Relatii+financiar+monetare+Unitatea+1+2015

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

RELAŢII FINANCIAR MONETARE INTERNAŢIONALE Anul III, semestrul II

MARIANA TRANDAFIR

Editura Universitar ă Danubiu, Galaţi 2014

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.













© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (cod (cod 111/2006)

ISBN: 978-606-1746-99-9

Tipografia Zigotto

Galaţi

Tel.: 0236.477171















CUPRINS

elaţiile 1. R elaţiile

financiar - monetare, în teoria şi practica internaţională Repere teoretice privind evoluţia relaţiilor financiar monetare internaţionale Deciziile financiar-monetare în practica relațiilor internaționale

Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie minimală

2. Cooperarea monetar - financiară internaţională Premise ale instituţionalizării sistemului monetar financiar internaţional. Conferinţa Monetară şi Financiară a Naţiunilor Unite de la Bretton Woods

Evoluţii ale sistemului monetar financiar internaţional de la Bretton Woods

Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare Lucrare de verificare

Bibliografie minimală















– financiară financiară 3. Unificarea monetar –

europeană

Construcţia europeană – între – între deziderat şi acţiune Piaţa unică europeană Uniunea Economică şi Monetară Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie minimală

4. Pietele valutare internaţionale Pieţele valutare – la – la interferenţa dintre naţional şi internaţional Pieţele valutare la vedere Pieţele valutare la termen Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat Teste de autoevaluare Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare Lucrare de verificare Bibliografie minimală

Bibliografie de elaborare a cursului















INTRODUCERE Începutul de mileniu a devenit martorul unei efervescenţe fără precedent. Între “irrational exuberance” şi “infectious greed ” (lăcomia infecţioasă), pe valurile liberalizării financiare, ale extinderii fără precedent a pieţelor de capital, ale unificării economice şi monetare în Europa, precum şi ale naşterii monedei unice europene, au apărut în peisajul economic noi incertitudini, relevante provocări ale prezentului şi viitorului, induse lumii de profundele transformări structurale, de atacurile teroriste şi replicile armate, dar şi de crizele financiare, tot mai frecvente şi mai severe. Fenomen distinctiv al ultimelor câteva decenii ale secolului abia parcurs, deconectarea economiei financiare de cea reală, este concretizată în permanenta mişcare mişcare a capitalurilor în acest spaţiu devenit devenit global, în care doar o proporţie redusă a volumului tranzacţiilor de schimb valutar reprezintă finalizarea, în plan financiar, a relaţiilor economice, cele mai mari sume fiind antrenate în operaţiuni speculative. Dirijată spre maximizarea profiturilor, această mobilitate a fluxurilor de capital constituie, în esenţă, o formă de manifestare a tendinţei de separare, chiar dacă nu completă şi definitivă, a capitalului financiar de cel productiv, susceptibil a produce dezechilibre de

proporţii economiei globale, actual actual criză financiară şi economică internaţională dovedindu-se a fi, prin amploare şi efecte, una dintre cele mai severe crize de la Marea Depresiune

Conţinutul informaţiilor prezentate în lucrare asigură studenţilor posibilitatea de a pătrunde în universul extrem de complex şi dinamic al problematicii relaţiilor financiar - monetare internaţionale şi de fundamentare a cunoştinţelor de specialitate din sfera financiar monetară. Modulul intitulat Relaţii financiar -monetare internaţionale , care se studiază în anul III, constituie un instrument de lucru extrem de util viitorilor specialişti în domeniu, puternic ancoraţi în realităţile vieţii economice, în actualul context al reconfigurării arhitecturii sistemului financiar monetar internaţional şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul Economic. Fiecare unitate de învăţare reprezintă un ansamblu de lecţii ce conţin secvenţe informative, care asigură învăţarea progresivă şi structurată. Sarcinile de învăţare formulate pe parcurs sunt menite să fixeze noile cunoştinţe şi să participe la formarea competenţelor necesar a fi dobândite de către studenţi. Testele de evaluare şi de autoevaluare formulate la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare, alături de rezumat şi de concluzii, participă la consolidarea cunoştinţelor şi a competenţelor propuse. Competentele pe care le vei vei dobândi sunt următoarele: următoarele: 

argumentarea, din perspectivă teoretică şi practică , relaţiile financiar monetare;















Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de

învăţare: - Rela ţiil e financiar - monetare în teoria şi practica internaţională ; - Cooperarea financiar - monetară internaţională ; - Unificarea monetar - financiară europeană europeană; - Pieţele valutare internaţionale. In prima unitate de învăţare intitulată Relaţiile financiar - monetare în teoria şi practica internaţională vei regăsi operaţ ionalizarea unor obiective specifice care-ţi vor permite: - să descrii principalele curente de gândire economică din evoluţia relaţiilor financiar monetare internaţionale; i nternaţionale; - să distingi între diferitele şcoli de gândire economică; - să înțelegi maniera de fundamentare a deciziilor financiar -monetare -monetare internaționale . După ce vei studia conţinutul acestui capitol , vei parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare Cooperarea financiar- monetar ă internaţională vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe care îţi vor permite să operaţionalizezi obiective precum: -financiar delimitezi fazele funcţionării sistemului monetar -financiar internaţional; - să explici principalele evoluţ ii ale sistemului monetar-financiar internaţional; - să explici principalele evoluţii ale sistemului monetar financiar internaţional de la Bretton Woods; - să descrii structura, obiectivele, resursele, activităţ ile Fondului Monetar Internaţional, Drepturile Speciale de Tragere şi modul de utilizare al lor în practica mecanismelor de creditare. Ca să îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, v ei rezolva o lucrare de verificare pe care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare pentru capitolele următoare. In cea de a treia unitate de învăţare , intitulată Unificarea monetar - financiară europeană , vei regăsi operaţionalizarea următoarelor competenţe specifice, car e îţi vor oferi posibilitatea: - să argumentezi mecanismele de funcţ ionare a Uniunii Europene; - să descrii elementele definitorii ale conceptului de piaţă unică europeană; - să corelezi politicile europene cu angrenajul economic ş i monetar, iar după ce se va studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată, pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun teste adecvate. In cea de a patra unitate de învăţare intitulată Pieţele valutare internaţionale vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe care îţi vor -

să

















-

să delimitezi între operaţ iunile valutare derulate de rezidenţi şi nerezidenţi pe teritoriul României, conform prevederilor legale în vigoare;

să distingi între pieţele valutare spot şi pieţele valutare la termen şi mecanismele de derulare a tranzacţiilor valutare. După ce vei studia conţinutul cursului vei parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofund are şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate Pe măsură ce vei parcurge modulul îţi vor fi administrate două lucrări de verificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei răspunde în scris la aceste cerinţe, folo sindu-te de suportul de curs şi de resurse suplimentare indicate. Vei fi evaluat după gradul în care ai reuşit să operaţionalizezi obiectivele. Se va ţine cont de acurateţea rezolvării, de modul de prezentare şi de promptitudinea răspunsului. Pentru neclarităţi şi informaţii -

suplimentare vei apela la tutorele indicat.

Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în consecinţă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăţ are. N.B.

















1

- MONETARE, ÎN TEORIA ŞI RELAŢIILE FINANCIAR PRACTICA INTERNAŢIONALĂ 1.1.

