S.N.S.P.A FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
Regionalizarea administrativ-teritorială a României
Echipa CONTRA: CONTRA: Catană Maria Maria Iuliana Cazan Mădălina Călin Nicoleta
1
Noțiuni introductive
În contextul reformei administrației publice, aspecte precum regândirea structurii administrativ-teritoriale a României sunt aduse din ce în ce mai mult în discuție în special atunci
când se pune problema unui proces eficient de descentralizare financiarã și a serviciilor publice. Noutatea pe care o reprezintã tema regionalizãrii pentru România impune o serie de delimitãri
conceptuale pentru o înțelegere adecvatã a subiectului. Termenul de regiune a fost definit în mod diferit de cãtre instituț iile europene:
Consiliul Europei desemneazã regiunea ca fiind un interval de dimensiune medie susceptibil de a fi determinat geografic și care este considerat ca fiind omogen”.
Pe de altã parte, Uniunea Europeanã definește regiunea mai degrabã din punct de vedere administrativ ca fiind eșalonul imediat inferior celui al statutului”.
Adunarea Regiunilor Europei (ARE) a definit regiunile ca fiind entitãți politi ce de nivel inferior statului, care dispun de anumite competențe exercitate de un guvern, care la rândul lui este responsabil în faþa unei adunãri alese în mod democratic”. O altã delimitare conceptualã ce trebuie fãcutã în acest context se referã la termenii de
regionalizare și regionalism. Prin regionalizare se înțelege în general crearea unui nou nivel în organizarea teritorialã
a statului cu tot ceea ce presupune acest lucru: crearea instituțiilor regionale si transfer de com petențe administrative la nivel regional.
Regionalismul pe de altã parte, pornește de la ideea cã regiunea este definitã de un ansamblu de caracteristici umane, culturale, lingvistice care justificã crearea unui organism politic cãruia sã-i fie recunoscutã o autonomie mai mult sau mai puțin extinsã. El reprezintã
conștientizarea unor interese comune și aspirația colectivitãții locale de a gestiona aceste interese În România s-au înregistrat preocupări privind dezvoltarea teritorială începând cu deceniul 6 al secolului XX. În 1976 apare Planul Naţional Unic de stat al cărui obiectiv explicit a fost diminuarea diferenţelor de dezvoltare între judeţele României, prin aceasta înţelegând în principal nivelul dezvoltării industriale. România face primii paşi în ceea ce priveşte elaborarea şi implementarea unei politici regionale descentralizate în 1998. 2
Pornind de la Carta Verde la data de 15 iulie 1998 a fost adoptată Legea 151/1998 privind Dezvoltarea Regională în România. Această lege stabilea cadrul legal şi insituţional, precum si obiectivele dezvoltării regionale, fiind înlocuită în anul 2004 cu legea 315 din 28 iunie, care stabileşte “cadrul instituţional, obiectivele, competenţele şi instrumentele specifice politiici de dezvoltare a României”(art.1) Regiunile de dezvoltare din România sunt constituite pe principiul proximităţii spaţiale, au în medie 2,5 milioane locuitori şi nu prezintă aspecte de specificitate. Regiunile care vor apărea vor fi următoarele: 1. Regiunea Bucureşti - Ilfov va fi la viitoarea reorganizare, în continuare, scena celor
mai mari motoare de dezvoltare În Bucureşti este sediul central al OMV Petrom, liderul pieţei interne a car buranţilor şi cea mai mare companie din România, în funcţie de cifra de afaceri. Mai
