uleiuri-volatile.docx

CUPRINS Argumentul lucrării Introducere Capitolul I - INTRODUCERE ÎN AROMATERAPIE.................................................4 1.1

Istoric.................................................................................................................... 4

1.2

Aromaterapia........................................................................................................6

Capitolul II - ULEIURI VOLATILE..............................................................................7 2.1

Caracteristici.........................................................................................................7

2.2

Răspândire............................................................................................................8

2.3

Localizare.............................................................................................................9

2.4

Proprietăți fizico-chimice......................................................................................9

2.5

Componente aromatice.......................................................................................11

2.6

Clasificarea uleiurilor volatile............................................................................12

2.7

Obținerea uleiurilor volatile................................................................................12

2.7.1

Metode mecanice de obținere a uleiurilor volatile........................................16

2.7.2

Metode moderne de obținere a uleiurilor volatile.........................................16

2.7.3

Metode fermentative....................................................................................17

2.8

Administrarea internă a uleiurilor volatile..........................................................18

2.9

Utilizări ale uleiurilor volatile............................................................................19

Capitolul III - PRODUSE VEGETALE CE CONȚIN ULEIURI VOLATILE.........20 3.1

Flori.................................................................................................................... 20

3.2

Plante aromatice..................................................................................................22

3.3

Mirodenii............................................................................................................29

3.4

Copaci................................................................................................................. 33

3.5

Rășini și rădăcini.................................................................................................38

3.6

Citrice.................................................................................................................39

3.7

Ierburi, semințe și arbuști....................................................................................42

Concluzii Bibliografie

ARGUMENTUL LUCRĂRII Tema lucrării mele se numește ,,Uleiuri volatile” și am ales să dezvolt această temă deoarece am vrut să aflu utilizările acestor uleiuri și cu ce ne ajută și în viața de zi cu zi. Majoritatea dintre noi nu am încercat să ne ,,tratăm” cu aceste uleiuri deoarece utilizarea acestora nu ne este cunoscută îndeajuns precum sunt cunoscute medicamentele. După cum știm, plantele au fost folosite în scopuri medicinale încă de la refacerea lumii. Oamenii primitivi se bazau foarte mult pe instinctul lor de supraviețuire. Urmându-și simțul, mirosul, precum și experiența, aceșita au fost capabili să își însușească cunoștiințe despre capacitatea imensă a plantelor de a vindeca și de a trata dureri și boli. Denumite și esențe vegetale sau esențe aromatice, uleiurile volatile sunt obținute din frunze, rădăcini, flori, fructe sau semințele plantelor. În multe cazuri, eficiența uleiurilor de acest fel s-a dovedit a fi mai mare decât cea a medicamentelor de sinteză. În plus, aceste remedii suunt bine asimilate de organism, nu necesită administrare în doze mari și sunt simplu de folosit. Acestea se utilizează sub formă de: inhalații (sunt potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a răcelilor, gripei și pentru pregătirea tenului în vederea unui tratament cosmetic), masaj (este una dintre cele mai populare metode de utilizare a uleiurilor), baie, comprese (compresele fiebrinți sunt moduri eficiente de a trata probleme pielii, cum ar fi infecțiile sau durerile musculare de natură reumatică), cosmetică și aromaterpie.

INTRODUCERE Hipocrate, părintele slăvit al medicinei, cunoștea valoarea terapeutică a multor moduri naturale de vindecare folosite în Grecia Antică, printre care și aromaterapia și uleiurile volatile. Totuși, rolul terapeutic al aromaterapiei și al uleiurilor volatile, lăudate de Hipocrate pentru beneficiile lor tămăduitoare, a fost privit cu scepticism de către organizațiile medicale. Acestea au fost considerate doar o terapie plăcută, alternativă, eficientă pentru relaxarea nerviilor. Nu există nicio îndoială că relaxarea minții și eliberarea de stres sunt de o importanță extremă în orice proces de vindecare. Peste trei sute de uleiuri parfumate sunt folosite de aromaterapeuții profesioniști, deși doar o parte dintre acestea vin în întâmpinarea nevoilor de zi cu zi ale unei familii obi șnuite. Fiecare ulei are propria categorie de proprietăți terapeutice, în funcție de propor țiile și combinațiile de preparate chimice care există în mod natural în acesta. Chimi știi au izolat ingredientele active în cazul unor uleiuri care, prin utilizarea lor practică, au dovedit că au efecte curative. Deci, medicamentele s-au dezvoltat prin concentrarea acestor substanțe active. Fiecare ulei poate să conțină până la două sute de compuși chimici diferiți deoarece interacțiunea acestora îi conferă uleiului proprietăți curative și îi reduce din posibilele efecte adverse, care însoțesc medicația sintetică. Uleiurile folosite în aromaterapie trebuie utilizate în mod adecvat, pentru a asigura beneficii optime și reacții adverse minime. Efectele terapeutice ale plantelor medicinale sunt datorate principiilor active care sunt amestecuri de substanțe cu acțiune farmacologică și care acționează sinergic. Readuse la actualitate, plantele reprezintă sursa de materii prime pentru extracții de principii active și uleiuri volatile, ce au o valoare deosebită pentru industria de medicamente, produse farmaceutice și cosmetice. Utilizarea plantelor medicinale și aromatice în terapia naturală prezintă avantaje semnificative, cum ar fi: produsele și preparatele de origine vegetală sunt mai bine tolerate de organism, au eficacitate sporită și nu produc fenomene de obișnuință. Plantele reprezintă adevărate laboratoare și farmacii ale naturii, dar trebuie folosite cu precau ție, de altfel ca orice medicament și bineînțeles după sfatul unui specialist.

Capitolul I - INTRODUCERE ÎN AROMATERAPIE

1.1Istoric Istoria uleiurilor esențiale este strâns legată de istoria plantelor medicinale. Încă din anul 3000 î.Hr., egiptenii au început să se folosească de plantele aromatice în scopuri medicinale și cosmetice, precum și la procesul de îmbălsămare. Hipocrates, părintele medicinii amintește în scrierile sale mai multe plante medicinale. Din sec. X datează scrieri ale medicului arab Avicenna, în care amintește peste 800 de plante medicinale și efectele benefice pe care acestea le au asupra organismului. Datorită lui s-a descoperit și s-a dezvoltat procesul de distilare pentru obținerea uleiurilor volatile. Pe parcursul deceniilor s-a aflat că, de fapt, procesul de distilare nu a fost descoperit de Avicenna ci doar a fost perfec ționat. În sec. XII ,,miresmele arabiei”, așa au fost numite uleiurile volatile, au devenit cunoscute în Europa. Mai târziu, în sec. XVI, existau numeroase căr ți în care erau publicate rețete pentru obținerea uleiurilor, a esențelor parfumate, precum și a combinațiilor din plante medicinale, iar accesul la aceste căr ți se putea face de orice om care știa să citească. În secolul XVII, Nicholas Culpeper a publicat o carte care con ținea rețete pentru cosmetică pe bază de plante, rășini, uleiuri sau ape aromatice. În secolele XVIII și XIX, chimiștii de la acea vreme au studiat componenții activi ai plantelor medicinale descoperind multiple componente: cofeină, chinina, morfina, atropina etc. Încă din Antichitate omul a fost preocupat de separarea principiilor aromatizante din plante, natura fiind principal sursă de parfumuri și arome. Uleiurile esențiale (volatile sau eterice) apar încă din în scrierile istoricului grec Herodot (485-425 Î.Hr.), a istoricului roman Piiny (23-79) și a lui Dioscorides. Cuvântul ,,parfum” provine din latinescul ,,per fumum” care înseamnă “de” sau “prin” fum, ce face referire la utilizarea tămâii aprinse cu ajutorul căreia anticii erau trimiși în rai. Senzația de miros, fie con știent sau fie subcon știent, este o latură a existenței umane care ne controlează emoțiile și care ne ajută la înțelegerea vieții. Impresia de miros a fascinat întotdeauna mintea umană, iar mitul asociat acestui simț a fost încorporat în ritualuri și a primit o însemnătate simbolică, reflectată în scrierile antice. Se credea că diferite mirosuri, cum ar fi cele rezultate din arderea unor rășini, bucăți de lemn sau plante aromatie, posedau proprietăți magice, acestea fiind folosite în semn de închinăciune către Dumnezeu. S-a presupus, de asemenea, că mirosurile protejează viața, înlătură bolile și răul și creează o legătură între om și strămoșii lui. Uleiurile volatile sunt amestecuri complexe de hidrocarburi alifatice, aromatice și hidroaromatice, alheide, alcooli, esteri și alți constituenți, care în

general predomină compușii din clasa terpenoidelor. Uleiurile volatile sunt lichide cu un miros caracteristic, aromatic și plăcut, antrenabile cu vapori de apă. În momografia de generalități Aetherolea din Farmacopeea Română ediția a X-a, uleiurile volatile sunt definite ca fiind amestecuri de substan țe volatile și lipofile, cu miros aromat, care aparțin diferitelor clase de compu și organici (mai ales terpene și derivații lor oxigenați). Uleiurile volatile sunt produşi ai metabolismului secundar vegetal secretaţi de celule specializate în acest scop, repartizaţi în diferite organe şi depozitaţi în vacuole, pungi sau canale secretorii, ori în peri glandulari, sub formă de lichide uleioase, volatile, cu miros plăcut, aromat. Ele sunt amestecuri de diverşi constituenţi chimici dotaţi cu interesante proprietăţi terapeutice. Dintre toate denumirile aceea de ulei volatil este cea adecvată, deoarece defineşte volatilitatea acestora şa temperatura ambiantă, datorită tensiunii de vapori crescute. Celelalte denumiri sunt improprii: termenul “uleiuri eterice” ar trebui să caracterizeze amestecurile de eteri, ori uleiurile volatile au în compoziţia lor şi mulţi alţi constituenţi care nu sunt eteri, iar termenul de “uleiuri esenţiale” sau “esenţe” se aplică tuturor principiilor mirositoare degajate de substanţele naturale, chiar şi ale acelora care au rezultat în urma unui proces fizic, chimic sau enzimatic. Pentru diferenţierea uleiurilor volatile de cele grase, ambele lichide hidrofobe, se foloseşte denumirea de aetherolea pentru primele şi olea pingua pentru cele din urmă. Utilizarea plantelor de uleiuri volatile (denumite şi plante aromatice), sau numai a uleiurilor volatile în lupta contra maladiilor infecţioase sau psihice este cunoscută sub denumirea de aromaterapie. Mai recent termenul se aplică numai pentru terapia cu uleiuri volatile. Ea se aplică de mai multe milenii. În evoluţia sa aromaterapia a cunoscut mai multe etape: la început plantele aromatice se foloseau sub formă de infuzii, decocţii sau fumigaţii; apoi ca extracte obţiute prin macerare sau digestie în uleiuri vegetale sau în vinuri (în această perioadă noţiunea de acţiune terapeutică este legată de prezenţa substanţelor mirositoare), iar mai târziu, după ce s-au acumulat suficiente cunoştiinţe despre uleiurile volatile, s-a trecut la obţinerea acestora în stare pură (prin distilare) şi la folosirea lor în combaterea diferitelor boli. Perioada modernă se bazează pe cunoştiinţe despre constituenţii chimici ai uleiurilor volatile privind activitatea lor fizică, chimică, biochimică şi terapeutică. Cea mai bogată zonă din lume în plante medicinale este India. Parfumurile erau mult întrebuinţate atât în ceremonii religioase cât şi în medicină (adresându-se pentru tratarea corpului şi sufletului). O inscripţie descoperită în Mesopotamia, având peste 4000 de ani, menţionează utilizarea uleiurilor volatile în ceremonii relogioase şi în combaterea epidemiilor.

