SCRISOAREA I –plan - 1881,în Convorbiri literare ; tema → romantică, meditaţie cu privire la condiţia
omului de geniu şi la fragilitatea condiţiei umane - relaţia om-univers este surprinsă din perspectivă: cosmică; satirică; elegiacă - omul: individ trecător; speţa efemeră; - omul de geniu este simbolizat prin bătrânul dascăl ! STRUCTURA COMPOZIŢIONALĂ - cinci tablouri simetrice simetrice, care au ca punct de referinţă planul cosmic sau planul terestru; - primul tablou " cadrul reveriei romantice; motive: luna; codrul; izvoarele; timpul → bivalent: ⇒ etern#lung-a timpului cărare”$ ⇒ efemer (“ceasornicul (“ceasornicul urmează”) " perspe perspecti ctiva va cosmic cosmică; ă; oc%iu oc%iull poetul poetului ui se subst substitu ituie ie oc%iul oc%iului ui univer universal sal;; medita meditaţie ţie asupr asupraa condiţ condiţiei iei um uman ane;e e;ega galita litatea tea în faţa faţa morţii; - tabloul al doilea " imaginea bătr&nului dascăl - portret romantic: ⇒ contrastul aparenţă'esenţă aparenţă'esenţă ⇒ comparaţia cu (tlas ⇒ reliefarea capacităţii spirituale meditaţie - tabloul al treilea " cosmogonia ⇒
haosul :
nemişcare ⇒ împerec%erea fantastică a absenţelor #anatomia obţinută prin prefi)are negativă$ ⇒ succesiunea succesiunea interogaţiilor retorice ⇒ geneza universului universulu i: ⇒ punctul de mişcare mişcare ⇒ satirizarea umanităţii#viaţa ca vis al morţii!$ ⇒ extincţia universului: ⇒ moartea soarelui ⇒ degradarea planetelor ⇒ revenirea la timpul etern tabloul al patrulea " satiră violentă la adresa societăţii contemporane " imaginea înmorm&ntării bătr&nului dascăl tabloul al cincilea " revenirea la imaginea cadrului iniţial - motive;luna; codrul; izvoarele; timpul # perspectiva cosmică $ ⇒
-
1
SCRISOAREA I *rimele patru Scrisori au apărut antum #între 1 februarie si 1 septembrie 1881$, iar ultima a apărut postum #18+$.ele cinci Scrisori sunt epistole literare, cu un puternic caracter satiric, care continuă tradiţia inaugurată în literatura romană de /rigore (le)andrescu, .ostac%e 0egruzzi, imitrie 2olintineanu, 3asile (lecsandri, şi 2ogdan *etriceicu 4aşdeu 5iecare dintre cele cinci Scrisori reprezintă o concentrare a resurselor satirice ale poetului, un v&rf al elanurilor romantice de tinereţe, apăr&nd in anii deplinei maturităţi 6itu 7aiorescu le va intitula Satire, integr&ndu-le in prima ediţie a Poeziilor eminesciene 6ematica celor cinci poeme aparţine romantismului, iar structura compoziţională şi procedeele artistice fundamentale ilustrează caracteristicile aceluiaşi curent Scrisoarea I , una dintre cele mai profunde meditaţii filozofice din literatura romană, dezvoltă tema romantică a condiţiei omului de geniu intr-o societate care îl izolează, condamn&ndu-l la mizerie şi anonimat Scrisoarea II reia problematica din Epigonii şi concentrează, la un nivel superior, concepţia poetului despre artă, satiriz&ndu-i pe contemporanii oportunişti şi ipocriţi acă în Scrisoarea I poetul îl raportează pe omul de geniu la societatea în care trăieşte, în Scrisoarea II el denunţă falsele valori în general Scrisoarea III , folosind antiteza dintre trecutul glorios si prezentul decăzut, denunţă şi condamnă ve%ement falsul patriotism, demagogia politică a contemporanilor, propun&nd un model de patriotism şi demnitate în persoana legendară a lui 7ircea cel 2ătr&n Scrisoarea IV şi Scrisoarea V se dezvoltă pe tema iubirii dealul eminescian de iubire sinceră, paradisiacă este pus în antiteză cu lipsa de sinceritate şi cu