Tudor_Pamfile_-_Cerul_și_podoabele_lui_-_după_credințele_poporului_român_-_Ședința_dela_28_maiu_1914

------

A.CADEMIA ROMÂNA

DIN VIEAT"A· POPORULUI ROMÂN CULEGERI ŞI STUDH

I

XXVI.

CERUL ŞI

PODOABELE LlJI DupA CRED1NŢELE POPORULUI ROMAN I

DE

TUDOR PAMFILE

cu

11

flGURII . N

ŞEDINŢA DELA 28 MAIU

\

I

l'

BUCUREŞTI UBRĂRIlLE O S LE,I PZIG

VIENA GEROLD & Comp.

OTTO 1915

I

DIN illEATA POPORULUI ROMAN: L flora din Cartal, de Pompiliu Pervescu, 1908. Cimiliturile romanesti, de T. Pamfile, 1908 111. Poezii populare din Maramures, de Tit Bud, 1908 IV. Cantece i urdturi, de Al. Vasiliu, 1909 11.

L. 3. .

1. 1. 5. 6. 1.

V. Din literatura populard, de N. Pasculescu, 1909 . . . . . VI. focuri de copii, de T. Pamfile, 1909 . . . , . . . ,, VII. Sarbdtorile poporului, de C. Radulescu-Codin si D. Mihala1.-che, 1910 . . . . . . VIII. Industria casnicd la Romani, de T. Pamfile. Premiul Neuschotz" din 1909, 1910 . 10. 1X. Hore i chiuituri din Bucovina, de S. Fl. Marian, 1911 . X. Legende, tradilii i amintiri istorice, de C. Radulescu-Codin, 1910 1.50 Xl. Siirbatorile de yard la Romani, de IT. Pamfile, 1911 . . . XII. Cantece de lard, adunate de T. Pamfile, 1913 . . XIII. Boll i leacuri la oameni, vite i pdsdri, dupa datinile

. ..............

2.

2.

4.

credintele poporului roman, adunate din corn. Tepu (Tecuciu) de T. Pamfile, 1911 XIV. Cantece populare romanesti din Comitatul Bator (Ungaria),

culese si notate de Bela Bart6k, 1913 i legende rornanesti, culese de D. Futuna, 1913

XV. Vremuri infelepte. Povestiri

1.

. 5.

......

1. -

. 5. 4.

XVI. Agricultura la Romani, de T. Pamfile, 1915 XVII. Ingerul Romanului, povesti i legende din popor, culese de C. Radulescu-Codin, 1913 XVIII. Povestea lama de demult, dupa credintele poporului roman, de T. Pamfile, 1913 . . . . . XIX. Sdrbdtorile la Romani; Sdrbdtorile de toamnd i Postul Crdciunului, de T. Pamfile, 1914 XX. Sdrbdtorile la Romani: Crdciunul, de T. Pamfile, 1914 . XXI. Superstifiile poporului roman, de G. F. Giausanu. Premiul Adamachi din 1913, 1914 . . . . XXII. Colinde din Ardeal, culese de Alexiu Viciu, 1914. . . . .

2--

2.

. 3. ........ 4. 2.

XXII. Cuvinte scumpe, Taclale, povestiri si legende romanesti, culese

de D. Futuna, 1914

1,50

XXIV. Cromatica poporului roman de T. Pam file si M. Lupescu, 1914

.....

XXV. Diavolul invrajbitor al lumii, dupi credintele poporului ro. . man de T. Pamfile, 1914 . . . . XXVI, Cerul i podoabek lui, dupi credintele poporului roman, de T. Pamfile, 1914 XXVII. Credit* si superstilii ale poporului roman, de Artur Gorovei

2. 1.-

2. 5.

ACADEMIA ROMAHA

DIN VIEATA POPORULUI ROMAN CULEGERI SI STUDII

XXVI.

CERUL PODOABIELE LUI DUPA CREDINTELE POPORULUI ROMAN DE

TUDOR PAMFILE

CU 11 FIGURI IN TEX'T SEDINTA DELA 28 MA1U 1914.

BUCUREV1 LIBRARIILE SOCFC & Comp., PAVEL SURU, C. SFETEA LEIPZIG VIENA GEROLD & Comp. OTTO HARRASSOWITZ 1915

DIN IIIEATA POPORULUI ROMAN:

L. 3.

1

I. Hora din Cartal, de Pornpiliu PArvescu, 1908 11. Cimiliturile romanesti, de T. Pamfile, 1908 III. Poezii populare din Maramures, de Tit Bud, 1908 1V. Cantece i uraturi, de Al. Vasiliu. 1909

1. 5

V. Din literatura populara, de N. Pasculescu, 1909 . . . VI. focuri de copii, de T. Pamfile, 1909 . VII. Sdrbatorile poporului, de C. Radulescu-Codin si D. Mihalache, 1910 VIII. Industria casnicd la Romani, de T. Pamfile. Premiul Neuschotz" din 1909, 1910 1X. Hore i chiaituri din Bucovina, de S. FL Marian, 1911 . X. Legende, traditii i aminttri istorice, de C. Radulescu-Co.

din, 1910

1. -

10.

2. 1.50

. Xl. Sarbeitorile de yard la Romanide T. Pamfile, 1911 XII. Cantece de lard. adunate de T. Pamfile, 1913 . XIII. Boli .si leacuri la oament, vite i pasdri, dupa datinile si credinte1e poporului roman, adunate din corn. Tepu (Tecuciu) de T. Pamfile, 1911 XIV. Cantece populare romanesti din Comdata/ Bihor (Ungaria). culese i notate de Bela Bartok. 1913 . . . . . XV. Vremuri Intelepte. Povestiri si legende românesti, culese de D. Furtuna, 1913 XVI. Agricultura la Romani, de T. Pamfile, 1915 .

.

2. . 4.

.

XVII. Ingerul Romanului, povesti i legende din popor. culese

1.

5. 1.

5.

4. 2.

de C. Radulescu-Codin. 1913 XVIII. Povestea lama de demult, dupa credintele poporului roman, de T. Pamfile, 1913 XIX. Sarbdtorile la Romani; Seirbatorile de toamnd ci Postal CMciunului, de T. Pamfile, 1914 2 XX. Sdrbdtorile la Romani: Criiciunul, de 1. Parnfile, 1914 . XXI. Superstitille poporului roman, de G. F. Ciausanu. Premiul Adamachi din 1913, 1914 . . . . XXII. Colinde din Ardeal, culese de Alexiu Viciu, 1914 . . XXII. Cuvinte scumpe. Taclale, povesttri si legende romanesti, culese 1,50 de D. Furtuna, 1914 XXIV. Cromatica poporului roman de T. Pamfile i M. Lupescu, 1914 , XXV. Diavolul invrajbitor al lama, dupa credintele poporului ro.

.

man de T. Pamfile, 1914 XXVI. Cerul i podoabele ml, dupa credintele poporului roman, de T. Pamfile, 1914 , XXVII Credinte i superstitii ale poporalui roman, de Artur Gorovel

3. 4. 2.

2. 1. 2. 5.

PREFATA. Propusesem nu de mult, un plan pentru culegerea materialului §i intocmirea cercetarilor cu privire la manifestatiunile vietii poporului roman (1), mai ales in scopul de a Impiedeca reeditarea lucrurilor cunoscute §i de a lasa uitate alte colturi, cari dupa plan, s'ar vedea cu tiourinta. Cu presenta cercetare ins& s'ar pare& ca tocmai eu vin *i calc economia planului, rugand Onor. Academie Romana sa binevoiasca a da, gazduire in publicatiunea ,,Din vieata poporului roman lucrarii mete .Cerul i podoabele luiP, dupa ce, tot sub auspiciile Onor. Academii Romane, a aparut cercetarea d-lui I. Otescu: Credinlele faranului roman despre cer i slele (2). Tofu* intre lucrarea d-lui Otescu i a mea, sunt deosebiri esentiale: Intaia: din cele 8 capitole ale lucrarii d-lui Otescu, In lucrarea mea nu *i-au putut AA locul 2 dintr'insele: Pa'mâniul, care nu poate fi cuprins in subiect, §i Meleore/e almosferice, cari, dupã socotinta mea, au dreptul la o desvoltare cu mult mai mare, pc care nadajduesc sa le-o dau in descrierea V5zduhului, dupa cum se arata in planul citat.

A doua mare deosebire sta in insu§ scopul celor doua lucrari: eu m'am marginit la culegerea a cat mai multor informatiuni din izvor romanesc, pe cand d-1 Otescu, pretutindeni a cautat sa mina In legatura credintile de astazi ale poporului roman, cu credintele clasice ale antichitätii grece §i romane, stabilind pe alocuri asemanari cari nu se pot primi deaf cu o multa Ingadvinta. (1) Povestea !mit de demult. p 4 (2) In Anal. Acad. Rom., XXIX, lit.

IV

Socotesc ea vremea cercetarilor comparative inca n'a sosit, pentru doua pricini. 0 pricina ar fi ca nu s'au apropiat de incheiere culegerile, ca prin urmare, o mare catime de material lipseste, atat la noi, cat si la vecinii cu earl am fost in atingere. A doua pricina este ca cercetarile comparative, pe aceste taramuri, nu pot precede celor istorice, cari, cu material positiv, sunt chemate sä dea incheieri cu privire la influentele politice i culturale dintre poporul roman si popoarele veeine, vechi si noud.

Ca sa se vada cata paguba poate aduce o astfel de cercetare pripita. reproduc, la Inlâmplare, o parte din fata unei carp: .Pamantul, in credintele poporului roman, este parte femeeasca i fornieaza cu cerul o dualitate destul de distincta». apoi citarea de comparatii: Ca si la Greci, .perechea nemuritorilor Uranos i Gea»; Ca si la Neozelandeii, .Rangi, -cerul,si Papa,parnantul, pereche Inamorata', care dada nastere la toale vietatile». Cari sunt temeliile acestor informatii? SA zicem ca Rangi si Papa erau eu adevarat o pereche Inamorata» care a putut concepe inldile vietati, cä Uranos si Gea, cu adevarat, au putut alcatui o pereche, dar nu dupa conceptia poporului grec, ci dupa cea a cutarui filosof.

Dar Pthnatilul si Cerul, dupa conceptia poporului roman, fortneaza o pereche cat de putin inamorata ? lath marturia pe care autorul se bizuie and o enunta : .1:framantul e parte femeiasca, e mama noastra, care ne hraneste i ne face, iar Dumnezeu din ceruri e sotul ei, e tatal nostru, si noi, copiii lor» (1). Aici n'avem de a face c'o credinta populara, ci cu socotinta

unui individ cu aplecari poielice, care, cu oarecari podoabe, a vrut sa zica : .Pamantul e [ea ol parte femeiasca, e [cal mama noastra care ne hraneste i ne face ». Dar Cerul corespunzator lui Rangi sau Uranos? Nn e vonII) E. N.

Voronca, Credintele poporultu roman, p. 156.

V

bd de cer, ci de Dumnezeu din ceruri, pe care poporul, pentru multele lui daruri, 1-a socotit ca un parinte al lumii. Cum vedem, dintr'o mdrunta scapare din vedere, din lipsa de informatie, cade o pagina de cercetare comparativa. pe care, marturisesc ca am luat-o la intamplare apoi, chiar cand n'ar caded, ce urmare s'ar putea trage din aceasta paraleld, cata vreme nu se she cari vor fi fost in decursul veacurilor legaturile dintre Greci, Romani si Neozelandezi!

Duca, sa zic, se astepta aparitia Poveslii lumii de demull, se putea vedea in cele 20 de pagini ca nici odata nu se pomeneste ca parnantul i cerul alcatuesc o dualitate, -nu «distincta., dar nici macar cat de cat de sclipitoare. Pentru catva limp trebue sa renuntam la astfel de cerce-

tari comparative, si and nu putem ingadul, campurile ce se vor imbrätisa trebue sa fie asa de mici, incat sä nu fie cu putinta nici cea mai scurta rdtacire. BArlad, La Sf. Nicolai, 1913.

PARTEA 1.

CERUL. Iii

Religiunea crestina, indemnandu-ne prin Simbolul credinca sa credem in .Dumnezeu Tata!, A-toate-tiitorul, fãcâ-

lorul cerului si al pamantului», e firesc ca tot poporul nostru sa fie incredintat i sa spuna ca cerul a fost facut de Dumnezeu, o data cu toate cafe le vedem imprejurul nostru. Se intelege insä, Ca aceasta credinta, la olalta cu alte credinte paganesti, cari nu s'au putut inlatura de crestinism, au faurit o mare catirne de legende i superstitii, pe cari leam

intocmit nu de mull in Poveslea lumii (1). Cu privire la cer nu se pot gasi amanunte acolo, de oare ce el nu face parte din lume, din pamant, adica din dumea de sub soare». El este de-asupra lumii, si la randul sat.' Ii are lumea sa. Despre cer, atat se pomeneste acolo : din multe pricini, parnantul a lost croit rnai mare deaf cerul, astfel ca poalele cerului nu putura acoperl margenile pamantului, i ca pentru ca aceste margini sa fie rastranse, Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietati, a increlit fata parnantului, &and cu chipul acesta nastere dealurilor pi pamantul s'a inc6putal cu cerul, poalele cerului s'au putut rezema tocmai pe margenile pamântului (2). Prin Ardeal gasim aceste credinte in urmatoarea colinda, necompieta de altfel la sfarsit: ...Dumyat tare Ca cregeà, Lucru mare ca-mi facea;

racit ceriul i pamântul, Facit ceriu 'n dotthi zile

(1) Povestea luInd de demult, Bucure*ti, 1913. (2) Vezi cap. uDealurile i vaileu, tot acolo, p. 31 §i urn

T. Parable, Cerul qi podoabele

1.

2

Si piimAntu 'n doud zile. Tinse ceriul pe pArnAnt: Cumu-i tinse, Nu-1 cuprinse.

Dornnul tare se 'ntristit

$i din graiu usa grAia

01,

harhanghel BagA mAna 'n buzunar

$i mi-si scoate-un b:ciu de foc (I).

Sunt insa i credinte cari desfac zidirea pamantului de cea a cerului ce se intarnpla mai tarziu. Astfel, prin unele parti din Bucovina, se povesfesle Ca dupa ce lumea s'a inmultit chiar, luna si soarele, neavand cer, umblau pe Omani 0 data Insa,--fie din pricina drumurilor grele, fie ca ardeau pe

oameni prea fare, fiind aproape, fie soarele si luna, fie oamenii, s'au rugat lvi Dumnezert ca sa le face cer de urnblat. Cand sfintii au auzit aceasta rugaminte, s'au bucurat : au sarit sapte dinfrinpii, .cei sapte apostoli., si-au fagaduit oamenilor cä ei vor face cerul daca lumea ii va ajuta si-i va cinsti. Oarneni au fagaduit, Dumnezeu a dal aripi Ingerilor,--a facut ingeri prin inteariparea sfintilor,si acestia au sburat la Rohmani, o lune care se afla sub lurnea noastrk De acolo au adus ingerii pialrá scumpä, din care mai intaiu s'a facut cerul ca o nesfarsita panza de sticla, i apoi, din ceea ce a ramas, i s'au durat saple sidlpi, cari-Isprijina. Cei sapte sfinti pazesc la cei sapte stalpi ai cerului, in schimbul carei slujbe, lumea ii cinsteste prin pazirea celor patru posJuni de peste an. In cer, astfel facut, s'au urcat apoi soarele, luna, i dupa dansii Duninezeu, cu toate cetele sale (2). Colindele ardelenesti ne spun despre razemarea cerului pe Irei slâlpi de arginl: ...De cand Dornuul s'a nAscut Si pamAntul I-a fAcut sSi tend i-a ridicat Pe Id stdlpii de d'argint $1 frumos I-a 'mpodobit Tot cu stele

MAruntele

$i cu luna Cu lumina, Soarele

Cn razele (3).

(I) Al. Viciu, Colinde din Ardeal, Bucure§ti, 1914, p. 27. (2) E. N.- Voronca, Datinile i credintele poporaluiromán, Cernauti 1903, p. 28. (3) Al. Viciu, Calinde din Ardeal, p. 31. Midem, p. 39 : ...tri sMipuri

3

Alte colinde, ardelenesti si din tara, vorbesc si de palru slâlpi de arginl: Dumnezeu s'a nziscut $i pAmAntul 1-a fdcut,

Mai frumos I-a 'mpodobit.

...CAnd

Tot cu stele

Sus cella 1-a ridicat:

MAruntele,

Mai pe sus cu mai mArele, Soarele cu razele Luna cu 1uminee1 (1).

Patna stalpi 1-a razemat,

&fru stalpi tot de argint;

Prin unele parti se crede ca cerul se sprijina pe patru sldlpi, cari sunt patru stele (2), iar prin altele se zice Ca es-

te tinut de Simion Slâlpnicul, pentru care cuvant acest slant este sarbat cu nelucru, de unii la 21 lulie, de alti la 1 Septembrie (3). Avand margini sau poale (4), bolta cerului are si un mij-

loc sau o inimâ, pe sub care, prin uunele parti din jud Botosani se crede ca nu-i bine sa mearga omul, caci pe acel loc numai dracilor le este sortit sa umble (5). Dupã unele credinte, intaiul cer ridicat de-asupra pamantului, era mai aproape de acesta decal cum este cerul de astazi; sunt anuMite pricini cari au silit pe Dumnezeu sa mute cerul mai sus, adica sa-1 indeparteze de Omani. Prin jud. Muscel se spune cã Dumnezeu a ridicat cerul din pricina unui cioban nesocotit: (1) Al. Viciti,Colinde din Ardeal, p. 21-2. (2) 1. Otescu, Credinfele fdranulni roman despre cer i stele, Bucurcsti 1007, p. 58.

(3) C. D. Gheorghiu, Calendaral femeilor saperstifioase, P.Neamt, 1907, p.

87 8. (4) Departarea se arata prin expresiunile : la marginea pamantnlui", la ca-

pu' lumii4.la poalele cerului". Un plugnor, cnles din comuna Tepu, jud. Tecuciu, se incheie cu aceste versuri : $i aveam doi copilasi Imbracati in aldmuri verzi, M'as rugh sa nu-i mai pierz,

Ca i-am mat p:erdut o data i-am catat in lumea toata

Scriiau o cartalue Naramgie, j

Care mi-i draga i mie : La colturi ii viirvarata

De cuprinde lurnea tota, Jar la mijloc. 0 stalba de busuioc La poalele cerului: Sa zicem i noi: noroc! (5) Cred Rom. din corn. Trusesti, impart. de d-1 C. Atanasiu.

ii i-am gasit la wad pdmantalui

4 -Acu, dupa ce a facut IDumnezeul si pe oameni, cerul era aproape de pamant. Dai cu mana de el. Tot pe vremea aia, luna lumina intocmai ca i soarele. Un cioban dela munte, insa, n'a avut de lucru ? A luat o baliga si a svarlit-o in lunä de a chiorit-o. Cand a vazut asta,

foc s'a facut Durnnezeu. Drept pedeapsa nearnului ornenesc, a marl! cerul i 1-a ridicat sus, sus, unde e azi cu lunä cu tot...» (1).

Prin jud. Doll si Olt, in aceasta privinjä se spun urma-

toarele :

.La facerea lumii, cerul era foarte aproape de pamânt; insa omul, cum e nesinchisil din fire, nu si-a dat sam'a de aceastä bunatate dumnezeiasca, Ca nu era putin lucru pentru om sa aibas pe Dumnezeu in preajma lui, ca sa-i poat5 cere sfatul ca unui bun parinte, oricând avea vre-o nevoie. Nesinchiseala a ajuns asa de departe cä intr'o zi o femeie a aruncat spre cer o carpa murdäritä a unui copil, carpa cu care era cat p'aci sa manjeasa cerul. i de atunci Dumnezeu s'a mâniat foc si-a departat cerul atAt de mult, ca nu degeaba zicem noi: departe cat cerul de pamant» (2). Prin jud. Valcea, varianta acestei legende suna astfel : ulnainte vreme, cerul era aproape de parnant, de-1 ajungeai cu maim and te suiai p'un maidan, i Dumnezeu, cu Sfinjii, Cand vreau, atunci se suiau i coborau, caci umblau des pe pdmant. Dar inteo zi, nu stiu pentru ce, cä se cearta Dumnezeu cu o matusa, fir'ar oarba, i matusa, nici una, nici doll& arunca cu scarna in Dumnezeu. (1) C. Radulescu-Codin, Legende, traditii si amintiri istorice, p. 1. (2) Otescu, op. cit., p. 45.Departarea cerului de pilmânt o aflam rostitä si in cântecul :

Sus e cerul, jos pamântul, $i tu, proasto, n'ai stiut-o ! care se spune spre batjocura prostilor : in zicala : Face scarà la cer",

adica lucru peste putinti chiar, sau din partea unui nesocotit la minte: si in zicala lucrurilor ce nu se pot : Pod peste mare, MaduvA la tier Si scard in cer.

5

Atunci s'a suparat Dumnezeu foc pe oameni si s'a suit in cer cu toti Sfintii si a inallat cerul cum se vede azi, sus. Si d'atunci nu s'a rnai scoborit nici Dumnezeu, nici Sfintii pe pamant. (1). Tot prin aceste parti, povestirea suna si astfel : .Se spune ca o data cerul era aproape de tot de parnant. Atat de aproape era, cä daca te suiai pe gard, dai cu maim de cer. Pe vremea aceea umbla Dumnezeu i cu Sfântul Petre pe parnant, caci lumea era mai buna, dar se intampla ca o pacatoasä de muiere, dupa ce a spälat sculeicile copilului, s'a apucat sä le scuture. Scuturandu-le, a manjit cerul cu tina de copil mic. Iii, lurne pacatoasa I De-acum inainte sa nu stip ce este inaltul cerului i adancul pamantului! gral Dumnezeu cu glas de foc. De odata se ridica cerul in slavi. Vezi bine, ca d'atunci s'a ridicat cerul. Ama, sa mai fie bine cu atata Mime! Dar le mini cum de-i mai rabda jpe oamenil pamantul I (2). Prin jud. Doll se aude urmatoarea varianta : .Mai de mult, cerul nu era ca acurna sus; era jos, de-asupra bordeielor. Si iele de ce I-a ardicat Dumnezeu: Aca, ci-ca un copilas, bagsama, se juca pe bordeiu. I-a venit ce i-a venit, i s'a Inlinal. Cand a venit mama-sa si 1-a

vazut asa intinat cum era, 1-a curatit cu mana, ca nu prea erau raze (3) ca acuma, i mana pi-a sters-o de cer. Dac'a vazut asa Dumnezeu, ca oarnenii nici cerul nu-1 pot tine curat, I-a ardicat in sus! Si de-atunci astazi este ardicat. Bagsama de sila oamenilor. (4). Prin Bucovina, versiunea aceasta are urmatoarea cuprini

dere :

.De mufl, era mai jos cerul, aproape de noi,

i

Dumne-

(1) &zdtoarea, XI, p. 184.

(2) Midem, p. 168 9. (3) Trennie de #ers.

(4) N. 1. Dumitras.u-Reny, &wave qi legende poporak, Valenii de munte, 1908, p. 11.

6

zeu se uità la oameni Ica sa ?adal ee fac, si venià pe jos, umbla printre oameni, dar de and s'a inmultit lumea si pamantul s'a spurcat, Dumnezeu a fugit cu cer cu tot in sus ; si amA sta intors cu spatele la noi, nu vrea sa ne vada : si-a intors fata dela pacatele noastre. (1). Dupä credintele obstesti, cerul sta deasupra pamantului ca o piele (2), pe care merg soarele, luna i stelele, iar marginile sau poalele lui, dupa cum am pomenit, daca nu stau pe stalpi, se sprijin pe marginile pamantului. Se intalneste insa i credinta care ne arata ca poalele cerului se razama pe apa (3), pe care de alfel pluteste i pämantul, credinta care o intalnim si la Armenii din Caucaz (4). Pe-alocuri se zice Ca cerul e ca un pod, avand catre margini niste usi pe unde yin si se duc Ingerii lui Dumnezeu, din cer pe pamant, si de aici iaras in cer, cu stirile de nevoie (5).

Altii povestesc cä cerul este ca

i

parnantul nostru, caru-

noi nu-i veedem decal fata lui albastra de desubt. Deasupra cerului,fata de-asupra, este Intocmai ca fata paia

mAntului nostru. Acolo, lumea lui Dumnezeu ara, samana pi culege, iar bunatazile pamanfului nostru, cari cresc cu ajutorinta ploilor, sunt prisosurile acelei lurni de-asupra, in care sAlaslueste de altfel i raiul (6). In sfarsit prin unele parti se crede ea cerul este alcatuit din doua bucati, cari, la anumite zile mari, ele se dau sau

se trag in laturi,--atunci cand se deschide cerul (7). El nu se misca nici o data in afara de culremuri: and se clatina i pamant,si cer, si mare, atunci cand se intampla (8). In gacitori, poporul, care soeoate cerul ea un ceaun lara seaman de mare, 11 cimileste zicand : (1) Voron a, op. cit., P. 1239. (2) $i psalinistul cânta : Doatnne, cela ce ai intins cerul ca pre o piele..." (3) I. A. Zanne, Proverb& Romanilor, I p. 19.evitoarea, I, p. 232. Cf. G Ciausanu, Superstitrile poporului roman, p. 58 (4) Revue des tradition populaire. XXII, p. 205. (5) Otescu, op. cit., p. 54. (6) Cred Rom. din coin. Tepu, jud Tecuciu. (7) Otescu, op cit., p. Z.4.-0. Clausanu, op. cit., p. 58. (8) Cred. !bout, din jud. Tutova.

7

Am un ceaun umflat, Peste lume arcncat (1).

Prin unele parti se crede in fiinta mai multor ceruri. Astfel, prin Bucovina si Moldova se spune pe-alocuri cä sunt saple ceruri si cã tocmai in cerul al saptelea sta Dumnezeu, Maica Domnului, Isus Hristos si ceata ingereasca (2). Aceasta credinta nu poate fi streina de credintele rusesti: c
Prin jud. Tecuciu se crede cã ploaia ploua.,purcede, din cerul cel mai de-asupra, si strecurandu-se prin celetalle ceruri, ajunge la noi,
(7) Cted. Rom din coin. repu.

8

asteaptà aceasta minune stand in preajrna focurilor (1), dupa unele credit* cerul ramane deschis !Ana la Ispas, in care rastimp se zice ca nu-i bine sa se perie sau sa se meli-

te, .sa nu mearga pusderia la cu. (2); la Ovidenie, cand numai cei buni la Dumnezeu precum i ciobanii cari n'au vazut ochi de femeie, privesc netarmuita frumuseta a celor de sus (3); in Ajunul Cra'ciunului §i la Boboleazä (4). Pe-eocuri se zice ca se deschide si la Probejeni (5). Acum ingerul pazilor spune fetei i flacaului, buni de casatorit, partea ce vor avea-o (6). Cerul se deschide in noaptea de SI: Gheorghe, cand da putere tuturor pomilor ca sa infloreasca, si mai ales nucului, agudului i salciei (7). Cea mai minunata deschidere a cerurilor insä, se intampla in noaplea spre Sf. Vasile (8). Atunci, cerul se deschide de trei ori, una dupa alta, repede, abia lasand vreme putina unei lumini foarte mari ca sa se vada ; in mijlocul luminei, Dumnezeu, stand la masa cu Sfintii, priveste la noi. Unii spun cä atunci se vad mesele incunjurate de sfinti. Altii spun ea numai Dumnezeu sta la masa, alaturi cu Sf. Nicolae (9); Credinta ca cerul se deschide la Sf. Vasile, and vorbesc vifele §i ard comorile, o au si Rutenii (10). (I) S. H. Mlrian, Siirbatortle la Romani, III, Bucuresti 19)1, p. 55. (2) Voronca, op. cit., p. 795. (3) Oteseu, op. cit., p. 55.

(4) Sf Evanghe:ie dela Mateiu 3, 16-17 : lar botezat hind, indata iel din apà: i Wa i se deschiserd cerurile §i Ara:zit Duhul lui Dumnezeu venind peste ansul, pogorindu-se ca un porumb. Si iatS glas din ceruri z'când : Acesta este fiul meu cel iubit intru carele am bine voit-. (5) T. Pamfile, Sdrbiltorile de toamnd, p. 3: Multo gospodine Cate odatã i unii gospodari se pazesc ca sä nu rnânânce mere, pere sau perje, piind la aceastä zi ; in aceasta zi insi pot mânch, de oarece cerul este deschis . Voronca, op. cit.. p. 796: ,,Unii nu mânânca poame !Ana la Probajine : mere, pe re, perje; atunci ziee ca e pentru poame cerul deschiv. (6) Marian, Sdrbdtorile I, p. 192. (7) Cred. Roin. din Tepu, jud. Tecuciu, pe uncle se crede cd acesti pomi nu fac flori caci argil lor nu sunt socotiti ca flori. (8) Cred. Rom. din corn. Mândstireni, impart, dela d-I D. Gr. Furtunii. (9) Voronca, op cil., p. 128. G. Ciausanu, op. cit., p. 59. (10) D. Dan, Rutenit din Bucovina, Bucuresti 1913, p. 13,

9

Pe-alocuri se crede a la deschiderea cerului se vede prin mijlocul lui o arare (1). Unii spun c'd locul de deschidere ar fi pe locul pe unde se vede Drumul robilor (2). Pe-alocuri se crede cã inainte de deschidere, se vede inthin o dunga albastrâ. chip' care urrneazd alta rosie, «care-ti iea atunci incepe s5 bata loaca In cer, iar cocosii pornesc sd cânte. In clipa aceasta este cleschis cerul.Lumea ;

treaza, and se aud cocosii,isi face

cruce

i

cere dela

Dumnezeu un lucru, -numai unul, --pentru lumea aceasta, pe care il i capatà, dac5 este drept credincios. Dar, spun oamenii, «cum rar se intamplä oameni drepti si Iãrã pacate,

cel mai nimerit lucru este ca omul sã cear5 binele pentru lumea cealaltä, cad mai usor i se da» (3). La Si Vasile, unii spun ca-si aud parlea sau norocul ce le este rânduit pentru anul ce se incepe,cei curati de pacate,- cãci in ziva aceea se impart noroacele (4). Cei ce väd cerurile deschise sisi aud norocul, vor aveà parte mai ales la bani si la sän5tate (5). Copiii 0115 la vrasta de sapte ani, fiind fãrä de pacate, vAd aceastä minune mai curând ca oamenii, dar numai prea putini sunt acei ce-si dau samä mai Unrziu, cand, ca oameni maturi i inglodati in pdcate, vor cäutá zadarnic spre cer.

Prin Bucovina, unii spun di tocm:ii din pricina inmultirii peste mãsuril a pacatosilor pe lume, ccrurile asl&i flu Se mai deschid dec6I la saple ani o d311 Oricum, lucrurite pe eari omul trebuie sä le cearà, sunt: sãnãlalea, norocul si raiul. "Unii zic cã numai un lucru sä ceri; mai mult, nu. (1) Candrea, Densu$ianu d Speranp, Grand nostra, I, BucureVi 1906, p. 315, (2) Otescu, op. cit., p. 54. (3) Gheorghiu, op. cit.. p. 6 S. Manginca, Calend. 1882 si 1883. Marian,

Sdrbdtorile, I, p. 192. (4) Cred

mom. din cow. Bahnte§ti, jud Covurlum, impArt. de d-1 N.

/Vlunteanu. (:1) Cred. I om. din corn

Moisel.

I.

VAnatorti-Nearn(ului, jud. Neamt, impArt. de d-I A. Glieorgiliti, op, cit., p. 103.

10

Cel cuminte cere raiul. Prin Bucovina se crede ea apa se preface in yin la deschiderea cerului (1) Cand cerul se deschide, vilele capata darul de a vorbi spunandu-si intre dânsele, multe lucruri cu privire la slapanii lor. Aceste destainuiri ale viitorului pot fi ascultate de gospodari, dar se crede cã in chipul acesta, cel ce asculta ii primejdueste vieala. Se povesteste chiar de cineva, care, ascunzindu-se in ieslele boilor, in noaptea Sfantului Vasile,

a fost gasit a doua zi mort (2). Prin jud. Dorohoiu se povesteste Ca un om s'a pus de panda in iesle si-a auzit boii vorbind : Mai, sa ne 'mbuca'rini bine in asta seara, ea mane avern sa ducem la tintirim pe stapanul ista al nostru.

lar a doua zi omul a murit (3). 0 snoava, legata de aceasta credinla, suna astfel : ,
i

a scos

capul afara, ca sä vada and se va deschide cerul, si sa se roage lui Dumnezeu, sa-i dea o oboroaca plina de bani. lar decuseara a asezat o oboroac5 pe prispa, sa aiba la lidamana : o oboroaca mare, mare. Cand s'a deschis cerul, el a impreunat degraba manile si a zis: Da-mi,-Doamne, tin cap cat o oboroacal in loc sa zica:

Da-mi, Doamne, o oboroaca de bani! pe loc i s'a fäcut capul cat oboroaca. Ama, ce sa faca ? lii ma, inapoi, nu putea sa-I bage, ca fereastra era mica. Sa-i taie capul, iar nu se putea. A cheSi

mat oamenii i ei au stricat peretele, de 1-au scos. Nu destul ca

era sarac : ama i asta i-a mai fost trebuit

1.

(4).

(1) Voronca, op, cit., p 900: An ceasul acela, dad.* iei apa, e vin. Un om a fost auzit de asta i s'a apucat la carat apa cu femeia, ca sa aiba tot anul Yin, pe urma s'a sculat dar pe copii i-a pus ye laita la fereastra, sa pazeasca felipal cand se va deschide cerul, sa ceara ce le-a LIS. Dumnezeu a dat ca latm s a rasturnat tocmai and cerui s'a deschis i n'au mai vazut... (2) ,Fewitoarea, VI, p. '2('. E. Baican. Obiceiari la Romlini, Bucuresti 1884,

p. 4-5.--Cred. Rom din jud. Tecuciu.

(3) Culegere din corn. Manastireni, jud Dorohoi, de d-1 D. Gr. Furtunã. (4) Voronca, op. cit., p. 128 9. Culegere din com. Manastirem, jud. Dorohoiu, impart. de dI D Gr. Futuna : ..In seara lui Sf. Vasile, cerul se deschide si vitele vorbesc. 0 femeie a scos capu' anurne pe fereastra. ca sa vada cent' deschis, dar capu' i-a crescut cat coserul,s'a urnflat amarnic si a ramas teapan acolo--adaugandu-se, intr'o varianta pe care am auzit-o tot prat Moldova ca tocmai la Boboteaza la urinaloarea deschidere a cerulni, s'a rugat lui Duinnezeu sa-i faca mai inic capul.

11

Prin jud. Covurluiu se povesteste ea un om avand capul prea mic, a pandit in noaptea Sfantului Vasile deschiderea cerului si a strigat : Da-mi, Doamne, un cap mare! $i curn el se afla cu capul printre drugii ferestrii, Dumnezeu i-a dat un cap mare cat un bostan, astfel ca nu 1-a mai

putut scoate de acolo vreme de un an intreg, Oa la celalt Sfant-Vasile, cand s'a rugat iaras de Dumnezeu ca sa-i dea un cap mai mic (1). Populatiunile crestine din Macedonia,--dupa relatiunea unui Roman macedonean,- cred ca cerul se deschide la Pro-

beleni, despre care sarbaloare am pornenit si mai sus ; atunci oricine poate dobandi, de va cere dela Dumnezeu, orice. Un cioban a dobandit ubogalii, copii multi, sanatate si vieata lungä, astfel ca a trait trei vieti de om, povestind minunea pe care Dumnezeu a facut-o cu dansul.. Un altul insä, cu capul prin grilajul ferestrii, in loc sa ceara un

ostnac de aur,- un oboroc de galbeni,a cerut un osmac de cap, rugaciune care i-a si lost indeplinita, astfel ca a doua zi, fierarii au trebuit sa strice zäbrelele ferestrii, caci omul nu putea sa-si scoata capul. Interesantä este si urmatoarea povestire. Aproape and sa se deschida cerul, vitelul unui Wan a scapat din ocol. Taranul I-a prins si 1-a legat de-un copac si apoi fiind ostenit de atata goana, a adormit. Mult s'a minunat a dona zi cand sculandu-se, a gäsit vitelul spanzurat de varful copacului. Minunea aceasta, totus este usor de inteles : el legase vitelul tocmai and copacii se plecasera la pamant, ca sa se inchine, and cerul se deschisese, i astfel, bietul c'obitoc a lost ridicat in sus si spanzurat (2). Aceste credinte le intalnim si la felurite plopulatiuni din Rusia ; .dupä una, cerul se deschide dela sine in ziva de Boboteaza, and se face sfintirea apelor. Georgienii din Ca-

ucaz spun ea aceastä minune nu se intampla decal o data (1) $eilitoarea. II, I. 194. (2) Lazar Duma in Revue des traditions populaires. VII p 28.2

283

I .tr*o

poveste se spune despre un voimc, care, de pe lumea cealalta. a iqit pe lumea aIba, agatandu-se d %arfuliIc copacilor an se incInnau iii iloaptea de Ins I le.

12

apte ani, farä a hotari anume and; celui ce ar avea norocul sa vada cerul deschis, i s'ar putea indeplini toate rugaciunile pe cari le-ar indrept4 atunci Celui-prea-inalt» (1). Cerul, fiind socotit ca .asternut picioarelor lui Dumnezeu», se aude pe-alocuri ziandu-se c Dumnezeu este cerul ; aceasta nu insemneaza Ca poporul confunda bolta cereasca cu persoana lui Dumnezeu-tatal : Cer vra sa zia Cel-din-cer, sinonim cu Ce/-de sus, si prin urmare, and se aude blasla

tamul :

.Bata-te cerul, sa te bala», sau and un antec din

finutul Banatului striga : Batuta,-i nana de ceri, C'a Camas far' de cercei (2),

.Bata-te Dumnezeu, sa te bata 1» si .Batutal nana de Dumnezeu din cer». Dupa cum am spus, cerul este socotit ca loca§u1 lui Dunizeu si al tuturor Slintilor si Ingerilor, cari in fiecare zi fac sluibe in cinstea Sfintei Treirni. La miezul noptii anta ruinsemneaza

:

gaciuni de slava si toaca de liturghie. Atunci anta si cocosii, intai cei sco§i la Mo§i, dupa cari se ieau apoi si ceica sa vesteasa lumii miezul noptii (3). Bunatatea lui Dumnezeu, prin cer se arata, ca si mania lui. Ploaia, cheia imbiel§ugarii, dela cer, dela Dumnezeu vine, nu din nouri, caci daa vrea Dumnezeu, porunceste cerului sa ploaie din senin, cum a plouat cu mana Jidovilor, la intoarcerea lor in p'imantul slant. Rasboiul, ra'ula7ile, seceta si oricare cumpa'n6, socotite ca ni§te osandiri durnnezee§li, tot prin cer i§i vestesc venirea :

Räsboiu va fi, and se va vedea o dunga rosie pe cer (4); Rosata pe cer de se va vedea, inseamnä räsboiu: doi imparati se vor bate (5), daa nu cumva va fi bataie intre vanluri (6). (1) Revue des traditions popuIaires, XXII, j. 207.

() 1000 doine, strigdturi i (*naiad, Browv 1891, p 70. (3) Cred. Rom din jud. Nearnt impart. de d-1 A. Moisei.Zicala -ttie toa a 'n (din) cer" insemneaza: r§tie toate4. (4) Cred. Rorn. din com. Tatarqi, jud. Suceeva, Impart de d 1 Al. Vasiliu. (5) Zanne, Proverbile, IX, p. 287. (6) .eziitoarea, Iv , p. 119.

PARTEA H.

SOARELE I. SOARELE. Dupa socotintele poporului roman, soarele face parte din lumea necuprinsa de minte a stelelor, dintre cari ea es-

cea mai de sama,---,e steaua lui Dumnezeu. (1),de oarece la rásarirea ei, loate celelalte pier, i se sterg din cale. Ceea ce crede poporul despre stele, prin urmare in parte si despre soare, vom vedea mai departe. Cu privire la cea dintai ivire a soarelui pe cer, pomenim aceasta credinta bucovineana : Se spune ca a fost o data un tanar frumos i cuminte, pe care, pentru o credincioasa slujba facuta lui Dumnezeu, Ziditorul, ca rasplata, 1-a prefacut in soare (2). Prin unele parti se zice cã soarele, ca si /una de altfel, au fost niste Sfinti, cari urnblau pe pamant si luminau lumea. 0 data insä, s'a intamplat ca. o ferneie nesocotita a aruncat in ei cu niste gunoiu i necuratenii, si din aceasta pricina

soarele si luna s'au ridicat pe cer (3). Prin cele mai multe parti se crede, dupa aratarile Bibliei, ca soarele a fost facut de Dumnezeu cu prilejul zidirii parnantului si cerului. Sunt insa nenumarate povestirile uncle se vorbeste de tovarasia dintre Dumnezeu si Diavol (4). Intr'una. unde este vorba si de soare, cetim urrnatoarele : (1) Seilitoarea, I, p. 233. (2) Voronca, op cit., p. 590. (3) Ibidem, p. 588.

(4) T. Pamfile, Povestea lamii de demult,Bucure0 1913, intreg cap. al zidirii pdIndetelne

14

Fa-and Dumnuzeu

i

Diavolul de toate si imparlindu-le, a-

junse si la podoabele cerului. Deci .s'apucara sa lmpreascä soarele, luna si stelele. Cu stelele, a zis Dumnezeu ca sa fie asa : sa le nurnere. Dar, sau a se punea in dreptul stelelor vr'un nor, sau ea I apuca ziva, Is'a intarnplat asal si'au ramas nenumarate. lar manie i slada cu Dumnezeu. Inca luna soarele nu si-au fost impartit. Daa crezi Ca le I el, alege-ti In singur pe care vrai, -i

i-a zis Dumnezeu.

Eu imi lean soarele, zise Diavolul. Fie si asa -zise Durnnezeu ; a mea va fi dar luna si cu ea voiu randui, iar tu cu soarele vei avea de lucru. Dar soarele tare il frigea Ipe Diavolj, caci el avea de lucru cu dansul. De focul acela, uncle sa se ascunda ? A alergat sa Se ascunda in mare, dar Dumnezeu a luat apa. Se ascundea sub nasip, dar tot il frigea. Asa, a vazut cã e bine si di-a facut doua aripi, facand cu

ele ant peste toata lumea. Fratele sau, e vorba de un alt diavolul, I-a invätat sa taie fiecare aripa in doua si sa le infiga in cele patru Orli ale parnantului, aci singure vor face vant intre ele si va fi mai bine. Piavolul a facut cum I-a invätat si astfel s'a facut véniul. $i and tuna si fulgera, tot el, dracul,e vina. Atunci scaOra de manie asupra soarelui ca-1 frige, si pune nourii impotriva lui sa-I apere, mai ales la miazazi, and 11 frige tare.

ploaia tot el o da. Ii aduce c'un ciur apa din mare si toarna peste dansul, ca sa se racoreasa 1de fierbinteala pricinuita de soarej. i and (15 cu ciurul prin vazduh, plou8 pe pamant» (1). Si

Ziva in care Dumnezeu a facut soarele, a lost Miercurea (2). Dupa o alta credinta, invederat din izvor carturaresc, soarele nu este facut dela inceput ; el lumineazä lumea numai dela Nasterea lui Hristos, ca i luna, and o sluga a strigat

Imparatului pagan de pe-atunci, uimita de noua infatisare a firei: (1) Voronca, op. cit., p. 147. (2) Bildern, p. :71.

15

Scoala, cã un alt lmparat e mai mare! Pentru aceasta se crede ca Jidovii, cand soarele e la amiaza, nu se uita la dansul, ci intreaba pe altii (1). Prin alte Orli se spune Ca soarele, la olalta cu luna sielele, s'au aratat pe cer la Nasterea Domnului,si ea batranul Cr6ciun, vazandu-le, a inteles ca la casa lui s'a nascut Fiul lui Dumnezeu prin Sfanta Fecioara (2). Unii spun cä soarele este ochiul lui Dumnezeu, .ochiul lui Dumnezeu de si Licrainienii (3).

tuna fiind ochiul de noapte. Astfel spun

AO spun ca e scaunul lui Dumnezeu, ca este cununa lui Dumnezeu si a Maicei Dornnului san ca este raiul (4). Pe-alocuri esta socotit chiar ca fata a hit Dmnezeu (5), ca o fiica a lui Dumnezeu, Ca e o femeie, ca numai pe timpul verei este femeie iar iarna este barbat ; de asemeni este barbat .cand se scoala Parziu., adica atunci cand oamenilor Ii se pare ca rasare cu intarziere (6). Soarele e un tanär foarte Uumos, Cu o Fara stralucitoare (7) ori o fiinta cu apucaturi omenesti, clespre cari poveVi/e ne dau o suma de arnanunte in cari de multe ori aflarn soarele lipsit cu totul de caracterul sau astral. 0 poveste a soarelui, i fireste, a lunii luceferilor, este i

urmatoarea :

.Stateau fetele unui orn inteo gradinä, i lucrau si vorbiau de-ale lor, si ce vorbiau? Saracul numara averea bogatului, popa se 'nchina, vrabia viseaza lanuri de malaiu, eu Ii dau inainte cu minciunile, iar fetele s'aprind de dorul dragostii si cred Ca tot ce sboara, se mananca. Trec eu pe langa cele trei fete de 'mparat si le dau .buna-ziva» ; fetele-mi raspund si ma 'ntreaba ce mi-i pasul a graba? Eu rad in mine si ma duc inapoi cu patruzeci si opt de anil (I) Voronca, op, cit p. 314. (2) lbidenz, p. 43.

(3) Revue des traditions populaires, IX, p. 421, (4) Voronca op. cit., p. 230. (5) Cred Rom din coin. Tepu. jud. Tecucin. (6) Voronca, op, cit.. p. 590. (7) Otescu. op. cit., p. 60.Cred. Rom. din jud. Tecuciu.

16

Dupd mine trece feciorul de 'mpPirat vestit, cu pusca 'n spinare.

Bund ziva you'd, trei fete frumoase!

Multumini dumitale, WO, -ha, ha, ha! Si de ce rddeti voi, trei fete frumoase ? Ca umbli cu pusca prin sat,ha, ha, ha I Feciorut de 'mpdrat stã si se uitd la ele, se vita si stä, si din mijlocul drurnului se trezeste rdzemat cu cotul de gard, cu capu 'ntre palme i cu fetele de vorbd. Nu Vas puted insird cuvânt cu cuvânt sfatul lor, dar cu bund samd cd manastiri nu puneau la cale. Eu, dela o bdtaie de puscd inainte, ascuns dupd coltul gardului, ma uitam printre nuiele, siatAta am vazut, cã fata cea mica s'a inaltat in vdrful picioarelor iar feciorul de 'mpdrat aim dat pAldria pe ceafd, gi-a trains gurita, si pe urma, treaba lor ce-au mai fäcut. Eu. utac ma cheamd,--cd nu-i bine sa te amesteci unde nu-ti fierbe oala, --pi tdcere-as Inca i astäzi, dacd intAmpldrile nu si-ar fi luat sfArsit de-atatea veacuri. Anume: se indragise fläcdul de fata cea sdracd, iar fata de fldcaul 1610rdtesc, tot cam asd. Intraserd in vorba, din vorbd la tArguiald si Impiiearea le-a fost gata sa" se iee amândoi, i pe pe urmä, ce-a mai fi, s'a veded. i zestre n'aved fata decal

camesa de pe ea. Dar lasä, Iatà frumoasd,zis-a feciorul de 'mpärat,cd tu singurd esti o comoard! Si-s vinovatd eu,

?

Pe urmd iar s'a mai inaltat fata pe vdrful picioarelor, si feciorul de 'mpärat iar s'a mai intins peste gard, si apoi s'au desparlit.

La lunk aud zarvd mare la curie. Mdi, asta minune pe lume! Auzi? Feciorul Craiului urea sd se "insoare cu o fatd de sat! Ei, taci I $i tatd-sdu, i md-sa ce zic ? Apoi, de, tot ii dau cd una ca asta nu se poate, cd au eilete pentru el, mai alese, mai frumoase, mai bogate, i flacdul, nu, si nu, cd el se face alugar ori se ineacd dacd nu-1 lasä in pace. Mai bdete, dragul mamei, de ce umbli tu sd ne faci rusine la bdtrânete? Hai? Nu vezi tu cum e obiceiul? 0 sa zica lumea cd esti nebun, dragul mamei!

17

lar el: Foicica ,si-un alun, Zice lumea ca-s nebun ;

Zic si eu, si zic mai bine, Ca mai rar cuminti ca mine.

daca era vorba pe-asa cale, fa Mete, cum if socoti, dar se stii ca moale nu ti-a fi capataiul. Era mama istui fecior de imparat amard la suflet, si venin din crestet pand'n talpi.

Facea gurà multã, s5 rämAie pe-a ei, iar and nu puteà, inghefa apa cu sufletul. Tace i rabd5 logodna, face si rabda intreaga sAptAmânä de nuntä, saptamâna ceea care ar trebul sa-ti pard scurtä cat o zi. Ca nora ti-i frumoasa, ca vre-

murile-s in toiul bielsugului, ca nuntasii ti-s multi si lautarii ti-s alesi, toate bune si potrivite, sa-ti iei caciula din cap si s'o bufnesti de pamant a veselie. Dar ti-ai gasit cu cataroiul de imparateasal Par'ca-i ningea pi-i ploua, par'ca i se inecasera corabiile CU cenusä pe mare ; mocnia si pufnia, si nu-si mai avea loc.

Ca ce ai, mama, de esti asa de paclisita ?,o intreba mirele.

Asa-s eu cate o data] Da ce ai, maiculita, de esti asa de bosurnflata Imparäteasa tacea i gernea ca un bivol care sta sa mute pamantul din loc. nunta s'a ispravit, si lumea loath a plecat pe la casa ei, si pace par'ca era sa dainuiasca in curtea celui imparat dar iaca mana diavolului se pune la mijloc. Trebuia feciorul isgonit undeva, departe, pentru multe zile pentru atatea cate-i trebuiau imparatesii sa faca de pefrecanie nurori-sei. A$a, se isca un rasboiu intre imparatia barbaun imparat vecin. Osti se pornesc i de colo pi tului ei de dincoace, iar in capul istor osti, insuratul de curand, crai

isorul

Ca, lasa-l. imparafe, ca-i tanar, si mani-poirnani, and ii inchide ochii. sa stie si el greutatile unui scaun, si s nu-i para toate flori la ureche. feciorul a plecat, si-a stat luni de zile, intregi, dud tocT. Pamf ile, Cend i podoabele lui.

2.

18

mai veni vremea ca nevastA-sa sâ nascA. i asA ajungand lucrurile, naste nevasta cea frumoasA doi feti-logofeti cu parul de aur crel, cA la soare sã te poll uitA, dar la ei, ba 1 Si cum ii vede impArAteasa, iute le pune unghia 'n gat, si ucigAndu-i, ii IngroapA sub stresina casei,nimeni de dAnsii sä nu stie. DupA alt sir de luni, iaca se vesteste curmarea rAsboiului pi paceA, cAnd feciorul de impArat trebuiA sä se Intoarca, iar mA-sa sà-i spuie CA ticAloasa ceea de femeie 1-a facut de ocara lumii, CA in loc de copii, a näscut doi cAlei, de s'a inspaimAntat si a stat sä mond de mAhnire. i unde-i, mama, nevasta ? OsAnditu-o-am, in beciuri sA stea, 'Ana ce-i yeni s'o judeci i s'o osAndesti cu moarte. lar feciorul pi-a cAntArit gAndurile si-a zis : Mai las'o chinului 1

iar a inceput vremea :sA curgA, atAta vreme cat trebue

unui om sä se topeasa de dragostea unei comori prApAdite. Se ofilise feciorul de 'mparat, ca pärea o umbra de om ; pi glasul i se topise, si mintea i se intunecase, i astAmpAr nu mai aveA. UmblA asà nauc prin grAdinile curjii, se IntindeA pe iarb5, se culcA, adormiA i tresAriA in vis ; porniA Intr'altA parte, si asA, veni intAmplarea cA Intr'o searA sA se aseze sub stresina casei, IA: gA cei doi brazi tineri. Brazil istia crescuserA unul lAng5 altul, tocnriai pe mormAntul celor doi crAisori ucii. I erau frumosi cu crAngile Impreunate si verzi ca buratecul. In amurg, feciorul de impArat adoarme, si in somn, vede cum cei doi brazi se prefac incet, !met, in doi copilasi de aur, Incep sA se joace si sA cAnte, iar cAntecul lor nu ar5lA alicevA decAt frAntura de poveste de pAn5 ici. A sArit feciorul de impArat ars si a plecat; dar de atunci nu erA searA lAsat5 de Dumnezeu, sA nu se ducA sA-si vad5 brazii. ImparAteasa II urmAriA pas cu pas, si bAnuind pricina, se gAndeste cht se gAndeste, i iat5 cA inteo bun5 zi crapA si piere, dacA nu s'a culcd pe scAndur5 de brAdu1. SA-1 tai, dragul mamei, pe cei de lAngA fereastr5, c5 numai asA mi s'a curmA boala, si astfel nu 1

19

Veciorul nu-si da cu pärerea nirnica, si ingaduie. Din trupurile brazilor dureaza lemnarul doua paturi : unul pentru irnparateasa i unul pentru fecioru-sau. Noaptea vine, si asa, pe la miezul noptii, s'aude glas pornit din patul feciorului de imparat : De mine-i mai bine, Ca-i tata cu mine I i Indata s'aude l altul, din patul imparatesii : $i mie mi-i greu Cu duhul cel Mu! Imparateasa aude i asculta si 'n alte nopti, i temandu-se

de-o deslegare urita, Ii pune alte 'n cap: se preface din nou bolnava de moarte, i spune feciorului ca ea cu zile nu mai ramane, daca nu i-a face legatura cu otet i ceapa i spuza din scandurile patului. Feciorul ingaduie i asta. Vine sluga cu barda i despica scandurile, si cum le despica, le pune pe foc. Para se ridica si le cuprinde, i doua scantei mari tasnesc si se lipesc de podul cerului: una la rasärit i alta la sfintit. lar rninunea asta 1-a trezit din nou pe feciorul de imparat ca din groapa tintirimului.: si-a ridicat ochii spre cer i urechile i-a auzit din nou povestea insirata pana aici. Putinta nu mai avea sa isbuteasca, i nimic altceva nui mai ramanea de facut, decal sa scoboare in beciuri la nevasta lui cea horopsita. Dar imparateasa ii luase inainte ; pusese diavolii

sa se bata in capete, pusese frigarile sa stinga apa descantata i iaca, intunerecul se lumineaza i nevasta feciorului de imparat se ridica in vazduh ca un bulgare de foc i se lipeste de panza cerului. Chipul lunii, zic unii ca-i chipul acelei neveste vrajite, prefacut de imparateasa cea farmacatoare. Dupa asta, feciorul de imparat n'a mai trait mult; a murit de jale ; si din indurarea lui Dumnezeu, chipul lui a fost ridicat in nouri. El este soarele zilei, care lumineaza intunerecul, dar pentru slabiciunea lui de fire, blastamat a lost de stapanul lumii sa nu-si vada niei o data nevasta.,

20

bin infelesul povestii iese cil cei doi luceferi, de dimimea.1d si de sear& ar fi luat pornire dela cele doua scantei (1). Nenurnarate povesti românesti dau soarelui un caracter omenesc ; dintr'insele, pe unele le vom vedea cand va fi vor-

ba despre dragostea

lui

cu luna. Aici pomenim pe scurt

urmätoarele: 0 poveste arala Ca o data, soarele a furat ferneia unui om sau fata unui om (2);

Alta, ca soarele s'a iubit cu o vaduva (3); Alta Ca soarele se 'nsoara c'o fata de om vaduv, isgonita de acesta. Ea a cautat sa-1 vada la fat& noaptea, dupa ce el s'a intors din lurne, lucru care i-a pricinuit o dureroasa desparfire.

0 varianta bucovineana este urmatoarea: .A fost odata un pescar Pescaria era singura lui hrana ; CU pescaritul se imbraca el si pe copiii lui. 0 data se duce la mare. Trage cu plasa, nu iese nimic. Mai trage si o a doua oara, iar asa. Trage si a treia oara. i acum tot de geaba.

Ce vor manca ei in aceasta zi ?se inireba suparat. De o data i se arata un peste grozav de mare. Daca imi vei da pe fata dumitale cea mare, vei avea peste cat vei pofti. Ifi voiu da-o I

Omul se duce acasa si-o aduce. Pestele

a luat-o

i

s'a

cufundat cu &Ansa in valuri.

A dus-o inteun palat unde aveà de toate, dar ii era foarte urit, cad el nu era toata ziva acasa. Noaptea, and venia, ii da cu apa dintr'un sipusor pe la nas, i ea indata adormia. Apoi, lepäda pielea cea de peste, de se faceâ om i rnergea de se culca langa dansa, iar in ziva, cand ea se trezià, se gäsia tot singura. De suparare si de urit, toldeauna plangea, cerandu-se la el, cand venia sara, ca sa o duca acask liana ce i.a fost j lui lehamite si a dus-o. (1) T. Pamfile. Graiul yremurilor, Valenii de mnnte 1909, p, 21 7.

