Tripura Sundari

T R I P U R A

S U N D A R I

TANTRA concepe S u p r e m u l sub aspectul sâu dual de PRAKASHA şi VIMARSHA. Supremul, ca Absolut Transcendent, este lumina esenţiala, KKAKASHA. L.ina se mişcă şi vibrează î n t r u sine pentru a manifesta ceva, el este o renectare, VIMARSHA, asupra lui însuşi. Această reflectare ia forma unui impuls, a unui îndemn, a unei dorinţe, RAMA. Dorinţa a p a r e printr-o scindare în fiinţa ^i este o parte, o cuantă, KALA. Aceasta cuanta de dorinţă a Supremului. K A M A K A L A , este marea putere cosmică T R I P U R A SUNDARI, a treia din DASHA MAHA VIDYAS. "S-a mişcat şi s-a manifestat mai întîi ca dorinţă înlăuntru - aceasta era sămînta esenţială din care s-a născut m i n t e a " , spune RIG VEDA, X, 129. El mai întîi a dorit "voi fî diversitate s p r e manifestarea şi naşterea fiinţelor", afirmă T A I T T I R I Y A UPANISHAD. Dorinţa este secretul f u n d a m e n t a l al creaţiei. Dorinţa este rădăcina principală a manifestării. Dorinţa este suportul existenţei. Dorinţa divinului de a se extinde pe sine în manifestare se proiecteaza în fiinţele individuale în tendinţele generale de a se perpetua, de a se reflecta, de a se m ă r i printr-un proces de posedare, absorbţie, asimilare si savurare. Dorinţa ia la început f o r m a unei fragmentări şi' apoi se focalizează în sensul căutării unităţii t u t u r o r formelor f r a g m e n t a t e într-un întreg. Divinul se extinde, se sacrifică şi se dăruieşte pe sine în creaţie iar apoi doreşte să primească şi să oglindească Creaţia condensată in esenţă, prin spirit, înapoi în Sine. Această dorinţă î n d r e p t a t ă în a o u ă sensuri care alcătuiesc cercul manifestării este fundamentul Iubirii, legătura sau cuprinderea beatifică, însufleţitoare ce leagă creaţia în totalitatea sa de C r e a t o r . Căci iubirea "există prin sine însăşi şi mişcarea sau expresia ei este etern liberă şi independentă de fiinţele şi obiectele în c a r e şi prin care se manifestă. Iubirea nu se manifestă d o a r în fiinţele umane; ea este prezentă în eternitate, pretutindeni, sub f o r m a beatitudinii. Mişcările ei se vădesc pentru cei care sînt capabili să o simtă şi îi pot percepe gradele sale de subtilitate, în plante şi chiar în pietrej prezenţa ei p e r m a n e n t ă este apoi din ce în ce mai uşor sesizabilă şţ uneori clar vizibila in animale. Toate limitările sau penibilele deformări ale acestei infinite şi divine Puteri beatifice provin din obscuritatea, ignoranţa şi egoismul care fac să fie angrenate în mod eronat funcţiile instrumentului lor mărginit. Iubirea infinită cosmică nu este niciodată legată de egoism, de o dorinţă închistată, de vreo formă chinuitoare de posedare ; de vreun ataşament restrictiv. Iubirea nu caută decît propria sa reflectare ce e x p n m ă F R U M U S E Ţ E A , BINELE, A R M O N I A şi ADEVARUL DIVIN, printr-un joc frenetic şi plenar; în mişcarea ei totdeauna p u r ă , ea este căutarea unirii sinelui cu Divinul, o căutare absolută care. în cazul în care este conştient controlată, înglobează în dilatarea ei nesfîrşită toate celelalte flinte, lucruri, aspecte şi realităţi. Dragostea divină dăruieşte p e r m a n e n t totalitatea bucuriei oceanice şi a fericirii pentru cel care este capabil s-o perceapă şi nu cere niciodată nimic în schimb. Această i u b i r e i n f i n i t ă p o a t e fi r e s i m ţ i t ă N U M A I A T U N C I C I N D N E D E S C H I D E M

PLENAR

C Ă T R E EA. Ce au făcut adeseori oamenii stăpîniţi de egoism din ea este a p r o a p e inutil să mai amintim; ei au modificat-o, datorită unei trăiri limitate şi parţiale, în ceva aproape oribil care, în unele cazuri, stîrneşte teamă sau chiar repulsie. Şi totuşi, în oricare dintre fiinţele omeneşti, mai ales primul contact (prima atingere intim şi transfigurator legată de A C E L Î N C E P U T DIVIN) al iubirii aduce cu sine ceva m ă r e j , etern, sublim şi inefabil ce ne face să-i intuim fulgerător substanţa sa cea mai p u r a ; atunci m ă c a r , pentru scurt timp, fiinţa u m a n ă devine ca j>rin farmec capabilă să se depăşească şi, anulîndu-şi într-o m a r e m ă s u r ă egoismul, sa uite de sine însăşi^ fiindcă influenţa şi atingerea divină a iubirii A D E V Ă R A T E trezeşte şi energizeaza zonele superioare ale fiinţei, amplificînd pentru un interval de timp mai lung sau mai scurt, proporţional cu aspiraţia şi d ă r u i r e a p u r ă , tot ceea ce esle bun şi f r u m o s în e a " . (KESHAVAMURTI - C ă r a r e a către divina perfecţiune) Cărţile sacre ale înţelepciunii orientale, V E D E L E , văd în Iubire o revărsare transfiguratoare a Graţiei, a Binelui şi a Farmecului Divin t ea nefiind altceva decît Fericirea f u n d a m e n t a l ă nepieritoare şi deplină ce se ascunde in esenţa t u t u r o r fiinţelor şi a lucrurilor. Atunci cînd Fericirea se oglindeşte şi se manifestă cît mai plenar şi armonios într-o anumită f o r m ă , expresia ei este Frumuseţea. E m a n î n a din misteriosul Transcendent, Iubirea divină, infinită are o putere totală în ansamblul întregii

1

manifestări. Bunăvoinţa, amabilitatea, compasiunea, consideraţia, simpatia, afecţiunea, erosul, prietenia, alintarea, intimitatea dătătoare de fericire, unitatea beatifică - sînt toate şi fiecare în parte, în diferite g r a d e de intensitate şi profunzime, reflexe (sau forme) palide pe pămint ale Iubirii Divine care le dă naştere şi permanent le susţine. Astfel, forţa primei f r a g m e n t ă r i , C u a n t a de Dorinţă Divina este Marea putere cosmica KAMAKALA. k a este unanim considerată împărăteasa eternă a tuturor împăraţilor, RA.IARAJESWARI, Maiestatea sa Imperială, depăşind prin grandoare şi frumuseţe orice aspect uman mai ales prin puritate şi elevare, PARABHATTARIKA. Ea este cel mai adesea .cunoscută in Orient ca T R I P U R A SUNDARI, Frumuseţea PRIN E X C E L E N Ţ A ce se manifestă in t r i a d ă . PURA semnifică oraş, loc sau cîmp de acţiune si TRIPURA înseamnă cimpul divin, infinit care se manifestă în cele trei zone fundamentale ale M A C R O C O S M O S U L U I sau lumi paralele, simultane. înţelepţii şi clarvăzătorii vedici au perceput cu mii de ani în urmă nivelele de forţă şi manifestare ale Macrocosmosului căznind o g r a d a r e de lumi simultane, paralele care au fiecare O F R E C V E N Ţ A DISTINCTA DE VIBRAŢIE, tripletul superior constînd din VYAHRITI, J A N A H , T A P A H , SATYAM, tripletul de jos din VYAHRITI, BHL'R, BHUVAR, SVAR, a c ă r o r conexiune se realizează prin lumea intermediară a lui MANAS. UPANISHADELE vorbesc adeseori despre BRAHMAN (ABSOLUTUL DIVIN) cel cu trei chipuri, SAT-CHIT-ANANDA, suprem Adevăr - pură Conştiinţă - deplina Beatitudine, ce se proiectează în lumea triplă a lui ANNAM, PRANA şi MANAS^ unde se manifestă în lumea fizică. în lumea vitală şi în sfera mentală universala prin intermediul lui GNOSIS, sau VIJNANA. Adepţii tantrici explică creaţia ca o reînnoită actualizare a impulsului Dorinţei primordiale a Iui DUMNEZEU ce dă naştere unei fulgerătoare vibraţii. SPANDA, unei oscilaţii primordiale, NADA, concentrîndu-se într-un punct-focar BINDU şi devenind apoi trei BINDUS ce formează un triunghi cu vîrful in jos ( » ) care este sursa sau matricea primordială, YONI, a întregii manifestări. Marea Putere Cosmică, M a m a Supremă ce se manifestă sub un triplu aspect este cunoscută ca T R I P U R A sau T R I P U R A SUNDARI. Ea este imanenta in orice triadă, în cele trei lumi, în cele trei stări - J A G R A T - starea de veghe, SWAPNA starea de vis şi SL'SHUPTI - starea de somn p r o f u n d , în cele trei forţe - ICCHA SHAKTI - forţa feminină a voinţei, JNANA S H A K T I - foria feminină a cunoaşterii şi KRIYA S H A K T I - fort a feminină a acţiunii. în triadele TRIPUTIS, MANA - masura sau proporţie, M A T R I - m ă s u r ă t o r u l şi MEYA - măsurabilul; JNANA. cunoaşterea, J N A T R I , cunoscătorul şi J N E Y A , ceea ce este cunoscut sau cognoscibilul şi aşa mai departe. Totodată Marea Putere Cosmică T R I P U R A SUNDARI transcende toate triadele. Ea este o a n u m e a p a t r a , T U R I Y A M SAMVID, ce susţine, controlează, cuprinde şi transcende orice t r i a d ă . Tocmai din această cauză ea este cunoscută ca TRIPURA SUNDARI, SUNDARI cea imanentă în şi totodată transcenzînd orice triadă, TRIPURA. Chiar ca T R I P U R A , această M a r e Putere Cosmică are o triplă personalitate. TRIPURA TRIVIDHA. Cele trei personalităţi sînt BALA, TRIPURA SUNDARI si anumite aspecte care sînt de asemenea caracteristice lui TRIPURA BHAIRAVI. BALA este tînăra fată fermecătoare, armonioasă şi plină de afecţiune a Divinei Mame T R I P U R A SUNDARI, ce-i împărtăşeşte toate caracteristicile şi care se revelează în splendoarea sa elevat feminină şi fascinant ideală mai ales tinărului aspirant pe c ă r a r e care începe să o adore pe T R I P U R A SUNDARI. Graţia ei extraordinara atrage automat asupra adoratorului consecvent şi plin de fervoare graţia infinită a mamei ei (TRIPURA SL

DAR T R I P U R A SUNDARI este T R I P U R A cea nesfirşit feminină şi uluitor de frumoasă, în timp ce aspectele specifice pe care le întîlnim la TRIPURA BHAIRAVI o fac să se manifeste ca T R I P U R A cea teribilă. Ele sînt întocmai ca feţele specifice ale unei monezi, aspectele duale ale Marii Puteri Cosmice T R I P U R A SUNDARI. TRIPURA BHAIRAVI, deşi prezintă unele caracteristici comune într-o oarecare măsură cu un anumit a s p k t al lui T R I P U R A SUNDARI, are o anumită formă de adoraţie a ei separată, deoarece ea în fond este una dintre DASHA MAHA VIDYAS. TRIPURA SUNDARI este adeseori considerată de înţelepţii Orientului ca fiind împărăteasa atotputernică, s u p r e m ă , R A J A R A J E S H W A R I şi un alt nume al său care exprimă puterea sa nelimitată este Majestatea sa Imperială PARABHATTARIKA. Toate miriadele de zei şi zeiţe îşi captează şi îşi trag autoritatea şi formidabila putere de v r a j ă ori C H A R I S M A uluitoare de la această mirifică Regina SRI MAHARAJNI şi, prin intermediul puterii ei misterioase, guvernează mai mult sau mai puţin conştient in numele EI. Puterile paranormale (SIDDHIS) pe care le are şi personalităţile acestei Puteri

Cosmice sint nenumărate, d a r , dintre ele, trei a p a r mereu în viziunea aspiranţilor care o adoră cu nesaţ pe această M a m ă Divină. Ele sînt: BALA - fefiţa minunată, M A N T R I M - Sfătuitoarea înţeleptelor şi DANDANATHA - Stăpîna forţelor oculte gardiene. MANTRINI este adeseori s u p r a n u m i t ă ministrul lui R A J A R A J E S H W A R I şi este cunoscută pentru sagacitatea şi înţelepciunea ei extraordinară. Ea este într-o alta formă MATANXÎI din DASHA MAHA VIDYAS. DANDANATHA reprezintă de fapt puterea formidabilă a Mamei Cosmice distrugînd toate forţele rele, antidivine. Ea este astfel cunoscută ca VARAHI, m a r e a mistuitoare sau anihilatoarea răului şi corespunde într-o anumită măsură DAR IN A L T A F O R M A lui B A G A L A M U K H I din DASHA MAHA VIDYAS. Tantricul iniţiat r ă m î n e în stare de adoraţie p r o f u n d ă şi meditează pînă la o deplină identificare .cu sfera sa de forţă a s u p r a Iui T R I P U R A SUNDARI. G r a d a t , forma sa S I M B O L I C A îi a p a r e ca fiind e x t r a o r d i n a r de luminoasă precum soarele la răsărit şi avînd patru mîini şi trei ochi. Ea este totdeauna binevoitoarej p r o f u n d benefică şi ţine în cele patru mîini ale sale laţul, ghimpele, arcul de trestie şi cinci săgeţi (LALITA SAHASRANAMA). Roşul, într-o anumită n u a n ţ ă , se ştie că este culoarea subtilă şi totodată simbolică a Dorinţei, a pasiunii, RAGA, a lui RAJA GUNA, care s-a născut din cea dintîi activitate macrocosmică. Tocmai din această cauză T R I P U R A SUNDARI care este M a m a Iubirii perfecte şi a Dorinţei Divine este cel mai adesea concepută în unele reprezentări ca fiind intens roşie p r e c u m soarele la răsărit. Cei trei ochi ai săi simbolizează percepţiile simultane în triadă, T R I P U R A . Laţul ei nu este altceva decît Iubirea perfectă şi infinită cu care învăluie p e r m a n e n t într-o deplină v r a j ă întreaga creaţie. Atît timp cit o fiinţă se mărgineşte iubind limitat, unilateral, egoist şi r a p o r t m d totul la ea.squ doar la alţii, aceasta este PASA sau laţul care o prinde şi o menţine P R I Z O N I E R A . In clipa în care o fiinţă u m a n ă , p r i n sublima şi divina iubire nemărginită, fuzionează plenar în Divin, ea este eliberata. Mînia, sau aspectul negativ al iubirii, este chiar ghimpele cu care este mobilizată sau îmboldită către o activitate creatoare, benefică, întreaga creaţie. Arcul din mîna Mamei este mintea plină de o forţă ascunsă care este încordată in direcţia îndeplinirii dorinţelor omului iar cele cinci săgeţi sint de fapt cele cinci T A N M A T R A S : auzul, pipăitul, văzul, gustul şi mirosul. Secretul a n t r e n a m e n t u l u i spiritual pe această cale a adorării consecvente a lui T R I P U R A . S U N D A R I este acela ca mintea fiinţei umane p l i n ă de forţă benefică (CAPTATA DIN SFERA SPECIFICA DE FORŢA A MENTALULUI M A C R O C O S M I C ) trebuie să devină un perfect instrument aocil, servind f ă r ă încetare (prin intermediul fiinţei umane) scopurilor Diyinului. Numai atunci mintea fiinţei u m a n e DĂRUITE DIVINULUI dobîndeşte o putere binefăcătoare formidabilă şi nu va mai avea o voinţă a sa proprie izvorîtă din limitare, egoism, vanitate, mîndrie şi ignoranţă. Voinţa lui DUMNEZEU va fi mereu voia sau voinţa sa iar aceasta va atrage după sine o perfectă reuşită prin depăşirea cu uşurinţă a t u t u r o r obstacolelor ce au a p ă r u t sau care eventual pot surveni. MANTRA marii Puteri Cosmice T R I P U R A SUNDARI este adeseori cunoscută ca SRI VIDYA. SRI fiind un prefix folosit pentru a indica în cazul de faţă puterea divină, beneficul^ SRI VIDYA semnifică prin u r m a r e cunoaşterea superioară, cunoaşterea divina, spirituală, care este SINGURA cu adevărat foarte importantă (ea este singura cunoaştere care î n t r - a d e v ă r contează în eternitate). Ea este cunoaşterea ultimă prin care toate lucrurile, fiinţele şi fenomenele sînt cu a a e v ă r a t cunoscute; la o ultimă analiză ea este cunoaşterea S u p r e m ă ce conduce la o rapidă eliberare spirituală, o eliberare nu undeva, cîndva, in altă parte, ci aici şi acum - dacă ACESTA este ţelul celor ce recurg în mod consecvent la SRI VIDYA MANTRA (sau altfel spus la MANTRA lui T R I P U R A SUNDARI) emisă mental. înţelepciunea T A N T R A a f i r m ă că prin cunoaşterea p r o f u n d ă şi eficientă care implică realizarea efectivă şi comuniunea intimă cu siera cosmică de Forţă a lui SRI VIDYA pot rezulta cu uşurinţă toate împlinirile spirituale la care poate aspira fiinţa umană. De ce oare este ţinută la aşa m a r e stimă MANTRA lui T R I P U R A SUNDARI cunoscută, de asemenea, şi ca SRI VIDYA M A N T R A ? Clarvăzătorii tantrici cunosc foarte bine, datorită experienţei lor spirituale directe, că M A N T R A este corpul - sunet subtil ce p e r m i t e instantaneea punere Ia unison telepatic sau consonanţa cu uriaşa sferă de forţa a acestei mari Puteri Cosmice. Este în această situaţie însăşi manifestarea unui aspect al divinităţii formulată într-un sunet subtil şi continuu care este totdeauna prezentă în această MANTRA. Acest corp gigantic subtil manifestat ca sunet este corelat intr-un mod perfect cu însăşi forma atotputernică de manifestare subtilă a acestei m a r i Puteri Cosmice contemplate graţie identificării

3

spirituale a adoratorului în DHYANA sau altfel spus în meditaţie yoghină profundă. Marii înţelepţi ai Orientului susţin că aproape nicăieri concordanţa nu este atît de strînsă, precum in cazul identificării atît de complete ce există intre T R I P U R A SUNDARI şi M A N T R A ei. Corespunzător aspectului triplu al lui TRIPURA SUNDARI, MANTRA sa secretă are de asemenea trei părţi distincte, KHANDAS, care se numesc şi vîrfuri caracteristice KUTAS. Primul vîrf sau KUTA este chiar faţa ei, al doilea vîrf sau KUTA este porţiunea "corpului" ei dintre gît şi şolduri şi al treilea vîrf sau KUTA este porţiunea "corpului" ei ce se află în zona de sub şolduri. Structura "corpului" ei este, prin urmare, exact cele trei KUTAS ale lui M U L A M A N T R A , MULAKUTATRAYA KALEVARA. Prima KUTA sau vîrf este cunoscută ca VAGBHAVA, sursa sunetului creator, subtil, prima vibraţie; a doua KUTA este KAMARAJA, regele iubirii, primordiala dorinţă de a oferi dragoste divină şi pură beatitudine; a treia este celebrată ca SHAKTI, for ţa feminină realizatoare, prima activitate a oricărei Mari Puteri Cosmice. Acestea pot fi desemnate sau respectiv identificate prin 3 sunete subtile - sămînţă (BIJAS) speciale care sînt considerate ca fiind veritabili precursori şi părinţi ai creaţiei macrocosmice. Astfel se ştie că rezultă o formă restrinsâ a lui SRI VIDYA MANTRA şi anume MANTRA specială p r i n care este invocat aspectul lui TRIPURA SUNDARI numit BALA, tînăra fată minunată a acestei M a m e Divine. Aceste trei sunete-sămînţă, BIJAKHSARAS, sînt apoi lungite, primul Ia 5 litere, cel de-al doilea la 6 litere şi al treilea la patru litere, pentru a forma MANTRA PANCHADASHI cu 15 litere. Cu un ultim sunet-sămînţă secret, adăugat la sfirşit, ea devine SHODASHI MANTRA sau altfel spus, faimoasa SRI VIDYA MANTRA cu 16 litere care este revelată DOAR C E L O R ALEŞI ŞI F O A R T E E V O L U A Ţ I SPIRITUAL. Exista mai multe descrieri referitoare la mulţimea efectelor extraordinare ale acestei MANTRA^în conformitate cu diferitele şcoli din Orient angrenate într-o practică spirituală eficienta pe calea lui SRI VIDYA MANTRA d a r aproape în toate situaţiile ea rămîne strict secretă. Textele tradiţionale tantrice subliniază însă de multe ori că cea mai indicată şi, concomitent, cea mai accesibilă modalitate oferită la început pentru realizarea comuniunii telepatice cu sfera de forţă a lui TRIPURA SUNDARI rămîne însă folosirea BIJA-ei s u p r e m e sau a MANTRA-ei în care aţi p r i m i t iniţierea. Această M A N T R A în care aţi fost deja iniţiaţi reprezintă totodata germenele-subtil al iubirii infinite superioare, spiritualizate şi divine. TANTRA reţine numele de MÂNU, CHANDRA, KUBERA, L O P A M U D R A , MANMATHA, AGASTYA, NANDIKESHA, SURYA, VISHNU, SKANDA, SHIVA şi DURVASA ca fiind cele 12 modalităţi principale de adoraţie a lui SRI VIDYA, fiecare dintre aceste modele divine a ce s-au manifestat ca mari iluminaşi şi înţelepţi ai umanităţii, fondînd o şcoala a sa proprie de realizare spirituala care u r m a r e a reintegrarea în D U M N E Z E U . Dintre acestea, VIDYA lui M A N M A T H A , care începe cu litera K A (şi numită în consecinţă KADI) şi VIDYA lui AGASTYA ce începe cu litera HA (şi cunoscută ca HADI) sînt cele mai însemnate. Aşa precum SRI VlDYA MANTRA este sunetul subtil ce manifestă "corpul" spiritual al acestei mari Puteri Cosmice, SRI YANTRA sau SRI CHAKRA este YANTRA sa sau forma subtil proporţională, geometrică, arhetipală de punere telepatică la unison cu sfera uriaşă de forţa a Iui TTUPURA SUNDARI. SRI YANTRA este baza sau fundamentul vizual de comuniune cu T R I P U R A SUNDARI şi în multe texte secrete se consideră că această YANTRA conţine reprezentate într-un anume mod toate celelalte C H A K R A S menţionate în tradiţia milenară T A N T R A . SRI YANTRA este tocmai din această cauză considerată ca fiind profund benefică în cel mai înalt grad deoarece ea îl conduce grabnic pe aspirantul perseverent şi plin de fervoare la binele suprem care este identic cu DUMNEZEU. SRI YANTRA este unanim reputată în O r i e n t , a fi lăcaşul misterios şi atotputernic al Marii Puteri Cosmice T R I P U R A SUNDARI. In plus, SRI YANTRA este sediul t u t u r o r miriadelor de puteri infinite, personalităţi şi emanaţii ale sale. Marea Putere Cosmică T R I P U R A SUNDARI sălăşluieşte ca S P I R I T DIVIN G I G A N T I C în BINDU sau în C E N T R U L centrului lui SRI CHAKRA sau SRI YANTRA, în punctul focar DIVIN care, datorită faptului că este ASCUNS, nu este reprezentat central. Din acest FOCAR INVIZIBIL, divin, pornesc toate firele de forţă ale creaţiei, căci E L este castelul împodobit cu pietre nestemate ale minţii iluminate a lui DUMNEZEU. Acest divin focar reprezentat uneori sub forma unui mirific castel, CINTAMANI GRIHA^ printre minunaţii lotuşi înfloriţi şi copacii KUDAMBA, ce semnifică creaţia multiforma animată de energiile sale infinite şi enigmatice, este înconjurat de vasta conştiinţa a Iui DUMNEZEU plenar expansionata şi nemuritoare. SHUDHA SINDHU. In reprezentările simbolice tradiţionale, Marea Putere Cosmică T R I P U R A

SUNDARI este adeseori culcată pe o parte pe un divan la picioarele căruia stau BRAHMA, VISHNU şi ISHANA iar tăbfia acestui divan este corpul lui SADASHIVA. T R I P U R A SUNDARI este printre altele făptuitoarea celor 5 acte cosmice fundamentale: SRISHTI, creaţia- STHITI, menţinerea; SAMHARA, retragerea; T I R O D H A N A , ocultarea sau ASCUNDEREA şi ANUGRAHA, reintegrarea in divina graţie care face cu p u t i n ţ ă înţelegerea plină de responsabilitate a creaţiei divine. Acestea sint totodată cele 5 cadavre simbolice, PANCHA PRETAS, părţi considerate ca inerte j i fără viaţă în afara impulsului său atotputernic dat permanent divanului pe care sta ea, cea care este considerată Viaţa vieţii. î m p r e u n a cu pura conştiinţă divină, K A M E S H W A R A , Marea Putere Cosmică T R I P U R A SUNDARI alcatuieste un cuplu divin în care doi se află într-unui într-o eternă comuniune. Astfel, adoratorul lui SRI VIDYA sau T R I P U R A SUNDARI nu se va putea gîndi la K A M L S H W A R I fără ca simultan să nu se gîndească la K A M E S H W A R A . In ceea ce priveşte a r a n j a r e a tradiţională în cuplu polar, plenar fuzionat a marilor Puteri Cosmice, este a d e v ă r a t că M A H A K A L I are drept consort polar pe M A H A K A L A , TARA pe A K S H O B H Y A , BHAIRAVLpe BHAIRAVA şi aşa mai departe fiindcă aceste mari Puteri Cosmice P O L A R I Z E A Z Ă , inspiră şi se asociază în MARI C U P L U R I de forţă cu M A R I L E M A N I F E S T A R I MASCULINE, C O S M I C E . In exemplul minunat al lui T R I P U R A SUNDARI. mai mult decît în celelalte situaţii, nici un cuplu etern, divin nu este contemplat ca fiind atît de perfect unit precum în VIDYA lui T R I P U R A SUNDARI. Aici este p r i n u r m a r e , prezentă, mai ales pentru cel capabil să intuiască realitatea spirituala, o unică şi deplină unitate. Doi sint într-Unui, Unul există total unit cu sine însuşi şi se manifestă permanent în beatitudinea omnipotentă a UNICULUI ABSOLUT. De fapt, adorarea lui SRI VIDYA nu va aduce cu uşurinţă roadele scontate dacă aici însăşi eternul cuplu K A M E S H W A R A (SHIVA) şi K A M E S H W A R I sau altfel spus T R I P U R A SUNDARI (SHAKTI) nu sînt plenar identificaţi ca fiind unul şi acelaşi sau, cu alte cuvinte, alcătuind o perfectă unitate care manifestă o P U T E R E DIVINA INFINITA. MANTRA cea secretă a lui TRIPURA SUNDARI constituită din 15 litere este f o r m a t ă la rîndul ei din unele litere aparţinînd lui SHIVA (+) ş i d i n altele aparţinînd lui S H A K T I (-) iar ultima aparţine IN C O M U N a m î n d u r o r a . SRI C H A K R A sau SRI YANTRA a lui T R I P U R A SUNDARI reprezintă de fapt simbolic, corpul unic al cuplului etern SHIVA (+) - S H A K T I {-) (SRI C H A K R A M SHIVAYOR VAPUH). Adeptul adorării intense şi perseverente a lui SRI VIDYA sau Marea Putere Cosmică TRIPURA SUNDARI percepe interior, p r i n intermediul conştiinţei sale ce se dilată gradat, fiind alimentată cu energia sublimă a acestei Puteri Cosmice ce îi permite să realizeze infinitul, că întreg ul MACROCOSMOS este un proces format din mobil şi imobil, C H A R A C H A R A , reflectat în supremul DIVIN sub forma unei culmi a echilibrului static şi dinamic al lui S H i y A (+) şi SHAKTI (-) sau, cu alte cuvinte, exprimînd o împlinire MACROCOSMICA perfecta a conştiinţei fericirii şi libertăţii lor. Pentru un asemenea a d o r a t o r iluminat, SHIVA este perfect unit cu SHAKTI şi S H A K T I este perfect unită cu SHIVA, întregul univers reflectat în conştiinţa lor expansionată, cosmică, lărgită la infinit fiind o m ă r t u r i e clară a acestei realităţi spirituale eterne. Am spus mai înainte că T R I P U R A SUNDARI este Dorinţa S u p r e m ă , Primordială. Iubirea Divină infinită şi perfectă ce însufleţeşte întreaga creaţie, revărsarea deplinei Fericiri fundamentale. Tantricii susţin unanim că simbolul vizibil al Divinului în întregul nostru sistem solar sau. cu alte cuvinte, manifestarea în universul nostru fizic ca lumină a cunoaşterii, JNANA, este Soarele. In paralel cu aceasta, simbolul vizibil al Divinului ca activitate vitală subtil energizantă, K.RIYA, este focul. Luna este însă simbolul vizibil al Divinului ca dorinţă, I C C H A , ca iubire infinită, erfectă ce se revarsă; ea reprezintă prin u r m a r e seva nepieritoare a vieţii, fericirea eplină ce adeseori se ascunde rămînind într-o nebănuită stare de latenţă în esenţa oricărei fiinţe u m a n e sau a oricărei făpturi vii (plantă, animal); Pentru clarvăzătorii înţelepţi care du alcătuit VEDELE, de asemenea, energia subtilă benefică ce emană de la Lună în anumite momente precise (EXEMPLU UNANIM C U N O S C U T DE I N I Ţ I A Ţ I : ZIUA înainte cu 2 zile de ZIUA CU LUNA PLINA) reprezintă de fapt faimoasa şi misterioasa SOMA purificatoare, PAVAMANA SOMA, care conferă şi totodată reprezintă, în formele sale rafinate sau sublime, Farmecul inefabil, Savoarea d ă t ă t o a r e de euforie a existenţei, RASA, esenţa sevei h r ă n i t o a r e ce menţine, regenerează şi animă întreaga viaţa u m a n a , animală şi vegetală pe această planetă. Tantricii avansaţi a f i r m ă că atunci cînd marea Putere Cosmică T R I P U R A

S

5"

SUNDARI se supune manifestării energiei timpulu^ ea devine cele 15 diviziuni ale factorului Timp, cunoscute ca T I T H I S , care masoara perioada de emisie a energiilor subtile ale Lunii. Astfel, cele 15 faze cosmice, subtil energizante, KALAS, ale Lunii, ce reprezintă analogii evidente cu energiile subtile angrenate în cazul ciclului menstrual la femei, formează M A N T R A P A N C H A D A S H I cu 15 litere a acestei Mari Puteri Cosmice care este T R I P U R A SUNDARI. Ea este în final Luna plină, SHODASHI, în timp ce celelalte faze ale sale sînt aspectele ei distincte, T I T H I NITYAS. Astfel, în simpla a d o r a r e exterioară, care urmăreşte punerea în rezonanţă a universului nostru lăuntric cu T R I P U R A SUNDARI, contemplarea pînă la deplina identificare a manifestării acestei Puteri Cosmice jn centrul discului lunii, în nopţile cu 2 Z I L E înainte de NOAPTEA CU LUNA PLINA (IN NOAPTEA CU LUNA P L I N A ESTE S T R I C T I N T E R Z I S A A C E A S T A IDENTIFICARE) este recunoscută unanim ca tund extrem de eficienta atît p e n t r u progresul spiritual cît şi pentru deplina armonie fizică, psihică şi mentală a fiinţei. Vara se recomandă ca fiind benefică expunerea corpului complet gol^ în n a t u r ă , in acele nopţi indicate. In adorarea interioară, zona de sub creştetul capului este aceea unde, la nivel subtil, se află SOMA CHAKRA care ne permite să captam divina energie SOMA şi care se găseşte sub SAHASRARA cea cu o mie de petale. SOMA C H A K R A este focarul de captare a energiei secrete a Lunii mistice. Tot aici sînt aduse, datorită faptului că au rost în prealabil transmutate şi spiritualizate, energiile sexuale care activează focarul iluminator al minţii. In fiinţa, SOMA C H A K R A este SUDDHA SINDHU, oceanul de nectar nemuritor, d ă t ă t o r de beatitudine nepieritoare; el este totodată MAHAPADMANANA, marele centru de energie subtilă^prin intermediul căruia Supremul unic hrăneşte în mod f u n d a m e n t a l fiinţa cu N E C T A R U L rezervat zeilor, elixir din care izvorăşte neîntrerupt Farmecul inefabil al existenţei, RASA uniunii dintre SHIVA (+) şi SHAKTI (-). Meditaţia p r o f u n d ă a s u p r a acestui centru de forţă secret (SOMA C H A K R A ) prin intermediul căruia putem fuziona cu sfera de forţă a lui TRIPURA SUNDARI în zona ce se află în plan subtil (SOMA CHAKRA) în interiorul craniului sub creştetul capului şi care este în strînsă legătură cu SAHASRARA sau lotusul cu o mie de petale, este recunoscută ca Qind cea mai eficientă şi cea mai înaltă formă de adoraţie interioară a lui T R I P U R A SUNDARI (în M I C R O C O S M O S U L NOSTRU LĂUNTRIC) care poate accelera e x t r a o r d i n a r de mult progresul spiritual al aspirantului perseverent. Pentru a cîştiga pe deplin şi pentru totdeauna bunăvoinţa acestei mari Puteri Cosmice, a graţiei, a iubirii şi frumuseţii perfecte, uritul, răul şi dizgraţiosul sub orice formă trebuie mereu evitate. Aspirantul care urmăreşte fuziunea deplină cu sfera de forţă a lui T R I P U R A SUNDARI trebuie să fie mai mereu plin de bucurie ^i animat de o intensă încredere că orice i s - a r întîmpla, totul în ansamblu va fi pină la u r m ă transformat, prin graţia miraculoasă a lui.TRIPURA SUNDARI, astfel încît, în final, orice situaţie O R I C I T DE N E F A V O R A B I L A LA Î N C E P U T va apare drept cel mai m a r e bine. " T R I P U R A SUNDARI este conştiinţa perfect pură, iubirea divină infinită, esenţa armonioasă, ideală a fiinţelor atît în microcosmosul lor lăuntric cît şi în macrocosmos." (VASISHTHA G A N A P A T I MUNI, UMASAHASRAM, X, 2). Prin urmare, un a n t r e n a m e n t spiritual perseverent şi suficient de p u t e r n i c , indicat pentru realizarea fuziunii cu sfera de forţa a lui TRIPURA SUNDARI cît mai completa, face cu putinţă în scurt timp depăşirea t u t u r o r limitărilor şi slăbiciunilor minţii mai ales daca din acest punct ae vedere vom u r m ă r i cu tenacitate în mod sistematic să nu lăsăm mentalul să se risipească în orice preocupare neesenţială de n a t u r ă să ne abată de la cunoaşterea esenţelor divine, aspirînd cu toată fiinţa către identificarea cu sfera sa de forţă şi considerînd-o ca pe o manifestare a Divinului Universal şi imanent prezent în a p r o a p e toate fenomenele şi fiinţele. Atunci: "Totul aici fi-va-ntr-o zi lăcaşul iubirii, frumuseţii, armoniei şi suavităţii ei nemărginite, Căci toate contrariile sînt aparente şi în final îi prepară desăvîrşita armonie; Spre ea cunoaşterea se-ndreaptâ fermecată, aspiră către ea arzătoare, pasiunea, C ă t r e extazu-i fără seamăn ne-ndreptăm inevitabil î m b r ă ţ i ş a r e a ei plină de infinită iubire pură va face prin graţia sa din d u r e r i extaz Şi noi vom fi, prin ea, în cele din urmă una cu toţii, în nepieritoarea beatitudine. In ea-ntăriţi mereu vom fi lâsîndu-ne îmbătaţi de divina sa iubire, căci transformaţi prin ea,

Răspunsuî la setea noastră de împlinire ni-1 va da chiar viaţa, Sus-nesfirşite, tăcute încîntări Jos-perla nepereche a dragostei divine." (SRI AUROBFNDO - SAVITRI III - 2) S I N T E Z A AL T R E I L E A — O B I E L L-AL-CUNOAŞTERII TRANSCENDENTE, TRIPURA SUNDARI, S 1 M B U L I Z A I A DE bAIA-DE-16-AN1, PU I EKEA P E R P E L I 1UM1 1 M R U L H I P A 1 E , A h R U M U S E | l l DIVINE, A IUBIRII P U R E 1 M 1 M 1 L Poarele este sursa esenţiala de torţa vizibila a Universului nostru hzic imediat. Tot ce există pe întregul p ă m î n t , materie, formă, gîndire, cunoaştere etc. trebuie să-şi caute izvorul de energie primordială în substanţa şi în energia solară. Aspectul pacific pe deplin împăcat manifestat în jEmbrionul-de-aur care ne apare orbitor de strălucitor şi radios precum Soarele, în calitate de sursă a vieţii, este în strinsă legătură cu n u m ă r u l 5 şi cu cele.5 elemente MAHABHUTAS, fiind uneori chiar reprezentat prin SHIVA cu 5 capete. In el şi prin el se realizează ciclul complet al perfecţiunii fiinţei, al împlinirii spirituale a creaţiei. De aceea el este asociat adesea şi cu n u m ă r u l care reprezintă perfecţiunea, totalitatea şi a n u m e cu n u m ă r u l 16. Puterea lui SHIVA cu 5 chipuri simultan manifestate, reprezentînd fiecare unul din primele 5 planuri (de la M U L A D H A R A CHAKRA pîna la VIHHUDDHA C H A K R A inclusiv) este numită Fata-de-16-ani. In toate formele de existenţă, perfecţiunea este intim legată de acest n u m ă r . In viaţa u m a n a , virsta de 16 ani reprezintă p e r i o a d a unei anumite perfecţiuni realizate sau, a Itfel spus, a candorii divine, a copilăriei p u r e şi extrem de bogate în posibilităţi, d u p ă care încep să se arate primele semne de diminuare a purităţii şi a candorii fermecătoare. 16 zile formează, de asemenea, ciclul lunar complet de fa lună nouă la lună plină. Luna plină este luna de 16 zile. Fata-de-16-ani domneşte asupra a tot ce este perfect şi nealterat în candoare, desâvîrşit în puritate, complet în armonie, deplin în spontaneitate şi f e r m e c ă t o r în formă datorită conţinutului. După a u r o r ă , după ora Stelei TARA, vine ora pertecţiunu lui T R I P U R A SUNDARI. Tînărul soare a răsărit, el îşi arată acum forma perfectă d a r nu lasă încă să se vadă nimic din colosala sa putere arzătoare. El apare extrem de plăcut, strălucitor, benefic şi-1 reprezintă cu o măreţie aproape deplina pe SHIVA. Progenitorul, principiul esenţial care domină benefic viaţa celor 3 lumi: 1) mentală; 2) subtilă sau astrală şi 3) fizică a t u t u r o r nemuritorilor şi muritorilor, este venerat din timpuri imemoriale in soarele dimineţii. Fata-de-16-ani semnifică într-o manieră foarte adecvată puterea formidabilă a lui SHIVA ca suveran al celor 3 lumi; ea este identificată după SHODASHI TANTRA cu Frumoasa-celor-3-cetăţi (TRIPURA SUNDARI). care reprezintă lumina transfiguratoare, iubirea p u r ă infinită, armonia binelui şi a frumuseţii emanînd permanent din ochii lui SHIVA şi luminînd sub forma cunoaşterii beatifice ultime întreaga manifestare M A C R O C O S M I C A . TRIPURA SUNDARI este deci totodată "Fata-de-16-ani în care cele 3 feluri de lumină dătătoare de fericire, iubire şi forţă sînt reunite". INDRA, p u r t ă t o r u l trăznetului, simbolizează aspectul solar al Jui SHIVA: de aceea uneori este identificat cu c o n t r a p a r t e a masculină a Fetei-de-16-ani. In SHODASHI TANTRA întîlnim o sugestivă descriere a Fetei-de-16-ani: "Salut marea Putere Cosmică Binevoitoare ce străluceşte întocmai ca discul magnific al soarelui care se naşte la fiecare răsărit. Ea are 4 braţe şi 3 ochi. Ea ţine în mîini un laţ, o ţepuşă ( G H I M P E L E ) pentru condus elefanţii, 5 săgeţi şi un arc." Prin a d o r a r e a constantă a lui T R I P U R A SUNDARI, fiinţa u m a n ă descoperă o formă diversă de e x p r i m a r e a misiunii sale spirituale de eliberare din domeniul tenebrelor, intuind noi modalităţi pentru ieşirea din învălmăşeala aparent inextricabilă a labirintului iluziei ce conduce omul prin coridoarele sale intortocneate. prin tenebre şi profunzimi cosmice efemere d a r mereu diferite, pînă cînd, cu ajutorul lui T R I P U R A SUNDARI, el va putea a j u n g e în " c e n t r u " , adică la cunoaşterea U L T I M A a ADEVARULUI care îi va revela scînteia divină sau S P I R I T U L N E M U R I T O R (ATMAN).