frivolitatea care degradează orice sentiment nobil Scrisoarea I a fost publicată în Convorbiri literare, la 1februarie 1881 9ste un poem filozofic, dar şi o satiră pe tema condiţiei geniului în societate, a destinului său însingurat şi nefericit 6ema, romantică, este de origine sc%open%aueriană 7i%ai 9minescu raportează condiţia umană la universalitate, evidenţiind aspectele specifice ale acesteia: efemeritate, fragilitate elaţia om-univers apare, în Scrisoarea I , în trei ipostaze: cosmică, satirică #sarcastică$ şi elegiacă *rimele părţi ale poemului trimit la relaţia om-univers maginea bătrânului dascăl !, simboliz&ndu-l pe omul de geniu, apare după imaginea de ansamblu a planului terestru, dominată de lumina lunii .osmogonia creează premisele satirei la adresa umanităţii mediocre n raport cu universul, oamenii comuni îşi croiesc criterii e)istenţiale şi valorice în funcţie de mecanismele instinctualităţii oarbe
>
Primul tablou este dominat de motivul lunii, învestită cu atributele feminităţii ideale: ?una varsă peste toate voluptoasa ei văpaie! 7editaţia atenuează legăturile cu prezentul, determin&nd evadarea intr-o lume a visului: 9a din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate ' e dureri, pe care insă le simţim ca-n vis pe toate! 6recerea de la persoana singular # @suflu! $ la persoana a -a singular # @.ăci perdelele-ntr-o parte c&nd le dai, şi în odaie= ! $ si la persoana plural # @e dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate=! $ marc%ează lărgirea cadrului meditaţiei #de la imaginea eu-lui, care este caracteristică liricii eminesciene, se trece la imaginea unui interlocutor ipotetic, prin impersonalizare şi la implicarea acestuia nemiAlocit in meditaţia poetică$ n acest prim tablou sunt introduse douB motive romantice foarte dragi poetului: motivul timpului bivalent: timpul individual Coar ceasornicul mBsoarB lunga timpului cBrareC si timpul universal, reprezentat prin motivul lunii: C9a din noaptea amintirii o vecie întreagB scoateC Dintagma lunga timpului cBrare subliniazB scurgerea neîntreruptB a vremii, iremediabila trecere, termenul cBrare imprim&nd originalitate imaginii .uvintele populare, cu rezonantB ar%aicB sau regionalB ostenite, sara, odaie, vBpaie, o vecie - ad&ncesc accentele maiestuase ale versurilor, Cîntruc%ipBri ale poeziei însesiC Tabloul al doilea , mult mai întins #EE de versuri$ realizează trecerea de la un plan la altul *rete)tul este luna .ontemplarea astrului este urmată de o invocaţie F @?ună, tu, stăp&n-a mării, pe a lumii boltă luneci ' Gi g&ndirilor d&nd viaţă suferinţelor întuneci! F şi de substituţia planului terestru cu cel cosmic: @7ii pustiuri sc&nteiază sub lumina ta fecioară, ' Gi c&ţi codri-ascund în umbra strălucire de izvoarăH! 5olosirea epitetului lumina=fecioară! # în cadrul căruia substantivul fecioară! a devenit, prin conversiune, adAectiv $ accentuează puritatea ideală a astrului nocturn Dubstituţia oc%iului uman cu oc%iul lunii conferă cosmicului perspectiva grandiosului: *este c&te mii de valuri stăp&nirea ta străbate, ' .&nd pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătateH! 7otivele romantice F codri, izvoare, pustiuri, valuri, mări F pot fi puse in relaţie cu motivul timpului bivalent din primul tablou: suger&nd eternitatea, elementele macrocomosului intră în relaţie cu lung-a timpului cărare!, într-un ritm lent, universal n antiteză cu timpul etern, timpul uman este efemer, măsurabil #ceasornicul urmează=!$ maginea poetică eminesciană poate fi pusă în relaţie cu o imagine poetică aparţin&nd lui ?ucian 2laga: @