(2) Voronca, op. cit., p. 1:5 (3) !bidet:, p. 389: Soarele se iubiit cu o cucoanii vacluva. Ea avek o fata si tot i.o tot ascundea, si tot ii intrebh: Sfinte Soare, sfinte Soare, cfne-i mai frumoa9S? Da soarele-i rAspundeà : Sorica ta!

21

lar merge pescarul la prins peste. lar trage de trei ori plasa desarta. Vine pestele cel mare pi-i cere pe fata cea mijlode. I-o da. Se intampla tot asa: fata s'a 1ntors la parinti Ina poi.

Pescarul din ce in ce tot mai putin peste prindeA, pan' ce inteo zi n'a prins nici unul. lar i se arata pestele si-i cere pe fata cea mica. A dus-o si pe aceasta. Dar acestia i-a spus cea mare ca tin sipul cutare se afla niste apa cu care are s'o adoarma; sa verse apa i sa puie alta 'n loc. Fata a facut asà, i seara, cand a desbracat pestele pielea, I-a vazut, cad era Fig. I (1). soarele imbracal in piele de peVe. Ea a inceput a-I cuprinde st a-I desmierdA. El de ciuda ca i-a varsat apa i i-a facut impotriva, a alungat-o, sa se duca unde va vedeA cu ochii. $tiA Ca sora ei a invatat-o. Fig. 2 (2).

A pornit ea pe un drum,erA pe cealurne, si mergand, a ajuns la baba Cloan-

la, mama lui. Aceasta cum a vazut-o, bucuria ei ca are s'o mAnAncel

I-a aratat un Ian de grau i i-a spus ca pan' va veni ea, lanul sä fie secerat, graul treierat, in saci pus, ba i colaci sa gaseasca. ca de nu, o mananca. Ea a inceput a plange. Cum puteA sa faca toate acestea ? Soarele insa vedea toate si-i }Area rau, Vent la dansa ca baiat si-i zise: Taci, nu mai plange, Ca te voiu 86'0 eu! Plesni dintr'un biciu si se facura toate dupa cum i s'a fost cerut.

Cand veni baba Cloanta acasä, ciuda ei ca nu o poate manca. Aceea aveA o catea cu dintii de fier, si cand strigA:

.sai pe &Ansa., o faceA mici fa:Mine. (I) Soarele, din Divanul lui U. Cantennr ( 698) dupa Bian'

i HodN, Bi-

bliografia romdneascd Peche. p. 358.

(2) Soarele, din stem. Moldovu, dupaGartea de iovdfdlord din 1643, Bianu liodn op. cit., 1, p. 138.

22

0 trimite sa-i aduca fluierul dela ea. 0 vede baiatul mergaud. I se umple ochii de lacrami caci stia a nu mai scapa de-acolo.

Stai sa te invaj eu ce sa faci ! I-a dat un vas cu apa si i-a zis ca pe unde va calca, sa tot spele In urma ei : pe sari, pe prag, pe podea, si cand va ajunge la catea, s'o spele si pe dansa. Ea a facut asà. and a vazut-o sora babei Cloanjei, s'a pus la oglinda sa-si ascuta dinjii. Fata, cum a intrat, a apucat fluierul din cuiu, si la fuga... and se pomeneste baba, ea, de departe: Sai pe ea! A strigat la cajea. Cajeaua nu vrea, caci a spalat-o. Baba

o ameninja. Merge pe scari dupa ea. Sadie sunt spalate. A pornit baba in urma ei, dar n'a putut'o ajunge. 0 vede baba Cloanja intrand cu fluierul intreaga-intregufa, tocmai cand avea nadejdea cea mai mare ca nu mai este pe lume. De ciuda a si crapat Vezi ce mi-ai facut ?a zis soarele Mi-ai omorit mama. Daca mi-ai facut asa, sa te faci si tu lunà, de-acum inainte.

Si din acel minut a ramas ea, luna, pe cer. (1). ate o data, chiar mama lui ii ajuta in rosturile lui de dragoste, cum adevereste urmätoarea poveste: .Era un baiet al unui om, dar asa de frumos si gingas, ca nici fecior de boier nu era ca dansul. Dupa ce i-au murit pa-

rinjii, averea ce i-a ramas, a cheltuit-o,el n'a stiut cum se face averea, s'a trebuit sa apuce In lume. Norocul ii juca, dac6 el n a stiut cum sa-1 capete !

Se duce el printru'n sat ; il intalneste un orn : Ce cauji, Mete ? Slujba.

Nu-i veni la mine ? Ba oiu venl. Ce sa-ji dau pe an? Au facut sa-i dea o vijea. (1) Ghiluful, Craiova 1913, An. 1, no. 2, p. 3-5.

-

23

Viteaua din ceasul acela a inceput a se face asa de grasa si frumoasä !...

Cand implineste anul, ii manand lupul viteaua. Ramane Fara nimid. Plange el. Il tocmeste stapanul ski pe alt an, pe 25 pralini de grau. La nime nu era graul asa de frumos ca la dansul: dela radacina 'Ana' sus era numai spic. Vine un nour de piaträ si 11 face pamant Al treilea an se apuca sa slujeasca pe un rnanz ce va face iapa pe care o pästea el. Manzul s'a nascut si un an de zile, tot ce manca el, manzului ii da, asa ca se facuse cat un smeu; putea sbura prin lorfi le cerului. Cand a fmplinit anul, si-a luat calul si a pornit prin nouri cu dansul. In lira aceea se afla un imparat, si-avea o fata tare 'frumoasä pe care o tinea inchisa inteun foisor. Baietul stia! Trece pe de-asupra si zice: Ca lute, calule, sA te sui in foisor. CA de fata impAratulni mi-i dor! Ca lul a sArit peste.fereastrA si a intrat la fatA, a sArutat-o

si s'a dus. Venind la alba vreme impAratul la dansa, sd-i spuie ca i-au venit petitori, ea a spus cA cu nime nu se va marita, decal cu acela ce s'a suit la &Ansa din nouri, in foisor. Imparatul a trimis si 1-a cAutat in toate partite, panA 1-a gAsit si a fAcut nuntA. 0 nunta cum nu s'a mai pomenii! A jucat nunta trei zile si trei nopti; si mireasa era asa de frumoasA, in cat SI. soare, cand a venit drept amiazA si a vazut-o, nu s'a dus mai departe. A stat in loc, a Mat razele singure sA ardI cat au vrut. Tocmai inteun tarziu si-a adus aminte si-a pornit. Mama lui Sf. soare s'a supArat tare c'a ars atata lumea, la amiazA, si 1-a dojenit.

-- Doamne, mama, dad am vAzut o mireasA asa de frurnoasa I... CA de-ai fi vazut-o dumneata singurA ai fi stat in loc si te-ai fi uital la dansa. Du-te dumneta, man2 cu razele

pe cer; eu voiu sta acasa si vei vedea-o. A doua zi mama lui Sf. Soare a pornit in locul lui Soare, si cand a dzut-o, a si intins razele si a luat-o. rele s'a uitai buimacit de cap, apol s'a gandit :

Sf. Mi-

24

Ei, las' c'o ajung eu! A incalecat calul si-a pornit. A mers el prin nouri, de-a ajuns pana unde doarme vantul. (Vantul e sbuciumat de coarnele boului si de parii cei ciopliii. Acel care ciopleste parii pe amandoua partile, in pamant si de-asupra, nici n'are la ce mai muri pe ceea lume De obrazul omului, el (vantul) se ingraja, ca-i moale). Mai am eu mull pana ce voiu ajunge la casa lui Sf. soare.

Ba n'ai mull; fa pe aicea,i-a zis vantul. A dat pinteni calului, si la fuga, in sbor. Ajunge la mama lui Sf. soare. Intra in casà. Ea I-a intrebat.ce cauta. El i-a spus ca slujba. Eu stiu ce slujba sa-ji dau? Dar asteaptt sa vie feciorul meu acasa, ca poate el ili va gasl. (Sf. soare pleaca de acasa tar& si vine seara Miran, de cele ce vede, de femeile maritate ce umbla cu capul gol; unele au copii si tot cu capul gol umbld pe sfantul parnant, de le vede Sfantul soare; acesta e mare pleat). Vine seara Sf. soare acasa si maica-sa ii spune de flecaul ce cere slujbä. 11 chearna la el: Ce slujba sa-li dau ? Doar sa te trimit sa mergi in locul meu mane cu razele pe cer. Te-i &ice? M'oiu duce; de ce nu! laca drumul pe care ai sä-I apuci... A cloua zi mirele porneste. Cand a fost la pranz, vine Sf. Pelrea cu o prescure s'un pahar cu vin, mancarea lui. Unde li-1 prinde pe SI. Petru si-1 incepe a bate! De-abia a scapat din marine lui. Ajunge }Ana drept amiaza. Vine SI Hie §i-i aduce mancare.11 prinde si pe Sf. llie si-i trage un puiu de bataie. Seara la achindfi, vine singura mama soarelui. 0 bate si pe dansa bine. Vine el acasa. Ti-ai facut slujba? Mi-am facut. Mergi singur si-i vedea dada nu ti-a pia.cea.

Porneste a doua zi soarele cu razele. La apreinz, Sf. Petru '11 ocoleste,se terne sa se apropie.

25

Da hai mai tare, Petre, ca mi-i foame I Da,--zice Sf. Petru,--m'oiu duce, cà iar sa* ma bap? Aude si de Sf. Hie acelas lucru. Seara ii spune l mä-sa ca a batut-o. Vine seara acasã si-1 chiama pe argat: Da stiu cä mi-ai facut buna treaba. Halal ! Da ce-am fAcut ?

Da pe Petrea, ce I-al batut?

Da Sf. Petrea, ce a lost asa de prost de a lasat lupul

sa"-mi iea viteaua (c5 St Petru e pe lupi). Eu am slujit un an pentru d'ansa si el alte vite din card nu si-a gdsit; tocmai pe a mea sä i-o dea s'o trianAnce ? Ei bine, da pe Ilie de ce I-al batut ? Da de ce am avut un grAu add de frumos.slujisem un

an pe dânsul,--si el a dat o piatra tocmai pe graul meu mi 1-a stricati Da pe mama mea de ce o ai batut-o ? Da mii-ta de ce-i catea biltrthg, Si mi-a luat mireasa din mana! -- Care mireasa ? Aceea care sade inchisa in camara! Aceea e mireasa ta ? N'am stiut-o ; du-te

i

gi

ti-o lea I

A luat-o pe cal si s'a this!. (1). Prin unele pArti se zice cä SI. Vârvara este mireasa soa-

relui (2).

Inainte de a räsiiri, soarele umblã prin raiu,

alsaturi cu

Dumnezeu si cu toate cetele ceresti, i cand este sä rasar5, poarta raiului se deschide in läturi. Pentru cinstea raiului, a lui Dumnezeu si a Siantului soare,ochiul Ziditorului (3), se cuvine ca macar in timpul räsaritului, omul sa se fereascä de a face vre-o fapta uricioasa ; intre allele, nu este bine sa se mature casa i sa se dea gunoiul spre räsarit (4); fa(I) Voronca. op. cit., p. 606-8.

(2) T. Pamfile, Sdrbiltorile de toatnnti, p. 154.

( ,) C. R.Codin, Legende, p. 1-2: ,Pe cer a pus [Durnnezeu] soarele, carc nu e decht un ocniu al lui Durnnezeu. D'aia dud mergem d'a 'ndaratele. soarele plinge i diavolul ride". (4) Cred. Rorn. din corn. Tepu, jud. Tecuciu. -Gorovei, Superstifii, p. 144: ,,Gunoiul nu se svarle nici o data in fata soarelui, ca-i pAtezi fata, si el, pe urrnA, vara, ni arde samAndturile iar lama Iasi frAtt slobod gerului, de ni gateste vitele l pe noi, cu frigul lui . ,,Fetele mari, dupa ce mAturd, sir nu asvarle gunoiril in spre suare, ci in alta parte, cA numar ash se mAritA degraba".

26

and astfel Duminica, se savarseste un mare pAcat, cad gse colbaieste fate' Sfantului soare. (1). De aceea, atat vrajile, cat si descantecele, prih ajutorul carora femeile cearca sprijinul si altor spirite, in afarA de Durnnezeu, se fac inainte de rAsAritul soarelui,gpan' a nu easari soarele., pentru cA dupA rasArire, Sf. soare, care toate le vede, nu le-ar mai ajuta. Atata cinste i se cade, caci el, cu razele sale taie balele vrAjmasului, -ale dracilor,--eari dela cAderea lor au rAmas in cer, si le face sa nu mai aiba nici o putere.

In pragul rAsAritului, cu putin inainte de a se lumina de ziuk de a se slomni (2), de a se sa-mcela (3), de a sàncezorile, de a zori de ziuA, de a se reva-rsà de ziul (4), soarele manand bine ; si apoi se iveste. Partea dincotro sau ineotro rAsare soarele se chiaml Raseiril, Rasarilul soarelui, R5seirire, Soare-r6sare, Ra'sdri (5) sau R6s5rila soarelui. Megleno-Romanii ii zic balirea 16

soarlui (6). Tot cu aceste numiri se boteazA si vremea pe cand rAsare soarele. Locul de rasArire al soarelui, pentru aceeas localitate, se schimbA in curgerea anului, and mai spre .miazAzi, cand mai spre miazAnoapte. DupA credinta populara, aceasta se intamplA

fiindca soarele se satura de privit rautätile si nelegiuirile ce le vede pe pamant, si cauta sa NO Inteo parte. Dumnezeu ins& in dragostea lui fara masurä pentru zidirea manilor sale, no se indura sa-1 lase, si de aceea a pus strap in cele doua parti, doi Sfinti cari au porunca sa-i atina calea. In partea de catre miazanoapte se afla pazitor San-Toader cu caii lui, care il mana spre miazazi, cand soarele ajunge cu fuga pana la dansul, iar spre miaza-zi se afla straier St Ni(1) Marian, Sarlattorile, I, p. 104. (2) G. Ciauanu, op cif , p. 34. (3) I. Boceanu, Glosar de cuvinte din jud. Muscel, Bucure§ti 1903, p. :0. (4) Frâncu-Candrea, op. cit., 15. 20. (5) Marian, Scirbatorile I, p. 107.$ezdtoarea, V. p. 121 *i 125.Tepu, jud. Tecuciu. ((i) P. Papabagi, Meecno-Ronaintii, II, p. 35.

27

culaie sau Sân-Nicoará, care-I opreste din fuga si-I intoarce din nou spre miazanoapte (1). Dupa o alta legenda, soarele fuge spre rniazazi cu 9 cai inhamati la telega, calariti fiecare de ate o baba, iar Sf. Toader ii alunga tot cu 9 cai, pe cari calaresc noua" mosi, din cari, cel de-al noualea este Alex6. Alexa este acela care gaseste calea pe care soarele se furiseaza prin poarta cerului (2). De caldura, ca si de frig, soarele sufera ca orisicare om. La Vinerea-mare, and vrernea fncepe sa se raceasca sim(itor, soarele isi cumpara si el cojoc (3). Soarele rasare intotdeauna posomorit, din pricina prea multelor rautati pe cari le vede ; vesel nu räsare decal de doua ori pe an : Li I i g oviVenie l la PaVi. Unii adauga §i Sâmzienile (4). Prin Bucovina se crede ca supararea aceasta vine din pricina unei dragoste nenorocite... a soarelui. .Soarele e un om, e flacau el Inca; nu-i insurat. Povestea lui e asa : Zice ca era la un imparat o fata frumoasä, si soarelui apa i-a lost de draga, c'a mers la fatal sau s'o ceara. Tata! fetii n'a shut cã acela-i scare ; a zis ca, cum a da-o dupa unul ce n'are nimic! Si n'a vrut s'o dea. Acolo, la irnparat, in ograda, era un prooroc, un nazdravan, si aceluia ii era draga fafa. i s'a bagat de argat, doar ar putea-o capath. (1) Credinta tutoveana, auzitä in BarlackAlbina 1, p. 641 2: cSoarele, satul de privelistea acestei lumi, vreit s fuga, sa nu-i mai vadá fata: de aceea fuge dela rasaritul adevarat, când in spre miazazi, i cu ploi i ninsori, cauta sa orbeasca pe Sdn-Toader. ce-i pazeste calea rn aceasta parte, fiind pus de Dumnezeu anurne. Dar San-Toader, cu cei noud cai ai sai. ii iea la fuga 13 sapta mani alunga inapoi spre rasarit. Vazand ca nu-i chip de scapare, soarele o lea inapoi spre rniazanoapte i fuge mereu liana and se intalneste cu alt strajer pus de Durnnezeu in aceasta parte. cu Sdn-Nicoard §i-1 intoarce inapoi spre rasarit. In aceasta parte o data si o data tot va seal* caci pe cand San-Toader e tartar si are cai, Sin-Nicoara e batrang. (2) Albina, 1, p. 643.Vezi i Voronca, op. cit., p. 643. (3) Cred.

Rom. din jud. Tecuciu, corn. Tepu.Cf. T. Pamf Ile, Sdrbdtorile

de toamnd, p. 61. (4) Voronca, op. cit., p. 337.

28

Vine soarele la dansul si-i spune : Nu mi-i putea ajuta s'o fur? Nu ti-oiu Oita, zice el, a i mie mi-i draga ; si eu vreau s'o ieau. Da, zice soarele, uncle ti-a da-o tatäl ei, daca mie nu mi-a dat-o, ca-s soare! Fa bine,ii zice soarele, si-mi ada o leaca de apa dela fântana, sa ma spal. Nazdravanul 1-a ascultat i s'a dus sa-i aduca. Pana sa vina el, soarele a furat fata si a sorbit-o cu el pana la cer. Cum a venit nazdravanul, el a si tiut ; fuga a mers la imOral si i-a spus ca soarele i-a furat fata.

Ce mi-i da mie,zise el,sa ti-o aduc ? Ce sa-ti dart! Ti-oiu da fata i coroana, si te-oiu rasa pe tine imparat. El s'a apucat si a facut sari pana la cer i s'a suit. Acolo, cum a ajuns, s'a rugat la soare sa-1 prirneasca de argat.

Bine, zice soarele, te-oiu priml la cai,ca- soarelo are palru cai (1) 1 cu ca-rula aceea umbla". El n'a vrut; a zis ca el nu stie la cai, dar va fi asa pe Iângã gospodarie.

Soarele s'a dus de acasa si-a lasat pe mireasa lui s'o pazeasca ma-sa. Ea sta inchisa intr'a douasprezecea odaie. Cum

a plecat soarele, nãzdravanul se duce si deschide toate usile,ma rog, ce nu poate un nazdrävanlsi ajunge la &Ansa. Ea s'a speriat and 1-a vazut. Cum de ai venit aice ?ii zice ea. Am facut scara paa la cer, cäci rn'a trimis fatal tau sa te ieau. lea-ma,---a

zis ea,ca nu mi-i drag, macar ca-i soare

si-i asa de frumos. Si-a luat-o, si s'a dus. Cand a venit soarele acasä, a gasit usile descuiate i pe mireasa lui nicaieri. Ea s'a marital cu acela, dar soarele de atunci nu si-a mai gasit de potriva ei, ca sa-i placa, si de aceea, tare e suparat ea e neinsurat. (I) Caii soarelui sunt porneniti mat departe in cantecele despre .trista dragoste a lui cu luna. Cf. Sa:neanu, Basmele romdne, p. 978: Romanii ii numeau, prin Ovidiu, equi flammileri.Duruy, Histoire des Grecs,.1, p. 27: i Ore-

m i§i inchipulan pe snire. cu capul radiant, mânind patrn cal.

29

Sä luati sama ciind merge soarele : el inteuna e supra( in Numai de dou5 ori pe ani e vesel: in ziva de PaVi 1

ziva de BlagovWenii. illunci, asa e de lurninos si joacA. cI para-s trei sori. Unii zic ca-s trei zile in care e vesel,parcit si de Sdniiene..; de allfel, intru una soarele e suparat» (1).

Prin jud. Tecuciu se crede cã soarele rasare in totdeauna vesel, caci atunci stà in gura raiului (2). Soarele räsare din apa ; dovada despre aceasta sunt stropii de apa cari picurä de pe fala lui cand se vede putin ridicat pe zare, si pe cari noi, nestiutorii, ii numim raze (3). Fiind iesit din apa, soarele este curat ; de aceea este peat ca cinevA sa-1 priveascâ, inainte de a se spala. Unul ca acesta va capata i boala de cap numit5 soare in cap, care in deobste se dobândeste si de oricine ar privl rasaritul (4), caci «cine-i pune sA se uite, tocmai ei, niste pilmanteni, la un soare, care in clipa rds5ritului, e o irnparateasa stralucitoare. ? (5). Când räsaritul soarelui e mandru, se crede cä peste zi vre«ziva bunã, de diminealã se cumea va fi frumoasA (6), noastel».

Daca la Bunaveslire, soarele r5sare disdediminea(ã,adedad se pare a rasare mai diminealä ca de obiceiu, lu-

cä

cru ce se intamplä and cerul si väzduhul este curat,se zice ca primavara va fi timpurie (7). Daa la Ovidenie soarele rasare in senin, se crede ca peste an va fi bielsug in roade; daca räsare in nouri, se zice ca vremea va fi secetoasä si prin urmare, bucatele nu se vor face cu prisos (8). CAnd soarele rasare in nouri, vremea se va stricA peste zi (9). (1) Voronca, op. cit., p. 608 9. (2) Culegere din coin. Tepu. (3) Idem. (4)

V oronca, op. cit., p. 611.

(5) Ibidetn, p. 612.

(6) Sezeitoarea, IV, p. 120. (7) D. Dan, Straja, p. 96. (8) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Tecuciu. (9) Sezdtoarea IV, p. 120.Zanne, Proverbile. IX, p 372.

30

Cel pe care II apuca soarele intr.() zi intai in pat, nu mai face avere (1). Cu privire la rasaritul soarelui in ziva de Bunaveslire se crede urmatoarele :

Daca soarele va iesi din nouri de dimineala, timpul va fi «de vreme., adica roadele campului vor creste mai curand ca de obiceiu ; Daca soarele va räsari in nouri si nu se va vedea decal la amiaza, timpul va fi «la vreme., adica va fi ca de obiceiu; Daca soarele va rasari in nouri si nu se va vedea decal catra seara, e semn ca timpul va fi «tarziu», adica desvoltarea verdelii va intarzia. Pentru aceea§ zi, ivirea soarelui se pune in legatura i cu fetid de popusoi cari vor da roade mai din bielsug in anul acela. Astfel: Daca soarele va iesi din nouri dimineala, popusoii cari se

vor samana mai de vreme, vor fi cei mai buni. Daca soarele se va ivl de-amiaza, vor fi mai buni popusoli cari se vor samana ca de obiceiu,«popusoii mijlocii». Daca soarele va rasari din nori catre seara, «popusoii tarzii. vor da roadele cele mai bune (2). Fie socotit ca voinic cu fata luminoasa, fie inchipuit sub o alta infatisare, poporul roman crede Ca nu soarele merge singur pe cer, mai ales in intaia jumatate a zilei, and urmeaza sa urce greul suis al cerului. Soarele, spun unii, mer-

ge vesnic calare pe un leu (3),asa cum il zugravesc zodiacele (carlile de zodii): calare pe o parte a leului (fig. 3), iar allii cred ca aceasta se intampla numai pana Ia amiaza. Pe alocuri se crede ca. 0115 la pranz, soarele este ajutat la urcus de un bivol, iar 'Dana la amiaza de un cal (4), ori bivol si cal, ori bivol si leu (3), ori de un iepure schiop (6), (1) Cred. Rom. din corn. Tapu, jud. Tecuciu (2) Marian. Sdrbdtonle, II, p. 223 (3) Otescu, op. cit., p. 61. (9) Ibidem, p. OU Sa nu fie cumva acea,ti credinta in legatura cu faptul ca vara soarele rasare imediat dupa constelatla taunditi, care ar fi bivolul pe care ca1are§te soarele §i and apune, se vede in urma lui constelatia leului sau calub. ,

(5) Ibidem.

(6) Cred. Rom. din jud, Tecuctu.

31

ori numai de un lea, care va merge slobod pima' la amiaz'd (1).

Prin Bucovina se zice cä soarele e tras .1a deal>> de doisprezece boi, pAnä la amiaza, and il lasa si se intorc indärät. De aici Incolo, va fi dus de sapte iepuri. Pe-alocuri se spune Ca soarele merge'nlelega lui trasa de 9 cai (2).

Unii cred a dela amiaz5 si panA seara, soarele merge pe un leu impiedecat, aci, venind calea .1a vale., de-ar fi leul cu picioarele sloboade, ar merge prea repede i astfel ziva s'ar incheia mai curând (3). Calea soarelui pe cer, dela räsärit si pan'd la ameazii, se prubulu-

eVe, adia se pretueste, se socoteste in sulili, haragi, bele, ciomege, copaci, slaturi de om s. a. De Fig. 3 (4). pild'a : .e soarele tridicati de douä suliti, de-un harag, de trei bete, de-un .ciumag., de un stat de om, d'un copaciu.. Vremea, dupd locul soarelui pe cer, se zice a este : In faplul zilei, la ziu6, dimineala, disdimineala san desnild (5), putin chip ce soarele a räsarit ; Prânz mic, prânzul (6), pranzi§or, pra'nor (7) sau prânzul ce/ (a1) mic, and soarele este cam de trei suliti, sau la a treia parte din urcus ; Improor, Impror, neiproor, na'pràor, prânz sau prânzul cel mare, and soarele a sträbãtut jumatate din urcusul cerului, ceea ce-ar fi pe la ora 9 sau 10 inainte de amiazA ; (1) Idem.Ct. G. Ciaupnu, op. cit., p. 82 3. CU de absurda

e

legatura a-

ceasta, tot acolo : Nu-i vorbä. carul i caii de foc ai acestuia cat soarelut, dupa Inchipuirea greceasca i indiana, a lui Helios, 1-1 dat Ronfânul Sffintului Ilie : chestie de asemänare de nume intre Elios si the, de care avem atitea exe.mple in Mitologie.. (2) Convorbtri literare, XL11, p. 488. (3) Cred. Rotn. din corn. Tepu, jud. Tecuciu (4) Dupa un vechiu calendar cu vadita. (5) D. Dan, Straja, p. 93. (6) Frâncu-Candrea. op. cit., p. 21): La prdazuf, pela 8-9 ceasuri.

(7) Ion Creangd. VI, p. 35.

32^

Primzul mare sau sub-amiaz5 (pron. pop.: supl-agneaz4 pe la ora unsprezece (1). Cand soarele Isi ispraveste urcusul, cand grin urmare sta gala sa scoboare, se zice ca-i de-amiazä, la amiaz6, in amiazâ, timiazazi, la sau d nämiaz, nâmiaza-, nemiaz, n6miez, pranz, prónz bun, la cruce, cruce-amiazi (2), in rilscruce sau in rãscrucele cerului. Aici se crede cã soarele se odihneste "cat ai clipl», manand un colt de prescura si band un pahar cu yin. Cel ce munceste in acest rastimp, face un mare pacat (3). CredinIa ca soarele la amiaza se odihneste, o intalnim la licranieni (4) si alte populatiuni rusesti (5). Acum, soarele, care dela rasarire nu si-a aratat decal o fata a lui, si-o schimba, aratandu-si-o pe-a doua, cu care apune chiar (6). Cine s'ar putea uita la soare clrept de-amiaza, ar vedea inteinsul chipul lui Dumnezeu (7). In gacitorile sau cimiliturile sale, poporul zugrayeste astfel soarele ce straluceste pe intinsul cerului : Caciula fArtatului

In miilocul satului (8).

Am un bulgAre de aur joacit pe-o piele de taur

(9)-

(1) Marian, Sdrbdtorile I, p. 107. Dat. Rom. din coin. ciu.Ion Creangd, VI, p. 35-6.

Tepu, jud.

Tecu-

(2) Totus, in Marian, Sdrbdtorile I, p. 12, cetirn : priinz mare, crace arniazi, inainte de ora 12. (3) Vcronca, op. cit., p. 338. Ibidem, p. 389: La amiazi se sede, nu se lucreaza, el atuncea soarele doarme o minuta, un ceas. Sf. soare se rnânie, zice: Eu, cd-s soare, i stau. da tu sa nu stat?,, Atunci se pare ca-i este dat i Necuratului sä tacd tot soiul de rautdti. (4) Revue des traditions populaires, IX, p. 422. (5) Ibidem, XXII. p. 195. (6) Voronca, op. cit.,p . 588. (7) Cred. Rorn. din \ icovul de sus, Bucovina, impart. de d-I P. Carstean. (8) Gorovei, Cimiliturile Romiinilor, p. 350 : varianta in N. Pdsculescu, Lit.

pop. rom., p. 100 Jar când e gata sa apuna, se citnileste: aciula sfartarului In marginea satului. .(9) Gorovei, op. cit., p. 849 : sau la Pdsculescu, op. cit., p. 100: Au un mar de aur, joaca pe piele de taur.

33

Am un mar aurit, Umt la pe sus rfitticit. Cercelu*ul doamnei

*aden fundul oalei, adica :

lSoarele, strälucitor cal cercelul doamnei, stä in fundul Kerului, asernänätor clopotului Saul oalei. Se poate insa Ca aid, oala s5 fie cerul, ca ml clopot cu gura pe Ornant, in fundul aruia le vede soarele, ca §i cum in fundul unui clopot s'ar

veda cercelul sau loarla de care se spanzurd limba clopotului. In leghlura cu acea toarta sau ureche, poporul spune: loarla, Ioarlele sau lorfile cerului, printre cari sboard caii näsdrävani ai feti-frurno§ilor §i de cari, pe vremea polopului, s'a lost apucat cu mânele un urias, a sà nu-1 inece apele. Am un cocolo* de unt, Toate vaile le ung. Cine arde i fum nu face? (1).

La arniazä necuralul se intoarce cu spatele la soare §i de a-

ceea Sf Ilie aruna cu sägelile dupd dânsul, ca sä-1 ucidh (2). Unii oarneni, in sfar§it, zic a este bine ca nici din casa

sä nu iasa pe aceasth vreme, iar allii se tern de vânIul cel MrIicus (3). Child soarele sträluce§te <
dfori, pe vrernea treieratului. Acest .soare., adich :aceastâ vrerne senina, se poate -cunoa§te de mai inainte, de cei ce viseaza Mc, cu o noapte mai inainte, sau de femeile cari viseaza o inireas6 (4). Caldura soarelui din timpul verei, se zice cä e hothrith

de Dumnezeu ca sA se coach holdele ; and aceasta aldurà (1) PAsculescu, op. cit., p. 99-100,

(2) Voronca, op. cit., p. 589. (3) Ibidem.

(4) Cred. Rom, din com. Tepu, jud. Tecuciu. T. rarnfile, Cent! si podoobele liii.

3.

34

nu este de ajuns, i se trimete intr'ajutor niste balauri, cari

o mAresc (1). gln soare nu se poate Lin ofi si cine, mai ales atunci

and arde, adia dogoreste tare; atunci, numai holii

i

oa-

menii iubâreli 11 pot privi. AceastA arsiI6 (2), z6duh, z5duv,

zAptia16, cr6p6I, cràpel (3) sau coc6/, care aproape nu se mai poate indurA, se crede a fi un semn de ploaie (4). Totus nici odatá soarele n'ar puteA supArA lumea cu nes-

pusa lui arsifä, daa ar bate antul. In aceaslä privinla pomenim numai aici, cunoscuta povestire de intrecere intre vAnt, pe de o parte, si soare si ger pe de alta, pe care o au aproape toate nafiunile (5). CAnd zilele dinaintea unei zile, n'a fost vreme frumoas5, ele se vor schimba, daa soarele strAluceste macar cAt de putin in seninAtate (6). Une ori cerul este aptusit cu o cearA usoarA, ceea ce face ca soarele sA parA incunjurat de un cerc (7), cercul sau ceàrcàri (8), care se crede a fi un semn prevestitor de ploaie (9).

(1) Voronca, op. cit., p. 29. (2) In asezamantul pentru scoli al lui Constantin Voda Moruz, din 24 Main 1803. se scrie (Uricar, Ill, p. 29 si originalul in romaneste i greceste pastrat In Muzeul ,,Saint-Georgesu din Bar lad): Stiinta ee deplina a fiestecareia, invataturi, se naste din necontenita silt* iar din silinta ce se face randuri-randuri se naste uitare; pentru aceea nu este voe a invath cu contenire, decat numai Dwalimcele i alte praznice imparatesti si in vremea arsitilor cdnesteu. (3) Boceanu, op. cit., p. 7. (4) Marian, Sdrbdtorile, I, p. 118.$ezdtoarea,IV V. p. 120.Zanne, Proverbile, IX, p. 372. (5) Cf. Saineanu. Basmele romdne, p. 996-997. (6) Marian, Sdrbdtorlle, I, p. 120. (7) Un cantec de pe Tarnave (1000 de doine, strigaturi si chiuituri, Brasov 1891, p. 209) ;

Bata-te, mandruta, bata... Cereal cel de Idugd soare, Dragostea noastra cea mare. $i unul moldovenesc (T. Pamfile, Cdntece de lard, p. 186) : Cercdnel de ldngd Iund, Scrish de manile tale. Spune-i badii voie bun& ; Si mi-o trimete pe vant, Cercdnel de Idngd soare, Ca sa vie mai curand, Trimete-mi, bade, scrisoare Ca nu mai pot de urit ! (8) T. Bud, Poezii populare din Maramures, p. 76. (9) Marian, Sdrbdtorde, I, p. 1 19.

35

Alte ori, soarele pare frânt in dou5 buati ; poporul zice atunci câ sunt doi sori pe cer, ceea ce ar prevesti fin Msbolu (1); alte ori se pare a sunt pe cer Lrei sari, ceea ce se socoteste tot ca tin semn prevestitor de résboiu sau ca unul de .sfadä intre'mpärati. (2). MergAnd cätre apus, soarele trece pe la chindie, care se mai chiamfi i cina-mica, de-amiazä'n-de-seard, su-nimiez(3), ofinâ, ofini/a- sat! ufina' (4), and dupä credinta unora, soa-

rele se odihneste putin ; apoi, soarele merge pe la loac6 si in sfArsit, apune sau sfinlesle. Atât vremea apusului, cat i locul unde apune soarele se chiam5 si soare-apune (5), sfinfil, asfinfil, scapjf (6), scarecapa'l (7), sc6p61alul soarelui (8), sca'pa'lat sau scápãfi5 (9). Macedo-Românii ii zic sca-pilarea soarlui. Când soarele apune fiind cu totul acoperit de nouri, se crede ea' nu peste mull va plouâ (10). Prin jud. Baau se crede Ca aceasta este un semn de vreme bund (11). Adesea, soarele intAmpinä pe zarea apusului numai niste rasii de nouri pe cari ii impurpureaza foarte frumos, aratându-se in acelas timp printre dânii. Atunci se pare a soarele se opreste putin in pragul asfintitului si ApriveVe, se uila sau caulei inapoi.. Aceasta se socoteste ca un semn cã vre-

mea se va schimbA, adia se va stria, daa pand in ziva aceea a fost bunS (12), sau se va indrepla,daa pSnã atunci a fost rea (13). (1) Zanne, Proverbile, IX, p. 372. (2) .ezdtoarea, VI, p, 55. (3) C. R.-Codin, Mgerul RominuIui, p. 361. (4) T. Bud, op. cit., p. 31, (5) $ezdtoarea, V, p. 125. (6) N. PRsculescu, op. cit., p. 876. (7) C. Radulescu-Codin, Ingerul Romdnului, p. 360. (8) Dela. Rom. din jud. VAlcea, impart. de d-1 I. N. Popescu. (9) Viciu, Glosar, p. 75. Culegere din corn. Domnita, jud. B.-Sarat. (0) Cred. Rom. din com. Ciurgti, jud. Tutova, comunic de d-I G. V. u§nea,

(11) Cred. Rom. din corn. Ardeoani, impirt. de d-1 D. I.,Procopie. (12) eziftoarea, IV,p. 120.Zanne, Proverbile, IX, p. 373. Voronca. op. cit., p. 926. (13) $ezdtoarea, X, p. 6:3.

36

lata o povestire bucovineana in care se aratä ca inteadevar soarele se poate opri in pragul asfintitului : .Era sa se marite odata o Fara. ; *'ama era Sambata la toaCa si ea Inca nu gatise de cusut camesa de mire. Sfinte soare, Sfinte soare,

FA ziva mai mare ! se roaga ea la Sf. soare cu lacrimile in ochi. Sf. soare a ascultat-o s'a slat pe cer pana ce a lost ea gata cu camesa. Da mama lui Sf. soare nu-si afla loc, asteptandu-1 acasa cu scaldatoarea, cad ea stia .cand era vremea sa vie. (Ca soarele cand vine acasa, se spala de toate rautatile Cate le vede pe lume. El e alai de patat i plin de colb si de gunoaie, cad sunt oameni ca arunca cu gunoaiele inaintea soarelui, on alti oameni nu se indosesc and merg pentru dânii afara, sä se intoarca cu spatele, sä nu le vada Sf. soare ori Sf. luna trupul, caci e foarte pacat. El, de toate ce le vede, pana seara. vine asa de suparat si imbatranit!). In seara aceea, vazand mama lui Sf. soare cã nu mai vine, a gandit ca I-au mâncal vrco1acii. Spaima ei! In sfarsit, intr'un tarziu, iatá ca vine si Sf. soare. Da bine, ce ai stat asa de mull ? Vai de mine, ce frica am tras! Am stat, mama, a nu-si gatise o mireasa camesa de mire, de cusut ; i pentru ca m'a rugat si era curata, i-am facut hatarul si am linut ziva mai mare. Sa dea Dumnezeu, ca camesile ce-a cusat de mire, panä mani dimineara, pentru amandoi, de moarte sa le fie! A doua zi, cand s'au trezit nuntasii, i-au gasit pe amandoi morti. I-au imbracat in camesile de miri i i-au ingropat, pentru frica ce a tras-o mama lui Sf. soare i pentru cä a cusut spre Sf. Duminica. Sambata cum toaca, sa Iai lucrul, cusutul, impletitul, torsul i tocmai Luni, cand rasare soarele, iar sa te apuci. (1). Cand soarele sfinleste, se zice ca el se afla in partea iadului §i este trist (2); atunci, el ospateaza bine, dupa uVoronca, op. cit., p. 609. (2) Cred. Rom. dm com. Tepu, jud. Tecuciu. (1)

37

nele credinte (1), iar dupa allele manânca numai un corn de prescura i bea un pahar de vin (2). In acest timp nu-i este nimanui ingaduit sa manance ; cel ce va manca, se cre-

de ca va fi pedeptit cu bube (3) sau cas 4a gur5 (4), sau va fi apucat de dureri de cap (5). Tot pentru acest cuvant, multi se feresc ca sa nu doarma in vremea apusului (6). 0 astfel de credinta o intalnim la 124i: cel ce se culca in sfintitul soarelui, se imbolnaveste de friguri (7). Ca o cinste pentru soarele ce apune, dupa ce a luminat si a incalzit pdmantul, gospodarii se feresc de a arunca afara in vremea apusului, zoile rufelor sau ale vaselor i gunoiul ce se matura din casa. Roseata cerului, la apus, se socoteste ca o prevestire ca a doua zi va fi cald i frumos (8). Dupa ce apune, soarele merge pe jos prin lainilele de sub pamant, pana and ajunge din non la rasärit, intelegaud poporul prin aceasta, ca noaptea soarele lumineaza pe lumea cealalta (9). Altii spun ca soarele sfinteste in marea cea fara sfarsit, care incunjurd lumea de jur imprejur (10). Pe aceaStä mare, soarele pluteste cu luntrea, mergand spre rasarit, de unde iar incepe sa urce bolta cereasca (11) Altii cred ca pe timpul noptii, atat soarele, cat i leul sau dorm, pi astfel adormiti cum stint, ii ieau niste monstri carii duc la rasarit. Daca noaptea, soarele s'a putut odihn1 cum se cade, el rasare dimineata frumos ; daca n'a putut sa se o(1) Otepcu, op. cit., p 61 (2) Ibidem, p. 60.1.-11.-Codin si Milialaclie, Sarbalorile, p. 109.

(3) Revista Tinerimea Romiind. III. -I. p. 448. A. Gorovei, (I) Cred. Rom. din j Vâlcea, Impart. de c1-1 I. N. Popescu. Superstitii, p. 180. (%) R.-Codin si Milialaclie, op. cit p. 1 )9.Gorovei, Superstitii, p. 182. (6) .ezdtoarea, V I, p. 65. (7) Revue des traditions populaires, XXII, 298. (8) Cred. Rom. din com. Covasna, jud. FàJciu, impart. de d-I G. Polcovnicu. (9) Otescu, op. cit., p. 61. (10) Cred. Rom. din com. Tepu. (11) Voronca, op. cit., p. b81.

38

dihneasca bine, soarele rasare posomorit, ori, nu se arata de loc (1). Despre o credinfa botoseneana, care ne povesteste de baia soarelui, spre a se curäti de cate-s pe lume, am pomenit mai sus. Prin Bucovina se crede ca soarele, cand apune, este foarte infierbantat din pricina alergaturii pe cer. .El atata larel, cä seara, cum asfinteste, infra in mare de pe sub pamant si se scalda vreo cateva ceasuri. De acolo merge drept sub pamant, in mare, la casa lui, de stä doua ceasuri pe loc si doarme. Pe urma se scoala §i se scalda in mare §i din scatdatoare il tidied dracii in sus. In fiecare zi trebuesc 77 de draci ca sa-I ridice. Cat e in mare, ei pun mana pe dânsul, nu-i frige; iar cum il scot afara, top cad ar§i si a doua zi vin allii in loc. De aceea : peniru ca se scalda soarele, nu ne arde pe noi; dar daca nu s'ar racori, ne-ar omori. Si pentru ca Sfantul soare se scalda, nu e nimica a§a de curat ca Sfantul soa re. El e om. Acolo in mare are solie. Soarele e cu aripi de foc. Aripele lui sunt asa rotunde, ca vin la olalta, de se pare rotund, dar in mijloc e un om cu crucea in spate. Cine se utta bine la soare, II vede drept in mijloc, Eu,spune povestitorul,-- I-am vazut, tocmai a§a cum e, dar dupa aceea, cloud zile n'am mai vazut cu ochii nimica. (2).

Scaldandu-se in mare, o parte din apa arde, se preface in nouri, §i astfel se imputineaza : . cã altfel ne-am ineca ; Cate ape curg in mare, s'ar ravarsa peste pamant» (3). Macedo-Rornanii socotesc Ca locuinla soarelui e in Dzeana-Aripidin&deal-povarnis, unde trebuie sä mearga cei ce vrea sa afle ceva, caci soarele toate le vede si le stie (4). Prin Bucovina, pe unde se crede ca sub pamantul nostru (1) Otescu, op cit., p, 31. (2) Voronca, op, cit., p. 27. (3) Bildern, p. 688: ,,Soarele umbla toata ziva i seara infra in mare de usuca apa de cativit stanjini : altfel s'ar izeri lurnea, ate ploi i cate ape curg. Soarele, toate apele le usuca.. (4) I'. Papaltagi, Basme aromiine, p. 689.

39

se MIA Rohrnanii, firesfe, se spune cã in curgerea roptii, soarele lumineaza cuprinsul acesta (1). Tot pe acolo se spune cà noapfea, mama soarelui 11 spala CU lapte dulce, ca sal faca, din batran, cu barba alba pa-

na la brau, din pricina rautätilor vazute pe pamanf, iaras copil de sapte ani, cum räsare dimineata. Altii spun ca dupa ce apune, soarele merge cam jumatate din noapte pana and ajunge la casa mamei sale. Aceasta ii da priminele mana sa se scalde in mare, ca sa se curete de fot raul vazut in lume. De aceea dimineata, soarele este ros, .ca iese din scaldatoare» (2).

In visuri, soarele insemneaza .soare» pentru a doua zi, adica senin i caldura (3) Prin Bucovina insemneaza noroc foc sau biruin/ä. .Soare, de viseaza Luta mare, se va marifa; o va luâ un flacau. De viseaza soarele la rasarit, dimineata, se va marita de graba; de [cm fi soarej la amiaza, jse va marital mai tarziu; despre asfintit, se va marità hat tarziu». Omul, de viseaza soarele rasärind, dimineata, va avea Weald lunga ; pe la amiaza, ii e vieata pe jumatate; dela asfintif, ii e veacul spre sfarsit (4) Ma opun catorva pareri raslete Ca poporul roman mai pastreaza, constient, in religiunea sa superstitioasa, ceva din paganescul cult al soarelui, daca numeste .Sfantul soare» de multe ori, cum am vazut si cum se mai aude : Mult tr15. 'ntreaba Sfantul soare,

Ce m'am uscat pe picioare ?

inteun cantec banatean (4). Dimineata, Romanul se inchina Intorcandu-se cu fata spre rashrit, poate tocmai and räsare si soarele. Aceasta nu insemneaza ca. poporul vede in soare o fiinta sfanta, Imputernicita de Dumnezeu cu oranduirea darurilor si osandelor, cum stint Sfintii.Soarele este un lucru de sama iesit din ma(1) Voronca, op. cit., p. 338, (2) Thidc,n, p. 588)9,

(3) Cred Rom. din con Tepu, jud. Tecuciu. (4) Voronca, op. cit., p. 75. (5) 1000 de doine, strigdtun ci chieiiiuri, p. 76,

40

na Ziditorului, si pentru aceasta oe slant., adic5 e sfinlit, cum e si cerul, si stelele, si alte lucruri. Inchinarea spre ra's5rit se face in mijocul firei, dupa cum se face si in bisericA, si in casä, unde icoanele atdrna in paretele de ra'sarit, totdeauna. Tot astfel, dacd prin Bucovina intalnirn credinla ca soarele este inchipuit in troila lumânärii cu care crestinii merg la biserica, la Iordan, la Inviere si alte ori (1), aceasta tre-

bue sa o socotim ca o inrâurire a c5rtilor bisericesti, care poietizeaza pe Mantuitor cu numele de oSoarele dreptatii.. SI: soare se gaseste si 'n unele vràji, prin cari, fetele mai ales, socotesc cä se vor face, nu frumoase, ci vor vräji privirile altora, ca s'a le socoteasca frumoase, si deci, ca sa" le indr5geascä.

latä o vrajd din T. Magurele pe care cel ce vrea sä fie indragit o rosteste calre soare, de trei ori, la apusul ori la rAsaritul lui: Tu spare, FrAtioare,

Toa IA lumea iti zice soare, Numai eu iti zic murA: ToalA lumea sa-mi cate 'n gura,

$i mic, si mare Dar mai varto3 N. Cine 'n spate in'o vedeä,

Pe mine nu ma va uith.

SA i se lipeascA OM de caciula, CAciula de par, CAmasa de trup,

Trupul de camas& Piciorul de opinca, Opinca de picior, SA beta a crApà, Pan' la mine n'o pleca ; SA bata a plesni,

Cine 'n urmA mi-o cAlca, Pan' la mine n'o veni Tot in gura mi.() cAtà. Si cu mine n'o vorbi. Si mic, 5i mare, Tu, soare, Dar mai vartos N... FrAtioare, AscultA si-a mea chemare (4).

Inainte de räsäritul soarelui, fata care merge sa se spele la izvor, sa se spele intorcandu-se cu fala dincotro rasare soarele si sä zica : Dupa cum asteapla oamenii soarele, asa sa ma astepte si pe mine flacaii I (3). (I) Voronca, Studii in folldor, p. 7. 12) A. M. Nour, Descatece ,i iniiji din popor, Cralova 1912, p. 41 42. (3) ,ezdlonrea, XIV, p. 76.

41

Din uraja : Sfinte soare, Sfinte domn mare, Eu nu rAdic vânt Dela pAmAnt, Ci cercul tAu

In capul meu, Razele tale In genele mele. Sfinte soare, Sfinte domn mare,

51 patruzeci si patru de rAzisoare.

Patru mi le dA mie $i patru fine-le fie. DotiA sA mi le pun In sprincenele mele, Si douA in utnerii obrazului.

La toti feciorii sä le par Cires de munte inflorit, Cu mArgAritar ingrAdit (I).

sau acest .descantec. pe care fata ii rosteste la rãs'aritul soarelui, cu mânile ridicate in sus si cu fata spre räsarit : Soare, soare,

Ca Sfilatul soare

CAnd rAsai,

CAnd rásare.

In lata mea rAsai;

In feta cu soarele In dos cu doamnele.

ComAnacul tAu

In capul men; Inalltiile tale In cAlcSiele mele.

CAtre cáfi oiu rAde, lnima le-a plAnge; CAtre cAti m'oiu uita,

Asa sA-ti fiu eu lie

TO la min' i-oiu adunit (2),

sau, din rugaciunea cu plan : Rasai soare FrAtioare,

Nu peste cdrduri de oi, Nici peste cArduri de boi, Ci peste ochisorii mei 51 peste statul meu

51 peste sfatul meu $i peste mersul meu $i peste viersul meu. Cum ii soarele luminos $i frumos,

Ash sã fiu si eul (2),

nu reiese cä soarele este socotit intocmai ca o fiintä sau ca un object de inchinäciune. (1) Familia, XI, p. 68. (2) 1. Pop-Reteganul, Siarostele, Gherla 19 0, p. 12-3. (3) Culegere din jud. Boto§ani. impart. de di D. Gr. Furtunl

42

In doina: De and Ghitisor s'a dus,

Sfântul soare-i fierbAntos, Merge-o leacA, pica jos ;

Trei garoafe 'n poart' am pus; Oaroafele s'au uscat, Ghitisor nu s'a 'nturnat. Mi-a trimis Ghi(A o carte, De trei co(i si jumAtate, SA-i trimit si eu o floare; S'o trimit pe Sfdatal soare,

S'o trimit pe Sfdata lurid, Sfânta lunA

CA-i mai bunk S'apoi mai ingAduitd, Duce floarea neclintitti,

Ca pentru MO gAtitd (1), vom gasi o aleasä poezie, InsA nici o invederatA urmA de cult pAgAnesc.

2. POVESTEA CIOCARLIEL Dupa credinta obsteasca, ciocdrlia ar fi fAcutA dinteo fecioarii, prin vointa lui Dumnezeu sau prin blästämul mamei soarelui, ca sä curme dragostea dintre lath si soare. Pe (ALIO legendele cunoscute (2),doud de toate, se dau aici urrnAtoarele variante: IntAia se aude prin jud. Suceava : .Amit, cl-cA erA o data un impAral si-o impArAteasd. Ei se bucurau de toate bunAtAtile de pe lume, numai copii nu aveau. Si le erA tare rea inima,cd poate sA fie omul CM de bogat : dacd n'are cine-i mosteni batAr numele, geaba mai trAeste in lume; cd averile-s treatoare, dar numele cel bun rAmAne.

A cercat ea, impArAteasa, fel si chip, sA facti copii, dar nici c'a putut face. Intr'o zi a filcut impAratul si impArAteasa un praznic mare sA aibA pe ceea lume, cA dacd n'ai copii, sezi cu tArAna in gurA si nu-li dA nimenea de pomanA mAcar o lingurA de

apd. La petrecerea ceea s'a strAns lumea de pe lume, si-a venit multime de femei cu copii mici in brate Si toate se bucurau si se uitau cu drag la ingerasii lor, numai imparilteasa sedeA de-o parte si oftA, cA ea nu stiA dragostea de (

) T Patufile, Cdnlece de 'cud, p. 189.

(2) Marian, Ornitologia, I, p. 354

i

urin.

43

mama si bucuria casei celui care are copii la masa. Si-a intrebat

si ea pe loath lumea : ce sä faca, sa aibh si ea copii, ca-i ardea inima cã nu-i si ea mama. Si s'a pus si ea pe post si pe rugaciuni, si se ruga lui Dumnezeu, de uda pamântul cu lacrämi.

Intr'o noapte a visat imparateasa c'a venit la ea o baba i-a zis: Bucura-te, marita imparateasa, cã Imparatul imparafilor a poruncit sa ai i maria ta un co pil ! In bucuria cea mare s'a trezit si a dus vestea asta i imparatului. Da sa nu se bucure omul de tot, and da norocul peste el, a tot suisul are si scoboris, i dupa bucurie vine pi sarb5, si jalanie. Peste noua luni dela visul acesta, imparateasa naste o copila, rnandrá i frumoasa, de nu mai era alta ca dansa, nici in tuna, nici in soai e. Si-a trantit imparatul 0 curnatrie de s'a bucurat toata itnparatia. Si nu le mai era acum casa pustie si tacuta, ci numai veselie i voie buna, de socotiai dumneta ca-i raiu in casa ceea, nu alta! Si crestea copila vaztind CU ochii, nu alta. Cat cresfe una de aste de-ale noastre intr'un an, ea crestea intr'o zi. Si asa era de mândra si de frumoasa, de si soarele stAtea de se uita la ea, ca lvedefil, cat umblase el prin lume, asa rninune nu mai vazuse. Da si fetei ii era drag Sianlul soare, ca, cat statea pe afara, numai, la el se uita. Si azi asa, mani asa, numai ce s'a indragit copila de soare. Si cum a crescut fata mare, numai ce-i träsneste inteo zi in cap: spune imparatesii ca-i este drag soarele si cä vrea s5 se duca la el acasa. laca ce pozna-i treat fetei prin cap, de le venia parinfilot sa innebuneasca de scarba si sa apuce pi

arnpii. Zau, asa! Bine-i and da Dumnezeu omului copii cuminti, nu de cei ce umbra cu gandurile dupä tuna si soare I

S'au cercat ei, imparateasa si imparatul, sa-i scoata nebuneala asta din cap, da unde a fost de chip ? A inceput

fata a se usca de pe picioare, de socoliai a se prapadesfe. Numai inteun plans o ducea i numai intr'un vaicarit, i ziva, si noaptea.

44

Si vazand inima de parinIi ca li se prapadeste odorul, o invoi sa porneasca la casa soarelui. S'a mers fata, s'a mers, drumul lung, prin paduri, prin codri, peste vai, prin munli i peste munti, pi-a ajuns la o apa

mare. Din apä a eil o MI6 frumoasa care s'a indragit de ea. Fata ceea i-a facut un pod mare peste apa ceea, si-a trecut dincolo. Si iar a mers fata cale lunga, i pe un camp a dat de-o baba, care pastea niste gaste. Baba o intreba unde se duce, si ea ii spuse gandul I dorul. Babei, fiindu-i mila de frumuselea ei care se irosia pe drumuri, a fermecat-o si-a suit-o in inaltul cerului, i cat ai coace un ou, a ajuns inainfea curtilor Sfantului soare. Mama Sfantului soare a iesit inaintea fetei, mânioasa, a intrebat-o, ce cauta ?

pi

Caut pe dragutul meu, pe Sfânlul soare, ca de mulla vreme, de dorul i dragul lui am pornit de acasä, si mulIumesc lui Dumuezeu ea I-am gasit.

Mama Sfantului soare s'a suparat si mai tare pe ea si a blastamat-o inainte de a o vedea fecioru-sau sa se prefaca inteo pasarica. Fata se prefaca in ciocârlie §i de atunci, hojma iea dru-

mul catre soare, ca sa-1 gaseasasi nu mai ajunge la el. Cand ciocarlia pleaca de jos, sa se duca spre Sfantul soare,

ii tare chefoasa, dar and o ajunge blastamul mamei Siantului soare, pornesfe supäralã pe Omani, facia de se ascunde in niste tufe (1). A doua varianda a acesfei legende se aude i prin uncle Orli ale Dobrogii: ea se mai chiama, -si nu stiu pentru ce: maria gala : !tisk o vesfe poveste, si-anume de pe and erau povestile pe lume, adica nu de ieri, de-alaltaieri, Ci de demult tare,

De and era bunica fata mare, cä de azi, eine s'apuca sa spuie, lesne-i prins cu minciuna pe mai mare rusinea! AscultaIi-ma, dragii mei, si (I) Scrisä de d-1 M. Lupescu, corm Zorleni. jud. Tutova.

45

luati-mi vorbele mele drepte i adevarate. Cine n'a crede, intrebe pe altii, i aduca-mi dovada, sa ma fnchin i eu. Cum am cumparat-o, a*A v'o vand, daca nu cumva mai effin de cum am platif-o en, ca pentru povesfea asta, *apte MUM am rnancat dela bunica-mea inteo sara, sa-i dan pace *i sa-mi pun capul pe perna! Ce era pe lumea asta inainte vreme? Noroade *i imparati ca *i astazi. Dar de bietele noroade eine tinea socoteala ? Nimeni. Nici pe atunci, cum nu tine sama nici astazi. Numai zitele imparatilor se scriau *i ramaneau urma*ilor ca sa le .5tie : cine cuno*fea slova, le cetia ; cine nu, apoi le asculta, *i din om in om, umplea lumea. AO au ajuns *i in zilele noastre; ca sa nu se prapadeasca, datorie aveti sa le ascultati i dumnevoastra i sa le spuneti i altora. 5tiIi po: vata ceea : Cine she povestea asta si n'a spune-o, L-a Iuâ Maica Domnului de mina stânga Si 1-a duce pe puntea stramba, La mese stranse, La fAclii stanse.