7

U T I L I Z A R E A IMAGINII M E N T A L E CA M O D A L I T A T E PENTRU A INTRA IN R E Z O N A N ţ A CU M A R E A PU 1 E R E C O S M I C A 1 RIPURA SUNDARI (MODUL DL I N 1 L G R Â R E — Ş I — 1 M F U R J A N Ţ A — I M A G I N I I — C U I — S K 1 — Y A N 1 RA lN SPIRITUALI 1A 1 EA O R I E N T A L A ) Tradiţia lui SRI VIDYA, în care se practică adoraţia sistematică a lui T R I P U R A SUNDARI pentru a fuziona cu sfera sa gigantică de forţă se leagă de o veche tradiţie secretă shivaită, născută în acel curent spiritual numit uneori "calea secretă a MANTRA-elor" (MANTRA MARGA), în care diferitele energii benefice şi niveluri ale Macrocosmosului sînt în mod inefabil controlate şi animate de anumite mari Puteri Cosmice. Acest curent spiritual a a p ă r u t prin unele zone în Orient ca o diviziune a sistemului KULA. Marea Putere Cosmică adorată aici este T R I P U R A SUNDARI, "Frumoasa celor trei lumi", numită cîteodată K A M E S H W A R I (ea este deci intim asociată în calitatea sa de c o n t r a p a r t e feminină, lui K A M E S H W A R A , forţa masculină care inspiră şi susţine la rîndul sau ca ESENŢA MASCULINA iubirea sau, şi mai exact, extazul amoros erotic). Adorarea lui T R I P U R A SUNDARL î m p r e u n ă cu toate procedeele şi aspectele care o însoţesc au, de fapt, o tonalitate afectuoasă, transfiguratoare, elevata şi preponderent erotică, care le face să fie elevante şi foarte plăcute. Aceste modalităţi sînt în această privinţă destul de diferite fată de adoraţia lui KALI. Ceea ce caracterizează această M a r e Putere Cosmică este faptul că ea este adorată cu a j u t o r u l unei diagrame gepmetrice, subtil analogice: SRI YANTRA sau SRI C H A K R A , care este în acelaşi t i m p atît reprezentarea sa subtilă secretă, ca sferă gigantică a e forţă figurată prin această diagramă, cît şi o modalitate de a intra în inefabilă rezonanţă cu ea. Esenţa spirituală ultimă a lui T R I P U R A SUNDARI se află în centrul lui SRI C H A K R A , în punctul focar (BINDU) central, care R E P R E Z I N T Ă S U P R E M U L ABSOLUT şi care adeseori nu este F I G U R A T . T R I P U R A SUNDARL deşi este descrisă în DHYANA-SHLOKAS-uri ca o mare Putere Cosmică e x t r a o r d i n a r de graţioasă, îmbrăcată în roşu, stînd pe corpul inert al lui SADASHIVA şi ţinînd în cele patru mîini ale sale laţul, ţepuşa cu care sînt conduşi elefanţii, arcul 5 săgeţi, totuşi ea nu este decît rareori reprezentată în iconografie. Ea nu p a r e să aiba, nici m a c a r în India, un templu care să-i fie consacrat în mod special. Cîteva statui, puţine la n u m ă r , se găsesc în templele shivaite din sudul Indiei, cele mai vechi datînd poate din secolul al XII-lea. Există pe de altă parte unele imagini pictate, dar rare, care nu sînt utilizate pentru adorarea sa. SRI VIDYA sau adorarea lui T R I P U R A SUNDARI a cunoscut, se pare, o anumită înflorire în K A S H M I R (mai ales între sec. al X-lea şi al XII-lea); imagini ale sale au fost realizate acolo, d a r chiar dacă au fost, se pare ca ele nu s-au păstrat. Dar aceasta, de fapt, are puţină importanţă, deoarece această adoraţie, cu extraordinare efecte spirituale, este întotdeauna descrisă, începînd cu textele cele mai vechi pe care Ie avem la dispoziţie (fie că ele provin din K A S H M I R sau din sudul Indiei), ca făcîndu-se atît cu a j u t o r u l lui SRI YANTRA sau SRI C H A K R A cît şi cu ajutorul MANTRA-ei sale ori chiar prin intermediul reprezentărilor mentale ale YANTRA -ei sale (SRI YANTRA), realizate cît mai precis [ V I Z U A L I Z A T E p e r f e c t ) şi u r m a t e de o meditaţie creatoare identificatoare, BHAVANA. BHAVANA este creativitatea controlată a conştiinţei". Fără îndoială, SRI C H A K R A sau SRI YANTRA desenată cu negru pe hîrtie albă sau chiar realizată dintr-un material rezistent (metal, cristal sau orice altceva), care este plasată în faţa adoratorului ce se concentrează intens şi continuu a s u p r a ei, este o imagine concreta. SRI YANTRA este o imagine geometrică precisă prezentată sub forma unei diagrame, analogice, subtile, deci " a b s t r a c t ă " , "non-figurativă" fnefiind antropomorfă). Dar, în realitate, ea nu este mai "non-figurativă" decit LINGĂ (reprezentare printr-un falus E R E C T a W t e r i i masculine universale, a MASCULINULUI ABSOLUT (+), a lui

a permite punerea în rezonanţă cu acele energii sau punerea în consonanţă subtilă cu sfera de forţă a Puterii Cosmice respective. Statutul lui SRI CHAKRA este totuşi particular (ca şi acela al YANTRAS-uruor altor mari Puteri Cosmice) prin faptul că este o reprezentare nu statică, ci dinamică a respectivei Puteri Cosmice; nu este suficient să o privim cu devoţiune ca pe o epifanie divină. Ea trebuie contemplată în mod activ, intuind sau percepînd prin clarviziune sensul analogic, subtil, adică fie ca reprezentîna mişcarea cosmica a respectivei M a r i Puteri care ; din centrul ei, se extinde de j u r î m p r e j u r , creînd astfel - în acelaşi timp simbolic şi concret - universul, fie atunci cind realizam o a d o r a r e eficientă plecind mental de la lumea empirică - care putem spune că înconjoară SRI C H A K R A - pentru a ajunge în final către centrul acesteia unde se

8

află esenţa S P I R I T U A L A ultimă a lui T R I P U R A S U N D A R I , adoraţie t r a n s f i g u r a t o a r e în timpul căreia a d o r a t o r u l , a p r o p i i n d u - s e în etape, prin identificare g r a d a t a cu sfera gigantică de f o r ţ ă a respectivei P u t e r i Cosmice creează şi conştientizează (mental) atît părţile constitutive ale lui SRI C H A K R A , cît şi feluritele t r i u n g h i u r i sau cercuri ţ A V A R A N A ) care alcătuiesc Y A N T R A şi r e p r e z i n t ă diferitele energii subtile ce o î n c o n j o a r ă şi o servesc pe T R I P U R A S U N D A R I într-o a n u m i t ă o r d i n e ierarhică. Există, de asemenea, n e n u m ă r a t e utilizări p a r a n o r m a l e ale Iui SRI C H A K R A (ca de altfel în cazul t u t u r o r Y A N T R A S - u r i l o r ) în care uneori respectiva Y A N T R A nu reprezintă p e n t r u cel ce o foloseşte decît un mijloc secret de a intra în legătură ( R E Z O N A N Ţ A ) cu sfera u r i a ş ă de f o r ţ ă a respectivei Puteri Cosmice şi atunci YANTRA este d o a r un focar prin intermediul c a r u i a se captează o energie subtilă benefică, divină 1 "ce este ulterior folosită î n t r - u n mod precis. Al doilea capitol din textul secret N I T Y A S H O D A S H I - K A R V A N A (unul din textele secrete de bază ale lui SRI VIDYA) d ă astfel o serie de i m p r e s i o n a n t e exemple de puteri p a r a n o r m a l e (extraordinare) (SIDDHIS) atinse cu u ş u r i n ţ ă N U M A I p r i n t r - o PUJA (adoraţie perseverentă) făcută cu a j u t o r u l lui SRI C H A K R A sau SRI Y A N T R A . Aceasta, ca de altfel orice Y A N T R A a unei M a r i Puteri Cosmice, p o a t e fi folosită d u p ă î n c ă r c a r e ca a m u l e t ă ce ne p r o t e j e a z ă eficient de v r ă j i , de magie n e a g r ă , de influenţe rele sau de a n u m i t e energii psihice nocive sau malefice. Este vorba deci, în cazul lui S R I Y A N T R A , de r e p r e z e n t a r e a analogică a unei subtile sfere gigantice de f o r ţ ă î m p r e u n ă cu vectorii săi secreţi de putere ce acţionează p e r m a n e n t în M A C R O C O S M O S şi c a r e trebuie (prin c o n c e n t r a r e mentală intensă) să ne în acelaşi t i m p obiectivată şi interiorizată. S R l C H A K R A sau SRI Y A N T R A a r e astfel un c a r a c t e r p a r t i c u l a r , o a r e c u m i n t e r m e d i a r î n t r e imaginea concretă şi cea m e n t a l ă . Ea este în p n m u l rînd o imagine geometrică, subtil analogică folosită ca s u p o r t p e n t r u a s t r u c t u r a o cît mai clară imagine m e n t a l ă sau, mai bine zis. p e n t r u a s t r u c t u r a î n t r - u n T O T un a n s a m b l u de imagini m e n t a l e ce facilitează R E Z O N A N Ţ A cu sfera de forţă r e p r e z e n t a t ă . SRI Y A N T R A r e p r e z i n t ă în mod analogic un întreg u n i v e r s subtil (SFERA SA D E F O R Ţ A ) în expansiune sau în resorbţie, c a r e trebuie, r e p r e z e n t a t mental cît mai clar cu putinţa atunci cînd realizăm P U J A , a d o r a r e a respectivei P U T E R I C O S M I C E cu a j u t o r u l YANTRA-ei. SRI Y A N T R A este, de asemenea, o imagine propriu-zis m e n t a l ă , în m ă s u r a în care, dacă nu în a d o r a ţ i a respectivei P U T E R I C O S M I C E în sine, cel p u ţ i n în meditaţie (dar, d u p ă c u m vom vedea, meditaţia - D H Y A N A , sau c h i a r BHAVANA intervin de asemenea in timpul adoraţiei), a d o r a t o r u l avansat al lui SRI VIDYA trebuie f să fie capabil să o creeze mental p r i n vizualizare interioară P R E C I S A , devenind capabil sa o p e r c e a p ă n e î n t r e r u p t cel puţin 15 m i n u t e atît în minte, cît şi proiectată în a n u m i t e zone în corp, conştientizind cu precizie f o r m a şi s t r u c t u r a r e a ei simetrică. Toate aceste aspecte f u n d a m e n t a l e reies clar din diferitele texte secrete ce descriu SRI Y A N T R A şi modul de a d o r a r e al lui T R I P U R A S U N D A R I . P e n t r u a nu lungi p r e a mult această e x p u n e r e , ne vom limita să cităm cîteva pasaje esenţiale din Y O G K I H R I D A Y A , care este. î m p r e u n ă cu N I T Y A S H O D A S H I KARJMAVA (sau V A M A K E S H V A R M A T A ) , unul din textele de bază care se r e f e r ă la a d o r a r e a lui T R I P U R A S U N D A R I şi din c o m e n t a r i u l acesteia, D I P I K A , făcut de AMRITAN'ANDA (sec. al XLV-lea) care, Ia r î n d u l său, se r e f e r ă frecvent la două texte scurte, S U B H A G O D A Y A

şi S U B H A G O D A Y A V A S A N A

de SIVANANDA,

maestru

al

aceleiaşi tradiţii. P r i m u l dintre cele trei capitole ale lui Y O G I N I H R I D A Y A , atît cît putem reţine din descrierea semnificaţiei lui SRI Y A N T R A , prescrie de fapt ceea ce a s p i r a n t u l plin de d ă r u i r e (SADHAKA^ trebuie să-şi r e p r e z i n t e mental. El t r e b u i e în p r i m u l rînd şi de o m a n i e r ă generală sa fie cît mai conştient de prezenţa c o m u n ă a S U P R E M U L U I M A S C U L I N (+) (SHIVA) şi a lui T R I P U R A SUNDARI în SRI Y A N T R A . în M A N T R A pe care o cunoaşte (a acesteia) şi a s u p r a t u t u r o r stărilor psihice şi mentale ce survin în timpul realizării a d o r ă r i i acestei Puteri Cosmice. întrucît n u m a i unirea acestor elemente î n t r - u n tot inefabil este p r o f u n d c r e a t o a r e şj eliberatoare. Apoi, adeptul trebuie să înţeleaga m o d u l în care î m p r e u n a r e a complexă a acestor două aspecte (+V şi (-) ale Divinului face să a p a r ă şi să se structureze^ geometric şi metafizic, SRI Y A N T R A în d e s f ă ş u r a r e a ei ca d i a g r a m ă subtil analogica şi să a j u n g ă să intuiască r e p r e z e n t a r e a nivelelor sale energetice, a p l a n u r i l o r sale subtile cosmice, în acelaşi t i m p în c a r e în mod spiritual, telepatic, resimte prin rezonanţă, în p r o p r i u l său univers lăuntric, trezirea şi amplificarea t u t u r o r energiilor subtile divine care, în mod analogic. îşi au locul în această r e p r e z e n t a r e subtil cosmică, m i n i a t u r a l ă c a r e este SRI Y A N T R A . Adeptul avansat t r e b u i e să a j u n g ă g r a d a t să p e r c e a p ă şi să înţeleagă, în egală m ă s u r a , cum, odată a p ă r u t ă SRI Y A N T R A (deci universul pe care ea analogic îl r e p r e z i n t ă prin sfera sa de forţă), o mişcare inversă, de involuţie ( S A M H A R A ) ,

J

a d u c e , creaţia înapoi la sursa sa (SAMINŢA (FOCARUL) ULTIMA), la substratul ei divin, mdicînd prin aceasta însăşi calea rapidă care îl va conduce pe aspirantul perseverent (SADHAKA) către eliberarea spirituală. Structurarea precisă a lui SRI YANTRA, aşa cum ea este descrisă de SHLOKAS-urile de la 8 la 48 ale primei părţi a tratatului secret YOGINIHRIDAYA, este deci, nu un banal desen empiric (LEKHA), ci o reprezentare subtil analogică, o apariţie miniaturală cosmică care face cu putinţă o "coborîre" (AVATARA) a energiei divine corespondente sferei de forţa a lui TRIPURA SUNDARI cu care adoratorul poate astfel să intre rapid în rezonanţă atunci cînd vizualizează A T E N J şi transfigurat SRI YANTRA; "Iţi voi vorbi, o, aspirantule la Desăvîrşire, despre "coborirea" nesfîrşită a energiei divine în SRI YANTRA pe care tu acum o contempli". AMRI'iANANDA, vorbind S R I YANTRA ca din partea lui BHAIRAVA. YANTRA L U I T R I P U R A SUNDARI comenteaza: "Aceasta este SRI YANTRA "ta" care, dacă este focalizată cu atenjie j i meditată intens, îţi permite să resimţi în fiinţa ta energia prizei mele de cpnştiinţa ţ facîndu-te să devii in final una cu mine care sînt lumină" este Realizezi spiritual acest ADEVAR în inima* ta ".'Este vorba deci de procesul inefabil, metafizic, cosmic, de naştere a Universului ca u r m a r e a energiei subtile nesfîrşite, cosmice, care este creat, graţie prizei de conştiinţă a lui T R I P U R A SUNDARI, datorită unirii sale creatoare amoroase, beatifice cu SHIVA. Este vorba în acelaşi timp aici de "realizarea" intuitivă, spirituală, p r o f u n d ă şi telepatică a acestei realităţi cosmice, subtile, grandioase, în "inimă" (HR3DAYA"), adică în centrul fiinţei conştiente a adeptului care va permite apoi revelarea adevărului prin directa r a p o r t a r e la Şinele etern divin (ATMAN). Expresia HRIDAYANGAMATA, HRIDAYANGAMIBHAVA, folosită de AMRITANANDA în DIPIKA se găseşte adesea la marele înţelept ABHINAVAGUPTA. Acesta o foloseşte mai ales în tratatul faimos P A R A T R I S H I K A L A G U V R I T T I , în care noţiunea de Inimă divină, de conştiinţă ultimă a Inimii, joacă un rol important şi se referă la revelarea Sinelui S U P R E M (ATMAN) cu care ajungem să sesizăm în mod spiritual realitatea. î n v ă ţ ă t u r a lui P A R A T R I M S H I K A se bazează, în principal pe cunoaşterea "germenului inimii", HRIDAYABIJA care nu este, în fond, decît " C O N Ş T I E N T I Z A R E A " plenară a Sinelui nostru divin (ATMAN) care ne oferă TOTUL. "Această desfăşurare într-o anumită formă" spune mai tîrziu Y O G I N I H R I D A Y A (SUTRA 50), "care este Universul, a p a r e şi este^ dintr-un anumit punct de vedere, manifestat prin voinţa sa fa lui T R I P U R A SUNDARD producînd, după cum ea consideră că este necesar, forma lumii. Acest univers manifestat este de fapt Conştiinţă, iar s t r u c t u r a r e a sa exprimă totdeauna forma SINELUI S U P R E M DIVIN". AMRITANANDA iarecizează: "Desfăşurarea care este Universul rezultă totdeauna din voinţa proprie (a Divinului). Astfel el se naşte, fiind mereu impregnat (VYAPTAM) (de energia feminină divină a lui T R I P U R A SUNDARI): aceasta (TRIPURA SUNDARI) desfaşoară dintr-un anumit punct de vedere P R O P R I U (al lui TRIPURA SUNDARD Universul prin ea însăşi, proiectîndu-1 în final întocmai ca pe un ecran (SVABHITTAU) pictat şi animat în anumite direcţii prin propria sa voinţă (SVECCHATULIKAYA). Ea trasează, de asemenea, acolo chiar şi tabloul iluzoriu, efemer şi multicolor al MAYA-ei, conform celor spuse de ISHVARA PRATYABHIJNA şi putem cita în legătură cu aceasta u r m ă t o r u l p a s a j : "Marele şi atotputernicul domn SHIVA se bucură, văzînd el însuşi diversitatea infinită a lumii pe care a gîndit-o şi a desenat-o cu pensula propriei sale v o i n ţ e . . Voinţa sa de manifestare va fi după aceea dusă la îndeplinire şi REALIZATA de Marile Puteri Cosmice. Aceasta este în realitate natura Universului''.

10

AMRITANANDA încheie acest r x , . a »rr> a o a a ™*

pasaj

astăzi dispărut, " aproape >smice]". trebuie să înţeleagă foarte bine şi să realizeze cît mai repede interior, în propriul său UNIVERS, acest subtil proces cosmic. El o va face cu uşurinţă, în conformitate cu tratatul oriental Y O G H I N I H R I D A Y A , reprezentîndu-şi cît mai precis, mental, toate etapele acestei evoluţii cosmice şi mai ales n a t u r a şi atributele specifice lui T R I P U R A SUNDARI care anima, susţine şi energizează diferitele etaje şi părţi ale lui SRI YANTRA (sau, ceea ce revine la acelaşi lucru, c a r e reprezintă o anumita a n g r e n a r e de forţe divine în jocul manifestării în Univers). A înţelege direct, intuitiv^ lăuntric ce este în realitate SRI YANTRA înseamnă deci a recrea (graţie rezonanţei lăuntrice, spirituale),prin meditaţia intensă a BHAVANA-ei, apariţia sau resorbţia M A C R O C O S M O S U L U I la nivelul lui SRI YANTRA, ori aceasta înseamnă a u r m a fidel prin consonanţă şi a trăi interior în mod intuitiv, spiritual, pulsaţia cosmică a divinei manifestaţi a lui T R I P U R A SUNDARI. "Cel trezit spiritual", spune SUTRA 72, "trebuie să mediteze intens fără încetare a s u p r a splendorii s u p r e m e şi atotouternice care este voinţa lui D U M N E Z E U " . Citind chiar cuvintele lui AMRITANANDA", "trebuie să mediteze întotdeauna intens i H A V A Y E Ţ ) a s u p r a splendorii s u p r e m e care, graţie fuziunii noastre cu R E A L I T A T E A UBTIL C O S M I C A , ne a p a r e evofuind şi apoi, analogic, în YANTRA noastră aceasta ia forma lui SRI YANTRA, expansiune a multiplicităţii numelor şi formelor, creată (de Divin) cu a j u t o r u l energiei cosmice a lui T R I P U R A SUNDARI. ca u r m a r e a M A N I F E S T Ă R I I propriei sale voinţe care de fapt exprimă starea lui EU V R E A U " în mod absolut a s u m a t a de s u p r e m u l SHIVA cel stratulgerător (pentru a manifesta cu ajutorul energiei feminine a lui T R I P U R A SUNDARI Universul)". A H A M B H A V A este de fapt Ş I N E L E ETERN divin sau E U L absolut (AHAM), pentru autorii a c ă r o r gîndire este inspirată de calea spirituală T R I K A sau P R A T Y A B H I J N A ; aceasta este starea atotputernică a Divinităţii s u p r e m e cînd ea deţine în ea însăşi, chiar la acest nivel suprem, VOINŢA I R E Z I S T I B I L A , C R E A T O A R E şi, într-o a f i r m a r e absolută de sine, VREA SA R E A L I Z E Z E totalitatea manifestării pe care o duc la îndeplinire propriu-zisă cele 10 Mari Puteri Cosmice. Aceasta este de fapt totala şi s u p r e m a expresie a voinţei de manifestare ce există în starea de plenitudine divină. Mai ales această meditaţie cu a j u t o r u l lui SRI YANTRA este e x t r a o r d i n a r de eficientă, spune Y O G I N I H R I D A Y A , îhtrucît ea conduce repede pe cel perseverent la eliberare: practica meditaţiei p r o f u n d e asupra lui SRI YANTRA a Marii Puteri Cosmice T R I P U R A SUNDARI aduce grabnic eliberarea chiar în această viaţă. S A N K E T A - termenul a p a r e in SUTRA 6 a primei PATALA pentru a desemna angrenarea (+ şi -) reciprocă în cuplu polar, complementar C R E A T O R / M A N I F E S T A T O R a lui SHIVA (+) şi a M a r i i Puteri Cosmice T R I P U R A SUNDARI (-) care, r ă m î n î n d uniţi, se joacă î m p r e u n ă în SRI YANTRA încărcînd-o astfel, datorită punerii în rezonanţa cu realitatea subtilă cosmică şi prin aceasta dîndui o m a r e eficacitate. Aceasta este, de asemenea, un proces analogic de rezonanţă cu realitatea M A C R O C O S M I C A ce face cu putinţă aceste fenomene uluitoare, permiţindune să avem o explicaţie. In practica propriu-zisă, aspirantul care operează cu SRI YANTRA trebuie să refacă de mai multe ori această SANKETA pe contul său, u r m ă r i n d după aceea să o extindă şi în alte procese de adoraţie, acţionînd în conformitate cu prescripţiile din YOGINIHRIDAYA. Este deci vorba, în aceiaşi timp de o prezenţă care survine şi apoi se amplifică graţie R E Z O N A N Ţ E I . Această stare de prezenta şi forţă spirituală specifică, care se clarifică p r i n practica consecventa cu SRI YANTJRA, atrage punerea perfectă în consonanţa a conştiinţei adoratorului cu conştiinţa divină a lui TRIPURA S U N D A R L întocmai p r e c u m BHAVANA (aprofundarea stărilor iluminatorii prin meditaţie şi înflorire spirituală) conduce către starea de eliberare în viaţă, deoarece face să coincidă (graţie rezonanţei spirituale) pentru adorator, diversitatea creaţiei, determinînd reintegrarea şi fuziunea in unicul aflat dincolo de toate formele, evocarea mentală a acestei structuri geometrice, analogic subtile care este SRI YANTRA conduce, tot J j-a .-az a.. • e e s t e s u 5 t i l şi conţine unele — ^.VA .AA. A Hii SUNDARI, realizată cu a j u t o r u l lui SRI YANTRA descrisă în al treilea PATALA al lucrării YOGINIHRIDAYA şi care se face cu a j u t o r u l acestei d i a g r a m e (SRI YANTRA), include de asemenea n u m e r o a s e meditaţii care se realizeaza prin vizualizare interioară (MENTALA) a lui SRI YANTRA (DHYANA, BHAVANA). Toate elementele componente ale lui SRI YANTRA trebuie "văzute" în minte cît mai clar 15-20 de minute minim. Fiecare energie benefică subtilă conştientizată prin

g

li

citind »r^

un ' '

text

secret

operarea vizuală cu SRI YANTRA este clar şi precis percepută prin REZONANŢĂ chiar la locul său în SRI YANTRA. Energiile subtile sesizate atunci lăuntric sint percepute apoi prin însumare şi, într-o fază superioară, sînt conştientizate cît mai clar stările spirituale pe care ie generează. Efortul mental p e n t r u a realiza starea inefabilă de rezonanţă subtilă cu sfera de forţă a lui TRIPURA SUNDARI necesită uneori din partea aspirantului {SADHAKA) o consecvenţă deosebită, d a r dacă modul de a proceda este corect îndeplinit respectînd întru totul indicaţiile date, efectele spirituale extraordinare nu vor întîrzia să a p a r ă . Vrem să spunem, cu alte cuvinte, că dacă adoratorul nu se limitează doar la simpla recitare formală a MANTRA-ei lui TRIPURA SUNDARI, rezultatele pot fi surprinzătoare. Adorarea lui T R I P U R A SUNDARI cu a j u t o r u l lui SRI YANTRA face un dublu apel la capacitatea de concentrare şi V I Z U A L I Z A R E a adoratorului^ deoarece ea implică producerea şi menţinerea timp de 15-20 de minute a unor imagini mentale cît mai clare şi precise ale lui SRI YANTRA. Alteori, pentru "vizualizarea" dinamică şi uşoară a lui SRI YANTRA, el se foloseşte şi de practici de KUNDALINI YOGA sau chiar de consacrarea energiei sexuale sublimate prin continentă amoroasă. Aceste modalităţi sînt adeseori esenţiale deoarece conferă adorării lui TRIPURA SUNDARI dimensiunea plenar cosmică a unei participări totale, trup, suflet şi minte, nuanţînd şi accentuînd efectele pe care le determină adorarea lui T R I P U R A SUNDARI. Atunci cînd adoratorul utilizează energia sexuală sublimată sau chiar forţa fundamentală KUNDALINI pe care o controlează, el trebuie să facă să urce gradat energia subtilă KUNDALINI din M U L A D H A R A C H A K R A pînă în SOMA CHAKRA (centru subtil secundar de forţă, situat în plan subtil, în principiu la două degete deasupra bolţii palatine), . u r m ă r i n d această u r c a r e şi asociind-o cu anumite Fenomene spirituale specifice pe care le va r e m a r c a ; el va u r m ă r i să menţină cît mai mult timp energia KUNDALINI la nivelul lui SOMA C H A K R A . Merită f ă r ă îndoială să atragem atenţia asupra importanţei pe care o poate avea concentrarea mentală ca modalitate fundamentala de punere în rezonanţă subtilă cu sfera uriaşă de forţă a lui T R I P U R A SUNDARI într-o formă de a d o r a r e în care imaginea clară şi vie a lui SRI YANTRA trebuie să fie timp de 15-20 de minute reprezentată interior prin V I Z U A L I Z A R E . Aceasta implică un efort mental creator corelat cu trezirea şi amplificarea VOINŢEI, care în fazele avansate de operare necesită chiar ascensiunea conştient controlată a lui KUNDALINI. Dacă adoraţia externă (BAHYAPUJA) a lui SRI YANTRA se bazează (ca modalitate de rezonanţă cu sfera sa de forţă) în m a r e măsură pe producerea de imagini mentale, uneori somatizate, care face cu putinţă consonanţa cu sfera de forţă a lui T R I P U R A SUNDARI, acest aspect domină complet în ceea ce Y O G I N I H R I D A Y A numeşte adoraţia supremă a lui T R I P U R A SUNDARI (PARAPUJA) unde, în plus, imaginaţia creatoare \ d a c a putem numi astfel BHAVANA) trece destul de repede de la forme vizualizate care fac posibilă R E Z O N A N Ţ A spirituală. în corpul subtil (astral şi mental) la fuziunea deplină, beatifică cu sfera lui T R I P U R A SUNDARI care conduce apoi. prin EXPANSIUNEA C O N Ş T I I N Ţ E I , la reintegrarea în A B S O L U T U L U L T I M fără formă. ARTA ŞI C O N Ş T I E N T I Z A R E A ADEVĂRULUI EVIDENT P R n v m Z l U N L A CU SF ERA DE EUR \ A A LUI 1R1PURA SUNDARI Vibrind p r o f u n d şi intens la unison cu stera gigantica de torţa a Marii Puteri Cosmice T R I P U R A SUNDARI, aspirantul YOGA realizează cu uşurinţă că toate marile a d e v ă r u r i sînt adevăruri evidente. El intuieşte însă că nu toate adevărurile evidente sînt mari adevăruri. De pildă, el realizează că e mai mult decît evident faptul că viaţa e scurtă şi KARMA sau destinul este aparent capricios. Este evident mai ales pentru el că, în foarte mare m ă s u r ă , fericirea şi împlinirea lăuntrică depind de noj înşine şi nu doar de circumstanţe exterioare. Este evident că, în general, părinţii îşi iubesc copiii şi că bărbaţii şi femeile sînt atraşi în felurite chipuri şi grade de intensitate unii de ceilalţi îndrăgostindu-se. Este evident că multora le place viaţa la ţ a r ă şi că în faţa priveliştilor frumoase ale naturii încearcă, datorită punerii în rezonanţă cu energii subtile, benefice, senzaţii de exaltare, de veneraţie^ duioşie, veselie sau chiar extaz. Este evident că majoritatea bărbaţilor şi femeilor sint în mod firesc atraşi de şi prin dragoste, de patria lor, de crezurile şi aspiraţiile în care au fost crescuţi din copilărie, de codul moral al grupului din care rac parte. Toate acestea, repet, sînt a d e v ă r u r i evidente şi în acelaşi timp mari, pentni că au o semnificaţie esenţiala universală şi pentru că se referă la caracteristici fundamentale ale naturii umane. Dar există şi o altă categorie de adevăruri evidente şi anume acelea care, fiind clar lipsite de o semnificaţie etern valabilă şi nereferindu-se la trăsăturile f u n d a m e n t a l e ale naturii umane, nu pot fi niciodată numite adevăruri mari.

12

1

<

De pildă, este evident pentru oricine a fost la New York, sau a auzit de acest oraş, că acolo există un foarte m a r e n u m ă r de automobile şi de zgîrie-nori. Este evident, de exemplu, că anul acesta se p o a r t ă rochii de seară lungi şi că a p r o a p e nimeni nu mai oarta cilindre şi gulere tari. Este evident că acum poţi zbura de la Londra la Paris în ouă ore şi jumatate şi că există un periodic romanesc denumit " Z I G - Z A G " , că pămîntul.e rotund şi că d o m n u l Wrigley in Anglia fabrică gumă de mestecat. In ciuda evidenţei lor, oricum valabilă în general pentru un moment dat - căci s-ar putea să vină un timp cînd rochiile de seară, lungi sau scurte, nu se vor mai purta deloc şi cînd automobilele vor a j u n g e o curiozitate de muzeu, ca maşinile din Erewnon aceste adevăruri nu sînt mari. Ele vor putea înceta cîndva să mai fie adevăruri, fără ca n a t u r a noastră omenească să fie cîtuşi de puţin afectată în trăsăturile sale fundamentale. Aspirantul care vibrează la unison cu sfera subtilă de f o r j ă a lui T R I P U R A SUNDARI remarcă faptul că, în zilele noastre, a r t a populară face uz de ambele categorii de adevăruri evidente - de cele mici ca şi de cele mari. Micile a d e v ă r u r i populează (calculînd cu moderaţie) j u m ă t a t e din r o m a n e ^ povestirile şi filmele contemporane. Marele public obişnuit extrage o extraordinara satisfacţie din simpla recunoaştere a obiectelor şi a circumstanţelor familiare. In timp ce operele, chiar geniale, de p u r ă fanteziej^ al căror subiect e plasat în alte lumi sau realităţi decît în cea in care marele public trăieşte, se mişcă şi-şi duce existenţa cotidiană, îl neliniştesc. Filmele trebuie p e cît posibil să-i prezinte maşini Ford autentice, poliţişti autentici, femei la moda, t r e n u r i reale. Romanele trebuie să conţină minuţioase descrieri ale acelor încăperi, acelor străzi, acelor restaurante şi magazine şi birouri cu care este familiarizat b ă r b a t u l sau femeia de mijloc. Fiecare cititor, fiecare m e m b r u component al Unui public, trebuie să fie în stare să spună - şi cu ce substanţială satisfacţie: "Ah, ăsta-i un Ford adevărat, ăsta-i un poliţist, asta-i o femeie celebră, ăsta-i un salon exact ca agela al familiei Ionescu". Capacitatea specifica de a înfăţişa obiecte recognoscibile este o calitate artistică pe care cei mai mulţi oameni o găsesc senzaţională. Dar micile adevăruri evidente nu sînt singurele apreciate de marele public. Acesta cere adeseori şi mari adevăruri. Cere creatorilor de a r t ă să-i producă mărturii categorice cu privire la iubirea mamelor pentru copii, la superioritatea unei anumite comportări morale, la efectele înălţătoare ale priveliştilor pitoreşti a s u p r a turistului citadin, la superioritatea căsătoriilor din dragoste a s u p r a celor p r e p o n d e r e n t realizate din cauza u n o r meschine interese, la vremelnicia existenţei umane, la duioşia primei iubiri şi aşa mai departe. Publicul cere să fie încredinţat şi sugestionat printr-o constantă repetare, de validitatea acestor mari adevăruri. I a r furnizorii de artă comercială fac p r o m p t ceea ce li se solicită. Proclamă marile, evidentele, imuabilele adevăruri ale naturii umane - dar, vai, în cele mai multe cazuri le proclamă cu o emfatică incompetenţă, cu o lipsă de talent şi de simţire care face ca afirmaţiile lor să sune dezgustător şi chiar penibil pentru cititorul elevat şi inteligent, înzestrat cu sensibilitate şi care, în plus, vibrează la unison cu T R I P U R A SUNDARI. De pildă, aşa cum am a r ă t a t , faptul că mamele îşi iubesc copii este unul dintre marile a d e v a r u r i evidente. Dar cînd acest m a r e adevăr evident este enunţat într-un cîntec siropos şi greţos sentimental, într-o serie de prim-planuri dulcege, într-o poezie post-wilcoxiana (Ella Wheeler Wilcox (1850-1919), poetă americană, autoare de versuri ieftine şi penibil sentimentale) sau într-o istorioara ae magazin ilustrat, oamenii sensibili şi inteligenţi nu pot decît să dea înapoi şi să-şi întoarcă faţa, roşind uneori ruşinaţi de atîta penibil în numele întregii umanităţi. Adeseori, în trecut, ca şi în prezent, marile adevăruri evidente au fost a f i r m a t e cu o emfază respingătoare, în tonuri care le făceau să a p a r ă - căci aceasta este puterea cvasi-magica a incompetenţei artistice - nu mari a d e v ă r u r i ci mari minciuni aberante şi înfricoşătoare. Dar niciodată în trecut, ultragiile artistice n-au fost atît de numeroase ca în prezent, cînd rezonanţa fiinţelor u m a n e cu sfera de forţă a marii puteri Cosmice T R I P U R A SUNDARI s-a redus atît de mult. Aceasta se datorează mai multor cauze. In primul rind, răspîndirea culturii în cercuri largi, creşterea bunăstării şi a răgazurilor de odihnă au creat o cerere fără precedent, de artă mediocră comercială. Şi cum n u m ă r u l artiştilor buni ce vibrează spontan la unison cu T R I P U R A SUNDARI fără să ştie. este întotdeauna strict limitat, rezultă că această nemaiîntîlnitâ cerere a trebuit să fie satisfăcută în m a r e parte de artişti slabi. De aici consecinţa că marile a d e v ă r u r i evidente au fost reprezentate superficial, f ă r ă simţire, în mod incompetent şi deci odios. Pe de altă parte, mai este evident că ruperea cu toate vechile tradiţii spirituale, mecanizarea proceselor de muncă şi de repaus (care, pentru majoritatea oamenilor civilizaţi au fost golite de orice efort creator) au avut un efect negativ asupra gustului şi sensibilităţii emoţionale a maselor. In orice caz oricare a r fi cauzele, rămîne ca fapt