mult, tot aici au sediile şi Rompetrol Downstream, compania care administrează reţeaua de benzinării a Rompetrol, dar şi Orange România, Vodafone România, British American Tobacco (BAT) Trading, Kaufland România, distribuitorul şi furnizorul de gaze GDF SUEZ Energy (fostul Distrigaz Sud), Romtelecom SA, LukOil România, dar şi Transelectrica, firma de stat care transportă toată energia electrică ce se vinde în ţară. Pe de altă parte, nici Ilfov nu duce lipsă de nume mari sau de afaceri importante.Aici sînt înregistrate business-urile Metro, Hiproma
(operator al reţelei de hipermarketuri Carrefour în România), Real Hypermarket, Philip Morris, Mediplus Exim (Mediplus face parte din grupul A&D Pharma Holdings, cel mai mare grup farmaceutic din România), Coca Cola România, Porsche România, Rewe România (prezent prin
lanţurile de magazine Billa, Selgros, Penny Market XXL şi Penny Market) sau Top Brands Distribution (este una dintre cele mai importante companii din Romania care activează în
domeniul distribuţiei de bunuri de larg consum) 2. Vine apoi la rînd Regiunea Sud, care cuprinde Ialomiţa, Giurgiu, Teleorman, Prahova,
Dîmboviţa, Argeş, Călăraşi, şi care concentrează şi ea afaceri importante. În Argeş găsim Automobile Dacia, Renault Industrie Roumanie, Fildas Trading, Johnson Controls, Renault
Technologie Roumanie sau EURIAL Leasing IFN. În Dîmboviţa toate drumurile duc la Artic SA Găesti şi Mechel Tîrgovişte. În Ialomiţa este fosta fabrică Expur de uleiuri, iar în Giurgiu este sediul Romstrade, firma de construcţii deţinută de omul de afaceri Nelu Iordache. În Teleorman nu prea sînt afaceri mari, dar compenseaza Prahova, Dîmboviţa şi Argeş. În Prahova sînt sediile 3
rafinăriei Petrotel - LukOil, dar şi ale Electrica Furnizare Muntenia Nord, Unilever South Central Europe, Electrica Distribuţie Muntenia Nord, PLUDI Market, PLANOIL, Buzmann Industrie. 3. Regiunea Sud-Est va încorpora judeţele Vrancea, Buzău, Galaţi, Brăila, Tulcea şi
Constanţa. Constanţa va predomina în economia locală“ cu Rafinăria Petromidia adică Rompetrol Rafinare, dar şi cu sediile Grup Servicii Petroliere, Rompetrol Petrochemicals, Şantierul Naval Constanţa sau Enel Dobrogea. Tulcea şi Brăila vin şi ele cu STX RO Offshore Turcia, administrator de şantiere navale. La Galaţi, toate drumurile duc la fostul Sidex, acum numit Arcelor Mittal Galaţi. Urmează apoi alte companii importante. Este vorba despre Arabesque, companie specializată în materiale de construcţii şi finisaje, Şantierul Naval Damen Galaţi, dar şi firma de construcţtii Vega „93 sau Mairon Galaţi (înfiinţată în 1994 şi care are ca obiect principal de activitate stocarea, distribuţia şi procesarea de produse metalurgice). Vrancea vine cu textilele pentru marile case de modă din Italia şi nu numai. Mai departe, Buzău pune pe
hartă
Bunge
România,
Relad,
Agrana,
dar
şi
Ductil
Steel
si
Grup
Romet.
4. Regiunea Nord-Vest va înghiti Bihor, Satu Mare, Maramureş, Sălaj, Bistriţa Năsăud ş i
Cluj. În Bihor cele mai mari afaceri sînt legate de Holcim, Celestica, Leonardo, dar şi European Drinks şi European Food. În Cluj, afacerile de top sînt concentrate la fabrica Nokia, la MOL România, Ursus Breweries, Electrica Transilvania Nord, Groupama Asigurări, ENKA
Construction and Development, Bechtel International sau la Ardaf. Satu Mare găzduieşte fabrica Electrolux şi producţia Unicarm, dar şi sediul Autonet Import. Mai departe, Maramureş are EATON Electro Producţie şi Regia Autonomă de Activităţi Nucleare. Sălaj are fabrica Silcotub, iar
Bistriţa
Năsăud
găzduieşte
businessul
Leoni
Wiring
Systems.
