Puiul Ioan Alexandru Bratescu Voinesti Delicata si rascolitoare in acelasi timp, povestirea Puiul povestirea Puiul face parte din volumul in lumea dreptatii (1906), al unuia dintre eei mai importanti nuvelisti din istoria literaturii romane - Ioan Alexandru BratescuVoinesti - nascut la 1 ianuarie 1868, in vecea cetate de scaun a !arii "omanesti - !ir#oviste, oras care mai daduse literaturii si pe alti scriitori $ Ienacita Vacarescu, Vasile %ilova, Ion &eliade "ad ulescu, 'ri#ore Alexandrescu Aplecat cu deoseire spre lauda si pretuirea duiosiei, a #in#asiei si a tuturor frumusetilor si luminilor sufletului omenesc, de atitea, ori intunecate si prausite pe nedrept, Bratescu-Voinesti si-a alaturat, cu sfioasa modestie, #lasul tuturor fauritorilor de nestemate ale patrimoniului literar al poporului nostru, dovedind, in intreaga sa creatie, adunata si in alte volume ca $ intuneric si lumina, Ratacire, Firimituri, Din pragul apusului, o mare capacitate de concentrare a materialului de viata, calitate despre care criticul literar 'araet Iraileanu scria $ *+u cunosc in literatura romaneasca un stil mai concentrat, o mai mare #ircenie de cuvinte, o mai mare paa de cuvintele neesentiale, cuprinse dea in cuvintul unic, concentrativ .int convins ca in dosul acestui stil, as ice anal de simplu si de natural, se ascunde o munca infmiia de compoitie, de concentrare* .piritul de oservatie si de analia, puterea de a crea tipuri ine determinate si de a descrie succint, dar su#estiv, mediile in care acestea se misca, stiinta de a construi situatii de un intens dramatism, arta desavirsita a compoitiei, reultata din stapinirea materialului de viata si din folosirea cuvintului potrivit cu situatia sociala a personaului, cu starea sa sufleteasca si cu impreurarile in care este surprins - sint trasaturi ce treuie tinute in seama ori de cite ori se voreste despre literatura lui Bratescu-Voinesti /nele dintre aceste caracteristici sint preente si in povestirea Puiul povestirea Puiul - *o capodopera a literaturii romane * - cum o numeste tot ' Iraileanu Explicatia Iraileanu Explicatia titlului $ olosind personificarea, olosind personificarea, ca principala modalitate artistica de constructie a acestei naratiuni, Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti asaa in fruntea impresionantei saie povestiri denumirea, #enerica, a personajului, al carui destin dramatic involureaa amar secventele din ultima parte a discursului literar 'in#asia ce se naste din simpla pronuntare a cuvintului functioneaa, poate, inca, din aceasta prima clipa a contactului cu opera, ca un avertisment al inlacrimatului sfirsit Genul : epic, opera povestind (narind), in proa, intr-o anumita ordine, o suita de intimplari din lumea pasarilor, oriont interferat, in mod firesc, cu eel al existentei umane (Puiul trimite astfel si la puiul la puiul de om) Specia literara : povestirea (naratiune care infatiseaa faptele din punctul de vedere al autorului - martor parca la tot ceea ce se intimpla si implicat sufleteste sufleteste in desfasurarea evenimentelor, inceiate tra#ic)Tema o constituie destinul unei vieti ce se prauseste tocmai in momentul in care ar fi treuit sa porneasca in marele or - cel al devenirii dev enirii pe cont propriu - catre o implinire normala si mult asteptata deea : ca in orice fa!ula orice fa!ula (pentru ca povestirea imraca aina ale#orica), trimiterea catre universul uman este marcata ciar din momentul startului, prin acea invocare-motou $ *.andi, sa asculti pe mamica*, pilda cu care acest text se infatiseaa cititorului Asadar, autorul su#ereaa, prin milocirea unui exemplu cum nu se poate mai convin#ator, o invatatura demna de luat in seama "ompo#itia sl su!iectul (aflate in strinsa le#atura) 2ovestirea, una dintre cele mai frumoase, mai emotionate din intrea#a noastra literatura, incepe simplu, firesc $ ,,intr-o primavara, ,,intr-o primavara, o prepelita moarta de oo-
seala - ca venea de departe, tocmai din Africa - s-a lasat din or intr-un lan verde de #riu, la mar#inea unui lastar* Intram, prin aceasta formula (si prin cele doua preciari $ prepelita vine din alte tari si se asaa intr-un teritoriu de viata noua), in expo#itia suiectului, care mai devoltata decit in mod oisnuit, va cuprinde o suita de fapte si de intimplari $ ca orice *#ospodar* serios, prepelita isi cladeste, mai intii, casa - cui!ul, apoi, *sapte ile de-a rindul a ouat sapte oua mici ca niste cofeturi*, pe care le cloceste, scoate pui - *sapte #o#osi de matase*, ii invata sa se raneasca, sa oare, sa traiasca, adica, intre altele, sa se fereasca de toate pericolele pe care viata le scoate in cale %ur#ind lin, firul epic, dupa ce cunoaste un moment de involurare (#enerat de prinderea puiului celui mai mare de catre un tinar, care, la sfatul unuom-in virsta, ii da drumul) aun#e la acel moment - intriga discursului narativ - care va aduce lumea povestirii intr-un alt re#istru de