Da cine va stio, si-a spune-o, La anul, La luna, La saptämâna, L-a luâ Maica Domnului de mAna dreapta, $i 1-a duce pe puntea latA, Unde judea dreptii Si inteleptii, La mese 'ntinse, La Mclii aprinse, Cu pahare pline Si bucate bune!

A fost un imparat pe lume, Cioceirlan-craiul. Imparatia lui era mare *i bogata, iar el vestit in toate vanturile. De ce anume era vestit, nu v'a* putea arata, dar *tiu cà despre fata lui, numai mortii nu allasera. 0 chema Lia, dar cafe Lii nu sunt *i azi! Fata asta aud ca n'avea pereche sub soare de frumoasa: o mandrete de copilL s'o pui inteo lingura de a-

46

pa, sa-ti faci cruce si s'o sorbi dinteo data. Asia! Si de ani era cam a$a, stip, cum e bobocelul de floare gata-gata sa se deschida, cum e graul cand da in Org. Tu stai cu secerea langa el, si nu stii: sa incepi,--ti-i teama sa nu fie prea crud; sa nu incepi,-- ti-i teama sa nu se treaca. Asa sta Ciocarlan-craiul pe lânga Lia lui. Ca veniau, yedeli dumnevoastra, petitori cata frunza si iarba pe lumea asta, s'o ceara de nevasta. Cine n'a luat drumul spre casteJul 1W Ciocarlan-craiul ? Feciori de crai si de imparati, sule si sute; feciori de boieri mari si maruntei, mii si mii: si de-al de noi, ce sa mai zic! Pe bunicul, numai bunica, cu vrajitoare mare 1-a mutat dela un gaud ca aista! Si bietul craiu isi pierduse cumpatul ca' gaina umbletul. Ma rog, usor lucru iti pare sa inchizi si sa deschizi usa cui pleaca si vine ? Da sa-i cinste*fi pe top, Ma cheltuiala! Si ma-ti Intreba poate : da de ce nu alegea pe unul si sa puie cruce chinului? Sä va spun : lesne-i s'alegi din doi, din trei pe unul, dar dintre atatia, cand toti sunt de vita si samanta, cum focul negru sa te legi de unul! Nu-i asa? ,Unul are ochi frumosi, altul are mustati frumoase, unu-i asa, altu i pe dincolo : ce-i de Meg? S'aleaga pe unul, rasboirea cu ceilalti ii statea in minte ; s'aleaga doi-trei de-o data, se manie fata §i-1 rade lumea. Hai sa amane si el de azi pe mani. Ca vezi, dragul meu, chiar acuma nu putem infra in vorba. Una, ca-i fata prea cruda, si as vrea s'o mai cresc, si pe urma, la o nunta, Cate nu trebuesc! Zestrea in casa nu-i gala si imparateasa zice Ca tocmai la iarna pune rasboaie pentru covoare si lavicere; al doilea, nici de cheltuiala nu prea am, ca uite, an ne-a cam dat inapoi seceta, si pufintèle parale am strans. Dumneata, mai asteapta, sa mai vedem ; fata asta mi-i de maritat, si tot am s'o marit, si tot a unuia dintre voi are sa fie, ca nici eu n'oiu tinea-o sa imbatraneasca, si nici vladica s'o ibovniceasca! Si eu, sa fi auzit vorbele aistea din gura imparatului, ce puteam face altceva, decal sa-mi ieau caciula din cap. sa ma inchin si sa-mi ieau ziva buna, si, sa ne vedem sanatosi I

Dar iaca alt rail mai mare, ca feciorii toll, purtând nadej-

47

dea Liei, nu se mai gandia nici unul la insurtitoare cu altcinevã deaf cu dansa ; de asta mocniau in ele fetele de pe la sate si targuri, si sa nu spun minciuni, zau, s'o fi prins nebunele de fete pe Lia, asa mai la o strarntoare, nu stiu daca nu se intampla moarte de orn! La urma urmii, vad ele ca alt chip nu-i deaf sa faca jalba la imparat: sa-si marite in graba odrasla, Ca ele Imbatranesc cu zile. Fac jalba, o duc sus, si imparatul, cu adevarat pus pe ganduri, se hotari sa tale panza. Ocheste azi, ocheste mani, ocheste pe

feciorul vânfului §i-i spune: Sa vii peste o tuna sa facem foile de zestre, si pe urma, intr'un noroc ! Hrn ! Doamne, Maica Dornnului ! Vorba ceea : gata, gata, anmai sa vrea fata, dar vorba-i : vrea Lia ori ba? Nu vrea, nu vrea si pace sa se märite cu un orn pamantean. Pai atunci, cum facea tata-sau negustoria, ask fara sa o 'ffirebe? Cum fac si azi unii; daca-s dela munte, umbra dupa gineri dela camp; daca-s plugari, cearca sa-si marite fetele pe la targuri, apoi cei dela targuri se Malta rnai sus, vor gineri de cei cu slujbe i cu straie nemtesti. Ii spune i Liei Imparatul, i fata ramâne galbena ca ceara cea curatä. Ca-i frumos feciorul vantului, draga tatei, si-i mintos, si are averi, si ce n'are ? Si fata tacea si se intuneca tot rnai mult. Si aicea nu pricep eu un lucru. Cum se facuse cä Lia se Indragise de chipul fara seaman al soarelui I S fi fost pe atunci soarele om ca toti oamenii, nu stiu,dar de buna sarna ca asa era. si-i era drag Liei soarele, cum mi-i mie. draga vieata, si Inca mai mult. Iesia dimineata in cerdacul curtilor i it privia, cum suie Incet-incet crestele muntilo frumosi, cum se Malta pe panza cerului ca'fre pranzul cel mare si catre crucea zilei, unde stä acolo sus, s'a-si vada Imparatia lui, toate impAratiile lumii,cum pleaca apoi,si scoboara la vale tot frumos, si se ascunde dupa zarile sfintitului.

Cine poate sa fie mai mare pe lumea asta ca soarele? Nimeni ca el: el da vieata si veselie tuturor. i mai frumos

.48

ca el ? Nimeni, a el e podoaba lumii.

l

dupa ce nu se

se mai vedea, sta Lia, fala de imparat, pana noaptea, tarziu, si se gandia la ibovnicul ei. ImpAratul o vede palind de-o late, dar de priceput, nu se putea pricepe ; si nu s'a priceput panA intr'o sear& cand a auzit-o cantand cantecul cela care de-abia, de-abia, mi-I aduc aminte: Frunza verde iarba neagra, Canta 'n frunza de dumbrava, Cant' o pasaricii 'n iarba. Trece dorul si mi-o 'ntrealml :

.

De cei tanarii si slaba? Taci, dorule, cit ti-oiu spune. Cate-am patimit pe lume!

si mai Incolo, nu-I mai stiu. Imparatul si-a inchipuit ca boala fetei ii pribeaga si nu i-a cercat radacinile. Feciorul vantului a venit din nou, I imparatul i-a achlogat

-- Cam sbarnaie fata, ginere, dar am s'o induplec eu, ca nu parintele face dupà voia feciorilor, ci feciorii se dau dupa voia parintilor; si apoi, stii Ca ursul nu toaca de voie. Dumneata du-te acasa, strange-ti nunlasii si vino, ca oiu purie I eu cele de nevoie la cale. Cu-adevarat, la curie au inceput de toate. Bucatäritele s'au pus la cuptoare, s'au trimis vornici dupa lautari,mA rog, cum Ii datina si obiceiul. i toti pareau bucurosi, numai Lia dornnita stateff amArita si nu scotia un cuvant cu nimeni. 0 cuprinse desnadeldea cea omoritoare, care apucA pe omul Fara' nici un sprijin pe lume. i cei mai ramane celui singur, decal sa-si inchida inima, sA se robge si sa se planga cu lacrami icoanelor? Cazut-a fecioara In genunchi inaintea Maicii Domnului, Vara putinta de a-i gral cuvant ; si a stat indelungata vreme, cat inima Prea-curatei Fecioare s'a indurat si a mantuit-o, dragii mei! Povestea mea se 'ncheie. Cine n'a uzit si nu cunoaste ciocârlia, paserea cea cu Iimbã mestesugita, care se ridica primavara cantand in vazduh, rugandu-se par'ca, la olalta cu noi, lui Dumnezeu, care ne poartA tuturor de grip ? Zice In-

49

mea, zic ñ eu i cred cA Lia, fecioara lui CiocArlan-Craiul, se intrupeazA in paserea asta, cu alta fAptura, dar tot cu inima veche, inira-ruptA de durere. Poate cA chipul soarelui nu mai este cel de demult, dar' dragosta lecioarii nu s'a schimbat. Asia sA ne fie pilda de fire satornicA In cuvinte i fapte. Vrea 'clocArlia s'a se tnalle cAtre ibovnicul ei, dar nu poate,tc-a-i lungAcalea jban'A la dAn§ul ; aura si se ridicA pAnA ce dA de plaiuriIe vãnlului turbal (1). VAntul o ameleste pi ciocArlia se lasa in jos, fArd suflare. Asa se intampla de sute de ani, si s'a intAmplA Inca multe sute de-acum inainte, pana cAnd Ziditorul lumil se va indurà i va schimbA unele din rosturile pamantului nostru (2).

3. POVESTEA FLOR1I-SOARELUI.

Legenda florii galbene numitA florea-soarelui, soarea-soarelui, sora-soarelui, lilicea-soarelui (Maced.), helianthus annuus L., nu se deosebeste; ca ideie, de cea a ciocArliei. Una singura, care se aude prin Basarabia, urmeaza in aceste sire: .Mari i minunate sunt faptele tale, Doamne, si noi PAmAntenii ne inchinAm lie cu rfruntile plecate si cu umilinlä in suflet, neindrAsnind a-li aril impotrivA. Da totus ate odata-, gaud de diavol ne intrA fa suflet si ne 'ndeamnä sA te IntrebAm: cu ce cale si socotinlA fAcusi cutare lucru? De asta:stapane, ne iartA, cA tu fAcusi trupul i inima oniului slabe ispitelorl 0 poveste de demult, de demult, de cAnd altfel de oa-

meni erau pe pamant, de pe vremea celui impArat vestit, dar din nume uitat pe vecii verilor. 1st ImpArat de toate aveal. i imparatie, si'noroade alese si bogate, i oaste voiusturA in suflet nicA i rnultA,dar un lucru tot ti lipsiA pe el si pe ImpArAteasA: cA nu aveau nici un prune. CA-i (1) Ciedinta din corn. Tepu, jud. Tecuciu: Ciocarlia s'ar ridick Ora in inaltul vazduhultri, dacl n'ar da de vdatut turbdt, care o omoariu. (2))AuzitA dela hatranul Ion Drum, de loc din Ardeal. mein In Ali-berciair, in toamna anului 1906. 4. T. Painfile, Cowl i podoabete liii.

50

grea, stiti dumnevoastra, grija asta care-I apasa pe om, cà mani-poimani a inchide ochii sub cei patru cop de parnant si pe urma lui nimenea nu i-a ramane sa-i faca gpija comandarilor... lar pe femeea care n'a fost vrednica sa nasca, serpii, balaurii i dracil or schingiui-o pe lumea cealalta si i-or suge sangele din sfarcul [Melon Dar cat nu s'au trudit, cat n'au dat si n'au irnprastiat pe leacuri tel de fel *i pe descantece I Eu numai, de-as avea pe siert din toata risipa ceea, Inca a* zice ca om mai bogat decat mine, pe lume nu se afla. lmbatranisera crestinii nostri asA, da nadejdea din suflet tot n'o prapadisera, ci afland ca i OH au patimit ca i ei, pururi se gandiau la Dumnezeu cel a toate rasplatitor. Se intampla a*A ca tocmai and erau pe calea bisericii, gresesc oamenii nostri in Duminica Floriilor *i din clipa aceea, imparateasa purcede ingreunata. Le mai ramanea acum sa astepte. $i-au asteptat, si la soroc, imparateasa cea batrana naste o fetita frumoasa ca o floare, ca o picatura de rotia, ca zorile diminetii, ca un bob de piatra scumpa, i Inca mai frumoasa.

Imparateasa, stand vesnic in preajma ei, ii uita de gospodarie; imparatul uitase toate treburile scaunului, iar supusitor, greu le venia cu asta. Se minutia toad lumea ca ce picase pe capul stapanilor I

lar tocmai dupà Oliva ani, and fata crescuse mare, socotind oamenii ca imparatul a marita-o si le-a aduce cine *tie ce suga afurisita de stapan pe cap, au fAcut cisla in toalà roata imparatiei, si din toate a iesit chipul cum sa se mantuie imparatia de W.A..

Vedeti, asa, ce hotarire neroada! Ca daca nutria imparatul, cine avea sa-I urmeze in scaun ? Ori socotiau supusii cà va trãI cat lumea si pamantul? Ci mai bine era sa-I lese pe imparat in pace, sa faca dupã cum a sti si a pricepe sa-*i marite fata i apoi, ginere avand, sa-I indemne sfetnicii si mai marii curtii si-ai targurilor, ca sa I deprinda cu incetul pentru toate cele de nevoie unei tari. Da ei "nu, ca sa le feresti, crestine, de cuiu strein in casa l>,; nu zic ba, dar dad n'ai aveA perete in care sa ball un cull', mai bine-i ?

51

Dar, sa nu-mi lungesc vorba mai mull: aflati dragii mei. ca toate vrajitoarele imparätiei s'au strAns cioatcA, au infierbAntat frigArile si-au purces sd descAnte de «Ducd-se pe pushu Domnita cea notia I. i s'a intAmplal fnlocmai dupa vrajd. Ajunsese fata impAratului cea mAndra Vara seaman, WA mare, cAnd parintii se gandiau sa-i gdseasca barbat de potriva ei. Dar fecibara, la

una ca asta nu se gAndid. In lume nu iesia, de vorba cu nimeni nu sta, ci 'ntotdeauna o vedeai cu chipul intunecat de griji. *i o fntrebau toll: Ce ai, DomnitA, de stai asa ca o floare pAlita de soare; ce, te gAndesti undevA ? Da, ma gAndesc departe. i-anume unde, am puteA oare afIA? Nu puteti.

Pe urma tdcea. Nacaz mai mare pe capul imparatului, decal acesta nu se putea afla in lumea asta. Muria si se topia si dansul de suparare, si se frAmAntà cu cugetul sa afle pricinile. lar inter) zi fi gral fetei : Fata tatei cea dulce ! Tu ai crescut marisoara. si noi, drept aceea, ne-am gAndit sa-ti aflam sotior dupa inima ta. Uite, mAni, poinfani, vor sosi petitori; tu uita-te la ei, cerceleazA-i din ochi si alege-li unul, ca noi, o vorba nu from spune impotriva, ci toate cele gasite bune de tine, le-om implinl.

Fate a tAcut, imparatul si curfea a asteptat. petitori si starosti si au venit cu multimea,au venit si veniti au fosl, s'au dus si dusi au fost, caci zAna ramase cu inima tot pustie, si fmparatul din gura ei, vorba hotarftoare nu afla. lar dupã cAtvA limp, vazand ca saga se 'ngroasa, si socotind ca poate fata lui de asta nti-si alege drag, ca-i nestiutoare si cu trupul prea crud, a alergat la alte vrajitoare din InipAratie, sa-i faca fetei .pe ursita., ca sa-si afle si sa-si aleaga odatA un drAgut. lar babele noastre o sorocird din nou, dim s'au priceput ele mai bine, ca adica, din ce este, sa se facA mai frumoasa, cum nimeni n'a fost si nimeni n'a mai fi, far de indragit, unul ca soarele numai sa se 'ndrageasca de ea. i vorbele, anume:

52

SA aibA pusi pe-umerbi Doi luceferèi, Numai soarele sA se 'ndrAgeascA de ei, lar fata, dupA soare, SA stea sA se cmoarei

Dupa asta n'a mai trecut mult. Intr'o dimineatA, sta fata 'n cerdac si se uità pe zare. Imparatul si impArAteasa o vAzurA si-o intrebarA:

Ce are fata noastrà cea cuminte si la ce se gAndeste? MA gAndesc la nunta unei fete de 'mpärat cu soarele cerului,-rAspunse fata.

-

i crezi tu ca-i cu putintä una ca asta ? De, stiu eu! N'am auzit ce s'o fi intAmplat o data, dar am sA ma duc sa vac!! Cum ai sA te duci ? Am sä ma duc, cum oiu puteA 1 i atAt a lost. CA ea se duce la soare sa-1 fritrebe de vreA ori ba, *i nid o clipa nu mai *ade acasA. VAitatu-s'au curtenii si curtea toatä si mai mult decal toti cu rugAminte plinä de lacrAmi au indemnat-o impAratul si imparateasa sA stea locului, dar toate au rAmas de-a surda. Of, bat'o pustia si amarul de dragoste, ca rea-i cAnd te apucA in fierturile ei. GrozavA-i boala asta, dragii mei. Toti cap ati pAtimit'o, o cunoasieti, iar cei cari .0 asteptati, gAtiti-val

Ci eu atAta vA spun, cA nu-i stand de piatrA pe lume pe care sA n'o rästoarne cel aprins de dragoste. Asa s'a intarriplat si cu fecioara noasträ. CA ea se duce si se duce, iar pArintii, nAdAjduind di tot or vedeA-o vre o data, i-au pus mAnele pe frunte, au blagoslovit-o *i i-au poftit cale usoaCa.

Fata s'a pornit asà. cAtre InsAritul lui Dumnezeu, WA ai-a mers, si-a mers cale lunga fara capat, ca si nAdejdea ei WA srarsit, Ca dacA nu azi, macar jutorinta nimAnui.

mAni, cA dacA nu mAni, macar poimAni, rAspoimAni, la anul,

peste zece, peste o sutii de ani, si tot si-o OM ibovnicul, soarele lumii noastre. Dar de geabal PuteA sä ocoleascA ea de zece ori Oman-

33

tul si tot de geaba-i era. Ajunge intr'un tarziu in iniez de codru, intunecos ca noaptea iadului. Si era o tihnA intr'insul, ea s'auzia catelul pAmantului grAind la noud stAnjAni adancime. Si stand ea a$a, uluitA si moarlä de ostenealä, aude un tipat ascutit. Se dA 'n lAturi, achipAie primprejur i da de-un copac; mai ascultä si se dumereste cA tipatul venia tocmai din vArful copacului. Incepe sa se suie incet-incet, pi de ce se suiA, de ce strigarea ceea asamuitoare cu a unei pAsAri, s'auzia mai tare. Tocmai and mersese cam o mita stAnjAni, Incepa sa se lumineze cuprinsul, iar fata, uitAndu-se in sus, NO de samA cA in varful copacului era un cuibar. Porni inainte i ajunse sub stresina lui, cAnd auzi glas cu inteles : Voinice, voinice, vino si ma apArA, cä mult bine ti-oiu de

-

face.

Fata se sul 'n cuibar i vaza ce vaza : un puisor golas,gata sä moard de fried. Da ce cauti tu aicea, singurel?il IntrebA fata.

- Eu sunt puiu de Maur si frati am mai avut, dar im-

pãralul MnIurilor mi i-a furat iar pe mama a dus-o departe. Stãi colea, lAnga mine si ma pAzeste. Fata nu mai zice nimic, ci stafü si astepta. Peste Maya vreme, iaca un sarpe grozav CA se svArcoleste in trazduh si se lasä cAtre cele douà suflete. Cine-i aista ? intrebd fata pe puiul de balaur. Aista-i ImpAratul vAnturilor. Imparatul vAnturilor? Dar cum se face cA s'aseamAnA

-

cu neamul vostru ? SA-Ii spun : i neamul lui, si neamul nostru, stApAnesc vAzduhurile.

Dar tu din ce soiu de lighioana te tragi ? Mama mea-i doamnA ceturilor I negurilor si pAclelor toate ; ea-i mai mare peste noun i promoroace; cAnd plange ea, curg vAile pe pamAnt iar .cAnd se piaptAnA, s'astern troenii pe cAmpuri. Intelegi acuma ? Inteleg. Si zici : de multä vreme vä dusmAniti cu van-

-

tul ?

De cAnd lumea si pämAntul. lar trAnta noastrA cu van-

54

turile se 'ntampla atunci cand s'aude tunetul si se vede trasnetul.

Toate bune pada acum, incheie fata de 'mparat, dar drept sa-ti spun: nu stiu la ce-as putea folosi intre palosele voastre. Ai sa vezi, frumoaso 1 Vantu-i un om tare strengar

si

iubaret; cand vede o lath frumoasa, ori aude Ca s'ar fi aHand incotrovâ, pleaca mort drip &Ansa si nu tincheste din mers pana and n'o gäseste. Cum o gaseste,o apuca 'n brate, o sdruta si apoi se intoarce de unde plecase. Ei: daca-i ask lasa! Dupa asta nu trece multä vreme i iaca si vantul. Eu nu 1-am vazut ca sa va spun ca-i ash i pe dincolo, dar daca cu adevarat a fi avand chip de balaur, urit ca el nu cred cä se afla pe lume altceva. Cum vine mai aproape, vede fata ; cum o vede, haiti, se sfarsesfe. li pica fecioara draga zi pace! lar fata zice : Taci, ca-i buna i asta! stau asa cat stau, panas cand graieste vantul : Da-te, soro, la o parte, sa mananc pe puiul cetei si apoi sa mergem amandoi pe pustiuri.

Baiu, vantule,ii raspunse aria,- nu 1-ai manca pe $i din vorbele acestea si din allele, mania vantului, din gro-

zava aim era, se potoH si vantul plea la urma urrnei fagaduiala, ea daca va veni peste un ceas, zana are

cri

sä-i

deie la ospät pe puiul cetei. asà, dragii mei, cu amanarea asta,iaca vine si imparãteasa nourilor ca sa-si vada cuibut si sa auda ce nici prin crestetul capului nu i-ar fi trecut. Dar vorba ceea : nici o lapta Fara plata, ca azi iti scrie unul o jalbâ si tot ii dai de-o pereche de ciobote dad.. nu stii manui condeiul, dar mi.te cand scapi dela moarte un suflet de lighioana ca feciorul cetilor

I

i cu ce-ai vrea sa te multumesc, fetito?--o intreba mama nourilor.

Cu nimica alta, decal sa ma duci pe taramul soarelui, rAspunse domnita. -

U, ca prea mult imi cerusi, si drept sa-ti spun ca nu

pot sa-ti indeplinesc voia.

55

si-i spuse doarnna asta cä impäralia ei line cu pace numai de-asupra vântului bun, and face ce vrea. Mai jos, nu poate veni cA infrà in sfada cu el, dar nici mai sus, catre soare, nu se poate sul, din pricina vântului cel räu. Dach-i a*a, am sä mai a$ept, zise fata. S5 vii peste un an.

Am sa viu,--raspunse imparateasa; si se duse. La jumatate de an, aproape, iaca vântul din nou s'o indemne la mers Ci-i aspunde fata asa: - Mai vantule, mai! Cum sa merg en dupa tine, cand nici nu te stiu, nici nu ma pill. Eu iti spun ca-s fata de 'mparat mare, si atata. Ma crezi ? Te cred. Bun. Dar eu nu le-oiu crede pe tine. Ada-li neamurile

toate sa le vad i pe urma ti-oiu da raspuns. rdspunse cel chip de balaur: Eu n'am alt neam pe lume cleat pe vantul cel rau. Vrei sa-1 vezi ? Vreu I

Ei, atunci sa-1 chem. $i I-a chemal, si, Doamne, cat s'a fi inspairnantat domnita cea frumoasä, cand a fi fost vazut slutenia ceea pe balaur. -

Dar ce era sa faca: Rabda' inima

i

taci,

C'altceviA n'ai ce stt tacit

lar vantul cel ran, cand si-a vazut cumnata, fi veni le* la inima. i asa cum puta, se furisa pe langa dansa si-i spuse ca drag-a. lar zana-i raspunse: Draga ti-s si-oiu fi a ta, daca-i lash. pe 'rnparäteasa negurilor sa ma plimbe pana'n cer.

0 las! lasata a lost. Fata s'a simlit dela o vreme luata de un nour i dusa tot mai sus, pana and, atingand scara cerului,

se sul pe intinsoarea lui. Ce-i mai trebuia acum ? 0 zi de drum !Ana la castelul de clestar al soarelui, unde s'ajunga si sa-si vada ibovnicul ei cel dr,ag.

Dar nenorocirea fetei era pe semne scrisa. Ca vanturile

56

v4zAndu-se pAcAlite, IndatA trimeserA veste mamei soarelui cA picior.pAmAntean se aflä in domnia ei.

Nu stiti cine-i mama soarelui? Un cuant: sora bunA si cinstitä Cu moartea, cu mama pAdurii, cu talpa iadului, cu ciuma i nu stiu mai cine. Asta, cum aude, dä sfarA in tard ca cinevA vrea sä-i fure inima feciorului ei. CAutAri peste cAutAri,rAscoliri peste räscoliri, umblete, si la urma, fata de imparat se vede prinsA, legata i dusä la scaunul de judecatA al hArcii. Baba, nici una, nici douA, o preface 'ntr'un bob de sAmAntA pi-o svArle'n vAnt iar vAntul o lasä pe pamAnt, sã creascA si sä 'nfloreasca. Floarea ei, la chip sä samene cu chipul soarelui. Din räsAritul pe zare al mAndrului fecior i pAnA'n sfintit, floarea asta sA-1 urmäreascA fãrä curmare, sä-i plAnga de dor, dar de atins, nici o data sA nu-1 atinga.

Ce-i floarea asta, v'as IntrebA? Ci eu socot ca-i floarea oarelui cea galbenA si mAndrA. i cine-i stie povestea, intrebe-si inima, ce zice? Eu unul, drept sA vAspun, mi-i jale

de jalea ei:

De jalea zilelor mele. Plang pe apA vitlurele, Pasari mici in cuiburele; De greul traiului meu. Plfinge apa pe }Attu, Paserea in cuibul situ! (1)

4. POVESTEA CICOAR1I.

Din Transilvania avem aceastA veche si prea frumoasä legendA in versuri a florii de cicoare, prefecuta astfel de soare dintr'o domnitA, pentru chipul cum a rAspuns la imbierile sale de dragoste: Pe pardu de mud, Plimbd-mi-se, plimba Tan'ard mlitdija,

Prin mud descultd,

Zama floriloi, Floarea zorilor, Rout& adunându-si,

Paharul umplânduii,

(1). Auzita. dela N. Neculau, päzitor de vite in Biulbiulul mare, com. biulul-mic, jud Constanta, in toamna anului 1906.

Biul-

57

$i ea mi se crede

Din graiu le grAl

CA nimeni n'o vede!

--Ba eu n'oiu voi,

Dar o a vazut

Soare sotior,

Dragut sfântul soare. $i cum o a vAzui,

CA-i tot cAlAtor,

Mu It cA i-a plAcut

$i noaptea pe ape!

$i'n gaib'a mAnat

Doi luceferei, Petetorii ei, Se 'ntorcand la soare,

Doi luceferei Petitorii ei,

In cas' d'au intrat, Ea i-a 'fitampinat $i mi i-a 'ntrebat: Doi luceferei, Ospeti.orii mei, Treceti d'odihniti

$i va veseliti I Dar ei rAspundeau, Din gura ziceau : N'am ven'i s'odihnim, SA ne veselim, Ci-am ven't sa petim $i sA logodim:

Wei pe sfanitil scare CA el e mai mare ?

Ziva peste sate,

[-au spus de urrnare Soarele s'aprinse De necaz si zise: ,--LAsa-ti-mi-o'a pace Ca mi-o van preface, hi fragedd floare, Floare De cicoare,

Cu ochi dupA soare. Ceind oiu rAsAri

Ea s'o 'nveseli; CAnd oiu asfinti,,

Ea s'o ofili ; CAnd oiu scApAtA,

Ea s'o adunit! (I)

Ea de-i auzi, (I). G. Dem. Teodorescu, Poezii pokullzr?,. p. 459.

se,,,,

PARTEA III.

LUNA I. LUNA. Luna, numita prin multe parli i lumina' (1), dupa credinlele poporului, este un corp ceresc, ca soarele i stelele, facula, dupa unii, o data cu cerul, ca sa lumineze pamântul pe timpul noplii. Prin unele Orli, se zice ca luna este nevasta lui Dumnezeu, adica a cerului (2); AI cred ea este lumanarea lui Isus los (3); eItii zic ca-i steaua Maicii Domnului (4); Mill o socotese ca .0 sfânta care are Indatorire sa lumineze lumea pe vrema noplii, cat timp soarele se odihne§te (5);

Mtii socotesc luna ca fiind tin barbat, imprejurul caruia stau de paza trei stele sfinte: Sf Magdalina, St: Varvara pi St Maria: acestea o §i poarta pe cer. Prin Bucovina, despre luna, se and urmatoarele povestiri: (1). C. R.

Codin, 0 salad de cuyinte din Mused, p, 47: Fost-am eu la print) una Cum e 'ntre stele lumina.

E. Sevastos, Cdntece moldovene0, p. 53: Lumina luta inatoare. Rdsai mai straludtoare, Lânga drumul ce ma duce

La puictqa mea cea duke! (2) Voronca, op. cit., p. 1239. (3) lbidem, p. 1173. (4). $ezdtoarea, I, P 233. (5). Otescu, op. cit., p. 63.

59

«Dup ce s'a facut lumea, a fost ,St soare sapte ani singur; luna Inca nu era. A facut Dumnezeu o sesie.

Hai, Doamne,zice racul,si-om face sä vada oamenii $ i noaptea. Haide, zice Dumnezeu. Mergi tnapoi in pamant si-mi

ada de unde al adus piatra de cea scumpa, ada-mi cremene si argint.

Indata le-a venit si la oameni stire ca are sa le dea Dumnezeu tuna. Necuratul a adus ce-a trebuit, dara Dumnezeu nu a vrut sA faca de fata cu dansul.

-- Act', ce sa mai fac?intreaba necuratul. lea. si le du,zice Dumnezeu,si zideste ladul; zideste-1 bine, Imprejur,si-1 acopere cu usi de fier pe de-asupra. Diavolul s'a dus. Dumnezeu a scaparat si-a facut luna, un om i a facut Dumnezeu un drumusor de argint, pe amandoua parlile cu pomi, si i-a zis sa se duca : --Du-te,--zise Dumnezeu,pe drumusorul ista, ;Ana ce vei ajunge la casa soarelui, cad tu esti lui de ajutor. Dar sa potrivesti Ca cu atata si otata tot in urma lui sa te lii ; numai catre sfarsit ai sa te mai apropii si iar ai sa te departezi. lar mersul acesta II vei tineä 'Ana in vecii vecilor, dupa cum ti-1 hotarasc eu acum. Soarele acuma stia. Dimineata, and s'a sculat, a spus femeii sale: Cauta ca in locul meu indata are sa-mi vie tovardsul : sa gaseascA toate pregatirile ca si pentru mine. Luna a venit la casa soarelui si dui:4 ce s'a hodinit, a pornit sa-si faca lucrul si o data cu seara,s'a aratat plina la rasarit, Oamenii s'au bucurat ca au lumina iar dracul si mai tare s'a bucurat.

De aeuni,zice el,au sa poata lucra oamenii si noaptea l

Ba n'a fi ask zice Dumnezeu, cad numai o jumatate de lurid se va veclea noapte, iar jumatate nu. Cad luna e om: la inceput, mititel ca si copilul, si apoi

tot creste; aripele-i cresc imprejur, Oa ce vin una, si e rotund. Apoi incepe iara a imbatranl si a se face tot mai

-60

mic pripele. i. qe Lie:00 c rainan ca degetul. i iar se naste din non. PEJ tuna 4-4) ridiça pumai_sapte druci, La luna ei se duc cu bucurie, caci ea e rece. Aripele ii sunt numai din piatra scumeã pi tuna are argint, nu slur ea soarele. Pentru aeeea searele easa, fierbinte. c5ci aripele ii sunt de foe. Balaurii sau vârcolacii o mananed pe lunã, ii ciuntesc aripele, ca $.0 fage in teeth' luna mica x (I). 0 alta povestire despre lun'a si soare,se aude. tot prin Buccwina, in urm4t4oArea ,euprindere:

.Pe cand umbla Maica Domnului cu Domnul Hristos mic, fugarà de Nee, Jidanilor, p'a intamplat c'a ajuns intr'o padpre, la gasa up-9r doisprezece de toti. Picesti talhari.apeau o Lem.eie care si. ea avea doi copii: unul ii n5si se_cherna Varg4Ipla sau Vargal, si pe cus,t4 dimineat altul seara_; acestuia Ii ppsese nurnele Seara. Vargalata era plin tot de bube si-rcancl aveau sa villa talbuilt acas5, asa de-tare 00 I

Wee Domnalui, cum-scalda femeia copilut, indatà ce I-a ;3vos, I-a pus -pe al ei pe Domnul Hristos in scaldatoare, .

in 10G.

Vai de. mine, femeie buna, ce fad ? Nu destul ma chinuesc eu zi i noaple CU copilul meu, vrai sa se ample .0-01 tan? Las5, nu te teme, ca nu s'a urnplea,a zis Maica Dom.

taInt

Dar ce minupet Vargat,- cum I-a infasat m5-sa, cand I-a sobs 40 scaldatoare., a adormits M5-sa gandia c5 poate-i inorktb.stja c indata, aveau s5 vie talharii' si el nu VIA lea floslasa, Oar tpupul Int era iota de curat. A läsat copilul sa doarm5 si-a alergat s5 le ias5 Italharillor inainte.,,:windn.71e ied este la (latish o femeie cu copil

mic, sä nu-i fac5 nimica, c5 iat5 ce minune a facut cu copilul tor Bine ca ni I-a lecuit pe al nostru; n'ai grip; nu-i vom zice nimte5,7-au raspuns ei. .Maica Domnului,-A doua zi s'a sculat si a plecat. tO)

Veirontg,.*. 'cit., v. 27-8:

6i

Domnul Hristos a erescut, mare. si Jidanfl Pau pring.si ku pus pe cruce intre doi talhari. Daca esti tu Dumnezen,- poti sà te scapi !-- a zis uruil din talhari Dornnului Hristos.. Tu nu vorb1,a zis cel din ..dreapta,.czici nu.?stivweth

nic sä judeci sangele acesta eurat Dup5 ce 1-au pus in groapa, a trirnis-,Dumnezeu pe ingerul

Fig. 4 (1).

Vargàlata ca sa ridice piatra de pe

mormantal Domnulni.Hristos;..uulundala de sapte.mii..de sfantini:.DOninui:Hrislos p iesit, si aducandu-Si amintette cei doi tävaräsi ai-lui, cei doi copli, Seara: iiiV galata, a .cerut lui -Dunmezeu sü ii deie, ca sà-i fie lig aPostoli. Apoi. sia ,dus'Dontnul .Hristos de a.sfärthat !data& .iadn-

lui, ca sa:deie drurnul suiPeteloroari;s& chin Ina U. 13 rnbland ei im.pretn0, Seam ba

Fig. 5 (2).

vandut pe Domnul Hristos Jidanilór, de 1-au. muncit Domnulitiristos .si :a .tiona oarä aIhviat, dam pe neprietenut s'an. Sea-, ra 1-a legat $i 'Ana la siarsituf Lin.nrePva sta in lanturi.; Si el 0. lam .ce ..urnhla

noaptea pe cer, rarnânandu-i (oval* numai Ingeral. Vargit-' lata sau Vargat,,ce s'a n'aseut dimineata i tare -.e.arkintul soare. (3). Inaltindu-se pe cer, luna ajange oprin aeelo locl 'fie care poporul le boteaz5 intocmai ea pe cele aI ssoailui". pranz, de amiazá, s. a. m: d. Cu privire la cresterea si descresterea 'Willi, In afaral.de cele aralate Vaud aici, pomeniin si urmätoarea povestire re care o allänt prin. jud. Tecuciu : Soazele i luna erau frati buni sksi erau- dragi ea paii din cap unul altuia, da numai.pAnA cand,soayele

a

(1) Lund din sterna Moldovei, dupd Divanal lui 0. Cariteinil nu §i Hodos, Bibliografia ronaineascd veche. I, p. 358).

dish

Irimis (4) 1698. (Pia

(2) Lund din sterna Moldovei, dupd Cartea de intairdturd din 43 (Waal: ai

Hodos, op. cit., p. 138). Voronca, op. cit., p. 324-5. (4) s.9 tritnite la a fatila, a trimite petitori ca s'o ceard. (3)

62

la tatA-sAu s'o cearA pe lunã. Lunii atAta i-a treabuit sa afle, ca indatA i-a picat soarele urit. N'a vrut sä fie CumnaticA iratilor

$i noril pArintilor.

lar cAnd soarele a spus cã el va trece peste oprirea Orinvoia lunii, luna i-a rAspuns: Decal a*A, mai bine sA ma mAnânce racii i peOi ma-

i1or pi

rilor!

*i de atunci i pAnA astAzi, soarele trimite in toatA luna racii si pestii mArilor, de mAnAna pe sora-sa (1). La acestea mai adaugam i urmAtoarea socotin1A naivä

buovineanA: .Luna and e nouä, pe zi, crete ca un aluat, Ca' sA putem noi numara [perioadele dintre cre§terif i apoi scade ca isil cum ai tâfá dintr'insul zi chip zi pAnA se irece luna cea cu toate zilele §i-apoi alta tuna iese in loc si iar se trece zidupA zi, cum trece vremea, cA nu se mai poate inturnA [tuna ce-a fostl; cA luna ce s'a trecuf, mai poate fi ?. (2). Copilul nAscut, cAnd luna de pe cer este in cre0ere, va aveA spor la toate in vieata lui. Nascut In descre*terea lunii Ii vor merge toate pe dos (3). CAnd luna, mergAnd in drumul ei, calcA peste o stea, o arde, i atunci, omul a cArui stea a ars. moare (4).

MArirea §i mic§orarea lunii. poporul o numete crestere si descreslere sau scàdere. CAnd luna se infAWazd ca cel mai sublire fier de secere, se chiamA lune; nou6 sau craiu nou. CAnd se vede in intregime, poartà numele de tuna' plin'd, hind veche sau craiu vechiu. Cand tuna plin6 incepe a

scade, se zice ca luna se p4-c6 sau a a ajuns la piscaNM (5).

Nu §tiu prin ce pari, creterea §i descre*ferea se numesc preveslil sau Ira vestil (6). (I) Culegere din corn. Tepu. S'ar puteà ca aceastk povestire sa fie o expiicare §i a intunecimilor de land. (2) Voronca, op. cit., p. 614. (3) Ion Creangd, VI, p. 53. (4) Cred. Rom. din cont. Tem jud. Tecuciu, (5) Com. fedu, jud. Tecuciu. (6) Uricariul, X. p. 405.

63

Când tuna se pisc5, va aloud: dacä panä alunci a lost secetà (1). Pe aceasth vreme nu se pun c/c0e/e. caci pull

scosi nu se vor tine de closte (2). Tainica vraja a unei nopti instelate, in care vapaia lunii ineac5 cuprinsul, a rascolit sufletul poporului nostru in-

tr'o masura mare. Dacã vara, and cerul de noapte este de

mai multe ori curat, munca grea- a zilei face pe oameni sa-si pund capul pe c'apataiul odihnei, rAman Ins'a destule prilejuri and târanii nostri pot privi bolta instelatä si luna cu nesat: intre aceste prilejuri intra caratoriile si alte indeletniciri cAmpenesti, dar mai ales hoinareala fiineretului inteale dragostii.

Ne spune o doina cunoscuta pretutindeni Cine n'are dor pe vale, Nn sli' liuza cdnd rdsnre

Si noaptea catu-i de mar: ; Gine n'are dor pe hula, Arn sn' hma cdnd se culcd

Si noaptea catu-i de lunga !-Intr'adevar zitâInirite ibovnicilor se fac cu Indestulä greutate, i prin urmare unul sau celalt, are loath vremea sa priveasca cerul si luna dela rasArit si "Ana la apus. Luna, prin urmare, mulle vede; o doinfi moldoveneascA

indeama

:

Rasai Irina si mai sus $1 du la mandra rAspu ns, Sau sA iasA sau sA stiu,

$i du la badea rAspuns, SA iubeascA 'ntealtA parte,

CA pe-aici nu se mai poate, CA si-atát, cat s'a putut. Am fost proastA, n'arn stiut, Tanara, n'am priceput (3).

Pe la ea sA nu mai viu! -- Rasai luna, si sui sus,

0 chiuiturä ardeleneasa: RAsArit-a luna'n surit,

Nu-i aici cine-mi dá gura ; Rasarit-a luna'n prag, (1) Cred. Rom. din corn. Tepu. jud. Tecuciu. (2) Idem. (3) El. Sevastos, Canteee moldoveneW, p. 103.

64

Nfn-i aid cine mi-i drag! (l).

Luna, prin urmare, se`bucura de-o deosebita cinste printre tineret; cu luna de obiceiu, cum am mai vazut, fsi aseaibovnicii, pe iubitele lor: Of, of, of, maica, miticuta, Dragul mamei, nu ofta,

mana

i

CA Maica te-a insurä. Satu-i mare, fete-s multe,. SP Mai marl, si mai märunte, Ti-i n!ege. c'ái de unde.

Ceru-i mare, stele-s multe, Si mai marl, $i mai mArunte, I

Dard numai luta Si luminA toatA lumea

2).

icoana pe care ne-o da si Eminescu n .Luceafarul.: Si era una la pArinti,

$i mandan toate tele, Cum e fecioara intre sfinti Si tuna Mire stele.

E firesc, prin urmare, ca luna sa fie ate o data sfdnla lun5 (3), iar fetele sa rostedsca inaintea lunei pline, de trei ori aceasta vraja: Luna, Luna, Doamria biinã,

Calut ai, Corbacid &AL

N'a corbaciul dela mine Mana calul de sub tine, Da-1 mAnA, da-1 asvArle$te

mu Ja mine-k arddueste, Jute ca vantul,' Tare ca gandul,

(1) 1. TOp-Reieganul, 125 cliiaduri, Gherla 1904, p. (2) Zanne, Proverbile. IX, p. 44.N. 1. Dumitra5cu, Flori de ramp, Ballad 1014. p. f..Maiciita ma mangaià Ceriu-i- mare, stele-s multe, $i din gur' a5it 7icea: $i mai mari 5i mai marunte, Satu-i mare fete-s multe Dar ca liina $t mai marl 5i mai märunte, 'Nulf nici una, Alege-ti uni pe frunte... De mare, de luminoasa, Maica, maiculita mea, _ Aà mandra 5i frumoasa! (1) 1000 doine, strigaturi $t cldaituri Bra5ov 1691, p. 75: Nult ma 'ntreabA sfiirda load Unde mi-i vieata huna.

65

si s5 arunce in ap5 curgatoare firul de busuioc sau floarea ce-o tinea in mâna (1). Datini de-acestea au si Francezii (2). Prin Bucovina se crede cã daca e cineva bolnav de masele si vede luna pe cer, pune mana pe falca si zice : --Luna", Iumânarea Jul Hrislos,---ca luna ni e noua lumanare noaptea,oare si pe cei morti ii dor dinlii curn ma dor pe mine? (3). Cu privire la lima, in popor gäsim o sum5 de gacitori dintre cari, cele mai caracteristice, sunt urrnatoarele : Pe cea casa sindilitd, Joac'o mdtd potcovitd.

Am un glob de aur, Joacd pe-o piele de taur.

Trece noaptea pest?. casd. La margenea satului, Cdciula fdrtatului. Intr'un vArf de deal,

WO. grasä,

0 urmA de cal.

(1) 1. Pop --Reteg- anul, Starostele, Gherla. 1900 p. 12.Ion Creangd, V, p. 373: Cand o fatd vrea sd-si faca pe ursitA, iese cu &dal deschis, pe vreme senind si pe land p1ind, i face in sus cu el caträ luua, i lovind in stresina casii zice: $i sä mi-1 aduci. Lund De 1-at gitsi dormind pe pat, Lund, Doamna bund,

Bun cal ai, §i frau n'ai. Sã te duci la ursita mea, Sã te duci,

Sa-1 ieai i sal vari sub pat, $i de sub pat.

Sd-1 dai pe

usa

afara

$i la mine sä-I pornesti, Prin padure fail sine (fried, Via/á),

$i prin sat fdra rusine. Apoi strangand braul grarnada, II impunge cu acid si zice: Te impung prin inimä. Apoi se duce la foc V-I inveleste cu maturita din 3 inlazi de altin, 3 de soe si 3 de plop i iaras zice: Alunul sd-1 aduca bun, Socul sa-I aleaga cu noroc, Plopul sal aducd pe loc. (2) P. Sébil lot, Le del et la terre, p. n9 d. p.: Lune. ô ma taut belle lune, Toi, qui connais ma fortune, Oh! fais-moi voir en révant, Qui j'aurai pour mon amant ! (3) Voronca, op. ap., p. 615: [litre land ,F1 ornul rnort se face urmatoare legatura : Luna are de a tac2 cu morgi, cdei fiecare ow moare sau la lund plinA sau la sfert, sau la starsit, si ea stie de suflelul lui cd a icsito. 5. T. Pamfile, Cowl si podoabele lui.

66

Din deal, In deal, Si din vie, in vie, Floricicd tuirangie (1).

Urumatoarele gacitori zugravesc luna in multimea stelelor: Pe valea lui Sgdidarac 0 child de rnieiu vdrsat: Numai unul boborat. Am o clo5cd cu pui: Mai

Seara s'adund, Si noaptea se risipe*te.

Am o strachind cu alune Si cu o nucd in mijloc (2).

des decat soarele, luna are ate o data imprejurul

ei un cerc, cercul sau farcalan galben (3), care se socoteste a fi un semn prevestitor pentru ploaie (4), semn cä va vremui, adica se va schimba vremea in rau (5), ca va fi altfel de curn a fost pana atunci (6), sau di a doua zi se va scorni vanl (7).

Cu privire la acest cearcan, iata ce ne spune o povestire olteneasca :

Popa a plecat la padure cu preoteasa si cu zluga, i a ajuns la padure, si a taiat lemne, a'ncarcat carul S'a suit preotul si preoteasa in car. S'a pus o ploaie §i un frig, si-a inghetat Zluga a mers pe jos si a v3zut un foc in padure. A zluga s'a dus la foc, ca muria de frig. S'a dus i popa. Cand a ajuns la foc. o jumatate de orn frigea un om intreg. Popa i-a dat buna ziva. i

(I) Ghilu,vd, II, no 1-2, p 27. (2) Co lec( de de cmulituri ale d lor Gorovei, Pamfde §i N. Pasculescu (Lit.

pop. rom). (3) Intr'o doimi de pe Tarnave (1000 doine, i a ) p. 209 : Bata-te, mai Intl, b ta, Cerra/ cel de lan.q4 hind,

Dr gostaa noastra c a buna... (4) $cwfoarea, VI, p 38.Mari,n, Sarbutorde, I, p. 119.

Zlnne, Proverbile, IX, p. Cred I om din coin. I-FinHt!. jud. Dorohom, impart. de d-I N. V PFM(escu . Cand luna ae larcainn, un cerc colorat verde galbuiu,- se va schnn(61

bh vremea.

(7) Cred. Rom. din corn. Tutcani, jud. Covurluiu, impart de d-I 1. 0. Zu-

gravu.

67

I-a zis popa : JumAtate de om, de ce frigi un om intreg ? Jum'atatea de om a zis :

Ce cati, popo, la mine? Veniiu sä-mi dai foc.

Ili dau foc, daa mi-ai spune de ce are luna cearc6n.

Popa a zis a are luna cearan de val.

A ada'stat preoteasa ca sa vie popa si n'a venit, Si s'a dus si ea. Das acolo buna ziva. - Jum5tatea de om, de ce frigi un om intreg ? Da popa n'a venit aici sä iea foc ? Ala n'a venit! N'a fost jurnatate de om, si a fost Dumnezeu si Sf. Petre ; si au facut pe popä biole §i pe preoteasä a fãcut-o biolitä. Si i-au legat de-un lemn. Si s'a dus si zluga (1) dupa ei si a zis : Buna ziva, jumätate de om! Ce cauti aici, mosule ? Cant pe popa si pe preoteasa ; n'au venit s'A iea foc ?

Ba au venit, si-au mintit a are tuna cearan de ant. Tu stii, mosule, de ce are tuna cearcân ? Numai Dumezeu stie de ce are tuna cearcän. Atunci i-a dat biolile si biolita, si i-a injugat. La noud ani, sa' te päzesti, ca' intr5 cu carul inteo balta si se umplu de noroiu si se fac ca niste diavoli ; si se face popa popd, si preoteasa preoteasa, c'asa i-a facut Dumnezeu, ca sä nu mai mintã de alta data. (2). Cand luna e cu un corn in jos, se crede a va plouâ; and este cu amândou'a coarnele in sus, nu plou'a (3). Prin

unele pärti, and luna este cu am'andouà coarnele in sus, si deci, cu burduful in jos,--se zice a este semn de seceki, iar semn de ploaie e atunci and are coarnele in jos (4). Cand luna sträluceste curata, e scrim de vreme bun5 (5) (t) Neinteles. Pe p. 66 se arata eä sluga a plecat intai. (2) Ghiliqul, f, no. 2, p. 8-ii, (3) Zanne, Proverbile, IX, p. 328. (4) $ezilloarea, VI. p. 38.Cred. Rom. din corn. Vanatori, jud. Neamt, im. part. de d-1 A. Moisei : Candu-i luna cu cornu'n jos, va fi secetei toata tuna'. (5) Marian. Siirbdtorde, I, p. 120.

68

Cand luna este rosie inprejur, se zice c1 prevesteste o vrem e secetoasa.

Prin jud Muscel. la Samedru se uita oamenii ca sä vada cum e luna. Daca luna va fi plina si cerul senin, iarna va fi buna; daca dimpotriva, luna va fi plina i cerul acoporit cu nori, daca ar ploua sau daca ar ninge, se arat5 ca iarna va fi aspra, cä zapezile vor fi grele i ci gerul va fi strasnic (1).

Noaptea, and luna sträluceste frurnos, nu e bine sa zica cineva Ca e tuna ca ziaa,, caci atunci cei raposati prin innec se clan la intuneric (2). Noaptea nu-i bine sa te uiti la luna, cad te calcd lalhaHi (3).

Cand stai jos, sa nu te uiti la luna, ca-i pacat (4). Vázuta de cineva in vis, tuna insemneaza fatal sau mama celui ce viseaza. Daca luna cade de pe cer, este semn ca unul din parinti va murl. Daca viseaza luna gospodarul sau gospodina, insemneaza ca va murl gospodina, respectiv gospodarul.

In sfarsit, unii, ca sa uite pe cei raposati, cred Ca e bine sä se uite prin sita la tuna (5). 2. LUNA NOUA.

Luna nou6 se mai numeste si craiu nou, tuna Iânãrã (6) sau lunà In doua coarne, cum ne spune un cantec aradean : Susu-i luna'n doua. coarne, S'a culcat mândra, nu doarme...(7).

Cand Romanii v5d Intaia data lunä nou5, unii o privesc printr'o panzatura subtire ca sa se incredinteze daca intr'adevar e noua, spunand, de pilda, ca daca ar fi «de doua (1) T. Pamfile, Sdrbritorile de toamnd, p. 71. (2) Zanne, Proverbile, IX, p. 328. (3) Cred. Rom. din jud. Vasluiu. (4) ( red. Rom. din corn Catane. jud. Do Ij, impart. de d-I $t. St. Tutescu. (5) Voronca, op. cit., p. 615. (6) S. Mangiuca, Calendar pe 1882 i 1883. (I) 1000 doine, strigdturi i chiuituri, p. 49.

69

seri. sau de mai multe, secera ei se va desface in douä sau mai multe felii, dup numärul zilelor, In acea seara, ori si cine are pniIe sä ceard ceva dela luna noud:

Sànàlele. Copiii sar in sus and o vkl si cântä : Luna nova, Luna nouä, Sanatos m'ai gäsit,

Sau:

Sanatos sa ma Iasi!

(' );

Craiu nou, Craiu nou, Sanatos rn'ai gäsit,

Sanatos sa ma Iasi!

aruncand cu aceste vorbe, o bucalicä de pane spre tuna (2); Sau: Luna noua, Luna nova, Colac tie, Sanatate mie (3);

Cei bolnavi striga : Craiu nou, Craiu not], Na un fedeles gol, Si da-mi unul plin: Ros ca calina,

Sau:

Si gras ca slanina I

(4);

Craiu uou, Craiu nou, Na-ti un fedeles desert, Sa-mi dai unul plin (5). (1) Culegere din corn. Tepu, jud. Tecuciu,Zanne, Proverbile, IX, p. 328. (2) Voronca, op. cit.. p. 316. (3) St. St. Tutescu §i P. Danilescu, Monogrnfia com. Catanele, jud. Dolj, 129.

(4) Zanne, Proverbile, IX, p. 328.Sezdtoarea, XV, (5) Voronca, op, cit., p. 316.

p. 15.

P.

70

Sanalale i pane: Se MHO' in rnijlocul curtii: Luna noua, Luna noua, Taie plinea'n doud: Tie iumatate, Mie sanatate (1), 1

Pane: Luna noua, Luna noua, Taie panea'n clouts : Tie iumatate, Mie-a treia parte (7).

Sanalale i bani: Luna noua, Luna nova, Sanatos m'ai gasit, Sanatos, sa ma Iasi; Cu parale m'ai gasit,

Cu parale sa ma Iasi! (3);

Sau: Tari ca argintul ne-ai gasit, Tari ca argintul sri ne Iasi.

Luna noua, Lund notiä, Sanatos m'ai gasit,

Sanatos sit ma Iasi.

Luna noua, Luna noua,

Lund notia, Luna noua,

Cu bani ne-ai gasit, Cu bani sa ne Iasi (4).

I3ani: Aruncand o bucatica de pane spre luna nouä, se zice: Craiu nou, Craiu nou,

Cu bani m'ai gasit, Cu bani sa ma Iasi (5). (1) Zanne, Proverbile,IX, p. 328. $ezcitoarea, V i, p. 88-9. G. Dem. Teodorescii, Poezii populare, p. 190. (2) Tara /road, 1887, p. 100. (3) Culegere din jud. Tutova. impart. de d-nii frati Cahn. (4) G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 190. (5) Voroca, op. cit., p. 316.

71

Cu privire la bani, se crede c5 este bine ca fiecare sa se ingrijeasc5 sa aibn in blzanar la vreme de hind nou5 ceva bmi, ca sa nu ducA lips5 in curgerea lunii ce nrmeaz5 (1).

si vi aven bani peste toatä

Banii se arat5 la luna nou5 luna > (2).

Prin Oltenia, cu acesti bani, cari trebuie s5 fie de argint, isi freac5 oarnenii barba (3); alçii, prin alte paii, ii sun5 ian cu unul din ei isi face cruce privind spre luna, ca sa aibd bani multi. Prin jud. Tecuciu s cred ,? c5 acesti bani trebuesc arAtali

la toata lumea ca sn nu se mai isprAveasca peste lunã (4). Astfel de credinie le int5Inim si 1-1 Pusi: (5).

Boni j prapad in dusmani: Lund noud, Lund noud, Da-ne noud,

Pungi cu bani, Moarte'n dusmani (6).

Prin Bucovina, cand vnd Romnnii tuna nou5, zic de trei ori , dupn care adauga: Pe nirne s5 m5 lasi cu s5n5tate, da dumanilor, stie Durn-

nezeu ce si le dea Pane si oua :

!

(7).

Lund nouii, Lund noud, (1) Cred Rom. din I odu-Turcului ju I. Tecu-iu, impart de c1-1 V. D. Gheorghiu.

(2) A. Gorovei, Superstdale, p. 16. (3) Cred. R in. din c mu. Bourcni ju I Dolj, impart de d-I N. I. Dunutncu. Frecatul b inilor, prin Virul h irbet i al apului se face i Ii alisveris. ins ca sa se inmulte is 'a barnt ca parul Cul bani dobandqi la o af ic re. cu int barbel sau al capului. (9) Cred. Rom din Coln. Tepu. (5) Revue des traditions populaires, XXII, p. 301. ) Cuk:Yere din con "let u, ju I. Tecucm. (7) Voronca, op. cit., p. 316. I

72

Rupe coca'n dcuä, Si ne dA si nouA, $i-un castron de otfal (1).

Sa-n6la1e si so/ Craiu nou, Craiu nou, SAnAtos m'ai gasit, Sanatos sA ma- Iasi, Fara' nevastd m'ai gAsit,

Cu nevasta sa mA Iasi ! (2).