S

13

cert că în zilele noastre se p r o d u c e o cantitate f ă r ă p r e c e d e n t de a r t ă mediocră, comercială şi că această a r t ă comercială e alcătuită pe j u m ă t a t e din micile a d e v ă r u r i evidente, a f i r m a t e în general cu un realism plin de zel şi de caznă şi pe j u m ă t a t e din marile a d e v ă r u r i evidente, statuate în m a j o r i t a t e (întrucît f ă r ă rezonanţa cu T R I P U R A SUNDARI este f o a r t e dificil să le găseşti mijloace satisfăcătoare de expresie) cu o incompetenţă care le face să p a r ă false, ridicole şi respingătoare. Această s t a r e d r a m a t i c ă de lucruri a avut un efect curios şi, cred, iarăşi lipsit de p r e c e d e n t a s u p r a unora d i n t r e artiştii c o n t e m p o r a n i sensibili şi conştienţi de sine. Şi a n u m e , ei s-au înfricoşat de orice a d e v ă r evident, fie el m a r e sau mic. E a d e v ă r a t ca, în orice epocă, mulţi artişti s-au temut - sau poate <;ă a r fi mai a p r o a p e de a d e v ă r sa s p u n e m ca au dispreţuit - micile a d e v ă r u r i evidente. In istoria artelor naturalismul este un f e n o m e n relativ r a r , j u d e c i n d d u p ă orice s t a n d a r d statistic al normalităţii, artişti p r e c u m C a r a v a g g i o şi academiştii victorieni sînt anomalii artistice. Dar faptul întra d e v ă r f ă r ă precedent este u r m ă t o r u l : cîţiva d i n t r e artiştii cei mai sensibili ai zilelor n o a s t r e au respins nu numai realismul exterior ci şi ceea ce am putea numi realismul interior; astfel, ei refuză să mai ia cunoştinţă în a r t a lor de unele dintre cele mai semnificative t r ă s ă t u r i ale fiinţei u m a n e pe care r e z o n a n ţ a cu T R I P U R A SUNDARI le revelează s p o n t a n . Excesele artei comerciale le-au creat o spaimă faţă de tot ceea ce este evident c h i a r şi de sublimul, de f r u m o s u l , de miraculosul evident. Ori, nouă zecimi din viaţă sînt alcătuite tocmai din a d e v ă r u r i evidente. Ceea ce d u c e la concluzia că există un n u m ă r de artişti moderni, sensibili, siliţi-de t e a m a sau de dezgustul lor să se limiteze la e x p l o a t a r e a unei fracţiuni minuscule a existenţei. C e n t r u l artistic c o n t e m p o r a n cel mai conştient de sine este Parisul şi, cum era de aşteptat, această nouă şi ciudată teamă de a d e v ă r generată de lipsa rezonanţei cu T R I P U R A S U N D A R I , a dat la Paris cele mai şocante d i n t r e roadele sale. Dar ce-i a d e v ă r a t p e n t r u Paris, prin mimetism, e a d e v ă r a t şi p e n t r u alte capitale artistice ale lumii, fie p e n t r u că imită deliberat modelele franceze, fie pentru că circumstanţe similare le-au impus şi lor reacţii similare. De exemplu arta de a v a n g a r d ă din celelalte ţări diferă de arta de a v a n g a r d ă a F r a n ţ e i n u m a i prin faptul că e mai puţin deliberată şi mai puţin radicală. O b s e r v ă m în fiecare ţ a r ă . i a r în F r a n ţ a ceva mai limpede decît în toate, cum aceeaşi teamă de evident a p r o d u s aceleaşi efecte. Vedem artele plastice golite de toate însuşirile lor " n a r a t i v e " , picturile şi sculpturile fiind cel mai adesea r e d u s e strict la elemente formale. Ascultăm mai mereu o muzică golită de orice expresie a armoniei, a iubirii, a fericirii, a încîntării, a vreunui sentiment duios - o muzică deliberat redusă ia exprimarea energiei b r u t a l e fizice, a "lirismului" vitezei şi a mişcării mecanice. Şi muzica şi artele vizuale sînt impregnate, în mai m a r e sau mai mică m ă s u r ă , de acest nou " r o m a n t i s m " r ă s t u r n a t c a r e exaltă maşina, îmbulzeala, graba, superficialitatea, forţa musculară şi dispreţuieşte sufletul, iubirea, sublimul, solitudinea, n a t u r a . Şi literatura de a v a n g a r d ă e plină de acest romantism cu susu-n jos. Problematica ei este în mod a r b i t r a r simplificată prin excluderea m a r i l o r a d e v ă r u r i eterne, universal valabile, ale naturii omeneşti. Acest proces este justificat teoretic printrun soi de filosofie a istoriei care a f i r m ă - absolut gratuit şi absolut fals - că în ultimii ani, n a t u r a u m a n ă s-ar fi t r a n s f o r m a t radical şi ca a c u m , omul modern este sau, cel puţin a r t r e b u i să fie, totalmente diferit de s t r ă b u n i i săi. D a r teama scriitorului f a ţ ă de a d e v ă r u r i l e evidente nu se manifestă numai în problematica literaturii. T e r o a r e a sa faţă de evident a p a r e şi în mijloacele de expresie o t e r o a r e care-1 împinge la eforturi laborioase p e n t r u distrugerea instrumentelor verbale t r e p t a t confecţionate. Azi, scriitorii care se pretind total şi implacabil raţionali predică de fapt un nihilism absolut şi a r dori sa vadă abolirea oricărei a r t e sau ştiinţe, a oricărei societăţi organizate. Este e x t r a o r d i n a r să r e m a r c ă m pînă la ce limite reuşeşte panica şi ignoranţa să-şi împingă victimele. A p r o a p e tot ce p a r e foarte î n d r ă z n e ţ în a r t a c o n t e m p o r a n ă trebuie privit ca un rezultat al spaimei - spaima de a d e v ă r , de f r u m o s , de a r m o n i e divină, într-o epocă de o vulgaritate f ă r ă precedent. Şi acest spectacol al c u r a j u l u i a b e r a n t inspirat de spaimă mi se p a r e absolut d e p r i m a n t . Dacă tinerii artişti a r dori într-adevăr să-şi dovedească b r a v u r a , atunci a r trebui să asalteze sfera m i n u n a t ă a adevărului evident şi să u r m ă r e a s c ă să o cucerească şi să o reflecte prin mijloacele lor artistice şi nu să o ocolească înfricoşaţi. T o t d e a u n a , marile a d e v ă r u r i divine evidente r ă m î n - sînt fapte date. Cei care Ie neagă existenţa, cei care p r o c l a m ă că n a t u r a u m a n ă s-a schimbat de la 1914 încoace, nu fac decît să-şi d e m o n s t r e z e spaimele, neputinţa şi dezgustul. Arta neinspirată, mediocră, comercială î m b r a c ă a d e v ă r u l evident p e n t r u yoghinul avansat, într-o expresie deplorabilă şi oribilă; d r e p t care, p r i n t r - u n proces firesc, d a r t o t a l

i <4-

neştiinţific, artiştii moderni afirmă că aceste lucruri, atît de odios exprimate, nu există. Dar, cu toate acestea, adevărurile minunate există, aşa cum o dovedeşte orice observare obiectivă a realităţii atunci cînd vibrăm la unison cu T R I P U R A SUNDARI. Şi, din moment ce asemenea adevăruri există, ele trebuie reflectate, exprimate şi integrate în ordinea artistică. Pretinzînd că anumite lucruri sau aspecte nu există, cînd ele de fapt sînt la locul lor, cea mai m a r e parte a artei moderne se c o n d a m n ă singură Ia sărăcie, la sterilitate, la neputinţă, Ia decrepitudine p r e m a t u r ă şi la moarte. Prin rezonanţa p r o f u n d ă cu T R I P U R A SUNDARI, tot ceea ce este fundamental^ tot ceea ce are o semnificaţie p r o f u n d ă pentru mintea u m a n ă - de la senzaţia p u r a la intuiţia frumosului, de la plăcere şi bucurie la iubire, de Ia extazul spiritual şi pînă la starea de libertate - toate acestea pot fi d o a r experimentate, d a r nu şi perfect sau total exprimate. Restul, oricînd şi pretutindeni, e tăcere. După tăcere, singura a r t ă sublimă care se poate apropia de exprimarea inexprimabilului-este muzica. (Şi nu-i întîmplător că tăcerea face p a r t e integrantă din orice muzică b u n ă . C o m p a r a t cu B E E T H O V E N şi cu M O Z A R T sau BACH, necontenitul torent al muzicii lui W A G N E R e foarte sărac în tăceri. Şi poate că acesta-i unul din motivele pentru care muzica lui e mai puţin semnificativă decît a celorlalţi trei. " S p u n e " jnai puţin^ pentru că vorbeşte mai mult.) Intr-o alta modalitate, pe un alt plan ae existenţă, muzica este echivalentul unora d i n t r e cele mai i m p o r t a n t e şi mai inexprimabile experienţe umane. Printr-o misterioasă analogie şi inefabilă rezonanţă, muzica evocă în mintea ascultătorului uneori realitatea extatică a acestor experienţe, alteori chiar experienţele înseşi; în deplina lor forţă vitală este d o a r o chestiune a e intensitate a punerii la unison; starea este uneori intensă iar realitatea evocată este a p r o p i a t ă şi arzătoare. Muzica poate evoca oricînd orice realitate; necesitatea sau providenţa este cea care decide. Intermitenţele punerii la unison ale inimii noastre nu sînt supuse nici unei legi cunoscute de omul de rind. Altă particularitate a muzicii r e m a r c a t ă în u r m a rezonanţei p r o f u n d e cu T R I P U R A SUNDARI este capacitatea ei (pe care o î m p a r t e , în oarecare m ă s u r ă şi cu alte arte) de a evoca fulgerător experienţele ca pe un tot desăvîrşit (totale jji perfecte, desigur in r a p o r t cu capacitatea fiecărui ascultator de a resimţi intens trăirile date), indiferent cît de parţial, cît de obscur şi confuz a r fi fost originalul experienţei evocate. Slntem recunoscători artistului, mai cu seamă muzicianului, pentru că "spune atît de limpede ceea ce am simţit noi întotdeauna, d a r n-am fost încă în stare să exprimăm". Atunci cînd ascultăm o muzică înălţătoare, sublimă, expresivă, luăm contact telepatic, desigur, cu experienţa originară a artistului (care uneori ne depăşeşte pentru că strugurii nu cresc pîe mărăcini) şi v i b r ă m la unison cu cea mai completă experienţă extatică a sa pe care este capabila n a t u r a noastră (în funcţie de puterea sa de a c o r d a r e lăuntrică) sa o perceapă. Astfelj noi resimţim acea experienţă mai bună şi mai completă decît toate experienţele trăite de noi înainte de a fi ascultat acea muzică subfimă. Capacitatea muzicii de a exprima inexprimabilul a fost recunoscută de cei mai mari artişti de geniu. Omul care a scris " O T H E L L O " şi "Poveste de i a r n ă " a fost capabil sa rostească p r i n cuvinte tot ceea ce pot fi făcute cuvintele să spună. Şi totuşi, de exemplu, ori de cîie ori avea de comunicat ceva de n a t u r a unei emoţii spirituale sau a intuiţiei, S H A K E S P E A R E făcea regulat apel la muzică pentru a-1 a j u t a să " t r a n s p u n a " cît mai bine ideea. Experienţa a r a t a că, dacă cineva îşi alege bine muzica, apelul său nu r ă m î n e niciodată f ă r a rezultat. Cu a j u t o r u l muzicii, orice mesaj poate să a p a r ă ca un manifest limpede pentru orice ascultător sensibil. Cînd inexprimabilul se cerea exprimat. S H A K E S P E A R E , de exemplu, punea d e o p a r t e condeiul şi chema în a j u t o r muzica. D a r dacă şi muzica dă greş? Atunci ne putem oricînd bizui pe tăcere, căci oricînd şi p r e t u t i n d e n i tot restul este tăcere p r o f u n d semnificativă numai pentru cel care îi poate trăi mesajul divin. Prin amplificarea rezonanţei cu T R I P U R A SUNDARI, muzica ne trezeşte aspiraţia de a fi ceea ce a r fi trebuit demult să fim, iar magia ei ne încîntă pentru mult timp, t r a n s p u n î n d u - n e într-o lume ideală, în lumea în care a r trebui mai mereu să trăim. Dupa dezbinările nebune ale fiinţei noastre, adeseori ne apucă o dorinţă de puritate angelică prin care ne putem unifica într-un vis de transcendenţă şi de seninătate, d e p a r t e de lume, plutind într-un zbor cosmic, cu aripile întinse spre vaste d e p ă r t ă r i . Atunci pentru noi se deschid cerurile care încă nu s-au deschis niciodată... Toate s ă r u t ă r i l e pe care nu le-am dat şi toate s ă r u t ă r i l e pe care nu le-am primit, zîmbetele care nu ni s-au deschis şi atîtea timidităţi ale iubirilor noastre nu le-am întărit şj nu le-am pecetluit prin trăirile date de muzică? C a r e este începutul singurătăţilor noastre dacă nu o iubire care nu a putut să se reverse şi care este 1

s

adeseori h r a n a acestor singurătăţi? Toată dorinţa noastră de ABSOLUT, de a deveni una cu D U M N E Z E U , toată ameţeala în căutarea altor veşnicii şi setea după lumi nesfirşite nu s-au născut din atîtea şi atîtea surisuri, îmbrăţişări şi s ă r u t u r i neîmpărtăsite şi necunoscute? Nu căutăm noi totul pentru că de fapt am pierdut ceva s u p r e m ? Am pierdut atîţia din noi legătura cu DIVINUL, existenţa în E T E R N încît singurătăţile noastre cresc f ă r ă rădăcini, asemenea florilor de m a r e a b a n d o n a t e valurilor. Multe dintre singurătăţile noastre sînt hrănite din atîtea iubiri ce nu s-au realizat pentru a ne susţine elanul înspre alte lumi şi înspre veşnicie. MAREA P U T E R E C O S M I C A T R I P U R A SUNDARI R E F L E C T A 1A IN L N E L L LUU.E1 ARI Şl AMJR1SME R E I E R I T O A R E L A J U B 1 R E , E R U M U S E | E, B I N E / A P E VAR Şl A R M U M E ADEVARUL— ***Adevarui biruie, nu minciuna. Adevărul deschide d r u m u l care duce la zei. ***Din cauza slăbiciunii lor fa simţurilor), nu sîntem în stare să deosebim adevărul. ***Prieteni, eu ştiu că vorbele pe care le voi spune sînt adevărate. Cu multă t r u d ă se găseşte a d e v ă r u l ^i cu greu p ă t r u n d e în suflet crezarea. ***Drumul adevarului e anevoios; căci omul prost iubeşte minciuna. ***Toate le adevereşte timpul în decursul său. ***Dacă este cu putinţă să se mintă în mod convingător, trebuie să admitem şi contrariul, că multe lucruri de necrezut li se întîraplă într-adevăr muritorilor. ***Noi nu ştim mai nimic în realitate; căci adevărul e în abis. ***Dacă voi spune adevărul, nu-ţi voi face bucurie; iar dacă îţi voi face bucurie, nu voi spune adevărul. ***Frumos lucru e adevărul şi durabil; însă nu e acceptat uşor ***Deci, cînd prinde sufletul a d e v ă r u l ? întrebă el; căci este evident că atunci cînd se apucă sa cerceteze ceva î m p r e u n ă cu corpul, e înşelat de acesta. ***Cît t i m p vom avea corpul î m p r e u n ă cu judecata în cercetările noastre şi (cît timp) sufletul nostru va fi amestecat cu o astfel de pacoste, nu vom dobîndi niciodata î n d e a j u n s ceea ce d o r i m ; şi acesta,,spunem noi, este adevărul. ***Voi însă... puţin păsmau-vă de Socrate, ci mult mai mult de adevăr, dacă vi se va părea că spun adevărul, să fiţi de acord. Nu trebuie să se respecte omul mai mult decît adevărul. ***Mult întuneric este, după cît se pare..., înaintea adevărului. ***Deşi amîndoi (îmi) sînt prieteni, se cuvine să se prefere adevărul. ***Timpul scoate a d e v ă r u l l a lumină. ***Limba care greşeşte s p u n e adevărul. ***Uneori adevarul iese fa lumină şi f ă r ă a fi căutat. ***Cînd cineva vede şi aşteaptă numai ceea ce vrea, judecata lui cu privire la a d e v ă r va fi neîntemeiată. ***Totdeauna, în orice î m p r e j u r a r e , cel mai bine este să se spună adevărul. ***Nu există virtute mai presus de adevăr, nici păcat mai m a r e ca minciuna. ***Să se spună adevărul; să se spună ce-i plăcut; să nu se spună ce-i adevărat, d a r neplăcut; nici ce-i plăcut, d a r neadevărat. ***Lipguşirea cîştigă prieteni, iar adevărul stîrneşte u r ă . ***Luptă-te p î n a la moarte pentru adevăr. ***Mi-i prieten Platon, d a r mai prieten îmi e adevărul. ***O l putere m a r e a adevărului, care se a p ă r ă singur contra minţii, iscusinţei şi abilitaţii oamenilor şi contra t u t u r o r curselor născocite! ***Noi vrem să găsim adevărul, nu să convingem pe vreun adversar. ***In primul rina este p r o p r i u omului căutarea şi cercetarea adevărului. ***Dacă cei care cînta din flaut sau din chitară îşi reglează ritmul muzicii după placul lor, şi nu al mulţimii, oare înţeleptul, care-i înzestrat cu o artă mult mai însemnată, va întreba el ce vrea vulgul şi nu care-i lucrul cel mai apropiat de adevăr? ***Cu prea multă discuţie se pierde adevărul. ***Ce ne opreşte să spunem adevărul rîzînd? ***Adevărul este accesibil t u t u r o r ; încă nu e ocupat. Din el a r ă m a s mult, chiar şi pentru cei care vor veni de acum înainte. ***Pentru noi e un argument al adevărului atunci cînd toţi au aceeaşi p ă r e r e despre un lucru. ***Cînd adevărul nu poate fi cercetat, neadevărul sporeşte. ***Veţi cunoaşte acfevarul şi adevărul vă va elibera. ***Adevărul este fiul timpului. ***E mult mai plăcut să spui adevărul decît să-1 asculţi. ***Veşnic căutînd adevărul şi niciodată găsindu-1. ***După cum lumina soarelui nu se poate privi cu vederea, care-i slabă şi

16

neputincioasă, tot astfel, ba într-o măsură şi mai mare, nu se poate privi adevărul cu mintea^ care-i slabă şi neputincioasă. ***Ce importanţă are prin ce metodă caută fiecare adevărul? La o taină atît de mare nu se poate a j u n g e pe un singur drum» ***Nu e adevar acela la care se asociază frica. ***Ce e cerul f ă r ă soare, ce e lacul f ă r ă apă, ce e domnia f ă r ă sfetnici, ce e vorba fără adevăr? ***Totdeauna omul trebuie să-şi închidă g u r a , atît c î t p o a t e , p e n t r u adevărul care are înfăţişare de minciună; pentru că pricinuieşte ruşine fară vina. ***Sîntem născuţi (numai) ca să căutăm adevărul; posedarea lui aparţine unei puteri mai mari. ***Nimic nu cere mai multă p r u d e n ţ ă decît adevărul. ***Cind vrem să dojenim cu folos şi să a r ă t ă m altuia că se înşeală, trebuie văzut sub ce latură priveşte el lucrul, p e n t r u că de obicei el e adevărat sub acea latură, şi să-i recunoaştem acest adevăr, d a r să-i descoperim latura sub care lucrul este greşit. ***Lucrurile sînt a d e v ă r a t e sau false, potrivit cu aspectul s u b care sînt privite. ***A spune adevărul este util aceluia căruia i se spune, d a r dezavantajos pentru acei care-l spun, fiindcă îşi a t r a g ura. ***Cei care nu iubesc adevarul (îşi) iau ca pretext al contestării (lui) mulţimea acelora care-l tăgăduiesc. ***Se spune că nu există regulă, care să nu aibă unele excepţii, nici adevăr atît de general, care să nu aibă vreo raţă prin care-i defectuos. ***Nici contrazicerea nu e un semn de neadevăr, nici lipsa de contrazicere nu e un semn de adevăr. ***Noi nu avem nici adevărul nici binele decît în parte şi amestecat cu neadevăr şi cu rău. ***Fiecare lucru este aici a d e v ă r a t în parte şi neadevărat în parte. Adevărul esenţial nu-i aşa: el este în întregime curat şi-n întregime adevărat. ***Adevărul nu se alterează decît prin schimbarea oamenilor. ***Adevărul este atît de întunecat in aceste timpuri şi minciuna atît de fixată, încît nam fi în stare să cunoaştem adevărul dacă nu l-am iut)i. ***Noi credem uneori că lucrurile sînt adevărate, numai fiindcă sînt spuse în mod elocvent. ***Sînt anumite a d e v ă r u r i despre care nu-i d e a j u n s să convingi (pe cineva), ci trebuie să-1 faci să le şi simtă. ***Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sînt în stare să-1 asculte. ***Poate că nu există adevăr, care» să nu fie pricină de rătăcire pentru vreo minte tă. u ne putem ridica la adevărurile m a r i f ă r ă entuziasm. ***Cînd sintem p ă t r u n ş i de un a d e v ă r mare şi-l simţim puternic, nu trebuie să ne temem de a-l spune, chiar dacă l-au mai spus şi alţii. Orice cugetare este nouă, dacă autorul o e x p r i m ă ' î n t r - u n mod care-i este propriu. * * * 0 carte cu totul nouă şi originală a r fi aceea care a r face să se iubească adevăruri vechi. ***Adevărul este soarele inteligenţelor. ***Cînd li se spune tinerilor a d e v ă r u l curat care nu-i deloc pe placul lor, şi cînd în u r m ă , d u p ă ani de zile, ei încearcă toate acestea în mod d u r pe propria lor piele, ei îşi închipuie atunci că (ştiinţa) aceasta le vine din propria lor ţeastă; şi a f i r m ă ca învăţătorul a fost un prost. ***In ştiinţă este un foarte m a r e merit să se caute şi să se ducă mai departe adevărurile insuficiente pe care le-au posedat anticii. ***Este mult mai uşor de recunoscui eroarea, decît de găsit adevărul; aceea stă la suprafaţă..., acesta-i in adîncime. ***Adevărul este de n a t u r ă divină; el nu a p a r e direct, (ci) trebuie ghicit din manifestările sale. ***Adevărul, o perlă care iubeşte adîncul. ***Adevărului îi este rezervat numai un triumf de scurtă d u r a t ă , între cele două lungi perioade, în care el e c o n d a m n a t ca paradox şi dispreţuit ca banal. ^ ^ N e c u n o s c u t u l de ieri este adevărul de mîine. ***Ah! ce chin să vezi adevărul şi să nu-l poţi arăta celorlalţi! ARMONIA ***Cele a s e m a n a t o a r e şi înrudite nu aveau nevoie de armonie; însă cele neasemănătoare^ neînrudite şi distribuite în mod inegal trebuie să fie legate printr-o astfel de armonie, p n n care să poată fi menţinuie î m p r e u n ă !" univers. BINELE ***Iată înaintea ta binele şi răul: alege binele.

17

f

***Zeus dă binele şi răul cînd unuia cînd altuia după cum fiecare merită. ***Cei lipsiţi de judecată nu ştiu că au binele în muia lor, pînă ce-1 scapă. ***Nu se poate numai bine sau numai r ă u , ci un amestec (ain amîndoua). ***Greu găseşte binele acela care-l caută: dar răul îl găseşte şi acela care nu-1 caută. ***Oamenilor le r ă s a r e râul din bine, dacă nu ştiu să dirijeze binele şi să-1 suporte cum trebuie. ***Trebuie preferat ce e mai bun, şi nu ceea ce place, în caz că nu se pot obţine amîndouă. ***Nu există în general vreun bine în viaţă care să răsară ca un copac dintr-o singură r ă d ă c i n ă ; căci alături de bine creşte şi răul, iar din rău natura scoate pînă la u r m ă şi binele. ***Binele absolut al naturii omeneşti e cuprins în pacea corpului şi a sufletului. ***Ori de cîte ori vei vrea să ştii ce trebuie evitat sau ce treBuie cautat, să ai în vedere binele s u p r e m şi scopul întregii tale vieţi. ***Oricine hotărăşte să fie ferici^ să socoată că există un singur bine, şi acesta este cel moral. Căci dacă socoteşte ca există vreun alt bine, mai întîi el judecă greşit despre providenţă, pentru că multe nenorociri se întîmplă unor oameni drepţi şi p e n t r u că tot ce ne dă ea este de scurtă d u r a t ă şi redus, în comparaţie cu timpul lumii întregi. ***Ce-i bun adesea zboară pe dinaintea noastra, ce-i rău rămîne şi urmează. ***Tot ce ţi se va părea că-i lucrul cel mai bun, să-ţi fie lege neînfrîntă. ***Am luat, datorită prostiei mele, d r e p t bune în trecut multe lucruri care acum îmi a m ă r ă s c sufletul şi ma fac să regret. ***Unde se află un bine sigur şi un r ă u nesigur, nu trebuie niciodată să se lase binele de frica răului. ***Adepţii Iui Pitagora spun că binele este sigur şi limitat iar răul nelimitat şi nesigur. Mii de d r u m u r i se abat de la ţintă, (numai) unul duce la ea. ***Rar sau niciodată vine binele c u r a t şi neamestecat, fără a fi însoţit de vreun rău care să-1 tulbure sau să-I neliniştească pe om. ***Silindu-ne prosteşte să facem mai bine, stricăm adesea ce e bun. ***Binele pe care l-am primit de la cineva nu cere ca să respectăm răul pe care ni-l face. ***Oamenii comuni pun binele în noroc şi în bunurile din afară, sau cel puţin în distracţie. Filosofii au a r ă t a t deşertăciunea t u t u r o r acestor lucruri. ***Cele mai multe din bunurile şi relele acestei vieţi nu au realitate decît atît cît îi place închipuirii noastre să le dea, generind astfel rezonanţe predominante cu energiile fericirii sau ale nefericirii. ***Totul e amestecat în lumea aceasta: nici un bine f ă r ă amestec de ceva rău, nici un rău fără un oarecare amestec de ceva bine. ***Binele şi răul din această lume au numai însemnătatea şi tăria pe care le-o dă închipuirea noastră. ***Pretextul obişnuit al celor care fac nenorocirea altora este că le voiesc binele. ***Noi nu avem nici puterea nici prilejul de-a îndeplini tot binele pe care-l proiectăm. ***Fără îndoială că binele suprem se găseşte undeva în noi înşine. BUNATATEA ***Toate smt Dune la timpul lor. ***Şi pe cei buni şi pe cei răi îi poartă pămîntul; $i jpe cei buni şi pe cei răi îi încălzeşte soarele; asupra celor buni şi asupra celor rai suflă vîntul; şi pe cei buni şi pe cei răi îi spala apa. ***Ce merit a r e bunatatea celui bun faţă de cei care fac bine? Cine-i bun faţă de cei care fac r ă u , acela-i numit bun de către cei virtuoşi. ***Cine nu rosteşte vorbe de ocară, nici nu pune pe altul să spună, cine^ atunci cînd e lovit, nu loveşte la rindul său, nici nu pune să lovească, cine nu vrea sa ucidă chiar şi pe un ticălos, j>e acela îl doresc zeii să vină la ei. ***Nu înseamna bunătate a fi mai b u n decît cel mai r ă u . ***E1 nu ia totul în rău, nici nu caută pe cine să învinuiască de-o intimplare şi greşelile oamenilor le atribuie mai degrabă soartei. Nu răstălmăceşte vorbele, nici privirile: tot ce se întîmplă, el atenueaza, dîndu-i o interpretare binevoitoare. v **Cei buni au milă chiar şi de fiinţele rele; luna nu-şi opreşte lumina (nici chiar) în casa unui paria. ***Adesea cineva cade în nenorocire fie pentru că e prea indulgent, fie că e prea bun, fie pentru că e prea aspru. ***Cel mai grandios lucru în univers este un om bun care se luptă cu restriştea; totuşi este unul mai mare: acesta-i omul bun care îi vine în a j u t o r . FRUMUSEŢE ***Zeii nu dau t u t u r o r nici f ă p t u r ă f r u m o a s ă , nici minte aleasă, nici darul vorbirii. ***Nu-i de m i r a r e că noi vorbim astfel, că ne plăcem nouă înşine şi că ni se pare că

> 18

*

<

20

sîntem frumoşi; căci şi Clinele pare altui cîine că e mai frumos, şi boul unui bou, şi măgarul unui măgar, şi porcul unui porc. ***Marile desfătări provin din contemplarea operelor frumoase. ***Frumuseţea e mai presus de orice scrisoare de recomandare. * * * 0 faţă f r u m o a s ă este o recomandaţie mută. ***Rar merg împreună frumuseţea şi ruşinea. ***Ce e frumuseţea fără p u r t a r e b u n ă : Ce e noaptea fără lună? Ce-i erudiţia f ă r ă darul poeziei? ***Este oare ceva f r u m o s sau urît prin n a t u r a sa? Ceea ce place cuiva, aceea-i f r u m o s pentru el. O femeie este f r u m o a s ă pentru acela care o iubeşte. ***Oricît de urîte am fi noi, femeile, mie mi se pare că totdeauna ne face plăcere că ne numesc frumoase. - . ***De obicei, pe cît e de m a r e frumuseţea cuiva, pe atît e şi prostia sa. ***Dacă n a t u r a dificilă mi-a refuzat frumuseţea, eu îi compensez lipsa prin spirit. ***Fericirea şi frumuseţea se unesc uneori în mod durabil. ***Ce am simţit aici ca frumuseţe ne va întîmpina odată ca adevăr. IUBIRE ***Ce fel de viaţa e aceea, ce plăcere, f ă r ă Afrodita de a u r ? ***Zeul acesta (Eros), îl face pe cel slab să fie tare, iar pe cel fără resurse să găsească mijloace. s * * E u m-am născut ca să iubesc, nu ca să urăsc. ***Ce plăcere e aceea de a iubi pe cineva împotriva voinţei lui? Ca şi cum, atunci cînd te-ai ruga de cineva, nu ţi-ar da, nici n-ar vrea să te a j u t e ; iar cînd ai avea tot ce-ţi trebuie, atunci ţi-ar dărui, făcindu-ţi un serviciu zadarnic. ***Eros îl face poet (pe cel îndrăgostit), chiar dacă mai înainte era lipsit de inspiraţie. ***A iubi în mod inoportun este egal cu a uri. ***Cel care nu iubeşte pe nimeni nici nu este iubit de nimeni. ***Mie mi se pare ca oamenii nu simt deloc puterea iubirii; pentru că, dacă a r simţi-o, i-ar ridica cele mai mari temple şi altare şi i-ar aduce jertfele cele mai mari. ***Zeul acesta (Amorul) e poet atît de iscusit, încît îl face şi pe altul la fel; într-adevăr, oricine e atins de Amor devine poet, chiar dacă mai înainte nu avea talent. ***Eros este din fire surd la poveţe. ***Sau nu trebuie din capul locului să iubim pe cineva, sau odată ce i-am a r ă t a t iubire, s-o cultivăm zi cu zi. E ruşinos să arunci ceea ce ai ridicat. ***Supărarea celor îndrăgostiţi este reînceperea iubirii. ***Cine iubeşte pe acela care nu-1 poate suferi, face două prostii: se osteneşte în z a d a r şi-1 mai s u p ă r ă şi pe celălalt. ***Dacă se înlătură iubirea şi bunătatea, toată bucuria vieţii dispare. ***Nimeni nu-i iubit decît atunci cînd îi merge bine. ***Drajgostea celor infami nu poate fi cîştigata decît într-un mod infam. ***De iubiţi pe cei ce vă iubesc, m a r e m u l ţ u m i r e puteţi avea. ***Dragostea, datorită transfigurării, acoperă o mulţime de păcate. ***Nu e fericire la fel ca dragostea; nu e d u ş m a n la fel ca prostia; nu e foc la fel ca mînia; nu e mulţumire mai m a r e decît cunoaşterea (superioară) a lui Dumnezeu. ***Cine iubeşte egoist, acela se şi teme: iubirea egoistă este un vas al suferinţei; în iubirea egoista îşi au rădăcina suferinţele; renunţă la egoism şi vei a j u n g e să trăieşti fericit. ***"Tu e^ti eu şi eu sînt t u " : acesta era gîndul nostru. Ce s-a întimplat acum că tu eşti tu şi eu sint eu? ***Chiar cînd se poartă rău cu noi, cine ni-i drajg, rămîne drag. Cine nu-şi iubeşte, cu excepţia celui prost, propriul său corp chiar daca-i plin de defecte? ***De unde puterea de a iudeca Ia aceia a c ă r o r minte e orbită de dragoste? ***Cei cuprinşi de dragoste, nu mai ţin seama de primejdia vieţii, de pieirea rudelor sau de ruşinea familiei. ***Cme se află în inimă, acela-i aproape^ chiar dacă stă departe; însă cine-i departe de inimă, acela rămîne departe, chiar daca-i în apropiere. ***Dupâ cum strigă cineva spre pădure, aşa îi şi r ă s p u n d e ea; iubirea caută iubire, blestemul r ă s p u n d e cu blestem. ***Legile iubirii au o putere mai mare decît toate celelalte; ele rup de asemenea pe acelea ale prieteniei. ***Este cu putinţă să iubeşti şi să fii înţelept. ***Raţiunea şi iubirea nu prea se însoţesc. ***E1 nu mai iubeşte această persoană, pe care o iubea acum zece ani. C r e d : ea nu mai este aceeaşi; nici el. El era tînar şi ea oe asemenea; ea este acum cu totul alta. El poate ar mai iubi-o, dacă ea a r fi aşa cum era atunci.