5. Regiunea Vest va cuprinde Arad, Timiş, Hunedoara şi Caraş-Severin. Timiş ori
Timişoara intră în hora financiară cu Continental Automotive, Unita SA, Delphi Packard Romania, Nestle Joe, Confort SA, Enel Distribuţie Banat sau Alcatel Lucent. Arad aduce TakataPetri România, Astra Vagoane, dar şi Astral Impex. Hunedoara se mişcă pe harta afacerilor cu Electrocentrale Deva, Compania Naţională a Huilei şi SEWS România. 6. Regiunea Nord-Est include judeţele Iasi, Neamţ, Suceava, Botoşani, Bacău şi Vaslui.
Aici, cele mai importante afaceri sînt Arcelor Mittal Tubular (judeţul Neamt), Egger (judeţul Suceava). În Botoşani şi Vaslui, afacerile sînt mai mici, dar în Bacău se schimbă treaba. Aici avem sediile Dedeman, Spedition UMB, Tehnostrade şi Simba Invest. La Iaşi avem noul sediu central al EON Moldova. 4
7. Regiunea Sud - Vest include Mehedinţi, Gorj, Dolj, Olt şi Vîlcea. În Mehedini există
Remat Scholz SA, considerat un business mare. În Gorj găsim Complexul Energetic Turceni, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia şi Compexul Energetic Rovinari. În Dolj au sediile CEZ Vînzare SA, Complexul Energetic Craiova şi CEZ Distribuţie SA. În plus, tot aici este si Ford Craiova. În Olt exista fabrica de aluminiu Alro Slatina, dar şi Pirelly Tyres România sau TMK Artrom. În Vîlcea, combinatul Oltchim SA, firmă de stat, în curs de privatizare, este motorul deavoltării economice locale. 8. Regiunea Centru: Mureş, Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Alba. În Alba domină
industria lemnului şi cea a producerii de energie din deşeuri lemnoase. Vorbim despre afacerile Kronospan Sebes si Holzindustrie Schweighofer. Mureş iese în faţă cu E.ON Gaz România şi E.ON Gaz Distribuţie (fostul Distrigaz Nord), dar şi cu Azomureş. Dar Braşov are un cuvînt mai puternic de spus cu Selgros Cash&Carry, Electrica Transilvania Sud, Autoliv România, Schaffler România, Europharm, Kraft Foods, Rom Oil, Smithkline Beecham Trading. Mai departe, Sibiu
nu stă deloc în spate şi aduce sectorul gazelor naturale în prim - plan cu Romgaz şi Transgaz. Afaceri mari în Sibiu mai sînt şi cele ale Polisano, Benrom, Continental Automotiveşsi Ambient. Harghita vine cu Borsec şi R omaqua Group, iar Covasna aduce în prim-plan businessul Domo Retail.
În Uniunea Europeană, regiunile sunt o realitate curentă, dar, spre deosebire de cele opt structuri stabilite arbitrar de legea românească, au atât identitate istorică şi culturală, cât şi forme de guvernare locală (adunări regionale) care asigură un control democratic asupra cheltuirii banilor. În România un astfel de control nu există, regiunile fiind coordonate de agenţii de dezvoltare controlate ineficient şi birocratic de reprezentanţi ai consiliilor regionale. Cel mai elocvent exemplu de regionalizare eficientă în UE este cel al Marii Britanii, unde Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord au organe alese pe plan local care administrează un buget. Din 1998, România este impărţită în 8 regiuni de dezvoltare corespondente nivelului
NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) II de diviziuni al Uniunii Europene, dar fără a avea capacităţi administrative, fiind folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională.