Repere teoretice privind evoluţia relaţiilor financiar monetare internaţionale

1.2. Deciziile financiar-monetare în practica relațiilor

internaționale Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie minimală Obie Obi ecti ctive ve spec pecii f i ce ce::

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea: 

 

să descrii principalele curente de gândire economică din evoluţia relaţiilor financiar monetare internaţionale; să distingi între diferitele şcoli de gândire economică; -monetare să înțelegi maniera maniera de fundamentare a deciziilor deciziilor financiar -monetare internaționale Ti mp mediu mediu estimat estimat pentr pentr u studiu i ndividual : 4 ore

















Mariana Trandafir

Rela ţiile financiar monetare, în teoria şi practica internaţională

1.1. Repere teoretice privind evoluţia relaţiilor financiar monetare

internaţionale

1.1.1. Curente de gândire economică privind relaţiile financiar monetare internaţionale

Experienţa istorică a tuturor ţărilor lumii relevă un adevăr incontestabil: nu există reţete teoretice şi nici soluţii practice etern şi general valabile care să asigure omenirii un standard ridicat de viaţă. Mercantilismul

Istoria vieţii economice consemnează dominaţia, timp de trei secole (al XV -lea – al XVIII-lea) a principiilor mercantiliste sintetizate în convingerea că protecţionismul, respectiv acţiunea statului pentru a proteja economia naţională, reprezintă cea mai eficace cale de asigurare a bunăstării economice a unei naţiuni. Recunoscut drept promotor al gândirii economice moderne, mercantilismul relevă rolul statului intervenţionist şi accentuează importanţa pieţei în economie. Conform doctrinei mercantiliste, activitatea economică se află în slujba statului, expansiunea puterii politice a suveranului favorizând prosperitatea cetăţenilor. cetăţenilor. Concept complex, avuţia este sinonimă, din această perspectivă, cu metalele preţioase, constituind în fapt, miza “jocului cu sumă nulă” care este comerţul internaţional. Doctrina dominantă a secolelor XVI - XVII, mercantilismul, a căutat să demonstreze faptul că puterea unei ţări depinde de cantitatea de metal preţios deţinută. Autorii mercantilişti susţineau că schimburile internaţionale reprezintă un mijloc de îmbogăţire. Principalul obiectiv al mercantiliştilor era menţinerea unei balanţe comerciale excedentare, printr -un -un export superior importului. În acest fel, o ţară putea acumula cantităţi ridicate de aur şi argint şi, în consecinţă, îşi putea spori bogăţia naţională şi prestigiul. Doctrina mercantilistă justifica intervenţia statelor în sensul creşterii excedentelor în balanţa comercială, prin intermediul politicilor de stimulare a exporturilor şi de reducere, de limitare a importurilor.

Susţinând că interesul fiecărei naţiuni este cel mai bine reprezentat prin încurajarea exporturilor de mărfuri şi descurajarea importurilor, care îşi găsesc

















Mariana Trandafir


concretizate în adoptarea, în anul 1667 a tarifului vamal protecţionist şi vizând o politică intervenţionistă în domeniul industrial, precum şi (iii) principiile mercantilismului german şi austriac, care statuează tutelarea de către stat a întregii activităţi economice. (ii) practicile mercantiliste franceze

Doctrina mercantilistă are suficienţi adepţi și în mercantilism mercantilism fiind folosit pentru a descrie situaţia

prezent, t ermenul neounei ţări care caută să realizeze o balanţă comercială excedentară în scopul atingerii unor obiective sociale sau politice, situații similare celor în care o ţară caută să realizeze realizeze o deplină ocupare a forţei de muncă prin producerea de bunuri mult peste nevoile locale, exportând surplusul în afara graniţelor. În acest context, devine edificatoare observația lui Jarl Hagelstam, Director în Ministerul de Finanţe din Finlanda, în legătură cu derularea celor mai multe dintre negocieri:

„ Modul de abordare a negocierilor, indiferent dacă ţările sunt dezvoltate sau în curs de dezvoltare, este de a insista pentru liberalizarea schimburilor comerciale în domenii în care avantajele lor competitive sunt cele mai mari şi de a limita liberalizarea în domenii în care sunt mai puţin competitive competitive şi în care importurile ar putea putea înlocui produsele produsele autohtone.” Hagelstam atribuie această tendinţă manifestată în decursul negocierilor unor concepţii neo -mer cantiliste, cantiliste, îmbrăţişate de politicienii diferitelor naţiuni. Conform acestor concepţii se pune semnul egal între puterea politică, puterea economică şi o balanţă comercială excedentară.

