Ce înseamn îngrijirea unui bolnav imobilizat la pat? Îngrijirea bolnavului ³la pat´ este o activitate dificila si care necesita un efort sustinut din partea intregii familii. Majoritatea celor care ajung sa fie imobilizati au cel putin o afectiune grava, cum ar fi stare post accident vascular cerebral, diferite forme de cancer, etc. O categorie deosebita este reprezentata de pacientii imobilizati la pat in urma unei interventii chirurgicale mai complexe (de exemplu introducerea unei proteze de sold) si care au sanse mai mari de recuperare decat cei cu o boala in sadiu terminal. Din pacate, fara o asistenta medicala de durata si specializata, o buna parte dintre acesti pacienti nu reusesc sa se mobilizeze. Bolnavii imobilizati pot beneficia de servicii medicale la domiciliu, atat in scopul de a fi mentinuti intr-o buna stare cat si de a grabi recuperarea lor. Principala problema care apare la acesti bolnavi sunt escarele. Datorita imobilizarii prelungite (mai ales pe spate) sangele se acumuleaza in partile joase ale corpului (adica exact pe spate, la fese si la calcaie), se produce prima oara o roseata urmata de formarea unor zone de ³carne moarta´. Acestea sunt escarele. Neingrijite, acestea se întind si în timp destul de scurt duc la o infectie generalizata a organismului si la moarte(³carnea moarta´ este o sursa de infectare a organismului). Ce este insa si mai dramatic, escarele dor! Sunt printre cele mai dureroase tipuri de rani, se infecteaza (si suprainfecteaza) foarte usor, se vindeca greu si lasa cicatrici (urme) pe piele. Pentru a impiedica formarea acestor escare va recomandam:
y
Miscarea bolnavului in diferite pozitii (pe spate, pe dreapta, pe stanga) la fiecare doua ore
y
Masarea acestuia de trei-patru ori pe zi, cu atentie deosebita acordata zonelor unde se pot forma escare
y
Patul in care sta bolnavul trebuie sa fie curat, cu o saltea antiescara (se gasesc in magazinele de tehnica medicala), cu asternuturi din bumbac fin, bine întins pe pat. Un ajutor deosebit il reprezinta paturile tip ³spital´, de fapt niste paturi care permit bolnavului sa stea in diferite pozitii, desi este intins in pat.
y
În cazul in care apar totusi zone rosii, umflate, dureroase, sau rani luati luati legatura cu asistenta care va asigura ingrijirea la domiciliu. Scopul îngrijirii la domiciliu este ca pacientul s beneficieze de îngrijire demn, adecvat i corespunztoare nevoilor individuale direct în mediul su familiar. Datorit acestui tip de îngrijire numrul i durata tratamentelor spitalizate pot fi reduse, iar procesul de vindecare al bolnavului poate fi îmbuntit. Se poate recurge la acest tip de serviciu, în cazul în care starea de sntate a bolnavului necesit îngrijire complex, care nu necesit îns spitalizare.. Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt oferite în regim de gratuitate, dac ele sunt recomandate de ctre medicul specialist curant al pacientului, pe baza unui formular deservind acest scop, dup spitalizare sau în loc de aceasta.
ÎNGRIJIRI PALIATIVE
³Când nu mai este ans pentru vindecare, trebuie s punem accent pe calitatea vieii´ Paliaia reprezint îngrijirea pacienilor aflai în faza avansat a unei boli incurabile, în principal cancer, în stadiul care a depit posibilitile curative. Prin asistena paliativ se asigur un tratament complex de control al simptomelor, suport emoional, social, spiritual i respectarea demnitii umane fiecrei persoane bolnave. Scopul este asigurarea calitii vieii bolnavului, atenuarea suferinelor somatice i psihice, susinerea i încurajarea activitilor fizice i mentale precum i suportul pentru membrii de familie ( inclusiv în perioada de doliu). În asistena paliativ este implicat o echip multidisciplinar alctuit din medici, îngrijitoare, psihologi/specialiti în igien mental, asisteni sociali, preoi i voluntari instruii. Conform definiiei Organizaiei Mondiale a Sntii, Äîngrijirea paliativ este o abordare care îmbuntete calitatea vieii pacienilor i familiilor acestora, fcând fa problemelor asociate cu boala amenintoare de via, prin prevenirea i înlturarea suferinei, prin identificarea precoce, evaluarea corect atât a tratamentului durerii cât i ale altor probleme fizice, psihosociale i spirituale. OMS a elaborat unele principii de baz, potrivit crora îngrijirea paliativ: y
y
atenueaz durerea i alte simptome chinuitoare afirm viaa i consider moartea ca pe un proces normal;
y
y
y
nu grbete i nici nu amân moartea; integreaz aspectele psiho-sociale i spirituale ale îngrijirii pacientului; ofer un sistem de suport pentru a ajuta familia s fac fa greutilor din timpul bolii
y
ofer un sistem de sprijin pentru a ajuta pacientul s duc o via cât mai apropiat de cea normal pân la moarte;
y
îmbuntete calitatea vieii i poate influena pozitiv evoluia bolii;
y
se bazeaz pe o abordare de echip pentru a se putea adresa tuturor nevoilor pacientului i familiei, inclusiv prin servicii de suport în perioada de doliu, dac este cazul;
y
este aplicabil în stadii timpurii ale bolii, în corelaie cu o serie de alte terapii menite s prelungeasc viaa, cum ar fi chimioterapia, radioterapia, i include investigaii necesare unei mai bune înelegeri i abordri ale complicaiilor clinice. Bolnavul în stare avansat are dreptul ca durerile i simptomele sale somatice i suferinele psihice s fie alinate, i s fie înconjurat de prieteni i familie. Îngrijirea de tip hospice se remarc prin implicarea aparintorilor în îngrijirea bolnavului precum i suportul emoional al acestora în perioada de doliu. Casa de Asigurri de Sntate nu recunoate deocamdat serviciul de îngrijire paliativ ca fiind un serviciu finanabil, i suport prin urmare doar o mic parte a costurilor de întreinere.