***Dragostea şi nevoia sînt dascălii cei mai buni. * * * 0 , iubire! tînără iubire! prins în legătura ta t r a n d a f i r i e , lasă-1 pe cel inteligent sau pe cinic să fiecărească ce v r e a ; aceste ore, şi numai acestea, r ă s c u m p ă r ă anii de mizerie ai vieţii, oferind fericirea divină. ***Unele n a t u r i meschine nu pot iubi p e de o p a r t e f ă r ă a urî pe de alta. ***Aceasta să fie onoarea voastră: să iubiţi tot mai mult decît sînteţi iubiţi. ***Pentru a iubi pe unii oameni, mai ales cînd sîntem egoişti* trebuie din cînd în cînd s ă ^ i ^ ă r ă s m i p e n t r u a ne da s e a m a de fericirea pe care o simţeam alături de aceştia, ***Cei simpli, ca şi animalele şi copiii, simt din instinct cine-i iubeştej şi-1 cred, şi sînt fericiţi cînd soseşte - c h i a r şi faţa devine deodată alta - şi se întristeaza cînd pleacă din nou. Uneori nu ştiu cum să-1 p a r ă s e a s c ă şi merg în u r m a lui pînă la moarte. APENDICE SPIRITUALIZAREA H1N Ţ EI U M A N E PRIN I N T E R M E D I U L IMAGINILQR SIMBUL1CE CARE IN FINAL EXPANS1UNEAZA CUNSIUNI A TN TRANSCENDEN TUL DIVIN

L>aca exista o cale spirituală în care sentimentul sacrului şi a d o r a ţ i a celor divine au dorit să dea f o r m e concrete scopului către care năzuiesc, atunci aceasta este spiritualitatea orientală. Incepînd dintr-o anumită epocă, spiritualitatea orientală a făcut în mod masiv apel la a d o r a ţ i a colectivă sau individuala a imaginilor simbolice. F ă r ă îndoială, p r o b l e m a istorică a condiţiilor care au dat naştere unei asemenea a d o r ă r i a imaginilor a fost obiectul mai multor controverse. Tot uşi putem spune ca spiritualitatea orientală s-a a f i r m a t clar ca un c u r e n t bine definit atunci cînd imaginile simbolice, divine au devenit centrul manifestărilor vieţii spirituale. Problema p u r filosofică în această situaţie este de a şti de ce asemenea i m a j i n i simbolice, a c ă r o r f o r m ă materială grosieră (MURTI^ D H R U V A BERA) (odata ce a j u n g e m să fim înzestraţi cu o reala putere intuitiva de p ă t r u n d e r e ) este g r a d a t t r a n s m u t a t ă NUMAI de c ă t r e a d o r a t o r intr-o f o r m ă subtilă (VIGRAHA) (dotată cu o energie spirituală uriaşă şi cu o misterioasă viaţă proprie)^ au o valoare de r e p r e z e n t a r e , sau mai bine zis de a n g r e n a r e a Unui fenomen de R E Z O N A N Ţ A care le face să devină o reflexie a transcendenţei din moment ce această valoare nu-şi poate avea decît parţial sursa în liberul a r b i t r u al omului. Ce se poate spune deci d e s p r e această conductibilitate generatoare de trăiri divine la care se r e z u m ă rolul lor? Răspunsul la această problemă p r e s u p u n e explicitarea î n t r e b ă r i l o r u r m ă t o a r e : care este statutul ontologic existenţial al imaginii? Euncţia sa este n u m a i m e d i a t o a r e şi scopul său d o a r sacralizant? Există d o a r o i m a n e n ţ ă a lui Dumnezeu în imaginea concretă privită ca o copie, ca o replică sau, altfel spus, ca o reflexie "simbolică" (PRATIMA) a Sa ; sau imaginea este ea însăşi " c o n d e n s a r e a " ( M U R C H ) prezenţei lui Dumnezeu (înzestrat cu ubicuitate în universalitatea sa concreta) c a r e c o n f e r ă astfel imaginii, prin "prezenţa sa r e a l ă " , o a n u m e î n c ă r c ă t u r ă spirituală inefabilă, mai mult sau mai puţin puternică? Şi, dincolo de justificările iniţiatice, mai ales ale V l S H N U I S M U L U I , despre necesitatea lui M U R T I (formă materială), ce a n u m e stă la baza acestei nevoi pe care o are conştiinţa orientalului de a se sprijini pe reprezentările figurate, în contextul unei culturi care aspiră î n t o t d e a u n a la unificarea sufletului, i n t e g n n d î n t r - u n tot diversele sale facultăţi? P e n t r u început, vom căuta să elucidăm aceste întrebări p r i n descrierea fenomenologică a acestei hierofanii a divinului şi vom u r m ă r i să analizăm modul său de operar„e. Incepînd mai ales cu o a n u m i t ă epocă, paralel cu a d o r a r e a imajginilor simbolice, realizată de fiinţele suficient de evoluate spiritual, s-au dezvoltat şi au înflorit metodele de eliberare care pun accentul mai mult pe realizarea spirituală individuală. Aceste metode se bazează în special pe a d o r a r e a mentală M A N A S A P U J A şi pe o clară şi intensă vizualizare interioară a imaginii. Luînd ca punct de plecare contemplarea formei concrete vizibile, p e n t r u a fixa c î f m a i bine gîndirea (pentru a declanşa şi menţine R E Z O N A N Ţ A spirituala), deoarece astfel se a j u n g e mai uşor de la forma sensibila la focarul conştiinţei imaginative, ele atribuie un rol esenţial vizualizării precise şi intense a imaginii divine în practica spirituală eliberatoare (SADHANA), ale cărei instrumente, articulaţii şi trepte sînt riguros sistematizate. Prin ce e l a b o r a r e decisivă operaţia iniţială de personalizare a Divinului în forme sensibile exterioare a fost readusa la izvorul sau, iar imaginaţia activă şi controlată a devenit puterea realizatoare, mediatoare a necondiţionatului? Şi p r i n ce a n u m e o asemenea imaginaţie activă (şi perfect stăpînită) în vocaţia sa cea mai înaltă, creează cu a d e v ă r a t accesul către Divin şi nu către ceva ireal ori fantasmagoric? Vom u r m ă r i apoi să stabilim logica prin care p u n e r e a în acţiune a unei

2.0

asemenea imaginaţii active, înţeleasă în sensul oriental (de angrenare a stării de inefabilă REZONANŢA), transcende sfera psihologicului pentru a intra în cea a metafizicului. Examinarea formelor p e care se sprijină această folosire "integrată" a imaginaţiei (pe deplin D O M I N A T E ) va revela (sperăm) în mod j u s t faptul că valorizarea imaginii se împlineşte şi îşi găseşte veridicitatea în operaţia inversă, care depăşeşte şi resoarbe imaginea în nerigurabil şi nereprezentabil după o mişcare de inversiune specifică p e c a r e o vom numi "transcenderea imaginii", folosind această imagine a trecerii dincolo, sau altfel spus a traversării care dă chiar numele unei UPANISHADE în tradiţia orientală. De elucidarea unei asemenea mişcări de "transcendere a imaginii" ne vom ocupa într-un al treilea rînd. I. Conductibilitatea generatoare de trăiri sacre a imaginii divine i>a lasam unui text ai Antichităţii noastre (pe cit de pitoresc pe atît de sugestiv, fâcînd în acelaşi timp şi referinţe la înţelepciunea indiana), sarcina de a ne introduce în intimitatea esenţială a relaţiei dintre a d o r a t o r şi imagine. î n t r - u n text al lui Philostrates găsim o discuţie intre grecul Apollonius şi Thespesion, întemeietorul tradiţiei gymnosofiţilor egipteni. Grecul spune egipteanului: "Sînt s u r p r i n z ă t o r de ridicol reprezentaţi zeii voştri. Imaginile voastre referitoare la aceştia dovedesc cu prisosinţă că aveţi puţin respect pentru ei. Cum se poate oare reprezenta un zeu printr-un a n i m a l / " Egipteanul îi r ă s p u n d e : "Dar, la voi, cum au a j u n s sculptorii voştri să cunoască atîTae bine imaginile zeilor voştri? S-au urcat ei oare cu toţii in Olimp p e n t r u a vedea cum arată chipul lui Zeus?". La care grecul replică: "Imaginaţia şi intuiţia inspirată de divin doar, ele sînt acelea care au produs aceste opere, căci imaginaţia creatoare, unită cu inspiraţia divină, sînt mai înţelepte decît imitaţia". Egipteanul concluzionează: "Vezi tu, noi avem toarte mult respect pentru zeii noştri chiar dacă îi reprezentăm sub o formă despre care ştim că nu este a lor. Noi am înţeles că şi în cazul în care această F I G U R A R E este parţială ei, totuşi, ne vorbesc chiar şi cînd sînt simbolizaţi în acest fel fiindcă, datorita adoraţiei noastre intense, noi REUŞIM sa-i vedem dincolo de această f o r m ă " . Să ne imaginam ca un oriental a r fi fost prezent la această discuţie. El a r fi p u t u t răspunde imediat, aşa cum îi plăcea marelui înţelept şi eliberat RAMANA M A H A R I S H I să o facă: "Noi sîntem atît de mult limitaţi şi închistaţi în felurite forme încît adeseori avem nevoie de o formă simbolică, concreta şi vizibilă pentru a putea medita. De vreme ce în anumite situaţii noi avem o formă, de ce nu am adora atunci, cu frenezie, Divinul cel fără f o r m ă «ca şi cum a r avea formă? De vreme ce nu numai odată noi ne identificăm cu corpul nostru grosier, nu este nici un rău să adori o imagine simbolică a Divinului. Dacă noi avem un corp, fără îndoială că şi SHIVA, KRISHNA, KALI, TRIPURA SUNDARI şi chiar VISHNU, au unul". Vom descrie acum ţelul adoratorului prin care capătă sens adoraţia imaginii simbolice (arca), în care se consideră că este permanent prezentă o părticică (cel mai adesea într-o f o r m ă nebănuită) a Divinităţii. Datorită diversităţii de sensuri ale noţiunii de imagine divină^ vom prefera să clasificăm aceste imagini în imagini de adoraţie (de genul " c r o m o h t o g r a f i u o r " orientale, care indică în mod simbolic prezenţa Divina pentru a o î n r ă d ă c i n a în imanenţa fiinţei umane, în viaţa intimă a credinciosului), imagini de o p e r a r e spirituală dinamică (prin care divinul se epifanizează şi se manifestă) şi imagini miraculoase sau înzestrate cu o putere speciajă (prin intermediul cărora c ă u t ă m să invocăm şi să obţinem gratia divinităţii). In lumina acestor distincţii preliminare, se dezvăluie ambivalenţa lui MURTI, care este totodată imagine de o p e r a r e spirituală dinamică imajgine înzestrată cu o p u t e r e deosebită. Pe de o parte, ca imagine de operare spirituala dinamică, ea este orientată înspre transcendenţă sau, mai exact, ea pare să derive din aceasta. Sub suprafaţa pictată sau sculptata, imaginea este animată de o profunzime misterioasă unde poate fi atins divinul în "prezenţa sa reală". Pe de alta parte, ca punct de convergenţă, precipitat sau concentrat de energie, statuia (sau t în zilele noastre, fotografia p e care anumiţi maeştri o dau discipolilor lor) se prezintă ca fiind o figurare a u n u l focar de iradiere spirituală. D a r oare prin ce dinamism enigmatic (care face cu putinţă R E Z O N A N Ţ A spirituală) M U R T l , animîndu-se, ajunge să îmbrace pentru adoratorul său sincer o asemenea p r o f u n z i m e care destul de repede o face sa fie dotată cu o asemenea strălucire extatică? Dacă sacrul în general, ca principiu de orientare ontologică, dincolo de categorii, a r fi oferit omului, lipsit doar de formă, ar însemna că Divinul nu poate să existe pentru om şi să i se a r a t e atît timp cît acesta (omul în cauză) se menţine în singurătatea necunoaşterii şi în nehotărire. Pentru a se afirma printr-o prezenţă efectivă, universul prezenţei divine, care permanent p ă t r u n d e totul, trebuie să se concentreze într-un punct (FOCAR) de intensitate maximă, să se supună unei forme

li

care cît de cît trebuie să-1 cuprindă. El (DIVINUL) trebuie să îmbrace un chip care să1 individualizeze pentru a constitui un "subiect în f o r m ă " şi o " f o r m ă în stare adecvată de subiect". Cu această stare adecvată el poate fi adorat (graţie declanşării procesului de R E Z O N A N Ţ A în fiinţa adoratorului) prin dublul joc ae ooiectivare - reprezentare şi printr-un fenomen de instrumentaţie paranormală. M U R T I (forma materială) este astfel percepută ca Ioc în care divinul îşi ia un chip, faţa sa, umană sau simetric geometrică (în cazul unei YANTRA) apare aici fără voal şi se adresează fiecăruia, în funcţie de capacitatea de rezonanţă specifică a fiinţei umane în cauză. In această concentrare infinită a prezenţei divine omniprezente, în această "condensare de conştiinţă", graţia (ANUGRAHA) se confundă cu gloria, într-o aceeaşi strălucire care, chiar înainte de a atinge ochiul adoratorului (pregătit lăuntric), ii invadează sufletul (datorită rezonanţei spirituale): imaginea divină simbolică, a cărei vedere îi umple ochii şi inima de o paradisiacă încîntare^ prin bogăţia şi strălucirea sa inductoare a unei sublime senzualităţi, poate să atragă şi să reţină (mult timp) asupra ei privirea adoratorului care. focalizîndu-se transfigurat asupra acesteia şi identificînduse plenar cu ea în MURTI-DHYANA, îi conferă atunci fulgerător o intimitate capabilă să-1 înrădăcineze într-o beatifică profunzime plină de viaţă. Alăturînd în mănunchiul atributelor divine anumite simboluri cum a r fi obiecte, gesturi ale miinilor şi o r n a m e n t e a căror e n u m e r a r e o găsim în textele iniţiatice şi în reprezentările iconografice, credinţa adoratorului, astfel hrănită de o mentalizare constantă şi intensa, depăşeşte datele sensibile şi ajunge la forma inefabil concretă a unei supraexistenţe, transmutînd învelişul exterior in adevărul aflat dincolo de acest înveliş. Pentru a d o r a t o r u l care caută să-şi aducă perfecţiunea la superlativ, MURTI (forma materială) devine un ghid pe calea perfecţiunii spirituale. Ca suport de meditaţie, ea pune fulgerător în rezonanţă şi canalizează curenţii subtili mentali şi psihici, acumulînau-i din exterior ( M A C R O C O S M O S ) şi contribuie astfel la accelerarea trezirii simţurilor sau "capacităţilor" subtile. De aceea, BHAGAVATA PURANA, de exemplu, indică meditaţia intensă asupra formei (KASTHA) a lui BHAGAVAT, acest " f r u m o s obiect" (SUBHARTHA). Aşa cum scrie şi Heidegger în legătură cu statuile greceşti, "statuia Divinului nu este n e a p ă r a t o reprezentare a lui Dumnezeu destinată să fixeze ideile referitoare la aspectul său exterior. Ea este o operă care concretizează şi sugerează în mod inefabil prezenţa lui Dumnezeu însuşi si tocmai de aceea ea este astfel Dumnezeu însuşi. Dumnezeu este astfel chemat prin deschiderea fiinţei adoratorului faţă de prezenţa Sa . Iată deci divinul surprins în esenţa sa automanifestată (SVARUPA), care este proiectată într-o imagine simbolică unde El se "condensează" şi se "coagulează": imaginea divină este astfel acea formă unde divinul se manifestă în plenitudinea existenţei sale,, graţie unei personificări figurative (RUPA-KALPANA) şi unde, devenind "vizibil", el îşi reveleaza în mod misterios adoratorului existenţa sa manifestată. Devenită "cifrul" a ceea ce ea manifestă, imaginea simbolică divină strînge şi păstrează în ea pecetea şi refracţiile absolutului pe care ea le va transmite prin inefabilă R E Z O N A N Ţ A adoratorului receptiv, permiţîndu-i să obţină prin DIVINA graţie^în timpul suspendării t e m p o r a r e a gîndini şi prin anularea momentană a egoului sau, starea extatică de simţire plenara a lui D U M N E Z E U . Departe de a fi un "semnificant total", M U R T I (forma materială) este acest "corp de transfiguratoare prezenţă" care se oferă adoratorului într-un tel de punere faţa în faţă (generatoare ae rezonanţă) în care mai degrabă se întîlnesc şi fuzionează a o u ă conştiinţe decît se unesc un a d o r a t şi un adorator. Departe de a fi d o a r o reflectare sau un mediu al transcendenţei, imaginea simbolică divină este, totodată, vehiculul unei prezenţe arhetipale reale: ea este memoria eternă a unei forme revelate, totodată istorică şi transistorică sau, cu alte cuvinte, a unei "prezenţe mitice" dezvoltate în continuitatea unei tradiţii spirituale, din care prezentul îşi culege "virtutea". Deoarece ea transcrie forma arhetipală sau originală a lui_ Dumnezeu, imaginea simbolică divină a p a r e ca o formă normativ valabila, astfel încît caracterul subiectiv al adorării sale nu implică deloc că aceasta a r fi a r b i t r a r ă . Prin u r m a r e , deşi orice operă a imaginaţiei este închipuită, caracterul doar aparent artificial al imaginii simbolice divine nu înseamnă în mod necesar că forma sa este a r b i t r a r ă sau contingentă. Existenţa în Orient a unui milenar canon al imaginilor (pentru manifestările divine cu mai multe funcţii sau atribute, de exemplu) urmăreşte sa prevină aici _proliferarea imaginaţiei lipsite de inspiraţie şi, prin urmare, lipsită de forma simbolica divină căci aceasta poate duce la improvizaţii subiective sau fanteziste (VIKALPA-DOSHA). Supunîndu-se unei asemenea discipline, această imaginaţie creatoare, dublată de o reală inspiraţie divină, care este totodi tă conştientă de normele sale, este din nou supusă unei ortopraxii (analiză discriminativă) care o fereşte de orice deviere spre un imaginar fantasmagoric şi steril. Prin urmare, o astfel de imaginaţie canonica, dublată de o inspiraţie reală, se opune in toate aspectele

22

ţ,

e

fundamentale acelei forme de imaginaţie, atît de apreciate de Romantismul occidental, care exaltă imaginaţia proteică în aspectele sale individuale, a r b i t r a r e sau anarhice, prin proliferarea şi mobilitatea fantasmelor sale, ce se incintă de bucuria germinativă care ocroteşte "regina înzestrărilor" (imaginaţia). Mai mult decît atît, această conformare a lui M U R T I (forma materială) la normele iconografice tradiţionale, care este de fapt o condiţie a virtuţii sale generatoare de trăiri divine, este cea care permite ca adorarea sa în anumite condiţii să se manifeste în dublul registru al eficienţei controlate. Anumite texte secrete YOGA a j u n g pînă la a afirma ca divinitatea, sau respectiva Putere Cosmică, nu va veni niciodată să locuiască într-o formă simbolic geometrică (YANTRA) ce prezintă alte proporţii analogice şi are alte caracteristici distincte, în afară de cele prescrise, punîna de asemenea în gardă cu privire la nenorocirile ce se ţin lanţ şi care-1 îl ameninţă pe creatorul său nesăbuit care modifică proporţiile unei YANTRA sau introduce în mod a b e r a n t unele elemente care nu corespund tradiţiei milenare. Acu/.aţia curentă de idolatrie implicită se dovedeşte a fi falsă în această situaţie. Nu este cazul să ne temem de idolatrie prin acţiunea ele a face să se t r a n s f o r m e în obiect de tip substanţialist, ceva DIVIN, pentru că esenţa însăşi a lui M U R T I (forma materială) este aceea de a reduce falsa substanţialitate sau, cu alte cuvinte, "coagulată" la legitimitatea funcţiunii sale. De fapt, ţelul conştiinţei care adoră nu acorda nici o valoare datelor sensibile^ atît timp cît ele nu se t r a n s f o r m ă din aparenţă în A P A R I Ţ I E T R A N S F I G U R A T O A R E , devenind astfel transparente la ceea ce ele prefigurează^ dincolo de ele. Adorarea lui M U R T I (forma materială) lasă în realitate să se întrevada o continuă mişcare de trecere de la sensibil către supiasensibil, trecerea către o legătură care In esenţă este "A FI O R I E N T A T CĂTRE'". Pe de o parte, este cît se poate de adevărat ca M U R T I (forma materială) este pentru a d o r a t o r punctul de legătură unde divinul nemanifestat tinde la manifestarea sa perfectă, la saturaţia sa într-un P E E N U M F O R M A R U M . Ca suport de meditaţie, care fixează mentalul şi totodată reprezintă Divinul, M U R T I (forma materiala) pare să oprească şi sa focalizeze asupra ei elanul subtil al adoraţiei pentru a o acumula într-o imagine care accelerează procesul de REZONANŢA sau, cu alte cuvinte, într-un conţinut de conştiinţă sensibilă. Pe de altă parte însă, faptul că prezenţa lui Dumnezeu t r a n s p a r e prin ea, face ca M U R T I (forma materială) să fie în acelaşi timp un impuls, o orientare spre mister. Atunci cînd ea însăşi se deschide într-un elan năvalnic către acea imagine, conştiinţa adoratoare. în elanul său, depăşeşte reprezentarea şi se elibereaza de aderenţele care o înlănţuie de suportul pe care se sprijină în meditaţie. In virtutea relaţiei care o animă, M U R T I (forma materială) devine deci indicele unei depăşiri a formei simbolice n lui Dumnezeu şi, antrenînd atenţia adoratorului spre ceea ce ea indică, o atrage către beatificul mister. Totul se întîmplă ca şi cînd "mişcarea imobilă" a anticilor a r găsi astfel în MURTI (forma materială), f ă r ă să fi căutat, o încununare a miracolului plastic al apariţiei divinului. Pentru a ecnilibra dualitatea aspectelor sale complementare, în realitate trebuie luat in consideraţie ansamblul acestui punct de sprijin şi al acestui zbor, al acestei opriri şi al acestei expansiuni, pentru a le conjuga pe amîndouă într-o reciprocitate dialectică, căci ele îşi î n t r e p ă t r u n d funcţiile "într-un circuit f ă r ă sfirşit. Noi sîntem cei care riscăm să impărţim in două puncte de vedere fixe mişcarea concretă a adoraţiei, care îmbină f ă r ă efort sprijinul sau suportul care determină, fixează şi reprezintă (fără de care intenţionalitatea spirituală a r fi total nedeterminată) şi elanul care depăşeşte reprezentarea sau imaginea pe care ataşainentele umane limitate ameninţă sa o absolutizeze. Acest imbold, care poartă făra încetare conştiinţa adoratoare, oueînd-o întotdeauna dincolo de imaginea sacră, exprimînd aspiraţia de a depăşi chiar forma s u p r e m ă a lui Dumnezeu, această circulaţie făra sfirşit constituie pentru adorator "viaţa" însăşi a lui M U R I I (forma materială). II. Valorizarea imaginii mentale ca o condiţie şi ca o formă a trăirilor generatoare de D i v i n şi recurgerea la puterea evocatoare a vizualizam in t a n t n s m . Ke calea tantrica, a evoca o putere divina sau o M a r e Putere Cosrhică (I)EVATA, SHAKTI, DAKINI, MAHA VIDYA) înseamnă, de fapt, a o aduce înaintea ochiului spiritual cu a j u t o r u l imaginaţiei creatoare capabile să producă punerea in inefabilă rezonanţă şi obiectivarea reală a imaginii subiective proiectate mental şi menţinute ferm, Termenul DHYANA (meditaţie) semnifică operaţia (mentală) prin care cel care meditează generează o clară imagine mentală a modelului divin ales sau a unei Mari Puteri Cosmice şi o contemplă pînă la identificarea cu ea, fără întrerupere, aşa cum este prezentată treapta DHYANA YOGA, care este precis descrisă în anumite UPANISHADE precum DHYANABINDU-UTANTSHAI), unde deja se întrevede o orientare bine definită către tantrism. Centrii de forţă (CHAKRAS) şi numărul petalelor (NADIS sau spiţele energetice), MANTRAS-urile rădăcină (BIJAS) sau culorile subtile ale elementelor care

23

sînt indicate în aceste texte nu sînt numai simbolice după o corespondenţă analogică naturală: prin faptul că toate acestea îmbracă astfel caracterul de SIGNATUKAE R E R U M , ele constituie tot atîtea refracţii avînd valoare de simboluri inductive, dacă nu de indicii, în care semnificantul nu se distinge de semnificat, ci este parte a aceluiaşi aspect. Meditaţia p r o f u n d ă asupra culorilor subtile ale elementelor aşa cum este prescrisa in UPANISHADE exercită de asemenea (datorită fenomenelor de rezonanţă) un rol inductor şi invers, apariţia acestor culori subtile (ce aparţin unor energii cosmice) în conştiinţă servind în egala măsură ca j a l o a n e lăuntrice pentru yognin. Orice schimbare a planului de conştiinţă este indusa prin schimbarea conţinutului imaginilor mentale şi astfel, prin virtutea motrice a imaginaţiei sale active, yoghinul se ridică progresiv, prin diferite planuri (nivele) de conştiinţa care nu sînt în mod logic legate. Este semnificativ, de asemenea, că în HATHA YOGA, meditaţia asupra imaginii (BIMBA) soarelui (+), a lunii (-), apoi a arabelor exercită un rol inductiv similar asupra controlului fiziologiei subtile. In sfirşit, adeptul tantric procedează la "vivificarea " (însufleţirea) imaginii mentale a modelului divin sau a Puterii Cosmice pe care "reglarea şi armonizarea suflurilor" divine (PRANAPRATISTHA) şi animarea PRANAică tind să o încorporeze în corpul său subtil, unde ea se află atunci întocmai ca în suspensie. Dacă este adevărat că studiul faptelor în Orient permite să se regăsească, în spatele datelor concrete, categoriile psihologice sau mentale care le-au dat naştere, este util atunci să aducem la lumina şi să restituim concepţia originală a spiritului în care se înrădăcinează acest apel concertat la puterea vizualizăm, reglată şi intensificată apoi prin YOGA. Pentru psihologia indiană, imaginaţia sau mai degrabă operaţia imaginatoare a conştiinţei, departe de a fi considerată drept o putere distinctă, nu este separată nici de sentiment, nici de gîndire, fiind considerata a nu alcătui decît o unitate î m p r e u n ă cu activitatea mentalului (în contrast evident cu empirismul şi raţionalismul clasic occidental). Pe de o parte, aşa cum se ştie, psihologia indiană nu opune niciodată (precum fac occidentalii) sensibilitatea cu imaginaţia, imaginaţia cu j>îndirea, înţelegerea cu voinţa. Pe de altă parte, în gîndirea indiana, intuiţia intelectuala nu există deasupra stadiului de mental empiric, în sensul că manifestările superioare ale mentalului nu sînt deloc procese de gîndire reflexivă căci sînt considerate procese de gîndire realizatoare. Procedeele complexe de vizualizare interioară menţionate anterior sînt posibile datorită existenţei, în s t r ă f u n d u r i l e mentalului, a u n e i p u t e n nonempirice de figuraţie, sau chiar mai mult decît atît, a unei puteri de a " P R O I E C T A L Ă U N T R I C I M A G I N I " , putere pe care aceste procedee o cultivă cu precizie în mod voluntar şi pe care ei (YOGHINII) o modulează şi o armonizează prin exerciţii specifice, u r m ă r i n d să-i amplifice eficienţa într-un scop soteriologic (care u r m ă r e ş t e suprema eliberare spirituală). Astfel cultivata, vizualizarea, a cărei n a t u r ă se dezvăluie a fi totodată vizibilă şi abstractă, devine acţiunea cea mai sintetică - printre alte manifestări ale mentalului. Practicile de vizualizare, al c ă r o r scop este identificarea adoratorului cu modelul divin sau cu o anumită M a r e Putere Cosmică vizualizată, conferă astfel imaginaţiei realizatoare rolul unui organ spiritual de presimţire: ca p u t e r e realizatoare, imaginaţia este acea putere nonempirică a mentalului, prin care el actualizează şi activeaza formele intermediare care, la rîndul lor. reveleaza manifestările divine sau, altfel spus, sînt instauratoare ale modalităţilor ontologice superioare. Detaşîndu-se din capcana propriilor intuiţii empirice şi eliberîndu-se de sub tutela unui dat empiric prealabil (statuie, imagine pictată, etc.). adeptul YOGA experimentează astfel imagini suprasensibile carp, departe de a fi fructul unei imaginaţii nerealizatoare, a p a r ca presimţiri ale divinităţii. In procesul de iluminare a sufletului sau, se manifestă o condiţie care, fiind înzestrata cu o formă şi cu un chip, creează prin actul privirii o intimă comuniune între subiectul care vede (vizualizeaza) şi figura divină contemplată. Alături şi deasupra realităţii, există deci (datorita rezonanţei generate de vizualizare), prin actul imaginativ, o altă realitate (sau LUIVIE PARALELA, superioară) sensibila, epifanie a lui Dumnezeu, icoana Fiinţei ascunse, faţă vizibilă a invizibilului. Aceasta este de fapt originalitatea profundă a imaginaţiei indiene: această imaginaţie ontofanică, ce pune adeptul în prezenţa Fiinţei şi care îl a j u t ă să scape din sfera psihologicului pentru a intra in cea a metafizicului, permiţîndui astfel să realizeze cît este de adevărat că imaginaţia este în om ceea ce este cel mai puţin uman. Numai meditaţia asupra formei tradiţionale (canonice) a divinităţii alese nu constituie încă decît un stadiu inferior, aşa cum ne învaţă, de exernidIu, G H E R A N D A SAMHITA în cea de-a şasea lecţie a sa, consacrată treptei de DHYANA YOGA. Sesizăm aici un contrast foarte m a r e între bogăţia detaliilor, care sînt desfăşurate în prima vizualizare şi dispariţia a p r o a p e totala a acestora în "meditaţia luminoasă" asupra lui BRAHMAN (ABSOLUTUL DIVIN), care trezeşte vocaţia de a ne resorbi apoi în meditaţia subtilă" asupra lui BRAHMAN ca BLNDU (şămînţa) sau, altfel spus, ca focar non-spaţial unde îşi are originea dezvoltarea vitală către formă. "Meditaţia

21*

luminoasă" este tocmai din această cauză considerată de o sută de ori superioară "meditaţiei grosiere" iar "meditaţia subtilă" este apreciată ca fiind de o mie de ori superioară celei "luminoase", ceea ce indică foarte clar sensul progresului, care conduce, pe măsură ce yoghinul se absoarbe (identifică) din ce în ce mai p r o f u n d în energia nediferenţiată a conştiinţei sale, la suspendarea imaginilor şi, în final, face cu putinţă dispariţia oricărui suport, imaginea lui Dumnezeu pierzîndu-se atunci într-o Divinitate infinită, omniprezentă, atotputernică şi fără f o r m a sau, cu alte cuvinte, un abis extatic fără f u n d . UPANISHADA Trecătorului care ajută aspirantul la traversarea dincolo de orice dualitate (ADVAYA Ţ A R A K A UPANISHAD) distinge de asemenea meditaţia cu formă de cea fară formă. In a zecea SUTRA ea opune "Trecătorului cu imagine", "Trecătorul fără imagine", afirmînd chiar că: "de îndată ce este depăşit (TRANSCENS) centrul dintre cele două sprîncene (AJNA CHAKRA), starea ae conştiinţă este complet lipsită (ATUNCI) de f o r m ă " . Astfel, funcţia "Trecătorului care a j u t ă la t r a v e r s a r e " se revelează ca simbolizînd meditaţia însăşi al cărei impuls ajută trecerea de la stadiul de conştiinţă "conţinînd o imagine" la acela de dincolo de imagine. III. "Transcenderea imaginii" după YOG A-VASISHTHA densul şi scopul cel mai secret al meditaţiei este de a transcende imaginea", ceea ce înseamna de fapt a trece dincolo de ea, facînd la un moment dat să se dizolve viziunea oricărei forme, fie ea chiar şi cosmica, aşa cum această idee este confirmată, într-un sens mai larg, de YOGA-VASISHTHA. Să examinăm deci (în cazul acestei forme speciale de YOGA) a n u m i t e pasaje care dovedesc o deplină înţelegere a rolului exact care trebuie să fie acordat imaginii. Marele yoghin SHIVA se manifestă într-o teofanie luminoasă lui VASISHTHA (mare înţelept şi eliberat) care se retrăsese pe muntele KAILASA şi, răspunzînd întrebărilor sale a s u p r a "modalităţii prescrise de a d o r a r e a M O D E L E L O R divine şi a Marilor Puteri Cosmice", el îl învaţa p l i n de dragoste şi înţelepciune "cea mai bună modalitate de a-i adora pe cei DIVINI . Adorarea numai a imaginilor este încă de la început respinsă, înţelegînd prin aceasta că "nu trebuie să a d o r ă m ca M O D E L DIVIN o fiinţă divina avînd (de exemplu) forma lui L A K S H M I , fiindcă numai M O D E L U L DIVIN cel neînchipuit ( A K R l T R l M A ) , f ă r ă început şi fără de sfirşit (prin u r m a r e ETERN), merită cu adevărat titlul de M O D E L D l V I N " . "Cum oare un lucru real, delimitat prin dimensiunea sa şi definit p r i n forma sa, a r putea fi M O D E L U L DIVIN? Ceea ce m a n i înţelepţi cunosc ca fiind SHIVA, este conştiinţa divină, atotputernică, fără imagine şi nelimitată". "A nesocoti adevărata n a t u r a omniprezentă şi divină a lui SHIVA şi a ne dedica d o a r adorării imaginilor simbolice divine, este ca şi cum un călător care DEJA a atins ţinta (ţelul) .călătoriei sale se lamentează a fi încă departe de aceasta la un YOJANA (20 km)". In acelaşi text se spune: "Să ştii că adevărata a d o r a r e a M O D E L E L O R DIVINE nu necesită o f o r m ă atunci cînd Şinele divin este adorat cu florile trezirii spirituale şi cu cele ale păcii beatifice p r o f u n d e " . "Dacă este perfect adevărat că Şinele Etern (ATMAN) are forma conştiinţei, trebuie atunci să fie abandonată a d o r a r e a imaginilor; celor care sînt foarte ataşaţi doar de adorarea imaginilor făurite le revine ca răsplată o lungă şi p r o f u n d ă d u r e r e " . "Cei care au cu adevărat cunoştinţă despre ceea ce este de cunoscut (Şinele Etern (ATMAN)) sînt cu adevărat sfinţi; d a r cei a c ă r o r p e r m a n e n t ă strădanie este de a adora numai imagini divine şi care tocmai din această cauză nu au nici un fel de consideraţie pentru meditaţia asupra lui ATMAN, (Şinele Etern) aceştia se comportă ca nişte copii ridicoli care se amăgesc". "Cei al c ă r o r intelect (inteligenţă) nu este suficient de dezvoltat(ă) şi a c ă r o r minte puerilă este încă slabă, mai ales acestora li se adresează modul de adoraţie constînd in omagii aduse unui M O D E L DIVIN făurit". Adoraţia p r e d o m i n a n t exterioară (superficială) trebuie deci să înceteze în faţa superiorităţii adorării p r o f u n d e şi interioare: "adoraţia acestuia ^MAHADEVA) (MARE model DIVIN) constă numai în meditaţia interioară p r o f u n d a asupra REALÎTAŢII T O T A L E a lui şi exclude (ca fiind inferioară) oricare altă formă de adorare. Tocmai de aceea trebuie să-i aducem cel mai înalt omagiu Domnului DUMNEZEU, care este creatorul celor trei lumi, meditînd adeseori în mod constant şi cît mai p r o f u n d asupra lui" ; conştientizîndu-1 în C O R P U L SAU manifestat sub forma MACROCOSMOSULTJI, a cărui 'regalitate înţelept risipită" (VIRAJ) în toate planurile fceie 7) şi în toate părţile sale componente (cele o mie de capete, cele o mie de mîini, abdomenul, perii, etc.) se identifică în realitatea U L T I M A cu toată întinderea universului infinit. Contemplarea distributivă a acestei infinite forme cosmice, sau cu alte cuvinte de o amploare nelimitată, c u p r i n d e în mod necesar o mişcare (expansiune lăuntrică) de universalizare care sfirşeşte, prin inversiune dialectică, în a transcende şi a depăşi chiar c a d r u l întregii reprezentări. A vorbi în această privinţă de "paniconism '

25

(supremaţia icoanei) este neadecvat, deoarece contemplarea interioară p r o f u n d ă a formei M A C R O C O S M I C E chiar dacă ea este legata la începutul practicii de o modalitate vizuală, aceasta are totuşi ca lege esenţială, în virtutea mişcării de universalizare care îi este inerentă, "transcenderea imaginii", care urmăreşte să reconducă de la sfera de reprezentare la aceea a divinei prezenţe a imensităţii. Medierea sa, a cărei necesitate este curînd uitată, deschide accesul către omniprezenţa virtuală şi către ubicuitatea presimţită a prezenţei divine care este pretutindeni infuzată şi care prin u r m a r e sălăşluieşte în sanctuarul inferiorităţii: După ce a meditat as'upra lui DUMNEZEU TA TAL ca fiind Stăpînul t u t u r o r modelelor divine şi Marilor Puteri Cosmice, după ce L-a omagiat ca pe unicul care se află şi acţioneaza în inima t u t u r o r fiinţelor, aspirantul să îl adore după regulile (prescrise pentru adorarea exterioară)". Doar a u p ă ce a reactivat plenar evidenţa acestei prezenţe dumnezeieşti atotpătrunzătoare care îl învăluie şi numai după ce s-a cufundat cît mai mult în această prezenţă atotputernică care se revarsă în el, adoratorul poate să se conformeze modului convenţional de adorare. Pe scurt, el trebuie ca mai înainte să înceapă să contemple (reflectată şi energizată) în propriul său univers lăuntric forma cosmică, să fi "transcens deja imaginea ' p e n t r u a putea NUMAI DUPA ACEEA să adore imaginea divină făurită (concretizată). Departe de a fi necesară numai în practicile de adoraţie, această transcendere sau traversare a imaginii se revelează de fapt ca fiind aproape indispensabilă evoluţiei yoghine, începînd cu tehnicile preliminare cele mai simple şi mergînd pînă la încununarea evoluţiei spirituale în starea de SAMADHI: evoluţia spirituală yoghină pune în ioc. de-a lungul itinerariului spre Absolut, o serie de "transcenaeri ale imaginii", recurente (care revin). Spre deosebire de calea vedantică în care meditaţia asupra lui BRAHMAN (Supremul ABSOLUT) se realizează în mod indirect prin meditaţii simbolice (PRATIKA-UPASANA) care au ca obiect simboluri, desigur din ce în ce mai transparente, d a r niciodată total eliminate, metoda net superioară prescrisă de YOGAVASISHTH A urmăreşte eliberarea DEFINITIVA de tirania formelor percepute, anulînd foarte repede aparenta substanţialitate a lumii (materiale). Ea consta nu atît în golirea minţii de orice conţinut, cît în concentrarea intelectivă "superioară asupra irealităţii oricărei delimitări substanţiale susceptibile să susţină formele obiectelor care apar şi persistă în experienţa perceptivă. "îndepărtaţi toate lucrurile pe care le văd aici!", ar putea striga yoghinul. Irealitatea oricărei delimitări substanţiale se dezvăluie conştiinţei in meditaţie atunci cînd ea însăşi lasă să se dizolve complet opacitatea formelor percepute intr-o inefabilă transparenţă p r o g r e s i v ă . Cînd ridicăm un obiect de la locul său, sau săpăm în pămînt, acolo nu rămîne decît un spaţju gol; la fel, dacă reuşim să îndepărtăm formele (definite şi pretutindeni împraştiate), nu rămîne decît Conştiinţa divină, beatifica şi omniprezentă". "La fel cum vedem statui (ieşind în relief) în interiorul unei crevase, a unei stînci sau a unui arbore, tot astfel (trebuie) să percepem toate formele pe care le a r a t ă lumea ca avînd aceeaşi esenţă ca şi Conştiinţa in care ele sînt situate . Nelăsind a p r o a p e deloc conştiinţa sa perceptivă să ia in consideraţie vizibilul decît pentru a revărsa asupra t u t u r o r obiectelor împrăştiate în j u r u l său pustiul unei vaste şi depline absenţe, yoghinul "transcende" mult mai uşor 'voalul vizibilului" care ţese spectacolul iluzoriu"(MAYA) al lucrurilor. Transcenderea prin dispariţie a formelor şi culorilor percepute auce la îndepărtarea vizibilului astfel încît obiectul cu contururile cele mai precise devine într-un anume fel nelimitat în sînul unui vid beatific uniform. In timp ce, pentru simţul comun, lumea continuă să subziste înaintea minţii ca percepţie opacă, ca o masă totodată obscură şi rebelă, iată că prin această formă superioara de meditaţie ea se disipa, ajungind să fie "noapte rară oglindă (strălucire) a lucrurilor", cum a r putea spune poetul. Astfel, yoghinul ajunge la "al şaselea nivel" pe această cale a e l i b e r ă r i i acela al uitării lumu, stadiu în care "absenţa lumii obiectelor" (PADARTHABHAVA) rezultă ca o consecinţă a "dispariţiei credinţei'(care astfel ANULEAZA C O M P L E T REZONANŢA) care da naştere lumii obiectelor (PADARHABHAVANA), întrucît " f ă r ă realizarea directă şi lăuntrică a absolutei inexistenţe (a lumii obiective), starea de eliberare spirituală, care constă in absenţa deplină a convingerii în existenţa (corelativă) a eului efemer şi a lumii, nu poate să r ă s a r ă " . Ce se întîmplă atunci în conştiinţa yoghinului cînd aceste a n s a m b l e p r i n t r e care se mişcă viaţa sa, aceşti ciorchini de percepţii viguros accentuate şi încolţind adeseori din ele însele sub forma unor identităţi grăitoare dispar, se dizolvă, deci chiar în momentul acela în care el "transcende in G L O R I O A S A SI ARE voalul vizibilului"? Multe pasaje, pline de înţelepciune, inspirate, remarcabile şi emoţionante, care transcriu cu siguranţa experienţe autentice, sînt o m ă r t u r i e a acestei (dătătoare de extaz) disoluţii a formelor într-o transparenţă cristalină care survine atunci cînd forma însăşi ca exterioritate se şterge şi cadrul însuşi al reprezentării se prăbuşeşte, nemairămînînd atunci decît transparenţa şi vacuitatea ocatifică a Conştiinţei universale.

