape.
S%HNTA #I S%HNTA #I MAR"A $UNI Sfânta şi marea uni ne pune înainte "lestemarea smochinului neroditor 8!t. E%,%F$E:< şi istoria lui losif cel reafrumos. +in aceste pilde se desprind două înţelesuri paralele unul is$ toric, privind poporul evreu în aşteptarea primei veniri a lui !esia( altul duhovnicesc, eshatologic, privind pregătirea şi aşteptarea celei de a doua veniri a !irelui. 1ămara cea împodo"ită a !ântuitorului in care tre"uia să intre 0srail este Biserica lui Hristos. &$a intrat însă în ea pentru două mari păcate, pe care le pomeneşte +omnul în 3inerea !are 85trenie< 85trenie< #2ou& #2ou& lu!ruri "i rele a 4&!ut 4&!ut 4iul +eu !el 'nt*i$n&s!ut) 'nt*i$n&s!ut) Israil3 %e +ine) i.orul a%ei ieţii) +$a r&stignit %e lemn) iar %e ,araa 0$a !erut "i 0$a slo1o.it#( rimul este sterpiciunea, nerodirea a părăsit apa vieţii, cuvin$ tele *vangheliei, şi şi$a săpat puţ sfărâmat, adică tâlcuirile strâm"e ale formalismului egii. ilda smochinului are în vedere, în primul rând, această sterpiciune a Sinagogii. &u era timpul roadelor, nu se co"orâse +uhul Sfânt, dar era stearpă, nu avea semne de rodire. /efu)ul net al *vangheliei şi înţelenirea în formalismul egii i$a adus "lestemul şi uscarea &S nu mai rode'ti In veac&. 1elălalt păcat al lui 0srael este desfrânarea. !esia venise în pri$ mul rând pentru oile cele pierdute ale casei lui 0srail. Acesta era chemat să intre întâi în cămară, !irele Hristos la dânsul venise. 'r, 0srail s$a lepădat de adevăratul său !ire şi a preferat pe 3arava, un tâlhar tâlhar. +e aceea aceea Biseri Biserica ca îl numeş numeşte te #Adunar #Adunaree i!lean& i!lean& "i
des4r*nat& !are n$a %&.it !redinţa 1&r1atului s&u #(
K<
Protoi. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
' '
losif, din seminţia lui 0srail, este o pildă de curăţie şi de cre$ dincioşie faţă de stăpânul său( a ales închisoarea decât să se învoiască la momelile desfrânate ale egiptencei. 1ele două păcate ale lui 0srail sunt de$a pururi piedică la intra$ rea în cămara de nuntă a !irelui Hristos. Smochin neroditor este şi tot sufletul care nu se adapă din 0)vorul vieţii, Hristos, şi nu aduce rodul duhovnicesc duhovnicesc al *vangheliei *vangheliei.. !ântuitoru !ântuitorull de$a pururi pururi flămân)eşte de mântuirea noastră şi caută la noi rodul faptelor celor mântuitoare şi neaflându$%, ne "lestemă cu uscarea, făcându$ne materie pentru focul gheenei. +e aceea, 3ecernia de luni ne îndeamnă îndeamnă #Tem*ndu$ne 4raţilor) de %edea%sa smo!hinului !elui us!at %entru nerodire) s& adu!em roade de %o!&inţ& lui -ristos) Cel !e are mare mil&#( /odnicia de fapte "une este o datorie, potrivit cu puterea harului primit la Sf. Bote), precum teologhiseşte şi îndeamnă !arcu ustnicul #Wmule) !are ai 4ost 1ote.at 'n -ristos) d& numai lu!rarea %entru !are ai luat %uterea#( Aceasta este haina sufletească cu care se poate intra în cămara vieţii de veci. reafrumosul losif e pomenit pe de o parte pentru curăţia lui, pe de alta, pentru că este icoană a !ântuitorului. Aşa cum losif fu $ sese vândut de fraţii săi cu gând ucigaş, dar mai apoi se făcuse i)"ăvitorul lor, hrănindu$i cu pîine în vremea foametei, tot aşa şi !ântuitorul Hristos a fost vândut şi dat la moarte de neamul Său, dar S$a făcut mântuire lui 0srail şi întregului neam omenesc, hrănindu$ne cu pâinea cea cerească a reacuratului Său Trup. +ar losif este -preafrumos- nu prin frumuseţe trupească, ci prin frumuseţea curăţiei sale. 1urăţia, întreaga înţelepciune, cum o numesc ărinţii, este o numire cuprin)ătoare a tuturor virtuţilor, semnul credincioşiei statornice faţă de +umne)eu. +e aceea, tot păcatul este întinare, necurăţie, desfrânare, întrucât omul păcă$ tuind, părăseşte pe !irele cel adevărat, pentru care a fost creat, şi aleargă la diavolul cel necurat. Slava de la stihoavna 5treniei teologhiseşte minunat despre înţelesul duhovnicesc al curăţiei
#A doua E& a4l*nd "ar%ele %e egi%tean!&) se neoia s& *ne.e %e losi4 %rin !uinte de momeli( Iar el) l&s*ndu$"i haina) a 4ugit "i a s!&%at de %&! at( Şi gol 4 iind) nu s$a s$ a ru"i nat) !a "i !el dint*i$.i dit mai 'nainte de !&dere(((#( Adam şi *va au fost creaţi de +umne)u -goi Li nu se ruşinau8Gen. E, E@< şi aşa fiind, erau ca întreaga făptură, frumoşi foarte, în ce stătea golătatea lui Adam7 'mul în /ai, )ice Sf. !a=im, ducea o viaţă simplă, nemeşteşugită, nu avea nevoie de îm"răcăminte, deoarece din pricina nepătimirii ce avea nu se temea de ruşine, înainte de cădere, el nu era tras încoace şi încolo de pornirile stricâcioase şi contrarii ale trupului, ci era mereu gol şi li"er de prefacerea necontenită având o aşe)are trupească simplă şi ne$ învră#"ită. 8Am"igua<. +upă cădere însă, primilor oameni li s$au deschis ochii, au cu$ noscut că erau goi, s$au ruşinat, şi$au făcut acoperământ de frun)e şi s$au ascuns 8Gen. D, 2$%:<. 0ar după "lestem, +umne)eu le$a făcut îm"răcăminte de piele şi apoi i$a scos din /ai. +e atunci, goliciunea trupească era mereu ruşinoasă pentru om, aducându$i aducându$i aproape de prima cădere, de păcat. 1ând însă "i$ ruieşte păcatul şi a#unge la nepătimire, golătatea nu mai este ruşinoasă. #losi4 gol 4iind) nu s$a ru"inat !a "i Adam 'nainte de !&dere#( !ulţi pustnici şi oameni ai lui +umne)eu 8de e=emplu Sf. !ăria *gipteanca< au trăit goi şi nu se ruşinau, golătatea lor fiind semnul de nepătimire şi pricină de laudă. +e fapt, omul în /ai nu era gol desăvârşit( era îm"răcat în veşmântul harului nepătimirii, iar golătatea cea din afară pentru el nu avea înţeles. Tot aşa omul duhovnicesc, chiar dacă trupul este gol, el este îm"răcat cu haina virtuţii şi golătatea trupească este uşor de purtat. ăcatul, lipsindu$ne lipsindu$ne de îm"răcămintea îm"răcămintea harului, ne dă simţământul goliciunii ruşinoase, de unde nevoia instinctivă a omului de a$şi acoperi goliciunea trupească. 'are în de)golirea trupească pe care o întâlnim tot mai des la omul de a)i, nu cumva se vădeşte, inconştient, nostalgia omului omului
100
Prot+( PETRONIU PETRONIU TĂNASE
UŞILE POCĂINŢEI
&5 &
după goliciunea cea cinstită dinainte de cădere7 +ar ea, lipsită de cinstirea virtuţii, i se întoarce in păcat şi spre mai mare ruşinare. > &erodnicia virtuţii şi necurăţia sunt păcatele cele mai mari care ne lipsesc de cămara cea împodo"ită a !ântuitorului. +impotrivă, pentru a putea intra împreună împreun ă cu *l, tre"uie să ne agonisim agonisi m asemănarea cu *l, prin dăruire totală în slu#irea ui şi prin desăvârşita desăvârşita curăţie. Aceasta Aceasta este prima lecţie a sfintei sfintei şi marii uni. !ai e=istă insă o prime#die. Apostolii, mergând spre 0erusa$ lim, socoteau că acum este momentul inaugurării mult doritei împărăţii împărăţii mesianice, mesianice, care avea să fericească fericească pe 0srail 0srail printre printre cele$ lalte neamuri. +e aceea, cererea celor doi fii ai lui evedei, de a sta de$a dreapta şi de$a stânga, asupra căreia stăruie de asemenea sfânta şi marea uni -+oamne, ne%ri!e%*ndu$se mama 4iilor lui Xeedei) %entru taina !ea nes%us& a r*nduielii Tale) a !erut de la Tine !a s& d&ruie"ti 4iilor ei !instea 'm%&r&ţiei !elei remelni!e(((# 85trenia<. +acă cele două păcate de mai sus au prime#duit prime#duit sinagoga, de acesta din urmă au fost prime#duiţi cei mai aproape ai +omnului, ucenicii, ucenicii, Biserica Sa. !ântuitoru !ântuitorull însă ne arată că această înţele$ gere este străină de +ânsul... #Ci Tu) 'n&ţ*nd %e u!eni!ii T&i) le$ai .is s& nu se asemene %&g*nilor %&g*nilor)) !a s& st&%*neas!& st&%*neas!& %e !ei mai mi!i((( C& nu a : a"a 'ntre oi) u!eni!ii mei(((7 !i !el mai mare dintre oi s& 4ie slu5itor tuturor( tuturor( C& "i Eu 'nsumi am enit !a s& slu5es! lui Adam !elui !e s&r&!ise) "i s&$+i dau su4letul r&s!um%&rare r&s!um%&rare %entru mul4i(((# Slava şi "ogăţia, la care râvneau ucenicii şi în care veacuri de$a rândul s$a desfătat Biserica cea pământească, nu sunt în duhul învăţătorului 1are, "ogat fiind şi Stăpânul a toate, de voia Sa a sărăcit şi a luat chip de ro" şi a venit nu ca să 0 se slu#ească, ci ca *l să slu#ească şi să se dea răscumpărare pentru lume. Sărăcia şi smerenia slu#itoare a aproapelui cu care s$a îm"răcat !ântuitorul, a"ia în veacul de acum Biserica începe să le descopere în adevărata
lor lumină. 1ât de anevoie unele adevăruri ma#ore se impun atenţiei oamenilor? ildele nu au lipsit, căci Biserica de multă vreme cinsteşte astfel pe 1uvioşii săi #Cuioase P&rinte) glasul Eangheliei au.ind((( au.ind((( 1og&ţia "i slaa 'ntru nimi! le$ai so!otit "i tu $ turor ai strigat3 iu1iţi %e 2umne.eu "i eţi aea dar e"ni!( Nimi! s& nu !instiţi mai mult de!*t dragostea Lui "i atun!i !*nd a eni 'ntru slaa Sa) eţi aea odihn& !u toţi s4inţii(((# Sărăcia, smerenia şi dragostea de +umne)eu sunt podoa"ele care ne deschid larg uşa cămării celei împodo"ite a !ântuitorului. !ântuitorului.
