PSALMI ALEȘ I FOLOSITORI LA TOATĂ TREBUINȚ A așa cum îi citea Sfântul Arsenie din Cappadocia
RUGĂCIUNILE ÎNCEPĂTOARE Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindenea ești și toate plinești, Vistierul bunătă ților și Dătătorule-de-Via ță, vino și sălășluiește întru noi și ne cură țe ște pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de 3 ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi, Doamne, cură ț e ș te păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputin ț ele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluiește (de 3 ori). Slavă... Și acum... Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfin ț ească-se numele Tău, vie împără ț ia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiin ț ă dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșealele noastre, precum și noi iertăm greși ț ilor noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. MĂRTURISIREA DE CREDINȚ Ă ORTODOXĂ sau Crezul niceo-constantinopolitan, alcătuit la primele două Sinoade ecumenice (325 și 381) Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii: Lumină din Lumină; Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, iar nu făcut; Cel de-o-ființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și s-a răstignit pentru noi în zilele lui Pon ț iu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și s-a înăl ț at la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii și mor ț ii, a Cărui împără ț ie nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul, de-via ț ă-Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea mor ț ilor. Și via ț a veacului ce va să fie. Amin! PSALMUL 1 (Pentru spor duhovnicesc și material) Fericit Bărbatul, carele nu a umblat în sfatul necinstitorilor și în calea păcătoșilor nu a stătut, și pre scaunul pierzătorilor nu a șezut. 2. Ci în legea Domnului voia lui, și în legea Lui va cugeta ziua și noaptea. 1.
Și va fi ca un pom sădit lângă izvoarele apelor, carele rodul său va da în vremea sa și frunza lui nu va cădea, și toate, oricâte va face, vor spori. 4. Nu așa necinstitorii, nu așa; ci ca praful ce-l spulberă vântul de pre fa ț a pământului. 5. Pentru aceasta nu vor învia necinstitorii la judecată, nici păcătoșii în sfatul drep ț ilor; 6. Că știe Domnul calea drep ț ilor, și calea necinstitorilor va pieri. 3.
PSALMUL 4 (Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei simț itori, care se amărăsc din pricina purtării oamenilor cu inima împietrită) 1. 2. 3.
4. 5. 6. 7. 8.
Când am chemat eu, auzitu-m’ai Dumnezeul dreptății mele; întru necaz m’ai desfătat, milostiveșteTe spre mine și auzi rugăciunea mea. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciune și căutați minciună? Și să ști ț i că minunat au făcut Domnul pre cel cuvios al său. Domnul mă va auzi, când voiu striga către Dânsul. Mâniați-vă, și nu greșiți; cele ce ziceți în inimile voastre, întru așternuturile voastre, vă umiliți. Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți spre Domnul. Mulți zic: Cine va arăta nouă cele bune? Însemnatu-s’a peste noi lumina feței Tale, Doamne. Dat-ai veselie în inima mea; de roada grâului, a vinului și a untului lor de lemn s’au umplut. Cu pace împreună mă voiu culca și voiu adormi, că Tu Doamne deosebi întru nădejde m’ai așezat.
PSALMUL 6 (Pentru ca Dumnezeu să dezlege pe cel ce se află sub vrajă) Doamne, nu cu iuțimea Ta să vădești pre mine, nici cu mânia Ta să mă cer ț i. Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sânt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele. Și sufletul meu s-a tulburat foarte; și Tu, Doamne, până când? Întoarce-Te, Doamne, izbăvește sufletul meu, mântuiește-mă, pentru mila Ta. Că nu este în moarte cel ce pomenește pre Tine; și în iad cine se va mărturisi Ție? 6. Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voiu în toate nopțile patul meu, cu lacrămile mele așternutul meu voiu uda. 7. Turburatu-s’a de mânie ochiul meu, învechitu-m’am întru toți vrăjmașii mei. 8. Depărtați-vă dela mine, toți cei ce lucrați fărădelegea, că au auzit Domnul glasul plânsorii mele, 9. Auzit-au Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea au priimit. 10. Să se rușineze și să se turbure to ț i vrăjmașii mei, să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab. 1. 2. 3. 4. 5.
PSALMUL 12 (Pentru cei bolnavi și încercați) Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când întorci fața Ta de către mine? 2. Până când voiu pune sfaturi în sufletul meu, dureri în inima mea ziua și noaptea? 3. Până când se va înălța vrăjmașul meu asupra mea? 4. Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu; luminează ochii mei, ca nu cândva să adorm întru moarte, 5. Ca nu cândva să zică vrăjmașul meu: Întăritu-m’am asupra lui. Cei ce mă necăjesc se vor bucura, dacă mă voiu clăti. 6. Iară eu spre mila Ta am nădăjduit, bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voiu Domnului Celui ce au făcut bine mie, și voiu cânta numele Domnului Celui Înalt. 1.
Psalmul 19 (Pentru perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu să îi tămăduiască și ca să nu se despartă) 1. 2.
Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacov. Trimită ție ajutoriu dintru cel sfânt și din Sión sprijinească pre tine.
3. Pomenească toată jertfa ta și arderea cea de tot a ta să se îngrașe. 4. Dea ție Domnul dupre inima ta și tot sfatul tău să plinească. 5. Bucura-ne-vom de mântuirea ta și întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări. 6. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că au mântuit Domnul pre unsul Său: 7. Auzi-va pre dânsul din ceriul cel sfânt al Său; întru puteri este mântuirea dreptei Lui. 8. Aceștia în care și aceștia pre cai, iară noi întru numele Domnului Dumnezeului nostru vom chema. 9. Aceștia s’au împiedicat și au căzut, iară noi ne-am sculat și ne-am îndreptat. 10. Doamne, mântuiește pre împăratul și auzi pre noi, ori în ce zi te vom chema. Psalmul 22 (Psalm euharistic, pentru cei ce voiesc să se împărtășească) Domnul mă paște, și nimic îmi va lipsi. În locul pășunii, acolo m’au sălășluit, la apa odihnei m’au hrănit, sufletul meu am întors. Povățuitu-m’au pre cărările dreptății, pentru numele Lui. Că de voiu și umbla în mijlocul umbrei mor ț ii, nu mă voiu teme de rele, că Tu cu mine ești: Toiagul Tău și varga Ta, acestea m’au mângâiat. 6. Gătit-ai înaintea mea masă împotriva celor ce mă necăjesc; 7. Uns-ai cu untdelemn capul meu, și păharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. 8. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, și ca să lăcuesc eu în casa Domnului întru îndelungare de zile. 1. 2. 3. 4. 5.
Psalmul 24 (Pentru cei ce sunt stăpâniț i de o patimă – alcool, ț igară) Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit; să nu mă rușinez în veac, 2. Nici să-și râză de mine vrăjmașii mei: pentru că to ț i cei ce rabdă pre Tine nu se vor rușina. 3. Să se rușineze cei ce fac fărădelege în deșert. 4. Căile Tale, Doamne, arată-mi și cărările Tale mă înva ț ă. 5. Îndreptează-mă spre adevărul Tău și mă înva ț ă, că Tu ești Dumnezeu, Mântuitoriul meu, și pre Tine am răbdat toată ziua. 6. Adu-ți aminte de îndurările Tale, Doamne, și de milele Tale, că din veac sânt. 7. Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni. 8. Dupre mila Ta pomenește-mă Tu, pentru bunătatea ta, Doamne. 9. Bun și drept este Domnul; pentru aceasta lege va pune celor ce greșesc în cale. 10. Îndrepta-va pre cei blânzi la judecată, învăța-va pre cei blânzi căile Sale. 11. Toate căile Domnului, mila și adevărul celor ce caută legământul Lui și mărturiile Lui. 12. Pentru numele Tău, Doamne, curățește păcatul meu, că mult este. 13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea carea a ales. 14. Sufletul lui întru bunătăți se va sălășlui, și sămânța lui va moșteni pământul. 15. Întărire este Domnul celor ce se tem de dânsul, și făgăduin ț a Lui va arăta lor. 16. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din laț picioarele mele. 17. Caută spre mine și mă miluiește, că unul născut și sărac sânt eu. 18. Necazurile inimii mele s-au înmulțit: din nevoile mele scoate-mă. 19. Vezi smerenia mea și osteneala mea, și lasă toate păcatele mele. 20. Vezi pre vrăjmașii mei, că s’au înmulțit, și cu ură nedreaptă m’au urât. 21. Păzește sufletul meu și mă izbăvește, ca să nu mă rușinez că am nădăjduit spre Tine. 22. Cei fără de răutate și cei drep ț i s’au lipit de mine, că Te-am răbdat, Doamne. 23. Izbăvește, Dumnezeule, pre Israil din toate necazurile lui. 1.