2.6

După ce s-a retras într-o grotă, yoghinul VASISHTHA este absorbit în SAMADHI: " S u p u n î n d u - m ă indicaţiilor (staturilor înţelepte (ale unei VIDYADHARI) aşa cum acestea au fost povestite înainte, am abandonat in totalitate orice credinţă în existenţa lucrurilor (PADARTHA-BHAVÂNA-TYAGA) p e n t r u a mă absorbi permanent în meditaţie p r o f u n d ă asupra conştiinţei unice. Atunci, la un moment dat, am avut viziunea ultimă a firmamentului Conştiinţei divine, la fel de p u r precum este bolta cerească toamna. Printr-o practică asidua, constînd doar din fixarea atenţiei mele asupra unicei Realităţi DIVINE (ATMAN) care se află in glorie în interiorul fiinţei mele ( M I C R O C O S M O S ) , această iluzie a (existenţei) corpurilor grosiere a încetat de acum pentru mine". Iată că, aşa cum atesta experienţa constant consemnată în UPANISHADE, un influx plenar iluminator de divină lumină interioară, asemănătoare unei întinderi nesfirşite de o claritate de fulger, invadează conştiinţa yoghinului cu prezenţa sa transcendentă şi fără fisură; cu o evidenţă lucidă, evidenţă strălucitoare ca un fulger, "mai infinit luminoasă decît lumina amiezii", cum a spus SPINOZA. Strălucirea necondiţionatului este atît de m a r e că, în comparaţie cu această Lux perpetua, lumina soarelui însuşi a p a r e ca fiind pîlpîitoare. "Pe marele firmament al conştiinţei mele gigantic expansionate apăru atunci o radiaţie translucidă, fără creştere sau declin^ strălucind orbitor şi'continuu. După cum eu îmi c u f u n d a m astfel privirea în aceasta p u r ă strălucire, cerul ^i stînca (unde trăia nimfa pe care am menţionat că o vizitasem în lumea ei, diafana, în capitolul precedent al acestei relatări) se sustrăgeau (în noua mea stare de realitate) cu toiul privirii mele. Cînd am perceput din plin această masă t r a n s p a r e n t ă şi intens luminoasă a Principiului suprem, privirea mea s-a asimilat acesteia din u r m ă (care o atrăgea)". Aşa cum punctul intens strălucitor devine într-o stare superioara de conştiinţa o lume de o claritate explozivă, yoghinul se deschide în această stare sublimă faţă de realitatea imensă a unei mari sfere luminoase prin cristalinul mirific al căreia el poate să privească. "La fel cum întro stare de vis zărim o stîncă m a r e chiar în locul unde ne găsim, tot astfel eu nu mai vedeam acum decît firmamentul gol (în locul lumii) şi în centrul acestuia contemplam CEVA precum o stîncă cristalina situată în mijlocul spaţiului Conştiinţei. Această masă compactă şi în acelaşi timp transparentă a Conştiinţei, o vedeam atunci sub forma unei stînci situate în spaţiul vid al lui BRAHMAN (DUMNEZEU sau S U P R E M U L ABSOLUT), unde nimic din ceea ce este terestru nu mai exista". Nu este oare aceasta o descriere magnifică a unei ultime retnodelări totale a cîmpului conştiinţei? Un alt pasaj redă de asemenea această prezenţă fără fisură şi acest pustiu beatific de lumină în care conştiinţa retrasă pe deplin vede dizolyîndu-se complet în propria sa radiaţie varietatea infinită a formelor care dă vederii spectacolul lumii. 'Acolo nu mai există nici spaţiu direcţional^ nici timp, nici substanţă, nici activitate, nici spaţiu j>ol aşa cum îl ştim şi despre care sa putem a f i r m a că nici nu se întinde dintr-o singura bucată şi există, nici* ca el nu prezintă nici o întindere şi nu există. Astfel a p a r e acolo numai o masă supremă, compactă ca un nor, care nu este nici vidă, nici substanţială, dar care totuşi este mai t r a n s p a r e n t ă decît aerul ce ne înconjoară aici. Lipsită de formă, d a r p ă r i n d de asemenea să aibă o formă, ea p a r e să nu existe, dar totuşi străluceşte cu o lumină intensă şi întinderea sa foarte pura, care nu constă decît din Conştiinţă, se manifestă ca un mirific castel din vis. Aceasta este de fapt NIRVANA, atunci cînd această a p a r e n ţ ă întinsă, tulbure şi impură, (care constituie lumea) s-a stins, permiţîndu-ne să trecem în forma sa p u r ă , în sinul firmamentului vid al Conştiinţei beatifice. Din lumea cea grosieră multiformă şi avînd o întindere, nu mai subzistă nimic, la fel cum cerul (se resoarbe) în vacuitate şi oceanul în fluiditate. Se remarcă aici în ultimă instanţă că aceasta transparenţă cristalină şi translucidă, dezvăluită de experienţa spirituală eliberatoare şi descoperită în interioritatea absolută a purei conştiinţe, este exact opusul DIAFANULUI, care este, după A R I S T O T E L , acea calitate comună t u t u r o r mediilor t r a n s p a r e n t e şi t u t u r o r corpurilor,, precum şi mediul receptacul al luminii care este în egală măsura condiţia vizibilităţii culorilor exterioare cît şi a vederii însăşi în interiorul ochiului. Mai mult decît atît, această transparenţa a conştiinţei în calitate de absolut non-substanţiai nu este deloc asimilabilă unui mediu t r a n s p a r e n t intern în sensul în care S A R T R E , de exemplu, vorbeşte în legătură cu conştiinţa empirică ce se complace a fi pradă durerii, despre ' m a t e r i a translucidă a conştiinţei". In concluzie, putem spune că nimic nu contrazice mai mult expresia faimoasă a lui B A C H E L A R D : "A imagina, înseamnă a absenta" decît valorizarea de către hinduism a funcţiei spirituale a imaginii, daca reuşim sa înţelegem faptul că în India a imagina nu înseamnă niciodată A ABSENTA,, ci A R E A C T I VA EVIDENŢA UNEI P R E Z E N Ţ E (cu care intrăm în REZONANŢA). Prin intermediul acţiunii sale de prezenţă, imaginea simbolică divină, fie că ea este în mod exterior adorată sau în mod interior formată, întotdeauna ea realizează o direcţionare a gîndirii (care face cu putinţă REZONANŢA) şi contemplarea sa uşureaza considerabil apropierea de o

2.28

prezenţă transfiguratoare. Imaginaţia generatoare a trăirilor divine, deşi se sprijină pe contemplarea imaginilor şi pe concentrarea asupra lor, îşi găseşte în acelaşi timp împlinirea în operaţia inversă care, urcînd de la forma către imboldul său generator, duce elanul funcţiei imaginative dincolo de orice formă, ca şi cum acest dincolo de forjnă ar fi deja schiţat adînc în intenţionalitatea originală a conştiinţei adoratoare. In India, mai ales, valorizarea funcţiei spirituale a imaginii răspunde unui imbold care uneori pare să se cristalizeze în forme tradiţionale şi sa caute într-un P L E N U M F O R M A R U M o realitate pe măsura elanului său, iar alteori, printr-o operaţie inversă, se eliberează de forme, readucîndu-ne f ă r ă încetare către sursa lor proprie şi norma lor pe care o vom numi " s u p r a a d e v ă r u l ne-formei". Acest paradox aparent marchează dimorfismul lui BRAHMAN (Supremul Absolut) aşa cum apare iniţial în UPANISHADE: "Există de fapt două forme ale lui BRAHMAN: forma definita şi forma nedefinită, muritoare şi n e m u r i t o a r e " . "Ori, cea care este evident definită este ireală şi efemeră, iar cea care este nedefinită este reală şi eternă; ea este în realitate BRAHMAN, (Supremul Absolut) lumină". Această polaritate a figurabilului şi nereprezentabilului constituie în definitiv axul principal al imaginaţiei generatoare de trăiri divine al cărei elan pe de o parte se desfăşoară ca î n c a r n a r e a formelor, ca proces de determinare, iar pe de alta, se îndreaptă în sensul opus, al transcendenţei indefinite. Cu siguranţă, acesta nu este paradoxul cel mai puţin d e r u t a n t datorat acestei tensiuni constitutive intre două mişcări contrare din care una caută conturul antropomorfic al divinului şi accentuează diferenţele figurilor divine în aşa măsură încît extinde panteonul într-o proliferare polimorfă, iar cealaltă dizolvă contururile figurilor în fluxul din care ele provin, evidenţiind astfel distanţa infinită care separă "dumnezeul necunoscut" de figurările lui, infirme şi infime, care umplu sanctuarele pentru a-1 reda pe măsura înţelegerii noastre, ca nind prezent şi modelabil. A recunoaşte două principii, a fi împărţit intre doi poli în mişcare, corespunzători unei dualităţi a reprezentării divinului, a supus adeseori conştiinţa orientalului unei oscilaţii de fond care a făcut ca ea să parcurgă, într-o circulaţie fără sfirşit. d a r totuşi susceptibilă de a se stabiliza provizoriu pe diverse paliere, curba unei elipse cu dublu focar: aniconism (TRANSCENDEREA icoanei) "adevărul U L T I M al ne-formei în difuziunea sa expansivă" stadiul "manifestat - nemanifestat" (LINGĂ - ALINGA) condensare a divinului în imaginea divină în calitatea sa de PLENUM F O R M A R U M paniconism (SUPREMAŢIA icoanei) Tensiunea constitutivă a acestor doi poli î n dependenţă reciprocă redă funcţiei spirituale a imaginii în Orient aspectul său originar şi oferă de asemenea secretul permanentei fascinaţii pe care acesta o exercită asupra conştiinţei occidentale. De fapt, această dublă solicitare şi această circulaţie fară oprire între polul Iui P L E N U M F O R M A R U M şi cel al "adevărului ULTIM al ne-formei" - circulaţie care^ după cum am arătat, constituie însăşi "viaţa" lui M U R T I (forma materială) - explica de ce OrientuI 4 a respins exclusivismul iconoclast (lupta împotriva adorării icoanelor) acceptînd totuşi proscrierea idolilor. In timp ce dialectica iconoclasmului şi a adorării imaginii este constantă şi esenţială, în iudaism ca şi în creştinism, Orientul, care este înclinat mai degrabă către un panconcordism (bună înţelegere şi armonie deplină) bazat pe un pluralism hermeneutic, nu a trecut niciodată prin vreo criză iconoclastica precum cea a iconoclasmului bizantin din anii 726 şi 843. Este însă adevărat că de la BASAVA şi KABIR. pînă la DAYANANDA SARASVATI şi RAM M O H A N ROY, de exemplu, au fost mulţi mari reformatori spirituali care, din timp în timp, au reacţionat mai ales în India contra expansiunii adorării imaginilor şi a exacerbarii imaginaţiei populare. D E Z L E G Î N D ENIGMA U L U I T O A R E A LUI SRI YANTRA - IN ILRV1U REALIZA I—DE A L E i A N D R SAPSA1 SI R E P R O D U S ÎN T O T A L I T A T E DUPA REVISTA RUSEASCA " A U R O R A " - C u m se explică interesul dumneavoastră crescut pentru asemenea imagini secrete folosite mai ales de către„yoghini? Prin ce v-a atras atenţia SRI YANTRA? ALEXEI K U L A I C E V : - Inca din anul 1969, prietenul meu Alexandr Liuţko, fizician din Minsk, a descoperit, într-o veche monografie despre YOGA, o originală imagine tradiţională referitoare la o mare forţă feminină cosmică, cunoscută sub numele de T R I P U R A SUNDARI în India antică. E r a chiar SRI YANTRA. Mi-a povestit despre descoperirea sa. Am fost uimit de frumuseţea geometrică austeră şi ele regularitatea acestei figuri. Am încercat să o reproduc la o scară mai mare. Această treaba s-a

YANTRA L U I

TRIPURA

SUNDARI

dovedit a fi nu tocmai uşoară. Mai ales că instrumentele obişnuite, simple creionul, compasul şi rigla - erau cu totul insuficiente. Atunci am început să studiez temeinic această imagine. Am consultat lucrări speciale de mdologie şi tot ce avea tangenţă cu tema respectivă... Ce reprezintă, după opinia dumneavoastră, SRI YANTRA? A.KULAICEV: - SRI YANTRA sau Marea YANTRA, face parte dintre rarele imagini geometrice (scheme simetrice care au o proporţionalitate şi o a r a n j a r e care face posibilă fuziunea dintre conştiinţa contemplatorului şi anumite energii binefăcătoare, divine din MACROCOSMOS) folosite în practica YOGA, mai ales de adepţii vechiului curent filosofic TANTRA. Apărut în India antică, acest curent sa răspîndit, în Evul Mediu, şi în Japonia^ Nepal, China şi mai ales în Tioet. Elementele lui au pătruns într-o serie de sisteme filosofice foarte cunoscute în Orient. De pildă, ideile şi procedeele tantrismului pot fi depistate astăzi în hinduismul şi budismul

contemporan. YANTRAS-urile sînt nişte scheme geometrice în care fiecare element reprezintă proporţional, analogic şi simbolic diferitele aspecte ale concepţiilor şi revelaţiilor cosmogonice şi psihoTiziologice ale tantrismului. In plus, unele dintre ele îşi află analogii uimitoare în cunoaşterea ştiinţifică contemporană. De pildă, reprezentările Tantrismului despre dinamica globală a Universului sînt întrucitva asemanătoare cu teoriile, foarte cunoscute astăzi, cea a Marii explozii şi cea a Universului fierbinte (denumirea unanim acceptată a teoriei evoluţiei Universului, conform căreia Universul a avut, în trecut, o mare densitate şi o temperatură extraordinar de ridicată a substanţei sale componente şi a radiaţiei). Există toate temeiurile să presupunem că imaginea lui SRI YANTRA a fost creată înainte de mileniul I î.e.n. * *

*

Comentariul specialistului DEGA DEOPIK - cunoscut orientalist sovietic (Institutul ţărilor Asiei şi Africii de pe lîngă Universitatea din Moscova): - Reprezentarea proporţională şi analogic geometrică a SRI YANTRA-ei este un obiect interesant al practicii ezoterice TANTRA, care pînă astăzi n-a atras atenţia cuvenită din partea specialiştilor. Cum de altfel au demonstrat cu prisosinţă datele analizei matematice, obţinute de A.Kulaicev, SRI YANTRA are o serie de proprietăţi complexe, care constituie o problemă chiar şi pentru ştiinţa contemporană. Acestea sînt ? în special, probleme care se referă la originea ei, la datare, la variante, la mijloacele de reproducere şi procedeele de folosire, a căror rezolvare necesită eforturile conjugate ale istoricilor, etnografilor şi ale reprezentanţilor altor specialităţi. Materialul istorico-etnografic mai puţin cunoscut vorbeşte despre legătura dintre SRI YANTRA şi reprezentările cosmologice şi antropologice din India antică, ce concordă, putem spune, uimitor cu teoriile contemporane. * * w - Această problemă şi-a aflat reflectarea în lucrările de ştiinţă sau orientalistică contemporană nu i-a acordat nici o atenţie? A.KULAICEV: - SRI YANTRA a devenit cunoscută lumii ştiinţifice datorită lucrărilor savantului englez John Woodruffe. Mai tîrziu, studierea semnificaţiei filosofice şi spirituale a YANTRAS-urilor în Tantrism a fost continuată de inaologul german Heinrich Zimmer. Alţi cercetători - foarte puţini - care pomenesc în lucrările lor despre SRI YANTRA, s-au limitat, din păcate, doar la descrierea succintă a imaginii. Printre putinele cercetări ştiinţifice serioase putem aminti lucrarea fundamentală a savantului indian Madhu Khana in care sînt sintetizate unele realizări în acest domeniu. Tot aici intră şi încercarea de analiză structurală întreprinsă de cercetătorii englezi Nicolas

29

.1. Bolton, D. Nicol şi J. Macleod. încercarea lor de a găsi unele legităţi numerice de tipul «secţiunii de aur» - regula celor mai impresionante proporţii în geometrie^ cunoscută încă de sculptorii şi arhitecţii din Grecia antică - deşi n-a fost încununata de rezultate prea convingătoare, a uşurat mult sarcina cercetătorilor fenomenului enigmatic SRI YANTRA care au venit după ei. Judecind după cele ce s-au publicat pînă acum, atenţia oamenilor de ştiinţă nu a fost încă pe deplin atrasă de complexitatea structurală a lui SRI YANTRA şi nici de problemele legate de originea şi geneza acestei uimitoare şi misterioase Viguri geometrice care generează o stare cu totul excepţională de conştiinţă la cel care o contemplă cu multă atenţie. *

*

*

Comentariu! specialistului IVAN K O V A L C E N K O , cunoscut istoric sovietic, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a RUSIEI: - Cercetarea lui A.Kulaicev este dedicată unei reprezentări plastice extrem de interesante a lui SRI YANTRA, folosite in decursul secolelor în practicile secrete YOGA din India. Studierea de către autor a structurii geometrice a acestei imagini arată clar că SRI YANTRA deţine un întreg complex de proprietăţi matematice. Rezolvarea exactă a problemei construcţiei, structurii sale geometrice necesită, cum a arătat A. Kulaicev, utilizarea unui aparat destul de complex al matematicii moderne (de pildă, rezolvarea la calculator, cu ajutorul metodelor numerice ale sistemului ecuaţiilor algebrice nelineare). După presupunerile noastre, matematica Indiei antice şi medievale nu dispunea de mijloacele matematice şi tehnice necesare pentru a o concepe şi structura, ori tocmai din această pricină originea SRI YANTRA-ei este, în multe privinţe, misterioasă. *

*

*

- Prin ce este interesantă SRI YANTRA din punct de vedere matematic? A.KULAICEV: - Să luăm, de pildă, numai fragmentul central al acestei figuri - o stea în 14 colţuri, formată p n n intersectarea a nouă triunghiuri mari. «Trucul» absolut uluitor al imaginii rezultante constă în faptul că majoritatea dreptelor care alcătuiesc această figură trec prin trei, patru, cinci şi chiar şase puncte de intersecţie cu alte linii. Construcţia unei asemenea figuri si analiza ei algoritmică sint o treabă extrem de complicată. Rezolvarea ei a fost posibilă pentru noi doar cu a j u t o r u l calculatorului, care a trebuit să efectueze peste o sută de milioane de operaţii. In afară de asta, fiecare pas în construcţia figurii şi în analiza ei a depins de rezolvarea unei serii întregi de probleme adiacente, atît oe calcul, cît şi de p r o g r a m a r e . SRI YANTRA nu poate fi construită de o minte omenească prin procedeele tradiţionale. Numai cunoaşterea clară şi profundă a unor ştiinţe exacte, cum a r fi algebra superioară modernă, analiza numerică, geometria şi a metodelor proprii matematicii actuale asigură reuşita trasării sale precise. Voi menjiona de asemenea că nivelul actual al cunoaşterii ştiinţifiico-tehnice este uneori insuficient pentru analiza structurii, de pildă, a stelei deja amintite care apare în figurarea lui SRI YANTRA şi a n u m ă r u l u i configuraţiilor ei posibile. Analiza lor obiectivă depinde de un sistem complex de ecuaţii algebrice şi de unele calcule complexe care depăşesc cu mult posibilităţile generaţiei actuale de calculatoare. Este o concluzie puţin neaşteptată pentru unii? De bună seamă, căci este vorba d o a r de o figură aparent "simplă" formată din numărul vizibil al celor mai simple elemente geometrice, figură ce încape uşor în palmă dacă este, în mod adecvat, micşorată. In legătură cu aceasta se ridică totuşi o serie de probleme care nu sînt deloc simple. Cum a putut acest obiect, care este SRI YANTRA, să a p a r ă în antichitate? Cum de se ştia, în acele vremuri, ideea că nouă triunghiuri, într-un astfel de a r a n j a m e n t , pot să se întretaie foarte exact formînd numeroasele puncte de intersectare congruente? Există şi alte enigme evidente la care deocamdată nu pot să răspund şi mă intrigă mult faptul că ele au fost descoperite prin nu ştiu ce căi misterioase cu atîta timp în u r m a . * *

stîrneşte unde, de ale unor lucrarea

*

Comentariul specialistului DEGA DEOPIK: - Concepţia SRI YANTRA-ei din triunghiurile intersectate analogii interesante cu arta din Asia Centrală,^ din neolitic şi epoca bronzului asemenea^ întîlnim constructii asemănătoare, in special pe suprafeţele sferice vase. Pîna astăzi, ele nu au rost studiate cu ajutorul metodelor matematice şi lui A.Kulaicev constituie un exemplu de aplicare fertilă a acestor metode. * **

~ Cum au reprodus oamenii astfel de imagini în decursul secolelor? A.KULAICEV: - Materialul original existent este insuficient pentru a răspunde cu uşurinţă la această întrebare. Analiza mostrelor SRI YANTRA-ei, cunoscute astăzi,

demonstrează, de pildă, că figura este cu atît mai simplificată şi inexactă, cu cît copiile executate după ea sînt mai aproape de vremurile noastre. In legătură cu aceasta s-a reuşit totuşi să se depisteze o sene de procedee de copiere perfecte folosite în trecut, îa. acest scop. - In general, este posibilă dezlegarea definitivă a tainei creării SRI YANTRA-ei? A.KULAICEV: - In ceea ce priveşte cercetările efectuate de mine, din punct de vedere matematic mi se par încheiate. Analiza matematică a' permis să se demonstreze existenţa fenomenului SRI YANTRA şi să se motiveze matematic importanţa studierii ulterioare a acestei probleme. Acum este necesară participarea reprezentanţilor domeniilor umaniste ale cunoaşterii: istorici, orientalişti, etnografi şi alţi specialişti. Datele obţinute în urma cercetărilor matematice (care au fost discutate în sesiuni ştiinţifice (a Facultatea de istorie a Universităţii de Stat din Moscova, la Institutul de orientalistică al Academiei de Ştiinţe al Rusiei şi Ia Institutul de Istoria Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei de Ştiinţe a Rusiei) îi vor ajuta, probabil, în cercetările viitoare. Judecind după ecouri, ele au stîrnit interesul specialiştilor. Comentariul specialistului IVAN K O V A L C E N K O : - Studiul lui A. Kulaicev despre paradoxurile şi misterele compoziţiei SRI YANTRA-ei, au stîrnit un viu şi mare interes printre specialişti, dino naştere la numeroase paralele şi asocieri istorico-etnografice. Lucrarea lui a demonstrat posibilităţile care se deschid prin folosirea metodelor matematice moderne în analiza unei anumite categorii de documente iniţiatice yoghine. GLOSAR EXPLICATIV AL T E R M E N I L O R C E APAR ÎN ACEST T E X T

«

ABSOLUT = Ca principiu prim^ este un concejpt care defineşte o cauză ce nu are altă origine decît pe ea însăşi şi din care deriva celelalte existente. Frumosul absolut este considerat, în acest caz, drept sursa originară a tuturor fenomenelor estetice. El nu provine din experienţă ci îi preexistă, fiind conceput cel mai adesea ca o idee înnăscută, la care omul se referă cînd emite judecăţi estetice. Ca valoare universală, noţiunea de absolut defineşte ceea ce a r trebui să ne frumos pentru orice minte, opunînau-se variaţiilor personale ale sensibilităţii, multiplicităţii şi relativităţii istorice a gusturilor. Ca ideal al creaţiei, termenul de absolut se referă la creaţia artistică, considerîndu-se frumosul absolut drept ţelul spre care tinde artistul prin munca sa, deşi nu reuşeşte niciodată să-l transpună în întregime într-o realizare concretă, limitată. ANNAMAYA KOSHA = teaca fizică, structura materială, supranumită, de asemenea, teaca hranitoare. t a este aceea care înconjoară din punct de vedere material (grosier) Şinele nemuritor (ATMAN); ea este structura care în general ne este cea mai accesibilă şi cunoscută, fiindu-ne prin u r m a r e cea mai familiara. ANANDA = literal, în limba sanscrită "beatitudine", "fericire supremă". Termen ce desemnează nu plăcerea legată de satisfacţia simţurilor, în mod necesar efemere, ci bucuria oceanică a unei stări ce situează sufletul dincolo de toate dualităţile şi opoziţiile. Conform filosofiei VEDANTA, este vorba de o stare extraordinar de înaltă de conştiinţă în care nu mai există gînduri. Această stare sublimă atunci cînd este trăită plenar nu angrenează nici boală, nici bătrineţe, nici teamă, nici moarte, nici griji, nici suferinţă, nici durere, ea fiind prin u r m a r e o stare copleşitoare de fericire pura şi nesfirşită. In VEDANTA, atunci cînd este desemnat BRAHMAN (Absolutul divin sau DUMNEZEU), găsim formularea "SAT-CHIT-ANANDA": ANANDA, fericirea absolută şi continua nu poate fi resimţită j n totalitate decît în starea de SAMADHI căci ea aparţine Conştiinţei extatice, divine. In ordinele monastice ale tradiţiei SHANKARA, numele SANN YASlNlLOR (aspiranţii la eliberarea spirituală) se termină cu ANANDA. Exemplu: VIVEKANANDA. ANUGRAHA = graţie; graţie dăruită de Dumnezeu, ajutor conferit de divin celui care ii m e n t a , bunăvoinţă. A R H E T I P = concept care desemnează imaginea primă sau iniţială^ forma de început pentru o transcriere ulterioară. In sensul său modern, el implica ideea de străoriginaritate fundamentală a unui tipar dat. Acest înţeles a fost consacrat în cadrul "psihologiei abisale" a lui C.G. Jung. Din acest punct de vedere, se înţelege prin arhetip o însuşire colectivă a unei mulţimi de fapte, atribut care se întemeiaza pe existenţa unui subconştient colectiv. Un asemenea subconştient colectiv se constituie prin încorporarea unor nenumărate experienţe Ulterioare şi exterioare ale umanităţii, in decursul marii desfăşurări istorice a lumii. In domeniul esteticii moderne, conceptul psihologic de arhetip şi-a găsit multiple aplicaţii. In primul rînd, trebuie reţinută funcţia importantă a acestei categorii în c u p n n s u l teoriei miturilor. Astfel, se observă ca miturile, în succesiunea lor şi în cadrul procesului continuu de remodelare la care sînt supuse, se

31

constituie pe baza unor imagini originare. Aceste imagini sînt înseşi structurile tematice ale unor atari proiecţii subiective ale minţii omeneşti colective şi ale capacităţii sale de visare. In poezie, teza existenţei arhetipului se bizuie pe constatarea că ; în anumite î m p r e j u r ă r i , artistul p o a t e să t r a n s p u n a , din subconştientul colectiv, diferite figuri stilistice şi simboluri in domeniul literaturii. Intrate în acest cîmp, asemenea figuri şi simboluri sînt reinterpretate şi capătă înfăţişări noL în funcţie de capacitatea poetului de a transfigura formele iniţiale ale trăirii estetice. In acest mod, formele arhetipale se t r a n s f o r m ă neîncetat în j i a n u l u n o r redări concrete, de o puternică expresivitate şi ele asigură punerea în legătură cu anumite realităţi sublime din planurile DIVINE ale manifestării. A R M O N I E = concordanţă, acord, potrivire a elementelor componente ale unui întreg; categorie filosofică ce exprimă aderenţa părţilor, coerenţa interiorului şi a exteriorului, unitatea conţinutului şi a formei, împăcarea contrariilor. Analizată pe larg în istoria esteticii, armonia este adesea considerată ca temei, atribut sau efect al frumosului. "Cele opuse se completează şi se acordă şi din cele discordante rezultă cea mai f r u m o a s ă a r m o n i e " (Heraclit). Armonia "constă pe de o parte, în totalitatea integrată a unor laturi esenţiale, iar pe de altă parte, în pura opoziţie rezolvată a acestora, prin. ceea ce ele revelează ca apartenenţa reciprocă, legătura interioară, ca unitate a for. In acest sens vorbim de armonia formei, culorilor, tonurilor etc." (Hegel) In muzică, armonia este combinarea simultană, îmbinarea melodioasa a mai multor sunete, în conformitate cu anumite legi, care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziţie. Tot astfel, în celelalte arte, armonia este apropiată de ordine, m ă s u r ă , proporţionalitate, unitate constructivă sau compoziţională. BALA = literal " f o r ţ ă " ; ansamblul celor cinci forte sau capacităţi spirituale ce se dezvolta prin controlul celor Cinci Rădăcini (INDRIYAS) _şi care ne permite să ajungem la starea de eliberare. Aceste forţe sînt: 1) forţa credinţei de nezdruncinat p H K A D D H A ) care exclude orice credinţă aberantă sau falsă; 2) forţa energiei interioare ce rezultă prin polarizarea aspectelor YIN (-) şi YANG (+), (VlRYA), care ne permite să t r i u m f ă m cu uşurinţă asupra a tot ceea ce este nesănătos prin exercitarea celor Patru Eforturi Perfecte; 3) forţa vigilenţei sau cu alte cuvinte Atenţia p e r f e c t ă , la care ajungem prin exercitarea celor Patru Baze ale Atenţiei (SATIPATTHANA); 4) forţa purificatoare a lui SAMADHI, adică acele exerciţii de meditaţie înaltă şi p r o f u n d ă [DHYANA), avînd drept scop principal anularea t u t u r o r pasiunilor inferioare; 5) forţa înţelepciunii (PRAJNA) care se bazează pe înţelegerea celor Patru Nobile Adevăruri si conduce la Cunoaşterea Adevărului ultim şi la Eliberarea Spirituală. Cele Cinci Forţe fac parte din cele 37 de elemente ce fac cu putinţă apariţia stării de Iluminare (BODHIPAKSHIK-DHARMA). BHAIRAVA a literal, în limba sanscrită "teribilul", "uluitorul"; unul dintre numele lui SHIVA atribuit adesea şi unora dintre însoţitorii săi divini. BHAIRAVI = energia feminină (SHAKTI) a Iui BHAIRAVA (SHIVA). BHU i A S ^ c e l e cinci elemente constitutive ale lumii materiale. Acestea sînt: 1) Pămîntul (PRTTHIVI); 2) Apa (APAS); 3) Focul (TEJAS); 4) Aerul (VAYU); 5) Eterul (AKASHAY. BINDU - î n limba sanscrită " p u n c t " sau " F O C A R DE P U T E R E " . Manifestare analogica ce permite comunicarea în microcosmosul fiinţei umane a unui Focar sau Sferă specifica de putere din M A C R O C O S M O S care, dacă este trezit şi energizat, permite punerea în inefabilă rezonanţă a microcosmosului fiinţei umane m cauză cu anumite aspecte sau energii din Macrocostnos sau Universul înconjurător pe un anumit nivel de manifestare al acestuia, în funcţie de zona sau nivelul de corespondenţă. BINDU reprezintă', de asemenea, universul proiectat într-o anumită zonă in microuniversul lăuntric al fiinţei, d a r fiind în stare potenţială, pînă cînd nu este trezit şi energizat pentru a permite fiinţei în cauză să vibreze la unison sau să intre în rezonanţa cu aspectul sau energia specifică pe care respectivul punct-focar (BINDU) o poate face să se manifeste în ea din plin datorită punerii la unison. BRAHMA - Prima divinitate din T R I M U R T I . Trinitatea hindusă care îi cuprinde pe BRAHMA, VISHNU şi SHIVA. BRAHMA este o manifestare a lui Dumnezeu în aspectul său de creator al Universului. Intr-o p r i m ă perioadă a fost venerat în egala măsură cu VISHNU şi SHIVA. Totuşi, în India modernă, B R A H M A N I S M U L şi-a diminuat aria de raspîndire în favoarea VISHNUISMULUI, SHIVAISMULUI şi S H A K T I S M U L U I . Parte integrantă a lui MAYA, iluzia ce ţine de manifestare^ BRAHMA nu trebuie în nici un caz să fie confundat cu BRAHMAN. Este reprezentat in general avînd patru feţe şi patru braţe ce ţin, printre diferite simboluri, VEDELE şi un şirag de mătănii.

yi

CHAKRA = literal, în limba sanscrită " r o a t ă " , "cerc"; termen ce desemnează centrii secreţi de torţă prin care trece energia subtilă PRANA şi atunci cînd este trezit chiar KUNDALINI şi care influenţează corpul fizic, corpul astral şi corpul cauzal al fiinţei umane. Aceşti centri fundamentali acumulează, transformă şi redistnbuie energia subtilă, modulată care îi traversează. Deşi CHAKRAS-urile influenţează în mod cert glandele endocrine şi anumite organe fizice (de exemplu inima sau plexul solar), este bine să nu le c o n f u n d ă m cu acestea deoarece aparţin unui alt nivel al realităţii fenomenale. CHAKRAS-urile sînt puncte focar de întîlnire şi de interpenetrare a fizicului cu psihicul, mentalul şi cauzalul. Cele şase C H A K R A S principale împreună cu cel de-al şaptelea centru S U P R E M (SAHASRARA) din KUNDALINI YOGA (aceşti centri fundamentali sînt cunoscuţi şi în alte culturi, sub n u m e diferite) se găsesc amplasaţi de-a lungul lui SUSHUMNA NADI, canalul jsnncipal de forţă ce t r a n s p o r t ă energia subtilă de-a lungul coloanei vertebrale. SUSHUMNA NADI este canalul prin care urcă KUNDALINI în momentul trezirii superioare: psihice, mentale şi spirituale a fiinţei umane. Primele şase C H A K R A S sînt situate fiecare în a f a r a învelişului corporal grosieij iar ce] de-al şaptelea, care nu este propriu-zis o C H A K R A ci un CENTRU S U P R E M DE L E G Ă T U R Ă CU D U M N E Z E U , se află d e a s u p r a vîrfului capului (SAHASRARA). In timpul trezirii lui KUNDALINI (fenomen ce se produce în general ca u r m a r e a u n o r exerciţii de KUNDALINI YOGA corect şi perseverent realizate care permit trezirea şi controlul acestui proces), energia cosmică subtilă urcă de la prima C H A K R A (MULADHARA), situată în plan subtil la nivelul zonei dintre anus şi sex, pînă în SAHASRARA, activîndu-le gradat pe toate, una după alta. La nivelul fiecărei "CHAKRA pe care o atinge şi o energizează e x t r a o r d i n a r de mult KUNDALINI, yoghinul resimte un fel de fericire intensă a p a r t e (ANANDA) şi totodată el dobîndeşte anumite puteri psihice (SIDDHIS) care îi permit să a j u n g ă la o formă mult mai amplă şi rafinata de cunoaştere, de aici provenind de altfel şi numele de Centri de Conştiinţa (CHAITANYA) dat uneori C H A K R A S-urilor. Din fiecare C H A K R A radiază un anumit n u m ă r de canale energetice (NADI) cunoscute în tradiţia yoghină sub numele de " P E T A L E " sau " S P I Ţ E " energetice. Oamenii înzestraţi cu capacităţi mediumice şi capabili datorită clarviziunii să vadă corpul astral al celorlalţi, descriu adeseori CHAKRAS-urile ca nişte focare de lumină subtilă distinct colorate care au un n u m ă r diferit de petale sau canale energetice care pornesc dintr-un centru (BINDU). Uneori CHAKRAS-urile sînt reprezentate în mod simbolic în anumite texte YOGA tradiţionale. Numărul de petale corespunde totdeauna n u m ă r u l u i de NADIS-uri (sau S P I Ţ E E N E R G E T I C E ) ce pornesc din fiecare C H A K R A . Aceste aşa-zise "flori de lotus", sînt înzestrate (atunci cînd sînt trezite) cu o rotaţie care dă o vibraţie specifică care le face să dea impresia de "roţi" statice de unde provine şi numele de C H A K R A . După sistemul KUNDALINI YOGA fiecărei C H A K R A îi corespund anumite caracteristici psiho-somatice şi mentale exprimate printr-o serie de simboluri (forme geometrice, culori, MANTRAS. animale simbolice (care desemnează anumite energii subtile, secrete), divinităţi (ce indică anumite lumi paralele) etc.). CHAKRAS-urile principale şi atributele lor sînt: 1. M U L A D H A R A C H A K R A - centrul situat la baza lui SUSHUMNA, între rădăcina organelor sexuale şi anus. Atît timp cît M U L A D H A R A CHAKRA este în stare potenţială sau de a d o r m i r e ; energia KUNDALINI se odihneşte aici; ea este reprezentată printr-un şarpe încolăcit in j u r u l lui însuşi (din această cauză uneori se vorbeşte de energia şarpelui); ea conferă trezirea puterilor p a r a n o r m a l e şi asigură energie t u t u r o r celorlalte C H A K R A S . Din acest centru izvorăsc p a t r u NADIS care corespund cu cele patru petale ale sale. Forma simbolică a acestei C H A K R A este pătratul^ culoarea sa subtila este galben-portocaliu (ARGILOS), M A N T R A fundamentală ce ii corespunde (BIJA) este LAM, animalul său simbolic este elefantul cu şapte trompe, divinităţile cu care se poate lua legătura prin el sînt BRAHMA şi DAKINI, o S H A K T I a lui BRAHMA. Yogninul perseverent care. prin efortul său spiritual, a p ă t r u n s plenar în starea de conştiinţă specifică lui M U L A D H A R A C H A K R A , reuşeşte să învingă cu cea mai mare uşurinţa ataşamentul său terestru (PRITHIVI ŢATTVA) şi, dobîndind un c u r a j extraordinar, ei nu se mai teme niciodata de moartea fizică. Prin concentrare şi meditaţie a s u p r a acestei C H A K R A , el "obţine cunoaşterea lui KUNDALINI şi a mijloacelor secrete de a-1 trezi. O d a t ă plenar trezit KUNDALINI, yoghinul obţine puterea levitaţiei fDARDURI SIDDHI). El poate controla perfect suflurile subtile [VAYUS), mentalul şi lichidul seminal (bărbaţii) sau secreţiile menstruale (femeile). Energia sa (PRANA) intră în B R A H M A NADI din mijloc. Cînd KUNDALINI este ridicat şi menţinut suficient de mult timp în AJNA C H A K R A toate păcatele yoghinului (KARMA negativă chiar din alte existenţe) sînt rapid arse. El obţine cunoaşterea trecutului, prezentului şi viitorului. El se bucură plenar de o fericire inerentă, naturală (SAHAJA ANANDA)" (SIVANANDA) 2. S W A D H I S T H A N A C H A K R A - centrul aflat în plan subtil în canalul SUSHUMNA în

