scarlatina 2013.docx

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR.T.POPA”IAŞI FACULTATEA DE MEDICINĂ FILIALA BOTOŞANI B OTOŞANI

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR , CONF. DR. LUCA CĂTĂLINA ABSOLVENT, STRUGARIU PARASCHIVA EUFROZINA

2013 1

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.

















ÎNGRIJIREA PAIENŢILOR CU SCARLATINĂ

















CUPRINS

I.PARTEA GENERALĂ

I.1.DEFINIŢIE/pg.4 I.2. ISTORIC/pg.4 I.3.ETIOLOGIE/pg.6 I.4.EPIDEMIOLOGIE/pg.7 I.5.PATOGENIE/pg.8 I.6.MANIFESTĂRI I.6.MANIFESTĂRI CLINICE/pg.9 I.7.FORME CLINICE/pg.19 I.8.COMPLICAŢII/pg.22 I.9.DIAGNOSTIC/pg. 23 I.10.DIAGNOSTIC I.10.DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL/pg.2 DIFERENŢIAL/pg.255 I.11.TRATAMENT/pg.26 I.12.PROFILAXIE/pg.27 I.13.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR/pg.28

II.PARTEA PERSONALĂ II.1. MOTIVAŢIA STUDIULUI/pg.32 II.2.OBIECTIVE/pg.32 II.3.MATERIAL II.3.MATERIAL ŞI METODĂ/pg.33 METODĂ/pg.33 II.4.REZULTATE/DISCUŢII/pg.34 II.5.CAZURI CLINICE/pg.43 II.5.CONCLUZII/ pg.66 pg.66

BIBLIOGRAFIE/pg.67

















I.1. DEFINIŢIE

Scarlatina este o boală acută infecţioasă transmisibilă, endemo -epidemică, dată de streptococul beta hemolitic de grup A, caracterizată clinic prin: febră, angină, exantem.(6) exantem .(6)

I.2.ISTORIC Scarlatina se pare că a fost cunoscută de medicii arabi. Această boală a fost descrisă pentru prima dată în Europa în secolul al XVI -lea de către Ingrassias, care a numit-o rossania (după (după culoarea roşie a exantemului). Primul medic care o diferenţiază de celelalte febre eruptive şi îi dă o descriere clinică corectă este Sydenham, în secolul al XVII -lea. Acesta a observat variabilitatea mare a gravităţii epidemiilor de scarlatină. Primel e cazuri descrise de el în Londra au fost numite scarlatina simplex, arătând prin aceasta benignitatea benignitatea bolii, bolii, dar după câţiva câţiva ani a avut ocazia ocazia să să observe observe forme forme extrem de grave de boală, cu letalitate mare. Descrierea clasică a scarlatinei o face Bretonnea u. Cercetări asupra etiologiei scarlatinei au fost făcute de către Loffler, Babeş, Berge în secolul al XIX-lea XIX- lea şi de către Gabricevski, Zlatogorov, Savcenko şi Cantacuzino în secolul al XX-lea. Dohle (1911) a descris ca agenţi patogeni ai scarlatinei nişte corpusculi din polinuclearul polinuclearul neutrofi neutrofil,l, dar s-a s- a constatat ulterior că aceştia nu aveau legătură cu etiologia scarlatinei.

















Face parte din grupul „febrelor eruptive” ale copilăriei, alături de rujeolă, rubeolă, rozeola infantum. Este o boală de declarare nominală, de internare obligatorie ( cu excepţii în cazurile cu condiţii bune de izolare la domiciliu, având aprobarea CMP) şi cu tratament etiologic de asemenea obligatoriu. Deşi incidenţa scarlatinei este în scădere în ultimele decenii, totuşi, scarlatina, ca şi celelalte infecţii cu streptococul beta -hemolitic din grupa A (angina, sinuzita, erizipelul) prezintă prezin tă însemnătate şi în prezent, din cauza complicaţiilor postinfecţioase postinfecţioase ce pot surveni surveni la cei cei netrataţi netrataţi sau trataţi trataţi incorect incorect (reumatism (reumatism,, nefrită, endocardită etc); în plus, în ultimii ani se constată o recrudescenţă a acestor infecţii peste tot în lume.(1)

