Prin Bucovina, luna nouä, ca si stelele, este trimisA, in vräji, ca sA aducA ursita celui ce nu mai poafe asteptà ; SA mergi dupA ursitorul meu ;

Luna', luna, idrgolund,

Tu esti rnandra si frumoasA, Tu esti a noptii crAiasA, Tu cal al,

De-a fi de aici din sat, De-a fi din celalt sat, De-a fi dintr'al treilea sat, Nu-i da stare

Dar Iran n'ai; Na-ti braul meu, $i IA frau calului 15u,

5i-alinare; El sA nu poatA dormi, SA nu poatA odihni, n'a veni 1 (3). Pan'la mine

Astfel de anfece le intAlnim si la Macedo-romAni : .Se obisnueste, ca in seara and apare luna noa, luna

noau5,când s-apreasi luna sau lo-apreasj, cum se mai zice, mania sA iea pe unul din copiii sAi, care Inca n'a vAzut lui dupd ce ii pune pe cap na" cârvealii,o pAne sau un colac preparat intr'adins iar pe colac atAtea linguri cAli membri stint in bindle, ii spune sA iasA la lunA, unde,

na noauã,

dupa ce se intoarce de trei ori in jurul sAu, sa adreseze urmAtoarele versuri : Lun5, luna noauA, Ghiine cAtA aroaua,

Luna, lunA nouA, Binele (fericirea)IsA fie] ca rou5;

CatA ulna n-vale,

cat nisip [e] in vale,

(1) Zanne, Proverbile, IX, p 328, (2) Culegere din jud la§i.--Vezi

i Alexandri. Peezii pop. ale Rom.. 1908, p. 3-4. (3) Marian, VMji, farmece, i desfaceri, p. 41,

73

Tine ca mine, S-io ca tine. Punga ali tate; CatA spruna. n-casä,

Ahâti oamini pri measä;

I

[Ash plinA sA fie] punga tatAlui ;

CAtA spuzd in casä, Atatia oameni sA fie la masa; Tu ca mine, Eu ca tine.

VariantA :

Lunä, tuna noatiA, CatA arind n-vale, Punga ali tati; Tini ca mini, S-io ca tini.

Lund, hind noud, Cat nisip in vale, [Ash sA fie plind cu parale] Tit ca mine, [punga tatAlui,

lar en ca tire!

Variantä :

Lunt tuna noatia, Io ca tine, Tine ca mine, Barba ta pand di chieptu, Barba mea pan& di pade!

Luna, ltini notiA,

Ndredzi n'aflAsi

Intregi (sAnA(osi) ne-ai aflat, Intregi SA ne Iasi ; La anul

Eu ca tine, Tu ca mine, Barba ta pitnA la piept. Barba meg pand in jos. Fiind lath, cea care se adreseazA lunii, in 1 oc de barbA, zice: Perin a tau pana di chieptu, Cusita mea pand di padi. Variantä : Ghiini vinisi, tuna, Bine ai sosit, tuna ! Luna a Pastilui, Luna Pastilor ! Ndredzi

Di varA oarA, Ma ndredzi s-n-afli.

Variantà Lund, tuna noauA, DA-ni pane cu oatia, SA-ni-u bag tu manicA,

Mai intregi sA ne gasesti.

:

SA-ni-u mac Duminica !

Luna, lunti notta, DA-tni pane cu ouA, SA mi-o bag in manicA, SA mi-o manânc Duminica!

74 Varianta : Luria, lima. noaud, DA-ni cdmea$i noaud,

Lund, lund noud Dd-mi cdmase noud, SA-ti dau patru out-J.

Sd-ti dau patru oaoA, SA-(i Ii badzi tu mAnicd,

Sd le bagi in mdnicd,

SA li milli Duminicd,

SA le manânci Dummied,

badzi tu frasi, Tra s-li malt trd Pasti; S-li badzi tu tApsie,

SA le bagi in fdras. Sd le mdnAnci la Pasti; Sd le bagi Li tipsie, Sd le ai (sau : sd le miinci) la S. Marie.

SA.ti

Ii

S-le-ai (sau : s-li mdti) trd StAmArie!

Une ori, acela care spune versurile de mai sus, tine in mana doua vase pline cu apa mul5, -neinceputa,- cu Carl, mergand sa le umple, nu priveste la luna al Po0 (1). In vase se mai pun bani de argint faspri). La Vlaho-Clisura banii de argint se pun in buzunar, inainte de a se urnplea vasele cu apa ; aceasta, ca luna noua sa nu-1 nimereasca cumva gol. Colacul sau panea fcârvealia) nu lipseste nici o data, caci dupa credinta Aromânilor, panea e simbolul cel rnai bun pentru imbielsugare.

Dupa ce copilul adreseaza de trei ori una din formiullele de mai sus, merge in casa, uncle toti membrii familiei gusta din colac. Credinta populara pretinde ca cine

pastreaza acest

obi-

ceiu, are sa fii norocos in tot cursul anului ; bineie nu-i va lipsi din casa si luna, la anul, II va gasi tot asa de bogat, dupa cum a lasat pe copil». In celalt timp al anului, and nu vrei sa practici obiceiul acesta, la fiecare lunä noua, sä te pazesti de a vorbi, cad iii va merge foarte ran, de oare toate Iângorli,--toate bolile,se arunca de femeile cari descanta, in luna nouti, sau cum se mai zice: cand nipea luna,când misca luna sau cand se aprinde luna, cand prinde luna,si daca vorbesti, te apnea boala ce in momentul acela se arunca in luna noua. (2). (1) La Gropesti, Macedonia, s, zice Irina al Pa#i, hind ca obiceiul se practica in prima Jun'a pond dmaintea Paplor. (2) P. Papahagi, Din literatara poporand a Aromdailor, p. 753 1.

75

Prin alte parti, asemenea macedonene, «cand iese luna noua, inaintea Pastelui, fetele se strang in curte CU un ghium

(cana de metal; pe turceste ibric) plin cu apa, cu o pa-

ne intreaga,crâvealie,si cu un met sau cu un rninghiu (cercel) de argint, i zice : Luna, lund, nao Da-rni camase nao, S-ti dau patru Mao. S-ti Ii bagi tu frase (fdra0, S-ti Ii maci tu Pasce (1).

Prin unele parti din Bucovina, la tuna noua se pazesc urmatoarele obiceiuri :

In intaia Duminica dupa tuna noua se da leturghii la trei biserici cu nadejde ca ori ce va gândi, i se va isbandi. Astfel urmeaza trei luni de-a randul, ferindu-se ca sa manance ceva in acele zile pana la amiaza, dupã care are vote sa manance, insä numai mancari de post. Prin alte pãrti, in Duminica cea dintai, cand e luna noua, sä plätesti liturghii la biserica, sau sa naimesti anume slujba, pentru ziva ce urmeaza indatä Idupa cea in care] s'a priminil lumina, si orice dorinta *are ornul, orice cerere, pentru sanatate, noroc, traiu bun in casa sau orice,ti se implineste.. Prin alte parti se crede Ca liturghiile platite la tuna nouã, ajuta numai impotriva dusmanilor (2). Cel mai bun prilej pentru isgonirea plosnifflor, slelnifflor

sau pa-duchilor cle letnn din casä, se crede ca este in seara

and se vede tuna noua. Prin unele parti, cand cineva vede lunä noua zice : Sänatate in casa plosnitele Mara. (3). Prin Bucovina, in aceasta sear& until din casani iese afar& si de langa fereastra, striga : i

Crain non in tarä, Plosnitile sa piara (1) 1. Nenifescu, Dela Rom. dirt Turcia europ. p. 525 6. Cosinulei, op. cit., p. 47 : and incepe luna nou'a, sã ne lovirn cu fer, ca sä fan sändto§i.

(2) Voronca, op. cit., p. 316 7. (3) ,ezdtoarea, XV, p 14.

76

Tot una ate una, SA nu mai rAmAie nici una.

Sau: Craiu nou in tar& Plosnitile afar& Tot una caste una, SA nu mai ramaie nici una: Cele verzi, pe feresti, Cele rosi, pe usi.

San: Craiu nou in tarh, SA iasA

Din cash Toate plosnitile afarh,

Tot una ate una, Phnd ce n'o rArnaneh nici una.

Sau:

Unul din casa cu plosniti iese afara, merge o data de ocoleste casa si apoi striga unuia din casa : Crai nou afarA!

Cel din casä rAspunde: Ce-om manch desearA ?

Cel de afarà:

-- Pane si sare. urmeaza. :

-- Dar plosnitele ce-or mane& ? Una pe alta s'or manch

Nod la luna, SA nu rAmaie nici una

Cel de-afarh, iar mai oco1este o data casa, meaza. IntrebArile

pi

iar se ur-

i Caspunsurile de mai sus. lar dupä a-

ceasta, se mai face si-a treia oara acest lucru (1). Sau :

Unul iese afara cu o bucata de pane ori de marnaligA (1)

Culegere din coin. Vicovul de sus, Bucovina, de cl-1 P. CAI-steam

pi

77

cu pujina sare, incunjurà casa de trei ori, aseaza panea Pe fereastra si striga: Craiu nou in tara ! ltul din casa ii raspunde : Plosnitile din casa afara! Eu manânc pane cu save! Dar plosnilele ce-or manca ? Ele s'or manca Una pe alta, Pan' ce-or ramanea Numai cozile Dintr'insele!

Sau: Crai nou in tari, Plosnitile sa iasa afara. Eu manânc pane $i sare, Plosnitele sa se care Pan' la mare La 'necare!

Sau:

Sau:

Craiu nou in Lana! Vorn manca pane cu sare. Plo$nitele piara! Dar plosnitile ce-or mânch? Ce vom manca in insarci? Ele s'or mancA Una pe alta I

-- Craiu nou in asta seara! Plosnitile sa. iasa afara Noi ce-om cina in asta seara? Ce-o da Dumnezeu ; I

I

Dar plosnitife ce-or cina ? Ele s'or manca

Tot una cate una Pan' n'or ramaneà nici una!

sau: Craiu nou afara Ce ai mancat aseara ?

Pane si cu sare! Dar plosnitile ce-au mâncat?

Una pe alta In cat n'a mai ramas Nici cat un fir de mac In patru despicat,

In fundul marii aruncat 1 Ele s'au mancat Unul, desbracat cu totul, 'incaleca pe-o cociorva, Incunjura casa de trei ori, se opreste la usa, i zice:

78

Craiu nou in tara : Când, altul din casä r5spunde : SA iasa plosnitile pe usa afard Tot tina dupa una, Pan' n'or ramanea nici una !

Sau : Craiu nou in tard ! Plosnitele afara! Dar ce-or manca ele?

-- la, s'or duce pe paraie Si s'or manca una pe alta. Unul, väzând luna nou5, striga la cel din cas5 r5spunde: Craiu nou in tard! Tot una Plosnitele toate afard, SA iasa din casa,

i

acela-i

Cate una, Pan' n'a mai ramanea nici una !

Apoi, dupa ce repetd de trei ori aceasta, incalec a. pe corciov5, m5tura sau lopata i alergand, zice: lesiti plosnite afara, Ca craiu nou se 'nsoarA Si vA pofteste la masa, Ca n'are cine manca

Cine-a bea si -a juca. lesiti voi si yeti mAnch Si yeti bea si yeti Ilial. Pand ce yeti saturà.

Acestea se repet5 in intâile trei seri de lund nouä (I). Prin alte pärfi gospodina merge primprejurul casei de trei ori, cu cociorva in man5 si zice: Craiu nou in casa, Plosnitile afard sa iasa!

se due, te curMesti de de!. (2). Sau:

Sdnatate in cask Si plosnitile afara! (3).

Despre aceste plosnite se crede Ca se isc5 din Ocilla' cd (1) Marian, lasectele, p. 438-42. (2) Voronca, op. cit., p. 316. (3) Zanne, Proverbile, IX, p. 3'28.

79

unele femei vhruiesc casele, and e lunh nouh, Lunea, Marsau Miercuria (1). De aceea, pe-alocuri se feresc de a varul in aceste zile, and e lunâ nouh inteo zi de sec, iar alte gaspodine nu väruesc nici chiar dach ar fi in zi de dulce (2).

Tot cam astfel se urmeazh si en isgonirea din cash a greierilor. Craiu nou in astã searA, S. iasA greierii afarA. Noi ce-om cinA in astA searh? Ce a da Durnnezeu I Sau :

Dar greierii ce-or la, s'or mâncâ,

cinA ?

Tot unul, ate unul, Pan' n'o ramAnea nici until

I

Craiu nou In tard, Greierii din cas' afard! Dac' or iesi, ce-or mAnc6? S'or rnAnca tot until cate unul, PAn n'or rArnAneà nici unril.

Sau: Craiu nou in Ora,

Voiu da demAncare

lesiti, greierusi, afarA ;

CA pane si sere

DacA 'n casa mea

Mai mult nu ti cAlcA Si 'ntr'insa nu yeti canta! (3).

Sau :

Crai nou in tarA, SA iasA greierii afarA! (4).

Prin unele Orli din Bucovina, tot cu acest prilej, se crede ch se pot isgoni din casä si stabil sau rusii, insectele numite periplanela orienlalis, L., cari trhiesc prin buchtärii, ziva ascunsi, iar noaptea forfotind pretutindeni. 0 ferneie iese afarh si prin fereasta deschish, spune alteia din cash : Craiu nou in Oral (I) M dan,

lizscctele, p. 432. (2) Zanne, Proverbile, IX p. 308.Voronca, op. cit., p. 313: ,,In casil, la lunä

noua, sa nu grije§ti. Daca lipqti, se fac p1Oulti ; cu lutul acela se aduc". (3) Marian, Insectele, p. 541 2. (4) Dat. Row. din corn. Tepu, jud. Tecuciu.

80

Cea din casä ii raspunde : -- SA iasA sfabii afarA !

Si apoi: Dar ce-or manca ei dese3rA ? S'or mancA unul pe altul, Pan' s'a cur:ati tot satul!

In loc de infrebarile si raspunsurile acestea, se aude, de ate trei ori, si urmatorul dialog: Craiu nou in farA ! Ce om manca de searA?

-- Pane si cu sare! Dar sfabii ce-or manca ?

Ei vor alera Si se vor manca Unul ate unul, Pan' n'a ramanea nici unul! Sau:

deschizand in laturi usile locuintelor si poarta dela drum,

si tot de trei ori : Craiu nou in tarA! SA iasA toti sfabii pe poarta afard $i 'ndatA sA mearga la iezit la moara!

Alte ori, cel de-afara striga: Craiu nou In tarA!

iar cel dinlauntru ii raspunde : SA iasA afarA

Toti sfabii din farä,

urmand: Dar dac'or iesi, Cu ce s'or hranl? De asta nu-mi pasA:

.

Din Ora sA iasA l

Rosfindu-se de trei ori, la fiecare data, cel din casa arunca afara cafe trei sfabi din cei notiä pe care-i avea prinsi mai inainte (1). (I) Marian, Insectele, p. 493 5.

81

Prin unele Orli din Ardeal, cand e land noua, copii zic : Lund, lull&

Cu o milt&

Vargaluna,

Cu o tat& Cu o scroafa de samAntä, Cu caruta bradului 'Naintea 'inparatului (1).

fesi afara, fa lumina, Ca se 'nsodra paducel ; Si iea fata lui surcel,

Ca sä alungi guzanii, sa mergi la luna noua desbracata, cu cociorva in man& sa ocole§ti casa de trei ori §i sa zici cand ajungi in prag : Craiu nou in casa, Guzanii afaril sa iasJ ! (2).

Prin jud Tecuciu, fetele cari au parul scurf, pun o femeie darnica sa li-1 reteze putin dela varf, cu credinta ca astfel, le va cre§te parul mare (3). Prin jud. Covurluiu, la tuna noua se culeg legumele si tot atunci se tale hlujanii, ca sa aiba gust bun la mancare, sa

nu li se usuce beldia a§a de tare in cat vitele sa nu le mai poata roade cu u§urinta (4). Prin Bucovina, grajdurile se curata numai la luna noua, ca sä se innoiasca pämantul §i sa nu faca viermi (5). Daca la Sf. Vasile va fi tuna noua, este sernn Ca anul ce va incepe, va fi secetos (6). Prin foarte multe parti, poporul are o mare teama in seara sau spre seara and va fi tuna noua. Prin unele locuri ardelene se crede ca in acea noapte, pe la miez, urnbla vâlvele; copiii aprind tamarice,un fel de planta aspra, cu crengute ca ale bradului (7). Prin Bucovina se crede ca atunci umbla strigoil cu un opait in mana,--fiecare soiu de strigoiu,---pe la lucrurile ca(I) Impart. de d-I P. Ug4. (2) Voronca. O. cit, p. 978. (3) Dat.

i

cred. Rom. din corn. Podu-Turcului, impart. de d-I V. D. Gheor-

ghiu. i cred Rom. din corn. Jor4ti, impart. de d-1 I. C. Beldie. D. Dan, Straja, p. :0. Marian, Sdrbdtorde, I, p. 91-2. (7) Viciu, Glosar, p. 82. T. Pamfi1e,'Ceral i podoabele Iui.

(4) Dat. (5) (6)

6.

82

rile suut rânduite : cel pe vaci, pe la vaci, ca sä le iea mana, s. a. (1). Prin jud. Tecuciu, lumea crede ca cel ce umb5 pe lun5 nou5, poate fi primelduit din partea lupilor (2). In aceastd noapte ies din morminte cei ce-au murit prin inec (3) sau streang, si cauf5 sä fac5 tot soiul de r5utäti oamenilor streini si neamurilor lor, cad nimic nu-i poate opr1 in afar5 de sunetul clopotului la biseric5 si sfânta slujb5. dnceputul lunei e inceputul tuturor relelor; toate rautátile, la inceputul lunei se ivesc, si tin pariä se face slujb5 la biseric5, chiar dac5 Jima s'a priminil Sâtribat5 si dac5 acum s'a slujit, acum luna ceea este curat5 i lumeaj nu mai are de ce se teme. Slujba potoleste toate relele..

.Daca-i cineva bolnav, boala se innoeste si se intäreste. Copilul la lun5 nou5 mai tare 01)5. Chiar visurile, atunci sunt mai rele.

larna, and e Iitnä nou5, strânge in ger iar vara e Out, plouâ.

La tuna' nou5 fac f5rm5c5toarele farmecele cele mai rele, c5ci atunci au putere, pentru ca ele, cu necuräfenia umblä. (4).

.C5nd e lun5 nou5, nu se cade sä pomenesti de nimic rdu, cad atunci umbl5 duc5-se-pe-pusliu, toate relele. Zice Ca atunci umb15 ciuma i holera ; vorbesc intre dansele si se indeamn5: Hai sä mergem, s5 vedem ce mai fac copiii nostri ! S'apoi numai ce auzi ca cela a murit.... (5). Prin urmare. la lunä nou5 vor fi o sam5 de lucruri, cari nu trebuesc f5cute : Mai int5i, in cas5 nici nu trebue sa se pomeneascA vorbele dun5 nou5., ca s5 nu se sparga .din te miri ce., stràchinile, oalele i celelalte hârburi (6). (1) Cred. imp'irt. de d-na E. Voronca. (2) Cred. Rom. din cotn. Tepu. (3) Voronca, op. cit., p. 884: La luna" non5, noaptea, ies inecatii §i trag pe altii in apa ca sa-i inece. (4) Ibidem, p. 314 5. (6) Culegere din corn. Tepu, jud. Tecuciu.Zinne. Proverbtle, IX, p. 328.-.ezcitoarea. VI, p. 38.

83

Prin Bucovina se crede ca numai barbatul poate aduce in cas1 vestea craiului nou zicand : icCraiu nou in Ora cad daca ar face-o i femeia, s'ar strica oalele strachinile (1). Prin jud. Bacau se crede ca se va darama horna, daca se pomeneste de lunä noua (2). i

Cand se vede, e bine sa i se spuna : Ptiu! ptiu! craiu vechiu! La dustnani, nou, Dar la noi, vechiu!

cad daca i se zice craiu nou, blastarna morJii I zic : Da, Doamne, craiu apa de nou, cat ai trail oNici sa zici ca se vede, ca plâng mortii», i e pacat. Tot mortul blastama

i zice:

Da Doamne, asa sa vezi cat vei trail Daca i s'ar zice luna' nouã, s'ar imbolnavi! E bine sa i sa zica :

Luna a lost veche

i

e veche! (3).

La lima noua nu e bine sa se faca sätn5n6luri, cad nu leaga (4). «De pui pepeni, toata vara tot infloresc i nu mai leaga. Daca sameni grau, tot se coace si se coace: pe la amiaza zi mergi i i se pare ca e copt, Par] and te uiti seara, e tot verde; si dimineata iar, si nu-1 poti nimerl cu secera-

tut. (5). (1) A. Gorovei, Superstitii, p. 81. (.2) Culegere dm cotn. Larga, jud. Bacau, impArt. de d-1 C. G. Vartolomeiu: Cand ii craiu non, sA nu spui in casa., ca se darAma: de ne spune cineva, a-

poi sa (Mem tememic de prichiciu,--policioard,--ca sd nu cada horna". A. Gorovei, Superstitii, p. 81. oronca, op. cit , p. 614-5. (3)

si

(4) Zanne, Proverbile, IX, p. 328.$ezdtoarea, \IL p. 38. (5) Dat. §i cred. 1orn. dm jud. Covurluiu, impArt, de Par. L C. Beldie : Luna de pe cer are un rost asupra simAnIii ce se aruncd in parnAnt cum asupra crqterii i rodirii. De aceea, satbAnta tare (secara, porumbul, grAul)

s'o sameni la pAmAnt uscat, cAnd luna este in crestere; altfel, dai mAna cu sArAcia. Pe cea tamale On, cAnepA, ovdsc i toate oleioasele), in pdmAnt moale, cAnd inul, sarnAnate acum, cresc dese §) scurte; alluna e in descrestere. Cdnepa ta data. cresc lungi, dar rari. SAmAnta de toamnd se sarnAnd dupd SI. loan de i

84

LIcrainenii cred de asemeni c sämânia pus5 la lun6 noud

nu produce *i ch .in deob*te, nimic sä nu faci la lunä nou'a>,

(1).

Nurnai florile se pot sämäna acum, cad ele infloresc toatä vara (2). Macedo-Românii. din potriv5 cred cä bucatele sãm'anate la hind noua, vor cre§te din sloatsas (3).

De asemenl nu trebue sä se rasädeasa nici pomi, cäci dacä infloresc, florile lor nu leap. (4) sau fac viermi la r5dAcina. plantele r5s6dite (5).

Prin unele parti bucovinene, dimpotriv5, se spune ca la tuna noua e bine sä se räskleasc5 alluanii, caci, ate zile se va intArzia peste inceputul lunii, aralia ani vor zdbov1 §i pomii cu rodirea (6). Ast-fel de credinte le intalnii §i la Francezi,Germani,Rui, Sârbi §i Bulgari (7).

La lund nouà nu se pun ckWe la clocit pe ou5, cãci cea mai mare parte din oud vor ie§I Iimpezi, adicä nu vor fecundà §i deci nu vor scoate pui (8); daca int'amplator vor scoate, puii ace§tia vor chiscul toata ziva §i vor muri (9), toairna, daca plonk iar daca nu, sd o sameni dupS patrarul al doilea din lumina lui Septembrie sau Octombrie. Ceapa, usturoiul, ridichia, cartoful i toate zarzavaturile, sa le sameni inainte de secerea priinului patrar, iar samantele ce fac fructul in varful paiului, sa le dai in parnant dupa primul patrar". Cred. Rain, din jud. Dorohoiu, impart. de d-1 D. Furtuna: Cand ii tuna noua §i incepe sa creased*, sã sameni acele plante cari au sa creasca in sus: iar cand e luna plind, si incepe sa descreasca, sa sameni acele plante, cari au sa creasca in jos, la parnant". (1) Revue des traditions populaires, IX, p. 422. (2) Voronca, op. cit., p. 316.--P. Papahagi, Din lit pop. a Arom., p. 339. (3) Cosmulei, op. cit., p. 46. (4) Zanne, Proverbile, IX, p. 332. Sezlitoarea, VI, p. 8 P. Fapahagi, op.

cit p. 339. (5) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Tecuciu.

(6) D. Dan, Straja, p. 52.Cf. G. Ciausanu, op. cit., p. 92.Gorovei, Superstitii, p. 73.Ibidern, p. 87: despre cartofi.

(7) Revue des traditions populaires, XXII. p. 302. (8) Cred. Horn, din corn. Tepu, jud. Tecuciu. (9) Vorunca, op. cit., p. 315.A Gorovei, Superstitii, p. 66.

85

sau nu se vor fine dupd closca (1). Ca s5 nu chiscuie puii scosi din ouäle puse sub closca la tuna noua, sã pui si surcele sub ou5, zicand: Nu chiscuie ouale; Chiscuie surcelele (2).

Lemnele penfru casa sau alte intocmiri gospodäresti, sa nu se taie pe vreme de tuna nou5, cdci este primeldie sa le manance carii (3). Gunoiul se card pe camp numai la luna noud, ca sã se innoiasc5 parnantul s5 nu mai faca. viermi (4). Ooamenii se feresc sa-si spele capul cu ap5 cald5, ca sa i

nu le cad-a pärul (5).

Nunla pe aceasta vreme nu se face. In cas5 noua nu trebun sd se mute nimeni j nici un lucru de sama sã nu se inceapä, cad nu va fi isprävit cu bine. Dacd la Sf. Dumitru va fi tuna noua, va fi ger mare iarna (6).

3. LUNA PLINA.

Luna Dlina sau luna veche se cheama atunci cand intreaga ei .fald. se vede Indat5 dupd apusul soarelui. Prin unele Orli 4a trei sferfuri de tuna veche>> se alun-

g5 plosnilile din casd,frecand cu castraveti pe la cr5paturile podelelor (7). Dac5 la Anul nou este tuna* plina, se crede cã aceasta este semn cä anul ce se incepe, va fi mänos (8). Dacã e tuna ptin5 la Si Dumilru, va fi zàpada" mare peste iarnä (9). (1) Cred. Porn. din coin. Tepu, jud. Tecuciu. (2) Idern, (3) Id em.

(4) A. Gorovei, Superstifil, p. 143.

(5) Papahagi, op. at, p. 339. (6) Cred. Rom. din com. Voice§ti, jud. Vãlcea, impart. de d-1 I. N. Popescu. (7) ,czdtoarea, XV, p. 19. (3) Marian, Sarbritorile,

I,

p. 91-2.

(9) Cred. Rom. din corn. Voicqti, jud. Valcea, impart. de d-I I. N. Popescu .

86

La lun5 plin5, toate cele bune se incep, ca sä mearg5 in plin : atunci se porneste plugul i se fac s5m5n5turile ; atuni se ridic5 in furci case/e noi (1). Boilul, la lun5 plin5 sa se fac5 (2). Copilul n5scut in lun5 plin5 va tr51 in ja'rlfa de toate, nu va duce, adic5, lipsA de nirnic (3). Copilul selarca la tuna' plin5, ca s5 fie bucuros, norocos si sal mearg5 bine, dn plin». I se pune un ou räscopt la

gunoiu,intr'un colt al casei, unde de obiceiu se stânge gonoiul,-- .intr'un chiorl", i dac5 copilul se duce si-1 iea, e semn c5 se va intarcà lesne, (4). La tunä veche unii postesc, ca s5 aibã parte de avere si s6nälale. Anumite practice medicate se fac nurnai .pe la srarsitul lunei;» astfel se urmeaz5 spälatul i oblojitul pentru jupuieli cu burueni de jupituri (5). «La lurid plin5, s5 mergi cu toti copiii la biseric5, s5 ceteascd preotul pc cap; la fernei, acaftistul Maicei Domnului, si la barbati al Sf5ntu1ui Nicolae, ca e mare ajutor i li se lumineaz5 mintea» (6). Rornanii bucovineni din Putna .ind5tineaz5 a sfinti sare,

tarâte si ap5 pe timp de lun5 veche, in contrast cu vecinii lor, cari fac aceasta la tuna* nou5. Aceste obiecte le amesteed apo1 la o laltd si le dau vitelor s5 le mänânce, ca nimeni s5 nu fie in stare a le strica vacile i a le luà mana, adic5 laptele» (7). Cand e Iunä plin5, nu se infra' in cas5 cu bârdila pe umar, cAci se vor strica blidele din cas5 (8). (1) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Teen chi. (2) T. Pamfilt, M. Lupescu, Croinatica poporitlui roman, p. 19. (3) Ion Creangii, V I, p. 63. (4) Dat. si cred. Rom. din corn. Larga, jud. Bacau, impart. de d-I C. Gh. Vartolorneiu.Datina aceash o au si Sârbii, cf. G. Ciausanu, op. cit., p. 07. (:)) .5*ezdtoarea, XV, p. 11. (6) Voronca, op. cit., p. 317.

(7) D. Dan, Mdneistirea >i comana Patna, Bucuresti, 1905 p. 151. (8) Cred. Rom. din Bucovina impart. dc d-I D. Dan. Goravei, Saperstifii, p. 213.

87

Lemnele nu trebuie sa se taie la lima veche, cad le strica cariul (1). Case le sa varuesc in zilele de post, cand e lunä veche ; gospodina face aceasta cu

manile din

darat, molfaind

coara de pane, malaiu ori altce6, ca sa scape de plwile (2).

Ca sä scape de guzani, prin unele Orli din Bucovina se face urrnatoarea vrata: Seara, in asfinlitul soarelui, gospodina

pune pe lruncher fundul de marnaliga, ceaunul, melesteul si zice: Oaspetii mei sunt flamânzi; eu le aduc mancare ! A doua zi iea aceste lucruri, bate afara la fereastä si zice: Luna-i la sfintit, $i oaspetii mei la despârtit!

Aceasta se urmeaza la trei sfarsituri de lumina (3). Copilul nascut la lunä plina, .va duce Mrlfa de toate,---nu va duce lipsa de nimic., ca i cel nascut cand luna este in crestere, ceea ce nu se va intampla cu cel nascut cand luna va fi in descrestere (4). 4. CATE'N LUNA, TOATE". Despre petele Carl se vad in luna, mai ales atunci cand

aceasta este plina, poporul nostru are o alma* de povestiri, «cate'n lunä»!, «cate'n Iunä i'n soare Cea mai raspandita credinta este aceea ca in lima se afla chipurile a doi frail, until fiind ucigasul celuilalt,puse acolo de Durnnezeu, peutru ca lumea, vazandu-le, sa se fereasca de acel neiertat pacat al fratricidului. Pe alocuri se crede Ca acesti doi frati sunt Cain §i Abel, fiii lui Adam si ai Evei. Povestirile Carl le-am aflat despre (I) Marian Insectele, p. 60. (2) .ezdtoarea, 1, p. 191-2. (.3) Voronca, op, cit., p. 948.

(41 Cred Row. din corn. Principele Ferdinand, impârt. de Par. Fl gliici.

A.

Dr4-

88

dansii, le-am aratat in Poveslea lumii de demult, astfel ca aici nu se mai pot insira (1). Prin jud. Tecuciu se crede cä in lunä se aflä doi fraii mocan! pi-o mieoarâ, a caror povestire este urmatoarea : .Acei doi mocani, ca frati, s'au inteles impreuna o sama de vrerne, dar chiar mult de tot. nu, caci cel mai mare, prinzand nacaz pe frätiorul mai mic, isi puse in gand ca sä-1 omare, caci acesta, fiind mai harnic si mai cumpanitor, Ii facuse mai multe i rnai frumoase turme de oi. 0 mieoara afla de gandul fratelui sau si-i spuse stapanului cele ce stia, dar spusa ei, parfr fratelui mic peste putinta, cad sarmanul fecior nu-si putea da crezare, cum pe lumea asta se poate ca un frate sä ridice cutitul asupra unui alt frate?!

Dar pacatul s'a raptuit: fratele cel mai mic, cu mieoara lui, au fost ucii. Dumnezeu, ca sa arate lurnei icoana de spaima, le-a pus chipurile in luna, ca lumea sa le vada, mai ales pe acea vrerne cand duhurile rele au mai multä stapafire asupra oarnenilor, noaptea, ca vazandu-le, sä se intoarne la calea cea dreapta. Unii iusa, adauga ca intre cei doi frati nu-i mieoara, ci un vas de lemn, pe care ucigasul 11 tine la capul fratelui sau, ca sä se umple de sange i apoi sä-1 bea liana in fund. sangele curge, curge, i va curge fara sfarsit. (2). '
(2). Spusa de fratele rneu Vasile. comuna Tepu. (3). A. Gorovei, Superslifii, P. 168. (4). Ibidern.

89

_

la cearta si apoi la bataie cei doi frati, dupa cari s'au injunghiat

cu cutitele. Dumnezeu, ca sa pedepseasca aceasta rautate, a facut din sangele lor luna, pe chipul careia se vede, rnai ales cand este plina, capetele celor doi frati, cari stau aplecall unul spre altul.

Cine s'ar uita printr'un inel de cununie sau o basma de matasa, i-ar vedea mai bine (1). Tot prin aceste parti se crede ca cei doi frali genieni, cari se dusmaniau de mult, s'au strapuns cu tepoaile impreajma unui car cu boi. 40, laolalta cum stint, cu car cu lot, Dumnezeu i-a pus in luna (2). Prin Bucovina se povesteste ca «erau de demult doi frati pi s'au apucat sä coseasca ; da mâncare n'aveau nirnica, de-

;

cat un paduret salbatec, acolo pe camp. Cosesc ei ce cosesc, mai mananca vreo doua padurete, nu mai pot : au slabit de tot. Langa dansii era un stejar ; ieau si pun coasele in stejar, se pun jos la umbra si se culca. Mai coseste i tu, coasa, daca poti,zic ei,--ca noua ne trebue de mat-leaf si de haul, i coasa de batut ! Coasa le zice si ea: Eu as cosi, dar i mie imi trebue de mâncat si de baut pi coasa de batut. Si nici eu nu pot! S'au sculat ei iara s'au apucat de cosit,--ce-au cosit. Apoi au lasat si-au niers sa puie'n slog. Dar erau ca nu vedeau cu ochii. De o data, ce i-a venit celui de jos in gaud, de foarne : apuca pe frate-sau cel de pe stog in furca, ca sa-1 manance. Atunci Dumnezeu, vazand pacatul acesta, s'a incrancinat si i-a luat cu stog cu totul, cum erau, d i i-a pus in luna ; s'ama cine se uita prin basma de matasa, vede bine toate. (3). Tot prin Bucovina se aude i urmatoarea povestire : .In tuna sunt doi frail unul era bogat l celalt sarac. Cel sarac a furat dela fratele sau o leaca de fan sau paie, sä i

(I) Vororica. op. cit., p. 619.

(2) !Wm. (A) Ibicic,n, p. 620.

90

dea la vite, cad n'avea cu ce le hr5ni. Si fratele s5u, de duda, 1-a apucat in lepoiu. Dumnezeu i-a pus in tuna' ca semn : ce grozavie s'a fAcut! Cad a fura, sa dai la o vita, nici nu e peat. Doar e dobitocul lui Dumnezeu. Are s'o lase sa piar5 ? Sau omul, de nevoie, de foarne, daca fur5, Inca nu e pacat: poate are copii pi dac5 n'are de uncle le da, ii va 15sa sã piar5 ? Numai acela ce fur5 vinde, are pacat, sau, daca fura f5r5 sä aibã nevoie, (1). Prin jud. Tutova se aude urm5toarea povestire : «Emu o data doi frail. Unul era drept i cu -Fria de Dumnezeu si fäcea numai fapte bune,si de asta, toate II mergeau in plin,iar celalt era om rãti i ura de moarte pe fratele cel bun. Intr'o sear5 frumoas5, cu lung filing, au plecat ei s5 se plimbe. Si mergand ei asa, fratele cel rau tot cauta pricina I

de sfada cu celalt. Ceasul cel rau, se vede, ca-i pastea din

urma pe amandoi, a din vorba in vorba, odata se infuria, si luand o cioata din marginea drumului, 11 pocni drept in cap. Cand vaza pâraul de sange ce curgea din capul tatãlui sail, se ingrozi singur de fapta ce a facut si lua o caldare, ca sa stranga sangele de pe jos. Dumnezeu, cand vazit intâmplarea aceasta, deschise cerul i strigas :

B15sfamatule, ce-ai facut ? Am sa v5 pun in tuna, ca in vecii vecilor s5 se she de toil oamenii, p5catul ce ati fäcut. Si ii ridia pe arnandoi si ii puse in lunä. Si de atunci pana astazi stau cei doi frail asa cum i-a pus Dumnezeu, pentru a lua pildã oamenii ce mare p5cat este, sa' ridici mana asupra fratelui. (2). Prin uncle Orli se povesteste ca' odatd au pornit doi frail in ziva de Ciuda lui Arhanghel, ca sa-si fac5 stogurile cu an. Alti oameni, v5zandu-i, le-a zis: Nu mergeti astazi ca azi e zi mare de primetdie; azi e Ciuda lui Arhanghel Dar fratii le raspunsera cu nepasare : i

(1) Voronca, op. cit., p. O20. (2) Cu1eg2re din cont. Flore§ti, impart. de d-ra Virginia Stan.

91

Ce ne pasd noud! Pufeti sa vä ciuddi voi cat veti voi, Ca noi tot nu ne ducem! Bi s'au dus. Acolo la camp, unul s'a ridicat pe stog ca sa aseze palele de fan iar celalt a inceput sa-i dea de jos fanul cu furca. tot lucrand astfel, a gresit cel de jos si a luat pe cel de sus in furca, ucigandu-I in chipul acesta.

lar Dumnezeu, ca sd dea lumii o pita lud chipurile acestor doi frail si le puse in fund (1). Prin jud. Do lj se zice cd dintre doi frail, cel mare a omorit pe cel mic. In fund se vede cum ucigasul fine in spatele lui pe cel ucis. Din nasul acestuia curge in fiecare an cafe o piaturd de sange intr'o caldare pe care o tine ucigasul. Cand caldarusa se va umplea de sange si se va scurge pe pdmant, pa-rnânIul se va aprinde j lume astfel va pierl (2) Prin jud. Botosani se spune cd in fund sunt doi frail, din care unul este sorocit sä bea vesnic pacura dintr'un ciubar pentru cã a ucis pe fratele sãu (3). Credinta cã in luna sunt Irei frau, o intainim prin partea de miazdnoapte a Moldovei: doi din frail sunt ucigasii celui de al treilea : Odatä an mers trei frati si au mas intr'o noapte la o femeie vadana. Peste noapte, femeia aceia avand purtdri unite, a päcatuit cu tusfrei fratii, fard insd ca sã stie until de ceilalli doi frail. A doua zi, vaduva care fäcuse malaiu, da o bucatd celui mai mare dintre frati, iar acesta rupe o parte si-o intinde celui rnijlociu. Acesta zice : Multamesc, cä am: mi-a dat l mie! (1) T. Pamfile, Sdrbdtorile de toamnd, p. 47. (2) St. St. Tutescu, Taina dlnia, P.-Neamt, 1903. p. 33.Zanne, Prover bile, IX. p. 45: In lund sunt doi frati : cel mic a omorit pe cel mare §i acum ii poarti in spinare, tinandu-i o caldarusa la nas, in care se scurge stinge. 0-

tescu, op. cit., p, 66: Uredinta din jud. lalornita: petele de pe lund inchipuesc doi frati; cel mai mire, ucigAnd pe cel mal mic, it poarta, ca pedeapsà. corpul in spinare, si in mantl tine o calcine, in care curge sInge din capul celui mort". (3) Otescu. op. cit., p. 63.

92

Intinde apei o bucata de malaiu fretelui mai mic, dar si acesta ii raspunde ca si mijlociul. Vazand fratele mai mare, ca i fratii lui fusesera vaduvii pe plac, s'au luat la slada i sfada lor s'a sfarsit prin moartea lui din mana celorlalti doi. In tuna, se gra chipurile acestor doi ucigasi cari tin un ciubar plin cu sangele ce picura din trupul celui ucis (1). Prin unite parti se crede ca in lunä se aflä doi copii, cari nu-s altceva decal niste slrigoi prefaculi in zvârcolaci. Prin

unele locuri din Bucovina, in tuna' se zice Ca se

aflä doi frali ce se bat cu coromâsla (3). «In luna,--dupa alte credinte, sunt fratii ce se bat pe asta lume. Daca bate fratele cel mic, pe cel mare, pe ceea lume stau in luna si acel mare il line pe cel mic in spate, iar pe cel mic il bat cu bicile de päcurà acei ce pedepsesc pe ceea lume. (4). Prin unele Orli din Bucovina, se crede Ca «in tuna sunt doi frail : unul stä pe pamant, [jos] l da fan in car celuilalt si vorbesc :

Eu,zice unul care-i mai iute,sa am puterea care o ai tu, as ingheta vitelul in vaca si coarnete din radacina la bou. Dar acela ii raspuude : Ce folos, daca nu poli sd-ti arati puterea, cad atunci

and e timp rau, noaptea e mica si vine soarele de dimineata i incalzeste pämanful

.

Altii spun cã cei doi frali din tuna se numesc ,51efan pi Pavel. Ei lin un ciubar cu sange, in care se toarnd sãngele de la toll cei ce mor atunci cand li se iea sufletul. Prin jud. Botosani se crede ca in hind sunt dol ciobani cari tin un ciubar de pacura (5). Prin iud. Prahova se zice ca in tuna se vede un cioban (I) Voronca, op. cit., p. 619, (2) Candrea, Denswanu, Speran1a, Graiul nostru, I, p. 297. (3) Voronca, op cit., p. 619. (4) Ibidem. (5) Ibidem.

93

razernat in 1)515, care vorbeste cu o lemeie venità sd iea apa dela fantana care se afl5 alaturea de cioban (1). Prin jud. Muscel petele din lun5 se crede ca arata pe un cioban, cu tarlele si oile lui, care, dupa cum am vazut, pe

cand cerut era aproape de pamant s'a apucat si-a svarlit cu o baliga in ochii lunii de-a chiorit-o (2). In sfarsit. dupa unele spuse, in luna s'ar afla SI. Pe Iru de-a dreapta si Sf Pavel de-a stanga (3). Se gasesc si o surna de credinte cari spun cä in luna nu se af15 decal un singur orn. 0 frumoas5 legenda ardeleneasca urmeaza in aceste sire: .A fost o data, in vremurile de demult, un boier bogat. Le mersese vestea bogaliilor sale peste noua 1ari si nou5 marl, caci parca adunase pe mosiile sale toate avuliile pamantului. Avea un palat cu ziduri numai i numai de aur i cu trepte de nestirnate, de faceau noaptea zi. cale de trei posti. Dara-mi-te alte ? Avea fanale intinse i mosii de nu le cuprindea gandul omului, si pe ele pasteau turme nenumarate.

Si era bun la suflet boierul, bun ca panea alba, cad miluia pe tot säracul, sätura pe tot flamandul i pe tot lipsitul ii facea cu casa i masa.. La acest boier, ci-ca, veni 'lute() zi un romanas ca s5-i ceara vreun loc de slujit. Boierul, cum 1-a vazut, i-a 'Dracut de el si 1-a d5ruit cu prisosin15, caci era chipes flacaul si-1 ayea pe vino'n-coace I-a dat un petec de pamant pe un deal pi o turma de rnieoare, ca sa aiba cu ce-si indulci traiul. Flacaul i-a mullamit, pi-a luat turma si doi cani i pleca spre mosioara sa. Aici ii clädi o coliba, ca sa aiba unde s5 se adaposteasca de vant si de ploi, inchise un ocol de Omani cu gard pentru noptatul mieoarelor. Peste zi el era tot trist si nu vorbia cu nimeni, i numai seara isi v5rsA focul inimii, doinind din fluierasul lui de os. (I) Otescu, op. cit., p, 67. (.2) C. Ranulescu-Codin, Legrade, p. 2: Din vremea aceea si pAnd azi, luna vede numai cu un ochim". (3) Zanne, Proverbile, I, p. 45.

94

Cand incepea sa canfe, mieoarele toate se adunau si ascultauAuse, cu ochii holbati la ciobanas. Ci-ca asa duios zicea el din cobuzul sail, in cat si vanturile isi opriau mersul si rauletul din apropiere isi tinea apele'n loc, ca sa ascuite. Dar cantecul lui era atat de ademenitor. incat chiar si oile din vecini se adunau la stana lui si nu mai voiau sa piece acasa. De aceea, incepura ceilalti ciobani sa se cam uite chioris la el si sa-1 dusmaneasca, ba unii dintre ei il arnenintara ca-I paräsc la boier, daca le mai ademeneste oile. Bietul cioban vedea ca-i vinovat, dar nu se putea tine ca sa nu doineasca, cad fluierul era singura-i mangaiere. Atunci, ciobanii din vecini, pismasi cum erau pe roman, mersera la boier si dadura jalba, ca le fura oile. Boierul, se amari in suflet, cand auzi ca ciobanul ii rasplateste astfel fapta lui miloasa, si il agral astfel :

Ei bine, omule, nu ti-e pacat de Dumnezeu sa lawmesti la averea altora, cand ai oile tale si pamant pe care pot sa pasca iarba buna ? Ciobanul caza atunci la picioarele lui, si plangand, ii ziseAsa e, maria fa, am gresit, dar nu cu voie, cad nu eu fur: oile, ci ele vin la mine. E un blastam pe capul meu, de care nu ma pot deslega 1. Auzind boierul aste cuvinte, i se Mai mita, si cu toata su pararea sa, ii zise in dreptatea lui nemarginita : Eu vad bine, ca aicea e ceva la mijloc ; povesteste-rni tot din fir in par i Atunci ciobanul, svantandu-si lacrimile, zise : Cand am venit in tara asta, n'am venit de flori de mar. Avea doara si tari*oara noastra pamant destul de manos, si cu tineretele mete, as fi putut sa,rni castig si acolo pfmisoara de azi de mane. Dar nu m'au mai rabdat locurile acelea nici o clipa si atunci am fugit departe-departe de ele, pana la curtea mariei tale. Ao mi-a lost scris, ca sa cunosc eu

nacazul cel mai mare din lume, si de aceea trebue sa sufar si azi. Asculta-mi, maria ta, cad vorbele mete nu sunt numai niste vorbe goale, ci sunt povestea arnarului. Am avut si eu o data parte, ca sa cunosc fericirea pe pamant, indragostindu-ma inteo fata cum n'a mai fost pe lume. Un an

95

de zile am trait amandoi zile de miere, cand deodata mi s'a intunecat norocul. In orbirea roastra, uitasem sa slavim pe Dumnezeu, dela care ne-a venit binele, l atunci, el, maniindu-se pe noi, a trimis din senin o boala pe iubila mea, care in trei zile a atinso. Cand era pe patul de moarte, ea-mi zise: Tine, Stane, fluerul acesta, ca sa te mangai in chinul tau, si roaga-te la Dumnezeu ca sa ne ierte pãcatele !" Si atunci a murit lasandu-si numai ist fluieras maiestru. Atunci am simtit ca ma usuc de a'n-picioarele pe zi ce merge, caci fiecare loc§or imi aducea aminte de ea. Si am plecat de pe pamantul unde mania ma nascuse, si am ajuns aci, unde singura mea mangaiere e acest cobuz, din care canta glasul ei. Si acum, mâniala, iata-ma OHL Ca ademenesc oile vecinilor cari vin carduri-carduri. cand doinesc cu el. Daca ma crezi vinovat, goneste-ma, lipse§te-ma de ori-ce ajutor, --lasa-mi insa acest fluier ! Boierul simti ca ii. podidesc lacramile, si muiat, zise : Lasa, Stane, ca oiu face eu dreptate ! porunci ca sa' ingradeasca mosia ciobanului cu zid inalt, pentru ca sa nu rnai poata intra oile vecinilor pe mosia lui. Apoi chemand pe ciobanii ceilalli, ii dojeni cu vorbe aspre pentru clevetirile lor. Ace§tia maniati atunci, se hotarira ca sa punä cap vielii romanului, pentru care suferisera ocara si sa-i iea fluierul maiestru.

Pe la miezul noptii, cand ciobanul incetase se ante si atipise binisor, se strecurara vre'o cativa dintre vecinii pizmaoreti pe mosia lui, voind sa-i rapuie vieata. Când 'lima era pe-aci, pe-aci sä-1 loveasca, un cane incepa sa latre §i ciobanul se trezi din somn. In mania si amäraciunea sa, smulse un par dela coliba si invartindu-1 de-asu-

pra capului, era sa-i facä una cu pamântul, pe nevrednicii thlhari. Dar aducandu-si aminte de Dumnezeu, el le lasa vieata, §i scarbit de locul acela, isi lua parul pe umere §i porni la drum. Trei zile si trei nopli a umblat Mule/ (1) prin codri, and pe la amurgitul zilei a patra, caza istovit de osteneala. Atunci (1) &islet ?

96

se puse pe tin plans amari 11 ruga pe Dumnezeu sa se indure de el si sa-1 iea de pe acest pamant urgisit. Domnului i se fadi milä, vazandu-1 pocait in suflet, si ii ridica prin vazduh, asezandu-1 in lund

Pe drum, ciobanul incepa sa mai zica o doina din glasuitorul sat fluier, turmele de oi incepura sa se ridica prin vazduh, luändu-se dupa cant. Cand insä ajunse la lunä i puse maim 55 se suie in ea, fluierul ii scapa din mana si ii caza in mare. Oile atunci ramasera atarnate in aier, si tot cearca de atunci i pana in ziva de azi sa ajunga la lunA, care le da mereu tarcoale, insä in zadar, cad nu se pot inalta asa sus, si atunci incep sä planga amar,si oamenii zic atunci ca plouã. $i de veti uita in liana, veti zari tin om, uscandu-si obielele de pe un par ce 11 tine pe umere. Pizmaticii vecini insa, n'au avut stare si se luarä cu bate pi topoare chip cioban ca sa-1 omoare, insa luna n'au putut-o ajunge nici o data. Dar Dumnezeu i-a batut pentru neastamparata lor ura i i-a blastämat din neam in neam, ca

de cafe ori va lucl lunâ plinâ pe cer, ei sa se iea ca niste smintiti dupa ea, cu topoare i cu bate in mani, i alergand peste dealuri si vai, sa fie lunalici. (1). Prin jud. Neamt, ciobanul din hulas se socoteste a fi Avel. El canta din fluier inaintea oilor (2).

Prin jud. Muscel se crede ca in lima este capul lui luda spanzurat (3) cum de altfel cred si Francezii (4). Pe alocurise spune ca'n lurid ar fi un cioban care-si usuca obielele (5),-- cum am mai vazut. Prin unele Orli din Botosani, poporul crede ea in liana se

vede St. Pelru cu un cal i un ciubar de sange alaturi. Sf. Petru a tot alungat calul si acesta a fugit mereu, pana s'a oprit in lima, i unde Dumnezeu i-a blagoslovit sa ramana. (I) Sex. Til, Snoare, Bra§ov 1897, p 25-31. na e un cioban cu oile. (2) Otescu, op.

Voronca, op. cit., p. 614 : In lu-

at, p. 66.

(3) C. R.-Codin, Legende, p. 107,

(4) Revue des traditions populaires, XVIII, p. 375. P. Sébillat, Le ciel et la terre, p. 19. (5) G. Ceatianu, op. cit., p. 90.

97

Sf. Petru a sangerat de manie calul, iar din rana calului curge sange in ciub5r. Prin lud. Valcea, pe unde, dup5 cum vom vedea, se crede cä luna a fost manjit5 de soare cu baliga de vaca, spre a nu fi asa de luminoasä ca dansul, se crede cä in lunã se vede chipul unui cioban, care a curatit luna de balig5, .ca cerul era pe atunci de dai cu mana de el., adic5 foarte aproape de p5mant (1). Prin Bucovina se crede ca in lun5 este chipul unui ligan

care ar fi furat niste paie pentru o vacd a lui; «el a gandit ca nu-1 vor vedea loameniil, dar Dumnezeu 1-a pus in cer, ca s5-1 vad5 fiecare..

Drumul ce e pe cer,- calea robilor,- este &Ara de paie care a curs din sarcina de paie furata de ligan (2). Amintesc Inca i o märturie a mea, care 1)&15 la un loc

ne poate da o indestul5 lumina asupra chipului cum se pornesc povestirile l legendele: Erarn mic, de sapte-opt ani. Era inteo prea frumoasa noapte de yard, intre prasit i secerat. Stateam pe prispa afara.

cu pärintii, si nu stiu cum; apuc pe un frate al meu mai mic pi-I rästogolesc in balatur5. Mama, dup5 obisnuita-i pedeaps5, ca sa ma mai imbuneze, mi-a ar5tat mandra faj5 a lunii pline i mi-a zis, cam astfel : Uite, a lost o data un imparat care avea doi copii tare neascultatori. Intr'o zi, Dumnezeu a trimis träsnetul din cer, care i-a trasnit, iar apoi, le-a pus chipul, colo, in lun5, sa-i vad5 toti copiii l sä fie cuminti! (3). In sfarsit, prin jud. Muscel se povestesc i urmatoarele: ((Luna a fost foarte frumoasa i stralucia asa de minunat, in cat Dumnezeu, dorind sä p5zeasc5 de p5cat pe soare, fratele lunii, a mat-10-o pe unele locuri, intunecand-o si facand-o mai uritä, ca sà nu-i mai fie drag5 soarelui. (4). (1) G. Ciaupnu, op. cit , p. 84. (1 Voronca, op. cit., p 620. (3) Cf P. Sébillot, Le ciel et la terre, P. 24: Presque toutes les personnes qui a diverses époques, m'ont raconté des légendes de l'homme dans la lune. m'ont dit en effet qu'elles les tenaient de leur mere qui, a la suite de petits vols de fruits commis par eux dans le voisinage. leur montraint le larron et leur disaint son histoire". (4) C. 11.-Codin, Legetule, p. 107, Cf. G. Ciaupnu, op. cit., p 90. 7. T. Pamfile, Cerra i podoabele liii.

PARTEA III. 1NTUNECIMILE DE SOARE SI LUNA. Dupa credintele poporului roman de pretutindeni, intune-

cimile sau intimerecimile de soare, cari se vad mai rar, si cele de tuna, se intampla din pricina ca cineva mapodoabe ale cerului. Daca soarele si luna nu-s mancate cu totul, aceasta se datoreste numai lui Dumnezeu mai in toldeauna, care sare la vreme si le scapa de-o mistuire cleplinti, care ar aduce lumii ml nou $i vesnic

nânca

din aceste

intuneric.

Anliheir/,--Antecrist, cel ce va stapani o data la sfarsitul lumii, cauta din vreme in vreme sa 'parlance soarele i lu-

na, ca sa ramana singur mai curand. and insä se apuca de ros, sar stelele ce fac de paza.Sf. Avram i alte douä, pentru soare, SI Magdalena, SI. Varvara §i SI. Maria pentru Iuiiä, si le scapa din gura Antihartului (1). Dupa unele credinte bucovinene, intunecimile de soare si de luna se datoresc diavolului. cEl, pe soare i pe tuna are mare ciuda, ca ar vrea sa le manânce,si de aceea sunt cafe o data intunecimile. Mai ales de tuna, cad luna e rece si se poate apropia Indatà insa ce soarele sloboade razele sale, diavolul fuge. Fiindca de soarele cel fierbinte el se apropie mai rar, i intunecimile de soare sunt mai rani. Dacä astfel de intunecimi nu s'ar ivi o suta de ani, diavolul

ar perl din lume. (2). Dar cei mai multi Romani cred ca aceste intunecimi se datoresc vEircolacilor, numiti i svârcolaci sau vârcolagi (3). (1) Voronca. op. cif., p. 1142. (2) Midem, p. 14'1 8. (3) Marian, Na#erca la Romani, p. 355.

99

Macedo-Rornanii 16c (1).

ii

numesc la sing. vurcôlac sau

I/LITC1.1-

Ucranienii, ca §i noi, cred ea varcolacul,pe care-i nurnese

vilcolac,manâncä luna i soarele (2). Dupa spusele unora, varcolacii ar fi cânii lui Dumnezeu (3),

nite

cani

ca toti

canii, doi la numar,

sau ni0e ani-

male mai mici decal canii, ni0e balauri sau smei, ni0e fiinte pocite, cu guri multe, ni§te slàlii sau pricolici (4). Dupa credintele oltene, ar fi ni§te peisäri (5). Dupd alle credinte, varcolaciii s'ar fi facand din slrigoi, copiii näscuti din doi frati sau doi yeti primari, cari au murit nebotezati. AceOia au coada. Dupa altele, s'ar fi facand din copiii nebotezati (6) cari suut sorociti sa mearga in iad. De mila insä, Dumnezeu Ii

preface in varcolaci cari merg pe cer, pana ce dau de luna gi o manânca (7). Dupa unele credit*, varcolacii ar fi dintre sufletele oamenilor cari dorm noaptea (8). Dupa ale altora, ar fi balauri facuti din copiii morti Vara botez (9). Apoi: Ar fi ni§fe oameni-lupi .cari inghit luna i soarele. (10); Ar fi facuti din copiii morti, nascuti din parinti necununail (11); Varcolacii se mai fac i din taratele de fain& pe care oamenii o cern Duminica (12); Ei rasar «din vazduh», cand cel ce mesteca mamaliga, da cu facaletul prin foc; (1) Papahagi, Basme arormine, p. 593. (2) Revue des traditions pop ulaires, IX. p, 422. (3) Zanne, Proverbile, I. p. 45. (4) Otescu, op. cit . p. 67. (5) Cred. Rom. din corn. Catanele, tud. Dllj, impart. de d-1 $t, St. Tutescu. (6) Sezdtoarea, III, p. 45. (7) Marian, Nasterea, p. 77. (8) Candrea, Densupanu. Speran(1, Grain! nostru, I, p. 165. (9) &zdtoarea, V, p. 171. (1 ) N. Pasculescu, Lit. pop. rom., p. 385. (11) Otescu, op. cit., p. (17. (12) $ezeitoareo, I. p. 187.