instrument al acestei armonii n g&ndirea c%ineză, numărul reprezenta c%eia spre armonia cosmică, iar în filozofia lui Jant, numărul este unitatea care decurge din sinteza multiplului (v&nd în vedere aceste semnificaţii ale numărului, cel care le stăp&neşte este un om e)cepţional .adrul pe care îl construieste 9minescu este de la general la particular, de la panorama Iniversului p&nB la g&ndurile omului ?una guverneazB de la mii pustiuri, la codri, izvoare, mBri, tBrmuri înflorite, palate si cetBti, apoi în mii de case lin pBtruns-ai prin feresti, p&nB la g&ndurile oamenilor, pe care g&nditoare le privesti n cealaltB ipostazB, de martor al celor ce se petrece pe *Bm&nt, luna mediteazB asupra problemelor omenirii 9a asistB la ceea ce se petrece în lume, iar imaginile prezentate se gBsesc în antitezB: ea vede mai înt&i un rege ce-mp&nzeste globu-n planuri pe un veac ' .&nd la ziua cea de m&ine abia cugetB-un sBrac; unul este preocupat de aspectul sBu fizic - cautB-n oglindB de-si bucleazB al sau pBr - în timp ce altul cautB în lume si în vreme adevBr etc deea egalitBtii oamenilor, a conditiei omului în lume, supus destinului, ca orice muritor în fata mortii este ilustratB de 9minescu foarte sugestiv în versurile: Cesi trepte osebite le-au iesit din urna sortii ' eopotrivB-i stBp&neste raza ta si geniul mortii; ' ?a acelasi sir de patimi deopotrivB fiind robi, ' 5ie slabi, fie puternici, fie genii ori neg%iobiHC incolo de o atare CAudecatBC a trecBtoarei lumi terestre, poetul vizeazB pe larg tabloul dascBlului care trebuie sB fie un anume corespondent al sBu e fapt, de undeva, din înaltul cerului, c%iar luna cautB un asemenea simbol, care - la r&ndul sBu - resimte nevoia lunii stimulatoare a meditatiei si cercetBrii *ortretul lui este alcBtuit pe motivul aparentelor înselBtoare: în %aina lui roasB în coate, tremur&nd de frig într-un vec%i %alat, cu g&tul în guler si cu bumbac în urec%i, uscBtiv, g&rbovit si de nimic, el dezleagB prin magia numerelor Cnoapte-ad&nc-a vesnicieiC, universul fBrB margini fiind Cîn degetul lui micC, CcBci sub frunte-i viitorul si trecutul se înc%eagBC, capBtB coerentB si sens *rin urmare, dascBlul-geniu este adus în antitezB cu individualitBtile umane propuse anterior, spre a defini desBv&rsirea neînteleasB, însinguratB, dedusB la fericirea distantB si rece (Auns într-un asemenea moment, 9minescu doreste pBtrunderea macrospatiului si macrotimpului #ca o replicB adresatB micimii terestre$, ceea ce se va realiza sub semnul, contemplatiei corespondentului sBu - dascBlul, cel care CspriAinB lumea si vecia într-un numBrC *entru a demonstra uriasa fortB de g&ndire a geniului, 9minescu proiecteazB o superbB imagine poeticB a cosmosului, a nasterii si stingerii universale, care devine apoi prete)t al unei satire sarcastice împotriva societBtii mediocre, incapabilB sB sesizeze, sB promoveze si sB sustinB valoarea adevBratB 7editaţia bătr&nului dascăl cu privire la sensurile e)istenţei umane introduce tabloul cosmogonic, divizibil în trei părţi 6abloul cosmogonic asimilează şi reconstituie, în asocieri originale, idei şi motive din vec%ile scrieri indice # Rig Veda $, din miturile greceşti şi creştine, din filozofia lui Jant şi Dc%open%auer .ele trei secvenţe configurează %aosul iniţial, geneza şi e)tincţia universului aosul primordial este sugerat printr-o enumeraţie de termeni antitetici, obţinuţi prin prefi)are negativă şi prin asocieri antonimice: ?a-nceput, pe c&nd fiinţă nu era, nici nefiinţă, ' *e c&nd totul era lipsă de viaţă şi voinţă, ' .