Psalmul 27 (Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei ce suferă din pricina bolilor de obârșie nervoasă sau mintală)
1. 2.
3. 4. 5. 6. 7.
8. 9. 10. 11. 12.
Către Tine, Doamne, voiu striga, Dumnezeul meu, ca nu cândva să taci de către mine, și mă voiu asemăna celor ce se pogoară în groapă. Auzi, Doamne, glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine, când ridic mâinile mele către biserica cea sfântă a Ta. Să nu mă tragi pre mine cu cei păcătoși, și cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi, Cu cei ce grăiesc pace către vecinii săi, iar cele rele în inimile lor. Dă lor, Doamne, dupre lucrurile lor, și dupre vicleșugul izvodirilor lor; Dupre lucrurile mâinilor lor dă lor, răsplătește-le răsplătirea lor. Că nu au înțeles între lucrurile Domnului și întru lucrurile mâinilor Lui; surpa-vei pre dânșii și nu-i vei zidi. Bine este cuvântat Domnul, că au auzit glasul rugăciunii mele. Domnul este ajutoriul meu și scutitoriul meu; spre Dânsul a nădăjduit inima mea, și m’am ajutorat, Și a înflorit trupul meu; și din voia mea mă voiu mărturisi Lui. Domnul este întărirea norodului Său și scutitoriu mântuirilor unsului Său este. Mântuiește norodul Tău și blagoslovește moștenirea Ta, și paște pre ei, și ridică pre ei în veac.
Psalmul 29 (Pentru cei ce pribegesc pe meleaguri străine) Înălța-Te-voiu, Doamne, că m’ai ridicat, și nu ai veselit pre vrăjmașii mei asupra mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine, și m’ai vindecat; Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m’ai dintru cei ce se pogoară în groapă. Cântați Domnului, cei cuvioși ai Lui, și vă mărturisiți pomenirii sfințeniei Lui; Că iuțime este întru mânia Lui, și via ț ă în voia Lui; seara se va sălășlui plânsoare și diminea ț a bucurie. 6. Iară eu am zis întru prisosința mea: Nu mă voiu clăti în veac. 7. Doamne, întru voia Ta dat-ai frumuseței mele putere; întorsu-ți-ai însă fața, și m’am făcut turburat. 8. Către Tine, Doamne, voiu striga, și către Dumnezeul meu mă voiu ruga: 9. Ce folos este întru sângele meu, când mă pogor eu întru stricăciune? Au doară se va mărturisi Ție țărâna sau va vesti adevărul Tău? 10. Auzit-au Domnul și m-au miluit, Domnul au fost ajutoriul meu. 11. Întors-ai plângerea mea spre bucurie mie, rumpt-ai sacul meu și m’ai încins cu veselie. 12. Ca să cânte Ție slava mea, și nu mă voiu umili; Doamne Dumnezeul meu, în veac mă voiu mărturisi Ție. 1. 2. 3. 4. 5.
Psalmul 38 (Pentru ca oamenii care sunt părăsiț i ș i abătuț i să găsească de lucru, ca să înceteze a se mai necăji) 1. Zis-am: Păzi-voiu căile mele, ca să nu greșesc eu cu limba mea: 2. Pus-am gurii mele pază până când a stătut păcătosul înaintea mea. 3. Amuțit-am și m’am smerit și am tăcut din bunătă ț i, și durerea mea s’a înnoit. 4. Înfierbântatu-s’a inima mea înlăuntrul meu, și întru cugetarea mea se va aprinde foc. 5. Grăit-am cu limba mea: Spune-mi, Doamne, sfârșitul meu, 6. Și numărul zilelor mele, care este, ca să știu de ce mă lipsesc eu. 7. Iată cu palme măsurate ai pus zilele mele, și făptura mea ca o nimica înaintea Ta: 8. Ci toate sânt deșertăciune, tot omul ce viază. 9. Măcar că în chip trece omul, dar în deșert se turbură: 10. Strânge comori și nu știe cui adună pre ele. 11. Și acum cine este răbdarea mea? Au nu este Domnul? Și făptura mea dela Tine este. 12. De toate fărădelegile mele izbăvește-mă: ocară celui fără de minte m’ai dat. 13. Amuțit-am și nu am deschis gura mea, că Tu ai făcut. 14. Depărtează de la mine bătăile Tale, că de la tăria mâinii Tale eu m’am împuținat.
15. Întru mustrări pentru fărădelegi ai pedepsit pre om și ai sub ț iat ca un păianjen sufletul lui: ci în deșert se tulbură tot omul. 16. Auzi ruga mea, Doamne, și rugăciunea mea ascultă; lacrămile mele să nu le treci. 17. Că nemernic sânt eu la Tine și strein ca și to ț i părin ț ii mei. 18. Slăbește mie, ca să odihnesc mai nainte de a mă duce și mai mult nu voiu fi. Psalmul 39 (Pentru ca dragostea să se întoarcă atunci când au fost schimbate vorbe grele) 1. Răbdând am răbdat pre Domnul, și au căutat spre mine. 2. Și au auzit rugăciunea mea, și m’au scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului, 3. Și au pus pre piatră picioarele mele, și au îndreptat pașii mei, 4. Și au pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru. 5. Vedea-vor mulți și se vor teme, și vor nădăjdui spre Domnul. 6. Fericit bărbatul, căruia numele Domnului este nădejdea lui și nu a privit la deșertăciuni și la nebunii mincinoase. 7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, și la gândurile Tale nu este cine să se asemene Ție. 8. Vestit-am și am grăit, înmul ț itu-s’au preste număr. 9. Jertfe și prinoase nu ai voit, dar trup mi-ai săvârșit; 10. Arderi de tot și pentru păcat nu ai căutat. Atuncea am zis: Iată viu, 11. În capul cărții scris este pentru mine; ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit, și legea Ta în mijlocul pântecelui meu. 12. Bine am vestit dreptatea în sobor mare; iată, buzele mele nu voiu opri; Doamne, Tu ai cunoscut. 13. Dreptatea Ta nu am ascuns în inima mea, adevărul Tău și mântuirea Ta am spus, 14. Nu am ascuns mila Ta și adevărul Tău de către adunare multă. 15. Iară Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale dela mine; mila Ta și adevărul Tău pururea mă sprijinească. 16. Pentru că m’au cuprins rele, cărora nu este număr, apucatu-m’au fărădelegile mele și nu am putut să văz: 17. Înmulțitu-s’au mai mult decât perii capului meu, și inima mea m’a părăsit. 18. Binevoiește, Doamne, ca să mă izbăvești; Doamne, ca să aju ț i mie ia aminte. 19. Să se rușineze și să se înfrunteze împreună cei ce caută sufletul meu ca să ia pre dânsul, 20. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce voiesc mie rele. 21. Poarte îndatăși rușinea lor cei ce zic mie: Bine, bine. 22. Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce caută pre Tine, Doamne, și să zică pururea: Mărească-se Domnul, cei ce iubesc mântuirea Ta. 23. Iară eu sărac sânt și mișel; Domnul se îngrijește de mine. 24. Ajutoriul meu și scutitoriul meu ești Tu, Dumnezeul meu, nu zăbovi. Psalmul 45 (Pentru tinerii ce sunt împiedicaț i de vrăjmaș din pricina pizmei să întemeieze o familie – să se căsătorească) 1. 2. 3. 4.
5. 6. 7. 8.
Dumnezeu este scăparea noastră și puterea, ajutoriu întru necazurile cele ce au aflat pre noi foarte. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va turbura pământul și se vor muta mun ț ii în inimile mărilor. Sunat-au și s’au turburat apele lor, turburatu-s’au munții întru tăria Lui. Pornirile râului veselesc cetatea lui Dumnezeu, sfințit-au Cel Preaînalt lăcașul Său. Dumnezeu în mijlocul ei, și nu se va clăti; ajuta-va ei Dumnezeu diminea ț a de diminea ț ă. Turburatu-s’au neamurile, plecatu-s’au împărățiile; dat-au Cel Preaînalt glasul Său, clătitu-s’a pământul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitoriul nostru, Dumnezeul lui Iacov. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, minunile carile au pus pre pământ: stricând războaie până la marginile pământului.