I.3.ETIOLOGIE

Din multitudinea streptococilor existenţi clasificaţi în beta -hemolitici (pe placă cu cu geloză sânge produc hemoliză hemoliză mare, mare, completă), completă), alfa alfa -hemolitici (sau viridans, care produc o hemoliză incompletă, cu inverzirea mediului) şi nehemolitici, primul grup este cel mai implicat în patologia umană. Pe baza structurii antigenice streptococii beta – hemolitici – hemolitici au fost împărţiţi în grupe (desemnate cu litere: A,B,C,D etc.) şi tipuri (desemnaţi cu cifre: 1,2,3 etc); dintre toţi aceştia, cei din grupul A produc infecţii la om, iar dintre ei numai cei capabili să producă o exotoxină specială (cu efect eritrogen) sunt cei care produc scarlati scarlatină nă (numai (numai la receptivi, receptivi, adică adică cei care nu au antitoxină antitoxină care care să -i protejeze). protejeze). În concluzie, agentul etiologic al scarlatinei este streptococul beta – hemolitic din grupul A, producător de toxină scarlatinoasă (eritrogenă, numită şi toxina Dick) (4)



















I.4.EPIDEMIOLOGIE Scarlatina este răspândită peste tot în lume, cu precădere în zonele temperate; la noi în ţară, ca peste tot, morbiditatea prin această boală a scăzut continuu; decesele, de asemenea, au diminuat apreciabil, mai ales după introducerea penicilinei. Epidemii le de scarlatină au caracter sezonier, în sensul că nivelul endemic prezintă creşteri epidemice în lunile reci de toamnă primăvară, primăvară, începând începând cu aglomerările aglomerările din şcoli. Izvorul Izvorul epidemiogen este doar omul şi anume bolnavul, în primele zile de boală (eliminar ea (eliminar ea germenului prin picături picături Flugge încetează îndată după administrarea penicilinei); un rol mai important ca sursă de germeni îl au purtătorii faringieni de streptococ care, în colectivităţi şcolare, reprezintă 20 -60%, în raport cu sezonul şi mersul epidemiei. epidemiei. Dat fiind rezistenţa streptococilor în mediul exterior, calea de transmitere se face nu numai prin picături (contagiune directă), dar şi prin obiecte (jucării, batiste, alte obiecte) contaminate (contagiune indirectă), ca şi prin particule particule de de praf, ce conţin germeni. Aceasta impune ca în afara dezinfecţiei dezinfecţi ei continue, continue , să se facă, după externarea bolnavilor, şi dezinfecţia terminală a salonului ( a locuinţei). După boală se instalează o imunitate durabilă care este numai antitoxică (deci împiedică reapariţia reapari ţia scarlatinei), nu şi antistreptococică (putând apare noi infecţii streptococice cu diverse surse, distincte din punct de vedere antigenic).

















I.5. PATOGENIE

Streptococul se fixează pe celulele epiteliale faringiene, proliferează şi secretă toxina care va difuza în organism, producând erupţia prin efect direct pe sistemul neurovegetativ dar şi printr printr -o reacţie de hipersensibilitate întârziată. Sunt implicate trei mecanisme: 

Mecanismul toxic în care este implicată toxina eritrogenă a

streptococului streptoco cului care determină febra, enantemul, fenomenele cardiovasculare, digestive (greţuri, vărsături) şi nervoase (cefalee, agitaţie). 

Mecanismul septic apare simultan sau la câteva zile de la mecanismul

toxic datorită pătrunderii streptococului în ţesuturile vecine focarului primar (apar (apar otite, otite, sinuzite, sinuzite, adenite adenite cervicale cervicale şi foarte rar septicem septicemii). ii). 

Mecanismul imun-alergic apare la 16-21 16-21 zile de boală, când apar

anticorpii faţă de diferitele antigene streptococice, titrul anticorpilor antieritrotoxici creşte pr ogresiv, pr ogresiv, asigurând titrul protector în a 3-a săptămână şi titrul maxim în a 4 -5 –a -5 –a săptămână. săptămână. Anticorpii antieritrotoxici asigură imunitatea specifică antiscarlatinoasă. Apar şi alţi anticorpi (antistreptolizele O) - utilizaţi în diagnostic ca reacţia anticorp -antigen, care determină fenomene de tipul

















I.6. MANIFESTĂRI CLINICE



Incubaţia este de 3-6 zile, cu limite între 1-10 zile.



