CUPRINS
INTRODUCERE ........................................... .................................................................. ............................................. ............................................ ................................... ............. 3 CAPITOLUL 1. FENOMENUL TURISTIC ÎN ROMÂNIA ....................... .............................................. ............................ ..... 5 1.1. Turismul – scurt istoric ........................................... ................................................................. ............................................ ....................................... ................. 5 1.2. Componentele fenomenului turistic ......................................................... ................................................................................ ............................ ..... 7
1.3. Evoluţia turismului montan: schiul, alpinismul şi drumeţiile ............................................ ............................................ 13 1.4. Dezvoltarea durabilă a turismului .......................................... ................................................................. ............................................ ..................... 16 1.5. Implicarea turismului în activitatea economică ............................................ .................................................................. ...................... 18
CAPITOLUL 2. TURISMULUI MONTAN, CONCEPT, CONȚINUT, IMPORTANȚĂ .. 21 2.1. Conceptul de turism montan ............................................................. ................................................................................... ................................. ........... 21
2.2 Tipologia unităţilor amenajate pentru turism ............................................ ................................................................... .......................... ... 23 2.3. Staţiunea turistică – delimitări – delimitări conceptuale.......................................... ................................................................. .............................. ....... 25 2.4 Clasificarea staţiunilor turistice montane ........................................... .................................................................. ................................. .......... 26 2.5. Principii de proiectare şi dezvoltare a staţiunilor turistice montane .................................. .................................. 27 2.6. Amenajarea domeniului schiabil şi crearea mijloacelor de transport pe cablu .................. 30 2.7. Factorii de succes a unei staţiuni montane ........................................... .................................................................. .............................. ....... 31 2.8. Protejarea mediului în stațiunea montană. Statul și protecția mediului ............................. ............................. 32 2.9 Rolul statului în protecţia mediului ............................................ ................................................................... ......................................... .................. 33
CAPITOLUL 3. POTENȚIALUL TURISTIC AL STAȚIUNII SINAIA ȘI ÎMPREJURIMI 35 3.1. Potentialul turistic natural ............................................................. ................................................................................... ..................................... ............... 35 3.1.1. Relieful – suport natural al desfasurarii activitatilor turistice................................... ................................... 35 3.1.2. Potentialul climato-turistic............................................. ................................................................... ............................................ ...................... 39 3.1.3. Potentialul turistic al apelor ....................................... ............................................................. ............................................. .......................... ... 40 3.1.4. Potentialul turistic bio-pedo-geografic si al ariilor protejate .................................... .................................... 42 3.2. Potentialul turistic antropic ........................................................... ................................................................................. ..................................... ............... 47 3.2.1. Obiective turistice cultural-istorice si religioase ...................................................... ...................................................... 48
CAPITOLUL 4. OFERTA TURISTICĂ A STAȚIUNII SINAIA ......................................... ......................................... 61 4.1. Baza de cazare ............................................ .................................................................. ............................................ ............................................. .......................... ... 61 4.1.1. Structura bazei de cazare ...................................... ............................................................ ............................................ .............................. ........ 63 4.1.2.
Gradul de confort .......................................... ................................................................ ............................................ ................................. ........... 64
4.1.3.
Raspandirea unitatilor de cazare ............................................ ................................................................... .............................. ....... 66 -1-
4.2. Baza de alimentatie publica........................................... ................................................................. ............................................ .............................. ........ 66 4.3. Structurile de agrement turistic ............................................ ................................................................... ............................................ ..................... 67 4.4.
Caile de comunicatii ........................................... ................................................................. ............................................ ................................. ........... 70
4.4.1.
Transporturile feroviare ........................................... .................................................................. ............................................ ..................... 70
4.4.2.
Transporturile rutiere ........................................... ................................................................. ............................................ .......................... .... 71
4.5. Infrastructura turistica complementara............................................. .................................................................... ................................. .......... 71
CAPITOLUL 5. CIRCULATIA TURISTICA TURISTICA SI FORMELE DE TURISM....................... 73 5.1. Circulatia turistica ............................................................. ................................................................................... ............................................. .......................... ... 73 5.1.1. Sosirile turistice ......................... ............................................... ............................................. ............................................. ................................. ........... 73 5.1.2.
Innoptarile turistice .......................................... ................................................................ ............................................ .............................. ........ 74
5.1.3.
Durata medie a sejurului .......................................... ................................................................. ............................................ ..................... 76
5.1.4.
Numarul mediu zilnic de vizitatori ............................................ ................................................................... .......................... ... 76
5.1.5.
Coeficientul de utilizare al capacitatii de primire turistica .................................. .................................. 77
5.1.6.
Structura turistica dupa nationalitate ......................................... ............................................................... .......................... .... 77
5.2.
Tipuri si forme de turism practicate ............................................ ................................................................... .............................. ....... 77
CONCLUZII ȘI MASURI DE DINAMIZARE A TURISMULUI ÎN ST AŢIUNEA SINAIA81 BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE ........................................... .................................................................. ............................................. ............................................ ................................. ........... 89
-2-
4.2. Baza de alimentatie publica........................................... ................................................................. ............................................ .............................. ........ 66 4.3. Structurile de agrement turistic ............................................ ................................................................... ............................................ ..................... 67 4.4.
Caile de comunicatii ........................................... ................................................................. ............................................ ................................. ........... 70
4.4.1.
Transporturile feroviare ........................................... .................................................................. ............................................ ..................... 70
4.4.2.
Transporturile rutiere ........................................... ................................................................. ............................................ .......................... .... 71
4.5. Infrastructura turistica complementara............................................. .................................................................... ................................. .......... 71
CAPITOLUL 5. CIRCULATIA TURISTICA TURISTICA SI FORMELE DE TURISM....................... 73 5.1. Circulatia turistica ............................................................. ................................................................................... ............................................. .......................... ... 73 5.1.1. Sosirile turistice ......................... ............................................... ............................................. ............................................. ................................. ........... 73 5.1.2.
Innoptarile turistice .......................................... ................................................................ ............................................ .............................. ........ 74
5.1.3.
Durata medie a sejurului .......................................... ................................................................. ............................................ ..................... 76
5.1.4.
Numarul mediu zilnic de vizitatori ............................................ ................................................................... .......................... ... 76
5.1.5.
Coeficientul de utilizare al capacitatii de primire turistica .................................. .................................. 77
5.1.6.
Structura turistica dupa nationalitate ......................................... ............................................................... .......................... .... 77
5.2.
Tipuri si forme de turism practicate ............................................ ................................................................... .............................. ....... 77
CONCLUZII ȘI MASURI DE DINAMIZARE A TURISMULUI ÎN ST AŢIUNEA SINAIA81 BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE ........................................... .................................................................. ............................................. ............................................ ................................. ........... 89
-2-
INTRODUCERE
Turismul reprezintă ansamblul activităţilor non-lucrative ale omului în afară de aria de rezidenţă având ca scop agrementul (petrecerea plăcută a timpului liber). Prin recreere (lat. recreare – refacere sau reîmprospătare) se înţelege tot ceea ce un
individ întreprinde în timpul liber pentru revitalizare. În acest context, prin timp liber desemnăm timpul asupra căruia dispune absolut liber, utilizându- l aşa cum doreşte el. Călătoria este o noţiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau fără un vehicul, între cel puţin două puncte, de plecare şi de destinaţie, situate în î n locuri diferite, cel care efectuează călătoria purtând numele de călător. Vizita este noţiunea cu înţelesul cel mai apropiat de turism, indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume, autorul ei fiind vizitatorul. Excursia este o vizită cu durata de cel mult o zi, în timp ce turismul este o vizită în care persoana petrece cel puţin o noapte într-un loc special de găzduire situat în locul vizitat.
Oferta turistică, ca element al turismului, se exprimă pornind fie de la un sejur, fie de la o activitate de petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau într -o anumită
regiune, în funcţie de sezonul ales, clientela potenţială, reţelele folosite etc. În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor, într-un han
sătesc, într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial, unde se pot distinge elementele primirii şi cazării turiştilor în cadrul cadrul rural. Motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat, de tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale. În practică se foloseşte un singur indicator pentru a deosebi aşezările rurale de cele urbane şi anume numărul de locuitori/km2, iar la nivelul Uniunii Europene aşezările rurale au o densitate de până la 100 loc./ km2. În ţara noastră, la nivelul anului 1999 densitatea populaţiei era de circa 100 loc./ km 2 în regiunile N-E şi S şi între 60 şi 80 loc./ km 2 în restul regiunilor.
Dată fiind natura sa şi formele concrete de exprimare, pe plan internaţional s -a acceptat, la început în mod convenţional, apoi definitiv, ca turismul să fie inclus în conceptul de comerţ invizibil . Potrivit teoriei economice generale, comerţul invizibil grupează toate tranzacţiile
economice care nu au ca obiect schimbul de mărfuri corporale şi transferul de capitaluri.
Prin asimilare cu exportul şi importul de mărfuri, comerţul invizibil se referă la acele prestări de servicii care, în relaţia dintre rezidenţi, dau naştere la intrări şi ieşiri de valută.
În
practica internaţională, acestor operaţiuni li se atribuie denumirea de comerţ cu servicii non factor, ele ne- reprezentând factori ai producţiei de mărfuri -3-
De altfel, în literatura de specialitate sunt precizate criteriile care pot fi luate în
considerare atunci când considerăm turismul ca ramură distinctă a economiei naţionale, încadrată, în sectorul terţiar. Dintre acestea menţionăm câteva:
ponderea populaţiei ocupată în unităţile şi instituţiile cu profil turistic în totalul populaţiei active a unei ţări;
contribuţia turismului la crearea produsului intern brut;
încasările obţinute din turismul internaţional în totalul exportului de mărfuri şi servicii;
valoarea capitalului fix (actualizată) încorporată în baza tehnico -materială a turismului şi compararea ei cu cea existentă în întreaga economie naţională;
specializarea forţei de muncă din această activitate specifică. Pentru a oferi doar un singur exemplu este suficient să arătăm că, în prezent, în statele
membre ale Uniunii Europene aproape 20 milioane persoane sunt implicate direct sau indirect în
activitatea turistică, ponderea acesteia în crearea produsului intern brut al acestor ţări fiind, în medie, de 4%. Dubla manifestare, comercială şi turistică (export şi import), demonstrează şi un anumit
nivel de specializare internaţională în turism, mai exact o anumită specializare în interiorul pieţei mondiale a turismului.
Turistul, prin funcţia lui de consumator, aduce o creştere a veniturilor localnicilor, datorită faptului că turiştii, pe lângă serviciile de cazare mai solicită şi servicii de alimentaţie, achiziţionează amintiri, articole cu specific local, diferite bunuri etc. În cadrul acestui impact o dimensiune importantă, în afara celei economice, o constituie dimensiunea social -culturală. Impactul turismului montan asupra comu nităţilor locale se evidenţiază prin dimensiunea
extensivă, care face referire la caracteristicile localităţii, cum ar fi: rolul ei ca destinaţie turistică, natura activităţii turistice, raportul turişti/rezidenţi, tipuri de turişti, sezonalitate etc. În r egiunile turistice, comunităţile locale trec printr -o secvenţă de reacţie, ca urmare a dezvoltării turismului în zonă, schimbându -şi percepţiile pe măsura experienţei. Raportul turişti/rezidenţi oferă informaţii asupra intensităţii fluxului turistic. Pot face parte din categoria turiştilor toate persoanele care călătoresc într -o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber, recreere, sport, misiuni, motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase sau de alt ordin. Pot fi incluşi, de asemenea, în rândul turiştilor străini nerezidenţi, naţionalii
rezidenţi, în afară de membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparaţii sau escală şi care apelează la serviciile de cazare – masă din acea ţară, pasagerii aflaţi în croazieră care debarcă pentru vizită ţinutul etc.
-4-
CAPITOLUL 1. FENOMENUL TURISTIC ÎN ROMÂNIA
1.1. Turismul – scurt istoric Călătoria a apărut cu mult înaintea erei noastre, când oamenii se deplasau din diferite motive printre care: comerţul, aventură, politică, religie şi sănătate. De atunci şi până astăzi scopurile călătoriei nu s -au schimbat prea mult, în prezent adăugându -se călătoriile de afaceri şi deplasările la târguri, expoziţii, simpozioane şi sesiuni. În perioada Imperiului Roman călătoriile s-au dezvoltat foarte mult deoarece aceştia
aveau o monedă universală care era acceptată în tot imperiul, precum şi o reţea de drumuri foarte bine dezvoltată pentru acea perioadă. Stabilitatea politică, prosperitatea economică, moneda universală, sistemul eficient de transport şi timpul liber au favorizat călătoriile în timpul Imperiului Roman. Începând cu anul 400 e.n., aceşti factori au dispărut, călătoria cunoscând o perioadă de stagnare, deoarece devenise periculoasă şi dificilă. Comerţul, dorinţa de a cunoaşte alte civilizaţii şi de a vizita locuri noi face ca în secolul al XVI-lea călătoria să capete noi dimensiuni, astfel apare un nou sector specializat destinat
primirii şi găzduirii vizitatorilor. În secolul al XVII-lea apar oraşele balneare, ceea ce marchează o nouă etapă în dezvoltarea turismului.
Revoluţia industrială de la începutul secolului al XIX -lea a transformat călătoria într -un fenomen accesibil maselor datorită dezvoltării clasei de mijloc şi schimbărilor sociale substanţiale. Totodată s -au modernizat şi diversificat mijloacele de transport şi căile de comunicare ceea ce a facilitat călătoriile şi dezvoltarea turismului modern. În paralel cu dezvoltarea transporturilor şi căilor de comunicare s -au dezvoltat şi cele mai diferite forme de cazare: hanurile, hotelurile, motelurile, cabanele, vilele şi bungalourile.
Turismul a progresat cu diferenţe evidente de la o ţară la alta, de la o zonă la alta în funcţie de: stabilitatea politică, dezvoltarea economică, stabilitatea monedei, eficienţa transporturilor şi bineînţeles timpul liber şi puterea financiară a oamenilor. Astfel putem constata că turismul a fost şi este influenţat de o serie de factori. Aceştia sunt:
Factori economici: veniturile, tarifele, oferta turistică;
Factori psihologici: setea de cultură, dorinţa de cunoaştere, sănătatea;
Factori demografici: creşterea longevităţii; -5-
Factori tehnici: performanţele mijloacelor de transport;
Factori sociali: evoluţia numerică a populaţiei, structura pe vârste şi pe categorii socio-profesionale;
Factori naturali: aşezarea geografică, poziţia faţă de principalele căi de comunicaţie, relieful, clima;
Factori organizatorici şi politici: formalităţile de frontieră, regimul vizelor, conflicte sociale, etnice, religioase.
În prezent, călătoria îmbracă mai multe forme, printre care:
Călătoria religioasă: cea mai frecventă formă de călătorie religioasă o constituie pelerinajul;
Călătoria pentru sănătate: datorită dezvoltării staţiunilor balneo-climaterice şi descoperirilor în domeniul medicinei , călătoria pentru sănătate a căpătat o
extindere fără precedent;
Călătoria de afaceri: îmbracă o mare varietate de forme de manifestare – târguri, expoziţii, congrese ştiinţifice, simpozioane, sesiuni etc.;
Comerţul internaţional: este cel mai mare generator de turism internaţional;
Călătoria pentru cunoaşterea artei şi istoriei: este generată de rguri, expoziţii, congrese ştiinţifice, simpozioane, sesiuni etc.;
Comerţul internaţional: este cel mai mare generator de turism internaţional;
Călătoria pentru cunoaşterea artei şi istoriei: este generată de „setea de cultură“ a turiştilor;
Turismul social: reprezintă călătorii internaţionale facilitate de către guvern, patronii unor firme sau organizaţii şi sindicate organizate în acest scop.
Turismul constituie un fenomen economic, social şi politic al zilelor noastre. Are un rol
important atât în viaţa omului, cât şi în economia unei ţări sau regiuni. Contribuie la petrecerea plăcută a timpului liber şi la refacerea sănătăţii oamenilor, la cunoaşterea unor locuri şi civilizaţii noi, la crearea unui climat de pace şi prietenie între naţiuni, dar în acelaşi timp determină şi dezvoltarea economică.
-6-
1.2. Componentele fenomenului turistic Cele trei componente esenţiale ce concură la definirea fenomenului turist ic sunt: baza materială turistică, circulaţia turistică şi potenţialul turistic. Baza materială turistică cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, balneare, de
agrement, alimentaţie, transport şi comunicaţii, destinate satisfacerii cererii turistice. Până în prima jumătate a secolului XX, realizarea bazei materiale a avut de cele mai
multe ori un caracter aleator, neexistând o concepţie unitară, fiind tributară aspectului conjunctural. În ultimele decenii, dotarea cu bază materiale turistică a fost integrată unor proiecte urbanistice complexe care, din păcate, se realizează adeseori prin monotonie, urmărindu -se mai ales funcţionalitatea acestora şi mai puţin integrarea armonioasă în ambianţa naturală sau construită. Dotările turistice sunt cele ce dau personalitate proprie în cazul amenajărilor complexe care sunt staţiunile importante. Baza materială specific turistică apare o dată cu dezvoltarea într -un anumit teritoriu a turismului, fiind generată exclusiv de turism. Se sprijină pe baza tehnică generală şi este legată de nivelul de dezvoltare-modernizare a acestuia. În cadrul acestei categorii sunt cuprinse baza de cazare, baza de tratament, baza de
agrement, bazele sportive, unităţile comerciale cu specific turistic, categorii de căi de comunicaţie utilizate exclusiv în turism. La acesta se mai adaugă şi alte dotări pentru serviciile speciale, precum echipament turistic de primire şi orientarea celor veniţi către destinaţiile solicitate. Dimensiunile şi diversitatea categoriilor de bază materială turistică sunt direct proporţionale cu importanţa ofertei turistice primare, impactul acestei asupra cererii turistice. Din această cauză, problema dimensionării şi diversificării este una dintre componentele cercetării ştiinţifice, iar de concluziile rezultate şi aplicate vor depinde calitatea serviciilor oferite, stimularea circulaţiei turistice şi consumului de produse turistice sau, dimpotrivă, vor conduce la disfuncţii într -un sens sau altul. Elementul esenţial al bazei materiale turistice este reprezentat d e capacitatea de cazare de care este dependentă însăşi dezvoltarea activităţilor turistice. Evoluţia acesteia se confundă până la detaliu cu proporţiile şi orientarea turismului. Există o continuă corelaţie între mărimea, structura şi gruparea bazei materiale de cazare cu intensitatea şi canalizarea fluxurilor turistice sau cu apariţia de noi forme de practicare a turismului, toate grefate pe un fond turistic complex. Se remarcă o evoluţie în timp a categoriilor de cazare, pornind de la componenta clasică, vila (existentă încă din perioada antică romană), cunoscută şi sub numele de casă de odihnă sau tratament, caracteristică până la jumătatea secolului trecut şi dominantă în aproape toate staţiunile balneoturistice din România; cabana, unitate adaptată turi smului montan; hotelul, -7-
iniţial prezent mai ales în marile oraşe, pentru ca apoi să se extindă şi să devină adeseori dominant ca şi volum de locuri, dar şi ca impact fizonomic. În perioada postbelică a fost reconsiderată o altă formă de cazare tradiţională – hanul turistic – devenit motel prin adaptarea funcţională la specificul turismului automobilistic; popasul turistic, adaptat de asemenea unui turism de masă cu o mobilitate accentuată rutieră. Timp de o jumătate de secol aceste categorii au fost dominante, fiecare aducându-şi aportul diferenţiat în realizarea dimensiunilor şi structurii
bazei de cazare. O trăsătură comună a tuturor acestora era apartenenţa la proprietatea de stat, chiar dacă unităţile sub aspect organizatoric erau utilizate de diferite instituţii turistice sau neturistice, aparţinând aceluiaşi stat omniprezent. După 1990, se remarcă apariţia altor forme de cazare care îşi datorează existenţa şi funcţionalitatea unor iniţiative private (pensiuni turistice, sate de vacanţă, pensiuni familia le legate de turismul rural, bungalow). Evoluţia cantitativă pe ansamblul bazei turistice s -a făcut continuu, cu ritmuri diferite de creştere. Perioada de maxim cantitativ s -a înregistrat în deceniul VIII al secolului XX, menţinându-se până la începutul anilor ’90, când România dispunea de peste 360.000 locuri de cazare aparţinând la categorii diferite şi având concentrări de asemenea diferite. Ultimul deceniu al secolului trecut se caracterizează printr -un declin al volumului bazei de cazare, înregistrându- se o scădere continuă până la 280.000 locuri în anul 2000 de 19,6%.
Această tendinţă a fost determinată de un complex de factori între care se detaşează în primul rând uzura mai ales a două dintre categoriile de cazare, vilele şi cabanele, multe dintre ac estea ieşind din uz sau nemaifiind solicitate din cauza condiţiilor precare oferite. Aceeaşi tendinţă este reflectată şi de scăderea numărului de unităţi turistice de la 3344 în 1990 la mai puţin de 3100 în anul 2000. Scăderea relativ redusă numeric a numărului de unităţi, comparativ cu scăderea numărului de locuri / ansamblu a fost în mare parte atenuată de edificarea de unităţi de cazare aparţinând noilor categorii de cazare. Circulaţia turistică este elementul sintetic care reflectă cel mai fidel modul ş i nivelul de
valorificare al potenţialului turistic. În acelaşi timp, circulaţia turistică este şi un fenomen geodemografic complex, de mare amploare, constând în deplasări temporare de populaţie aparţinând la diferite grupe de vârstă, categorii sociale şi care, cantitativ, este comparabil cu cel al deplasărilor pentru muncă. Efectul circulaţiei turistice este combinat: social , contribuind la posibilităţile de organizare a timpului liber, la profilaxia unor afecţiuni, refacerea potenţialului biologic sau ameliorarea stării de sănătate, lărgirea orizontului informaţional; de acumulare economică, mai ales pentru regiunile receptoare de fluxuri turistice, care-şi valorifică perpetuu sau sezonier oferta
turistică primară, regenerabilă prin amenajare şi adaptare.
-8-
Circulaţia turistică are şi un caracter aleator, acesta decurgând din substratul subiectiv al opţiunii, iar volumul acesteia nu este întotdeauna direct proporţional cu cel al valorii patrimoniului turistic şi al amenajărilor bazelor materiale. Problema esenţială este de stimulare a circulaţiei turistice, în condiţiile practicării sale în limitele menţinerii echilibrului ecologic, pentru atingerea parametrilor de eficienţă, a ansamblului amenajărilor şi menţinerea constantă a acestora, aducând după sine, în mod inerent, apariţia de noi forme de practicare a turismului. Caracterul de continuitate sau sezonalitate a funcţionării amenajării turistice, dependent de cererea turistică, la nivelul unuia sau raportat la un interval de mai mulţi ani, pentru întreg ansamblul naţional sau la nivelul unor unităţi naturale ori antropice, dau acesteia (circulaţiei turistice) imaginea de val succesiv, cu amplitudini diferite, cu un maxim în sezonul estival sau
maxime repetate la fiecare sfârşit de săptămână, cu încă un vârf cu caracter secundar în sezonul de iarnă (raportat la nivelul unui an) sau în anii când sunt introduse în circuit noi obiective. Atunci, presiunea turistică se manifestă cu deosebită intensitate. Se înregistrează curenţi de circulaţie turistică foarte denşi, suprapuşi în general marilor axe de comunicaţie, supradimensionaţi în funcţie de destinaţii care pot fi areale (de exemplu litoralul Mării Negre în sezonul estival) sau către centre de polarizare. Acestea devin mai apoi, după impactul cerere destinaţie, puncte de dispersie teritorială la nivel local. Această situaţie face ca circulaţia turistică la nivelul unei regiuni geografice până la nivelul ţării să fie o succesiune de aglomerări şi disipări a cărei intensitate se atenuează direct proporţional cu îndepărtarea de ariile de provenienţă ale turiştilor. Estimarea volumului circulaţiei turistice este o problemă deosebit de complexă şi care comportă un grad apreciabil de relativitate. Aceasta din cauza faptului că segmente importante de turişti, practicând anumite forme de turism „scapă“ evidenţelor statistice. Se includ în aceasă categorie persoanele ce practică turismul de sfârşti de săptămână fără înnoptare într -o unitate de cazare, cei care se deplasează pentru o singură zi, precum şi cei care tranzitează prin regiunea respectivă. Cât priveşte numărul de persoane care se deplasează în cadrul unei regiuni geografice cu mare extensiune spaţială, acelaşi subiect (turistul) va fi înregistrat în mod repetat de câte ori se cazează, reieşind în final un număr mai mare de persoane fizice decât cel real. Aceasta influenţează estimarea dimensiunii circulaţiei turistice, deşi subiectul în cauză consumă de fiecare dată produsul turistic, şi cu acelaşi efect economic. Aspectul subliniat este valabil pentru cei care practică turismul de mare mobilitate, itinerant, în zona montană sau cu destinaţie
obiective culturale şi mult mai puţin în cazul turismului de sejur din staţiuni. Circulaţia turistică în România a avut o evoluţie sinuoasă în diferite etape de dezvoltare ale acesteia. Astfel, până în perioada interbelică, turismul era considerat un fenomen elitist, fiind -9-
implicate un număr relativ redus de persoane aparţinând unor categorii sociale cu posibilitate de practicare. Dezvoltarea social-economică din perioada interbelică, la care se adaugă statuarea
concediului de odihnă plătit au oferit condiţiile pentru trecerea treptată la practicarea unui turism de masă, cu implicarea unui număr mult mai mare de persoane, aparţinând unor categorii sociale mai diverse. Fenomenul s- a accentuat în special după 1955.