9. Arcul va sfărâma și va frânge arma, și pavezele va arde cu foc. 10. Liniști ț i- vă și cunoaște ț i că Eu sânt Dumnezeu: înălța-mă-voiu întru neamuri, înălța-mă-voiu pre pământ. 11. Domnul puterilor cu noi, sprijinătoriul nostru, Dumnezeul lui Iacov. Psalmul 49 (Pentru ca oamenii care sunt departe de Dumnezeu să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să se mântuiască) Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul au grăit și au chemat pământul Dela răsăriturile soarelui până la apusuri. Din Sión este bunăcuviința frumuseței Lui, 3. Dumnezeu arătat va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea. 4. Foc înaintea Lui va arde, și împrejurul Lui vifor foarte. 5. Chema-va ceriul de sus și pământul, ca să aleagă pre norodul Său: 6. Adunați Lui pre cuvioșii Lui, pre cei ce așază legământul Lui pentru jertfe, 7. Și vor vesti ceriurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecătoriu este. 8. Auzi, norodul Meu, și voiu grăi ț ie, Israile, și voiu mărturisi ț ie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sânt Eu. 9. Nu pentru jertfele tale te voiu mustra, și arderile cele de tot ale tale înaintea Mea sânt pururea; 10. Nu voiu priimi din casa ta viței, nici din turmele tale țapi. 11. Că ale Mele sânt toate hiarele țarinei, dobitoacele în munți și boii; 12. Cunoscut-am toate pasările ceriului, și frumuse ț ea ț arinei cu Mine este. 13. De voiu flămânzi, nu voiu zice ție; că a Mea este lumea și plinirea ei. 14. Au doară mânca-voiu carne de tauri? Sau sânge de țapi voiu bea? 15. Jertfește lui Dumnezeu jertfă de laudă și dă Celui Preaînalt rugile tale; 16. Și cheamă pre Mine în ziua necazului tău, și te voiu scoate, și Mă vei proslăvi. 17. Iar păcătosului au zis Dumnezeu: Pentru ce tu povestești dreptă ț ile Mele și iei legământul Meu în gura ta? 18. Iar tu ai urât învățătura și ai lepădat cuvintele Mele înapoi. 19. De vedeai furul, alergai cu el, și cu cel preacurvar partea ta puneai; 20. Gura ta a înmulțit răutate, și limba ta a împletit vicleșuguri; 21. Șezând împrotriva fratelui tău ai clevetit, și împrotiva fiului maicii tale ai pus sminteală. Acestea ai făcut, și am tăcut. 22. Ai socotit fărădelege, că voiu fi ție asemenea: mustra-te-voiu și voiu pune înaintea fe ț ei tale păcatele tale. 23. Înțelegeți dar acestea, cei ce uitați pre Dumnezeu, ca nu cândva să răpească, și nu va fi Cel ce izbăvește. 24. Jertfa laudei Mă va slăvi, și acolo este calea în carea voiu arăta lui mântuirea Mea. 1. 2.
Psalmul 50 Pentru pocăinț ă (Când din pricina păcatelor noastre și spre a ne îndrepta, vine pedeapsa de la Dumnezeu – epidemie și moarte de oameni sau animale) 1. 2.
3. 4. 5. 6. 7. 8.
9. 10.
Miluiește-mă, Dumnezeule, dupre mare mila Ta Și după mul ț imea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea; Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă cură ț e ș te, Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și ce este viclean înaintea Ta am făcut, ca să te îndreptățești întru cuvintele tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m’am zămislit, și în păcate m’a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale în ț elepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu issop, și mă voiu cură ț i; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voiu albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge.
11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20.
Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele. Nu lepăda pre mine dela fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu lua de la mine. Dă mie bucuria mântuirii Tale, și cu duh stăpânitoriu mă întărește. Învăța-voiu pe cei fără de lege căile Tale, și cei necinstitori la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aș fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită și smerită Dumnezeu nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Siónului, și să se zidească zidurile Ierusalimului; Atunci binevoi-vei jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Psalmul 59 (Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul atunci când un întreg grup de oameni este acuzat pe nedrept) Dumnezeule, lepădat-ai pre noi și ne-ai surpat, mâniatu-Te-ai și Te-ai milostivit spre noi. Cutremurat-ai pământul și ai turburat pre dânsul; vindecă sfărâmările lui, că s’a clătit. Arătat-ai norodului Tău cele năsilnice, adăpat-ai pre noi cu vinul umilinței. Dat-ai celor ce se tem de Tine semn, ca să fugă dela fața arcului. Pentru ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi, mântuiește-mă cu dreapta Ta și mă auzi. Dumnezeu au grăit întru cel sfânt al Său: Bucura-Mă-voiu și voiu împăr ț i Sikima și valea lăcașurilor voiu măsura: 7. Al Meu este Galaád, și al Meu Manássi, și Efrem tăria capului Meu, 8. Iúda împăratul meu; Moáv căldarea nădejdii Mele, 9. Spre Idumea voiu întinde încălțămintea Mea, Mie cei de alt neam s’au supus. 10. Cine mă va duce la cetatea îngrădirii? Sau cine mă va povățui până la Idumea? 11. Au nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ai lepădat pre noi? Și nu vei ieși, Dumnezeule, întru puterile noastre? 12. Dă nouă ajutoriu întru necaz: și deșartă este mântuirea omului. 13. Întru Dumnezeu vom face putere, și El va defăima pre cei ce necăjesc pre noi. 1. 2. 3. 4. 5. 6.
Psalmul 60 (Pentru cei ce au necazuri în lucrarea lor, fie din pricina trândăviei ori din cea a fricii) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte rugăciunea mea. Dela marginile pământului către Tine am strigat când s’a mâhnit inima mea; pre piatră m’ai înălțat, Povățuitu-m’ai, că Te-ai făcut nădejdea mea, turn de tărie de către fața vrăjmașului. Lăcui-voiu întru lăcașul Tău în veci, acoperi-mă-voiu întru acoperământul aripilor Tale. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele, dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tău. Zile preste zile împăratului vei adauge, anii lui până la ziua neamului și a neamului. Rămânea-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila și adevărul Lui cine va cerceta? Așa voiu cânta numele Tău în veci, ca să dau eu rugăciunile mele din zi în zi.
Psalmul 61 (Pentru ca Dumnezeu să ușureze de necazuri pe cel ce este slab, ca să nu fie stăpânit de nevoia de a se plânge) 1. 2. 3. 4. 5. 6.
Au nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că dela Dânsul este mântuirea mea; Pentru că El este Dumnezeu meu și Mântuitoriul meu, sprijinătoriul meu; nu mă voiu clăti mai mult. Până când vă puneți asupra omului? Ucideți toți voi, ca pre un părete povârnit și gard surpat. Însă prețul meu s’au sfătuit să-l lepede, alergat-au cu sete, cu gura lor binecuvântau și cu inima lor blestemau. Însă lui Dumnezeu te supune, sufletul meu, că dela Dânsul este răbdarea mea: Că El este Dumnezeul meu și Mântuitoriul meu, sprijinătoriul meu, nu mă voiu muta.