Debutul este brusc,

mai rar brutal. De obicei, în plină sănătate,

bolnavul bolnavul prezintă prezintă triada triada simptomatică simptomatică clasică clasică a bolii: bolii: febră, febră, dureri dureri faringiene şi abdominale, vărsături. În general, o angină însoţită de vărsături trebuie suspectată de scarlatină. Febra se urcă până la 38 -39 grade C, precedată de frison sau frisoane repetate. Hipertermia este exagerată la început, chiar în cazurile care ulterior evoluează benign. Bolnavul prezintă de la început tulburări gastro -intestinale, simulând uneori o apendicită acută. Apare, de asemenea, o uscăciune importantă în gât, apoi jenă şi dureri la deglutiţie, care se vor accentua ulterior. Respiraţia este mai frecventă, pulsul este accelerat şi depăşeşte gradul febrei, atingând la adulţi 120, la copii 120 -140 de bătăi pe minut. Bolnavul prezintă o stare de nelinişte, uşoară agitaţie şi insomnie; În faza de invazie, faţa bolnavului prezintă un aspect destul de caracteristic, care se va accentua şi mai mult în perioada următoare. Apare aşa numita „mască Filatov”, Filatov ”, care constă în următoarele: pomeţii obrajilor sunt intens congestionaţi şi roşii, iar regiunile din jurul gurii şi nasului sunt mai

















Angina scarlatinoasă. În scarlatină, amigdalele sunt hipertrofiate, intens

hiperemiate şi extrem de roşii. Roşeaţa cuprinde, în afară de amigdale, şi lueta până la baza ei, unde se opreşte opreşte net şi şi trece sub formă formă de două s emicercuri, bine delimitate la periferie, în stâlpi, care sunt şi ei înglobaţi în această roşeaţă. Lueta este adesea şi edemaţiată, edemul putând să se extindă şi spre faringele posterior. posterior. În această această fază fază pe amigdale amigdale se se găsesc găsesc adesea adesea puncte purulente. purulente. Deci , în scarlatină uneori angina poate avea aspectul unei angine eritematoase şi pultacee. pultacee. Ceea ce este caracteristic enantemului buco-faringian, este intensitatea culorii roşii a mucoaselor, care nu este niciodată aşa de exprimată în anginele banale, precum şi delimitarea netă a roşeţii la baza luetei. 

Perioada de stare. După 11-2 zile de la debut, bolnavul intră în

perioada eruptivă eruptivă a bolii, bolii, când apare exantemu exantemull caracteristic. caracteristic. În această fază se descriu următoarele simptome:

















deglutiţie în raport cu fenomenele anginoase. Înspre a 4 -a şi a 77 -a zi de boală, congestia tuturor acestor regiuni cedează. Mucoasa devine mai netedă, lucioasă, pentru ca ca în a 10-a – 10-a – a 12-a 12-a zi, toate aceste regiuni să -şi reia aspectul lor aproape normal.

Fig.I.6.2.

Fig.I.6.3.



















turgescente, proeminente, limba apărând mamelonată, aspect clasic d escris sub denumirea de limbă zmeurie. Urmează apoi refacerea epiteliului lingual, aspectul devenind neted, lucios, lustruit, ca o limbă poleită. În 10 -12 zile, aspectul limbii revine la normal. Este de reţinut că această evoluţie în diferitele stadii a limbii este foarte caracteristică pentru scarlati scarlatină, nă, astfel astfel că la un un moment moment dat, din aspectul aspectul acestui acestui organ organ putem conchide aproximativ în a câta zi de boală ne găsim. În cazurile uşoare de scarlatină acest a cest aspect al limbii poate lipsi. Exantemul



















Fig.I.6.6.



















