Sighișoara este situată aproximativ în centrul României în sudul județului Mureș. Este un oraș superb care ad ă postește o istorie de mii de ani, un oraș unde conviețuiesc în armonie mai multe naționalități. Populația municipiului Sighișoara se ridică la 28.102 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români(69,86%) români(69,86%),, principalele minorități sunt cele de maghiari (16,52%), rromi (5,23%) și germani (1,43%) Datorită arhitecturii sale remarcabile, a pozi ției dominante și a ambianței geografice, orașul a fost supranumit încă de la sfâr șitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". Transilvaniei".
Istoria Cetății Sighișoara Cetatea Sighișoara se înalță în mijlocul orașului modern, aflat mai jos, și pare să plutească deasupra acestuia. Istoria acestor meleaguri are
r ădăcini mult îndepărtate în timp. Sighișoara este opera constructivă a coloniștilor germani aduși în Transilvania pentru paza vechilor frontiere ale regatului maghiar. Descoperiri mai vechi sau mai noi arată că în subsolul dealului pe care se află actuala Cetate, există urme ale unor așezări și mecropole datând de la începutul epocii fierului. Pe vârful Dealul Școlii, unde se află acum Biserica din Deal, a existat încă din antichitatea preistorică o cetate de pământ cu șanțuri și valuri întărite cu palisade, amplificată de secui și distrusă de tătari, apoi demolată de sași pentru a face loc unei cetăți medievale de piatr ă cu rol de refugiu pentru așezarea de pe deal.
Locuitorii orașului medieval au fost de la început meseriași organizați în asociații (bresle).Cele mai multe bresle (15) și branșe (20) sunt precizate după anul 1400: cizmari, butnari, lăcătuși, strungari în lemn, fierari, blănari, țesători de pânză mănușari, pictori, rotari, aurari, croitori, etc. Așezările mai importante din Transilvania aveau dreptul la târguri să ptămânale. La Sighișoara târgul era miercurea, singura zi din să ptămână în care populația din sate avea dreptul să vină în oraș. La por țile Cetății păzeau halabardierii și existau tot felul de inscripții care atenționau asupra corectitudinii. Furtul, înșelătoria, greutățile false, vinderea de produse slabe calitativ, erau pedepsite pe loc. Vinovații erau închiși sau puși să călăr ească „‟măgarul de lemn‟‟, cu două greutăți mari legate de picioare. Sighișoara avea dreptul la trei mari târguri anuale, la care participau majoritatea orașelor din zonă. Așadar, atmosfera medievală și vechea ordine a breslelor bazată pe cinste și calitate s-a menținut la Sighișoara până târziu, când au apărut primele corporații și apoi fabricile, cu care vechiile bresle nu au mai putut concura, și au ieșit treptat din istorie.
Pentru locuitorii Sighi șoarei perioada cea mai grea a fost între anii 1601-1676, aproape un secol înc ărcat de calamit ăți naturale, r ăzboaie, jafuri, molime și incendii. În 1601, o armată secuiască reușește să pătrundă prin tr ădare în Cetate profitând de lipsa primarului. Secuii au alungat locuitorii, au schimbat temporar numele ora șului în Nemesvar, ocupând ora șul timp de un an dup ă care l-au păr ăsit lăsând în urma lor multe pagube. În 1612, a avut loc o alt ă încercare de ocupare a Cet ății. Un că pitan al principelui Bathory, împreună cu 600 de „‟haiduci‟‟ și-au f ăcut tabăra lângă Sighișoara cu inten ția de a intra în Cetate prin vicle șug. Dar de data aceasta toți cetățenii înarma ți s-au aflat la datorie și „‟haiducii‟‟ au renunțat și au plecat. Au urmat cutremure de p ământ (în anii 1559, 1604, 1648, 1651, 1684, 1701, 1738), molime (epidemie de cium ă) și incendii. Evenimentul cel mai dramatic din istoria ora șului r ămâne incendiul din 30 aprilie 1676, când în câteva ore datorit ă unui vânt puternic incendiul cuprinde Orașul de Jos, Cetatea și toate imprejurimile. Pagubele au fost uria șe și mulți locuitori au avut inten ția de a p ăr ăsi orașul definitiv. Ziua de 31 aprilie a devenit în evul mediu zi de rug ăciune la Sighi șoara. Au ars majoritatea caselor de lemn din Cetate și din Orașul de Jos, Biserica, mănăstiri și majoritatea turnurilor Cet ății, doar Biserica din Deal și 5 turnuri au scă pat.
Istoria orașului s-a derulat lent, urmând o perioad ă constructivă și pașnică, în care s-au produs importante modificări arhitecturale construite după ce un incendiu a distrus orașul.