1.2 Aromaterapia Aromaterapia a devenit una dintre metodele de vindecare naturală cu cea mai rapidă răspândire în mai multe țări ale lumii. Aceasta și-a câștigat rapid respectul din partea medicilor tradiționali și a aromaterapeuților calificați care nu lucrează numai în particular, ci și în spitale, ospicii și cabinete medicale. Arta aromaterapiei folosește uleiurile esențiale pure, extrase din diferite părți ale plantelor și ale copacilor. Aceste substanțe naturale, parfumate, lichide, considerate de obicei ,,forța vieții” sau ,,sufletul” plantelor, au o mulțime de proprietăți terapeutice. Aromaterapia este o terapie holistică bazată pe metode complementare medicinei clasice, care contribuie la menținerea sau redarea echilibrului sănătă ții fizice, mentale și spirituale. Plantele au fost folosite în scopuri medicinale încă de la facerea lumii. Oamenii primitivi se bazau foarte mult pe instinctul lor de supraviețuire. Urmânduși simțul mirosului, precum și experiența, au fost capabili să își însu șească cunoștiințe despre capacitatea imensă a plantelor de a vindeca și de a trata dureru și boli. Mai multe studi, demonstrează că aromaterapia a șuat ființă în Egiptul Antic, iar medicamentele pe bază de plante datează cel puțin de prin anii 3000 î. Hr. Există multe dovezi care arată că parfumurile făceau parte din via ța zilnică a egiptenilor. Pentru a fi mai sănătoși, egiptenii de rând foloseau condimente în mâncare. De exemplu, usturoiul era foarte cunoscut pentru calitatea sa de a îndepărta bolile și de a preveni izbucnirea unei epidemii. Alte ierburi sau condimente folosite era semințele de anason, chimen, mentă, maghiran sau pătrunjel. Egiptenii parfumieri au obținut formula faimosului ,,Kyphi”- tămâie și parfumul preferat – bazat pe un amestec de 16 arome. Ingredientele exacte din care era alcătuit Kyphi sunt necunoscute, dar se spune că, printre altele, ar fi conținut obligeană, scorțișoară, tămâie, henna, ienupăr și smirnă. De asemenea, ierburile aromatice și masajul erau folosite în China cu mult înainte de nașterea lui Iisus. Chinezii care trăiau de-a lungul Fluviului Galben, acum 5000 de ani, foloseau frunze de pelin și rădăcini de obligeană pentru igienă. În India, pantele și extractele din plante erau folosite din anii 3000 î. Hr., medicina tradițională indiană fiind cea mai veche formă de medicină din lume și se foloseau multe tehnici diferite de masaj, presopunctură și uleiuri esențiale. Una dintre cele mai vechi cărți indiente despre plante, Vedas, menționează busuiocul, scorțișoara, coriandrul, ghimbiru, smirna și lemnul de santal. Grecii antici au jucat un rol foarte imortant în medicina aromatică, dezvoltând cuoștiințele dobândite de la egipteni. Hipocrate, care s-a făcut cunoscut ca ,,părintele medicinei”, a adoptat o manieră holistică de tratare a organismului uman și a susținut beneficiile băilor aromatice zilnice, precum și ale

masajului. Românii adorau parfumurile și uleiurile parfumate, pe care le foloseau la masaj sau pentru a-și parfuma părul sau hainele. Când plecau a luptă, soldații români, aveau la ei smirnă pentru a-și vindeca rănile. Cunoștiințele lor despre proprietățile de vindecare ale pantelor s-au răspândit în întregul imperiu. În Evul Mediu, lavanda și alte ierburi, prinse într-un buchet, erau folosite ca protecție împotriva ciumei.

Capitolul II - ULEIURI VOLATILE 2.1 Caracteristici Uleiurile volatile mai sunt numite și uleiuri esențiale sau uleiuri etirice. Acestea sunt amestecuri complexe de hidrocarburia alifatice și aromatice, acizi, aldehide și alcooli, esteri și alți constituenți, predominând compușii din clasa terpenoidelor. Aceste uleiuri constituie o clasă de principii active foarte valoroase pentru industria de parfumerie, alimentară, cosmetică și alimentară. Cea mai reprezentativă acțiune este cea antiseptică, pe lângă acțiunea de a fi odorant sau aromatizant natural deosebit. Majoritatea uleiurilor volatile au un spectru larg de acțiune asupra germenilor gram pozitivi sau gram negativi. Pe lângă acestea, uleiurile volatile au o acțiune abtivirală, colagoă-coleretică, decongestivă, cicatrizantă, stimulatoare asupra circulației și respirației. Compușii uleiurilor volatile, cei mai importan ți, sunt terpenii și derivații lor, cum ar fi: geramiolul în flori de trandafir și eucalipt, linalolul în lăcrămioare, flori de portocal, citralul în coaja de portocale, coriandru, berneol și camfor. Compoziția uleiurilor esențiale, proporția în care diferiți terpeni se găsesc, depinde de natura speciei, de organele plantelor, de factorii pedoclimatici și agrotehnici și de faza de dezvoltare a plantei respective. 2.2Răspândire De obicei, uleiurile volatile se găsesc în plante superioare (circa 50 de familii) aparţinând unor ordine ale angiospermelor (Asterales, Apiales, Arales, Laurales, Lamiales, Magnoliales, Poales, Rutales, Sapindales, Zingiberales) sau gimnospermelor (Pinales), dar se cunosc şi ciuperci producătoare de lactone sesquiterpenice azulenogene (Baziodiomycete), de sesquiterpene volatile (Ascomycete), sau alge care elaborează sesquiterpene halogenate şi Bryophytae specializate în biosinteza lactonelor sesquiterpenice. Deşi compuşii terpenici sunt caracteristici regnului vegetal, s-au semnalat câteva monoterpene biosintetizate de bacterii din sol (acetat de bornil, geosmina), de insecte, precum şi unele sesqui- şi diterpene de origine animal (Celentere, Spongiere). Plantee aromatice sunt acele specii care conțin o cantitate mai mare de ulei volatile (cel puțin 0,1-0,2% ), care au un miros suficient de perceptibil sau care se pretează unei exploatări rentabile economice. În afară de acestea, mai sunt însă și alte specii care deși nu au un miros caracteristic, conțin totuși sunstanțe terpenice care intră în compoziția uleiurilor volatile.

2.3 Localizare Sinteza şi acumularea de uleiuri volatile fie în exteriorul plantei, în peri glandulari (Asteracea, Geraniaceae, Lamiaceae, Moraceae) şi în papile (Rosa sp.), fie în interiorul ei, în celulele secretorii (Araceae, Lauraceae, Magnoliaceae, Pieperaceae, Zingiberaceae), în spaţii intercelulare de origine schizogenă sau schizolizigenă, respectiv în canale secretorii (Abietaceae, Apiaceae) sau în pungi secretorii. Uleiurile volatile se pot acumula în toate organele plantei, însă în cantităţi diferite. Astfel, le întâlnim în: rădăcini, rizomi, frunze, flori, seminţe, în lemnul tulpinilor sau în scoarţă. Deşi toate organele unei specii pot conţine ulei volatil, compoziţia acestuia variază în funcţie de organul în care se găseşte. De exemplu, din Citrus aurantium L. Ssp. Aurantium cunoscut sub denumirea populară de portocal amar (Rutaceae) se pot obţine trei feluri de uleiuri volatile: esenţa de Curacao (Aurantii aetheroleum), prin presarea pericarpului proaspăt; esenţa de Neroli (Neroli aetheroleum), prin distilarea cu vapori de apă a florilor imature; esenţa de portocal amar, prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor, ramurilor şi fructelor imature

proaspete.Conţinutul în ulei volatil al plantelor se situează de cele mai multe ori sub 1%, rareori putând atinge 15% sau chiar mai mult.

2.4 Proprietăți fizico-chimice  Proprietăți fizice Uleiurile volatile sunt substanțe lichide cu miros aromat și plăcut. Datorită tensiunii de vapori ridicare dau amestecuri azeotrope cu vaporii de apă și car distilă la temperaturi mult mai joase. În general sunt incolore, dar există și uleiuri volatile colorate: în roșiatic (uleiul volatil de scorțișoară), în albastru (uleiul volatil de mușețel), în verde (uleiul volatil de absint). Uleiurile volatile fierb la temperaturi cuprinse între 150-300 0C și sunt mai ușoare decât apa. Excepție de la acest caz fac parte uleiurile de scorțișoară, migdale amare și cuișoare, care sunt mai grele decât apa. Acestea sunt solubile în solvenți organici, în alcool, în uleiuri fix, insolubile în apă, solubile în solu ția de clorhidrat 60%, însă sunt buni solvenți lipofili. Uleiurie volatile sunt substanțe inflamabile, mirosul lor fiind uneori iritant, deși aromat, iar gustul arzător. Uleiurile volatile penetrează prin învelișul cutanat. Fiind solubile în stratul lipidic al pielii, ele traversează foarte repede straturile externe și intră rapid în sânge. De exemplu, prin aplicarea lor în doze mari pe pielea șoarecilor sau a șobolanilor, ele provoacă imediat moartea acestora. În doze mai mici, ele provoacă fenomene de depresie sau excitație. În Farmacopeea Română ediția a X-a, uleiurile volatile sunt descrise ca lichide limpezi, în majoritatea cazurilor, incolore sau colorate cu miros aromat, caracteristic de obicei componentei principale și cu gust arzător. La temperaturi scăzute, anumite uleiuri volatile depun cristale, care se redizolvă prin ușoară încălzire iar la aer și lumină își modifică proprietățile fizice.  Proprietăți chimice În funcție de componenții săi, fiecare ulei volatil prezintă proprietăți chimice specifice. Uleiurile păstrate la lumină, în general, se brunifică datorită unor reac ții de oxidare foto-chimice. Oxidabilitatea lor se explică prin existența dublelor legături precum și a funcțiilor oxidril și carbonil grefate pe catena sau pe nucleul de bază. Ca urmare, unele din compoentele uleiului trec cu u șurin ță în compu și de condensare macromoleculari. Datorită acidului sulfuric concentrat apar colorații intense. Compoziția uleiurilor volatile este influențată de mai mulți factori, cum ar fi: perioada de recoltare, regiunea demografică, clima, perioada de depozitare, metoda de extracție, condiții de uscare, metode de analiză.