&nd nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns, ' .&nd pătruns de sine însuşi odi%nea cel nepătruns=! < altă enumeraţie, alcătuită dintr-o succesiune de interogaţii retorice conturează o lume a absenţelor, fără conştiinţă de sine, dominată de nemişcare: 5u prăpastieK genuneK 5u noian întins de apăK 0-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, ' .ăci era un întuneric ca o mare făr-o rază, ' ar nici de văzut nu fuse şi nici oc%i ca să o vază ' Imbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, ' Gi în sine împăcată stăp&nea eterna paceH! nversiunea eterna pace! accentuează starea iniţială de nemişcare şi trimite la L
ideea timpului primordial (socierea termenilor antitetici obţinuţi prin prefi)are negativă # ne!ăcut - des!ace" pătruns-nepătruns $ şi substantivizarea termenilor ne!ăcute, nepătruns accentuează ideea imposibilităţii cunoaşterii %aosului primordial (cest fragment se organizează în Aurul conceptului poetic de ne!iinţă Demnificaţiile acestuia sunt multiple #e!iinţă ar putea însemna moarte$ opusul !iinţei$ non % !iinţă" adică tot ceea ce nu este fiinţă .&nd foloseau termenul de nefiinţă, grecii nu se g&ndeau la neant, ci la materia nedeterminată, ce n-a căpătat încă formă # după cum sublinia . 0oica $; fiinţă ar mai putea avea semnificaţia de fiinţă divină care creează lumea pentru a se autocunoaşte, pentru a se proiecta într-o imagine F oglindă: @maginea cercurilor vide, a divinităţii ca nefiinţă coe)istă în ultima etapă a creaţiei eminesciene cu imaginea aparent contradictorie a divinului identificat cu MMfiinţa ce nu moareNN! # oana 9m *etrescu $ &eneza universului este legată de mişcarea punctului, care ordonează %aosul: @ar deodat-un punct se mişcă=cel dint&i şi dint&i şi singur ată-l ' .um din %aos face mumă, iară el devine 6atăl=!n Aurul punctului se creează o forţă demiurgică, determin&nd apariţia tuturor formelor de viaţă: *unctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, ' 9 stăp&nul fără margini peste marginile lumii=' e-atunci negura eternă se desface în f&şii, ' e atunci răsare lumea, lună, soare şi sti%ii=! maginile genezei sunt construite pe bază antitetică *unctul @mult mai slab ca boaba spumii! devine @stăp&n fără margini! #antiteza av&nd drept termen comun puterea $, şi tot acest punct nu are limite, spre deosebire de lumea pe care o creează # @stăp&nul fără margini! ' @marginile lumii! $ n antiteză cu spectacolul grandios al genezei universului este introdus un mic pasaA satiric în care este surprinsă imaginea lumii alcătuite din microscopice popoare!, fi)ate pe o planetă c&t firul de praf
înt&i se produce moartea termică a sistemului solar: Doarele, ce azi e m&ndru, el îl vede trist şi roş ' .um se-nc%ide ca o rană printre norii-ntunecoşi!, urmată de prăbuşirea întregului sistem planetar: .um planeţii toţi îng%eaţă şi s-azv&rl rebeli în spaţ ' 9i, din fr&nele luminii şi ai soarelui scăpaţi; ' ar catapeteasma lumii în ad&nc s-au înnegrit, ' .a şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit! eluarea motivului timpului aduce noi semnificaţii 6impul cosmic este prezentat prin intermediul unei metafore specifice poeziei eminesciene: 6impul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie! 9)tincţia universală este urmată de reinstaurarea %aosului primordial: Gi în noaptea nefiinţei totul cade, totul tace, ' .