Reprezentanţi ai mercantilismului Printre cei mai fervenţi adepţi ai mercantilismului se distinge Jean Bodin (1530-1596), deschizător de drumuri pe tărâmul teoriei t eoriei monetare, afirmat drept unul dintre primii fondatori ai teoriei cantitative a monedei, cel care a marcat

profund, prin concepţia sa, teoria t eoria economică. Evidenţiind existenţa unei relaţii între cantitatea de monedă şi preţuri, el susţine că valoarea şi, implicit, puterea de cumpărare a unei unităţi monetare depindeau de cantitatea de bani existentă pe piaţă, preţurile manifestând o tendinţă de creştere urmare sporirii cantităţii de metale preţioase respectiv a masei monetare, context în î n care

















Mariana Trandafir


Cu limite dar şi merite de necontestat, mercantiliştii, s -au afirmat drept pionieri ai teoriilor moderne privind comerţul internaţional şi au scris o pagină remarcabilă în istorie, prefigurând astfel schimbările de anvergură în gândirea şi practica economică pe care secolele următoare le vor consemna. Pe fondul apariţiei unei noi filozofii în politica economică a timpului, expresie a extinderii orizontului gândirii economice şi a aprofundării studiilo r teoretice, afirmarea libertăţii de mişcare în toate domeniile drept scop fundamental şi a individului drept entitate de bază a unei societăţi guvernată de “legi naturale”, va capta teoria şi practica economică. Liberalismul economic

controverse în privinţa tendinţei economiei de a evolua spontan spre un echilibru pe termen lung, în condiţiile ocupării complete a forţei de muncă şi fără intervenţia statului, au condus, încă de la începuturile ştiinţei economice, la cristalizarea gândirii economice clasice, a cărei origine se află în operele lui Adam Smith, David Ricardo, J. B. Say şi Thomas Malthus. Liberalismul economic, doctrină economică şi politică fundamentată în decursul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVII -lea şi al secolului al XVIII-lea, se va impune drept un punct marcant de referinţă şi va străbate timpul, cu ritmuri şi nuanţe specifice fiecărei ţări, imprimate de contextul concret-istoric în plan naţional şi internaţional. Consacrat în Franţa de revoluţia burghezo-democratică din anul 1789, în Anglia de abolirea legii cerealelor în anul 1846 , iar în ţările din estul Europei în perioada de sfârşit al secolului al XIX- lea şi început al secolului al XX -lea, liberalismul constituie, din Numeroasele

perspectiva istoriei

“principala megatendinţă din gândirea economică modernă şi contemporană, deci din ultimele trei- patru patru secole, ceea ce înseamnă înseamnă un destin fericit” fericit” (Sută Selejan,1992, pp. 80)

Reprezentanţii ai liberalismului Rafinat cunoscător a naturii procesului economic şi strălucit analist, Adam Smith Smith (1723-1790), fondatorul Şcolii clasice liberale , expune concepţia sa referitoare la funcţionarea “sistemului libertăţii desăvârşite”.în “ Avuţia



















Mariana Trandafir


“Dacă o ţară ne poate furniza bunuri mai ieftine decât le -am putea produce noi, e mai bine să le cumpărăm de la ea, cu o parte din produsul activităţii noastre, utilizată într -un mod din care putem trage oarecare folos” (Sută,2000, pp. 642)