Îngrijirea vârstnicului Populatia de vârsta a III sau batrânii constituie o categorie specifica a societatii care întrunete persoanele începând cu vârsta de 60-65 ani, pîn la deces. În 1975 vîrsta a III-a reprezenta pe glob 5,6% din populaie, iar în 2000 ² deja 6,3%. În Europa indicii sunt, respectiv, de 12,3% i 14,3%, ceea ce denot îmbtrînirea populaiei europene. Între anii 1980 i 1991 numrul
persoanelor
avînd
mai
mult
de
75
ani
a
crescut
în toate rile Uniunii Europene, cota maxim fiind atins de cele din sudul Europei, unde s-a înregistrat o cretere de circa 30% (Politique sociale Europeene,Luxemburg,1993). tiina ce studiaz toate aspectele îmbtrînirii (sanitar, sociologic, economic, comportamental, de mediu .a.) e definit ca gerontologie. Ea face apel aproape întotdeauna la mai multe discipline. Geriatria este o ramur a gerontologiei i a medicinii ce se ocup de sntatea btrânilor din toate aspectele
-
profilaxia,
tratament,
recuperare,
supraveghere
etc.
Unii cercettori definesc senescena drept un proces insidios,dar constant, ce urmeaz perioadei de maturitate i se produce difereniat, în funcie de
particularitile
individuale,
precum
i
ansamblul condiiilor de trai . Conform altor studii ,viaa btrînului, activitatea lui, posibil profesional, dar primordial habitual, este indispensabil de problema Äcalitii vieii´,care este determinat nu numai de boal etc., dar i de suferina sufleteasc greu recuperabil, discomfortul
psiho-emoional,
readaptarea
redus,
în
special
social.
Unii autori definesc noiunea de Äcalitate a vieii´ ca nivel de bunstare real
de
i perceput în raport cu nivelul ideal sau dorit al unei condiii specifice . Potrivit altor opinii, calitatea vieii este determinat de cîiva factori de baz: individual,
de
populaie,
economic
i
de
mediu
înconjurtor.
Conferina internaional ONU cu privire la dezvoltarea social (1995, Copenhaga) a recomandat includerea concepiei securitii oamenilor în lista problemelor prioritare ale secolului XXI. Aceasta întrunete ase principii: securitatea economic; securitatea alimentar; securitatea
personal;
sntii, securitatea
inclusiv social;
ecologic; securitatea
politic.
securitatea Realizarea
tuturor acestor principii ar permite asigurarea unei btrînei decente. Îngrijirile la domiciliu pot fi definite ca fiind gama de servicii i faciliti acordate în comunitate persoanelor dependente, pentru ca acestea s triasc, pe cît de independent posibil, în propriile case. Aceste îngrijiri ar trebui sa se realizeze prin reabilitarea gerontologic, care include trei sfere: diagnosticarea,intervenia,rezultatele. Diagnosticarea cuprinde informaia despre problemele medico-sociale ale vârstnicului i aportul familiei i al comunitii la soluionarea lor. Intervenia const din: 1.informarea btrânilor despre procesele de senescen, despre tipurile de susinere a vârstnicilor, etc; 2.propagarea
modului
sntos
de
via,
alimentaie
corect;
3.ameliorarea suferinelor batrânilor; 4.aciunea asupra factorilor sociali, economici i politici negative, ce influeneaz vârstnicul; 5.recomandri despre autoajutor. Rezultatele reabilitrii vârstnicilor reprezint dirijarea proceselor de senescen ce se petrec în organism i integrarea btrânului în societate.
Conform
datelor
OMS
scopurile
reabilitrii
geriatrice
sunt:
Reactivitatea ² antrenarea activ a btrînului în mediul su; Resocializarea în
familie
²
reînnoirea i
i
întrirea
societate,
comunicrii evitînd
btrînului izolarea;
Reintegrarea ² participarea activ i adecvat a btrînului în viaa social, cultural, politic, economic etc.