derulare si anume intr-unui grav, dureros$ 3sts momentul ranirii puiului, sinonim cu condamnarea lui la moarte (o autocondavmare, & de fapt, nascuta din neascultarea cuvintului mamei%$ 4uciumul prepelitei, care isi daduse seama de nenorocire inca din clipa in care i-a vaut aripa rupta, ca si cinurile ietului pui sint preentate in mod retinut, cu demnitate, dar cu atit mai rascolitor 'radatia ascendenta a framintarii atin#e punctul durerii maxime 'punctul culminant% intro #i de toamna (timpul actiunii este, deci, din primavara pina toairi i urmata apoi de iarna 2repelita stri#a$ *+u ma lasati +u ma lasati*, ea oara mai departe cu puii draveni pina ce se pierde *in area despre miaai* De#nodamintul fixeaa, cu aceeasi simplitate rascolitoare, ca intr-un talou memorail, sfirsitul unei vieti - irosite dintr-un #est pripit si, mai ales, din incalcarea unei re#uli $ datoria, aproape sfinta, de a asculta de cei ceti vor numai !inele$ in de#orul acela ca un #iul#iu, o fiinta isi rememoreaa, inaintea clipei de trecere a ultimului otar, ca pe niste *vedenii*, citeva, *crimpeie* din scurta ei existenta $ *miriste, un carim de cima, pe care se urcase o furnica Aripa calda a mamei* Apoi, aceasta fiinta puiul de prepelita cu aripa rupta - *se clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu de#etele #earei impreunate ca pentru incinaciune*
Personajele acestei povestiri sint selectate, pe de o parte, din lumea pasarilor si a animalelor, pe de alta din aceea a oamenilor Atentia ne este retinuta de cele din prima cate#orie si indeosei de ima#inea pre pelitei - simol ai mamei adevarate, cumulind toate atriutele unui asemenea destin $ arnicie, iuire, #ria, ciuiala, ve#e indurerata la capatiiul celui olnav, eciliru, spirit de sacrificiu, capacitate de deciie in momentele cruciale ale vietii In ciuda faptului ca povestirea ne propune, prin titlu, alt *erou*, prepelita este personaul principal al acesteia 5 puiul cel mare, construit parca potrivit unei traditii, care porneste din asme, este tipic (repreentativ) pentru intruciparea ideii de neascultare, #est care #enereaa suferinta, inceiata (aici) cu moarte Vinatorul, cei doi tarani - atrinul si tinarul, ciinele - sint doar ima#ini pe care se spriina constructia si desfasurarea discursului narativ odalitatile de conturare a acestor ima#ini (a personaelor, inclusiv a prepelitei si a puiului - *erou*) sint cele oisnuite $ pre#entarea directa realiata de scriitor, mai ales participarea la iniimplarile din desfasurarea naratiunii, notarea (facuta de autor) a unor #esturi, atitudini, a felului de comportare, su#erarea *trairilor*, reproducerea unor vore etc Particularitati artistice %eea ce caracterieaa povestirea lui Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti sint, in primul rind, simplitatea si caldura relatarii impletind naratiunea (dominanta ca modalitate de expunere literara) cu descrierea, care
puncteaa ici-colo cadrul desfasurarii intimplarilor (mai ales la inceput si sfirsit) si cu dialogul (folosit in lumea amelor cate#orii de personae si avind, intre altele, misiunea de a colora discursul literar - fie cu o tensiune in plus, fie de a devalui stari, trairi, de a proiecta drumul devenirii vietii ca p e un asm frumos etc), scriitorul-narator se implica in intrea#a constructie literara asumindu-si, din cind in cind, rolul de a se adresa direct celor care parca il asculta $ *Ai vaut cum sta #aina pe oua 7* folossste el, la un moment dat, o interogatie retorica$$$ sau $ *ii atea inima ca ceasornicul meu din uunar* (inima puiului speriat, prins de flacaul acela, de arin) .int de oservat, de asemenea, cele doua re#istre - tonalitati ale povestirii $ cel calm, linistit, luminos, care deuteaa, ca timp oiectiv al actiunii *intr-o primavara* si cel grav dramatic, care se declanseaa *intro dupa-amiaa, pe la sfirsitul lui au#ust* 5 in acest moment, peste viata puiu) lui se deseneaa crucea care va treui purtata pe golgota ce duce spre sfirsitul inevitail Acest semn (al anuntarii mortii) este, poate, in mod nu intimplator, descoperit in momentul in care peste existenta, acelor fiinte (familia prepelitei) se lasa intunericul
In *2redoslovie* la volumul ntuneric si lumina I Al Bratescu- Voinesti, exprimindu-si increderea in forta artei, isi manifesta totodata speranta intr-un viitor de dreptate pentru tara sa $ *!ara mica, tara noua, tara de prefaceri %ererile de dreptate, care-i rasuna de la un capat la altul, dovedesc ca se treeste .i cel mai puternic, cel mai sfint temei al acestor cereri e nu numai alinarea durerii pe care o aduce capatarea unui codru mai mare de piine, ci e nadedea ca la adapostul dreptatii vor putea cit mai multi sa se ridice spre lumina si spre adevar si ca din rindurile lor vor rasari cindva minti luminoase care sa fie mindria neamului nostru, implinirea cemarii deci pe lume*
%uvinte simtite care rasuna atit de adevarat si in spatiul existentei noastre actuale