ăci în sine împăcată reîncep-eterna pace=! ntregul tablou cosmogonic are, în structura poemului, o funcţie polemică *rin el, se creează diferenţierea valorică dintre omul de geniu şi omul comun, e)ponent al mediocrităţii nivelatoare, specifice societăţilor umane mărginite şi mesc%ine Tabloul al patrulea este o satiră 7editaţia eminesciană trece de la o contemplare detaşată a spectacolului cosmic, recreat prin forţa spirituală a minţii geniale a bătr&nului dascăl, la contemplarea sarcastică a mizeriei umane, caracteristică unei societăţi mărginite, incapabile să-şi depăşească limitele Datira ia forme romantice, este ve%ementă şi dominată de dispreţ 6ema de la care porneşte poetul este aceea a destinului social al geniului, simbolizat prin bătrânul dascăl ! dentitatea indivizilor F unul e în toţi tot astfel precum una e în toate! F căutarea succeselor efemere #şi deasupra tuturor se ridică cine poate!$ este pusă în antiteză cu condiţia geniului, care stă în umbră şi se pierde neştiut în taină, ca şi spuma nevăzută! 0eînţeles şi izolat în timpul vieţii, geniul va încerca să-i întineze memoria:
rButBti si mici scandale, adicB tot ceea ce tine de omul obisniut, toate micile mizerii ale unui suflet c%inuit ronia dispretuitoare a poetului se revarsB în continuare asupra ipocriziei contemporanilor, care nu sunt în stare sa aprecieze valorile autentice, iar cel ce va rosti necrologul nu va avea în vedere un discurs î memoria savantului, ci va dori sB arate c&t de inteligent si de bun orator este el: Car deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, ' 0u slBvindu-te pe tinelustruindu-se pe el ' Dub a numelui tBu umbrB atB tot ce te asteaptBC 0eput&nd sB-l aAungB si sB-l înteleagB, cei mici îi vor croi un portret pe mBsurB, vor aplauda Cbiografia subtireC care va încerca sB arate cB n-a fost Cvreun lucru mareC, îl vor tBvBli prin noroi si-l vor fBr&mita în povesti derizorii: C0u lumina ' .e în lume-ai revarsat-o, ci pBcatele si vina, '
Tabloul al inilea reprezintă o revenire la cadrul romantic iniţial ominat de un ton elegiac, acest tablou readuce în prim plan motivul lunii şi al codrului *erspectiva se lărgeşte, oc%iul omului se substituie planului cosmic: 7ii pustiuri sc&nteiază sub lumina ta fecioară, ' Gi c&ţi codri-ascund în urmă strălucire de izvoarăH! 5inalul, rotund, produce aceeasi pendulare specificB lui 9minescu între planul terestru si cel cosmic *lanul terestru este cel al unei lumi în care toti Csunt supusi puterii sortiiC, disponibilitBtilor aleatorii ale sansei sociale, norocului, deci înt&mplBrii *lanul cosmic, marcat prin simbolurile romantice ale eternitBtii - prin raza lunii si geniul mortii - amplificB, printr-o reluare de oglinzi infinite, imaginea fragilitBtii omului pe pBm&nt, adevBrata temB a meditatiei eminesciene 7odalitatea poeticB a relatiei om-univers se prezintB în Dcrisoarea sub trei înfBtisBri: una cosmicB, alta sarcasticB si o a treia elegiacB .osmogonia creeazB sarcasmul, care ia forma unei satire la adresa umanitBtii mediocre, în care oamenii comuni îsi croiesc criterii e)istentiale si valorice în functie de mecanismele instinctualitBtii oarbe, se str&ng în societBti dominate de inec%itate si distrug, prin neîntelegere sau indiferentB, orice creatie autenticB si pe orice creator de geniu 9minescu merge însB mai departe în analiza conditiei umane, raport&nd-o la univers l vede pe om nu numai ca individ trecBtor asezat pe treptele deosebite iesite din Curna sortiiC