Pe de altă parte, până în 1960, exista o circulaţie turistică aproape exclusiv autohtonă. După această dată, în condiţiile unei deschideri evidente a României către ţările occidentale, a lansat politici de amenajare tu ristică, orientate iniţial către litoral şi apoi către celelalte regiuni
ale ţării, determinate şi de o redresare economică vizibilă, se remarcă o creştere a cererii pentru produsul turistic, astfel realizat în România şi din partea altor ţări. Orientarea fluxurilor turistice internaţionale era predominant sezonieră, cu solicitare în
principal vara, pentru litoralul Mării Negre, şi iarna, pentru sporturi de sezon, în staţiunea Poiana Braşov şi cele de pe Valea Prahovei. În acelaşi timp, se remarcă individualizarea unui autentic turism autohton de masă, cu caracter dirijat şi mijlocit prin instituţii turistice specializate. Cu unele fluctuaţii, circulaţia turistică internă înregistrează o creştere continuă, în toată această perioadă, până în 1989, în timp ce cererea turistică internaţională s -a diminuat dramatic, începând din perioada 1975- 1980, cu accentuarea acestei situaţii nefavorabile în următoriul
deceniu, şi datorită degradării bazei materiale, a diminuării ca diversitate şi calitate a pachetelor de ser vicii oferite, la care se adaugă problema de viză, de obligativitate de cheltuială în valută şi
reducerea accesului în unităţile de alimentaţie publică şi de agrement, într -un interval restrictiv de timp (orele 10:00 – 21:00).
Atât circulaţia turistică autohtonă, cât şi cea internaţională, a înregistrat aceeaşi tendinţă de diminuare şi după 1990. Înlăturarea restricţiilor amintite anterior nu a putut să compenseze calitatea îndoielnică a bazei materiale turistice, a serviciilor, cu atât mai mult cu cât preţurile în creştere continuă nu reflectau serviciile oferite. Din punct de vedere al regimului circulaţiei, se menţin sezonul estival ca vârf de cerere, sezonul hivernal ca şi maxim secundar al acesteia, cu cele două diminuări în anotimpul de tranziţie. Din punct de vedere al dimensiunii şi dimensionării fluxurilor turistice, se pot observa trei tendinţe:
Orientarea masivă în intervalul iunie-septembrie către litoralul Mării Negre şi către staţiunile care şi -au menţinut competitivitatea, sub aspectul oferte i turistice;
Circulaţia turistică de proporţii substanţiale, cu o mai bună repartiţie în timpul anului, către componentele sistemului balneo -turistic românesc;
- 10 -
Deplasarea către obiective turistice disparate, centre urbane sau către areale cu obiective turistice cultural-istorice.
Se remarcă menţinerea circulaţiei turistice spre zona montană propriu -zisă, cuprinzând o masă mai redusă de turişti, care vara practică turismul pietonal de munte, iar iarna se orientează către staţiunile pentru sporturi de iarnă. În ceea ce priveşte turismul internaţional, de dimensiuni mai reduse, comparativ cu turismul autohton, acesta îşi menţine preferinţele existente şi înainte de 1989: către litoralul Mării Negre, în sezonul estival, care şi anterior perioadei de declin se menţinea ca principal areal de polarizare; staţiunile climaterice montane şi pentru sporturi de iarnă din zona Prahova-Braşov, mai puţin în sezonul estival, cât mai ales iarna pentru sporturi de sezon; un grup de staţiuni balneo-climaterice cu factori de cu ră recomandaţi pentru rezultatele deosebite (apele termale de
la Felix şi Băile Herculane, apele minerale carbogazoase în cazul Covasnei, apele sărate de la Sovata, nămolurile terapeutice dar şi tratamentele gerontologice în instituţii de profil în arealul Bucureştiului sau la staţiunea Neptun). Un al patrulea pol îl reprezintă şi Bucureşti, capitala ţării, cu baza turistică cea mai modernă din ţară, stimulând turismul de cunoaştere, turismul de afaceri, simpozioane şi colocvii. Potenţialul turistic În per ioada actuală, când turismul a devenit o activitate de mare importanţă socială,
economică şi, chiar politică, atât pe plan naţional cât şi internaţional, necesitatea cunoaşterii potenţialului turistic, a valorificării lui raţionale se impune din ce în ce m ai mult. Determinarea potenţialului turistic prin metode cantitative a preocupat pe mulţi specialişti, rezultatele fiind de un real ajutor acţiunilor de sistematizare turistică a teritoriului, de amenajări şi dotări corespunzătoare valorii potenţialului re spectiv. În acest sens, potenţialul turistic trebuie cercetat prin prisma celor două componente ale sale:
componenta naturală , reprezentată prin peisaje spectaculoase, configuraţia
variată a reliefului, condiţiile climatice favorabile (frecvenţa redusă a fenomenelor negative, absenţa temperaturilor excesive), valoarea terapeutică şi abundenţa unor factori naturali, (ape minerale şi termominerale, nămoluri curative, topoclimat şi microclimat, fauna şi flora, etc);
componenta antropică, reprezentată prin vestigii ale civilizaţiilor ce s -au succedat
pe teritoriul României din vremuri imemorabile, monumente şi obiecte de artă
- 11 -
laice sau religioase, muzee şi colecţii muzeale, elemente de etnografie şi folclor de mare frumuseţe şi originalitate, realizări actuale de prestigiu etc. După cum reiese din manualul său de economia turismului, încă din 1959, cunoscutul specialist elveţian W. Hunzicker, arată că „oferta turistică este o combinaţie de elemente materiale şi servicii“, combinaţie în care serviciile joacă rolu l principal. Englezul H. Medlik consideră produsul turistic ca „un amalgan de elemente tangibile şi intangibile, concentrate într-o activitate specifică şi cu o destinaţie specifică“, iar profesorul
elveţian J. Krippendorf înţelege prin ofertă turistică „un mănunchi de elemente materiale şi imateriale oferite consumului şi care ar trebui să aducă unele foloase cumpărătorului, adică să -l satisfacă“. El include în elementele politicii produsului turistic factorii naturali, factorii generali ai existenţei activităţii umane, infrastructura generală, populaţia şi aşezările omeneşti, şi alţi factori ai infrastructurii. Într-o accepţiune generală, potenţialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul
elementelor naturale economice şi cultural -istorice, care reprezintă anumite posibilităţi de valorificare turistică, ce dau o anumită funcţionalitate pentru turism şi constituie o premisă pentru dezvoltarea activităţii de turism. Un teritoriu interesează sub aspectul potenţialului turistic, în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări complexe poate determina o activitate de turism şi includerea acelui teritoriu în circuitul intern şi internaţional. Ţinându-se seama de amplasarea şi concentrarea spaţială a obiectivelor turistice, de valorificarea şi funcţionalitatea potenţialului turistic în ţara noastră, s -au folosit următoarele tr epte taxonomi ce :
, reprezentat obiectivul tur istic
de o singură unitate cu caracter turistic, al cărei
potenţial constituie o valoare de atracţie;
, reprezentată l ocali tatea sau centr ul tur istic
de o aşezare în care sunt mai multe
obiective turistice, constituind un punct de atracţie al turiştilor;
complexul turi stic , corespunde unei grupări de mai multe
obiecti ve turistice sau a
unei suprafeţe restrânse, în care se concentrează câteva localităţi, centre turistice, sau obiective turistice izolate;
arealul tur istic , reprezentat
de o suprafaţă nu prea întinsă, în care se includ mai
multe obiective turistice izolate sau mai multe complexe turistice, iar când este
situat în jurul unui centru urban constituie o zonă turistică periurbană;
regiunea sau zona turistică , este o categorie cuprinzătoare, reprezentată de un
teritoriu întins, caracterizată de o concentrare evidentă a obiectivelor turistice. - 12 -
1.3. Evoluţia turismului montan: schiul, alpinismul şi drumeţiile În ultimele decenii, turismul montan a devenit renumit în toate ţările lumii, fiind denumit turism pentru practicarea sporturilor de iarnă. Motivaţia pentru practicarea sporturilor de iarnă s-a amplificat datorită dezvoltării staţiunilor montane. De asemenea, pe timp de vară staţiunea montană este solicitată pentru atracţiile naturale, condiţiile climaterice, pentru odihnă, tratament şi nu în ultimul rând pen tru practicare drumeţiilor. Schiul
Cel mai impunător sport de iarnă din secolul nostru – schiul – a apărut în vremuri străvechi şi este legat de evoluţia omului, de modul în care îşi dobândea hrana şi îşi crea mijloacele de deplasare şi transport, din procesele de muncă şi nu în ultimul rând din nevoia de joc şi întrecere. Au trebuit să treacă un număr impresionant de ani pentru ca schiul să devină din mijloc utilitar – sport. Norvegienilor le revine meritul de a fi conceput formele de întrecere şi apoi d e a
le fi răspândit în lume. După cel de -al II-lea război mondial, drumul schiului spre universalitate este deschis. În acea perioadă, localităţile montane trăiesc o etapă de avânt economic. Se dezvoltă reţeaua de căi rutiere, căi ferate, de aviaţie. Mijloacele mecanice împânzesc munţii creând multiple posibilităţi spre zonele de schi. Paralel cu îmbunătăţirea bazei materiale existente apar în peisajul montan noi staţiuni şi centre de schi. Se construiesc pârtii trambuline, se dau în folosinţă trasee variat e pentru toate categoriile de schiori, extinzându- se şi diversificându -se din ce în ce mai mult mijloacele
necesare. Se dezvoltă industria echipamentului şi a materialelor de schi, ele devenind accesibile tuturor categoriilor sociale. Venind în întâmpinarea schiorilor, procesul de învăţare şi perfecţionare în schi capătă
forme organizatorice, accesul fiind posibil deopotrivă copiilor şi adulţilor, în fiecare staţiune existând centre sau şcoli conduse de instructori calificaţi. Toate aceste aspecte vor contr ibui din plin la extinderea şi practicarea schiului în masă, milioane de oameni cunoscând bucuriile unui sport care le deschide noi orizonturi.
În ultimii ani, un alt fenomen captează atenţia unor mase largi de amatori, acest fenomen fiind reprezentat de schiul fond. „În plin «secol al vitezei», când majoritatea mijloacelor
mecanice ne permit să ajungem cu uşurinţă în vârful muntelui, turismul pe schiuri sau schiul fond a căpătat o dezvoltare impetuoasă“ 1. 1 - 13 -
Explicaţia trebuie căutată în accesibilitatea sa şi în faptul că oamenii simt din ce în ce mai mult nevoia de mişcare şi caută forme de exprimare pe măsura posibilităţilor lor. Excesiva aglomerare a pârtiilor alpine i-a făcut pe mulţi să caute refugiul în liniştea pădurilor.
Fenomen unic în felul său, schiul are implicaţii în economie, industrie şi în viaţa socială. Cu mulţi ani în urmă, Sinaia, Buşteniul şi Predealul erau simple aşezări montane. Dezvoltarea acestor localităţi în ultimele decenii este impresionantă. Sinaia a devenit o staţiune binecunoscută în lume şi apreciată pentru condiţiile turistice şi sportive. Telecabinele, telefericele şi schi lifturile instalate în Bucegi au mărit numărul amatorilor de schi, cifrat la mii de turişti anual. Aceste aspecte, alături de multe altele, pun în evidenţă în toată amploarea şi complexitatea, rolul pe care-l joacă schiul în economie, industrie şi viaţa socială. Un rol dinamic,
de mare întindere, cu mari perspective, dincolo de simpla practică sportivă, fie ea şi competiţională. Alpinismul
Unul dintre cele mai periculoase sporturi, alpinismul reprezintă pentru mulţi un mod de a
se relaxa, de a fi în contact direct cu natura şi nu în ultimul rând o competiţie. Deoarece majoritatea celor entuziaşti activau în Alpi, a fost inventat termenul de „alpinism“, cucerirea în anul 1786 a vârfului Mont- Blanc, fiind considerată actul oficial de naştere. Ştiinţa ne demonstrează însă că oamenii au urcat la mari altitudini încă din vremuri străvechi, lăsând vestigii culturale care apar cu deosebire în Anzii Americii de Sud. Alpinismul, apărut iniţial sub forma alpinismului tradiţional, se împarte astăzi în două ramuri: -
Alpinismul clasic: acesta este urmaşul direct al alpinismului tradiţional, şi reprezintă escalade în munţi de mare altitudine, pe trasee cât mai dificile, pe stâncă, gheaţă sau teren combinat;
-
Căţărarea sportivă: dacă alpinismul este definit sportul ascensiunilor în munţi, căţărarea sportivă – ramură a alpinismului – este escalada pereţilor stâncoşi, nu neapărat în munţi, ci în orice loc unde există pereţi natura li sau artificiali, cu respectarea regulilor căţărării libere, care interzic folosirea mijloacelor artificiale pentru înaintare şi admit numai mijloace de asigurare.
Ion Matei – „Marea aventură a schiului“, Editura Albatros, Bucureşti, 1982, p 133.
- 14 -
În munţii noştri se practică atât alpinismul clasic cât şi căţărarea sportivă, printre pr eferinţele turiştilor întâlnim cel mai des munţii cu o înălţime de peste 2000 m (Făgăraş, Bucegi
ş.a.). Este adevărat că asemenea exemple nu au o legătură evidentă cu pasiunea urcuşului, aşa cum o înţelegem noi azi. Alpinismul a devenit azi o mişcare activă pe toate continentele, dar încă ridică probleme teoreticienilor. Pe lângă faptul că nu s -a ajuns la o concluzie dacă este sport sau nu, ei nu sunt la unison în problemele principale, deoarece alpiniştii fac parte din cel puţin două tabere.
Unii urcă pentru plăcerea lor personală, contemplativi, deseori singuratici, comportându se asemenea unor îndrăgostiţi de „munţii lor“ pe care ar dori să -i regăsească mereu sălbatici, neatinşi de civilizaţie, cât mai puţin umblaţi de oameni. Aceste concepţii romantico -sentimentale i se opun alte atitudini mai practice din partea celor care, deşi îndrăgesc acelaşi peisaj, vor să urce mai sus, mai repede, în condiţii sau pe căi cât mai dificile, să fie remarcaţi şi eventual să producă senzaţie. Cu recordurile şi campionii săi, sportul a devenit parte integrantă din viaţa modernă. Alpinismul are, de asemenea, performanţele şi „stelele“ sale, cunoaşte reguli tehnice şi scări de clasificare pentru dificultatea ascensiunilor. Sportul implică însă întreceri în condiţii bine stabilite. Cum şi cu cine se întrec oare alpiniştii? Cu cele trei dimensiuni spaţiale, cu forţele
nemăsurate ale naturii, cu ei înşişi, ori cu cei care au urcat anterior, pe acelaşi drum, dar în condiţii nu întotdeauna comparabile? Alpinismul poate fi consider at un sport, deoarece căleşte corpul, oţeleşte voinţa şi pune în
valoare calităţile oamenilor, diferenţiindu -i după durata parcurgerii unui traseu, sau dificultatea acestuia. Sfera probelor sportive de alpinism cuprinde totuşi uneori încercări extreme sau de-a dreptul uimitoare solicitând la maximum resursele omeneşti. Drumeţiile
Drumeţiile au apărut din nevoia omului de a se bucura de natură şi de a respira aer proaspăt în timp ce depune efort. În România, drumeţiile au căpătat amploare începând cu anii ’70 când populaţia din centrele urbane şi-a îndreptat atenţia către natură. S -a dezvoltat în acea perioadă un adevărat cult pentru munte fiind înfiinţate şcoli de ghizi şi publicate nenumărate cărţi despre zonele turistice din România, manuale pregătitoare şi hărţi. Turistul din acea perioadă era învăţat să iubească muntele şi să ajute la păstrarea curăţeniei şi marcarea traseelor pentru a facilita drumul şi altor iubitori de munte. Această
- 15 -
situaţie a durat cam până la jumătatea anilor ’90 când în viaţa oamenilor, datorită facilităţilor, a apărut comoditatea. Datorită degradării şi deteriorării traseelor, marcajelor şi cabanelor, drumeţiile au cunoscut o perioadă de stagnare, în zilele noastre turiştii mulţumindu -se cu posibilităţile de agrement pe care le oferă staţiunile.
În prezent, prin renovarea cabanelor, construcţia de noi hoteluri, pensiuni şi cabane, dar şi prin refacerea unor trasee şi marcaje se urmăreşte relansarea drumeţiilor.
1.4. Dezvoltarea durabilă a turismului „Dezvoltarea durabilă presupune promovarea valorilor care încurajează standardele de consum fără să depăşească limitele posibilităţilor economice la care pot aspira, în mod rezonabil, toţi membri societăţii“2. Mediul înconjurător reprezintă pentru turism „materia primă“, un mediu deg radat va determina reducerea cererii şi scăderea veniturilor. Se poate afirma că turismul a contribuit la dezvoltarea durabilă prin lupta împotriva sărăciei, prin protecţia mediului natural, cultural şi social. În acelaşi timp, turismul necontrolat a dus la distrugerea unor importante obiective turistice, de aceea dezvoltarea sa trebuie să fie
durabilă pentru a evita distrugerea bazei pe care este construit turismul. Dezvoltarea durabilă a turismului trebuie realizată pe baza unor principii, cum ar fi:
Turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă;
Relaţia dintre mediu şi turism să se dezvolte astfel încât mediul să susţină activităţile turistice pe termen lung;
Dezvoltarea activităţii de turism să respecte caracteristicile locului unde se desfăşoară;
Scopul dezvoltării turistice să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiştilor cu
cele ale destinaţiilor şi gazdelor acestora;
Industria turistică, guvernele şi autorităţile trebuie să respecte aceste principii.
Dezvoltarea durabilă a turismului trebuie să se bazeze pe o planificare raţională a circulaţiei turistice, cooperarea permanentă dintre puterile publice şi sectoarele private, participarea societăţii civile şi a comunităţilor locale la acţiunile de protejare a mediului şi nu în 2 Victor Părăuşan, Ileana Ponoran – „Dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului“, Editura Sylvi, Bucureş ti, 2003, p 9.
- 16 -
ultimul rând să se bazeze pe principiul durabilităţii care să reprezinte punctul de plecare al tuturor politicilor de dezvoltare.
Rolul statului în dezvoltarea durabilă este hotărâtor, deoarece numai printr -o legislaţie adecvată se poate asigura existenţa pe termen lung a resurselor şi activităţilor de orice natură. De asemenea, sectorul privat joacă şi el un rol hotărâtor prin contribuţia sa la asigurarea durabilităţii turismului prin respectarea condiţiilor ecologice, sociale şi culturale. Planul de dezvoltare al turismului tr ebuie să reunească cele trei direcţii: economică,
geografică şi politică şi să detalieze direcţiile de acţiune începând cu nivelul macroeconomic şi terminând cu nucleul desfăşurării turismului: staţiunea sau centrul turistic. Acest plan s -ar putea desfăşura pe baza următoarelor idei: -
Stabilirea sistemului de dezvoltare a structurii turismului, pe zone şi forme de turism;
-
Armonizarea dezvoltării turismului cu celelalte sectoare economice;
-
Fundamentarea dezvoltării turismului pe plan teritorial pe baza unei cercetări ştiinţifice riguroase;
-
Asigurarea unei flexibilităţi în dezvoltarea turismului, în scopul adaptării rapide la eventualele schimbări ale cererii;
-
Etapizarea dezvoltării în sensul ierarhizării şi stabilirii programelor prioritare;
-
Alegerea tipului de dezvoltare – concentrată sau dispersată – a centrelor turistice;
-
Protejarea mediului natural şi social -uman şi adoptarea unor măsuri pentru creşterea calităţii acestuia.
-
Mărirea încasărilor valutare, a contribuţiei turismului la crearea PIB, a veniturilor nete şi sporirea legăturilor economice cu celelalte sectoare ale economiei;
-
Privatizarea majorităţii unităţilor de stat;
-
Facilitarea accesului românilor la vacanţele internaţionale;
-
Creşterea capacităţii şi calităţii amenajărilor turistice;
-
Îmbunătăţirea protecţiei turiştilor.
Se poate spune că dezvoltarea durabilă defineşte un proces de schimbare în care exploatarea resurselor, orientarea investiţiilor, dezvoltarea tehnologică, schimbarea instituţiilor se completează reciproc şi sporesc atât potenţialul prezent, cât şi pe cel viitor, de satisfacere a necesităţilor şi aspiraţiilor umane.
- 17 -
1.5. Implicarea turismului în activitatea economică Dezvoltarea turismului intern şi internaţional constituie unul din principalele evenimente socio-economice din zilele noastre. Ca fenomen foarte complex, turismul are implicaţii pe mai multe planuri, de la cel economic la cel politic, social, cultural, natural, educativ, practic în
aproape toate sectoarele economiei naţionale, devenind un „multiplicator şi element de echilibru economic, ambasador cultural şi tehnic, instrument de progres şi promovare umană“ 3. Turismul determină apariţia şi dezvoltarea legăturilor dintre oameni, contribuie la dezvoltarea unui climat de înţelegere şi pace, mobilizează disponibilităţile materiale şi de timp liber ale oamenilor, lărgindu-le şi îmbogăţindu-le orizontul cultural. În primul rând, turismul are implicaţii în plan uman, contribuind la petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber, la reconfortarea şi recreerea oamenilor, la refacerea sănătăţii, capacităţii de muncă, la ridicarea nivelului de cunoaştere, la satisfacerea unor motivaţii spirituale, la crearea unui climat de pace şi înţelegere între popoare. Indiferent de ţara în care se desfăşoară activităţile turistice, complexitatea lor face din turism un domeniu ce implică procese de muncă diverse, cu
interferenţe în alte sectoare de activitate. Desfăşurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere ce antrenează oferta care se materializează în dezv oltarea bazei tehnicomateriale a acestui sector şi, indirect, în stimularea producţiei ramurilor participante la construirea şi echiparea spaţiilor de cazare şi alimentaţie, la modernizarea reţelei de drumuri, la realizarea mijloacelor de transport şi instalaţii pentru agrement. Turiştii consumă pe parcursul unei călătorii o varietate de bunuri şi servicii, de aceea turismul include o gamă diversă de servicii:
De informare şi de vânzare de călătorii turistice: birourile de informaţii, agenţii de turism, tour-operatori şi alţi intermediari;
Cazare şi alimentaţie reprezentate de: hoteluri, moteluri, case de oaspeţi, vase croazieră, vile, campinguri, restaurante;
Transport: liniile aeriene, cursele navale, căile ferate, autocarele, iahturile, firmele de închiriat automobile;
Agrementul, reprezentat de echipamentele existente în staţiuni sau zone turistice şi evenimente organizate, astfel încât să ofere individului o stare de bună dispoziţie. Ca urmare, la realizarea produsului turistic participă mai multe ra muri ale economiei:
construcţiile, industria energiei electrice şi termice, industria construcţiilor de maşini, 3 Bărănescu R. – „Turism şi alimentaţie publică“, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
- 18 -
electrotehnică şi electronică, industria lemnului şi cea textilă, agricultura, circulaţia mărfurilor, comunicaţiile, cultura, asistenţa medicală , transporturile. „Implicaţiile activităţilor turistice în structura altor ramuri ale economiei conferă turismului caracterul unei ramuri de interferenţă şi totodată dă amploare şi complexitate legăturilor ce se dezvoltă între turism şi celelalte ramuri a le economiei. Astfel, turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global“ 4. Datorită implicaţiilor sale, turismul este un mijloc de diversificare a structurii economiei prin crearea unor ramuri proprii: industria agrementului, transportul pe cablu, producţia de
artizanat, dar în acelaşi timp contribuie şi la dezvoltarea şi modernizarea ramurilor existente. Turismul influenţează pozitiv şi forţa de muncă. Complexitatea industriei turistice determină apariţia unei multitudini de operaţiuni care nu pot fi mecanizate, ci doar făcute de om. Numărul celor implicaţi în activitatea turistică este din ce în ce mai mare, astfel turismul contribuie şi la atenuarea şomajului. Diversitatea şi calitatea serviciilor turistice sunt rezultatul a două componente: materială (dotarea cu echipamente tehnice, cantitatea şi diversitatea alimentelor, ambientul) şi comportamentală care are un rol determinant. De aceea, turismul acţionează asupra nivelului de calificare şi instruire a lucrătorului din turism care trebuie să aibă un orizont cultural -ştiinţific larg, să fie un bun psiholog, să ştie să recomande un produs turistic şi să stimuleze cererea. Expansiunea acestei ramuri, a economiei, a determinat apariţia de noi profesii şi totodată formarea de specialişti în acest sector.
În calitatea sa de consumator de bunuri şi servicii, turismul are consecinţe şi asupra utilizării forţei de muncă în alte ramuri ale economiei (agricultura, industria alimentară, industria uşoară şi construcţiile, transporturile, telecomunicaţiile). Tot el influenţează şi valorificarea tuturor categoriilor de resurse: frumuseţea peisajului, calităţile curative ale apelor minerale sau termale, condiţiile de climă, evenimentele cultural -artistice, monumentele de artă, vestigiile istorice, tradiţia populară. Astfel, turismul contribuie la apariţia şi dezvoltarea unor staţiuni
turistice, la urbanizare, la construirea de locuinţe şi amenajarea drumurilor, la industrializare. La nivelul economiei unei ţări sau regiuni, turismul determină creşterea economică, stabilitatea preţurilor, echilibrul balanţei de plăţi şi utilizarea forţei de muncă. De aceea este considerat „o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, privite la scară mondială,
4
Minciu R. – „Economia turismului“, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, p. 26 - 19 -
naţională sau locală“ 5. El favorizează şi luarea unor măsuri de protejare a mediului, materia primă de a cărei calitate depinde activitatea turistică. Pe plan social, turismul se manifestă ca mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaţie a oamenilor. Reprezintă una din principalele destinaţii pentru populaţie. Turismul, ca o componentă a relaţiilor economice internaţionale, face parte din structura comerţului invizibil şi are o contribuţie importantă la creşterea şi diversificarea exporturilor printr-o varietate de produse şi servicii care constau în elemente naturale şi culturale. Exportarea
turismului este eficientă pentru că presupune costuri reduse datorită eliminării cheltuielilor de transport, a taxelor vamale şi a comisioanelor. În acest fel, turismul internaţional contribuie la echilibrarea balanţei de plăţi. Consumul de turism are efecte economice imediate, contribuie la producerea de venit
naţional şi stimulează economia. Turismul are efecte şi asupra îmbunătăţirii bazei tehnico -materiale şi influenţează totodată dezvoltarea tuturor sectoarelor destinate să satisfacă cerere turistică.