Actuala înf ățișare a Cetății se datorează efortului de reconstrucție survenit după marele incendiu, când toate casele au fost reconstruite din c ăr ămidă și piatr ă, s-a modificat structura stradală a întregii Cet ăți, s-a schimbat acoperi șul Turnului cu Ceas, dându-i-se actuala înf ățișare. Istoria medievală a Sighișoarei se încheie la finalul sec. XIX-lea lăsându-ne moștenire acest oraș-muzeu, unic în Europa centrală și de sud-est.
Festivalul Sighișoara Medievală are mai multe sec țiuni și se desf ășoar ă pe parcursul mai multor zile și nopți atr ăgând vizitatori și spectatori atât din țar ă cât și din str ăinătate. Principalele sec țiuni ale festivalului medieval sunt : Teatru – se joacă piese scrise în perioada medieval ă sau piese ce au subiecte din această perioadă, jucate de trupe de amatori sau profesioni ști . Muzica - muzica medieval ă sau de inspira ție medieval ă, este interpretat ă de soliști vocali, instrumenti ști sau coruri. Dans – se organizeaza sesiuni de dans medieval sau modern , de inspiratie medievala Animație stradal ă – pe str ăduțele vechii cet ăți apar ca prin farmec trubaduri , astrologi, ghicitori, vr ă jitoare , soldați ce str ă juiesc por țile cetății, contribuind la întregirea atmosferei romantice de alt ă dată. Meșteșugari – meșteșugarii organizeaz ă expoziții cu vânzare pentru produsele realizate de ei din lemn, metal, sticl ă, ceramică, pânză, flori uscate. Aceștia expun și opere de art ă plastică: picturi, gravuri, grafic ă, icoane pictate pe lemn și sticlă.
Pe scene şi în pieţele din cetatea Sighişoarei au loc spectacole de dans şi muzică tradiţională şi contemporană, precum şi spectacole de poezie şi muzică folk. Opere de artă, obiecte meşteşugăreşti tradiţionale, cărti şi publicaţii, participarea comunităţilor albaneze, armeane, armene, bulgare, cehe, croate, evreieşti, grece, germane, italiene,
macedoneene, maghiare, poloneze, rrome, ruso-lipovene, rutene, sarbe, slovace, tatare, turce si ucrainene o varietate de culori şi obiceiuri rar întâlnite.
Turnul cu Ceas Unul din marile monumente ale Transilvaniei și în același timp simbol al Sighi șoarei, si expresie a orgoliului constructiv al sighi șorenilor, care se numeau pe ei în șiși "cei aspri, cei duri". Este turnul care protejeaz ă poarta principal ă a Cetății. În forma actual ă se prezintă ca o prism ă dreptunghiular ă cu ziduri masive (2,35m grosime la baz ă) cu patru niveluri și un balcon, având un acoperi ș în stil baroc. Împreun ă cu acoperi șul, Turnul cu Ceas, m ăsoar ă 64 m în ălțime. Cele patru turnule țe de la baza acoperi șului simbolizeaz ă autonomia judiciar ă a orașului. Până în 1556 primul etaj al turnului a fost sediul prim ăriei orașului. În trecut, intrarea în turn se realiza pe o scar ă mobilă care ducea pân ă la o mic ă galerie situat ă la primul etaj. Poarta de intrare de sub turn este format ă inițial din dou ă ganguri bol țite, unul pentru pietoni și altul pentru căruțe protejate de grilaje de fier și por ți ferecate. Gangul pentru pietoni a fost zidit și transformat în închisoare și camer ă de tortur ă pentru condamna ții la moarte din evul mediu. Figurinele vechi cu simboluri aduse de me șterul Kirchel, au ars în 1676, dar acela și mester a ref ăcut totul. Actualul mecanism a fost fabricat în Elve ția în 1906 și modernizat cu motor electric de me șterii Konradt, tat ăl și fiul. Printr-o inova ție a lor, ceasul reu șește să mai funcționeze încă trei ore dup ă întreruperea curentului electric. Turnul cu Ceas a fost transformat în muzeu din anul 1898.
Turnul Tăbăcarilor Următorul turn de pe latura de sud-est a Cetății este micul turn al tă băcarilor, o prismă de plan pătrat de dimensiuni reduse, prevăzută cu mici guri de tragere și cu un acoperiș într-o singur ă apă. Forma sa simplă îl recomand ă ca unul din cele mai vechi turnuri p ăstrate probabil din primul sistem de fortificații al orașului. Acestui turn i s-a alipit în 1631 Turnul Bărbierilor, mutat din zona în care se află acum Turnul Fierarilor. Ulterior acest turn a fost demolat.
