Druga Ionut Cristian Grupa 3503
Boli toxiinfecţioase, produse de bacterii din genul Salmonella, cu răspândire universală, putând afecta întregul regn animal, inclusiv omul. La animalele de interes economic, boala evoluează fie sub formă acută septicemică , fie sub formă subacută sau cronică, cu localizare digestivă sau genitală.. Se înregistrează şi localizări genitală pulmonare, articulare şi mai rar nervoase . In
paralel cu entero-genito-tropismul fundamental, opism salmonelele prezintă şi un reticulotr opism remarcabil, asociat de un portaj de germeni prelungit.
Istoria salmonelozelor începe in 1880 când Eberth şi Koch pun in evidenţă în limfonoduri la decedaţii de febră tifoida, un bacil incriminat în etiologia bolii, pe care ulterior Găertner reuşeşte sa -l cultive. Salmon şi Smith in 1885 izolează din splina porcilor morţi de pestă o bacterie care au considerat-o eronat ca agent cauzal şi au denumit-o Bacillus choleraesuis. Dorset şi Schweinitz în 1895 lămuresc confuzia, demonstrând că pesta porcina era produsă de un virus şi că o infecţie independenta reprodusă experimental poate fi provocată de Salmonella Choleraesuis. In 1888 Gaertner, în Germania izolează din organele unui om decedat in urma unei enterite grave, consecutivă consumului de care de viţel bolnav şi care a afectat 58 persoane, o salmonelă care a fosf numită mai tarziu Salmonella enteritidis Gaertner. Aceasta a fost prima semnalare a unei toxiinfecţii alimentare cu sursa animală şi care a deschis calea a numeroase cercetări în domeniu. Denumirea de Salmonella a fost atribuită în 1906 de Lignères în onoarea
bacteriologului veterinar american Salmon. In România prima salmoneloză a fost descrisă de Babeş în 1905, manifestându-se ca o
toxiinfecţie alimentară consecutivă consumului unei fripturi din care de
miel.
Genul Salmonella face pare din familia Enterobacteriaceae şi cuprinde speciile S. bongori. S. enteritidis, S. typhi, S. typhimurium şi
S. cloleraesuis, cu subspeciile choleraesuis, arizonae, diarizonae,
houtenae, indica şi salamae. In cadrul speciilor şi subspeciilor sunt descrise serotipuri desemnate
taxonomic prin nomenclatura din schema Kauffmann-White. Aceasta nomencalatura este un sistem care clasifica genul Salmonella in serotipuri pe baza antigenelor de suprafata. Antigenul de tip tip i c ) es e s t e d e t e m i n a t p e b a za za a s o c i e r i i d i n t r e "O“(s o m a t ic
p o l i za z a h ar a r i d e c u l i p o p o l i za z a h ar ar i d e . A p o i a n t i g e n u l d e t i p flagelar) r) e determ dete rm inat p e baza prot einelor flagelare care "H“ ( flagela p o a t e v a r i a in i n f u n c t i e d e f e n o t i p . Tu Tu l p i n i l e p a t o g e n e d e S al a l m o n e l l a t y p h i sunt asociate cu antigenul"V antigenul"Vi“(de i“(de înveliş), care este in aso a so ciatie cu c apsu la bacteriana. Pentru
simplificare, în practică se foloseşte terminologia de gen Salmonella, urmată de denumirea de serotip.
Salmonelozele animale constituie pentru majoritatea ţărilor cu zootehnie dezvoltată în sistem intensiv, intensiv, una dintre cele mai importante probleme sanitar veterinare datorită pierderilor economice cât şi implicaţiilor acestora în sănătatea omului prin declanşarea toxiinfecţiilor alimentare în urma consumului de produse
contaminate. Datele statistice, acumulate în decursul timpului situează salmonelozele pe primul loc între zoonoze.
In 2012 intrun studiu efectuat in S.U.A dintr-un total de 19.089 de pacienti cu infectii infectii alimentare 4.274 au fost fost spitalizati si 68 au murit conform siturilor FoodNet . Intre aceste numere infectia cu Salmonella a avut cea cea mai mare incidenta cu 8.256 de infectii infectii adica 17.6 imbolnaviri la 100000 de persoane . pacienti au fost internati internati si 29 au murit murit de Sallmonela. Astfel 2290 de pacienti Incidenta mai ridicata au avutt-o avutt-o copii mai mai mici de 5 ani 69.5 infectii la 100000 de copii. Cele mai intalnite intalnite su fost infectiile cu Enteritidis Enteritidis (22%), Newport (14%), si Typhimurium Typhimurium (13%).