5 Istrate I., Bran F., Rosu A.G. – „Economia turismului şi mediului înconjurător“, Editura Economică, Bucureşti, 1996. - 20 -
CAPITOLUL 2. TURISMULUI MONTAN, CONCEPT, CONȚINUT, IMPORTANȚĂ 2.1. Conceptul de turism montan Apreciat deseori ca un perimetru cu o activitate restrânsa muntele nu a reprezentat o prioritate pentru progresele de valorificare a resurselor naturale de turism, fapt atestat în tara
noastră de echiparea relativa modesta atât calitativ cât şi cantitativ, atât în infrastructura cât şi în alte domenii, unităţi de cazare, de agrement, de alimentaţie şi în acelaşi timp prezenţa neconvingătoare în staţiunile turistice cu real specific montan. În acest context pornind de la necesitatea reconsiderării zonei montane în prezentul curs vom încerca o jalonare de ansamblu a pri ncipalelor direcţii de acţiune în vederea înscrierii produsului turistic montan între componentele de competitivitate ale turismului romanesc. Turism montan. Concept .
a. Ansamblul activităţilor turistice care se desfăşoară în mediul montan. b. Activitatea turistică care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi
uman din zona montană. Este o formă de turism care se desfăşoară în mediul montan care prezintă următoarele caracteristici: -
valorifică resursele turistice montane (naturale, cultura le, umane);
-
valorifică suprastructura turistică (mijloace şi căi de acces, staţiunile, pensiunile şi fermele agroturistice);
-
utilizează diverse spaţii de cazare (hanuri, hoteluri rurale, case de vacanţă);
Turismul montan are un caracter complex, fiind în c onexiune directă cu celelalte activităţi
din zonă. El nu poate fi disociat de viaţa economică, socială şi culturală a colectivităţii în care se desfăşoară. Reprezintă un factor de dezvoltare a unor activităţi conexe cu efecte benefice asupra nivelului veniturilor având un „efect multiplicator“ pentru dezvoltarea altor activităţi tangente turismului.
Analiştii turismului, urmărind evoluţia industriei ospitalităţii pe plan internaţional până în prezent, au identificat o serie de tendinţe generale ale cererii şi consumului turistic, cum ar fi: -
dezvoltarea continuă ascendentă a fluxurilor turistice, diversificarea continuă a cererii turistice ca o consecinţă a motivaţiei turiştilor;
-
modificările intervenite în structura pe categorii de vârstă şi a transformării turismului într-un fenomen de masă;
-
înregistrarea unor diferenţe apreciabile în circulaţia turistică de la o ţară la alta; - 21 -
-
creşterea cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie pe măsură ce cresc veniturile populaţiei;
-
creşterea produsului intern brut pe cap de locuitor şi a nivelului de dezvoltare economică a unei ţări şi gradul de instruire care influenţează în mod direct exigenţele manifestate în legătură cu petrecerea vacanţelor.
Factorii determinanţi ai transformării cererii şi consumului turistic pe plan mondial sunt legaţi de caracteristicile societăţii contemporane, care oferă posibilităţi multiple de creşterea productivităţii muncii, cu efecte pozitive asupra populaţiei cum ar fi: creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei de lucru şi prin mărirea
concediilor, creşterea speranţei medii de viaţă şi dezvoltarea sau modernizarea mijloacelor de informare, tendinţa de creştere a populaţiei globului, dezvoltarea şi div ersificarea mijloacelor de transport, creşterea continuă a nivelului de cultură a populaţiei şi creşterea gradului de urbanizare a acesteia.
Rolul turismului în economia unei ţări poate fi definit prin: aportul la nivelul venitului naţional, valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial, stabilizarea forţei de muncă, asigurarea unei circulaţii băneşti normale, element dinamizator al structurilor economice, element de instruire şi educaţie, regulator al balanţei de plăţi externe, vocaţie ecologică, etc. În condiţiile recentei reevaluări a turismului de weekend, cu mijloace automobilistice, dar a lipsei infrastructurii rutiere moderne, de tip autostradă, se disting, în funcţie de distanţe: -
zone situate la unu- cinci kilometri de oraşul generator de fluxuri turistice, parcurse cel
mai ades pietonal şi care înregistrează maximul de încărcătură pe unitatea de suprafaţă, -
zona apropiată, între 5 -20 kilometri, parcursă cu mijloace mixte, pietonale şi automobilistice,
-
zona medie cuprinsă între 10 -50 kilometri, parcursă în totalitate cu mijloace mecanice. Expresia turism verde se referă cu predilecţie la elementele reprezentative ale peisajului
în cadrul căruia componenţii naturali deţin un loc principal şi, în consecinţă, implică frecvenţa spaţiilor rurale situate cât mai departe de oraşe şi care pot facilita accesul într -un mediu natural autentic, sau cât mai puţin afectat de intervenţii antropice. Aceasta corespunde atât spaţiilor rurale propriu – zise, precum şi ariilor mai puţin populate din regiunile mo ntane sau litorale care
nu au fost incluse în zona de influenţă a turismului de staţiune.
- 22 -
2.2 Tipologia unităţilor amenajate pentru turism În literatura de specialitate sunt făcute unele clasificări ale unităţilor teritoriale în funcţie de mărimea şi importanta lor definite după cum urmează : a) regiune turistică reprezentata de o mare suprafaţa în care întreaga viaţ a economicosociala e marcata într- o măsura importanta de activitate turistică : Munţii Carpaţi
b) zona turistică reprezentata de un teritoriu întins care include mai multe subzone sau localităţi cu atracţii antropice, echipamente şi servicii turistice care au o funcţionalitate independenta, o anumita omogenitate şi conferă zonei un caracter unitar c) areal turistic reprezintă o parte compon enta a unei zone relativ omogena din punct de vedere al resurselor turistice dar şi a infrastructurii existând o legătura strânsa între localităţile sau centrele pe care le includ. Exemplu: Valea Prahovei, Poiana Braşov, Culoarul Rucăr Bran care pot fi considerate areale turistice.
d) complexul turistic reprezintă o grupare a mai multor obiective turistice relative omogene care include cel puţin o localitate sau mai multe regiuni turistice (ex. Muntele Mic) împreuna cu Poiana Mărului împreuna cu nucleele Peştera, Zănoaga pot forma reale complexe turistice e) centre turistice sunt reprezentate de un conglomerate urban sau rural care include în
teritoriu sau unele atracţii turistice, echipamente şi servicii capabile sa motiveze deplasarea şi sejurul turiştilor Concret, centrul turistic poate fi socotit:
1. de distribuţie din atracţiile turistice se concentrează în împrejurimile localităţii (Braşov, Miercurea Ciuc)
2. centrul turistic de sejur coincide cu staţiunea turistica 3. centrul turistic de escala în principiu situat pe mari artere rutiere
4. centrul turistic de excursii care primeşte vizitatori de o zi f) nucleul turistic reprezintă o lucrare teritoriala care include un număr restrâns de obiective turistice şi prezintă o funcţionare modesta din cauza slabelor dotări - aici pot fi incluse Văişoara, Crivaia, Balea Lac, Trei Ape
g) punct turistic de un element de atracţie turistică suficient de interesant pentru a motiva deplasarea turiştilor şi care dispune de o minima echipare turistică (ex. Voineasa, Chei a de Prahova)
Baza activităţii unei staţiuni turistice o constituie serviciile de cazare, alimentaţie, agrement, transport, acesta aflându-se într- o strânsa legătura cu funcţiunile economice, sociale,
juridice şi politice, dar şi culturale ale activităţii respective. Calitatea acestor servicii, modul în - 23 -
care corespund cererii turistice condiţionează şi fluxurile turistice sub aspectul mărimii şi structurii lor.
Criteriile de clasificare ale staţiunilor turistice pot fi multiple şi se pot grupa după funcţia turistica, aşezare geografica, dimensiunea localităţilor. În funcţie de caracteristicile specifice fiecărei staţiuni în activitatea practica sunt
identificate următoarele tipuri de staţiuni turistice a) staţiuni balneare b) staţiuni climaterice c) staţiuni termale d) staţiuni pentru sportul de iarna De asemenea, în funcţie de îndeplinirea criteriilor prevăzute în normele de atestare a
staţiunilor turistice, ele se împart în doua categorii: a) staţiuni de interes naţional b) staţiuni de interes local În func ţie de elementele de diversificare şi de natura resurselor turistice o altă clasificare
care este deseori abordata în literatură de specialitate, dar mai ales în activităţi de turism, grupează staţiunile turistice în următoarele categorii: a) staţiuni de litoral - sunt localităţi sau parte a unei localităţi amplasate pe litoralul Marii Negre, care beneficiază de toate resursele naturale, dar şi de structurile şi dotările specifice corespunzătoare. b) staţiuni balneare - localităţi sau parte a unei localităţi care dispune din belşug de factori naturali de cura (ape minerale, săruri), dar şi de alţi factori ambientali recunoscuţi ştiinţific şi totodată de toate structurile şi mijloacele de dotare necesare alimentarii produsului turistic balnear.
c) staţiunile montane - localitate sau parte a unei localităţi care dispune de ambiaţă montană pitorească şi nepoluată de factori naturali de mediu, dar şi cu structuri turistice şi dotări specifice (pârtii de schi, transport pe cablu) care presupun produsul turistic de tip montan. Tipologie turism de cură balneară:
– practicat în staţiunile cu izvoare minerale termominerale
şi termale, cunoscute pentru puterea de vindecare a apelor; turismul de litoral (balnear-maritim) – practicat pentru cura heliomarină, băi de nămol,
cura climaterică marină; turismul montan – cuprinde drumeţia, cura climaterică (aer curat, ozonificat, schimbarea
altitudinii etc., sporturi montane extreme);
- 24 -
turism cultural – vizitarea monumentelor istorice, de artă, arhitectonice, a caselor
memoriale, a muzeelor, participarea la manifestări culturale; turismul de vânătoare şi pescuit – răspândit în toate zonele ţării; turismul de reuniuni şi congrese – legat
de manifestări ştiinţifice, de instruire, de bilanţ,
etc.; turismul de afaceri – cu tendinţă accentuată de creştere; turismul sportiv – este prilejuit de manifestările sportive de anvergură (olimpiade,
campionate, etc.); turismul comercial-expoziţional – legate de târguri, expoziţii, burse; turismul festivalier şi de carnaval – prilejuit
de festivaluri importante culturale şi de
agrement; turismul sentimental – deplasare cu persoana iubită cu scopul asigurării intimităţii; turismul nostalgic – revenirea la locurile copilăriei sau cele cu semnificaţii speciale; turismul religios – vizitarea unor lăcaşuri de cult, participarea la evenimente religioase
importante; turismul familial – vizitarea părinţilor, copiilor, rudelor apropiate; turismul eveniment – deplasări în spaţiu rural pentru a participa la evenimente ocazionate
de nunţi, botezuri, ziua fiilor satului etc.
2.3. Staţiunea turistică – delimitări conceptuale Localitatea turistică este destinata primirii turiştilor pentru sejururi de scurta şi lunga durata. În limbajul curent o asemenea aşezare poarta numele de staţiune a) turistul găseşte aici un loc de cazare b) găseşte în acelaşi timp toate serviciile şi produsele turistice necesare sejurului sau - privita din acest punct de vedere şi definite din punct de vedere economic staţiunea
turistică este o unitatea spaţiala bine organizata şi dotata cu echipamentele care oferă un ansamblu diversificat de produse şi prestaţii servicii turistice asimilate unei localităţi şi reducând totodată diferiţi agenţi economici. - din punct de vedere social, dar şi cultural staţiunea turistică oferă o gama de activităţi
bazate pe valorificarea unor resurse naturale şi antropice , care permit diferitelor categorii de turişti sa se întâlnească, să se cunoască şi să comunice între ei. - din punct de vedere turistic orice staţiuni reprezintă nucleul desfăşurării efect ive a unor
activităţi de turism în care se creează o noua valoare, dar unde se înregistrează totodată şi efectuarea unor cheltuieli dar şi obţinerea de venituri - 25 -
- literatura de specialitate oferă o paleta extinsa de concepte şi definiţii fie cu un caracter
general sau particular al staţiunii turistice - în acest context OMT şi Academia Internaţionala de Turism definesc staţiunea turistică
ca o localitate ce prezintă un ansamblu de elemente de atracţie turistică şi care este dotata în acelaşi timp cu mijloace de cazare, de alimentaţie şi de agrement pentru turişti pentru o anumita perioada de timp. - în tara noastră specialiştii au adoptat:
Definiţia 1: “staţiunea turistică este o localitate prin care turismul reprezintă ramura preponderenta ca volum de act ivitate economica cât şi un grad de concentrare a populaţiei locale
care dispune de potenţial turistic şi din aceasta, staţiune turistică atrage populaţia nerezidenţiala ca beneficiara a produselor şi serviciilor turistice pe care le oferă.” Definiţia 2: o alta definiţie este data de hotărârea guvernului nr.77/1966 pentru aprobarea normelor privind atestarea staţiunilor turistice: “localitatea cu funcţii turistice specifice dotate cu resurse naturale şi antropice, dar şi cu structurile necesare valorificării şi practicării turismului” - se poate spune a în tara noastră staţiunea turistică face obiectul unei atestări oficiale, în
schimbul creării cadrului propice pentru valorificarea, protejarea şi conservarea atracţiilor turistice naturale şi antropice, dar şi satisfacerea la nivel optim a necesitaţilor de odihna şi recreere al populaţiei. - muntele a fost din totdeauna cea mai sugestiva dovada a măreţiei naturii, de aceea el a
devenit astăzi una dintre principalele destinaţii de vacanta fiind considerat în e senţa pentru multe popoare ca un simbol al spiritualităţii - dezvoltarea de ansamblu a turismului în general şi transformarea lui într -o mişcare de
masa a făcut ca muntele sa se impună tot mai mult prin atenţia investitorilor şi promotorilor turismului montan - astfel în prezent efectele dezvoltării turismului montan în plan economic, social şi
cultural deşi sunt foarte greu de cuantificat, sunt tot mai mult apreciate datorita importantei lor
2.4 Clasificarea staţiunilor turistice montane Este considerată de către specialişti pe cât de oportună pe atât de necesară pentru
definirea tuturor strategiilor posibile de dezvoltare. Clasificarea staţiunilor turistice montane are drept criterii de bază atractivitatea staţiunilor, iar principalele criterii de evaluare a atractivităţii factorilor de succes sunt următoarele : 1. accesibilitatea din punct de vedere fizico- geografic şi al stării drumurilor de acces;
2. potenţialul turistic respectiv varietatea şi calitatea tuturor resurselor turistice naturale antropice; - 26 -
3. domeniul schiabil potenţial - modalităţile de amenajare a domeniului schiabil atât pentru schi alpin cât şi pentru schi fond; 4. echipamentele turistice de baza concretizate în capacitatea de cazare, gradul de confort,
lungimea şi calitatea pârtiilor de schi, numărul şi calitatea telefericelor, echivalent.; 5. corelarea lungimii pârtiilor cu capacitate de cazare - corelarea lungimii telefericelor cu capacitate de cazare - corelarea debitelor telefericelor cu capacitate de cazare - structura şi diversitatea agrementului 6. activitatea de promovare pe plan extern
Toţi aceşti factori deţin fiecare ponderi diferite în activitatea staţiunilor turistice montane. Pe baza evaluării atractivităţii staţiunilor turistice montane din tara noastră, pe baza stabili rii unei importante relative a fiecărui factor s -a putut concretiza un scor final care sta la baza clasificărilor staţiunilor montane din România astfel : 1. staţiuni de interes naţional şi internaţional au obţinut scoruri în valoare mai mare decât trebuie şi sunt la rândul lor de 3 categorii :
a) staţiuni lansate deja în turismul internaţional ca Poiana Braşov, Sinaia, Predeal cu scoruri cuprinse între 4 şi 5 b) staţiuni cu perspective bune de lansare în turismul internaţional ca Semenic, Stâna de Vale, Borşa, Păltiniş, Buşteni, Vatra Dornei
c) staţiuni noi amenajate în zone de mare atracţie turistică care pot fi promovate pe pieţe internaţionale precum Capra, Parâng, Arieseni, Peştera, Padina cu scoruri cuprinse între 3 şi 4 2. staţiuni cu interes naţional : Cheia, Durau, Voineasa, Vidra, Muntele Mic, Izvorul Mureşului etc. care au întâlnit scoruri între 2.50 şi 3 3. staţiuni de interes local sau nuclee turistice, un mare potenţial de dezvoltare dintre care menţionam : Harghita Băi, Sâmbăta şi scoruri între 2 şi 2.50.
2.5. Principii de proiectare şi dezvoltare a staţiunilor turistice montane Destinul turistic al zonei montane depinde de mare măsura de dorinţele şi nevoile clientelei potenţiale dar şi de imaginea pe care o au diferitele situri în zona montană. În acest sens implementarea unei staţiuni montane reprezintă o decizie condiţionata de interdependenţa complexă dintre cadrul natural, infrastructura generala şi fluxurile turistice. Aceşti factori sunt esenţiali în selectarea stilului ce urmează a fi amenajat şi în elaborarea şi realizarea amenajării staţiunilor.
- 27 -
De la un munte la altul, de la o tara la alta, soluţiile de amenajare şi gestiune a zonelor montane pot sa difere foarte mult în funcţie de condiţiile geografice, economice, sociale, dar totodată de imaginaţia sau experienţa cercetătorilor. Teoria şi practica ultimelor decenii în
domeniul amenajării turistice montane a scos în evidenţă principii ale conceperii unei staţiuni montane dar au constat în acelaşi timp şi anumite tehnici de determinare a capacităţilor de primire ale staţiunii astfel încât aceasta sa îşi realizeze scopurile pentru care au fost create. Experienţa cercetătorilor francezi este luata drept model de referinţa în literatura de specialitate şi în practică turistică. Astfel c onform serviciului de studii pentru amenajarea turistică a muntelui, la baza concepţiei unei staţiuni montane trebuie sa stea următoarele principii:
1. Principiile satisfacerii nevoilor clientelei Înaintea proiectării unei staţiuni de turism montan sunt n ecesare studii aprofundate asupra comportamentului şi aşteptării clientelei în vederea luării masurilor de atragere a turiştilor, dar şi de prelungire a frecventării staţiunii; Fiecare staţiune trebuie sa îşi elaboreze o strategie proprie de stabilire a cr iteriilor la alegere conform rezultatelor din studiile de piaţa realizate în Franţa prin care se evidenţiază următoarele criterii: a) zăpada asigurata b) preţuri competitive c) lipsa cozilor la mijloacele mecanice de urcat
d) ambianţa e) calitatea peisajul ui şi a arhitecturii f) soare g) calitatea terenului schiabil
Înainte de abordarea acestor aspecte este absolut necesară luarea în considerare a următoarelor aspecte: - Pretenţiile schiorului determinate la rândul lor de costul sejurului, de durata sejurului şi
de dorinţele nelimitate ale turistului de a obţine o satisfacere cât mai mare prin: a) un schiat confortabil şi piste regulate pentru schiat b) schiat fără constrângeri pe piste omogene cu schiori de nivel asemănător c) schiat în deplina securitate p e piste bine organizate şi uşor de schiat
d) schiat la soare, mulţi turişti pretinzând bronzarea - Luarea în calcul a persoanelor care nu practica schiul, scop în care trebuie organizat:
a) itinerarii pentru plimbare şi drumeţie - 28 -
b) cadru rural atractiv c) realizarea unor contracte culturale
d) activităţi sportive în afara schiului e) diferite forme de divertisment cât şi activităţi pentru întreţinerea sănătăţii şi a formei fizice
f) asigurarea unui nivel ridicat al calităţii tuturor serviciilor turistice
2. Principiul asigurării calităţii factorilor naturali Pentru asigurarea calităţii factorilor naturali trebuie îndeplinite unele condiţii de ordin: 1) climateric, care presupun prezenţa zăpezii, 120 zile/an, lipsa vântului, a ceţii, a avalanşelor şi soare cât mai mult timp; 2) morfologic, care se referă la capacitatea muntelui de a avea cât mai multe pârtii de schi cu o legătura coerentă între ele; 3) geologic, care presupun absenţa riscului de remodelare a spaţiului pentru schiat;
3. Principiul amenajării optime a pârtiilor Schiul este exploatabil din punct de vedere comercial pe pârtii cu o panta medie cuprinsa
între 10 şi 45 °. Majoritatea schiorilor prefera pantele sub 30° pe când începătorii prefera pantele sub 15°. De aceea, reţeaua de pârtii trebuie sa fie variată pentru a se separa de schiori cu nivelul de pregătire diferita. Acest lucru reduce riscurile de accidente şi creează satisfacţii la cât mai mulţi turişti.
4. Principiul urbanizării În toate situaţiile amenajării staţiunile turistice montane, locul amenajării, dictează atât opţiunile cât şi modelele de urbanizare. Pentru aceasta cauza totdeauna se au în vedere: a) configuraţia domeniului schiabil b) mărimea domeniului schiabil amenajat sau potenţial c) configuraţia sitului, a locului de unde se organizează pârtiile; situl trebuie sa fie cu o configuraţie cât mai extinsa şi o orientare cât mai deschisa d) calitatea sitului care este data de modul de expunere a pârtiilor de gradul de urbanizare
a unei staţiunii, de capacitatea de împădurire, toa te aceste trebuie sa asigure: acces la pârtie, circulaţia uşoara a schiorilor , dar şi posibilităţi de staţionare, servicii urbane de calitate (cazare, alimentaţie, agrement), deplasarea comoda a turiştilor şi legătura strânsa a turiştilor cu domeniu schiabil. În acest context, cele mai importante principii de urbanizare se refera la: - 29 -
a) reducerea deplasărilor schiorului, dar şi a pietonilor b) separarea funcţiilor (asigurarea circulaţiei schiorilor, dar şi a pietonilor şi a vehiculelor c) posibilităţi de expunere la soare d) crearea unui centru atractiv pentru distracţii e) urbanizarea “in potcoava” - în general amplasarea pârtiilor se face în jurul unităţii de recepţie, dar şi a unităţilor de comerciale şi de servicii f) trebuie sa existe legături flexibile între diferitele construcţii din staţiunea montană prin ridicarea unor galerii pietonale
g) circulaţia şi staţionarea mijloacelor de transport trebuie sa se facă prin spatele clădirilor de cazare, alimentaţie, agrement Pe baza principiilor stabilite în luarea în considerare a serviciului pentru amenajarea
turistică a muntelui, constituit din specialişti francezi, specialişti din tara noastră cunoscând particularităţile şi specificul zonei montane pe baza următoarelor principii: a) asigurarea accesibilităţii în staţiunile montane în cele mai moderne mijloace de transport
b) amenajarea domeniului schiabil dar şi crearea condiţiilor optime pentru practicarea altor sporturi de iarna
c) crearea mijloacelor de transport pe cablu atât pentru acces agrement, cât ş i pentru acces efectiv la pârtia de schi
d) dimensionarea, structurarea şi amplasarea dotărilor pentru serviciile de baza (cazare, alimentaţie, agrement) în funcţie de caracteristicile domeniului schiabil şi de transport e) conjugarea optima a activităţilor turistice pentru sporturile de iarna cu amenajările de agrement
f) implicarea statului ca autoritate şi coordonator garant de credite pentru realizarea ofertelor de prestigiu (concursuri internaţionale, festivaluri, etc.)
2.6. Amenajarea domeniului schiabil şi crearea mijloacelor de transport pe cablu
Este coordonată strategic şi trebuie apreciata ca având prioritate absoluta în amenajarea turismului montan deoarece pârtiile şi telefericele reprezintă esenţa ofertei de iarna, iar realizarea lor trebuie totdeauna sa preceadă finalizarea celorlalte echipamente (de cazare, agrement,
alimentaţie). În funcţie de aceste coordonate şi pe baza unor norme şi indici de corelaţie vor fi
- 30 -
dimensionate, amplasate şi structurate, toate elementele funcţionale ale unei staţiuni montane în condiţiile respectării următoarelor cerinţe: 1. încadrarea pârtiilor de schi în normele tehnice în normele tehnice internaţionale elaborate cu federaţia internaţionala a schiorilor 2. asigurarea unor pârtii şi a unor raporturi ideala î ntre structura pârtiilor (ca grad de dificultate şi structura cererii). Se apreciază ca trebuie sa predomine pârtiile foarte uşoare, uşoare şi medii deoarece practica a demonstrate ca structura turiştilor sosiţi iarna într -o staţiune montană se prezintă astfel: neschiori 20%, schiori de plimbare 5%, schiori de scoli de schi 15%, schiori alpini 60%.