zona rădăcinii organelor genitale. Ea corespunde lui BHUVAR LOKA; localizarea sa fizică este plexul nipogastric care guvernează organele sexuale şi funcţia de procreere şi trăirile erotice, amoroase. Din centrul acestei CHAKRA pleacă 6 NADIS (sau 'petale"). F o r m a simbolică asociată acestei C H A K R A este semiluna, culoarea sa este albul argintiu, MANTRA f u n d a m e n t a l ă ce îi corespunde este (BLJAj VAM, animalul său simbolic este crocodilul şi divinităţile cu care se poate lua legătură prin el sînt VISHNU si o SHAKTI a sa, RAKINI. ' Cel care se concentrează intens şi meditează profund asupra acestei C H A K R A şi asupra energiilor sale ascunse corespondente nu se mai teme deloc de apă. El are un control perfect asupra energiilor secrete, subtile ale acestui element. El objine mari puteH psihice t imaginaţie creatoare genială, cunoaştere intuitivă şi se bucura de o stăpînire perfecta a funcţiei sexuale şi a simţurilor. De asemenea, el cunoaşte cu uşurinţa lumile sublime astrale. Pasiunea înlănţuitoare, mînia. ataşamentul, orgoliul, gelozia şi alte impurităţi psihice sînt uşor şi complet eliminate de el. Yoghinul în cauza îşi regenerează corpul fizic, r ă m î n e tînăr şi ajunge să cucerească moartea (MRITVUNJAYA SIDDHD". (SIVANANDA) 3. M A N I P U R A C H A K R A - centrul situat de-a lungul canalului SUSHUMNA, în zona ombilicului la 2 degete dedesubt. Corespondenţa sa fizică este plexul solar; el guvernează ficatul, stomacul, etc. 10 NADIS sau petale de lotus (spiţe energetice) emană din această C H A K R A a cărei f o r m ă simbolica este triunghiul cu vîrnil în sus de culoare roşie, MANTRA f u n d a m e n t a l ă ce îi corespunde este (BIJA) RAM, animalul său simbolic este berbecul şi divinităţile cu care se poate lua legătura prin el sînt SHIVA RUDRA şi o S H A K T I a sa L A K I N I . Yoghinul care se concentrează intens ţi meditează profund asupra acestei C H A K R A obţine puterea numită SATALA SIDDHI şi dobîndeşte capacitatea ae a descoperi comori ascunse. El "nu va fi atins de nici o boală. El nu se teme absolut deloc de foc. C h i a r dacă stă în foc, el rămîne neatins şi în viaţă şi niciodată nu are nici o teamă de moarte; voinţa şi puterea sa sînt uluitoare. (SIVANANDA) 4. ANAHATA C H A K R A - centrul situat în zona inimii, tot în interiorul canalului SUSHUMNA. Corespondenţa sa fizică este plexul cardiac; el guvernează inima. 12 NADIS (sau S P I Ţ E energetice) simbolizate sub forma petalelor de lotus pornesc din această C H A K R A a cărei f o r m ă simbolică este steaua cu şase colturi, de culoare albastră, M A N T R A f u n d a m e n t a l ă ce îi corespunde este (BIJA) YAM, animalul său simbolic este gazela şi divinităţile cu care se poate lua legătură prin el sînt ISHA şi o SHAKTI a sa KAKINI. Yoghinul ce se concentrează şi meditează profund a s u p r a acestei C H A K R A ascultă sunetul paradisiac din ANAHATA CHAKRA (ANAHATA SHABDA care este de fapt sunetul fui SHABDA BRAHMAN), atunci cînd se focalizează intens asupra acestui centru. Elementul subtil aer care poate fi controlat la nivelul acestui centru face să se amplifice în yoghinul respectiv SATTVA GUNA (calitatea armoniei). Cel care mediteaza în mod perseverent asupra acestei CHAKRA domină complet elementul subtil aer (VAYU TATTVA). El se poate dedubla cu uşurinţă şi zboară în alte lumi mirifice sau poate intra fuU;erător în corpul altuia, trăind în totalitate ceea ce trăieşte minunat celălalt ( E M P A T I E P E R F E C T A ) : el devine instrumentul iubirii divine cosmice şi obţine toate celelalte calităţi SATTVA-ice (divinei." jSIVANANDA) 5. VISflUDDHA C H A K R A - centrul situat în plan subtil la bazd eîtului, tot în interiorul canalului SUSHUMNA. Este centrul elementului subtil eter (AKASHA TATTVA). Corespondenţa sa fizică este plexul laringian. 16 NADIS simbolizate în forma u n o r petale de lotus emană din această CHAtCRA a cărei formă simbolică este cercul, culoarea este indigo, MANTRA fundamentală ce îi corespunde este (BIJA) HAM, animalul său simbolic este un elefant cu sase colţi şi zeităţile cu care se poate lua legătura prin el sînt SADA SHIVA şi o SHAKTI a sa SHAKINI. ' C o n c e n t r a r e a intensă şi meditatia p r o f u n d ă asupra elementului (TATTVA) acestei C H A K R A este definită în textele YOGA sub numele EXPANSIUNEA beatifica, spaţială AKASHI DHARANA. Cel care practică acestă formă de meditaţie nu va cfispare sau muri nici la disoluţia lumii (PRALAYA). EI obţine cunoaşterea intuitivă, perfectă a celor p a t r u VEDAS, datorită meditaţiei perseverente asupra acestui lotus. Ei deţine cunoaşterea trecutului, prezentului şi viitorului şi dobîndeşte controlul energiilor misterioase ale timpului (TRIKALA - JNANA)". (SIVANANDA). 6. AJNA C H A K R A - centrul aflat tot în interiprul canalului SUSHUMNA şi este localizat în p l a n subtil în spaţiul dintre sprîncene. In sistemele esoterice occidentale, această CHAKRA este numita "al treilea ochi". "Lotusul" său nu are decît două petale, adică doar două NADIS emană din el. Culoarea sa subtilă este galben-auriu, M A N T R A fundamentală ce ji corespunde este (BLJA) AUM, divinităţile cu care se poate lua legătura prin el sînt PARAMA SHIYA care se manifestă SUD forma lui HAMSA şi o SHAKTI a sa HAKLNI. Această C H A K R A , a cărei corespondenţă fizică este zona

frontală, este considerată a fi centrul conştiinţei. "Cel care se concentrează intens şi meditează p r o f u n d asupra acestei C H A K R A distruge gradat toate efectele negative (KARMA) ale acţiunilor sale anterioare din această viaţa sau din celelalte. Adeptul devine un m a r e YOGHIN şi a j u n g e un eliberat în viaţă (JIVANMUKTA). El obţine cele opt m a r i puteri p a r a n o r m a l e (MAHA SIDDHIS) şi cele 32 de p u t e r i minore". (SIVANANDA) 7. SAHASRARA - se situează în plan subtil deasupra vîrfului capului, deci în afara învelişului corporal grosier, dincolo de extremitatea, superioară a lui SUSHUMNA. Aşa cum o indică numele său, acest C E N T R U DE L E G Ă T U R Ă CU D U M N E Z E U a r e 1 OM de petale, sau cu alte-cuvmte este înzestrat cu o mie de NADIS, o infinitate de alte canale (NADIS) e m a n ă şi se ramifică de la acest centru (SAHASRARA). Corespondenta fizică a acestui C E N T R U S U P R E M este tot creierul, M A N T R A sa (PARABIJA) este S T R I C T S E C R E T A deoarece este un sunet cu totul sacru. Cele 50 de litere ale alfabetului sanscrit manifestate ca energii subtile (MANTRAS) p a r c u r g mia de petale ale acestui C E N T R U S U P R E M (SAHASRARA) care reprezintă el singur (atunci cînd este perfect trezit) totalitatea t u t u r o r C H A K R A S - u r i l o r şi MANTRAS-urilor existente. C e n t r u l S u p r e m de F O R Ţ A , SAHASRARA, a p a r e astfel ca fiind net superior faţă de toţi ceilalţi 6 centri de forţă (CHAKRAS). EI emite o lumină alb strălucitoare şi intensă precum "zece milioane ae sori" şi a p a r ţ i n e unui nivel al realităţii superior celorlalte 6 C H A K R A S care sînt desemnate ca fiind cele Şase C H A K R A S (SAT C H A K R A ) , adică C H A K R A S în sensul limitat al termenului. Considerat ca o reşedinţă esenţială a lui SHIVA, SAHASRARA corespunde conştiinţei beatifice, divine, M A C R O C 0 S M I C E . " Atuiţci cînd KUNDALINI este intim unit cu SHIVA în SAHASRARA, yoghinul se b u c u r ă de fericirea s u p r e m ă (PARAMANANDA)- El atinge o stare de supraconştiinţă şi realizează cea mai înaltă cunoaştere. El devine un " Y O G H I N care ştie instantaneu totul" (BRAHMAVID - V A R I S H T H A , el este un mare înţelept şi un JNANI perfect)". (SIV AN AND A) Deşi elaborat cu cîteva mii de ani în u r m ă de hinduism, sistemul CHAKRASurilOr joaca totodată un rol important în budism. în special în budismul tantric. Fundamental, sistemul centrilor de energie (CHAKRAS) şi al canalelor subtile (NADIS) care le leagă între ele este identic cu cel dezvoltat de KUNDALINI YOGA. Totuşi, simbolismul care îi este asociat a p a r ţ i n e în mai m a r e m ă s u r ă iconografiei budiste. Practica meditaţiei elaborată pornind a e la acest sistem se diferenţiază în aspectele sale fundamentale şi în multe alte aspecte de cea a lui KUNDALINI YOGA. C H I N T A M A N I = piatră preţioasă secretă care desemnează de fapt o energie divină, benefica, macrocosmică care a r e puterea de a realiza toate dorinţele celui care o deţine şi c amplifică în AURA sa. C H I T = Conştiinţă absolută, concept esenţial al VEDANTEI, reprezentare a conştiinţei care se diferenţiază foarte mult de cea a occidentalilor. In timp ce noi evoluăm d o a r într-o lume conceptuală bazată pe ideea "cuget deci exist", VEDANTA constată cu înţelepciune că: "eu exist chiar şi atunci cînd nu g î n d e s c ' , fie că sînt conştient, a d o r m i t sau în starea extatică de SAMADHI. C H I T cuprinde 4 s t ă n principale de conştiinţă: starea de veghe, visul, somnul p r o f u n d făra vise şi starea extatică de S A M A D H l numită uneori şi T U R l Y A sau "a p a t r a " (stare). Conştiinţa speculativă comună nu există în schimb decît în starea de veghe sau de vis. După ADVAITA VEDANTA, nu există nici atei, nici persoane care să-L nege e Dumnezeu, pentru că, pînă şi în situaţia în care unii se îndoiesc de realitatea lui dumnezeu, ei nu se pot totuşi îndoi că se îndoiesc; căci, în orice situaţie, pentru, a se îndoi chiar şi ei au nevoie de C H I T , conştiinţa. Deci, conştiinţa este exact realitatea de care unii a j u n g (în mod paradoxal) să se înnoiască cu toate că în realitate C H I T este identică cu Dumnezeu sau B R A H M A N . Imensul joc de idei al organului intern (ANTAHKARANA), creatorul lumii aparenţelor, nu reflectă decît o slabă strălucire a lui C H I T ce este "lumina intensă mai alb strălucitoare decît o mie de sori". DHYANA = meditaţie, reculegere meditativă. DHYANA face parte din cele patru stadu ultime ale sistemului Y O G A al lui P A T A N J A L I , cunoscute sub numele de DHARANA, DHYANA, SAMYAMA şi SAMADHl. DHYANA este împreună cu SAMYAMA (identificarea perfectă) treapta care ne permite să atingem S A M A D H l . Pentru aceasta trebuie să suspendăm ( O P R I M ) complet gîndirea în scopul de a elibera conştiinţa absolută de orice interferenţe efemere. P A T A N J A L I numeşte meditaţia "un flux sau curent de gîndire superioară, neîntreruptă c a r e converge către ooiectul concentrării (DHARANA)". Fară o foarte p r o f u n d ă DHYANA (meditaţie) este a p r o a p e imposibil să a j u n g e m la stări de conştiinţă superioare, divine. E S T E T I C A f L U M I N A T O R I E = ansamblu de idei estetice care decurge din fuziunea runţei u m a n e cu stera cosmică de forţă a lui T R I P U R A SUNDARI, caracterizat p r i n a f i r m a r e a prezenţei divinităţii în multitudinea vie a t u t u r o r stărilor, fiinţelor şi lucrurilor, a fericirii obţinute nu prin sustragerea din fluxul vieţii şi

B

"î>5

*

c o m p l a c e r e a îr» inerţie ca neant, ci prin intuirea şi a c c e p t a r e a realităţii divine. î n d e m n u l c ă t r e extazul oferit de c o m u n i u n e a cu tot ceea ce este sublim şi netrecător, paralel cu r e f u z u l d e m e r s u l u i superficial cognitiv de orice n a t u r ă , s-au cristalizat intr-o concepjie antiintelectualistă, estetica i l u m i n a t o r i e opunind reflectării parţiale a realitaţii înscrierea în discontinuitatea misterioasă pozitivă a existenţei (ceea ce implică t r a n s c e n d e r e a ideii de legitate, cauzalitate, previzibilitate, ca şi exaltarea unei enigmatice ambiguităţi). Făcînd apologia iluminării, estetica iluminatorie promovează s p o n t a n e i t a t e a deplină genială p r e c u m şi valoarea influenţelor inefabile, modelul u n o r imagini artistice a r h e t i p a l e , e x t r a o r d i n a r de f r u m o a s e al u n o r interogaţii sui-generis c r e a t o a r e m e n i t e să faca d o v a d a eşecului inteligenţei speculative. Ca t r a s a t u r i ale artei iluminatorii, s-au impus: u r m ă r i r e a simetriei, flexibilitatea, ideea de corelare a conţinutului şi a formei, inefabilul s u b l i m . I n f l u e n ţ a esteticii iluminatorii se face simţită adeseori s p o n t a n i m p u n î n d u - s e ca un " s u b s t i t u t intuitiv, mitologic al conştiinţei critice", ca un î n d e m n a d r e s a t omului s p r e " a se b u c u r a intens de ceea ce este sublim şi n e t r e c ă t o r î n t r - o serie d e acte vitale." E X P R E S I V = caracteristică a u n o r aspecte mai accentuate ale vieţii u m a n e , ale artei şi, t o t o d a t a , criteriu valoric. E x p r e s i v u l este acea calitate care rezultă din relaţia de u n i t a t e d i n t r e f o r m a caracteristica a u n u i obiect, a unei fiinţe, creaţii şi c o n ţ i n u t u l p r e g n a n t , relaţie c a r e , p r i n forţa ei de influenţare, a t r a g e în mod deosebit atenţia, a e t e r m i n i n d o reacţie l ă u n t r i c ă . Expresiv poate fi un gest, un personaj, o imagine, o idee, un c a r a c t e r , o e x p r i m a r e etc., el fiind deci o însuşire cu o întinsă arie de c u p r i n d e r e a realităţii. T r a n s f i g u r a r e a lăuntrică a expresivului din realitate d u c e la ceea ce n u m i m expresivitate, adică la acea capacitate de a influenţa emoţional prin originalitatea sesizantă, izbitoare. De regula, expresivitatea este o exteriorizare c o n t r a s t a n t ă , b a z a t ă pe a b a t e r e a d e la medie, ca şi pe o alegere sau selectare s u b o r d o n a t e c o m u n i c ă r i i caracteristic intensive, p r o n u n ţ a t distincte. F A N T A S T I C = categorie d e s e m n î n d dezvăluirea f r u m o s u l u i prin p l ă s m u i r e a unui univers ce nu există în realitate, p r i n reflectarea realităţii ia scara imaginaţiei sau p r i n amestecul e l e m e n t e l o r realiste cu cele s u p r a n a t u r a l e . Hegel, a b o r d î n a p r o b l e m a simbolisticii fantastice c a r a c t e r i z a t e p r i n d i f e r e n ţ a şi relaţia d i n t r e semnificaţie şi f o r m a de r e p r e z e n t a r e , subliniază că fantasticul constituie atît premisa r e p r e z e n t ă r i l o r artistice religioase spirituale cît şi a celor folclorice. î n t r - a d e v ă r , creaţia p o p u l a r ă implică a p o r t u l fantasticului ce a p a r e şi ca m ă s u r ă a perceperii forţelor subtile încă nestăpînite ale n a t u r i i . El e x p r i m a însa şi g r a d u l exercitării imaginaţiei c r e a t o a r e în efortul de a concilia f o r m a de r e p r e z e n t a r e şi semnificaţia, împingind "liniile figurilor p a r t i c u l a r e dincolo de limitele lor precis c o n t u r a t e " (Hegel, Estetica). F R U M O S = categorie a m a n i f e s t ă r i i c o n s i d e r a t ă ca fiind f u n d a m e n t a l legată de r e f l e c t a r e a in întreaga m a n i f e s t a r e a a d e v ă r u l u i , a a r m o n i e i divine şi a binelui. F R U M O S U L este însă mai m u l t decît binele p e n t r u că înglobează în acelaşi t i m p binele. F R U M O S U L este p e r c e p u t ca r e z u l t a t exclusiv al reacţiilor fiinţei u m a n e , aceste reacţii fiind în funcţie a e nivelul de conştiinţă al celui c a r e sesizează. Reacţiile şi reflectările l ă u n t r i c e sînt i n d e p e n d e n t e de însuşirile obiective ale realităţii conştientizate. Folclorul a definit în mod semnificativ acest aspect f u n d a m e n t a l în p r o v e r b u l : "NU-I F R U M O S C E E S T E F R U M O S , E S T E F R U M O S D O A R C E E A C E ÎMI P L A C E M I E " . T A N T R A , la rindul s ă u , s p u n e : F R U M U S E Ţ E A S E A F L A IN C O N Ş T I I N Ţ A ŞI IN O C H I I P R I V I T O R U L U I . Percepţia f r u m o s u l u i este deci intim legată de nivelul de c o n ş t i i n ţ ă al fiinţei în cauză şi, de aici, reflexia clasică: " D E S P R E G U Ş T U R I NU SE D I S C U T A " p e n t r u că fiecare poate avea un a n u m i t nivel de conştiinţă. înţelepţii orientali şi c h i a r unii filosofi ( P L A T O N , H E G E L ) susţin că, înainte de toate, F R U M O S U L există ca I D E E m o d u l a t ă p r i n t r - o energie specifică înainte de a se manifesta c o n c r e t în tot ceea ce ne î n c o n j o a r ă , în n a t u r a sau în a r t ă , aici sau în alte p l a n u r i sau lumi. F R U M O S U L este t o t d e a u n a p e r c e p u t în c a d r u l relaţiei d i n t r e cel care îl conştientizează (subiectul)şi ceea ce este sesizat (obiectul, fiinţa, realitatea) şi considerat de acea fiinţă ca fiind F R U M O S . T R I P U R A S U N D A R I este puterea cosmica care r e p r e z i n t ă c a p a c i t a t e a d e a crea, g e n e r a , întreţine, manifesta şi face cu putinţă p e r c e p e r e a f r u m o s u l u i în toate ipostazele, stările şi aspectele sale cu a d e v ă r a t a r m o n i o a s e , divine. P e r c e p e r e a f r u m o s u l u i este s t r î n s legată de nivelul real de evoluţie lăuntrică psihică, m e n t a l a şi spirituală a fiinţei în cauza. F R U M O S U L , independent a e realitatea sa, este r e p r e z e n t a r e a în conştiinţa o m u l u i a p r o p r i e t ă ţ i l o r şi caracteristicilor a p r e c i a t e ca a d e v ă r a t e , a r m o n i o a s e , Dune şi î n ă l ţ ă t o a r e ale obiectului, realităţii sau fiinţei considerate ca a t a r e . Aceste proprietăţi, care reprezintă numai premizele obiective ale F R U M O S U L U I , se constituie ca a t a r e n u m a i prin valorizarea lor de către o conştiinţă 1)6

umană C A R E ESTE C A P A B I L Ă SĂ LE R E M A R C E ( C O N Ş T I E N T I Z E Z E ) . Sesizînd plenar şi apreciind F R U M O S U L , fiinţa u m a n ă va vibra la unison cu adevărul, armonia şi binele care se află dincolo de acesta şi, astfel, va transfera prin R E Z O N A N Ţ A în propria sa fiinţă adevărul, armonia şi binele care sînt percepute ca atare în a f a r a sa. Datorită acestui proces inefabil, complex, fiinţa u m a n ă care conştientizează F R U M O S U L va vibra instantaneu la unison cu energiile subtile benefice, obiective (REAXE), armonioase din sfera de forţă a FRUMOSULUI, adevărului şi armoniei cosmice care este chiar M a r e a Putere Cosmică T R I P U R A SUNDARI. La nivel fizic, F R U M O S U L manifestat ca J o r m ă este expresia unei necesităţi sublime, armonioase t benefice, obiective (ADEVĂRATEI, creatoare, d ă t ă t o a r e de fericire care reflectă indirect ideea de ordine, adevăr, echilibru, s t r u c t u r a r e simetrică, evoluţie, spiritualizare. " F o r m a este totdeauna o expresie a necesităţii" spun înţelepţii. In expresia Iui imediată şi f r a p a n t ă , ca splendoare, ca strălucire e x u b e r a n t ă sau discretă, frumosul este a d e v ă r , bine şi armonie. Din această perspectivă, sentimentul frumosului a r putea fi considerat drept conştientizarea perfecţiunii, atracţia misterioasă sau chemarea c ă t r e intuirea sau realizarea plenară a virtuali taţilor desăvirşitului. Perfecţiunea se defineşte cel mai adesea ca un apsoluţ, a r a r e o r i sau greu de atins. Sentimentul f r u m o s este, în esenţa sa, o stare spontană de încîntare, un palpit ideal în p r e a j m a acestui absolut. F r u m o s u l şi sublimul au o s t r u c t u r ă asemănătoare, în măsura în care ambele concepte îşi trăiesc existenţa în albia perfecţiunii, cu deosebirea că sublimul este o perfecţiune realizată Ia modul grandios în v r e m e ce frumosul este mereu o a r d o a r e constructivă, activă, o năzuinţă pozitivă către perfecţiune. In acest sens, s-ar putea spune că istoria ipostazelor frumosului reface în faţa ochilor noştri, pas cu pas, palpabil, verticala sau sinusoidala pe care a evoluat aspiraţia spre perfecţiune pentru a se împlini pe sine. Orice încercare sau pretenţie de a fixa f r u m o s u l în formule şi definiţii o dată pentru totdeauna este mult prea riscantă^ aceasta continuîpd să r ă m î o ă , pînă în zilele nostre. o problemă mereu deschisa deoarece, fiind IN S T R I N S A L E G Ă T U R Ă CU NIVELUL REAL "DE E V O L U Ţ I E MENTALA ŞI S P I R I T U A L A A L F I I N Ţ E I UMANE IN CAUZA, F R U M O S U L SE AFLA ÎNAINTE DE T O A T E IN C O N Ş T I I N Ţ A ŞI IN O C H I I P R I V I T O R U L U I . NU T O T D E A U N A P E N T R U NOI E S T E F R U M O S CEEA C E CU A D E V A R A T E S T E F R U M O S C A C I NOI A P R E C I E M CA FIIND F R U M O S MAI A L E S C E E A C E NE P L A C E NOUA. O p a r c u r g e r e a istoriei • teoretizării conceptului de care ne ocupăm Iasă impresia izbitoare că m a r e a m a j o r i t a t e a opiniilor au invocat f r u m o s u l ca pe o roblemă f u n d a m e n t a l ă ce ţine de propriul lor nivel de evoluţie lăuntrică (spirituală), in această cauză, tocmai această problemă a r ă m a s cea mai puţin clară şi cea mai puţin rezolvată. Cel care nu ţine seama de această constatare, de adevărul ca frumosul reprezintă un fenomen complex deosebit de proteic, de fluent, riscă să dea nişte delIniţii ineficace şi rigide. Faptul că frumosul este fenomenul estetic cel mai fluent se datoreşte iradiaţinor l u i m u i t i p l e _ î n ă u n t r u l celorlalte categorii estetice, î n ă u n t r u l fenomenului artistic însuşi. Daca f r u m o s u l îşi are propria lui configurare, propria lui structură intimă, el se impune, totodată, ca un fluid care străbate şi alte înfăţişări ale esteticului. El are configuraţia unei străluciri caleidoscopice. a unei iradiaţii multicolore care obligă la o p e r m a n e n t ă corelare a lui cu o multitudine de coordonate şi perspective ale esteticului ca si ale altor manifestări ale minţii umane. De aici şi potenţialul valoric deosebit de ridicat şi multilateral uman al valorii de f r u m o s . înseşi variatele încercări de definire a frumosului ca atare au simţit nevoia unei neîncetate r a p o r t ă r i a acestuia la alte valori. In cultura antichităţii, cînd valorile spirituale erau concepute şi apreciate sincretic, frumosul era contopit în mod frecvent cu binele, adevarul, armonia şi utilul şi aceste valori treceau reciproc, una în alta. Formula kalon kagathon, preconizată de înţeleptul Platon considera frumosul, armonia, adevărul şi binele într-o neîncetată fuziune. Ulterior, alte încercări de definire au tins să aprecieze frumosul ca splendor veri S P L E N D O A R E A ADEVĂRULUI (la unii platonicieni), ca splendor ordinis S P L E N D O A R E A O R D I N I I (la Sf. Augustin), ca splendor f o r m a e S P L E N D O A R E A F O R M E I (la T h o m a s d'Aquino), sau ceea ce place tără concept (la Kant), ca î n t r u c h i p a r e sensibilă a ideii de adevăr (la Hegel), ca echilibru între suDlim, armonios şi graţios. Daca in cultura antica f r u m o s u l convieţuia într-o unitate sincretică cu alte valori spirituale, într-o modalitate foarte generală, el a început apoi să trăiască un roces ae desprindere, de detaşare, pentru a-şi p u t e a releva configuraţia proprie, nităţile sincretice, bazate pe nediferenţiere, au început să se destrame cu încetul, lăsînd loc unui lung efort de investigare a specificităţuor. ca şi a unităţilor sintetice, bazate, în acelaşi timp, pe diferenţieri specifice. Frumosul a avut. din acest p u n c t de vedere, o soarta aparte. Desprinderea din valorile sincretice a relevat faptul că el se înfăţişează înainte de orice ca splendoare, adevăr, bine, strălucire, armonie. Dar

B

B

2>7

aceasta nu era suficient, deoarece neîncetat intervenea constatarea că armonia, strălucirea lui, iradiau multilateral ceea ce i-a obligat pe unii să caute neîncetat specificul acestui concept în însăşi asocierea lui cu alte valori. Adeseori exasperaţi de polivalenţa atît de accentuată a frumosului, unii teoreticieni au optat p u r şi simplu pentru o identificare a frumosului cu integrarea armonioasă a părţii într-un întreg ca fiind accepţia lui cea mai largă. Este un proces foarte semnificativ pentru soluţiile extreme la care s-a recurs în momentele cînd, dezvăluindu-şi corelaţiile infinite, frumosul se sustrăgea de fapt oricărei definiri. Detaşîndu-se din convieţuirile sincretice, armonia proprie frumosului n-a p u t u t să prospere, să se menţină intr-o izolare absolută. Ea şi-a extras, în continuare, seva din spectrul multicolor al u n o r corelări şi asociaţii. Una dintre cele mai fructuoase încercări este tocmai aceea care asociază idealul de f r u m o s cu perfecţiunea, armonia, adevărul şi binele divin. Unii au p r o p u s chiar o eliminare a conceptului de frumos, pentru a fi înlocuit cu cel de perfecţiune. Alţi teoreticieni, f ă r ă a recurge la .această eliminare, au tins să definească esenţa frumosului ca fiind însăşi perfecţiunea. In această ordine ae idei, unii subliniază că a da f o r m a lucrurilor în conformitate„ţu legile frumosului înseamnă a da întotdeauna obiectului m ă s u r a care-i este inerentă. In fond, realizarea măsurii inerente înseamnă tocmai năzuinţa de a realiza perfecţiunea. Printre teoriile secolului al XX-lea legate de f r u m o s amintim formula lui R. Bayer, care propune definirea sentimentului de frumos ca "lirism al perfecţiunii". T u d o r Vianu a sugerat mereu că esenţa frumosului artistic vizează armonia pe care o degajă perfecţiunea. Mulţi nu s-au p u t u t sustrage intuiţiei că, în intimitatea sa, frumosul implică ceva din structura perfecţiunii, armoniei şi binelui. Dacă unitatea dintre f r u m o s şi perfecţiune n-a putut fi niciodată repudiată cu totul, în mod irevocabil, întîlnim a d e s e o n acum un unghi negativ, critic, necontormist, care a tins în mod eronat să elibereze frumosul de sub tutela absolută a unui echilibru static, a u n o r armonii olimpiene. Modurile de existenjă ale frumosului sînt, fireşte, multiple. Două sînt însă domeniile unde se manifesta cu deosebită pregnanţă: în n a t u r a şi în a r t ă . S-au constituit, astfel, două concepte distincte, îndelung discutate: conceptul de f r u m o s natural şi conceptul de f r u m q s artistic. Intre interpretarea acestor două concepte au existat frecvente disensiuni. îndeosebi sistemele clasice germane, conservatoare în promovarea ideii primordialităţii demiurgice a spiritului, n-au acceptat recunoaşterea unui f r u m o s natural, care presupune unele coordonate independente de corelaţia unei conştiinţe sau chiar capabile să o influenţeze. Limitînd obiectul esteticii la frumosul artistic, ele au pornit. în general, de la considerarea deosebirilor existente îijtre frumosul artistic şi cel n a t u r a l SUD r a p o r t u l gradului de perfecţiune, de puritate. In ansamblu, pentru aceste doctrine, frumosul natural este imperfect, impur, de unde necesitatea frumosului ideal, artistic pentru a se obţine perfecţiunea. De aici s-a născut ideea superiorităţii frumosului artistic şi a inferiorităţii celui din natură. Această teză se înscrie de fapt pe fundalul unei problematici cu mult mai ample privind superioritatea artei ideale a s u p r a frumosului naturii reale. Reacţia împotriva acestei idei a fost proclamarea superiorităţii frumosului naturii asupra frumosului artei. S-a constituit astfel o pendulare polemică. Dacă frumosului artistic nu-i poate fi contestată p r e g n a n ţ a expresivităţii creative, ideea superiorităţii artei faţă de n a t u r ă s-a alimentat uneori excesiv din esenţele p u r e ale lui Platon sau din transcendlentalismul activ kantian. Iar pe realiştii â outrance (cei care p r o c l a m a u invariabil şi nenuanţat superioritatea naturii asupra artei) unii i-au denumit sugestiv şi ironic "realiştii terre ă terre". Dacă de la Platon şi Aristotel încoace,, conceptul de frumos a revenit constant în majoritatea marilor sisteme de estetică, iar in primele 3-4 decenii ale sec. al XX-lea studiile despre acest concept sînt încă frecvente, în ultimele decenii ale veacului nostru, problema frumosului pare a se rarefia IN M O D ALARMANT. Şi totuşi este vorba de o criză care a r putea Fi definită ca atare. Cei care vorbesc de o criză categorică a frumosului, formulează această opinie din perspectiva unei stări de fapt in care ipostazele frumosului devin absurde şi sînt din ce în ce mai mobile. Ceea ce a p a r e d r e p t o criză nu constituie altceva decît o accentuare a lipsei de REZONANŢA cu sfera gigantică de forţă a Marii Puteri Cosmice T R I P U R A SUNDARI. GENIU = d a r moştenit din altă existenţă, însuşire, capacitate ment^Jă excepţionala de creaţie într-un domeniu de activitate producătoare de valori. In antichitate, prin geniu se înţelegea ţ după cum mărturiseşte Socrate, în faţa tribunalului din Atena, acel glas divin, lăuntric ce călăuzeşte traiectoria existenţiala a oamenilor deosebiţi. Mai tîrziu prin geniu s-a înţeles vocaţia unică pentru realizarea unor opere care să stea sub semnul perfecţiunii, concurînd chiar natura. Cu o atare accepţiune vom întîlni termenul de geniu în textele kantiene. Utilizat abuziv de către romantici, în secolul trecut, termenul de geniu p a r e căzut astăzi în desuetudine. Atunci cînd este totuşi utilizat, el desemnează, de obicei gradul cel mai înalt de înzestrare n a t u r a l ă a

2>8

cuiva, cu ingeniozitate, fantezie, inteligenţă, capacitate de înţelegere a profundelor rosturi ale lumii, d ă r u i r e de sine, sensibilitate, intuiţie în vederea realizării u n o r opere e x t r a o r d i n a r de valoroase. G R A H A = cel care cunoaşte sau, cu alte cuvinte, cunoscătorul. „ UU!> I = reacţie spontană, cvasireflexă exprimînd, datorită rezonanţei lăuntrice globale, plăcerea sau neplăcerea estetică în faţa operei de artă sau a realităţii. C o m p o n e n t ă a atitudinii estetice, gustul ţine de gradul de dezvoltare psihică şi de nivelul de evoluţie spirituală pe care il are in realitate orice fiinţă u m a n ă fără ca aceasta să anuleze faptul că luciditatea, raţiunea, idealul, au şi ele un rol orientativ, în ultimă instanţă, chiar dacă nu întotdeauna conştient în reacţia de gust. Cunoscutul dicton de gustibus non disjputandum est se referea mai ales la gust în sensul restrîns al cuvîntului (faţă de mîncaruri, culori, mirosuri şi exprimă rezonanţele lăuntrice cu anumite aspecte sau energii subtile p r e d o m i n a n t e ce deja exista în noi şi ne C O N D I Ţ I O N E A Z Ă R E A C Ţ I I L E ) d a r , extins, el nu este valabil decît în măsura in care subliniază caracterul individual şi imposibilitatea de a impune gustul prin măsuri exterioare. Gustul a a p ă r u t în procesul dezvoltării şi evoluţiei Fiinţei umane. In fapt, gustul, deşi intim legat de s t r u c t u r a psihică p r e d o m i n a n t ă şi de formaţia spirituala a Fiinţei umane, deşi eminamente subiectiv, relativ, schimbător, dacă evoluăm spiritual, gustul nu poate fi conceput în a f a r a determinărilor mediului, grupului social, modelor şi influenţelor subtile de tot felul (receptate p r i n R E Z O N A N Ţ A ) p e care fiinţa le suportă, a stadiului său de dezvoltare, a educaţiei sale generale şi individuale. In ansamblul gustului unei epoci pot fi distinse tendinţe, trăsături comune determinate în strînsă legătură cu stilurile sau curentele artistice dominante, teren pe care opţiunile preferenţiale individuale se înscriu şi se confundă într-o gamă extrem ae variata şi n u a n ţ a t ă . Nu se p o t fixa n o r m e ale gustului (deoarece acesta depinde de gradul ae evoluţie spirituala, reală pe care îl prezintă o fiinţă u m a n ă la un moment dat) d a r se poate observa că, deşi aproximativă, superficială, bazată mai mult pe intuiţie decît pe raţiune, judecata de gust este prima treaptă a unei judecăţi de valoare, exprimînd o atitudine axiologică determinată, care se înscrie în ansamblul unui sistem de valori datorită naturii ei apreciative şi ierarhizatoare. După Kant, j u d e c a t a de gust nu este altceva decît simţămîntul provocat de jocul liber dintre facultăţile de cunoaştere, adică dintre intelect şi imaginaţie. ICCHA S H A K T f = Forţa e x t r a o r d i n a r ă , divină a voinţei care acţionează asupra evenimentelor şi a aparentelor întîmplări care ; atunci cînd se produc, sînt numite de cei ignoranţi coincidenţe. Acest fenomen este posibil să se producă cu uşurinţă mai ales în stadiile avansate de YOGA, d a r nu a r trebui să fie angrenat niciodata din motive egoiste, inferioare, ci numai m mod benefic şi total detaşat în beneficiul altora, mai ales pentru a elimina suferindele. In concluzie, putem spune ca I C C H A SHAKTI este Puterea irezistibilă, divină a vomţei. Prin amplificarea acestei energii subtile în a u r ă a p a r e o stare de supraconştiinţă care determină corpul fizic şi corpul astral să opereze în armonie de fază p e n t r u a produce anumite fenomene p a r a n o r m a l e . IDEAL = (prin r a p o r t a r e antinomică Ia real,, în sens general) reflectare perfectă a ceea ce există în lumile superioare invizibile şi este perfect, IDEALUL este, mai ales, considerat un model a ceea ce a r trebui să fie cel mai înalt grad de desăvîrşire ce exprimă frumuseţea şi armonia divină şi care poate fi atins într-un domeniu dat.

un rol activ în acţiunea asupra acestuia, avînd o funcţie mobilizatoare. Originea oricărui fel de ideal este legată de procesul complex al distingerii dintre gîndul elevat (inspirat, sublim) şi faptă, a e dobîndire de către om a capacităţii de a-şi reprezenta mintal, transfigurat şi extatic realul spiritual, sublim, DIVIN, de adecvare a acestuia la realitate, ceea ce presupune capacitatea de a acţiona pornind de la un scop (distincţia dintre arhitect şi albină constă tocmai în capacitatea celui dintîi de a-şi imagina creator, ideal, acţiunea viitoare, de a clădi în conformitate cu un p l a n , cu un proiect). Idealul, în general, nu este d o a r de n a t u r ă raţională, logică şi in acest sens el se deosebeşte de idee. incluzînd o reprezentare subtilă, sublima, concret-senzorială, de obicei colorată şi afectiv (Kant spunea că "idealul e reprezentarea sublimă a unei fiinţe particulare adecvată unei idei"). Idealul se deosebeşte şi de a d e v ă r în sensul că cel de-al doilea priveşte mai ales realitatea şi lumea aşa cum este şi că anticipările pot fi adesea şi false sau irealizabile, ca în cazul utopiilor. Idealul este într-un sens o valoare d a r într-altul el este doar modelul acesteia, u r m î n d să călăuzească procesul de creaţie axiologică şi să devină -criteriul principal de valorizare. Idealul lăuntric trebuie să fie într-o strînsă relaţie cu idealul DIVIN în toată complexitatea formelor acestuia (filosofic, spiritual, cognitiv şi religios). In operă nu a p a r

59

idealuri în genere iar .diferitele sale forme nu se prezintă ca atare ci topite în însăşi substanţa artistului. în realitate, idealul artistic nu rămîne neutru ci include, în modalitate specifică, uneori după o prelucrare sensibilă, sensurile esenţiale ale acestora, astfel încît în mod mediat, el exprimă anumite atitudini şi determină sensul creaţiilor respective în contextul spiritual ae ansamblu. Idealul estetic este o reprezentare cu sens apreciativ sau normativ a ceea ce, respectiv, este sau trebuie să fie f r u m o s sau urît, agreabil sau dezagreabil, plăcut sau neplăcut. El există concretizat în valori estetice deja existente. Idealul estetic este un model imaginativ în care concret-sensibilul se îmbină în diferite proporţii cu afectivul şi raţionalul, în care viziunea realului este plenar transfigurată şi spiritualizată, marcată de patosul uman subiectiv inclus în atitudinea estetica, d a r şi de determinarea cosmică obiectivă. El nu trebuie deci înţeles ca o schemă conceptuală rigidă care a r călăuzi creaţia, precum ipoteza în ştiinţa ci ca o esenţă arhetipală ultima a realităţii DIVINE din care s-ar naşte toate a u p a cum considera Hegel. Surprinzînd specificul idealului estetic, recunoscmd chiar variabilitatea sa, Hegel va r ă s t u r n a raportul real, conferindu-i în spiritul idealismului absolut, caracterul determinant (ideea de f r u m o s este după el "o totalitate de.diferenţe esenţiale, diferenţe care trebuie să iasă la iveală ca atare şi să se realizeze. în ansambul lor le putem numi forme particulare ale artei ea dezvoltare a ceea ce rezidă în conceptul idealului şi parvine la existenţă prin intermediul artei. Prin u r m a r e , generalitatea reprezentării artistice nu este determinată aici din exterior, ci în ea însăşi p r i n propriu ei concept"). în viziunea idealistă, idealul este rezultatul experienţei sublime, particulare, individuale, care exprimă o legătură cu realitatea DIVFNA. Realitatea structurii sale face ca idealul frumosului să fie în acelaşi timp spontan şi conştient, relativ şi absolut, concret-DIVIN şi general-uman, stabil sau dinamic, existent sau dorit, proiecţie în ţrecut sau anticipare imaginativă, practica artistică îndeosebi subliniind cu precădere una sau alta dintre trăsăturile sale polare. Specific evocării frumosului este în genere o pondere m a r e a spontaneităţii dar şi aspiraţia către universalitate şi DIVIN, străduinţa de a s u r p r i n d e în esenţa umana ceea ce este general, caracterul sugestiv şi expresiv al reprezentării d a r şi faptul că ea semnifică realul DIVIN şi are forţă uriaşă de influenţare a s u p r a sensibilităţii. T r ă s ă t u r a principală a evocării frumosului o constituie caracterul esenţializator expresiv, faptul ca aceasta tinde spre o selecţie a idealului de diferite tipuri p e care le exprimă sintetic. în acest sens, idealul frumosului e un fel de ideal al idealurilor, ceea ce îl impune cu o forţă superioară conştiinţei. I D E A L I Z A R E ŞI T R A N S F I G U R A R E = proces prin care anumite aspecte ale realităţii sau s t a n ale conştiinţei p r e l u c r a t e de aspiraţia noastră dobîndesc o însuşire ideală, transfiguratoare, starea sublimă rezultată nemaiaparţinînd lumii obiectuale sau evenimenţionale de unde ea emerge, ci avîndu-şi determinarea în ea însăşi, fiind independentă de aceasta, ca o aparenţă de ordinul arealităţii, ca o prezenţă concretă exclusiv în planul spiritualului. Mijloacele transfigurării şi ale idealizării diferă de la o fiinţă la alta. Astfel procesul transfigurării renunţă la unele sau altele din aspectele şi calităţile realităţii şi se adresează numai simţurilor superioare (văzul şi auzul), foloseşte numai acele aspecte sublime care solicită in mod extatic simţurile. Eliminarea accidentalului urît şi reţinerea esenţialului frumos, a necesarului, a raţionalului, pe baza selecţiei valorice a aspectelor tipic umane ale modelului şi reprezentarea mentală a acestora prin focalizarea asupra acelor ideale caracteristice, sublime, specifice, pregnant individuale constituie unul din principalele mijloace ale idealizării şi t r a n s f i g u r ă m în orice situaţie şi mai ales în A M O R . I N E F A B I L = calificativ dat stărilor ample şi complexe ce se referă la acea delectare sublima ce nu poate fi formulată în cuvinte: o delectare nespusă, negrăită. Prin acest rest pe care nu-1 poate cuprinde discursul explicit despre o anumita stare esenţială, se înţelege ceea ce, de exemplu, Leibniz spunea că este un "nescio-quid", iar Bounours un j e ne sais quoi" ţ un "nu ştiu ce şi nu ştiu c u m " , indicibil, care creează tocmai specificitatea farmecului sublim. I N S P I R A Ţ I E = stare specifică de rezonanţă şi comuniune interioară ce conduce la o anumita trăire sublimă, acţiune sau idee prin imprimarea unui sens al entuziasmului, al asocierilor sau al revivificării experienţei subiectului creator. Starea de inspiraţie se caracterizează prin autorevelarea. în plan subiectiv, a u n o r trăiri subiacente, reprezentînd o condiţie psihică favorabilă actului de creaţie, motiv care l-a făcut pe Platon să o conceapă pe drept cuvînt, în termeni mitologici^ ca mesaj al divinităţii de care inspiraţii se Iasă pătrunşi în profunzimile fiinţei pînă la transa extatică, oraculară. De fapt, inspiraţia se asociaza cu capacitatea extraordinară de invenţie, prilejuind, într-un proces psihic complex, descoperirea u n o r legături noi atît în realitatea reflectată, cît şi intre mijloacele acestei reflectări. Aparenţa inspiraţiei este aceea a dezlănţuirii s p o n t a n e t s u b impulsul unor factori misterioşi, fapt adeseori explicat de căile mistice, abisale, intuitive; în realitate starea de inspiraţie corespunde unei