Conform FoodNet in 2009 un total de 17.468 infectii au fost identificate la laborator l aborator.. Raportul infectiei la 100000 in fuctie de patogen a fost: Salmonella (7.039; 15.19), Campylobacter (6.033; 13.02), Shigella (1.849; 3.99), Cryptosporidium ( 1.325; 2.86), STEC O157 (459; 0.99), STEC non-O157 (264; 0.57), Vibrio (160; 0.35), Listeria (158; 0.34), Yersinia Yersinia (150; 0.32), si Cyclospora (31; 0.07).
Salmonelele sunt bacili sau cocobacili Gram negativi de 2-4/0.6 nm, de obicei mobili (cu excepţia S. pullorum-gallinarum), cu cili dispuşi peritrich. Serotipurile de S. enterica subsp. enterica prezintă fimbrii cu rol în adezivitate la celulele epiteliale intestinale. Salmonelele din serotipul pullorum-gallinarum au fimbrii neadezive, c eea ce explică lipsa de patogenitate a acestora pentru om. Salmonella enterica enter ica subspeciile arizonae şi diarizonae au fimbrii hemaglutinante.
Salmonelele prezintă o remarcabilă adaptare la condiţiile de Au o mare tolerabilitate temperatură, dezvoltându-se între 2 şi 54°C. Au la pH, proliferând la valori cuprinse între 4,5 şi 9,5 cu un optim de
6,5-7,5.
Structura antigenică a salmonelelor este complexă, constând din antigene "O" (somatice), antigene "H" (flagelare) şi antigene "Vi" (de înveliş).
Dispun de exotoxine si endotoxine Astfel, temperatura de 60C o moară germenii din culturi în 12-20 minute, iar temperatura de 100C în 5-6 minute.
Pe păşuni, salmonelele se regăsesc şi după 200 zile, în fecalele umede de vacă după 6-11 luni, în bălegarul uscat rezistă până la 24 luni.
Ph-ul cuprins între 6.5-8.2 este optim pentru dezvoltare, iar pH-ul sub 3.5 nu permite o supravieţuire mai lungă de Antisepticele şi dezinfectantele obişnuite sunt 6-12 ore. Antisepticele foarte active faţă de salmonele. Salmonelele sunt sensibile faţă de multe antibiotice (cloramfenicol, tetracicline, neo-micină, gentamicină, amoxicilină, colimicină, cefalosporine, apramicină etc.) şi chimioterapice, (nitrofuran, sulfamctazină, fiuorochinolonă). Utilizare antibioticelor şi chimioterapicelor creează cu uşurinţă tulpini rezistente faţă de acestea. Explicaţia fenomenului constă în existenţa factorului, plasmidic "R" care se transferă cu uşurinţă fde la o bacterie la alta prin
gene extracromozomiale, fenomen cunoscut sub numele de "R-infecţie" şi care explică insuccesele din terapie. înlocuirea salmonelelor sensibile cu altele total sau parţial rezistente se produce chiar în cursul unei enzootii în circa 2-3 săptămâni.
C I R C U I T
Numeroşi vectori intercalaţi în lanţul epidemiologie (insecte, rozătoare, păsări, carnasiere, apele reziduale
din ferme, abatoare etc.), constituie verigi importante în declanşarea unor enzootii de salmoneloză. S -a
demonstrat că banala muscă domestică, nu numai că vehiculează pasiv salmonelele, dar le şi transmite transovarian, iar albinele fac o salmoneloză clinică. Gândacul de bucătărie, furnica, ixodidele, argasidele, pot vehicula şi ele infecţia salmonelică. Broaştele ţestoase, reptilele şi peştii sunt purtători de salmonele ca şi porumbeii, vrăbiile şi pescăruşii. Nu există ecosistem în natură în care salmonelele salmonelele să nu fie prezente. Rozătoarele silvatice şi peridomestice deţin supremaţia în întreţinerea lanţului epidemiologie. epidemiologie. Şobolanii, în cercetările întreprinse în ţara noastră, s -au dovedit a fi
unul dintre rezervoarele principale pentru animalele domestice si om.