Turnul Cositorarilor Situat la mică distanță de turnul Tă băcarilor, spre sud, acest turn are arhitectura cea mai expresivă. Înalt de 25 m are baza pătrată, partea mediană pentagonală, iar acoperișul hexagonal. Este prevăzut cu guri de tragere pentru arhebuze. În fața lui se află un frumos bastion de artilerie, construit în jurul anului 1583. Între Turnul Tă băcarilor și Turnul Cositorarilor s-a construit o interesantă galerie de tragere pentru pușcași, singura de acest fel în Cetate. Pe tencuiala Turnului Cositorarilor se mai pot vedea și astăzi urmele proiectilelor din trecutele asedii.
Turnul Fierarilor
Un turn de flancare, care proteja Biserica Mănăstirii în caz de asediu. Construit în 1631 de primarul M.Eisenburgher pentru a înlocui vechiul Turn al Bărbierilor. Este o construcție masivă de plan dreptunghiular adăugat zidului de incintă.
Turnul Măcelarilor Turnul dateaz ă din sec. al XVlea și a fost construit pe un plan octagonal și ulterior supraîn ălțat pe un plan hexagonal. În aceia și perioadă s-a construit și micul bastion de artilerie aflat în fa ța sa. Por țiunea de zid care coboar ă panta cuprinsă între Turnul Franghierilor și Turnul Măcelarilor, s-a p ăstrat intactă pe toată înălțimea sa, în a șa fel încât pot fi deslu șite fazele de construcție. Zidul a avut ini țial 45m și a fost prevăzut cu creneluri pentru tras cu arcul. În sec. XVI aceste creneluri au fost astupate și zidul a fost înălțat cu încă 3-4m și prevăzut cu guri de tragere înguste pentru arme de foc.
Turnul Frânghierilor
În colțul de nord-vest al platoului de sus se află unul dintre cele mai vechi turnuri, care a f ăcut parte probabil din vechea fortificație de refugiu, construit ă în sec. al XIII-lea. În epoca modern ă a fost transformat în locuin ța paznicului cimitirului.
Turnul Cojocarilor
De dimensiuni mult mai modeste, de plan pătrat cu acoperi ș piramidal de țiglă, datează probabil din sec. XIV. Între Turnul Măcelarilor și Turnul Cojocarilor se afl ă mica poartă numită"Torle".
Turnul Cizmarilor
Menționat în 1521, ref ăcut în 1650, modificat în manier ă barocă în 1681, el a fost prevăzut cu un bastion de artilerie pe latura de nord-est. Aflat în extremitatea de nord-vest a dealului cetății, acest turn pare să fi fost construit pe locul unuia mai vechi.
Turnul Dogarilor
Unul dintre cele mai vechi turnuri, a fost demolat în 1886, pentru a face loc actualului Palat Administrativ. Un turn-locuin ță cu elemente stilistice romanice, databile din sec. XIII.
Turnul Lăcătușilor
A fost demolat în 1894, când s-a construit actuala Biserică Catolică. Acest turn era contruit pe un plan romboidal și proteja vechea bisericu ță franciscană.
Turnul Croitorilor Puternica breasl ă a croitorilor a construit turnul care protejeaz ă cea de a doua poart ă de intrare în Cetate. Turnul este parcurs de două ganguri bolțite prevăzute în trecut cu grilaje de fier și por ți de stejar ferecate. Ini țial trebuie să fi fost mult mai înalt dar, în timpul incendiului din 1676, depozitul de pulbere a ora șului a f ăcut explozie distrugând turnul .
Turnul Țesătorilor Multă vreme acest turn a folosit ca închisoare militar ă. Demolat în 1858, materialul lui a fost folosit la pavarea Cet ății.
Turnul Aurarilor Turnul trebuie să fi fost unul dintre cele mai puternice, pe măsura breslei, se spune c ă partea lui superioar ă fusese ornamentată cu foiță de aur. Împreună cu Bastionul Castaldo, acest turn controla locul cel mai vulnerabil al Cetății. În 1809 turnul a fost lovit de tr ăznet și a ars. În 1863 a fost par țial demolat și transformat în sală de gimnastică, iar din 1935 a devenit capelă mortuar ă.
Biserica din Deal Este cel mai important monument religios din Cetate. Construc ția acestei biserici începe la mijlocul sec. al XVI-lea (1345) și continu ă cu intermiten țe până la 1525. Biserica suprapune și înglobeaz ă cele două construc ții mai vechi de pe platoul superior al dealului: o capel ă romanică și un donjon patrulater. Pusă sub patronajul Sf. Nicolae, biserica a fost pictat ă integral în interior și par țial în exterior. În 1776 s-a decis s ă se distrugă pictura veche cu condi ția de a se realiza copii exacte pe pergament. Din p ăcate aceste copii nu s-au mai păstrat. În schimb avem piese rare de scluptur ă și pictur ă religioasă: Amvonul sculptat, aghiazmatar din piatr ă, altarul poliptic al Sf. Martin și stranele de lemn sculptate. Cei 12 apostoli din tabl ă de argint au fost înlocui ți cu 4 evangheli ști sculpta ți în lemn în mărime natural ă.