3. amenajarea şi extinderea suprafeţelor pentru practicarea schiului de fond şi al celui de plimbare care are tot mai mulţi adepţi 4. orientarea spre Nord a pârtiilor de schi este absolut obligatorie la altitudinea de 16001800m
2.7. Factorii de succes a unei staţiuni montane Succesul unei staţiuni montane va fi dat de componentele principale al produsului turistic conţinut în amenajarea zonei montane. Acestea sunt: domeniul schiabil şi dotările aferente, serviciul de cazare şi de alimentaţie, serviciile suplimentare şi protecţia mediului. După părerea specialiştilor cele 4 componente ale produsului turistic constituie în fapt factorii de marketing specifici staţiunii montane care trebuie sa tina seama de tendinţele
manifestate de cererea turistica. Factorii de marketing specific staţiunii montane sunt următorii: 1. lungimea şi calitatea pârtiilor de schi 2. indicatorul metri/ pârtie/loc de cazare
3. numărul şi calitatea tehnica a mijloacelor de transport pe cablu corelate cu capacitatea de cazare
4. structura şi diversitatea amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarna (pârtii pentru schi, săniuş, bob, trambuline pentru sărituri, pârtii pentru schi fond şi patinoar) 5. structura şi diversitatea amenajărilor pentru sportul de vara (tenis, baschet, volei, nataţie, echitaţie, tirul cu arcul, minigolf) 6. volumul şi gradul de confort al capacitaţilor de cazare 7. originalitatea ofertei produselor şi serviciilor turistice precum şi calitatea lor Toţi aceşti factori se constituie concret în elementele care conferă atractivitatea staţiunii montane. Evaluarea atractivităţii unei staţiuni montane se poate face tot pe baza diferitelor modele respectându-se obligator iu următoarele etape: - 31 -
a) selectarea factorilor de marketing ai staţiunii b) stabilirea importantei relative a fiecărui factor prin acordarea unei note de la 1 la 10 c) determinarea nivelului calitativ al fiecărui factor şi apoi cuantificarea (mărimea) acestuia
d) însumarea contribuţiilor fiecărui factor cu nivelul sau calitativ e) însumarea contribuţiilor tuturor factorilor de marketing care trebuie sa dea o valoare sub 500 puncte
Atractivitatea maxima se apropie de 500 puncte. În practică, atractivitatea unei staţiuni montane depinde pe lângă elementele de atracţie naturala şi de echipamentele pe care le oferă şi animaţia ce asigura turiştilor participanţi la sejururile montane. În principal zonele montane amenajate sunt considerate cele care îmbina o buna accesibilitate pentru turiştii cu o puternica
atractivitate a elementelor naturale de atracţie precum şi a elementelor de cazare, alimentaţie, agrement.
2.8. Protejarea mediului în stațiunea montană. Statul și protecția mediului Mediul, din punct de ved ere al calităţii lui reprezintă condiţia fundamentala a desfăşurării
eficiente a activităţii de turism. De aceea, şi dezvoltarea turismului montan reclama în permanenta protejarea şi conservarea resurselor naturale şi antropice a integrităţii mediului ambiant înţeles în toata complexitatea sa.
În zona montană din tara noastră probleme legate de degradarea mediului apar cu deosebire în zonele cu circulaţie intense astfel că pe Valea Prahovei, dar şi în zona munţilor Ceahlău, Rodnei, Parâng, Ciucaş putem uşor remarca unele din consecinţele lipsei protecţiei patrimoniului natural ca: a) fenomene vizibile de eroziune în zonele înalte ale platformelor montane datorate
pistelor de acces către pârtiile de schi, instalaţiilor mecanice de urcat (transporturi pe cablu ), păşunatului intens, etc. b) degradarea pădurilor prin defrişări necontrolate c) degradări ale peisajului natural datorate exploatărilor economice (miniere, roci de construcţii, lucrări forestiere) d) prezenta resturilor menajere lăsate de turişti e) multitudinea vetrelor de foc pe vai sau zone deluroase
f) tăieri neraţionale de brazi şi alţi copaci
- 32 -
g) întreţinerea necorespunzătoare a potecilor şi traseelor turistice, fenomen cu aspecte directe asupra mediului înconjurător h) lipsa de control asupra bunei desfăşurări a activităţilor turistice şi asupra normelor de
protecţie a mediului mediului i) lipsa unei educaţii şi culturi pentru turismul montan mai ales în rândul tineretului
2.9 Rolul statului în protecţia mediului Statul nu a fost indiferent la necesitatea protecţiei mediului motiv pentru care în anul
1995 emite legea protecţiei mediului nr. 137 prin care defineşte cadrul general al conservării naturii pe baza principiilor şi elementelor strategice în scopul asigurării unei dezvoltări durabile. ticolul 3 al acestei legi sunt impuse următoarele principii: Astfel, în ar ticolul 1. precauţie în luarea deciziilor 2. prevenirea riscurilor ecologice şi a producerii daunelor 3. conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice mediului natural 4. “cel ce poluează, plăteşte” 5. înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează direct şi grav sănătatea oamenilor
6. crearea sistemului naţional de monitorizare a mediului m ediului 7. utilizarea durabila a resurselor naturale
8. menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului prin reconstrucţia zonelor deteriorate 9. crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale dar şi a populaţiei la elaborarea şi aplicarea deciziilor 10. dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului În acest fel, prin lege, statul roman recunoaşte tuturor cetăţenilor dreptul la un mediu
sănătos, iar obligaţia expresa de a proteja mediul revine autorităţilor administrative centrale (ministerul apelor şi pădurilor), unităţi administrative locale şi tuturor persoanelor fizice şi juridice.
Protejarea patrimoniului turistic e influenţata în mare măsura de conştiinţa ecologica a populaţiei, de respectul acesteia pentru natura, pentru locuri istorice pentru monumente de arta, pentru arhitectura, toate create de-a lungul timpului. S- a putut constata ca educarea turiştilor este
necesara nu numai pentru protejarea naturii ci şi pentru siguranţa lor deoarece în munţi necunoaşterea unor reguli sau a unor potenţiale pericole poate avea urmări grave. De aceea în tara noastr ă preocupări de declarare ale unor zone protejate au existat încă de la începutul
secolului XX, iar în prezent exista 586 de obiective şi arii protejate adică 4.8% din teritoriul tarii, - 33 -
iar cele mai multe situate în zona montană, dintre acestea un interes aparte îl deţin parcurile naţionale care conform statisticilor sunt în număr de 12 Deşi au fost declarate ca atare, aceste zone protejate nu funcţionează în prezent, iar activitatea turistică în interiorul lor nu se desfăşoară după nişte principii ecologi ce bine precizate. Turismul montan dispune de largi posibilităţi de dezvoltare printr -o valorificare superioara a potenţialelor zone carpatice prin amenajarea unor masive montane încă neexploatate dar şi printr -o consolidare şi îmbunătăţire a întregii ofer te te turistice montane la care trebuie adăugata activitate susţinuta de promovare şi de satisfacere înalta a cerinţelor turiştilor pentru turismul montan.
- 34 -
CAPITOLUL 3. POTENȚIALUL TURISTIC AL STA ȚIUNII SINAIA ȘI ÎMPREJURIMI 3.1. Potentialul turistic natural Potentialul turistic natural este alcatuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispozitie de cadrul natural al unui spatiu: unitati, tipuri si forme de relief, tipuri si subtipuri climatice, ape de suprafata si subterane, etaje de vegetatie sau asociatii vegetale – care prin valoarea si atractivitatea lor justifica deplasari de populatie pentru vizitare si care conduc la amenajari de ordin turistic. Rolul predominant in determinarea valorii potentialului turistic a acestui teritoriu si a dezvoltarii industriei turistice, revine componentelor cadrului natural. 3.1.1. Relieful – suport natur al al des desfasur fasur ari i activitatil activitatil or tu ri stice
Relieful reprezinta elementul major in structura potentialului turistic al acestui teritoriu, el fiind suportul material al desfasurarii activitatilor turistice. Desfasurarea treptelor hipsometrice si energia de relief (adancimea fragmentarii) care impun etajarea tuturor elementelor naturale, fragmentarea orizontala care impune varietate (si deasemenea o perceptie mai corecta a masivitatii reliefului) si geodeclivitatea, constituie repere de prim ordin in i n evaluarea peisajului. Altitudinea minima (660m) din cadrul bazinului montan al Prahovei este inregistrata la iesirea raului Prahova din spatiul montan, in arealul localitatii Posada. Altitudinea maxima se inregistreaza in Vf. Omu (2507m) din Muntii Bucegi. Diferenta de nivel intre altitudinea maxima si cea minima este de 1847m. Altitudinea medie in bazinul montan al Prahovei Pr ahovei este de 1285m. In muntii Bucegi altitudinea minima este (760m) inregistrata la confluenta raurilor Izvorul Dorului si Prahova. In muntii Baiu si Gurguiatu altitudinea minima coincide cu cea minima a bazinului montan al al Prahovei(660m). Altitudinea maxima in Muntii Bucegi coincide cu cea a bazinului montan al Prahovei (2507m), iar in Muntii Baiu altitudinea maxima -1923m- este atinsa in Vf. Neamtului. Ponderea cea mai mare in cadrul bazinului montan al prahovei (28.6%) o inregistreaza treapta de altitudine cuprinsa intre 1000 si 1200m. Pe al doilea loc(26.3%) se situeaza treapta de altitudine cuprinsa intre 1200 si 1400m.
- 35 -
Dintre numeroasele varfuri ce domina peisajul remarcam: Vanturisul (1942 m), Furnica (2103 m), Piatra Arsa (2044 m), Jepii Mari (2071 m), Jepii Mici 2173m (fig nr.7), Omu (2507m), Varful cu Dor 2030m (fig nr.7). Desfasurarea teritoriului cercetat pe o diferenta de nivel de 1847m duce la etajarea conditiilor climatice, iar legat de aceasta la modificarea conditiilor de modelare si la etajarea invelisului de sol si vegetatie.
Fig nr 3.1: Jepii Mici
Fig nr 3.2: Vedere spre Varful cu Dor -
Sinaia Culoarul Prahovei, definit de treapta hipsometrica de aproximativ 1000m puternic fragmentata se evidentiaza prin aspecte morfografice variate, rezultat al eroziunii diferentiate ce s-a manifestat in permanenta, la contactul dintre stratele de Sinaia si Comarnic, respectiv conglomeratele, gresiile si calcarele Bucegilor, in contextul unei tectonici si neotectonici active (de aici si caracterul tectono-eroziv al bazinetelor ce se individualizeaza aici). Sectorul Busteni-Sinaia este cel mai larg sector din valea superioara a Prahovei, identificat
printr-un bazinet depresionar intre Busteni si Sinaia (in aval de confluenta Vaii cerbului cu Prahova), lung de 10 km si lat de 2-3 km. Mica depresiune este rezultatul eroziunii diferentile exercitate de Prahova si numerosii afluenti la contactul stratelor de Comarnic (mai friabile) cu stratele de Sinaia, conglomeratele de Bucegi si calcarele de la poalele Bucegilor. Sectorul sudic desfasurat intre confluenta Prahovei cu paraul Valea lui Bogdan si iesirea
din munte, apartine defileului Sinaia-Posada ce leaga cursul suspendat al Prahovei (intre Predeal si Sinaia) cu valea din Subcarpati (prin rupturi de panta in talvegul alcatuit din stratele de Sinaia puternic tectonizate). tectonizate). Latimea vaii se restrange de la aproximativ 800-900m la Izvor (Sinaia) la cateva cateva zeci de metri in cheile ce despart Muntele Doamnele din Baiu de Muntele Giuguiatu. Profilul este complex aparand un nivel de vai imbucate, largi in partea superioara (unde se reconstituie prin
resturile de umeri pastrati) si foarte ingust in “V” in i n partea inferioara.
- 36 -
Bucegii (fig nr.8) ating in vest inaltimi de peste 2000-2500 m, cu abrupturi impresionante pe margini si cu un vast platou de altitudine, cunoscut sub denumirea de Platoul Bucegilor. In est, Muntii Grabova (Baiului) prezinta o culme orientata nord-sud, lunga de peste 30 km si cu inaltimi de 1700-1900m.
Fig nr 3.3: Harta Muntii Bucegi - versantul estic
Muntii Bucegi, avand forma unei imense potcoave, sunt alcatuiti din roci foarte variate. Cele mai caracteristice sunt conglomeratele sedimento-detritice, alcatuite din fragmente rontunjite si minerale, cimentate intre ele prin silice, calcit, argila, marna, etc. Acestea se sprijina, in vest, pe sisturile cristaline ale Muntilor Leaota si pe calcare jurasice, iar in est, pe formatiunile cretacice inferioare de flis sistos-grezos. Particularitatile conglomeratelor au facut ca ele sa reprezinte un tip aparte, cunoscut, in literatura de specialitate, sub denumirea de
„conglomarate de Bucegi”, constituite din fragmente mai mari sau mai mici (uneori depasind cativa metri cubi), rotunjite, de calcare galbui, gresii, sisturi cristaline etc. Unele stanci, precum Mecetul Turcesc, Sfanta Ana (aflata in apropierea urcusului catre Hotelul Alpin Cota 1400 m), Piatra Arsa, sunt blocuri imense de calcar, aparute sub aceasta forma datorita eroziunii. Alte stanci au forme ciudate si inaltimi intre 5-15m, cum sunt Babele, Sfinxul, Masa Ciobanului s.a.
- 37 -
Celalalt masiv muntos, Garbova (fig nr.9), este constituit in principal din strate de Sinaia (gresii, marne, marno-calcare), cutate si dispuse alternativ, intr-o succesiune de formatiuni geologice tipice, reprezentate de un complex grezos-marnos, de tip flis, constituit la baza din roci pelitice – sisturi marnoase si argiloase, marne, calcare marnoase rossi sau cenusii-verzui. Peste ele se afla gresii si calcare grezoase (pana la 55% din totalitatea rocilor constitutive), iar in partea superioara, sunt brecii cu sisturi cristaline, microbrecii calcaroase, conglomerate tillitice. Culmea principala a masivului Garbova poate fi impartita in trei sectoare: Culmea Neamtului, pe directia nord-sud, cuprinde varfurile Clabucetul Mare-1466 m, Tigaile-1699 m, Turcu-1833 m, Paltinu1900 m, Neamtu-19232 m, stevia-1907 m si Rusu-1902 m. Sectorul central este cuprins intre varfurile Rusu si Cazacu; aici culmea ia o directie est-vest, cu altitudini intre 1500-1600 m. Culmea Baiu, orientata spre sud, cuprinde Varful Cazacu-1753, Zamora-1519 m, Baiu Mare1895 m, Draganu-1776 m, Vornicul-1627 m, Gagu Mare-1660 m, Piscul Cainelui-1527 m. Partea sudica a arealului se sprijina pe Muntele Gurguiatu-1339 m, complet impadurit, constitutia sa geologica fiind aceiasi cu aceea a Masivului Baiu. In acest munte, Prahova a format Cheile Orasii.
Fig nr. 3.4: Harta Muntii Baiului – Garbova, versantul vestic.
In spatiul dintre Busteni si Sinaia, pe o lungime de circa 10 km si o latime de 2-3 km, Valea Prahovei se largeste, formand depresiunea intramontana Sinaia. Aceasta s-a constituit ca - 38 -
urmare a actiunii de eroziune a raului Prahova si a afluentilor sai asupra flisului grezos (mai putin dur), prins intre stratele de Sinaia, la est, si conglomeratele de Bucegi, la vest. Toate aceste caracteristici ale reliefului joaca rolul principal in desfasurarea activitatilor turistice. 3.1.2. Potenti alul cl imato-tur istic
Clima sectorului Vaii Prahovei cuprins intre localitatile Posada si Poiana Tapului este influentata de pozitia acestuia in cadrul culoarului prahovean, care face ca aici sa se inregistreze o foarte slaba intensitate a curentilor de aer. Iernile sunt lipsite de geruri prea aspre, lunile de vara sunt racoroase, toamnele, lungi si senine, primaverile, relativ blande, toate acestea contribuind ca Sinaia, principala statiune turistica din acest sector, sa fie preferata de numerosi turisti din tara si de peste hotare. In Muntii Bucegi, clima si-a pus puternic amprenta asupra reliefului, dandu-si concursul din plin la “constitiurea” unor forme mai putin intalnite in alte masive (Babele, Sfinxul, Ciupercile). Vantul, asociat cu apa precipitatiilor, a actionat necontenit asupra rocilor, modelandu-le si transformandu-le, mai repede sau mai incet, prin procesele de deflatie si eroziune. Efectele acestor procese se vad peste tot in Bucegi, stancile culmilor Gutan, tiganesti,
Bucsoiu, Caraiman, Costila, Furnica avand numeroase “fete” slefuite de vant. Temperatura medie anuala, inregistrata la Statia meteorologica ce functioneaza la Sinaia,
din 1888, este de 6,1˚C, cu medii lunare cuprinse intre -3,9˚C in ianuarie, -3,1˚C in februarie si 15,7˚C in iulie. Cele mai ridicate medii lunare au oscilat, in ultimii 100 de ani, intre 1,2˚C, in ianuarie 1936, si 18,8˚C in iulie 1936, iar cele mai mici intre -10,3˚C in ianuarie 1913 si 12,7˚C in august 1940. Cele mai ridicate medii anuale au fost de 7˚C in 1923 si 1934, iar cele mai mici de 4,6˚C in 1933. Maxima termica absoluta a atins 32˚C in zilele de 10 si 20 august 1945 si 17 august 1952. Precipitatiile medii anuale insumeaza peste 800 mm, cu mediile lunare cele mai mari in iunie (126 mm) si iulie (106 mm) si cele mai mici, sub forma de zapada, in februarie (37 mm) si ianuarie (38 mm). In general, primaverile sunt bogate in precipitati i. Repartiția acestora pe luni este destul de neuniforma. Cele mai mari cantitati anuale au fost de 1300 mm, in anul 1972 si de 1246 mm in anul 1941, iar cele mai mici de 434 mm in 1932. Maximele in 24 de ore au fost inregistrate in septembrie si iunie 1941 cand, numai intr-o zi, au cazut 115,8 mm si respectiv 114,7 mm. Sinaia inregistreaza, in medie, 27 zile cu ninsoare pe an (6,2 in ianuarie, 5,6 in februarie, 5 in martie, 4,1 in decembrie). Prima ninsoare cade in jur de 11 noiembrie, iar ultima, in jurul datei - 39 -
de 18 aprilie. Durata intervalului in care exista strat de zapada insumeaza, anual, 124 de zile; primul strat de zapada se formeaza in jur de 26 noiembrie, iar ultimul in jur de 30 martie. Unul din principalele aspecte climatice care atrage fluxurile de turisti este climatul subalpin ionic, stimulant, cu o actiune specifica, pe fondul unei presiuni atmosferice scazute. Lipsa vanturilor puternice, a variatiilor mari de temperatura, la care se adauga aeroionizarea puternica, determinata de versantii padurosi din jurul statiunii, constituie factori de mare insemnatate, in tratamentul unor afectiuni. 3.1.3. Potenti alul tur istic al apelor
Apa, privita ca resursa turistica, ca element al spatiului geografic definit printr-o mare atractivitate, ocupa un loc prioritar in turism, impunandu-se prin multiplele sale forme de organizare: ape subterane, izvoare, retele hidrografice, cascade; prin calitatea sa si, nu in ultimul rand, prin continutul extrem de variat in saruri. Principalul curs de apa care strabate sectorul vizat, de la nord la sud, este raul Prahova (fig nr.10), ale carui izvoare se gasesc la Predeal.
Fig nr. 3.5 Raul Prahova in cadrul localitatii Poiana Tapului
Intre localitatile Busteni si Sinaia (inclusiv pe teritoriul localitatii Poiana Tapului), Prahova
“culege” in albia sa mai multe paraie, unele venind dinspre Bucegi : Valea Cerbului, Valea Alba, Valea Jepior, Valea Urlatoarea cu cascada Urlatoarea (fig nr.11), Valea Babei, Valea Plesului, Valea Casariei, Valea Iancului, Valea Zgarbura, Valea Izvorul Dorului, Valea Larga. Pana la altitudinea de 1200 m, aceste paraie sunt intermitente, dupa care devin permanente, cu un debit ce oscileaza in functie de precipitatii, iar profilul lor longitudinal prezinta numeroase rupturi de panta. Din Masivul Garbova coboara in Prahova paraiele: Valea Fetei, Zamora, Tipal, Tufa, Cumpatu, Valea Rea, Paraul Cainelui, Gagu, Valea lui Bogdan. In zona Sinaiei se afla o bogata retea de ape subterane, atat in partea de vest, cat si in cea estica. In partea de est, apele subterane se gasesc cantonate in structuri acvifere, roci poroase, - 40 -
permeabile (conglomerate de Bucegi). Acestea acumuleaza apa din precipitatii, dand nastere la numeroase izvoare, mai mari sau mai mici, ce formeaza torenti tumultosi; la randul lor, acestia,
uniti, formeaza paraiele ce se “lupta” necontenit cu stanca muntelui. In partea vestica a localitatii, apele subterane, aflate in rocile marno-calcaroase, puternic fisurate, circula sub forma unor suvoaie ascunse, facandu-si aparitia la suprafata prin izvoare ce pot fi intalnite la poalele Garbovei si care dau nastere mai multor torenti sau piraie: Cumpatu, Valea Rea, Valea Cainelui, Gagu, Valea lui Bogdan. Debitul Prahovei ajunge, dupa colectarea paraielor Tufa, Cumpatu, Valea Rea, Valea Cainelui, Peles, Casaria, Valea Iancului, Zgarbura si Izvorul Dorului, care se varsa in perimetrul statiunii Sinaia, la valoarea de 5,13 m³/s in timp ce la Azuga avea valoarea de 0,59 m³/s. Este un debit relativ constant, el marindu-se numai cand cad ploi abundente sau cand zapezile se topesc brusc, de obicei toamna si primavera. Iarna, datorita zapezii si inghetului de lunga durata, regimul de scurgere a paraielor mentionate este diminuat in buna masura, la acestea adauganduse si o slaba alimentare din izvoare. Vara, in schimb, alaturi de Prahova, paraiele care impanzesc teritoriul acestui sector dau zonei un plus de frumusete, imbie la popasuri sau excursii pe malurile lor, intregind natura locurilor cu susurul lor specific apelor de munte. In ceea ce priveste apele minerale din Sinaia, valorificarea lor va contribui la cresterea interesului pentru efectuarea tratamentelor profilactice. In localitate exista deja cateva izvoare de ape minerale, insuficient valorificate pana in prezent. Unele au fost folosite si se mai folosesc in mod empiric, de catre localnici si vilegiaturisti. In diferite lucrari sunt citate urmatoarele surse de izvoare minerale din acesta zona: Valea Cainelui, Valea Rea, Valea Seaca, Valea Neagra. Cea mai la indemana este sursa de la Valea Cainelui. Apa de aici este adusa pe conducta pana aproape de gradinita de copii. Apele minerale de aici izvorasc din Muntele Gagu, avand, pe alocuri, un regim torential; in anul 1928 au intrat in atentia Institutului de Balenologie din Bucuresti. In acelasi an, exploatarea lor a fost concesionata unei societati aflate sub patronajul Eforiei Spitalelor Civile si Bancii Romanesti. In anul 1939, Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti a trecut la captarea izvorului din Valea Cainelui, a construit ziduri de sprijin puternice si contraforturi, din piatra, in jurul gurilor de scurgere a puternicelor jeturi de apa. Prin studii de specialitate s-a demostrat ca aceste ape sunt indicate in cura de diureza, in litiaza renala cu albuminuri usoare. Apa minerala de la Sinaia a dat rezultate bune in cazul pacientilor hepatici, cu litiaza sau calculoza de tip cronic.Inca inainte de 1940 s-a evidentiat, prin cercetari, ca apa din Valea Cainelui este oligominerala, slab sulfuroasa, similara cu cea a izvoarelor Aix-les-Bains si Evian.
- 41 -
3.1.4. Potenti alu l tur istic bio-pedo-geografi c si al ari il or protejate
Invelisul vegetal si rolul sau in dezvoltarea turismului este puternic influentat de conditiile morfologice si climatic, de particularitatile pedologice, geologice si morfometrice. Solurile asigura, in mod indirect, vegetatia care, este un factor major in realizarea
peisajelor, atractii turistice improtante. Pe sectorul Posada – Poiana Tapului, corespunzator versantului estic al Bucegilor (800 – 1650 m alt.), in zona etajului mijlociu al padurilor de amestec (brad, molid, fag), se gasesc soluri brune de paduri si soluri argilo-iluvialeComponentele invelisului biogeografic – fauna, flora – joaca un rol deosebit in diversificarea potentialului turistic natural si contribuie la sustinerea fenomenului turistic, generand anumite forme de turism. Sub aspectul vegetatiei, acest sector al vaii Prahovei prezinta o bogata varietate, aflandu-se in concordanta cu conditiile fizico-geografice specifice acestei extremitati a Carpatilor Meridionali. In etajele montan inferior si montan mijlociu, se intalnesc mai frecvent fagul (Fagus sylvatica), bradul (Abies alba) si molidul (Picea abies), la care se mai adauga laricea (Larix decidua) (fig nr.12), paltinul (Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus glabra), frasinul (Fraxinus excelsior), plopul tremurator (Populus tremula), mesteacanul (Betula Werrucosa). Etajului montan-superior ii sunt caracteristice numai molidisurile pure (Picea abies), prezente, la peste 1500 m altitudine, in Valea lui Carp, Valea Pelesului, Valea Izvorului, etc. Etajul subalpin cuprinde laricea si molidul, sub forma de palcuri. Tot aici mai apar jneapanul (Pinus mugor) si arinul de munte (Alnus viridis) Padurea se constituie ca ecosistem natural dominant in cadrul invelisului vegetal (fig nr.13), functionalitatile ei fiind numeroase (tabel nr.1) si cu o importanta majora pentru turism.
