Timbru Ion Barbu sau pe numele sau adevarat Dan Barbilian a fost unul dintre cei mai importanti poeti romani interbelici si reprezentat al modernismului romanesc.Profesia lui de baza este ceea de matematician dar datorita unui pariu pe care il face cu Tudor Vianu se apuca de scris dorind sa-i demonstreze acestuia ca pana si cea mai ascutita minte de om de stiinta poate ascunde un spirit artistic nebanuit.In urma acestui pariu el dobandeste o adevarata dragoste fata de poezie si incepe sa scrie mai mult.El considera ca poezia nu este altceva decat o prelungire a geometriei Poezia “Timbru” apartine volumului Joc second, volum publicat in urma pariului cu Tudor Vianu care clasifica poeziile lui Barbu in 3 etape:parnasiana,baladica orientala si ermetica.Cea din urma este etapa care curpinde poezii din perioada 1925-1926 publicate in revista Sburatorul.Simbolurile reprezentative ale acestei etape sunt : Oul dogmatic care prezinta imaginea duala de dinaintea nuntirii si nunta care e vazuta ca o comuniune cu esenta lumii. In aceste doua simboluri se pastreaza legatura cu etapele anterioare dar se fac si mai usor de inteles mesajele incriptate in poeziile lu.Poezia “Ritmuri pentru nuntile necesare” prezinta trei cai de cunoastere:erosul reprezentata astral prin Venus,calea intelectuala reprezentata prin ratiune si avand ca simbol Mercur si contemplatia poetica care e redata de Soare si care este singura cale de atingere a absolutului. “Timbru “ este o poezie intelectualizata de cunoastere bazata pe simboluri culturalliterare si stiintifice Barbu folosind multe cuvinte din domenii precum astronomie geometrie sau mecanica.Poetul foloseste inovatii la nivelul limbajului asrtistic concretizate in resemantizarea unor cuvinte sau inventarea altora noi. Tema poeziei este insasi poezia criticata de Ion Barbu in starea actuala si vazuta ca o arta poetica ce trebuie imbunatatita si dusa spre absolut de catre creator.Ideea poetica exprima sentimentele de dezamagire ale poetului in ceea ce priveste creatia din zilele noastre si aspiratia spre perfectiune conturate de intrebarea retorica pe care si-o pune in legatura cu sensul pe care il va primi creatia. Cuvantul “Timbru” are 2 sensuri, sensul denotativ situatie in care are sens de timbru postal dar care in sens conotativ se refera la legatura dintre autor si cititor. Cele doua catrene ale poeziei formeaza o structura bazata pe ingambament o alta trasatura modernista prin care autorul continua o idée dintr-un vers in altul.Incipitul este de tipul unei afirmatii .Cimpoiul si fluierul sunt instrumente muzicale folosite indeosebi in cultura populara si sunt doua metafore prin care poetul spune ca se transmite poezia dar care sunt isuficiente pentru a transmite un mesaj poetic coerent.Aceasta incoerenta este redata prin epitete precum “vested” iar “durerea divizata” este sunetul imprastiat care isi pierde din intensitate si nu este receptat de catre cititor.In continuare apare o interogatie retorica si cuvintele piatra, huma si unda care apartin planului material si sunt transpuse in planul spiritual. Discursul liric din a doua strofa este conturat de motive precum motivul cantecului metafora care este o expresie a poeziei pure si care este redat prin doua comparatii “fosnirea matasoasa a marilor cu sare” prin care poezia trebuia sa surprinda in forme lexicale stari diafane si “lauda gradinii de ingeri” prin care trebuie surprins sunetul inegalabil unic si fin cu o intensitate puternica.Facand referire la Eva , Barbu face trimitere la actul biblic al crearii lumii al primei perechi perfecte.
Poezia este structurata in doua catrene avand rima imbratisata si masura variabila ritmul fiind reprezentat de o combinatie intre trohan si iamb.La nivel morfosintactic verbele predominante sunt cele la viitor precum “ar trebui” care denota aspiratia catre o creatie perfecta. Spunem ca “Timbru” este o arta poetica deoarece autorul isi exprima opinia despre creatie si apartine modernismului conform trasaturilor prezentate si datorita combinatiilor lexicale inedite si sintaxei dezarticulate bazata pe dislocari si topica subiectiva.Cu alte cuvinte Ion Barbu creeaza “poezia despre poezie” folosind procedee moderniste. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața sa : acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație.