SALMONELOZA ESTE O BOALA DE PORTAJ Toate speciile de manifere domestice si salbatice sunt receptive, ele pot contacta boala din surse de infectie primare ca animale bolnave, animale purtatoare, prin lapte si fecale, produse alimentare, fainuri de peste, rozatoare si oamnei purtatori sau surse secundare ca solul, furajele, apa, obiectele care au venit in contact cu sursele primare (fecalele in special in care salmonelozele au rezistenta foarte mare). mare). Transimterea se poate poate realiza prin autoinfectia purtatorilor sau exogen prin transmitere digestiva ombilicala sau genitala prin monta.
Calea obişnuită de pătrundere a germenilor în organism este cea digestivă. Aceştia traversează stomacul, fiind protejaţi de aciditatea locală, fie
printr-un tranzit rapid, fie prin înglobarea în masa alimentară. In intestin germenii se multiplică şi trec în formaţiunile limfoide . Pătrunde la nivelul microvililor în joncţiunea ocludens. Pe baza intercelulară-zona ocludens. potenţialului invaziv invaziv,, caracteristic, bacteriile invadează mucoasa, se multiplică în lamina propia şi produc boala simptomat ică. Prezenţa lor in sânge se datoreaza multiplicării în unele focare active şi descărcării ulterioare a acestora în torentul circulator. Germenii Germenii fagoc fago citaţi işi păstrează intactă morfofiziologia şi s e multiplică
in interiorul celulei care i-a inglobat.
PARATIFOSUL VITEIILOR- prezinta o forma supraacuta care debuteaza cu sindrom febril, abatere profunda pana la coma, o forma acuta cu semne digestive, articulare, rar nervoase si o forma cronica cu tuse dureroasa plus jetaj muco-purulent. ENTERITA SALMONELICA A ADULTILOR- manifesta o forma supraacuta avand fenomene toxice grave si moartea de la cateva ore pana la 24 o alta forma acuta cu diaree profuza, hemoragica, avort si forma cronica aparand cu slabire progresiva, tulburari respiratorii si digestive plus avort, evolueaza intre 2 –4 saptamani pana la 3 –5 luni. TABLOUL LEZIONALLEZIONAL- Exista asemanari intre leziunile de la adulte si cele de la vitei la forma supraacuta apar congestii si hemoragii pe seroase si mucoase, inclusiv pe epicard si endocard iar in forma acuta ceea ce este mai specific ficatul hipertrofiat cu focare miliare izolate sau grupate de tip granulomatos (noduli paratifici ),
in forma cronica apare splenita hiperplazica, enterita fibrinonecrotica, splenomegalie, hepatomegalie cu focare necrotice, bronhopneumonie fibrinoasa sau fibrino-necrotica, artrite, tenosinovite fibrinoase; la femelele care au avortat apar metrite.
SALMONELOZA FRANCA INTESTINALA-este grava la miei prezentand evolutie acuta, septicemica, diaree profuza cu fecale apoase, urat mirositoare, deshidratare grava si moarte prin epuizare. Lezional apare diateza hemoragica, icter gastro-enterita hemoragica, hiperplazie limfonodulara si splenica. A AVORTUL VORTUL SALMONELIC AL OILOR-Provocat de Salmonella abortus ovis avand tropism pentru uterul gestant si se transmite digestiv. digestiv. Clinic apare avortul in lunile 2, 3, 4 sau 5 de gestatie fiind secondat de un sindrom prodromal. Avorteza Avorteza in jur j ur de 30-50% din efective
SALMONELOZA FRANCA INTESTINALA-Apare la varsta de 6-18 luni si prezinta o forma acuta clinic manifestata cu sindrom febril, diaree cu fecale apoase, fetide, manifestari de bronhopneumonie iar lezional diateza hemoragica, hiperplazie splenica, hiperplazie limfonodulara, enterita cataral-hemoragica si o forma cronica cu slabire progresiva leziuni articulare-artrite sinovite AVORTUL VORTUL SALMONELIC AL IEPELOR-provocapt de A Salmonella abortus equi care prezinta specificitate de gazda, tropism pentru uterul gestant iar la mascul se elimina prin sperma deci se transmite prin monta dar dar si digestiv
Este specia cel mai fregvent afectata, cel mai frecvent cu Salmonella choleraesuis si la varste de 1-3 luni dar si mai mari. Prezinta o forma acuta si subacuta cu hipertermie,tulburari digestive (diaree cu fecale galbui, spumoase ce devin usor hemoragice) tulburari circulatorii (hiperemia si cianoza pielii din regiunea capului, membrelor,, cozii, abdomenului si una cronica consecinta membrelor a celei acute care apare frecvent la tineretul la ingrasat si evolueaza cu diaree, dermatita varioloida si cahexie. Lezional apar diateza hemoragica, cianoza cutanata, limfadenita hemoragica, splenita hiperplastica, hepatita nodulara necrotica, gastrita si enterita catarala sau hemoragica.