Rol Functie sanitara
Tip functional Moderator climatic Igienic
Functie recreativa si de agrement
Cinegetic Piscicol Turistic Cadru pentru campare, sport Agrement Functie estetica Peisagistic Cadru peisagistic pentru alte obiective Tabel nr.3.1: Clasificarea padurilor de interes social-recreativ dupa functii. Pajistile si tufisurile alpine acopera cele mai mari inaltimi ale muntilor, care se remarca printr-un covor vegetal adaptat la vant, uscaciune si temperaturi mai scazute. In aceasta zona intalnim pernisele de iarba rosioara (Silene acaulis) si tufisurile de ochiul gainii (Primula - 42 -
minima). De asemenea, parusca (Festuca supina), paiusul rosu (Festuca rubra), etc. In etajul montan intalnim rar alunul (Corylus avellana), liliacul salbatic (Syringa vulgaris); acestea din urma numai pe stancile Sfanta Ana si in Poiana Caprei, din padurea de pe Piatra Arsa. Dintre plantele ierboase, cele mai frecvente sunt: captalanul (Petrasites hybridus), feriga (Dryopteris filix-mas), fragul (Fragaria vesca), ghiocelul (Galanthunus nivalis), pedicuta (Lycopodium clavatum), pelinul (Artemisia petrosa), podbalul (Tusilago farfara), sovarful (Origanum vulgare), sunatoarea (Hypericum am perforatum), trei frati patati (Viola tricolor), zburatoarea (Epilobium angustifolium), s.a. Fauna din acest areal se impune prin varietate, din punct de vedere turistic prezentand importanta prin valoarea sa estetica, recreativ-cinegetica si stiintifica. Vanatul intens si practicarea masiva a drumetiilor, mai ales in ultima suta de ani, patrunderea in munti a mijloacelor de transport mecanizate au determinat o rarire evident a animalelor salbatice din acest areal, cu exceptia ursului, pripasit pe aici in ultimii ani de prin alte parti. In conditiile aratate, animalele salbatice si-au cautat refugiul in locuri mai ferite din preajma Sinaiei. Dintre ele amintim cateva de interes cinegetic: cerbul (Cervus elaphus), ursul (Ursus arctos), caprioara (Capreolus- capreolus), capra neagra (Rupicapra-rupricapa) (fig nr.15), mistretul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes-vulpes), rasul (Felix lynx). Acestora li se adauga veverita (Sciurus vulgaris), iepurele (Lepus) si diferiti soareci de padure (Mus musculus). In apele cristaline din zona, pastravul (Salmo trutta fario) isi are un mediu prielnic de viata. Dintre pasari pot fi mentionate: mierla (Turdus merla), gaita (Garrulus glandarius), pupaza (Upupa epops), cotofana (Pica pica), ciuful de padure (Asio otus), vulturul plesuv (Gyps fluvus fluvus), cocosul de munte (Tetrao urogallus), gaina salbatica sau gainusa (Gallinula), privighetoarea (Luscinia megarhines), cucul (Cuculus canorus), cinteza (Fringila coeleles) etc.
Fig nr. 3.6: Ursul – specie a faunei din Muntii Bucegi.
- 43 -
Fig nr.3.6 : Capra Neagra – specie ocrotiaa in Muntii Bucegi.
Un alt aspect al cadrului natural apreciat de turisti il reprezinta peisajele care sunt un atu pentru aceasta zona datorita formelor de relief intalnite si vegetatiei specifice (fig nr.16). Pentru admirarea acestora exista puncte de belvedere la care se poate ajunge cu autoturismele sau prin intermediul transportului pe cablu - telecabina, telegondola- (ex: Cota 1400), sau la care accesul este posibil doar pe carari. De asemenea varfurile principale ale muntilor ofera privelisti panoramice asupra zonelor inconjuratoare.
Fig nr.3.7: Vedere panoramica asupra localitatii Sinaia Rezervatii naturale, monumente ale naturii. In perimetrul acestui sector al vaii Prahovei, in
Bucegi si la poalele Garbovei se gasesc mai multe rezervatii naturale si monumente ale naturii. Dincolo de importanta lor ca resurse naturale de biodiversitate si peisaj, ele presupun conditii stricte de monitorizare a circulatiei turistice si de realizare a unor amenajari turistice adecvate din punct de vedere ambiental si estetic, care sa conduca la dezvoltarea unor forme variate de turism (odihna, recreere, ecologic, stiintific, alpinism) cu reale beneficii asupra comunitatii locale. Pe malul stang al Prahovei, in cartierul Cumpatul, se afla Rezervatia Arinisul , cu o suprafata de 1.4 ha. Aici este pus sub ocrotire, in special, arinul alb (Alunus iucana). Cercetarile efectuate, intre 1954 ssi 1955 au dus la identificarea a 173 de specii, care apartin unui numar de
- 44 -
42 de familii, predominand speciile lemnoase. Alaturi de arin este prezenta si rachita rosie (Salix purpurea). Cea mai extinsa si cea mai importanta rezervatie se gaseste in spatiul muntilor Bucegi. Asa-numita “ Rezervatie principala din Bucegi” dateaza din anul 1935 si are o suprafata de aproximativ 6680 ha (fig nr.17); se infatiseaza ca o potcoava uriasa si se intinde de-a lungul versantilor estici, nordici si vestici ai masivului muntos, de la Sinaia ti pana la Saua Strunga, cuprinzand cunoscutele abrupturi ale Caraimanului, Jepilor si Costilei. Limita inferioara a Rezervatiei (pe versantul prahovean al Bucegilor) se situeaza la 1000-1100 m altitudine, iar cea superioara la 2505 m in Varful Omul.
Fig nr.3.8: Muntii Bucegi – parte din Rezervatia Bucegi.
Pe versantul sudic al Caraimanului si pe Valea Jepilor exista o Zona stiintifica de protective absoluta. Peisajul ei morfologic cuprinde abrupturi spectaculoase, poduri interfluviale vaste, custuri, circuri si vai glaciare, chei si alte forme carstice, percum si numeroase forme de relief fluviatile (rezultate prin actiunea apelor curgatoare) etc. Din punct de vedere al vegetatiei, Rezervatia Bucegi include trei etaje: etajul montan superior, etajul subalpin si etajul alpin inferior. In cadrul fiecaruia dintre etaje sunt prezente asociatii vegetale sau exemplare aparte in ansamblul florei montane romanesti. In etajul montan superior, pe versantul prahovean al masivului, trebuie remarcata existenta asociatiei Fagetum dacicum abielosum, adica faget cu brad, specifica in Carpatii Orientali si Meridionali (pana la Valea Oltului). Cu totul remarcabil este arboretul secular de brad de la Sinaia (zona Peles), unde exista arbori monumentali cu o inaltime de pana la 50m si cu diameter considerabile. Tot in acest etaj se remarca prezenta unei specii cu o raspandire sporadica in Carpati, si anume Tisa (Taxus baccata), prezenta pe stancile de la Sfanta Ana, pe Valea Peletului, pe stancile de sub Poiana - 45 -
Stanii si in alte locuri. O alta varianta este salba moale (Evonymus latifolia), care se afla numai in cuprinsul acestei rezervatii, in apropierea stancilor de la Sfanta Ana, Jepii Mari si pe Valea Urlatoarea Mica. De altfel, pozitia adapostita si prezenta calcarelor au favorizat, in zona stancilor Sfanta Ana, mentinerea unor elemente termofile mai rare: liliacul (Syringa vulgaris), iedera alba (Daphne blagayana) etc. In etajul subalpine se constata prezenta unor arborete remarcabile: arboretul de larice de pe braul Muntelui Furnica, arboretul de larice (Larix decidua) cu zambru (Pinus cembra) de pe Barna Mare a Jepilor (1750 m alt.), arboretele de larice de pe versantii nordici ai Jepilor Mici si Costilei. In cadrul etajului alpin inferior sunt ocrotite jnepenisurile de pe platoul muntilor Piatra Arsa, Jepii Mari si Jepii Mici.
“ Rezervatia Pestera” are o suprafata de 225 ha si include zona forestiera de pe muntii Cocora si Batrana, Pestera Ialomitei, Cheile Pesterii si Ursilor, Valea Horoabei. Aici sunt ocrotite atat formele caracteristice, specific acestei parti a Bucegilor, cat si molidisuri, tufarisuri de jenapan, palcuri de larice si zambru. Chiar langa Cabana Pestera, la 1590 m altitudine, se afla faneata alpina Poiana Crucii, unde se intalnesc specii ca paiusul rosu si ghintura galbena. La poalele Muntelui Laptici se afla o alta mica rezervatie – “Turbaria Laptici” (fig nr.18). Accesul la aceasta rezervatie se face utilizand drumul forestier care insoteste Izvorul Ialomitei catre sud. Din drumul respectiv se desprinde o poteca ce duce catre o alta importanta
rezervatie din Bazinul Ialomitei, si anume “ Rezervatia Zanoaga”. Pe branele si grohotisurile de la poalele versantului sudic (calcaros) al Muntelui Zanoaga sunt adapostite plante termofile sudeuropene, sud-mediteraneene sau balcanice, care reprezinta raritati in flora tarii: Secele montanum (Iris dacica), Athamantha hungarica, Lonicera coerulea etc.
Fig nr.3.9: Turbaria Laptici -rezervatie naturala. “Rezervatia Babele” include
atat interesante forme de relief (Babele, Sfinxul), cat ti
asociatii vegetale alpine cu argintica, iarba rosie, micsunea de munte, etc. Pe cel mai inalt varf din Bucegi, Omul, la peste 2500 m altitudine, sunt ocrotite asociatiile de tundra alpine, cu o specie endemica pentru Meridionali – Poa contracta.
- 46 -
In ansamblul masivului Bucegi, in special, in rezervatii, sunt ocrotite animale cum ar fi: capra neagra, rasul, vulturul plesuv sur, cocosul de munte, etc. Stancile din Poiana Stanei. Stancile 'Franz Joseph' sunt situate linga cabana Poiana Stanii.
Acestea au fost amenajate in timpul domniei familiei regale, cu trepte si cu balustrade, iar de pe terasa acestora se poate admira un segment intins din valea superioara a Prahovei. La stanci se poate ajunge din Poiana Stanii pe o poteca. Sunt considerate un punct de belvedere. Stanca 'Sfanta Ana' - la baza acesteia, se afla o mica poienita (fig nr.19). Peretele cuprindea odinioara icoane din care se mai pastreaza si astazi urme. Mica grota existenta acolo a constituit odinioara adapostul unui pustnic. Stanca se gaseste la intersectia dintre drumul spre Cota 1400 si drumul auto spre Poiana Stanii.
Fig nr.3.10: Stancile Sfanta Ana
3.2. Potentialul turistic antropic Componenta antropica a potentialului turistic este reprezentata prin vestigii ale populatiei care a trait in acest areal, monumente si obiecte de arta laice sau religioase, muzee si colectii muzeale, elemente de etnografie si folclor de mare frumusete si originalitate, realizari actuale de prestigiu etc. Valea Prahovei detine un imens potential turistic antropic, ceea de demonstreaza evolutia si continuitatea vietii sociale, economice si culturale pe meleagurile prahovene.
- 47 -
3.2.1. Obiective tur istice cult ur al-i stori ce si r el igi oase
CAZINOUL SINAIA Monumentala cladire a Cazinoului din Sinaia este si astazi unul dintre edificiile – simbol ale orasului. Amplasat in partea Nordica a Parcului Dimitrie Ghica, ocupand o suprafata considerabila, intre Strada O.Goga (fosta 30 Decembrie) si Bd.Carol I (fost Carpati), prin stilul si amploarea constructiei sale, Cazinoul a atras de la inceput atentia vizitatorilor (fig nr.20). Arhitectura sa, spatioasele sali unde se practicau diferite jocuri de noroc (ruleta, baccara) prezinta si azi un mare interes. Imobilul – constructie masiva din piatra – dispune, in partea sa vestica, de o sala de spectacole de aproximativ 500 de locuri, cu parter si balcon, cu o scena spatioasa, dotata cu instalatiile necesare montarii unor spectacole de inalta tnuta artistica, fosa pentru orchestra si cabine pentru orchestra si cabine pentru actori. Din spatiosul foaier se intra in Marea Sala a Oglinzilor, in care se desfasurau jocurile de ruleta. In alta sala, sala semi-rotunda, dispusa spre nord, aveau loc jocurile de baccara si chemin-de-fer. Din Sala Mare a Oglinzilor se intra intr-o sala cu bar si restaurant pentru clientii Cazinoului. In alte spatii ale cladirii se intra direct din Parc, ele fiind folosite, initial, ca paavalii si ateliere. Trebuie precizat ca, desi, in principal, Cazinoul avea destinatia de local de lux pentru jocuri de noroc, in sala de festivitati se organizau spectacole, concerte, se proiectau filme. In acest sens trebuie remarcata prezenta marelui compozitor roman George Enescu, care a sustinut in repetate randuri concerte in sala Cazinoului. In anul 1914, Cazinoul a fost concesionat baronului Maraseille, care se ocupa de organizarea tuturor activitatilor specifice din cadrul acestuia. La data de 31 ianuarie 1948 s-a decis trecerea unor obiective, printre care si Cazinoul din Sinaia, din proprietatea Eforiei Spitalelor Civile in proprietatea statului. Cladirea Cazinoului a fost folosita catva timp, de Societatea de Cruce Rosie pentru indeplinirea unor scopuri umanitare. In anii urmatrori, dupa importante reparatii si adaptari, Cazinoul a devenit Casa de Cultura a Sindicatelor din Sinaia, inaugurata la 1 mai 1955. In anul 1978, localul a fost destinat unor servicii protocolare. In februarie 1990, imobilul a fost transmis Ministerului Culturii, iar dupa cateva zile, Ministerului Turismului. Ulterior,in 1995, Cazinoul a trecut in Administratia Protocolului de Stat. Cazinoul este folosit in prezent drept Centru International de Conferinte. Cladirea Cazinoului dispune de o sala de spectacole de peste 300 de locuri, sali de conferinte cu 40 si 80 de locuri, o sala de receptii, spatii pentru activitati de agrement s.a. MUZEUL CINEGETIC AL CARPAȚILOR – POSADA Muzeul cinegetic al Carpatilor Posada este situat pe D.N.1 in cartierul Posada din localitatea Comarnic fiind obiectivul turistic principal din aceasta localitate (fig nr.21). - 48 -
Inaugurarea Muzeului de vanatoare din Posada in fostul castel Bibescu ca sectie a Muzeului National Peles, reinnoada, in anul 1999, firul traditiei muzeistice de factura vinatoreasca din Romania. Aici sunt expuse aproximativ 800 de trofee, arme, unelte si accesorii. Se pot vedea, de asemenea, si opera de arta plastic, decorative cu subiecte legate de domeniul cinegetic. Muzeul vanatorii de la Posada pune intr-o lumina potrivita multitudinea exponatelor de factura cinegetica, de la impresionante colectii de trofee la opere de arta, obiecte cu specific vanatoresc si arme caracteristice diferitelor etape ale evolutiei umane. Traditia cinegetica reprezinta o viguroasa componenta a culturii materiale si spirituale romanesti, originalitatea si diversitatea formelor sale de manifestare avandu-si sorgintea in bogatia evantaiului faunistic caracteristic spatiului sustinut de arcul carpatic. Veritabile galerii de arta, salile muzeului impresioneaza atat prin numarul exponatelor, cat si prin personalitatea distincta a fiecarei piese, de la ramurisul de abanos si ivoriu al coarnelor de cerb comun si de lopatar, la vasta panoplie de pumnale incovoiate ale coltilor de mistret sau la armonia, perlajul bogat si contrastul cromatic al coarnelor de caprior. Dintre pradatori, se remarca blanurile de lup, ras, pisica salbatica si, mai cu seama, de urs (fig nr.22), oglinda a celor mai viguroase si mai numeroase populatii ale acestor specii. Trofeele de vanatoare, fie ele coarne, cranii sau blanuri, constituie un veritabil barometru privind evolutia si nivelul potentialului biologic al unui anumit spatiu geografic. PARCUL DIMITRIE GHICA - MUZEUL REZERVAȚIEI BUCEGI Parcul 'Dimitrie Ghica' din Sinaia, a fost infiintat in anul 1881 iar amenajarea s-a facut sub
indrumarea arhitectului peisagist elvetian, Eder. Acesta adaposteste mai multi arbori seculari, iar in interiorul sau se desfasoara, pe o scena amenajata, festivalurile din Sinaia. Se mai pot admira, pe marginea aleilor ce strabat parcul, busturile unor personalitati care au locuit sau doar au vizitat orasul Sinaia, ca, de exemplu: Mihai Eminescu si lon Creanga, Nicolae Balcescu precum si Dimitrie Ghica. Acesta, a fost un apropiat al Domnitorului devenit ulterior Rege, Carol I. In partea centrala a parcului se gaseste o fantana arteziana (fig nr.25) si, la intrarea in parc, se mai afla si bustul actorului lon (lancu) Brezeanu, Cetatean de Onoare al orasului Sinaia. CASA MEMORIALA GEORGE ENESCU – VILA LUMINIS Se afla situata in cartierul Cumpatu, singurul cartier al orasului Sinaia asezat pe malul drept al raului Prahova. In destinul stralucit al lui George Enescu, orasul Sinaia si vila 'Luminis' au o semnificatie aparte. George Enescu si-a organizat viata in asa fel incat, in perioada dintre concerte sa-si afle ragazul de a putea compune, facandu-si un refugiu din vila de la Sinaia. Vila nu a fost construita intamplator la Sinaia, deoarece Enescu a fost legat atat sentimental, cat si - 49 -
profesional de acest oras, datorita sprijinului reginei Elisabeta, Castelul Peles, fiind pentru el o poarta de lansare in lumea culturala muzicala a momentului. Vila a fost construita intre anii 1923 - 1926, de arhitectul Radu Dudescu fiind realizata intrun stil autentic romanesc, si integrata armonios in ambianta inspiratoare a muntilor Bucegi.
Fig nr.3.11: Casa memoriala George Enescu.
Acesta avea sa fie atat un loc de inspiratie pentru o parte semnificativa a creatiei enesciene, cat si un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, intre 1926 si 1946. Intreaga vila este mobilata si aranjata cu rafinament si imaginatie, reunindu-se in mod armonios si original, elementele ornamentale si de mobilier in stilurile romanesti si orientale. Dupa parasirea definitiva a tarii, Enescu semneaza la Paris un act de donatie, prin care vila 'Luminis' urma sa devina un asezamant cultural, conceput ca o casa de odihna si reculegere pentru artisii romani si straini. La Sinaia artistul a creat 'Concertul pentru pian, vioara, viola si violoncel nr. 1 in Re Major, opus 16', dar, inainte de toate trebuie mentionata opera sa 'Oedip' compusa in mare parte la vila 'Luminis' unde, in 1927, a fost orchestrat un intreg tablou din actul al doilea. Bustul din marmura al lui George Enescu aflat la intrarea in vila, este realizat de lon Iriminescu, sculptor moldovean fascinat de personalitatea marelui maestru. In aceasta casa, se pastreaza pianul maestrului, realizat la Lausanne. In anul 1990, vila 'Luminis' intra intr-un proiect de renovare, restaurare si conservare a obiectelor. Proiectul a fost sustinut de Ministerul Culturii, si de Centrul European de Cultura Sinaia, si a durat cinci ani. La data de 5 septembrie 1995, cu ocazia marelui festival 'George Enescu' devine casa memoriala, intrand in patrimoniul national cultural. COMPLEXUL MUZEAL PELES CASTELUL PELES
Castelul Peles din Sinaia, unul dintre cele mai impresionante castele din Romania, este un important reper turisic din zona Valea Prahovei, atragand atentia prin arhitectura si prin pozitia
- 50 -
lui izolata, intr-un loc retras dar pitoresc (fig nr.27). A devenit unul dintre cele mai importante monumente ale Europei secolului al-XIX-lea. Lucrarile pentru edificarea resedintei de vara a principelui Carol I al Romaniei au inceput inca din anul 1873, pe un teren aflat in proprietatea privata a suveranului, denumit initial domeniul Piatra Arsa si ulterior domeniul regal de la Sinaia. Santierul de pe Valea Pelesului a reunit, la un moment dat, aproape 300 de lucratori si poate fi considerat cel mai important de pe cuprinsul Vechiului Regat in veacul trecut. Asupra mersului lucrarilor si a componentei
echipelor de muncitori, regina Elisabeta nota: “Italieni zidari, Romani pentru terasamente, t igani salahori. Albanezii si Grecii lucrau in cariere, Nemtii si Ungurii dulgheri. Turcii ardeau caramida. Au fost maestrii Polonezi si cioplitori in piatra Cehi. Francezii desenau, Englezii masurau, astfel ca pe santier se intalneau sute de costume nationale si se vorbeau patru-spre-zece limbi; se canta, se injura si se certa in toate dialectele si pe toate tonurile; era un amestec nostim
si zgomotos de oameni, de cai, de boi si de bivoli”.
Fig nr.3.12: Castelul Peles.
Constructia a fost finantata din caseta particulara a lui Carol I, dar si din lista civila. Costurile etapei 1873 – 1883, atat pentru constructie cat si pentru lucrari de decoratie s-au ridicat la suma de 6,5 milioane lei-aur, iar costurile globale, pana in anul 1914, la suma de 16 milioane lei-aur. Dificultatile tehnice, respectiv alunecarile de teren ce necesitau ziduri puternice de sustinere, cat si prezenta multitudinii de izvoare subterane ce trebuiau captate intr-o retea de drenuri, au impus aducerea la Sinaia a unei autoritati in materie, arhitectul-profesor Wilhelm von Doderer. Dupa planurile acestuia si in conditii tehnice identice celor de la Sinaia, se construise
- 51 -
complexul balnear de la Mehadia, pe atunci in Imperiul Austro-Ungar. Lupta cu elementele capricioase ale naturii si supunerea acestora a durat doi ani. Problemele tehnice au determinat amanarea ceremoniei punerii pietrei de temelie pentru anul 1875, in data de 10/22 august. Momentul, cu deosebita valoare simbolica, s-a desfasurat cu mult fast, incheindu-se cu urmatoarele c uvinte ale regelui Carol I: “Sa se ridice acest castel si sa
fie terminat, pentru a putea deveni leaganul Dinastiei mele, al Dinastiei nationale”. In temelii s au zidit actul de fundatie si actul de constructie, alaturi de cateva monede cu efigia lui Carol I. Prezenta la ceremonie a clerului, a guvernului, a armatei, precum si intonarea imnului de stat, si nu in ultimul rand cuvintele ctitorului, au subliniat in mod pregnant importanta momentului, care, prin extensie, devenea un eveniment national cu valoare simbolica, gasindu-si radacinile in ritualuri stravechi. Schimbarea statutului poltic al Romaniei in Europa si totodata relatiile de rudenie ale regelui si reginei Romaniei cu numeroase familii regale si princiare, aveau sa determine o serie de vizite de stat ale unor capete incoronate. Inaltii oaspeti erau primiti oficial la castelul Peles si nu la Palatul regal de pe calea Victoriei din capitala. In anul 1896 are loc cea mai importanta vizita a unui sef de stat, Imparatul Franz Joseph. Impresionat de palat, acesta marturisea intr- o scrisoare datata 2 octombrie 1896: “Castelul regal, inconjurat de o serie de alte cladiri, este situat intr-un foarte frumos peisaj, pe un deal cu gradini amenajate in terase, totul inconjurat de paduri imense. Castelul impresioneaza mult, prin tot ce a acumulat ca bogatii: panze originale si noi, mobilier vechi, arme, tot felul de alte obiecte, totul aranjat cu gust (). Am facut o lunga excursie pe jos, in munti si am dejunat la iarba verde, insotiti de muzica tiganilor (). Ne-am fotografiat de multe ori; atmosfera a fost deosebit de placuta.” In prezent Castelul Peles adaposteste un valoros muzeu cu ample colectii de picturi, sculpturi, armuri (fig nr.29), covoare, mobila, tapiserii, statuete, obiecte de ceramica, elemente de vesela din aur, argint si portelan, vitralii etc. Holul de onorare, o sala de receptie realizata in anul 1911 de Karel Liman dintr-o fosta curte interioara este bogat ornamentata in lemn, si are acoperis din vitralii Sala Florentina, Marele Salon, este decorat in stilul neorenasterii italiene. Sala de teatru in stilului Ludovic XIV are 60 de locuri si loja regala. Apartamentul imperial a fost amenajat in 1906, in stilul Maria Theresa pentru vizita imparatului Austro-Ungariei, Franz Josef.
- 52 -
Fig nr.3.13: Sala Florentina – Castelul Peles.
Colectia de arme a Castelului Peles cuprinde peste 4000 de piese putand fi divizata in arme de parada si de vanatoare. Printre aceste arme albe si de foc, se numara piese incepand din secolul al XV-lea pana in secolul al XIX-lea. Mobilierul de arta care decoreaza majoritatea incaperilor castelului cuprinde piese originale datand din secolul al XV-lea, realizate in cunoscute ateliere europene din Mainz, Munchen, Viena, Hamburg. Vitraliile au fost achizitionate intre anii 1883 si 1914. O parte din ele sunt originale, piesele elvetiene si germane din secolul al XV-lea, al XVIII-lea, altele dateaza din secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea – aceste vitralii fiind lucrate in atelierele din Zettler (Munchen) si Zwolfer (Viena). CASTELUL PELISOR
Castelul Pelisor este un castel de mici dimensiuni construit in parcul castelului Peles in stilul Renasterii Germane. Ridicat intre 1899 si 1902 de arhitectul ceh Karel Liman si decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig, Dupa dorinta lui Carol, trebuia sa fie mai mult un chalet elvetian si nici de cum un castel. Pelisorul cu arhitectura sa, cu turlele sale acoperite cu tigla smaltuita cu culori vii, cu cele 70 de camere decorate artistic, este un veritabil castel care va fi locuit permanent vara din anul 1903 (fig nr.32). Din 1993, vizitatorii au prilejul sa cunoasca fostele apartamente princiare si regale, camerele de lucru, apartamentele copiilor, atelierul de pictura al fostei regine Maria, precum si micuta Capela bizantina amenajata in interiorul cladirii.