S4X&TA ŞI +AREA +ARŢI Sfânta şi marea !arţi ne pregăteşte pentru intrarea în cămara !ântuitorului cu două para"ole strict eshatologice $ para"ola celor )ece fecioare şi para"ola talanţilor. rima pildă asemuieşte intrarea în viaţa veşnică cu o nuntă. Hristos Hristos e !irele 1are ne cheamă pe toţi la ospăţul Său de nuntă, precum glăsuieşte utrenia utrenia )ilei. -ristoase) Care e"ti !u %odoa1a %odoa1a mai mai 4rumos de!*t de!*t oame$ -!ire -ristoase) nii) Care ne$ai !hemat %e noi la os%&ţul !el duhoni!es! al nuntii Tale) de.leag&$m& de !hi%ul !el ti!&los al gre"ealelor mele((( "i) 'm%odo1indu$m 'm%odo1indu$m&& !u 4rumoasa hain& a slaei Tale) 4&$m& 'm%reun& "e.&tor luminat luminat la mas 'm%&r&ţiei 'm%&r&ţiei Tale(((# Tale(((# Taina nunţii este mare, )ice Sf. Ap. avel, dar în Hristos şi în Biserică. rin unirea nunţii se împlineşte într$un chip nedesăvârşit, nă)uinţa omului după veşnicie( prin urmaşii săi omul îşi pre$ lungeşte viaţa dincolo de hotarele vârstei sale. &unta pământească este însă o icoană ştearsă a negrăitei "ucurii de a fi împreună cu
0>
Proto Proto(( PETRO PETRONIU NIU TĂNASE TĂNASE
UŞILE POCĂINŢEI
0 F
!irele Hristos( unirea cu *l este veşnică şi "ucuria fără de margini. +ar pentru a putea intra împreună cu !irele, tre"uiesc îndepli$ nite anumite condiţii arătate în para"ola celor )ece fecioare veghere, feciorie şi untdelemn în candele. +espre veghere şi curăţie ne$a învăţat pe larg sfânta şi marea uni( acum se stăruie îndeose"i asupra untdelemnului, într$adevăr, toate cele )ece erau fecioare, toate au vegheat de$a lungul nopţii în aşteptarea !irelui( cinci din ele însă, pentru că au avut untdelemn îndea#uns pentru candele au fost numite înţelepte şi au intrat în cămară împreună cu !irele( celelalte cinci, pentru că n$au avut gri#ă să$% cumpere la vreme, şi$au pierdut ostenelile fecioriei şi ale vegherii( au rămas afară de cămară, de acea au şi fost numite ne"une. 5ntdelemnul a fost deci piatra lor de încercare. 1e taină ascunde oare untdelemnul din candelele fecioarelor7 4ecioria are mare preţ înaintea lui +umne)eu. !ântuitorul Hristos S$a născut din fecioară şi a dus viaţă feciorelnică( înainte$ mergătorul şi prietenul Său, loart Bote)ătorul, precum şi ucenicul iu"it, loan *vanghelistul au fost feciorelnici( în viaţa veşnică, tro$ nul Său va fi încon#urat de feciorelnici. ilda celor )ece fecioare însă, parcă ar vrea să ne spună că fecioria singură nu$i îndes$ tulătoare pentru mântuire. 4ecioarele cele ne"une, deşi fecioare, n$au intrat împreună cu !irele la nuntă. Sfinţii ărinţi înţeleg prin untdelemnul din candelele fecioare$ lor, milostenia, ceea ce înseamnă că fecioria, pentru a fi mântui$ toare, tre"uie unită cu milostenia. #+ari #+ari sunt ari%ile ari%ile milostenie milosteniei) i) .i!e Sf. loan Gură de Aur, str&1ate &.duhul) tre!e de lun& "i de soare "i de !etele !ere"ti((( "i se o%re"te 'n 4aţa tronului tronului 2umne.eirii( Ori!*te %&!ate %&!ate ei 4a!e) mi$ lostenia at*rn& mai greu de!*t ele#( #8e!ioria este un lu!ru a"a de mare) !& ni!i unul din !ei e!hi n$au %utut s$o %&.eas!& 3 ni!i Noe) ni!i Araam) ni!i losi4( 8e!ioria "i dis%reţul dis%reţul morţii erau irtuţile !ele mai grele( grele( Numai de la -ristos
a 'n4lorit 4loarea 4e!ioria( Şi totu"i) !ele !in!i 4e!ioare 4&r& milos$ tenie au 4ost i.gonite( 8e!ioria e 4o!ul) untdelemnul e milostenia7 %re!um 4o!ul) tot a"a "i 4e!ioria)$da!& nu este unit& !u milostenia) se %r&%&de"te# %r&%&de"te# 8'milia despre pocăinţă<. 1are este rostul unirii acestor două virtuţi7 Sfinţii ărinţi deose"esc la o faptă, două părţi trupul, sau for$ ma vă)ută a faptei şi sufletul sau scopul cu care se face fapta 1eea ce face ca o faptă să fie "ună sau rea este scopul ei şi nu forma, pentru că diavolul diavo lul -care -car e dO la început înce put este mincinos mincin os şi tatăl tată l minciunii- 8loan 9, ;;< f totdeauna totdeauna ascunde păcatul su" chipul vir$ tuţii. Adeseori forma atât a virtuţii cât şi a păcatului poate fi aceeaşi, pe când scopul le.deose"eşte hotărât( scopul a toată fapta "ună este +umne)eu, iar al păcatului este moartea. +e aceea, o faptă "ună ca să fie virtuoasa, are nevoie de o garanţie că scopul ei duce la +umne)eu. Această garanţie, +umne)eu a pus$o în aproa$ pele pel e nost ru -întru -în trucât cât Lti făc ut ace asta ast a unu unuia ia din ace şti fra ţi prea mici ai !ei, !ie !i$atf !i$at f flautflaut - 8!t. E@,;:<, E@,;: <, va )ice +om $ nul. +e aceea, orice fapta virtuoasă virtuoasă se valorifică valorifică prin purtarea pe care o avem faţă de aproapele nostru( este o faptă de dragoste, dragoste, de milostenie faţă de dânsul. !ilostenia este deci certificatul de ga$ ranţie a virtuţii, că este "ine făcuta, că duce la +umne)eu. a înfri$ coşata coşata 6udecată 6udecată +umne)eu +umne)eu va verifica verifica numai aceste certificate certificate şi verificarea va fi îndestulătoare. 'rice faptă virtuoasă fără această garanţie nu este mântuitoare. +e aceea, Sf. !a=im !ărturisitorul )ice că #toat& as!e.a !are nu are dragoste este str&in& de 2umne$ .eu# 84iiocalia 00, p. E;<. /ostul acestei pilde la sfârşitul postului nu$i greu de ghicit, în curgerea postului, omul este mai atent la ostenelile trupeşti post, nevoinţe, metanii metanii ş. a. care, "ine făcute, duc la su"ţierea trupului, trupului, la curăţie, la feciorie, fecioria fiind o sinte)ă a virtuţilor celor trupeşti. *a oglindeşte chipul cel dinafară, forma virtuţii( miloste$ nia însă, ca dragoste de +umne)eu şi de aproapele, oglindeşte mai ales faţa lăuntrică a virtuţii, scopul ei. Adevărata virtute tre"uie să
104
Proto/. PET!NIU PET!NIU T+NASB T+NASB
U#I$" P89IN:"I
10 5
le unească pe amândouă ostenelile trupeşti cu virtuţile sufleteşti( fecioria tre"uie să se împodo"ească cu milostenia, altfel nu este mântuitoare. 4ecioarele cele ne"une sunt chipul acestor nevoinţe care ne mântuiesc, ostenelile care se fac pentru ele insele, nu pentru +um$ ne)eu. +e aceea ele sunt -ne"une-, căci este o ne"unie să duci o viaţă de osteneală şi nevoinţa şi la urmă să te alegi cu muncile cele veşnice. ecţia cea mare care tre"uie ţinută minte din pilda fecioa$ relor este aceasta mântuirea nu se agoniseşte numai prin nevoinţe personale, prin asce)ă, acestea sunt necesare, dar sunt numai o #umătate din preţ şi încă înc ă nu cea mai de seamă( tre"uie cealaltă şi cea mai de preţ #umătate faptele dragostei de aproapele. i mai este o pricină a pomenirii acestei pilde în această )i. Săptămâna Sfintelor atimi ne arată în chipul cel mai puternic ma$ rea dragoste faţă de oameni a lui +umne)eu. a 1ina cea de Taină, *l însuşi ne cheamă să ne apropiem cu #!redinţ& "i !u dragoste# şi toţi creştinii nă)uiesc nă)uiesc şi se pregătesc să guste din #os%&ţul St&%*nu$ lui "i din masa !ea nemuritoare#( 1a să ne învrednicim învrednicim cu adevărat de acestea, pregătirea noastră pentru Sfânta înviere tre"uie să fie încununată cu acestea două de feciorie şi milostenie( de sfinţenie personală şi dragoste de aproapele. 1ealaltă pildă, a talanţilor, ne atrage luarea aminte mai ales asupra a două lucruri. 'mul este dator să fie virtuos. !ântuitorul ne$a poruncit adeseori -4iţi sfinţi-, &%i)i desv(r'i)i&, pentru că omul are de#a darul sfinţeniei de la Sfântul Bote)( a primit de la Stăpânul talantul, el tre"uie doar să$% neguţătorească, făcând fap$ tele pentru care a primit putere -... 4ie!are din noi s& 'nmulţim ta $ lantul darului du%& m&sur& $ ne îndeamnă slu#"a 5treniei $ unul s& adu!& adu!& 'nţele%! 'nţele%!iun iunee %rin lu!ruri lu!ruri 1une7 1une7 !el !redin !redin!ios !ios s& 'm%&rt&"eas!& !u*ntul s&u !elui !e nu "tie tainele7 altul s&$"i 'm%art& 1og&ţia la s&ra!i( A"a om 'nmulţi 'm%rumutul) !a ni"te is$ %rani!i !redin!io"i ai 2omnului# 2omnului# 8audele<.