7. Întru Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea: Dumnezeul ajutoriului meu, și nădejdea mea este spre Dumnezeu. 8. Nădăjduiți spre Dânsul toată adunarea noroadelor, vărsați înaintea Lui inimile voastre, că Dumnezeu este ajutoriul nostru. 9. Însă deșer ț i sânt fiii oamenilor, mincinoși fiii oamenilor, în cumpene a face strâmbătate ei din deșertăciune, împreună. 10. Nu nădăjduiți spre nedreptate și spre jefuire nu poftiți: bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima. 11. O dată au grăit Dumnezeu, două acestea am auzit, că puterea este a lui Dumnezeu, și a Ta este, Doamne, mila: că Tu vei răsplăti fiștecăruia după faptele lui. Psalmul 62 (Pentru ca pomii și câmpurile să dea roada atunci când apa este puțină) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
Dumnezeule, Dumnezeul meu, către Tine mânec; Însetat-a de Tine sufletul meu, de câte ori trupul meu Ție, În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa întru cel sfânt m’am arătat Ție, ca să văz puterea Ta și slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viețile; buzele mele Te vor lăuda. Așa bine Te voiu cuvânta în via ț a mea, și în numele Tău voiu ridica mâinile mele. Ca din seu și din grăsime să se umple sufletul meu, și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimine ț i am cugetat spre Tine, că ai fost ajutoriul meu, Și întru acoperământul aripilor Tale mă voiu bucura. Lipitu-s’a sufletul meu dupre Tine, și pre mine a sprijinit dreapta Ta. Iară ei în deșert au căutat sufletul meu: intra-vor în cele mai de jos ale pământului, da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s’a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.
Psalmul 67 (Pentru ca femeile a căror sarcină s-a pierdut să izbutească să îndure și să fie sănătoase) Să se scoale Dumnezeu, și să se risipească vrăjmașii Lui, și să fugă dela fa ț a Lui cei ce urăsc pre Dânsul. 2. Precum se stinge fumul să se stingă; precum se topește ceara de la fa ț a focului, așa să piară păcătoșii dela fața lui Dumnezeu, 3. Și drep ț ii să se veselească, și să se bucure înaintea lui Dumnezeu, desfăteze-se întru veselie. 4. Cântați lui Dumnezeu, cântați numele Lui; cale faceți Celui ce s’au suit preste apusuri, Domnul este numele Lui, 5. Și vă bucura ț i înaintea Lui: Să se turbure de fa ț a Lui, a Părintelui celor sirimani și a Judecătoriului văduvelor. 6. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Său. Dumnezeu face a lăcui pre cei ce sânt într’un gând în casă, 7. Scoțând pre cei din obezi cu vitejie, așijderea pre cei ce amărăsc, pre cei ce lăcuiesc în mormânturi. 8. Dumnezeule, când ieșeai Tu înaintea norodului Tău, când treceai Tu în pustie, 9. Pământul s’a cutremurat, că ceriurile au picat, de către fața Dumnezeului Sináii, de către fața Dumnezeului lui Israil. 10. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moștenirii Tale, și a slăbit, dară Tu ai întărit pre dânsa. 11. Dobitoacele Tale lăcuesc întru dânsa; gătit-ai întru bunătatea Ta săracului, Dumnezeule. 12. Domnul va da grai celor ce binevestesc cu putere multă, 13. Împăratul puterilor al celui iubit,pentru înfrumusețarea casei să împartă prăzi. 14. De veți dormi în mijlocul hotarelor, aripi de porumbiță cu argint poleite, între umerile ei cu strălucire de aur. 15. Când osebește cel ceresc împăra ț i preste dânsa, ca zăpada în Selmón se vor albi. 16. Muntele lui Dumnezeu, munte gras, munte închegat, munte gras. Pentru ce socotiți, munți închegați, 1.
17. Muntele care au binevoit Dumnezeu a lăcui întru dânsul? Pentru că Domnul va lăcui până la sfârșit. 18. Carul lui Dumnezeu cu miile înmulțit, mii de cei ce prisosesc; Domnul întru ei, în Sinái, în cel sfânt. 19. Suitu-Te-ai la înălțime, robit-ai robia, luat-ai daruri întru oameni, pentru că nu se plecau a se sălășlui. 20. Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul din zi în zi, să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre. 21. Dumnezeul nostru, Dumnezeu a mântui, și ale Domnului Domnului sânt ieșirile mor ț ii. 22. Însă Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmașilor Săi, creștetul părului celor ce umblă întru greșalele lor. 23. Zis-au Domnul: Din Vasán voiu întoarce, întoarce-i-voiu întru adâncurile mării. 24. Pentru ca să se întingă piciorul tău în sânge, limba câinilor tăi în cel al vrăjmașilor. 25. Văzutu-s’au umbletele Tale, Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, ale Împăratului celui din cel Sfânt. 26. Mai nainte au apucat boierii, țiindu-se de cei ce cântau, în mijlocul fecioarelor celor ce ziceau în timpine. 27. Întru adunări binecuvântați pre Dumnezeu, pre Domnul din izvoarele lui Israil. 28. Acolo Veniamin cel mai tânăr întru uimire, boierii Iúdei povățuitorii lor, boierii Zavulónului, boierii Nefthalimului. 29. Poruncește, Dumnezeule, puterii Tale; întărește, Dumnzeule, aceasta carea o ai făcut întru noi. 30. Dela biserica Ta, cea preste Ierusalim, Ție vor aduce împărații daruri. 31. Ceartă hiarele trestiei, adunarea taurilor întru junincile noroadelor, ca să se încuie cei ispitiți cu argint: 32. Risipește neamurile cele ce voiesc războaie. Veni-vor soli dela Eghipet, Ethiópia mai nainte va tinde mâna ei la Dumnezeu. 33. Împărățiile pământului, cântați lui Dumnezeu, cântați Domnului, 34. Celuia ce s’au suit preste ceriul ceriului spre răsărituri; 35. Iată va da glasului Său glas de putere. Dați slavă lui Dumnezeu: preste Israil mare-cuviința Lui, și puterea Lui în nouri. 36. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil: însuși va da putere și întărire norodului Său. Bine este cuvântat Dumnezeu. Psalmul 69 (Pentru oamenii simț itori care se întristează din pricina unor lucruri mărunte ș i deznădăjduiesc, ca Dumnezeu să le dăruiască tărie) Ție se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sión, și Ție se va da rugăciune în Ierusalim. Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni. Cuvintele celor fără de lege au biruit pre noi, și păgânătă ț ile noastre Tu vei cură ț i. Fericit pre carele ai ales și ai primiit: lăcui-va în cur ț ile Tale. Umplea-ne-vom de bunătățile casei Tale; sfântă este biserica Ta, minunată întru dreptate. 6. Auzi pre noi, Dumnezeule, Mântuitoriul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor de pre mare departe. 7. Cela ce gătește mun ț ii întru tăria Sa, încins fiind cu putere, cela ce turburi adâncul mării, sunetele valurilor ei cine va suferi? 8. Turbura-se-vor neamurile, și se vor spăimânta cei ce lăcuiesc pre margini de semnele Tale; ieșirile dimineții și ale serii vei veseli. 9. Cercetat-ai pământul și ai îmbătat pre dânsul, înmul ț it-ai a îmbogă ț i pre el; 10. Râul lui Dumnezeu s’a umplut de ape; gătit-ai hrană lor, că așa este gătirea. 11. Brazdele lui îmbată-le, înmulțește rodurile lui, întru picăturile lui veselise-va răsărind. 12. Blagoslovi-vei cununa anului bunătății tale, și câmpii Tăi se vor umplea de grăsime; 13. Îngrășa-se-vor cele frumoase ale pustiei, și cu bucurie dealurile se vor încinge. 14. Îmbrăcatu-s’au berbecii oilor, și văile vor înmul ț i grâul; striga-vor, pentru că vor cânta. 1. 2. 3. 4. 5.
Psalmul 74 (Pentru ca patronul cel asupritor să devină pașnic
și să nu-și chinuie lucrătorii) Mărturisi-ne-vom Ție, Dumnezeule, mărturisi-ne-vom Ție și vom chema numele Tău. Povesti-voiu toate minunile Tale, când voiu lua vreme: Eu dreptatea voiu judeca. Topitu-s’a pământul și to ț i cei ce lăcuesc pre dânsul, eu am întărit stâlpii lui. Zis-am celor fără de lege: Nu faceți fărădelege, și celor ce păcătuiesc: Nu vă înălțați cornul, Nu ridicați la înălțime cornul vostru, și nu grăi ț i împrotiva lui Dumnezeu nedreptate. 6. Că nici dela răsărituri nici dela apusuri nici dela munții pustii, că Dumnezeu judecător este. 7. Pre acesta smerește și pre acesta înal ț ă . Că pahar este în mâna Domnului, cu vin neamestecat plin de amestecătură, 8. Și au turnat din cesta în cela, însă drojdiile lui nu s’au deșertat, bea-vor to ț i păcătoșii pământului. 9. Iară eu mă voiu bucura în veac, cânta-voiu Dumnezeului lui Iacóv; 10. Și toate coarnele păcătoșilor voiu zdrobi, și se va înăl ț a cornul dreptului. 1. 2. 3. 4. 5.