ÎNGRIJIRI PALIATIVE
În Romania sunt înregistrati peste 350.000 de bolnavi de cancer din care aproape 4.500 sunt copii. Peste 70% din cazurile de cancer sunt diagnosticate in faze avansate, incurabile. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ingrijirea paliativa reprezinta ingrijirea activa si totala a pacientilor a caror boala nu mai raspunde la tratament curativ. Controlul durerii si al altor simptome, problemele psihologice, sociale si spirituale au importanta majora. Scopul ingrijirii paliative este asigurarea unei cat mai bune calitati a vietii pentru bolnavi si pentru familiile acestora. "Ingrijirea paliativa a fost initial, si nu intamplator, destinata bolnavilor cu cancer in faze avansate, cancerul fiind una dintre principalele cauze de mortalitate in lume", ne spune dr. Diana Jianu, medic pediatru in cadrul Centrului de Ingrijiri Paliative Hospice "Casa Sperantei", Bucuresti. Ingrijirea paliativa a modificat perceptia asupra bolii si a facut ca lumea medicala sa accepte responsabilitatea de a transforma ultima parte a vietii pacientului intr-o perioada traita in demnitate si confort. In Recomandarea 24 din 2003 a Comitetului de Ministri ai statelor membre UE privind ingrijirea paliativa se arata ca termenul "paliativ" provine din latinescul "pallium", care inseamna "masca´, "acoperamint". Aceasta etimologie indica de fapt esenta ingrijrii paliative: mascarea efectelor bolii incurabile, sau asigurarea unui "acoperamant" pentru cei lasati in frig, atunci cand medicina curativa nu mai poate oferi vindecare. Inca de la inceputuri, comunitatile au incercat sa ofere un nivel de ingrijire adecvat si sprijin bolnavilor si celor in prag de moarte. Totusi, pana la jumatatea acestui secol, medicina a oferit putin in domeniul managementului durerii si controlului eficient al simptomelor. Dezvoltarea terapiilor medicamentoase din anii ¶50, combinata cu o intelegere mai ampla a nevoilor psihosociale si spirituale ale pacientilor in pragul mortii, au pus bazele dezvoltarii serviciilor de ingrijiri paliative. Principiile ingrijirilor paliative au devenit mai cunoscute si aplicate in a doua jumatate a secolului XX. Prima unitate hospice moderna de educatie si cercetarea fost cea infiintata in 1967, la
Londra, de Cicely Saunders, formata din asistenta medicala, asistenta sociala si medic care este considerata si consacrata ca pionier al miscarii hospice moderne. Recent, o serie de studii au furnizat date despre asemanari si diferente in dezvoltarea ingrijirilor paliative in Europa. y
Polonia si Rusia au cele mai numeroase servicii de ingrijiri paliative. Cateva dintre republicile foste sovietice au servicii nerecunoscute. In Estul Europei, ingrijirea la domiciliu este cel mai obisnuit tip de serviciu de ingrijiri paliative, urmat de ingrijirile paliative in unitati cu paturi. Studiul a identificat cinci asa-numite "centre de referinta" in patru tari (Romania, Ungaria, Polonia si Rusia). Acestea sunt centre care au avut o importanta cruciala in dezvoltarea ingrijirilor paliative si care in prezent au rol de centre de referinta. Principiile ingrijirii palliative: OMS a elaborat urmatoarele principii de baza, potrivit carora ingrijirea paliativa:
y
asigura inlaturarea durerii si a altor simptome;
y
afirma viata si considera moartea pe ca un proces normal;
y
nu grabeste si nici nu amana moartea;
y
integreaza aspectele psiho-sociale si spirituale ale ingrijirii pacientului;
y
ofera un sistem de sprijin pentru a ajuta pacientul sa duca o viata cat mai apropiata de cea normala pana la moarte;
y
ofera un sistem de suport pentru a ajuta familia sa faca fata in timpul bolii pacientului si dupa decesul acestuia;
y
se bazeaza pe o abordare de echipa pentru a se putea adresa tuturor nevoilor pacientului si familiei, inclusiv prin servicii de "bereavement" (suport in perioada de doliu), daca este cazul;
y
imbunatateste calitatea vietii si poate influenta pozitiv evolutia bolii;
y
este aplicabila in stadii timpurii ale bolii, in corelatie cu o serie de alte terapii menite sa prelungeasca viata, cum ar fi chimioterapia, radioterapia, si include investigatii necesare unei mai bune intelegeri si abordari ale complicatiilor clinice.