obicei generalizat pe întreaga suprafaţă a corpului, exceptând faţa, totuşi se constată că în anumite regiuni el este mai intens, mai ales la rădăcina extremităţilor, în regiunile axilare, inghinale şi la nivelul centurii, fiind în general mai accentuat în zonele de flexie decât cele în extensie. Uneori pe regiunea dorsală şi în părţile mai declive ale corpului, exan temul este cianotic. Un caracter important al exantemului scarlatinos este intensitatea lui simetrică. simetrică. Acest fapt nu se petrece în rujeolă. Examinat în imediata apropiere, vom constata caracterele esenţiale ale acestui exantem. Astfel, el este format din n enumărate papule mici, cât o gămălie de ac, fiecare papulă fiind înconjurată de o mică zonă congestivă; aceste zone hiperemice confluează între ele şi dau roşeaţa difuză a exantemului (aspect de eritem punctat). Papulele se pot pune în evidenţă mai bine ex ercitând o uşoară presiune cu o lamă de sticlă pe tegumentele cu exantem. La palparea acestuia, pielea ne apare rugoasă. În partea de flexie a articulaţiilor mari, exantemul se aşează sub formă de linii, de-a de-a lungul plicilor respective şi uneori aici are un uşor caracter



















În scarlatină, ca şi în alte boli infecţioase, există o fragilitate vasculară importantă, în special în cazurile toxice, ceea ce se poate manifesta prin mici pete hemoragice hemoragice pe tegumente tegumente sau sau prin predispoz predispoziţia iţia de a face hemoragii hemoragii la locurile traumatizate. Dacă se face o ciupitură la nivelul pielii, se produce produce o hemoragie locală. Uneori apar hemoragii la nivelul regiunilor comprimate de haine: în regiunile axilare, la nivelul centurii sau în regiunile declive ale corpului. Faţa



















Intensitatea exantemului este variabilă după caz. În general, în cazurile mai severe de boală şi exantemul este mai exprimat, totuşi aceasta nu este o regulă, deoarece sunt cazuri foarte grave de scarlatină, cu exantem discret. În unele cazuri există un exantem foarte uşor numai în regiunile de predilecţie, pe când în restul tegumentului, erupţia lipseşte. Este de reţinut faptul că sunt cazuri când exantemul poate lipsi complet, când diagnosticul se face pe alte simptome, în special pe prezenţa şi caracterul enantemului. În unele cazuri, de obicei uşoare, exantemul poate avea un caracter maculos, iar în alte cazuri, predominant papulos. În formele grave de scarlatină, se întâlneşte exantemul astacoid, format din pete roşii, roşii, infiltrate, infiltrate, edemaţiat edemaţiate, e, de culoare culoare roşie roşie -închis, uneori violacee, realizând forma clinică scarlatina „albastră”. În acelaşi timp bolnavul prezintă o cianoză a extremităţilor şi a buzelor. Tot în formele grave ale bolii, erupţia are un caracter hemoragic, purpuriu, echimotic. Evoluţia exantemului este în mod obişnuit următoarea: în primele 2 zile el se accentuează, ajungând la maximum; persistă 1 -3 zile, apoi păleşte şi dispare





















insomnie, uşoară agitaţie. Pulsul este tahicardic în mod obişnuit, mai rar se poate totuşi totuşi produce produce bra bradicardie, dicardie, mai ales în faza de regresiune a bolii. Perioada de convalescen ţă. Durata perioadei febrile a bolii (faza de

invazie şi de erupţie) este de aproximativ 6 -10 zile. Din ziua a 7-a – 7-a – a a 10-a de boală, febra febra începe începe să scadă, scadă, de obicei obicei litic. litic. În acest acest timp timp , toate simptomele bolii încep să regreseze: dispare exantemul, apoi enantemul cu tulburările disfagice, se reduc şi dispar adenitele cervicale şi submaxilare, starea generală se ameliorează în mod treptat, într -un într -un cuvânt dispar toate simptomele morbide locale şi generale şi bolnavul intră în perioada de convalescenţă, car e car e corespunde aproximativ cu cea de descuamaţie. Prin intervenţia terapeutică perioada febrilă febrilă se scurtează. scurtează.





















Fig.I.6.9.





















I.7.FORME CLINICE În raport cu gravitatea tabloului clinic, scarlatina se poate prezenta sub trei forme principale: 

Forme benigne: uşoară, abor t abor tivă, frustă.



Forme medii.



Forme grave: toxică, septică, toxico -septică.

Formele uşoare. Ele se prezintă cu febră de 38-39 grade, uneori mai

scăzută, starea generală este bună, lipsesc complet fenomenele generale toxice,





















Formele medii. Se prezintă cu simptome ceva mai intense decât cele uşoare. Febra este est e de 39-40 39-40 grade, starea generală puţin alterată, discrete fenomene generale de intoxicaţie, insomnie , uşoară agitaţie, tahicardie, fenomene exprimate de angină, reacţii locale ganglionare evidente, exantem destul de pronunţat.