ilda ne mai arată că înmulţirea talantului nu o face omul de unul singur, ci numai prin altul, prin )araful de care pomeneşte Stăpânul &treuia ga dai argintai mea la zara*iL 8!t. >) E2<. 1ine este acest )araf, ne$o spune Slava laudelor laudelor )ilei )ilei #Iat& !&$"i 'n!redinţea.& St&%*nul talantul S&u) tie su4lete al meu( Prime"te darul !u 4ri!&) 'm%rumut& %e Cel !e ti l$a dat) împarte$Q la săraci "i !*"tig& %rieten %e 2omnul( Ca s& stai de$a drea%ta Lui) !*nd a eni !u sla&(((#( araful sunt săracii şi,prin ei, însuşi +omnul, căci cine dă săra$ cilor, împrumută pe Hristos. Stăpânul împarte talanţii şi tot *l este )araful care$i înmulţeşte, pentru ca să adauge şi do"ânda la "ogăţia talantului. talantului. 3edem 3edem aici o minunată meşteşugire a "unătăţii "unătăţii şi dra$ gostei dumne)eieşti. dumne)eieşti. +umne)eu ne dăruieşte dăruieşte darurile Sale şi apoi ne îndeamnă să 0 le dăm cu împrumut, ca şi cum ar fi ale noastre, pentru ca prin aceasta ace asta să ne învrednice ască de mai mare răsplată( r ăsplată( nu numai a darului, ci şi a do"ân)ii şi aceasta numai pentru o neînsemnată neînsemnată osteneală "unăvoinţa de a împrumuta împrumuta darul primit, primit, încă o dată vedem cât de mari sunt faptele dragostei de aproapele.
S4X&TA [% !A/*A !0*/15/0 5ltima iturghie de pocăinţă din !iercurea cea mare este o încheiere şi pecetluire a întregii lucrări de pocăinţă a postului, arătându$ne ce minuni poate săvârşi ea când se lucrea)ă şi câtă pa$ gu"ă aduce când lipseşte. 1umpăna celor două pra)nuiri ale )ilei păcătoasa $ ucenicul luda, este răsturnată de pocăinţă. ăcătoasa se află în starea cea mai de #os a căderii desfrânarea, iar 0uda, în starea cea mai de
&5G
Pntot. PET!NIU PET!NIU TAASE TAASE
U#ILE P!$+IN,EI
&5
cinste ucenic al Stăpânului. e aceea, pocăinţa o ridică şi o face mironosiţă( pe acesta, lipsa ei, îl co"oară la cea mai de #os cădere, îl face trădător şi$% duce la spân)urătoare. Această răsturnare ne umple de teamă şi îngri#orare pentru mântuirea noastră, dar tot$ odată şi de mare încredere şi năde#de, pentru puterea cea mare a pocăinţei, ce ne stă stă la îndemână. +ar să ne oprim mai stăruitor asupra acestora. 4ariseii şi cărturarii, îndeose"i, şi poporul evreu în general, aveau credinţa că ei, ca popor ales şi chivernisitori ai egii ce erau, erau destinaţi din oficiu să fie moştenitori ai împărăţiei cerurilor. !ântuitorul, în repetate rânduri, le$a arătat că această credinţă este greşită. ilda vameşului şi a fariseului arată tocmai aceasta un păcătos şi un drept, prin po)iţia şi prin faptele lor, îşi schim"ă între ei locurile, prin po)iţia lor sufletească. 3ierii necredincioşi, deşi la început se "ucură de încrederea Stăpânului viei, vor au)i hotărârea -Se va lua îm+r)ia de la voi 'i se va da neamului care va *ace roadele ei& 8!t. E%, ;D<. 5cenicul şi păcătoasa, pomeniţi în !iercurea sfântă, Lrata şi mai deplin acest lucru. 5cenicul cunoaşte mai "ine ca oricine pe +omnul său trăise ani de )ile împreună, vă)use atâtea minuni, au$ )ise atâtea învăţături minunate şi cu toate acestea, pentru că s$a lăsat ro"it de iu"irea de argint, a a#uns la pieire veşnică. +impotrivă, desfrânata cea înstrăinată de +umne)eu, aducând cu mare căinţă lacrimi şi mir de mult preţ, devine mironosiţă şi pregăteşte spre îngropare pe +omnul, iar lucrul ei se va vesti în toată lumea spre pomenirea ei. 8!c. %;, F<. Slu#"a 5treniei ne pune mereu faţa în faţă cele două stări ale ucenicului şi a păcătoasei( schim"area cea "ună adusă de pocăinţă şi căderea pricinuită de iu"irea "anilor. #2es4r*nata a enit la Tine) &rs*nd mir !u la!rimi %e %i!ioa$ rele Tale "i s$a inde!at !u %uterea Ta de mirosul greu al r&ut&ţilor) iar u!eni!ul !el nemulţumitor nemulţumitor)) *n.*ndu$T *n.*ndu$Tee %entru dragostea 1ani$ lor) s$a ameste!at !u noroiul# 8sedealna<( sau
#C*nd adu!ea %&!&toasa mirul) atun!i s$a to!mit u!eni!ul !u !ei 4&r&delege7 a!eea a !unos!ut %e St&%*nul) iar a!esta s$a des$ %&rţit de St&%*nul7 a!eea s$a slo1o.it) iar a!esta s$a 4&!ut ro1 r&5ma"ului7 rea este leneirea) mare este %o!&inţa(((# 0ar 1asiana !onahia, 0n vestita Slavă a stihoavnei, ne arată aievea )"uciumul sufletesc şi tânguirea păcătoasei la picioarele +omnului #2oamne) 4emeia !eea !e !&.use in %&!ate multe) simţind 2umne.eirea 2umne.eirea Ta) lu*nd r*nduial& de mironosiţ& "i t*nguindu$se) t*nguindu$se) a adus Ţie mir mai 'nainte de 'ngro%are) .i!*nd3 ,ai mie) !& noa%te 'mi este mie 'n4ier1*ntarea des4r*ului "i 'ntune!at& "i 4&r& de lun& %o4ta %&!atului( Prime"te i. oarele la!imilor mele) Cel !e s!oţi !u norii a%& din mare7 %lea!&$Te s%re sus%inurile inimii mele) Cel !e ai %le!at !erurile !u nes%usa %le!&!iune7 !a s& s&rut %rea!uratele Tale %i!ioare "i s& le "terg %e el e iar&"i !u %&rul !a%ului meu( Cine a !er!eta mulţimea %&!atelor mele "i ad*n!urile 5ude!&ţilor Tale) +*ntuitorule de su4lete) I.1&itorul meu) s& nu m& t re!i !u ederea %e mine roa1a roa1a Ta) Ta) Cel !e ai nem&surat& nem&surat& mil&#( mil&#( învăţătura veşnică ce re)ultă din întâmplările acestei )ile nu tre"uie nici o clipă uitată. 1eea ce s$a întâmplat cu 0srailul de altă dată, cu cărturarii şi preoţii săi, se poate întâmpla şi cu 0srailul cel nou, cu creştinii şi cu slu#itorii săi preoţii şi monahii. &u starea de a fi popor ales, creştin, preot,etc, este mântuitoare, ci răspunsul la această chemare, faptele corespun)ătoare corespun)ătoare chemării, starea lăuntrică, lăuntrică, căinţa, smerenia. +e aceea, Sf. ărinţi )ic adesea #+ai 1ine un %&!&tos smerit smerit de!*t un dre%t dre%t m*ndru#( m*ndru#( a sfârşitul postului, pomenirea păcătoasei şi a vân)ării lui 0uda are un tâlc îndoit. &e apropiem de Sfintele aşti, după o îndelungată vreme de pregătire cu multe osteneli. Să nu fim fără de gri#ă( o neatenţie ne poate pierde toată agoniseala sufletului, ca uce nicului celui iu"itor de argint.