- 53 -
Fig nr.3.14: Castelul Pelisor.
Intre incaperile castelului se remarca: Holul de onoare, rafinat prin simplitate, este lambrisat cu casetoane din lemn de
stejar. Remarcabil se dovedeste luminatorul impodobit cu vitralii, element de arhitectura specific artei anilor 1900. Biroul regelui Ferdinand impune prin solemnitate. Din garnitura mobilierului in stilul
neorenasterii germane, se detaseaza biroul din lemn de nuc, placat cu trei panouri sculptate care infatiseaza castelele Peles, Pelisor si Foisor. Capela integrata apartamentului reginei Maria se afla intr-un spatiu placat cu marmura de
Ruschita, accesibil printr-o arcada cu coloane, aurita, ce poarta o inscriptie emblematica. Nota de reculegere confera vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtreaza o lumina fascinanta. Biroul reginei Maria, amplasat intr-un interior impodobit cu coloane brancovenesti si un
camin specific interioarelor romanesti, cuprinde un mobilier conceput de regina. Scaunele si masa pentru corespondenta sunt decorate cu simbolurile Mariei, crinul si crucea gamata. Dormitorul de aur este mobilat cu piese realizate la 1909 in Atelierele de arte si meserii
de la Sinaia, dupa planurile si desenele reginei. Sculptate in lemn de tei, aurite, ele poarta in decoratie antrelacul de inspiratie celtica si elementul zoomorf bizantin, interpretat in maniera Artei 1900 Castelul Pelisor detine o valoroasa colectie de arta decorativa apartinand Art-Nouveauului, printre care lucrari ale unor artisti ca E. Galle, fratii Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O mentiune speciala merita manuscrisul - pergament realizat de Maria si daruit lui Ferdinand in 1906. Arta plastica o putem grupa sub genericul 'Tinerimea artistica', miscare patronata de regina ce reunea artisti romani aflati la inceputul carierei. - 54 -
Din colectia Castelului Pelisor fac parte si citeva lucrari ale Reginei Maria: un manuscris pe pergament pictat, realizat in anul 1906, si acuarele reprezentind crini. ECONOMATUL, CORPUL DE GARDA, FOISORUL Econonomatul , o casa modesta initial, a fost refacuta ulterior in stil Burg german, cu 52 de
camere, si a gazduit demnitarii si angajatii curtii regale. Economatul ca si celelate foste dependinte ale Castelului Peles astazi fac parte din reteaua hoteliera. Corpul de garda a fost construit in acelasi timp cu castelul, dar a fost refacut intre anii
1908-1909 in stilul Renasterii germane devenind mai tarziu hotel. Aici locuia o parte din personalul regelui pe perioada cand venea la Sinaia si tot acolo era si centrala telefonica din anul 1890. Nu se stie cat de mare era suita regala cand venea la Sinaia, dar se aproximeaza la 100 persoane. Foisorul sau casa de vanatoare a fost construit concomitent cu castelul, in stil elvetian si
destinat lui Caro II si sotiei sale Helena. Tot aici au locuit si Regele Ferdinand si Regina Maria, pana la terminarea Castelului Pelisor care le era destinat, in anul 1903. In perioada 1930 si 1940 la Foisor a locuit Carol al II-lea, cu exceptia perioadei 1932 – 1933, cand casa de vanatoare a fost mistuita de un incendiu. Pe locul respectiv s-a ridicat actualul Castel Foisor la indicatiile lui Carol al II-lea. Aceasta a fost si resedinta de vara a dictatorului Nicolae Ceausescu, in prezent fiind destinat guvernului Romaniei.
Fig nr.3.15: Economat Sinaia.
Fig nr.3.16 : Foisorul din Sinaia.
GARA SINAIA Sinaia este unul din putinele orase din Romania care se mandreste cu doua gari. Cea veche a fost construita in anul 1913 de directia generala a Cailor Ferate Romane pentru regele Carol I (fig nr.37). In aceasta gara oprea si opreste din nou cel mai vestit tren din Europa, Orient Expressul. Pe peronul ei, se afla o placa comemorativa in amintirea primului ministru roman Ion Gheorghe Duca asasinat de legionari in anul 1933, chiar in acel loc (fig nr.38).
- 55 -
Fig nr.3.17: Gara Sinaia.
Fig nr.3.18: Placa comemorativa din Gara Sinaia.
Cealalta gara a fost construita intre 1938-1940 la comanda regelui Carol II., dupa planurile renumitului arhitect Duiliu Marcu care a mai proiectat Hotelul Athene Palace, Biblioteca Academiei Romane, Opera Timisoara si Palatul CFR Bucuresti. Este o cladire din piatra care poarta insemnele regale ale lui Carol II., dublul CC care se vad si astazi pe clanta usilor si a fost rezervata exclusiv familiei regale, si a oaspetilor ei. Constructia avea si o remiza pentru adapostirea trenul regal. In salonul oficial de primire, dincolo de geamurile cu perdele grele se gaseste o pictura murala patrata de 5,50 m care reprezenta o vanatoare domneasca, cu 8 personaje in marime naturala. Fresca realizata de Dimitrie Stiubei are si o inscriptie: Basarab Voievod secol XIV. Acest salon nu este vizitabil. MANASTIREA SINAIA Manastirea Sinaia, supranumita Catedrala Carpatilor dateaza din secolul al XVII-lea si reprezinta identitatea istorica a orasului Sinaia, fiind prima constructie pe acest teritoriu (fig nr.39). Fondatorul Manastirii Sinaia este Spatarul Mihail Cantacuzino care impreuna cu mama sa, Elena si cu sora sa Stanca, face un pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret, etc.), ajungand cu aceasta ocazie la Muntele Sinai unde s-a rugat in Manastirea Sfanta Ecaterina. Impresionat de ceea ce a vazut, s-a hotarat ca la intoarcerea in Tara Romaneasca, sa construiasca in muntii romanesti si sa inchine Sfintei Fecioare Maria, o manastire care sa poarte numele Muntelui Sinai si aceasta este Manastirea Sinaia.
Fig nr.3.19: Manastirea Sinaia.
- 56 -
La inceput manastirea a fost construita sa adaposteasca doisprezece calugari (dupa modelul Mantuitorului Iisus Hristos care si-a ales doisprezece apostoli), dar cu timpul numarul a crescut fiind necesara construirea unei alte biserici mai mare si a unor chilii suplimentare. Noile constructii (ceea ce se numeste astazi curtea noua), au fost realizate intre anii 1842-1846, prin grija staretului Ioasaf si Paisie. Datorita pozitiei sale strategice, Manastirea Sinaia va cunoaste numeroase invazii turcesti si austriece, care vor distruge partial manastirea. Vechea biserica este construita in stilul brancovenesc, arhitectura caracteristica Tarii Romanesti (fig nr.40). Acest stil, de influenta baroca, are drept caracteristici coloanele sculptate in piatra si ornate cu motive florale si vegetale (floare de crin, frunza de stejar, etc.). In general bisericile ortodoxe sunt formate din: pronaos, naos si altar, iar stilul brancovenesc adauga acestora trei pe cea de a patra sub forma unei camere deschise sustinuta de coloane, pridvorul.
Fig nr. 3.20: Manastirea Sinaia – biserica veche.
Deosebit de important este portalul bisericii care este sculptat, reprezentand la dreapta pe Moise cu Tablele Legii, si in partea stanga pe fratele lui, Aaron, cu toiagul infrunzit. La mijlocul portalului se gaseste stema familiei fondatoare - familia Cantacuzino, vulturul bicefal ce tine in gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul si crucea. Pictura din pridvor si naos este cea originala, realizata de Parvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor. Familia regala a locuit in timpul vacantelor la Sinaia, la manastire o perioada de 11 ani, incepand cu 1871. Dupa mutarea lor la castel, cand s-au sarbatorit 200 de ani de la fondarea manastirii s-au amenajat in aceste spatii (vechi resedinte regale) un muzeu religios care functioneaza si astazi si care a fost primul muzeu religios romanesc. Muzeul manastirii contine obiecte de cult, prima Biblie tradusa si tiparita in romana la Bucuresti (prin grija domnitorului Serban Cantacuzino, in 1688) si o superba colectie de icoane. - 57 -
La Manastirea Sinaia se gasesc cinci tipuri de cruci: crucea lui Stefan cel Mare (care se gaseste pe cupola vechii biserici), crucea greceasca (cu brate egale si care se gaseste deasupra intrarii in biserica mare), crucea latina (cu brate inegale pe turnurile pronaosului marii biserici), crucea slava (de inspiratie baroca, cu mai multe brate orizontale, pe cupola centrala a marii biserici) si soarele inscris intr-o cruce latina (pe turnul clopotnitei). In ciuda faptului ca Manastirea Sinaia este rezultatul unei evolutii de trei secole, ea pastreaza totusi o unitate remarcabila. Fiind prima constructie in aceasta zona, ea reprezinta si certificatul de nastere al orasului Sinaia. Recent s-au intreprins lucrari de restaurare ce se desfasoara la Sinaia (restaurarea picturii, repararea acoperisului). Toate aceste lucrari de conservare a patrimoniului istoric au fost posibile datorita contributiei miilor de credinciosi, donatori anonimi, prezenti permanent la slujba, precum si miilor de turisti pelerini.
3.2.2.
Festivaluri si manifestari culturale Festivalul “Sinaia Forever” - a devenit demult o traditie si totodata si cel
mai important eveniment al orasului Sinaia, ajungand in acelas an la cea de-a XIV-a editie. In anul 2004 festivalul s-a desfasurat in perioada 24 – 26 septembrie sub sloganul: „Asa a
inceput” timp in care la Sinaia s -au intalnit cele mai reprezentative nume din muzica de toate genurile, proiectie de film in aer liber, expozitie de fotografie retro, arta mestesugareasca; la eveniment participand, pe langa sinaieni, un numar de peste 30.000 de turisti.
Fig nr.3.21: Festivalul Sinaia Forever.
In anul 2008 festivalul a avut loc in perioada 30 august – 2 septembrie sub denumirea: „O
Sinaie europeana” orasul devenind astfel, timp de trei zile, ceea ce era in perioada regalitatii: un loc al promenadei, costumelor si masinilor de epoca (fig nr.43).
„Sinaia forever” 2009 a fost cea de -a XII-a editie a festivalul care celebreaza zilele orasului desfasurandu-se in perioada 29 septembrie – 1 octombrie. Tema editiei a fost „Galaxia tineretii”, festivalul bucurandu-se de prezenta a peste 50.000 de turisti. - 58 -
In anul 2007 festivalul a avut loc in data de 28-30 septembrie fiind la cea de a XIII-a editie. Tema editiei s-a intitulat: „Intri in poveste!”, spectacolele oferite pubicului fiind in numar mare si foarte diversificate: - la Casino spectacole de teatru cu actorii Teatrului de Revista “Constantin Tanase”: Alexandru Arsinel, Stela Popescu, Adriana Trandafir, Nae Lazarescu, Vasile Muraru si Cristina Stamate; - la Castelul Peles expozitii si vernisaje; - in Parcul “Dimitrie Ghica” concerte: Andra, Bandidos, Loredana, Anda Adam, Simplu, Voltaj, Corina, Mandinga, Holograf; - pe Bd.Carol I: teatru de papusi, stand up comedy cu Trupa Dell’ Arte - Mihai Gruia Sandu, concursuri sportive (sah, table, baschet, handbal, fotbal), ateliere si muzica mixata de DJ Xander, DJ Bogdan, Visuals by TC, pasi de dans cu Alla Dance, mestesugari si standuri ale oraselor infratite cu Sinaia; - ceremonii de deschidere si inchidere (lasere, tunuri de lumina, jocuri de artificii). Fiecare editie a festivalului s-a derulat pe baza unor teme in jurul carora au fost create decorurile stradale si s-au stabilit genurile de manifestari adecvate. Un eveniment aparte la capitolul gastronomie este expozitia “Sinaia in bucate” ce era o traditie inainte de 1989 care acum a fost reinviata astfel incat pe data de 21 noiembrie 2007 a avut loc cea de-a doua editie. In cadrul acesteia actiuni, cei mai renumiti bucatari din judetul Prahova se intrec in a oferi cele mai alese mancaruri publicului de la aperitive pana la supe, sarmalute, carnati, preparate din vanat si chiar purcei de lapte. Nu lipsesc cozonacii, colacii, prajiturile si torturile. In anul 2007 expozitia s-a bucurat de participarea a 17 restaurante si cofetarii de pe Valea Superioara a Prahovei. Cupa de schi alpin ' Sin aia pe parti e' a ajuns in anul 2008 la cea de-a treia editie fiind un eveniment organizat de Primaria orasului Sinaia care se desfasoara in Valea Dorului. Aceasta este o actiune de iincurajare a localnicilor la practicarea schi-ului si valorificarea totodata a vastului domeniu schiabil pe care orasul il detine. De la an la an numarul participantilor la acest concurs a crescut. In anul 2009 au fost 116 concurenti, in 2007 au participat 175, iar anul in anul 2008 era asteptat un numar mai mare de participanti. Festivalului de muzica pop pentru copii
' Cerbul Copiilor' este
o actiune initiata de
Primaria orasului Sinaia impreuna cu Asociatia 'Agentia Internationala Rainbow Music' avand parte participare internationala.. Acesta este un concurs de interpretare si creatie care isi propune sa scoata in evidenta munca si talentul copiilor si sa promoveze muzica romaneasca si internationala de calitate. - 59 -
In editia a II-a a festivalului, desfasurata in perioada 31 mai- 2 iunie 2007, pentru a participa in finala, concurentii care reprezinta orasele: Botosani, Balan, Bucuresti, Chisinau, Iasi, Oradea, Mioveni, Onesti, Tecuci, Giurgiu si Urziceni, au trecut de preselectii si selectii. Anul acesta festivalul va ajunge la cea de a III-a editie. „Festivalul International de Chitara Clasica S inaia” are o traditie de 25 de ani desfasurandu-se anual si fiind totodata cel mai vechi festival de chitara din Romania (19832008). Oaspetii sai exceptionali si nivelul inalt al competitiei au facut din Festivalul de la Sinaia este un eveniment cu rasunet in intreaga lume. Scopul acestui festival este de a oferi tinerolor pasionati de chitara clasica din tara noastra posibilitatea studierii cu cei mai importanti maestri internationali ai momentului, de a audia instrumentisti de valoare ai marilor scene de concert precum si de a se compara cu scoli de traditie ale genului din toata lumea. In acest an, festivalul s-a desfasurat in perioada 5-10 mai 2008 (fig nr.44).
- 60 -
CAPITOLUL 4. OFERTA TURISTICĂ A STAȚIUNII SINAIA Baza tehnico-materiala a turismului, alaturi de potentialul turistic prezentat anterior, contribuie la conturarea, la definirea patrimoniului turistic a acestei zone facilitand atragerea in circuitul turistic a arealelor cu resurse turistice, valorificand componentele fondului natural si antropic. Baza-tehnico-materiala cuprinde o mare diversitate de dotari pentru cazare, alimentatie, pentru recreere si tratament sau distractii si sport, reprezentand totodata o premisa a realizarii circulatiei turistice. Statiunea Sinaia precum si localitatile Posada si Poiana Tapului sunt incluse zonei BrasovBucegi-Valea Prahovei care a fost socotita drept a doua ca importanta in ierarhia zonelor in functie de potential si dupa reteaua de cai de comunicatie in anul 2000 si prima in functie de resurse, echiparea turistica si reteaua de cai de comunicatie solicitate. Trebuie mentionat faptul ca pentru aspecte analizate in acest capitol am obtinut data oficiale numai pentru orasul Sinaia, graficele prezentand asadar numai situatia din aceasta localitate. Pentru localitatile Posada si Poiana Tapului, care nu sunt la fel de dezvoltate din punct de vedere turistic precum Sinaia, nu exista inca date inregistrate in evidentele tinute de Directia Judeteana de Statistica Prahova.
4.1. Baza de cazare Baza de cazare reprezinta componenta esentiala a oricarei baze tehnico-materiale avand un rol deosebit in sustinerea tuturor formelor de turism. Cuprinde totalitatea formelor de cazare, de la cele clasice (vile, hoteluri) si pana la cele moderne (hanuri, popasuri), adaptate functional unor noi forme de turism de masa cu mobilitate accentuata, care asigura odihna turistilor pe o anumita durata de timp, in baza unor tarife determinate. Analizand figura nr.45 se observa faptul ca numarul unitatilor de cazare in cei zece ani analizati prezints oscilatii intre un maxim de 108 unitati in anul 1997, si un minim de 59 de unitati iin anul 2008. De la nivelul anului 1999 pana in anul 2008 acest indicator se prezinta intro continua scadere cu un ritm mediu de scadere de 7,66 unitati pe an, dupa care, din anul 2008 si pana in 2009, se inregistreaza o crestere continua dar lenta de la 59 de unitati pana la un numar de 69 de unitati de cazare, cu un ritm mediu de crestere de 2,50 unitati pe an.
- 61 -
Fig nr. 4.1: Reprezentarea grafica a evolutiei numarului unitatilor de cazare intre anii 1999-2009.
Scaderea se datoreaza in principal inchiderii pentru modernizare si reamenajare a unor unitati de cazare, cum ar fi Hotel Palace si Hotel International din Sinaia, iar cresterea se datoreaza in principal deschiderii de noi unitati cu functie de cazare si reintarii in circuit a unitatilor inchise anterior pentru renovare. In relatie cu evolutia unitatilor de cazare se poate analiza si evolutia numarului de locuri de cazare.
Fig nr.4.2: Evolutia numarului locurilor de cazare in Sinaia intre anii 1999-2009.
Acest aspect al bazei de cazare este direct influentat de evolutia numarului unitatilor de cazare, oscilatiile lui fiind direct dependente de oscilatiile inregistrate in acel sector. Se observa ca minimul de 3351 locuri cazare se inregistreaza la nivelul anului 2001 in timp ce in anul 1999 se inregistreaza valoarea maxima, din perioada analizata, de 4554 locuri in unitatile de cazare. Analizand aceste doua aspecte ale bazei de cazare turistica se observa ca acestea inregistreaza oscilatii in aceasta perioada dar acestea nu sunt majore, neputand influenta major sosirile si nici innoptarile turistilor. Realizand o medie pentru cele doua aspecte prezentate, pe anii analizati rezulta o valoare medie de 79 unitati si 4027 locuri de cazare reiesind astfel ca statiunea Sinaia detine o baza de cazare bine dezvoltata. - 62 -
4.1.1. Structur a bazei de cazar e
Structura bazei de cazare in arealul vizat este una diversificata avand in componenta structuri de cazare de toate tipurile: hoteluri, moteluri, vile, cabane turistice, tabere, pensiuni urbane si campinguri.
Fig nr.4.3: Structura bazei de cazare in anul 2009.
Baza de cazare din statiunea Sinaia la nivelul anului 2009 are o structura diversificata, categoria cu cele mai multe unitati de cazare fiind cea a vilelor – 20 de unitati urmata de hoteluri cu un numar de 18 unitati, si pensiunile urbane in numar de 17 unitati. La capatul opus se situeaza taberele de elevi, campingurile si hostelurile, toate cu cate o unitate de cazare. Cabanele se prezinta in numar de 5 unitati, hotelurile de tratament fiind in numar de 4, iar motelurile doar doua (fig nr.47). Detinand o baza de cazare atat de dezvoltata si diversificata, statiunea Sinaia dar si imprejurimile acesteia, atrag un numar mare de turisti cu venituri variate, fiind astfel accesibile mai multor categorii de turisti.
Hoteluri
Pensiuni
Total Hoteluri tratament Moteluri urbane
Tabere Vile
Cabane elevi
Campinguri Hosteluri
Nr. locuri cazare 4017 2349
529
72
330
340
207
27
188
29
Permanente
3883 2349
529
72
330
340
207
27
0
29
Sezoniere
188
0
0
0
0
0
0
188
0
0
Tabel nr.4.1: Strucutra bazei de cazare dupa numarul de locuri pe tipuri de unitati de
cazare. - 63 -
Din tabelul nr.2 se poate observa numarul locurilor de cazare in tipurile de unitati de cazare. Cel mai mare numar de locuri de cazare – 4017- il detin hotelurile, desi ca numar de unitati nu sunt primele. Vilele, care sunt cele mai numeroase detin doar 340 de locuri, datorita faptului ca sunt mai mici decat hotelurile. Un alt tip de unitati de cazare care detine un numar destul de mare de locuri de cazare sunt hotelurile de tratament care in 4 unitati detin 529 de locuri. Cele doup moteluri din statiune detin un numar de 72 de locuri, iar cele 5 cabane au 207 locuri de cazare. Pensiunile urbane ofera 330 de locuri de cazare iar campingurile 188 de locuri. Cel mai mic numar de locuri il detine categoria hostelurilor, si anume 29 de locuri. 4.1.2.
Gr adul de conf ort
Gradul de confort al diferitelor tipuri de unitati de cazare variaza intre 1 si 5 stele. Hoteluri Gradul de
Pen-
Hote- trata- Mote- siuni
Tabere
Hoste-
confort
Total luri
ment
luri
urbane Vile Cabane elevi
Camping luri
5 stele
1
0
0
0
0
1
0
0
0
0
4 stele
7
5
0
0
1
1
0
0
0
0
3 stele
24
5
1
0
10
7
1
0
0
0
2 stele
28
7
3
2
5
7
3
0
0
1
1 stea
8
1
0
0
1
4
1
0
1
0
1
0
0
0
0
0
0
1
0
0
1957
1178
268
36
158
170
53
11
72
11
1791
1178
265
36
124
150
34
2
0
11
Neclasificate Nr. Camere Camere cu
baie
sau dus
Tabel nr.4.2: Gradul de confort al unitatilor de cazare.
In urma prelucrarii datelor stranse se obseraa faptul ca in statiunea Sinaia predomina unitatile de 2 si 3 stele (24, respectiv 28 unitati), urmate de cele de o stea ( 8 unitati) si cele de 4 stele (7 unitati). Exista o singura unitate de cazare neclasificata reprezenata de tabara de elevi. Categoria superioara – 5 stele – include o singura unitate, si anume o vila, infiintata in anul 2009 (tabel nr.3).
- 64 -
Categoria unitatlor de cazare de 4 stele cuprinde sapte unitati impartite astfel: cinci hoteluri, o pensiune urbana si o vila. In categoria unitattilor de 3 stele cele mai numeroase sunt pensiunile urbane, in numpr de zece unitati, urmate de categoria vilelor – sapte la numar si un numar de cinci hoteluri. Tot in aceasta categorie se mai gasesc un hotel pentru tratament si o cabana. Unitatile de 2 stele sunt cele mai numeroase si sunt impartite astfel: sapte hoteluri si sapte vile, cinci pensiuni urbane, trei hoteluri de tratament si tot atatea cabane, doua moteluri si un hostel. Unitatile de o stea sunt 8 la numar si cuprind patru vile si cate un hotel, o cabana, o pensiune urbana si un camping.
Fig nr.4.4: Evolutia numarului unitatilor de cazare dupa gradul de confort intre anii 2004-
2009 Gradul de confort al unitatilor de cazare din acest areal este unul diversificat, existand unitati din fiecare categorie. In ultimii ani se constata o crestere a unitatilor de cazare cu un grad mai ridicat de confort prin consturirea de noi unitati cu un nivel mai ridicat de confort si renovarea celor existente. In graficul realizat se poate observa tendinta inregistrata in evolutia gradului de confort al unitatilor de cazare intre anii 2004 si 2009 (fig nr.48). In acest sens mentionam ca singura unitate de cazare de 5 stele a aparut in anul 2009. In acest interval se observa tendinta de scadere a unitatilor de cazare cu un grad mai scazut de confort – categoriile de 1 stea si cele neclasificate. Cea mai mare crestere se observa la categoriile unitatilor de 2 si 3 stele. Si categoriile superioare au inregistrat o crestere continuain aces interval dar intr-un ritm mai lent.
- 65 -
4.1.3.
Raspandir ea un itati lor de cazare
Raspandirea unitatilor de cazare in teritoriu este una neuniforma in arealul vizat. Cea mai mare parte a unitatilor de cazare se concentreaza in statiunea Sinaia, localitatile Posada si Poiana Tapului detinand un numar mai mic de unitati de cazare. Acest lucru se datoreaza in primul rand importantei turistice majore pe care o reprezinta statiunea Sinaia comparativ cu cele doua localitati si utilitatilor superioare ale statiunii datorate statului de localitate urbana a Sinaiei in raport cu cel de localitate rurala a localitatilor Posada si Poiana Tapului. In interiorul orasului Sinaia unitatile de cazare au o raspandire relativ uniforma desi centrul orasului concentreaza un numsr destul de mare de unitati de cazare si totodata unele din cele mai mari dintre acestea. In celelalte zone ale orasului unitatile de cazare sunt destul de numeroase dar cu o capacitate mai mica de locuri.
4.2. Baza de alimentatie publica Structurile de alimentatie publica pentru turisti alaturi de celelalte componente ale bazei tehnico-materiale diversifica oferta turistica. Dimensionarea bazei de alimentatie publica este dependenta de marimea capacitatii de cazare, iar profilul acesteia de complexitatea si specificul functional al acestei zone.