Majoritatea studiilor au demonstrat că cea care influențează conținutul uleiului volatil este regiunea geografică.  Compoziție chimică Aproape toate uleiurile volatile aparțin clasei terpenoidelor. Pentru anumite particularități pe care le reprezintă fiecare substanță inclusă în această grupă, toate se numesc terpenoide dar termenul de terpenă se acordă, de regulă, numai compușilor ce au 10 atomi de carbon. O serie de terpenoide, cum sunt carotenoidele, acizii rezinici, acizii triterpenici sau saponozidele, nu sunt incluse în grupul uleiurilor volatile datorită greutății moleculare mari, a stării de agregare solide și deci a lipsei de volatilitate. Numai monoterpenele și unele sescviterpene sunt constituente ale uleiurilor volatile. În afară de acesta, în categoria uleiurilor volatile sunt incluse și o serie de combinații aromatice, antrenabile cu vapori de apă, cu miros plăcut, cu origine biogenetică fie din acetilcoenzima A, dar și de origine fenil-propanoica. Monoterpenele sunt compușii cel mai bine reprezentanți cantitativ în compoziția tuturor uleiurilor volatile, constituind produși secundari rezultați ca urmare a activității metabolismului secundar. Acestea sunt combinații cu 10 atomi de carbon în moleculă și sunt alcătuite din următoarele grupări:  Hidrocarburi: aciclice (mircen, ocimen), monociclice (cimen), biciclice (pinen);  Alcooli: linalool (lavandă, coriandru), geraniol (portocal), farnesol (ylang-ylang), mentol (mentă), borneol (rozmarin, pin);  Aldehide: citronelal (scorțișoară, lămâie);  Cetone: carvona (chimen, anason, mentă), camfora (camfor, scorțișoră, salvie), mentona (metă);  Esteri: acetat de terpenil (pin), acetat de bornil (rozmarin);  Eteri: anetol (mărar, anason), apiol (pătrunjel);  Peroxizi: ascaridol;  Fenoli: timolul (cimbru), carvacrol (mentă, roiniță); Sescviterpenele sunt alcătuite din 3 unități de izopren (15 atomi de Carbon). Creșterea lanțului determină o creștere și a numărului de structuri chimice. Acestea sunt alcătuite din grupări funcționale similare monoterpenelor:  Azulene: guaiazulena (guiacol), camazulena (mușețel, șoricelului);  Alcooli: bisabolol (mușețel), farnesol (lămâie, trandafir);  Cetone: turmerona (turmeric).

coada

2.5 Componente aromatice În compoziția uleiurilor volatile se găsesc și unele substanțe cu structură aromatică, care pe lângă mirosul lor plăcut prezintă și proprietatea de a fi antrenabile cu vapori de apă. Din punct de vedere biogenetic, uleiurile volatile sunt de origine terpenoidică sau fenil-propanică. Componentele aromatice cuprind următoarele grupări funcționale:  Aldehide: aldehida cinamică (scorțișoară);  Fenoli: eugenol (scorțișoară, mărar);  Alcooli: alcoolul cinamic (scorțișoară). Datorită diversității substanțelor care intră în compoziția uleiurilor volatile există mai multe criterii de clasificare care reflectă structura și proprietatea componenților, și anume:  După numărul atomilor de carbon din moleculă: terpene 10C, sescviterpene 15C, diterpene 20C, triterpene 30C;  După funcțiile grefate pe nucleul de bază: hidrocarburi, alcooli, aldehide, cetone, acizi, compuși cu funcții mixte;  După forma moleculei: aciclice, monociclice, biciclice și triciclice.

2.6 Casificarea uleiurilor volatile După gradul de volatilitate, uleiurile se clasifică astfel:  Puternic volatile- se evaporă cel mai repede, au efect stimulator, se absorb repede, au miros puternic, nu sunt persistente;  Mediu volatile- se mențin cam 2-3 ore înainte de a se evapora, au efect asupra organelor;  Slab volatile- au cel mai scăzut grad de volatilitate, se evaporă foarte greu, au efect relaxant, sunt persistente.

2.7 Obținerea uleiurilor volatile Ca și uleiurile vegetale, uleiurile volatile se extrag din acele păr ți ale plantei în care sunt prezente cantități mari, de exemplu:

         

Flori- trandafiri, tuberoze, iasomie; Flori și frunze- mentă, geranium, violete; Fructe- coriandru, fenicul, anason; Semințe- ambret, nucșoară; Coaja fructelor- portocal, lămâi; Rădăcini- ghimbir, angelică; Lemn sau scoarță- cantal, scorțișoară, cedru; Boboci florali și muguri- coacăz, plop, cuișoare; Planta întreagă- salvie, busuioc, cimbru; Ace și ramuri- brad, pin.

În anumite cazuri, substanțele odorante se extrag din exudatele naturale sau patologice ale planteor (balsamuri, rezine, oleogumirezine, gumirezine). În general, toate organele plantei conțin același ulei, însă există si mici excepții. De exemplu, în acest sens, arborele de scorțișoară și portocalul amar. Arborele de scorțișoară produce trei tipuri de uleiuri volatile: un ulei bogat în eugenol (în frunze), un ulei al cărui component majoritar este alheida cinamică (în scoarță) și un ulei bogat în camfor (în rădăcină). Din portocalul amar se extrag: uleiul și absolutul de neroli (din flori), uleiul de portocale (din coaja fructelor), și uleiul petitgrain bigarde (din frunze, ramuri tinere și fructe imature). La baza metodelor de extracţie a uleiurilor volatile din produsele vegetale stau proprietăţile lor fizico-chimice, în special tensiunea mare de vapori şi solubilitatea în solvenţi volatili neapoşi şi în substanţe grase. Ca şi uleiurile vegetale, uleiurile volatile se extrag din părţile plantei care prezintă cantităţi mai mari. Obținerea uleiurilor volatile necesită respectarea unui număr de condiții fără de care nu se ajunge la calitatea de ulei cerută de norme. Recoltarea materialului vegetal trebuie făcută cu mare grijă pentru a nu fi impurificat cu păr ți sau resturi din alte specii. Materialul vegetal care este supus hidrodistilării nu este întotdeauna prelucrat imediat după recoltare. Datorită unor modificări chimice și morfoogice, ca urmare a acțiunii aerului și a încălzirii din cauza tasării în grămezi, ceea ce favorizează fermentația, se obține un ulei de calitate inferioară. În cazul uscării materialului vegetal înaintea prelucrării, se poate provoca în anumite condi ții apariția unor constituenți olfactivi interesați. Procedeul de obținere a uleiurilor volatile (procesul tehnologic) intervine în mod determinant în calitatea și compoziția acestora. Produsele supuse extracţiei pot fi atât proaspete cât şi uscate, întregi sau fragmentate (frunze, ierburi), concasate (organe subterane) sau sub formă de rumeguş (lemnul). Alegerea metodei adecvate de extracţie se face în funcţie de cantitatea de

ulei volatil din produsul vegetal, de localizarea şi de proprietăţile lui fizicochimice. De exemplu, produsele vegetale având un conţinut ridicat de ulei volatil (pericarpul citricelor) se pot supune presării. Pentru produsele vegetale cu conţinut mediu de ulei volatil se preferă distilarea sau antrenarea cu vapori de apă, iar pentru cele cu conţinut mic de ulei volatil se utilizează extracţia cu solvent volatil sau cu substanţe lipofile. Uleiurile volatile care conţin principii uşor degradabile se extrag la rece. Încălzirea (în special cea directă) favorizează carbonizarea produsului vegetal şi formarea unor compuşi volatili, care scad calitatea uleiului. Principalele procedee de extracţie sunt:    

Distilarea cu vapori de apă în circuit deschis; Distilarea în circuit închis; Antrenarea cu vapori de apă; Extracţia cu solvenţi volatili apolari.

Distilarea cu vapori de apă în circuit deschis Este cea mai simplă metodă de extracţie a uleiurilor volatile. Principiul metodei constă în fierberea cu apă a produsului vegetal mărunţit (adus în vasul de distilare împreună cu apa) şi distilarea uleiului volatil împreună cu aceasta. Din hidrodistilat (dispersie ulei volatil/apă), uleiul volatil se separă fie de la sine, uneori fiind necesar un repaus de 24-48 ore, colectarea realizându-se în vase florentine, fie prin salefierea cu clorură de sodiu (care creşte densitatea mediului de dispersie şi grăbeşte separarea uleiului volatil), urmată de extracţie cu solvent apolar. Vasele florentine sunt recipiente cu tub lateral în partea inferioară sau sperioară, după cum uleiurile au densitatea supra- respectiv subunitară. Deşi este o metodă simplă, aceasta prezintă o serie de dezavantaje, care influenţează negativ calitatea uleiului volatil. Pe lângă compuşii volatili formaţi printr-o eventuală carbonizare, din cauza temperaturii ridicate, esterii pot hidroliza, hidrocarburile se pot cicliza, alcoolii, aldehidele şi cetonele se pot oxida. De asemenea, se pot produce izomerizări şi racemizări sau pot fi antrenaţi şi alţi compuşi volatili (cumarinele), care nu se numără printre constituenţii uleiului volatil

Distilarea în circuit închis (aparat Neo-Clevenger) Acest procedeu permite obţinerea directă a uleiului volatil. În cazul uleiurilor volatile vâscoase sau mai dense ca apa, colectarea acestora se poate

realiza într-un solvent apolar nevolatil, cu densitate mică (xilen, toluen). Metoda poate fi utilizată şi pentru determinarea conţinutului în ulei volatil al produselor vegetale. Antrenarea cu vapori de apă constă în trecerea vaporilor de apă obţinuţi într-un generator, peste produsul vegetal mărunţit, amplasat într-un recipient încălzit. Se obţine un hidrodistilat, din care uleiul volatil (superior calitativ celui obţinut prin distilare) se separă conform tehnicilor prezentate la distilarea cu vapori de apă sau prin centrifugare ori prin alte procedee (cohobaţie). Cohobaţia constă în distilarea repetată a hidrodistilatelor până la separarea uleiului volatil. Alteori hidrodistilatele pot fi aduse în generatorul de vapori pentru a putea fi folosite la o nouă antrenare cu vapori de apă.

Extracţia cu solvenţi volatili apolari se parctică în cazul produselor vegetale cu conţinut redus de ulei volatil sau când acesta este uşor alterabil. Solvenţii folosiţi în mod curent sunt hidrocarburi alifatice (eter de petrol, hexan, dar şi propan sau butan lichid) sau aromatice (benzen), uneori derivaţi halogenaţi (cloruraţi sau floruraţi) ai metanului şi etanului. Pentru purificare se foloseşte etanolul. Alegerea solventului se face în funcţie de parametrii tehnici şi economici: selectivitate, stabilitate, inerţie chimică, temperatură de fierbere (să nu fie prea ridicată, pentru a putea fi uşor îndepărtaţi din ulei şi nici prea joasă, pentru a evita pierderile şi costurile ridicate), securitatea de manipulare (netoxici şi neinflamabil pe cât posibil). Utilizarea solvenţilor cu punct de fierbere scăzut evită degradarea indusă de prezenţa apei şi a pH-ului acid, ori alte eventuale modificări ale constituenţilor uleiului volatil care dăunează calităţii. Dezavantajul acestor procedee constă în lipsa de selectivitate, alături de ueiul volatil extrăgându-se şi alţi compuşi lipofili (substanţe grase, fosfolipide, carotenoide, rezine, alcaloizi, agliconi etc.).

Ca aparatură de laborator pot fi folosite aparate Soxhlet sau aparate refluxat. În industrie se folosesc extractoare metalice de inox prevăzute cu manta de încălzire, vană de evacuare a extractului, capac pentru accesul materialului vegetal, coş din sită de sârmă unde se aduce produsul vegetal ambalat în saci de pânză, un sistem de introducere şi distribuire a solventului şi altul de evacuare a vaporilor spre refrigerent. Extracţia poate fi simplă, multiplă sau în contracurent.