100

Cand se afla cineva, care, malurand la sfintitul soarelui, svarle gunoiul sore soare; Cand (15 cineva cu fc1eJuJ sau culierul in foc (1); Cand «torc femeile noaptea, Vara lumanare, mai ales la miezul noptii si mai ales cu scopul de a face niste vraji cu firul tors astfel. Pe acele fire stau varcolacii, si acele fire se fac dela sine in calea unui varcolac. Cat aceste fire nu se rup, varcolacii rezemati pe ele sunt puternici i merg incotro vor; atunci ei ataca corpurile ceresti si rup cu dintii din ele, si apa nip si din liana pe care uneori o prefac loath in sange; alte ori par'ca nici nu mai ramane. Daca 'limã se rupe find pe care stau varcolacii, atunci ei isi pierd puterea mai de tot si se duc intr'alta pare prin vazduh» (2).

Prin jud. Prahova se crede ca intunecimile de soare si de tunas se datoresc unor lighioane cari, traind in aproprierea celor cloud podoabe ceresti, le vad zilnic si de aceea se incurneta i cauta sa le sarute. In dorul lor, le... inghite, dar indata ii scot mai frumoase de cum erau (3). .In Valcea, oamenii cred si spun ca sunt anume insi intre ei cari se numesc varcolaci, fiinca sufletul lor e varcolac. Pe acestia ii banuesc ei dupa figura lor palida i uscata si dupa adancul tor somn in care, cred ei, suftetul le ie-

se si merge la luna de incepe s'o manânce. Se crede ca, nu numai in timp de eclipse mânanca varcolacul luna, ci pi and discul lunii este rosietec, ararniu. Sângele lunii, cred ei, scapa atunci pe la chiotorile gurii varcolacului, si se revarsa peste lot discul ei. Cand sufletului de varcolac ii vine chef sa manance putin din liana, ornului, care are un astfel de suflet, ii vine intaiu o picolealä (4), i apoi o nesabuita pofta de a dormi, (1) Cred, Rom. din Boroaea-Suceava, impart. de d-I V. Popescu. (2) Otescu, op. cit p. 67 8.Voronca op cit., p. 1070: Noaptea la luna,

sa nu torci, caci strigoii se urea pe fir la luna si o manancii.Cred. Rom. din

com. Tepu, jud. Tecuciu: Femeile nu trebue sä toarcd la luna, din pricina ca pe lumea asta sunt frati cari gresesc i fac copii. Acestia sunt vdrcolacii eari se suie pe firele toarse i ajung la luna de-o mananca.Ion Creangd, VI, p. 109, cred. din Bucovina: Noaptea nu e bine sã torci la luna, farit lunulnare, cad pe a (a ceea r,e suie strigoii §i vOrcolacii la cer. de manancã soarele i luna. (3) Otescu. op. cit., p. 69. (4) Poate cd piroleald. in Moldova, picoteald insemneazd chicoteald, rfls peinfundat: verbul, a picoti; in pronuntie curenta: a chicoti.

101

de parca n'ar fi dormit o saptdman5 de-a randul. Sufletui Ii sboar5 atunci la tuna si el ramane ca si mort. Dac5 scoli sau misti pe varcolacul adormit, el rarnane adormit pe veci, cad sufletul, revenind din lungul sau drum, nu mai gase§te in acela§ loc gura prin care a iesit, ca sa poata reintra.(1). Unele femei, ca s5 nu se intample toate acestea, se feresc de a toarce Marti seara (2). Varcolacii nu pot dovedl luna, fie din pricin5 c5 aceasta

fuge repede, fie din pricina ca ei se satur5 si cad, cum cade lipitoarea de pe orn, dup5 ce s'a umflat sugand sange. Varcolacii,canii lui Dumnezeu, dup5 credintele muscelene, vor sä manânce numai o parte din lun5, si anume acea pe care sta Cain, ucigasul lui Abel (3). Cancl se intampla intunecirnea, prin unele parti, oameni trag clopote/e de la biserici, «fac sgomot cu clestele, frigari pirostii si fiare, in de obste (4), bat in tingiri sau in tavi, trag cu pustele; liganii lautari cantà cu vioarele si instrumentele lor läutäresti (5),intocmai cum fac si Talarii din Rusia cari .incep s5 faca un sgomot grozav, batand in farfurii de

arama, tragand cu pusca si strigand cat pot, ca sã goneasca duhurile rele si sa scape luna care le este asa de scump5,, (6).

Pe lunä, o pot scäpa repede de varcolaci, daca ar chiul unul care se afla afara din Sambfita trecuta adica acel care n'a intrat in casä de cel putin din Sambäta de dinaintea (1) G. Ciausanu, op. cit., p. 100- 101. (2) ,Sezdtoarea, VI, p. 59. (3) C. R. Codin, Legelide, p. 107. (4) Dat. si cred. Rom. din lidldngesti-Zaicoin, jud. Dolj, impart. de d-I N. I. Dumitrascu: In timpul eclipselor de hind sau soare, oamenii zic cã varcolacii ii milnfincä, si ca sä-i scape, fac sgomote cu ficrotine". (5) Otescu, op. cit., p. 68. Cred. Rom. din corn. Catanele, jud. Dolj, impart. de d-I $t. St. Tutescu: Oanieni dau chiot. ca sii se sperie vArcolacul.Graiul nostril, I, p. 267: E bine sa tragi clopotele, s'aprinzi smiend i &milk i sä te'nchini, i sa toci prin casa si si. träncdnesti tiiincile, ca si. on piara luna de tot Ibidem, p, 293: se trag clopotele si se bat cloud fiaie. Pentru compara(ii, cf. Ciausanu, op. cit., p. 102 si urni. (6) Revue des traditions populaires, XXII, p. 30 +,

102

zilei in care s'a intamplat intunecimea (1). Prin unele Orli se aprind prin case lumanarile dela Pasti, si se fac rugaciuni (2). Maceclo-Romfmit cred ca atunci and piere luna, vesteste pieirea paganilor ; aceasta se arata si atunci cand luna isi schimba coloarea (3); atunci fac femeile inceput la lucrurile lor de sama, cu socotinta cã le va merge bine (4). Pe soare se crede c 11 scapa din gura varcolacilor, leul pe care soarele umbla pe cer (5).

Cel se se naste inteo zi, in care a fost o astfel de intunecime, i se pune numele Valcu, sau de e lath, Valca (6). In privinta intunecimilor de soare, se crede mai pretutincleni cã acestea sunt aratari prevestitoare ale lui Dumnezeu, despre cumpenele ce se vor intampla pe lume, pentru a osandi necredinta i ticalosia orneneasa.

Prin jud. Prahova se zice, atunci and Soarele ajunge tuna, Ca Dumnezeu, ca sä nu-I lase s'o vada, ii intuneca fata, o socolinta care mai curand sta in legatura cu urmatorul ca-

pitol,Dragostea soarelui pentru luna.,decat cu fenomenul eclipsii, cum cred altii (7). Pe alocuri se crede ea intunecimea de soare se intampla din pricina cã acest ochiu al lui Dumnezeu, inspaimantat

de ate le vede pe pamant, isi intoarce cu groaza fala dela noi (8).

Cumpenile, pe cari intunecimile de soare le vestesc, sunt bolWile (10). De rasboaiele, rasmeri/ele (9), secetele ele se infricoseaza mai mull poporul, si de aceea, and se i

intampla, zic : (1) DM.

i

cred. Rom. din corn, Catanele, jud. Dolj, impart.

de dI St. St.

Tu (escu.

(2) Otescu, op. cit , p, 69. (3) Cosmulei, op. cit., p. 46. (4) Ibidem,

(5) Otescu, op cit., p. 68 (6) Dat. i cred. Rom. din corn. Catanele, jud. Dolj, impart. de Tutescu,

(7) Otescu, op. cit., p. 68. (8) Ibidem, p, 69. (9) .eziitoarea, VI, p 3S si 53. (10) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Tecuciu.

d-1

4t. St

103

Soarele s5 fie, unde-o fi ; pe tuna s'o m5nAnce vArcolacii ! (1).

Macedo-Românii, potrivit imprejur5ri1or locale, cred c5 intunecimea de soare prevesteste c5 crestinii sunt in mare primejdie (2).

Vor fi foate aceste superstitii r5mase din culturi paganeti; prin scrierile crestine cari pun intunecimile de soare mai ales, intoldeauna in legãtura cu sfArshut lumii sau cu patemile Mfmtuitorului. La starsitul lumei, ,soarele va fi intunecat si tuna nu va da lumina ei, i slelele vor acleA din cer, i puterile ceruele se int5resc insa

i

rilor vor fi sguduite > (3).

far când Domnul nostru !sus Hristos si-a dat Duhul pe cruce, Aela al saselea ceas se fact) intuneric peste tot parnântul 0116 la al nouälea ceas. (4). Tot astfel incheie si urrnätorul colincl ardelean : La cea piatra razimata, Maica sfânta-i suparata, Vin trei ingeri si-o intreaba : Ce esti, Mak& suparata? Cum s.a nu fiu suparat, Ca cu ochii m'am uitat, Pe Hristos mi I-or luat, Mi 1-or luat si mi 1-or dus, La cuilile lui Pilat,

Pe cruce de brad I-or pus, Cu sulita I-or strapuns, Apa si sange a curs. Si-1 Iuara 5i-1 sburara, Sus ca cer 11 ridicara. P1ange maica si se frange, Si inima-i noata'n sange. Lima Ma ,si-a schimbat, Soarele s'a'atunecat (3).

Ca intunecimile de soare si de tuna au adus in totdeauna spaima in noroade, este in deobste cunoscuf : in

<,S5 se stie de anda au peril luna, Viniri in luna lui Huraru trii zile, in ziao de s5miaz (6) sar pe la mezul nophi. Atunce

au fostil mare Ida pe la tot omul care sa teme de Dumnez5u. Fericit care au ganditil la Durnnezau atunce, c5 Dumnez5u (I) N. Pasculescu, op. cit., p. 111. (2) Cosmulei, op. cit., p. 47. (3) Mater*, 2 l.. U Pamfde, Sfiir.Wol liirnii, p. 55: Stár§dul lumfi se va incepe cu o intunecnue de soare, caci 11 vor mâncit wircolacn. (4) Mateiu, 27r; Alarm, l53 Luca, 23.

(5) ImpArt de d-I P. U;)li. (6) ?

104

cel sfäntil, vàzändil atäte multe cale spurcaciuni sântii pre pamOntO, Dumnezäu sfäntul aratä multe sdmni pre pämäntu, §i ominii nu sä rnai pocdi §i nu vädi.1 c5 Dumnezäu tot §i aratd sãmnili. Nu multä vreme de cändil au peritu soarile i s'au cutremuratil parnäntul, sä fii cutremuratil ca jumätate de

i atuncea Candi' au perit luna, au tras clopotul pi la mezul nopti, i cine 1-au auzitil s'au miratü ce este, ca oamini säntil pro§ti. i eu arnü scris ca atunce invätamti la podobie. Eu a scris, Vasäle Marcociu, canal idernii la PMj50» (1). ciasu.

(1)

1. Bianu, Catalogul manuscriptelor romeintWi. I, p. 353.

PARTEA IV. DRAGOSTEA SOARELUI PENTRU LUNA. Pe langa credinta cä soarele e barbat iar luna este nevasta lui, dintr'a cdror imperechere s'au näscut slelele, intalnim i o alta credinta cunoscurd de intreg poporul romanese, care ne arata pe soare i pe luna" ca frati, ca soarelui i-a fost draga luna, ca a vrut s'o iea de nevastd, cu voie câ anurnite irnprejurari 1-au impiedecat. Imprejurul acestei credinte, poporul roman are si o surna de povestiri, foarte interesante, pe Carl le insirdm in cele de mai jos. Fara voie,

i

intaia povestire se aude prin jud. Prahova in urmatoarea cuprindere (1):

.Soarele, cand a lost sd se insoare, n'a gäsit altd solie mai potrivita pentru el, decal pe sord-sa luna, pentruca era cea mai frurnoasä fapturd, fiindca era intre fecioare, cum era el intre flacai, si pnin urmare a logodit cu dansa. lar cand a lost la nunta, ariciul o strans mormane de pulbere la curtea soarelui. intrebat fiind ariciul de logofetii acestuia, ca de ce face aceasta, el a räspuns: Pentru ca sä manance caii nuntasilor! Logofetii atunci i-au zis : Apoi, pulbere sä rnanance caii ? Da, raspunse ariciu1, pentruca daca a ajuns timpul ca i

sa iea frate pe sora, Dumnezeu nu o sa mai ploua ca sa creased iarba pentru vite si prin urmare, caii trebue sä se (1) Am pornenit la locul cuvenit credinta muscelean'a care spline cä Duninezeu §i-a dat sama despre o viitoarc dragoste dintre soare §i lund i ca pentru a o preintampinit, a mainit pe-alocuri luna, ca sä nu fie 41 de frumoasa, §i prin urmarc a§it de draga soarelui.

106

de pe acum, sa manance praf, ca sa nu le villa greu

invele

mai pe urma ! Auzind logofetii acestea, au spus soarelui, si acesta, de frica, n'a mai luat pe tuna". i de atunci, ei nu s'au mai intalnit, fiindca i-a despartit Dumnezeu.

lar ariciul, pentruca a fault acest bine, se zice ca e peat sa-1 omorim. (1). Aceasta povestire, mult mai bogata in amanunte si mutt frumos scrisä, o aildm si in mud. Mehedinti, in urmatoarea cuprindere :

(Ci-ca, fartate, in vremea de demult, cand de abia urzise Dumnezeu pe oameni, pe soare incepuse sa-1 !Nita vant de insuratoare. li uitase, dragutul de el, datoriile cu cari fusese harazit de Cel-de-sus. Pe unde trecea cu carul lui de foc, era chiu si vai de cele ce se intamplau pe urma lui. Cand se Vasa din goana cailor mai aproape de pamant, i atunci era präpad de friploare; cand se ridica sus, in slava cerului, si atunci inghela paserea in sborul ei. Dumnezeu, uitandu-se atunci intr'o zi prin fereasta cerului,

ramase uimit de cele ce facea soarele in calea sa. Tot ce facuse el pe pamant cu atata sudoare, era acum in flacari. Repede chema doi paznici dela Lfsa raiului, le dete doi cai inaripati si-i trimise sa cheme pe soare la el; ci-ca in ziva aceea se innoptase mai de vreme ca ori cAnd... Dar bine, fatul meu, eu fe-am pus sa luminezi !Damantul, dar sa nu strici ce am facia eu! -zice maniat Dumnezeu. Doamne, iarta-ma de cele ce am faptuit! Nu mai stiu

pe ce pamant ma aflu de focul ce ma arde pe suflet. laca, iubesc si eu o mandra craiasa! raspunse smerit soarele. mie nu mi-ai spus nimic? Faci asa de capul tau ? Apoi, vezi, eu sunt si bun, dar i cand ma necalesc, nu mai i

(1) Otescu, op. cii., p. 63 4. uncle se adauga si aceasta reflexie: Pe cat se vede, in inchipuirea poporului, ariciul e on fel de filosof, cum crede poporul pe filosof, adica a toate stiutor modest, care isi vede de filosofia lui retras de restul lomii, sau tactit cat e in lume, a§a ca no intervine decat cand crede el cã trebue, plin de o morald desavaisità, i pe care o exprirna mai bucuros prin Ode, ca sa mi jigneasca pe nimem, sã no spuie cat ar trebui, ci sä lase a se intelege mult mai molt decat are el aierul ca rea sa ptne `. i

107

poti avea potriv5 inainte-mi I Si cine e acea fata pe care tu o iubesti ? Luna, Doamne! Cum, pe sora-ta s'o iubesti tu ? Sange din sangele t5u?

0, nelegiuitule ce esti ! Nu te gandesti la pacatul ce faci ? M'am gandit, Doamne, dar n'am c.,?. face. Noua ani de-a

randul am colindat p5mantul in lung si curmezis si de potriva-ini tot n'am gasit. Eu o vreau pe ea, macar orice mi-ai face lurninatia ta !

Bine, asa sä fie, v5d eu cat esti de nesocotit, dar inainte de-a te duce s5 pregatesti nunta, aide cu mine prin iad, sa-1 colindam dintr'un canal in altul, prin toate vägäunile lui, sa vezi si tu cat sufar ala cari s'au tinut cu surori-sa, c'apoi pe urma, sa nu-mi bagi vin5 de nimic ! Fac, Doamne, ai cum imi zici, ins5 orice ar fi, eu tot nu-mi calc cuvântul.

Si purcesera spre iad. Ci-ca de ziva aceea, noaptea a lost lunga de tot ! Se zicea cã n'are sä mai fie lumina! Oamenii dormiau zi, dormiau noapte, apoi se desteptau, mancau si iar se culcau; apoi iar se sculau i ziu5 tot nu se mai facea. Chiar dobitoacele se salurasera de atata somn i odihn5. Cum intrar5 in iad, Dumnezeu si soarele pe data fur5 isbiti de o duhneala ; si cum intorceau capul, din toate partite se auziau gemete si tipete de durere. Prin mijlocul iadului curgea o apa namoloas5 puturoasa. In aceastä apa o muli

time de oameni se luptau sä scape de droaia de semi ce, incolaciti de grumazul lor, abia ii lasa sa rasufle. Acestia erau cei ce se bucuraser5 de lacramile vaduvii si banul saracului! Strigatul lor te infiorau. Si cu toate acestea, nimeni

nu le da nici un ajutor. Mai departe, in niste piulite inrosite in foc, erau pisate cu un pisalog femeile ce'n vie* lor necinstisera sfintenia (1) casei. Ele sbierau in gura mare : .iertati-ne, iertati-ne, ca nu mai facem !., si cu toate acestea, nici la ele nu se uitau nimeni.

Soarele privia mural calre ele, si frica ce-I cuprinsese, ii faca sa tremure. Dumnezeu, vazandu-1, zambi putin si coll (1) In text: necinstkerft ru,inea

the

pe un drum, unde era rnai intunerec, de nu se zaria nimic, si se indrepta spre locul uncle erau chinuiti cei ce se ieau cu surorile lor. Pe deasupra lor se auzia inteuna, un falfait de aripi, si din cand in cand, tipete prelungite ce spintecau aierul. Soarele nu mai putea de frica sã nu rataceascä, si apuca pe Dumnezeu de mana. Vru sa vorbeasca, insa nu putn. $i cum drumul incepuse a fi pietros, si putin ocolit, de-odata vazil la capul lui un cupfor mare, din care iesiau limbi de foc. Inauntru lui se zariau niste trupuri, ce erau aruncate fara mila cu niste cangi lungi si incarligate, unde bâlbära dogoarea era rnai mare. Soarele se infiora si mai tare, si nu se putn opri fara a zice : Ce e aici, Doamne, de casneste asa rau pe nenorocitii astia ?

Ce sa fie! laca niste nelegiuiti ce s'au luat cu surorile lor !

$i nu ispravise bine vorba Dumnezeu, cand dracii incepu-

ra sä scoata cu cangile lor incarligate pe unii afara din cuptor, ii puse fara a hal sama la scrasnitul lor pe niste mese de fier inrosite in foc, si-i intepenirä ca sa rm se mai miste, cu carlige muiate in otrava. lar cand de durere da sä zica ceva, de-o data, dracul, din un ceaun de fier, le turna pe gura plumb topit si astfel le amortia vorba neispravita! Doamne, Doamne,--zise soarele plangand de mila, mare puterea fa, de ce nu-i ierti pe sarmanii astia de chinurile ce le mai au ? Cu ce ti-au gresit ei? Cum sa-i iert ? Atunci de ce te-am adus aici ? Asa de florile marului ? laca, una ca asta ! Eu ma osteniiu pana acum sa-ti arat ce te asteapta, i tu ce-mi vorbesti! Fie, Doamne! Daca In esti nestramutat in poruncile

tale, eu nu pot parasi pe sora mea. 0 s'o ieau de sotie, ce-o fi sa fie! 0 sä indur i en necazurile nenorocitilor astora,

si apoi, ate zile oiu avea, n'oiu fi nebun sä stau neinsurat, daca

nu-mi gasesc alta potriva mie. Vreau

i eu sa flu in

randul lumii !

Bine,zise Dumnezeu, sä nu zici ca nu le-am sfaluit ! lata, copilul meu, de povaluit te-am povaluit, de probat ti-am

109

aratat proba,vazusi pe nenorocitii ästia,si cand ti-o ven1 randul si tie la chinurile astea, atunci sa nu zici iarta-mä, Doamne" i multe alte minciuni ! Pentru tine, allä, am pregala alte suferinle si mai grele; si daca tot cutezi, am sa le rnai rele ! Si mai rele, s:1 fie, Doamne, am sä le rabd. Ce-o sa fac? Mi-a venit randul i-nsuratoarii. Toti flãcãii nascuti cu

fac

i

mine odata, s'au insurat de atatia ani, numai eu am ramas. Am ajuns de ras in fata lor. Imi zic Ca nu stint om, multe altele. Chiar sfintii au inceput sa-si bata joc de mine. Zic i

ca sunt vrajit ! Si tot rugand soarele pe Durnnezeu, purcesera indarat si

iesira din iad. Ci-ca, atunci cand a iesit din iad soarele lui Durnnezeu, se zice cã a fost asa de tare lumina, ca cei ce au fost pe afara prin batatura, au cazut jos ca orbili. Lumea incepuse a uita cmri e lumina. Veni si ziva nuntii! Din toate colturile pamantului, inlpãratii mici si mari o pornira din craiile lor, cu tot ce aveau rnai bun in tam lor. Pe caii cei mai vestili din hergheliile lor, aduceau saci multime, plini de nenumarate prezenturi pentru nuntä. Inele de aur, pietre nestimate, smaragde, rubinuri,

toate erau carafe cu prisosinta, zi si noapte, la vestitul palat al soarelui! Din zori Ora in seara nu mai conteniau curtile domnesti ce sosiau rand pe rand. De-abia mai incapeau oaspetii in palatul de cristal al soarelui. Incepuse sa-i gasduiasca si pe camp, sub corturi de verdeata. Sosira imparati de unde nici cu gandul nu gancliai. Era o mandrefe, Doamne, de ce vedeai 1. Fel de fel de irnbracaminti, fel de fel de podobi pe ei ; straluciau de sus pana jos in nestimate. D'apoi domnitele lor, apoi crãiesele lor, ce mai mandrete pe ele; nici nu le puteai vedea, fara a ramane pe loc inmarmurit! Toate Ii aveau parul resfirat pc spate si prins in nenumarate ace de aur, cu nestimate in capul lor. Cele cu parul balaiu ca spicul graului copt, Doamne, Doamne, zane erau, mu altceva ! Ce sa va mai spuiu ce a fost! Eu stiu ca ce-am vazut, sä traesc Inca de zece ori alai, si tot n'am sa mai vad ! Era un bielsug apoi de voinici, imbracati In haine de o-

110

tel de sus panA jos, ce purtau la brau sabie si cutit, ce aveau manerile sapate in oase rare si umplute cu bielsug cu aur si pietre scumpe. Calcau mandri prin poienile inverzite si se uitau cu drag la domnitele ce culegeau flori cu mireasmA neintrecutä de prin tufisurile grAdinii soarelui. Peste toti oaspetii veselia domnia i curtile vozilor tot sosiau, care de care mai mandr5, mai frumoas5. Se incepuse nunta, cand iat5 prin multime venia alare lafalogul de mos Nicola (1). Faceti-mi loc, striga el, faceti-mi mai repede loc, sä vad ce n'am mai azut, sä aud ce nu e de crezut: cum se iea fratele cu sora ! Toli se intoarser5 spre el si incepur5 sa rad5, unde 11 vedeau asa de durduliu. Radeti de mine, dar nu stip ce v asteapt5! Peste vreo calava vrerne, o s5 v5 bltistämati i slea, si ursoaic6 (2), si tot !

descalecand, scoase din o traistä de fier järatec, ii r5slira pe o tavä, pe care apoi o puse langa botul calului ca sa manance.

Calul se apleca spre tava, si and atinse cu botul cärbunii, se fripse, nechezA o data si zmancindu-se din mana ariciului, o luA rasna pe camp. Vedeti ce mi-a facut calul meu ? De ati ti, n'ati mai rade i all Incepe a plange! De ce, de ce, mos Nicola 1- intrebar5 mai multi printi de o data.

De ce, de nu ce, iat5 ce e: vazur5ti, am dat calului sa manance jaratec, si el, frigandu-se, a luat-o razna pe camp,

nestiind s5rmanul c5 peste cat5va vrerne in loc de grail*, va g5s1 numai pratec pe pamant! Ei, i ce e cu asta ! Par'c5 ca el n'ar face ori si care ! Cum se frige omul, de durere, caut5 sä nu mai puie mana pe foc. (1) Ariciul. Este socotit la tara ca mai vechiu Ca Dumnezeu pe pämânt. A lucrat irnpreuna la facerea pamântului, sfdtuincl la multe incuraturi pe Dumnezeu. Cf. T. Pamfile, Povestea lumii de delimit. p. 22-24, 31-39 i 40-42. (2) Destinul.

111

Da, asa e, toti fugim de foc, si cand colo, nu stim ce ne asteapt5 !

Of, spune odat5 ce ne asteapta, ca puma cand s5 ispravesti, iaca se sfars1 nunta acum trebue sa mergem la osp5t. Incepe cheful i dumneta tot nu ne povestisi ce ai de i

zis ! lat.& copiii mei, ce este. Puna acum aveam un soare care ne lumina si ne incalzia, si cu totii stim ca vara, de focul lui, nici in gaur5 de sarpe nu ne putem lipsi de vapaea lui. Dar cand el s'o insura si-o avea copii, n'o sa mai fie si alti sori, si atunci, ce are sa fie pe p5mant? 0 sui mai fie atunci burueana, o s5 mai fie atunci pasere pe cer si orat5nii in curte, vita in curte si jivini in padure? N'are sa mai fie nimic. Si in loc de ele, de caldura, totul are sä se prefaca in jaratec, si noi toti. de vapaea lui fierbinte, o s5

pierim de sete si foame, pentru Ca apele secand odatã cu izvoarele lor, o sa se duca si buruenile si dobitoacele de pe pamânt. Vedeti. ma copii, ce ne asteapta ? i cand eu am dat calului Viratec, voi v'ati mirat. SA nu va mirati, baieti ;

v'am aratat ce are s5 fie! Là e mosule, ai dreptate! Ins5 osp5tul care incepuse si vinul ce se vedea turnandu-se prin potire, le faca sa le piara din gand vorbele mosului i incepura sa manance i sa bea ca la nunta. Era o veselie si Lin chef, ce s5 zici, ca la zile de astea. Beau si mancau si imparatii si imparatesele, de nu se incurcall. Insa and era la pahare, mai lasau fudulia la o parte si chemand pe paharnic, isi umpleau din nou paharul zicand: Mi s'a rasturnat pe masa! De mutt ce se rasturnaser5 paharele, veselia ajansese la rnarginea ei, si masa spargandu-se, incepuse dantul, dup5 cantecul unor 15utari adusi din niste locuri foarte Indepärtate, ce numai de dragostea lunei isi parasisera cuibul i ve-

nise sui desmerde pe nuntasi cu cantecele ce nu mai fusesera auzite. Toll vorbiau i edeau ca la ei acas5, nestiind cum sa inveseleasca pe miri, ce, de mull Ice se iubiau, se uitau abia zambind pe la scaunele in cari se intronaser5, la oaspetii ce se bucurau atat de mull in niste locuri atat de frumoase, cum nu se dovediau allele pe pamant.

112

Dumnezeu, de cu zorile, luase sub carma sa carul soarelui, ca de, o data se insoara omul si are si el dreptul la o zi de satiu, pi-I linea asa de sus de data asta, ca pe pamant era cum e mai bine: nici prea cald, nici prea frig. Era, ma rog, ca o zi de primavara, cand vine randuneaua i cocorii. Ci-ca, fartate, se zice din batrani ca ziva aia a fost cea mai lunga, pentru Ca Durnnezeu a tinut carul cu foc al soarelui tot rnereu in acelas loc, pana cand s'o ispravi cu nunta. Auzind Dumnezeu vorbele lui mos Nicola, deodata se gandi el la cele spuse de ariciu i zise: De, de, vezi, tot mai destept ariciul ca mine. Bine, zice el; eu om batran, sa ma ieau dupa vorbele unui infumurat ca soarele i sa-i dau voie sä se insoare, fara sa ma duc, barern sä intreb la higiul (1) lui pe ariciu, sa vad ce zice el! El, nurnai cat era cu gandul la lima si cat p'aci, p'aci sa aprinda pamantul, dar sa aiba i copii! Ce bine a vorbit el! Auzi, auzi! Sa fac eu, om batran, ce zice el, un biet flacaiandru! Chiar acum am sa-i despart, ca de unde nu, el cu copiii lui, are sa-mi dogoreasca i parjoleasca tot de pe pamant.

i seara .$1 de-o data incepe sa miste carul in spre apus, purcese a se face mai repede ca oricand. Spun batrani ca in ziva aceia s'a inserat mai repede ca oricand. Oaspetii benchetuira inteuna i intenn timp, chiar luna cu soarele dantasera. Se zice ca a Yost atunci atata stralucire si foc de dragoste in ochii lor. ca mesenii ramasera uimiti de vapaea asta ingereasca ce-i unib. Lacrami Icurgeaul, Wä sa vrei, de nevinovatia acestei mirese, cum n'a mai lost alta pe lume, si de mandreata mirelui, curn nu s'a mai dovedit altul de atunci. Asa se zice din mosi-stramosi. Cu sosirea noptii, imparatii, imparatesele, prinlii, craiesele incepura a plea i inainte de a se duce, veniau de-si luau ziva buna dela miri, urandu-le tot ce stiau ei mai bun pe pamant si in cer. Se mai povesteste Inca, CO la plecarea mirilor in spre palatul de cristal a fost atata dulceata in privirile lor, in cat top dusmanii din lume s'au impacat atunci si au trait multa vreme in dragoste si bine! _ (1) Locuinta.

113

Dumnezeu nu lasase nici o clipa ca timpul sa treaca, si trimise numai decal doi telegari neintrecuti ca s5 f tire pe soare i pe tuna inainte de a intra in palatul de cristal. Ii

trimisese cam de mult si nu se mai intorceau. Dumnezeu incepuse a se ingrijora si tot de o data a se mania, cand, far5 veste, vaza cum telegarii aduceau pearipile lor de ()lel pe cei doi mini. Cat ai zice ( Doarnne-ajut5., nici Dumnezeu nu se WU opri gandului de a nu sta putin uimit de frumuseta si blandeta de pe chipul lor. Dar aducandu-si aminte de spusele lui Mos Nicola, se scul5 de pe tronul cerului, si cam rastit, le zise cele de fata : Voi vreli sã faceti ceea ce nu s'a mai facut si auzit pana ast5zi? Am caufat cu blandele s5 u opresc dela pacat, si tot n'ali ascultat. Eu nu voesc ca cele oranduite de mine in tineretele mele, sä ias5 din z5gazul lor, i deci eu, grin puterea mea, v despart. V5 blestem c5 de aici inainte, tu, soare, sa luminezi ziva, iar tu tuna, sa luminezi noaptea, si in totdeauna sä va alergati din zori 0115 in sear5 si nici o data nu sä va ajungeti. Insa fiind c5 durerea ce cade peste capul vostru are sa fie at5t de mare, iat5 v dau dreptul ca de dou5 ori pe zi sa vä zarili, sä va privili o clipa, s'apoi sa dispareti unul din fala altuia pentru putin limp. Asa are sa fie de-apururea, dup5 cum v'am blestemat eul lar Dumnezeu, ce nu mai putea de dragul for, pentru a nu fi vazuf cum lacr5meaza, s'a dat jos de pe tronul ceresc, si deschizand o portita, a intrat in grädinele raiului. Toate acesfea le-a fäcut Dumnezett pentru binele oamenifor Si noi, cafe rele ii facem! Se spune, farlate, cä atunci soarele s'a inrosif asa de tare, cum se inroseste el de drfgoste dimineata cand rasare pe sprinceana dealului, de cauta s5 zareasca, printre picaturile de rou5, pe tovaräsa lui, tuna, iar luna s'a ingalbenit asa de mult, cum o vedem fugind noaptea printre nourii trentuili, cand cerul e inourat Ei n'au mai zis nimic I S'au mai uitat unul la altul pentru ultima oar5, i desp5rtindu.se cu lacramile in ochi, au plecat in lume sa se caute de veci, si sa nu se gaseasca iar5s de veci

(1).

(i) C. Ditescu in Viola Nen-1111,1, no T. Panthle, Ceral a i paldallele ki.

ES.

8

114

_

Urmeazd a doua povesitre, o frumoasa versificatie, care ne aduce aminte povestea fetei irnpodobite ca soarele, luna si luceferii, si care, ca sa scape de tatAl sau, care voiA s'o iea de nevasta, dupa moartea mamei sale, ii cera sa-i faca felurite lucruri, doar n'o putea, si doar o scapA de marele pacat ce-o asteptA : Foaie de cicoare, In prundut de mare, latA cA-mi rAsare Puternicul soare,

Dar el nu-mi rAsare, Ci va sA se 'nsoare, CA mi-a tot umblat Lumea 'n lung si 'n lat, Tara romAneascA Si moldoveneascA, Lungis, Curmezis, Ware, nouA ai

Tot pe nouA cai: Patru-a ciumpAvit, Cinci a omorit,

Si tot n'a gAsit PotrivA sA-i fie Vre-o dalbA sofie, FAr' de mi-a gAsit

Si mi-a nimerit La nouA argele, Noud feciorile, In prundut de mare, Pe unde rAsare. A mai mititicA, Ca o floricA, In mijloc sedeh,

La lucru lucrh, Pe toate 'ntreceh. CA ea tot feseh, Teseh 'nchindisih

Si ea se numih lleana Simzeana,

Doamna florilor 5i-a garoafelor, Sora soarelui,

Spuma laptelui. Soare rAsArià Si soare-mi venih,

L'a gura d'argeh. Cu dansa vorbih, Frumos c'o 'ntrebh Din gurA-i ziceh : IleanA, Ileand, IleanA SAmzeanA,

Doamna florilor si-a garoafelor, Sora soarelui, Spuma laptelui, Tesi si 'nchindisesti, Fir verde 'mpletesti

Si mi te zoresti CAmesi sal-mi gAtesti

51 mi te gAtesti SA te logodesti, CA eu mi-am umblat,

Lumea'n lung si'n lat, Tara romAneascA, $i moldoveneascA, Lungis, Curmezis, MAre, nouA ai,

115

Tot pe nouA cai;

$i te'i bizui

Patru-am ciumpAvit, Cinci am omorit

De mi-ei isprävii Pod pe Marea-neagrA,

$i nu mi-am gAsit PotrivA prin lume, AfarA de tine!

De fier, de ()fel,

lar la cap de pod, Cam de-o mAnAstire, Chip de pomenire,

Ileana Samzeana, Doamna florilor

SA-mi placA $i mie,

$i-a garoafelor, Sora soarelui, Spuma laptelui, Ea dac'auzià,

C'o scarA de fier, Pánla 'naltul cer ! Puternicul soare, Ca puternic mare,

Din gurA-i grAih :

Und?.-o auzik, Bine cA-i parea, In palme-mi bAteh

Puternice soare, Esti puternic mare, Dar ia spune-mi : oare, Und's'a mai vAzut $i s'a cunoscut, Und's'a auzit $i s'a pomenit, SA iea sor pe frate,

$i frate pe sor. De mi-Ai arAth,

Atunci te-oiu luh, Atunci, nici atunci! Unde-o auzik Soarele-mi ofth $i iar o'ntrebh,

$i iar o rugh, $i iar o'mbih, PAn'ce Ileanh Din gurA-i grAih:

--Eu a te-oiu luh, Cum zici dumneata, Viteaz dac'Ai fi (I) Mo.F e aci o aferesare din strArno$.

Chip de cununie,

$i pod se fAceh, La pod, manAstire, Chip de pomenire ; $i iar mai bAteh, Scara se'ntindeh, 0 scarA, UsoarA,

De fier, de ()fel Pan'la'naltul cer, Dar el ce-n.ii fAceh? Pe pod ca-mi treceà. Pe scará sulk, Pe scard UsoarA,

Pe scarii de fier, In cuie d'otel, PAn'la'naltul cer. $i de-mi ajungeh, Unde se duce', ? Tot la mos Adam (1)

116

$1 la maica lova (1). Ei de mil vedeau, Nainte-i iesiau, Din gura-i graiau

;

0, prea sfinte soare, Puternice mare, Ce-mi calatoresti, De ne ispitesti?

La ce te gandesti Si la ce poftesti ? $i el raspund6, Din gurd ziceA:

Jaca Mos Adam,

Rau ca le pareii, Soarelui ziceh: ---Prea sfintite soare, Puternice mare, Unde-ai auzit S'ai mai pomenit, Unde-ai cunoscut, Unde-ai mai vazut

Sa iea sor pe irate, Si irate pe sor, Ca cin'n'o lad, Raiul c'o d'avea; Iar cine-o ltrA

$i cu maicd lova, Mie mi-a venit Vremea de'nsotit; Si eu c'am umblat, Lurnea'n lung si'n lat. Tara romaneasca,

In iad c'o intra. Soarle se uitä,

Si moldoveneasca

De mana-1 luau, In raiu mi-1 duceau,

Lungis, Curmezis,

Si tot n'am gasit Potriva sa-mi fie, Vr'o dalba sotie, Far'de mi-am Visit La gura d'argeh Numai pe sor'mea, Sor'mea Ileana, Ileana Samzeana,

Din ochi cautA, Nimic nu graih. far mosul Adam,

Si cu baba lova Raiu ca-i aratau $i de ce vedea, Bine ca-i parea: Numai mese'ntinse Si faclii aprinse, Cu pahare pline,

In antece line. Jur prejur de mese, Stau in cete dese, Sfinti si mucenici

Doamna florilor S'a garoafelor. Atunci mos Adam

Mai mari si mai mici,

Si cu moasa lova,

Sfinti mai maruntei,

Unde-1 auzin,

0 suta si

(1) Pronuntie popularA, in loc de Eva,

0 sula si

cinci.

Iar mai jos de ei, trei.

117

$i tot mai erh 51 tot rnai vedeti Femei cuvioase, Maicute duioase, Fecioare curate, Ucisi in dreptate, Osti de biruinta, 5i soti de credinta. $1 doar tot era 51 tot mai vedea, Putin de mergeà. Printre rdmurele, Da lbe pasarele, Canta'n viersurele, 51 nu prea cantzl, Ci se gongania, Din gura-mi ziceit:

Ferice, ferice, Ferice de noi, De parintii nostri Cari ne-au facut, Cari ne-au nascut, Si ne-au botezat, $i ne-au crestinat, Ca daca'or trai, Saraci n'or mai fi! De tot ce vedeh, Bine ca-i pareh, 51 se multumih. Afar' de-mi iesih, laras mos Adam $1 cu moasa lova Cheile luh, In iad II duceh, ladul descuih, In iad IJ bagh 5i de ce-mi vedeh, Paru-i se sbarlih,

Ca'n focuri ardeh, Greu se vaita, Hoti si calatori, Rai carmuitori 5i surori pismase, 51 soacre trufase, Fii necuviosi, Preoti mincinosi.

Afar 'and iesia, Soar 'le ce-mi vedeh? Uri porn ofilit, Un porn catranit, Printre ramurele, Niste pasarele Canta 'n viersurele, Dar nu prea chntA, Ci se vaith,

Din gura graià : --Vai $1 vai de noi, De parintii nostri, Carl ne-au facut, Cari ne-au nasal% Ca ei ne-au lasat, Nu ne-au botezat, Nu ne-au crestinat, 51 d'or rnai trai, Tot saraci c'or fi, Greu s'or pedepsi! De tot ce vedeh, Mu lt rau ca-i parea, Nu se rnultumial Foaie, foiceä, Soar 'le ce-mi Muhl?

De ate vedA, Nu se'llduplech Ci mare-rni plech, Ci mare-m1 sbura,

L'a gura d'argea,

118

Tot la sorA-sa

$i iar o'ntreba $i iar o rugd, $i iar o iubiià

SA-mi placA si mie. Puternicul soare,

Ca puternic mare, Unde-o auzih,

Pe dAnsa s'o iea.

Bine ca-i Ora

Ileana SAnzeana, Doamna florilor,

'N palme ca-mi bateh,

$i-a garoafelor, Sora soarelui, Spuma laptelui,

De nu-1 bagi in sam5,

Podul se'ntindeh, Un pod de aramA,

DacA-1 auzift

$i d'o mAnAstire, Chip de pomenire. CAnd le isprAvih,

$i dacA-mi vedeh

La ea se duceh,

CA tot nu sapd,

De mAni o luh. La pod c'o duceh, La pod c'ajungeh,

Ea tot mai cercd, Din gurd-i ziceit:

Frate, frAtioare, Puternice soare, Spune-mi mie: oare Cine-a cunoscut, Cine-a tnai vAzut, Cine-a auzit, Cine-a pomenit

SA iea sor pe frate $i Irate pe sor? Dar eu te-oiu hail, Viteaz dac 'Ai

fi

Si te-i bizui,

Pdna 'n zori de zi,

La pod de amnia, De nu-I bagi in sant& $i pod când treceh, Pod cA zornaih, Pod se clAtinh, CA n'a mai vAzut, Nici n'a cunoscut,

Ca n'a auzit, Nici n'a pomenit, SA iea sor pe frate Si frate pe sor. Floare si-o laleh Podul and treceh,

Mie sA-mi croiesti $i sA-mi ispravesti Peste Marea-neagra

Pe pod cdnd merget't

Un pod de aramA, SA nu 1 bagi de sm.&

$i la cununie

Catre mAnAstire,

Pentru pomenire,

Cam de-o mAnAstire,

SA-i fie sotie, Ileana Simzeana,

Chip de pomenire, Chip de cununie,

Doamna florilor $i-a garoafelor,

Iar la cap de pod

119

Sora soarelui, Spuma laptelui,

CA ei n'o gäsià $i n'o mai prindeh

Din gurA-i ziceh, $i-astfel Il grAih:

FAr 'de.... ce-mi scotea. $i'n nAvod trAgeh?

Frate, frAtioare,

0 mreanA de mare, Cu solzii de zare. Pe mal de-o scoteA,

Puternice soare, la mai spune-mi; oare Und 's'a mai vazut $i s'a cunoscut, Und 's'a auzit $i s'a pomenit, Mire le de-a dreapta, Mireasa 'nainte? Ci mi-a fost si-o fi $i s'o pomeni : Mire le 'nainte,

Pe mal de-o svArli:i, Sfinti din cer vedeh,

Jos se scoborh 'N palme cA luh $i mi-o curata $i mi-o tot frech, Solzii de-i cAdeA.

$i'n cer mi-o svArleh. Colo, mos Adam

Mireasa in stanga. Puternicul soare, Puternic si mare, De man'o lash, 'Nainte-i treceh,

Si cu maica lova,

lar ea, vai de ea,

Lund mi-o chemh.

Asa, de-mi vedeA,

lar ea, vai de ea,

Cruce ca-si fAceh, In mare sArih

MAre 'ngenunchih, LacrAmi cA vArsit,

$i mi se'nea

Pe Domnul ruga, Domn c'o auzih, Domn c'o asculth,

Unde mi-o vedeii,

Ei, mare, ca-mi sta De mi-o sclivisih, Nume cA-i dAdeh

Domnul se'ndurA MreanA c'o faceh Soarele-mi vedeh $i inmarmuria.

Din gura-mi grAiA, $i mi-i osAndiA:

$i se vAieta.

Lumea, cat o fi

NAvodari chemh, NAvod aduceh

Si s'o pomeni,

$i 'n mare-I MO, Multi galbeni ca da

Nici noapte, nici zi.

SA-i scoata dalbh. LuptA ce-mi Iupth, In desert erh

Cdtre rAsArit,

Nu yeti intAlni,

Soare and o sta Luna s'o vedeh Tot cAtre sfintit,

120

Luna d'o luci Cdtre rdsdrit, Soarele mi-o fi

Tot cdtre sfintit. Si d'atunci se trase Si d'atunci rAmase, Lumea cast o fi

$i s'o pomeni, CA ei se gonesc $i Inn] se 'ntAlnesc, Luna cdnd luceste, Soarele sfinfeste;

Soare cdnd rdsare, Luna intrd '11 mare (1).

Dintre variantele acestui frumos cântec pomenim Unatoarele:

Intaia se aude prin jud. Covurluiu : Cruci$ Pe raze de soare, Pe scursuri de mare, Tese lana, tese lana Simziana

Rdsboias de fier, Suluri de otel, Cu spata de sdrmd, Face pAnza bund. Soare câ venià D'as-te ziva-i da: As-te ziva lano, Iano Simziano ! Tese lara, dicbiseste, Si de nuntd se gateste. Tese lana, tese, In $i cu rnAtasA Lui soare cdmase; Fir si ibri$in, Lui soare, zdbun! lano, Simziano, Eu, lano, am umblat,

Currnezis,

Cerul si päindntul Ca ságeata $i ca vAntul, Noun ani pe noud cai ; Patru i-am spetit, Cinci i-am obosit. lano, n'am gásit, Potrivnica 'n lume, Fdr'decdt pe tine. Md cdsdtoresc MA cdpAtnesc.

lana ce zicetl?

Soare, luminate, Soare FrAtioare,

Trup far' de pdcate! Und' s'a mai vazut Si s'a pomenit SA iea sor pe frate, Sn facd pdcate, N'aibd 'n lume parte,

(1) G. Dem, Teodorescu, op. cit., p, 410 si urin. Dintre variantele pc cari nu le-am putut vedeà, citeazrt cântecul Ion Bradu i sord-sa din colectia lui Miron Pompiliu din 120, 1870 P. 32-43; Craiul ci sord-sa din colectia lui Marian, P. 152 6 ) si cartea d-lui T. Burada, P. 165-73. Descrierea raiului si a iadului, conform, legendelor crestine s'a se compare cu cea din ciintarea de stea, care incepe cu versul Acum ceasul mi-a sosit".

121

$i frate pe sor, N'a ibd 'n lume dor ! Ina inte-i manh

Pan' la Mos Adam $i la Baba lova. Adam ii vedeh, Spatele 'ntorceh, La crimi podidih

$i mi-i iudech $i mi-i fatish : Soare, luminate,

Nu ne-au crestinat, Pomeni n'au fäcut,

N'au la ce trai, N'au la ce muri. D'aleo, Mos A da me,

Ce-o mai fi si a stea ? Astea-s copilasii m e Facuti din iubit Cc s'au präpädit Tot nepremeniti, $i nepartasiti

Trup far' de pacate, Nu s'a mai vazut $i s'a pomenit, Sit iea sor pe frate, Sa faca pacate, N'aiba 'n turtle parte, $i frate pe sor, N'aibd 'n lutne dor.

$i nebote.zati $i necrestin ati,

Cheile !Ltd,

$i la ce muri.

Cheia raiului $i pe-a iadului.

Inainte mergeau, Da ei ce vedeau ? Doua catele rele $'un gard intre ele. Ele se mancau, Ele se rupeau, Ele se latrau. Soare câ 'ntreba ; D'aleo, mos A dame, Ce-a mai fi si astea ? Astea nu-s catele rele : $i sunt cloud cumnatele, Gardul dintre ele, E soacra intre ele ; Mi le 'mpaciueste,

La iad ca porniau, ladul descuiau

$i 'n iad ca-i bagau. Da' ei ce vedeau ? Niste pasarele Cant& 'n viersurèle. Ele cantau $i se vaitau : Doamne, vai de noi $i de pdrintii nostri I N'au la co trai, N'au la ce muri ; Ei frati buni a u fost

$i mi s'au luat, Pe noi ne-au facut, Nu ne-au botezat,

La parintii lor, Mana nu le-au dat, Pomeni n'au facut, Nu i-au botezat, Nu i- au crestinat ; N'a u la ce trai,

Mi le quwge, Toate bun e face Ca ma mulitei

122

1-arde inima

Ca prigoria. Inainte mergeau Da ei ce vedeau? Tot busteni parliti Sedeau jos lungiti, In iad randuiti. Soare intreba : D'aleo, Mos Adame, Asti busteni parliti, In iad rfinduiti? Adam ii spunea: Soare luminate,

Slaba si uscata, Este daruiala nasilor, Si a parintilor Cand n'o claruesc Cu inima toata,

Si parte ca n'are Tragatori sä faca, Tragatori de jug, SA se pomeneasca, Zica: bodaproste ! Inapoi ii intorceau

Si la raiu ea' se duceau, Psaiu1 deveniau (1)

Trup far' de pacate, Astea nu-s busteni parliti, Ci sunt oameni d'ei gresiti ! Ei cat au trait Tot rau au facut Si nu s'au gandit La rant facut.

Da 'n raiu ce vedeau ?

Inainte mergeau

Au la ce till, Si la ce muri:

Da ei ce vedeau ? Tot prin livezi verzi, Prin izvoare reci, Vedeau vaca slaba Slaba si tiscatã. Soare intreba : D'aleo, Mos Adame, Tot prin livezi verzi, Prin izvoare reci, Asta vaca slab& Slabit si uscata ? Adam ii spunea: Soare luminate, Trup far' de pacate! Asta vaca slab& (1) De vedeau?

Niste pasarele, Canta 'n viersurele.

Ele ca cantau Si se fericeau : Doamne, ferice de noi $i de parintii nostri, Ca ne-au botezat, CA ne-au crestinat, Pomeni ne-au facut Si ne-au partasit, Si ne-au spovedit, Lumanari ne-au pus Cand ne-am prapadit ! Inainte mergeau, Da ce vedeau ? Tot pomi infloriti, La raiu, randuiti, Soare intrebit : Daleo, Mos Adame, Asti pomi infloriti,

123

$i impodobiti,

In raiu randuiti ? Adam ii spuneh : Soare luminate,

Vite de cosite Leagane facute. Adam ii ziceh : Soare luminate,

Trup far' de pacate, Astea sunt oameni cinstiti, Ei cat au trait, Tot bine-au facut, Ei s'au spovedit $i s'au partasit, Pomeni au facut

Trup far' de pacate,

lnainte mergeau

Inapoi mergeh

Da ei ce vedeau ? Tot p'al nisipis, Fara fir de iarba, Fara pic de apa, Vedeau vaca grasä, Grasa si frumoasa,

$i voie le da De s'or cununh Si de s'or luh.

I

Far' de fir de iarba, Far' de pic de apa. Adam ii spuneh: Soare luminate, Trup far' de pacate, Asta vaca grasa, Grasii si frumoasa,

E dar dela nasi $i dela parinti, Cand o daruesc Cu inima toata, $i parte ca-mi are, Parte de pomang Tragatori sa fact% Tragatori de jug. Zice bodaproste $i se pomeneste. Inainte mergean

Da ei ce vedeau ? Patul

oarelui :

Te lipsesti de Tpat

$i de sfantul raiu, Vrei sa intri 'n iad? D'aleo, Mos Adame,

Vreau sã intru 'n iad, Sá ieau ce mi-e drag!

Atunci, Nici atunci !

Soare ce ziceà? lana, Simziano,

Hai sa ne luam, Sa ne cnnunam. lana ce-i spuneh ? Soare luminate,

Trup far' de päcate, Tu, ca sa te-apuci SA-mi faci un pod pe mare Cu noua razoare, Salcii prescidite

$i meri infloriti: Unele sa coaca

$' altele sa treaca, Soare luminate,

Si la cap de pod, Tu ca sa-mi ardici Naha. manastire, Pentru pomenire, Douazeci de popi, Noua arhierei,

124

Patruzeci si opt

land ce-i ziceh ?

Ooameni cArturari, Logofeti d'Ai mari, SA cante'n altar;

Trup fAr'de pdcate, Nu sh mai vazut

Suare luminate, $i s'a pomenit,

Atunci ne-om luh De ne-oiri cununii, Atunci, nici atunci.

SA meargd mireasa 'Nainte la mire, Soare casculth, Nainte mergeh, land, mare, lana,

Soarele ce fAceii ? Puternic erh, Cu gandul gandih, Cu biciul plesniii Pod ca fAuriit Si mi-1 sAvarsih.

In mare sarih $1 cd se'nech. Soare de plangeh, Dumnezeu nu vrea, Spurn mi-o faceh,

$i mai ridich, Alta mandstire Pentru pomenire, DouAzeci de popi, Noud arfirif,

Spurnii. Impietrata,

Ca tanclari de piatrA. Marea n'o rabdh, La margine-o da, Da un ciobAnas,

Patru zeci si opt Oameni cdrturari, Logofeti d'Ai mari, De cantA'n altar. La lana plech,

Cu-oile venih

Ara sA le dea, Foc ii trebuih, Creme n ' aveh 0 spurna-mi gasih, Cu-amanarul da Scantei cit sdrih,

De man ' o luh Si pe pod plecau. Cand s'apropiau, Dumnezeu nu vrea. $i mandstireh

Lund se faced,

Mare, se'nciuh Popii c'amutiau, Ei ca se'ntorceau.

Cu ciobandn cea, La oi fluierhl (1).

Prin jud. Braila se eunoaste urrnatoarea varianta : Potrivnica (2) n'a gasit. Ca soru-sa Ileana, Ileana Cosanzeana, Din ortrovarile marii, La cele nouA argele.

UmblA soare sd se'nsoare,

Noud ai pe noud cai. Noud pe drumuri a stat, Noud cai mi-a cumparat Alti'n graidiu cã i-a spetit, I

(1) G. Popescu-Cioc5nel. G. Patriciu, si G. Salvin, Brasoave, Bucuresti 1915, p. 113 si urm. (2) Pentru textul gresit : Hprotivnic can.

125

Tese-mi cheldesefle (1)

Si mi se gäteste Cu suveica d'aurel, Cu sulul de argirtel. Si pAnza i de mAtas5, SA facA lui soare cAmasA.

In gurA d'argeh Soare cA sosih $i el cA-mi ziceh:

Hai, soru-mea, Ileano, lleano Simzeano, Intinde-ti, neich, piciorul,

Si-ti iea condurul, Seacd-mi stifletul, CA eu am umbiat, Mu It mi'am trepAdat,

NouA ai pe noua cai, NouA pe drumuri mi-au stat, NouA cai mi-am cumpArat, Alti'n grajd cA i-am spetit, PotrivnicA n'am gAsit,

FAr' decàt, soro, pe tine Arde inimioara 'n mine !

Cu piroane de otel, Sus la'naltul cer, PAn'la Main Eva $1 la Mos Adam. DacA ei or vrea Atunci ne- om luh. Snare c'auzih, Puternic ce erit, Din palme bateh, Scara mi.o cladih Sus cA sd suitt,

Pe scarA de fer Chiar la'naltul cer. Eva cd-I vedeh La Adam strigh :

Adame, Adam; lea tu cheile Deschide portile, Pe soare sA-1 plimbi

Pe puntea iadului, Muchia cutitului. Adam auzih,

La soare se duceh,

Luna rAspundeh,

S'ash cuvAnth :

Lui soare-i ziceh : Frate, luminate, Trup fAr' de pAcate, Unde s'a aflat Si s'a 'devArat SA iea sor pe frate? Asta nu se poate! 51 frate pe sor, N'are'n lume dor ! D'o fi sA te ieau, Tu mie sd-mi faci, D'o scard de fier

Scare luminate,

(1) Coruptie, pentru chindise#e.

Trup fAr'de pAcate,

Dar tu ce-mi poftesti, Spune-mi, ce voesti ? Dar soare strigh, Fiindcd nu stih, ladul cA-1 dorih, ladul cd

-1

poftih

Adam se sculh, De mand-1 luh, La iad mi-1 duceit,

Pe punte II da.

_126

Puntea iadului.

Vezi de sufletul meu ! Adam I-auzih,

Muchia cutitului 1

Adam se sculh, La miilocul puntii sta. Puntea se misch Soare sapittA, In iad a-mi cAdeh,

i se fAceh, De mAnA-I luh, MilA

Pe soare-I scoteit, Soare cA uità,

Viermii-1 incArcA.

La soru-sa gAndiA, Adam ce-mi fAceh ?

Viermi neadormiti,

De mAnA-I luA,

Cu cap si cu dinti, Cu capul de os, Si el a vedea,

La raiu mi-I duceh, In raiu ce-mi vedeh ? Tot pomi inverziti, Tot pomi infloriti, Altii pârguiti,

Niste butuci pArliti La pAmAnt trAntiti.

