tjonigkfaptasii

FĂPTAŞII

Thomas Jonigk Teatru Redactori

2/117

Pagina anterioară anterioară

Răzvan Penescu [email protected] Anca Şerban [email protected] (cu sprijinul Corinei Ungureanu [email protected] [email protected]))

Editor format.

Pagina urmă următoare

Acrobat Reader Anca Şerban [email protected]

Coperta Prelucrare după Andrew Polushkin de Anca Şerban (după o idee de Dora Ionescu) Ilustraţii © 2003 Andrew Polushkin http://www.polushkin.ru http://www.polushkin.ru,, http://www.photosig.com./userphotos.php?id=29289 Text © 2003 Felix Bloch Erben Verlag, Hardenbergerstr 6, 10623 Berlin, persoană de contact: Bettina Migge [email protected] sau [email protected] sau [email protected] [email protected],, tel. 0049-30-3139028/29, fax 0049-30-312 9334 Toate drepturile rezervate. Traducere din limba germană: Victor Scoradeţ. © 2003 Editura LiterNet şi Institutul Goethe pentru versiunea. Acrobat Reader Este permisă difuzarea liberă a acestei cărţi în acest format, în condiţiile în care nu i se aduce nici o modificare şi nu se realizează profit în urma acestei difuzări. Orice modificare sau comercializare a acestei versiuni f ără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet şi al Institutului Goethe este interzisă.

Editura LiterNet http://editura.liternet.ro

Thomas Jonigk FĂPTAŞII

Editura LiterNet 2003

FĂPTAŞII

Thomas Jonigk Teatru Redactori

2/117


Răzvan Penescu [email protected] Anca Şerban [email protected] (cu sprijinul Corinei Ungureanu [email protected] [email protected]))

Editor format.


Acrobat Reader Anca Şerban [email protected]

Coperta Prelucrare după Andrew Polushkin de Anca Şerban (după o idee de Dora Ionescu) Ilustraţii © 2003 Andrew Polushkin http://www.polushkin.ru http://www.polushkin.ru,, http://www.photosig.com./userphotos.php?id=29289 Text © 2003 Felix Bloch Erben Verlag, Hardenbergerstr 6, 10623 Berlin, persoană de contact: Bettina Migge [email protected] sau [email protected] sau [email protected] [email protected],, tel. 0049-30-3139028/29, fax 0049-30-312 9334 Toate drepturile rezervate. Traducere din limba germană: Victor Scoradeţ. © 2003 Editura LiterNet şi Institutul Goethe pentru versiunea. Acrobat Reader Este permisă difuzarea liberă a acestei cărţi în acest format, în condiţiile în care nu i se aduce nici o modificare şi nu se realizează profit în urma acestei difuzări. Orice modificare sau comercializare a acestei versiuni f ără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet şi al Institutului Goethe este interzisă.

Editura LiterNet http://editura.liternet.ro



de Victor Scoradeţ

3/117


Confruntarea cu o piesă precum e un veritabil test de luciditate – mai ales în raport cu propriile noastre prejudecăţi, tabuuri şi blocaje mentale. Brutalitatea unor situaţii, scene, replici poate deveni greu de suportat pentru cei excesiv de sfio şi vizavi de brutalitatea realităţii. Cum să asişti la toate aceste variaţiuni pe tema pedofiliei, a abuzului sexual exercitat de p ărinţi de ambele sexe asupra copiilor lor de sex opus, f ără o puternică senzaţie de disconfort? Important este pasul următor la care te obligă un asemenea text: s ă înţelegi ce anume î ţi generează această stare. Ar fi, mai întâi, jena de a asista la o scen ă sexuală în general. Agravată, apoi, de circumstan ţe: f ăptaşii sunt adul ţi şi părinţi ai victimelor, aflate la o vârst ă uneori foarte fragedă. Dar ceea ce e important, abia acum începe: nu e oare o surs ă de disconfort major cinismul cu care f ăptaşii î şi motivează abuzurile, prezentându-le ca simple forme ale c ăldurii părinteşti? Nu ne jeneaz ă oare insistenţa cu care ace ştia continuă să-şi revendice statutul de persoane onorabile, de veritabili stâlpi ai moralităţii? Nu ne revoltă cumva complicitatea f ăptaşilor, a adulţilor în general? Şi de unde vine ea? Nu cumva e vorba de efortul disperat nu doar al unui grup de pedofili, ci al unei întregi societăţi, de a masca declinul unei morale cândva emancipatoare dar, între timp, g ăunoase, vetuste, ridicole? Şi nu cumva sim ţim (preferabil ar fi să recunoaştem conştient) că toate aceste trucuri retorice prin care cei vinovaţi î şi clamează nu doar nevinov ăţia, dar chiar superioritatea morală, sunt, în fond, acelea şi prin care şi noi înşine, uneori, încercăm să disimulăm propriile noastre vinovăţii (chiar dacă incomparabil mai mici)? Toate aceste întreb ări şi multe altele, posibile, nu pot fi procesate în timpul vizionării unui eventual




răspunsuri - cel puţin pe aceia capabili încă să evolueze. Dar cum func ţionează acest mecanism? Fireşte, cathartic. E suficientă o simplă lectură ca să fii indignat la culme de cutare personaj, s ă ajungi să-l urăşti din răsputeri, să te revolţi – şi să-ţi consumi, astfel, respectivele emoţii negative. Cu atât mai intens se desf ăşoară procesul în timpul unei mont ări reuşite. Dramaturg nu doar talentat, ci şi extrem de inteligent, Jonigk ştie însă că nu trebuie să se oprească aici. Şi face şi pasul următor: trece, printr-o manevră abilă, în comic, în caricatură. Abia acum, textul atinge culmea subtilităţii, a complexităţii: ne facem s ă râdem de acei mon ştri pe care, cu câteva clipe mai devreme, ne venea s ă-i strângem de gât. Şi, pe măsură ce monstruozitatea ne apare (şi) ca rizibilă, victimele încep parcă să prindă putere. Copiii de care s-a abuzat dau semne c ă găsesc în ei înşişi nu numai puterea să se revolte, dar şi forţa să-şi recupereze ceea ce se mai poate din copilărie şi, mai ales, măcar dorinţa şi bucuria de a iubi. Şi c ă vor câştiga, astfel, o luptă ce părea pierdută. De altfel, şi într-o piesă mai veche, ( , 1994), Thomas Jonigk (n. 4.3.1966) demonta, cu un haz irezistibil, aceast ă morală a aparenţelor, surprinsă în plin declin sub presiunea realit ăţilor sociale contemporane. O mamă din marea burghezie reuşea, cu eforturi uriaşe şi de un haz nebun (printre altele, mituindu-l pe preot), s ă-şi însoare fiul homosexual cu o jună feministă ecologistă. Totul, pentru a salva bunul renume al familiei. Atât de dependent ă de aparenţe, încât ajungea s ă creadă ea însăşi în ... realitatea lor, doamna cu pricina î şi lansa apoi, cu toat ă convingerea, dorinţa imperativă din titlu. Dintotdeauna, dramaturgul seam ănă cu un medic pentru care nu exist ă organism (social) sănătos. Puterea teatrului constă tocmai în capacitatea lui de a te confrunta cu un diagnostic pe care, adeseori, nici nu vrei să-l afli. Iar atunci când te mai şi face să râzi de propria ta maladie, aproape

4/117

Pagina anterioară Pagina următoare



de Thomas Jonigk de Victor Scoradeţ (script-in-hand) la Teatrul Ariel - Tîrgu Mureş : Gabriel Cadariu : Elena Purea, Nicu Mihoc, Monica Ristea-Horga, Andi Brânduş, Serenela Mureşan, Roxana Marian, Radu Olăreanu

5/117




6/117

(Paul, singur într-un con de lumin ă. Atmosfera este ireal ă , se poate ş i ca numai capul lui s ă fie sc ăl dat în lumin ă. Cuvintele lui sunt adresate publicului. E emo ţi onat.)


Eu pot să mă dizolv, dacă cineva mă bagă în acid sulfuric. A ş putea să demonstrez asta. Pot s ă jonglez cu şaptesprezece mingi. Dar numai dac ă nu se uită nimeni la mine. Aş putea să vorbesc fluent belgiana, canadiana şi africana, dac ă aceste limbi ar exista. Şi pot să fac visele să devină realitate, dar asta nu am f ăcut-o încă niciodată. (Dup ă o pauz ă. ) Noaptea trecută am visat. Totul era negru. Ochii mei erau închişi, la fel ca şi camera f ără ferestre, în care stau dintotdeauna întins lângă mine. Ceva, nu ştiu ce, e schimbat. Am senza ţia de ceva necunoscut, care nu este eu. Nu îmi este ostil. Încep să respir. Nemaipomenit. Respir. Simt cum co şul pieptului mi se dilat ă iar eu ocup spaţiu, un spaţiu care a fost întotdeauna rezervat pentru al ţii. Stau drept şi respir. Nemaipomenit. Deschid ochii. Nu-mi vine să cred. În faţa mea stă un electrician şi spune: "Cum vă sim ţiţi? Sunteţi singurul care a supravie ţuit. Acum nu mai vine nici un pic de gaz. Pute ţi să respiraţi." Lumea e depopulată. Sunt singur şi nimeni nu mă poate ajuta. Tot ce v ăd ochii mei e nepericulos. Nu am încredere-n ei. Simt cum devin din ce în ce mai mare dar nu mă ciocnesc de nimic. Dintr-o dat ă simt că e periculos, cum stau eu a şa deasupra lucrurilor. Cuprinsul meu începe s ă prezinte pete albastre şi eu înţep autopreţuirea mea până când îmi fac r ăni. Zdrobesc rebeliunea mea împotriva vieţii mele de până acum şi dau cu ea de p ământ, unde m ă regăsesc pe mine, sângerând. Nu mai îmi suport respiraţia. Hotărăsc s ă nu risipesc aerul din jurul meu, în fond, el nu îmi st ă numai mie la dispoziţie. Am să dorm, ca să se facă din nou negru, aşa cum sunt obi şnuit. Stau întins şi mă legăn doar atât cât s ă pot să fiu sigur că nu mi se întâmplă nimic. Nu prea stau bine. Ştiu asta. Dar Şi apoi vine momentul acela de mie-mi ajunge. Nu trăiesc. Supravieţuiesc. Asta-mi ajunge. (Pauz ă )



voce de femeie. O voce din neant. Şi ştiţi ce-mi spune ea? Ea spune: "Cred c ă începe ceva." Ce De vis. Eu vreau ca asta s ă devină realitate. nebunie, nu-i aşa? Aşa e. "Cred că începe ceva." (Pauz ă ) (Heblu)

7/117


stând foarte aproape unul de altul, în timp ce Petra se retrage din calea (Petra ş i Erwin se v ăd insistentului Erwin.)

Încă o dată!

Nu! Nici o dat ă! Nici măcar o dată! Thomas Jonigk

Încă o dată! Pentru ultima oară!

Nici nu mă gândesc!

Doar o dată!

FĂPTAŞII


De trei ori ai spus deja c ă-i ultima oară! Nu! Nici măcar o dată! Nici măcar o singură dată!

8/117

Pagina anterioară

Te rog. Pagina următoare

Nu.

Doar o singură dată!

Nici o dată! Nici măcar o singură dată! O spun pentru ultima dat ă!

Dar ce-i cu tine? Aşa deodată. Spune o dată. Thomas Jonigk

Nimic nu am. Asta spun. Nimic.

Ba mă ai pe mine. Doar eu nu sunt nimic.

FĂPTAŞII


Dar ce anume am f ăcut eu, după părerea ta?

9/117

Pagina anterioară

Destule. Pagina următoare

(aproape de tot) Un exemplu. Spune o dat ă un exemplu. ându-se) (retr ăg Nu pune mâna pe mine!

(plângând) Ce-am f ăcut?

Ce să-ţi mai spun eu. Te cuno şti tu. u şi de cauciuc ş i se apuc ă de (F ăr ă s ă fie observat ă de cei doi intr ă Karin. Are pe ea un ş or ţ ş i m ăn cur ăţ enie sau de alte treburi gospod ăr e ş ti. Cei doi care continu ă s ă se certe pot s ă ajung ă chiar lâng ă ea, dar nici unul din ei nu are voie s-o vad ă pe Karin ş i nici Karin nu are voie s ă- i vad ă pe ei.)



Te culci cu altul.

Nu. Nici o dat ă. Nici măcar o singură dată.

10/117

Pagina anterioară

Spune tot ce vrei tu să spui, dar nu te culca cu altul. Pagina următoare

Nu.

Iubeşti pe altcineva?

Nu.

Nu? Thomas Jonigk

Nu.

Nu mă iubeşti. Asta e. Tu nu m ă iubeşti. Recunoaşte că aşa stau lucrurile. Nu m ă iubeşti.

FĂPTAŞII


Recunoaşte. Poţi să recunoşti. Poţi să recunoşti liniştită. Dacă e aşa, recunoaşte şi gata.

11/117

Pagina anterioară

Nu. Pagina următoare

Nu mă iubeşti. Dacă despre asta e vorba, atunci spune-o. Care va s ă zică nu mă iubeşti.

Nu.

Asta voiai să-mi spui?

Nu. Thomas Jonigk

Spui că nu. Ce-nseamnă asta. Ce-nseamnă asta, când spui nu? Nu?

FĂPTAŞII


Nu.

Am f ăcut ceva? Am greşit cu ceva? Dacă am greşit cu ceva, atunci spune-mi. Asta era? C ă am greşit cu ceva?

12/117

Pagina anterioară

Lasă-mă-n pace.

Pagina următoare

Spune-mi cu ce-am gre şit.

Nu.

Te fereşti de mine.

N-am timp.


N-ai timp pentru mine? N-ai timp? Nu. Vreau să rămân singură.


Nu.

13/117

Pagina anterioară

Sunt prea bătrân. Asta era? Bineînţeles. Prea bătrân. Cum de nu mi-am dat seama de la-nceput. Care va să zică sunt prea bătrân.

Pagina următoare

Nu.

Prea bătrân. Asta era. Sunt prea b ătrân. Care va să zică sunt prea bătrân.

Nu. Termină. Nu-i asta.

Dă-i drumul. Spune! Nu-i asta. Care va s ă zică chiar e ceva. Dar ce anume. (apucând-o de bra ţ )


Nu pune mâna pe mine! Pentru ultima oară! Editura LiterNet 2003

O dată doar! O dat ă nici nu se pune!

Nici o dată! Nici o singură dată!

14/117

Pagina anterioară

Nu te mai prosti. Nu-ţi mai bate joc de mine. Ia-mi pula în mân ă. Pagina următoare

Nu.