2.7.1 Metode mecanice de obținere a uleiurilor volatile

 Prin stoarcere Fructele proaspete, tăiate în două sau trei părți, se curăță de miez. Coaja rămasă se stoarce deasupra unui vas în care se găsește un burete. Pe măsura îmbibării buretelui acesta se stoarce într-un vas colector. Odată cu uleiul volatil trece, la stoarcere, și o parte din sucul celular. După colectare se lasă să se separe lichidul apos și se decantează uleiul.  Prin radere Se răzuiește suprafața fructului cu o răzătoare cu ace sau se rotesc una-două fructe într-o pâlnie cu țepi, sau într-un vas cilindric al cărui fund este acoperit cu țepi scurți și dispuși în cercuri concentrice. Țepii trebuie să aibă dimensiunea adecvată astfel încât să perforeze numai glandele de ulei, deoarece pătrunzând prea adânc în pericarpul fructului măresc cantitatea de lichid celular, ceea ce va scădea calitatea uleiului volatil.  Prin presare În acest caz se folosesc prese de mână sau prese hidraulice. Cel mai mare randament este dat de presele hidraulice însă calitatea cea mai bună o dă procedeul manual. 2.7.2 Metode moderne de obținere a uleiurilor volatile Extracția asistată de ultrasunete include două tipuri de fenomene fizice: difuzia prin peretele celular și vărsarea coținutului celulelor, odată ce peretele celular a fost rupt. Ambele fenomene sunt smnificativ influențate de ultrasunete. Extracția asistată de microunde: microundele sunt absorbite de materialul vegetal, energia lor determinând o creștere bruscă a temperaturii în interiorul sistemului glandular. Temperatura se menține ridicată până când presiunea internă depășește capacitatea de extensie a peretelui celular, provocând

ruperea acestuia și eliberarea, respectiv dizolvarea substanțelor odorante în solvent. Materialul vegetal se separă prin filtrare iar soluția filtrată se preucrează pentru obținerea uleiului volatil. Avantajele metodelor moderne față de procedeele tradiționale de extracție sunt:  Timp scurt de extracție (30 de min față de 3-4 ore pentru extrac ția prin hidrodistilare);  Consum mai mic de energie (0,25 KW comparativ cu 4,5 KW în cazul hidrodistilării);  Cantitatea de CO2 eliminată în atmosferă este mai mică (200 g CO 2 pe gram de ulei volatil față de 3600 g CO2 pe gram ulei volatil la hidrodistilare).

2.7.3 Metode fermentative Aceste metode se aplică pentru obținerea uleiurilor volatile nepreformate care se găsesc, în plante, sub forma glicozidelor. Se separă mai întâi glicozidele, pe cale fermentativă, cu ajutorul enzimelor care, de regulă, se găsesc în aceeași plantă. Materialul vegetal se mărunțește și se amestecă cu apă. Se păstrează o mică parte iar restul se încălzește la 70-800C pentru dizolvarea glicozidelor când, concomitent, are loc și inactivarea enzimelor. Pentru determinarea fermentației se adaugă partea neîncălzită care conține enzime în stare activă, lăsându-se apoi un timp pentru fermentare. Uleiul volatil pus în libertate, pe această cale enzimatică, se antrenează prin distilarea amestecului, astfel se obține esența de muștar, esența de migdale amare și esența de Wintergreen. Cum se pot păstra uleiurile volatile? Uleiurile volatile sut sensibile la efectele luminii, căldurii, oxigenului și al umezelii. Se recomandă ca acestea să fie depozitate în sticluțe închise la culoare, ferite de lumina directă a soarelui și păstrate la temperatura camerei sau mai scăzută decât aceasta. Dopul sticluței trebuie perfect închis, deoarece uleiurile volatile sunt substanțe care se evaporă rapid. Amestecurile de uleiuri volatile se pot păstra în sticluțe similare. De ce să folosim uleiurile volatile?  Acționează rapid, puternic, direct la țintă, fiind adevărate esențe vegetale;  Cresc rezistența la factorii nocivi din mediu și la epidermii;  Acționează eficient asupra mai multor bacterii, fungi, paraziți și virusuri;

 Își păstrează acțiunea antimicrobiană chiar dacă sunt administrate repetat la aceeași persoană;  Influențează rapid bine-dispoziția și emoțiile;  Sunt lipsite de reacții secundare dacă sunt administrate conform unei recomandări medicale;  Nu necesită administrare în doze mari;  Sunt plăcute și au o aromă naturală, fără a conține aditivi chimici;  Se administrează ușor.

2.8 Administrarea internă a uleiurilor volatile În anumite afecțiuni, uleiurile volatile folosite intern sunt cel mai rapid remediu al aromoterapiei și al fitoterapiei. Aceste afecțiuni sunt de cele mai multe ori cele infecțioase, dezechilibre hormonale, dezechilibre psihice, boli cauzate de stres. Utilizarea internă a uleiurilor volatile prezintă următoarele avantaje:  Sunt rapide;  Sunt puternice (un gram de ulei volatil este obținut din zeci sau sute de grame de plantă, constituind un adevărat concentrat natural, eficient în doze mici, de ordinul a câtorva picături); în anumite afec țiuni, de exemplu cistita, o combinație simplă de uleiuri volatile (cimbru, busuioc, mentă) este mai eficientă de câteva ori decât antibioticele de sinteză, care rămân adesea fără efect;  Sunt bine asimilate de organism și nu necesită administrare în doze mari;  Sunt simplu de administrat și manipulat;  Datorită volatilității lor se răspândesc după administrare în întregul aparat digestiv și căile respiratorii; Precauții ce trebuie luate în cazul administrării pe cale internă a uleiurilor volatile:  Doza trebuie strict respectată; aici putem aminti celebra afirmație a lui Paracelsus, și anume: ,,totul este otravă, ceea ce contează este doza”. De exemplu menta, o plantă aparent banală, supradozată produce moartea prin asfixie;  Trebuie să ne asigurăm că nu avem reacții alergice la anumite uleiuri;  Trebuie să avem grijă să verificăm daca uleiul este contrafăcut sau nu, deoarece pot apărea fenomene nedorite, imediate sau manifestate în timp. Această metodă se practica în Occident, ducând la numeroase accidente

produse din cauza uleiurolor contrafăcute și se maifestau prin iritații, hemoragii interne, tuburări digestive. Administrarea de 3-4 ori pe zi a unui ulei volatil cu proprietăți antispetice puternice (de exemplu pinul, cimbrul, busuiocul sau menta) conferă imunitate la epidermiile de gripă. Modul de administrare externă a uleiului volatil pur în aromaterapie  Inhalații Inhalațiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a răcelilor, a gripei și pentru pregătirea tenului în vederea unui tratament cosmetic. 2.9 Utilizări ale uleiurilor volatile  Afecțiuni ale sistemului digestiv a) În enterocolite și colici abdominali: ulei volatil de mentă (Aetheroleum Mentae), de cimbru (Aetheroleum Thymi), de busuioc (Aetheroleum Basilici), de cuișoare (Aetheroleum Caryophillarum); b) În afecțiuni hepatice: ulei volatil de rosmarin (Aetheroleum Rosmarini), de mentă (Aetheroleum Rosmarini), de mentă (Aetheroleum Mentae); c) În litiaza biliară: ulei volatil de rosmarin (Aetheroleum Rosmarini).  Afecțiuni ale sistemului uro-genital a) Amenoree: ulei volatil de mentă, de cimbru, de busuioc; b) Dismenoree: ulei volatil de anason (Aetheroleum Anisi), de rozmarin;  Afecțiuni cardio-vasculare: ulei volatil de cimbru, de rozmarin  Afecțiuni ale sistemului nervos central: a) Sedative: ulei volatil de busuioc, de rozmarin; b) Migrene ulei volatil de mentă; c) Astenie: ulei volatil de cimbru, de scorțișoară (Aetheroleum Cinnamoni), de maghiran (Aetheroleum Zingiberis), de busuioc.  Afecțiuni ale căilor respiratorii și pulmonare: ulei volatil de anason (aetheroleum Anisi), de cuișoare, de mentă, de cimbru.

Capitolul III - PRODUSE VEGETALE CE CONȚIN ULEIURI VOLATILE 3.1 Flori Uleiul volatil de lavandă (Lavandula officinalis) Acesta acționează intern ca și antispastic, diuretic, colagog, aromatizant, calmant și antispetic iar extern ca și calmant și antifebril, antiseptic și cicatrizant al rănilor și zonelor inflamate, aromatizant în preparate cosmetice. Modul de administrare intern este sub formă de picături, la copii 2 picături amestecate cu miere de 2-3 ori pe zi iar la adulți 5-10 picături (diluate cu apă înainte de administrare) de 2-3 ori pe zi. Uleiul volatil de mușețel (Matricaria chamomilla) Acest ulei se folosește în aromaterapie, fiind unul dintre cele mai bune produse cu proprietăți calmante ce au efect benefic în sfera psiho-emoțională. Prin proprietățile calmante și antiinfamatorii, uleiul volatil de mu șe țel este un bun remediu în tratamentul iritațiilor de pe piele, arsurilor și în țepăturilor de insecte. Ajută la combaterea eczemelor, iritațiilor, alergiilor și afec țiuni de tip inflamatoriu ale pielii, tractului digestiv și cavității bucale. Uleiul de mușețel consolidează sistemul imunitar al organismului Se poate folosi și în cosmetică deoarece este benefic pentru piele, calmează și ameliorează pielea, și de asemenea elimină roșeața, iritațiile și alte probleme tegumentare. Are efect asupra scalpului și a firelor de păr și ajută la creșterea rezistenței părului, stimulează refacerea acestuia și îi oferă strălucire.

Uleiul volatil de iasomie (Jasminum officinale) Acest ulei se extrage cu solvenți din flori. Este indicat ca și curativ, afrodisiac, antidepresiv și revigorant. Acționează asupra sistemului urogenital (recomandat la naștere, deoarece calmează durerile travaliului și stimulează eliminarea placentei, de asemenea se folosește după naștere deoarece stimulează producerea laptelui și previne depresia postnatală, calmează durerile menstruale) și asupra pielii (excelent pentru toate tipurile de piele, crește elasticitatea pielii li reduce semnele și cicatricile).

Ulei volatil de ylang-ylang (conanga odorata) Uleiul volatil de ylang-ylang se extrage prin distilare cu aburi a florilor. Acționează ca și antidepresiv, afrodisiac, calmant, euforic. Acționează asupra sistemului circulator diminuând palpitațiile, bătăile rapide ale inimii (tahicardie) și respirația rapidă (hiperapnee). De asemenea, la nivelul sistemului nervos, este relaxant și înlătură stările de anexietate, de tensiune, de furie și de frică, combate depresia și înlătură insomnia și gândurile negative.

Ulei volatil de trandafir (rosa damascena) Acționează asupra: sistemului circulator (detoxifică sângele și este un excelent tonic pentru inimă; reduce palpitațiile), sistemului digestiv (adjuvant în combaterea constipației și problemelor ficatului, ca detoxifiant și tonic), sistemului urogenital (are un efect remarcabil asupra boilor sistemului reproductiv feminin; curăță, reglează și tonifică uterul; recomandat pentru sindromul premenstrual și pentru menopauză), sistemului nervos și piele. 3.2 Plante aromatice Uleiul volatil de mentă (Mentha Piperita) Uleiul volatil de mentă este un ulei obținut din frunzele plantei Mentha piperita. Ca și principii active: terpene monociclice mentol (45-70%) și mentona (8-24%)- și alte hidrocarburi terpenice – pinen, terpinen, limonen, camfen-. Are o acțiune farmacologică antiseptică, antidiareică, antiinflamatoare și stimulentă a funcției digestive. Este indicat în afecțiuni digestive însoțite de diaree, balonări, afecțiuni renale, astenii. Uleiul de mentă se folosește și în industria cosmetică (loțiuni, paste de dinți), industria alimentară și industria de medicamente cu aromatizant. Modul de administrare poate fi intern, sub formă de picături, și extern sub formă de inhalații, loțiuni și frecții.