Potrivit concepţiei sale, avantajul absolut în comerţul exterior rezidă în diferenţa de costuri, respectiv în economia de cheltuieli de producţie pentru marfa dată, pe baza comparaţiei mărimii absolute a acestor costuri între producători. Impunându-se atenţiei generale prin profunzimea ideilor şi a conceptelor dezvoltate, Adam Smith a adăugat un capitol de istorie analizei comerţului exterior, pe care posteritatea nu a putut-o ignora. Tezele dezvoltate de Adam Smith în „The Wealth of Nations”, lucrare

publicată în 1776, reprezintă punctul de plecare al teoriilor clasice privind comerţul internaţional. Conform teoriei sale, ţările ar trebui să se specializeze în producerea acelor bunuri pentru care dispun de un avantaj absolut. Avantajul absolut reprezintă posibilitatea de a produce un bun cu o cantitate mai mică de factori (input) decât oriunde altundeva în lume. Smith c ombate teoria mercantilistă, a jocului cu sumă nulă. Prin participarea la comerţul internaţional, „avuţia” tuturor ţărilor poate fi sporită, specializarea urmând a se realiza pe baza principiului avantajului absolut.

în producerea acelor produse pentru care sunt mai eficiente, toate ţările vor beneficia de pe urma participării la schimburile internaţionale. Teoria avantajului absolut poate fi ilustrată cu următorul exemplu: - considerăm două ţări partenere, una aparţinând Nordului şi cealaltă Prin s pecializare

















Mariana Trandafir


domeniu în care sunt mai eficiente, vor obţine unităţi suplimentare de autoturisme pentru o unitate de textile. De asemenea, dacă ţările din Sud vor transfera munca din domeniul automobilelor în cel al textilelor, vor obţine trei unităţi suplimentare de textile pentru o unitate de autoturisme. Astfel, în plan mondial, cu un consum de muncă identic, producţia de textile va creşte cu 2 unităţi, iar cea de autoturisme cu o unitate, în raport cu situaţia anterioară, caracteristică autarhiei. Teoria lui Adam Smith nu rezolvă dilema ţărilor care nu prezintă un avantaj absolut în nici un domeniu. Aceste ţări nu vor mai participa la comerţul internaţional ? Răspunsul va fi oferit de David Ricardo care va dezvolta teoria avantajelor comparative sau relative.

În spiritul de gândire al predecesorilor săi liber ali, David ali, David Ricardo (1772-1823) Ricardo (1772-1823) “a readus lumea economică la liniile ei esenţiale, oferind tuturor spre examinare mecanismul ei” (Heilbroner , 1994, pp. 109) Analiza ricardiană, expusă într - o vastă operă economică, în încercarea de a explica natura principalelor categorii economice şi interacţiunea dintre acestea pentru a da formă mecanismului economiei de piaţă, a stârnit reacţii contradictorii în epocă şi comentarii diferite ale predecesorilor. Prin teoria costurilor comparative de producţie şi a avantajelor relative, relative, reciproce în comerţul internaţional, reprezentând “prima încercare de elaborare a unei teorii unitare a comerţului exterior pe baza valorii muncă, integrată organic în ansamblul sistemului ricardian” (Costin Murgescu, pp. 40) Ricardo a fundamentat suportul ideologic al politicii economice externe

















Mariana Trandafir


restricţie în calea pătrunderii de noi concurenţi şi nici privind deplasarea acestora între sectoare (mobilitate intersectorială). • Pornind de la „legea valorii muncii”, Ricardo postulează faptul că, în interiorul fiecărei ţări, mărfurile se schimbă în funcţie de cantitatea de muncă necesară producerii lor. Dacă, de exemplu, producerea unei unităţi de ţesătură necesită 2 ore de muncă, iar a unei unităţi de grâu, o oră, o măsură de grâu se va schimba contra două măsuri grâu. 3. Ipoteza 3. Ipoteza echilibrului static