Formele grave. În aceste cazuri, atât simptomele locale, buco-faringiene, cât şi cele generale sunt foarte marcate. Fenomenele locale de angină sunt foarte exprimate, uneori angina este necrotică, pseudomembranoasă. Limba şi buzele sunt crăpate, arse, pline de fuliginozităţi şi apar reacţii apar reacţii ganglionare regionale intense, uneori supurative. Bolnavul are inapetenţă, greaţă, vărsături, uneori diaree rebelă. Exantemul este





















Diagnosticul în aceste cazuri este dificil, fiind bazat pe noţiunea de epidemie şi contactul cu un bolnav de scarlatină. În cele mai multe cazuri, ca zuri, formele toxice au o evoluţie mai lentă, apare exantemul, cu întreaga simptomatologie descrisă mai sus. F ormele or mele septice pti ce sunt caracterizate prin predominanţa fenomenelor septice.

Deseori găsim o necroză tonsilară, care se poate întâlni şi în formele toxice, însă mai rar. Uneori necroza este progresivă, trecând şi la faringele posterior. Reacţiile ganglionare sunt foarte mar cate, mar cate, deseori apar adenoflegmoane cervicale sau abcese amigdaliene, care pot da tulburări respiratorii sau pot leza vasele mari. F orme orm el e grave mi xte (toxi co-se co-septice) ptice) sunt caracterizate prin fenomene sunt























I.8. COMPLICAŢII COMPLICAŢII

Rare astăzi, sunt de trei feluri: 1. Imediate, septice, apar în prima săptămână de boala, sunt de vecinătate – adenite, – adenite, rinite, otite, mastoidite, sinuzite, laringite, şi la























I.9. DIAGNOSTIC Se bazează pe date epidemiologice, clinice şi de laborator. 

D ate epide epidemi mi ologice ologi ce . Ele ne pot ajuta la stabilirea

diagnosticului, când există noţiunea de epidemie de scarlatină şi prezenţa

























Date paracli paracl i ni ce. ce.

- leucocitoză cu neutrofilie şi cu eozinofilie, - punerea în evidenţă evidenţă a steptococ steptococilor ilor hemolitici hemolitici din din nazo -faringele bolnavului, bolnavului, - creşterea tardivă şi inconstantă a titrului ASLO, la 16-21 de zile de la debutul bolii (7).























I.10.DIAGNOSTICUL I.10.DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Dificil în formele fruste, se face cu alergodermiile, rubeola, infecţiile cu enterovirusuri, erupţia mononucleozică, exanteme stafilococice, boala Kawasaki. Cu Rubeola diagnosticul diferenţial se face pe baza următoarelor elemente:























I.11. TRATAMENT



Etiologic urmăreşte asigurarea unei penicilinemii prin

administrarea de penicilina G în doză între 800000 – 3000000 U.I./zi, în funcţie de vârstă, timp de 6 zile. Tratamentul se încheie cu o doză de benzatinpenicilină

























I.12. PROFILAXIE

























I.13. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

























Temperatura camerei nu t rebuie să fie mai mare de 17-19 17 -19 grade C.

























bolnavul bolnavul la acest acest regim timp de trei trei săptămâni, săptămâni, după care, care, dacă nu survine survine nici nici o

























Infecţiile aerogene se transmit, fie direct, fie indirect prin personalul medical şi













































































































































































































































































































































































































permanenţă permanenţă pacientul; pacientul; -administrez medicaţia prescrisă . 3.Alterarea

- pacientul pacientul să fie

-hidratez pacientul

-pacientul este

alimentaţiei prin alimentaţiei prin

echilibrat

în mod

echilibrat

deficit datorită

nutriţional şi

corespunzător;

nutriţional şi

alterării

hidroelectrolitic.

-asigur regim hidro- hidroelectrolitic.

mucoasei bucale,

lacto-zaharat;

linguale,

-asigur igiena

manifestată prin

cavităţii cavităţi i bucale;

dificultate la

-administrez

înghiţire,

medicaţia prescrisă

anorexie,

de medic.

slăbiciune. 4. Risc crescut

-să nu prezinte

-asigur igiena

-pacientul nu

pentru infecţii infecţii şi

suprainfecţii ale

riguroasă a

prezintă

complicaţii

mucoaselor şi

mucoaselor şi

complicaţii.

datorită

tegumentelor;

tegumentelor;

procesului procesului

-să se elimine

-repaus la pat cel

infecţios.

riscurile

puţin 7 zile pentru pentru

transmiterii

prevenirea prevenirea

infecţiei;

complicaţiilor (în

-să nu prezinte

special renale);

complicaţii.