Cine poate beneficia de ingrijiri paliative? Intr-un document recent elaborat de National Consensus Group, pacientii eligibili pentru ingrijire paliativa sunt: y
copii sau adulti cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependenta de tratamente de sustinere a vietii sau ingrijire de lunga durata pentru realizarea activitatii cotidiene uzuale;
y
persoane de orice varsta cu boala acuta severa si care ameninta viata (traumatisme severe, leucemie acuta, accident vascular), unde vindecarea este un scop realist, dar unde boala in sine sau tratamentele asociate aduc cu sine o suferinta semnificativa;
y
persoane care traiesc cu boli cronice progresive (boala vasculara periferica, cancer, insuficienta renala sau hepatica, AVC cu deficit functional sever, boala cardiaca sau pulmonara avansata, fragilitate data de varsta avansata, dezordini neurodegenerative si dementa);
y
pacienti cu boala terminala;
y
persoane care traiesc cu boli cronice si care limiteaza viata, rezultate in urma unor accidente sau traumatisme severe. Ingrijirile paliative in Romania In Romania, primul hospice destinat asistentei bolnavilor oncologici in stadii avansate a fost Hospice "Casa Sperantei" din Brasov care functioneaza din 1992 si care ofera o gama larga de resurse, cum ar fi ingrijirea la domiciliu si ingrijirea in unitati cu paturi specializate. Ulterior, au aparut si alte centre, in alte orase din tara precum Bucuresti, Arges, Bacau, Cluj, Constanta etc. "Mai putin de 5% din pacientii din Romania care ar avea nevoie de astfel de servicii, beneficiaza de ele", ne spune dr. Diana Jianu. Din pacate, la noi nu exista astfel de centre finanatate de stat, toate organizatiile existente in prezent functionand in regim de fundatii, supravietuind din donatii, sponsorizari etc. Serviciile furnizate de aceste centre sunt gratuite. "Dezvoltarea serviciilor de ingrijiri paliative s-ar putea realiza doar printr-o implicare mai activa a autoritatilor competente. Ar putea fi organizate pe langa sectiile spitalelor oncologice, de exemplu, dar nu numai", este de parere dr. Diana Jianu. La nivel
national, foarte putine spitale au astfel de sectii de ingrijiri paliative, unul dintre ele fiind Spitalul din Pascani. "Ingrijirea paliativa este foarte complexa, este o ingrijire de tip holistic, nu este doar o munca medicala. Noi vrem sa fie niste servicii integrate: medicale, sociale, psihologice si spirituale. Asadar, ne straduim sa venim in intampinarea tuturor nevoilor pacientilor si familiilor acestora", mai spune dr. Diana Jianu, medic pediatru in cadrul Centrului de Ingrijiri Paliative Hospice "Casa Sperantei", Bucuresti. "Echipa noastra este centrata atat pe relatia cu pacientul, cat si pe relatia cu familia acestuia. De asemenea, organizam grupuri de suport, intalniri, de exemplu, intalniri intre copiii bolnavi pentru a-i face sa inteleaga ca nu sunt singuri in aceasta situatie si pentru a-i ajuta sa se integreze mai usor in colectivitate. Din pacate, aceste categorii de persoane, sunt deseori marginalizate de societate din cauza ingorantei. Oameni nu stiu ce inseamna bolile cronice si le confunda adesea cu afectiunile transmisibile. De aceea, incercam sa educam pe cat posibil oamenii pentru a-i accepta si a-i intelege pe cei bolnavi", adauga specialistul. In prezent, la noi sunt foarte putine unitati cu paturi, majoritatea fiind axate pe ingrijiri paliative la domiciliu. Avanjajele acestora deriva din faptul ca realizeaza o economie financiara, degreveaza spitalele si asigura o asistenta paliativa mai eficienta si mai apropiata de nevoile imediate ale pacientului.
REFER AT MOTOC(BAR BU)ELENA
MANAGEMENTUL CALITATII
AMG.III C
Calitatea ingrijirii este un concept dinamic cu multe dimensiuni, dependente atat de perspectiva persoanei care raspunde la intrebare, cat si de contextul social, organizational si de mediu.Definirea calitatii ingrijirii de sanatate, se bazeaza pe valori unice in cadrul culturii si pe contextul situatiei.Este imposibil sa definesti calitatea ingrijirii, fara a tine seama de valorile ce se afla in spatele individului, de situatia profesionala si sociala. Spitalul trebuie sa evolueze catre: - o mare adaptabilitate si flexibilitate a echipelor; -o mai multa recunoastere a rolului si importantei resurselor umane; -trebuie sa se consulte asupra rolului de organizare si functionare(sa analizeze toate verigile lantului de realizare a ingrijirilor medicale, sa le simplifice, privind fluxul de pacienti, de resurse sau informatii). A conduce o unitate sanitara inseamna a administra multiple activitati si resurse. Unitatile au individualizat compartimente-calitate insarcinate cu acest aspect.Cerintele managementului calitatii sunt aplicabile in toate aceste nuclee, fie ca sunt administrative, logistice, medicale si medico-tehnice. Ce este calitatea? 1.Conceptul de calitate-definitie Conceptul de calitate comporta sensuri de natura sociala, filozofica, economica si tehnica.Ca o definitie generala calitatea produselor si serviciilor este data de sinteza principalelor proprietati, care exprima gradul de utilitate in satisfacerea unei nevoi.