Uleiul volatil de salvie (Salvia officinalis) Uleiul volatil de salvie este compus din uleiuri esențiale, flavoane, acizi organici, vitamina B1, vitamina C, enzime, rășini, lipide, glucide și săruri minerale. Ca și uz intern, uleiul de salvie are acțiune farmaologică precum antiseptică, antispastică, carminativă, coleretic-colagog, antioxidantă, antitermică, ușor sedativă și bacteriostatică. Acțiunea farmacologică, de uz extern, este: antiseptică, hemostatică locală, cicatrizantă, tonică, astringetă.

În uzul extern, uleiul de salvie este utilizat în inflamații gastro-intestinale, balonări abdominale, diabet, reumatism, varice și bronșite cronice. Ca și uz extern este utilizată în gingivite, aftoza bucală, abcese dentare, amigdalite, faringite, răni purulente și se administrează sub formă de badijonări în zonele afectate. Uleiul volatil de fenicul (Foeniculum vulgare) Uleiul de fenicul acționează ca: spasmolitic, reduce flatulența și spasmele intesinale, carminativ, ușor laxativ, secretolitic, antiseptic, expectorant, antiinflamator și diuretic. Uleiul de fenicul împreună cu uleiul de mentă constituie un tratament al colonului iritabil. Este indicat în: sindromul dispeptic, disfuncții gastrointestinale colicative, balonări, flatulență și în afecțiuni catarale ale tractului respirator superior. Uleiul volatil de busuioc (osilium basillicum) Acest ulei este obținut prin distilare din părțile aeriene ale plantei.Uleiul volatil de busuioc acționează ca antidepresiv, induce o stare de optimism și bună dispoziție, tulburări gastrointestinale (balonări, colită spastică, indigestie), infecții urinare (cistite, neferite), infecții virale (hepatită, herpes), afecțiuni respiratorii (bronșite), reumatism, infecții ale pielii.  Afecțiuni respiratorii: uz intern- 2 picături de 3x/zi, într-o linguri ță cu miere, după mese; uz extern: inhalații- 3 picături puse într-o batistă;  Infecții virale: uz intern- 2 picături de 3x/zi, într-o linguriță cu miere, după mese;  Infecții urinare: uz intern- 2 picături de 3x/zi, într-o linguriță cu miere, după mese; uz extern: masaj pe zona rinichiilor (3-4 picături de ulei volatil puse în 10 ml ulei de bază);  Afecțiuni gastro-intestinale: uz intern- 2 picături de 3x/zi, într-o linguriță cu miere, după mese; uz extern: masaj sub stern, 3-4 picături puse în 4 ml ulei de bază;  Infecții ale pielii: uz extern – 2 picături de ulei volatil la 2 ml ulei de bază.

Uleiul de Cătină (Hippophae rhamnoides) Compușii liposolubili al uleiului de cătină reprezintă un complex polivitaminic ce au un efect regenerator asupra metabolismului celular. Acțiunile uleiului de cătină sunt următoarele: vitaminizant, antianemic, tonifiant general, imunomodelator, protector coronarian, antiaterosclerotic, îmbunătățește funcția de detoxifiere a ficatului și asigură troficacitatea celulei hepatice (conținutul de beta-caroten previne apariția cancerului), protector împotriva radiațiilor solare, cicatrizant, dermogenerator, nutritiv. În uzul intern este indicat ca și: profilactic (încetinirea procesului de îmbătrânire și prevenirea apariției cancerului, tonic în situații de stres, imunomodulator). Acesta se mai folosește ca și adjuvant în tratamentul intern a afecțiunilor dermatologice, afecțiuni ORL cu componenta atrofică și inflamatoare, afecțiuni cardio-vasculare fiind un bun protector coronarian, afecțiuni ale aparatului digestiv. În uzul extern este folosit în tratamentul local al eczemelor, arsuri termice și chimice, alergodermii, răni cu vindecare lentă. Este cunoscut ca fiind singurul produs natural folosit împotriva radiațiior solare sau de altă natură. Uleiul de cătină este folosit, de asemenea, și în cosmetică pentru prepararea cremelor antirid și nutritive,pentru geluri și loțiuni de protecție și întreținere pentru toate tipurile de ten.

Ulei volatil de Cimbru (thymus vulgaris) Uleiul volatil de cimbru este un ulei obținut prin distilare din păr ți aeriene ale plantei și este utilizat în:  Afecțiuni digestive (indigestie, paraziți intesinali): uz extern- masaj sub stern, 3-4 picături puse în 4 ml ulei de bază;  Afecțiuni respiratorii și ORL (viroze, bronșite, amigdașite, sinuzite): uz extern- inhalații, câte 3 picături puse într-o batistă;  Artroză, dureri reumatice: uz extern- masaje, câte 4 picături de ulei volatil la 10 ml ulei de bază;  Acnee, negi, micoze ale unghiilor: uz extern: tamponări cu 4 picături de ulei volatil la 10 ml ulei de bază;

 Stări de stres, oboseală, anexietate: uz extern: inhalații (3 picături puse într-o batistă), băi aromatice (7 picături la o baie locală sau 15 picături la o baie generală); De regulă, în uzul intern se adaugă câte 2 picături de 3x/zi, într-o linguriță cu miere, după mese.

Ulei volatil de geranium (pelargonium graveolens) Este un ulei obținut prin distilare din părțile aeriene ale plantei și ajută la relaxare. Este utilizat în:  Nervozitate, iritabilitate, depresie: uz extern- inhalații (3 picături puse într-o batistă), băi aromatice (7 picături la o baie locală, 20 de picături la o baie generală);  Varice, picioare obosite, probleme venoase: uz extern- masaj, 3 picături în 10 ml ulei de bază;  Sindrom premenstrual, tulburări de menopauză: uz extern- masaj, 3 picături în 10 ml ulei de bază, pe zona rinichiilor;  Infecții urinare (cistite) și inflamații genitale (anexite);  Afecțiuni digestive (paraziți intestinali- limbrici, oxiuri, colită);  Artroză, dureri reumatice: uz extern- masaje (4 picături de ulei volatil la 10 ml ulei de bază);  Acnee, micoze ale unghiilor: uz extern- tamponări cu 4 picături de ulei volatil la 10 ml ulei de bază. În cazul uzului intern se adaugă câte 2 picături de 3x/zi, într-o linguriță cu miere, după mese.

Ulei volatil de isop (Hyssopus officinalis) Acest ulei volatil este folosit ca și detoxifiant, digestiv, echilibrant, stimulator. La nivelul sistemului circulator,

acesta reglează presiunea sanguină și îmbunătățește circulația sângelui. La nivelul sistemului digestiv, acesta combate balonarea, flatulența și constipația și ajută la digestie. Acesta este benefic pentru menstruația absentă sau insuficientă și reduce retenția de lichide. Ueiul volatil de isop trebuie evitat în timpul sarcinii și nu se recomandă persoanelor epileptice sau copiilor de vârstă mică, inclusiv bebeluși. Ulei volatil officinalis)

de

roiniță

sau

melisa

(Melissa

Uleiul volatil de roiniță este utilizat ca și sedativ, antidepresiv, calmant și revigorant. La nivelul sistemului digestiv, stimulează funcționarea ficatului și a vezicii biliare. Acesta este un remediu pentru indigestie, greață și crampe. Este un adjuvant în remedierea astmului, bronșitei și a tusei, mai ales dacă acestea apar în perioade de alergii. Mai este folosit pentru vindecarea herpesului și este un remediu eficient pentru înțepăturile de viespi și de albine.

Ulei volatil de rozmarin (Rosmarinus officinalis) Este indicat ca și diuretic, calmant, fortifiant și stimulator. La nivelul sistemului circulator, acesta remediază problemele de circulație și este tonifiant pentru inimă, reglează nivelul de colesterol în sânge. De asemenea, acționează la nivelul: sistemului respirator (astm, bronșită, tuse convulsive), sistemului nervos (activează și revigorează creierul eliberând mintea și diminuând starea de oboseală mentală), mușchi și articulații (calmează durerile musculare sau articulare, eficient în refacerea tonusului scăzut al mușchilor), piele (combate celulita, stimulează creșterea părului, combate mătreața.

Ulei volatil de mirt (Myrtus communis) Acest ulei se extrage prin distilarea cu aburi a frunzelor și a ramurilor mici, și ocazional, a florilor plăcut mirositoare.

Acționează asupra: sistemului circulator (stimulează sistemul respirator și sistemul imunitar), sistemului digestiv (calmant pentru sistemul digestiv, combătând diareea și flatulența), sistemului urogenital (eficient pentru tratarea cistitei și a altor infecții; tonic pentru uter), sistemului respirator (combate infecțiile respiratorii, tusea și răceala; adjuvant în tratamentul sinuzitei și al rinitei) și piele (adjuvant în tratamentul acneei, combătând îngrășarea excesivă a pielii; remediu împotriva eczemelor; regenerează pielea matură).

Ulei volatil de coada-șoricelului Se extrage prin distilare cu aburi a frunzelor și a florilor. La nivelul sistemului circulator, acesta scade presiunea sângelui și are efect tonifiant pentru circulație și combate arterioscleroza și varicele. Acesta acționează și la nivelul mușchiilor, reducând inflamațiilor și este bun remediu pentru artrita reumatoidă, luxații și mușchi încordați. La nivelul sistemului urogenital, acesta este benefic pentru tratarea menstruației neregulată sau insuficientă și combat retenția de lichide și cistita.

Ulei volatil de mușețel (Matricaria chamomilla) Este obținut prin distilare cu aburi a florilor. Este recomandat pentru întărirea sistemului imunitar și pentru reducerea susceptibilității la infecții și este indicat pentru anemie. La nivelul sistemului digestiv, acesta reduce gazele și durerile abdominale, ușurează simptomele indigestiei și ale diareei, reduce inflamația intestinelor și stimulează funcționearea ficatului și a vezicii biliare. Este recomandat pentru articulațiile și tendoanele inflamate și relaxează mușchii, în special pe aceia asociați cu tensiune nervoasă.

Uleiul volatil de mușețel este benefic pentru toate tipurile de piele, inclusiv cea sensibilă, ușor iritabilă sau uscată, si este folositor în cazul eczemelor și psoriazisului. Calmează pielea iritată și inflamată și este un bun remediu pentru mameleoanele crăpate.