Psalmul 76 (Când nu există înț elegere între părinț i ș i copii, ca Dumnezeu să-i lumineze, ca astfel copiii să asculte de părinț i, iar părinț ii să le arate dragoste) 1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, și au căutat spre mine. 2. În ziua necazului meu pre Dumnezeu am căutat, cu mâinile mele noaptea înaintea Lui, ș i nu m ’am amăgit: lepădatu-s’a a se mângâia sufletul meu. 3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m’am veselit; cugetat-am, și a slăbit duhul meu. 4. Apucat-au înaintea strejii ochii mei, turburatu-m’am și nu am grăit. 5. Gândit-am la zilele cele de demult, și de anii cei vecinici mi-am adus aminte; 6. Și cugetam noaptea cu inima mea, chiteam și se mâhnea duhul meu. 7. Au doară în veci va lepăda Domnul, și nu va adauge bine a voi încă? 8. Au până în sfârșit mila sa o va tăia? Sfârșit-au grai din neam în neam? 9. Au doară va uita a se milostivi Dumnezeu? Sau va ținea întru mânia Sa îndurările Sale? 10. Și am zis: Acum am început, aceasta este schimbarea dreptei celui Preaînalt. 11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că voiu pomeni dintru început minunile Tale. 12. Și voiu cugeta întru toate lucrurile Tale și întru isprăvile Tale mă voiu deprinde. 13. Dumnezeule, întru cel sfânt este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu carele faci minuni, 14. Cunoscută ai făcut întru noroade puterea Ta; mântuit-ai cu brațul Tău pre norodul Tău, pre fiii lui Iacov și ai lui Iosif. 15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s’au spăimântat, turburatu-s’au adâncurile. 16. Mulțimea sunetului apelor. Glas au dat nourii, că săgețile Tale trec: glasul tunetului Tău în roată, 17. Luminat-au fulgerele Tale lumea, clătitu-s’a și s’a cutremurat pământul. 18. În mare căile Tale, și cărările Tale în ape multe, și urmele Tale nu se vor cunoaște. 19. Povățuit-ai ca pre niște oi pre norodul tău cu mâna lui Moisi și a lui Aarón. Psalmul 79 (Pentru izbăvirea obștii creștinești din robia înșelăciunii duhului lumii acesteia) 1.
2. 3. 4. 5.
6. 7. 8. 9. 10.
Cela ce paști pre Israil, ia aminte, Cela ce povățuiești ca pre o oaie pre Iósif, Cela ce șezi pre Heruvimi, arată-Te. Înaintea lui Efrem și Veniamin și Manássi Deșteaptă puterea Ta și vino ca să mântuiești pre noi. Dumnezeule, întoarce pre noi și arată fa ț a Ta, și ne vom mântui. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia spre ruga robilor Tăi? Hrăni-vei pre noi cu pâine de lacrămi și ne vei adăpa cu lacrămi întru măsură? Pus-ai pre noi întru prigonire vecinilor noștri, și vrăjmașii noștri au batjocurit pre noi. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce pre noi și arată fa ț a Ta, și ne vom mântui. Via din Eghipet o ai mutat, gonit-ai neamurile și ai răsădit pre ea; Cale ai făcut înaintea Ta și ai răsădit rădăcinile ei, și a umplut pământul;
11. Acoperit-a munții umbra ei și mlădițele ei chedrii lui Dumnezeu; 12. Întins-a vițele sale până la mare și până la râuri odraslele sale. 13. Pentru ce ai surpat gardul ei și culeg pre ea to ț i cei ce trec pre cale? 14. O a stricat pre ea vierul din pădure, și porcul sălbatic o a păscut pre ea. 15. Dumnezeul puterilor, întoarce-te dară, și caută din ceriu și vezi, și cercetează via această 16. Și săvârșește pre ea, pre carea o a sădit dreapta Ta, și pre fiul omului, carele ai întărit Ție. 17. Arsă fiind cu foc și săpată afară, de certarea fe ț ei Tale vor pieri. 18. Să fie mâna Ta preste bărbatul dreptei Tale și preste fiul omului, pre carele ai întărit Ție; 19. Și nu ne vom depărta dela Tine: viia-vei pre noi, și numele Tău vom chema. 20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce pre noi și arată fa ț a Ta, și ne vom mântui. Psalmul 87 (Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe toț i cei ce nu au un ocrotitor și suferă din pricina semenilor lor cu inima împietrită) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19.
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta: Să intre înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă urechea Ta spre ruga mea. Că s’a umplut de rele sufletul meu, și via ț a mea de iad s’a apropiat; Socotit am fost cu cei ce se pogoară în groapă, făcutu-m’am ca un om neajutorat, întru cei morți slobod, Ca cei răniți ce dorm în mormânt, de cari nu Ți-ai mai adus aminte, și ei dela mâna Ta s’au lepădat. Pusu-m’au în groapa cea mai dedesupt, întru cele întunecate și în umbra mor ț ii. Asupra mea s’a întărit mânia Ta, și toate valurile Tale ai adus preste mine. Depărtat-ai pre cunoscuții mei dela mine, pusu-mi’au urâciune loruși; Datu-m’am și nu am ieșit; ochii mei au slăbit de sărăcie; Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, tins-am către Tine mâinile mele. Au doară morților vei face minuni? Sau tămăduitorii vor învia pre ei, și se vor mărturisi Ție? Au doară va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul Tău întru pierzanie? Au cunoaște-se-vor în întunerec minunile Tale și dreptatea Ta în pământ uitat? Și eu către Tine, Doamne, am strigat, și diminea ț a rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu, întorci fața Ta dela mine? Sărac sânt eu și întru ostenele din tinere ț ele mele, și înăl ț ându-mă m’am smerit și m’am mâhnit. Preste mine au venit mâniile Tale, înfricoșările Tale m’au turburat, Înconjuratu-m’au ca apa toată ziua, cuprinsu-m’au împreună. Depărtat-ai dela mine pre prieten și pre vecin, și pre cunoscu ț ii mei din ticăloșie.
Psalmul 90 (Pentru ca diavolul să piară, atunci când apare în faț a unei persoane ș i o îngrozeș te) Cel ce lăcuește întru ajutoriul celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului ceriului se va sălășlui. 2. Zice-va Domnului: Sprijinătoriul meu ești și scăparea mea, Dumnezeul meu, și voiu nădăjdui spre Dânsul, 3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător. 4. Cu spatele Sale va umbri ție, și sub aripile Lui vei nădăjdui; 5. Cu armă te va încunjura adevărul lui. Nu te vei teme de frica de noapte, 6. De săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru întunerec, de întâmplare și de dracul cel de amiazăzi. 7. Cădea-va despre laturea ta o mie și zece mii de-a dreapta ta, și spre tine nu se vor apropia: 8. Însă cu ochii tăi vei privi și răsplătirea păcătoșilor vei vedea. 9. Că Tu, Doamne, nădejdea mea: pre cel Preaînalt ai pus scăpare ție. 10. Nu vor veni către tine rele, și bătaie nu se va apropia întru lăcașul tău, 11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale: 12. Pre mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedici de piatră piciorul tău; 13. Preste aspidă și vasilisc vei încăleca, și vei călca preste leu și preste bălaur. 1.
Că spre mine a nădăjduit, și voiu izbăvi pre el; acoperi-voiu pre el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către mine, și voiu auzi pre el, cu dânsul sânt în necaz, scoate-voiu pre dânsul și-l voiu slăvi. 16. Cu lungime de zile voiu umple pre el și voiu arăta lui mântuirea Mea. 14. 15.