-asigur regimul igieno-dietetic igieno-dietetic şi respectarea

















etiologic şi simptomatic; -urmărirea analizei de urină şi a exudatului faringian – timp timp de trei săptămâni, repetate periodic; periodic; -exudat faringian la toţi contacţii; -dezinfecţia: lenjeriei, obiectelor,veselei, camerei prin formolizare, folosirea de ploşti individuale; -după afebrilitate pacientul pacientul va face face băi calde; -administrez medicaţia prescrisă de medic. 5. Alterarea

- pacientul pacientul să se

-asigur lenjerie

-pacientul prezintă p rezintă

somnului şi a

odihnească

curată şi lejeră;

o ameliorare a

odihnei prin

corespunzător.

-combat pruritul cu

pruritului pruritului şi se

loţiuni de alcool

odihneşte mai

deficit datorită

















manifestată prin

-observ şi notez în

oboseală,

FO calitatea şi

slăbiciune.

orarul somnului; -administrez medicaţia prescrisă de medic.

ANALIZE DE LABORATOR DATA

EXAMENE DE

INTERPRETARE

LABORATOR 18.11.2012

Leucocite

6200/mm3

VSH

52 mm/1 h

Fibrinogen

520 mg/%

ASLO

81 UI

Ex. faringian

prezent streptococ streptococ beta hemolitic hemolitic grupa A

23.11.2012

Leucocite

5900 mm3

VSH

5/10 mm/1 h

ASLO

negativ

Fibrinogen

160 mg%

Ex.faringian

absent

DIAGNOSTIC DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: SCARLATINĂ

















TRATAMENT MEDICAMENTOS MEDICAMENT Penicilina G(la 12

FORMA DE

CALEA DE

PREZENTARE

ADMINISTRARE ORAR

Flacon 400000 U.I.

I.V.

ore)

DOZA/ 2000000/24 h

Paracetamol

Comprimat 500 mg

Oral

1 tb/24 h

Moldamin

Flacon 600000 U.I.

I.M.

o singură priză la 7 zile apoi se repetă a 14-a 14 -a zi şi a 21-a 21 -a zi

EVALUARE FINALĂ Copilul B.C. de sex masculin, în vârstă de 8 ani internat pe data de 17.11.2012 pentru 17.11.2012 pentru suspiciune suspiciune de Scarlatină, Scarlatină, diagnostic diagnostic confirma confirmatt ulterior clinic şi paraclinic. Pe perioada spitalizării beneficiază de tratament cu Penicilina G, Antitermice, Moldamin, regim alimentar şi repaus la pat. Evoluţia este favorabilă şi se externează pe data de 24.01.2008 cu următoarele recomandări: 

Să menţină repausul la pat încă o săptămână;



Să repete doza de Moldamin în a 1 4-a 4-a zi şi apoi în a 21 -a zi;



În săptămâna a 44 -a de la debutul bolii să efectueze examen sumar de urină;

















