Lumina şi caldura soarelui, suflul proaspat al Primăverii se simte pretutindeni. Deci Primăvara a intrat in toate dreoturile ei şi e stăpînă peste noi, peste sufletele noastre.Pentru noastre.Pentru a ne elibera niţel de povara iernii, de probleme şi griji am decis împreună cu elevii mei să vă aducem un buchet de versuri şi melodii, cuvinte calde dăruite din tot sufletul . Deoarece Primăvara vine cu o mulţime de sărbători : Cea C ea a Mărţişorului, Ziua femeilor, Ziua tineretului ş.a-cu această ocazie-tuturor : femeilor, mamelor, surorilor, iubitelor, domişoarelor, domişoarelor, dar pe lîngă noi şi sexul ui puternic-le aducem calde felicitări, felicitări, sincere urări de bine şi sa fie ca-n sufletele D-voastre să sălăşuiască numai primăvara, lumina sacră, pacea, dragostea şi tot ce-i frumos şi sfînt să vă aparţină deopotrivă.
1.a) O floare a trezit din somn grădina O floare a aprins mai viu lumina O primăvara dulce şi senină se grăbeşte să să intre în casele casele şi inimile noastre, aducîndu-ne: lumină, speranţă, bucurie, prosperare.
Primăvara ştie să ne-ncălzeasca şi să ne mîngîie sufletele aidoma mamei.
1.c) Un cîntec de introducere. Pe multe drumuri ne poartă viaţa.Dar toate vin spre unul singur-drumul spre casa părintească. Risipiţi prin lumea mare ca nişte păsări călătoare, totuşi ne întoarcem la cuibul casei părinteşti, acolo unde ne-am născut, unde am 1
crescut, la căraruia copilăriei, la salcîmul din poartă; acolo unde ne-aşteaptă cu privirea-n zarea depărtată-PĂRINŢII...
Cîntecul „Rugă pentru părinţi” – versuri Adrian Păunescu. Monologul lui Florin Persic Imagini despre casa părintească, imagini cu părinţii.
1.b) E luna lui Mărţişor, Adie un dulce vîntişor Şi-aduce pe aripioare Calde raze de la Soare. Primăvara prevesteşte: Totu-la viaţă se trezeşte. Vine ca o binecuvîntare Frumoasa sărbătoare.
Pe aripile Primăverii, odată cu apariţia ghioceilor, în luna Mărţişoarelor, vine nobila şi graţioasa zi de 8 Martie – Sărbătoarea Femeii, Sărbătoarea mamelor, iubitelor, surorilor, profesoarelor, bunicilor...
2). Oriunde nu m-ar arunca valurile vieţii, oriunde aş fi – de pretutindeni am să mă întorc întîi şi-ntîi acasă – la cea fiinţă scumpă şi dragă – MAMA. Poezia „Mamei” (pag 85)
Întors teafăr dintr-un lung război Aş veni la tine-ntîi şi-ntîi Ori sosind din cosmos înapoi Aş veni la tine-ntîi şi întîi.
2
Revenind de pe străin pămînt Aş veni la tine-ntîi şi-ntîi, De m-aş ridica, ah, din mormînt Aş veni la tine-ntîi şi-ntîi. Aş veni la ea – la MAMA, fiindcă: Cînd m-am născut, pe frunte eu Aveam coroană împărătească A mamei mînă părintească, A mamei mînă părintească .
4). Multe doruri are omul: dor de cîntec, de prieteni, dor de văi şi dor de stele..., dar cel mai puternic e dorul de MAMĂ, căci : „Cine n-are dor de mamă, Vîntu-l poartă ca pe o scamă Azi aici, mîine departe Uşor de plai se desparte....”
Mi-e dor de tine, mamă, Mi-e dor de-a tale braţe Mi-e dor de vorba-ţi caldă Mi-e dor de tine, mamă...
Cîntecul „Mi-e dor de tine mamă...” ; „Sub stele trece apa....”