Si el se mirh Si el intrebh : --Adame, Adame, Ce stint Ai busteni parliti De zac la pAmânt trAntiti Adam rAspundeh,

Lui soare ziced :

Nu-s butuci pArliti, Ci-s oameni negriti Negriti, nespovediti,

Cari nu si-au dat, Cari nu si-au fapt. Si sunt negri si pArliti Si de veci ei oropsiti. Adam se sculA, Acolo-i lAsi

$i eI cA-mi plea. Soare and vedeA, Greu se'nspAimAntA,

La Adam strigd:

Adame, Adame, D'ai fAcut vreodatA bine, FA s'acuma pentru mine :

Te rog ca pe Dumnezeu,

In ei pAsAri:le Mici si mititôle,

nindre, frumusele, ?

SboarA, ciripeste Si din plisc grAeste :

Ferice de noi Si de pArintii nqtri, De ne-au botezat, Si ne-au comAndat,

La dreapta ne-au dat! Au la ce trill, Au la ce muri. Aici d'or veni, Perici de ei o fi 1 Adam se sculh, Drumul acas' ii da. Soare acas' veniii, Pe loc cA uità, La lana gandiA In ostrovurile mArii La cele nouA argele. Aici c'ajungeh La gurA d'argeh, Soare cA strigit:

127

Hai, soru-mea Ileana, Ileana CosAnzeana, Tinde-ti piciorul

Luna cA zicea;

Soare luminate,

Lui soare ziceh : Frate Iuminate, Trup fAr' de pacat,

Trup fAr' de pacate, Und' s'a vAzut, Und' s'a pomenit Mireasa 'nainte, Mirele pe urmA ? Inainte mi-I da, In urmA ea cA sta,

D'o fi sa te ieau,

Din gurA ziceA:

Tu mie sA-mi lad !

--Dec& nevasta fratilor $i muma nepotilor, Mai bine asternut broastelor,

$i-ti iea condurul, SeacA-mi sufletul. Ea cA CaspundeA,

la, d'un pod pe mare, La capul podului

BunA masa crapilor ! MAnele sap faceh,

D'albA mAnAstire,

Chip de pomenire Pentru cununie. Soare se sculh, Puternic ce era

In mare ea se arunca, $i'n apa se scufunda Domnul insA, n'o rAbda, MrenaA mi-o fAceh De unde se sbAteh $i se svArcolia Un solz cd sarid, In cer se prinded, Lund se faced.

Din palme bAteA, Podul mi-I faceA,

La capul podului, Chip de mAnAstire, FalnicA zidire Pentru cununie. La gurA de-argea, Soare cA-mi venia Din gurA-mi zicea

Soare se sculà, Din palme bateh, In cer s'aninA. Luna cA-i ziceh:

Iai soru-mea Ileano, Ileano CosAnzean o, SA ne cununAm, La dreapta sA dAm.

$i ei cA pornia, La pod ajungea, $i pe pod mergeh, Mireasa 'nainte, Mirele re urmA. La mijloc sosiA, Aci se oprid,

Soare luminate, I

Trup fArA pAcate,

De vAzut sA ne vedem, De 'ntAlnit sa nu ne 'ntAlnim!

CAnd eu oiu fi la asfintit, Tu sA fii la rAsArit ; CAnd eu oiu fi la rAsArit, Tu sA fii la asfintiti

CA d'atunci s'a fart Luna luminat'.

128

Si trãesti cu drag,

Asa o-a fost dat! (I).

Prin jud. Romanati se aud aceste douä variante: Inlaid: Verde de cicoare,

Si dosurile, $i el cAuttt

Inteun ostrov de mare, Tasa lana, tasd

Om ca ea nu gdsitt, La lana venitt $i iar ii zicea :

Sculuri de matasA SA facA lui Soare camasA.

Ea ca nu-si tesett

lana, SaThzianA,

ScoalA de te gäteste

PSnA le isprAviA,

Soare cd sositt, Din gura zicett:

I

Si te primenest, Ca eu am umblat

lano, soru-mea,

Si am trepAdat,

Scoal' de te gAteste $i te prerneneste, Verde de lAmâle, SA te fac sutie, lana raspundeA, Lui soare, zicea: -- Verde tämaioarA, Soare

Si ca tine n'am anat.

FrAtioare,

lana d' auzitt, Lui Soare zicea : Piindcd e pricina asa, Verde iarbd mare, SA-mi faci pod pe mare, Eu sa ma gatesc Nunta sA sävãrsesc. Verde bob nAut,

Unde s'a auzit Si s'a pomenit

Unite a fAcut,

SA iea sor pe frate In lume nu se poate!

Und nunta sositt, lana se scullt, Si mi se 'nchinh $i mi se rugit ;

Umbld si alearga

CA e lumea lare. [oar de vei gasi vei potrivi (2). Soare a umblat

Si a cautat Mate vAile, Toate luncile, Toate dealurile,

Podul 1-a 'ntArit.

Doamne milostive, Primeste-md si pe mine ! Domnul ca un sfa'nt

Ianii i-a crezut Ea ce mi-s fAceh ? In caruid se suiit, Pe mare se da.

(1) N. Pasculescu, op. cit., p. 184-7. (2) In text: Doar de-oi gasi De te-oi potrivi....

129

Cand pe pod pornid, Podul se muid, Din cArutA cAded,

In mare se sprijinia, Razele-i pierid.

Domnul ca un sfdnt Puternic pe pdmânt, In cer o slAvid, Si'n tuna o faced.

A doua variantA : La soare rAsare, In mijloc de mare, Verde trei smicele, Sunt noud arg6le,

Tese lana in ele. La mijlocul lor,

0 mica arged, Tese lana'n ea.

'

Soarele aierga, Ziva si noaptea Ca sA se intdineascA, SA se logodeascA. Verde de nAut,

Pe cer i-a Verde avrAmeasA,

Sa ne lumineath, SA se pomeneascA! NouA am cIziopit,

Noud 'n drum a stat, Potrimlnic n'am aflat. Verde d'asotnie, SA-mi semene mie.

Verde trei aline Tu semeni prea bine, Sora mea, cu mine.

Soarele-mi vefliâ In gurA de-arged,

Ochisorii tAi

La Iana strigd:

Trupusorul tAu Par'cA este-al meu.

lano, dumneata,

Par'cA sunt ai miei;

Iano, sorA-mea, Tesa, tindecliefle,

lana cá strigh:

Si mi se gAteste. lana, Sinziana, Sora Soarelni Fata Sfantulni, Soarele-mi strigh:

FrAtioare, Unde-ai mai vAzut Si-ai mai pomenit.

Ian% sora mea lea-ma tu pe mine, lea-mA de sotie,

Ca eu am umblat Si mi-am trepAdat, Oleo, nouA ani,

Tot pe noud cai! NouA am omorit, T. Pamfile, Cerul 0 i podoabele lui.

Soare,

SA iea sor pe frate; Asta nu se poate. Dar tu ca sA-mi faci, De-o scard de fier, Cu piroane de otel Si noi sal mergem, Tot la Mos Craciun Ca e mai bAtrân, Si la Mos Adatn $i la Mama Eva, 9.

130

Noi ca sA mergem Si sA-i intrebArn

Pietre mi-o mänch (1). Atunci, dragii tatei,

S'atunci ne luAm.

Voi vä veti ha !

El a mi-s fAcea D'o scarà de fier Pan'la 'naltul cer Si la ea venih

lnapoi pleca,

S'apoi mi-i spuneA:

Iano, sora mea, Flaid 'la Mos CrAciun

$i la Mos Adam, $i la Mama Eva.

I

Dar soare ziceh:

lano, sora mea, lea-mA tu pe mine SA trAim pe lume AmAndoi cu bine. lana d'auziA

Lui soare-i ziceh:

Soare,

Haid' sA-i intrebAm

FrAtioare,

$i sit ne luAm. La scarA mergeh $'apoi mi-o plech, Tot pe scarA'n sas, AmAndoi s'au dus, Tot la Mos CrAcitin Si la Mos Adam

SA-mi mai faci tu una: Sit faci pod de cearA Pe mijloc de mare,

$i la Mama Eva Acolo ajungeh

$i lana intrebh: D'aba Mos CrAciune $i tu Mos Adame, $i tu Mama Eva, Voi ati mai vAzut, Voi ati auzit, Sã iea sor pe frate SA facA pAcate :

BisericA de cearA

Si popii t:t de cearA $i noi sA pornim SA ne spovedim, $'atunci ne luAm $i soti ca. suntem. Soare mi-s face& Tot ce-i porunciA: Vezi un pod de cearA

Pe mijloc de mare, Biserica de ceara, Popii tot de cearit $i la ea-mi Din gurA-mi grAih:

In lume, se poate? Mos Craciun auzià, Pietre ca-mi luà La un mAgar da, Din gura-mi zicei,

Iano,

CAnd mAgarul Asta

Flaidi, ne spovedim,

sora mea,

Podul l-am fAcut Si l-am isprAvit, Biserica de cearA

Si popii tot de cearA,

(1) In povestirea intaia, aricittl le soroceVe cailor sa rnânânce colb.

131

S'atunci ne ludm. Ei cä mi-si plecd

Tot pe pod de ceard, La milloc de mare. Iana sta, zicea, Lui soare ash:

Podul se topih, In mare cddeh $i se afundh Drunnezen nu ',red: hl maini iiprindea, Iii cer ii asvarlia

Soare, frdtioare,

Si

Noi ne-am pomenit

S'apoi le ziceh:

mi-i blestema,

Si noi am crescut.

Sd nu

Raze le nu ne-am vdzut. Lasa-ti, frate, razele, Ca sd-ti vad puterile! Soarele ce-mi fa.ceh? Raze cd-si Idsh,

Nici sd Vd gdsifi, Nici sa mai vorbiti,

pa 'ntalniti,

La un loc sa nu fig. Cand untd o fi la rasdru, lanl sei fie la apus (1).

Din jud. Teleorman, avem urmaloarele trei variante: Intaia Foaie verde salbd moale, Val bulzaz de mare, Spre soare rdsare

Soare cã umblit;

Tot ca sä se 'nsoare. Umb lh mandrul soare,

Pan ceale argele

Sd vezi, noud ai, Tot pe noud cai;

Mi-este-o argelutd,

Cinci a ciumpftvit,

Pan ceale resmicele,

Mica

De nimica,

Cu usi de sipcd, Cu rdsboiu de fier, Cu spate de otel,

Tese lana 'n el Patna de matasa Lui soare cdmasd; Fir si ibrisin, Lui soare zabun, Postav de cel bun.

lana cd fesh

Patru a spetit Si el n'a gásit Parirnnica 'n lume, Samene en el. La lana mergeh, Aste-zeu (2) ca-i da. Iana-i multumih, Soare cd-i strigh;

--Tese, lana, fese, Te cam chindiseste, Si te cam gdteste, S& ne logodim,

(1) N. Pasculescu, op. cit., p. 182 si urm. Se vede ca avem de aface cu o culegere rea, de:oare ce unele versuri stint mai lungi de cat metrul obisnuit. Prin urmare si melodiile acestor cantece nu pot fi cele adevdrate (op. cit., anexe p. I, cantecul 1 si 2). 2) Cre.1 ci Apt? e-Drunnezen,

132

Ca ne potrivim, Cd eu mi-am umblat, Lumea 'n lung si 'n lat, Sd vezi, noud ai

Odatd-mi plesnid, Scard cd-mi faced, Scard, vezi, de fier, TAlpici de otel

Tot pe noud cai.

Pan' la 'naltul cer. Iana c'o veded

Cinci i-am ciumpdvit, Patru i-am spetit,

Si eu n'atn gdsit. Potrimnicd 'n lume, Samene cu tine.

Soare, luminate, Trup lard de pdcate, Unde s'a vdzut Si s'a auzit

Sd iea sor pe frate, In !tune n'aibd parte ; Si frate pe sor In lume n aibd dor. Alei. soare, lurninate, Trupsorel fdr' de pdcate, Dacd esti vreun viteaz

$i nu ti-i, zdu, ndcaz, Sd-mi faci scard de fier Cu tulpici de old Pan' la 'naltul cer, La bun Dumnezeu. Noi sd ne 'ntrebdm Si sd ne 'ndrumdm 5i la Mos Crdcian Cd e mai batrdn, Si la Mos Adam. Pravila o ceti De s'o nemeri Si de s'o cddeh, Noi cd ne-om lua. Soarele cum auziii, Voia lanei cd 'mplinid Biciul cd-1 luh

De_mand-I lud

Pe scard-mi snih, La cer ajungeh. Dumnezeu cum ii vedeh, Spate le lor intorceh Si din ochi lacrdmi vdrsh, lana atuncea strigh : Doamne milostive,

Unde s'a vdzut Si s'a pomenit

Sd iea sor pe frate, Sd facd pdcate In fume n'aibd parte;

$i frate pe sor, N'aibd 'n fume dor! Dumnezeu ziced; Iano SAmziano,

Nainte plecati, Acolo sd dati De Mosul Crdciun

Cd e mai bdtrân, *tie de demult : Unde s'a vdzut Si s'a pomenit. De mand-1 luh, Inainte mergeh,

Mos Crdciun cum ii veded, Spatele lor intorced $1 din ochi lacrdmi vdrsh. La el cdnd ajungeh, lana cd-i striga :

133

A, bre, mos CrAciun CA esti mai bAtrAn ; Unde s'a vAzut

Adam tAlinacih: Copiii i-au murit Tofi negrijiti $i nespovediti. Asta 0 sA-mi f;e! Soarele ce-mi fAceh?

$i s'a romenit SA iea sor pe irate, SA fact' Ocate,

El nu se pocitih? Tot ziceh s'o iea, El, pe soru-sa. Adam ce facea ?

In lume n'aibA parte ! Mos CrAciun CA le grAii: Iano Sdmziano,

'Nainte plecati Pe drum intrebati, De Mosul Adam CA e mai bâtrdn, $tie de demult,

Inainte-i duceA

$i ce mai vedeh? Niste mese strAnse

$i la el a sunt Cheile Raiului 51 ale ladulai. Pe el inainte-1 da, Acolo frate ajungeh, Adam mi-i vedeh,

,

I

I

$i 'n iad ca-i bAgti In iad ei ce vedeA?

Trup far' de pacate, Poinan' ai Mcut

0 vacuta

slabd,

UscatA si slab& PAstea livezi verzi

Niste pomi parliti,

Si 'n cei pomi pArliti, Niste pasarele

$i bea ape reci

Stau la cuiburle.

$i cAdeh de slabä. Soare cA 'ntreU,

Unde-mi ciripesc, Par'cA te jelesc.

Si se rninuml,

Soare lurninate,

$i rAu ti-a pArut. lnainte-i ducat Dar ce mai vedeii?

De mAnA-i

Vai de noi, de noi, De parintii nostri, N'au la ce muri, N'au la ce tral ; Când ei or murl, N'au unde veni. Soarele 'ntreba

$i faclii tot stinse $i pahare seci, Si oamenii negri. Mos Adam ziceà:

Adam rAspundeh: Soare luminate,

Trup far' de pAcate, o vacA ai avut 51-0 ai daruit, $i Tau li-a parut. '

Din lad ca-i scoted $i 'n Raiu ca-i bagâ, Da 'n raiu ce veded:

134

Niste pomi infloriti

$i 'n cei pomi infloriti Niste pásárele IngAna 'n versurele. Din gurd-rni striga: Ferice de noi, De parintii nostri ;

Au la ce trai, Au la ce muri, Ei dad or muri,

Unde s'a vazut $i s'a pomenit Mireasa 'nainte, Mirele pe urma ? Soarele-i auzia, lnainte-i mergeh.

lana ce-mi facea ? In urma ramaneh

Au unde venl.

$i 'n gArlA srik Da si se 'nech Soarele dupa ea.

Soare cã 'ntrebh

Dumnezeu ii vedea,

Adam raspundeà: Soare, luminate,

Pe ei nu.i rabda,

Trup far' de pacate, Copiii an murit Orijiti, spovediti

$i toti prohoditi. Dar soare ce raced / Frate, nu se pocaih Tot ziceh sa iea, El, pe soru-sa. Adam ce facea? Din Raiu ca-i scoteit Drumul ca le da P'un pod ca merged lana ca strigh ; Soare luminate, Trup far' de pacate,

Pe ei ca-i fAcet'.1 Doi lnceferi,

De te uiti la ei. Dar Iana ce-mi faceâ 9

Ea 'n sus a sburit, Pe soare blastamh: Dar'ar Dumnezeu, frate soare, Frate soare, Mandre soare, Cdnd In oi fi la rdsdrif, En sd fin in spre opus ; COnd oi fi la rdsdril, Tzt

sd fii in spre sfingt.

Noi and ne-om intalni, Atunci ne-om pupa

$i ne om sarutal

A doua variantà: $oimanul de soare E puternic de mare, Umbra sA se 'nsoare ; Vremea i-a venit De casatorit. $i el ca mi-s umbla Cred, de noua ani,

Cred, pe nouA cai. Patru-a obosit, Cinci a ciumpavit

$1 el n'a gasit Protivnica 'n fume Sa se potriveasca, SA se 'nemereasca,

135

Papuc din picior Inelul din dest.

Al, soiman de soare, Mu It drag, frAtioare,

Si el sa lasat La nova arele.

De eoi vre-un viteaz, Tu mie sA-mi fad, D'o scarA de fier, Cuie de otel

Este-o argelusA, Argeit de marmurA,

Cu usa la vale, Cu ferest-e 'n soare, Cu suluri d'argint

Pan' la 'naltut cer, PAn' la Maica /ow $1 la Mos Adam To ca sd-i intrebi,

Scripeti de argint, Panza-i de mdtase, Lui soare câmase. Tese 'nchindiseste

Tamje

sa le spui

51 ti-o arath Dacd s'o Web,

Ileana Zunzeana

$i eu te-oi luh.

Deatnna florilor Si a garoafelor, Tese 'nchindiseste IacA, cd-mi venih

Ea ce-i porunciit Aia si faceA; D'o scarA de fier, Cuie de otel Pan' la 'naltul cer.

Soirnanul de soare.

Acolo mergeh,

Pe ea mi-o 'ntrrbh: la scoal', te gAteste,

Tarnja cd spuneh Mos Adam auzih, Barba 'n gura-si luh

Te

51-alt cuvAnt 111.1 ziceh.

Si gditdneste.

Ileano Zatnzeano, 'asulernene,ste,

CA eu sA te ieau, CA vreme mi-a venit

Cheile 'n mAnd ba Si la raiu cu ei mergeh,

De cAsAtorit !

Raiul it descuiA

Ai, soiman de soare, Mu It drag, fratioare, Esti puternic mare. Unde s'a vAzut

In el cd intrh Dar ei ce-mi vedeh?

$i s'a pomenit SA iea sor pe frcte Si Irate pe sor, CA e 'n lume dor? De trei ori cuvAnt ziceA, El, Irate, nu 'ntelegeh Din gurA-mi

gail

i

FAclioare aprinse, Mesioare 'ntinse PAhArtMe pline.

In jur prejur de masd, Niste pomisori Stint verzi infloriti Dar pan crAngurèle Niste pAsdrele, Da nu-s pAsArile

136

Din lad cd iesih Soimanul de soare, Mult drag, fratioare. Mos Adam ca-I intrebh : Soimane de soare, Mult drag, frAtioare, Ce tie cd-ti place? Raiul sau ladul? Soimanul de soare,

Ci sunt copilasi,

Mudd ingerasi ; Caritas, fericeste, PArintii $'odihneste.

Ferice de noi. De pArintii nostri ; CAnd ei ne-au racut,

Bine ne-au grijit ; Dacd or muri Au cu ce trAi, Cu ce ne pomeni. lard Mos Adam Din Raiu cd iesih La lad cd mergeh,

Mult drag frAtioare, Nimic nu ziceh CAci $i el stia CA nu se cAdeh. Alt cuvAnt el nu ziceh, IndArAt CA se 'ntorced, La soru-sa Ileana, Ileana Zdniziana,

ladul descuid, Cu ochii cA vedeh Faclioare stinse, Mesioare strAnse, PAhdr6le seci.

Pe ea cA mi-o 'nselh Da sA mi-o iea.

Imprejur de masa Niste pomisori, Nu sunt infloriti,

Ileana ZAmziana,

Doamna Florilor Si-a garoafelor, Ea, frate, cum auzih, Lui soare ca-i rAspundeh : Soiman de soare, Mult drag, fratioare, Tu mie sA-mi faci, Dacd esti viteaz,

Negri $i parliti,

lar prin crAngurele Nista pasdrôle; Da nu-s pAsdr6le Ci sunt copilasi Stint necrestinati,

D'un pod peste mare lute si mai tare. La capu' de pod,

CAntd-mi, ciripeste, Pdrintii pedepseste.

Vai de noi, de noi, De pArintii nostri, CAnd ei ne-au facut, Numai ne-au grijit ; DacA or muri,

0 d'albA mAnAstire, Fie pomenire.

N'au la ce veni ;

Ea ce poruncih, El, frate, faceh, La argea veniii,

Acolo sA ne cunune AtnAndoi de mand.

DacA or trAi,

N'au cu ce trai.

I

137

Dar ea ce-mi fAceh? Din argeA iesih Dar nu se gatih. Mai rau se cernih. De man' o huh, Pe pud ca mergeh.

Mult drag, fratioare, Indarat cand se uith, El pe ea nu mi-o vedeh, lute la sat alergh, Navoadele le-aduceh

Si 'n mare cA le bagh, Pe ea, frate, mi-o prindeh

Lui draga de ce-i erh,

Si pe pod ca mi-o scot& Soimanul de soar;

Inainte-i mi-o luh, El in urma-i ram'aneA, Ea se socotih : Decat sotie fratelui,

Mult drag frAtioare, El, frate, n'o cunosteh, Navoadele descarch. Ea pe pod ca rAmaneh. Dumnezeu aripi ii facea

Mai bine dna racului Si potmolul pestelui !

-- Ai, soiman de soare, Unde s'a vazut, Mireasa 'nainte Mirele pe urea ? C'un cuvant II inselh, Ea in urmA ramaneh $1 in mare s'arunch;

$1 'n cer ca sburh, Din gurA-mi graih, Atunci el c'o cunosteh. Ai, soiman de soare, Mult drag, fratioare, CA noi ne-om intalni

Dar ea nu se inech, Dumnezeu nu o rabdh. Mreana pe ea mi-o faced Si pan mare ca 'noth.

COnd Iwnea o piefi:

Tu la rasarit Si eu la apus: Tri la apus, $i eu la rasarit (1).

Soimanul de soare,

A treia variantä mai scurta

i

rnai cored culeasa:

Foaie trei smicele, Valcele, valc6le, Sunt noua argele

lana-i multurnia, Soare ca-i zicea :

Tese lana 'n ele, Cu rasboiu de fier, Foaie micsuneA,

Sculuri de ma tasa, Lui soate camasA; Fir si ibrisin, Lui soare peschir,

Soare ca-mi venia La lana trAgeh, Bund ziva-i da,

CA eu mi te ieau Sotioara mie, Din veac, din vecie.

Talpigi de otel,

Tese, lano, tese,

(1) Materialuni follzIonslice p. 13 i urm.

138

Foaie vioreh lana-i raspundea : Soare luminate,

Trup fara pacate, Unde s'a vazut Si s'a pomenit, SA iea sor pe frate, SA faca pacate, N'aiba 'n lume parte, Si frate pe sor, N'aiba 'n lume dor !

$i nu s'odihniii, Peste Mos Adam dadeh, Buna ziva-i da. Mos Adam le multumid, Soare se oprih, lana-I intrebh : Mos Adame, dumneta, De and ai trait, Ai trait, ai pomenit

SA iea sor pe frate, Sa Lica pAcate,

Foaie micsuneä, Soare-i rAspundeh, Din gura ziceh:

$i frate pe sor,

fano, durnneta,

Spatele'ntorca Din gura ziceh

Eu lano-am umblat

N'aiba.'n lume dor 1 Mos Adam cand auzill,

Tot pe noua cai. Trei i-am ologit, 5ase-am ostenit $i eu n'am gasit In cea lume mare, Samene cu tine, Cu tine cu mine,

Nainte, nainte, Veti vedea mai multe1

Cu noi_arnandoi, Doi luceferi ! lana mi-auzih

Mo Craciune, dumneta, Spune d'ai vazut Sau ai pomenit, SA iea sor pe frate SA faca pacate, N'aiba'n lume parte, Si frate pe sor, N'aiba'n lume dor ! Mos Craciun dac'auzih,

$i mi-i raspundeh: Daca este asd Repeie-ai faceit

0 scara de fier, Pan'la'naltul cer. Soare mi-auzift,

Din biciu ca-mi trosniii Scara cdrni faceh, De mArl'o luh

Pe scar'o suià La cer imi mergeh Mare CA mergeh

Nainte plecA,

Pe Mos Cráriun intalnià Buna ziva-i da ; El le rnulturniir Iana -1 intrebh :

Spatele'ntorceir, Din gura ziceA : Nainte, nainte,

Veti vedeh mai multe; El Liras plech Si mult nu mergeh

139

Pe Dumnezeu intAlnih.

N'aiba'n lume dor!

Buna ziva-i da

Domnul se mAhnia Astfel d'auzih,

se'nchinh. Dumnezett le multumih Si

i

De manA-i luh,

Si la Iana asculth, Caci Iana ash-i ziceh :

Pe punte.i vAra BrAnci mi le fAceit

Doamne, Domn prea sfAnt, Si mi-i blAstAmit Spune-ai auzit Din gurA ziceh : Sau ai pomenit, In veci despartiti SI iea sor pe frate ; SA nu vA'ritAlniti SA faca pacate Cdnd an rdsdrit, N'aibA'n lume parte , Ea la as/in/it; Si frate pe sor, Cdnd iu'n as/in/it, Ea la rdsdrit (1). I

In sfArsit, cea mai lung5 variantA o aflArn la Romanii din Serbia ; o transcriern, literar, cu observatiunile de nevoie

ale culegatorilor

:

Printr'ale smincele (2) La noua argele, La argeatia mica, Cu feresti de sticla, Inima-mi despicA.

Tasa lana, tasa Fir si ibrisin, Lui soare peschir, Peschiras cu flori, PAn'la subsiori, Panza si mAtasa,

Ca eu sA te ieau. lana de-auzia, Din gura-mi ziceit ; Soare luminat, Trup far 'de pAcat,

Un' s'a pomenit Si s'a mai vazut SA iea sor pe frate, SA-si facA pAcate;

Si irate pe sorA, PAn'la'naltul cer ?

Lui soare cdmasA.

Da tu ai sA te duci,

Soare rasaria In gura de-argea, Din gura mi ziced : Tasa, lanA, tasA,

PAnA la Nalbantu (3)

Tasa, schindosdste,

Tie ca sA-ti faca, Scara de-argintel, Toiag de otel, Opince de fier.

(1) Cules din com. Antonesti, jud. Teleorrnan, cornunic. de d-I M. Apostolescu.

(2) Necu noscut ca inteles, de cel ce dicteazä". (3) Faur (corespuncle hti Vulcan, ca ideie)".E si nutnele unui sat dobrogean.

140

Si tot sA ltel duci, Nona zeci de ani, Pe opt zeci de cai. $i tu ca sA umbli, Tot tara'n crucis, Frate'n curmezis.

$i tu ca sA-mi cati Po Mica" (1) tie,

SA-mi samene mie. $1 el se ducea. NouAzeci de ani

Pe optzeci de cai; $i el cA umblh

Tot tara'n crucis, Frate'n curmezis, $i el nu-mi gAsih Potilica lui, SA-i semene ei. Soare räsArih In gurA de-argeh, Din gurA ziceA Ids& Lean& tAsA, TAsa, schindoseste, De nuntA'n gAteste (sic), CA eu sA te lean,

Ca en n'arn

gAsit,

Potilica mie, SA samene tie! Lina de-auzih, Din gurA ziceh Soare luminate, Trup far' de pAcate, Datu sA te duci PAnA la Nalbantu,

Tie ca sa-ti facA Opince de fier, Toiag de otel, (1) ,,De potriva lui-, potrivnicä.

ScarA de-argintel.

$i tot sA te duci In cer sh te sui PAn la Mos Adam $i la Mama Eva. Ei cum vor da, Noi asa vom fAceh, Soare se ducea PAnA la Nalbantu.

Si lui cA Mceh Opince de fier, ScarA de-argintel, Toiag de otel. $i el sa duceA,

In cer se suia PAn'n la Mos Adam

$i la Mama Eva. Pe Mos Adam gAsiA

Tot arAnd la plug, De coarne tinAnd, Boabe sAmAnAnd

$i la boi sbierAnd. Soarele cA rnergeA,


Eu tot am aflat. Da noi sA mergem, Prin vAi ne plimbAm, SA ne stim cuvAntul, Ne-o rAbc1A pAmAntul.

Verde vioreh, Boii deing;t,

La iarbA cA-i da $i ei cA mergeh

141

Prin vdi se plimbh. DarA ce-mi vedeh ? In gura raiului 'Ntr'ale livezi mai verzi,

AstA vacd grasA,

'Ntr'ale paorlituri,

Nici nu dai de oase.

'Ntr'ale ape reci, Tot o vacA, Slabd si mársavd, De se rasmA'n coadä.

MA mir ce-a mAncat, Vezi cum s'a 'ngrAsat ! Mos Adam ziceA : Soare luminate, Trup fAr' de pAcate ! AstA vacA grasa, GrasA si frumoasA, Omul cu muierea I SArindar si-a fAcut, Lume c'a venit, Bine le-a pArut, Si cu voia bunA : De-aia vacA paste, Si mi se ingrasA ! Prin raiu se plimbh,

Soare antreba : Doamne, Mos Adame, Ce-o sA fie asta : Tot o vacA slabA, SlabA si mArsavA, De se rasmA'n coadA ? Mos Adam ziceh : Soare luminate, Trup fAr' de pAcate, AstA vacA slabA, SlabA si mai-say& Omul cu muierea ! SArindar si-a fAcut,

Lume c'a venit Si ei mi-au bufnit, De -aia vaca paste, Nu se mai ingrasA

Ce-o sA fie asta, Grasd si frumoasA, Tot carne vSrtoasä,

D'aveA ce-mi vedeA :

0 masa. frumoasA,

MA mir ce-a mAncat,

De-un corn viermAnoasA. Soarele'ntrebh: Doamne Mos Adame, AstA masa frumoasA, De-un corn viermAnoasA ? Mos Adam ziceh : AstA masa frumoasA, Bogatu-a prânzit, Sfiracu-a sosit, Omul s'a'ndurat, BucAtur'a dat, Muierea-a bufnit (I) Partea s'a'mputit.

Vezi cum s'a 'ngrasat.

Prin raiu se plimbh,

Soare intrebh : Doamne, Mos Adame,

De-aveh ce-mi vedeh, Niste purcelusi;

Verde vioreh, Prin vAi se plimbh, De-aveh ce-mi vedeh, 'Ntr'alte pArlituri, Tot o vacA grasA, -

GrasA si frumoasA, Tot carne vArtoasA,

Nici nu dai de oase

(1) A murmurat impotriva bunAtiltii bärbatului".

142

Pe unde cA. rdmh, Tot apsoarA-mi cura. Soare intrebA : Doamne, mos Adame,

Trup far' de pAcate, Aste pAsAri albe, Copilasi de-Ai mici;

Ei cdnd au murit Cu lumini in mdnd $1 pomeni la vreme, Ferice de ei De parinciorii lor,

Ce sä fie asta ? Niste purcelusi, Pe unde cA rdrnA Tot apsoarA-mi curA. Sare s'aplecit, Tot apsoarii-mi bea. Mos Adam mergeh De brdceri (1) cA-1 114 Din gurA ziceh:

Stai, apA nu beh,

CA dacA-o muri, I

Au la ce veni ! Prin raiu se plimbh De-aveh ce-mi vedeh. 'N niste rumburèle Niste pAsAri negre.

C'apa nu-i a ta.

Sed pe rdmurèle,

TorcAtoarea'n sat

CiintA negru-a jale, Soare intrebh Doamne, Mos Adame,

Cu ftirca a tors Si ea a cumpArat Si de pomand-a dat Si cu vole bunA. De-aia ei ca rd,riA $i apsoarA-mi cur& Prin raiu se plirnbit, De-aveh ce-mi vedeh, 'N'tr'ale rOmburele (2) Niste pAsArèle Cdnth viersurêle, De-i drAgut de ele.

Soarele intrebh: Doamne, Mos Adame, Ce-o sA fie asta : Niste pAsAri albe Sed pe rAmurôle, Canta versureie !

Mos Adam ziceh Soare luminite, (1) Bete, incingatoare la 11111w.

(2) Raniurele"

Ce-o sA fie asta? Niste pasari negre, $ ed pe rAmurele CdritA negru-a jale ? Mos Adam ziceit: Copilasi d-Ai mici,

Ei and au murit, Nici lurnini in mdnA, Nici pomeni la vreme,

Ferice de ei, De pArinciorii lor, Raiul isprAviA,

[In lad cA pornih], De-aveh ce-mi vedeh :

In gura iadului Doi busteni pârliti, La pamfint trântiti De smoilA smoliti,

143

Soare intrebh: Doamne, Mos Adame, Ce-o sa-mi fie asta ? Doi busteni parliti, De smoala smoliti, La p.amant trantiti ? Mos Adam ziceh : Asti busteni parlili Sunt doi frati iubiti;

Ei cat au trait, Ei tot s'au iubit, Dar dac' a murit, Raiul nu-i primeste,

Daca-mi este asa,

In ca sa te duci, La marea sa mergi, $i tu ca sa-mi faci Un pod peste mare; In captil podului, 0 mandra manastire, Tot de cununie. In usa manastirii Tu sa prisadesti Gutai si lamai Alte merenzdi (1),

'rasa. schindosaste, De nunta gateste,

Se coc poame 'ntai, In zi de San-Vasii, 'Mpartim la copii. Soare de-auzia, La marea mergea, Cati ghipili (2) era, Pe toti i-adunh, Si pod Itni facee Pod pisld marea, In capul podului, 0 mandra manastire, Tot de cununie. In usa manastirii, El ca prisädid Gutai si lamai

Ca mie mi-a dat

Alte merenzai,

Tot Mos Adam

Se coc poame 'ntai, In zi de San-Vasii 'Mpartim la copii. Soare ispravia, Soare rasaria,

ladul caL primeste. ladu-I ispraviit, Mos Adam mergeh,

La plug se ducea, $1 boi 'njugh,

la boi sbierh, De coarne tineh Si boabe risipià Si soare-mi rat.arih, In gura de-argeit, Din gura-mi ziced; ISI]

Tasa, Iano, tasä,

Si cu Mania Ea Pe tin' sa te ieau. lana de-auzia, Incepeh de-a plangea, Din gura-mi zicea : Soare luminate, Trup far' de pacate, (1) Poame sudice". (2) Bidignii, draci, ale".

In gura de-argeA, Din gura-mi zicea

Tasa, Leano, tasa,

144

TasA, schindosAste De nuntA-mi gAteste ;

Tu ce-ai poruncit,

SA meargA pe urmA. Soarele de-auzih, Mdna i-o schimba

Eu c'am isprAvit. lane de-auzia, 'Ncepeh de-a plangeh, Din gurA-mi ziceh :

$i pe urmA i-o da ;

Un'"s'a pomenit

Din gura ziceit; Doamne, sfinte Doamne,

$i s'a mai vAzut SA iea sor pe frate, SA-si fAcA pacate,

$i frate pe sorA, Pan' la 'naltul cer ? Soare de-euzih,

De mana c'o lua, La marea mergeh. Cand pe pod intrh, lana cA-mi ziceh: Soare luminate, Trup fAr' de pacate, Un's'a pomenit $i s'a mai vAzut Femeia ca clencial (1) SA meargA'nainte ?

Voinicul ca steagul SA meargA pe urmA ? $i eu c'am vitzut, Voinicul ca steagul SA meargYnainte ; Femeia ca clenciul

lama imi sbicid (2) $i catvh fugih $i cruce cA-si fikeh,

Decal cumnatA, Mai bine 'necatA I Soarele ce-mi fAceà ?

El eft se duceh Cati alovai (3) erh, Cu aloave mi da, Pe lana-o cAth, La margine-mi da, Nimic nu-mi scoteh, Decat ei scoteh Un puisor de somn. Pe mal cA-I scoteh, Pe burtA-I bAteh,

Spinarea-i negrih, Puiul nu raspundeit CA n'are de unde, $i nu vede-aude. Pe fana-o faceh, Dumnezeu-o fAceh Supt o niclioard (4) 0 mandrA mireand

(1) ,,Bdt, srnicea (nuia). Intelesul este: fent!ia care e s1ib ca o nuia-1, cred ca-i o gresall Clenciu ins2mneala deci cevA striimb ; steagul e drept, frumos ; prin urmare lana sz mirrt : cum, cevh mic, strâmb,:s1 aiba trecere inaintea steagulut ?

(2) Stnucid din man soarelttin. (3) Dicgonarul Ii,nbii romdne: alnavci nun fel de mreajd de prins peste";

deci aIova, pesear,cel ce umbla cu aloavele. (4) Racracini unde sade pestele. RaciiicinA mica".

145

Cu mustâti pe apd, Dumnezeu mergeh $i el cd mi-o luh, Pe cer mi-o aspdrlid, Lund c'o fOced.

Soarele-mi rdsdrià, Luna-mi scdpdld (1),

De cat se vedea, Nu se mai aiungeh, De se pomeniA (2).

V. Alexandri a cules acest cantec §i 1-a publicat intai la 1848. Nu arata locul de unde 1-a cules dar banuim Ca este din Moldova chip o notita care insote0e tiparitura i care-I arata ca facand .parte din colectia cantecelor poporului roman, adunate in Moldova.. Dupa variantele de mai sus, n'ar face sa mai reproducem §i varianta lui Alexandri, <,indreptata., i prin urmare, schimbath. 0 reproducem totu§i spre a vedea Ca acea .indreptare» a poietului, nu prive§te intru nimic fondul, iar din forma nu se inlocuesc numai versurile neritmice, cari din pricina unei culegeri nestitematice, se gasesc In abundenth in variantele de mai sus chiar, i pe cari, gustul lui Alexandri nu le putea ingadul. lata aceasta varianta : Urnbla, frate, mandrul soare, Umbin, frate, sd se'nsoare, Noud ai

Pe noud cai, Cari noaptea pasc in rail; Umblã cerul si piimantul, Ca sageata ca vantul, Dar toti caii-si obosih $i potriva nu-si gasih Ca sora sa, Ileana, Ileana Cosanzeana Ce-i frumoasd ca o floare, Intr'o iarnd fard soare. i

Sorioard Ileano,

C'amandoi ne potrivim

Si la plete si la fete $i la dalbe frumusete. Eu am plete strdlucite. Tu ai plete aurite, Eu am fata arzatoare, Tu fata mangaietoare. Alei frate, luminate, Trupusor far' de pdcate, Nu se afradevArat, Frati sã se fi cununat.

Catali tu de cerul tau Si eu de pAmantul meu, C'a5d vrut-a Dumnezeu. Soarele se'ntunech, Sus la Domnul se urch,

Beano, Cosanzeano, Haideti sd ne logodim (1) Apunea".Prin jud. Tecuciu, in scapatatul soarelui salt lunet

insem-

neazd vremea cand soarele mai are putin pana sa ajunga la zare. Dect e mat devreme ca apusul. (2) Giuglea si Vaisan, Dela Romanii din Serbia. p. 216 si urm. O. F. Pamfile, Cerul i nodoabele lui.

146

Si din gura cuvânta: Doarnne sfinte Si parinte, Mie timpul mi-a sosit,

Timpul de casatorit Si potriva n'am gasit Ca sora mea Ileana, Ileana Cosanzeana. Domnul sfant 11 asculqt

Din pietre scumpe Mut& Apoi mandri, el si ea, La biserica mergeh Dar cand nunta se faceit,

1

1

Vai de el, amar de ea l I

,

Candelile se stingeh, Clopotele se dogia, Sfintii fata si-ascundea, Preoti in genunchi cadeà,

Si de mana mi-I Iuà $i prin iaduri mi-I purta Doar cä 1-ar inspaimanth ; $i prin raiu inca-I purth Doard cd 1-ar incanta.

lar mireesa, vai de ea, Frig de moarte-o cuprindea

Apoi Domnul Dumnezeu

Valurile bulbucid

Cuvanta cu graiul sau, lar and Domnul cuvanth, Lumile se destepth Si cu drag il asculth: Cerurile strälucih, Norii din senin pieria. Soare, soare luminate, Trupusor far' de pacate, Raiul tu 1-ai petrecut Si prin iad inc'ai trecut Ce mai zice gandul tau ? Zice ca sufletul meu, Meg iadul chiar de viu, Numai singur sa nu fiu, Ci sa fiu cu Hearth, Ileana, Cosanzeana. Soarele se coborà La sora lui se oprih, Mandra nunta pregatih, Pe Ileana si-o gatia, Cu peteala de mireasa, Cununa de'mparateasa, Si rochita netesuta

far ea'n valuri cum treceh, Mreand de-aur se facea. Soarele se'nalth sus, Se lash tot spre apus Si 'n mare se scufundh La sora-sa Ileana,

Caci o mama se'ntindea

Si pe sus o ridica Si'n mare mi-o arunchl

Ileana Cosinzeana. lará Dumnezeu cel sfant,

Slant in cer si pe pamant, Mana'n valuri ca bagh, Mreana'n mana-o apuch, ,Wn

ceruri o aruncd

Si'n lund plin' o schimbd.

Apoi Domnul Dumnezeu

Cuvanta cu graiul salt ; lar and Domnul cuvanth, Lumile se spaimanth, Marile se tupilit, Muntii se cutrernurh,

Cerul se intunech: Tu Ileana Cosinzeana,

ufletel fara prihana, Si tu soare luminate,

147

Trupusor lard pacate, Cu ochii sã vA zAriti Dar sd fiti tot despartiti, Zi si noapte, plini de dor,

Arsi de foc nestingAtor, Vesnic sA vA alungati

Cerul sa cutreierati, 1.urni le sA luminati (1).

Cuprinsul acestor cAntece 11 aflam in urmatoarea povestire bucovinean5: Luna i soarele, zice ca au fost o data. fata. si fecior, si

tare se iubiau impreun5, pAn5 la urm5 au hothrit s5 mearg5 la judecata lui Dumnezeu: cum va rAndul el, asd sa fac5. s'a suit soarele intAi sus pe cer i dup5 dAnsul, luna. Dar Dumnezeu, fiindc5 erau asA de frumosi, nu i-a insurat, dar i-a I5sat ca sa r5mAie soare i lun6 pe cer si sa lumineze oamenilor. i numai cAnd e luna la sfArsit, o ajunge soarele §i-i zice: Buna dirnineata, lunä veche! Dar ea, pe loc, se intoarce primenit5, §i-i zice: Multumesc, durnitale, ca-s tot noual»(2) De asemeni se g5seste si in urm5toarea povestire moldoveneasca: Sf. Scare si cu Sf. Lund" erau fra(i. i Sf. Soare a vrut s'o iea. Sf. Lund s'a dus la Dumnezeu i i-a spus:

Zi-i sd-ti fac5 o rochie ca cerul cu stelele,i-a zis Durnnezeu,si atunci te-i duce! Sf. Soare atAt a umblat s'a c5utat, pAn'a g5sit o materie ca aceea, si-asA un croitor, de i-a fAcut rochie intocmai. A mers iar la Dumnezeu s5-I intrebe. Dumnezeu iar i-a zis: Zi-i sA-ti fac5 o rochie cum e cerul cu soarele i cu luna; atunci te-i duce. Sf. Soare iar a umblat, pAn5 i-a facut. CAnd i-a adus ro-

chia, aceasta, ea a luat si s'a piscal si indara a inceput a se departA, c5 Sf. Soare n'a mai putut-o ajunge.

i

el si azi

(1) Poezii popalare ale Ronuindor, eclifia 1908, p. 21-2.--0 variantà scurtA in ,ezdtoarea, XIII, p. 197. Alexici, Texte din lit, pop, rom. p. 51, alta, en acelas cuprins.

(2) Voronca, op. cit., p. 590.

148

umblä dupä dansa; si ar ajunge-o cand e plinã, Ca vin aproape, dar ea, cum vede cä se apropie, se Dica' (1). Aceasta credinta, cuprinsä in antecele §i povestirile de pan5 aid, a dat nastere la o surna de cantece populare cari

aratä nenorocirea ce s'a 'ntamplat atunci când un frate a vrut sa Se insoare cu sora lui. Asemenea Cantece se aud si prin Maramure§ (2).

In cele ce urmeazd, transcriem, pentru paralela, urm5toarea varianta : Inghiata apa Nistrului,

SI nu inghiata de ger mare, Da 'ngheata de-o suparare, Ca mandru crai vra sal se'nsoar e,

Sa ieie pe sora-sa. Sort, sort Magdalina. Garofita din gradma lea-ti napueli si rochmara $1 te du in chiliocira, lea-ti colaci de nout graie, $i haidein Ia cununie. Atunci din cas' oi iesi, Cand ca lea mi-i and, Drum de-arama Peste vain& Drum de-argint Peste piimant, Pe rnarginea drumului, Pomisorii raiului ; Prin tot pomul ramurele

Frunza de pe porn pick. Cand in biseric 'au intrat, Afara s'a 'nourat $'a 'nceput a fulgera ; Toti popil la dtnsii cdth, Da icoana Precesta A'nceput a Incramit, 51 din gur'a cuvanta: -- Stio, parinte. nu ceti,

Unde ai vdzut si se pate, Stt cununi surd cu frate ? Sangele n'amestect, Ct pacat ii cast gh.

Da pupa s 'a surdrat. $1 de mânt i-a luat, S'afara 'napoi i-a dat. Craisor s'a suparat, Si din gur'a cuvantat :

Soro, sora Magdalind, la-ti papuci si rochioard, $i cuiburi de pasarele, Sai la Dumnezeu de sboara. Cu penele aurite, N'arn rochie de'mbracat, Cand vom trece, sa ne cante. Nici papuci de incaltat, Ele, de iale ce canth, St-mi fac cu Dumnezeu sfat. Frunza'n pom se asezà. Craisor s'a suparat, Cdnd la biserica mergch, La Dumnezeu a sburat.

(1) Voronca, op. cit., p. 59). (2) A. TIplea, Poezii populare din Maramum,

p, 4-P.

149

Doamne, Doamne si parinte, De s'aude, $i se poate, SA cununi sord cu frate ? Si s'aude, $i se poate, SA cununi sord cu Irate! CrAisor s'a bucurat,

Rmâi, maicA, sAnAtoasit, Dacd n'ai fost bucuroasA, SA mA vezi plimbAnd prin casA, Cu lAcrAmi fierbinti pe fatA ; Dacd n'ai lost sAnAtos, RAindi nene, bucuros,

Si-acasA mi-a alergat,

SA ai de mine folos.

Si cu glas mare-a strigat, SAriti frati si voi hargati, Caii la cAruta dati, Si pe dAnsa mi-o strigati,

$i'n carutd s'a suit, $i'nc'o dat'a chinit:

De-auzi soro dela Wird,

CA eu amü, mA mdrit!

$i la mare-a poposit Prate, frate, frAtioare,

Ne-asteaptA ndnasu-afarA, Sfdntal soare, nAnas mare,

la uitd-te in spre soare, CA ma roade-un papuc tare,

Sjdnia land, mare nunA,

Spre sfAntul soare-a cAutat,

Ste lele droscutele, Luceferii vA'Ajei,

Ea'n mare s'a aruncat, El a'notat ce-a'notat, Si de dAnsa n'a mai dat,

C'aceia-s mai frumusei. Ea din cash mi-a iesit, Si frumos a multumit:

De inele ruginite, De ciolane putrezite (1).

Prin unele pärti se spune ca i astäzi soarele cearcA sA iea pe sora lui de nevastä, dar cA aceasta nu se induplecA cu nici un chip. CAnd soarele räsare, luna apune. Ca frati gemeni ce-au lost, soarele si luna erau de o potrivd de frumosi, ins5 Durnnezeu, ca s'o fereascA de soare, a ascuns luna in felurite pArti. pAnä chiar plo apa mArii, care i-a mai intunecat din strAlucirea ei de-odinioarA (2). Si fireste, nu-s nurnai acestea povestirile, despre dragostea soarelui cu luna (3). Subiectul acestor povestiri, deci nu rarnAnelegat numai de dragostea soarelui de lun6; ea priveste mai ales dragostea fratelui de sorA, despre care ne vorbesc multe cAntece si povestiri, cum de pild5 este acel cântec mararnuresau pe care 1-au dat mai sus, sau altul care aratA curn fratii fug in (1) Voronca, op. cit., p. 591 2; alte variante tot acolo. i una la p. 593. (2) Otescu, op. cit., p, 64. (3) Vezi N. Densuseanu, Dacia prcistoricd, Bucurestt, 1918 p. 113, st urm.

150

toatä lumea, pAnA acolo unde Este-un popA din doi jizi, (1) CununA pe cei fugiti,

dar care nu isbuteste s5-i impreune, asa cã Nici el nu s'a insurat, Nici ea nu s'a mAritat (2). Tot acest cuprins 11 alläm si intr'o legend& a unui pod

peste Dun!ire, fäcut de Traian, dupa spusa surorii sale, ra.rã de care nu voia s5-1 lea de bArbat. Podul a fost Mcut, dar cand fata s'a dus cu Traian ca sd-1 vad5, ea s'a aruncat in Dunäre i s'a inecat (3). Macedo-RomAnii cred inteo vraimasie dintre soare i luna. InFaia povestire e o frurnoas5 versificalie dupa o culegerei ea se datoreste d-lui G. Murnu, si care in limba literara' sund astfel: VA voi spune basm nespus : Ian ascultati-mi vorbele (povestea). Foarte frumos, cu parul blond, Era un voinic (flacAu), soarele. Ales (distins) $i cunoscut era; In toate adundrile, De frumuseta lui toti se mirau, FiindcA aveh el toate gratiile, Dar tuna, iubita sorA a lui, Era mult mai frumoasA, Cat frumuseta soarelui, E azi mai lurninoasá.

Unul cu altul se iubiau mult ca frati, $i ambii umblau ca gemeni, $i-atAt (de mult) erau ei lAudati, $i admirati de oameni ! (1) fid, Jidov.

(2) T. Bud, Poezii popalare din Marwnare, p. 10-1: Minn frati G Dern. Teodofescu, Pozii popalare, p. 4 5-421. (3) C. R.-Codin, Legende, tradifii i amintin istorice, Bucureti 1910. p, 14.

151

Dar and impreunA antând, Intr'o zi se preumblarA, Se ostenith ambii umblAnd $i la izvor se odihnirA.

Dar and se plecarA, apã sit* bea, Privirea lor le scapA, Ce strAlucire tremurA, 0, Doamne, inAuntru in apA ?

Dar de gelozie, soarelp, de acolo, Inapoi cu rusine se trage, Noroiu, un pumn luA,

$i pe a surorei sale MO o asvarle, $i fugi... De-atuncea amAndoi Pentru totdeauna se depArtA, Cu toate Ca aleargA inapoi (se urmAresc), $i acum se iubesc, si se iartA.

Pentru aceea, and iese noaptea in sus, SCA luna intristatA,

Privirea ei de dor nespus, E foarte turburatA (1).

Credit* aceasta o intalnim si prin jud. Valcea: ,Luna si soarele aveau la inceput o lumina egala. Luna insa, se tot Lauda cã ea este mai frumoasä cleat fratele ei. Atunci soarele, suparat foc, a luat o baliga de vacä si a svarlit-o lunii in fata, ea sa nu mai aibâ cu ce se laudà. De atunci a rámas luna cu o lumina mai slabä ca a soarelui. (2). Mai scurt5, si nu indestul de limpede, urrneaza aceata povestire: .Soarele

i tuna erau altadatä frate cu sor. Ambii luminau cu randul: soArele lumina ziva, si luna noaptea, si cum? Cand obosia soarele, lumina luna, i cand obosia tuna, lu-

mina soarele.

Cine stie din ce, intr'o zi, soarele se inhala cu sora sa de (1) P. Papahagi, Din lit. pop. a Aroin. p. 793-5. (2) G. Ciaupnu, op. cit., p. 84.Tot astfel povestesc i Bulgarii, pentru cari luna se läudd cd ea lununeazd intunerecul noptii, tin ziva. (L. Schischrnanoff, Ligendes religieuses bulgares, Paris 1896, p. 4).

152

par. El se necaji asa de mult, ca o apuca de cosi( i o tranti jos, sa-i plesneasca fierea De atunci se sperie frumoasa liana asa de mult, ca se ingalbeni la fata, in cat si 'Ana in ziva de azi ii ramase galbenarea. De atunci incA sunt suparati si neadunati ambii impreuna" (1).

Prin jud. Tecuciu se crede de asemene inteo neintelegere dintre soare i luna.Pevestirea am gasit-o mai inainte, and a fost vorba despre cresterea i descresterea lunii. In gacitori, poporul zugraveste vesnica fugareala dintre soare i tuna in chipul urmator: DouA surioare,

luti si sprinteioare: Toatã vieata fug, $i nu se aiung (2),

parându-i-se cu adevarat poporului ca soarele,la räsarirea caruia, luna. oricat de mare ar fi, ii pierde cu totul lumina, nu poate sa ajunga, de pilda, nici o data luna (3). (1) P. Papahagi. Din lit. pop. a Arm, p. 793. (2) N. Fasculeseu, op. cit., p. 10 ). (3) Soarele i una, zugrdviti intre stele, tot dupd op. cit., p. 100): Dintr'un eiurèl de alune, Numai douä gasiiu bune.

gicitori (N. Pdsculescu,

PARTEA VI. STELELE. 1.--INSTELAREA. Credintele poporului roman cu privire la stele, se pot orandui in chipul urmator: Cerul fiind locasul lui Dumnezeu, al Domnului Hristos, al

Maicii Domnului, al Sfintilor si al cetelor ingeresti, slelele

sunt fachile ce se aprind noaptea, spre a lumina sfanta lume a celor WA de starsit ,,Cum s'aprind lumanarile pe la targuri,- -imi spunea un taran batran, amintindu-si de vechea vreme a luminärii Tecuciului cu lumanari de sau, asa s'aprind pe cer intr'amurg. stelele, una Cate una. Cate-o data, cand noaptea e mai luminoasa, se vad putine stele, si Inca mai putine, cand lumineaza luna; dar cum cade noaptea mai grea, indata-mare vezi puzderia cea nenumarata de stele. (1). Altii cred ca stelele nu-s lumânari, ci candele, .ca sclipesc cum sclipeste lumina in candela., a sunt felinare atarnate de tortile cerului, ca sa ne arate i noaptea, locasul :

i

infricosatului judet al lui Dumnezeu (2). Credinta aceasta o intalnim si la unele populatiuni crestine din nordul Caucazului (3). (1) Comuna Tepu, jud. Tecuciu. (2) Idem, i alte par0.G. Cialisanu. op. cit., p. 59: Bolta cereasca e lumi-

nata noaptea, gall de luna. care nu e totdeauna pe cer. de niste lumanari ceresti, numite stele, pe cari ingerii le aprind in ftecare seara ca sa lutnineze pamintul noaptea, si le (in aprinse pima la ziuä". (3)

Revue des traditions populaire, XXII, p. 293 si 337.

154

Prin Bucovina, cu privire la instelarea cerului (1) se povestesc urmatoarele: .Cand s'a inceput lumea, oamenii lucrau la tuna, noaptea,

cum ar lucrà ziva la lumina soarelui, cä erau mai credinciosi isij nu erau legile impartite. Maica Domnului s'a simtit grea de Ovidenie. Pe atunci era unul, Cräciun. Ace la pornise 12 card cu povarä la moara. El era asa de rau, Ca nu !Asa pe nimeni sä doarma noaptea : pe fete, pe femeie, le batea, ca toate erau betege

i

stalcite.

Cand a pornit el de acasa, ma-sa le-a zis la fete: De-amu, culcati-va cafe o leaca pe rand, 'Ana' ce el va veni i apoi voiu dorml eu. Cand yenta el trasnind, huind,ma rog : 12 cara cu povara,toate trebuiau sa fie cu furcile in mana. Vine Maica Domnului in ziva de Ajun, la femeea lui Craciun :

Ma rog, las5-ma sa fac la dumneta Bucuroas5 te-as rasa, dara am barbat tare Mu! Uita-te, fetele mele: Una-i schioapa, alta-i oarba, a treia-i oloagä. Dar eu, uita-te, ce am pe trup si pe mani! Era toata ucisá. Maica Domnului stia.

Lasa-ma, te rog. macar in ocol sa ma culc! Ea a lasat-o. Atunci Inca nu era .soarele pe cer; numai luna umbla, si oamenii la tuna lucrau. Cum 1-a näscut pe Domnul Hristos, boii I-au aburit i femeia lui Creciun 1-a ajutat. Atunci s'a aratat i lucea16rul de seara pe casa lor, i apoi, slelele. Crãciun vede de departe i zice : Oare ce au facut nebunele cele, de mi-au aprins casa? Trimite Creciuneasa pe fata cea ciunta cu rodini la Maica Domnului. Maica Domnului i-a pus manele de aur la loc. (1) Un cantec cules din corn. Vaideeni, jud. Valcea, impart. de d-1 I. N.