terestre, dar si ca spetB trecBtoare alunec&nd ine)orabil în neant in aceastB întelegere provine si modificarea de tonalitate din finalul poemului, care învBluie sarcasmul satirei într-un aer elegiac *unct de reper este însB cosmogonia, care tulburB spiritul prin concretetea poeticB a abstractiilor sau prin orc%estrarea subtilB at&t a sensurilor mitologice retopite într-un discurs de mare valoare, c&t si a limbii rom&ne, pusB pentru prima datB sB armonizeze contrariile propriei materii verbale (ceastB integrare a fiintei eminesciene în spectacolul cosmic dB nota cea mai înalta a inteligibilitBtii poetului rom&n, caracterul universal al operei sale, creeazB imaginea specificB a modului sBu de pBtrundere spre simtirea si întelegerea tuturor ?imbaAul artistic specific liricii eminesciene, este construit din modalitBti uimitoare at&t în ceea ce priveste le)icul, c&t si prozodia sau figurile de stil
R
mbinarea surprinzBtoare a limbaAului popular si a celui intelectual, însB fBrB abuz de neologisme, particularizeazB stilul acestui poem prin c&teva trBsBturi: - 0aturaletea si prospetimea limbaAului poetic este datB de elemente vec%i, populare, regionalisme si ar%aisme folosite: gene ostenite, ceasornicul, suflu-n lum&nare, feresti, osebite, rBboA, prizBrite, colb; - 9)presia intelectualizatB este prezentB, mai ales, în tabloul cosmogonic, unde 9minescu sugereazB mituri, idei filozofice, etice, care obligB la cugetare; de e)emplu, imaginea %aosului primordial, Cpe c&nd fiintB nu era, nici nefiintBC, trimite la imnurile creatiunii din g-3eda sau aminteste de ideile lui Dc%open%auer: CstBp&nul faB margini peste marginile lumiiC 9)presii livresti sunt si ele prezente: Cprecum (tlas din vec%imeC, Cmicroscopice popoareC, Cne succedem generatiiC etc 3iziunea antiteticB asupra lumii este realizatB prin intermediul antitezei, procedeu specific poetilor romantici (ntiteza este prezentB la nivel compozitional #tabloului cosmogonic opun&ndu-i-se cel satiric$, la nivel ideatic #Cunul cautB-n oglindBC - Caltul cautB în lumeC$ sau la nivelul vocabularului #Cfie slabi, fie puternici, fie genii ori neg%iobiC, Cviitorul si trecutulC, CfiintB nu era, nici nefiintBC etc$ 9pitetele morale si ornante construiesc un fundal descriptiv corespunzBtor sentimentelor poetului: CmiscBtoarea mBrilor singurBtateC, Cgalbenele fileC, CbBtr&nul dascBlC, timpul mortC, CironicB grimasBC, Cuniversul cel %imericC .omparatiile dau e)presivitate ideilor profund filozofice ale poeziei: Cprecum (tlas în vec%imeC, Cca si spuma nezBritBC, Cca o mare fBr-o razBC *ersonificBrile ilustreazB desBv&rsita familiaritate a poetului cu natura terestrB si cosmicB deopotrivB: Cluna varsB peste toate voluptoasa ei vBpaieC, Ccodru-ascund în umbrB strBlucire si izvoarBC, Ctimpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicieC 7etaforele sunt numeroase, ca si epitetele, si au capacitatea de a vizualiza ideile: Curna sortiiC, Ccolonii de lumi pierduteC, Cmusti de-o ziC, Cdin ung%erul unor crieriC etc .oncluzia, lucidă şi amară, dominată de scepticism, sugerează că omul nu poate ieşi din determinările sale cosmice: Gi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii ' eopotrivă-i stăp&neşte raza ta şi geniul morţii! Dimetria obţinută prin reluarea, în finalul poemului, a motivelor iniţiale, este specifică marilor poeme eminesciene *endularea între planul cosmic şi planul terestru, dominată de antiteze, amplifică imaginea fragilităţii condiţiei umane, temă a poemului
8