Potrivit Standardului International ISO 9000/2000, CALITATEA reprezinta´masura in care un ansamblu de caracteristici intrinseci indeplinesc cerintele´.Cele mai recente conceptii, definesc astazi, calitatea ca fiind: obtinerea satisfactiei durabile ale clientului, raspunzand la nevoile si asteptarile sale, in mediul unui organism care se angajeaza sa imbunatateasca in mod constant randamentul si eficacitatea sa. 2.Calitatea ingrijirii si standarde referitoare la management in contextul sanatatii Schimbarile in sistemul de sanatate au capatat o amploare fara precedent la sfarsitul anilor 80¶ si inceputul deceniului actual, extinderea lor cuprinzand diferite tari din Europa si America. Nemultumirile care au generat procesul de reformare a sitemelor ingrijirilor de sanatate (SIS) au fost prezentate atat in masa contribuabililor si a utilizatorilor, a medicilor si institutiilor sanitare, cat si a autoritatilor politice si admninistrative.Insatisfactiile vizau cresterea cheltuielilor pentru sanatate intrun regim greu de suportat, fara ameliorarea substantiala a starii de sanatate, insuficienta acoperiere a populatiei cu servicii, absenta unor mecanisme eficiente de asigurare a calitatii, volumul exagerat de munca zilnica, insuficienta manageriala. In Europa opereaza 3 metode de SIS 1. Modelul Serviciului National de Sanatate (SNS)-tip Beveridge.Are ca sursa de finanatare taxele generale, este controlat de Guvern si dispune de un buget de stat.Are si un sitem privat, accesul este liber pentru toti cetatenii, acoperirea este generala, conducerea se asigura prin autoritatile de stat.Medicii sunt, fie salariati, fie platiti in functie de numarul de pacienti, si se practica co-plata de catre solicitant a unei parti din costul unei prestatii. 2. Modelul Sistemului de Asigurari Sociale (SAS)-tip Bismarck.Este finantat de
contributia obligatorie a salariatilor si patronilor si prin taxe generale.Acoperierea este larga, dar acolo unde asigurarea nu este obligatorie raman categorii de populatie, fara acces la beneficiile sistemului. 3. Modelul Sistemului Centralizat (SCS)-tip Semasko.Finanatarea se face de la bugetul de stat, controlat de stat, care are monopolul serviciilor de sanatate.Personalul este salariat, accesul la servicii fiind general, neexistand un sector privat, iar prioritatea sociala este joasa. Calitatea ingrijirii este un concept dinamic cu multe dimensiuni, dependente atat de perspectiva persoanei care raspunde la intrebare, cat si de contextul social, organizational si de mediu.Definitia calitatii ingrijirii de sanatate se bazeaza pe valori unice in cadrul culturii (atat cultura profesionala cat si cea etnica) si pe contextul situatiei.Este imposibil sa definesti calitatea ingrijirii, fara a tine seama de valorile ce se afla in spatele individului, de situatia sociala si profesionala. Standardele, joaca astazi, un rol important in definirea politicilor in domeniul calitatii si a strategiilor intreprinderilor si a altor organizatii.Ele constituie o baza de comunicare comuna intre diferitele sectoare economice, si se aplica in mod progresiv in lumea sanatatii, si din aceasta cauza, este necesar sa fie lamurite, chiar daca, antreneaza reactii de respingere din partea profesionistilor din sanatate.
LUCR ARE MANAGEMENTUL CALITATII
MOTOC(BAR BU)ELENA AMG.III C
Calitatea ingrijirii este un concept dinamic cu multe dimensiuni, dependente atat de perspectiva persoanei care raspunde la intrebare, cat si de contextul social, organizational si de mediu.Definirea calitatii ingrijirii de sanatate, se bazeaza pe valori unice in cadrul culturii si pe contextul situatiei.Este imposibil sa definesti calitatea ingrijirii, fara a tine seama de valorile ce se afla in spatele individului, de situatia profesionala si sociala. Spitalul trebuie sa evolueze catre: - o mare adaptabilitate si flexibilitate a echipelor; -o mai multa recunoastere a rolului si importantei resurselor umane; -trebuie sa se consulte asupra rolului de organizare si functionare(sa analizeze toate verigile lantului de realizare a ingrijirilor medicale, sa le simplifice, privind fluxul de pacienti, de resurse sau informatii). A conduce o unitate sanitara inseamna a administra multiple activitati si resurse. Unitatile au individualizat compartimente-calitate insarcinate cu acest aspect.Cerintele managementului calitatii sunt aplicabile in toate aceste nuclee, fie ca sunt administrative, logistice, medicale si medico-tehnice. Ce este calitatea? 1.Conceptul de calitate-definitie Conceptul de calitate comporta sensuri de natura sociala, filozofica, economica si tehnica.Ca o definitie generala calitatea produselor si serviciilor este data de sinteza principalelor proprietati, care exprima gradul de utilitate in satisfacerea unei nevoi.