Popescu:

Bine-i std la cer cu land, Ca §i mandrel cu cununa; Bine-i std la cer cu stele, Ca mandrutii cu margele !

155

Trimite pe cea chioap5,--i-a pus piciorul. Trimite pe cea oarba, i-a pus ochii. Vine Creciun spre casä §i se mira. Vede stele pe cer. luceafarul de miezul-noplii, lucealarul de dimineala (1) apoi zorile de zitia, ziva i pe urrna soarele rasarind. Creciun, and a vazuf aceste toafe, auzind §i cine se afla la dansul, a cunoscut puterea lui Dumnezeu. A mers de a adus pe Maica Domnului in casa i a cinstit-o, caci, ma rog, a vazut ca-i sfanta, fara de pacat. (2). Prin alte pãrli, asemenea bucovinene, se spune ca la in-

ceput nu erau stele pe cer ; de indata insa ce oamenii au inceput sa se nasca, au incepnt sa rasara §i stelele (3). Credinta ca stelele sunf lumanärile vietilor omene§ti o au §i Ucrainenll (4).

Prin unele Orli din Transilvania se crede cã stelele sunt facute din Ingeri i povestirea acestei prefaceri este urrnatoarea : Zice Ca scoborindu-se o data bunul Dumnezeu din cer jos pe pa.mant, a luat cu sine *i vreo cativa ingeri, ca sä le arate §i lor lumea in care traiesc oamenii pamânteni. Ingerii, urnbland incolo §i 'ncoace prin lumea larga, cat timp vor fi umblat, le placura tare mult de lumea oamenilor pämanteni. i mai cu sama unuia, aà in cat la despartenie, incepu a plange cu hohot, de-i curgeau lacrimile vale. Dupa ce se departara de pamant, inallandu-se in sus Catre cer, Dumnezeu a intrebat ce au vazut ei rnai frumos §i ce le-a placut mai mult pe pamânt ? Ingerii raspunsera Ca biserici frumoase, ori calugari imbracati in haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori florile mirositoare, nurnai unul nu-i raspunse nimic, Vara sta trist

i

ingandurat.

Mai in urma II intreba Dumnezeu i pe acesfa, ea pentru ce e atat de trist *i de ce nu raspunde nimic ? ) T. Parnfile, Sdrbiitorde de toanuni i Postul Crticiunului, p. 30: nMaica Doninulai este lucenffirul de dimineaW. (2) Voronca. op cit., p. 42 3.

(3) Ibutem, p. 2ft. (I) Revue des traditions populaires, IX, p. 423.

136

- Mi-e Inca, c5 ma vei certa rau,--fi r5spunde Ingerul.

Nu-ti fie teama de nimic,--ii zice Dumnezeu,-cdci de

una i aceeas soarla va yeti bucura.

Ingerul, azand in genunchi inaintea lui Dumnezeu, cu ochii scaldati in lacrimi, ii zise : Doamne, is trist si amarit de aceea, ca ochii unei p5mantene n-d-au picat asa de dragi, cat nu-i modru ca s5-i mai uit vreodat5, fiind asa de frumosi, cum nu mai vazusem nici o data! ai cui erau -intreb5 Dumnezeu. Ai unei pastorite ce p5stea oi albe pe un camp verde! i ai grail ceva cu ea ?-intreb5 iaras Dumnezeu? Da, aci imi azuse draga si i-am spus ca mi-as da vieata mea ingereasc5 pentru ochii ei cei albastri ca cerul inseninat.

Auzind Dumnezeu cele spuse, incepO a se face ingandurat, si din om cu fata senina fruntea curat5, se prefac intr'un mosneag cu fruntea toata crete. i apoi cum mergeau asa, inaltandu-se cu totii incetinel cake scaunul cel dumnezeiesc, ajungand la marginea cerului, Dumnezeu ii opri in loc si le zise : tiu c5 dac5 yeti merge cu totii in cer, i v5 yeti intalni cu ceilalti ingeri, acolo yeti povesti despre lucrurile cele pamantene, si fiindca lucrurile acestea nu-i iertat ca sä le stie si cei din cer, acum va opresc pe toli aici ! $i cum rosti cuvintele acestea, Dumnezeii i-a prefacut pe toti in slele luminoase, lucind de fericire ca ele in loath vremea pot vedea lumea pamânteana. Ingerul cel indragostit, prefacut fiind si el in stea, nu lucia de bucurie, ci mereu scapara, aruncand scantei de foc supra celorlalte stele. Durnnezeu, vazand ca din asta au sd se infample neintelegeri intre stele, a luat pe steaua cea plangatoare, si deslipind-o de pe cer, i-a dat drurnul spre p5mant, aruncand-o asa de tare, ca tot in picaluri de scantei a picat pe pamant, umpland intreg campul unde fata cea cu ochi albastri era cu i

oile.

Scanteile acelea nu s'au stins, ci s'au facut licurici, pen-

157

tru ca sa nu-i piara urma ingerului indragostit in fata cea pamanteana.

De atunci a trecut multa vreme, dar si acuma se povesteste ca licuricii nu sunt alta ceva decat scantei din steaua cea aruncata pe cer» (1).. Aceste credinte le aflarn alipite in urmatoarea, care se Intalneste prin jud. Suceava : Stelele cari Impodobesc noaptea cerul, nu sunt alta decat lumanari aprinse ale sufletelor ce se nasc. Fiecare om are in cer o stea care luceste foarte frumos, cand omul se sileste a lucra fapte bune, si care nu mai licareste, cand omul face rau» (2). Prin Oltenia se crede cã stelele lurninoase sunt ale bogafilor, iar acele intunecate sunt ale celor säraci (3), adaogandu-se, prin unele parti ale Moldovei, Ca Iuceferii sunt stelele impeiraMor de pe lume. Rulenii cred de asemenea ca fiecare om are o stea de care ii este legata soarta lui ; vazand el ca o stea cade, zice ea a murit un om (3) Macedo-Romanii se feresc sä numere stelele, ca sa nu li creasca arice, negi (4). Prin jud. Covurluiu, poporul nu stie daca stelele-s mai mari ca pamantul, unele, ci crede doar ca-s ca niste gologani. caci altele-s gologanii sau argintii ce i-a asvarlit Iuda, cand a vazut ca a savarsit vanzarea Invätatorului sau. Acesti gologani au lost stransi de Jidani si dap cu dobanda. S'au inmultit asa de tare, c;i azi nu-i mai poti numara. Dumnezeu are o grebla cu care le aduna si le da drumul pe cer numai Cate intr'o seara, ca sa vada si crestinii cat e de mare numarul lor, dela moartea ludei si pana astazi (6). Prin jud. Tecuciu se spune ca pana la Rastignirea lui Hristos. stelele nu erau pe cer. Dupa ce insa Jidovii 1-au tintuit (1) Marian. Insectele, p. 45

7.

12, p. 23 : Fiecare om are steaua lui, caci cate stele sunt oe cer. atati oameni sunt pe pamant". Daca, nurnarând cineva stelele. si-ar numarir-o si pe-a lui, ar muri. (3) Cred Rom. din corn. jorasti, jud. Covurluiu. impart. de par. I. C. Beldic. (4) D. Dan, Rtztenii din Bucovina, p. 16. (5) Cosmulei, op. cit., p. 47. (6) Cred. Rom. din corn. Trusesti, jud. Botosani. impart. de d-1 C. Atanasiu, (2)

,ezdtoarea,

11,

p.

191.--Ghdusul. 1. no. 11

158

pe cruce, dupd ce Domnul Hristos a lost ingropat,Sfintiii Apostoli stateau cu totii la masa, cum ar sta azi oamenii la pomana pusa unui mort, «pentru a treia zi.. Atunci, cand s'au implinit trei zile dela ingropare, de-odath coco$ul din masa Apostolilor a inviat, a batut din aripi $i a stropit cerul cu zeama din blid. Aã s'au fäcut stelele. Ele sunt numai dela Inviere incoace (1). Cand sunt multe stele pe cer, se socote$te a fi un semn de räsboiu (2). Aparenta impartire a stelelor in constelatiuni, a dat na$tere urmatoarei legende care se aude prin jud. Olt $i Buzau. Ea este in legatura cu o alta povestire pe care am pornenit-o cand a fost vorba de indepartarea cerului de parnânt, din pricina femeii necurate. Legenda aceasta are urmatorul cuprins :

«Departandu-se cerul, cazand aceasta noua pacoste pe capul bietului om, $i tot din cauza femeii, ca de-aia-i femeia « poale lungi $i minte scurta », omul, pentru ca nu pu-

tea pune mare pret pe sfatul femeii, mai ales a femeia nu prea-i priceputa decat poate doar la rele, i gandindu-se

ca i-ar fi fost foarte de folos povetele lui Dumnezeu, de cari simtia mare lipsa, a plecat sa se duca la Dumnezeu, urcandu-se Liana la El, sus, in cer. Stiind cã o sa-i fie drumul lung, ca dela pamant pana la cer e mult, mult de tot, $i ca va avea zabava, nu gluma, pana s'o intoarce acasä, plecanci, omul $i-a luat cu dansul carul mare cu patru boi, carul mic, candela din perete, crucea de pe biserica, fântana din räscruci, barda, sfredelul, spitelnicul, secerea, coasa, plugul i rarita, dulaul dela tarla, catelul din curte, clo$ca cu pui, porcarul dela porci i hora din sat, cad vra sa se arate inaintea lui Dumnezeu ca bun cre$tin ce era $i a cautat sa-$i iea l cele trebuincioase la drum, sa aiba de toate, $i nici sä fie singur la drum, sa" mai aiba omul cu cine schimbh o vorba pe atat amar de cale, $i sa aiba $i pe cine sa-i fie in ajutor la vreo nevoie. Apoi lua I grau $i porumb de samanat, ca intrand in câmpiile (1) Culegere din corn. Tepu. (2) Cred. Rorn. din corn. Tepu, jud. Tecuciu. A. Gorovei, Superstifii, p. 289

159

intinse ale cerului, sä are si sa samene, cand o

fi

sa i se

ispraveasca merindele si sa astepte pana s'or coace roadele, ca secerand graul i culegand porumbul, sa-si faca merinde, sa aiba cu ce-si urma calea mai departe. Asa si faca omul, si a mers si a tot mers astfel mult timp, pana catre mijlocul drumului sub cer. Aici insa ii iesi inainte Liciga"-1-crucea.

Linde te duci ? Nu-i treaba ta. Pe cine cauti ?

Cata-ti de drum si card te mai jute. Esti un artagos. Ba tu esti un viclean si un rau. cu tu esti., <
späimante.

Omul insa, nu se inspairnantä, si fara sa-si piarda cumpatul, ca doar Romanul nu se sperie cu una, cu doua, se incaera la Iiipta vitejeste cu dracul, atat de vitejeste, Ca dintr'un fleac de tranteala, se faca sub cer o vijelie mare Ca si azi dureaza acolo sus si va dura in veci acea vijelie pe care noi o numim vantul lurbal, pentru ca orice sburaWare ajunge pana la acest vant, turbeaza pe loc i cade jos moarta ; si orice lighioanä mananca din ea, turbeaza si ea. In toiul luptei omului cu dracul (1), catelul, desi mic, dar vanjos novoie mare si rau de mama locului, se repezi la cal ca sa-1 muste iar calul incoltit de catel,cand marvaza i pe dulaul dela tarla ca. vine in urma catelului, ii treca furiile pe loc i o crol la fuga. Ciobanul dela oi, sdrobl capul balaurului cu cobilità. (1) De aici inainte, cat dureaza lupta, legenda capita un deosebit farmec, daca stint urmarite pe harta constelatiunilor taranesti... situatiunele relative ale constelatiunilor despre cari se vorbete in legenda, cad aà se vede ca povestirea luptei urmarete aceste situatiuni ale constelatiunilor, nu iea lucrurile la intamplare, fara nici un rost".

160

Vacarul puse pe goanä pe sarpe cu ajutorul horii, si svarcolelile fugii sarpelui se ad si azi pe cer. lar vizitiul sdro 1)1 capajina cu barda. Scorpia, care-si intindea ghiarele spre om, vrand sa vie

in ajutorul dracului, and vaza cä omul rapune pe drac, infuriindu-se, ii jinI sange din ochi, si de blastamata si rea ce e, infeleni cu ghiarele intinse, plesnind fierea din ea de MAW necaz.

Numai boii dela carul cel mare nu s'au purtat bine, caci s'au speriat de urs si au armit projapul, boul de la hais

armind spre cea. Dar si ursul ingheja de frica, and ft vazii pe om cum stalcise pe dracul, si doar dracul era Ianga urs, si vedea bine ursul cä i lui are sa-i vina randul acus-acus; de aia nici nu mai cracni ursul. Toate acestea se vac' i azi pe cer. In mijlocul acestor chipuri omul biruitor se vede falnic si marej, iar dracul s'a stalcit sgribulindu-se atat de mutt, cã abia se mai zareste. Si de acolo, sus, omul, tot regele firii e, cum 1-a harazit Dumnezeu sa fie pe pamant, aci chiar i dracul Ii tie de frica si-1 line de stapan. Omul mai are mult pana sa ajunga la Dumnezeu; insa pentru cã i-a ajutat Dumnezeu sa invinga si pe diavol, caci omul nu poate face nici o ispitä Fara ajutorul lui Dumnezeu, omul e incredinjat cã Dumnezeu tot nu 1-a uitat, desi si-a departat cerul de el, si ca Dumnezeu 11 va ajula pe om, ori and omul se va ruga lui Dumnezeu, cu credinja i cu suflet curat.

In sfarsit, drumul pe care a rners omul, II cunoastern bine,

aci se vede bine in noplie senine i fara tuna. El se numeste calea laplelui, pentru a a fost albit cu laptele varsat din galejile ciobanului !cad] ciobanul, and a avut nevoie de cobilita lui, ca sa loveasca pe balaur, din pripa a rasturnat galejile, tragand cobilila repede, i laptele s'a varsat pe drum, si a curs si a tot curs, imprastiindu-se pe tot drumul. (1). Mai sus, and am arAtat credinja poporului cä stelele sunt (1) 1. Otescu, op. cit., p. 45-7. Se adauga: ,,Nici nu Indrasnesc sä cornentez aceastà legenda, asa mi se pare de sublima",

161

facliile ce lurnineaza cerul, am spus Ca ele sunt cu alai mai multe, cu cat noaptea este mai intunecoasa. Prin unele parti se zice cã atunci cand se vad prea multe stele, aceasta este o prevestire de räsboiu (1). N'arn aflat nici o povestire privitoare la o dusrnanie intre celelalle podoabe ale cerului si stele, cleat credinfa aceasta: licuriciul este scanteia din steaua care s'a tinut mai luminoasa ca luna (2). In gacitori, cerul Instelat este asarnuit cu: ....un porn mare-mare: noaptea infloreste i ziva paleste; ....o prostire plina de posdire; ....un ciur de alune: sade cu gura in par si nici una nu pica.

Dui:Ca curn e instelat sau nourat, poporul, gandindu-se la cer, se intreaba: Ce-i mai lung cleat drutnurile Si mai lat cleat nnttrile, Mai frumos dealt florile

Si mai uricios deat babele, Mai drag deait icoanele

$i mai Mu deat tunurile, Mai luminos dea2t lumelndrile

$i mai intunecos deat pivnitele ? (3).

Cerul este floarea unui porn,stelele,---care are mijlocul

uscat,vasduhul,si radacina verde,pamantul (4). Stele se cimilesc: Dela noi

Pdna la voi, Totu-s zale $i parale (5). (1) $ezdtoarea, VI, p. 53. (2) Marian, Insectele, p 51. (3) Gorovei, Cimiliturile Romdnilor. p. 65. (4) N. Päsculescu, op. cit., p. 77. (51 Gorovei, op.cit., p. 356. Pasculescu, op. cit., p. MO: Dela noi, pAnä la voi, numai bani ti T. Pamfile, Cent! fi podoabele lui. . 1

162

De aici, pAnd la munte, Numai zale de aur mdrunte (I). Peste munti si peste mdri, Numai ochi licAritori.

Pe cthnpul liii Basarab, Numai mieiu vArsat (2).

Poporul roman isi inchipuie steaua, la fel, pretutindeni, luminoasä, si deci, imprästiind raze, cari se pot asemAna cu niste coarne, atunci cand steaua se zugrAveste sau se

face din cevA. Astfel cu mai multe coarne sau cornuri este steaua pe cari si-o fac copiii la sarbatorile Craciunului,despre care pe larg am vorbit intealta parte (3) si tot astfel este inchipuita steaua si ca incondeieturA pe ouale rosii dela Pasti, cum arata fig. a, o stea pe un ou incondeiat in jud. VAlcea, fig. b, un ou incondeiat in jud. Dambovita, si fig. c,-unul din jud. Muscel (4).

2. STELELE.

Din marele numär al stelelor, poporul roman, ca

i

cei

vechi, si-a alcAtuit catevA grupuri de stele,constelatiunile,

pe cari le-a bote-

zat cu un nume de care se leaga cate o zicere, adesea in legAtura cu constelatiunile si zicerile celor vechi. Dintre stelele de cApetenie, prea

.CL

putine au rAmas in Fig. 6-8, afara de constelatiunile populare, cu numiri singuratece sau Vara numiri. In deosebi, pentru acest capitol, folosind lucrarea d-lui (I) Gorovei. op. cit.. p. 356. PAsculescu. op. rd., p. 100: De ad. pAnA la munte. nurnai parale maininte. (2) Pasculescu, op. cit., p. 77. (3) T. Pamfile, Crdciunul, p. 126 i urm. (4) Maria I. Panaintescu. Colectie de oud incondeiate. Ed. Casei Scoalelor. Vezi i T. Pamfile i M. Lupescu, Cromatica poporului roman. p. 189. fig. 33.

163

Otescu, vorri lila la rand constelatiunile astronomice, araland numirile, povestirile i credintele populare, cu privire

la intreaga constelatiune sau numai la o parte dinteinsa.

Ursa mare si ursa mica se numesc carul mare si carul mic cari au cate patru roale,cele patru stele mari cari formeaza trapezele, cafe un prolap, oisle sau lanjala. Prin unele Orli se numesc i ursul mare si ursul mic, i

fiecare cu Irupul si coada sa. Cantl mic se mai chiama Inca si plugusorul sau grapa. Pe-alocuri carul mare se zice cä inchipuie saple boi, pe

cari ii pazeste vacarul, o mica stea langa steaua a doua a oistei, numarata dela capul oistei, spre roate. Sleaua polara,steaua din capul oistei carului mic,se chiama imparal, candela cerului,stalp,sleajar,numele pa,

rului din millocul ariei de treierat, lagara, lagara sau steaua ciobanului. Acest din urma nume II poarta de obiceiu ThceaIärul de seara,Venus,---numit i luceafarul ciobanilor (1). La carul mare, langa a doua stea a protapului, Iäranii vad

o stea pe cari o numesc, dupa cum s'a spus, vacar, dar si caraus, cel ce mana carul, sau cale/u0,a1 carui nume este Poloschila. Unii insä spun ca aici e caräusul, iar catelusa este steaua mica de langa steaua de unire a carului mare cu protapul. Prin unele päri, carausul se mai chiama pi uciga-l-loaca sau uciga-l-crucea care mana carul. Povestirea o cunoastem de la Instelare. Prin uncle locuri, cele doua stele de langa roate sunt cunoscute ca boil carului.Steaua dinaintea boilor carului mare se numeste lup sau urs, de cari respectivii boi s'au speriat

si au luat-o unul cea si altul hats, cum s'a vazut la povestirea Instelarii. (1) Voronca. op. cit., p. 281: Ciobanii n'ar manca frupt in zi de sec, Doainne fereste ! Tin pentru oi. Tocmai seara. dupd ce a räsdrit steaua ciobanutui (In ceafdral. steaua care mai intai rasare), atunci se infrupta. De acelas obiceiu se tin si ceilalti oarneni in zilele de post ale saptarnanei, cari nu voesc sa tie pana a doua zi. De aceea se zice ca steaua ciobanului e pentru post. Unii mananca mai tarziu, dupa ce au rdsdrit toate stelele:' -T. Panifile,Sdrbdtorile de thalami, p. 33 : ...se postiau de-a valma toate zilele, rnancand numai o singura data pc zi, seara. dupa ce rasaria stealla ciobanulut...

164

Prin alte parti ins& se crede ca un oarecare Pepelea s'ar fi pus ramasag cu Dumnezeu ca va impinge carul spre calea laptelui, insd Dumnezeu, cu cat Pepelea impingeh de car, cu atat ducea calea laptelui mai departe. Pe-alocuri, cele trei stele ale protapului carului mare, sunt inchipuite a fi lrei perechi de boi pe cari-i manä cardusul la deal. Acest cdräus s'a fost intalnit cu Duinnezeu, care i-a urat: La deal, la deal, ea ajutorul lui Dumnezeu! lar cdrausul i-a raspuns rästit: De acum, ori va vrea Dumnezeu, ori nu va vrea, eu tot am ajuns in varful dealului. gAtunci Dumnezeu, ca sä-1 smereascd, a facut ca boii din

frunte sa dea inapoi, a§a ca inainte n'au mai voit sä tragd; o roatd s'a smintit din loc si toata greutatea carului lasandu-se pe acea roar& de atunci carul mare se invarteste tot indärdt.. Din jud. Falciu avem aceasta povestire: «Act), dac'a vazut dracul ca. Dumnezeu a facut tot ce este pe parnant cu atata chibzuiala §i mestesug, ca sa nu fie

nici el mai pe jos, s'a apucat inteo Willa zi de lucru. i a lucrat azi, mani, poimane, pana ce a OM lucrul. Da el, vezi ca n'avea ca Dumnezeu scaun la cap si de aceea nici n'a iesit la un sfarsit bun. Facuse cloud card: unul mai mic si altul mai mare, si le lucrase inteo casä, ca sa nu-1 vadd nimeni. Dupd ce le-a incheiat frumos, a vrut sa le scoata afard; usa era insa mai stramta si a inceput atunci incornoratul a intinde de protap, de i se facuse ochii in cap cat bicele. Era sa darame casa si sa rupa osiile cardlor, cand iaca si Dumnezeu langd el: Ei, mdi dracule, da ce te muncesti aici degeaba? Dacd nu le pot scoate, ce-am sd fac? Daca mi le dai mie, eu ti le scot afard! Ti le dau! Dar in gandul lui: -- Numai sa le vdd afard, c'apoi stiu eu ce-oiu face! i a prins Dumnezeu a desface si a scoate afara carambii, osiile, inimile, roatele. Dupa ce le-a scos afar& apoi le-a incheiat la loc.

165

Da dracul plesnia de ciudä, i nici una, nici dou5, hat! de cosurile car5lor i usti! in fundul p5mantului. Dumnezeu a apucat atunci de roate i cu ele a Minas. Aca, ca s5-i taie

pofta dracului de a le lua i pe acestea, le puse pe cer in chip de stele. Cand e cerul limpede, le vedem. Se zice cä pe Sf. Hie 1-a pus p5zitor: Cand va indräzni cumva dracul, s5-I pocneasc5 cu s5geata Iràsnelului in cap. (1). Alte povestiri despre carul mare. se vor vedea and va fi vorba de calea laptelui. Despre carul mare se zice cã e un car ca toate caräle cu care Traian a carat la Roma din robii Daci,--cu carul mic carând pe c5peteniile Dacilor. Poloschila este catelusa lui Traian.

Altii spun cã /ov pi-a dus de si-a ingropat comorile cu carul mare, iar cu carul mic s'a urcat la cer (2). Dragonul este numit balaur sau smeu, având incol6cilura sau colacul §i capul balaurului. (Acest balaur in timp de ploi si furtuni mari invie, si se joac5 prin nori. Cand norii ar fi subtiri, s'ar sc5pa pe pämânt. Se spune ca" in tirnpurile din vechime, s'a scapat un balaur la locul numit Dealul Balanului din jud. Neamt si a stat acolo mult timp, pand a putrezit. Lungimea i grosimea Ii erau foarte mari, scheletul colosal; o coast5 ii era de dou5 palme domnesti de lat5). Credit* in astfel de balauri exist5 de altfel in toatä Moldova si Transilvania (3). Hercule este omul, despre care am vorbit la Instelare. Lira se numeste ciobanul cu oile, steaua Vega fiind dobanul, iar cele patru stele, oile. Ciobanul se mai chiamã pi luceafarul cel mare de miezul luceafarul cel frumos sau regina slelelor. Dup5 rasaritul lui in zi de sec, se poate manca de dulce, intocmai cum s'a pomenit despre Venus. (I) Ion Creangd, VII. p. 50-1. (2) Pentru credintele franceze, paralele. cf. Sébillot. Le ciel et la terre, p. 30 urm. (3) Am cetit o frumoas a. schita de d-I I. Agarbiceanu, unde se spunea de o fe-

meie ce cereh unui preot, pe o vreme de ploi, sa-i ceteascã carte pentru balaur, dupd cum cetia preotul cel batran !

166

Crucea se chiam5 cruce, crucea mare sau crucea miezului noplii, ocrucea pe care a fost rastignit Ilris los. De a-

ceea, cand taranii o v5d noaptea, se inchinI la ea, zicand cã ii s'a aratat Isus Hristos.. Prin unele parti se chiam5 i cobiliIa ciobanului, ciobanul avand doua galeti in cobilita si una in mana. Stelii din mijlocul crucii i se zice si fánlânã sau Miliaria din r5scruci, de care este razemata cobilila ciobanului.

Delfinui se numeste crucea (1) sau crucea mica, ,crucea de man& cu care merg preotii la zi intai>> sau crucea farlatului. Prin jud. Botosani se spune ca dupa cum aceasta cruce nu este indestul de dreapta .caci steaua de jos cade stramb, tot astfel i fratele de cruce, fartatul,nu e ca cel adevarat. (2). Vullurului «i se zice tot vullurul sau vulturul Domnului. lns5 in general, cu steaua Altair si cele dou5 stele mai luminoase, vecine, ce vin de o parte si de alta a stelei Altair, laranii formeaza constelatiunea felei de impâral cu cobiliia, Altair, fiind fata, iar cele doua stele, carligele cobilitei, de cari sunt alarnate donitele, cofele sau galetile, in cari fata de imparat duce apa, spre a racorI sufletele celor morti pacatosi, dusi in iad.. Prin Bucovina se chiama fala cu coromasla. Aceasta fat5 a lost luata in ziva de lordan desdemineata apa, dar ea era asa de buna la Dumnezeu, incat, cand a gustat, era vin; 6i chiar a luat-o (Dumnezeul cu apä cu tot si a pus-o in cer. (3). Tot prin Bucovina, cu privire la fata cu coromasla, se aude urmatoarea povestire <,Zice ca atunci, cand a fost omul cel ce manca mull (4), el era morar, si-a mers la Dumnezeu sa intrebe, de ce face (I) Francu i Candrea, Romeinit dirt Montii apaseni, p. 121: Craceez sfinteste seara pe la 14 Oetombrie. (2) Voronca, op. cit., p. 1142. (3) Ibidem. p. 901.

(4) Povestirea omului fail sat preceda. Pnntr'un nevoias care a mers la Dumnezeu, ornul farä sat a aflat ea daca va imparti din maocarea sa si altora, va avea sat, ceea ce nesätiostil a si fäcut.

167

mamatiga cat roata carului, de o manana,

si tot

nu se

satura.

Pe drum, mergand el asa la Dumnezeu, a ajuns la o casa unde erau doua fete batrane, nemaritate.

Daca mergi la Dumnezeu,zic ele,ma rog sa intrebi si de noi, badisorule, de ce am imbatranit si nu ne putem marita? Voiu intreba,

zice omul. Mai merge, mai merge, da de-un ogor. $i-un om ara de trei zile cu plugul cu sase boi, i cat ara, nimica nu se cunWeâ: era pamantul ca dintai. Daca mergi la Dumnezeu, bädisorule, ma rog sa intrebi si de mine, ca iaca, eu de dile zile ar, si tot de geaba! Mai merge, da de un cane, ce tot se tologia. i nici nu muria, nici nu traia.

Ma rog, sa intrebi si de mine, bade, de ce nu-mi da Dumnezen o data, ori sä mor, ori sa ma scol. Voiu intrebal

Mai merge, ajunge la o balta mare si frumoasa i da s'o treaca, da balta ii zice: Ma rog, sa intrebi si de mine, de ce n'am peste, ca uite ce apa curata si frumoasä am, si peste n'am de cand sunt.

Voiu intreba,--zice el. Ajunge la Dumnezeu. Da Dumnezeu nu era acasa; jeral numai mama Jul Dumnezeu. Ii spuse el toate, la ce a venit.

Mania lui Dumnezeu iea fuga i stria vatra cuptorului si-1 baga inguntru i pe deasupra lipeste, sa nu-I gaseasca fecioru-sau cand va veni, ca de-i mirosia a carne de orn, indata avea sa-1 manance. Vine Dumnezeu acasa. Ma-sa i-a dat sa manance ; pe urma 1-a chemat sa-1 leie. la vin, dragul mamei, si te-oiu la 1 cum II la, tot il intreba. Da omul din vatra auzia : A fost un om aice si-a Intrebat ca el a0 de mull ma-

nâncsa si nu se mai satur5? II tiu eu ; da el, de ce, cati oarneni sunt in moarã, nu le da si la aceia cafe o bucalicas ? Da-si intoarce spatele de la dansii, ca jaltfelb s'ar satural

168

Da a zis ca sunt doua fete batrane. De ce nu s'au putut marita ? Da ele de ce dau gunoiul din casä in ochii soarelui and räsare; imi umple loath fala de colb ; de aceea nu s'au maritat si nu se vor marita nici ele i nici cele ce fac ca

dansele.

Da este un om ca tot ara i seamana si tot sta cu lucrul pe loc.

Da el de ce ii fudul si nu se inchina lui Dumnezeu ? De, cand incepe lucrul nu zice macar .Doamne ajuta >>? Dacä ar face cruce i ar zice asa, pe loc, tot campul cat 1-a

arat, s'ar face gata arat inaintea lui. Da un cane ce este in drmm, de ce tot se tologeste si nu mai moare ? Acela nu-i cane, da-i norocul unui om sä she, sä-1 loveasca indarapt cu mana : s'ar risipi si banii ar fi ai lui. Da este o baltä mare si frumoasä, cu apa limpede, si n'are pesle. Acea MIA nici n'a avea, pana n'a mânca cap de om. A doua zi, dupa ce s'a dus Dumnezeu,el, adica, tot e o fala cu soarele, ca i soarele e al lui Dumnezeu,--a pornit pi omul la drum. Mai intaiu a ajuns la balta aceea, da, balta a prins a-I intreba : Stai, mai intaiu sä trec, si apoi h-oiu spune. Duna ce a trecut, s'ama era departe, a strigat: A zis Dumnezeu, cã nici nu-i avea, pan' nu-i manca cap de om! Ara', si cum n'am shut eu mai inainte, cä te mancam pe tine !

Doara en n'am fost prost sä-li spun. Se mai duce el, ajunge la cane si da indärat cu maim, si banii fac : zuurr! A luat cat a putut i ceilaili i-a basal. Mai merge, ajunge la omul care ara si-i spune. Atunci omul a ridicat cusma, si-a facut cruce, si-a zis: Doamne, ajula!

Si Mat& tot campul a fost gata arat! Ajuns si la fetele celea: Da de noi ai intrebat ?

169

Am intrebat, a zis omul. Si le-a spus. El s'a dus acasa si-a facut mamaliga, si-a facut cum a zis Dumnezeu, a dat i pe la alli oameni, da el, cu ce a ramas pe caldare, s'a saturat. Da pe fetele celea le-a pus Dumnezeu pe cer,si sunt

stele ce se vàd Irei, rand, si la care le zice fala cu coromâsla (1), ca sa stie i altele, ca de aceea nu s'au maritat, pentru cä au dat soarelui cu colb in ochi. Cat vei tral, dimineala, cand rasare soarele, sa nu arunci gunoiul inspre soare, nici peste zi. Pentru gunoiu sa cap sä ai un loc ia incolo, dupa casa, spre miezul noptii, nu pe unde umbra' soarele in calea lui. (2).

Cefeu se numeste coas6. Cele trei stele in linie dreapta alcatuesc coporâia sau copoz*ca. Steaua din stanga este mânerul sau cornul coporâei. De cele doua stele dirt stanga, nu se tine socoteala.

Perseu se nurneste câpNina, carul dracului, cu care se vor Cara pacatosii la iad, la sfarsitul lumei,loporul sau barda, cu gura, coada, muchia sau gura. Cassiope se chiama scaunul lui Dumnezeu sau mânäsfirea. Andromeda este jgheabul pulului,-- pulul fiind Pegasul.

Pegasul se numeste loac6 (3) sau gavadul mic. La olalta cu Andromeda. alcätueste pulul cu jgheab. Viziliul poarta numele de viz:Wu, iràsurä, surugiu. ocol, lam carul lui Dumnezeu, .cdci se crede ca la sfarsitul lumii, cand Hristos va judeca lumea, pe cei drepti in acel car Ii va duce la raiu.. Se mai chiama i caprä. Capra este steaua capella iar iezii caprii sunt cele trei stele mai mici. (1) «Fata en coronasta ... se crede a fi cele trei stele rand, de-a curmezisul din constelatia lui Orion, nu constelatia Vultanalui, dupa cum e cunoscuta in Moldova. si de unii, si in Bucovina. (2) Voronca, op. cit., p. 214-6. (3) Francu, Candrea, op. cit., p. 121 : roaca sfinteste seara la 14 Octombrie.

170

Prin unele pãrti, cei trei iezi se mai nurnesc si sfredelul mic, burghiul sau siredelul pàmântului. Vacarul poarta acelas nume.

Coroana boreal6 se cheama hora, steaua Gemma numindu-se fala mare din horã iar alfe doua stele din hora sunt láularii (1), casa cu ogradà sau curlea ei, coliba sau cociorva ei. Ophicus i arpele se numesc calea rälácifilor, pe care .vor umbla oamenii pacatosi ratacind zäpaciti la a doua venire a Mantuitorului, cand vor auzi de judecata lui», sou sarpele care a ademenit pe Eva. Peslii se numesc tot pesti sau crapi, cei doi pesti cu cari Domnul tfrislos a hranit cele cinci mii de oameni. Berbecul, ((nurnit tot berbecul, dar laranii nu-i vad de

cat coarnele».

Taurul .e numit tot laur sau gonilorul, insa poporul tarmureste aceastä constelatiune numai la triunghiul ce se aseamana cu triunghiul caracteristic al fetei unui cap de taur». Prin Ardeal se nurneste capul de bou (2). Steaua Aldebaran este numit luceafärul porcesc sau porcar, care are alaturi vierii, porch sau scroafa cu purcei. Pe vremea cand rasare el, porcii incep sa grohalasca, sculandu-se. Prin uncle päri i se zice destept6forul, la a carui rásärire, cocosii incep sa ante, iar strigoii, joimari/ele i alte duhuri rele, pier ascunzindu-se in gropile lor. Pleiadele din aceasta constelatiune poarta numele de g6ina, gainuse), galinuse, la Macedo-Români (3), -closcà, c/ola, c./oagi (4) sau c/osca cu pui. Are sapte stele (5). Slujeste foarte mult taranilor in orientare (6). (1) D-1 Otescu insa scrie : ,,Eu insa nu vad decat un singur läutar i nici pe acela intotdeauna". (2) Francu, Candrea, op. cit.. p. 121 : apune la 14 Oct. seara. (3) P. Papahagi, Basme arománe, p. 601. (4) Impart. de d-1 St. St. Tu(escu, corn. Baloti, jud. Dolj. (5) Gdina$a se chiama §1 insecta Coccmelle septempuctata L. I Ma ria n , !salele, p. 11)8)

(5) Erancu, Candrea, op. (it , p. 121 : rasare cu Lon le odata la 11 Cirepr ; la Sf. Neculai apune o data cu seara. V. st Marian, Seirbdiorile,1, p. I09

171

Cine va vedea, si mai ales rasa:rind, intaiu, closca, la Dominica mare, va aveh mare noroc. Cine se va scula in fiecare dimineata din Poslul SampleIrului, la räsaritul ei, nu va duce lipsa de nimic i treburile II vor merge foarte bine. Prin jud. Botosani se crede Ca in care zi vede mai intaiu cineva gainusa, vara, in acea zi a saptamanei sa samene toamna grãul (1). Cand se iveste closca la Dr6gaicä, are putere sä creasca popusoiul, .s5-1 vezi cu ochii". In noaptea de Dragaica (24 lunie), daca pazesti cloata nd iasa pe cer, gasesti de trei ori bani. Asa cum stai noapLa de pandesti, vezi iesind cafe un puiu, cafe un puiu, st tot mereu, {Dana iasa toll doisprezece, i joaca, joaca imprejurul ma-sii. Asa o prinzi» (2). Closca se mai chiama si sIelele ciobanului. .Cand innopteaza si gainusa e la toaca, Itäranii] stiu hotarit câ oaia se satura de iarba". Unii, in sfarsit, numesc closca si scroara cu purcei. Gemenii, redusi numai la Castor si Po lux, se numesc tot gemeni san frafi, Iliad botezati pe-alocuri Romul si Remul sau Romil. Po lux se chiarna i comoara sau comoara lui loy.

Racul se numeste tot astfel. .Cand Hrislos a fost rastignit pe cruce, schingiuitorii lui voira sa-i bata patru piroane in corp, adica doua in cele cloud palme, unul in labele picioarelor puse una peste alta si al patrulea, mai lung, in buric. Racul insa, a furat pironul cel mai lung si s'a strecurat cu el prin fuga, mergand indarat. De atunci, Mantuitorul, drept .recunostinta a binecuvantat racul ca 85 se mai-lance de loath lumea, si in zilele de post, ca si in cele de duke. lar, spre a se }Astra amintirea faptului säu, Mantuitorul a hotarit ca racul sa umble mereu indarät, i l-a pus pe cer). Leul se numeste cal, si leo mai rar. (1) Cred Rorn. din corn. Trurti, impart. de d C. Atanasiu, (.2) A Gorovei, Superstifii, p. 69. Cred. din jud, Valcea.

172

Virgina poartä numele de fecioarA crezându-se a

fi

Fecioara Maria, din care, steaua Spicul, aratd inima curatä a Fecioarii.

Ba lanla se nume§te balanla sau cânlar, cu care Hristos va antari la judecata de apoi, faptele oamenilor. Scorpionul se nume§te scorpia cu ochiul ei de sAnge si giarele ei intinse. Sàgelalorul e numit arcas, socotit a fi ràsboinic roman. Capricornul se chiamd lap, cornul caprii sau coarnele caprii (1). Cand fulgera pe cer in aceastà parte se zice c5 va plouâ negresit. Vars6lorul poartd acelas nurne. Orion, are trei stele in mijloc: ele se numesc TrisfeVasile, Grigore loan,Trisfelilile, cei Irei crai, craii dela rasa'ril, Ioiegele sau cingaloarea regelui. Trisfetitele, irnpreund cu steaua Rigel §i cealalt5 stea, de aceeas parte cu steaua Betelgeuse, se nume§te rarila sau rarllele. Prin unele pãrli, rarita se alcalue§te din Trisfetite, steaua ce vine de aceea§ parte cu Rigel, Fara' ea, insd si cele trei stele din iepure ce vin in dreapta acestuia, formând un arc perpendicular pe Trisfetite. In loc de rarip, unii zic ralila (2), plug sau greblà. Prin Bucovina se spune ca-i Sf. loan, bdiat, cdruia Dumnezeu ii strigA :

Scoalas, loane, cã sunt patru ceasuri, si te apucas de arat (3).

Arcul de sapte stele dintre Treisfelite se chiamd secere. Trisfetitele cu Betelgeuse alcätuesc sfredelul mare, sfredelul (4), spilelnicul sau spilelnicul mare. .C5tre sfAr§itul lumii, spilelnicul se va apropià de comoa-

rà si in sfar§it, va gäuri comoara. Atunci top banii din co(1) Culegere din corn. Tepu, jud. Tecuciu. (2) $t. Tutescu, Taitza dlnia, p. 108 : ,,Trei stele in rand pe cer".Francu, Candrea, op. cit., p. 121: Raritele slujesc la orientarea titnpului ; räsar o data cu zorile la prinderea postului Sf. Mariei ; la Sf. Neculai, apun seara". (3) Voronca, op. cit., p. 943. (1) Francu, Candrea. op. cit., p. 121.

173

moarä se vor vãrsa pe pamant, dar In schhnb va pierl apa de pe fata pamantului. Si oarnenii, ne mai avand ap5, setea ii va Intel!, i vor alerga in uibul locului, autand ap5, iar vazand de departe lucirea aurului si a argintului c5zut din comoar5, vor alerga inteacolo, cãci vor crede ca e ap5, ca sa bea, sã li se potoleasca jarul setei, ins& ajungand aproape, vor vedea sa s'au inselat amar, si vor plange cu foc. Atunci

le va iei inainte Anfihrisl sau Anlihârs sau Anlihârl, cum ii zic mai toll täranii. Si Antihrist va da celor ce vor vol s5 se inchine lui cate un butoiu de ap5 i un car de paine.Cei lipsiti de credint5 si cei slabi de Inger i lacomi, se vor insela si-1 vor crede si se vor inchina lui, insä vor vedea ca band apa lui Antihrist si mancand panea lui, vor ajunge si mai cu sete, i mai cu foame. Si va fi vai i amar de ei. Dar oamenii cei pioi, tari de inger i buni la Dumnezeu, nu se vor inchina lui Antihrist, ci vor vol mai bine sa moar5. Atunci le va ies1 inainte Hristos, care le va da cafe un colt de pres-

i un pähärel de vin, cu cari le va astamp5ra setea si foamea. Aceasta va fi vremea de apoi. i Hristos va incepe judecata din urma sau judecata de apoi.. Cu privire la sfredel si la carul mare, prin jud. Neamt se aude urmatoarea poveste : .In vremea de demult, un om auta comoara lui lov in cer, i gäsind-o, a infipt sfredelul, care se vede i astazi in apropierea Drumului robilor. Pe urm5 s'a intors acas5 de a luat carul cu boii spre a merge sa-si iea comoara gasita. Si pe unde mergea el cu acel car, fiind drumul cotit, de acurd

ceea se vede protapul carmuit in partea dreapt5. Spun a dac5 acel om va ajunge sa-si incarce comoara, atunci lumea se va schimba. Dumnezeu va seca toate apele de pe fata pamantului i va fi ploaie intr'o parte a lumei numai cu bani de argint, iar oamenii, crezand ca plou5 cu ap5, vor alerga acolo ca sa-si potoale setea. Si gäsind bani in in loc de ap5, au sä se incarce cu bani i sä plece inapoi. Apoi pe drum in calea lor au s5 gäseasa pe Sfâraul PeIrea cu un cos (paner) de prescuri i un pahar de ap5 tinandu-1 in mânä. Din cos si din pahar va da la fiecare om care nu va fi fost prea lacorn la luat bani, i la acei cari

174

au lost prea lacomi, nu le va da nimica ; si acei ce vor manca si bea din mana Sfantului Petrea, nu vor mai inseta si flärnanzi niciodata, iar eel ce nu vor manch si bea, vor fi insetati si flamanzi totdeauna..

Cânele mare si canele mic, stint numite cancle sau ducatelul. Sirius, din cânele mare, se chiama zorila, lu-

faa)

ceafärul din zori, lucealarul de dimineala sau numai luceafarul, "cad räsare tocmai in zori si pe cand lumina zorilor sterge treptat, treptat lumina celorlalte stele, zorila singur se lupta pana in cele din urma cu zorile si se vede falnic pana incepe de se lumineaza bine de ziva" (1). Macedo-Romanii au despre luceafar, lujia far, de dimineata si de sear& urmatoarea povestire : Un rege se ruga mult lui Dumnezeu sa-i dea un copil, macar de ar fi in chip de capra. Dumnezeu Ii dada o capra

ziva capra iar noaptea fata, -fara pereche de frumoasa. Pe capra pi-o lua mai tarziu de nevastä un fecior de imparat.

Inteun rand, pe feeior 11 pofteste all imparat la o nunta. Plecand, el isi lasa nevasta capra acasa. Nu peste mult insa, pleaca si nevasta lui, chip dânsul, fara insa sa-si fi luat pielea de capra, ci cu infatisarea ei de femeie. Cum o vaza imparäteasa, mama feciorului, ii zise acestuia

:

Uite, fiule, asa nevasta sa-ti fi luat tu,-- nu o capra! Feciorul Ii spuse ca tanara aceea este chiar nevasta lui, si astfel desvalui chipul cum capra, isi leapada pielea. Imparateasa, auzind aceasta, alearga numai deaf acasä, si-i arunca pielea nurorei sale pe foc. Nora, simtind mirosul, pleaca indatä acasä, dar neaflându-si pielea, incepa sa planga de mahnire, i prefacandu-se, se urea in sus. Ea-i luceafarul de seara. Feciorul de imparat, de dragostea ei, se ridica si el la cer si se schimbii in luceafarul de dimineaja (2). In jud. Tecuciu, se crede Ca luceferii ar fi facuti din feciori cu purtari bune, sau cä ar fi feciorii soaralui, facuti (1) 0 stea nurnitã crinele, o cunosc $i Rom. din corn, Tepu, jud. Tecuclu. (2) P. Papahagi, Basme aromane, p. 205-7.-0 variantä la p. 277-9.

175

cu sIelele, una dintre pricinile pentru care tuna rfa puha sa aiba pentru soare o dragoste mai mare. Prin Bucovina se crede ea uneori slrigoaicele fura hiceatdrul; atunci nu mai ploua, insä bat grindinele (1). Canele mic se mai chiama si sfredel sau spgelnicul rnic:

Balena se chiama chit. Porumbila poarta acelas nume si se zice ca este porumbila pe care Noie a trimis-o sa vada daca au aparut uscaturile, si care s'a intors cu ramura de maslin in gura. Corbul se pare a se numi tot astfel. Leul mic se pare a se numi lupärie sau haila de lupi. In sfarsit mai sunt unele nurniri populare de stele, despre cari nu se stie ca siguranfa in ce constelaliune sunt; astfel sunt stelele numite luceferii mid i raze, sturzul i mierla (2) !Well (3). 3. STELELE CAZATOARE.

pomenit mai sus obsteasca credinfa a Romani for, care spune ca stelele cerului au aparut cate una i apoi s'au inmullit pe masurd ce s'au inmulfit i oamenii, liecare om având steaua lui. De soarta omului, steaua lui nu se desparte nici o data. Cand ii este scris cuiva sa i se intamAm

ple vre-o nenorocire, steaua lui se intuneca, se intristeaza oarecum.

0 doina bucovineana zice: Cate stele sunt pe cer, Toate pan la ziva pier, Numai luna si c'o stea, $tie de durerea mea ; sau :

Cate stele'n jurul meu, Toate ma vorbesc de rail. Numai luna si c'o stea, (1) Marian, Inmormetntarea, p. 44. (2) Aceste doua din urrnd, sunt cunoscute in corn. Tepu, jud. Tecuciu. (4) Al. Viciu, Colinde din Ardeal. p. 145

176

1mi indulcesc inimh (1).

Cand omul moare, steaua i se stinge de pe cer, cazand, prelingandu-se ca o fasie luminoasä, mai mare sau mai märunta, dui:0 cum steaua a fost mai mare sau mai mica, dupa cum omul ce moare a fost mai mare sau mai neinsemnat, mai placut lui Dumnezeu sau mai pacatos (2). Macedo-Romanii cred Ca atunci cand cade o stea, a murit un om de samä (3). De aici zicala: i-a pical, i-a càzul, i-a apus, sau i s'a slins sleaua; de aici ciobanul din frumoasa Miorita ii indeamna mieoara ca sa-i vesteasca moartea lui, Ca la moartea rnea

A ckut o stea, Astfele cred si Ucrainenii (4), de altfel ca mai toate popoarele. Cine nu stie a Napoleon credeh orbeste in steaua lui ? (5).

Prin unele Orli se crede cã stelele ce cad sunt rosii ; ele prevestesc rãsboiu (6). Prin allele, stelele cazatoare se socotesc a fi draci (7), smei, balauri sau sbura-lori, «cari urn-

bla noaptea ca sa poceasca sau sa omoare pe oamenii ce i-ar intalni in calea lor.; de aceea, se mai numesc si stele r5l6ciloare sau stele calàloare. Prin unele parti, stelele cazatoare se pun in legatura cu caderea dracilor, adica cu isgonirea lor din cer, and unii dinteinsii au ramas spanzurati prin vazduh «Cei cari sunt spanzurali prin vazduhuri, au facut vâmi, (1) Familia, XX, p. 323. (2) sezdtoarea, II, p, 192-3 : Cand Dumnezeu porunceste moartea unui om. lumdnarea [de pe cer,-steaual i se stinge i una din stele dispare din numb:rul celorlalte de pe cer, läsind in urmk-i o brasdi lungi i argintie, care e foarte pronuntata cind pe om II iea Dumnezeu cu bucurie, si care abià se zdreste

dud cel ce moare e un picitos. Ori de cite ori poporul vede picind o stea, zice offind : S'a mai dus un suflet" ! (3) Cosmulei, op. cit., p. 47. (4) Revue des traditions populaires, IX, p. 423 (5) Cf. P. Sébillot, Le ciel et la terre, p. 49. (6) Cosmulei, op. cit., p. 46.

Ibidem, XXII, p. 339.

(7) Voronca, op. cit., p. 302. Ucrainenit cred ci, bitut de Inger, moare iin drac, dud cade o stea, (Revue de b. aditions populaires. IX, p. 423).

in si tin calea la oamenii cari mor, si

vdmuesc,

si nu-i

las5

sà treacd in cer la raiu, pan5 nu le platesc si lor ceva, ori in bani, ori in toleturi. Cei ce sunt cu gurile spanzurate in jos, slobod noaptea, dela sc5p5tatul soarelui paran r5s5rit, bale din gur5. Acestea sunt balele vra7masului; unele cad prin fantâni, altele in ape curgatoare, altele prin ierburi. Ele au putere de omorit pe om, ii bolnavesc greu, dac5 se intampia ca vreun om s5 le bea in ap5. ori sa se culce unde sunt ele azute. Slelele sun! ostasii cerului_ Durnnezeu le-a pus sa adune toate balele ce cad din gurile dracilor, ca sä nu caz5 pe pamant, sa se imbolnaveasc5 lumea. Si ele and vad Ca vreun diavol a slobozit vreo bal5 din gur5, se reped dupd ea de o prind si n'o lasa s6 caz5 pe pamant. Si de aceea le vedern noi umbland noaptea pe cer. Dar unele bale, ori nu le vad stelele, ori nu le pot prinde, si acele cad pe pamant i aduc multe boale. Dar de n'ar fi stelele sä le prind5, si de ar cädea toate, apoi mai loath lumea ar fi schiload5 i bolnav5 din pricina balelor dräcesti. De aceea nu e bine sa bea cineva apas din falânä, chip sfintitul soarelui pand'n räsärit, cä se poate sa se brodeasca vre-o bala dr5ceasca. (1).

Aceste credinte le intalnim si la Ucraineni: .cand vezi cäzand cafe o astfel de stea, sa-ti faci cruce i sa zici .arnin., cad cu cat vei zice astfel de mai multe ori, cu atat Satan se va infunda mai bine in p5mant. (2). <,Cand intr5 prin casele oamenilor srnei, se lasa la flacaii §i fetele indrägostite, ca sa le chinuiasc5,---credinta asa de sublim descris5 in .Sburatorul» lui Heliade. Acesti smei se bat adesea intre dansii iar sangele inchegat al lor curge pe pärnant. Cu acest sange isi afumä parintii copiii bolnavi de sperietur5» (3). Prin jud. Dolj, se crede ca dac5 acesti smei cad peste o (I) T. Pamfile, Sdrbdtorile de yard, p. 178. (*2) Revue des taditions populates, XXII, p. 339. (3) Otescu, op. cit., p. 57-8. T. Pamfile, Cerul st podoabele lui.

12.

178

vilã care fata sau un om care-si face cas6, 111.14 merge bine. Locul acela unde .cade smeul, este blastamat (1). Megleno-Romanii vad in caderea stelelor un semn cum ca hofii sunt urmariti de potera (2), sau ca a scapat cineva dela hoti (3). Cine vede cazand o stea, sa nu spuna si altora ca-i pacat. <
Si se citeaza :
lntaiu, fiind cã deschiderea cerului se pune in legaturi cu unele sarbatori mai mari, cand, trecandu-se repede asupra luminärii cerului, gandul poporului se indreaptä spre Dumnezeu i cetele sale cele sfinte, cari, din and in and, trebuie sa se uite pe pamânt. Al doilea, deschiderea cerului se face drept de-asupra pa(1) Ghilupl, 1, no. 2, p. 12. (2) P. Papahagi, Megleno-Romanii, I, p. 98. (3) Cosmulei, op. cit., p, 46. (4) Cred. Rom. din coin. Tepu, jud. Tecuciu. (5) V. p. 7-12. (6) V. Anestin, op. cit., p. 20.1.

179

mantului,

nici decum, intr'o parte, .despre apus». Fenomenul pornenit mai sus, < lumina despre apus, i pe urrna tunet», este scãpärare si un lune/ lârziu, despre cari voiu vorbi intr'altã lucrare. i

adevarat ca unii au crezut, cu prilejul bolidului din 20 Noemvrie 1914 a .au vazut cerul deschizandu-se si o lumina vie si frumoasa ca ziva de se putea vedeA curat, deslusit, orice lucru din prejur» (1); avem insa de a face E

aici cu o confuzie invederata. In sfarit tot ca stele cazatoare se socotesc si stelele cari se ridica pe cer. Prin jud. Tecuciu, aceasta se socotesc ca semne prevestitoare de nunI5 (2).

4. STELELE CU COADA. Sielele cu coaciá (3), sle/e/e cu coame, slelele coma/6' sau carturareste: sle/ele luminoase, si la sing. come/ sau comil (4),cometele, stint, dupa credintele peporului nostru, niste semne dumnezeesti, cari, din vreme in vreme, sunt trimise ca sa vesteasca lumii nenorocirile cari .se vor intampla, ca osanda pentru atatea rautati omenesti. Aceste mari nenorociri cari pot bate lumea, sunt : râsboaiele (5), beilislele, -ciuma sau holera, mai ales, -si foamelea sau secela. Miron Costin Cronicarul, scrie despre cometa din 1653: .Nu s'au pomenit pentru semnele ceriului carele s' au tamplat mai nainte de aceste toate rautati si craiei lesesti si tarei noastre si stingerea. casei i Doinniei lui Vasile Voda pentru cometa

adeca stea cu coada cari s'au prilejit cu cativa ani mai nainte de aceasta... care toate semnele, batranii si astronornii in Ora leseasca, a mari rautati ca sunt acestor tari, menia u (6)». (1) V. Anestin, Cotnete1e, eclipsele si botizii re s'au observat hare 1386 i 1853, Bucure5ti, 1912, p. 22.

(2) Cred Porn. din corn. Tepu. (3) Tot astfel le nurnesc 5i Ucrainenii. (4) V. Anestin. op. cit., p. 5. (5) $ezdtoarea, VI, p. 53 A. Gorovei, Superstilii, 289. (6) V. Anestin. op. cit., p. 7.

in

Romania,

180

Neculaie Costin Cronicarul, scrie despre cometa din iarna lui 1679:

.La cursul anilor 7188, iar5 dela Hristos 1679 (1) in luna lui Decemvrie 10 zile, ivitu-s'au pre cer o stea cu coachl, careia ii zic Latinii comela, adeca ma1urä. i hingd era de coprindea cu lungimea sa gium5tate de cer, incepAndu-

se int5iu de jos dintr'o stea, despre partea Tarii unguresti, intre amiazazi si apus Apoi, de zi ce trecea tot se urca pre

cer calre miaz5noapte in sus, si dind5r5t se scurtà, mergand inspre miaza noapte. precum este umbletul cerului cu stelele inv5rtindu-se calre opus. $i asa au trait sapte s5ptamani si patru zile, pawl la zi inthia a lui Fevruarie; de acia s'au stänsu si au perit. De care multi astronomi stràng5n-

du-se prin alte tari au lost prognitic ce se va lucra in lume dupa aceea in urrn5; care lucru apoi dupa acea cometa s'au scornit vrajha mare de osti mai la toate imparätiile si tarile cati sunt megiesi imprejur de se hotdresc ,cu Turcii, iar5 mai vArtos intre imp6r5tia Turcului i intre imparatia Neamtului, precurn scrie mai jos (2). Despre cometa din 1853: .La prima data, cänd s'a v5zut pe cer steaua cu coada, toti oamenii s'au ingrozit, au iesit din casa pe ulita, se inchinau, fäceau mät5nii si au pus s5 tragd clopotele la biserici; parte din oamenii MIMI-1i de pe atunci spuneau c5 are s5 se scufunde p5mântul si loath lumea are s5 se prapadeasc5. Femeile, and au auzit c5 se prapadeste p5m5.ntul, au inceput s5 plAnga, s5 se inchine si sa facä mereu la mat5ni. Alti oameni mai spuneau c5 are sä fie r5smiritd, sau b5t5lii mari, ca are sa vie Nerntii cu coad5, Turcii si Muscalii... chiar si la Episcopie [din R.-VAlceal se faceau rug5ciuni. (3).