%:9
Protot. Protot. PET!NI PET!NIU U T+NASl T+NASl
UŞILE POCĂINŢEI
&5 '
Tot aşa, cel împovărat cu multe păcate şi înstrăinat de +um$ ne)eu, are şi el pricină de năde#de o pocăinţă sinceră, din adâncul< N inimii şi cu lepădare de păcate, îl poate învrednici de iertare, ca pe, păcătoasa, ceea ce că)use în păcate păcate multe. 1u frică şi cu năde#de deci, se lucrea)ă mântuirea. 1u frică, pentru nestatornicia şi şu"re)enia firii omeneşti( cu năde#de năde#de în pu$s terea pocăinţei ce ne stă la îndemână şi în nemărginita milostivire milostivire aiN lui +umne)eu, înaintea cărora nici un păcat nu re)istă. i 0uda pu tea fi iertat de se caia. &e$o adevereşte păcătoasa cea de mulţi ani,>,l care vărsînd mir cu lacrimi 3a 3a i.1&it de %uterea r&ut&ţilor# sul ne$o va arăta de asemenea şi celălalt ucenic, etru, căruia, după .f întreita lepădare, lacrimile lacrimile cele amare îi vor aduce iertare ca şi, păcătoasei. păcătoasei. \ !iercurea cea mare este întunecată de târgul 0udei şi de# hotărârea cărturarilor şi fariseilor de a ucide pe +omnul, precum a spune limpede troparul 1easului 30 din această )i Z #Ast&.i s$a adunat so1orul !el i!lean "i a g*ndit asu%ra Ta !ele de"arte7 ast&.i Iuda) %entru to!meala !e a 4&!ut) "i$a arunit s%*n.urare7 s%*n.urare7 iar Caia4a Caia4a "i ner*nd a m&rturisit !& unul %entru toţi a luat %atima !ea de 1un& oie) I.1&itorul nostru(((#( entru entru fapta cea atât de #osnică #osnică a uceniculu uceniculuii şi a popo poporulu ruluii iudeu, care s$a lepădat de !esia 1el atât de mult aşteptat, Biserica se va îndolia în toate miercurile din curgerea anului cu post şi cu întristare. 1ăci păcatul vân)ării şi lepădării de Stăpânul nu s$a con$ sumat cu moartea lui 0uda, ci se continuă peste veacuri şi apasă cu aceeaşi greutate şi asupra creştinilor. 4iindcă şi aceştia, ca şi popo$. rul evreiesc, după ce s$au învrednicit de darurile cele mari ale Stăpânului răscumpărarea, înfierea, cinstea de ucenic, târguiesc pe +omnul pe "ani şi pe un preţ de nimic, adică pe gri#ile cele )adar$ nice ale veacului de acum. 0)"ăveşte +oamne, de o nelegiuire ca aceasta, sufletele noastre?
S8NTA ŞI +AREA DOI !irele Hristos ne$a chemat la ospăţul cel de taină al nunţii Sale, de aceea în această )i, *l ne dăruieşte fără economie darurile Sale( şi nu numai darurile, ci însuşi pe Sine, i)vorul tuturor darurilor. atru lucruri mari pră)nuim în această )i $ sfânta sfânta spălare( spălare( $ 1ina cea de Taină( Taină( $ /ugăciunea din din Ghetsimani şi $ prinderea +omnului, întâmplări dumne)eieşti pline de taină şi necuprinse de minte. #S& ne a%ro%iem dar toţi) !u 4ri!&) de masa !ea de tain&) s& lu&m %*inea !u su4lete !urate) %etre!*nd 'm%reun& !u St&%*nul) !a s& edem !um s%al& %i!ioarele u!eni!ilor "i s& 4a!em %re!um am &.ut) %le!*ndu$ne unul altuia) !&!i a"a a %orun!it -ristos u!eni!i$ lor S&i(((# 80cosul pesna $a<. Sfânta spălare ne arată taina cea necuprinsă de minte a smere$ niei +omnului, -1are, din nem&surata Sa 1un&tate) ne$a ar&tat !a$ lea !ea mai 1un& de urmat $ smerenia $ !*nd a s%&lat %i!ioarele u!eni!ilor S&i# 8'tpustul )ilei<. Să ne uităm dar cum spală Stăpânul picioarele ucenicilor. !ântuitorul îşi scoate haina, se încinge cu ştergarul, toarnă apă în spălător şi, rând pe rând, spală picioarele col"ăite şi ostenite ale ucenicilor. +ar de ce nu )ic nimic ucenicii7 +e ce nu se împotri$ vesc când le spală picioarele7 1um, acesta era un lucru o"işnuit, firesc pentru învăţătorul lor7 &umai etru,cel mai vârstnic, îşi dă
00
Proto/. PET!N PET!NIU IU T+NASE T+NASE
UŞILE POCĂINŢEI
&& &
seama de nepotrivire -&u, +oamne, în veac nu vei spăla pi$ cioarele mele?4ie, ucenicii primesc să li se spele picioarele, dar apoi de ce nici unul nu se gră"eşte să spele picioarele !ântuitorului7 +e ce nici etru7 5cenicii se simt "ine cu picioarele răcorite, dar pe ale +omnului nu 0 le răcoreşte nimeni7 Bieţi oameni, ce suntem noi? &e dăruieşte +omnul atâtea mângâieri, atâtea "ucurii necontenit, în tot ceasul şi pe *l nu$ "ucurăm cu nimic? &imeni nu se gră"eşte să$0 spele picioarele picioarele ostenite pentru noi, păcătoşii. &umai uitare şi nerecunoştinţa. +e fapt, învăţătorul era sluga ucenicilor Săi -laţi, *u sunt cel ce slu#eşte- )ice *l şi -&$am venit ca să !i se slu#ească ci ca *u să slu#esc-. &econtenit *l le purta de gri#ă ca unor copii ai Săi( de aceea şi spălarea nu li se va fi părut aşa de neo"işnuită. Totuşi aici este şi o adâncă taină, pe care ucenicii au slu#it$o, fără să$şi dea seama. +omnul venise pentru a spăla pe toţi oamenii de întinăci întinăciunea unea păcatului, păcatului, iar *l, 1urăţia, 1urăţia, Sfinţen Sfinţenia ia cea mai desăvârşită, nu avea nevoie de spălare. 'menirea însă, fără de spălarea ui nu putea avea parte cu +ânsul -+acă nu te spăl, îi )ice lui etru, nu ai parte de !ine?a sfârşitul Sfintei iturghii se face rânduiala spălării picioare$ lor. Altădată ea se săvârşea pretutindeni în Biserica 'rtodo=ă( acum ea a mai rămas doar la 0erusalim, la /oma... prin unele mănăstiri smerite şi în sufletele simţitoare ale creştinilor, care pri$ vesc uimite şi copleşite de nespusa smerenie a +omnului. &u pot uita uimirea cu care am descoperit$o într$o )i, când o "ătrână de la ţară, într$o 6oi !ari, mersese la o "olnavă ce )ăcea la pat, îi dusese un dar şi$i spălase picioarele. #2omnul -ristos) .i!ea ea, s& ea, s& s%ele a.i %i!ioarele u!eni!ilor "i eu s& nu 4a! nimi!a9 +&!ar at*ta am 4&!ut "i eu7 )am s%&lat %i!ioare %i!ioarele le +&rioarei +&rioarei lui Haril Haril "i i$am tras !olţuni noi 'n %i!ioare6#( ecţia cea mare de smerenie pe care ne$a dat$o +omnul spălând picioarele ucenicilor, lecţia slu#irii aproapelui, #taina