Potrivit Standardului International ISO 9000/2000, CALITATEA reprezinta´masura in care un ansamblu de caracteristici intrinseci indeplinesc cerintele´.Cele mai recente conceptii, definesc astazi, calitatea ca fiind: obtinerea satisfactiei durabile ale clientului, raspunzand la nevoile si asteptarile sale, in mediul unui organism care se angajeaza sa imbunatateasca in mod constant randamentul si eficacitatea sa. 2.Calitatea ingrijirii si standarde referitoare la management in contextul sanatatii Schimbarile in sistemul de sanatate au capatat o amploare fara precedent la sfarsitul anilor 80¶ si inceputul deceniului actual, extinderea lor cuprinzand diferite tari din Europa si America. Nemultumirile care au generat procesul de reformare a sitemelor ingrijirilor de sanatate (SIS) au fost prezentate atat in masa contribuabililor si a utilizatorilor, a medicilor si institutiilor sanitare, cat si a autoritatilor politice si admninistrative.Insatisfactiile vizau cresterea cheltuielilor pentru sanatate intrun regim greu de suportat, fara ameliorarea substantiala a starii de sanatate, insuficienta acoperiere a populatiei cu servicii, absenta unor mecanisme eficiente de asigurare a calitatii, volumul exagerat de munca zilnica, insuficienta manageriala. In Europa opereaza 3 metode de SIS 1. Modelul Serviciului National de Sanatate (SNS)-tip Beveridge.Are ca sursa de finanatare taxele generale, este controlat de Guvern si dispune de un buget de stat.Are si un sitem privat, accesul este liber pentru toti cetatenii, acoperirea este generala, conducerea se asigura prin autoritatile de stat.Medicii sunt, fie salariati, fie platiti in functie de numarul de pacienti, si se practica co-plata de catre solicitant a unei parti din costul unei prestatii. 2. Modelul Sistemului de Asigurari Sociale (SAS)-tip Bismarck.Este finantat de
contributia obligatorie a salariatilor si patronilor si prin taxe generale.Acoperierea este larga, dar acolo unde asigurarea nu este obligatorie raman categorii de populatie, fara acces la beneficiile sistemului. 3. Modelul Sistemului Centralizat (SCS)-tip Semasko.Finanatarea se face de la bugetul de stat, controlat de stat, care are monopolul serviciilor de sanatate.Personalul este salariat, accesul la servicii fiind general, neexistand un sector privat, iar prioritatea sociala este joasa. Calitatea ingrijirii este un concept dinamic cu multe dimensiuni, dependente atat de perspectiva persoanei care raspunde la intrebare, cat si de contextul social, organizational si de mediu.Definitia calitatii ingrijirii de sanatate se bazeaza pe valori unice in cadrul culturii (atat cultura profesionala cat si cea etnica) si pe contextul situatiei.Este imposibil sa definesti calitatea ingrijirii, fara a tine seama de valorile ce se afla in spatele individului, de situatia sociala si profesionala. Standardele, joaca astazi, un rol important in definirea politicilor in domeniul calitatii si a strategiilor intreprinderilor si a altor organizatii.Ele constituie o baza de comunicare comuna intre diferitele sectoare economice, si se aplica in mod progresiv in lumea sanatatii, si din aceasta cauza, este necesar sa fie lamurite, chiar daca, antreneaza reactii de respingere din partea profesionistilor din sanatate.