40

acumulări, pregătiri şi concentrări, ea implicînd chiar şi elementul volitiv. Sursa ei principală ramine conţinutul depozitat în diferite straturi subtile ale fiinţei şi reactivat potrivit unui scop artistic, sau independent de el. Exagerarea factorului spontan al manifestării inspiraţiei a dus la mitizarea ei, la relativizarea actului de exprimare artistică şi la subaprecierea sau chiar negarea elementului raţional, volitiv care determină fenomenul de rezonanţă ce face cu putinţă inspiraţia. Pentru Schopenhauer, inspiraţia era prilejul contactului cu lumea subtilă eterna a Ideilor DIVINE, iar pentru Nietzsche, expresia beţiei dionisiace născătoare a creaţiilor geniale. Curentele clasice, iluministe, au subordonat inspiraţia faţă de raţiune în teoria creaţiei şi a funcţiei educative a artei, în timp ce romanticii i-au exaltat virtuţile onirice şi imaginative. I N T R O P A T I E = concept dominant din primele decenii ale secolului nostru, care înseamna "a simţi in (sich einfiihlen") şi care desemnează rezonanţa psihică şi mentală, proiectarea şi t r a n s p u n e r e a noastră simpatetică în obiectele j i fiinţele exterioare. Prin intropatie trăim telepatic şi interpretăm eurile altora d u p a propriul nostru eu, trăim prin consonanţă mişcările, gesturile, sentimentele şi gîndurile lor, cu alte cuvinte personificăm obiectele, le dăm viaţă, pornind de la cele mai simple elemente (linie, culoare, formă) ajungînd pînă la manifestările sublime ale naturii şi artei. Intropatia înseamnă a proiecta asupra obiectelor şi fiinţelor ceea ce sîntem noi, cu o asemenea fervoare încît în timpul contemplaţiei t r a n s f i g u r a t o a r e să nu mai avem conştiinţa separării. Explicaţia ultimă a acestui fenomen subtil şi a procesului prin care proiectam simţămintele noastre subiective asupra fiinţelor şi obiectelor externe se află in fenomenul ae R E Z O N A N Ţ A şi in imboldul panteistic înnăscut de a ne contopi cu 1 universul. Intropatia constă din doi factori: pe de o parte un sentiment (iubirea, melancolia, dorul) ce există in noi şi, pe de alta, o proiectare a acestui sentiment asupra unui obiect sau fiinţă aptă să exprime viaţa noastră spirituală. Noi t r a n s f e r ă m astfel în mod constant fiinţei sau obiectului perceput experienţa activităţii noastre subiective. Obiectele sau fiinţele încărcate de noi cu o energie dătătoare de sens şi semnificaţii au deci o viaţă internă pe care le-o infuzăm noi. Conţinutul fiinţei sau a obiectului astfej încărcat dobîndeşte o n a t u r ă sufletească amplă şi bogată înrudită cu a noastră şi determină auto-obiectivarea eului nostru în lumea externă. Pozitiv f r u m o a s e a r fi acele lucruri şi fiinţe care provoacă o cît mai bogată obiectivare a noastră în ele, iar negativ frumoase, acele lucruri sau fiinţe ce nu favorizează această tendinţă a noastra de autoproiecţiune vitală. R a p o r t a r e a nostră t r a n s f i g u r a t o a r e la anumite fiinţe _sau obiecte depinde, a ş a d a r , numai de capacitatea noastra de a intra în R E Z O N A N Ţ A cu ele. D a r nu orice intropatie este şi sublimă. Spre deosebire de intropatia p r a c t i c a (de exemplu, simpatia resimţită cînd privim un prieten), intropatia t r a n s f i g u r a t o a r e implică problema adevărului şi falsului şi poate fi simţită în contemplarea sublimă numai atunci cînd sîntem complet eliberaţi a e interesele practice m ă r u n t e ale vieţii cotidiene. F e n o m e n u j intropatiei are meritul de a fi pus în lumină importanţa conţinutului energetic subtil şi totodată ireductibilitatea şi complexitatea sentimentului transfigurator, a subiectivităţii înconjurate de o imensă lume de energii subtile, de bunuri şi valori pe care trebuie să le aprecieze şi să le integreze p r i n R E Z O N A N Ţ A . Prin intermediul intropatiei,realizăm că judecata ae valoare este dependentă şi de obiect sau fiinţă, ea trebuind să exprime nu păreri personale, a r b i t r a r e , ci evaluarea cerută de obiect şi adecvată datorită R E Z O N A N Ţ E I lăuntrice numai lui. J A G R A T = una din cele p a t r u AVASTHA. J A G R A T corespunde stării de conştiinţa numita adeseori veghe în care omul gîndeste şi acţionează in mod obişnuit atunci cînd a ieşit din somn. Este starea comună de conştiinţă care se serveşte de inteligenţă pentru a percepe şi a aprecia lucrurile şi aspectele exterioare: ea este o stare care se caracterizeaza printr-o extrovertire a simţurilor şi a gîndurilor. Prin J A G R A T A AVASTHA se înţelege perceperea celor patru stări de conştiinţă: J A G R A T . SVAPNA (conştiinţa stării de somn sau onirică), SUSHUPTI (starea de somn p r o f u n d fără vise) şi TURIYA (literal "a p a t r a " stare). • KALA = literal " t i m p " . Un alt nume atribuit lui YAMA, zeul morţii. In ATHARVA VLDA, timpul ca energie misterioasă este invocat ca fiind la originea şi totodată stăjjînul t u t u r o r lucrurilor: "el este cel care face să a p a r ă şi p e r m a n e n t îmbrăţiseaza lumile. El este tatăl t u t u r o r lucrurilor şi fiinţelor. Cu excepţia lui D U M N E Z E U ( S U P R E M U L A B S O L U T ) n u e x i s t ă nici o f o r ţ ă s u p e r i o a r ă lui. In V I S H N U P U R A N A , B H A G A V A T A P U R A N A ş i ' P A D M A P U R A N A se p o a t e citi că

BRAHMA se manifestă cu a j u t o r u l lui K A L I SUD forma timp ului. Totuşi P U R A N E L E nu consideră timpul ca un element originar. In BHAGAVAD-GITA, KR ISHNA spune "Eu sînt de asemenea T i m p u l " . KAMA = Dorinţa senzuală, aspiraţie, poftă sexuală.

H

în RIG VEDA dorinţa este prezentă ca fiind prima veleitate (pretenţie) de manifestare a Absolutului: "Dorinţa care a luat naştere în El este sursa conştiinţei, pe care sfinţii şi chiar înţelepţii au descoperit-o în adîncul inimii lor. Dorinţa este forţa care determina căutările şi ea este aceea care uneşte Fiinţa Absolută (SUPREMUL DIVIN) cu lumea fenomenelor". K A M A K A L A = act sexual cu transfigurarea reciprocă a celor doi iubiţi şi care este realizat in întregime p r i n continenţă. In TANTRA defineşte M A I T H U N A prin intermediul căreia se echilibrează aspectul static (-) şi dinamic (+) al energiei (SHAKTI) lui SHIVA. KRIYA S H A K T I . Deşi literal înseamnă "puterea extraordinară a acţiunii", ea a a j u n s totodata sa însemne "acţiunea energiei subtile a minţii sau, cu alte cuvinte, I iL a rimfur'"" —M gindiru. mod sp< , , , , producînd rezultate ce p a r la prima vedere a fi miracole, deşi acestea sînt de î a p t efecte pormale sau consecinţe fireşti ale concentrării mentale intense şi ale meditaţiei p r o f u n d e . In concluzie, putem spune că K R I Y A SHAKTI, este puterea divina a acţiunii; creativitatea eficientă p n n care lumea îşi începe existenţa şi prin care ea este menţinută în limitele legii divine. KUBERA - Forţa stăpînitoare a spiritelor benefice ale adîncurilor, zeu al comorilor şi Dojgaţnlor. L I B E R A R B I T R U (cf. lat. liber "liber", "nestînjenit"). Termenul desemnează^ în accepţiunea yognina^ tiDertatea absolută a fiinţei, libertate metafizică ce se exprima prin posibilitatea oricărei alegeri în cadrul destinului propriu (KARMA) sau prin suspendarea nedefinită a alegerii pînă la indiferenţă (libertatea indiferenţei). Liberul arbitru p r e s u p u n e existenţa la fiinja u m a n ă a unei independenţe absolute, posibilitatea deplină a individului de a alege f a r ă să ţină cont de factori exteriori, de intervenţia lor în existenţa persoanei. Expresia de "liber a r b i t r u " se referă la una dintre accepţiunile noţiunii de libertate în gîndirea filosofică yoghină: în această accepţiune, libertatea a p a r e ca o forţă infinită al cărei suport unic este,ŞINELE N E M U R I T O R (ATM AN) ce se manifesta nebănuit p r i n voinţa individului. Şinele S U P R E M (ATM AN} este singurul în stare să aleagă şi sa r ă s p u n d ă de orice alegere, indiferent de solicitări şi exigenţe exterioare. Liberul a r b i t r u devine (pentru fiinţa u m a n ă care îl angrenează cît mai des) o putere absolută de alegere, desemnîna capacitatea u m a n a divină intrinsecă de a hotărî a s u p r a unei anumite modalităţi de acţiune, independent de seria determinărilor necesare exterioare. Concepţia YOGHINĂ despre liberul a r b i t r u nu exclude cunoaşterea şi interiorizarea necesităţii. Această concepţie operează, de fapt, o libertate reală, integrată în L E G I L E DIVINE ale Macrocosmosului, întrucît Y O G H I N U L nu neagă, la nivel subiectiv, necesitatea (în sensul că urmăreşte să ţină cont de ea) deoarece el este pe deplin conştient că nu p o a t e evita în mod real şi obiectiv influenţa şi implicaţiile necesităţii în actele şi alegerile sale decît recurgînd la anumite planuri superioare, divine ale manifestării care fac posibilă transcenderea acestor necesităţi (a se vedea în această direcţie exemplul MIRACOLULUI). Necesitatea negată în mod prostesc nu este necesitate desfiinţată. In acest sens, H E G E L considera că efectele libertăţii egotice de tip satanic sau demoniac nu sînt niciodată pozitive In perspectiva tulburării psihopatologice, criteriul liberului a r b i t r u poate funcţiona în mod FALS d r e p t criteriu ae alegere la o persoană nevrotică, la care alegerile sînt provocate de un scop fictiv, p r i n t r - o convertire imaginară sau o deghizare a dorinţei; aceste alegeri implică imatiiritatea afectivă şi ascund, în m a j o r i t a t e a cazurilor^ o puternică dependenţă, care se exercită în plan inconştient, răspunzind unei necesităţi inconştiente L I B E R T A T E (cf. lat. libertas) = determinare fundamentală, definitorie pentru existenţa u m a n a , atribut al comportamentului conştient, motivat subiectiv de scopuri şi aspiraţii, avînd d r e p t corelate esenţiale necesitatea şi legităţile obiective din n a t u r ă şi din M Â C R O C O S M O S . Multă vreme, gîndirea filosofică a interpretat abstract-metafizic relaţia dintre libertate şi necesitate, ca opoziţie absolută între un atribut al Eului şi mecanismul a p a r e n t orb, implacabil, al Naturii. Opunerea a două entităţi hipostaziate Eul liber şi Natura guvernată de necesitate - determină o dispută principial insolubilă discursiv, in care se î n f r u n t ă : pe de o parte, conceperea voluntaristă a libertăţii, ca sfidare £i anihilare ontologică a necesitaţii, brin spontaneitatea neguvernată de legi "mecanice" a liberului a r b i t r u , Şinele SUPREM (ATMAN) fiintf suveran într-un domeniu distinct al fiinţei ("mai înalt" sau "mai adine" decît aparenta platitudine a cosmosului natural); pe de altă parte, înţelegerea limitat-fatalistă a libertăţii, ca r e n u n ţ a r e contemplativă la lupta inegală cu destinul (KARMA) implacabil, pe care Eul - recunoscîndu-se învins în pianul cauzalităţii - îl depăşeşte prin demnitatea spirituală a reflexivităţii împăcate cu s i n e

42

Ieşirea din această dilemă începe a se î n t r e z ă r i odată cu primele î n c e r c ă r i de înţelegere p r o f u n d ă a r a p o r t u l u i d i n t r e libertate şi necesitate; S P I N O Z A , L E I B N I Z , K A N T dezvoltă ideea că libertatea nu poate fiinţa ca absenţă totală a necesităţii, f ă r ă de c a r e cosmosul redevine haos, în c a r e totul se s u p u n e h a z a r d u l u i imprevizibil şi iraţional. L i b e r t a t e a este deci c o n c e p u t ă ca necesitate i m a n e n t ă , ca a u t o d e t e r m i n a r e a omului prin i n t e r m e d i u l voinţei călăuzite de Şinele S U P R E M ( A T M A N | ce se m a n i f e s t ă prin raţiune. Perspectiva r a p o r t ă r i i metafizice a Eului faţă a e N a t u r a este integrată, iar N a t u r a este concepută ca un u n i v e r s g u v e r n a t de o necesitate riguroasă şi a t o t c u p r i n z ă t o a r e . In această viziune, locul şi rolul ontologic al libertăţii nu p o a t e fi decît slab - o f o r m ă a p a r t e de necesitate, d a r nu " o a r b a ' , ci conştientă. " O a r b ă e p e n t r u cel prost necesitatea - s p u n e a H E G E L - î n t r u c î t nu este înţeleasă". Punct culminat al filosofiei m o d e r n e , concepţia hegeliană este e x p r i m a t ă în celebra teză a "Logicii": "Acest a d e v ă r al necesitaţii este deci l i b e r t a t e a " . Iată principalele caracteristici ale acestei i n t e r p r e t ă r i : î n . p r i m u l rind, libertatea admisă ca atri.but al fiinţei în genere, premisele ei fiind c ă u t a t e în n a t u r ă . Proiectat pe f u n d a l cosmic, Eul a p a r e m ă r u n t şi neînsemnat în sine, d o b î n d i n d o divină d e m n i t a t e ontologică a p a r t e , întrucît eşte a c t o r u l scenei finale a devenirii cosmice, c h e m a t să desăvîrşească planul ascuns al lui D U M N E Z E U ce g u v e r n e a z ă î n t r e a g a fire. In al doilea rina, dat fiind că singularitatea existenţiala a omului se a r a t ă a fi spiritul, a t r i b u t u l libertăţii se exprimă prin p u t i n ţ a de înţelegere p r i n concept a necesitaţii: în acjiune, Eul r ă m î n e d o m i n a t a e o legitate implacabilă, d a r este pe deplin liber, întrucît îşi face, prin gîndire. din această legitate o n o r m ă i n t e r i o a r ă . In acest fel, a d î n c i r e a libertăţii devine exclusiv o chestiune d e a p r o f u n d a r e a cunoaşterii obiective. Filosofia Y O G A a d u c e unele clarificări esenţiale statutului ontologic al libertăţii: -Aceasta este privită ca a t r i b u t definitoriu p e n t r u condiţia divină a fiinţei u m a n e , ca e m e r g e n ţ ă a unei stări s u p e r i o a r e existenţiale, odată cu d e t a ş a r e a omului de n a t u r ă , prin practica Y O G A care accelerează evoluţia s p i r i t u a l ă . - L i b e r t a t e a este înţeleasă ca d e t e r m i n a r e a existenţei integrată în armonia legilor divine ce există în M A C R O C O S M O S . constituite de înţelepciunea lui D U M N E Z E U şi reflectate în d i m e n s i u n e a atemporală a esenţei u m a n e " (ATMAN), î n t r u p a t e în Eul individual. -Filosofia Y O G A depăşeşte limitele t r a t ă r i i contemplativiste, a esenţei libertăţii, demoDStrind că realitatea ei se afirmă în acţiunea efectivă a omului prin c a r e acesta D A C A V R E A modifică, în m o d conştient, premeditat, realitatea ODiectivă f ă r ă a încălca toJuşi L E G I L E LUI D U M N E Z E U . In perspectiva filosofiei Y O G H I N E , libertatea se manifestă ca d e c l a n ş a r e voită (ce se află p e r m a n e n t la unison cu L E G I L E divine ale firii) a u n o r serii cauzale în d e s f ă ş u r a r e a evenimentelor reale, astfel încît rezultatul acestora - anticipat mental de c ă t r e subiect - să coincidă cu un a n u m i t scop benefic, a r m o n i o s , satisfacînd o nevoie sau realizînd astfel o intenţie a a g e n t u l u i . L i b e r t a t e a p r e s u p u n e a ş a d a r , o serie de condiţii ontologice: -Acţiunea poate fi liberă şi i n t e g r a t ă în D I V I N A a r m o n i e n u m a i în m ă s u r a în c a r e este săvirşită jpe baza cunoaşterii a d e c v a t e a legităţilor obiective din n a t u r ă şi din M A C R O C O S M O S , ceea ce face posibilă o a n t i c i p a r e corectă a efectului benefic declanşat din iniţiativa subiectului de a p u n e în acţiune p r i n R E Z O N A N Ţ A a n u m i t e energii subtile din M A C R O C O S M O S . -Subiectul este pe deplin liber î n t r u c î t a r e posibilitatea efectivă de a opta în faţa u n o r alternative practice, alegerea unei strategii acţionale, fiind ghidată de a n u m i t e criterii valorice a s u m a t e de c ă t r e fiinţa u m a n ă în calitatea sa de agent şi în virtutea p r o p r i u l u i său d i s c e r n ă m î n t axiologic. Aceasta p r e s u p u n e responsabilitatea subiectului (prin K A R M A u l t e r i o a r ă ce va a p a r e mai d e v r e m e sau mai tîrziu) ca un alt corelat necesar al libertăţii. C o n c e p t u l de l i b e r t a t e constituie f u n d a m e n t u l categorial al delimitării, în diferite perspective teoretice, a semnificaţiilor p a r t i c u l a r e atribuite libertăţii m o r a l e , spirituale etc. înţelegerea libertăţii p r i n p r i s m a relaţiilor sale cu necesitatea obiectivă, c u n o a ş t e r e a şi acţiunea, cu n o r m a t i v i t a t e a întemeiată valoric şi cu responsabilitatea, f u n d a m e n t e a z ă ideea metafizică a libertăţii absolute, ca totală absenţă a oricărei d e t e r m i n ă r i la nivelul S I N E L U I S U P R E M (ATMAN), d e m o n s t r i n d totodată că în existenţa u m a n ă c o n c r e t ă , d e t e r m i n a t ă d e K A R M A , nu este posibilă decît o libertate relativa, ale cărei limite se lărgesc c o n t i n u u , odată cu progresul spiritual, p e m ă s u r ă ce forţele divine ascensionale ale Fiinţei cuceresc un spaţiu a e m a n i f e s t a r e din ce în ce mai c u p r i n z ă t o r şi divers, atît în controlul eficient al naturii, cît şi în i n t e g r a r e a conştientă şi c o n t i n u ă a energiilor divine din M A C R O C O S M O S . L I B E R T A T E M O R A L A . P r o b l e m a libertăţii morale nu poate fi înţeleasă decît în s t r î n s ă legătură cu rezolvarea unei p r o b l e m e mai vaste, aceea a r a p o r t u l u i d i n t r e

necesitatea care guvernează viaţa la nivel M A C R O C O S M I C şi libertatea indivizilor care o compun. In concepţia yoghina v în M A C R O C O S M O S , ca şi în natură, acţionează legi obiective. Aşa se explică faptul ca manifestarea macrocosmică nu are loc haotic, ci întrun mod determinat, necesar. Recunoaşterea acţiunii legilor cosmice obiective face din istoria u m a n ă un apendice al unei istorii mai vaste, a naturii. Istoria umană îşi are specificul ei ce decurge din faptul că la făurirea ei participă oameni înzestraţi cu conştiinţă şi voinţă, care îşi pun a m p r e n t a asupra dezvoltăm acesteia, reuşind chiar să-i modifice în esenjă mersul. Necesitatea macrocosmică determină un cadru general de evoluţie care lasa deschise multiple posibilităţi de realizare. Libertatea oamenilor constă tocmai în cunoaşterea acestei necesităţi ^i a posibilităţilor deschise de ea. G r a d u l de cunoaştere a necesitaţii, dublat de acţiunea in conformitate cu ea, reprezintă indiciul gradului de libertate. In aomeniul moralităţii, necesitatea îmbracă forma ansamblului cerinţelor morale manifestate. Libertatea morală stă în posibilitatea individului de a alege în mod conştient între multiplele situaţii generate de acestă necesitate, situaţie care îmbracă forma generală a alternativei bine-rău. Libertatea morală presupune deci reflexie asupra motivelor comportării şi asupra u r m ă r i l o r ei, alegere conştientă care deseori trebuie să se opună pasiunilor josnice, instinctelor, răutăţii, mobilurilor accidentale şi superficiale. O persoană se simte liberă din punct de vedere moral cînd manifesta stapînire de sine, poate rezista tentaţiilor efemere, atrăgătoare, le poate domina pentru a reacţiona în conformitate cu ceea ce n a t u r a divină, umană posedă în ea superior înţelepciune, dragoste şi bun simţ. Desigur că această conformitate cu înţelepciunea şi bunul simţ nu trebuie înţeleasă in sens ascetic. In nici un caz însă, libertatea morala nu p o a t e fi interpretată ca drept al individului de a face orice, de a se comporta oricum, sfidind legile divine generale şi morale acceptate de oameni. Libertatea nu este un concept negativ - cum afirma Schopenbauer -, adică absenţă a oricărui obstacol, posibilitate neîngrădită de nimic de a voi. In conformitate cu sistemul YOGA, libertatea nu rezida în refuz, negare, izolare. Libertatea morală p r e s u p u n e manifestatea activă pe linia deplinei desăvîrşiri spirituale a fiecăruia în acord cu Legile divine ale M A C R O C O S M O S U L U I . Acest lucru este posibil prin asimilarea conştientă a energiilor sublime divine, prin t r a n s f o r m a r e a necesităţii morale exprimată de Legile divine în necesitate ae ordin lăuntric. Necesitatea divină devine libertate în măsura în care individul cunoscînd-o, o aprobă, şi-o însuşeşte, o interiorizează ridicînd-o la rang de for interior, de glas al conştiinţei personale pe care o consultă în momentul alegerii, al hotăririlor pe care trebuie să le ia. LOKA = " L u m e " , diviziune a macrocosmosului după situarea spaţială sau dimensionala, ori după frecvenţa specifică de vibraţie a a n u m i t o r realităţi, zone sau straturi ale acestuia care sînt distincte şi separate astfel prin energiile care se a r a t ă acolo în momentul manifestării; ele există în simultaneitate şi sînt reflectate analogic precis în fiinţă in anumite zone sau nivele ale microcosmosului acesteia (fiind in special perceptibile şi accesibile prin intermediul centrilor secreţi de forţă (CHAKRAS)). Toate aceste "lumi" sau LOKAS sînt clar omologabile în microcosmosul fiinţei u m a n e în anumite "locuri" sau Zone ale acesteia. Prin trezirea j;i activarea acestor Zone sau puncte-focar de corespondenţă în fiinţă, devine posibil sa se p ă t r u n d ă cu uşurinţă în mod direct şi conştient în aceste lumi adeseori s u p r a n u m i t e P A R A L E L E datorită faptului că ele au fiecare o frecvenţă de vibraţie distinctă şi există în simultaneitate în diferitele dimensiuni ale manifestării, întrepatrunzîndu-se totuşi fără să se atingă şi interdeterminîndu-se unele pe altele în mod inefabil. T R I P U R A SUNDARI permite^ printre altele, celui care fuzionează plenar cu sfera sa de forţă, să devină cu uşurinţa conştient de acele lumi fundamentale care în tradiţia înţelepciunii orientale sînt şapte la număr. Există astfel trei lumi (LOKAS) materiale sau fizice s u p r a n u m i t e T R I L O K A . Acestea sint* 1) Sfera Pămîntului ( B H U R L O K A ) ; 2) Spaţiul sau sfera a i n t r e pămînt şi soare (BHUVARLOKA); 3) Spaţiul sau sfera între soare şi steaua polară (SVARLOKA). In afara acestor sfere cunoscute sub numele de T R l L O K A sau cele trei lumi oarecum materiale există şi alte lumi sau sfere de manifestare care se află in alte dimensiuni ale macrocosmosului şi ' c a r e sînt invizible vederii fizice deoarece-au o frecvenţă rapidă de vibraţie imperceptibilă simţurilor obişnuite. Ele sînt aşa-zisele lumi paralele sau lumi "subtile ' accesibile conştiinţei numai prin trezirea anumitor centri de torţă (CHAKRAS) care fac cu putinţă trezirea şi a anumitor simţuri p a r a n o r m a l e ale fiinţei umane. Aceste lumi paralele, subtile sau LOKAS sînt: 4) T ă r i m u l sau lumea celor înţelepţi (MAHARLOKA); ,

5) T ă r i m u l sau lumea celor " P U R I " (JNANALOKA): 6) T ă r i m u l sau lumea celor complet detaşaţi (ŢAPARLOKA); 7) T ă r i m u l ADEVARULUI şi supremului ABSOLUT sau lumea lui DUMNEZEU (SATYALOKA). S A T Y A L O K A este s u p r a n u m i t ă uneori şi sfera lui B R A H M A sau B R A H M A L O K A şi această " l u m e " , odată p l e n a r atinsă^ garantează eliberarea supremă de ciclul renaşterilor şi încarnărilor in lumea fizica, in astral şi în cauzal, făcînd totodată posibilă atingerea stării de nemurire spirituală. M A H A K A L A = literal "Marele t i m p " . Unul dintre aspectele lui SHIVA, considerat ca personificare a forţelor divine distrugătoare a tot ceea ce este rău şi egoist în M A C R O C 0 S M O S . • MANAS = "capacitatea de reflecţie", parte din ANTAHKARANA, "organul specific i n t e r n " . G r a j i e lui MANAS, noi recepţionăm prin inefabilă rezonanţă impresii din lumea exterioara care sînt supuse apoi tui BUDDHI (intelectul discriminativ sau inteligenţa). MANAS ne face să ne îndoim în unele situaţii, ne a j u t ă să luăm decizii şi ne permite să ne t r a n s f o r m ă m deciziile în acte sau acţiuni. M A N O M A Y A KOSHA = cea de-a treia dintre cele cinci teci (KOSHAS) ale fiinţei care m c o n j o a r a Mneie Absolut sau Eul Nemuritor (ATMAN). Ea este considerată a fi teaca gîndirii în şi prin care se manifestă energiile subtile mentale. Această s t r u c t u r ă p n m e ş t e şi înmagazinează toate impresiile şi senzaţiile înregistrate de simţuri. M A N I K I N I = YOGHIN care atins o înaltă fază de fuziune şi comuniune spirituala p n n utilizarea unei M A N T R A , resimţind deja în sine apariţia puterilor p a r a n o r m a l e pe care aceasta le d e t e r m i n ă . La acestă faza yoghinul devine capabil de a transmite ei însuşi altcuiva iniţiere prin intermediul MANTRA-ei în care a atins măiestria. MÂNU = literal " u m a n u l " . Progenitură arhetipală a rasei umane. în legendele tradiţionale ale Orientului ideea de MÂNU a p a r e ca simbol al fiinţei gînaitoare. Intermediar între om şi Dumnezeu, el este caracterizat prin capacitatea de a gîndi care se trezeşte în om (MA1S = a gîndi). După VEDE, MANUS constituie primii legislatori divini care au fixat modul de d e r u l a r e al a n u m i t o r practici de contact cu DUMNEZEU şi al ceremoniilor religioase si spirituale.,în PURANAS, termenul de MÂNU se referă mai ales la cei 14 suverani Macrocosmici succesivi, din zonele eterate (lumile invizibile superioare) de unde ei a j u t ă , inspiră şi orientează viaţa conştientă a oamenilor. MÂNU al epocilor actuale este cel de-al Vll-lea; el se numeşte V A I v A SNATHA (cel născut din Soare). Lui îi este atribuită celebra c a r t e iniţiatica, spirituală MANU-SAMHITA. Ea constituie încă şi astăzi baza religiei şi a comportamentului social al hinduşilor. MULA = rădăcină, origine, bază. NTTYA = literal ' p e r m a n e n t " , " e t e r n " . Realitatea ultimă, Absolutul etern. Acela (YOGHTNUL) care devine una (se identifică perfect) cu această realitate ultimă se numeşte NITYA M U K T A . El a atins suprema şi ultima eliberare. Cel care din dragoste pentru oameni renaşte ulterior p e pămînt pentru eliberarea spirituală a% oamenilor, deşi a atins deja unitatea divina sau starea de NITYA este numit NITYA SIDDHA. perfectul cel etern. Cei mai cunoscuţi NITYA SIDDHA sînt NARADA şi SHUKADEVA. Lui NITYA, Absolutul Divin, i se opune LILA, relativul sau altfel spus manifestarea Absolutului ca ioc efemer al lui Dumnezeu în lumea fenomenală. N U M Ă R U L DE AUR (sau SECŢIUNEA DE AUR, sau P R O P O R Ţ I A DIVINA) = relaţie matematica intre doua lungimi, exprimînd faptul că lungimea cea mai mica se află faţă de cea mai m a r e în acelaşi r a p o r t în care lungimea cea mai m a r e se găseşte faţă de suma ambelor. Obţinem o expresie cît mai apropiată de valoarea n u m ă r u l u i de a u r prin seria de fracţii 1/1; 3/2; 5/3; 8/5..., numită seria lui Fibonacci. Datorită unor proprietăţi geometrice şi matematice neobişnuite ale acestei proporţii, filosofii au văzut in ea^ înca din antichitate (Pitagora, Platon), o chintesenţă a frumosului şi armoniei, aflata, ca relaţie normală şi f u n d a m e n t a l ă , la baza t u t u r o r diviziunilor formei umane, a structurii plantelor, cristalelor sau sistemelor planetare, ta baza proporţiilor operelor arhitectonice şi plastice considerate frumoase, la baza celor mai plăcute acorduri muzicale. Proporţiile geometrice sintetizate de numărul de a u r au fost considerate vreme de secole drept canon sau A R H E T I P artistic. Prin metode experimentale s-a căutat să se demonstreze statistic faptul că n u m ă r u l de a u r r ă s p u n d e mai bine decît orice altă proporţie dezideratelor sensibilităţii estetice a majorităţii oamenilor. Unii iniţiaţi şi yoghini a f i r m ă că n u m ă r u l de a u r reprezintă un " n u m ă r f u n d a m e n t a l al v i e ţ i i c h e i a secretă a oricărei morfologii, atît în a r t ă , cît şi în n a t u r ă . In practica cotidiană, proporţia n u m ă r u l u i de aur, transmisă adesea ca secret de fabricaţie corporaţiilor de arhitecţi şi de zidari, a fost utilizată pentru a se asigura proporţia justă între lungimea şi lăţimea dreptunghiurilor f o r m a t e de ferestre, uşi sau pereţi^de ramele tablourilor sau pagina unei cărţi. L u a t ă ca n o r m ă de creaţie, proporţia n u m ă r u l u i de a u r este ca orice canon, o norma ambivalenţă: ceea ce se conformează acestei norme are calităţi izbitoare de regularitate şi misterioasă armonie iar ceea ce se depărtează de ea

dobîndeşte, în schimb, f r a p a n t e calităţi de patetism şi expresivitate. Mărimea acestei abateri este determinată nu de legi, ci ae sensibilitatea artistului, a epocii şi locului unde ea este considerată valoroasă din mai multe puncte de vedere. Iniţiaţii Orientului consideră că n u m ă r u l de a u r sau proporţia divină este una dintre manifestările evidente în realitatea fizică a sferei cosmice de forţă a lui T R I P U R A SUNDARI. O B I E C T I V A R E = categorie filosofică si estetică studiată de Hegel şi Marx, ce desemneaza acţiunea de t r a n s f o r m a r e practică a forţelor, aptitudinilor, gindirii umane, în produse, în rezultate cu o existenţă obiectivă, în a f a r a conştiinţei omului şi independent de ea. Prin obiectivare, p r i n activitatea creatoare de valori materiale şi spirituale, senzaţia subiectivă capată caracter de realitate obiectivă, fiinţînd independent de subiect, dincolo de subiectivitatea sa. In cadrul procesului depbiectivare. subiectul se cercetează pe sine însuşi, face din sine însuşi obiect de cunoaştere. Prin actul creaţiei, artistul, în mod direct sau indirect, dă expresie materială sinelui său, îşi devine sieşi obiect, ştie să facă din sine însuşi, din trăirile sale, din universul sau interior obiect de investigaţie psihică şi mentală, obiect de desfătare elevată. Arta utilizează frecvent procedeul auto-analizei, introspecţia, prin care autorul se studiază pe sine însuşi, îşi urmăreşte şi cercetează propriile sale stări psihice în vederea valorificării şi reflectării lor artistice. Obiectivarea artistică surprinde în particular sensurile, tendinţele generale, realizează universalitatea adevărului etern. Adevăratul poet ştie să scoată din ceea ce a trăit el ceea ce e al t u t u r o r şi, mai ales, să confere experienţelor lui ceea ce este caracteristic sferei largi a vieţii semenilor săi, să ştie a trăi în numele t u t u r o r oamenilor şi, prin el, să se poată ajunge la starea omului universal. O R I G I N A L I T A T E = una dintre principalele condiţii de a fi ale obiectului de tip artistic şi care se retera la condiţia de unicat a operei de a r t ă , de exemplar fără alt corespondent, de elaborat inedit. Ca element nou în ceea ce priveşte viziunea, în ordinea existentului, ca lucru original, obiectul artistic se defineşte prin gradul său p r o n u n ţ a t aluziv atunci cînd, prin el, căutăm să ne înţelegem pe noi înşine. El constituie din acest punct de vedere, întotdeauna altceva decît lumea banală, direct şi curent cunoscută. El ne invită astfel permanent la transformare, la prefacere, fa corectarea poziţiei noastre în univers, în conformitate cu sensurile noului, armoniosului şi ale frumosului. Prin faptul că reprezintă o nOutate în ordinea existentului, obiectul artistic posedă întotdeauna capacitatea de a ne transporta şi de a ne transfigura cu a j u t o r u l imaginaţiei noastre creatoare, de pe planul realului»existent, pe cel al realului sublim, în devenire. Astfel se explică de ce opera de a r t ă emoţionează, elevează, întreţinînd acel sentiment inefabil de regăsire specifică şi bucurie la simpla ei contemplaţie. Astfel se explică de ce plăcerea artistică se sustrage ideii de consum a obiectului, stăruind doar la nivelul simplei contemplaţii înălţătoare. PANCHA = cinci. PANCHADAS1 = literal "cei 15". Celebru tratat al lui SWAMI VIDYARANYA, discipol al lui SHANKARA, referitor la metafizica din ADVAITA VEDANDA. Conţinutul său este conform cu învăţăturile lui SHANKARA. Lucrarea este împărţită în 15 capitole din care fiecare grupă de cîte 5 tratează o temă diferită. Primele 5 capitole au ca obiect diferenţierea elementelor şi a învelişurilor care înconjoară Şinele etern (ATMAN) aşa cum au enunţat MAHA VAKYAS-urile "marile afirmaţii". A doua serie de 5 capitole tratează despre lumina diferitelor cunoaşteri, iar ultimele 5 capitole, despre fericire (de la fericirea obiectelor la fericirea Sinelui Suprem, trecînd prin fericirea oceanica pe care o face cu putinţă practica YOGA). PASHA = literal " c a p c a n ă ' , "piedică". Tripla legătură a ignoranţei care ne înlănţuie tata de corpul fizic, faţă de un mod eronat de gînaire şi faţa de viaţă. PAVAMANA = curgere liberă a băuturii secrete SOMA, simbol al curgerii neîntrerupte a curentului spiritual purificat în conştiinţă şi a ajutorului pe care îl aduce omului aflat în starea de cautare a spiritualităţii. Această curgere neîntreruptă permite yoghinului să-şi recentreze în mod constant eforturile. PRAKASHA = lumină spirituală, claritate, s t r ă f u l g e r a r e luminoasă şi intens strălucitoare, iluminare. PRANA = literal "respiraţie", "suflu vital". Energie subtilă macrocosmică care p ă t r u n d e , hrăneşte şi conservă corpul manifestîndu-se cel mai clar în creaturi sub forma suflurilor subtile. P A T A N J A L I vorbeşte despre PRANA în cursul celui de-al patrulea stadiu (PRANAYAMA) al sistemului YOGA. Totodată PRANA joacă un rol esenţial atît în HATHA YOGA cît şi în toate celelalte forme de YOGA. ATHARVA VEDA o personifică şi îi dedică un imn. Hinduismul distinge 5 categorii diferite de PRANAS: 1. APANA - care asigură eliminarea t u t u r o r materiilor uzate ^i se manifestă în special în partea inferioara a corpului şi care este controlata prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA;