4ratelui#) #am enit !a s & s lu5es!#) a"ia acum, după două mii de ani, începe creştinătatea să o înveţe? -+oamne, 2umne -+oamne, 2umne.eul .eul nostru) nostru) Cela Cela !e ne$ai ne$ai ar&tat ar&tat nou& m&sura m&sura smereniei smereniei)) 'ntru %le!ar %le!area ea Ta Ta !ea %rea'nal %rea'nalta ta "i ne$ai ne$ai 'n&ţat 'n&ţat %e noi s& slu5im unul altuia) 'nalţ&$ne "i %e noi !u smerenia !ea dumne$ .eias!&((( .eias!&((( # 8/ugăciune # 8/ugăciune la spălare<. a 1ină, de#a încep Sfintele atimi -uaţi, mâncaţi, acesta este Trupul !eu, cate se frânge pentru voi...( "eţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele !eu, care se varsă pentru voi şi pen$ tru mulţi...- Acum începe trupul să se frângă şi sângele să se verse şi nu va conteni până la sfârşitul veacurilor -Aceasta -Aceasta să o faceţi 0ntru pomenirea !ea? &esfârşita dragoste şi copleşitoarea smerenie a +omnului la 1ina cea de Taină? a naştere, la tăierea împre#ur, pe Golgota, +umne)eu, deşi îm"răcat cu trup asemenea nouă, totuşi este vă)ut prun c în iesle, ţinut în ."ra ţe, -om al durer ilor-, în Sfânta împărtăşanie împărtăşanie însă este cu totul ascuns( ia chipul pâinii şi al vinului, ca să ni se poată dărui întreg de$a pururi, fără de împiedicare, împiedicare, #%en$
tru iertarea %&!atelor "i %entru iaţa de e!i#(
6ertfa de pe 1ruce este deplină, răscumpără pentru totdeauna pe om( totuşi acesta poartă semnele stricăciunii aduse de păcat, este supus morţii şi de aceea Sfânta împărtăşanie seamănă în trupul cel stricăcios sămânţa învierii, arvuna vieţii veşnice, #lea!ul nemu$ ririi#) ririi#) după cuvântul ărinţilor, căci ne încredinţea)ă +omnul -cine mănâncă Trupul !eu şi "ea Sângele !eu, are viaţă veşnică şi *u ti voi învia pe el 0n )iua cea de apoi- 8e. , @;<. iturghia euharistică este iturghia smereniei +omnului, i$ turghia dragostei Sale, testamentul iu"irii Sale de oameni -Aceas$ ta să o faceţi 0ntru pomenirea !ea?- i, în adevăr, la fiecare Sfântă iturghie se reînnoieşte #ertfa întru amintirea +omnului, 1are mereu se #ertfeşte, ca mereu să ne sfinţească şi să ne tragă la Sine. 1u adevărat, nu este mai mare lucru pe lume decât acesta. ucrare dumne)eiască, minune necontenită, piatră de poticnire
&&0
Protot. PBT!NIU PBT!NIU T+NASE T+NASE
UŞILE POCĂINŢEI
00 F
$ ve)i pâine şi vin şi guşti came şi sânge( $ iei o fărâmă şi ai întregul neîmpuţinat( $ este aici pe acest altar şi in acelaşi timp timp pe toate altarele creştine din lume? !inunea dumne)eiască, ce se săvârşeşte imediat la cererea preotului liturghisitor, +umne)eu 1el atotputernic este la dispo$ )iţia omului? !inune permanentă, dragoste nemăsurată, smerenie nea#unsă a lui +umne)eu, pe toate le vedem în fiecare )i pe Sfântul restol. i totuşi... slu#itorii Săi îl trec cu vederea, îl lasă uitat, îl nesocotesc, um"lând împre#ur fără evlavie şi fără cutremur, discutând lucrurile cele mai străine de locul şi momentul dumne)eiesc care se săvârşeşte. săvârşeşte. 1e se întâmplă atunci în altar7 /ăstignim iar şi iar pe lisus Hristos, dar nu spre mântuirea, ci spre osânda, spre pier)area şi aruncarea noastră în întunericul cel mai dinafară. #iseri!a Ortodo?a) 'nalt euharisti!&) !u totul euharisti!&) nu %oate H adus& iar&"i la 4rumuseţea "i %uterea ei %rimar&) de!*t atun!i !*nd %reoţii ei vor înflori !a merii de iu1ire !&tre -ristosul !el Euharistie7 !*nd inimile noastre noastre or H !andele a%rinse s& !&del$ niţe 'nmiresmate de t&m*ie la %i!ioarele 'm%&ratului din Altar# 8Gala Galaction<. -1inei Tale !elei de Tain&) ast&.i 8iule al lui 2umne.eu) %&rta" m& %rime"te(((# 1u rugăciunea din Ghetsimani şi cu prinderea +omnului de#a am intrat în 3inerea cea !are a Sfintelor şi înfricoşatelor atimi.
S6INTELE S6INTELE PAT PATIMI IMI % "INEE "INEEA A MAE Sfinte, mântuitoare şi înfricoşate, numeşte Biserica atimile +omnului. S4inte) pentru că 1el ce le$a ră"dat este Sfâ ntul Sfinţi$ lor, Sfinţenia însăşi( mântuitoare, pentru că ele sunt preţul cu care +omnul a răscumpărat neamul omenesc din ro"ia păcatului( rnrri$ !o"ate) pentru că nu poate fi ceva mai cutremurător, mai înfricoşat decât ocara, ruşinea şi "at#ocura pe care făptura le$a aruncat asupra 4ăcătorului şi +ătătorului de "ine, 1are pe toate le$a ră"dat până la moarte, rugându$Se pentru călăii Săi. însăşi făptura neînsufleţită se cutremură şi se revoltă în faţa acestei nemaipomenite fărădelegi. 1ina de Taină din foişor este totodată şi 1ina despărţirii &De acum, s *ace)i acestea întru +omenirea Mea&. +e acum, +omnul nu va mai gusta decât oţet şi fiere şi cu gustul lor va muri( şi nu se va mai odihni decât în sa"atul cel ma re al mormântului. +upă 1ină, !ântuitorul va fi co"orât cu ucenicii pe drumul ro$ man care se vede şi astă)i, spre Siluan, şi de aici pe 3alea 1hedro$ nului au a#uns în Grădina Ghetsimani, unde adesea mergea să se roage. în faţa Sfântului Altar din Biserica !are, care se află acum în Grădina !ăslinilor, !ăslinilor, se întinde o lespede mare, colţuroasă, piatra pe care s$a rugat +omnul în această noapte, cu lacrimi şi sudori de sânge, şi pe care omenirea nu va înceta până la sfârşitul sfârşitul veacului s$o spele cu lacrimile căinţei şi ale recunoştinţei. 0ar afară, lângă Biserică, mai sunt încă opt măslini uriaşi, odrăsliţi din tulpinile ce$ lor ce au fost martori agoniei +omnului.