REFER AT
MOTOC(BAR BU) ELENA AM G III C
Introducere în Managementul Proiectelor (MP)
³Succesul reprezinta realizarea progresiva a unui SCOP bine stabilit.´ Cuvinte cheie: proiect, subproiect, program, managementul proiectelor, studiu de fezabilitate, operatie, obiectiv, scop, SMART 1. Importanta Managementului Proiectelor si concepte ale MP Odata cu dezvoltarea tehnologiilor avansate, managementului informatiei si mijloacelor de comunicare, un loc tot mai important începe sa-l ocupe desfasurarea activitatii unei firme/asociatii/institutii pe baza de proiecte. În prezent, se considera ca 50 % dintre activitatile companiilor mari sunt conduse dupa principiile impuse de managementul proiectelor. De asemenea, institutiile publice sau private, ca si organizatiile non-guvernamentale au început diverse proiecte atât la nivel national, cât si international. Se pot realiza proiecte în orice domeniu de activitate (sanatate, economie, politica, informatica, drept etc.) Managementul proiectelor poate fi perceput ca o stiinta, ca o arta sau ca o tehnica, prin care se realizeaza un anumit scop. Odata cu revenirea României la economia de piata, s-a simtit tot mai mult necesitatea de a realiza proiecte veritabile, de a realiza cât mai structurat si de a justifica cererile pentru schimbare, pentru îmbunatatire sau finantare a ceva deja existent sau propus a se înfiinta. De multe ori însa, proiectele înseamna pentru unele persoane doar o cerere pentru finantare, în special de la o sursa externa, pe cât posibil nerambursabila. Aceasta este si o prima greseala în întelegerea managementului proiectelor si de multe ori aceste proiecte sunt respinse de la început. De aceea, se impune ca persoanele care se implica într-un proiect sa cunoasca foarte bine care sunt obiectivele si scopurile unui proiect si cum ar putea acesta sa contribuie la realizarea obiectivelor programului din care face parte proiectul respectiv. Programul poate reprezenta o strategie locala, nationala sau internationala; acesta se transpune în realitate prin proiecte si se deruleaza de regula pe parcursul mai multor ani. Ex. de programe: PHARE (având finantare de la Uniunea Europeana, unul din cele mai cunoscute programe, creat în 1989, la început pentru Polonia si Ungaria), un program de informatizare,
FIDEL (prin care s-au alocat fonduri de investitii pentru dezvoltarea economica locala), programul pentru îmbunatatirea managementului universitar, programul de actiune comunitara din domeniul sanatatii publice (2003-2008), programe de cercetare-dezvoltare si de stimulare a inovarii etc. Deseori se înregistreaza unele confuzii în definirea proiectului, a planului de afaceri sau a unui studiu de fezabilitate. Prezentam, în continuare, câteva din definitiile date acestor termeni. Proiect ± ³ceea ce intentionam sa facem´. (Larousse) ³scopul pe care îl urmarim, imaginea pe care ne-o formam despre ceea ce vom întreprinde si mijloacele pe care le vom folosi´ (Le Robert) ³un efort pe termen limitat cu scopul de a crea un produs sau un serviciu nou´ (Institutul de Managementul Proiectelor) ³un set de activitati integrate, menite sa atinga un obiectiv prestabilit, într-o perioada de timp determinata si urmând un plan de actiune stabilit´ (OECD) Proiectele sunt asadar activitati unice, complexe, care au anumite obiective, având un grad ridicat de noutate, o limita de timp pentru realizarea lui si care necesita structuri organizatorice si metode speciale. Obiectivul urmarit îl reprezinta crearea unui valori noi (produs/structura/serviciu/idee etc.) Obiectiv - un rezultat scontat ce trebuie obtinut în efortul de atingere a scopului proiectului si, implicit, a rezolvarii problemei. Este necesar ca obiectivele sa fie cuantificabile si sa se stabileasca limite de timp pentru atingerea lor. Scop ± rezultatul favorabil ce se asteapta de la un proiect, nefiind necesar ca acesta sa fie cuantificabil. Operatie ± o activitate primara cu caracter de rutina Plan de afaceri Are rolul de a scoate în evidenta situatia organizatiei la un moment dat, precum si a mediului concurential în care îsi desfasoara activitatea. Studiu de fezabilitate Are rolul de a justifica necesitatea/oportunitatea punerii în practica a unei idei sau a continuarii ei, luându-se în calcul o mare diversitate a formelor sale de implementare si a mediilor favorabile/ostile proiectului respectiv.
Program ± grup de proiecte conduse coordonat, pentru a obtine beneficii care nu ar rezulta daca ele ar fi conduse separat. Managementul proiectelor (project management) ± cuprinde structurile organizatorice necesare derularii proiectelor la nivelul organizatiei, organizarea interna a proiectului si corelatiile dintre acestea. Este în acelasi timp si un concept integrat de conducere. Managementul proiectelor presupune aplicarea constienta a unui set coerent de principii, reguli, cunostinte, metode, tehnici, instrumente utilizate în planificarea, organizarea, conducerea si controlul unui proiect. Conceptia integrata asupra managementului proiectelor ia în considerare 4 elemente de baza ale unui proiect: - Timpul - Bugetul (resurse) ± oameni, tehnologii, bani - Calitatea (o anumita tehnologie, performanta, anumite caracteristici ale unui produs) - Asteptarile participantilor (finantatori, membrii echipei de proiect, managerul de proiect, beneficiari, stakeholderii - cei implicati în realizarea proiectelor ± angajati, actionari, furnizori, organisme de interes public etc.)