Î ţi astup toate găurile.

Nu.

Înainte î ţi plăcea. Thomas Jonigk

Mi-e ruşine de mine. ând-o spre el) (tr ăg Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să-mi spui dacă s-a-ntâmplat ceva. Asta e! Trebuie s ă-mi spui despre ce vorba! Ce s-a-ntâmplat?

FĂPTAŞII


Nu te iubesc! Ai greşit tu undeva! Nu am timp pentru tine! Trebuie s ă fie din cauza ta! Nu m ă exciţi nici măcar un pic de tot! Din contr ă: Eşti prea bătrân! (dup ă un timp) În fond, cine-ţi d ă ţie dreptul să nu fii încă înmormântat? (dup ă o pauz ă lung ă ) Ce spui tu acolo? Asta spui? Asta n-o s-o mai spui înc ă o dată! Nici măcar o singură dată! Nici o dată! Î ţi închid eu gura, pizd ă ce eşti, muiere ce eşti!

15/117


(O apuc ă pe Petra de p ăr ul strâns în coad ă ş i o oblig ă s ă se întind ă pe jos. Petra nu se ap ăr ă. Apoi Erwin îi smulge hainele de pe ea. Începe s-o cerceteze plin de interes. În acela ş i timp îi miroase plin de satisfac ţi e regiunea genital ă. Procesul acesta dureaz ă mult.) (r ăs ucindu-se spre Karin) Mama, tăticu' îmi face iarăşi lucruri ciudate. (f ăr ă s ă se uite, continuând s ă treb ăl uiasc ă ) Ţi se pare ţie.

(Se aude soneria.) (spre public) Sunt o femeie în floarea vârstei, mă numesc Karin. Căsnicia mea dureaz ă deja de ani buni şi a fost binecuvântată cu o fiică, pe care soţul meu şi cu mine am botezat-o cu numele de Petra. Dar uite cum stau şi vorbesc într-una, cu toate c ă cineva stă în faţa uşii şi sună. Trebuie să fie vecina mea



(În timp ce Petra e violat ă de Erwin, Karin iese pentru a se întoarce apoi cu vecina ei. Cele dou ă nu iau act de actul care are loc în fundal. Ele poart ă o conversa ţi e specific ă gospodinelor. Karin r ăs foie ş te revista ilustrat ă. )

16/117

Pagina anterioară

(intrând în plin ă conversa ţi e) Şi am zis, ia să dau eu o fugă vizavi. Trebuia pur şi simplu să spun asta o dat ă şi o spun imediat de două ori şi repet: Până la urmă or să-i scoată vinovaţi pe vecini.

Pagina următoare

(derutat ă )

Nu. (întinzând mâna dup ă revist ă ) Pagina 3. Scrie la ziar. A şa că-i adevărat. Or să-i scoată vinovaţi pe părinţi.

Nu.

Mame, care-i acoper ă pe f ăptaşi! Pagina 4.


(deschide revista) Nu.

Şi pe pagina 4. La prima vedere, copiii afecta ţi nu lasă s ă se vadă nimic deosebit. Ei vin din familii


duminică, care e o zi deosebit ă. Ei dispun de frizuri rezonabile, care la mas ă nu le fac p ărul să le cadă peste faţa copleşită de vinovăţie. Poate că sare în ochi faptul c ă ei nu dispun de prieteni şi c ă nici nu-i invită pe aceştia pe la ei pe acas ă. Că dau dovad ă de un comportament stricat din cale afară. Pagina 5. Că par să fie cu gândul în altă parte. Corpul lor pare ceva lipsit de viaţă, care nu e mort. S-au despărţit de ei înşişi. Nu suportă să fie atinşi respectiv nu umblă printre oameni înzestraţi cu sex. Se percep pe ei în şişi ca pe nişte rataţi. În rest nu percep nimic. (dup ă o scurt ă Nu se vede nimic pe ei. Nu se vede. Oameni ca tine şi ca mine. pauz ă )

17/117


Nu.

Pagina 6. Ceea ce se întâmpl ă cu adev ărat în aceşti copii răzbate rareori la suprafa ţă. Printr-o iscusită mutare de şah, f ăptaşul reuşeşte nu doar să abuzeze sexual de copil, ci şi s ă-l transforme în complice, spunându-i... (care între timp a avut un orgasm ş i vorbe ş te cu Petra care ş i-a pierdut cuno ş tin ţ a) Ăsta e secretul nostru. Dac ă-i spui lui mama, se va întâmpla ceva rău de tot! Atunci se supără şi nu te mai iubeşte. Şi bineînţeles că nici eu nu te mai iubesc atunci. Eu n-am vrut s ă se întâmple asta. Dacă spun că eşti bolnavă, ajungi la balamuc şi nu mai ieşi niciodată de acolo. Atunci nu mai e şti fiica mea. (aplecându-se bucuroas ă spre Erwin) Exact! Erai şi tu acasă, uite că nici n-am ştiut.



(deodat ă, cu maniere impecabile, spre Magda) Sărut mâna, vecină. (spre public) Acesta este vecinul meu Erwin, medic veterinar, are cabinetul lui, un om care în ciuda rangului s ău social înalt nu se simte deranjat de incultura so ţiei lui. De la moartea soţului meu, care a fost inginer, el îmi dă întotdeauna o mână de ajutor ori de câte ori e nevoie de o reparaţie, când se iveşte vreo stricăciune sau vreo problemă. Cred că acum am s ă vorbesc cu el despre tema abuzului sexual, despre care scrie atâta-n ziare.

18/117


(Erwin li se al ăt ur ă femeilor. E îmbr ăc at doar pe jum ăt ate. În timp ce vorbe ş te, Karin îl îmbrac ă la loc, îl contempl ă cu mândrie etc.)

Întreb: Atunci când eu sunt tandru cu copilul meu, atunci asta înseamn ă abuz? (cu cea profund ă convingere) Nu!


Atunci când eu îmi alint copilul. Şi asta e tot abuz? Editura LiterNet 2003

Nu!

Atunci când eu, printr-un contact corporal plin de c ăldură şi de iubire, îi provoc copilului meu o experienţă care îl face fericit, asta e tot abuz?

19/117

Pagina anterioară

Nu!

Pagina următoare

Atunci când eu îmi sărut copilul. E tot abuz?

Nu! Atunci când îl bat? Nu! Thomas Jonigk

Când introduc un deget? Nu! Îl umplu de spermă?

FĂPTAŞII


Nu!

Îl fut?

20/117


Nu! (punând cap ăt euforiei generale, ton obiectiv) Periculos şi cu urmări deosebit de grave pentru copil e abia atunci când adultul nu ştie să facă deosebirea între tandreţe şi pasiune. (rezumând) Şi totuşi: aşa ceva se poate întâmpla cu orice copil. Cu al vostru poate chiar mâine deja! (lui Erwin) Acuma ce-ai mai f ăcut iar! Thomas Jonigk FĂPTAŞII

Futut şi ejaculat. Editura LiterNet 2003

Nu tolerez una ca asta! Iar ai murd ărit covorul! Tot mereu dă pe dinafar ă!

Ţine-ţi fleanca.

(aer de feti ţă ) Şi pe mine chiar nu m ă mai găseşti deloc frumoasă.

21/117


(întorcându-se cu spatele) Sugi pula.

Chiar am voie? (Heblu)

Thomas Jonigk

(Petra singur ă pe scen ă ) (spre public) Într-un fel nu pot deloc s ă-mi iert faptul că nu m ă apăr, că nu m ă transform în bărbat, că nu ajung o dată şi o dată să nu-mi mai simt deloc sentimentele mele, c ă nu ajung s ă simt deposedarea de corpul meu ca pe o eliberare, c ă nu iau o dat ă hotărârea sau aşa ceva, ca s ă nu se mai ocupe de mine cu degete şi organe de reproducere şi să facă cu mine nişte chestii pe care de multe ori le

FĂPTAŞII


principiu? Am trântit uşa. Da. Am avut dureri de cap. Da. Am strâns picioarele. Da. Am avut infec ţii şi micoze în regiunea genital ă. Da. Mi-am b ăgat dopuri înăuntru, pentru ca partea aia a lui s ă nu mai poată să încapă în mine. Da. M-am t ăiat cu o lamă de ras în regiunea dintre picioare ca s ă-l apuce scârba şi poate pentru ca să mă lase sigur în pace. Da. Am fugit de acas ă. O dată chiar până în îndepărtata ţară vecină Franţa. Cu autostopul sau furişându-mă într-o remorcă sau pe blat cu trenul. Da. Da. Da. Chestii de-astea am tot f ăcut cu mine. Şi ce-am obţinut cu toate eforturile astea? Că Poliţia m-a adus înapoi. C ă el m-a bătut. Că şi-a ieşit din sărite şi a vârât sticle în mine. Ţevi de metal, bucăţi de lemn şi degetele lui strânse în pumn. Verigheta i s-a ag ăţat de mine şi ma rănit şi mi-a curs sânge. Că a trebuit să i-o fac tot mereu, tot mereu cu gura. C ă sperma lui mi-a A trebuit să vomit. ieşit pe gură şi pe nas. C ă a trebuit s-o înghit. C ă a trebuit să vomit. (Pauz ă ) (Dup ă o pauz ă lung ă ) Sper precis că mai bine o să-mi sfârşesc viaţa, pe care întotdeauna mai bine n-aş fi trăit-o deloc. Îmi iubesc tat ăl. E clar că mai bine renunţ la mine decât să renunţ la el. Nu cât timp trăiesc. Într-un fel nu reuşesc cumva în nici un fel s ă-i spun că nu mai suport, oricât a ş ţine la el. Într-un fel am să reu şesc eu să m ă omor. (plin ă de iubire) M ă simt răspunzătoare. Vinovată. C ă te las singur. Moartea mea are s ă te omoare. Sărmane Papá.

22/117


(Heblu) Thomas Jonigk FĂPTAŞII


23/117

(O sufragerie. Magda st ă îngrijorat ă deoparte, în timp ce doamna doctor - în halat alb - îl consult ă pe fiul ei dezbr ă cat. E plin de vân ăt ă i , arsuri etc. Limbajul lui corporal vorbe ş te f ăr ă echivoc.) (care nu suport ă t ăc erea) Aşa cum v-am spus, doamna doctor. Bine c ă sunteţi aici, doamna doctor. Un accident, doamna doctor.


(întrerupând examinarea, spre public) Eu sunt doctoriţa pediatră Stock, văduva consilierului medical Stock, care a plecat din via ţă încă de timpuriu, nelăsându-mi nici un fiu, doar o feti ţă, pe Ina a mea. M ă îndoiesc că rănile acestui băiat au fost provocate de un accident casnic. Am s ă cercetez cât mai exact cauzele acestei probleme. Hm. (spre Magda, demonstrându- şi spusele pe Paul) Arsuri de gradul doi. Răni deschise, t ăieturi, provocate în mod evident de un cu ţit. O durere înţepătoare, arzătoare la micţiune, după cum spune el. (spre Paul) Nu-i aşa? (intimidat) Da.

Infecţii micotice recurente, care au afectat deja organe interne. Erup ţii la gură provocând mâncărimi. Întindere extremă în regiunea anal ă. Sângerări în regiunea anală. Este imposibil ca acesta să fi fost un accident. Pentru mine arat ă a abuz.



Abuz, doamna doctor, abuz? Dar eu îmi iubesc fiul! Îl iubesc pe fiul meu a şa cum nu am mai iubit nici un alt om pe lumea asta, doamna doctor! Pot s ă depun mărturie, e cel mai curat şi mai minunat sentiment pe care-l pot transmite, doamna doctor. Niciodată nu i-aş provoca vreo durere, nu l-aş răni cu bună ştiinţă, nu i-aş face vreun rău. Nici măcar nu am un penis, doamna doctor! Atât sunt de săracă, doamna doctor, că nu am nici m ăcar un penis, doamna doctor! S ă nu mă reclamaţi.

24/117


De regulă, f ăptaşele care resimt lipsa unui penis ştiu să compenseze neajunsul cu un baton obişnuit de masaj a şa cum se găseşte el în comerţ. Iar atunci când fac asta, faptul c ă ar putea astfel să-i provoace copilului dureri neînsemnate nu le împiedic ă decât în mod excepţional să o facă, ceea ce confirmă regula. (ajuns ă din urm ă de o amintire, pierdut ă în gânduri, bucuroas ă ) Corect. Am avut un obiect din ăsta. Un baton alb de plastic, care avea form ă de penis.

(Deodat ă devine con şt ient ă de ceea ce tocmai a spus. Se sperie. Doamna doctor se posteaz ă protector în fa ţa lui Paul. Apare un moment nepl ăc ut de t ăc ere) (lui Paul)


E adevărat? Editura LiterNet 2003

Da. (dup ă o pauz ă ) Batonul era incredibil de lung şi de tare. Zăcea în sertarul de la noptiera ei lângă o pungă cu ursuleţi de cauciuc. Aveam opt ani atunci, şi mama m-a întrebat dac ă nu voiam să ştiu

(c ăt re Magda) Vă întreb: De ce a ţi f ăcut asta? (dup ă o scurt ă pauz ă, pe un ton hot ăr ât) Pur şi simplu am avut chef de asta. Aveam a şa un fel de dispozi ţie, doamna doctor, aveam poft ă şi aşa un pic de excita ţie, doamna doctor. Cum v-am spus deja, doamna doctor: aveam chef s-o fac. Când sunteţi singură, şi e acolo un copil din ăsta, aşa de moale, a şa de cald şi de singur, atât de recunoscător pentru fiecare mângâiere, asta se porne şte de la sine, doamnă doctor. O chestie pe care nu o puteţi influenţa, doamnă doctor. Şi pe urmă o faci din nou, atunci când î ţi vine, doamnă doctor. Şi pe urmă îi place şi copilului. Doar se observă asta, când cineva se simte bine, sau nu. Sau nu se observă, doamna doctor. Asta-i ceva normal. Între b ărbat şi femeie, doamnă doctor. Dar cu un bărbat e mai puţin dinăuntru-n afară. Mai puţin amuzant. Cu un copil, totul este curat, f ără transpiraţie şi gemete şi tot tacâmul. Un copil e mult mai delicat şi mai vulnerabil şi nu ştie de nimic. Atunci poţi să conduci totul acolo unde ai tu nevoie. Şi copilul nici nu ţipă. Doar dacă nu îi provoci dureri, doamnă doctor. Dar eu nu-i provoc dureri lui Paul, doamna doctor. Doar îl iubesc. Când iubeşti pe cineva nu vrei să-i provoci dureri.

Abuz.