2. VYANA - care veghează asupra circulaţiei limfei şi care este controlată prin intermediul lui S W A D H I S T H A N A C H A K R A ; 3. SAMANA - care supraveghează procesul de absorbţie şi asimilare a hranei şi menţine echilibrul corpului veghind a s u p r a metabolismelor chimice legate de alimentaţie şi care este controlata prin intermediul lui MANIPURA C H A K R A ; 4. PRANA - esenţa suflului, forţa vitală în sine - care este controlată prin intermediul lui ANAHATA C H A K R A ; 5. UDANA - care acţionează a s u p r a părţii superioare a organismului şi facilitează dezvoltarea spirituală, creînd o Tejgătură între partea fizica şi partea spirituală a fiinţei noastre şi care este controlata prin intermediul lui VISHUDDHA C H A K R A . PRANAMAYA K O S H A = a doua dintre cele cinci K O S H A S (teci); este aşa-zisa s t r u c t u r ă vitala care însufleţeşte, energizează şi menţine corpul fizic (material) şi gîndirea. Atît timp cît ea subzistă în organismul fizic, acesta rămîne în viaţa. Manifestarea cea mai grosieră a acesteia sînt suflurile vitale subtile care sînt în strînsă legătură cu respiraţia fizică. PRETA = literal "decedaţi". "Spiritele înfometate" care constituie una dintre cele trei condiţii ale existenţei negative (GATI ) în lumea de dincolo. P R E T A S sînt fiinţe astrale ce au părăsit corpul fizic a c ă r o r K A R M A nu este suficient de bună pentru a accede la rangul spiritelor fericite ce trăiesc în paradis, d a r această K A R M A a lor nu este nici atît de rea încît să fie obligate sa trăiască în infernurile astrale ale NARAKAS-ilor. Conform concepţiei tradiţionale, poftele înlănţuitoare, dorinţele inferioare şi gelozia pot să antreneze d u p ă moartea fizică o renaştere în lumea astrală în condiţia de PRETA. Aceste spirite nefericite sînt stăpînite p e r m a n e n t de o foame chinuitoare deoarece au pîntece imense şi o gură nu mai m a r e decît urechea acului. Ei suferă de asemenea de multiple alte torturi. Aceste torturi sînt determinate în astral de exacerbarea pasiunilor lor înlănţuitoare în timpul existenţei lor fizice. Exemplu: cei care trăiesc în lumea fizică numai pentru a mînca, pentru a Dea alcool ori pentru a f u m a , fiind stăpîniţi de aceste patimi, vor a j u n g e în starea de P R E T A S după moarte. RAGA = literal "melodie de f o n d " . Tonalităţi de rezonanţă cu anumite energii subtile benefice ale muzicii indiene corespunzînd totodată unei ambianţe şi care, în plus, sînt legate sau corespund ca rezonanţă subtilă cu anumite ore ale zilei. RAJAS = a doua dintre cele trei GUNAS. Ea se manifestă în P R A K R I T I sub forma activitaţu, aspiraţiei, dorinţei, neastîmpărului, poftei de aventură, îndrăznelii. Ea este forţa subtilă ce ne p e r m i t e să învingem cu u ş u n n ţ ă apatia, inerţia, complacerea în inactivitate (TAMAS). Cînd R A J A S domină mai mereu activitatea sau gîndirea unui individ, făcînau-l să fie activ şi energic, spunem că acesta este rajasic, adică predominant p ă t r u n s de R A J A S GUNA. RUDRA - literal "Teribilul", "Cel care u r l ă " . In VEDE, RUDRA SHIVA are numeroase nume şi atribute; el este P U T E R E A DIVINA MASCULINA teribilă care manifestîndu-se impetuos şi în forţă în a n u m i t e situaţii urlă atunci cînd se luptă cu cei răi, fiind Forţa care se manifestă ca un tunet atunci cînd guvernează furtunile. Uneori acest aspect al lui SHIVA (RUDRA) este identificat chiar cu forţa purificatoare a focului care se află în legătură cu aspectul distrugător a tot ceea ce aiunge să devină RÂU şi pervers în manifestare. Prin u r m a r e aspectul RUDRA al lui "SHIVA este nu odată divinitatea anihilatoare a tot ceea ce este limitat, negativ sau RÂU şi E G O I S T în manifestare şi care aduce boală printre oamenii răi şi anumite animale. Pentru cei buni şi virtuoşi, RUDRA este o divinitate binefăcătoare care ajută pe cel năpăstuit şi yindecă în mod miraculos bolnavii care îl invocă plini de aspiraţie către D U M N E Z E U . In YAJUR VEDA, RUDRA SHIVA este s u p r a n u m i t MAHA DEVA. El este totodată tatăl RUDRAS-ilor sau al M Ă R U Ţ I L O R . SAHASRARA = vezi la C H A K R A . SA I = existenţă absolută, eternă, totală şi p e r m a n e n t ă , identică cu BRAHMATVTABSOLUTUX sau D U M N E Z E U ) la fel ca C I T sau ANANDA. SHODASHI = în unele texte, TRIPURA SUNDARI este numită uneori SHODASHI ŞI este reprezentată cu un corp de culoare roşie aşezată pe corpul lui M A H A K A L A (Marele Timp, care în hinduism este unul dintre aspectele lui SHIVA considerat aici ca distrugător al răului şi efemerului; aici SHIVA reprezintă de fapt Durata care face să piară toate lucrurile şi fiinţele create care nu au atins încă nemurirea spirituală). T R I P U R A SUNDARI personalizează de altfel p r i n t r e altele, ca SHODASHI, cele 16 " M O D U R I " sau aspecte ale dorinţei. S I M B O L - semn, figură geometrică, desen care, în limitele unei sfere bine determinate, reuşeşte să t r a n s m i t ă aluziv o anumită cantitate de informaţie şi să ne pună în rezonanţa cu o a n u m i t ă realitate, sferă de forţă sau energie subtilă. Din perspectiva unei atari interpretări, simbolul reprezintă întotdeauna un semn referind aluziv, prin u r m a r e incomplet, vizual ori auditiv, despre ceva. Imaginaţia noastră este atunci chemată să completeze cu elemente noi, indiferent de experienţa deţinută de

LI

fiecare, r e f e r i n ţ a incompletă d e s p r e lumea din j u r , p r o p r i e t u t u r o r simbolurilor. Distingem, în general, d o u ă t i p u r i de simboluri: deziaerative, trimiţînd în limitele recognoscibilitaţii, la realitatea d e s p r e c a r e r e f e r ă şi expresive, trimiţînd a b s t r a c t , f ă r ă nici o posibilitate de r e c u n o a ş t e r e a obiectului, situaţiei sau cazului despre care se r e f e r ă , la o a n u m i t ă realitate. S t e a g u l j linioara constituie astfel de simboluri; n u m e r e l e de asemenea. P r o p r i e s i m b o l u r i l o r înţelese î n t o t d e a u n a ca s e m n e artificiale a r fi capacitatea de a stimula prin r e z o n a n ţ ă l ă u n t r i c ă un a n u m i t r ă s p u n s Ia semnalul transmis, de a p r e d i s p u n e , î n t r - u n fel sau altul, la stabilirea şi c o n t i n u a r e a comunicaţiei cu realitatea r e p r e z e n t a t ă de S I M B O L . S I M E T R I E = calitate obiectivă şi expresie a u n o r r a p o r t u r i de m ă r i m e şi f o r m ă , de o r d i n e şi d i s p u n e r e , de potrivire şi c o n c o r d a n ţ ă pe care o au părţile unui î n t r e g î n t r e ele şi ale acestora cu totul. Fiind p r o p r i e t a t e a reală a unui a n s a m b l u de a fi alcatuit din elemente c a r e r ă s p u n d unei a n u m i t e r e g u l a r i t ă ţ i (se pot r a p o r t a p ă r ţ i l e la un c e n t r u , la o axă, la o d i s t a n ţ ă , un plan etc.) simetria e p r o p r i e n u m a i lumii reale, minerale, vegetale şi v i e ţ u i t o a r e l o r , deoarece ordinea, o a n u m i t ă distribuţie i n t e r n ă a elementelor unui obiect sînt calităţi sublime incontestabile. S K A N D A = zeu s u s ţ i n ă t o r al luptătorilor c u r a j o ş i , el îi a j u t ă pe aceştia să-i învingă pe cei i g n o r a n ţ i şi răi şi îşi oferă forţa sa infinită celor care caută spiritualitatea şi pe D U M N E Z E U . Este cunoscut totodată s u b numele de K A R T T I K E Y A . S O M A = b ă u t u r ă d i v i n ă : p u r i f i c a t o a r e , r e g e n e r a n t ă , extaziantă p r e p a r a t ă din mai multe p l a n t e secrete c ă ţ ă r ă t o a r e , c a r e este d ă r u i t ă ca o f r a n d ă lui Dumnezeu şi pe c a r e m a r i i iniţiaţi b r a h m a n i şi yoghinii avansaţi o beau. Această b ă u t u r ă i l u m i n a t o a r e j o a c ă un rol i m p o r t a n t în R I G VEDA. C o n s i d e r a t ă a fi capabilă să confere multe p u t e r i s u p r a n a t u r a l e , S O M A era şi este v e n e r a t ă deoarece pune fiinţa în legătură cu a n u m i t e energii subtile, benefice, înalte din M A C R O C O S M O S . Hinduşii o n u m e a u , de asemenea, "vinul n e m u r i r i i " ( A M R I T A ) . S O M A este simbolul t r a n s f o r m ă r i i p r i n t r a n s m u t a r e şi s u b l i m a r e a b u c u r i i l o r obişnuite şi d e tot felul care a p a r ţ i n s i m ţ u r i l o r in extatica şi p l e n a r a fericire divină (ANANDA). C o n t i n e n ţ a a m o r o a s ă perfect realizată într-un cuplu d ă r u i t şi iubitor face cu u ş u r i n ţ a posibilă această asimilare a lui S O M A în AURA celor doi iubiţi. Preoţii O r i e n t u l u i o p r o d u c e a u p r e s î n d între pietre vlăstare ale plantei secrete cunoscute în India s u b numele de S O M A (AMSHU). Sucul n a t u r a l astfel obţinut este filtrat, apoi este amestecat cu suc de orz şi cu lapte p r o a s p ă t , fiind b ă u t d u p ă ce a fost c o n s a c r a t cu f e r v o a r e lui D U M N E Z E U . El este dulIce, cafeniu la culoare şi p r o d u c e o s t a r e e x t r a o r d i n a r ă de extaz care d u r e a z ă minim 7 zile. S T H I T I = condiţie, stare. î)Kl sau S H R I = sfint, s a c r u , divin. Uneori este utilizat ca un titlu sau f o r m u l ă plină de respect. S R i S H T I = literal " c r e a ţ i e " , " n a ş t e r e " . Proiecţie sau dezvoltare lentă, progresiva a unui element a s c u n s î n t r - o cauza. Acest cuvînt este în principal utilizat p e n t r u a d e s e m n a emoţia şi m a n i f e s t a r e a universului sau M A C R O C O S M O S U L U I din starea sa e m b r i o n a r ă de s a m î n ţ ă P O T E N Ţ I A L A . S U B L I M = t e r m e n din l i t e r a t u r a latină cu sensul de înălţime, elevaţie, ca stare reală a l u c r u r i l o r şi fiinţelor c a r e î n s e a m n ă p e r f e c ţ i u n e şi g r a n d o a r e în ceva. Şi la greci, t e r m e n u l de sublim (hupsos) a î n s e m n a t , la origini înălţime, elevaţie sau culme, apoi, prin extindere, a d e s e m n a t cerul şi d e p ă r t ă r i l e lumii, p e n t r u ca prin derivaţie sa semnifice în cele din u r m ă , c a r a c t e r u l elevat a ceva. In linii m a r i , t e r m e n u l de sublim putea să r e p r e z i n t e , la greci, atît m ă r e ţ u l . în înţeles extensional, cît şi înaltul. De la aceste d o u ă sensuri noţiunea îşi t r a g e sensul literar şi spiritual. P r i m a i n t e r p r e t a r e strict teoretică a conceptului este d a t ă m eseul intitulat "Despre s u b l i m " a t r i b u i t , în mod discutabil, lui Longinus. Sublimul este definit, în acest context, ca o stare t r a n s f i g u r a t o a r e ce nu convinge în mod p r o p r i u , ci d u c e la extaz; s u b l i m u l "înalţă sufletul in regiuni s u p r e m e ascunse şi face să se nască în noi o s t a r e a d m i r a b i l ă d e extaz şi u i m i r e . El este ceea ce r e p r e z i n t ă mai m u l t decît o simplă s t a r e d e plăcere sau de convingere intelectuală. Rezultă că înţelesul conceptului, în optica lui Longinus, c u p r i n d e u r m ă t o a r e l e însuşiri: o t r ă i r e extatică a m p l ă echivahnd cu ceea ce putem numi o c o m u n i u n e p r o f u n d ă cu ceea ce a r e înalt şi divin existenţa, o elevaţie s u p r e m ă şi j>lină d e d e m n i t a t e a minţii şi o a d m i r a b i l ă s t a r e de u i m i r e grandioasă, n ă s c u t a din contactul n o s t r u cu orizonturile ascunse şi e x t r a o r d i n a r e ale lumii reale. Evident, p e n t r u Longinus, atît g r a d u l d e elevare spirituală f o n d a t ă pe o pasiune plină de tensiuni benefice răscolitoare şi de entuziasm) cît şi, mai ales, reflexul acesteia, trebuie să aibă, ca o notă distinctă, n a t u r a l e ţ e a . In linu m a r i , o a doua caracterizare .esenţială a conceptului de sublim, în c a d r u l evoluţiei sale istorice, este făcută de Kant. In o p e r a sa d e î n c o r o n a r e a criticilor (Critica p u t e r i i de j u d e c a t ă ) K a n t asociază sublimul cu facultatea înalt r a ţ i o n a l ă u n i v e r s a l ă . Sub acest r a p o r t , sublimul, întotdeauna m a r e , s p r e deosebire de f r u m o s care poate fi şi de natura mică, beneficiază atît de a t r i b u t u l simplităţii, cît şi de acela al d u r a t e i . Durata a m p l ă şi s u v e r a n ă poate fi atît t r e c u t ă ,

48

cît şi înfricoşătoare d a r nobilă în perspectiva viitorului. Legat şi de conceptul infinităţii, sublimul devine, la Kant. "un maximum de perfecţiune '. Din aceasta cauză însăşi virtutea nu a p a r e sub o altă înfăţişare decît în aceea a sintezei dintre calitatea morala şi dimensiunea sublimului. Pentru Kant, speciile sublimului sînt: "sublimul matematic" (sau extensional) şi "sublimul dinamic . in acest sens, puterea naturii, de exemplu, se manifestă, spre deosebire de forţă, în ipostaza ei dinamic-sublimă, aceasta în măsura în care ea nu produce frică ci înspăimîntă p u r şi simplu, d a r şi înalţă, în acelaşi timp. O a treia formă principală de a caracteriza sublimul este aceea schiţată de Hegel. In viziunea acestuia, sublimul reprezintă o stare-limită a faptului simbolic. Simbolul este, pentru Hegel, o existenţă exterioară dată intuiţiei. Dar această existenţă nu trebuie înţeleasă aşa cum apare, dată nemijlocit, ci u r m e a z ă să fie considerată "cu un sens mai larg şi mai general". In acest mod, simbolul se dezvăluie a fi o imagine concretă (sau o expresie) care a fost ridicată la nivelul unei semnificaţii generale. Fiind deci semnificaţie generală, simbolul presupune eliminarea sau punerea în u m b r ă a unei serii întregi de însuşiri, care devin astfel nedeterminate. Cînd rangul de nedeterminare atinge o limită maximă, simbolul capătă dimensiune sublimă. SUDHA = p u r ă . M J K Y A = un alt nume al lui SAVITRI. Soarele, î m p r e u n ă cu energiile sale benefice, subtile, e x t r a o r d i n a r e este considerat a fi de fapt zeul solar. SURYA face parte în această ipostază din principalele divinităţi vedice; el este venerat ca sursă a căldurii, a energiei YANG (+), a dinamismului şi a luminii. Textele consacrate lui SURYA sînt mai mult poetice şi încifrate (absconse) decît precise. Soarele considerat drept ZEU DIVIN este uneori identificat cu SAVITRI, alteori identificat cu ADITYA. Există diferite temple in cinstea sa pe întreg cuprinsul Indiei. Cel mai celebru se găseşte la K O N A R A K . a p r o a p e de PURI. SUSHUPTI = somn p r o f u n d fără vise în care nu există nici gîndire, nici ego şi în care pierdem pe deplin conştiinţa corpului nostru şi a universului fizic în care existăm în timpul stării de veghe. SUSHUF*Tl nu este deloc o stare de inconştienţă, ea reprezintă d p a r o încetare a gîndirii. Această stare constituie una din cele patru AVASTHA. In VEDANTA ea este numită uneori P R A J N A . SWAPNA = starea de vis care nu există decît în timpul somnului şi în care gîndirea acţionează c o n f o r m tendinţelor sale p r e d o m i n a n t e , independent de corp şi de lumea .exterioară. In starea de veghe o considerăm ca fiind ireală şi o luăm drept o iluzie. In starea de vis nu ne d ă m insă seama că VISUL esje o iluzie si ne lăsăm prinşi în ea. SWAPNA este una din cele patru AVASTHA. In VEDANTA este numita TAIJASA. T A N M A T R A S = literal "substanţă o r i g i n a r ă " . Principii fundamentale sau elemente subtile, din care sînt derivate elementele grosiere (MAHABHUTAS). Există 5 TANMATRAS: 1. SHABDHA (sunetul) în legătură cu VISHUDDHA C H A K R A ; 2. SPARSHA (contactul) în legătură cu ANAHATA C H A K R A ; 3. RUPA (vederea) în legătura cu MANIPURA C H A K R A : 4. RASA (gustul) in legătură cu SWADHISTHANA C H A K R A ; 5. GANDHA (mirosul) în legătură cu MULADHARA C H A K R A . Cele 5 M A H A B H U T A S (elemente grosiere fundamentale) sînt: 1. AKASHA (eterul); 2. VAYU (aerul); 3. T E J A S (focul); 4. APAS (apa); 5. P R I T H I V I (pămîntul). T R A N S F I G U R A R E = procedeu specific care face posibilă punerea rapidă în rezonanta cu energii subtile divine, cu sfere de forţă şi aspecte elevate sublime din M A C R O C O S M O S prin intermediul căruia elementele realitaţii exterioare, distilate de viziunea înnobilatoare, imaginaţia şi p u t e r e a de expresie a celui care transfigurează se t r a n s f o r m ă , mai ales pentru acesta, intr-o realitate nouă, elevată, m i n u n a t ă , spiritualafectivă, încărcată ce ne face să trăim o formă de extaz. Prin exemplul cunoaşterii artistice, sublime, t r a n s f i g u r a r e a constituie dovada rolului activ şi p r o f u n d creator al 'conştiinţei în genere^ rol subliniat adeseori de YOGA. Specificul cunoaşterii artistice, sublime capabilă sa recreeze realul in ipostaze a p r o f u n d a t e , idealizate, înălţate, arhetipale, chiar şi ca proiect, construcţie şi model anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de t r a n s f i g u r a r e de la concretul sensibil la abstractul sensibil, în forme de expresie adecvate fiecăreia dintre treptele respective, i-au adus artei şi denumirea (acceptabilă ca metaforă) de oglindă magică a realităţii. T r a n s f i g u r a r e a joacă un rol esenţial in continenţa amoroasa şi în A M O R U L T A N T R I C fără sfirşit. T R Ă I R E T R A N S F I G U R A T O A R E = stare mentală declanşată in contactul cu o operă de arta sau cu diferite aspecte ale realităţii (o privelişte, o figură u m a n ă

49

frumoasă, un nud minunat etc.l, resimţită sau apreciată ca fiind foarte frumoasă. Este cunoscuta r e m a r c a lui Amiel potrivit căreia "peisajul este o stare de spirit", revendicată în egală m ă s u r ă de acele curente estetico-artistice moderne care pun accentul fie pe valenţele poetico-lirice ale receptării realităţii, fie pe aşa-numitele tensiuni interioare revelatorii. Trăirea transfiguratoare este o stare sublima complexă care pune în mişcare toate forţele şi energiile psihice elevate ale omului (şi în primul rînd ale afectivităţii), antrenind şi s t ă n euforice cte modificare cenestezică, in special atunci cînd trăirea t r a n s f i g u r a t o a r e se leagă de frumusejea unei privelişti a naturii, de contemplarea sau de trăirea sublimă determinata de o operă muzicală genială. Aceasta stare de spirit care este, în acelaşi timp, î n c o r d a r e euforică ^i destindere, contemplaţie extaziantă şi efort, meditaţie şi acţiune, nu se limiteaza la un efect instantaneu, ci se prelungeşte, determinîna fenomene paradisiace de rezonanţă subtilă ce se continuă zile în şir chiar şi după încetarea sau dispariţia elementelor declanşatoare. Ea lasă în u r m a ei, după caz, o stare intensă de euforie psiho-fizică, un sentiment paradisiac de eliberare interioară, care adevereşte nemijlocit teoria aristotelică a katharsisului, sau o stare extraordinară de disponibilitate mărită a inteligenţei, voinţei şi emotivităţii. De aici decurge şi faptul că trairea transfiguratoare este u n u l d m t r e aspectele cele mai preţioase ale experienţei umane, unul dintre mijloacele cele mai eficace ale formării unei personalităţi armonioase şi, deci ale educaţiei spirituale. Dezvoltat în romantism, care acordă o deosebită preţuire rolului activ al subiectului şi funcţiei creatoare a interiorităţii, ca unul d i n t r e conceptele lor centrale, conceptul trăirii transfiguratoare constituie un obiect predilect al filosofiei vieţii desăvirşite. T R I P U R A - Nume dat în general în hinduism celor trei stări fundamentale ale conjtinţei ( t r e z i e , Vis şi Somn profund) ca şi celor 3 GUNAS (TAMAS, SATTVA, TURIYA = literal "a p a t r a " . Stare de supraconştienţă caracteristică eliberării. Se manitesta din ce în ce mai intens pe măsură ce se activează tot mai mult SAHASRARA. Este numită "a p a t r a " deoarece ea transcende cele trei stări obişnuite de conştiinţă (AVASTHA) care sînt starea de veghe, starea de vis şi starea de somn p r o f u n d f a r ă vise. Aceasta stare de conştiinţă absolută se situează dincolo de gîndire, cauzalitate sau identificarea cu corpul fizic sau subtil (astral)» Ea este beatifică şi indescriptibilă. In termeni de psihologie, vorbim despre T U R I Y A . In termeni de filosofie, o numim BRAHMAN (Supremul ABSOLUT - DUMNEZEU). MANDUKYA UPANISHAD, care prezintă o analiză a diferitelor stări de conştiinţă, descrie TURIYA în mod esenţial prin negare: TURIYA nu este "nici experienţă obiectivă, nici experienţă subiectivă, nici conştienţă, nici inconştienţă, nici cunoaşterea simţurilor, nici cunoaştere relativă, nici cunoaştere prin deducjie . Singura definiţie afirmativă o descrie ca fiind în realitate d o a r "conştiinţă pura şi unificată, pace de nedescris" sau " n a t u r a intimă a lui A T M A N " . U R I T U L = categorie apreciată fie în ipostaza de corelativ al frumosului fie, într-o mai mica măsură, ca valoare anestetică, in sensul nerecunoaşterii apartenenţei ei la vreo idealitate estetică. Clasicismul francez şi german cu privirea întoarsă neîncetat către modelele antichităţii greco-romane, obsedat de perspectiva olimpiană a frumosului, înţeles ca perfecţiune închisă, p r e a puţin mobilă, consideră frumosul şi uritul drept o pereche corelativă numai pe pian formal, pentru că, în fond, în viziunea lui, cele două concepte îşi întorc faţa unul altuia. Abia treptat, în măsura în care cele două ipostaze estetice au început sa nu se mai privească cu suspiciune, solicitîndu-se şi imphcîndu-se reciproc, ele au devenit cu adevărat pereche corelativă. Faptul a devenit posibil încă în plastica teratologică medievală, în satira lui Bosch, în şarja lui Brueghel sau a lui Gova, d a r a început să se impună şi prin contribuţia aausa de d r a m a şi tragedia shakespeareană care au stimulat investigarea artistică a unor trăsături flagrant negative ale fiinţei, mentalităţii şi atitudinilor umane. Cu timpul, conştiinţa şi-a diversificat atît de multilateral instrumentarul şi direcţiile de investigare a existenţei încît creaţia secolului trecut, d a r mai ales cea din secolul nostru a începui să D E G E N E R E Z E şi n-a ezitat să facă din urit una din valorile estetice cele mai prestigioase. Contribuţia cea mai substanţială de această n a t u r ă a adus-o romantismul, în teoria şi practica antitezei, inspirate şi stimulate de opoziţia faţă de urîţenia modului de viaţă convenţional, stereotip şi limitat. O teorie estetică a uritului. într-o formă relativ r u d i m e n t a r ă , a fost schiţată pentru prima d a t ă de Friedrich Schlegel care considera, în mod aberant, că principiul artei nu-1 constituie frumosul ci caracteristicul şi interesantul, incluzînd aici şi u n t u l . Lucrarea cu adevărat sistematică şi prestigioasă, ce constituie capătul de serie in teoretizările moderne stranii asupra uritului, este t r a t a t u l lui Rosenkranz, "Estetica uritului" (1853). In cadrul acestui tratat, urîtul este prezentat ca, o medie intre f r u m o s şi comic, perfecţiunea acestui concept fiind considerată (NU I N T I M P L A T O R ,

50

REŢINEŢI) satanicul. Deşi Rosenkranz recunoaşte legitimitatea estetică a u n t u l u i , el nu1 aşează pe aceeaşi treaptă cu f r u m o s u l . Dacă frumosului i se recunoaşte o existenţă de sine stătătoare, uritului i se tăgăduieşte o astfel de existenţă, el fiind pus mereu in dependenţă de f r u m o s . Realismul şi naturalismul în special, precujn si variante mai noi ca verismul şi neorealismul, au r e a d u s (datorită D E G E N E R Ă R I I artei) uritul în actualitatea preocupărilor artei şi esteticii. Un loc a p a r t e i-a revenit uritului în viziunea suprarealiştilor, expresioniştilor şi a unor experimente bizare de a v a n g a r d ă contemporană. Ecoul acestor noţiuni artistice n-a intirziat să a p a r ă şi in domeniul esteticii. Ea începutul secolului nostru (în 1906) Max Dessoir socotea în mod ciudat, drept strimtă pretenţia ca arta să se inspire exclusiv din frumos. Două decenii mai tîr/.iu, William Pepperel Montegue aprecia că frumosul nu este totul, preconizînd pluralismul estetic. Mai recent, Raymond Polin, î n t r : un mod caracteristic pentru reconsiderarea modernă a uritului, demonstrează că "urîtul este produsul unei invenţii sui-generis cu acelaşi titlu ca frumpsul şi f ă r ă r a p o r t de negajie cu f r u m o s u l " (Revue d Esthetique, nr. 3-4/1966). In fond, datorită degenerării actuale, uritul şi-a căpătat drept de cetate în arta şi de categorie a esteticii, tnai ales pe temeiul legitimităţii cu c a r e uritul din realitate s-a impus conştiinţei ca efect al polarizării maxime a contradicţiilor epocii, in măsura în care s-a p u t u t el însuşi integra în planul t r a n s f i g u r ă r i i artistice şi asimila sensurilor esteticului. Aceasta integrare a fost posibilă şi pe m ă s u r ă ce virtuţile expresivităţii artistice s-au asociat cu ideea de scop artistic. Multe d i n t r e orientările artistice ale secolului nostru au năzuit către investigarea acelui "orgoliu secret" al uritului care, în a p a r e n ţ ă , promitea un dialog mai fecund, mai d r a m a t i c cu lumea decît îl oferise arta acadernistă. Fără a se pleda p e n t r u o exaltare estetică absolutizantă, unilaterală şi ostentativă a uritului in a r t a , nu se mai poate azi in nici un caz ignora atractivitatea satanică a uritului, a cărui s t r u c t u r ă constă în expresivitatea lui şocantă adeseori negativ fascinantă, ieşită din comun prin dizarmonie şi pe care, intuind-o, artistul degenerat o potenţează la maxim cu fantezia lui perversă. Dacă în viaţa reală, cofidiană, repudierea uritului este c h i a r necesară, exprimarea chiar şi hipertrofiată a acestuia în artă a r a t ă o stranie exaltare a nonvalorii. VAIRAGI = cei care, datorită evoluţiei lor spirituale, au aiuns să se detaşeze spontan de manitestare, r e n u n ţ î n d a p r o a p e complet la lume şi arătînd (prezentînd) o completă indiferenţă atit faţă de aceasta cît şi faţă de manifestare. Acest termen este adeseori utilizat p e n t r u a defini în general ascetismul ca stare firească. VIJN AN A = literal " conştiinţă", "cunoaştere". Stare de realizare spirituală s u p r e m ă care permite eliberatului să-1 perceapă p e r m a n e n t pe BRAHMAN (Supremul ABSOLUT) în inima lumii fenomenale şi aceasta se produce mai mereu nu numai în starea de SAMADHL Atunci lumea nu mai este p e n t r u el decît o manifestare plenară a lui BRAHMAN (Supremul A B S O L U T - DUMNEZEU). Pentru a desemna această formă de cunoaştere s u p r e m ă , VEDANTA vorbeşte despre "a-l vedea mereu pe BRAHMAN (DUMNEZEU) cu ochii deschişi". Cel care realizează această experienţă este numit VIJNANIN. Această s t a r e desemnează cea mai înaltă formă de SAMADHl - BHAVA SAMADHl. V U N A N A M A Y A KOSHA = este cea de-a patra teacă (KOSHA) a fiinţei umane şi este considerata a li p r i n t r e cele mai elevate structuri invizibile ale omului. In microcosmosul fiinţei u m a n e ea este teaca invizibilă superioară a inteligenţei care conţine energiile rafinate şi facultăţile care manifestă şi fac cu putinţă inteligenţa, discriminarea şi voinţa. VIMARSHA = Conştiinţă de Sine sau cunoaşterea lui PARAMASHIVA cel plin de JNAN'A şt KKlYA care înfăptuieşte procesele lumii. Priză de conştiinţă. VISHNU - U na din principalele divinităţi esenţiale ale hinduismului. In RIG VEDA el a p a r e ca un zeu solar, s u p r a n u m i t " C E L C A R E A C Ţ I O N E A Z A " (VISH - a acţiona), deşi el nu şi-a manifestat acţiunea sa decît prin celebrii săi " T R E I PAŞI" ce i-au permis să măsoare f u l g e r ă t o r universul. Aceşti T R E I PAŞI sînt consideraţi adeseori a reprezenta răsăritul^ apogeul şi asfinţitul soarelui. Zenitul, "pasul suprem al lui VISHNU", desemnează t a r i m u î subtil, secret al preafericiţilor. Rareori evocat în RIG VEDA, VISHNU capătă din ce în ce mai multă importanţa de-a lungul timpului. El înglobează şi alte divinităţi, ca HARI şi NARAYANA, ale c ă r o r nume devin propriile sale epitete. In timpul perioadei epice, el a p a r e ca fiind divinitatea supremă, împărţind succesiv s u p r e m a ţ i a cu BRAHMA şi SHIVA. VISHNU este venerat mai ales în valea G A N G E L U I , în t i m p ce SHIVA este venerat mai mult în regiunea Himalayei. Pentru a vedea cum se stabileşte un echilibru între cele trei divinităţi esenţiale ale lui T R I M U R T I , în c a r e VISHNU încarnează principiul conservator sau păstrător^ alături de B R A H M A manifestatorul sau creatorul şi SHIVA distrugătorul, trebuie sa studiem cu atenţie PURANAS-urile. VISHNU este ae asemenea p ă s t r ă t o r u l DHARMA-ei; el coboară de fiecare dată cînd lumea decade şi se încarneaza în calitate

Si

de A V A T A R A , p e n t r u a a r ă t a în calitate de M O D E L DIVIN, umanităţii, noi căi de dezvoltare spirituală. Adoratori» săi, numiţi VAISHNAVAS au răspîndit V I S H N U I S M L L care constituie astăzi u n a dintre cele mai mari orientări spirituale ale tradiţiei hinduse. La fel p r e c u m S H A K T I , V I S H N U , ia rindul său, p o a r t ă "o mie de n u m e " care reprezintă tot atîtea aspecte sau faţete ale sale şi r e p e t a r e a lor zilnică de către cei c a r e îl a d o r ă j r e p r e z i n t ă o d o v a d ă a credinţei şi a fervorii lor. Adorarea lui VISHNU revelează un aspect vesel, d ă t ă t o r de fericire. Zeul VISHNU a r e ca S H A K T I pe L A K S H M I ; cerul său sau sfera sa (lumea) subtilă este n u m i t ă V A I K U N T H A ; animalul său s u p o r t este pasărea G A R U D Â . P o s t u r a G A R U D A S A N A ne pune în rezonanţă telepatică cu s f e r a de forţă a lui V I S H N U . VISHNU este r e p r e z e n t a t uneori ca un t î n a r f o a r t e f r u m o s cu p a t r u b r a ţ e (multiplicitatea b r a ţ e l o r este întotdeauna u n . semn al divinităţii c a r e a r a t ă că ele pot realiza mai multe lucruri în acelaşi timp). In p r i m a mînă el tine o scoică, în a d o u a un arc, în a treia o măciucă şi în a p a t r a o floare s u p e r b ă a e lotus. Fluviui G A N G E izvorăşte, se spune, din picioarele sale. Arcul său se n u m e ş t e S H A R G N A , sabia sa, M A N D A K A . El este aşezat pe o f r u n z ă gigantică de lotus, c o n t r a p a r t e a sa feminină ( S H A K T I ) , L A K S H M I , fiind mereu alături de el. II întîlnim pe V I S H N U r e p r e z e n t a t simbolic ca fiind lungit pe şarpele S H E S H A sau chiar urcat c ă l a r e pe p a s ă r e a sa vehicul G A R U D A . V Y A H R I T I = invocarea (pentru a intra în subtilă stare de rezonanţă) a a n u m i t o r realitaţi, t o r j e invizibile sau aspecte prin rostirea a n u m i t o r d e n u m i r i sau a a n u m i t o r f o r m u l ă r i spirituale scurte. Un exemplu binecunoscut în Orient de V Y A H R I T I sînt cele trei invocaţii t r a n s f i g u r a t o a r e , sacre, adresate lui P R A J A P A T I ("divinul stăpîn al c r e a t u r i l o r " sau "susţinătorul universului"): B H U R , B H U V A R , SVAR,. nujnite de asemenea Cele T r e i Clarificări F u n d a m e n t a l e . Aici BHUR reprezintă P A M I N T U L , B H U V A R r e p r e z i n t ă S P A Ţ I U L iar S V A R reprezintă C E R U L . Y A N T R A = In limba s a n s c r i t ă înseamnă s u p o r t exterior sau instrument secret de c o m u n i u n e telepatică şi legătură spirituală. Y A N T R A este o d i a g r a m ă geometrică simplă în c a r e sînt sintetizate caracteristicile esenţiale simbolice ale unei anumite Puteri Cosmice sau Z e u . Ea este utilizată în vederea unei consonanţe telepatice spirituale p e n t r u a realiza fuziunea cu Conştiinţa sau realitatea acelei sfere de forţă, fiind un simbol esenţial al divinelor sale caracteristici, al p u t e r i l o r sale sau al a n u m i t o r aspecte f n d a m e n t a l e ale acesteia. Fiecare m a r e P u t e r e Cosmică a r e YANTRA sa caracteristică. P e n t r u a se realiza o cît mai intimă legătură subtilă cu respectiva Putere Cosmică au fost revelate înţelepţilor c l a r v ă z ă t o r i formele geometrice esenţiale prin care aceste iuteri pot fi c o n t a c t a t e telepatic cu u ş u r i n ţ ă . In p r i m e l e faze de practică^ înainte de a ucra cu o Y A N T R A a unei M a r i Puteri Cosmice, prin focalizare vizuala completă şi concentrare a s u p r a acesteia este f o a r t e bine să se citească în prealabil textul teoretic cu privire la acea P u t e r e C o s m i c ă . Y A N T R A poate fi utilizată de asemenea ca suport de meditaţie a s u p r a acelei m a r i puteri, adeseori ea putînd fi integrată prin vizualizare lăuntrică ( S H A M B A V I M U D R A ) . 0 Y A N T R A a s u p r a căreia yoghinul se concentrează sau meditează va permite să se concretizeze în faţa ochiului său interior spiritual aspectele şi puterile c o r e s p o n d e n t e ale respectivei Puteri Cosmice divine. Prin o p e r a r e constanta cu o Y A N T R A ( c o n c e n t r a r e sau meditaţie a s u p r a acesteia) pot surveni treptat diferite puteri p a r a n o r m a l e - S I D D H I S - c o r e s p u n z î n d diferitelor caracteristici ale Puterii Cosmice respective. C o n c e n t r a r e a vizuală a s u p r a unei Y A N T R A dezvoltă forţa de c o n c e n t r a r e m e n t a l ă şi p e r m i t e să fie învinse g r a d a t toate relele ce rezultă din dorinţe negative, din mînie sau din alte defecte. O Y A N T R A poate fi folosită ca un veritabil a d u c ă t o r de noroc, p o r t e - b o n h e u r , pe o distanţă d e 15 m în j u r u l acesteia. De asemenea, in a n u m i t e situaţii în c a r e ea nu ne este la î n d e m î n a , putem d o a r să o evocăm mental ( S H A M B A V I - M U D R A ) vizualizînd-o în faţa ochiului nostru interior. Informaţiile esenţiale cu privire la o Y A N T R A t r e b u i e p ă s t r a t e strict secrete, putînd să comunicăm neiniţiaţilor d o a r efectele pe care le obţinem cu aceasta, p ă s t r i n d strict secretul a s u p r a cauzelor pe c a r e le a n g r e n ă m în vederea apariţiei acelor efecte. V O N I =literal " o r i g i n e " , " s u r s ă " , " m a t r i c e " , "cauza o r i g i n a r ă " , sursa întregii deveniri p r i n m a n i f e s t a r e . 'Ea este adeseori r e p r e z e n t a t ă p r i n t r - u n triunghi cu vîrful in ios, care este t o t o d a t ă o imagine a vulvei feminine, simDolizînd aspectul feminin sau S H A K T I cosmic. S i n g u r ă sau în asociere cu L I N G Ă (simbolul M A S C U L I N U L U I (+) s u p r e m r e p r e z e n t a t s u b f o r m a u n u i F A L U S IN E R E C Ţ I E ) , YONI este venerată de S H A K T A (adoratorii lui S H A K T I ) .

f

52L

S R I YANTRA YANTRA. L U I T R I P O R A

SUNDARI

RKPRKXENTARRA TRADIŢIOKALX SIMBOLICĂ A MARII PUTERI COSMICK TRIPURA SUNDARI