Denumire restaurant
Capacitate (locuri)
Specific
Riviera
170
Romanesc - International
Casa Munteneasca
150
Traditional romanesc
La Brace
210
Italian
La Marmote
80
International
Taverna Sarbului
700
Romanesc, Sarbesc
Caraiman
170
Romanesc
Furnica
80
Romanesc
Bucegi
35
Romanesc
Cabana Schiorilor
130
Romanesc
Cristian
International
Ferdinand
Romanesc
Tabel nr.4.3 : Unitatile de alimentatie publica.
Spatiile de alimentatie pentru turisti apartin in mare parte marilor hoteluri dar si numeroselor unitati independente care in ultimii ani au devenit din ce in ce mai numeroase.
- 66 -
Fig nr.4.5: Restaurant Furnica
Fig nr.4.6 : Restaurant Bucegi.
4.3. Structurile de agrement turistic Baza pentru agrement cuprinde o gama de mijloace si dotari destinate sa asigure posibilitati cat mai largi si diversificate pentru petrecerea placuta a timpului liber de catre turisti. Fiind o zona montana, activitatile de agrement practicate aici sunt orientate in primul rand pe excursii montane usoare, trasee turistice montane in Muntii Bucegi si Muniii Baiului, trasee de alpinism, sporturi de iarna. Amatorii de excursii se pot delecta cu trasee montane usoare, cu un parcurs de 2-3 ore, care asigura o plimbare agreabila prin padurile de brad. De asemenea, aici sunt amenajate numeroase trasee turistice montane, trasee de alpinism, ski, trasee pentru velo tout terrain in timpul verii. Aceasta zona ofera turistilor si numeroase posibilitati de practicare a sporturilor favorite (tabel nr.5). Domeniul schiabil existent este repartizat pe doi dintre versantii muntelui Varful cu Dor (2030 m): Versantul Vest - (Versantul de vest) - echipat cu telescaunul Valea Dorului, completat de
teleschiuri
(2)
dintre
care
numai
unul
functioneaza
in
mod
exceptional.
Aceasta este partea din domeniul schiabil care primeste cel mai mare numar de schiori. Regularitatea pantelor si iintinderea lor favorizeaza practicarea unui ski pe scara larga folosind fie traseul principal, fie pe cel secundar (culoare rosie si albastra). Versantul Est - (Versantul de Est) - (care domina Sinaia) se intinde de-a lungul liniei telecabinei. De o foarte buna calitate tehnica, partia Carp urmareste indeaproape traseul liniei telecabinei, avand pante abrupte de aceea fiind marcata cu culoarea neagra. Partia Vanturis urmareste traseul fostului drum forestier si se prezinta sub forma unei benzi relativ omogena in panta si pe latime. Amandoup permit sosirea la Cota 1400 oferind un schi atractiv, rezervat totussi schiorilor avansati si foarte avansati. Alte domenii (mai limitate ca marime) au existat. In prezent scoaterea din functiune a transportului pe cablu le face inaccesibile si putem spune ca frecventarea lor este marginala. - 67 -
Schi Alpin
Partii pentru incepatori Schiorii incepatori au la dispozitie partia din Poiana Florilor cu un grad de dificultate usoara cu lungime de 250 m si o diferenta de nivel de 50 m; Schiorii cu o pregatire medie au la dispozitie partiile 'Vanturis' (care face legatura intre Varful cu Dor si Cota 1400 cu o lungime a partiei de 2350 m, o diferenta de nivel de 560 m si panta medie de 24,5%); Partia 'Piramida' (face legatura intre Varful cu Dor si cabana Varful cu Dor cu diferenta de nivel de 100 m, o lungime a partiei de 450 m si o panta medie de 25,8%); Partia 'Poiana Dorului' (face legatura intre Varful cu Dor si cabana Valea Dorului cu o lungime a partiei de 600 m, o diferenta de nivel de 150 m si o panta medie de 25,8%); Partia 'Fata Dorului' (face legatura intre Furnica si Valea Dorului cu o lungime de 1180 m, o diferenta de nivel de 210 m si o panta medie de 25,8%). Nume partie
Dificultate
Lungime (m)
Diferenta de nivel (m)
Carp Drumul Vechi
Dificil Usor
2500 5000
585 400
Poiana Stanii Turistica Valea Dorului Vanturile Carp, Calugarul Carp, firul vaii Carp “fata ascunsa” Carp “fata mare”
Usor Mediu Mediu Mediu Dificil Dificil Dificil Dificil
250 2800 600 2900 800 1200 150 300
40 460 150 600 400 300 60 200
Tarle Papagal Valea Mioritei
Dificil Dificil Dificil
250 300 500
150 180 250
Spitz Furnica Vanturis
Foarte dificil Foarte dificil Foarte dificil
400 600 250
250 350 180
Drumul de vara Scandurar Valea Dorului dr
Mediu Mediu Mediu
2350 400 600
560 180 210
Valea Dorului st Valea Soarelui Valea Dorului fir
Mediu Usor Usor
600 1180 1080
210 210 210
Valea Soarelui fir Laptici
Usor Usor
900 650
210 180
Drumul Vechi Malaxa Popicarie Poiana Stanii
Usor Usor Usor Usor
3500 300 300 200
450 50 50 25
Tabel nr.4.4: Partiile de pe Valea Prahovei zona Sinaia.
- 68 -
Partii pentru avansati Schiorii avansati au la dispozitie si partii dificile: Partia 'Carp' - face legatura iintre Varful Furnica si Cota 1400, are o lungime de 2500 m, o diferenta de nivel de 585 m si o panta medie de 24%;
Fig nr.4.7 : Partia Carp.
Partia '1500' - are o lungime de 450 m, o diferenta de nivel de 125 m si panta medie de 28,9%; Partia 'Turistica' - face legatura intre Cota 1400 si Sinaia, are o lungime de 2800m, o diferenta de nivel de 450m si panta medie de 16,6%. Schi fond
Pentru cei ce prefera plimbarile turistice sau pentru schiorii de fond este recomandata partia de pe Platoul Bucegi cu o lungime de 8000 m si o diferenta de nivel de 100m. Sanius
Pentru practicarea saniusului exista partia 'Drumul Vechi- Cota 1300' cu o lungime de 300 m, o diferenta de nivel de 60 m si pista de bob 'Furnica-Sinaia' partie amenajata pentru competitii cu o lungime de 1500 m si o diferenta de nivel de 30 m. Bob si sanie
Traditionalele concursuri de bob, sanie si skeleton se desfasoara pe o partie speciala, situata in partea de vest a statiunii, spre soseaua ce urca la Hotelul Alpin - Cota 1400. Partia are o lungime de 1500 m. Diferenta de nivel intre punctul de plecare si punctul de sosire este de 134 m; exista 13 viraje, cu o panta medie de 9 %, panta minima de 3 % si panta maxima de 14 %. Bobul pentru doua persoane poate atinge o viteza de maxim 110 km/h, iar bobul de patru persoane, 120 km/h. Tot aici se organizeaza si concursuri de sanie si skeleton. Din anul 1995 functioneaza Federatia Romana de Schi, Bob, Sanie si Biatlon. Partiile de ski alpin au o lungime totala de 11.500 m reprezentand 14,8% din totalul ofertei montane, cu o capacitate de 7000 persoane/ora si grade de dificultate diferite mergand de la albastru (usor) pana la negru si rosu (dificil si mediu).
- 69 -
Pentru copii si adulti functioneaza in perioada 15 decembrie - 15 aprilie, scolile de ski care organizeaza pentru grupuri de 10-12 turisti cate 2 ore pe zi cu o durata de 4-6 zile. Ponderea turistilor veniti pentru practicarea acestui tip de turism este de 50-75% , iar numarul celor de pe partii se dubleaza la sfarsitul fiecarei saptamani. Printre multiplele posibilitati de agrement, se numara si cele oferite de unitatile hoteliere: piscine acoperite, saune, terenuri de tenis, teren de fotbal, pista de popice- bowling, cluburi, discoteci, restaurante, etc.
4.4.
Caile de comunicatii
Transportul – una din componentele de baza ale prestatiei turistice asigura, in principal, deplasarea turistilor de la locul de resedinta la locul de petrecere a vacantei si mobilitatea turistica in teritoriul de sejur ( un rol important in indeplinirea actului turistic il au transporturile speciale) Caile de comunicattii din arealul vizat sunt diversificate existand rute feroviare, cai rutiere si transport pe cablu. 4.4.1.
Tr ansportur il e feroviar e
Trenurile, prin capacitatea lor superioara de transport, au raspuns in mod convingator dezideratelor turismului in masa. Capacitatea medie de circa 600-1000 persoane poate fi marita prin atasarea de vagoane suplimentare la garniturile ce circula in perioadele cu trafic de varf sau prin introducerea unor
noi garnituri (programul “Trenurile Zapezii”, initiat in anul 2003). Transportul pe calea ferata se realizeaza prin magistrala 2, dubla, electrificata, avand mai multe gari pentru calatori si marfuri: Sinaia, Sinaia Sud – halta, Poiana Tapului.
Fig nr.4.8: Calea ferata Bucuresti – Brasov.
- 70 -
Pe ruta Bucuresti – Brasov circula numeroase trenuri accelerat, rapid si intercity care asigura transportul in siguranta catre statiune si conditii placute in functie de clasa trenului. Toate trenurile internationale si cele intercity opresc in gara centrala a orasului Sinaia (fig nr.52), situata aproximativ in fata Hotelului Caraiman, iar cele personale au oprire atat in Gara Centrala, Halta Sinaia Sud cat si gara Poiana Tapului. De asemenea, incepand cu anul 1999, s-a reeditat traseul trenului Orient Express cu oprire in Gara Regala Sinaia. 4.4.2.
Tr anspor tur il e r utiere
Folosirea autoturismelor a determinat aparitia si dezvoltarea unor forme noi de turism (turismul individual, de distanta scurta sau medie), respectiv amplificarea unor tipuri de baze de cazare adaptate nevoilor traficului intens; prin penetrarea pana la destinatie acestea conduc si la o economie de mijloace financiare. Cu microbuzul se poate realiza transportul in acest sector al Vaii Prahovei, fie cu traseu lung (ex. Bucuresti-Tg.Mures) sau locale (Azuga – Campina). Cu autoturismul propriu – principala magistrala rutiera ce traverseaza statiunea de la nord la sud este D.N.1 (care traverseaza zona de la sud la nord, in orasul Sinaia purtand denumirea de Bd. Carol I, Bd. Ferdinand I si Bd. Republicii), care face jonctiunea cu D.N.71, ce vine de la Tirgoviste prin localitatile Pucioasa, Fieni, Moroieni. Aceasta din urma, dupa ce traverseaza Muntele Paduchiosul, patrunde in Sinaia, in partea ei sudica, intre Podul Izvorul Dorului si stadionul orasului.
4.5. Infrastructura turistica complementara Transporturile speciale deservesc in exclusivitate actul recreativ. Din aceasta categorie fac parte telefericele (telescaune si telecabine) teleschiurile si telegondola (tabel nr.6). Telecabinele si telescaunele surmonteaza mari diferente de nivel, traverseaza zone intens fragmentate (abrupturi, creste, vai adanci) sau ofera calatorilor o succesiune de peisaje de rara spectaculozitate. Eficienta acestui tip de transport rezulta din insasi proliferarea lui. Teleschiurile fac parte din infrastructura de recreare a statiunilor montane, amplificand gradul de utilizare al zapezii si al partiilor prin accelerarea circulatiei schiorilor. Instalatiile tehnice de urcat pe cablu sunt destul de diversificate: doua telecabine intre Sinaia si Cota 1400 cu o lungime de 2328 m si Cota 1400-Cota 2000 cu o lungime de 1945 m (fig nr.53), doua telescaune intre Cota 1400 - Cota 1950 cu lungime de 1940 m (care nu este in stare de functionare) si Valea Dorului - Furnica cu lungimea de 980 m, patru teleschiuri: Valea Dorului - Varful cu Dor, Furnica - Varful cu Dor, Cota 1400 - Cota 1500, Varful cu Dor - 71 -
Cabana Varful cu Dor cu o lungime totala de 1484 m, cinci baby ski-lifturi: Poiana Florilor - 250 m, Scandurari - 200 m, Valea Dorului - 200 m, Telecabina 1400 - 250 m si Furnica - 250m si o telegondola ce transporta 1700 de personae pe ora cu viteza de 6m/s.
Fig nr.4.9: Telecabina Sinaia.
Telegondola din Sinaia este singurul transport de acest gen din arealul vizat si este compusa din 35 de telegondole cu o capacitate de 1700 persoane pe ora, o lungime a traseului de 1310 m, o diferenta de nivel de 442 metri si circula cu o viteza de 6m/s. Tip transport
Lungime (m)
Telegondola
1310
Telecabina intre Sinaia si Cota 1400
2328
Telecabina Cota 1400 - Cota 2000
1945
Telescaun Cota 1400 - Cota 1950
1940
Telescaun Valea Dorului - Furnica
980
Teleschi Valea Dorului - Varful cu Dor Teleschi Varful cu Dor - Cota 1400 - Cota 1500 Baby ski-lift Poiana Florilor - 250 m Baby ski-lift Scandurari - 200 m Baby ski-lift Valea Dorului - 200 m Baby ski-lift Telecabina 1400 - 250 m Baby ski-lift Furnica - 250m Tabel nr.4.5: Instalatii de transport pe cablu.
Performantele tehnice ale instalatiilor de transport pe cablu sunt de 5045 persoane/ora, iar lungimea totala a traseului este de 11.137 m.
- 72 -
CAPITOLUL 5. CIRCULATIA TURISTICA SI FORMELE DE TURISM 5.1. Circulatia turistica Circulatia turistica este una dintre cele trei componente esentiale ce definesc fenomenul turistic reflectand modul si nivelul de valorificare a potentialului turistic dar si un proces demografic constand in deplasari temporare de populatie. In acest areal circulatia turistica prezinta valori crescute datorita pe de-o parte obiectivelor si dotarilor turistice prezente in zona si, pe de alta parte, multitudinii formelor de turism ce pot fi practicate si care atrag mai multe tipuri de turisti. Cea mai mare solicitare se inregistreaza in sezonul de vara, intre 10 iulie si 1 septembrie si in sezonul de iarna, intre 20 decembrie si 31 ianuarie. In functie de intensitatea cererii si deci a gradului de ocupare a capacitatilor de cazare se mai disting: un sezon intermediar: luna februarie, 15mai-10 iulie, 10 septembrie-31 octombrie si un extrasezon: lunile martie, aplilie, noiembrie si 1-20 decembrie. 5.1.1. Sosir il e tur istice
In privinta sosirilor turistice evolutia acestora nu este una constanta, prezentand variatii importante de-a lungul ultimilor ani.
Fig nr.5.1: Evolutia sosirilor turistice intre anii 1999 – 2009.
Cel mai mare numar de turisti, in ceea ce priveste sosirile turistice in perioada anilor 19992009, s-a inregistrat in anul 2001 respectiv 202.687 turisti iar cea mai mica valoare in anul 2008 cu un numar de 148.824 turisti (fig nr.54). Dupa anul 2008 numarul acestora a inregistrat o crestere continua astfel ca in ultimul an pentru care am obtinut date (2009), numarul sosirilor turistice a fost de 191.269 turisti. Aceasta crestere lenta dar constanta a numarului de turisti sositi
- 73 -
se datoreaza in principal cresterii numarului de locuri de cazare si a unor activitati turistice ce
atrag tot mai multi turisti (ex: Festivalul “Sinaia forever”). 5.1.2.
I nnoptari le tur istice
Numarul de innoptari in structurile turistice din acest sector al Vaii Prahovei in anul 2009 era de 476.487 innoptari din care 90.627 reprezentau turisti straini si 385.860 fiind realizate de turistii romani. Total
Hoteluri Hoteluri
476487 326433
Mote- Pensiuni Vile
tratament luri
urbane
84476
4801
20140
4019
0
80457
4801
Cabane Tabere Campin- Hoselevi
guri
teluri
30742 5542
2544
25
1783
2049
1371
12
0
0
36
18091
29371
5530
2544
25
1747
Total innoptari Innoptari 90627
83140
turisti straini Innoptari 385860 243293 turisti romani Tabel nr.5.1 : Innoptarile turistice in anul 2009 pe tipuri de unitati de cazare.
Cel mai mare numar de innoptari turistice se inregistreaza in hoteluri: 326.433 innoptari, urmate de hotelurile de tratament (84476 innoptari) si pensiunile urbane (20140 innoptari). La capatul opus se situeaza campingurile cu doar 25 de innoptari si hostelurile cu 1783 innoptari (tabel nr.7). Aceasta situatie foarte diferita de la un tip de unitate de cazare la alta, se datoreaza, in principal, capacitatilor diferite de cazare precum si gradului de confort pe care fiecare dintre acestea il ofera.
- 74 -
Fig nr.5.2: Innoptari turisti romani pe tipuri de unitati de cazare.
Turistii romani prefera pentru innoptari hotelurile, dar nu intr-un procent atat de mare precum turistii straini. Urmatoarele unitati de cazare preferate de turistii romani sunt hotelurile de tratament si vilele (fig nr.55). Pensiunile urbane sunt de asemenea utilizate de turistii romani pentru innoptarile in aceasta zona, iar in mai mica masura acestia utilizeaza si cabanele. Printre unitatile de cazare care sunt folosite de turistii romani se mai numara si pensiunile urbane, campingurile si taberele de elevi dar intr-o masura mai mica datorita capacitatii reduse de cazare dar si gradului de confort mai scazut.
Fig nr.5.3: Innoptari turisti straini pe tipuri de unitati de cazare.
Turistii straini, in ceea ce priveste innoptarile, prefera intr-un procent mai mare decat turistii romani sa innopteze in hoteluri (fig nr.56). Urmatoarea categorie preferata este cea a hotelurilor de tratament. Spre deosebire de turistii romani acestia nu utilizeaza campingurile pentru innoptare si nici taberele de elevi, ceea ce era si de asteptat. Cea mai mare solicitare a unitatilor de cazare se inregistreaza in sezonul de vara, intre 10 iulie si 1 septembrie si in sezonul de iarna, intre 20 decembrie si 31 ianuarie. - 75 -
5.1.3.
Du r ata medie a seju r ul ui
Durata medie a sejurului se calculeaza dupa formula: S = numar zile – turist (N z t) / numar turisti (Nt)
An
Durata medie sejur (zile)
2001
2,28
2008
2,98
2003
2,57
2004
2,56
2008
2,58
2008
2,58
Tabel nr.5.2: Durata medie de sejur intre anii 2001-2008.
La nivelul anului 2004, durata medie a sejurului a avut valoare de 2,56 zile fiind diferita in functie de nationalitatea turistilor astfel ca in cazul turistilor romani sejurul mediu era de 2,4 zile iar in ceea ce priveste turistii straini sejurul mediu era de 2,85 zile. Durata medie a sejurului difera si de la un tip de unitate de cazare la alta astfel incat in cazul hotelurilor acesta are valoarea de 2,3 zile cu o valoare de 2,9 zile pentru turistii romani cazati aici si de 2,1 zile pentru turistii straini. Turistii cazati in hotelurile de tratament au un sejur mediu de 3,53 zile, cu diferentieri astfel: turistii romani 3,6 zile si turistii straini 2,35 zile. In perioada analizata, durata medie a sejurului in acest sector din Valea Prahovei a avut o evolutie oscilanta (tabel nr.8). In 2008 a crescut la 2,96 zile, fata de 2,28 zile in 2001, insa in anii urmatori a scazut sau s-a metinut la un nivel scazut. Durata medie a sejurului este mica, aproximativ 3 zile. Acest lucru se datoreaza faptului ca, in general, pe Valea Prahovei este practicat turismul de weekend. 5.1.4.
Nu maru l mediu zil ni c de vizi tatori
Fig nr.5.4: Evolutia numarului mediu zilnic de vizitatori.
- 76 -
In figura nr.57 se observa ca in intervalul anilor 2004 – 2009 numarul mediu zilnic de vizitatori a inregistrat o crestere continua ajungand de la 469 turisti pe zi in anul 2004 la un numar de 524 turisti pe zi in anul 2009 dar, numarul mediu zilnic de turisti straini a scazut in fiecare an ajungand de la 104 turisti straini intr-o zi in anul 2004 la 86 de turisti straini intr-o zi la nivelul anului 2009. Cresterile inregistrate in cazul numarului mediu zilnic de vizitatori se datoreaza in parte redeschiderii lor si reamenajarii unor partii dar si numeroaselor actiuni cu scop turistic din ce in ce mai variate si mai numeroase. 5.1.5.
Coefi cientu l de uti l izare al capacit atii de pri mi r e tur istica
Gradul de ocupare a capacitatilor de cazare variaza in functie de sezonalitatea manifestata prin tipurile de turism practicate. In aceasta zona datorita tipurilor variate de turism practicabile dar si climatului favorabil, utilizarea unitatilor de cazare turistica se realizeaza in fiecare anotimp cu unele diferentieri insa. Cea mai mare solicitare se inregistreaza in sezonul de vara, intre 10 iulie si 1 septembrie si in sezonul de iarna, intre 20 decembrie si 31 ianuarie; un sezon intermediar – luna februarie, 15mai – 10 iulie, 10 septembrie – 31 octombrie si un extrasezon: lunile martie, aplilie, noiembrie si 1 – 20 decembrie. In ceea ce priveste media anuala a gradului de utilizare a capacitatii de primire turistica aceasta avea o valoare de 36.3% in anul 2008 iar la nivelul anului 2009 a fost mai scazuta ( 34.2%). Aceasta evolutie nu este cauzata de scaderea numarului de turisti ci, mai degraba, de cresterea numarului de unitati de cazare si implicit a locurilor de cazare. 5.1.6.
Str uctur a tur istica dupa nati onali tate
Pentru analizarea acestui aspect nu exista date oficiale la Directia Judeteana de Statistica Prahova sau la alte institutii acreditate insa, turistii straini vin cu predilectie din tari ca: Regatul Unit al Marii Britanii, Israel, Germania, Franta, Italia, Turcia, Ungaria, Cehia, Slovacia. Cum este normal, ceea mai mare parte a turistilor sunt romani, iar cel mai mare numar de turisti romani vin din orase precum Bucuresti si Ploiesti, in special la sfarsit de saptamana, pentru a petrece cateva zile in natura.
5.2.
Tipuri si forme de turism practicate
Pe Valea Prahovei sunt situate numeroase statiuni turistice a caror principala atractie turistica o reprezinta posibilitatea practicarii sporturilor de iarna. In arealul care reprezinta subiectul analizat in aceasta lucrare, cea mai importanta statiune turistica este Sinaia, care detine numeroase partii pentru schi dar si un numar mare de amenajari in acest scop. De asemenea, pe - 77 -
timp de vara statiunea montana este solicitata pentru atractiile naturale, conditiile climaterice, pentru odihna, tratament si nu in ultimul rand pentru practicare drumetiilor. Poiana Tapului este de asemenea statiune turistica dar care nu detine insa partie de schi dar totusi este vizitata de numerosi turisti si apreciata pentru peisajele montane deosebite. Datorita unitatilor de relief accesibile turistilor, a climatului favorabil, a numeroaselor obiective turistice dar si potentialului turistic diversificat, acest sector al Vaii Prahovei ofera posibilitatea practicarii unor numeroase si variate tipuri si forme de turism. Turismul montan de recreere si agrement.