Psalmul 93 (Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe oamenii turbulenț i care pricinuiesc probleme neamului ș i aduc tulburare oamenilor, provocând necaz prin neorânduială și dezbinare) 1. Dumnezeul izbândirilor, Domnul, Dumnezeul izbândirilor cu îndrăzneală au stătut. 2. Înalță-Te, Cela ce judeci pământul, răsplătește răsplătirea celor mândri. 3. Până când păcătoșii, Doamne, până când păcătoșii se vor făli, 4. Spune-vor și vor grăi nedreptate, grăi-vor to ț i cei ce lucrează fărădelegea? 5. Pre norodul Tău, Doamne, au împilat, și moștenirea Ta au dosădit, 6. Pre văduvă și pre sărac au omorât, și pre nemernic au ucis; 7. Și au zis: Nu va vedea Domnul, nici va în ț elege Dumnezeul lui Iacov. 8. Înțelegeți dară, cei neînțelepți întru norod, și cei nebuni înțelepțiți-vă vreodată. 9. Cel ce au sădit urechea, au nu aude, sau Cel ce au plăzmuit ochiul, au nu înțelege? 10. Cel ce pedepsește neamurile, au nu va certa, Cel ce înva ț ă pre om minte, 11. Domnul cunoaște gândurile oamenilor că sânt deșarte. 12. Fericit omul pre carele vei certa, Doamne, și din legea Ta vei învă ț a pre el 13. Ca să îmblânzești pre el din zilele viclene, până ce se va săpa păcătosului groapă. 14. Că nu va lepăda Domnul pre norodul Său, și moștenirea Sa nu va părăsi, 15. Până ce dreptatea se va întoarce întru judecată, și cei ce se ț in de dânsa, to ț i cei drep ț i la inimă. 16. Cine se va scula cu mine asupra celor ce viclenesc? Sau cine va sta împreună cu mine asupra celor ce lucrează fărădelegea? 17. De nu ar fi ajutat mie Domnul, puțin de nu s’ar fi sălășluit în iad sufletul meu. 18. De am zis: Clătitu-s’a piciorul meu, mila Ta, Doamne, a ajutat mie. 19. Dupre mulțimea durerilor mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu. 20. Să nu fie împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce zidește osteneală preste poruncă. 21. Vâna-vor asupra sufletului dreptului și sânge nevinovat vor osândi. 22. Și s’au făcut mie Domnul spre scăpare, și Dumnezeul meu spre ajutoriul nădejdii mele; 23. Și va răsplăti lor Domnul fărădelegea lor, și dupre răutatea lor va pierde pre dânșii Domnul Dumnezeu. Psalmul 97 (Pentru ca Dumnezeu să dăruiască alinare celor căzuț i în necaz, ca să înceteze a fi abătuț i) Cântați Domnului cântare nouă, că minunate au făcut Domnul; Mântuitu-a pre el dreapta Lui și bra ț ul cel sfânt al Lui. Cunoscută au făcut Domnul mântuirea Sa, înaintea neamurilor au descoperit dreptatea Sa. Pomenit-au mila Sa lui Iacov și adevărul Său casei lui Israil: 5. Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru. 6. Strigați lui Dumnezeu tot pământul, cântați și vă bucurați și cântați; 7. Cântați Domnului cu alăută, cu alăută și cu glas de psalm; 8. Cu trâmbițe ferecate și cu glas de trâmbi ț ă de corn striga ț i înaintea Împăratului Domnului. 9. Clătească-se marea și plinirea ei, lumea și to ț i cei ce lăcuesc într’însa; 10. Râurile vor bate cu mâna deodată, munții se vor bucura de fața Domnului, că vine, că vine să judece pământul: 11. Judeca-va lumea întru dreptate și noroadelor cu îndreptare. 1. 2. 3. 4.
Psalmul 100 (Pentru ca Dumnezeu să dăruiască haruri și înzestrări oamenilor buni și simpli)
Milă și judecată voiu cânta Ție, Doamne, 2. Cânta-voiu și voiu în ț elege în cale fără prihană; când vei veni la mine? 3. Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în mijlocul casei mele. 4. Nu am pus înaintea ochilor mei lucru fără de lege, pre cei ce făceau călcări de lege am urât: 5. Nu s’a lipit de mine inima îndărătnică; pre cel ce se abate de la mine, pre cel viclean, nu l-am cunoscut. 6. Pre cel ce clevetea întru ascuns pre vecinul său, pre acela am gonit; 7. Cu cel mândru cu ochiul și cu cel nesă ț ios la inimă, cu acesta nu am mâncat. 8. Ochii mei preste credincioșii pământului, ca să șază ei împreună cu mine; cel ce umblă în cale fără prihană, acela îmi slujea. 9. Nu va lăcui în mijlocul casei mele cel ce face mândrie, cel ce grăiește nedreptă ț i nu s ’au îndreptățit înaintea ochilor mei. 10. În dimineți am ucis pre toți păcătoșii pământului, ca să pierd din cetatea Domnului pre toți cei ce lucrează fărădelegea. 1.
Psalmul 101 (Pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze pe oamenii ce au funcț ii de putere, ca să îi ajute pe oameni cu bunătate și înțelegere) Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să vie. Să nu întorci fața Ta de la mine; ori în ce zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta; Ori în ce zi Te voiu chema, degrab mă auzi. Că s’au stins ca fumul zilele mele, și oasele mele ca o uscăciune s’au uscat. Rănit am fost ca iarba și s’a uscat inima mea, că am uitat a mânca pâinea mea. 6. De glasul suspinului meu s’a lipit osul meu de carnea mea. 7. Asemănatu-m’am cu pelicanul de pustie, făcutu-m’am precum corbul de noapte în loc nelăcuit, 8. Privegheat-am și m’am făcut ca pasărea ce este osebită pre casă. 9. Toată ziua m’au ocărât vrăjmașii mei, și cei ce mă lăudau, asupra mea se jurau. 10. Că cenușă ca pâinea am mâncat și băutura mea cu plângere am amestecat 11. De către fața iuțimii Tale și a mâniei Tale, că înăl ț ându-mă m’ai surpat. 12. Zilele mele ca umbra s’au plecat, și eu ca iarba m’am uscat. 13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi, și pomenirea Ta în neam și în neam. 14. Tu, sculându-te, vei milui Siónul, că vremea este a te milostivi spre el, că a venit vremea. 15. Că bine au voit robii Tăi pietrile lui, și de ț ărâna lui le va fi milă. 16. Și se vor teme neamurile de numele Domnului, și to ț i împăra ț ii pământului de slava Ta, că va zidi Domnul Siónul și se va arăta întru slava Sa. 17. Căutat-au spre rugăciunea celor smeriți și nu au defăimat cererea lor. 18. Să se scrie aceasta pentru alt neam, și norodul ce se zidește va lăuda pre Domnul. 19. Că au privit dintru înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din ceriu pre pământ s’au uitat, 20. Ca să auză suspinul celor ferecați, să dezlege pre fiii celor omorâți, 21. Ca să vestească în Sión numele Domnului și lauda Lui în Ierusalim 22. Când se vor aduna noroadele dimpreună și împăra ț ii ca să slujească Domnului. 23. Răspuns-a Lui în calea tăriei Lui: Împuținarea zilelor mele vestește-mi; 24. Nu mă duce pre mine întru înjumătățirea zilelor mele, în neamul neamurilor anii Tăi. 25. Întru început Tu, Doamne, pământul ai întemeiat, și lucrurile mâinilor Tale sânt ceriurile: 26. Acelea vor pieri, dară Tu vei rămânea; și to ț i ca o haină se vor învechi, și ca un vestmânt vei învăli pre ei și se vor schimba. 27. Dară Tu același ești, și anii Tăi nu vor lipsi. 28. Fiii robilor Tăi vor lăcui, și sămân ț a lor în veac se va îndrepta. 1. 2. 3. 4. 5.
Psalmul 102 (Psalm de mulț umire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu) 1. 2.