3.3 Mirodenii Uleiul volatil de Cuișoare (syzigium aromaticum) Acest ulei este obținut prin distilare din mugurii arborelui și este utilizat în:  Dureri de dinți;  Nervozitate, anexietate, oboseală: uz extern- inhalații (2 picături puse într-o batistă), masaj al pielii capului (3-4 picături puse în 10 ml apă de portocal);  Dureri reumatice, contracții musculare: uz extern- masaj, 4 picături ulei volatil la 10 ml ulei de bază;  Infecții ale pielii, micoze ale unghiilor: uz extern- comprese, aplica ții locale cu 2 picături de ulei volatil la 10 ml de ulei de bază;  Afecțiuni digestive (indigestie, paraziți intestinali);  Infecții urinare și genitale: uz extern- tamponări pe zona afectată, 4 picături diluate în 2 ml ulei de bază; De regulă, în uzul intern se adaugă câte 2 picături de 3x/zi, într-o linguriță cu miere, după mese. Ulei volatil de ghimbir (Zingiber officinalis) Uleiul de ghimbir este indicat ca și digestiv, calmant și stimulator. Este folosit la nivelul: sistemului digestiv (diaree, indigestie, tensiune abdominală, crampe stomacale), sistemului circulator (eficient pentru stimualarea tulburărilor de circulație), mușchi sau articulații (dureri musculare, adjuvant în

tratarea artritei, reumatismului, luxații și mu șchi încordați), sistemului nervos (ajută a recăpătarea puterii de concentrare și a memoriei).

Uleiul volatil de coriandru (Coriandrum sativum) Este folosit ca și stimulator, tonic și revigorant. Acționează la nivelul: sistemului circulator (tulburări circulatorii), sistemului digestiv (diminuează spasmele abdominale, indigestia, costipația, greața și este folosit ca și gargară pentru combaterea halitozei), sistemului urogenital (tonic pentru uter, reglează ciclul menstrual), sistemului respirator (combate răceala și virușii) și sistemului nervos (crește capacitatea de concentrare, combate nevralgia, eficient în tratarea debilității nervoase și oboselii).

Uleiul volatil de chimen (foeniculum vulgare) Acest ulei este obținut prin distilare cu aburi a semințelor strivite. Este utilizat ca și atipluriginos, energizant, digestiv, detoxifiant și regenerator. Este un bun remediu pentru detoxifierea sistemului digestiv și remediază probleme precum constipația, flatulența și greața. Acesta este folosit ca și adjuvant în procesul de slăbire, ponderând apetitul, dar crescând resursele energetice ale organismului. Uleiul de chimen este excelent pentru mame deoarece stimulează producerea laptelui mamar, de asemenea reglează ciclul menstrual și reduce retenția de lichide. Este recomandat pentru diminuarea și combaterea

celulitei și este indicat pentru pielea afectată de substanțe toxice. Ca și precauții speciale, uleiul de chimen, nu se folosește în mod excesiv la copiii de vârstă mică și epileptici, și trebuie evitat în timpul sarcinii.

Ulei volatil de scorțișoară (Cinnamomum zeylanicum) Uleiul volatil de scorțișoară are acțiuni asupra: sistemului circulator (stimulează circulația), sistemului digestiv (ajută digestia leneșă, reduce simptomele indigestiei, greața și flatulența; este recomandat pentru comaterea candidozei), mușchilor (calmează durerile musculare și simptomele reumatismului), sistemului urogenital (adjuvant în tratamentul bolilor vaginale; stimulează contracțiile la naștere), sistemului nervos (combate oboseala mentală și este eficient în tratarea bolilor provocate de stres), sistemului respirator (remediu eficient pentru tuse, răceală, gripă și frisoane).

Ulei volatil de nucșoară (Elettaria cardomomum) Uleiul de nucșoară este benefic pentru tulburările de circulațir și detoxifică limfa. La nivelul sistemului digestiv, este folosit ca și adjuvant în remedierea dereglărilor digestive, cum ar fi indigestia, durerile spasmice, greața, flatulența și constipația. Acesta calmează durerile musculare, atenuează contracțiile musculare și este recomandat în tratarea sciaticii, datorită proprietăților sale de combatere a durerii. De asemenea, la nivelul sistemului respirator, acesta calmează tusea și combate rinitele, răcelile și gripa.

Ulei volatil de oregano (origanum marjorana) Uleiul volatil de oregano se extrage prin distilare cu aburi a frunzelor și a florilor. Este un bun remediu pentru îmbunătățirea circulației și pentru degerături, reglează ritmul cardiac și reduce presiunea ridicată a sângelui. Acesta este eficient pentru combaterea durerilor provocate de artrită, reumatism, luxații și mu șchi încordați și reduce durerea și rigiditatea articulațiilor. La nivelul sistemului respirator, aceste este eficient ca inhalator în comaterea răcelilor și gripei.

Ulei volatil de piper negru (piper nigrum) Acest ulei se extrage prin distilare cu aburi a boabelor de piper uscate si sfărâmate. Acționează asupra: sistemului circulator (stimulează circulația defectuoasă; este recomandat pentru combaterea anemiei și după sângerările abundente; adjuvant în vindecarea degerăturilor), sistemului digestiv (elimină toxinele în sistemul digestiv, fiind un bun remediu pentru constipație, colici și intoxicațiile alimentare; stimulează apetitul și restabilește tonusul colonului), mușchi și articulații (reface tonusul sistemului osos, calmează durerile musculare și nevralgiile, rigiditatea, artrita,

reumatismul și încordarea musculară), sistemului nervos și sistemului respirator (remediu pentru tuse, răceală și frisoane).

3.4 Copaci Uleiul volatil de brad (Abies Alba) Acest ulei volatil este obținut din cetină și muguri de brad. Uleiul de brad acționează ca secretolitic, hipermic, antispetic de putere medie. Este indicat, ca uz inten, în afecțiuni ale căilor aeriene superioare/inferioare de tip cataral, iar ca uz extern, este indicat în dureri reumatice, nevralgii și rinosinuzite. Uleiul de brad este contraindicat în astm bronșic și tuse convulsive. Ca și efecte secundare amintim: iritații la nivelul ochilor, pielii și mucoaselor. Administrarea internă se face în următorul fel: copii peste 5 ani câte 1-2 picături de 3 ori pe zi în amestec cu miere de albine, după mesele principale iar la adulți între 3-5 picături de 3 ori pe zi diluate cu ceai, după mesele principale.Administrarea externă se face sub formă de frecții, loțiuni, băi, inhalații iar pentru băi se utilizează 6g de ulei volatil la o cadă cu apă. Uleiul volatil de pin (Pinus silvestris) Uleiul volatil de pin are o acțiune farmacologică precum: calmant, tonifiant a sistemului nervos, revulsiv, antiseptic și dezinfectant al aparatului respirator și

renal. Terapeutic, este recomandat în nevroze, stres, tulburări metabolice, bron șite, cistite și reumatism. Intern, se administrează sub formă de picături, copii peste 5 ani cate 1-2 picături în amestec cu mierea de albine de 2-3 ori pe zi după mesele principale iar la adulți câte 3-5 picături diluate cu ceai de 2-3 ori pe zi după mesele principale. Ca și administrare externă, uleiul de pin se utilizează sub formă de frecții, băi, inhalații.

Ulei volatil de santal (Santalum album) Uleiul volatil din lemn de santal se extrage prin distilare cu aburia lemnului obținut din miezul bușteanului și rădăcinile principale ale copacului. Este indicat ca și calmant, revigorant, curativ și afrodisiac. Uleiul volatil de santal este cunoscut pentru efectul echilibrant asupra sistemului nervos și combate stările de anexietate și tensiune. La nivelul pielii este folosit frecvent pentru problemele pielii uscate, crăpate sau dezhidratate. De asemenea, uleiul volatil de santal

acționează asupra sistemului urogenital ca și remediu eficient pentru cistite și infecții vaginale de toate tipurile. Ulei volatil de cedru (Cedrus atlantica) Uleiul volatil din lemn de cedru se extrage prin distilarea cu aburi a lemnului, a buștenilor și a rumegușului. Acesta acționează ca și calmant, detoxifiant și relaxant. Este un bun remediu pentru tulburările de circula ție, decongestionează sistemul limfatic și este recomandat pentru combaterea arteriosclerozei, stimulând arderea grăsimilor acumulate. La niveul sistemului nervos, este benefic pentru stările tensionate, ajută la meditație și combate stările de letargie și debilitate nervoasă. Uleiul volatil de santal este excelent pentru combaterea răcelilor și eliminarea mucusului. De asemenea, la nivelul pielii acționează ca și adjuvant în combaterea celulitei, îngrășării excesive a pielii și a acneei.

de

Ulei volatil ienupăr (Junlperus communls)

Uleiul volatil de ienupăr acționează ca diuretic, expectorant, antitusiv, antiseptic și tonic. La nivelul sistemului circulator este cunoscut ca fiind un excelent detoxifiant,

combate arterioscleroza, decongestionează sistemul limfatic și stimulează circulația. De asemenea, la nivelul sistemuui digestiv, stimulează eliminarea toxinelor ceea ce îl face eficient pentru combaterea obezității, constipației și a problemelor stomacului. Uleiul volatil de ienupăr ajută la combaterea artritei, gutei și bolilor reumatice, stimulând eliminarea acidului uric și a altor toxine, înlăturând durerea și rigiditatea. Acesta este unul dintre cele mai bune uleiuri pentru tratarea infecțiilor urinare, cum ar fi cistita și este un adjuvant în remedierea problemelor legate de prostată și pietre la rinichi. De asemenea, ajută la combaterea artritei, gutei și a bolilor reumatice, stimulând eliminarea acidului uric și a altor toxine, înlăturând durerea și rigiditatea. Acest ulei este folosit ca și adjuvant în tratamentul pielii afectate de celulită, acnee, închiderea porilor și îngrășare excesivă. Ca și precauții speciale, acesta nu trebuie folosit în mod excesiv la persoanele care au rinichii inflamați. Ulei volatil din arbore de ceai (Melaleuca alterniofolia) Acest ulei acționează asupra: sistemului circulator (tonic pentru inimă, stimulează circulația și reface venele varicoase, întărește imunitatea și combate infecțiile recidivante), sistemului urogenital (remediu pentru cistită, mâncărimi, afte, boli și infecții vaginale), sistemului nervos (atenuează șocul), piele (eficient pentru combaterea acneei, micoza piciorului, arsuri, tăieturi; în stare pură poate fi apilcat asupra negilor) și asupra sistemului respirator (benefic pentru vindecarea de astm, bronșită, rinită, gripă și tuse convulsive). Arborele de ceai este folosit pentru acordarea primului ajutor.

Ulei volatil de benzoina (Styrax benzoin) Benzoina aparține amestecurilor complexe de substanțe naturale și este eficientă pentru problemele respiratorii, cum ar fi: astmul, bronșita, răceala, tusea, gripa și infecții ale gâtului. La nivelul mușchiilor, acesta combate artrita, guta și reumatismul. Acest ulei combate infecțiile vaginale, cum ar fi cistita și reduce retenția de lichide. La nivelul sistemului circulator, acesta are rol de stimulent al circulației și reglează bătăile inimii. Benzoina este un constituent necesar în orice cremă de picioare sau de mâini. Ulei volatil de chirparos (Cupressus sempervirens) Uleiul din chirparos se extrage prin distilare cu aburi a acelor și a rămurelelor. Acesta este recunoscut pentru calitatea de a vindeca varicele și hemoroizii și s-a constatat că are un efect tonic asupra venelor. Este indicat pentru combaterea tusei spasmodice sau convulsive și este folosit ca și adjuvant în tratamentul asmului și al bronșitei. Ulei volatil din lemn de trandafir (Aniba rosaeodora) Acest ulei de extrage prin distilare cu aburi a lemnului. La nivelul sistemului respirator, acesta este benefic pentru răceală, gripă, virusuri și probleme ale gâtului. Lemnul de trandafir liniștește tusea ușoară și fortifică sistemul imunitar. La nivelul pielii, acesta este benefic pentru tratarea acneei și întinerește pielea, îmbunătățind starea pielii mature, reducând ridurile.