Serotipul ce-l mai des incriminat in manifestarile clinice este Salmonella typhymurium. Apare Apare frecvent in gastroenteritele virale ca infectie secundara grefata pe leziunile determinate de virusuri. Apare in urma consumului de deseuri de abator.Boala abator.Boala se manifesta clinic la catei si pisoi si poate imbraca forme grave, pisoii fac o forma acuta de salmoneloza cu splenita hiperplastica gastroenterita cu necroza vilozitatileor intestinale sau hiperplazia limfonodurilor mezenterici.
Puloroza-Este provocata de salmonele imobile S. pullorum, S. gallinarum si salmonele mobile numite si paratifoze. Surse de infectie pot si frimase si secundare iar transmiterea poate fi verticala si orizontala. Puii de gaina si gainile outoate au manifestariclinice diferite puii de gaina prezinta somnolenta polidipsie ptoza aripii diaree cu fecale alb-cretacee aglutinarea pufului cloacal cuobstruarea anusului si ocluzii ale cloacei care duc la piuit plangator. plangator. Pasaril ouatoare prezinta o simptomatologie mai stearsa cu slabire, tulburari ale ouatului si adopta pozitie de pinguin. Lezional toate galinaceele prezinta NODULI NECROTICI in pulmon ficat si miocard stomac muscular si prete intestinal.
Sunt receptive gaina, curca, bibilica, paunul, fazanul; toate pasarile in varsta de peste 3 luni. Clinic manifesta inapetenta, anemia mucoaslor aparente si diaree cu si fecale apoase fetide alb portocalii iar lezional ficat bonzat, splenomegalie, esnterita si tiflita catarala si noduli pulorici in miocard ficat pulmon.
Febra tifoidă este o boală infectioasa specifică
omului.Agentul etiologic este bacteria Salmonella typhi sau enterica. Poate fi transmisa de catre persoanele bolnave sau mai ales de purtatorii sanatosi. Acestia elimina salmonele la nivelul tractului digestiv sau prin urina. Poarta de intrare este digestiva prin alimente sau apa contaminate. Clinic boala prezinta o perioada deincubaţie de 1-3 săptămâni, o perioadaprodromală(de invazie) –de1-3 zile si Perioada destare. Debutl este brutal, cu frison, febră 39-41 grade, cefalee, stupoare,somnolenţă, delir, delir, comă. Erupţii cutanate(rozeole) apar pe abdomen, torace, spate în ziua a 8- 9 de boală (embolii limfatice cubacterii). Diaree, constipaţie, tulburăricardiovasculare.
Durata 7-10 zile. Po aparea si complicatii ca hemoragii intestinale,perforarea intestinului, peritonită,miocardită, meningită, psihoză
Faţa bolnavului este, de regulă, palidă, pielea uscată şi fierbinte, limba îngroşată, acoperită cu un strat cafeniu-albicios. cafeniu-albicios. Vestibulul Vestibulul faringian faringian este puţin hiperemiat, uneori se măresc amigdalele. În a-8a sau a10-a zi de boală pe abdomen (câte o dată şi pe piept), spinare şi membre apar erupţii rozeolice, splina şi ficatul se măresc, abdomenul se balonează. Dereglarea activităţii cardiovasculare se manifestă prin bradicardie relativă (încetinirea ritmului contracţiilor inimii), dicrotizm (dedublarea undei pulsatile) şi tensiune arterială scăzută.