5
Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale. În organizarea teritoriului Romaniei s-a folosit experiența trecutului și s -a ținut cont de
cerințele actuale și de perspective ale dezvoltării țării. În anul 2004 teritoriul României cuprindea 41 județe, municipiul București, 313 orașe, 2618 comune cu 13090 sate. Teritoriul R omaniei cuprinde următoarele unități administrativ-teritoriale: județul, orasul și comuna. De asemenea, în organizarea teritoriului României se ține cont de analiza factorilor naturali, economici, demografici și tehnici, a intercondiționării acestora pe ansamblul teritoriului țării și pentru fiecare zonă în parte. Mai mult, înainte de a incepe un astfel de demers, este normal ca autoritățile române să se consulte cu oficialii europeni. Orice modificare în diviziunea administrativă a țării va trebui sa
fie notificată Comisiei, potrivit legislației europene. În plus orice schimbare administrativă poate fi luată în considerare în funcție de impactul pe care il poate avea asupra fondurilor europene din acea perioadă sau dintr -un interval viitor.
În continuare vom vorbi despre argumentele pro și contra cu privire la regionalizarea administrativ-teritorială a României.
Argumente contra: Categoria I: Argumentul european este în opinia multora cel mai puternic. Este exprimat ca o axioma
ce nu mai necesită efort argumentativ, conform căreia se enunță: „ Regionalizarea nu ar trebui sa fie o prioritate pentru guvernul Romaniei! Comisia Europeană consideră că Executivul ar trebui sa își concentreze toate eforturile pentru a accesa cât mai mulți bani europeni, având in vedere ca avem o rată de absorbție de doar 3,4%” . Așadar, primind un astfel de răspuns prompt din
partea UE nu poate decât să ne facă să realizăm că în condițiile actuale probleme de interes
6
major sunt din alta sferă. Însă ideea insăși a regionalizării -administrativ-teritoriale a unei țări în funcție de centrul politic ține de un imperativ de putere și nu de unul al democratizării. În pr imul r ând , este clar că, cel puțin în varianta propusă de regionalizare, se vizează
desființarea județelor ca autorități locale prin transferarea atribuțiilor acestora unor structuri gigant în număr de 8-12 pe toata țara. În consecință, nu vorbim de o descentralizare reală, ci de opusul acesteia prin desființarea autorităților județene. Puterea va aparține, pe o suprafață imensă a țării, unor structuri care, în plus, vor fi alese într -un singur tur de scrutin ceea ce ridică enorm de multe probleme din punct de vedere al reprezentării democratice .
Avem, așadar, județe ce ar însemna să dispară, atribuții încredințate în totalitate unui număr restrîns de structuri-gigant alese, probabil, cu o procedură de vot cu grave sincope democratice și conduse administrativ de un funcționar al statului (prefectul) numit de conducerea politică. De aici, putem tragem concluzia că vom deține o conducere regională în care vor exista doar 8-12 prefecți, defavorizând cu certitudine ideea de autonomie locală. Ce ar mai fi de spus despre ideea promovarii regionalizarii Romaniei prin asumarea
răspunderii guvernamentale? O practica total nedemocratică ce contrazice flagrant modelul deliberarii si al consultarii măcar a opozitiei daca nu și a opiniei publice, așa cum ar fi normal într-un stat de drept. În al doi lea rând, un argument ce poate fi considerat solid este acela că regionalizarea
nu duce spre o mai mare autonomie locală ci spre un mai mare control exercitat asupra țării, este faptul că proiectul e însoțit de ideea desființarii unei camere a Parlamentului. Astfel că țările cu puternice regiuni locale au neapărat sistem bicameral tocmai pentru ca în camera Senatului sunt reprezentate interesele regiunilor respective, lucru ce ar dispărea complet în cazul regionalizării
României. Principalul motiv al acestor modificări s-ar putea baza pe ideea propagată în spațiul public conform căreia interesele locale ar fi mai bine reprezentate la nivel central. Dar prin faptul că regiunile nu vor avea o voce reprezentată pe lânga centru, în Parlament este un indiciu că nu autonomia locală este obiectivul urmărit. Un partid cunoscut în susținerea ideii de regionalizare este cel al UDMR -ului care dorește reînființarea Regiunii Autonome Maghiare sau a Ținutului Secuiesc. Este limpede și
7
motivul pentru care UDMR ar vrea o descentralizare mai autentică – pentru că vor să poată controla in mod real Ținutul Secuiesc.