25/117



Să nu mi-l luaţi. Vă implor, doamna doctor. Nimeni nu mi-l poate înlocui. Cu atât mai pu ţin un bărbat. Este cu totul altceva, să te afli în bra ţele unui bărbat sau să aveţi un copil care depinde de dumneavoastră, care nu cere nimic, care doar d ă, mânat de frica lui necondi ţionată, iubitoare. Ăsta e un sentiment pe care un b ărbat nu ţi-l dă nici un pic, doamn ă doctor. Să faci dragoste cu un


A şa cum v-am spus, doamn ă doctor: îl iubesc pe fiul meu. Niciodat ă asta, doamnă doctor. (Pauz ă ) nu aş vrea să-i fac vreun r ău sau să-l rănesc. Niciodată!

(pierdut ă în gânduri) E adevărat. Femeile nu sunt atât de rele ca b ărbaţii. Bărbaţii sunt plini de cruzime. Femeile abuzeaz ă de copii cu mai mult ă omenie şi cu mai multă delicateţe decât bărbaţii şi sunt mai atente cu ei. Există mai ales o deosebire în ceea ce prive şte forţa şi alte asemenea orori. Bărbaţii obţin totul cu forţa. Şi mai şi ameninţă şi mai şi lovesc. Femeile nu procedează aşa de regulă. Sau în orice caz foarte rar, în cazuri excepţionale care confirmă regula. Femeile fac uz de sensibilitatea care le st ă la dispoziţie. La ce bun lovituri de pumn, dac ă femeia î şi poate face Când mă treaba şi cu iubire şi delicateţe. (Pauz ă ) gândesc la micuţa mea Ina, ea era chiar dulce cu mine. Ea începea de multe ori din proprie ini ţiativă şi mă mângâia şi voia s-o sărut cu limba. Asta-i pl ăcea ei. Asta i se părea ei excitant.

26/117



Cine-ar fi crezut una ca asta! (când Doamna Doctor Doamna Doctor: lesbian ă. (dintr-o o prive şt e uimit ă ) dat ă clocotind de furie) Afară din casa mea! (ton defensiv)


nu e femeie, Ina. Nu-i om. Ina. E copil. (izbucnind brusc) Ce vă priveşte pe dumneavoastră, ce fac eu cu copilul meu? Îmi apar ţine! Afară din casa mea! uitoare) (devenind îng ăd Bineînţeles. E absolut incontestabil c ă-i aşa. N-o să ne certăm acum. Dar ştiţi, doamnă doctor, eu una pur şi simplu nu ştiu dacă m-aş putea apropia de fiica mea, pe care din fericire nici n-o posed, Numai că eu una nici nu am înclinaţii lesbiene. (Pauz ă, apoi, animat ă de dorinţe sexuale. (Pauz ă ) oferindu-i Doamnei Doctor un loc) Doamnă doctor. Cafea? Ceai?

27/117


(a şe zându-se) Aş bea o cafea. (lui Paul, care a ascultat însp ăi mântat) Paul, iubitule, dă-mi o sărutare. (dup ă ce el a f ăc ut asta) Fii drăguţ cu mine şi cu doamna doctor. Vrei tu te rog să serveşti cafeaua. Doar e şti în stare, nu-i aşa? Doamna doctor şi cu mine... (întrerupând-o) Da. Dar. Eu. Doamna doctor... ânit) (ton nest ăp Fă bine şi nu mă-ntrerupe! Când o să înveţi şi tu să te comporţi în aşa fel, încât să pot să ies în lume cu tine!

(lui Paul) Obrăzniciile nu-ţi sunt de nici un folos.



Da. (Paul iese, ca s ă se întoarc ă neîntârziat cu o tav ă pe care se afl ă un ibric ş i dou ă ce şt i. În timpul absen ţe i lui, femeile se a şe az ă la taclale.)

28/117


Copilul dumneavoastră mai are înc ă multe de învăţat.

Vedeţi şi dumneavoastră, doamnă doctor. Niciodată nu mi-a fost u şor cu el, doamn ă doctor. Să nu mă întrebaţi de ce, dar niciodată nu mi-a fost u şor cu el, doamnă doctor. Dar de corpul lui m-am lăsat atrasă de la bun început, doamnă doctor. Când îi f ăceam baie sau când îi schimbam scutecele, de exemplu.

Sau la pălmuit sau la uns cu alifie şi la alăptat! Un corp din ăsta de copil mic e u şor de mânuit şi echivalează cu o invitaţie prietenoasă, pe care eu una n-a ş refuza-o.


O, aşa e. (privind spre Paul care tocmai intr ă, care poart ă o funie lung ă pe um ăr ) Mi-a plăcut să-l ating şi să-l mângâi, doamna doctor, şi m-am bucurat de pielea g ăinii care-i acoperea corpul, atunci când îl lingeam pe interiorul coapsei.


Şi mi-e permis să-mi închipui, f ără să mă înşel prea tare, că asta vă producea o excita ţie sexuală intensă?

29/117

Pagina anterioară

O, sigur că da, doamnă doctor. Mă sim ţeam cât se poate de pervers ă, fiindcă era de-ajuns s ă mi-l Şi chiar mă ud. (dup ă ce se amuz ă împreun ă o clip ă, închipui pe fiul meu, c ă mă şi udam. (Pauz ă ) lui Paul, care a turnat cafeaua) La ce-ţi trebuie funia aia, dulceaţa mea? Fii drăguţ şi răspunde-mi.

Pagina următoare

O să mă spânzur. (amuzat ă, spre Doamna Doctor) Copii, ce să faci! (pauz ă) Întotdeauna am savurat intens faptul de a fi împreun ă cu fiul meu. Nu ne ştia nimeni, doamnă doctor. Era doar ceva între mine şi el. Asta nu privea pe nimeni nimic. (În timp ce femeile continu ă s ă se confeseze ş i s ă bea cafea, Paul încearc ă s ă fac ă un la ţ ca s ă se spânzure. Pare mai degrab ă neîndemânatic ş i nu reu ş eş te.)


Dumneavoastr ă aţi spus-o. Imaginaţi-vă: stau cu o prietenă la o cafea şi ea îmi spune că, mai târziu, când fiul ei ajunge la vârsta adult ă, care o să-i dea dreptul să facă tot ce vrea el, atunci precis că el are să se însoare cu mica mea Ina. Nu trebuie s ă v ă spun ce sentiment de gelozie m-a încercat.


Revoltător, doamnă doctor! Eu nu aş fi de acord s ă-l cedez pe fiul meu sau s ă-l împart cu vreo femeie străină, care nu face parte din familie. Pentru mine, el a fost întotdeauna micul meu b ărbat. Şi asta rămâne în vecii vecilor. (Smulgându-i funia lui Paul) Nu suport să văd aşa ceva. Fii drăguţ şi dă-i-o lui mami. Altfel n-o să reuşeşti niciodată, micuţul meu! (în timp ce face un la ţ perfect) Ei, l lui Paul) Poftim, comoara mea. Acum doamna doctor, şi cum vă simţiţi ca f ăptaşă? (dându-i la ţu l ş i ş i-l pune în jurul gâtului. În timp ce femeile vorbesc mai poţi să te joci cu el. (Paul ia la ţu l pe dup ă lustr ă ş i departe, el se urc ă pe un scaun, dup ă câteva încerc ăr i, reu ş eş te s ă arunce la ţu sare de pe scaun.)

30/117


Uneori am deja sentimentul c ă greşesc undeva, din cauz ă c ă m-am temut că vecinii şi prietenii mă Fa ţă de Ina nu m ă simt deloc vor lua drept o persoană perversă şi deosebit de periculoas ă. (Pauz ă ) vinovată. Inei îi convine. Micuţa nu are nimic împotrivă. Eu n-am chinuit-o niciodată. Pentru ea a fost o experienţă care i-a lărgit orizontul şi pentru mine la fel. A şa stau lucrurile şi nu altfel. Răul, răul îl fac abia ceilal ţi, atunci când transform ă totul prin legile şi interdicţiile astea pe care le-au conceput. Thomas Jonigk

Aşa e cum spuneţi, doamnă doctor. (sculându-se) Acum însă trebuie să plec. Azi e zi de vizită la psihiatrie. Altfel nu am ocazia s-o mai v ăd pe Ina. (sculându-se ş i ea)

FĂPTAŞII


(în timp ce iese) Spuneţi-i fiului dumneavoastră s ă nu privească viaţa atât de negativ. În fond, abuzul f ără penis nu provoacă suferinţă. Taţii sunt adevăraţii f ăptaşi. Iar al meu era înzestrat cu penis.

31/117

Pagina anterioară

La fel şi-al meu.

Pagina următoare

(din off) Şi nu aş spune că m-a f ăcut să suf ăr. (din off) Şi chiar aşa să fi fost: din suferin ţă învaţă omul. Doamnă doctor! Din suferinţă învaţă omul! (Pe ultimele cuvinte ale Magdei, care se sfâr ş esc într-o explozie de veselie, Paul împinge scaunul la l se strânge. El se balanseaz ă de la stânga spre dreapta. Heblu.) o parte. El atârn ă în ş treang, la ţu


(Paul singur în camer ă, având înc ă ş treangul în jurul gâtului. Lustra zace lâng ă el pe jos. Vocea lui sun ă egal; sentimente adev ăr ate pot fi auzite numai în câteva moment scurte.)

Cum spuneam: Batonul era alb la culoare, incredibil de lung şi de tare. Era depozitat în sertarul de


nimic. Rămân împotmolit pe drumul care nu duce nic ăieri. Da! (mândru) Suntem o adevărată pereche. (Heblu)

33/117


, pe care-l tot balanseaz ă încoace ş i-ncolo. Î şi întrerup textul (Erwin ş i Karl stau în fa ţa unui leag ăn , pentru a-l alinta etc.) pentru a gâdila copilul care se g ăs e şt e în leag ăn

Şi?

Băiat sau fetiţă? Thomas Jonigk

Am uitat. Vezi şi tu. (o face) Lipseşte ceva. E fetiţă.

FĂPTAŞII


Şi-n curând deja o tânără femeie.

34/117

Pagina anterioară

Exact. Pagina următoare

Pot să pun mâna?

Cum să nu. Ca-ntre prieteni. Mai şi întrebi. ) (prudent, cu un deget întins, în leag ăn Şase luni, zici.

Exact. Thomas Jonigk

Văd că deja î şi pune-n funcţiune toată puterea de seduc ţie.

O fetiţă de un an poate s ă joace pe degete orice b ărbat de patruzeci.

FĂPTAŞII


Exact.

35/117

Pagina anterioară

Fetiţa aia mică de cinci ani de al ături mi-aruncă nişte priviri ca şi când ar vrea s ă facă sex cu mine. Pagina următoare

Trebuie să-ţi umezeşti degetul. Aşa vrea ea. (El î ş i umeze şt e degetul ş i-l Curva mică. (Pauz ă ) ) Uite aşa. Ai văzut. Aşa. introduce în leag ăn

(f ăc ând la fel) Aşa?

Exact. as ă liber ă în pantaloni ş i se (Tensiunea sexual ă între ce doi cre şt e. Î ş i introduc mâna r ăm masturbeaz ă. Se uit ă în leag ă n ş i nu se mai privesc unul pe altul atunci când vorbesc.)


O iubesc pe-asta mic ă. Iar atunci când doi oameni se iubesc, sexul face parte din rela ţia lor, nu-i aşa?

Exact.


Un copil este totuşi un om, chiar dac ă e mic.

36/117

Pagina anterioară

Exact. Pagina următoare

O sexualitate împlinită între bărbat şi copil nu presupune exploatarea sexual ă a copilului, ci reprezintă o relaţie partenerială în cadrul căreia copilul are toate drepturile. Inclusiv dreptul de a spune nu.

Orice copil are dreptul la sex cu adul ţi.

Am o adevărată oroare faţă de părul pubian. Cu una de doisprezece ani nici nu mai pot s ă-mi închipui că aş putea s-o fac. Thomas Jonigk

Eu însumi sunt bărbierit.

Tind spre o adevărată relaţie. Împreună cu copilul, vreau s ă plonjăm într-o iubire adevărată.

FĂPTAŞII


Raporturile sexuale le practic abia atunci când un copil are cinci sau şase ani. Orice altceva ar fi abuz în ochii mei.

37/117

Pagina anterioară

Exact.

Pagina următoare

Pentru mine devine interesant abia când copilul trăieşte totul în mod conştient. (dup ă ce, cu un geam ăt puternic, a ajuns la orgasm, pe un ton pragmatic ş i cât se poate de manierat) Aşa, dragul meu Karl. Atunci, ne vedem desear ă la teatru (*Rog s ă se fac ă referin ţă la ora ş ul în care se joac ă, de exemplu în Viena la Burgtheater sau la Opera de Stat, în Hamburg la Opera de Stat etc.) ? (masturbându-se) Bineînţeles. La premier ă.


În sfârşit, iarăşi un clasic. Nu m ă atrage dramaturgia modernă. În noile opere scenice e vorba numai de violenţă, negativitate şi personalităţi bolnave. Nu, mul ţumesc! Eu vreau frumosul, ) De fapt, cui îi apar ţine copilul? sublimul. (uitându-se din nou în leag ăn


Felicitări. (masturbându-se înc ă ) Şi fiica mea e deja gravid ă cu al doilea.

38/117


(Ajunge la orgasm. Heblu)

ic ă spre (P ăs tori ţa ş i oaia traverseaz ă scena de la stânga spre dreapta. Rela ţi a dintre ele e pa şn vesel ă. Este posibil ca textul ei s ă se transforme la un moment dat în cântec, ca p ăs tori ţa s ă cânte ă la un instrument sau ceva asem ăn t or.)

Voi ce părere aveţi? Oare taţii care au fost aici înaintea noastr ă, mai aveau ei vreun adev ăr?


Îl aveau, f ără îndoială. Editura LiterNet 2003

Şi care, credeţi voi, este acest adev ăr?

În sine nu e absolut nimic. (râzând) Să mai înţeleagă cineva ceva dacă poate.