Binecuvintează, suflete al meu, pre Domnul, și toate cele din lăuntrul meu numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pre Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui;
Pre Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pre Cel ce vindecă toate boalele tale; Pre Cel ce izbăvește din stricăciune via ț a ta, pre Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări; Pre Cel ce umple de bunătăți pofta ta, înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețele tale. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce se face strâmbătate. Cunoscute au făcut căile Sale lui Moisi, fiilor lui Israil voile Sale. 8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdătoriu și multmilostiv; 9. Nu până în sfârșit se va iu ț i, nici în veac se va mânia; 10. Nu dupre fărădelegile noastre au făcut nouă, nici dupre păcatele noastre au răsplătit nouă. 11. Că dupre înălțimea ceriului dela pământ au întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de El; 12. Pre cât sânt departe răsăriturile dela apusuri, depărtat-au dela noi fărădelegile noastre. 13. În ce chip miluiește tatăl pre fii, au miluit Domnul pre cei ce se tem de Dânsul, 14. Că El au cunoscut zidirea noastră, adusu-și-au aminte că ț ărână sântem. 15. Omul, ca iarba zilele lui, ca floarea câmpului, așa va înflori; 16. Că duh a trecut într’însul și nu va fi, și nu se va mai cunoaște locul său. 17. Dară mila Domnului din veac și până în veac spre cei ce se tem de Dânsul, 18. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul lui și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pre ele. 19. Domnul în ceriu au gătit scaunul Său, și împără ț ia Lui pre to ț i stăpânește. 20. Binecuvântați pre Domnul, toți îngerii Lui, cei puternici la vârtute cari faceți cuvântul Lui spre a auzi glasul cuvintelor Lui; 21. Binecuvântați pre Domnul, toate puterile Lui, slujitorii Lui cari faceți voia Lui; 22. Binecuvântați pre Domnul toate lucrurile Lui în tot locul stăpânirii Lui; binecuvintează, suflete al meu, pre Domnul. 3. 4. 5. 6. 7.
Psalmul 103 Psalmul Facerii (Pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze avuț iile oamenilor, ca să nu fie triști și abătuți, ci să Îl slăvească pe Dumnezeu) Binecuvintează, suflete al meu, pre Domnul. Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte, întru mărturisire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat 2. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, Cela ce întinzi ceriul ca o piele; 3. Cel ce acoperi cu ape cele mai pre deasupra ale lui, Cela ce pui nourii suirea Ta, Cel ce umbli preste aripile vânturilor; 4. Cel ce faci pre îngerii tăi duhuri și pre slugile Tale pară de foc. 5. Cel ce întemeiezi pământul preste întărirea lui, nu se va pleca în veacul veacului. 6. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui, preste munți vor sta ape; 7. De către certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa. 8. Se suie munți și se pogoară câmpi, în locul în care ai întemeiat pre ele; 9. Hotar ai pus, carele nu-l vor trece, nici se vor întoarce să acopere pământul. 10. Cela ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape; 11. Adăpa-vor toate hiarele câmpului, priimi-vor colúnii întru setea lor; 12. Preste acelea păsările ceriului vor lăcui, din mijlocul pietrilor vor da glas. 13. Cel ce adăpi munții din cele mai pre deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. 14. Cel ce răsai iarbă dobitoacelor și verdea ț ă spre slujba oamenilor, ca să scoa ț ă pâine din pământ; 15. Și vinul veselește inima omului ca să veselească fa ț a cu untdelemn, și pâinea inima omului întărește. 16. Sătura-se-vor lemnele câmpului, chedrii Livánului pre carii ai sădit. 17. Acolo paserile vor încuiba, lăcașul cocorului mai presus de ele. 18. Munții cei înalți cerbilor, piatra scăpare iepurilor. 19. Făcut-au luna spre vremi, soarele și-a cunoscut apusul său. 20. Pus-ai întunerec și s’a făcut noapte, întru aceea vor trece toate hiarele pădurii, 21. Puii leilor răcnind ca să apuce și să ceară dela Dumnezeu mâncare lor. 22. Răsărit-a soarele, și s’au adunat și în culcușurile lor vor zăcea; 23. Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara. 1.
Cât s’au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înțelepciune ai făcut. Umplutu-s’a pământul de zidirea Ta. 25. Marea ceasta, cea mare și largă, acolo sânt jigănii cărora nu este număr, jivini mici cu mari; 26. Acolo corăbii umblă, bălaurul acesta, pre carele ai plăzmuit a se juca întru dânsa. 27. Toate către Tine așteaptă ca să dai lor hrană la bună vreme. 28. Dând Tu lor vor aduna, deschizând Tu mâna, toate se vor umplea de bunătate. 29. Iară întorcându-Ți fața, se vor turbura, lua-vei duhul lor, și se vor sfârși, și în țărâna sa se vor întoarce. 30. Trimite-vei Duhul Tău, și se vor zidi, și se va înnoi fa ț a pământului. 31. Fie slava Domnului în veci, veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale; 32. Cel ce caută spre pământ și face pre el de se cutremură, Cel ce se atinge de mun ț i ș i fumegă. 33. Cânta-voiu Domnului în viața mea, cânta-voiu Dumnezeului meu, până ce voiu fi: 34. Îndulcească-se Lui vorba mea, iară eu mă voiu veseli de Domnul. 35. Lipsească păcătoșii de pre pământ, și cei fără de lege, ca să nu fie ei. Binecuvintează, suflete al meu, pre Domnul. 24.
Psalmul 110 (Pentru ca judecătorii cei nedrepț i să se pocăiască și să judece cu dreptate norodul lui Dumnezeu) Mărturisi-mă-voiu Ție, Doamne, din toată inima mea, în sfatul celor drepți și întru adunare. Mari sânt lucrurile Domnului, dovedite întru toate voile Lui; Mărturisire și mare cuviin ț ă este lucrul Lui, și dreptatea Lui rămâne în veacul veacului. Pomenire au făcut minunilor Sale, milostiv și îndurat Domnul; Hrană au dat celor ce se tem de dânsul, aduce-și-va aminte în veac de legământul Său. Tăria lucrurilor Sale o au vestit norodului Său, ca să dea lor moștenirea neamurilor. Lucrurile mâinilor Lui, adevărul și judecata; Credincioase sânt toate poruncile Lui, întărite în veacul veacului, făcute întru adevăr și îndreptare. Izbăvire au trimis norodului său; poruncit-au în veac legământul Său, sfânt și înfricoșat este numele Lui. 10. Începătura înțelepciunii este frica Domnului; și înțelegere bună este tuturor celor ce o fac pre dânsa. Lauda Lui rămâne în veacul veacului. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.
Psalmul 113 (Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe copiii cei înapoiaţi cu mintea) 1. 2. 3. 4.
Întru ieşirea lui Israil din Eghipet, a casei lui Iacov din norod varvar, Făcutu-s’a Iudeea sfinţirea lui, Israil stăpânirea lui. Marea a văzut şi a fugit, Iordánul s’a întors înapoi; Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor. 5. Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi tu, Iordáne, că te-ai întors înapoi? 6. Munţi, că aţi săltat ca berbecii, şi dealurile ca miei oilor? 7. De faţa Domnului s’a clătit pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacov, 8. A Celui ce au întors piatra în iazere de apă şi cea vârtoasă în izvoare de ape. 9. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău dă slavă, pentru mila Ta şi adevărul Tău, 10. Ca nu cândva să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor? 11. Iar Dumnezeul nostru în ceriu şi pre pământ, toate câte au voit au făcut. 12. Idolii păgânilor argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti: 13. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea, 14. Urechi au şi nu vor auzi, nări au şi nu vor mirosi, 15. Mâini au şi nu vor pipăi, picioare au şi nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor. 16. Asemenea lor fie cei ce fac pre ei, şi toţi cei ce nădăjduiesc spre dânşii. 17. Casa lui Israil a nădăjduit spre Domnul: ajutoriul şi scutitoriul lor este. 18. Casa lui Aarón a nădăjduit spre Domnul: ajutoriul şi scutitoriul lor este. 19. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit spre Domnul: ajutoriul şi scutitoriul lor este.
Domnul pomenind pre noi ne-au blagoslovit, blagoslovit-au casa lui Israil, blagoslovit-au casa lui Aarón. 21. Blagoslovit-au pre cei ce se tem de Domnul, pre cei mici cu cei mari. 22. Adauge Domnul spre voi, spre voi şi spre fiii voştri. 23. Blagosloviţi sânteţi voi Domnului, Celui ce au făcut ceriul şi pământul. 24. Ceriul ceriului Domnului, iar pământul l-au dat fiilor oamenilor. 25. Nu cei morţi te vor lăuda, Doamne, nici toţi cei ce se pogoară în iad, 26. Ci noi, cei vii, bine vom cuvânta pre Domnul de acum şi până în veac. 20.