&&(
Ptotoa. PET!NI PET!NIU U T+NASE T+NASE
U#ILE P!$)IN3EI
&& 4
în primele veacuri, creştinii din 0erusalim se adunau la foişorul 1inei, de unde mergeau, pe rând, la toate locurile Sfintelor atimi, în fiecare loc se citeau cuvintele *vangheliei respective şi se retrăia înfricoşata dramă. oporul ascultând, plângea şi se tânguia, iar în 3inerea !are, când se citea *vanghelia de la Ghetsimani şi Golgota, strigătele şi suspinul lor erau aşa de mari, că se au)eau până la )idur )idurile ile oraşu oraşului. lui. ână astă)i, la 0erusalim se urmea)ă această sfântă tradiţie. 1easurile de vineri dimineaţa se citesc în "iserica de la fostul re toriu, unde a fost #udecat şi condamnat +omnul( dedesu"t se află temniţa celor osândiţi osândiţi şi lespedea lespedea găurită, unde au stat sfintele pi cioare ale +omnului, pe care mulţimea de pelerini o spală cu la crimi în aceste )ile. Apoi, se face o procesiune pe 1alea +urerii, pe uliţele pe care a purtat +omnul 1rucea osândei. A rămas ca mărtu rie, in piatra )idului, urma mâinii +omnului, cu care S$a spri#init, că)ând su" povara păcatelor noastre şi pe care m$am învrednicit şi eu, nemernicul, a o săruta. Slu#"a se încheie la Golgota, locul răstignirii... O a noi, slu#"a Sfintelor atimi începe #oi seara, cu slu#"a celor douăspre)ece douăspre)ece *vanghelii, care ne aduce aminte de rânduiala prime$ lor veacuri creştine. *vangheliile alese de la cei patru evanghelişti se citesc încadrate de citiri şi cântări, care sunt introduceri şi co$ mentarii la te=tele ce se citesc. 0n chip firesc ele stăruie îndelung asupra smereniei negrăite şi pogorârii 8Meno)ei< celei necuprinse de minte, a +omnului. #Cel !e se 'm1ra!& !u lumina !a "i !u o hain&) stat$a gol la 5ude!at&) "i a %rimit %alme %este o1ra.) din m*inile %e !are le$a .idit# 8Antifon %:<. #Ast&.i a 4ost s%*n.urat %e lemn) Cel !e a s%*n.urat %&m*ntul %e a%e7 !u !unun& de s%ini a 4ost 'n!ununat 'm%&ratul 'm%&ratul 'ngerilor) 'ngerilor) !u %or4ir& min!inoas& este 'm1r&!at Cel !e 'm1ra!& !erul !u nori(((# 8Antifon %@<. #8ie!are m&dular al s4*ntului T&u tru% a r&1dat o!ar& %entru noi7 Ca%ul) s%ini) 4aţa) s!ui%&ri) o1ra.ul) loiri !u %alme) gura) gustarea oţetului !el ameste!at !u 4iere) ure!hile) hulele !ele
%&g*ne"ti) s%atele) 1i!iuiri) "i m*na trestie) ' ntinsorile a tot tru%ul %e !ru!e) "i !uie) 'n!heieturile "i !oasta suliţ&) -8la aude<. +e aceea #toat& 4&%tura s$a s!him1at de 4ri!&) &.*ndu$Te %e Tine) -ristoase) %e Cru!e r&stignit7 soarele s$a 'ntune!at "i teme$ liile %&m*ntului s$au !utremurat) toate au %&timit 'm%reun& !u Tine) Cel !e ai .idit toate7 Cel !e ai r&1dat de oie %entru noi) 2oamne) sla& Ţie# 8Stihoavna<. +ar mai fără de măsură s$a sfărâmat inima !aicii reacurate #,&.*nd mielu"eaua) +&ria) %e +ielu"elul s&u tras s%re 5unghiere) mergea du%& El .dro1it&) 'm%reun& "i !u alte 4emei) strig*nd a"a3 Unde mergi) 8iule9 Au doar& este iar&"i alt& nunt& 'n Cana) "i a!olo Te gr&1e"ti a!um) !a s& le 4a!i lor in din a%&9 S%une$mi un !u*nt) Cuinte) "i nu m& tre!e !u ederea t&!*nd6# 80cos<. #,&.*ndu$Te %e Tine) Cuinte) s%*n.ur*nd %e Cru!e) i iarăşi #,&.*ndu$Te 8e!ioara !ea 4&r& 4 &r& %rihan&) t*nguindu$se !u mil& ! a o mai!&) s$a r&nit la inim& !u amar) "i sus%in*nd !u durere din ad*n!ul sunetu$ lui) .g*riindu$"i o1ra.ul) se !hinuia((( -8Stihoavna<. egiuitorii lui 0srail şi poporul cel necredincios s$au arătat mai împietriţi împietriţi decât pietrele şi #au %ironit %e Cru!e %e Cel !e le$a t&iat marea !u toiagul "i i$a %o&ţuit 'n %ustie7 au ad&%at !u 4iere %e Cel !e le$a %louat man& 'n %ustie de m*n!are# 8Antifon <. însuşi +omnul îi întrea"ă cu mâhnire şi nedumerire #Po%orul meu) !e am 4&!ut ou&9 Sau !u !e $am su%&rat9 Pe or1ii o"tri i$ am luminat) %e !ei le%ro"i i$am !ur&ţit) %e !ei morţi i$am 'niat6 Po%orul meu) !e am 4&!ut ou&9 Şi !u !e +i$aţi r&s%l&tit9 'n lo! de man&) !u 4iere7 'n lo! de a%&) !u oţet7 'n lo! s& +& iu1iţi) %e Cru!e +$aţi %ironit6# 8Antifon %E<. i încheie #2ou& lu!ruri "i rele a 4&!ut 4iul +eu !el 'nt*i$n&s!ut) Israel3 %e +ine) I.orul a%ei ieţii) +$a %&r&sit "i "i$a s&%at lui"i %uţ s4&r*mat7 %e +i ne +$a r&stignit %e lemn) lemn) iar %e 3ara va 0$a !erut "i 0$a slo1o.it(((# 8aude<. +e aceea, #de a!um nu te oi mai r&1da7 !hema$oi neamurile "i a!elea +& or %rosl&i(((# %rosl&i(((# @Anti4on %E<.
00:
Protoa. Protoa. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
&&
Ascultând cele douăspre)ece *vanghelii cu întristare şi cutre$ murare, Biserica ne îndeamnă să urmăm tâlharului celui drept şi să strigăm strigăm cu credinţă credinţă -omeneţte$n -omeneţte$nee !ântuitor !ântuitorule, ule, 0ntru împărăţia Ta-. i să aducem curate simţirile noastre înaintea lui Hristos, ca să nu ne sugrumăm cu gri#ile lumii, ca 0uda să nu pră)nuim astile noastre ca iudeii, ci curăţindu$ne de toată întină$ ciunea şi curat să ne rugăm ui... 1ontemplând încă această negrăită smerenie a !ântuitorului, pe care *l de "ună voie a luat$o pentu noi, întristarea Bisericii nu este de)nădă#duită, ci plină de năde#de şi stăpânită, copleşită de iu$ "irea lui +umne)eu +umne)eu pentru noi. în Sfânta şi !area 3ineri, dimineaţa, iturghie nu se săvâr$ şeşte, pentru că însuşi !ielul lui +umne)eu este #ertfit acum( este vreme de post total, pentru că !irele s$a luat de la noi 8!t. F, %@<. 1easurile împărăteşti din nou ne pun înainte necuprinsa co$ "orâre şi smerenie a +omnului, spaima şi cutremurul întregii făp$ turi, 1rucea cea dătătoare de viaţă, credinţa tâlharului, din care se impun câteva învăţături de mare însemnătate pentru mântuirea noastră. &efericitul ucenic şi vân)ător va uimi de$a pururi lumea. Bise $ rica va osândi fără cruţare pe 0uda cel fără de lege, care nu a vrut să înţeleagă înţeleagă nimic din toate minunile +omnului +omnului şi din toată dumne$ )eiasca învăţătură pe care o au)ise de la învăţătorul, pe 1are vân)ându$ pe "ani şi$a agonisit spân)urară şi moarte veşnică. #2in !e %ri!in&) îl întrea"ă ea, te$ai 4&!ut *n.&tor +*ntuitorului9 Au doar& te $a des%&rţit de !eata A%ostolilor9 Au doar& te $a li%sit de darul t&m&duirilor9 Au doar&) nu ţi$a s%&lat "i ţie %i!ioarele la Cin&9# ', cât de a"surdă şi de cât rău este pricinuitoare iu"irea de argint, care a dat #udecătorilor celor fără de lege pe 6udecătorul 1el drept, şi care face pe ucenic să se lepede de învăţătorul şi să se li$ pească de diavolul, să cadă din lumină întru întunericul morţii. morţii. +impotrivă, ridicarea tâlharului celui răstignit de$a dreapta +omnului ne umple sufletele de năde#de. a începutul săptămânii.
când eram în aşteptarea aşteptarea !irelui, !irelui, ne întristam întristam şi ne temeam să nu rămânem rămânem afară din cămară, neavând haina de nuntă -1ămara Ta) +*ntuitorule) o &d 'm%odo1it& si 'm1r&!&minte nu am !a s& intru 'ntr$'nsa(((# Acum însă !irele a venit şi cel dintâi care a intrat în cămara de nuntă a fost tâlharul -Artă)i vei fi cu !ine în /ai?1are a fost haina lui de nuntă, ce îm"răcăminte a avut, că s$a învrednicit de atâta dar7 Strigătul de încredere şi smerenie către +umne)eu 1el ascuns, cu 1are împreună pătimea chinurile răstig$ nirii, credinţa şi smerenia care au îndreptat pe vameşul, acestea au deschis tâlharului /aiul? +ar faptul se cuvine cuvine privit şi mai cu luare aminte. 3inerea 3inerea !are este )iua poticnirilor. oporul cel ales îşi pierde dreptul de întâi$născut întâi$născut prin nelucrare şi necredinţă necredinţă faţă de +umne)eu( 0uda, din ucenic şi hără)it împărăţiei, moşteneşte iadul pentru iu"irea de arginţi( etru, ucenicul, se leapădă de învăţătorul dintr$o nesocotită încredere în sine şi numai cu amare lacrimi îşi va putea spăla greşeala( păcătoasa cea desfrânată devine mironosiţă şi toată lumea va vor"i de umilinţa şi căinţa ei, iar tâlharul tâlharul cel ucigaş, intră pri $ mul în /ai, prin smerenie şi credinţă. Toate aceste răsturnări ne umplu de cutremur şi de năde#de tot$ odată. 4aptele noastre, deşi tre"uitoare şi de mult folos, nu sunt îndestulătoare pentru mântuire. +acă ar fi fost, nu mai era nevoie de venirea şi pătimirea lui Hristos. +ar lumea nu s$a putut mântui fără *l. ăcatul este o rană adâncă, nevindeca"ilă( numai +um$ ne)eu putea s$o vindece şi numai #%rin rana Lui noi toţi ne$am in$ de!at#( +ar omul tre"uie să$şi recunoască măsura neputinţei sale şi cu inimă smerită să se atârne cu credinţă tare de Hristos, ştiind că numai de la *l vine i)"ăvirea -omeneşte$ma +oamne...- şi va au)i ca tâlharul -Astă)i vei fi cu !ine 0n /ai?-.