39/117


(la fel) Mai limpede de atât mi-e cu neputinţă să formulez. (Ies amândou ă )

(Gara, care poate fi eventual sugerat ă prin zgomotul unor trenuri care se apropie. Paul st ă în ânc ă o banan ă. Apoi apare Petra. Paul o observ ă, în timp avanscen ă. St ă cu fa ţa spre public ş i m ăn ş i- şi scoate ceva de b ău t. Ea nu îl observ ă. ) ce- şi face de lucru la rucsacul s ău (spre public) Iubiţi, de fapt, oarecum p ărinţi! Când o s ă găsiţi această scrisoare, eu nu am s ă mai fiu fiinţa vie care oricum nu am fost niciodat ă. Îmi iau bun rămas. De fapt în linii mari eu nu ştiu absolut deloc de ce ar trebui să supravieţuiesc. Visez mult, dar abia m ă trezesc, că totul se termină şi văd un soare care mă pune în umbr ă. Nu am nimic împotriva lumii. Lumea îmi place. Încerc mereu s ă-i vin în întâmpinare, dar pe urmă mă trezesc faţă-n faţă cu abisurile vieţii pe care o duc al ţii. Întind



îndepărtat. Nu înţeleg abisurile în care-mi arunc privirea. M ă uit înapoi. Nu văd nimic. După aia când am tras în mine, îmi doresc s ă fiu în sfâr şit moartă. Renunţarea de sine e o problem ă pe care poate că o s-o rezolv cândva. Mai întâi am vrut să-nghit pilule, dar pe urmă am citit că e posibil să fii găsit prea devreme, în timp util. Pe urm ă î ţi pompează afară cu promptitudine conţinutul stomacului şi pe urmă evident că ajungi închisă cu forţa într-o instituţie şi nu mai ieşi niciodată. De fapt a şa ceva aş vrea eu să vă fac vouă. Ba nu. Asta o tai. Mai bine scriu: De fapt a şa (Pauz ă ) ceva nu aş vrea eu să v ă fac vouă. Sper că precis o să puteţi s ă citiţi tot. Sunt de negăsit. Afară, la gara veche, unde m-am omorât şi data trecută. Dragi părinţi, amintiţi-vă de mine şi nu mă uitaţi. Trebuie în sfâr şit să mă desfiinţez o dată, înainte s-o facă altcineva. Eu sunt. Eu n-am s ă mai fiu, dar eu sunt fiica voastr ă, Petra. (Scoate la iveal ă un revolver, pe care ş i-l ţ ine la tâmpl ă. Dup ă un moment de t ăc ere încordat ă, Paul vine lâng ă ea. Din când în când mai bea pu ţi n.) (interesat) Ce faceţi aici?

40/117



(tresare) M-aţi speriat de moarte!

Nu chiar de tot.


Ce?

41/117

Pagina anterioară

Acum staţi lângă mine. Ca şi mine, lângă şinele de cale ferată. Trăiţi. Pagina următoare

Vă rog să mă scuzaţi. Îmi pare rău.

E nevoie de mai mult decât de auto-compasiune pentru a te sinucide. (ton defensiv) Dar sunt decisă să mă decid bucuroasă! Am să-mi pun capăt zilelor! Nu-i chiar o catastrof ă. Există o pluralitate multiplă de modalităţi variate de a se omorî. (dup ă câteva clipe de gândire încordat ă ) Să te îneci, să-ţi dai foc, s ă iei pilule, să te spânzuri...

Să te înjunghii.


(acceptând sugestia cu recuno ş tin ţă ) Să te otrăveşti.

Să te gazezi.


Să te arunci înaintea maşinii.

42/117

Pagina anterioară

Să nu mănânci. Pagina următoare

Să te împuşti. Într-un fel, eu prefer de obicei de fiecare dat ă împuşcarea.

Vreţi să vă împuşcaţi cu adevărat?

Aproximativ exact.

În ce fel? Thomas Jonigk

Cred că mă gândeam că în cap.

FĂPTAŞII

Dar asta nu e deloc prea sigur.


E lucru demonstrat: cel mai sigur e s ă tragi în gură.

43/117

Pagina anterioară

OK. Atunci de data asta am s-o fac f ără nici o problemă aşa. Vă mulţumesc mult. (vârându- ş i pistolul în gur ă ) De ce n-aţi spus aşa de la bun început.

Pagina următoare

Nu m-aţi întrebat. (sco ţâ nd pistolul din gur ă ) Îmi cer iertare. Îmi pare rău. Am să mă debarasez imediat de con ştiinţa mea de sine cu care sunt obişnuită. Am fost excesiv de egocentric ă, din cauză că lumea mea s-a învârtit în mod constant f ără întrerupere numai în jurul meu. tura la loc în rucsac) (depozitându- şi b ău Dar nu e nici o problem ă. Ieşiţi liniştită afară din dumneavoastră. Thomas Jonigk

Cum de vă trece prin cap una ca asta. Cel mai bine m ă consum în mine însămi. Acolo mă simt eu acasă şi acolo am posibilitatea deloc imposibilă de a m ă delimita de lumea exterioar ă.

FĂPTAŞII


Eu nu am nici un acas ă. Eu nu am nici m ăcar un tată, care să mă fi confecţionat cuprins de bucurie. Eu nu întruchipez nici o valoare pe lumea asta. Eu sunt un om de unic ă folosinţă.

Dar ţin la maică-mea. Nici eu nu am un tat ă al meu, cel pu ţin aşa cred. (pauz ă )

44/117

Pagina anterioară

Spuneţi incredibil de multe prostii. Pagina următoare

ulit ă ) (m ăg

Găsiţi? (încurcat) Pe mine mă cheamă Paul.

Petra. (dându- şi mâinile) Sper că ajutorul dumneavoastră m-a ajutat cu siguranţă. Chiar dacă nu am voie să primesc nimic de la un b ărbat necunoscut.

Cine spune asta?


Tatăl meu. Editura LiterNet 2003

Ăla pe care nu-l ave ţi.

Da.

45/117

(tandru)

Pagina anterioară

Petra. Pagina următoare

(la fel) Paul. (dup ă o t ăc ere lung ă, încurcat) Acum însă trebuie să plec.

Sunteţi ocupat? Aveţi o slujbă?

Nu am nici o slujb ă. Dar am talent. Thomas Jonigk

La ce? Vreau doar s ă spun. Aşa aproximativ. (mândru, ton mucalit) Eu ştiu să fac visele să se împlinească. Dar până acum n-am f ăcut-o încă. (impresionat ă )

FĂPTAŞII


(mândru) Nu.

46/117

Pagina anterioară

Aş putea aproximativ să vă întreb ce face ţi acum? Pagina următoare

Aştept un tren.

De ce aici?

Am să mă arunc pe şine. Şi am să mor.

Şi mai departe? Thomas Jonigk

De ce mai departe? Voi fi ajuns deja la gara terminus într-un mod dovedit. (foarte clar) Iertaţi-mă. Dar gara asta a fost închis ă.

FĂPTAŞII


Vreţi să vă omorâţi în condiţii inutil îngreunate. Pe aici nu circul ă trenuri. (dup ă o pauz ă ) Căcat. Trebuie să fie o noutate.

47/117


Nu. Gara e închisă deja de cinci ani.

Asta explică tot. De ani de zile tot încerc să mă arunc sub ro ţile trenului în această gară. Sunt victima împrejurărilor. Ăştia au oprit circulaţia trenurilor pur şi simplu ca să mă împiedice să mă sinucid. Nici măcar dreptul la propria ta moarte nu-l mai ai, ca om care nu vrea s ă schimbe lumea. (întinzându-i pistolul) Nici moartea nu schimb ă nimic. Moartea pune cap ăt. (ar ăt ând spre pistol) Ce să fac cu el?


Împuşcaţi-vă! Fi ţi dr ăguţ şi acceptaţi oferta mea avantajoasă de ajutor. Pune ţi mâna şi omorâţi-vă. (îndreptându-se spre el cu pistolul) Eu am s ă vă urmez. (îngrozit)


E evident că iarăşi am mai f ăcut încă o dată Dar niciodată n-aş face una ca asta! (distrus ă ) aproximativ totul pe dos. E drept că nu ştiu dacă s-a întâmplat ceva, dar în cazul în care acesta a fost cazul, precis c ă m-am comportat greşit.

48/117


Sunt atât de penibil. Ajunge.

Eu cred că începe ceva. (iritat) Ce-ai spus?

Eu cred că începe ceva. (derutat) E ca-ntr-un vis. Vreau să devină adevărat.


(Într-o frac ţi une de secund ă , Paul devine con şt ient de faptul c ă în fa ţ a lui se afl ă visul lui devenit realitate. Între cei doi se instaleaz ă un moment de lini şt e. Ei se privesc ş i apoi încep s ă stea de osti ţi . ) vorb ă ca-ntre îndr ăg (iubitoare)


(la fel) Şi tu spui doar c ăcaturi.

49/117

Pagina anterioară

Uită-te la tine cum ar ăţi. Să mori de râs. Pagina următoare

Dar nu sunt aşa de urât ca tine.

Precis că ţie nu-ţi reuşeşte absolut nimic.

Adevărat.

Eşti o pulă bleagă. Thomas Jonigk

Şi asta-i adev ărat.

Un caraghios.

FĂPTAŞII


Un ratat.

50/117

Pagina anterioară

Da. Pagina următoare

Impotent?

Bineînţeles. (t ăc ere romantic ă, apoi, c ăt re Petra) Eşti incredibil de lipsită de feminitate. ulit ă ) (m ăg Găseşti?

Total neatractivă.


Asta mi s-a confirmat deja de multe ori.


Mulţumesc!

51/117

Pagina anterioară

Nu poţi să suferi copiii? Pagina următoare

Urăsc copiii. Mai ales că şi eu însămi mai sunt copil.

Şi eu. Vrei să te culci cu mine?

Nu.

Te iubesc. Ce frumos. (T ăc ere romantic ă ) Thomas Jonigk

Şi eu te iubesc.

(Cei doi se apropie ceva mai mult unul de altul ş i î şi apuc ă unul altuia mâinile. Ia na ş tere o imagine de des ăv âr şi t ă inocen ţă ş i deplin ă fericire. Deodat ă cei doi încep s ă plâng ă. Sar în l ăt uri ş i- şi acoper ă ochii cu mâinile.)

FĂPTAŞII


(simultan) Dar tu de ce plângi? (plângând) Pur şi simplu.

52/117


(plângând) Ahaa.

Mi se dilată coşul pieptului.

Şi mie.

Şi asta doare.

(Heblu )



53/117

(Karin ş i Erwin stau unul lâng ă altul, a ş eza ţ i sau în picioare. Poate c ă stau bra ţ la bra ţ. Karin se adreseaz ă publicului. Tonul ei e comunicativ, prietenos ş i lipsit de patos iar Erwin reac ţi oneaz ă la cele spuse de ea aprobând din cap, râzând etc. El încearc ă s ă câ şt ige simpatia publicului printr-o alur ă deosebit de corect ă respectiv vesel-reflexiv ă. Amândoi ac ţi oneaz ă mâna ţi de con şt iin ţa absolutei nevinov ăţ ii.)


Ştiţi, eu fusesem la doctor. (privind spre Erwin) Soţul meu a vrut s ă mă duc să-mi extrag spirala, ca să pot să rămân însărcinată.

Absolut exact, comoara mea.

Sinceră să fiu, eu una nu ştiu ce rost poate să aibă să faci copii, dar înainte s ă încep să mă gândesc la asta, o fac ca s ă scap o dată. Viaţa nu e doar lapte şi miere, şi nimănui nu-i este uşor. Îi spusesem soţului meu că s-ar putea să fie vorba de o procedur ă destul de migăloasă, din cauză că la mine doamna doctor nu poate s ă ajungă a şa de uşor acolo, iar spirala poate s ă mai fi şi crescut Vorba lung ă, s ărăcia omului. Fiica mea urlase din nou ca tras ă în ţeapă, când am în carne. (pauz ă ) vrut să plec. Avea aia mică un organ, în comparaţie cu care tenorii sunt mici copii. Jos p ălăria! Asta-i tot ce pot să spun în privinţa asta. În orice caz zbieretele astea au început înainte ca ea s ă fi împlinit doi ani. De atunci o tot ţine cu teroarea asta. Complet inutil. Doar nu era singur ă, după ce plecam eu. (privindu-l pe Erwin care aprob ă din cap) Doar era şi soţul meu acolo.



Doar nu puteam s-o l ăsăm singură pe aia mic ă.

54/117

Pagina anterioară

Petra se îndrăgostise de el şi nu se mai dezlipea de el. Treaba asta m-a cam ofticat, dar s ă ştiţi c ă n-am luat-o prea în serios. Eram nemaipomenit de fericit ă c ă aveam un parteneriat atât de frumos şi de armonios şi un soţ care nu mă face tot mereu s ă cred că sunt proastă numai din cauz ă c ă nu am o bună educaţie şcolară. El este un b ărbat care mă ia în serios şi din punct de vedere sexual şi care-mi transmite tot mereu sentimentul c ă mă găseşte atrăgătoare şi erotică. (privindu-l ş i mângâindu-l pe Erwin) Asta mi-a lipsit întotdeauna la contactele mele mai vechi cu bărbaţii. Recunosc acest fapt cu toat ă sinceritatea. Pe urmă însă în ziua aia la doctor nu a durat totu şi atât de mult cât crezusem eu. Am venit acasă pe drumul cel mai scurt. De găsit l-am găsit apoi în dormitor, unde m-am uitat prin uşa întredeschisă. Soţul meu era în pat pe spate şi-şi ţinea degetele la fiica mea între picioare şi fiica mea st ătea pe genunchi lângă el şi trebuia să-l satisfacă cu gura. De fapt atunci am avut un singur gând: s ă ies afară, să ies o dată afară de-acolo. Şi atunci am fugit, ca şi când ar fi venit turcii. Şi dusă am fost. Pe urmă, ştiţi, am scheunat ca un c ăţel. Precis că arătam îngrozitor, ca şi când aş fi tocat ceap ă. Nu mai puteam să scap de imaginea aia. Imaginea fiicei mele cu penisul ăla în gură. Şi bărbatul meu întins pe spate în cămaşa lui italienească de la Cottanova, descheiet ă, trebuie întotdeauna s-o întind la uscat udă-udă şi n-am voie s-o calc decât la temperaturi scăzute, fiindcă ţesătura e aşa Dar era de parc ă nici nu era fiica mea aia. Foarte sincer v ă spun, nu mi-a fost de sensibilă. (pauz ă ) milă de ea. Nu m-am gândit niciodat ă (privindu-l pe Erwin) cât e ea de mic ă şi ce face ăla cu ea. (consolator) ă

Pagina următoare



M-am gândit mai degrab ă, uite ce-mi face ea mie, unde e totu şi fiica mea şi mi-l fură acum pe bărbati-miu şi aşa mai departe. Cinstit vorbind. Într-un fel am privit asta doar ca de la femeie la femeie. Ştiţi, nu era ca cu un copil. Şi pe urmă, când într-o bună zi Petra st ătea în faţa mea şi-mi spunea că Papa al ei f ăcea tot timpul cu ea lucruri din alea îngrozitoare, mama, mama şi aşa mai departe, atunci mi-am astupat urechile. N-am vrut s ă aud nimic din toate astea. Am pus-o la punct pe Petra şi i-am spus, un copil care spune a şa ceva despre tat ăl ei care a f ăcut-o, nu merită s ă fie copilul meu. Cum putea ea oare s ă creadă c ă eu îi credeam o minciună ca asta, despre care ea ştie foarte sigur că nu e adevărată? Sunt capabilă de orice, dar minciuna nu pot s-o suf ăr nici moartă. Şi pe urmă am b ănuit-o pur şi simplu că cu afirmaţiile astea murdare ea vrea doar s ă ne dezbine pe tatăl ei şi pe mine, ca să poată să-l aibă doar pentru ea, ca s ă-mi ia mie locul, pentru care m-am luptat din greu. Am v ăzut totul doar de le femeie la femeie. În femei n-am încredere. Petra era Ştiţi, poate că era doar femeie. Nu era ca un copil. Era o femeie. Doar am şi eu ochi în cap! (pauz ă ) o femeie mică, dar există multe, care sunt mai mici decât mine.