Turismul de recreere valorifica, in primul rand, insusirile estetice ale fondului turistic apartinand cadrului natural. Acest tip de turism antreneaza cel mai mare numar de persoane, ponderea decisiva a participantilor recrutandu-se din randul populatiei urbane de toate varstele, in vreme ce populatia rurala participa in procente minime. In general, predomina turismul de scurta si medie durata, echivalent week-end-ului sau unei fractiuni din concediul de odihna, care utilizeaza dotari specifice, (piscine, terenuri de sport, discoteci, pub-uri,etc). Turismul pentru sporturi de iarna
Practicarea acestei forme de turism este favorizata de dotarile caracteristice existente intre statiune si zona montana inalta, precum si de infrastructura specifica, tehnica, formata din mijloace de transport pe cablu si partii amenajate. Ponderea turistilor veniti pentru practicarea acestui tip de turism este de 50-75%, iar numarul celor de pe partii se dubleaza la sfarsitul fiecarei saptamani. Sporturile de iarna sunt sprijinite prin servicii complementare deosebit de profitabile pentru economia orasului (scoli pentru schi, inchirieri de materiale sportive). Turismul itinerant montan
Este legat de zona montana la peste 2000 de metri, fiind dependent de cai de acces de o factura aparte (poteci turistice, drumuri forestiere), precum si de factori naturali morfopeisagistici ce atrag o categorie relativ restransa de iubitori ai muntelui. Punctele nodale in desfasurarea drumetiei montane sunt cabanele amplasate in pozitii favorabile, alese atat din punct de vedere al accesului, cat si din punct de vedere al amplasarii in apropierea obiectivelor turistice importante. Alpinismul este o forma exclusiv sportiva a turismului montan, practicat de o categorie restransa de persoane cu aptitudini fizice deosebite si antrenate special pentru aceasta. Versantii estici si partial cel nord-estic al Bucegilor, prin caracteristicile lor deosebite, reprezinta domeniul cel mai important pentru practicarea alpinismului. - 78 -
In Bucegi exista peste 60 de trasee: Jepii Mari-5 trasee, Caraiman-25 tarsee, Costila-26 trasee, Moraru- 10 si Bucsoiu- 7 trasee. Turismul curativ
In Sinaia s-au valorificat inca din secolul trecut factori de cura de o deosebita importanta: climatul subalpin puternic ionizat, actiunea specifica de sedare pe fondul unei presiuni atmosferice scazute, lipsa vanturilor puternice si a variatiilor mari de temperatura, aeroionizarea puternica asigurata de versantii padurosi. Nu in ultimul rand, s-au valorificat apele minerale existente in zona (in special cele de pe valea Cainelui) care erau folosite inca de la inceputul secolului al VIII-lea. Apele minerale din Sinaia au o compozitie asemanatoare cu apele minerale Evian si pot fi folosite si in tratarea anumitor cazuri de reumatism. In Sinaia functioneaza, in prezent, doua baze de tratament balnear: una in cadrul Policlinicii Balneare a Hotelui Paltinis (fostul Hotel al Bailor) iar o alta la Hotelul Mara. Amintim bai cu plante medicinale, bai carbogazoase, bai cu esente de brad, saline, ionizari, raze ultrascurte, raze infrarosii, ultrasunetoterapie, ultraviolete si masaje etc. Turismul cultural
Turismul cultural sau de vizitare se desfasoara mai ales cu mijloace automobilistice si are ca motivatie existenta unor obiective turistice de provenienta antropica cu caracter original si chiar uneori cu valoare de unicat, concentrate in arealul statiunii Sinaia: Castelul Peles, Manastirea Sinaia, in localitatea Posada : Muzeul cinegetic Posada, etc. Eficienta sa economica este cea mai redusa dintre toate tipurile de turism amintite. Fenomenul se explica prin caracterul itinerant de mare mobilitate si care este reflectat de numarul mare de persoane implicate, comparativ cu numarul relativ restrans de nopti de cazare inregistrate de catre acestea. Turismul polivalent
Intruneste atributele rezultate prin asocierea recrearii cu refacerea fizica si psihica de ordin curativ, sau ale recrearii cu informarea si culturalizarea, etc. De altfel, nici unul dintre tipurile de turism descrise anterior nu este pur. In cadrul turismului polivalent includem si turismul profesional, practicat ocazional si intermitent de catre o categorie de persoane antrenate in activitati economice sau sociale (oameni de stiinta, oameni de afaceri, medici, persoane aflate la studii, sportivi) in alte locuri decat cele de resedinta. Acest tip de turism cunoaste in Sinaia si in imprejurimile acesteia o deosebit de mare frecventa in ultimii 10 ani. Turismul de sfarsit de saptamana
- 79 -
Se poate observa o concentrare tot mai pronuntata a resedintelor secundare (vile de vacanta) in perimetrul localitatii, fapt influentat de capitala tarii, Bucuresti, care genereaza cele mai puternice miscari de turisti in cadrul turismului de week-end. Desi destinatiile lor pot fi multiple nu putem nega ca directia predilecta a acestora ramane Valea superioara a Prahovei si in special Sinaia, ca fiind o destinatie cu traditie a clasei superioare, a aristocratiei romanesti de-a lungul timpului. Aliniamentul urban Bucuresti-Ploiesti genereaza o miscare dezvoltata liniar, cu caracter cumulativ pana la Sinaia de unde, treptat, se produc decantari a unei parti din masa de solicitanti, catre obiectivele alese, coloana terminandu-se la Poiana Brasov. Aceste noi «cartiere de vile» ilustreaza fenomenul de « neoantropizare » a regiunilor mai slab populate in arealul montan, unde prezenta omului se facea simtita doar sezonier. Turismul individual sau pe cont propriu
Turismul individual sau pe cont propriu reprezinta o forma de turism care gaseste in statiunile de pe Valea Prahovei conditii dintre cele mai prielnice. Turistii vor gasi, deopotriva, interesante elemente de atractie, o baza materiala adecvata si conditii dintre cele mai optime de petrecere a timpului. Turismul organiat si semiorganizat
Pentru asigurarea unor servicii de calitate isi unesc eforturile agentiile de turism, comisia de turism la nivelul orasului, unitati de cazare si alimentatie publica, etc. precum si firmele particulare si pensiunile familiale. Turismul de grup se caracterizeaza prin neimplicarea turistilor in planificarea si organizarea actului recreativ, ceea ce sporeste comoditatea. Turistii beneficiaza de tarife mai reduse de ordin social. Aceasta forma de turism antreneaza categorii diverse ale populatiei, cu cerinte mai modeste fata de oferta turistica, asigura desfasurarea continua a activitatilor turistice reducand perioadele de minima solicitare a infrastructurii. In aceasta zona remarcam predilectia turismului de grup practicat de elevi si studenti, statiunea dispunand de o baza tehnico-materiala specifica acestei categoriide turisti. Turismul de afaceri si congrese
Acest tip de turism care include team-building-urile, calatoriile de afaceri, participarile la programe de training, a cunoscut in anul ce a trecut o crestere semnificativa. Turismul de afaceri in aceasta zona se concentreaza in principal in statiunea Sinaia; principala cauza pentru aceasta situatie fiind dotarile existente care permit desfaurarea activitatilor de acest gen. Principala unitate in care se desfasoara conferinte de afaceri este Cazinoul Sinaia care are numeroase sali cu capacitati diferite, dar si hotelurile din statiune detin sali de conferinta. - 80 -
CONCLUZII ȘI MASURI DE DINAMIZARE A TURISMULUI ÎN STAŢIUNEA SINAIA Analiza S.W.O.T. pentru staţiunea turistică Sinaia şi împrejurimi Strengths (puncte forte)
Punctele forte ale potentialului turistic din Valea Prahovei sunt reprezentate de resursele turistice naturale, precum si de cele antropice. Resursele turistice naturale constau in: Relieful variat care determina prezenta numeroaselor obiective turistice naturale: domenii schiabile, trasee pentru drumetii si alpinism, chei si vai, cascade; Climatul temperat-continental cu influente montane este favorabil dezvoltarii turismului montan, balnear, datorita conditiilor optime practicarii sporturilor de iarna, drumetiilor, curelor balneo-climaterice; Existenta a numeroase rezervatii naturale, precum si a unui parc natural (Bucegi), stimuleaza turismul; Hidrografia: numeroasele si variatele ape curgatoare sunt folosite pentru agrement si balneo-turism; Existenta unei vegetatii variate si a unei faune bogate si diverse are ca efect dezvoltarea turismului profesional si stiintific datorita valorii lor. Pe langa speciile obisnuite exista si specii declarate monumente ale naturii. Fauna are valoare estetica, recreativ-cinegetica si stiintifica. Alte puncte forte ale turismului din aceast sector al Vaii Prahovei sunt reprezentate de reamenajarea Hotelului Cota 1400 si a cabanei turistice Cuibul Dorului care dau turistilor posibilitatea de a se afla in mijlocul naturii beneficiind in acelasi timp si de un confort sporit (apa calda, caldura, televizor in camera, piscina, sala de fitness, sauna etc.). Resursele turistice antropice sunt reprezentate de: Echipamentele turistice; Unitati de cazare existente in toate zonele turistice. Reamenajarea unitatilor de cazare din ultimii ani a generat o crestere a numarului de turisti. Mijloacele de transport turistic. Dezvoltarea mijloacelor de transport turistic a stimulat dezvoltarea turismului si, totodata, a permis accesul in anumite zone. Structurile de agrement. Serviciile de agrement dau posibilitatea turistilor sa-si petreaca timpul liber intr-un mod cat mai placut. Agrementul constituie astazi motivatia oamenilor de a calatori pentru a practica diverse sporturi, pentru a se relaxa si distra. Existenta turistilor romani, cat si a celor straini. Consumul turistic are efecte economice pozitive atat pentru organizatorii de calatorii, pentru dezvoltarea turismului, pentru - 81 -
veniturile populatiei locale, cat si pentru dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei cu care turismul intra in contact. Weakness (puncte slabe)
Punctele slabe ale turismului din acest sector al Vaii Prahovei sunt: Lipsa promovarii turismului si a informatiilor legate de anumite zone turistice poate genera pierderea potentialilor clienti care aleg alte destinatii pentru a-si petrece vacanta; Lipsa investitiilor si a preocuparii in ceea ce priveste anumite zone turistice (exemplu: localitatile Posada si Poiana Tapului) care sunt mai putin promovate din punct de vedre turistic in comparatie cu statiunea Sinaia; Nivelul de degradare in care se afla echipamentele turistice; Existenta unui numar mare de structuri de primire in principalele zone turistice si a unui numar foarte mic in zonele mai putin promovate; Caile de acces si mijloacele de transport turistic slab dezvoltate. Inexistenta unor drumuri care sa dea turistilor siguranta in ceea ce priveste calatoria; Numarul redus al mijloacelor de transport pe cablu si lipsa modernizarii lor; Existenta unui numar mic structuri de agrement si nediversificate; Numarul mic de turisti in structurile de primire in raport cu capacitatea de cazare existenta; Valorificarea redusa a potentialului turistic; Calitatea slaba a serviciilor; Poluarea. Opportunities (oportunitati)
Oportunitatile sunt reprezentate de posibilitatile de valorificare a potentialului turistic intr-o anumita zona. In Valea Prahovei intalnim nenumarate oportunitati, printre care: Reabilitarea drumurilor incepand cu cele principale si terminand cu cele auxiliare (drumuri forestiere). Deoarece Valea Prahovei reprezinta un important punct de acces spre traseele montane, se considera importanta reconditionarea traseelor si a marcajelor (care se gasesc intr-o stare foarte proasta, in unele locuri fiind chiar inexistente). De asemenea, ar putea fi imbunatatite conditiile de cazare din majoritatea cabanelor turistice. Reconditionarea instalatiilor de transport pe cablu. Extinderea lantului de statiuni montane din Valea Prahovei, astfel incat sa cuprinda zonele mai putin promovate (de exemplu, localitatea Poiana Tapului). Reamenajarea partiilor din Sinaia asa incat sa se ridice la standarde internationale. - 82 -
Largirea gamei de servici oferite si atragerea turistilor in statiuni pe tot parcursul anului, prin organizarea de seminarii, cursuri de scurta durata, activitati de tratament, de cosmetica, de dieta. Dezvoltarea turismului de afaceri si reuniuni in statiunile turistice. Revigorarea turismului cultural itinerant pentru cunoasterea unor zone cu valoare turistica. Cresterea capacitatii de cazare la nivelul oraselor pentru a se dezvolta turismul de afaceri, turismul de reuniuni si congrese. Modernizarea mijloacelor de transport turistic si diversificarea serviciilor oferite in timpul calatoriei. Aparitia si dezvoltarea unor produse turistice specifice zonei: turismul religios, ecologic, automobilistic, de echitatie, agroturismul. Conceperea unei strategii de diversificare a serviciilor turistice oferite de agentiile de turism, astfel incat sa fie atractive pentru fiecare turist, sa ofere alternative si posibilitati de petrecere a timpului liber in orice imprejurare si la orice ora din zi. Ridicarea calitatii serviciilor prestate de resursa umana din turism. Cresterea sectorului privat din turism. Dezvoltarea unor produse turistice noi la nivel international, bazate pe valori turistice culturale si naturale, incluzand activitati speciale si calatorii individuale. Dezvoltarea unor centre turistice in locuri istorice si zone montane, ca puncte de popas in circuite sau ca baza pentru circuite. Cazarea turistilor in structuri de primire pitoresti, de buna calitate, care sa reflecte arhitectura si cultura locala. Threats (riscuri)
Amenintarile sunt reprezentate de riscurile care apar si care pot deveni puncte slabe ale turismului intr-o anumita zona. Pe Valea Prahovei, acestea sunt reprezentate de urmatoarele: Poluarea solului, a apelor si a aerului; Lipsa unor organisme special infiintate pentru reamenajarea si permanenta verificare a itinerariilor turistice; Vechimea si starea de uzura a unora dintre mijloacele de transport pe cablu; Infiintarea unor structuri de primire turistica ultramoderne in zone putin populate ameninta buna functionare a cabanelor, campingurilor si casutelor turistice din zonele respective; Preturile ridicate in raport cu serviciile oferite; - 83 -
Serviciile slabe de catering, cu precadere lipsa unui personal calificat in unitatile de alimentatie;
Lipsa unor programe de promovare a turismului pe Valea Prahovei.
Posibilitati de dezvoltare si propuneri de optimizare a activitatilor de turism Culoarul Prahovei este o zona cu un bogat potential turistic, valorificat in proportii rezonabile dar care mai suporta imbunatatiri. Pentru dezvoltarea turismului in zona, este necesara in primul rand, imbunatatirea infrastructurii turistice. De asemenea, ar putea fi valorificat mai bine potentialul natural in special in localitatile Posada si Poiana Tapului. Dezvoltarea infrastructurii prin imbunatatirea si modernizarea transportului feroviar si a cailor de comunicatii rutiere care asigura legatura acestui areal cu tara si cu exteriorul, aceasta pentru a asigura turistilor siguranta, confort cat mai ridicat si conditii de deplasare agreabile. Trebuie urmarita dezvoltarea bazei tehnico-materiala existente care trebuie adaptata la standardele cererii, mai ales in localitatile din imprejurimile Sinaiei, atat pr in cresterea capacitatii de cazare cat si prin imbunatatirea conditiilor oferite de acestea. De asemenea, trebuie urmarita diversificarea serviciilor oferite turistilor. Dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiale se poate realiza prin: - extinderea si modernizarea cailor de acces ; - marirea capacitatii de cazare in apropierea obiectivelor turistice prin orientarea investitiilor pentru construirea hotelurilor familiale cu dotari medii sau a unor gospodarii taranesti pentru cazarea turistilor (impulsionarea turismului rural in localitatile de acest tip); - Programe pentru dezvoltarea si modernizarea bazei turistice: - Organizarea serviciilor „Salvamont“ care vor coordona actiunile de prevenire a accidentelor montane si de salvare a persoanelor accidentate; - Refacerea partiei de bob si sanie din Sinaia; - Realizarea unor trasee turistice cu caracter cultural-istoric; - Reabilitarea zonelor, monumentelor, cladirilor de interes turistic; - Sustinerea initiativei private in crearea si dezvoltarea de unitati turistice cu servicii la standarde internationale; - Amenajarea zonelor cu potential cinegetic, etnografic, cultural si ambiental; - Atragerea unui numar sporit de turisti prin actiuni promotionale in tara si strainatate; - Modernizarea infrastructurii rutiere;
- 84 -
- Infrastructura de comunicatii, de promovare si informare turistica in timp real pe Internet si TV cu privire la partiile de schi din Valea Prahovei; - Infiintarea unitatilor agroturistice finantate din fondul SAPARD; - Refacerea drumurilor de pe Valea Prahovei, constructia unui pod de 28 m lungime – Valea Alba; - Organizarea unor manifestari cultural-artistice de presigiu, cum ar fi Colocviul Dramaturgiei Romanesti – Sinaia; - Repararea bazelor sportive existente, precum si amenajarea unor baze noi in Sinaia. - Dezvoltarea unor forme noi de turism: bungee-jumping, parapanta, mountain-bike si a unor servicii auxiliare precum si a infiintarea unor centre adecvat utilate pentru practicarea acestora. Constructia Centrului Multifunctional de Agrement in zona Tavernei Sarbului este de asemenea un proiect ce ar aduce imbunatatiri activitatilor din domeniul turismului. In zona Centrului ar urma sa se construiasca vile, restaurante, hoteluri, adica un fel de cartier turistic. Astefl, ideea ca Sinaia sa devina statiunea celor 4 anotimpuri, din punct de vedere turistic nemaiexistand un sezon mort pe Valea superioara a Prahovei ar putea fi pusa in practica. In ceea ce priveste resursele naturale ale zonei, acestea ar putea fi mai bine exploatate in scopuri turistice, spre exemplu resursele hidro-minerale aflate pe Valea Rea, Valea Cainelui, Valea Gagului sau pe Calea Moroieni din punctul Valea Seaca unde apele bicarbonatate, sulfuroase, oligominerale ar contribui la dezvoltarea turismului curativ care in momentul de fata este slab dezvoltat avand in vedere varietatea si multitudinea resurselor existente in acest areal. Tot pe baza potentialului natural (fauna, hidrografia) se pot dezvolta turismul cinegetic si pescuitul, activitati care in prezent sunt desfasurate doar la nivel individual. Lipsa unor locuri amenajate pentru popas sau instalarea cortului duce la deteriorarea peisajului datorita numeroaselor reziduri lasate de catre turisti (in poienile de pe Calea Moroieni si Calea Codrului, aproape de cabane, etc.). Astfel de locuri ar putea fi localizate mai ales de-a lungul cailor de acces cu un mare aflux de turisti in cartierul Furnica (pe noul drum al Cotei), in cartierul Cumpatu sau Platoul Izvor dar si pe malul stang al Prahovei in dreptul localitatii Poiana Tapului. Realizarea politicilor care sa duca la dezvoltarea turismului are, la randul ei la baza programe referitoare la produsul turistic, la principalele destinatii turistice din Valea Prahovei. Astfel, se au in vedere: - Reinvestitiile si modernizarea unitatilor de cazare; - Diversificarea ofertei turistice de sporturi, recreere, distractie; - Marirea animatiei din zonele turistice; - 85 -
- Descoperirea, amenajarea si reamenajarea unor obiective turistice istorice si culturale; - Dezvoltarea circuitelor turistice, precum si a excursiilor de o zi; - Dezvoltarea serviciilor turistice la nivel international; - Promovarea unei imagini favorabile in ceea ce priveste statiunile din judet; - Cresterea calitatii amenajarilor turistice; - Modernizarea treptata a produsului turistic intr-un cadru planificat si coordonat, la standarde inalte; - Asigurarea unui turism cu specific care sa reflecte trasaturile locale; - Dezvoltarea turismului oriunde exista un potential turistic. Sinaia este de mult timp o destinatie turistica importanta la nivel national si chiar international atragand un numar relativ mare de turitti, iar modalitatea de primire a turistilor in aceasta localitate poate fi un exemplu pentru localitatile vecine precum Poiana Tapului si Posada, ce dispun de resurse proprii asemanatoare.
Promovarea si publicitatea turismului din Valea Prahovei Dupa anul 1990, eforturile pentru promovarea turismului pe Valea Prahovei au fost destul de reduse, cele mai multe promovand Sinaia, fara a aminti de atractiile din localitatile vecine: Posada, Poiana Tapului. Valea Prahovei dispune de un potential turistic valoros, de o oferta turistica atractiva pentru turistii dornici sa practice aproape orice forma de turism. In ultimii ani, Consiliul Judetean Prahova alaturi de Consiliile Locale si cativa investitori au facut eforturi pentru reconsiderarea locului turismului. Promovarea turismului in zona se poate realiza prin diferite modalitati precum: - publicarea in reviste de specialitate (turism, arhitectura, istorie, etc.) a articolelor menite sa atraga potentiali turisti. - publicarea unei brosuri cu programul anual al activitatilor culturale si artistice organizate in regiune. - publicarea ghidurilor, pliantelor si a vederilor cu informatii referitoare la oferta regiunii. - promovarea unei politici de preturi si tarife atractive: elasticitate mai mare in functie de sezon, categoria de clienti, pachetul de servicii oferite, nivelul oferit de concurenta, care sa atraga turisti si in extrasezoanele inregistrate in prezent. - organizarea unor simpozioane, intruniri, contractari, in special in extrasezon. - intensificarea legaturilor cu comisiile judetene pentru turism de masa, cu centrele universitare, asociatiile de turism. - 86 -
- promovarea ofertei turistice pe piata externa prin participarea la targuri internationale de turism. Valea Prahovei superioare tinde sa devina, in totalitatea sa, o microregiune turistica prin tendinta de unire a nucleelor initiale de habitat, apartinand vechilor statiuni, printre care si Sinaia, ca urmare a construirii de case de vacanta in ultimii ani. Recunoscand valoarea turistica a Vaii Prahovei, G.Valsan scria despre aceasta ca reprezinta cazul cel mai impresionant de evolutie a civilizatiei dintr-o vale situata in unitatile montane ale Romaniei. De la nivelul anilor 1950, cand aceasta se prezenta ca o vagauna salbatica, locuita numai de cativa calugari si tranzitata de calatorii ce mergeau dinspre Muntenia spre Brasov si Transilvania, Valea Prahovei devine astazi una din cele mai luxoase statiuni de civilizatie din Europa.
Concluzii Lucrarea de fata a incercat sa surprinda aspecte esentiale ale problemelor ridicate de continua interactiune dintre componentele mediului geografic si modul de valorificare al acestuia in cadrul activitatilor turistice din regiune. In urma realizarii lucrarii „Potentialul turistic si valorificarea acestuia pe Valea Prahovei intre localitatile Posada si Poiana Tapului“ , am constatat ca turismul din Valea Prahovei este un
sector al economiei in curs de dezvoltare. Aceasta zona dispune de un numar impresionant de resurse turistice, naturale si antropice, care din pacate nu sunt valorificate la potentialul lor real. De asemenea, se poate observa ca exista o intreaga serie de proiecte concepute pentru imbunatatirea imaginii zonei dar si pentru atragerea unui numar cat mai mare de turisti. Resursele turistice antropice sunt reprezentative in regiune, existand numeroase obiective de acest gen care se gasesc intr-o stare destul de buna. Un impact major asupra activitatilor turistice il va avea construirea autostrazii Bucuresti – Brasov care va afecta nu numai aspectul general al regiunii, ci si durabilitatea si rezistenta fizica a constructiilor importante din punct de vedere turistic din regiune. Baza tehnico-materiala a intrat intr-un proces de renovare si modernizare in perioada 2001-2004, fiind construite noi structuri de primire turistica dar si renovate unele din cele existente din anii anteriori. Unitatile de agrement si instalatiile de transport pe cablu au fost reamenajate sau sunt in curs de reamenajare, totodata existand si proiecte pentru realizarea unora noi. In ceea ce priveste numarul de turisti sositi in unitatile de cazare in raport cu capacitatea de primire, putem spune ca exista o neconcordanta, numarul turistilor fiind mai mic decat oferta de cazare. Prin investitiile facute si proiectele derulate, autoritatile incearca sa combata acest - 87 -
fenomen, mizand pe atragerea turistilor intr-un numar foarte mare in viitorul apropiat. Numarul innoptarilor in structurile de primire din Valea Prahovei este relativ redus, fapt ce determina si scaderea duratei sejurului. Din acest motiv, se are in vedere ieftinirea ofertelor turistice si totodata prelungirea duratei sejururilor. Dimensiunile cailor de comunicatie reprezinta un element favorabil datorita multitudinii legaturilor ce se realizeaza in prezent prin intermediul acestora intre localitatile din culoar si importante orase din Romania si chiar din Europa. In ultimii ani, au fost demarate proiecte care vizeaza dezvoltarea agroturismului si turismului montan si cultural, proiecte care sunt benefice pentru dezvoltarea turistica, dar si pentru dezvoltarea economica in special a localitatilor din imprejurimile localitatii Sinaia. Strategiile de dezvoltare alte turismului din Valea Prahovei se refera numai la anumite forme de turism. In cadrul acestora nu intalnim programe pentru sporturi extreme, cum ar fi: alpinismul, catararea sportiva, orientarea turistica. De aceea, tinerii prefera sa aleaga alte destinatii, ceea ce duce si la scaderea incasarilor. Ca o concluzie generala, se poate spune ca turismul din Valea Prahovei s-a dezvoltat in perioada 2001-2009, au fost relansate anumite zone si s-au demarat programe pentru o dezvoltare durabila a zonei. In viitor, printr-o mai buna punere in valoare a resurselor turistice din regiune ca o consecinta a unui management corespunzator, turismul poate constitui, in conditiile unei evolutii economice pozitive, una din variantele viabile pentru dezvoltarea regiunii.
- 88 -
BIBLIOGRAFIE
Buse, C. (1967), Manastirea Sinaia, Editura Meridiane, Bucuresti.
Candea, M., Erdeli, G., Simion, T., (2001), Romania – potential turistic si turism. Editura Universitatii din Bucuresti.
Constantinescu, R., Sfarlea, M., (1994), Monumente religioase. Biserici si manastiri celebre din Romania, Editis, Bucuresti.
Cristea, E., Dumitru N., (1978), Bucegi: turism-alpinism, Editura Sport-Turism, Bucuresti.
Cucu, V., Stefan, M., (1974), Romania, Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti.
Ielenicz, M., Comaescu L., (2009), Romania – potential turistic, Editura Universitara Bucuresti.
Lehrer, M. F. , (1967) Sinaia, Editura Meridiane, Bucuresti, 1967.
Moise, R. Ghica, (2001), Sinaia – perla Carpatilor , Ed. Romania de Maine, Bucuresti.
Moise, R. Ghica, (1989), Sinaia – mic indreptar turistic, Ed. Sport- Turism, Bucuresti.
Niculesu, G., (1984), Valea Prahovei, Editura Sport-Turism, Bucuresti.
Nistorescu, G., (1995), Din Plaiul Prahovei la Sinaia, Editura Arhimede, Bucuresti.
Noel Computers, (2000), Mica enciclopedie multimedia a orasului Sinaia, [resursa electronica], Ploiesti.
Niculescu, G., Velcea, I., (1979), Prahova – ghid turistic al judetului, Editura SportTurism, Bucuresti.
Pop, I., (1984), Manastirea Sinaia, Editata de Arhiepiscopia Bucurestilor.
Stancioiu, M., Breaza, M., (1989), Noul cantec al Prahovei, Editura Sport-Turism, Bucuresti.
Tufescu, V., (1974), Romania – natura, om, economie, Editura Stiintifica, Bucuresti.
Ujvari, I., (1972), Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti.
Velcea, I., Gheorghe Niculescu, „Ghid turistic al judetului Prahova“ , Editura SportTurism, Bucuresti, 1979.
Velcea, I., Velcea, V., (1965), Valea Prahovei, Editura Stiintifica, Bucuresti.
Vladutiu, I., (1973), Etnografia romaneasca, Intreprinderea Poligrafica Cluj.
*** (1995), Ghidurile turistice ale masivelor : Baiu, Bucegi,Editura Sport-Turism, Bucuresti.
- 89 -