5). De am o durere, ce-mi apasă sufletul – te chem pe tine, mamă.... De am o bucurie – o împart cu tine, mamă! De am un vis, o speranţă – ţi-o mărturisesc ţie, mamă... 3
De-ai fi-n ceruri steauă lină Te-aş găsi după lumină. Mereu te-aş întreba : „Cînd dormi, maică, dumneata?!” De te-ai face spic secară, Te-aş găsi după povară Şi te-aş întreba tot eu : „Nu ţi-i, măiculiţă, greu?!” De-ai fi în ram o păsărică, După glas te-aş găsi, mămică, Te-aş întreba în limba ta : „Ce dor ai, de cînţi aşa ?!” De te-ai face-n văi o floare, Te-aş găsi după suflare, Ţi-aş spune vorbe cereşti : „Maică, tot frumoasă eşti!”
6). În tezaurul limbii noastre sunt multe cuvinte frumoase, cuvinte dulci, armonioase, dar cel mai scump şi mai sfînt cuvînt e MAMA. La rostirea acestui cuvînt : -se înseninează cerul, -înfloresc zîmbetele, -susură izvoarele, -freamătă holdele, -cîntă zorile, ... Cuvîntul MAMĂ Pruncii – îl zuruie, Bătrînii – îl visează, Bolnavii – îl şoptesc, Muţii – îl gîndesc, Fricoşii – îl strigă, Orfanii – îl lacrimă, 4
Răniţii – îl cheamă, Iar ceilalţi – îl uită. O, mamă! O, mamă!
7). Multe cîntece sunt pe lume unul mai frumos ca altul, dar cu vremea devin trecătoare. Sunt, însă, cîntece ce dăinuie veşnic, mereu proaspete, mereu dragi – acestea-s cîntecele despre MAMA.
„Maică, feţişoara ta, Cum o aş putea uita?! Unde-n lume nu m-aş duce Suflet nu găsesc mai dulce” („Cîntec”)
Anastasia Lazariuc „Mama”
„Făptura mamei” Uşoară, maică, uşoară, C-ai putea să mergi călcînd Pe seminţele ce zboară Între ceruri şi pămînt . În priviri cu-n fel de teamă, Fericită totuşi eşti Iarba ştie cum te cheamă, Steaua ştie ce gîndeşti. 9). Mama, sora, soţia, prietena, iubita e doar – FEMEIA – acea făptură sublimă, generatoarea vieţii pe pămînt, acea fiinţă divină ce-aduce lumină în suflet şi cînt. 5
Poezia „Doar femeia” de D.Matcovschi. Mai regină decăt floarea Doar femeia poate fi.
Mai adîncă decît marea Doar femeia poate fi
Mai înaltă ca destinul Doar femeia poate fi
Mai amară ca pelinul Doar femeia poate fi
Mai frumoasă decît viaţa Doar femeia poate fi
Mai deşteaptă ca povaţa Doar femeia poate fi
Mai cuminte ca poemul Doar femeia poate fi
Mai cumplită ca blestemul Doar femeia poate fi
Mai aproape decît dorul Doar femeia poate fi
Mai de şoaptă ca izvorul Doar femeia poate fi
Mai de-april ca primăvara Doar femeia poate fi
Şi mai dulce ca vioara Doar femeia poate fi.
Cîntecul „Sărut femeie, mîna ta”/ „Sfintă mi-i casa” de Ion Aldea Teodorovici.
Pe parcursul vieţii noastre suntem mai mult la şcoală şi zi de zi creştem şi devenim oameni alături de bunele noastre PROFESOARE, care zilnic se dăruiesc muncii, profesiei. Dragele noastre profesoare, primiţi recunoştinţa şi aprecierea noastră pentru bunătatea şi îngăduinţă, pentru răbdarea şi înţelegerea cu care ne 6
înfruntaţi năzbîtiile şi greşelile noastre şi ne îndrumaţi pe gura de rai a CĂRŢII.
„Voi ca izvorul nesecat În inimi altoiţi credinţa Să aibă toţi cu-adevărat Al viitorului credinţă”
Cîntecul „Învaţătoarea mea”.
La sfirşit!!! Mamelor, iubitelor, bunicilor, surorilor, profesoarelor, colegelor, fetelor frumoaselorFemei ale Pămîntului Întreg, Cu pietate în faţa Măriei Voastre m-aplec!!!
Doamnelor! Domniţelor! Frumoaselor, duioaselor! În semn de sinceră dragoste şi profundă veneraţie, v-aducem in dar – florile întregului Pămînt!!!
7
8