&&H
Protoa. Protoa. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
&& '
S)MB+TA MAE % SABATUL 4ărădelegea s$a săvârşit, dar totodată +omnul şi$a împlinit lu$ crarea crarea răscumpărătoar răscumpărătoare e &Sv(r'itu/s/ +umne)eiescul trup &Sv(r'itu/s/aa 7& +umne)eiescul atârnă pe 1ruce, gol şi mort, fără suflare( losif şi &icodim îl gătesc pentru îngropare, îngropare, tânguindu$se tânguindu$se cu plângere şi umilinţă -1um Te oi 'ngro%a) 2umne.eul meu9 Sau !um Te oi 'n4&"ur& !u giul$ giuri9 Cu !e m*ini m& m& oi atinge atinge de tru%ul T&u T&u !el nestri!at9 nestri!at9 Sau !u !e !*nt&ri oi !*nta du!erii Tale de ai!i9 # Se scoate Sf. *pitaf în mi#locul Bisericii cu Sfânta *vanghelie şi Sfânta 1ruce, semnele de slavă ale 1elui răstignit, şi poporul evlavios îi aduce prinos flo$ rile primăverii şi florile sufletului lacrimile căinţei şi frângerea inimii. rohodul +omnului de vineri seara este ultima etapă a tângui$ rii pentru +omnul Hristos, 1are se află în mormânt. Slu#"a este alcătuită din salmul %%9, folosit în tradiţia e"raică la aşti, între stihurile căruia s$au intercalat strofe alcătuite de Biserică( e un fel de împletire a celor două Testamente. 1ele trei părţi ale slu#"ei ne arată şi mai deplin negrăita co"orâre a +omnului, 1are merge până la cele mai de #os ale iadului, unde se afla omul că)ut. * capătul cel mai de #os al pogorârii lui +umne)eu pentu mântuirea neamu$ lui omenesc, în timp ce trupul se află în mormânt, +omnul cu su$ fletul se co"oară în iad ca un +umne)eu, sfărâmând porţile iadului şi eli"erând pe cei legaţi. +ar ce sunt aceste -porţi- pe care le sfărâmă +omnul7 0adul cu porţile lui, care care )ăvoră )ăvorăsc sc pe cei morţi morţi din din veac, veac, este este starea starea decă) decă)ută ută a omenirii depărtate de +umne)eu prin păcat, starea de i)olare şi
de)năde#de în care se află omenirea că)ută. Hristos, luând asupra Sa singurătatea morţii şi lăsându$Se legat de lanţurile ei, a sfărâmat aceste lanţuri, ducând comuniunea, viaţa şi lumina în locul unde domnea întunericul, întunericul, moartea moartea şi singurătatea singurătatea.. 1o"orând 1o"orând în împărăţia morţii, Hristos a "iruit pentru totdeauna moartea, aducând în locu$i viaţa veşnică. +e aici, marea şi nestăvilita "ucu$ rie pascală. +e acum moartea şi iadul nu mai au putere. Biserica este locul unde porţile iadului nu se mai închid niciodată asupra omului. #C*nd Te$ai %ogor*t la moarte) Cela !e e"ti iaţa !ea 4&r& de moarte) atun!i iadul ai omor*t !u str&lu!irea 2umne.eirii#( #'n morm*nt) ,iaţ&) %us ai 4ost) -ristoase) "i !u moartea Ta %e moarte o ai %ierdut "i iaţ& lumii Tu ai i.or*t#( în această "iruinţă "iruinţă asupra iadului, iadului, +omnul este ca -un leu adormit#) ca soarele care apune şi răsare pentru a risipi întunericul şi ca "o"ul de grâu, care moare pentru a rodi viaţa veşnică. +e la spaima în faţa negrăitei co"orâri a +omnului pentru "i$ ruinţa asupra morţii, prohodul trece la odihna Sâm"etei celei !ari, care după fapta cea neagră de vineri, lasă să se întrevadă )orile al"e ale învier învierii. ii. #Ast&.i Tu ai s4inţit .iua a "a%tea) %e !are ai 1ine!u*ntat$o 1ine!u*ntat$o !u 'n!etarea 'n!etarea lu!r&rilor Tale) !& toate le %re4a!i "i le 'nnoie"ti) odihnindu$Te#( #Xiua de a.i mai 'nainte a 'n!hi%uit$o !u tain& marele +oise .i!*nd3 Şi a 1ine!u*ntat 2umne.eu .iua a "a%tea7 a!easta este .iua odihnei) 'n !are S$a odihnit de toate lu!r&r lu!r&rile ile Sale Sale Unul$N Unul$N&s! &s!ut) ut) 8iul 8iul lui 2umne. 2umne.eu) eu) du%& du%& tru% tru% odihnindu$Se7 "i la !eea !e era iar&"i 'ntor!*ndu$Se) %rin 'niere) ne$a d&ruit nou& iaţ& e"ni!&) !a un singur 1un "i iu1itor de oameni#( a sfârşitul slu#"ei, se încon#oară "iserica cu Sfântul Aer, pe su" care trec credincioşii, i)"ăviţi prin patima +omnului. aremia care se citeşte îndată, profeţia cu câmpul de oase de la le)echil 8D2, %$%;<, face din nou să se întrevadă învierea cea de o"şte, arusia.
!are, cu multe citiri "i"lice, urmea)ă după chipul cel mai vechi al
120
Protoi. PET!NIU PET!NIU T+NASE T+NASE
U#ILE P!$+IN,EI
&0 &
slu#"ei "isericeşti. 1itirile sunt întrerupte de două ori, prin acla$ maţii entu)iaste, entu)iaste, care se repetă de multe ori #S& !*nt&m 2omnu$ lui) !&!i !u sla& sla& S$a %rosl& %rosl&it# it# şi #Pe 2omnul l&udaţi$L "i$L %rea'n&lţaţi intru toţi e!ii6# A dispărut de#a atmosfera de apăsare şi întristare a Sfintelor atimi. orile învierii înaintea)ă tot mai luminos. 1ele cincispre)ece paremii ne pun înainte chipurile învierii din 3echiul Testament, marile lucrări ale lui +umne)eu în lume 4ace$ rea, i)"ăvirea din ro"ia *giptului, trecerea prin !area /oşie, trece$ rea 0ordanului în 1anaan a lui losua, proorociile mesianice şi încheie cu +aniil şi cu cei trei tineri din cuptor, icoană a i)"ăvirii neamului omenesc din c uptorul iadului. a 0erusalim, în cuprinsul acestei slu#"e a Sâm"etei !ari are loc covârşitoarea minune a arătării Sfintei umini. 4aptul se pe$ trece în timpul 3ohodului 3ecerniei, la cântarea uminii( umina cea ină este însuşi Hristos, este umina învierii. rocesiunea este măreaţă. atriarhul cu tot sinodul, arhiman$ driţii, stareţii mănăstirilor din alestina, monahi şi fraţi, toată 4răţia Sfântului !ormânt, la care se adaugă şi pelerinii clerici, înşiruiţi pe două rânduri într$o ordine desăvârşită, merg de la alta$ rul Bisericii învierii spre Sfântul !ormânt, în sunete de clopot şi toacă, împletite cu glasurile neîntrecute ale slu#itorilor şi întreg vă)duhul este numai sunet şi cântare. rocesiunea se face fără lumânări şi în toată "iserica nu se află nici o candelă sau lumânare aprinsă. Să ne închipuim această măreaţă privelişte. +e #ur împre#urul Sfântului !ormânt, lume de pe lume, ca la un mare spectacol, înghesuită peste tot şi la toate nivelele unde se poate sta, până sus la uriaşa cupolă de deasupra. Toţi ţin în mâini "ucheţele de lumânări, câte trei)eci şi trei, după numărul anilor pământeşti ai !ântuitorului, cu privirile aţintite spre Sfântul !ormânt, într$o încordată aşteptare. rocesiunea slu#itorilor încon#ură de trei ori Sfântul !ormânt şi cele două capete ale şirului se a#ung
înfăşurându$% ca o uriaşă panglici vie. rivindu$i, gândul se duce la hora cosmică a aştrilor şi a atomilor, in rotirea lor neo"osită. 1eea ce sim"oli)ea)ă sim"oli)ea)ă aceia, aici se petrece aievea aievea +umne)eu este cen$ trul e=istenţei, toată făptura se roteşte în #urul lui Hristos, prin 1are toate via)ă şi se mişcă. arca de#a a început măreţul ospăţ de nuntă al !irelui Hristos precum )ice Biserica -!ire -ristoase ) Care e"ti mai 4rumos de!*t toţi 4iii oamenilor) oamenilor) Care ne$ai !hemat la os%&ţul !el duhoni!es! al nunţii tale -8!arţea cea !are<. 1hipurile 1hipurile luminoase ale slu#itorilor, tineri şi cu trăsături îngereşti, preînchi$ puiesc mulţimea tinerilor în haine al"e din #urul tronului !ielului, din Apocalips, iar cântarea lor este "ăr"ătească şi plină de fru$ museţe, ca vuietul de ape multe... !ormântul +omnului este pecetluit de cu seară sear ă -umina era întunericul au a cu+rins/o&. +upă a treia încon$ 0n întuneric, dar întunericul #urare se despecetluieşte uşa. atriarhul intră înlăuntru, adună cu mâinile vata de pe lespedea Sfântului !ormânt, aprinsă cu o lu$ mină fosforescentă, care nu arde şi iese cu ea afară la mulţime... Se ridică un colţ al vălului care ascunde umina... 5n strigăt de uimire cutremură toată "iserica şi ropotele de aplau)e ale unei nestăvilite nestăvilite "ucurii umplu vă)duhul. vă)duhul. -umina lui >ri/to/ lu-inea:ă tuturor&. 4lăcări mari se învăluie în sfeşnicele înalte ale Sfântului !ormânt şi în vasele sferice din mâinile arhie$ reilor de o parte şi de alta a Sfântului !ormânt !ormânt şi de la altarul Bi$ sericii învierii. Toată lumea se înghesuie să$şi aprindă "uchetul de lumânări de la Sfânta umină şi în câteva clipe întreaga "iserică este o mare de foc. -Acum toate s$au um%lut de lumin&) "i !erul "i %&m*ntul#( astile, săr"ătoarea luminii, a "iruinţei, a "ucuriei şi totodată inaugurare, început al împărăţiei celei veşnice. Aşa cum pe Ta"or +omnul şi$a arătat o clipă ucenicilor slava Sa, tot aşa şi acum, la Sfântul Sfântul !ormânt !ormânt prin Sfânta umină, Hristos 1el înviat înviat străluceşte o ra)ă a slavei Sale peste cei adunaţi la ospăţul cel de taină al învierii Sale.