• Oricare ar fi bunul considerat, producerea sa implică utilizarea de factori de producţie în proporţii proporţii bine determinate. Cu alte alte cuvinte, producţia producţia se efectuează în condiţiile unor „coeficienţi ficşi”, fără ca substituţia să fie posibilă. • În plus, nu există nici un avantaj (dar nici un dezavantaj) în a produce în serii mari şi nu mici. Preţul care revine pe unitatea de produs se presupune a fi acelaşi în ambele situaţii. Prin urmare, producţia se realizează la „costuri sau randamente de scară constante”. Plecând de la aceste ipoteze, teoria lui Ricardo se constituie într -o analiză originală a comerţului internaţional, capabilă să explice fundamentele specializării, eficienţei şi creşterii economice. : Fiecare Teori a avantaj avantaj elor r elati ve sau comparati ve - D avid Ricar do (1817) (1817)

ţară se va specializa în producerea acelor bunuri pentru care este cea mai avantajată sau cel mai puţin dezavantajată, respectiv în producerea acelor bunuri ale căror costuri comparative sunt sunt cel mai puţin ridicate. ridicate. Exemplul dat de Ricardo:

- Ipoteză: Schimburile se realizează între două ţări, Anglia i Portugalia, cu


















Mariana Trandafir

Vin (costul unei unităţi vin în unităţi ţesături): • Portugalia: 80/90 = 0,888 • Anglia: 120/100 = 1,2 • Avantaj relativ Portugalia Inter esul esul specializării conform teoriei avantajului relativ: pentru Anglia:





dacă ar trăi în autarhie, pentru 1 u.t. ar primi 0,833 u.v.; dacă ar exporta în Portugalia, ar primi 1,125 u.v. Anglia are deci interesul să importe vin portughez atât timp cât îl poate plăti, în termeni de ţesături, cu un preţ: P < 120/100 unităţi tesături / o unitate vin

pentru Portugalia : dacă ar produce singură ţesături, ar trebui să plătească

pentru 1 unitate ţesături, 1,125 unităţi vin; dacă ar importa ţesăturile, ar plăti 1 unitate ţesături ţesături cu 0,833 unităţi vin. Portugalia Portugalia are deci interesul interesul să importe ţesăturile, dacă preţul lor, în termeni de vin exportat, este: P < 90/8 0 unităţi vin/ o unitate ţesături.  Limitele posibile ale schimbului internaţional: 80/90< P < 120/100.

Prin urmare fiecare ţară se va specializa în producerea acelui bun la care înregistrează o productivitate mai ridicată.

















Mariana Trandafir


Pentru ţările din Sud, costul de oportunitate al autoturismelor în termeni de textile este de 12/8 = 1,5, iar al textilelor în raport cu autoturismele de 8/12 = 0,66

Astfel, textilele (în termeni de autoturisme) sunt mai ieftin de fabricat în Sud decât în Nord, iar autoturismele (în termeni de textile) sunt mai ieftine în Sud decât în Nord: Textile: 0,66 < 2

⇒

Autoturisme: 0,5 < 1,5

⇒

Prin urmare, ţările din Nord vor fi interesate să se specializeze în autoturism e, iar cele din Sud în textile, domeniu în care înregistrează un vantaj comparativ sau cel mai mic dezavantaj absolut.

Astfel, este mai puţin costisitor pentru ţările din Nord N ord să abandoneze textilele şi să se specializeze în producerea de autoturisme decât să producă ambele bunuri şi este mai avantajos pentru Sud să se specializeze în textile şi să abandoneze fabricarea autoturismelor.