Psalmul 114 (Pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze şi să aline pe copilaşii cei săraci, ca să nu fie priviţi de sus de copiii celor bogaţi şi astfel să se necăjească) 1. Iubit-am, că va auzi Domnul glasul rugăciunii mele, 2. Că au plecat urechea Sa mie şi în zilele mele Îl voiu chema. 3. Cuprinsu-m’au durerile morţii, primejdiile iadului m’au aflat, necaz şi durere am aflat. 4. Şi numele Domnului am chemat: O, Doamne, izbăveşte sufletul meu. 5. Milostiv este Domnul şi drept, şi Dumnezeul nostru miluieşte. 6. Cela ce păzeşte pre prunci, Domnul; smeritu-m’am şi m’m mântuit. 7. Întoarce-te suflete al meu, la odihna ta, că Domnul bine au făcut ţie, 8. Că au scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrămi şi picioarele mele din alunecare. 9. Bine voiu plăcea înaintea Domnului în laturea celor vii. Psalmul 115 (Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască groaznica patimă a minciunii) 1. Crezut-am, pentru aceea am grăit; iară eu m’am smerit foarte. 2. Eu am zis întru uimirea mea: Tot omul mincinos. 3. Ce voiu răsplăti Domnului pentru toate carile au dat mie? 4. Păharul mântuirii voiu lua şi numele Domnului voiu chema. 5. Rugăciunile Domnului voiu da înaintea a tot norodului Lui. 6. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui. 7. O, Doamne, eu robul Tău, eu robul Tău şi fiul slujnicei Tale: rumpt-ai legăturile mele. 8. Ţie voiu jertfi jertfă de laudă şi întru numele Domnului voiu chema. 9. Rugăciunile mele Domnului voiu da, înaintea a tot norodului Lui, 10. În curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime. Psalmul 125 (Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe oamenii ce suferă din pricina unor dureri de cap fără de sfârşit) 1. Când au întors Domnul robia Siónului făcutu-ne-am ca nişte mângâiaţi. 2. Atuncea s’a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie; atuncea vor grăi întru neamuri: Mărit-au Domnul a face cu dânşii. 3. Mărit-au Domnul a face cu noi, fost-am veselindu-ne. 4. Întoarce, Doamne, robia noastră ca pâraiele în austru. 5. Cei ce seamănă cu lacrămi, cu bucurie vor secera. 6. Mergând mergeau, şi plângeau aruncând sămânţele sale; venind dară, vor veni cu bucurie, luându-şi mănunchile sale. Psalmul 129 (Pentru ca Dumnezeu să dăruiască neînfricare şi nădejde celor ce încep o slujbă nouă şi nu o cunosc bine încă, ca să nu afle mari greutăţi în lucrul lor) 1. Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne auzi glasul meu;
Fie urechile tale luând aminte spre glasul rugăciunii mele. De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că dela tine curăţirea este. Pentru numele tău te-am răbdat, Doamne, răbdat-a sufletul meu spre cuvântul tău: nădăjduit-a sufletul meu spre Domnul 5. Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israil spre Domnul. 6. Că la Domnul este milă, şi multă izbăvire la el, şi el va izbăvi pre Israil de toate fărădelegile lui. 2. 3. 4.
Psalmul 135 (Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe emigranţi când îşi lasă căminele şi pleacă, ca să fie izbăviţi de sălbatici) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26.
Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui; Mărturisiţi-vă Dumnezeului dumnezeilor, că în veac este mila lui; Mărturisiţi-vă Domnului domnilor, că în veac este mila lui; Celui ce face minuni mari, Unuia, că în veac este mila Lui; Celui ce au făcut ceriurile cu înţelegere, că în veac este mila Lui; Celui ce au întărit pământul preste ape, că în veac este mila Lui; Celui ce au făcut luminători mari, Unuia, că în veac este mila Lui; Soarele spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui; Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui; Celui ce au bătut Eghipetul cu cei întâi născuţi ai lor, că în veac este mila Lui, Şi au scos pre Israil din mijlocul lor, că în veac este mila Lui, Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui; Celui ce au împărţit Marea Roşie întru despărţituri, că în veac este mila Lui; Şi au trecut pre Israil prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui, Şi au scuturat pre Faraon şi puterea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui; Celui ce au trecut norodul lui în pustie, că în veac este mila Lui, Celui ce au bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui, Şi au omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui, Pre Sihón, împăratul Amorréilor, că în veac este mila Lui, Şi pre Óg, împăratul Vasánului, că în veac este mila Lui, Şi au dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui, Moştenire lui Israil, slugii Sale, că în veac este mila Lui. Că întru smerenia noastră pomenit-au pre noi Domnul, că în veac este mila Lui, Şi au izbăvit pre noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui; Cela ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceriului, că în veac este mila Lui.
Psalmul 138 (Pentru ca Dumnezeu să oprească ispitirea oamenilor simţitori cu gânduri de hulă) Doamne, cercatu-m’ai şi m’ai cunoscut: Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea, 2. Tu ai priceput gândurile mele de departe; 3. Cărarea mea şi funia mea Tu ai iscodit, şi toate căile mele mai nainte ai văzut. Că nu este vicleşug în limba mea. 4. Iată, Doamne, Tu ai cunoscut toate, cele de pre urmă, şi cele de demult; 5. Tu m’ai plăzmuit şi ai pus preste mine mâna Ta. 6. Minunatu-s’a ştiinţa Ta dela mine: întăritu-s’a, nu voiu putea spre dânsa. 7. Unde mă voiu duce dela Duhul Tău? Şi dela faţa Ta unde voiu fugi? 8. De mă voiu sui în ceriu, Tu acolo eşti; de mă voiu pogorî în iad, de faţă eşti. 9. De voiu lua aripile mele de dimineaţă şi mă voiu sălăşlui la marginile mării, 10. Că şi acolo mâna Ta mă va povăţui, şi mă va ţinea dreapta Ta. 11. Şi am zis: Au doară întunerecul mă va acoperi? Şi noaptea este luminare întru desfătăciunea mea. 12. Că întunerecul nu se va întuneca dela tine, şi noaptea ca ziua se va lumina; precum întunerecul ei, aşa şi lumina ei. 1.
Că Tu ai zidit rărunchii mei, sprijinitu-m’ai din pântecele maicii mele. Mărturisi-mă-voiu Ție, căci înfricoşat Te-ai făcut de minunat; minunate sânt lucrurile Tale, şi sufletul meu cunoaşte foarte. 15. Nu s’a ascuns osul meu dela Tine, carele ai făcut întru ascuns, şi făptura mea întru cele mai de jos ale pământului: 16. Cel nelucrat al meu au văzut ochii Tăi, şi în cartea Ta toţi se vor scrie; în zile se vor plăzmui, şi nimenea dintru dânşii. 17. Iară mie foarte îmi sânt cinstiţi prietenii Tăi, Dumnezeule, foarte s’au întărit stăpâniile lor; 18. Număra-voiu pre dânşii, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi; sculatu-m’am şi încă sânt cu Tine. 19. De vei să omori pre păcătoşi, Dumnezeule, bărbaţii sângiuirilor, depărtaţi-vă dela mine. 20. Că pricitori sânteţi la gânduri; lua-vor întru deşertăciune cetăţile Tale. 21. Au nu pre cei ce urăsc pre tine, Doamne, am urât, şi asupra vrăjmaşilor tăi m’am topit? 22. Cu desăvârşită ură am urât pre ei, neprieteni s’au făcut mie. 23. Ispiteşte-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea, cearcă-mă şi cunoaşte cărările mele, 24. Şi vezi de este calea fărădelegii întru mine, şi mă călăuzeşte în calea vecinică. 13. 14.
Psalmul 142 (Pentru ca Dumnezeu să ocrotească mama de-a lungul sarcinii, ca să nu piardă copilul) 1. 2.
3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta: Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndreptăţi înaintea Ta tot cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul sufletul meu, smerit-a în pământ viaţa mea, aşezatu-m’a întru întunerece ca pre morţii veacului; Şi s’a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s’a turburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am cugetat. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ție. Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu: nu întoarce faţa Ta dela mine, şi mă voiu asemăna celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea în care voiu merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă dela vrăjmaşii mei, Doamne, la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei viia, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu; Şi întru mila Ta vei sfârşi pre vrăjmașii mei, și vei pierde pre toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sânt robul Tău.