&00
Protoa. Protoa. PET! PET!N&U N&U T)NAS T)NASE E
U#ILE P!$+IN3EI P!$+IN3EI
&0 2
+ar totul durea)ă doar câteva clipe( e o icoană, o arvuna numai şi încă nu e "ucuria cea deplină. +e aceea, în noaptea învierii Bi$ serica o va spune cu dorire #O) Pastile !ele mari "i %reas4inţite) -ristoase(((6 2&ruie"te$ni$le 'ns& mai ade&rat) 'n .iua !ea ne'n$ serat& a 'm%&r&ţiei Tale6# încetul cu încetul, entu)iasmul se potoleşte, lumea e fericita ca încă o dată s$a învrednicit să primească Sfânta umină. a altarul Bisericii învierii începe citirea celor cincispre)ece paremii şi se continuă Sfânta iturghie a Sâm"etei celei !ari, la care am avut marea fericire să slu#esc şi eu, nevrednicul, ca smerit pelerin la Sfintele ocuri din Iara Sfântă 8în aprilie %F2;(. +ar, în #urul Sfântului !ormânt, până târ)iu se vor împleti cu dangătul clopote$ lor, ecourile "ucuriei pascale ale mulţimilor de credincioşi de toate confesiunile, adunaţi la dumne)eiescul ospăţ. & !9 Pa/tile cele -ari /i prea/1in;ite9 -ristoase(((I#
$UMINA "A N"NS"RAT9 #Puţin& este osteneala) e"ni!& odihna# 81uv. !oise<
!ai ieri ne îngri#oram la vestea sosirii luptelor celor duhov$ niceşti, de la începutul ostului. 1âteva )ile doar ne despart de cu$ tremurul şi tânguirea Golgotei. i iată acum toate au trecut, au rămas în urmă. Bucuria pascală şi lumina învierii se revarsă peste noi cu îm"elşugare. !irele Hristos ne$a poftit pe toţi la ospăţul Său de nuntă... +ar, până să a#ungem aici, a tre"uit să călătorim pe o cale strâmtă, însă foarte sigură, "ine "ătătorită, pentru că pe ea au călătorit mulţi înaintea noastră( aceea pe care ne$a arătat$o pas cu pas Sfântul şi marele ost. !ai întâi ne$am pregătit cu gri#ă, ca pentru orice lucru mare din viaţă şi pentru ca să fim siguri că vom a#unge fără greş la ţinta dorită. Apoi am declarat făţiş, cu îndră)neală, ră)"oi diavolului, cu rugăciune şi cu post( cu rugăciune stăruitoare şi aspre nevoinţe, cu curăţire de păcate şi cu lucrarea virtuţii, călău)iţi necontenit de învăţăturile Sfinţilor ărinţi şi de pilda vieţii lor desăvârşite şi întăriţi necontenit de harul Sfântului +uh. Sfintele atimi ale +omnului ne$au arătat mai deplin rostul pregătirii noastre de a ne împotrivi din răsputeri răului şi a ne lăsa scrişi cu +egetul Tatălui
1;C
ProtoL. PET ProtoL. PET!NIU !NIU TAASE TAASE
U#ILE P!$+IN,EI
&0 4
1eresc 1eresc.. 1ăci 1ăci mântui mântuirea rea este marele dar pe care ni$% face !ântuitorul !ântuitorul Hristos, prin Sfintele Sfinte le Sale atimi, atim i, şi nu rod al ostenel ostenelilo ilor r noastre. &u e=istă alta cale pentru a a#unge la marea "ucurie a învierii. e ea tre"uie să călătorim toată viaţ viaţa, a, căci căci ast astil ilee din din acest an şi din fiecare fiecare an este este numa numaii o arvu arvună nă,, o repetiţie pentru astele cel veşnic. veşnic. +e aceea, Sfântul Sfântul loan Gură de Aur )ice la tre!ut ut rem remea ea aşti #A tre! Postului) dar n$a tre!ut "i rostul %ostului#( 3a veni însă vremea vremea când călătoria pe calea cea strâ strâmt mtăă se va fi sfâr sfârşi şitt pentru totdeauna. to tdeauna. 1ând va fi trecut putina osteneală şi vom fi ancorat în lima limanu null odih odihne neii cele celeii veşnice. 1u ochii minţii aţintiţi necontenit spre acest ţărm, să ne ducem mai departe călă călăto tori ria. a. uţi uţină nă este este osteneala... Gândurile de faţă, un tovarăş smerit pe această cale.
C u p ri n s 1uvânt înainte, de 6. P( S( +itro%olit 2aniel ............ @ 3remea luptelor duhovniceşti ............ ........... 2 +uminica 3ameşului şi a 4ariseului ............. . %% +uminica 4iului /isipitor ............ .......... %2 +uminica înfricoşatei 6udecăţi .............. ..... ED Săptămâna a treia ................ ............. D% +uminica igonirii lui Adam din /ai ............... D II (S T4o VQŞ l+ ,VL = E= PO ST ................
+oamne şi Stăpânul vieţii mele ................. ;E Săptămâna întâia a ostului !are ................ @9 +uminicile ostului !are. +uminica 'rtodo=iei ..... ; Săptămâna şi +uminica a doua ................... 9 Săptămâna şi +uminica a treia ................... 2E Săptămâna şi +uminica a pa tr a .. .. .. .. .. .. .. .. .. . 2 Săptămâna şi +uminica a cincea .................. .................. 9% Săptămâna a şasea, a stâlpărilor ............ ...... 99 +uminica stâlpărilor .......... ................ FE UI(S=4l=D5ŢE(L=L=PYn + l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .... F@ Săptămâna
atimilor .......... ................ F@ Sfânta şi marea uni .................. ......... F2 Sfânta şi marea !arţi ................ ......... %:% Sfânta şi marea !iercuri ............. .......... %:@ Sfânta şi marea 6oi .................... ........ %:F Sfintele atimi 3inerea !are ................... %% D Sâm"ăta !are Sa"atul .............. .......... %%9 umina cea neînserată .............. .............. %ED
+oamne şi Stăpânul
şi să nu osândesc pe
vieţii mele,
fratele meu,
duhul trândăviei,
că "inecuvântat eşti
al gri#ii de multe,
în vecii vecilor.
al iu"irii de stăpânire şi al grăirii în deşert
Amin?
nu mi$% da mie( iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al ră"dării şi al dragostei, dăruieşte$% mie, slugii Tale. Aşa, +oamne, împărate, dăruieşte$mi ca să$mi văd păcatele mele