Ţările din Nord vor accepta să cumpere textile din străinătate dacă preţul relativ internaţional (exprimat în termeni de schimb) va fi inferior preţului relativ intern, iar ţările din Sud vor accepta să vândă textile dacă preţul relativ internaţional este superior în raport cu cel intern. Cu alte cuvinte, pentru ca cele două ţări să aibă un beneficiu din schimb, trebuie ca ele să poată importa un produs relativ mai ieftin decât ar costa producerea lui în plan naţional şi să vândă în străinătate (să exporte) un produs la un preţ superior celui pe care l -ar putea obţine în interior. În exemplul dat, preţul internaţional trebuie să se situeze între cele două valori ale preţurilor



















Mariana Trandafir


apariţiei, într - o economie de piaţă liberă, a crizelor generale de supraproducţie. La interferenţa dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, realitatea începe să se opună perceptelor teoretice: liberalismul economic, conceput pe baza forţei autoreglatoare a sistemului economic, stârneşte efe cte sociale adverse. Disfuncţionalităţile şi inegalităţile economice dintre statele moderne, provocate de disproporţiile masive în repartiţia venitului naţional, cu consecinţe implicite vizând polarizarea societăţii în bogaţi şi săraci, precum şi ridicarea la rang de universalitate a postulatelor liberalismului clasic, induc o nouă perspectivă abordării doctrinare. Factor de stimulare a producţiei şi de impulsionare a consolidării pieţei mondiale, activitatea comercială – internă şi internaţională – este afectată în mod frecvent de practici necivilizate de concurenţă între parteneri, de acţiuni speculative, precum şi de politici coloniale discriminatorii. Acest “revers al medaliei”, perceput acut sub forma crizelor economice, generatoare ale unui nivel de trai mizer, s-a repercutat şi asupra gândirii economice, readucând în prim- planul planul dezbaterii controversa dintre adepţii liberului schimb şi pe cei ai eventualitatea

















Mariana Trandafir


catalizator complicatele lupte sociale şi politice de la mijlocul secolului al XIX -lea şi confruntările ideologice corespunzătoare” corespunzătoare” ( Nicolae Sută, 2000, pp. 666)

Karl Marx (1818-1883) s-a

remarcat prin teoria sa sa economică economică considerată “produsul complex al unor analize şi sinteze originale şi creatoare, născute la confluenţa dintre liberalismul clasic şi reacţiile sociale, naţionale şi intelectuale“ Karl Marx a fost cel mai important critic al economiei de piaţă. Scriindu -şi opera la mijlocul secolului al XIX-lea, el a încercat în lucrarea sa cea mai importantă „Capitalul” să ofere un fundament teoretic la ceea ce credea că este destinul ineluctabil al societăţii capitaliste, transformarea în societate socialistă. Marx susţinea că forţele productive ale pieţei şi concurenţa, rămase necontrolate, vor determina inevitabil apariţia unor fenomene negative, contribuind la izbucnirea unor crize economice foarte puternice şi la sărăcia clasei muncitoare.

















Mariana Trandafir


diferenţă , ca în genere în orice schimb dintre muncă şi capital, este băgată în buzunar de o anumită clasă” • a analizat implicaţiile celor două tipuri de politici com erciale externe liberul schimb şi protecţionismul - asupra evoluţiei economiilor naţionale, semnalând cine au fost beneficiarii lor, toate acestea reprezintând contribuţii teoretice şi noi deschideri în î n orizontul cercetărilor economico -sociale şi politic e ulterioare.

În acelaşi interval temporal, susţinătorii lui A. Smith rămân fideli legii Walras, teoria debuşeelor formulate de Say şi dezvoltă, sub forma legii lui Walras, echilibrului general - care domină şi în prezent gândirea economică - conform căreia dacă schimbul de mai multe mărfuri are loc pe o piaţă liberă guvernată de concurenţă (monopolurile fiind neutralizate sau reduse la zero) şi dacă preţurile sunt exprimate numai în numerar „atunci condiţia de echilibru general este împlinită” Pe tot parcursul secolului al XIX-lea,

viziunea teoretică împărtăşită de mulţi economişti, conform căreia funcţionarea liberă a pieţelor este suficientă pentru a asigura utilizarea deplină a resurselor şi alocarea lor optimă, nu este validată

















Mariana Trandafir


În fapt, Keynes a produs o veritabilă revoluţie în ştiinţa economică, prin îmbinarea a două elemente: a prezentat conceptul de cerere agregată şi a formulat teoria ofertei generale.