LUCR ARE
MOTOC(BAR BU) ELENA AM G III C
Introducere în Managementul Proiectelor (MP)
³Succesul reprezinta realizarea progresiva a unui SCOP bine stabilit.´ Cuvinte cheie: proiect, subproiect, program, managementul proiectelor, studiu de fezabilitate, operatie, obiectiv, scop, SMART 1. Importanta Managementului Proiectelor si concepte ale MP Odata cu dezvoltarea tehnologiilor avansate, managementului informatiei si mijloacelor de comunicare, un loc tot mai important începe sa-l ocupe desfasurarea activitatii unei firme/asociatii/institutii pe baza de proiecte. În prezent, se considera ca 50 % dintre activitatile companiilor mari sunt conduse dupa principiile impuse de managementul proiectelor. De asemenea, institutiile publice sau private, ca si organizatiile non-guvernamentale au început diverse proiecte atât la nivel national, cât si international. Se pot realiza proiecte în orice domeniu de activitate (sanatate, economie, politica, informatica, drept etc.) Managementul proiectelor poate fi perceput ca o stiinta, ca o arta sau ca o tehnica, prin care se realizeaza un anumit scop. Odata cu revenirea României la economia de piata, s-a simtit tot mai mult necesitatea de a realiza proiecte veritabile, de a realiza cât mai structurat si de a justifica cererile pentru schimbare, pentru îmbunatatire sau finantare a ceva deja existent sau propus a se înfiinta. De multe ori însa, proiectele înseamna pentru unele persoane doar o cerere pentru finantare, în special de la o sursa externa, pe cât posibil nerambursabila. Aceasta este si o prima greseala în întelegerea managementului proiectelor si de multe ori aceste proiecte sunt respinse de la început. De aceea, se impune ca persoanele care se implica într-un proiect sa cunoasca foarte bine care sunt obiectivele si scopurile unui proiect si cum ar putea acesta sa contribuie la realizarea obiectivelor programului din care face parte proiectul respectiv. Programul poate reprezenta o strategie locala, nationala sau internationala; acesta se transpune în realitate prin proiecte si se deruleaza de regula pe parcursul mai multor ani. Ex. de programe: PHARE (având finantare de la Uniunea Europeana, unul din cele mai cunoscute programe, creat în 1989, la început pentru Polonia si Ungaria), un program de informatizare,
FIDEL (prin care s-au alocat fonduri de investitii pentru dezvoltarea economica locala), programul pentru îmbunatatirea managementului universitar, programul de actiune comunitara din domeniul sanatatii publice (2003-2008), programe de cercetare-dezvoltare si de stimulare a inovarii etc. Deseori se înregistreaza unele confuzii în definirea proiectului, a planului de afaceri sau a unui studiu de fezabilitate. Prezentam, în continuare, câteva din definitiile date acestor termeni. Proiect ± ³ceea ce intentionam sa facem´. (Larousse) ³scopul pe care îl urmarim, imaginea pe care ne-o formam despre ceea ce vom întreprinde si mijloacele pe care le vom folosi´ (Le Robert) ³un efort pe termen limitat cu scopul de a crea un produs sau un serviciu nou´ (Institutul de Managementul Proiectelor) ³un set de activitati integrate, menite sa atinga un obiectiv prestabilit, într-o perioada de timp determinata si urmând un plan de actiune stabilit´ (OECD) Proiectele sunt asadar activitati unice, complexe, care au anumite obiective, având un grad ridicat de noutate, o limita de timp pentru realizarea lui si care necesita structuri organizatorice si metode speciale. Obiectivul urmarit îl reprezinta crearea unui valori noi (produs/structura/serviciu/idee etc.) Obiectiv - un rezultat scontat ce trebuie obtinut în efortul de atingere a scopului proiectului si, implicit, a rezolvarii problemei. Este necesar ca obiectivele sa fie cuantificabile si sa se stabileasca limite de timp pentru atingerea lor. Scop ± rezultatul favorabil ce se asteapta de la un proiect, nefiind necesar ca acesta sa fie cuantificabil. Operatie ± o activitate primara cu caracter de rutina Plan de afaceri Are rolul de a scoate în evidenta situatia organizatiei la un moment dat, precum si a mediului concurential în care îsi desfasoara activitatea. Studiu de fezabilitate Are rolul de a justifica necesitatea/oportunitatea punerii în practica a unei idei sau a continuarii ei, luându-se în calcul o mare diversitate a formelor sale de implementare si a mediilor favorabile/ostile proiectului respectiv.
Program ± grup de proiecte conduse coordonat, pentru a obtine beneficii care nu ar rezulta daca ele ar fi conduse separat. Managementul proiectelor (project management) ± cuprinde structurile organizatorice necesare derularii proiectelor la nivelul organizatiei, organizarea interna a proiectului si corelatiile dintre acestea. Este în acelasi timp si un concept integrat de conducere. Managementul proiectelor presupune aplicarea constienta a unui set coerent de principii, reguli, cunostinte, metode, tehnici, instrumente utilizate în planificarea, organizarea, conducerea si controlul unui proiect. Conceptia integrata asupra managementului proiectelor ia în considerare 4 elemente de baza ale unui proiect: - Timpul - Bugetul (resurse) ± oameni, tehnologii, bani - Calitatea (o anumita tehnologie, performanta, anumite caracteristici ale unui produs) - Asteptarile participantilor (finantatori, membrii echipei de proiect, managerul de proiect, beneficiari, stakeholderii - cei implicati în realizarea proiectelor ± angajati, actionari, furnizori, organisme de interes public etc.)