Ulei volatil de camfor (Cinnamomum camphora)

Acest ulei este obținut prin distilare cu vapori de apă din frunzele arborelui de camfor. Este indicat în gripă, broșită, faringită, viroze, astenie, insomnie, angoasă, reumatism, afecțiuni respiratorii, herpes, zona zoster, infecții cutanate, acnee, dureri musculare și dureri lombare. Este contraindicat femeilor însărcinate și epileptice. Se utilizează extern în: inhalații, frecții și băi terapeutice. Ulei volatil de neem (Azadirachta indica) Proprietățile terapeutice ale uleiului de neem sunt următoarele: antiiniflamator, analgezic, antiseptic, antiparazitar, antibacterian, antifungic, imunostimulator, calmant, reface elasticitatea pielii. Ca și uz intern: elimină paraziții intestinali, însă este necesar să fie combinat cu un alt ulei (de exemplu, ulei volatil de portocal, lămâi sau grapefruit) deoarece are un miros puternic și gust amar; febră; afecțiui ginecologice. Ca și uz extern: acnee, eczeme, arsuri (inclusiv cele provocate de soare), răni, negi, herpes, căderea părului, mătreață, piele aspră, uscată sau crăpată. Folosirea acestuia trebuie evitată în timpul sarcinii sau de către femeile care încercă să rămână însărcinate și nu se administrează intern în cantități mari sau pe perioade îndelungate, întrucât poate cauza probleme hepatice.

3.5 Rășini și rădăcini Ulei volatil de smirnă (Commiphora myrrha)

Este indicat ca și antiseptic, anticataral, curativ, revitalizant. Acționează asupra: sistemului urogenital (curăță uterul, eficient pentru afte și boli vaginale de toate felurile, recomandat pentru menstrua ția dureroasă sau insuficientă), sistemului digestiv (combate flatulența, indigestia, diareea, sindromului intestinului iritabil și hemoroizi), sistemului nervos (calmează și relaxează), sistemului respirator (eficient pentru remedierea astmului, bronșitei, răcelii și tusei, usucă mucusul, eficient ca și gargară petru durerile de gât și pierderea vocii) și pielii (vindecă pielea crăpată și plină de răni, combate infec țiile cu ciuperci cum ar fi micoza piciorului). Ulei volatil de tămâie (boswellia carter) Uleiul volatil de tămâie este extras prin distilarea cu aburi a rășinii uleioase a copacilor, obținută prin metoda picurării. Este indicat ca și: curativ, revigorant, expectorant, regenerator și decongestiv. La nivelul sistemului urogenital, acesta combate cistita, este folosit ca și adjuvant în tratamentul bolilor vaginale și este benefic în timpul menopauzei. Combate bolile provocate de stres, la nivelul sistemului nervos. Este un remediu ideal pentru astm și alte boli respiratorii. Reîntinerește și revitalizează pielea matură și ridată, prevenind îmbătrânirea și reduce cicatricile și semnele, la nivelul pielii.

3.6 Citrice

Ulei volatil de lămâie (citrus limonum) Acest ulei se extrage prin presare la rece a cojii fructului. Este indicat ca și alcalin, diuretic, tonic, detoxifiant, antiseptic. Acționează asupra: sistemului circulator (tonic pentru circulație, stimulează și detoxifică sistemul circulator, reglează presiunea sanguină și ajută la oprirea sângerării, vindecării varicelor și a hemoroizilor), sistemului urogenital (diretic excelent care ajută la reducerea retenției de lichide și combate infecțiile rinichilor și ale vezicii), sistemului digestiv (reduce hiperaciditatea, decongestionează vezica biliară și detoxifiază ficatul), sistemului respirator (combate astmul, bronșita, răceala, gripa și infecții ale gâtului) și asupra nivelului pielii (eficient pentru tăieturi și răni, acnee, recomandat pentru comaterea celulitei). Ca și precauții speciale trebuie să se evite expunerea la soare imediat după tratament. Ulei volatil de bergamota (citrus bergamia) Este indicat ca și antidepresiv, antiseptic, relaxant și revigorant. Acționează asupra sistemului digestiv (tonic pentru digestie, reduce halitoza, folosit ca și gargară, este recomandat pentru remedierea dereglărilor de alimentație), sistemului urogenital (tratament foarte bun pentru cistită, boli vaginale, afte și prurit), sistemului nervos (sedativ, ideal pentru combaterea depresiei și a stărilor de stres), sistemului respirator (calmează amigdalita, durerile în gât, gripă și infecții respiratorii) și asupra pielii (ameliorează eczemele și psoriazisul, combate îngrășarea tenului, acneea, petele și herpesul). Ca și precauții speciale nu se aplică înainte de expunerea la soare deoarece crește fotosensibilitatea pielii dată de conținutul de bergapten, care accelerează bronzarea pielii.

Ulei volatil de limeta (citrus aurantifolia)

Uleiul de limeta este indicat ca și revitalizant și revigorant. Este excelent pentru îmbunătățirea circulației, stimulează sistemul limfatic și crește imunitatea. Acesta calmează arsurile gastrice și este tonic pentru sistemul digestiv. Este recomandat ca remediu împotriva acneei, celulitei, tăieturior și rănilor, și negilor. Uleiul volatil de mandarin (citrus reticulata) Acest ulei volatil este indicat ca și tonic, revigorant, calmant, sedativ, echilibrant și revitalizat. Acționează asupra: sistemului circulator (tonic pentru circulație, fortifică sistemul imunitar), sistemului digestiv (calmant pentru sistemul digestiv, diminuează flatulența și diareea, eficient pentru ficat și vezica biliară), sistemului nervos (revigorant, înlătură oboseala și depresia) și asupra pielii (previne vergeturile și reduce cicatriciile, tonic pentru piele, bun remediu pentru combaterea acneii). Ulei volatil de petitgrain (citrus aurantium) Acest ulei acționează asupra: sistemului circulator (eficient în cazul problemelor provocate de stres, va încetini și va regla un ritm cardiac prea mare și va elimina palpitațiile; stimulează buna funcționare a sistemului imunitar), sistemului digestiv (adjuvant în calmarea sistemului digestiv și este recomandat pentru combaterea indigestiei, diareei și sindromului colonului iritabil), sistemului nervos (benefic pentru stările de stres și de tensiune, exercită un efect calmant și echilibrant asupra sistemului nervos; eficient în combaterea insomniei) și asupra pielii (este potrivit pentru pielea grasă și acneică, deoarece exercită o acțiune detoxifiantă și tonifiantă) Ulei volatil de neroli sau flori de portocal (citrus aurantium var. amara) Acest ulei are acțiuni asupra: sistemului digestiv (eficiet pentru colită, diaree cronică și indigestie pe sistem nervos), sistemului circulator (ajută la vindecarea varicelor, reduce presiunea ridicată a sângelui, palpitații, angină și afecțiuni cardiace), sistemului urogenital (bun remediu pentru perioada menopauzei și pentru combaterea sindromului premenstrual), sistemului nervos și piele (recomandat pentru reducerea cicatricelor).

Ulei volatil de grapefruit (Citrus paradiși) Acest ulei se extrage prin presarea la rece a cojii fructului. La nivelul sistemului circulator, este excelent pentru detoxifierea sângelui și este recomandat pentru reglarea sistemului limfatic. Este un bun adjuvant în digestie și în dietele detoxifiante și este folositor pentru reducerea greutății corporale și a problemelor ficatului. La nivelul mușchiilor, este folosit în tratarea gutei, reumatismului și artritei, de asemenea s-a dovedit că este benefic înainte și după execrcițiile fizice, pentru a preveni rigiditatea mușchiilor și articulațiilor. La nivelul pielii, este recomandat pentru tenul gras și congestionat precum și pentru a combate celuluita și acneea.

3.7 Ierburi, semințe și arbuști Ulei volatil de paciuli (pogostemon paichouli) Acest ulei este indicat ca și antidepresiv, curativ, hipnotizant, revitalizant și calmant. Acționează asupra: sistemului digestiv (combate constipația, diareea și sindromul intesinului iritabil, detoxifiază colonul și diminuează balonarea), și asupra pielii (stimulează regenerarea celulelor crăpate, prin efectul său calmant și răcoritor, tonifică pielea după dietă și este un bun remediu pentru infecțiile cu ciupeci, cum ar fi micoza piciorului, și alergii cum ar fi eczema).

Ulei volatil din semințe de angelică (angelica archangelica) Uleiul din semințe de angelică este un ulei excelent pentru detoxifierea sângelui și pentru stimularea circulației, precum și a sistemului imunitar. De asemenea, este recomandat în perioadele de convalescență sau probleme cum ar fi anorexia. La nivelul sistemului digestiv, acesta reduce acumuarea de gaze în stomac sau intestin și combate indigestia. De asemenea, la nivelu sistemului urogenital, uleiul din semințe de angelică, combate infecțiile urinale și cistita, este un bun remediu pentru crampele și durerile menstruale. La nivelul pielii, acesta este folosit ca și adjuvant în tratarea eczemelor, curăță pielea congestionată și sensibilă. Ca și precauții speciale, rădăcina de angelică este extrem de fototoxică, deci trebuie evitată expunerea la soare puternic, imediat după tratament. Uleiul de semințe de angelică nu este fototoxic și este unul dintre uleiurile preferate în aromaterapie.

Ulei volatil din semințe de morcov (Daucus carota) Acest ulei acționează asupra: sistemului circulator (stimulează circulația periferică slabă, detoxifică sângele și limfa; combate anemia și sprijină sistemul imunitar), sistemului digestiv (înlătură constipația,

sindromul de intestin iritabil, flatulența și problemele ficatului; ajută digestia și este folosit ca și adjuvant în tratarea bolilor de alimentație), sistemului urogenital (combate reținerea de lichide și cistita; reglează menstruația și instaurează echilibrul hormonal), sistemului nervos (stimulează și revitalizează) și piele (folositor pentru remedierea problemelor pielii, fiind un excelent tonic pentru elasticitatatea acesteia).

Ulei volatil de citronella (Cymbopogon nardus) Uleiul de citronella se extrage prin distilarea cu aburi a ierbii uscate, par țial uscate sau proaspătă. În cadrul sistemului digestiv, acesta ajută digestia lene șă, stimulează apetitul, combate candida. La nivelul mu șchiilor, acesta calmează durerile și crampele musculare iar la nivelul sistemului respirator, este recomndat ca tratament împotriva răcelii și gripei. Uleiul de citronnela este folosit împotriva insectelor, de obicei este folosit în spray-uri, și de asemenea este folosit pentru a îndepărta moliile. La nivelul pielii, acesta reîmprospătează picioarele transpirate și obosite și reduce transpirația excesivă și îngășarea pielii.