Prin jud. Dolj se povesteste despre o astfel de stea cu coad5, urrnAtoarele:

.Când cu resbelul,-- dela 1877,a rners steaua cu coad5 a rners pe

pAn5'n Dii (Vidin): bubuitul a pornit dela Dii,

(1) In text: 1689": (2) Cf. despre spaima produsd de aceasta cometd. in alte part) ale Europe). V. Anestin. op. cit., p. 8-12. (3) V. Anestin. op. cit., p.

15.

181

malul Dunarii, pe dincolo, pe dupà Dunäre. pan'a ajuns si s'a facut resbelul, ba ['Anal si a rasbit pe Turci. (1). Aceste credinte le intalnim si prin Rusia unde, de pilda, se spune ca navalirea lui Napolepn 1 si luarea Moscoivi a fost prezisa de o cometa (2). .Si sfdriIuI lumii va fi vestit de o stea cu coada: de aceea, multi vazand o astfel de stea, o ieau si ca semn c5 poate s'a apropriat sfarsitul Iurnii, sa se pregateasca de i

moarte, trecandu-si timpul, cat se vede steaua pe cer, in post si rugaciuni. (3). Din jud. Do lj, avem urmatoarea compozitiune a batranului Radu Florea din Giubega, despre cometa din 1910. in care allam si unele amintiri din vremea anului 1877: S'a spovedit mama Veta Ca prea ráu spune gazeta, A vazut pe cer cometa: Nu stiu ce-o face planeta Nu fii, tett, infricosata, Si ash tare inspAimAntatA. Ali vAzut steaua eu coadd?

Nici aia nu e curatd: Pentru resbel ni s'aratd. Dar lumea este nAroadA, Si e tare infricosatA, Ca pAmantul o sA cada, SA murim cu toti o data. Dar avand un mAndru gaud, 0 sA murim tot pe rand, CAci Dumnezeu ca un slant, Are grijd de pamant, SA nu fie sudomit.

Ca aceastA stea cu coadA, Ni s'a arAtat o data. In sus era scapAtatd, Serbia erA sculata,

Cu Neintia sa se batA, Si-a vAzut cA n'o sA poata

$i s'a retras iute'n data. Dar Bulgaria-i sculatA, Macedonia infocatA, Turcia umblA turbatA, SA vie Rusia toatA, Romania preparatA,

SA mai sarim peste bultd (4). Sa-I mai luilm pe Turc o data, DAndu-I ca'n Plevna grAmadA.

Cate patru sa se batii, Pe Macedonean sA-I scoatA,

De sub Turc, lege spurcata, MAcedoneanul de mult plAnge,

Si cu lacrami in ochi zice SAriti frati, sAriti voinice. Turcia pe foc ne frige, Vrea de vii sA ne manance, Din picioare ne distruge, Ne iea banii si se duce, Copilasii nostri plange I

(1) Culegere din cont. Catanele, impart. de d-1 St. St. Tutescu. (2)

Revue des traditions populaires, XX11, p. 310-1

(3) Otescu, op. cit., p 71.

(4) Dunirea.

182

5. VRAJILE LA STELE. Am pornenit mai sus cum poporul nostru crede cã unele

stele cäzâtoare,cari inainte de a cadeà sunt stele obisnuiar fi smei cari infra' noaptea prin casele oamenilor, chinuind pe cAte until din casä. te,

C5tre acestsoiu de stele,sau atre steaua fiearui orn, se indreapt3 unele rostiri de vrap ale celor ce doresc feluritele lucruri ale acestei lumi (1).

relele cari doresc sä se m-arile mai de graba, prin Bucovina, ies afarã, spre St Vasile, i privind o stea mai strälucitoare, zic: Sariti sateni, Sariti poporani, CA arde inaltul cerului,

Da nu arde Inaltul cerului Ci arde Cusnia ursitorului meu,

Cel ales de Dumnezeu : Ctisma'n capul sau $i camesa pe dânsul $i inima'n teinsul. Stea frarnoasii, Si latninoasd,

Eu voiu dormi, Dar tu nu dormi, Ci te du'n lume, Peste lume, La ursitorul meu anume, $i de 1-ai a flh

C'a sta La mese'ntinse, La faclii aprinse,

Cu neveste grase $i copile frumoase, FA-1 sa-i pard catele viermanoase, Numai eu sa-i fiu mai frumoasA.

$i mi-1 ada Prin padure, prin desime,

$i prin sat fara rusine Si prin camp fara de drum $1 peste ape fard de pod $i peste gard fara de parlaz M'am uitat la räsarit $i n'am vazut nimic ; M'am uitat la asfintit $i-am vdzut : Pajura pajurata

$i cu foc infocata. Un'te duci ash 'nfocata ? Ma duc, codrii sa-i palesc, De verdeata sA-i gatesc Si vaile sA le sec $i pietrile sa le crep I LasA codrii sa'nfrunzeasca

(1):Otescu, op. cit., p. 58: Stelele cdratoare pot fi §i vràjite, §i cu aceastä vrajd i§i aflä fetele incotro e ursitorul lor, cãci sunt unii cari §tiu sa zicã ni§te

vorbe din gull

t opresc steaua caldtoare in loc. I upd aceea, iar prin vorbe pe cart le tot zic niereu, rândue§te acea stea sa piece din nou. Si tro o porne§te atunci steaua, intra'colo e ursitul fetei"

ni§te

inco-

183

$i vAile sal'nverzeascd

Foc in gura cAmesii ii bagA, La inima ii aseazA, Sa arra cAmesa pe dansul Si inima intr'insul, SA nu poatA dormi SA nu poatA hodeni

Si pietrile ca sA creasa, Da te du mai bine. In lume, Peste lume,

La ursitorul meu anume; Cu foc il incinge Cu foc il aprinde.

Pan' la noi n'a vent La pArinti a mA peti.

Priveste apoi steaua, se bucurä dac5 o vede mai luminoasa si se intristeaa dacâ dimpotrivä, steaua i se pare rnai Intunecoasä,

Prin Suceava, fetele vrälesc slelele ce le aduc ursitul astfel: SfantA stea Te multAmesc cu sf. metanii SA-mi trimiti pe ursitorul

Ursitorul meu,

In vis sal vaz, Aievea sA-1 visez (1).

In Turnu-Mägurele, fetele, punându-se in genunchi, Duminic5 seara, and ceru-i senin si luna Ipina' si privind, calre cea mai strAlucitoare stea, zic de trei ori, cu pädejde : Nici stare a sta, 0 tu stea, Steluta mea, Toate stelele sA stea, Steaua mea SA nu mai stea, SA umble in lung si in lat, SA se ducA $i la scrisul meu

in sat, Dela Dumnezeu si Maica Dom-

Nici mancare a manch, Nici bere a bea, Nici somn a dormi PfinA va vent sA mA iea ; SA treacA prin apA fArA vad, Prin caini fara ciomag,

Prin vaduve grase, SA i se para broaste testoase ;

nului indreptat, Prin fete frumoase, S5 nu-i dea odihnA a odihni, SA i se parA cAtele raioase, Numai eu stea luminoasä.

Tot din aceste pArti avem si urmätoarea vrajä pentru ursita, care de data aceasta este fata doritä : Toate stelele sA stea, 0 tu stea Si tu sA te faci nAparcA viforita Steluta mea (1) Marian, Sdrbiltorile, 1, p. 128-30.

184 Din

naltul cer coboritA,

Cu patruzeci si patru ciocuri de otel, Cu patruzeci si patru ciocuri de fier, SA te duci la ursita mea ursitA, Dela bunul Dumnezeu data, S A te duci necontenit

Printr'un sat neurnblat, De cAni nelAtrat.

Pe eine vei intrebh La mine te va indrepth.

Pe cine vei intalni, La mine te va porni. Cu coada ca sA lovesti, La mine ca s'o pornesti, Cu ciocul s'o ciocAnesti,

La mine ca s'o pornesti. Tot omul frumos, Orice Mat fAlos, SA se faca uricios, Numai cu Mat frumos. SA nu poatA sä mai stea, Pe mine farA a mA vedeh ti

Prin jud. Vlasea, descrisul la siea, care are de scop ca fata sau flacAul necAsdtorit sA-si vadzi ca are sau nu ursit si care urmeazA sA i se arAte in vis, se face in chipul urmAtor : cMiercurea, sau dacA nu sunt stele pe cer, SAmbdta seara,

dupa ce au iesit stelele pe cer, vräjitoarea se desbracA in pielea goala, apoi cu o batistd lualA dela cel cAruia ii desOnt.& vine in pragul usei si rosteste de trei ori urmAtorul descAntec. fluturAnd mereu batista in vAnt, in directiunea

stelei (2): Tu stea Logoslea,

Toate stelele sti stea, Numai tu sA nu stai, SA umbli'n lung si'n lat

Si la noi in sat, PAnA unde-i gasi

Scrisa lui N. La ea sA te duci, Cu biciu sA plesnesti, Din somn s'o trezesti, La mine s'o trimiti,

In vis s'o visez, Aievea s'o vAz, Si unde oitt vedea-o s'o cunosc;

Cu biciu s'o bati, La mine s'o abati Cu biciu de foc, SA nu-i vie a sta pe loc; Cu bici de cureh SA nu-i vie a sta, SA nu-i vie a dormi Nici a odihni PAnA la mine n'o veni!

Dupa terminarea descAntecului, vrajitoarea se imbracA, ba(I) A. M. Nour, Descdntece i vrdji din paper, Cralova 1912, p. (5) Creci CS trebuie intregit : celei mai luminoase.

§i 50.

185

lista o pune pe perina si se calca pe acea perina, pe partea dreapta. Peste noapte visezi pe acela sau aceea care va fi partea celui pentru care se deschnta (1). Alle ofi se vräjesc stelele pentru ca ele sä adune frumusefile altora, pentru ceea ce vrajeste, ca sa fie ea cea mai pläcutä: o sted, gosted,

Voi yeti porni La imparat cu irnparAteasa, La primar cu primarita, La vatav cu vatavita La satean, La poporan, La mire cu mireasa, Dragostele, ogostele

Dona stele, gost(%le

Trei stele, gostele, Patru stele, gostele, Cinci stele, gostele, $ase stele, gostele, $apte*stele, gostele, Opt stele, gostele, Nona stele, gostele, In apa asta iti las (sic), Eu ma cute, ma odihnesc, Care s'a spala, S'a curati, s'a ltimin (2).

Prin jud. Tutova, intr'o vraja de dragoste mai mare, rug5ciunea ditre trei din cele mai strAlucitoare stele pe cari fath le priveste, este urmAtoarea: Trei stele

Trei stele.

Gogostele,

Gogostele,

Duce-vd-fi (3) la'mparat, la 'mpa-

rateasa,

Dragostea i-o furati

5i-o aduceti la mine in cana $1-o Dsati.

Trei stele

Duce-va-ti la rege si la regina: Dragostea le-o furati, Mandria i-o apucati, $i-o aduceti la mine'n cana $i-o läsati. Cele trei stele,

Gogostele Dace-v.1-(i la zana cerului ; Frumuseta i-o luati,

Gogostele,

$i-o aduceti la mine 'n cana, $i-o lasati,

Regii si reginele,

Duce-va-ti la imparatii si impàratesele,

Principii si printesele

(1) $ezdtoarea, IV. p. 20. (2) Culegere din Valea-seaca, Neanit, impart. de d-I I. Prcutescu. (3) Metateza din ducefi-ya

186

La mine cu bratul aduceti, $i tot ce-i bun culegeti, In canA puneti, Peste cap mi-aruncati I (I) Alte ori se vräjesc stelele pentru ca vacele cu lapte sä-si capete mana pierdutä. lata o astfel de vraja din Bucovina : $apte stele 0 stea La toate zAnele Iumii,

Obis/ea

Obistele,

DouA stele, Obistele

Obistele,

Trei stele,

Noud stele

Obistele Pa tru stele, Obistele, Cinci stele Obistele,

Obistele,

Opt stele

$ase stele

Cari sunteti ale Floricii (2) rnele De pe toate hotarele De pe toate ogoarele, Mana ei sA aduceti $i'n pulpd sa* i-o puneti;

Obistele,

Din pulpe in taTA

Din tate in donitA! (3). Vor mai fi si alte soiuri de vràji. In alte vremuri, prin abaterea dela unele forme mai mull ori mai putin obisnuite, se vor fi abatut credinciosii i vor fi facut, dupa nevoie, asemenea vrAji, cum de pild5 este acest «descantec» publicat de curând de d-1 N. lorga, in care lo-

cul ecraiului nou» mi se pare a fi tocmai a unei stele-logostele, din vräjile de mai sus: .Craio noo, craiU no6, crait1 noU, cununa de diiarnantu petre scumpi; luna luminat5, tu esti mu ceriü i vezi si pre piirnäntil. Eu, Enachi, Safta, tefanii Miclescu (?), impreunä cu casa noastri, nu putemil s5 ne odihnimü mu casa noastrk nici putem sã ne stAvima cu dobiloacea mU umbra cas5i noastrea, nici noi nu putemil sa trairna cu oamenii, ca lupull) ziva thU salt), ca mata cu cäinile, ca voghiula zioa, ca pasärile ceriului, ca calul cu albinele, ca soricile cu mita, ca (1) $ezdtoarea, XI V., p. 104

(9) Numele vacii. (3) Marian, Seirbatori le,

111 ,

p. 218

187

gärgäunile cu omula, ca sarpile cu drurnula, ca moara neferecatä, ca talhariula vestitü, Ca curva la pustiiü, ca doa5 sabii intr'o tiaa, ca rata la uscata, ca oile cu lupula, ca lupull) cu thrgula, ase nol nu putema sä ne odihnimu ina casa noastra de pizmasula, dusmanula, de r5ula faptului. Luna luminat5, tu esti ina ceria i vezi si pe p5m5nta; noi ne vomu culca si ne voma hodini, iara tu s5 nu te culci, nici sä te odihnesti; sä vii la casa noastr5 si s5 rädici totu faptulu din olalurile cas5i noastre si di suptu pragula cas5i noastre si dina capula nostru i dinu ocolula vitilora noastre si dinti toate ate sa-nta ale noastre. Luna luminati, fapta cu gatlanfi de lupu. fapta CLI icre de broasa, fapta cu urmä de cerbil fapta cu urm5 de mal5 si de aine, lapta cu rum5-

g5turi de sfredela, fapta de m5nafur5 de aine, Motu de m5ncatura" de calla, laptu cu arginta via, fapta cu sudoare de calfi, fapta cu sarpe, fapta cu Ora de ursa, fapta cu icre de broasa, fapla cu sagn5 de calii, faptii de noaä neamuri, fapta de noa5 feluri. Luna luminat5, vino cu ucenicii IãI i ne cur5leste pre nol de Iota faptula dinu casa noastr5, si caut5 pre celu ce ne-au facutu noa5 faptulu, si, de va fi viu, sä-lu duel tofu faptulti de la casa noastr5 si sa-lu lepezi inu olaluthe casAI lui, inu plorm-ldela cu paine si in putena CU borsulu, in solneta Cu sari si inu capul liii, i inh casa lui si

inu masa lui si inu agonis5ta lui. larasu, de va fi rnorta, s5 le dud I sa-lu pui pe morm5ntu lul. laru noi robil lui Dumnezeu, Enachi, Sanda, Stefanu Miclescu (7), si inpreun5 cu toat5 casa noastr5 si cu dobitocile noastre, sä rärnânermi curati i 15muriti, ea argintulu cela strecuratu, cu maica ce ni-au facutu, iarii faptulu sa piei cum pere roa de soarea,

sa s5 dua de pe capulu nostru si s5 se dua pe capul celui ce ni-au facutu noaa faptulu. Aminu, aminu, arninu. 1828, Ghen. 14.

Si, andu vel vede luna noa5, int5i sä stai pe locu

i

s5

rapezi s5 aduca o pane inceputã si sä cetesti carte acasta de 9 on, si s5 bei toti, i sä stropesti vitele, i pe tat loculu, si sà o cetesti in Ire! luni noa5, si s'5 fill curati; si ase va vifl izb5vi de laptu. (1). (1)

Repista Istoricri,

I,

p. 17-8.

PARTEA VII. DRUMUL ROBILOR. Sub numele de drurnul sau calea robilor, calea

drumul sau calea lui Troian sau Traian. calea laplelui, drumul orbilor, calea figanului, calea schiopilor, paiele figanului (1), crángul cerului, brâul sau brâul luminos al cerului (2), Romanii inteleg panza fumurie care se vede brasdand cerul aproape pe la mijloc, in noptile senine si fara tuna. Credintile i povestirile poporului nostru, care se leaga de aceasta cale, in afara de cele pomenite, sunt urmatoarele: vOdata un om a furat paie de grau dela altul l fiind tras la judecatä, a jurat cã nu a furat, cu toate ca pagubasul

mersese pe urma paielor pana la casa holului. Durnnezeu, ca sã arate lumii pe juratorul stramb, infierandu-I pe veci. si ca sa se stie in veci ce mare pacat e sa juri strarnb, a asezat pe _er chipul carului si al carutei cu care furas juratorul strarnb paiele, precum si paiele varsate, dela locul lor i 'Jana la casa hotului. (3). 0 varianta ne spune ea hotul era chiar fiul pagubasului, si ca paiele furate erau duse intr'un cos (4). A doua varianta se aude prin jud. Dolj si are urmatoarea cuprindere: ,Un Sarb a sterpelit un car de pale dela nasu-sau si a luat-o la drum. A mers el cat a fost nopticica de mare. Pierit de fried ca sa nu-I ajunga de pe urma nasu-sau, plesnia boii cil sfarcul biciului, acestia fugiau de le sfaraiau copitele i lasau nurnai (I) DicIronarul limbii romdne, torn. (2) Wertz, tom. 1. p. 645. (3) Otescu, np. cit., p. 50. (4) Ibidem.

1,

part.

11,

p. 45.

189

schntei in urma. De ce mana boii mai tare, de aceea carul se sguduia si paiele cadeau jos cu toptanul. Mergand el asa, se porneneste hodoronc-tronc cu Wu/ inaintea lui. Un sarpe rece ii trecu prin san; si cum el din fire e tare'n vartute si slab de minte, se repOde de o data la bout din cea, si apucandu-I cu maim de urechi, zice Sloa, doae bozenelä!, §i cu securea in man& sa piesneasca lupul drept in cap. Boii au carmit carul cu protapul spre miaza-zi. Lupul a ramas Incrernenit si nu s'a mai misat nici !Ana astazi de :

acolo. Carul de pe cer, e cunoscut de toti. Cele dintai patru ste-

le ii stint roatele. Din celelalte trei, cea dintai e protapul, cea de-a doua sunt boii, si cea de-a treia lupul. Langa boul de din cea, e alla stea mica (Alcor); aia-i Sârbul cu boul de ureche. De cu seara, carul merge de-a'ndaratele spre miazanoapte si rasarit, asa incat despre zitia se intoarce cu protapul unde erau roatele. Pe drumul unde a cazut paiele, au rasarit stele, cate paie pe umbrar. Taranii ii zic drumul robilor" (1). A doua povestire o aflarn la Macedo-Romani i suna precum urmeaza:

Un fin, odata, ii indemna dracul sa se duca sa fure dela nasul sau,sä faca rau la omul lui, ca lupul in domeniul lui. Ce face dansul? Merge la stana nasului säu, hai, sa-i i

ce sa vezi? Nimeri ceasul cand top canii

fure laptele. dormiau iar acei cari II simlira, nici latrara, cad It cunosteau de totdeauna. Dupa ce umplu pieile (burdufurile) pe deplin, le incarca frumos, ti tuà magarul de capästru i p'aci tie drumul. i

Dumnezen, care nu stie ce-i somnul ziva sau noaptea si care nu lasa nimic nevazut, indata ce vaz0 ticalosia aceasta, ca finul sa fure dela nas, la moment trimise pe un Inger sa-i verse laptele din piei. Ingerul, mai al dracului decal Dumnezeu, ce-si zise ? De unde loc sa-1 vars asa tot dintr'o data ; mai bine putin cate putin, ca sä se afle mane l urma celui care fura. (1) St. St. Tutescu, Din trecut, giurgiu, 19W, p 7-8.

190

Astfel el zise, si-i face doua gauri, numai sa curga laptele pulin cafe pupil, in cat, pana sa mearga finul acasa, laptele tot se strecura din piei. Dimineata sculandu-se nasul, vede ca galetile i putinile sunt goale. Cerceteaza incoace, cerceteaza incolo, intreaba pe unul, intreaba pe altul, pe pastori, cani, nimic! Nimeni nu stia ce se fa:di laptele. Cand iese putin mai incolo, vede cã drurnul albeste de lapte. Ii prinseram pe hot, -zise el, ad il avem. Apoi nu pierda timp, ci apuca drumul dupa urma laptelui värsat i ajunge 'Jana la casa finului. Mai, sa-1 manance lupul, sa-1 mai-lace pe el acolol ii zise el mirat l nedumerit. Finul sa-mi fi facut isprava aceasta ?

Nu-i venia sa creada cum finul sa fure dela nas, cu nici un chip. Buna ziva, finule!

Bine venisi,sari dintr'o data finul in picioare, ca cel cu musca pe nas. Ce veste, nasule, ce vant te aduce pe la noi.

Finul cerca s'o incurce Finule, finule, eu nu veniiu sa sed, ci stii, ca vorn strica cumetria? Ei, dar de ce nasule? De ce? Te faci ca nu stii? Fiindca facusi isprava la omul tau, ca lupul in domeniul sail. De asta.

Nasule. nasule nu scoate foc din gura, and eu n'arn habar de uimic. Ian spune-mi i mie ce este? Atunci nasul ii zise ce-i si cum, dar finul nu vrea sä auda cu nici un chip, ci nega mereu, parcã ar fi apa de prescure. Atunci nasul ii scoase si-i arata urma läsatä de lapte, care Inca se cunostea, si-i zise: Ei, finule, si acurn vrei sa-mi pui ochelari la ochi? Pe lup II vedem i urma ii cautam, faci tu. Daca väza finul ca se prinse in prasi, taca si-i cera pardon, sal ierte. Eu o facuiu, tu sa nu o fad, nasule,--ii zice el. Vad i eu ca fuiu ticalos cufapta urita ce facuiu,dar lucru ce se faca, se faca.

191

Ce era sa-i faca si nasul! II lasa sa

ai-o afle

dela Dum-

nezeu.

drept minune ramase de atunci laptele vär.sat neuscat, in cat i azi ii vezi. De aceea se chiama ea/ea laplilui, calea lacteie (1). Afara de aceasta, aproape pretutindeni se crede ca drumul robilor a fost facut de Dumezeu spre a arata celor scapati din robie calea intorsului in tara lor. Unii din acesti robi se zice Ca au fost luati de Talari; allii ca ar au fost rapiti de Cdpcâni sau Câpcjuni ; aitii cä an fost luati de Traian, alpi ca. au Yost dusi spre miazazi. Prin Oltenia se crede ca e vorba de robii luati de Turci $i dusi in Turcia (2). Prin jud. Tecuciu se povesteste cä o data au plecat din Moldova o multime de oarneni ca sa se duca in tan turceasca, sa se planga, de Cate rautati sufera Moldova. Curn au ajuns acolo, la scaunul imparatiei, eine sa le mai asculte lor jalba! I-au pus Turcii nurnai decal la inchisoare si inchisi am ramas mita vreme. Dupa ce le-au dat drumul au Minas acei Moldoveni robi. inteun rand, zice unul din cei robiti: Mai fratilor, dar daca ne-am lua noi incetul, hai-hai, si-am pleca spre Moldova! Ce vorbesti tu, de geaba, mai Irate; dar unde ti-i Moldova? A fi sute de poste, mai, pana acolo. 0 stii, tu? Cunosti tu drumul, ca sa rnergi pana acolo fara ca sä intrebi pe cineva? Cand te-a auzi cineva ca intrebi de tam noastra, indata pici la banuialä, si alta lecuire nu mai ai: moartea iti stie de $tirel Da celalt, mai bun de cap, le-a zis: Hai mai; vom plech atunci cand vor fi Turcii la rugaciune, ei and sunt la rugaciune, nu ies, sä le torni plumb topit pe gat,--si-am merge numai noaptea iar ziva ne-om ascunde prin pustiefati! asa au facut. Au plecat. Ziva stateau tainuiti pe unde-i indemna Dumnezeu, iar noaptea se luau dupa drumul robilor i zoriau inainte. i

(3) P. Papahagi. Din lit. pop. a Aram, p. 812-4. (4) Cred. Rom, din com. Catanele, jud. Dolj, impart. de d-I $t. St. Tutescu.

192

Asa, s'a intamplat si dupa un an incheiat, an ajuns in Moldova (1).

Prin alte Orli se zice ca e vorba de robii parnantului nostru, de noi, de toll, cari vorn merge la judecata de apoi mamica lui Dumnezeu, pe aceasta cale, spre a ne da sama de toate ate le-am savarsit in vieaja. Prin jud Tecuciu se povesteste cä niste pagani au intalnit o fata care se intorcea spre casa ei, cu cofele pline cu lapte, puse'n cobilita. Paganii, cum au vazut-o. au nazuit la dansa. Atunci laptele din cobilila s'a värsat; el este dara alba de pe cer, care se chiama calea laptelui. CobiliJa fetei cu laptele se vede pe a proape,

iar cine-i bun la Dumnezeu poate vedea i fata,

cum se sterge pe falä de lap-

Ct.

Fig. 9-11.

tele care a umplut-o peste tot (2). Nu va fi lucru de mirat daca i prin Rusia se va povesti ca aceata cale a laptelui s'a facut de cand o zana, mergand si-a värsat cana cu lapte (3). Aceasta cale, Romanicele o zugravesc pe ouäle dela Pasti, precum arata figurile de mai sus: a, In jud. Muscel (4), b, in jud. Dambovita, si c, in jud. R.-Sarat. (1) Culegere din corm Tepu, jud Tecriciu. (2) Idem.

(3) Revue des traditions populaires. XXII, p. 338 (4) R.-Codin, Mihalache, Sárbdiorile poporului, p. 50. Variante din jud. Tutova i Buzdu, in Colec/ta de oud incondeate de Maria I. Panaifescu, unde se gásesc chipurile b. i c.

INDICE 5[ GLOSAR AJ

Abel, s., 87, 101.

ac, s., vraja cu-, 65. achindh,

s. pl., 24.

Adam, s., 116, 121, 125, 129, 132. 135, 138.

baking nume de constelatie, 172.' baltd, s., Dunarea, 181. balaur. s., ajutand soarelui; 34; mancAnd luna, 60; nume de stea, 165; stea cizatoare, 176; 99. billbdrd, 3., 108.

agud, s., and .iniforeste, 8. Alexd, s, mosul lui Sin-Toader, 27. alisveris, s., cred., 71. alovas, s., 144. altuan, s., 84.

alun, s., vraji cu-, 65. amiazd, amiazdzi, adv., 32.

Antilart, s, 98. Antihrist, s. a., s., 173.

apd, s-ce se preface in yin, 10.

Bdlutd, s., dant tardnesc, la care, prin jud. VAlcea se cAntA: Baluti dela Galati,

Adusä de trei soldat'l 5i de §apte dorobanti: Unul Ion, §'altul loniti 5'altul logolitul Ghild I

ban, s., 9; vraja pentru dobiindire de-, 70, 71.

bdrdild, S. cred., 86. Mt, s., 31. aphinz, adv., 24. berbec, s. nume de constelatie, 170. ardditi,v. poate commie din randui,64.1 bidiganie, s., 143. areas, s., nume de constelatie, 172. bielsag, s., 29. cufiriu, s., 124. biol, s. bivol, facia din om, 67. ariciu, s., cred., 1, 105. bir, s. dant taranesc, la care, prin Armean, s., 6. jud. VAlcea se anti: aqiid, s., 34. Foaie verde richitèle. asfintit, s., 35. 5i la stAnga, baietèle I

Apostol, s.-i ce sprijinesc cerul, 2.

aste-zeu, expr., 131. avere, q.. cred., 86. Avram, s., Sf.-, stea pazitoare .soa-

Foaie verde usturoiu,

B.

SA liam birul la bAtaie ; Foaie verde siminoc, SA facem birul la loc I bivol. s. pe care merge soarele, 30.

relui, 98

Baba Cloanta, s., 21. Babele mi San Nicoard, s. pl., 27. bald, S., balele vrdjmasului (dracului), 177.

5i la stfinga ate doi! Foaie verde de trei paie,

Blagovistenie, s., 27, 29.

194 cdpdtind, s. nume de constelatie, 169. s. cred., 86. boald, s. cred., 82. Cdpcan, Cdpcdun s., 191. Boboteazd, s., 8. caprd, s. nume de constelatie, 169 ; bogat, s.. ce-s stelele bogatilor 7, 157. copila in chip de-, 174. boi, s. pl., nume de constelatie. 163, car, s. carul mare, carat mic, constela164. tiuni, 163, 188 ; carul dracului, conbod, s. and se face ?. 86. stelatiune, 169; carat lui Dumnezeu, bald, s , 178. constelatiune, 169. boliste, s. semn prevestitor de-. 102, cdrdus, s. nume de stea, 163. 179. caria, s. cred., 85, 87. bou, s. pe care merge soorele, 30 carmoajd, s. coaja uscata [de pane], bozenat, adj., 189. carnet, s., cotire: boul acesta, sg. bagi brad, s. crescut pe mormantul unui de sama, ca la ulita ceea, din dreapcopil, 18. ta, are sa faca carnet",-are sa apuce pe-acolo. brau, s. vraja cu-. 65; brawl luminos blid,

al ceralui, 188.

cdrutd, s.-soarelui. 28.

cas. s. ca sa nu faci-la gura, 37. bucate, s. pl., 29; cand sa se same- casd, s. and sa nu se facd, 85 ; chid sa se filed, 86;-cu ogradd, nume ne? 84. bubd, s. cred., 37. buhaz, s.. 131. bulbuci, v , 146.

Bulgari. s. pl., 84. Bunavestire, s., 29, 30.

de constelatie, 170. cdtel, s. nume de constelatie, 174. cdtelusd, s. nume de stea, 163. cdutd, v. a privl (despre soare), 35.

burghiu, s. nume de constelatie, 170, cearcdn, s., soare cu-, luna cu-. 66. cei trei crai, nume de constelatie, 172, C. cer, s. cum s'a fgcut, 1 urm.; poaleCain, s., 87, 101. le cerului, 1; facut din piatra scumCal, s. calul dracului, soiu de pasere pa, 2; inima cerului, 3; ridicarea de apa (Oltenia); call soarelui, 28, cerului mai sus, 3 urm.; ate ce31 ;-din lund, 96. ruri sunt, 7; deschiderea cerului, Cale, s.-laptelui, de cand e ?, 160, 7, 90; tortile cerului, 23; crdngul 188; calea rdtdcitd, 183:-rdtdcifilor. cerului, 188; braid luminos al cerului, nume de constelatie, 170; calea ro188. bilor, 97, 188; calea tiganului, 188: cerc, s. soare cu-, 34; lurid cu--66. calea schiopilor, 188. cercdnel, s. soare cu-, 34. candeld, s.-cerului (stea), 153: nume cercut, s. soare cu- , 34; luna cu- , 66. de stea, 163. clzeldesl, v. coruptie din chindisi, 125. Cane, s. cdnele lui Dumnezeu (varco- chicoteald, s., 100. lac). 99: cdnele mare, nume de con- chindie, s., 35. stelatie, 174: canele mic, nume de chiort. s., 86. constelatie, 174. chit, s., nume de constelatie, 175. cdnesc. adj. arsitele cânesti. 3Q cicoard. s. legenda ei, 56. cantor, s nume de constelatie, 172. cingdtoarea regelui, nume de conste-

cap, s.--ce creste peste masura, 10. latie, 172. durere de-, 37 ;-de bou, nume de cioban, s -in lung, 124;-cu oile, nuconstelatie, 170.

me de constelatie, 165-

195

ciocdrlie, s. legenda ei, 42 urm ciomag, s., 31.

s. 1Munoiu de scandura; se foloseste de obiceiu la invelitul caselor pertru a se bate pe de-asupra tabla", lucru care se chia-

Merida,

ma cioricit; verbul a ciorici. Ciuda lai Arhanghel, 90. ciudi, V. refl., 91. ciumd, S. cred., 82. 179.

latie, 166; crucea mied, nume de constelatie, 160 ; crucea fdrtatulut,

nume de constelatie 166. cumpdnd, s.. 12.

cununie, s., inel de-, 89. cutremur, s.,

6.

D. D'aba, interj.. 130.

deal. s.. de când sunt delurile, 1. desert's, s. la stea, 184.

ciurnag s, 31.

desnitd. s., 31.

clench& s., 144.

cloatd, s. nume de constelatie. 170. clopot, s. cred., 101. closed, s. and se pune pe oua, 63, 84; nume de constelatie, 170 .-cu pui, nume de constelatte, 170. clog, s. nume de constelatie, 170. coasd, s. nume de constelatie, 169. eobilild, s. -ciobanului, nume de con-

desteptdtor, s. nume de stea, 170. diavol, s , 98. dobitoace, s. tern.; art.: dobitoacea,186. drac, s. pe unde merge, 3,13; ce ajuta soarehn, 38; ce ajuta lunii, 60; stea cazatoare, 176. Drdgaica, s., 171. drum, s. robilor, 9, 188 ; lui Traian,

stelatie, 166: 192. cociorvd, s. nume de constelatie, 170.

duldu, s. nume de constelatie. 174

cam, s., 12. colibd, s. nume de stea, 170 comoard. s. cand arde, 8; nurne de constelatie, 172;-lut lov, 173.

Dumitru, s. Sf.-, 85. Dumnezeu. s. cand s'a ridicat in cer.

comet, s., 179. comit. s., 179.

copac, s.-ce se Inchind, 11 ;

188.

Dumuzica mare, s., 171.

2; 12, 32, 139, 148, 167 ; cdnele jut (varcolac), 99 ; mama tut-, 167.

dusman, s. vrajd impotriva -ului, 31.

copil, S. cred., 62, 86. corb, s. nume de constelatie, 175. corn, s., cornul caprei, coarnele caprii,

nume de constelatie, 172 ;-de hind, 67.

71.

E. Eva, s., 117, 125. 129. 170.

F. Fdcdlet, s. cred., 99, 100.

fdind, s. cred 99.

fanteind. s. din rdscruci, Crdciun, s,, 8, 15, 129, 132.138. (Creconstelatie, 166 ; 177. ciun) 154. fapt, s.,-ul zilei. 31. crdng, s.-ul ceralui, 188.

name de

craiu, s.-nou,-vechiu, 62, 186: craii farmec, s. cred., 82. dela rdsdrit, nurne de constelatie, fatd, s,- de inpdrat cu cobilita, nume 172,

crap, s., crapii, nume de constelatie,

de constelatie, 166 ;-cu corotndsla,

nume de constelatie. 166 ;-mare

din lzord, nume de stea, 170. fecioard, s. nume de constelatie, 172; crdpdt, s., 34. -Maria, nume de constelatie, 172. crdpet, s., 34. cram, s. la , 32 ; -amiaza, 32 ; mare, felinar, s.- cerului (steal, 153. miezuhu noptii, nume de conste- femeie, s. din kind, 93. 170.

196 fierotine, s. pl., 101. J./care, s. legenda florii-soarelui,49 IA se vedeh alta in Drum drept, X, p. 55-6): cand sä se samene Horne, 84.

foamete, s. semn prevestitor de-,

79.

foe, s. in vis, 33, 39. Francez, s., 65. 84, 92.

frate, s. frate, nume de constelatie, 71,

friptoare, s. 106.

G. Gdind, s., nume de constelatie, 170. gdinusd, s., nume de constelatie, 170.

gditoni, v., 117. gaveid, s.-mic, nume de constelatie.

'

mizi sau pietre lit peretelede lut, neuscat bine, spre a face ca tencuiala sa se poati lipi, sa nu cada.

harag, s.i 31. hdrb, s., ca sa nu se sparga, 82. herghelegiu, s. flacaoandrul ce pazes-te

caii dela o stand pe munte.

higiu, S. locuinta, 112. hlujan, S. cred., 81. holerd, s. cred., 82, 179. herd, s., nume de constelatie, 170. hornd, s. hai, ca s'a diramat- hor-

na 1"-e masa gata, caci s'a turnat mamaliga; ca sa nu se EWA-

me-,

83.

hot, s. cred., 178.

I, I.

. lad, s., 36, 59, 133. gement, s. pl., nume de constelatie, lana, s , 127, 137 :-.Stinziana, 120. 171. iarnd, s. cred., 68. German, s., 84. ied, s. kzii, constelatie, 169. Gheorghe, s. Sf.-, 8. iepure, s.-schiop, purtand soarele, 169.

ghipiti, S. pl., 143. got, s. a iei la- , a ies'i cu oile la turnind (lumini§) pe munte, pe la

ceasurile 9 -10 a. m. gongdni, v., 117. gonitor, s. nume de constelatie, 170. gosted, adj., 185. grajd, s., cand sa se curate, 81. groapd, s. nume de constelatie, 163. grim, s. cand sa se samene, 83, 171. grebld, s. nume de constelatie. 172. greire, S. vraji pentru isgonirea lor, 79.

grindind, s., 175. gunoiu, s. cred.. 85, 100, 168. guzan, vraja pentru isgonire, 81, 87.

H. Mild, .s -de lupi, nume de constelatie. 175. hdir, s. boierii is bogati, au mosii

30, 31; nume de constelatie, 172. Ilk, s. Sf - , 24, 33, 165. Imbucdri, v. refl., 10. impdrat,. s. stelele imparatilor, 137 : numele stelei polare, 163. improor, impror, adv., 31. turd s. p1., 41. incdputd, v., refl., a se potrivi, 1. s.- de cununie, 89. Inger, s. sprijinind cerul, 2; pe unde

ies ingerii din cer,. 6 ;-pazitor, 8 ;

-preficuti in stele-, 155 :

153.

insulemeni, v., 135. intind, v. refl, a se murdarl (despre

copii mici), 5. Ion, s. Sf.-, nume de stea, 172. lov, s., 165.

lova, s.,

121, 133.

Ispas. s., 8. !sus I-iris/as, 38, 170, 171. iubaret, adj., 34.

dar ce hair de dansii1 0 data . si-o data, tot taranii au sa le stapineas- lurk, s.-din luna, 96. ca pamanturile 1" hatici, v. a pune bucatele de Cara- fartfd, s. bielsug, 86, 87.

J.

197

lid, s jidov, urin 150.

mireand, s..

144.

fidov, s. stele acute din banii Jidovi- mireasd, s. cred., 33. vilor, 157. foimdritd, s., 170.

mocan, s.--din luna, 88.

L. Ldutar, s. Idutari, nume de conste-

mart. s. cred., 65. 83. mos. s. mosii lui Sdn-Toader, 27.

Moldova, Moldovean, s., 191.

latie, 170. legumd,

s. cred., 81.

lemn, S. cred., 86. lea, s. pe 31, 102.

care merge soarele. 30,

licuriciu. s. de and e, 161. limpede, adj. ou-, 84.

N.

Ndmiaz, s., 32. ndmiazd, s., 32, ncimiez, s , 32. ndprdor, s., 31.

nroor, s., 31.

ndrod, s. capiall la oi; oile fac o beOcut6. intre coarne, ca o prund: luceofdr, s. de and sunt-, 16, 19, 20, 134. 154, 155:- de seard, )63, 174: -1 n'are leac. cel mare de miezul noptii, 165 :-cel Necurat, s., drac, 33. frumos, 165;-porcesc, 170 ;-din zori, ndmiaz, s., 32. 174:- de dimineatd, 174 ; luceferii nesinchisi, v., refl., 4. Nicola, s, mos- . numele ariciului. mid, 175; 174. 110. lame, s. sfarsitul-, 137. hind. s., 2, 58 urm., 98, 105 ; cum Nicolae, s. St.-, 8. 26, 27, logosted, adi, 184.

a chiorit-o un cioban, 4; cum s'a racut, 13-15, 19. 22, 105 urm., 120.

127; ce-i in-, 87 urrn.:-peche sau noud, 147.

lunatec, adj. ce-i un-, 96. lap, s., 25. 85 ; nume de stea, 163,

Noie, s., 115.

noroc, s., 9, 39;- in chip de cane, 16S; urare de in glurna: Hai noroc i bucurie! Ce-am vorbit, vorbá sA. fie!

lupdrie. s. nume de constelatie, 175.

nuc, s. and infloreste, 8. nuntd. s., and nu se face, 85; zicala: [Nu se poate ]

M.

Farrt scurta!

189

Magdalena, s. Sf.-, 58. 98. Maica Domnului, 58, nume de stea, 165.

mdmdligd. s. cred., 99.

mdndstire, s. nume de constelatie, 169.

mate, s.-cea faro. sfArsit, 37. marfd, s. gala", nume de poveste, 44.

Maria, Sf. . 58, 98. mdrifis, s. vraja. pentru -, 182. merenzii, adj. pl., 143 Miercuri, s., 14. mierld, s. nume de sfea, 175.

Nunta

0. Oaie. s., 171. oarbd. s. expresie :

sh-mi dai cu

oarba, dac6, voiu face altfel". obisted, adj., 186.

ocol, s., nume de constelatie. 169. ojind, s., 35. ojinitd, s., 35. olaturi, s. pl., 187. om, s. -lap, 99. orb, s. drumul orbilor, ou, s., 71, 86. Ovidenie, s., 8, 29.

1 8S.

198 P. Paiu, s., paiele Tzganu lid, 188.

prdnusor, s., 31. prdnzut., 31.

pamtint, s. tainitele de sub-, 37. presddi, v., 123. pane, s., vraia, sa creasca- 69, 70. prevesti, v. refl. (despre hind), 62. .

71.

pricolictu, s., 99.

par, s. cred.. 81, 85. parte, s. noroc, 9. Pasti, s. pl., 8, 27, 29, 102. Pavel s.,-din lurid, 92, Sf. , 93.

primini, v. refl. despre Iumind, 75. prisddi, v.. 143. privi, v , a-inapoi

Pepe lea, s, 164.

pepene, S. and sit, nu se samene 83.

Pam, s. Sf.-, 24, 93, 173 peste, s. soarele in chip de--, pesta, nume de constelatie, 170.

(despre soare),

33.

Probejeni, s. pl., 8

puiu, s.-de gdina. 84. put, s. nume de constelatie,

169;

cu jglzeab, constelatie, 169. 21;

piatth, s.-scumpil, din care s'a Iacut cerul, 2.

R.

Rat', s. cred. i mime de:constelltie, 171.

pisca. v. refl (despre luna), 62, 174-8.

rddioard, s, 144. rdinze, S. rdutate, 5.

piscdtura s, 62.

rain, s. unde este,

picotealci, s., 100.

ploaie, s. cred., 14, 34, 63, 66, 67, 96.

6,

9, 15, 25, 29.

133.

plomddet, s,, 187.

ralitd, s. nume de constelatie, 172.

plop, s. vraja cu .65. plosnitd, S. vrtji pentru isgonirea

nimburele, s. pl., 142.

, 73-9, 85, 87.

plug, s. cand se porne;te, 86; nu-

de constelatie, 172.

plugusor, s, nume de constelatie,

rdsdrire, s., 26. rdsdrit, s.. 26. rdsdrith, s., 26. rdsciris, s., 26.

rdsboiu, s. semn de-,

163

Poloschita, s., 163.

porn, s. Cind sa se rasacleasca, 84. popusozu

rantd, s. nume de constelatie, 172.

s. cnd cre0e frumos,

12,

172.

rdscruce, s.

porneald, S. vezi usd. porn/1114a, s nume de stea, 175.

razd, s..nurne de stea, 175.

post, s. de Cind sunt cele patru

regind,

potop, s.. 33. politic, adj., 140. potrirnnic, adj., 131. potrivelnic, adj., 129. prdnsor, s., 31. prdrzz, s., 31, 32

102,

rdsboinic, s. -roman, nume de stea,

171; sen,n de rodire, 30. porc, s. pored. constelatie, 170 porcar s. nume de stea, 170.

posturi, 2 Sampetrului, 171,

35,

158, 161, 176, 179.

cerului, 32. rdsmentd, s. prevestire de-, 102.

thutate, s. semn de-12. S. treantil, 5.

reizd.

nume de stea,

165.

Remul, s., 171. resmicele, pl, 131

Rolzmani, s. pl, 39. Ronzil, s. nume de stea, 171.

Romul, s. nume de stea, 171. rape, v. a se fcioporul de oil, a se

199

desface in alte ciopoare mai mici din pricina furtunilor. ploilor si a aldurilor mari (j. VAlcea). Rus, s., 37, 71, 84, 192. rus, S. sfab, vrajä pentru isgonire, 79.

S. ti. Salcie, s., and infloreste, S. sat/and:turd, s. and sä se facd, 83. sdmceld. v, refl., 26. Sdmziene, s. pl., 27

sdndtate, s. cred., 9, 69, 70, 72, 86. sdnceld, v. refl., 26. Sdn-Nicoard, s.. 26. Sdn-Toader, s., 26. Sdnziene, S. pl., 29. sdrac. s., stelele sdracilor, 157,

Sdrb, s., 84, 86;prefacut

Simian, s.SMIpnicui, 3. Sinziand, S. lana . 120. slomni, v. rell 26. stneu, s. 99; nume de stea, 165; stea cAzdtoare, 176. smirnd, cred., 101.

soare, s.. 2, 13 urin.; 61,100, 105, 168,

105 urm., 154; asupra figurit omecf. 1. Bianu, Insdmndrt autografe sense infra carte

nesti din soare.

veche de Dosofteiu Mitropolitul Maldovei, An. Acad. Rom. Lit., XXXV1,

153;--in cap, boald, 29;rdsnre,

p.

26; soare-apunt. 35. soarea-soarehui, s., 49. in

soc, s., vraja cu, 65. ce ,,,opstea, pin& s., zicala pentru cel

189.

sarpe, s. nume de stea, 170. sburdtor, s. stea cdzatoare, 176.

teste... tare; opta Cat ciobota

scdpat, s., 35. scdpatd, v., 145. scdpdtat, s., 35. sciipdtis, s., 35:

sof, s. vraja pentru dobindirea de

scaun, s.lui Dumnezeu, constelatie,

stafie, s., 99. stdtp, s. stôlpii cerului.

,

,

169.

schindosi, v. coruptie din a chindisi,

s. nume de constelatie.

172.

scroafd,

172;

mit% constelatie, 175. 2,

3; nume

de stea, 163. stanind, S. stAnd, tarlS (jud. Valcea)

139.

schiop, s. calea schiopilor, 188. schiopi, v., 129. scorpie,

72,

spifelnic, s. mare, constelatie,

s. cu

purcei,

constelatie,

170.

stat, s., stalurk 31. 175; cele patru stele spriji-

sten, s.,

nitoare ale pamaniuluti, B.. de c."Ild stint stele, 15. 105, 153, 154, 155; cdzdtaare, 103, 175; rdtdcifiior, 175;

calcata de luna, 62; ursitoa-

seuteic, s. scutic, 5.

re, li0;facute din ingeri, 155;

Seard, s. nume dal lunii, 60 secetd, s., semn prevestitor de, 67,

ciobamaui, 163, 171; cu coadd, -cu luminoasd, 179, mama, comatd,

102 179.

secere, s. craiu (lurid notri), 84; nume de constelatie, 172.

tactile din banii Jidovilor, 157. steajdr, s nume de stea, 163. 5'ttfan, S. cel din lunA, 92.

sfab, s. vrajä pentru a isgoni, 79.

strigoaicd, s., 175.

sfintit, s., 35.

striviu, s., 170; cruid unibla, 81; din luna, 92, 99.

sfredel, s. nume de corstelatie, 172. 173, 175;mare, constelatie, 172; pdmántului. constelatie, 170.

sturz, s., nume de stea 175 sub-ameazd, adv. 32

200 sulitd, s., 31. su-nimiez, s., 35.

supdrd. v. Spus si raspuns:

-M'am suparatl -Mananca bor piparat 1 surcicd, s., cred., 85. surugiu, s., nume de constelatie, 169.

supi,

V., 121.

trimite, v., 61. Trisfettte, s. pl., 172.

Trisfetite, s. pl., 171 Traian, s. drumul sau calea lui-, 188. truncher. s., 87. Turc, Turcia, s., 191. U. Ucigd-l-crucea, s., 159; nume de stea, 163. Ilm7/1.1-toaca,

sveircolac, s., 98.

T. T.

s, nume de stea. 163.

acts, adj., Mut cumplit, 154. Ucrainean, s., 7, 32, 84, 99, 176. alb, s., 173.

Tdcea, v. zicala:

Daca taci, Buba fad: Daca zici,

uitd, v. refl. soare), 35.

Mai rau te strici. tagdrd, s., nume de stea, 163. Idgdrd, s, nume de stea, 163. tainitd, s.,-ele pamantului, 37.

a se-inapoi (despre

ujind, s., 35. urs, s.-mare,-mic,

Millar, s. cred., 68.

constelatiuni, 163; nume de stea, 163. ursd, s. nume de constelatiune,' 163. ursoaicd, S. ursitoare, 110.

teintdie, s., 101.

usd,

s. a bagA oile la-, a le ocoll, a le strange la olalta, gramada,

tamjd, s., 135

tap, s , nume de constelatie, 172. tdrdte, s., 99.

tare, s. nume de constelatie, 169. tdrcdlan, s., lunA cu Tatar, s. 101, 191.

,

66.

la pascut, ca si se odihneasci, ca sa stea pana cand vor plecA singure,- pan' vor pleca singure la porneald", V.

taur, s, nume de constelatie, 170. tekgd, s.-soarelui, 31.

Vacd, s. cred., 86: vraja pentru ma-

Tigan, s. calea-ulut, paiele-ului, 188. tindechi,v. coruptie din chindisi, prin apropiere de tindeche, 129.

vdcar, s.. nume de constelatie, 163,

toacd, s --din cer, 9; nume de con-

vale, s., de cand sunt vane, 1. vdlvd, s. cand umbla, 81.

stelatie, 169. toarce, v. cred , 100, 101.

toartd, s.-cerului, 23, 33.

na, 186. 170.

Vdka, Vdlcu, s., 102.

vamd, s., vamile vazduhului, 176. vdnt, s. senin de-, 12, 66, 67; cum

toiag, s. toiegele, constelatie, 172.

s'a isvodit-14; feciorul vantului,

toiu, S. stol, card [de pasarèle]. Traian, s., 150, 165, 191; drumul hit,

47; -turbat, 49, 159; impdratul van-

, 188

triisnet, s., 165.

trdsurd, s., nume de constelatie, 169. trdvesti, v. refl. (despre luta), 62. Treisfetite, s. pl., nume de constelatie, 172.

turilor, 53; unde doarme, 24:-cel várticus, 83. varcolac, s., 36, 60, 98. vdrcolag, S.. 98.

Wirgolatd, s. nume dat soarelui. 60. vargdlund, s., 81.

Vargat, s., nume dat soarelui, 60.

201

wirgolund, adj., 72. vdrsdlor. s, nume de

vrajd, s.la soare, 40 constelatie,

177.

Varvara, s. Si., 2558. 98. vdrvdrat. adj., 3. Vast le

s. St., 8, 0, 81.

veac. s. vieata, 39. vier, s. vTerii, constelatie, 170.

2,

64; la stele, 182. vieme. s.semne pentru tielul 35, 67, 68;

Zdcluh, s., 34.

voghin, s., hoghiu, 186.

zvdrcolac, s. cred , 92.

Vineri,

S.

mare. 27.

, 29, 30.

vultur, s. Domnu tut. constelatie, Z.

vis, s. cred, 82. vitd, s., cred., 8, 10, 178. vizitiu, s., nume de constelatie, 169.

yin, s. apä prefacuta in, 10, 166.

luna,

de apoi. 173.

zdduf, s.. 34. zdpadd, s. cred., 85. zdpusald, s., 34. Zimzeana, s.. 135. zlugd, s., slucta, 66. zori, v., 26. zorild, s., nunie de slea, 174.

vierme, s. cred., 82.

la

166

CUPRINSUL Pag. PREFATA

III

.

.

PARTEA I. CERUL PARTEA II. SOARELE.

1

1. Soarele. 2. Povestea ciocarliei 3. Povestea florii-soarelui 4. Povestea cicoarii

13

42 49 56

.

.

PARTEA III. LUNA.

1. Luna Luna. nouä 3. Luna' 0415 .

2

.

4. .C5te 'n luna, toate.

.

.

PARTEA JV. INTUNECIMILE DE SOARE SI DE LUNA. PARTEA V. DRAGOSTEA SOARELUI PENTRU LUNA. PARTEA VI. STELELE.

1. Instelarea 2. Stelele 3. Stele cäzatoare 4. Stelele cu coacla 5. Vrajile la stele .

PARTEA VII. DRUMUL ROBILOR INDICE SI GLOSAR .

58 68 85 87 98 105

133 162 175 179 182 188 193

DIN PUBLICATIUNILE ACADEMIEI ROMANE L.

-

B.

CrAiniceanu Dr. Oh., Igiena taranului roman Locuinta, incaltamintea si imbracamintea : alimentatiunea in diferite regiuni ale tarii $i in diferite timpuri ale anului. 1898

-

. ..... .

5. 3.---

Gorovei Artur, Cimiliturile Romanilor. 1898 . Grigoriu Gr., Medicina poporului I. Boalele oamenilor. Anal. Acad. XXX Lit II Boalele vitelor. Anal. Acad. XXX Lit. .. . . Jarnik Dr. I. U. si A. Barseanu, Doine i strigaturi din Ardeal cu un glosar complet de Dr I, U. Jarnik. Buc. 1895 Lupaleu D. P., Medicina babelor. Adunare de descantece. retete de doftorii i vrajitorii babesti. Cu un raport de Prof I. Bianu..

...... .

.

.

.

1.60

.

.

.

Anal. Acad. XII Lit. ...........

.

0.50

.

.

.

.

.

.

--

.

Manolescu Dr. N., Igiena taranului. Locuinta, iluminatul i incalzitul ei. Imbracamintea. Incaltamintea, alimentatiunea taranului. 1895

.

5.

.

Marian S. Fl., Cromatica poporului roman.- Discurs de receptiune, - cu

_ -.,-,

--

raspuns de B. P. Hajdeu.Anal. Acad. IV. 2

.

.

.

.

1.

.

Descantece adunate de G. Saulescu. Raport - Anal. Acad. V. 2. Vraji farmece i desfaceri. - Anal. Acad. XV Lit. . Insectele in limba, credinta i obiceiurile Romanilor, 1 903 . .

1.-

.

.

r

6.-

.

Legendele Maicei Domnului. 1094

4

........

Nasterea la Romani, Studiu etnografic 1892 . . 5 10.. . . Nunta la Romani. 1890 . .1. . 5. Immormantarea la Romani. 1892 Sarbatorile la Romani : .' 3.Vol. I.- arnelegile. 1898. 3.. Vol. II.- Paresimile. 1899. . 4. Vol. III.-Cincizecimea. 1901. . Obedenaru D-r. M. G., Texte macedo-romane, basme $i poezii poporale dela Crusova. Publicate dupa manuscriptele originate, cu un glo- .. sar cogiplet, de Prof. I. Bianu. Buc. 1891 .. . Otescu I., 'Credintele taranului roman despre cer i stele; Anal. Acad. XXIX Lit. . .. . 1. Pamfile Tudor. Jocuri de copn, adunale din satul Tepu (jud. Tecuciu). 1.40 -Anal. Acad. XXVIII Lit . . . . . t--- Jocuri de copii, adunate din satul Tepu (jud. Tecuciu) Mem. II. 1.60 .

.

.....

-

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

-

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.....

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

-...,

.

Papahagi-Vurdunä P. N., Jocuri copilaresti culese dela Romanii din

.-

-

Macedonia. - Anal. Acad. XXV Lit. . . . . . . Megleno-Romanii. Studiu etn^grafico-filologic. Partea I Acad. XXV Lit

Partea II. Anal. Acad. XXV Lit Graie aromane. Anal. Acad. XXVII Lit. Basme aromane

i

glosar. 1905

.

.

.

. .

.

.

0.75

. Anal.

.

1.40 1.40 1.60

......

.

8.

iiineanu Lazar., Basmele romane in comparatiune cu legendele antice clasice si in legatura-cu basmele popoarelor invecinate si ale tutu'

ror popoarelor row anice. 1895

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Sevastos Elena, Nunta la Romani. Studiu istorico-etnografic comparativ. 1889.

t.

.

(Sfdr.p:t)

Tiplea Alexandru, Poezii populare din Maramures. Anal. Acad. XXVIII Lit Viciu Alexiu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului roman din Ardeal.- Anal. Acad, XXIX Lit. TIPOGRAFIA

10, 1.20

,-

1 50

-

,

l LEGATORIA DE CART!, CONST. D. LUPASCU, BARLAD

1-

i'