55/117


Thomas Jonigk

(Petra ş i Paul în gar ă. S-au mai apropiat pu ţi n, poate c ă se ţ in de mâini, încurca ţi , sau se plimb ă de colo colo.)

FĂPTAŞII


La stânga? La dreapta?

(vis ăt or) Drept înainte. De ce tot mereu pe ocolite. În gând construiesc deja autostr ăzi care merg drept înainte la ţintă. Şi nu pe ocolite ca mine.

56/117

Pagina anterioară

Şi dacă e ca de fiecare dat ă o fundătură?

Pagina următoare

Oriîncotro ar merge, n-am de gând să-mi stau în drum. (dup ă o pauz ă ) Nu mă mai orientez deloc în mine în cunoştinţă de cauză. Cu tine. Ca ghid.

Ştiu un drum, dar nu-l v ăd de atâtea-ndoieli. Tot timpul sunt în stare s ă explic totul, dar nimic nu sunt în stare să schimb. Întotdeauna am ştiut că eram pe drumul lipsit de perspectiv ă, dar n-am îndrăznit niciodată s-o pornesc în direcţia corectă.

Când m-am pierdut, o iau întotdeauna de cele mai multe ori înapoi de unde am venit. Atunci duc Dar ce se oarecum viaţa aia care era obi şnuită de obicei atunci când am fost copil. (dup ă o pauz ă ) întâmplă îns ă dacă m ă caută cineva şi nu mă găseşte din cauză c ă eu mai sunt înc ă mai departe în copilăria mea?

Eu nu pot să-mi aduc aminte de nici o copil ărie. Eu sunt, pentru că n-am fost niciodat ă copil.



Întotdeauna mi-e frică. Şi atunci iar nu ştiu dacă amintirea care-mi provoac ă frică nu e cumva de fapt închipuire.

57/117

Pagina anterioară

Frica nu e închipuire. Frica e totul.

Pagina următoare

tare încordat ă ) Eu Nu! Sau poate! Presupun c ă precis că mai există şi altceva. (dup ă o pauz ă de c ău cred în viitorul pe care n-o s ă-l am niciodat ă!

Dacă nici ăsta nu-i un motiv s ă te omori. (primind propunerea cu entuziasm) Am putea să înfiinţăm un club al sinuciga şilor! Doi membri îi şi avem deja!

Eu nu m-a ş înscrie într-un club care m ă acceptă pe mine ca membru.


(Are loc o schimbare de atitudine. Petra devine dintr-o dat ă foarte serioas ă ş i tonul ei pare de-a dreptul intolerant)

Care e problema ta?


(vorbind mecanic) Cum să devin cel care sunt deja dup ă părerea celorlalţi. De ce mama mea nu e ca mine, eu îns ă sunt ca ea. De ce singuraticii din aceast ă lume nu sunt cel pu ţin singuri împreună. De ce r ăceala afectivă nu încetează la frica de moarte. (dup ă o pauz ă ) Şi care ar fi soluţia la problema ta?

58/117


Ori există o problemă. Ori nu există nici o soluţie. Problema rămâne aceeaşi.

Problema nu e c ă întrebările tale nu au răspuns, ci că în general tu pui astfel de întrebări.

Vorbim numai despre mine. Cu tine ce-i?

Mie mi-e frică să nu-mi mai fie fric ă.


Frică de ce?

Mi-e frică să fiu singură, fiindcă ştiu, cred eu, că atunci încetez să mai exist.


Du-te-n societate.

59/117

Pagina anterioară

Mi-e frică că mă dezintegrez dacă mă atinge cineva. Pagina următoare

De ce? (uitându-se drept la el) Ce?

Trebuie să fie cu putinţă să ai o relaţie cu cineva f ără să-ţi pui viaţa-n pericol. Doar şi înainte existau lucruri frumoase în viaţă. Nu-ţi aduci aminte?

Poate. Sau. Nu.


De copilăria ta? Editura LiterNet 2003

Poate. Nu.

De prima ta zi de şcoală?

60/117

Pagina anterioară


De primul tău prieten?

Nu.

De prima oar ă când ai f ăcut sex?

Nu am amintiri din perioada dinainte de Nu. (Pauz ă ) al doilea an de viaţă.

(Heblu)



61/117

(Karin ş i Erwin spre public ca în scena 9) Pagina anterioară

Petra a avut o copil ărie fericită. (pauz ă ) Între noi fie spus: nu puteam să-mi închipui că nu-i f ăcea plăcere să facă asta. Cu so ţul meu, ştiţi dumneavoastră. Nu poate ea s ă mă ducă pe mine. Ştiu eu ce spun. Doar şi mie mi-a f ăcut întotdeauna plăcere. Şi nici măcar n-a urlat sau nu s-a ap ărat sau ceva de genul ăsta. Ar fi putut s-o fac ă, nu-i aşa, dar nu, domni şoara îngenunchia f ără nici o problemă lângă el, î şi prezenta curul ca o profesionistă, ca el să poată intra bine între bucile ei, şi, ştiţi, i-o f ăcea. Pula soţului meu nu-i chiar de colea. Ar ăta ca un trunchi de copac între picioarele ei.

Pagina următoare

ulit) (mândru ş i m ăg Lasă, comoara mea, acum s ă ştii că exagerezi. ostit ă spre Erwin) (dup ă o privire îndr ăg Nu s-ar fi zis deloc c ă Petra nu avea habar de asta. Iar el gâfâia şi era roşu şi tot tacâmul. Ştiţi şi dumneavoastră cum sunt b ărbaţii. N-ai fi zis deloc c ă era vorba de constrângere sau c ă aia mică n Ştiţi, am simţit imediat: Asta e o situa ţie ar fi vrut. Încă mai ştiu cât fac unu şi cu unu. (pauz ă ) concurenţială. Şi m-am simţit f ără echivoc pe poziţia celui mai slab. Doar eram total dependentă de soţul meu. Vreau s ă spun, din punct de vedere sentimental. Financiar. Oare ce ar fi trebuit s ă fac? Să spun că fii-mea mi l-a luat pe tipul meu? Dar atunci toat ă lumea m-ar fi ar ătat cu degetul şi ar fi zis:



(cu o scârb ă jucat ă fa ţă de propriile lui cuvinte) Aia-i atât de plictisitoare la pat, c ă bărbatu-su trebuie să-şi fută propria fiică. (f ăr ă nici o trecere mai departe, f ăr ă s ă se uite la Erwin) Frumos mi-ar mai fi stat. Şi atunci mi-ar fi mers imediat vestea că tolerez asta sau chiar că particip şi eu. Părinţii mei, sora mea, prietenele mele: niciodat ă nu m-aş mai fi putut arăta în ochii lor. Că bine mi-ar mai fi stat. Şi chiar dacă a ş fi supravieţuit vorbelor rele, oricum nici un bărbat n-ar mai fi pus vreodată mâna pe mine. S ă te bagi în pat cu una care a fost c ăsătorită cu un pedofil şi care se băgase în pat cu un porc ca ăla? (privindu-l pe Erwin) Până aici mi-ar fi fost. Şi munca? Cine m-ar mai fi luat după un scandal ca ăsta? Unde n-am nici măcar o pregătire ca lumea şi şi-aşa am putut să mă angajez în cel mai bun caz ca dactilograf ă.

62/117


(continuând f ăr ă nici o trecere, ton pozitiv) Sau ca vânzătoare. (continuând f ăr ă nici o trecere, ton de protest) Eu nu sunt a şa de independent ă. Nu sunt o persoan ă tristă, da' singură simt că-mi cade tavanu-n cap. Pur şi simplu am nevoie de unu' care s ă fie lângă mine şi care la un caz s ă aibă grijă de mine. A trebuit să-nghit toată treaba. Pur şi simplu n-aveam alt ă şansă. Şi pentru ce? Pentru c ă o bestie mică şi rafinată ca asta, pe care unde mai pui c ă tocmai eu am adus-o pe lume, mi-a luat tot ceaveam mai scump pe lume.

Thomas Jonigk

(Heblu)


FĂPTAŞII

63/117

(Petra ş i Paul unul lâng ă altul. Î ş i sunt ş i mai apropia ţi . Paul e pe cale s ă aranjeze alimentele tur ă, banane, pepene etc. - ca pentru un picnic. Dup ă ce au t ăc ut o vreme privindu-se, b ău explodeaz ă deodat ă din ei.)


(în acela şi timp) M-am prins imediat ce-i cu tine! (Se privesc scurt ş i izbucnesc apoi în râs. Dureaz ă pu ţi n pân ă la fraza urm ăt oare, deoarece fiecare vrea s ă- l lase pe cel ăl alt s ă vorbeasc ă primul. Pe urm ă ) (în acela şi timp) După ce? (Râd din nou. Petra î şi vâr ă în gur ă o banan ă cu coaj ă cu tot ş i-i face semn lui Paul s ă vorbeasc ă. ) Thomas Jonigk

Felul cum vorbeşti. Faci un teatru întreg cu felul cum vorbeşti, numai ca să nu spui că n-ai nimic de spus. Tot ce e simplu, tu respingi fiindc ă ţi se pare prea univoc. (f ăc ând semn spre alimente) Te rog, pune mâna şi mănâncă. (sco ţâ nd banana din gur ă, cojind-o) Aş vrea să fiu transparent ă, dar nu am la Mulţumesc. Sunt exact ca tine. (mu şc ând din banan ă ) dispoziţie nici o afirmaţie care să nu mi se par ă indecentă

FĂPTAŞII


(încercând în continuare f ăr ă succes s ă p ă trund ă cu degetul într-un pepene, ca s ă- l împart ă ) Totul vorbeşte împotriva mea atunci când vorbesc.

64/117

Pagina anterioară

Eu sper că mă apăr împotriva faptului de a fi victimă. Sunt o supravieţuitoare. Dar de îndată ce vorbesc, cuvintele se întorc împotriva mea. Vorbind mă declar vinovată.

Pagina următoare

Nici tu nu te crezi? (privindu-l tot mai iritat ă pe Paul ş i pepenele) Ce?

Cu povestea cu abuzul. (dup ă o pauz ă ) tându- ş i ş i sco ţâ ndu- şi pistolul) Dar Da. Nu. Câteodată sunt de acord cu mine în unanimitate. (c ău de cele mai multe ori m ă aud cu urechile astupate ale p ărinţilor mei.


Indiferent ce anume îi explic maic ă-mii: ea se consider ă soluţia. Cu toate că nici măcar nu are un secret al ei. (Petra îi smulge pepenele lui Paul care e nervos) Socoteala ei se rezolvă întotdeauna după regulile teoriei probabilităţilor.


(Petra a şe az ă pepenele între ea ş i Paul ş i trage asupra lui. El se sparge în multe buc ăţ i. Ea sufl ă în ţ eava pistolului ş i-l pune deoparte .)

65/117

Pagina anterioară

Ce s-o fi petrecând în capetele f ăptaşilor? (Întinzându-i lui Paul o zdrean ţă de pepene) Poftim. Pagina următoare

(foarte impresionat) Mulţumesc foarte mult. Nimic. Sunt imposibil de în ţeles.

Cu toate că ei vorbesc simplu, în propozi ţii principale. Nu comit gre şeli formale, iar conţinutul îi lasă reci. Lipsa de griji din cuvintele lor mă lasă mut. (gustând din pepene) Mmmm. Ce gustos e.

Hai să încetăm să mai jucăm teatru, dacă tot n-avem nimic de spus.

Da. (dup ă o pauz ă ) Întreabă-mă ceva.



Ea ce f ăcea cu tine?

Tot ce nu faci cu cineva, atunci când îl respec ţi.

66/117

Pagina anterioară

Mie îmi vâra totul peste tot, orice putea să intre cumva pe undeva sau chiar dac ă nu putea. N-are importanţă.

Pagina următoare

Tu de ce anume- ţi aduci aminte?

Un baton de masaj. (plictisit) Şi eu.

Un cuţit. (la fel ca mai sus)


Şi eu. Editura LiterNet 2003

O sticlă de vin.

(tot a ş a) Şi eu.

67/117

Pagina anterioară

O sticlă de oţet. Pagina următoare

(cu interes) O sticlă de ulei de măsline. (aprobator) Ultravirgin şi presat la rece. (Petra ş i Paul încep s ă chicoteasc ă. În continuare, atmosfera cre şt e pân ă la euforia stupid-isteric ă. În felul acesta se apropie tot mai mult unul de cel ăl alt.) Thomas Jonigk

Un spray de păr. (în continuare, blând) O perie de încălţăminte.

FĂPTAŞII


O ţeavă de oţel.

68/117

Pagina anterioară

Un receptor de telefon. Pagina următoare

Un receptor de telefon?

Un receptor de telefon. tura în gur ă ) (se îneac ă, absolut isteric ă, neputând s ă- ş i mai ţ in ă b ău Trebuia să suni la poliţie, în timp ce te futea cu el!

(Petra ş i Paul se t ăv ă l esc de râs. Când încep din nou s ă se mai lini şt easc ă, înc ă din cale afar ă de vesel ă, Petra începe s ă vorbeasc ă. ) Thomas Jonigk

Ai câştigat. Eu credeam c ă am avut cam tot ce se poate la mine-n pizd ă, dar un receptor de telefon... (deodat ă foarte serios) Nu-mi place când spui pizd ă. Asta e pe limba f ăptaşilor.

FĂPTAŞII


(iritat ă )

Ce?

69/117

Pagina anterioară

Pizdă. Pagina următoare

(dintr-o dat ă ostil ă ) Pizdă. Pizdă. Pizdă. Pizdă.