Ulei volatil de iarba lămâioasă (Cymbopogon citratus) Acest ulei este extras prin distilare cu aburi a frunzelor proaspete, par țial uscate. La nivelul mușchiilor și articulațiilor, acesta îmbunătățește tonusul muscular, este excelent pentru picioarele obosite, dureroase și elimină acidu lactic

și este recomandat pentru rănile sportivilor, luxații și vânătăi. Acesa este important pentru sistemul imunitar, grăbește procesul de recuperare după bolile epuizante, cum ar fi febra glandulară și emcefalomielita mialgică. Este recomndat pentra a trata probeme precum porii deschiși, transpirația excesivă, piele lăsată după dietă, acnee și celulită și este folosit pentru a trata bolile infecțioase ale pielii, cum ar fi rujeola și scabia

Ulei volatil de vetiver (Andropogon muricatis) Este extras prin distilare cu aburi a rădăcinilor. Uleiul de vetiver este un bun stimulator al circulației și este tonic pentru sistemul imunitar. Este un bun remediu pentru sindromul intestinului iritabil si este eficient în combaterea lipsei de mâncare. La nivelul mușchiilor și articulațiilor este folosit ca și adjuvant în combaterea artritei, reumatismului, contrac țiilor și încordării musculare.

INDICAȚII TERAPEUTICE

1. Acnee În cazul în care avem probeme cu acneea, după curățarea feței de impurități și de urme de fard, se aplică de două ori pe zi o picătură de ulei esențial de mușcată pe fiecare leziune acneică. Se poate folosi și amestecul din două picături de ulei

volatil de arbore de ceai, una de levănțică și una de eucalipt până la atenuarea acneei. 2. Arsuri la stomac Arsurile gastrice sunt o problemă frcvent întâlnită. Astfel, se pune o picătură de ulei de busuioc şi una de muşeţel pe o bucată de zahăr cubic sau de pâine şi se ia înainte de masă. 3. Anexietate Înainte de culcare, timp de o lună, două picături de ulei esenţial de sovârf pur, aplicate prin masaj uşor la nivelul plexului solar, alungă stările de încordare şi palpitaţiile. Acelaşi efect îl are şi aplicarea amestecului obţinut din câte 10 ml de ulei esenţial de levănţică, de muşcată şi de palisandru, ingrediente care s-au dovedit eficiente pentru combaterea anxietăţii. 4. Buze crăpate Pentru buzele crăpate se folosește 2 ml. de ulei esențial de levănțică diluat în ulei vegetal de măceș și se masează ușor cu una-două picături din această combinație de două ori pe zi, în special atunci când se iese din casă. 5. Balonări Se pune pe o bucată de zahăr câte o picături de ulei esen țial de busuioc sau de mentă și se ia după fiecare masă. Se poate folosi și amestecul din două linguri țe de ulei esențial de chimion și de mărar și câte o linguriță de ulei esențial de tarhon și de busuioc. Se ia din acest amestec câte două lingurițe înainte de masă. 6. Celulită Pentru a estompa aspectul de coajă de portocală uleiurile esenţiale se pot întrebuința fie pe cale orală (două picături de ulei esenţial de lămâie pe o bucată de zahăr, timp de trei săptămâni, de două-trei ori pe an), fie extern, pentru masaj (cu un amestec din câte 2 ml de ulei de esenţial de portocală, de cedru, de chiparos, de grepfrut, 4 ml de ulei esenţial de salvie, adăugate în 100 ml de ulei vegetal de eucalipt) de două ori pe zi, timp de trei săptămâni. O dată pe săptămână, la duș, se masează picioarele și fesele cu buretele de duș și două picături de ulei esenţial de rozmarin. 7. Calozități Pentru îndepărtarea calozităţilor (pielea întărită de la nivelul picioarelor), se amestecă 10 ml de ulei vegetal de calendula (gălbenele), 1 ml de ulei esenţial de mușcată și 1 ml de ulei esenţial de levănţică. Se adaugă câteva picături din acest

amestec pe piatra ponce și se folosește pentru igiena picioarelor, după baie. Tot pe piatra ponce se pot adăuga câteva picături de ulei esenţial de migdale sau câteva picături de ulei esenţial de busuioc, care au acţiune antiseptică, antiinfl amatoare și antiinfecţioasă. 8. Căderea părului Câteva picături de ulei esenţial de levănţică, aplicate pe pielea capului, rezolvă problema căderii părului. După ce aplicăm uleiul, se aşteaptă 30 de minute, apoi se şamponează părul. Se repetă terapia de două ori pe săptămână. 9. Cicatrice Atenuarea micilor cicatrice se face cu ajutorul a una-două picături de ulei esenţial de levănţică aplicate local. Dacă cicatricea este mare, aceste picături se pun într-o lingură cu ulei vegetal de măceşe şi se aplică timp de trei săptămâni. 10.Cistită Pentru combaterea cistitei, este indicată folosirea amestecului obţinut din două picături de ulei esenţial de sovârf şi o linguriţă de miere, de trei ori pe zi, ti mp de trei zile, combinaţie care se aplică pe partea inferioară a abdomenului. Nu se foloseşte intern. 11. Depresie În vasul destinat aromaterapiei, se pun câteva picături de ulei esenţial de mandarină, care este sedativ şi anxiolitic, de două-trei ori pe zi. Atenţie, nu se folosește mai mult de 20 de minute pe zi şi, în nici un caz, în camera copilului. 12. Dureri de cap O picătură de ulei esenţial de lămâie, una de mandarină sau de sovârf, administrate de două-trei ori într-o oră, duc la vindecarea durerii de cap. Util este şi masajul cu un amestec din 10 ml de ulei esenţial de mentă, 5ml de ulei de levănţică englezească şi 5 ml de busuioc la nivelul zonei dintre sprâncene şi pe tâmple. 13. Dureri menstruale Două picături de ulei esenţial de mentă sau de busuioc luate pe o bucată de zahăr, de două-trei ori pe zi, atenuează durerile menstruale. De ajutor sunt şi compresele calde, peste care se adăugat câteva picături de ulei esenţial de salvie, aplicate pe abdomen. 14. Digestie leneșă

O picătură de ulei esenţial de pin maritim şi două picături de ulei esenţial de estragon, de două ori pe zi, înainte de mese, asigură o digestie rapidă. Poate fi folosit şi masajul cu una-două picături de ulei esenţial de mentă pe abdomen, care uşurează digestia 15.Emotivitate Pentru a stăpâni mai bine emoţiile, se ia pe o bucată de zahăr cubic câte o picătură de ulei esenţial de mentă şi de dafin. Uleiul esenţial de dafin, în combinaţie cu cel de rădăcină de angelică, se poate aplica şi la nivelul încheieturilor. 16. Grețuri O picătură de ulei esenţial de mentă şi una de busuioc puse pe o bucată de zahăr şi luate de două ori pe zi combat senzaţia de greaţă. În acest scop, putem inspira ulei esenţial de lămâie direct din sticlă sau de pe o batistă stropită cu patru picături de ulei de lămâie. 17. Herpes Frecvent primăvara, atunci când sistemul imunitar este slăbit, herpesul poate fi combătut dacă se foloseşte amestecul din câte o picătură de ulei esenţial de arbore de ceai, de palisandru, palmarosa şi levănţică, de trei ori pe zi. 18. Oboseală Două picături de ulei esenţial de mentă, puse pe o bucată de zahăr, luate 15 zile, duc la combaterea oboselii. Efect revigorant are şi masajul efectuat cu amestecul din două picături de ulei esenţial de mentă şi de pin, de două ori pe zi, timp de o săptămână.

19. Păr gras În cazul părului gras, se adaugă în ulei de jojoba câte 5 picături de ulei esenţial de cedru şi de muşcată. Sau se adaugă în 10 ml de ulei vegetal de măsline o picătură de ulei esenţial de ienupăr şi de chiparos. Se lasă să acţioneze pe părul umed 30 de minute. 20. Păr uscat Pentru părul uscat, care are nevoie de o hidratare intensivă, este indicat un masaj la nivelul scalpului cu un amestec din părţi egale de ulei esenţial de salvie şi de argan. Se adaugă câteva picături din acest amestec la nivelul scalpului, apoi se şamponează părul cu produse specifice.

21.Riduri Pentru a atenua ridurile, începând de la 40 de ani, se adaugă două linguri de ulei esenţial de măceşe în crema de zi şi o picătură de ulei esenţial de muşcată şi una de rozmarin în cea de noapte. 22. Spasmofilie Pe cale orală, câte două picături de ulei esenţial de busuioc, de trei ori pe zi, timp de trei săptămâni, combat spasmofilia. Se poate face şi masaj cu ulei de sovârf la nivelul coloanei vertebrale. 23. Stres Dacă trecem printr-o perioadă încărcată,nseara la culcare se ia două picături de ulei esenţial de muşeţel într-o lingură de miere. Eficient este şi masajul cu câteva picături de sovârf, diluate în bază neutră de masaj, la nivelul plexului solar. 24. Ten obosit Se amestecă ulei esenţial de salvie cu cel de muşcată, de măceşe, de levănţică englezească (câte două picături) în 15 ml de ulei de argan. Se aplică pe faţă câteva picături de două ori pe zi. Un alt tratament constă în aplicarea a două-trei picături de ulei esenţial de pin, combinat cu 10 ml de ulei de masaj. 25. Unghii fragile Pentru întărirea unghiilor, este indicat masajul cu un amestec obţinut din 5 ml de ulei vegetal de luminiţa nopţii şi zece picături de ulei esenţial de lămâie. Este bine să se folosească de două-trei ori pe săptămână. 26. Varice În caz de varice, efect de întărire şi de creştere a rezistenţei vaselor de sânge îl are masajul cu amestecul din câte două picături de ulei esenţial de chiparos şi de imortele şi zece picături de ulei de eucalipt. 27.Vergeturi Masajul cu un amestec obţinut din 100 ml de ulei vegetal de măceşe, 5 ml de ulei esenţial de levănţică, 5 ml de ulei esenţial de mirt, 4 ml de ulei esenţial de rozmarin şi 3 ml de imortele atenuează vergeturile. Este indicat de două ori pe zi, timp de o lună.

Concluzii

Uleiurile volatile constituie o clasă de principii active deosebit de valoroase pentru industria de parfumerie, cosmetică, farmaceutică și alimentară. Diferite studii au demonstrat că uleiurile volatile pot avea efecte benefice asupra organismului uman dar trebuie să fim atenți ce fel de uleiuri volatile folosim deoarece nu toate uleiurile ne sunt benefice organismului, cauzând diverse probleme de sănătate. Uleiurile volatile acționează puternic, direct la țintă fiind adevărate esențe vegetale, acestea crescând rezistența la factorii nocivi din mediu și la epidemii. Își păstrează acțiunea antimicrobiană chiar dacă sunt administrate repetat la aceeași persoană (nu devenim rezistenți la acțiunea lor terapeutică). Dacă se

administrează corect după recomandarea medicului specialist, uleiurile volatile sunt ipsite de reacții secundare.

Bibliografie

1. Bujor, O., Popescu, O., Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. A III-A revizuită și adăugită; 2. Hădărugă, D., Hădărugă, N., Compuși odoranți și aromatizanți, Ed. Politehnică, Timișoara, 2003; 3. Istudor, V., Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Vol. II, Ed. Medicală, București, 2001; 4. Popescu, V., Chimie cosmetică, Ovidius University Press, Constanța, 2011; 5. www.fares.ro 6. www.remedii.ro 7. www.uleiurivolatile.ro 8. https://www.google.com/imghp?hl=ro

9. http://www.cozacplant.ro/uleiuri_esentiale.html 10.www.adevarul.ro (Vol.5, Nr. 1-2, An 2015)