Categoria II În urma regionalizării administrativ-teritorială a României ar putea interveni diferențe
de natură economică: unele zone sunt mai puţin dezvoltate decât celelalte şi din acest motiv vor avea şanse mai mici de a atrage fonduri de echilibrare în cadrul unei regiuni cu puține judeţe. Harghita, Covasna şi Mureşul, de exemplu, sunt judeţe mai sărace. În momentul în care vor fi cuplate de exemplu, cu Braşovul, care e un judeţ dezvoltat, atunci, pe regiunea
respectivă trebuie bani mai puţini pentru că per ansamblu arată ca o regiune mai dezvoltată. Până acum au venit bani în aceste regiuni de dezvoltare, iar zonele care au fost mai dezvoltate s-au
dezvoltat şi mai mult, în schimb judeţele mai sărace s-au dezvoltat mai puţin, pentru că judeţele mai bogate au avut oameni mai pregătiţi la atragerea fondurilor, au făcut lobby mai bine şi nu am
ajuns nicăieri. Este aşa-numitul fenomen al centrifugării. Aceste regiuni nu vor creşte potenţialul economic al regiunilor prin includerea unor judeţe mai dezvoltate, pentru că numărul judeţelor mai puţin dezvoltate este mai mare în România decât cel al celor dezvoltate. Vom asista la o scădere a nivelului de dezvoltare al acestor regiuni în comparaţie cu nivelul de dezvoltare al unor judeţe actuale. Aceasta va duce la o centrifugare, pentru că în economie există această regulă: mediul de afaceri, capitalul şi factorii de producţie, se orientează către zonele unde pot fi mai bine valorificaţi. Evident, firmele vor simţi nevoia să migreze dintr -o parte în alta pentru că reorganizarea administrativ-teritorială nu ţine seama de specificul de activitate economică şi nici nu vor putea fi grupate astfel.
Aici este o regulă, în judeţele mai puţin dezvoltate decât cele dezvoltate, cele sub dezvoltate vor pune accentul. Este exact ca la migraţia popoarelor antice: poporul mai puţin
culturalizat îl înghite pe cel mai culturalizat. Deci, noi vom ajunge la o scădere a potenţialului economic al acestor 8 zone şi pentru că nu vom putea proceda la o structurare a ramurilor sau activităţilor, pentru că ele vor fi aruncate în diferite părţi ale celor 8 zone.
8
Pe termen scurt, efectele regionalizării sunt legate de politica bugetară, în primul
rând. Această reorganizare, făcută fără o pregătire, nu are în spate un buget conceput pe un alt tip de metodologie care trebuie să fie pe programe multi-anuale şi pe alt tip de ordonator de credite. Acest tip de buget ar putea să aibă dificultăţi pentru că împărţirea banilor pe m ari regiuni va avea de întâmpinat o dificultate pe care nu o cunoaştem încă, şi anume cum se va prezenta nevoia de bugetare a unei regiuni după contopirea unor judeţe cu nivel de dezvoltare foarte diferit. De exemplu, salariile pe care le avem acum în zonele istorice şi judeţe vor căpăta o altă
configuraţie şi de care bugetul nu poate să ţină seama. Or i, bugetarea este un lucru extrem de important, indiferent dacă ponderea bugetării locale va fi mai mare, bugetul naţional va avea încă nişte obligaţiuni pentru aceste noi regiuni pe care încă noi nu le cunoaştem. În al doilea rând, există nişte programe europene care sunt deja aprobate pe sectoare mai ales în infrastructură, în energie – sectoare care ţin de legături intrajudeţene. Aceste legături intrajudeţene vor deveni legături intraregiuni. Or, din acest punct de vedere vor fi dificultăţi cu finanţarea în continuare a acestor programe şi cu punerea lor în practică, pentru că sistemul de referinţă şi monitorizare a banilor europeni se va schimba. R eorganizarea administrativ teritorială a României conduce la dispariția celor două
județe în care minoritatea maghiară din România este majoritară. Potrivit datelor ultimului recensământ național ponderea maghiară în județul Harghita este de 84,6% iar în Covasna de 73,8%.