Pentru Keynes, relaţiile comerciale internaţio nale, sunt susceptibile a intensifica concurenţa şi tensiunile socio politice capabile a genera conflicte armate.

Se opune totodată restricţiilor comerciale excesive, excesive, în măsură a prejudicia toate statele şi militează în favoarea unei moderate politici economice externe. Consideră comerţul internaţional ca fiind terenul unor acerbe lupte de concurenţă şi izvorul unor puternice tensiuni socio - politice ce pot degenera în războaie. Recunoaşte că între cele mai dezvoltate state ale lumii se duce o concurenţă acerbă, ca mijloc de atenuare a dificultăţilor economice din ţările respective, îndeosebi a şomajului şi a pieţelor de desfac ere. Recunoaşte utilitatea comerţului internaţional, dar nu acceptă ideea că acesta ar determina în mod spontan armonizarea intereselor celor implicaț i.


















Mariana Trandafir

1.1.3. Teorii

contemporane privind comerțul internațional Discrepanţa dintre realităţile lumii contemporane şi suportul teoretic oferit de teoriile existente, a generat abordări diverse. Au apărut, printre multe alte construcții teoretice: - teoriile neo-factoriale - teoriile neo-tehnologice - teoria avantajului

competitiv național

Teori Teori il e neo-facto neo-factori ri ale

- abordează capitalul uman din perspectiva specializării

acestuia - capitalul uman este considerat un rezultat al investiției în procesul de educație a forței de muncă, având drept finalitate obținerea unei calificări superioare, cu consecințe regăsite în creșterea productivității muncii acesteia.




















Mariana Trandafir

în Nord, munca de cercetare se concretizează în inovații, materializate în produse noi, fabricate cu rapiditate; aceste noi produse se vor fabrica și în Sud după un timp; - pentru a permite Nordului să-și mențină veniturile, noile industrii trebuie să ofere permanent ceva nou, fiind demonstrat faptul că, mai devreme sau mai târziu, industriile noi intră în declin declin și dispar în fața concurenței reprezentate de forța de muncă ieftină din Sud. Abordarea propusă de Krugman susține că monopolul tehnologic al -


















Mariana Trandafir

d) - strategia firmei, structura și

concurența: - fiecare națiune se caracterizează caracterizează prin “ideologii manageriale” - există o strânsă legătură între concurența internă și existența unui avantaj competitiv într -o anumită industrie.

Concluzie: 

-un anumit domeniu este succesul internațional al unei firme într -un rezultatul acțiunii combinate a tuturor factorilor – cele patru

















Mariana Trandafir


Bugetului activităților de încasări și plăți în valută. valută.

















Mariana Trandafir


rezidenţii unei economii şi restul lumii în cursul unei perioade, de regulă, un an (Manualul de plăţi externe elaborat sub auspiciile FMI) La baza elaborării balanţei de plăţi se află conceptul de tranzacţie internaţională, care care presupune schimbul schimbul drepturilor de propriet proprietate asupra bunurilor materiale şi/sau şi/sau a drepturilor financiare, financiare, prestarea de servicii în relaţiile dintre rezidenţi şi nerezidenţi. În BPE sunt înregistrate, în funcţie de momentul transferului de proprietate

















Mariana Trandafir


Principii de înregistrare înregistrar e în BPE: Principiul dublei înregistrări înregistrări, respectiv: = fiecare furnizare de resurse reale sau financiare este compensată compensată de o încasare = orice intrare de resurse reale reale sau financiare este compensată compensată de o plată Dacă nu se produce compensarea, operaţiunea reprezintă un transfer Regula generală: generală:



















Mariana Trandafir


















Mariana Trandafir


















Mariana Trandafir


















Mariana Trandafir


















Mariana Trandafir


















































































































Relatii+financiar+monetare+Unitatea+1+2015

Recommend Documents