(întrerupând-o) Ăsta-i cuvântul pe care-l zice taică-tu.

Eu ţin la taică-meu!

A, da? (deodat ă foarte clar) Nu. Bineînţeles că nu. Taică-meu e la fel ca maic ă-ta.

Un porc.



O faţă de cur.

70/117

Pagina anterioară

O grămadă de căcat. Pagina următoare

(dup ă o pauz ă ) Zi. Se numeşte vagin. Ştiu asta. Am citit într-o carte care nu-i apar ţine maică-mii. (pauz ă )

Ce.

Vagin. (încurcat ă )

Nu. Thomas Jonigk

Vagin. Zi-o. Vagin. Confisc ă-i limba. Atunci n-o să mai aibă nimic de spus. Nu pot s-o zic. Sun ă ca dracu. Mai ales. Oarecum ca o chestie pre ţioasă. (pauz ă , pe urm ă chicotind Vagin. încurcat ă ) ostit) (foarte îndr ăg

FĂPTAŞII


tura) (bând, pe urm ă întinzându-i ş i lui b ău O să mă atingi, dar n-o s ă mă-nsămânţezi. Promiţi? tura, bând în s ăn ă (luând b ău t atea ei) Promit.

Minunat. O să ne stingem.

71/117


(Heblu)

(Karin ş i Erwin spre public ca în scena 11)

Acum foarte sincer, era curat ă panică, atunci când stăteam aşa lângă uşa întredeschisă de la dormitor, şi dincolo de uşă ştiam că era bărbati-miu cu fii-sa. Stăteam acolo ca proasta. M-am regăsit nu ştiu cum în maşină. Nu ştiu nici până ast ăzi cum de n-am f ăcut nici un accident atunci. Femeie la volan, ştiţi dumneavoastră. Dar poate că există totuşi un Dumnezeu şi ăla m-a avut în paza lui. (Pauz ă, apoi, privindu-l pe Erwin) Şi pe urmă, seara, când era deja întuneric, am intrat din nou pe uşă şi m-am lăsat îmbrăţişată de soţul meu. (luând-o-n bra ţe pe Karin) Unde-ai stat atâta vreme, comoara mea? Începusem s



(privind din bra ţ ele lui spre public) Iar eu am vorbit şi i-am răspuns şi m-am ascultat vorbind şi m-am mirat singur ă de mine, ce bun ă eram, şi că de fapt ar trebui s ă primesc un rol principal într-un film.

72/117

Pagina anterioară

(luând-o pe Karin în bra ţe , plin de tandre ţ e) Comoara mea, noi doi am trecut prin multe împreună, nu-i aşa? (pauz ă fericit ă, desprinzându-se din îmbr ăţ iş are. Amândoi din nou drept în public) Numai că cu fiică-sa, nu mai eram în stare. Fiica mea - pentru mine, aia murise cumva. În punctul ăsta, prietenia încetează. Oare cine sunt eu? Mi-a venit greu să nu-i crăp capul. (pauz ă ) Am urât-o. Nu numai pentru c ă-l înnebunise pe bărbati-miu. Ea mi-a distrus via ţa mea normal ă. Din (pauz ă ) cauza ei n-am mai putut s ă fiu femeia care am vrut din totdeauna să fiu. Una care- şi ţine capul sus şi care e mândră de ceea ce are: (privindu-l pe Erwin) un bărbat, care o iubeşte şi care e un veterinar respectat şi e salutat de toat ă lumea cu mâna la p ălărie. Toate astea se duseser ă. Din cauza ei. Că putea să fie atât de mic ă încă şi atât de intrigantă şi de mincinoasă! Eu vă spun situaţia aşa cum e ea, de ce s ă vă zic pe ocolite! Nu mai puteam s ă accept aşa ceva, ca una ca asta s ă fie copilul meu. Mai bine mi-a ş fi smuls gura din loc, decât s-o mai pup o dat ă pe aia, unde tot cu gura aia, ea... (dup ă ce s-au privit, continuând f ăr ă trecere ideea) ...ptiu drace! . Heblu) (Erwin iese, i s-a f ă cut r ău

Pagina următoare



73/117

(Petra ş i Paul unul lâng ă altul. Semiîntuneric. Ton coborât, atmosfer ă prudent ă) Pagina anterioară

Pe bune?

Pagina următoare

Da.

În realitate, eu sunt sigură că nu sunt aşa de ca-n vise cum a prezis visul t ău.

E totuna. Tu eşti aici. Eu te-am prezis.

Un coşmar. El mă visează, deci exist. Eu exist. (dup ă o pauz ă , într-o atmosfer ă schimbat ă )


Atunci o să rămânem treji. Nu adormim. (nelini şt it ă ) Nu. Eu n-o să mai am nopţi nedormite. Oare de ce m ă sufoc eu sub pături, care pe al ţii îi protejează? Administrarea de pastile care s ă-mi ucidă panica este de acum înainte desfiin ţată de


dorm. Respiraţia mea are s ă curgă f ără frică. Probabil că am s ă mă scol din nou dimineaţa. (dup ă o pauz ă, ton ra ţi onal) Când dorm, se întâmpl ă din nou. Ce e cu taic ă-meu. Fetiţa aia mică, care se duce la el, este o amintire de neuitat. Fetiţa ştie aproximativ exact ce anume face tat ăl ei. Dar cu toate astea se duce la el de cele mai multe ori. Degajat ă. N-are-ncotro. Nu mai există nimic altceva. Ea se duce la el. Feti ţa are ochii închişi şi nu are gură, doar o gaură neagră, sângerândă, acolo unde e locul pentru gur ă la fetiţe. De aceea eu nu ţip, cu toate c ă-mi rupe totul între picioare. Sunt prea strâmtă. Prea mică. Scârţâi pur şi simplu atunci când el se introduce în mine. (dup ă o şa pauz ă ) Ţip atunci când visez despre asta. Mama spune c ă ţip atât de însp ăimântător. (pauz ă ) A cum ţipă doar cineva care e nebun.

74/117


(concomitent) Aşa ca mine. (f ăr ă vlag ă ) În vis, eu am o gaur ă în burtă şi totul acolo e scobit, devorat, scos afară cu un polonic, nu, râcâit în afară. Numai oasele se mai afl ă acolo. Albe şi vulnerabile. Atunci când micul băieţel î şi mişcă corpul, ele se rup, unul după altul. Asta vine din cauză că mama îl strânge atât de tare, atunci când îi împinge vreun obiect periculos în anus. Gaura din burtă se umple cu bale, pân ă când ajung s ă-i iasă băieţelului prin gură, litri întregi de bale albe ţâşnesc din gura lui.


Oare o să mai fie vreodată şi altfel?

Până acum nu a mai existat nimic altceva în via ţă.


De vis.

75/117

Pagina anterioară

Un vis se mai şi termină. Viaţa e mai lung ă. Pagina următoare

(Dintr-o dat ă se face lumin ă. Îi vedem pe Karl ş i pe fiica lui gravid ă, care au ie ş it la plimbare cu un mire sufleteasc ă ş i i se adreseaz ă publicului. Petra ş i c ăr ucior de copil. Ei iradiaz ă fericire ş i mul ţu ân neobserva ţi de ei.) Paul r ăm (în continuarea celor spuse de Paul) Dar nici pe departe destul de lung ă viaţa asta, atât de tare mi se pare mie c ă merită trăită. Urraa! Dacă mi-e permis s ă mă prezint: Eu sunt una Strig eu. (spre public, cu o atitudine schimbat ă ) dintre acele atât de numeroase persoane lipsite de nume, care- şi află fericirea în imitare. În această privinţă eu duc mai departe în mod con ştient tradiţia familiei. Deja sunt binecuvântat ă cu o fiică, care va deveni la fel ca mine. Ce-i drept, nem ăritată, s ăraca, săraca de mine, dar totu şi înflăcărată pentru eternitate de dragostea mea (privindu-l pe Karl) pentru iubitul meu pe care-l ţin de mână, de profesie avocat. (tres ăr ind) Dar stai! Am să mă uit acum să văd cum evoluează nedorita transformare a fiicei mele în femeie, numai din cauz ă că timp de zece secunde nu a fost controlat ă de mine (se apleac ă peste c ăr ucior). (spre public) Dacă-mi permiteţi. Fiica mea. (spre public)



Iubita mea.

76/117

Pagina anterioară

Tatăl meu. Pagina următoare

(privind în c ăr ucior) Fiica mea. (la fel) Sora mea.

Nepoata mea.

Fiica mea. Thomas Jonigk

Iubita mea. r derutat ă ) (u şo Acum nu mai ştiu. Te referi la mine sau la fiica mea?

FĂPTAŞII


Cum suna întrebarea mea? (amintindu- şi ) Te referi la mine sau la fiica mea?

77/117


La tine mă refer, iubitul meu, la tine. Doar nu la fiica mea. Ce-ntrebare.

Cum vorbeşti cu tatăl tău?!

Vorbesc cu iubitul meu.

Te iubesc.


Ca un tată sau ca un amant? Editura LiterNet 2003

Ca un amant. Nu ca un tat ă. Ce-ntrebare!

Nu ţi-am fost o fiică bună, iubitul meu.

78/117

Pagina anterioară

Ba da. Eşti o fiică bună fiindcă eşti o amantă bună. Pagina următoare

(spre public) Dacă-mi permiteţi: Tatăl meu. (la fel) Dacă-mi permiteţi: Iubita mea. Fiică.

Te iubesc.

Dacă ai să iubeşti un altul, te-mpuşc. (sincer indignat ă ) Dar te rog foarte mult. Drept cine m ă iei. Doar nu o s ă-mi dăruiesc existenţa mea autohtonă la străini. Ăia să facă bine să rămână-ntre ei şi nu să mă suprapopuleze pe mine. (Alintându-l pe Karl) Noi rămânem între hotarele noastre, acolo unde hameiul şi orzul nu se strică pe gâşte. Aici între noi fermentează ceva după legea germană a purităţii berii. Exoticul nu-şi are locul pe creanga mea de stejar. Eu produc lucruri autohtone! La ce bun s-o apuc ăm pe căi greşite.



Câtă dreptate ai. Adânc mai suntem înr ădăcinaţi în noi! Tot ce e altfel se exclude. Patria, care înainte îmi provoca tot mereu dor de cas ă, o am acum între picioarele tale, care sunt proprietatea mea. Acolo produc deosebit de rentabil. Lemnul de stejar german devine articolul nr. 1 la export! În toată lumea oamenii vor fi la fel. Cu toţii or să fie eu.

79/117


Urraa! Am spus eu. Tat ăl meu.

Iubita mea.

Iubitul meu.

Fiica mea. Thomas Jonigk

Tatăl meu.

Eu nu sunt tatăl tău, iubita mea.

FĂPTAŞII


(indignat ă ) Ce spui?

80/117

Pagina anterioară

Eu nu sunt tatăl tău. Pagina următoare

(scârbit ă ) Atunci, iubitul meu e un str ăin. Un Ausländer.

A fost doar o glum ă. Eu sunt tatăl tău, iubita mea.

Permiteţi: Tatăl meu. Să ştii că mi-ai tras o sperietur ă. (spre public, din nou cât se poate de vesel ă )

(în timp ce ies amândoi) Iubita mea. Thomas Jonigk

Iubitul meu.

Fiica mea.

FĂPTAŞII


Nepoţica mea. (Dialogul mai poate continua din off atât cât se crede de cuviin ţă . Dup ă ce cei doi au p ăr ă s it scena, Petra ş i Paul se privesc. În sfâr şi t, amândoi izbucnesc în râs. Paul ia pistolul asupra sa.)

81/117


( ţi ntind spre cei doi care se g ăs esc în off) Să trag?

De ce nu?

Cu ce are să schimbe asta ceva?

Ceilalţi sunt ceilalţi. Noi trebuie să ne schimbăm. Thomas Jonigk

Şi totuşi. Să trag?

De ce nu. aci. Se aude un clic. Nu mai e nici un glon ţ în revolver. Dup ă un scurt r ăs timp, (El apas ă pe tr ăg

FĂPTAŞII


Căcat.

82/117

(Heblu)


(Karin, spre public, cu aceea şi atitudine ca în scenele precedente )

Ce, nu-i aşa? În ochii lumii, eu nu a ş mai fi avut nici o valoare ca femeie. Ca mam ă, nici o valoare. Atunci, Fiecare trebuie să-şi poarte crucea, dar asta ar fi fost chiar prea mult pentru mine. (pauz ă ) mai bine îmi puneam imediat ştreangul de gât. (pauz ă ) În loc de asta, până la urmă i-am spus fiicei lui să se ducă unde o vrea ea, numai s ă nu trebuiască s-o mai v ăd în ochi. Fiecare se descurcă cum Câteodată poate. La urma urmelor, nici eu nu-s decât un om. (pauz ă, apoi explicit emo ţi onat ă ) sunt totuşi şi eu abătută. Petra este totuşi copilul meu, singura mea fat ă, micuţa mea frumoas ă. Dar pe urmă mă gândesc că într-o zi are să înţeleagă şi ea mai bine, ştiţi dumneavoastră. (pauz ă ) Când are să fie ea îns ăşi om în toată firea şi o să aibă copii şi un bărbat care are nevoie de ea şi-o iubeşte. Poate că atunci are s ă-nţeleagă c ă o femeie nu poate altfel. La ce v ă foloseşte frumuseţea, sângele tânăr? O femeie poate s ă obţină totul pentru alţii, dar pentru ea personal nimic. Vai, săracele de noi. (Heblu)



83/117

(Petra ş i Paul împacheteaz ă totul la loc în rucsacul lui Paul. Au un aer hot ăr ât ş i energic .) Pagina anterioară Pagina următoare

Pornim?

În lume.

Ştiu şi eu. Oare doi oameni slabi au destul ă putere unul pentru În doi e mai uşor. (dup ă o pauz ă ) altul.

De unde să ştiu eu. Vreau s ă pornesc în sfârşit mai departe. Poate că nu ajungem nic ăieri, dar măcar am fost pe drum. (luând rucsacul pe umeri) Eşti gata? Thomas Jonigk

(dup ă o mic ă pauz ă )

Gata. (în continuare) În lume! (Heblu)

FĂPTAŞII


84/117 84 /117

(Karin ş i Erwin spre public ca în scena 13) Pagina anterioară anterioară

Soţul meu a fost distrus, când fiica lui a plecat pe nepus ă masă.