În noul județ în care s-ar încorpora actualele entități administrative Harghita și Covasna ponderea maghiarilor ar fi doar de 29,9%. O astfel de măsură ar afecta grav capacitatea de
reprezentare politică a comunități maghiare din România, careia i s-a acordat întotdeauna (chiar și pe vremea comunismului când entitatea administrativă maghiară autonomă a fost divizată în trei județe ca măsură de asimilare) o entitate administrativ teritorială în care au fost majoritari. Orice reorganizare administrativ teritorială a României trebuie să aibă ca rezultat o entitate administrativă în care cetățeni români aparținând minorității naționale maghiare vor fi în continuare majoritari. În caz contrar, România ar încălca Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale (încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995 – ratificată de România prin 9
Legea nr. 33/1995), care prin art. 16 obligă părțile state semnatare să se abțină să ia măsuri care,
modifcând proporțiile populației din arii locuite de persoane aparținând minorității naționale, sunt îndreptate împotriva drepturilor și libertăților decurgând din principiile înscrise în convenția-cadru. Astfel apar efecte negative indirecte asupra drepturilor minorității naționale maghiare din România. Prin scăderea puterii politice a maghiarilor din România vor fi afectate și elemente ce țin de cultura și dezvoltarea economică a acestei comunități. Astfel, se demolează legal, pe calea redesenării limitelor administrative entitatea simbolică a Ținutului Secuiesc. Regionalizarea administrativ- teritorială a Romaniei va aduce bătăi de cap populației.
Asta inseamnă timp petrecut pe la ghișee, nervi și bani cheltuiți: câteva sute de lei fiecare român. După regionalizarea României, primul loc unde trebuie să ne oprim pentru schimbarea documentelor este Evidența Populației. Aici, dupa ce am adus toate actele necesare, trebuie să așteptăm până la 30 de zile pentru a primi noul buletin. De la un oraș la altul, costă până la 100 de lei. Urmează un drum până la Înmatriculări, pentru schimbarea numărului mașinii și a permisului. Încă 150 de lei. Încă un drum la Direcția de Taxe și Impozite locale, pentru anunțarea noii adrese; si încă unul la Administrația Financiară, pentru a declara noua locuință, contra cost. Fiecare catățean al acestei âări va face drumuri între instituții, va sta ore în șir la ghișee și va scoate câteva sute de lei din buzunar: in jur de 700 de lei, au calculat politicienii.