II.6.CONCLUZII În lotul de 30 pacien 30 pacienţi ţi internaţi internaţi cu diagnos diagnosticul ticul de Scarlatină Scarlatină în Secţia de de Boli Infecţioase Botoşani, în perioada 200 8-2012, analiza din punct de vedere a particularităţil particularităţilor or epidemiologic epidemiologice, e, clinico clinico - paraclinice paraclinice şi evolutiv evolutivee a evidenţ evidenţiat urmă următoarele concluzii: Majoritatea pacienţ pacien ţilor au apar ţinut grupei de varsta 5-14 ani 60%), ceea care corespunde cu datele din literatura de specialitate. Predominanţ Predominan ţa cazurilor de sex masculin a fost de 63% din totalul pacienţilor pacienţilor in incluşi în lot. Bolnavii din mediul rural au fost în proporţie proporţie de 63%. 63%. Procentul crescut de contac ţi cu bolnavi cu infecţ infec ţii streptococice (93%), sugerează sugereaz ă deficienţ deficienţe în izolarea şi tratarea corespunză corespunz ătoare a acestor pacienţ pacien ţi, consideraţ considera ţi a fi posibilă posibil ă sursă sursă de infecţ infecţie. Calea directă direct ă de transmitere a bolii a fost identificat ă în majoritatea cazurilor (93%), în colectivit ăţile ăţile de copii şcolari şi preş preşcolari. Evoluţ Evoluţia bolii a fost favorabil ă, cu un procent ridicat de forme clinice uşoare şi medii (97%). Durata de spitalizare a fost de 7 zile în majoritatea cazurilor (97%), indiferent de prezenţ prezen ţa sau nu a complicaţ complica ţiilor. Scarlatina r ămâne în continuare o problemă problem ă de să sănătate publică public ă, dat fiind riscul crescut de transmitere a agentului etiologic în colectivit ăţi ăţi şi implicit acela al apariţ apari ţiei de complicaţ complica ţii poststreptococice.



















BIBLIOGRAFIE 1. Antohe, I - Elemente de nursing clinic , Junimea, Iaşi, 2003 2. Angelescu, M – M – Terapia Terapia cu antibiotice, Ed.medicală, 1991 3. Buiuc, D, Neguţ, M – Tratat Tratat de microbiologie clinică, Ed.medicală,1999 4. Braden CR – CR – Pediatr.Infect Pediatr.Infect Dis J 2003 5. Bocârnea, C -Boli Infecţ Infec ţioase şi Epidemiologie, Editura INFO-TEAM, Bucureş Bucureşti 1995 6. Buiuc D, Negruţ M – Tratat Tratat de microbiologie clinica, Ed. Medicală, 1999 7. Chiotan, M.- Boli infecţ infec ţioase, ed. Naţ Na ţional, 2006 8. Cajal, N – N – Tratat Tratat de virusologie medicală, Ed.medicală, 1990 9. Ciufecu, C –Emerge C –Emergenţa nţa noilor noilor patogeni.Sp patogeni.Specia ecia umană umană în universul universul viu.Bacteriologia, 1998 10. Dimitriu, ŞtŞt- Boli infecţioase, UMF Iaşi, 1990 11. Dorobăţ, C,M – Boli – Boli infecţioase pentru studenţii facultăţilor de stomatologie şi medici stomatologi, Ed.Tehnopress, 2001 12. Drăgan MM- Actualităţi în boli infecţioase, Ed. Viaţa Medicală Românească,1998 13. Ivan A, Azoicăi D – Vaccinologie, – Vaccinologie, Ed.Polirom,Iaşi, 1995 14. Ivan, A – Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile,Ed.Polirom, Iaşi,2002 15. Luca, C -Boli -Boli Infecţioase, Iaşi, 2007

















21. Mihalache D, Azoicăi DD - Patologia infecţiilor mereu în actua litate, Ed. Gh.Asachi, Iaşi, 2000 22. Miftode, E - Boli Infecţiase, Junimea, Iaşi, 2008 23. Mihalache, D – D – Herpervirusuri, Herpervirusuri, Ed.Ceres,2000 24. Rebedea, I – I – Boli Boli infecţioase, Ed.medicală, 2000 25. Titircă, L –Ghid de nursing, Ed.Viaţa Medicală Românească,2005 26. Titircă,L-Îngri Titircă,L-Îngri jiri jiri speciale speciale acordate acordate pacienţilor pacienţilor de către asistenţii asistenţii medicali,Ed.Viaţa Medicală Românească,2005 27. Titircă,LTitircă,L-Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,Ed.Viaţa Medicală Românească,2006 28. Titircă, L – Explorări – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului, Ed.Viaţa Medicală Românească, 2007 29. Titircă, L –Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Ed.Viaţa Medicală Românească, 2004 30. Sicard, D – D – Dicţionar Dicţionar de examinări medicale, Corint, 2010 31. Voiculescu, M – M – Boli Boli Infecţioase,Ed.medicală, 1990 32. Titircă,LTitircă,L-Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,Ed.Viaţa Medicală Românească,2006 33. Titircă, L – Explorări – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului, Ed.Viaţa Medicală Românească, 2007 34. Titircă, L –Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Ed.Viaţa Medicală Românească, 2004

scarlatina 2013.docx

Recommend Documents