Nu mi-a fost deloc bine atunci. ă, spre public) (cu mâna la gur ă Bineînţeles că lui nu i-am spus ce i-am spus ei. ei. (privindu-l pe Erwin) N-am îndrăznit să mă apropii de el. Practic nu am stat decât în buc ătărie şi în restul locuinţei. Noaptea am dormit în camera copilului. Acolo m-a şi violat de două ori, brutal de-a binelea, jos p ălăria. (privindu-l pe Erwin) Ce mai, a fost îngrozitor. Dar dragostea nu are moarte, şi el avea totuşi dreptul să facă asta, fiindcă e soţul meu şi-mi dă bani pentru gospodărie. Mi-a fost aşa de frică ca nu cumva să-şi facă singur ceva. O dat ă a f ăcut totul ţăndări. Arăta la noi ca dup ă petrecerea dinaintea nunţii, numai că n-a fost aşa de vesel. Acum se are din nou sub control, are totu şi pielea groasă Şi



înapoi. Dacă ea ar fi din nou aici, dac ă totul ar porni de la cap ăt – nu, aşa ceva eu una nu vreau. M ă bucur totuşi foarte mult c-a plecat. Asta îmi uşurează foarte mult toată situaţia. Am şi-aşa destule pe cap.

85/117 85 /117


şte ă se se simte bine c ă ă a ă tot ă (Karin prive ş t e cu aerul c ă a spus ş i ea o dat ă tot ce avea pe suflet. Erwin vrea s ă ă ceva, ămâne mâne îns ă ă pe ă . Vrea s ă ă se ă în spun ă ceva, apoi r ă pe loc, uluit, cu gura deschis ă se duc ă în public. Heblu.)


ăstori ă scena şi ca-n Scena 7) (P ă s tori ţ ţa ş i oaia traverseaz ă scena de la dreapta spre stânga. Atmosfera e aceea ş

Pe unde zboar ă gândurile voastre?

Afară.


Şi cum e acolo afar ă? Editura LiterNet 2003

Îmi întind toate membrele pe care le am, îmbătată de aroma grea a unui trandafir str ăin şi ating florile care cad peste mine.

ă ) (amuzat ă Asta sună foarte tare a atmosfer ă de primăvară. ă ) (încurcat ă E şi mai frumos decât atunci când bruma toamnei picur ă pe frunzele de lotus.

86/117 86 /117

Pagina anterioară anterioară Pagina urmă următoare

ă ) (Ies amândou ă

ă. Atmosfera alterneaz ă ă (Confruntare. Petra ş i Paul pe de o parte, Erwin, Karin ş i Magda de cealalt ă ăcere ă ş i dezordine turbulent ă ă ş i se aseam ă ăn ă ă cu ă de ă, prezentat ă ă între t ă c ere încordat ă n cu o mare scen ă de oper ă şi prezint ă ă cât de dragul efectului grandios. Toate sunt vechi, ş tiute tiute ş i deja notate. Fiecare din ei î ş cât poate de bine aria nebuniei.)

(concomitent spre ceilal ţ ţ ) i ) Tu mă violezi.

Pe tine?

Pe mine.



Pe tine? Eu? (dup ă o scurt ă pauz ă )

87/117

Pagina anterioară

Pe mine. Pagina următoare

Ridicol. (imediat dup ă Paul) Nu te interesează cum îmi merge mie.

Nu. (c ăt re Petra) Să pleci aşa pur şi simplu. Asta întrece orice m ăsură. Thomas Jonigk

Nu. (în gol) Ce-o să se-ntâmple mai departe?

FĂPTAŞII


Pe mine?

88/117

Pagina anterioară

Mă violezi. Pe tine. (dup ă o scurt ă pauz ă ) Pagina următoare

Pe tine? (între timp, rutina ţi în a r ăs punde) Pe mine.

Pe tine? Eu? (dup ă o scurt ă pauz ă )

Pe mine. Thomas Jonigk

Incredibil.

Ai visat, copilul meu.

FĂPTAŞII


După toate câte le-am f ăcut pentru tine.

89/117

Pagina anterioară

Nici un pic de recunoştinţă! Pagina următoare

Nu pot decât să sper că ai vreo boală.

Incurabilă!

Nu-i adevărat.

Minciună! Minciună! Thomas Jonigk

Eu nu te-am violat. Ştii asta. (dup ă o scurt ă pauz ă, împreun ă cu Karin ş i Magda) Nu poţi să dovedeşti.

FĂPTAŞII


O să te denunţ.

Pe mine?

90/117

Pagina anterioară

Pe tine. Pagina următoare

Proprii tăi părinţi! E nenatural.

Ba da!

Aşa ceva nu se face.

Niciodată! Thomas Jonigk

Ţie ţi se pare ceva nenatural?

Natural! itor) (dispre ţu

FĂPTAŞII


(la fel) Natură!

91/117

(la fel)

Pagina anterioară

Natură! Pagina următoare

Natura nu mai e demult ce a fost odat ă: o grădină atent îngrijită, în care eu cultiv, ordonez, pun îngrăşăminte şi irig, pentru ca o dată să crească vremuri mai bune pentru mine! (cu dispre ţ )

Natură!

Combaterea dăunătorilor peste tot, cu toate că înainte toate stăteau aşa de frumos una lâng ă alta şi erau tunse, ca să se evite abaterile. Ast ăzi: păduri mixte, oriîncotro î ţi cad ochii. Plante din ţări străine se caţără pe stejarii din partea locului. Acum natura e internaţională. Natural că asta duce la moartea pădurilor. (cu dispre ţ ) Natura!

(continuând-o) E nenaturală! Cu poteci inundate de verdea ţă, care nu duc nicăieri. Cu animale nenaturale, care poartă nume precum ţap ispăşitor, miel nevinovat şi porc de câine. Eu sunt medic veterinar. Nu



ştiu, zău. Unde or să ducă toate astea. (dup ă o pauz ă, indignat) Penisul unui cal! Asta este bineînţeles o porcărie! (cu dispre ţ )

92/117

Pagina anterioară

Natură! Pagina următoare

Curul unui macac! A şa o porcărie!

Ai f ăcut-o.

N-am f ăcut-o. (dup ă o pauz ă ) Dar pot s-o mai fac o dat ă...

(ducând f ă ră pauz ă fraza pân ă la cap ăt ) ...dacă nu încetezi o dat ă.

Făcut. Sau nef ăcut. Nu mai face figurile astea. (în continuare ca o bocitoare)



(la fel) Al meu nici nu m ă mai atinge. (vrând s ă supraliciteze cele spuse de Karin) Eu nu am absolut nici un b ărbat.

93/117


(vrând s ă supraliciteze cele spuse de Magda) Al meu nici nu m ă mai atinge. (întrerupându-le, dup ă câteva repet ăr i, pe Karin ş i pe Magda, plini de furie, zbierând) Terminaţi! (Heblu)

Thomas Jonigk

(Acelea şi persoane pe pozi ţi i schimbate. Atitudinea îmb ăţ oş a t ă a Magdei, a lui Karin ş i Erwin au l ăs at acum locul unei supu ş enii banalizatoare. Ei i se adreseaz ă publicului. Sunt observa ţi de Petra ş i Paul. Scena aceasta ş i urm ăt oarele urmeaz ă a fi jucate ca variante ale scenei 19.)

Uitaţi-vă la noi.

FĂPTAŞII


Aşa arată criminalii?

94/117

Pagina anterioară

Oare sunt astea fe ţe de delincvenţi? Pagina următoare

De pedofili?

În fond ce am f ăcut noi?

Copilul meu este proprietatea mea. Doar nu e nici o ru şine dacă pun mâna pe el.

De ce să pl ătesc bani grei pe un bilet de avion pân ă-n America Latină, Thailanda sau Tunisia, dac ă pot să am şi acasă aceeaşi distracţie?


În felul ăsta rămâne-n familie. Editura LiterNet 2003

Şi e şi mult mai ieftin.

Lucrurile bune nu trebuie neap ărat să fie şi scumpe.

95/117

Pagina anterioară

O bere bună acasă este de multe ori mai bun ă decât în alt ă parte. Pagina următoare

Sau un pahar bun de Prosecco! (deodat ă pe un ton foarte personal ş i excitat) Ah! Prosecco! Mă tem că ăsta îmi place cam tare. (la fel) Ce-ai zice de un Martini dry? (la fel) Şi măsline! (la fel) Delicios! Da, alea negre! (la fel) Sau alea umplute! Cu migdale sau past ă de sardele sau unt de creve ţi...



(întrerupând-o pe Magda cu con şt iin ţa c ă a comis o deviere vinovat ă. Apoi din nou serios, spre public) Bineînţeles că delictele trebuie pedepsite. (la fel) Dar mă înspăimântă când văd câţi oameni sunt pedepsi ţi f ără să fie vinovaţi.

96/117


Chiar vizavi de abuz se comit multe abuzuri.

Bineînţeles că şi eu am f ăcut greşeli.

Cel ce se ştie nevinovat, să arunce primul piatra. (f ăr ă s ă- l lase s ă termine) Nu trebuie de fiecare dat ă să batem toba. (f ăr ă s-o lase s ă termine) Omul nu trăieşte doar cu mâncare. (la fel) Iar noaptea, toate pisicile sunt negre. (întrerupându-l, strigând)



97/117

(Intermezzo. Petra ş i Paul strig ă unul la altul. Scena ar trebui s ă fie scurt ă ş i înc ăr cat ă de emo ţi e.) Pagina anterioară

Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă! Pizdă!

Pagina următoare

(concomitent) Hai, dă-i drumul şi fute-mă! Fute-mă o dată, ratatule ce eşti! Fute-mă o dată! Ratatule! Fute-mă! Fute-mă o dată, ratatule ce eşti! Fute-mă, fute-mă, fute-mă! (realizând instantaneu ce anume fac, strigând apoi ş i mai tare) Nu! (Pauz ă, apoi, înseta ţi de sânge) Îi terminăm noi pe porcii ăştia!

Thomas Jonigk

(Acelea şi personaje, alte pozi ţi i. Magda, Karin ş i Erwin sufer ă , supu ş i.)

Blânde ţe! (imediat dup ă el)

FĂPTAŞII


(la fel) Îndurare!

98/117

(emo ţi ona ţi de propriile lor cuvinte) Chiar nu-ţi pare rău de mine?


Nu. (autocomp ăt imitori) Dar eu sunt victima! (deruta ţi ) Eu sunt victima!

Atunci uite că avem ceva în comun! Thomas Jonigk

La ce bun atunci s ă ne duşmănim.

La ce bun atunci denun ţul.

FĂPTAŞII


Mă căiesc. (în timp ce rostesc replica devin nesiguri, de aceea nu o zic tocmai concomitent) Am să te denunţ.

99/117


(imediat) Încă o dată. (la fel) Î ţi pare rău? (Scenele Erwin/Petra ş i Magda/Paul se desf ăş oar ă în paralel. Dup ă ce Petra ş i Paul vor fi spus, fiecare în parte, " Şi eu te iubesc", Erwin ş i Magda încep din nou s ă- şi spun ă textul lor. Apropierea fizic ă se termin ă în îmbr ăţ i şă ri. M ăr turisirile ş i sentimentele sunt autentice. Repeti ţi ile se sfâr ş esc o dat ă cu soneria care anun ţă intrarea lui Karl.) (începe, în clipa în care Erwin ş i Magda se îndreapt ă spre Petra ş i Paul, ş i- ş i repet ă textul pân ă când se aude soneria) Vremea căinţei. Vremea căinţei. Astăzi e vremea căinţei. (apropiindu-se mult de Petra) Îmi pare rău. Mă căiesc. Astăzi o ştiu: Niciodată nu am vrut să fac ce-am f ăcut. Am f ăcut-o ca-ntro beţie. Ca şi cum aş fi fost un altul. Nu eu. De fiecare dat ă abia atunci când terminam începeam să-mi vin în fire. Atunci abia te vedeam cu gura ta mânjit ă şi cu ochii înspăimântaţi. Plângeai. Ţi-



oare comisesem o faptă atât de monstruoasă. Nu putea să fie adevărat. Doar nu sunt un porc. Dar m-am comportat ca un porc. Îmi pare r ău. Trebuie să existe o cale de-ntoarcere. Doar te iubesc.

100/117

Pagina anterioară

Şi eu te iubesc. Pagina următoare

(apropiindu-se mult de Paul) Îmi pare rău. Mă căiesc. Nu pot să-mi iert ceea ce ţi-am f ăcut. De multe ori nici măcar nu voiam s ă te bat sau să te violez. Mai bine te-aş fi legănat în braţele mele. Eu voiam dragostea ta, dar am văzut că nu f ăceai ce f ăceai decât de frică şi că cel mai mult ai fi vrut s ă mă omori. Am văzut asta în ochii tăi plini de ură. Ăsta este un sentiment pe care nu li-l doresc nici celor mai r ăi dintre duşmanii mei. Nu vrei să mai ai nimic de-a face cu mine. Asta nu pot eu s ă suport. Dar e numai vina mea. Nu merit altfel. A ş da orice numai s ă mă ierţi. Doar te iubesc.

Şi eu te iubesc.

(Sun ă. Toat ă lumea tresare. Karin devine instantaneu foarte pragmatic ă ş i porne şt e spre u şă .)


(pe când iese) În sfârşit. S-a terminat. Vremea căinţei a trecut. (Petra ş i Paul se îndrept ă unul spre altul, ceea ce face s ă se reinstaleze situa ţi a de confruntare de mai înainte. În paralel cu asta apar Karin ş i Karl .)


(intrând, spre public) Bună ziua. Eu sunt Karl, avocatul, de altfel, pentru dumneavoastr ă nu mai sunt un necunoscut. Nu-i aşa că am dreptate. (privind c ăt re ceilal ţi ) Ia te uită, ia te uită: S-ar zice că am venit tocmai la timp. (din nou spre public) Explicaţia a trecut. Nu trebuie să mai aud nimic despre victima care se simte vinovată şi despre f ăptaşul care simulează iubirea şi căinţa. El se crede pe sine, atunci când Cât ă pl ăcere mi-ar face să stau la taclale cu vorbeşte. Eu nu. Eu nu. (înveselit de propria-i poant ă ) dumneavoastră. Dar n-am voie s ă-mi ratez intrarea.

101/117


(spre p ăr in ţi i lor) Am să te denunţ. (spre public) Hohoho, iată deja momentul intr ării mele! (spre Petra ş i Paul) Denunţ. Bun. Numai c ă nu-i atât de simplu. Aşa numita victimă, audiată de către Poliţie, care face un denun ţ împotriva tatălui şi a mamei, nu trebuie s ă se aştepte la un tratament special. Ea va fi interogat ă, interogată şi iar interogată. În următoarea ordine:

În primul rând.


De Poliţie.

În al doilea rând.


