Rinichiul retroperitoneal, indispensabil vieții, care rinichiul este un organ pereche, primitiv retroperitoneal Definiție – rinichiul produce urina
• număr – – 2; uneori, unul din rinichi poate lipsi, există cazuri de rinichi supranumerari sau cei doi rinichi pot fi fuzionați: aceeași extremitate (de obicei, prin extremitatea inferioară) → rinichi în potcoavă între extremitatea inferioară a unui rinichi și cea superioară a superioară a celuilalt rinichi → rinichi sigmoidiform ambele extremități → rinichi inelar contopirea într -o -o masă unică și mediană a mediană a celor 2 rinichi → rinichi concrescut
gr euta utatea variază în funcție de vârstă și starea funcțională a funcțională a rinichilor • dimensiunile și gre 12 cm, lățime = 5 – 6 cm și grosime = 3 cm, iar la adult, dimensiuni – lungime = 10 – 12 150 g greutatea = 115 – 150 la bătrâni, rinichii suferă un proces de atrofie, fiind mai mici ♀ < ♂
• axul longitudinal al rinichiului este oblic către inferior și lateral astfel că extremitățile superioare sunt superioare sunt mai apropiate (6 – 7 cm), iar cele inferioare mai îndepărtate ( 10 – 12 cm) • formă – comparată – comparată cu cea a bobului de fasole (pot servi ca termen de comparație – reniform ); la nou-născut nou-născut – rotunjiți – rotunjiți, ovoidali • culoare – roșie-brună • consistență – fermă, dovada fiind impresiunile lăsate pe ficat și splină; totuși, rinichii se rup r elativ elativ ușor în traumatisme, tr aumatisme, având un parenchim friabil • suprafața rinichilor – netedă; la nou-născut, la copil până la 3 – 4 ani și uneori la adult au suprafața neregulată, boselată – rinichiul prezintă: Configurație externă – rinichiul 2 fețe – o față anterioară (convexă, orientată antero -lateral) și o față posterioară (plană, care privește postero -medial)
2 margini – o o margine laterală convexă și o margine medială concavă
2 extremități sau extremități sau 2 poli 2 poli – o o extremitate superioară rotunjită și o extremitate inferioară mai
ascuțită • marginea medială prezintă hilul renal situat mai aproape de extremitatea superioară a rinichiului și care se continuă în interiorul rinichiului cu o cavitate numită sinus renal are aspect de fantă longitudinală cu 2 buze, una anterioară și alta posterioară, posterioară, prin care intră și ies din rinichi elementele pediculului renal
cel mai posterior element al pediculului renal este pelvisul renal, anterior de bazinet se găsește artera renală , iar anterior de arteră se găsește vena renală, aceasta fiind cea mai
frecventă dispoziție a elementelor pediculului renal
acestora li se adaugă vasele limfatice și plexul nervos renal
Structura rinichiului – rinichiul este învelit la suprafață de o capsulă fibroasă sub care se găsește parenchimul renal format dintr-o substanță periferică numită corticală și o substanță profundă numită medulară
• parenchimul delimitează delimitează o cavitate, cavitate, sinusul renal • capsula renală este o membrană translucidă și subțire, cu o grosime de 0,2 mm, care se reflectă la nivelul hilului tapetând pereții sinusului renal
• capsula aderă de parenchimul renal prin numeroase tracturi conjunctive subțiri și, în mod normal, se poate desprinde cu ușurință, însă, în situații patologice, între parenchim și capsulă se stabilesc aderențe foarte puternice care împiedică decapsular ea • medulara este situată profund și este formată din 7 – 14 piramide renale Malpighi pentru fiecare rinichi
acestea sunt niște formațiuni tronconice sau piramidale, cu baza spre corticală și vârful spre
sinusul renal
vârful piramidelor renale proemină în sinusul renal formând papilele renale; papila dă inserție unui caliciu mic și prezintă 10 – 20 orificii papilare realizând aria cribrosa
fiecare papilă este împărțită într -o zonă papilară internă și o zonă limitantă externă; zona papilară se proiectează sub formă de papilă în sinusul renal, iar zona limitantă are aspect striat
dat de 2 tipuri de striațiuni: unele palide formate de tubii colectori, altele roșiatice formate de vasele sangvine
în ceea ce privește piramidele renale, aproximativ jumătate sunt situate anterior de planul frontal ce trece prin marginea laterală a rinichiului, iar cealaltă jumătate posterior de acest plan
unele piramide sunt simple, altele compuse, unite prin vîrfurile lor
piramidele renale sunt separate de expansiuni ale corticalei numite coloanele renale Bertin ; acestea ajung până la nivelul sinusului renal unde determină proeminențele interpapilare
• corticala constituie o substanță continuă în care sunt incluse piramidele renale pe care le învelește din toate părțile ca o manta
partea periferică a corticalei apare formată din 2 porțiuni: pars radiata și o pars convoluta
sau labirintul renal pars radiata este formată din piramidele Ferrein sau radiațiile medulare Ludwig; acestea sunt număr de 400 – 500 pentru fiecare piramidă renală, pornesc de la baza pir amidelor renale și au vârful orientat spre cortex corticis , o zonă din corticală lipsită de glomeruli, situată sub
capsula fibroasă a rinichiului substanța corticală dintre piramidele Ferrein alcătuiește pars convoluta ce conține corpusculii renali, tubii contorți și arterele interlobulare
• o piramidă renală împreună cu piramidele Forrein dependente de ea și substanța corticală din jurul său formează lobul renal • o pir amidă Ferrein împreună cu pars convoluta din jurul său alcătuiește lobulul renal și fiecărui lob renal îi corespund 400 – 500 lobuli