Simptomele salmonelozelor includ diareea, febra si crampele abdominale. Acestea se dezvolta la 12-72 12-7 2 ore dupa infectie si boala persista in mod normal timp de 4-7 zile. Majoritatea oamenilor isi revin fara nici un tratament. Totusi, Totusi, diareea si deshitratarea pot fi grave si este uneori un eori necesara internarea in spital. Varstnicii, Varstnicii, copiii mici si cei cu sistem imun deficitar, deficitar, prezinta cel mai mare risc. In cazul aparitiei diareei, in mod normal recuperarea este completa, chiar daca pot trece cateva luni pana ce habitusul intestinal se normalizeaza complet. Un numar mic dintre persoanele infectate cu Salmonella dezvolta sindromul reiter,o reiter ,o boala care persista luni sau ani si duce la aparitia artritei cronice.
Examenul bacteriologic si bacterioscopic se face prin prelevarea de vezica biliara, ficat, os lung nedeschis, linfonoduri, splina si insamantarea pe mediu de imbogatire Muller Kauffmann (contine bila), selenit acid de Na; C medii de diagnostic se pot folosi Mc Conkey, agar SS, albastru de bromtimol. Se mai poate face examene biochimice-API cu godeuri.
Examene serologice: reactia de aglutinare rapida pe lama cu sange integral (RSAR): salmonele salmonelele le sunt aglutinate de serul de grup D; reactia de seroaglutinare lenta in tuburi (RSAL): se foloseste pentru verificarea verificarea indemnitatii efectivelor care livreaza oua pentru incubat
Pentru febra tifoida
ancheta epidemiologică
date clinice date paraclinice hemoculturi: pozitive în 100% din cazuri în S1 de la debut medulocultură coprocultură: S2-S3 urocultură culturi din secrețiile osoase purulente examinare serologică:
determinarea anticorpilor împotriva împotriva antigenilor antigenilor bacterieni: bacterieni: • • • • •
Rreactia widal Rfc contraimunofloreza ELISA latex aglutinare
Pentru enterita salmonelica diagnosticul se bazeaza pe anamneza si pe examenul obiectiv. Medicul intervieveaza pacientul in legatura cu simptomele, alimentele consumate recent si cu factorii de mediu de la locul de munca si de la domiciliu. O cultura din scaun si analize sanguine, trebuie efectuate pentru a confirma diagnosticul.
Se pot administra neomicina, polimixina, cefalosporine, gentamicina, quinolone.
Pentru febra tifoida se iau urmatoarele masuri: Izolarea pacientului
dezinfecția excrețiilor repaus la pat, în special în perioada febrilă dietă hidrică, în special în perioada febrilă tratament etiologic: medicamente ce acționează pe sistemul limfatic
cloramfenicol: bacteriostatic ce se concentrează bine în sistemul limfatic; 50
amoxicilină
administrate per os
mg/kg/zi pe durata febrei + 7-10 zile exista exist a tulpini rezistente
fluoroquinolone: concentratii fluoroquinolone: c oncentratii optime la nivel intestinal, biliar, formatiuni limfatice norfloxacincin pefloxacin cefalosporine, generația a III-a
Pentru enterita salmonelica Salmoneloza se trateaza prin controlul oricaror complicatii pana la disparitia lor. Deshidratarea cauzata de diareee este cea mai obisnuita complicatie. complicati e. Antibioticele Antibioticele nu sunt necesare in mod curent, ci doar in cazul in care infectia s-a raspandit.
Boli infectioase ale animalelor-Bacterioze-; Radu Moga Manzat http://www.scribd.com/doc/22459983/GENULSALMONELLA09 http://www.cdc.gov/salmonella/reportspubs/mmwr. html
http://en.wikipedia.org/wiki/Kauffman%E2%80%93 White_classification http://www.youtube.com/watch?v=q4OVNRLw9fM ?v=q4OVNRLw9fM http://www.youtube.com/watch o.wikipedia.org/wiki/Febr%C4%83_tifoid%C o.wikipedia.org/wiki/Febr%C4%83_tifoid%C http://r 4%83 http://medenciclopedie http://medenciclopedie.com/?page_id=4158 .com/?page_id=4158 http://www.terapiamedicala.ro/febra-tifoida