De Procuror.

102/117

Pagina anterioară

În al treilea rând. Pagina următoare

De către experţii în credibilitate.

În al patrulea rând.

De către Judecător.

În al cincilea rând. Thomas Jonigk

Conform ultimelor reglementări legislative, în faţa De către avocatul părinţilor. (dup ă o pauz ă ) tribunalului, fiecare faptă care contravine legii trebuie dovedită şi inventariată separat. Suma tuturor faptelor penale calculată astfel în cursul cercet ărilor este avută în vedere în mod corespunzător la stabilirea pedepsei. Cu cât mai multe fapte penale demonstrabile, cu atât mai mare pedeapsa.

FĂPTAŞII


(Petra ş i Paul se al ăt ur ă publicului. Tocmai când se preg ăt esc s ă strige "Înceta ţ i!", dup ă prima silab ă, gura le este închis ă de c ăt re Erwin ş i Magda. Ei îi târ ă sc înapoi la Karl.)

103/117

Pagina anterioară

Victima. Pagina următoare

(direct c ăt re Petra ş i Paul) Nu are voie să se contrazică. Nu are voie să se înşele în privinţa cifrelor şi a datelor. Dacă totuşi face aşa ceva, se vede tratat ca un mincinos. Dacă minte, nu este crezut. Abuzul. Când a început el? La doi, la trei sau la patru ani? Anul, ziua, ora, durata, modalitatea abuzului. (imediat) Victima.

Ce anume s-a f ăcut exact cu ea în cursul fiec ăreia dintre cele cinci sute şaisprezece, cinci sute paisprezece, trei sute şaptezeci, nouăzeci şi cinci de abuzuri comise. (imediat) Victima.

A te contrazice. Rău. A-ţi aminti altceva decât f ăptaşul. Foarte rău. Victima nu poate s ă-şi amintească totul. E din ce în ce mai rău. Justiţia spune: dac ă sunt îndoieli, se ia partea acuzatului. Dacă sunt îndoieli, se ia partea f ăptaşului.



(imediat) Victima.

104/117

Pagina anterioară

Victima. Ea nu sufer ă atât de tare dac ă f ăptaşul nu este pedepsit. Mult mai mult sufer ă din cauză că nu are voie să uite nimic din ceea ce i s-a f ăcut. Durează doi până la trei ani până când se pronun ţă o sentinţă. Până atunci nu are voie să uite nimic. Totul se cere dezv ăluit. Ea e copleşită de ruşine. E copleşită de ruşine mai cu seam ă la întrebarea, de ce anume nu s-a ap ărat.

Pagina următoare

(imediat) Ea nu s-a apărat. De ce ar fi f ăcut-o. În forul ei interior, ea ştie cu precizie de ce violarea unui copil este denumită prin cuvântul blând abuz. Cuvântul abuz exprim ă indirect faptul că un copil şi corpul său este destinat uzului. Uzului altcuiva. (imediat) Victima.

Ea ştie: Numărul estimat al cazurilor de abuz sexual atinge ordinul milioanelor. Ordinul milioanelor. Victima ştie asta foarte exact. Asta nu înseamn ă nimic altceva decât c ă abuzul nu este excepţia condamnabilă, ci o faptă normală. Abuzul este normal! Milioane de f ăptaşi satisf ăcuţi nu se pot înşela! (imediat) Victima.



Victima să nu se enerveze. Toate astea sunt umflate artificial. Presa şi mediile se excită la culme la ideea abuzului! Trebuie s ă se termine o dat ă cu asta. Problemele personale nu au ce c ăuta în public. Încolo, numărul copiilor omorâţi în bătaie continuă s ă fie mai mare decât al celor care mor din cauza abuzului!

105/117


(imediat) Verdictul sună.

Nevinovat! Să încetăm o dată să-i mai criminalizăm pe f ăptaşi. Mai bine să legalizăm distracţia: fiecărui sadic, masochistul lui! Fiec ărui exhibiţionist, voyeur-ul lui! Fiecărui pedofil, copilul lui precoce! Fiecărui f ăptaş, o victimă! Dacă reuşim să facem asta, împiedic ăm delictele sexuale, salvăm nenumărate vieţi omeneşti, scutim proceduri penale şi interogatorii preţioase şi care ne consumă atâta timp. (imediat) Verdictul sună.


Nevinovat! Un cetăţean inactiv este inutil şi periculos. Pericolul nu se înlătură, dacă-l laşi s ă umble liber şi inactiv, până când ajunge s ă comită un delict şi s ă ucidă. Pericolul se înlătură atunci când îl transformi într-un cetăţean satisf ăcut, f ăcându-i posibilă satisfacerea nevoilor lui sexuale. (imediat)


Nevinovat! Dacă f ăptaşul are legea de partea lui, atunci nu mai exist ă nici victimă. (spre public) Şi pe urmă: Ce-ar trebui să se-ntâmple cu to ţi f ăptaşii aduşi în instanţă? Terapie? Analiza personalităţii? Închisoare? Eu resping orice schimbare. Societatea noastr ă are nevoie de un anumit procent de personalităţi distruse. Dacă fiecare om din ţara asta ac ţionează sănătos şi cu răspundere, se prăbuşeşte întregul sistem politic.

106/117


(Petra reu şe şt e s ă ajung ă la pistol. Pe ultimele cuvinte ale lui Karl îl scoate la iveal ă ş i ţ inte şt e. To ţi ţ ip ă speria ţi . Petra ş i Paul sunt liberi .) (strigând, în vreme ce Petra îndreapt ă pistolul spre ceilal ţi ) Încetaţi! Încetaţi! (Heblu)

Thomas Jonigk

(P ăs tori ţa ş i oaia traverseaz ă scena de la stânga spre dreapta. Atmosfera e cea din scenele 7 ş i 18.)

Ce frumoasă zi a Creaţiei e şi astăzi!

FĂPTAŞII


Cuvinte! Culori! Sculpturi, pe care le voi zămisli, cântece, pe care le voi compune! (râzând) Bea mai întâi o can ă de ceai! (Ies amândou ă )

107/117


(Acelea şi personaje în pozi ţi i schimbate. Erwin, Magda ş i Karin par acum izbitor de b ăt râni ş i senili. Amnezie.)

Mă violezi. (deodat ă pe un ton foarte personal, c ăt re Karin) Cine sunt tinerii ăştia?

Nu-i cunosc.



(citându-i pe Petra ş i Paul) Mă violezi. (aude prost, c ăt re Karin) Pe tine?

108/117


Pe mine.

Pe tine? Eu? (dup ă o scurt ă pauz ă ) (enervat ă )

Pe mine? (c ăt re Magda) Pe tine? (dup ă o mic ă pauz ă ) Eu nu ştiu nimic. Thomas Jonigk

Eu nu vreau să fiu violată.

Am să te denunţ. (Erwin, Karin ş i Magda î şi induc din ce în ce mai intens sentimentul de a fi victimele unui jaf sau ale

FĂPTAŞII


imploratoare. În timp ce vorbesc, uit ă ce-au vrut s ă spun ă ş i asta-i face s ă fie din ce în ce mai nervo ş i.)

109/117

Pagina anterioară


Două războaie mondiale.

Reconstrucţia.

Mama mea a crescut în ruine.

Războiul din Golf. Thomas Jonigk

Căderea Zidului.

Luaţi totul.

FĂPTAŞII


(aprobând din cap) Banii.

110/117

Pagina anterioară

Acţiunile. Pagina următoare

Asigurarea de viaţă.

Garanţia şi obligaţiunile. , Totul.

Numai. Thomas Jonigk

Nu.

Pe mine.

FĂPTAŞII


(sare în sus, deodat ă foarte energic ş i clar) Nu!

111/117

(la fel) Ajunge.

Pagina anterioară

(îndreptându-se spre Petra ş i Paul) Nu poţi să le faci părinţilor tăi una ca asta. (împreun ă cu Karin ş i Magda) Copilul meu.

Pagina următoare

(Magda ş i Karin îl urmeaz ă pe Erwin, care- şi ridic ă ar ăt ă t orul. Atitudinea lui exprim ă repro ş. ) (cu hot ăr âre, peste gestul celor trei) Părinţii mei sunt morţi. Nu-i cunosc. u şe sc, cople şi ţi din nou de pierderea de (Dup ă secunda de spaim ă , Karin, Magda ş i Erwin se pr ăb as deschis ă, ca aceea a unui pe şt e. Încremenire. Instantaneu, to ţi trei memorie. Gura lui Erwin a r ăm sunt din nou b ăt râni ş i senili.)

(dup ă o pauz ă, în toate direc ţi ile) Ajutor! Ajutoor! Criminalii! Salvaţi-ne! Ajutor! Ajutor! Asasinii! Ajutor!


d ăr ii) (întrerupându-i, ajun ş i la cap ăt ul r ăb

Terminaţi! (Heblu)


112/117

(Acelea şi personaje în atitudini schimbate. Erwin, Magda ş i Karin sunt cuprin şi de o dispozi ţi e petrec ăr ea ţă . Posibil ar fi s ă danseze o Polonaise, s ă bea, s ă poarte p ăl ă r ii de party sau altceva de genul acesta. Petra ş i Paul au un aer plictisit.)


Am să te denunţ. (euforici) Fiesta! Ramba Zamba! Humba Humba! Artificii! Urraaa! (Se aude soneria. To ţ i, în afar ă de Petra ş i Paul, privesc spre u şă ş i strig ă împreun ă. )

Unu, doi, trei şi! Intră! Nu avem nimic de ascuns! (Doamna doctor d ă buzna în ă untru. E agitat ă, într-o dispozi ţi e euforic ă ş i vorbe ş te înc ă din mers.)


Ina e din nou acasă! (imediat) Hip Hip Hurraa!


(la fel) I-au dat drumul de la psihiatrie! (la fel)

113/117

Pagina anterioară

Hip Hip Humba Humba! Pagina următoare

(la fel) I-a trecut demenţa. Acum e autist ă. Ina, care era mereu agresiv ă, şade ca o scump ă pe verandă şi aşteaptă o societate, în care va fi introdusă. Aşa cum e acum îmi e mult mai drag ă decât înainte! (idem) Hip Hip Hurraa! Humba Humba! S-a întors Ina!

Hula Hup şi Hits a gogo, e vremea să petrecem! Pentru a s ărbători această zi eu şi Ina vă invităm la mine pe verandă. E mică, dar este destul loc pentru voi toţi. E adevărat că Ina nu a mai avut demult relaţii cu alţii, dar oare nu este tocmai acesta un motiv s ă veniţi şi încă cât mai des cu putin ţă! (spre public) Pe dracul nu mai e nevoie s ă-l chemăm, el vine şi singur! (r ăs punde ş treng ăr e şt e) Dracul bate la uşă, doamna doctor, dar ştiţi că omul e ăla care strigă intră! (înveselit) La dracu'!



(imediat) Aduceţi bere, aduceţi bere, unu, doi, trei, voioşie, veselie! Noroc! Acum abia începe petrecerea! (în petrecerea! (în ă cu ă în şii) timp ce danseaz ă cu to ţ ţiii i o polonez ă în direc ţ ţ ia ia u ş i i) Hula Hula Hula, Ramba Zamba, Tutti Frutti, Rucki Zucki, Fiesta Mexicana! ă g ăl ăgia) ia) (zbierând ( zbierând peste toat ă g ă l ă g

114/117 114 /117


O să te denunţ! ător, (întorcându-se fulger ă t or, în timp ce ies, dansând,

spre Petra ş i Paul, sarcastic) Terminaţi! (Heblu)



115/117 115 /117

ă. Atmosfera e ireal ă ă, dar spa ţ ţiul ă este şi (Petra ş i Paul singuri într-un con de lumin ă i ul se vede c ă este acela ş ă. Poate c ă ă Paul jongleaz ă ă cu ca în scenele precedente. Atmosfera între cei doi e bun ă şaptesprezece) ( ş a ptesprezece) mingi?)


Petra?

Da?

Am avut un vis.

Ştiu ce vis a fost ăla: ăţ at la: (ca ş i când ar fi înv ăţ at pe de rost) În vis ai o gaură în burtă. Gaura e umplut ă cu bale, până când ele ajung s ă-i iasă băiatului pe gură, litri întregi de bale albe ţâşnesc din gura lui.

Nu. A fost un vis frumos.



Asta n-o mai cred.

116/117 116 /117


Nici nu trebuie. Dar eu cred că am puterea să fac ca visul ăsta să devină realitate. realitate. (agitat, mai departe) Ascult Ascultă. Pe bune un vis nebunesc. Întuneric. Sunt singur. M ă uit în jos la mine ca-ntr-o groapă, care a fost din totdeauna pentru altcineva. M ă găsesc în locuinţa părinţilor tăi. Ştiu unde mă aflu, dar cum am ajuns acolo? Deodat ă vizavi de mine stă Ina. O v ăd pentru prima oar ă. Ina stă lângă aragaz şi spune: "Am să dau drumul la gaz. Tu trebuie s ă fii Paul." Eu dau din cap c ă da. Supravieţuitorii se recunosc între ei. Iar noi facem parte dintre aceia care supravieţuiesc propriei lor ă o vieţi. Ştiu asta. Mai înainte am suferit de mania persecu ţiei. Auzeam voci. Acum a trecut. (Dup trecut. (Dup ă ă pauz ă ă ) Dar scurt ă Dar s-ar putea întâmpla şi să fiu numai surd. Nu. Aud gazul cum fâ şâie afară. Un zgomot minunat de frumos. Ina î şi ia rămas bun. Spune c ă ar fi din nou cu putin ţă să se întoarcă la corpul ei pe veranda doamnei doctor, fiindc ă părinţii noştri au lăsat-o acum şi au pornit încoace. Doar o problemă de timp, pân ă când casa asta are s ă sară în aer. Mama mea şi părinţii tăi or să ajungă imediat, spune Ina. Or s ă spună "Iată-ne, ne-am întoors!", spune Ina. Pe urm ă deodată în vis eşti tu aici. Prin cea ţa de la gaz nu pot s ă te văd decât şters. Ne prindem de mâini. Nu mi-e frică. Părăsim casa părinţilor tăi. Alergăm afară. Pentru noi, ăsta nu e sfâr şitul. E un deznod ământ ă o ă ) Pân Până aici merge visul. E-o nebunie, nu? Cum merge mai departe, nu ştiu. posibil. (dup posibil. (dup ă o pauz ă ) ă o ă pauz ă Dar eu vreau ca s ă se preschimbe-n realitate. (dup ă o mic ă pauz ă (din off, veseli) "Iată-ne, ne-am întoors!"




tjonigkfaptasii

Recommend Documents