Categoria III: Reorganizarea administrativă: Adică despre de ce nu se va putea România reorganiza
administrativ în concordanţă cu eficienţa statului şi interesul locuitorilor ei: a. Primul motiv al eşecului unei formule rezonabile de reîmpărţire a României (în 8
superjudeţe, din 41, câte există acum) are o dimensiune psiho-socială. Din cinci oraşe reşedinţă de judeţ, va rămâne unul singur. Practic, la fiecare euroregiune cu personalitate juridică, vor dispărea două lucruri fundamentale în psihologia teritorială românească: numărul de la maşină, şi conştiinţa că trăieşti în capitala teritoriului administrativ. Ce însemnă această capitală”: deconcentratele, inspectoratele, direcţiile judeţene, Fiscul, şcoala, sănătatea, instituţiile de 10
control, Tribunalele, Curţile de Apel etc. Regionalizarea după normele europene va întâmpina o uriaşă rezistenţă chiar de la baza ţării. b. Al doil ea motiv pentru care regionalizarea va întâmpina o uriaşă opoziţie vine de la
stăpânii locului”. 20 de ani de lupte pentru marcarea teritoriului, stabilirea baronilor alfa, logica deal-urilor supra- partinice locale, împărţirea resurselor, în timp de pace, şi a firimiturilor în timp
de criză, pot fi anulaţi de o regionalizare care răstoarnă pur şi simplu masa de joc. Vorbim de dispariţia unui habitat politic, ştim ce înseamna asta în zoologie, antropologie, sociologie. Să ne închipuim fie şi numai energia mecanică cu care aceşti zdrahoni ţin de scaune. Darămite la energia pe care o pot dezvolta în a-şi apăra privilegii dobândite pe viaţă? c. Al treilea motiv pentru care regionalizarea coerentă nu va avea adepţi nici măcar în PDL este restructurarea partidelor pe baza intereselor locale. Iar o atare regionalizare ar modifica
structuri de influenţă din partide, de îndată ce vor începe luptele pentru controlul teritoriilor. Aşa stând lucrurile, un mare pericol paşte regionalizarea României, excepţie făcând o situaţia la care eu, una, aproape că nici nu îndrăznesc să sper. Pericolul: România să fie regionalizată prin lege, “ pentru a nu rata banii europeni pentru regiunile de dezvoltare”,
dar să-şi păstreze şi judeţele , în logica şi necesitatea pe care punctele
a,b,c de mai sus le reclamă. Şi, în loc să scăpăm de birocraţie, să ne mai pricopsim cu încă una. Eu, una, îmi pot foarte bine închipui o ţară condusă teritorial de numeroşii vicepreşedinţi ai marilor partide .
Un contraargument ar fi că etnia maghiară şi -ar pierde majoritatea pe care o deţine în judeţele Harghita şi Covasna, dar şi prin faptul că euroregiunile româneşti sunt prea mari pentru a fi funcţionale.” S-a dovedit că (regiunile) au fost desenate în artificial şi nu reuşesc să elaboreze strategii de dezvoltare economică şi să atragă fonduri europene. În Europa sunt mai multe ţări care sunt mai mici decât unele dintre aceste regiuni de dezvoltare economică: Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania sunt mai mici sau de o astfel de mărime. În ceea ce ne
priveşte numai pe noi, nu suntem de acord ca zona unde tradiţional trăiesc maghiarii să fie diluată într -o astfel de regiune extrem de mare, dar acesta este cel de-al doilea argument ”, a mai
arătat Marko Bela. 11
Contraargumente:
folosirea pretextului descentralizării pentru a politiza şi mai mult administraţia locală
împărţirea formală a ţării, fără a se ţine seama de fondul problemei – realizarea ceziunii sociale şi eliminarea decalajelor între regiunilor
modificarea abruptă, într -un timp foarte scurt va avea costuri foarte mari pentru cetăţeni,
pentru că va presupune schimbarea într -un timp foarte scurt a actelor, modificarea adreselor unor instituţii la care cetăţenii se adresează de obicei, drumuri mai lungi, în alte oraşe etc)
bulversarea aparatului de stat şi de administraţie locală, ceea ce presupune costuri mari, blocaje, haos, modificarea şi blocarea structurilor pentru atragerea banilor europeni etc.) Rămânând consecventǎ pe argumentele pe care le-am adus şi care, de altfel, dincolo de
nuanţele politice, erau aproape aceleaşi cu argumentele pe care le-au adus şi unele partide: că aşa ceva nu se face fără pregătire, fără studiu, fără consultarea populaţiei şi e necesar păstrarea nivelului administrativ cu judeţele actuale şi costruirea într -un viitor apropiat a etajelor de
dezvoltare prin delegarea la nivel regional a unor atribuţii actuale ale guvernului central şi nu ridicarea de lângă cetăţean sau din zona de proximitatea a lui - care e administrarea judeţeană spre una regională.
12
